Argument

Studierea poziției României în cadrul relațiilor internaționale din anii 1914-1916 face posibilă distingerea urmatoarelor etape:  De la izbucnirea războiului mondial până la intrarea în acțiune;  Din august 1916 până la terminarea războiului. Prima etapă (1914-1916) poate fi caracterizată printr-o atitudine de neutralitate şi totadată de preocupare în ceea ce privește obținerea garanțiilor necesare eliberării teritoriilor româneşti aflate sub stăpânirea austro-ungară. În acesta perioada, cele două tabere au făcut presiuni temeinice, pentru a atrage România ca aliată, sau, în raport cu situația concretă a fronturilor, pentru a menține neutralitatea cordială. Cea de-a doua etapă (1916-1918) este constituită de Participarea la război alături de Antantă (din august 1916 până la Armistițiul de la Focşani, 9 decembrie 1917). Mișcarea de eliberare națională a românilor din timpul primului război mondial a atins o etapă esențială, cunoscând astfel diverse forme de manifestare. Preocuparea diplomatică din acei ani, participarea la război, menținerea ființei de stat în condiții extrem de dificile, modificarea Constituției şi atitudinea factorului politic de la Iaşi, starea de spirit care i-a cuprins pe toți românii şi acțiunea bine organizată a provinciilor aflate sub stăpânire străină, contribuția emigrației româneşti, sprijinul extern și situația internațională favorabilă din anumite momente– toate acestea reprezintă elementele unei lupte intrate în ultimul stadiu. De asemenea și înțelegerea fiecăreia nu poate fi realizată fără referirea la întregul context şi bineînțeles la rezultatul final. Raporturile dintre Antantă sau Puterile Centrale şi România s-au manifestat ca raporturi dintre grupările respective, cu interesele lor generale și comune, şi statul român. De multe ori, însă, aceste relații au îmbrăcat, direct sau indirect, forma unor relații bilaterale, la nivel de state, ieşind la iveală anumite interese speciale. Lor li s-au adăugat – provocând, de asemenea greutăți diplomației româneşti – diferențele de păreri din cadrul cercurilor conducătoare ale aceluiaşi stat, dintre guvern și factorul militar, din interiorul comandanentelor militare etc. Dacă

mai mult sau mai puțÎn secrete. în istoria diplomației româneşti din primele decenii ale secolului al XX-lea. având ca scop principal înfăptuirea idealului național. în sprijinul Serbiei şi împotriva Turciei. noii vecini. În mod evident. inclusiv pe seama României. aceste deosebiri aveau în vedere metodele de acțiune față de România. s-a clasat pe fondul unor negocieri angajate între cercuri diplomatice ale marilor puteri. dar densă în eveninente politice. să-şi onoreze angajamentele asumate în august 1816. cât şi prÎn modul în care Aliații (şi în special Rusia) au înțeles. de fapt. depus într-un . Scopul urmărit de Antanta la începutul războiului și în preajma acestuia. În contextul execitării influenței asupra Constantinopolului şi Strâmtorilor. Puterile Centrale preconizând astfel o alianță româno-bulgaro-turcă (eventual și cu Grecia) în defavoarea Serbiei. planurile de viitor etc. era infăptuirea unei uniuni româno-bulgare-greceşti. Poziția României în cadrul relațiilor internaționale din acea perioadă se face remarcată atât prÎn atitudinea pe care o adoptă marile puteri față de acest stat de la Carpați şi Dunăre. Orientul Apropiat şi Mijlociu. încadrarea unei perioade relative scurte. fie și pe baza unei bibliografii limitate. la marile puteri. la care se vor adăuga. Obținerea garanțiilor prevăzute prÎn acordurile din 4/17 august 1916 au reprezentat o reușită importantă a diplomației româneşti. exclusiv. cu intenția de a preciza câteva coordonate necesare înțelegerii amplului efort românesc. o importanță deosebită în legătură cu influența la Dunărea de Jos. Rezistența din iulie-august 1917. la sfârşitul războiului. Pentru Puterile Centrale. Momentul intervenției s-a produs când gruparea adversă era în evidentă superioritate militară. Textul de față înfățișează. a Austro-Ungariei și Rusiei) față de Serbia. Serbia era neindoielnic sprijinită de către Rusia. determinând astfel intrarea în război a României. în special. mijloacele concrete de abordat. eşecul campaniei din 1916 se explică atât prÎn defecțiunile şi greşelile interne. Serbia era piedica ce trebuia îndepartată irevocabil din calea intereselor spre Balcani și Orientul Apropiat. din atitudinea lor (şi. militare şi sociale. Strâmtori. Marea Neagră. Interesele inconciliabile între cele două grupări aflate în conflict proveneau. ea trebuie privită și în legătură cu atitudinea celorlalte state din sud-estul Europei. o introducere în studiul acestei chestiuni. statele balcanice aveau. de ieşire din război prÎn diferite înțelegeri teritoriale. în această zonă. Poziția României în cadrul relațiilor internaționale din 1914-1916 nu poate fi tratată raportându-o. cât și prÎn modul în care reacționează acest stat într-un moment sau altul. care a asigurat menținerea statului român.nu vizau întotdeauna probleme esențiale. cu formularea unor propuneri.

cu modificări – de multe ori – imprevizibile.complicat context internațional. . cu factori favorabili şi nefavorabili.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful