You are on page 1of 4

Deşertificarea este una din problemele majore cu care se confruntă omenirea astăzi.

Aceasta este rezultatul combinat al activităţilor neraţionale ale omului din ultimele secole. Cele mai importante cauze ale deşertificării, pe lângă schimbările climatice globale, sunt reprezentate de suprapopularea planetei (implicit, cu creşterea necesarului de hrană), defrişări, suprapăşunat şi utilizarea neraţională a resurselor de apă, iar principalele consecinţe ale acestui fenomen se referă la nesiguranţa hranei, foamea şi sărăcia, prin degradarea resurselor de sol şi reducerea, până la epuizare, a resurselor de apă. Printre regiunile cele mai afectate de deşertificare se numără zonele limitrofe ale celor mai mari deşerturi de pe Glob, cum ar fi regiunea Sahelului (Africa), Orientul Mijlociu şi Apropiat (Asia), partea central-vestică a SUA (America), Australia. Consecinţele deşertificǎrii includ: nesiguranţa hranei, foametea şi sǎrǎcia. Tensiunile sociale, economice şi politice care apar pot crea conflicte, determinând o sǎrǎcire suplimentarǎ şi o accelerare a degradǎrii solului. Expansiunea fenomenului de deşertificare la nivel planetar ameninţǎ cu o creştere de milioane de oameni în cǎutarea de noi adǎposturi şi surse de hranǎ. Între 10 şi 20 % din zonele uscate sunt deja degradate. Situaţia cea mai grea apare în ţǎrile în curs de dezvoltare. Suprafaţa totalǎ afectatǎ de deşertificare este estimatǎ între 6 şi 12 milioane km pǎtraţi (prin comparare, Brazilia, Canada şi China reprezintǎ împreunǎ între 8 şi 10 milioane km pǎtraţi). În ultimii 30 de ani, cererea de suplimentare a producţiilor agricole pentru a hrǎni populaţia planetei în creştere, a exercitat o presiune crescǎtoare asupra solului şi resurselor de apǎ. Comparativ cu anii 1970, astǎzi trebuie hrǎniţi 2,2 miliarde locuitori în plus. Dacǎ producţia agricolǎ va ţine pasul cu creşterea demograficǎ, în urmǎtorii 30 de ani va fi nevoie de o suplimentare a hranei cu 60% şi o creştere a suprafeţei cultivate prin despǎduriri cu 60-80 %. Deşertificarea a fost descoperitǎ la 30% din terenurile irigate, la 47% din terenurile neirigitate şi la 73% diverse alte terenuri. Anual o cifrǎ estimatǎ între 1,5 şi 2,5 milioane ha terenuri agricole irigate, 3,5 – 4 milioane ha terenuri agricole neirigate şi cca. 35 milioane ha alte terenuri îşi pierd parţial sau în totalitate productivitatea datoritǎ eroziunii solului. sol. Suprapopularea este responsabilă de distrugerea pădurilor tropicale (umede sau uscate), prin tăiere şi incendiere, pentru subzistenţă, fapt ce determină sporirea ratei de eroziune, pierderea nutrienţilor din sol şi, uneori, degradarea totală a terenurilor. În platoul central înalt din Madagascar defrişările şi incendierile, pentru extinderea agriculturii, au dus la degradarea puternică a terenurilor (deşertificarea). În anumite areale populaţia nomadă, care practică creşterea animalelor, afestează ecosistemele fragile. Aceştia se deplasează cu turmele, departe de zonele deşertice, însă, din cauza practicilor agricole defectuoase, aduc deşertul cu ei. Animalele domestice (turmele), bătătoresc solul cu copitele compactând stratul de la suprafaţă, sporind proporţia materialului fin şi reducând rata de percolaţie a solului. În aceste condiţii creşte rata eroziunii solului prin vânt şi prin apă Păşunatul şi adunatul lemnelor pentru foc reduc sau elimină vegetaţia care ajută la fixarea solurilor. Secetele severe şi frecvente cauzează deşertificarea. Acestea sunt comune în ariile aride şi semiaride, care pot suporta culturi, însă presiunea populaţiei sau reducerea precipitaţiilor pot duce la dispariţia vegetaţiei prezente. Solul devine expus vântului, astfel că particulele de sol sunt dislocate, purtate de vânt şi depuse în alte locuri. Astfel, stratele superioare ale solului, care conţin materia organică, se erodează. În plus, vânturile cresc evapotranspiraţia, ducând la reducerea umidităţii solului. Creşterea ratei de evaporare determină deplasarea sării spre suprafaţa solului, producând sărăturare şi inhibând dezvoltarea vegetaţiei. Mai puţină vegetaţie

din Africa (ex. prin liberalizarea comerţului şi orientarea spre export a produselor din regiunile uscate. sedentarizarea nomazilor în ariile marginale ale deşerturilor. China) dar şi din state dezvoltate. care vizează.În ultimii ani există o supraveghere riguroasă (Global Monitoring). (ex SUA. ceea ce conduce la modificarea climei. globalizarea. statele din Sahel) şi Asia (ex. care indică schimbări în susceptibilitatea terenurilor spre deşertificare Colectarea lemnului pentru foc. care devine mai uscată. Deşertificarea afectează zeci de milioane de oameni în statele slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. utilizarea nesustenabilă a resurselor. Australia). utilizarea excesivă a irigaţiilor (pot duce la salinizare).înseamnă mai puţină umiditate. . suprapăşunatul şi supracultivarea sunt considerate cauzele majore ale deşertificării. cu ajutorul sateliţilor artificiali (imaginile Landsat). Alte cauze ale deşertificării sunt reprezentate de deciziile politice.

Baimaclia r-nul Cantemir Elaborat de : Glibiciuc Radu Profesoara :Stoianov Angela 2013 .Eminescu” s.Liceul Teoretic “M.