You are on page 1of 30

CUPRINSUL INTRODUCERE 1. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNII DE ESCROCHERIE 1.1. Obiectul infracţiunii de escrocherie 1.1.1. Obiectul juridic al infracţiunii de escrocherie 1.1.1.1.

Obiectul juridic generic al infracţiunii de escrocherie 1.1.1.2. Obiectul juridic special al infracţiunii de escrocherie 1.1.2. Obiectul material al infracţiunii de escrocherie 1.2. Latura obiectivă a infracţiunii de escrocherie 1.2.1. Acţiunea principală în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie 1.2.2. Acţiunea adiacentă în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie 1.2.2.1. Înşelăciunea ca modalitate a acţiunii adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie 1.2.2.2. Abuzul de încredere ca modalitate a acţiunii adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie 1.2.3. Urmările prejudiciabile ale escrocheriei 1.3. Latura subiectivă a infracţiunii de escrocherie 1.3.1. Forma şi conţinutul vinovăţiei în cazul infracţiunii de escrocherie 1.3.2. Semnele secundare ale laturii subiective a infracţiunii de escrocherie 1.4. Subiectul infracţiunii de escrocherie 2. ELEMENTELE CIRCUMSTANŢIALE AGRAVANTE ALE INFRACŢIUNII DE ESCROCHERIE 2.1. Săvârşirea escrocheriei de două sau mai multe persoane 2.2. Săvârşirea escrocheriei cu cauzarea de daune în proporţii considerabile 2.3. Săvârşirea escrocheriei cu folosirea situaţiei de serviciu 2.4. Săvârşirea escrocheriei de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
1

2.5. Săvârşirea escrocheriei în proporţii mari sau deosebit de mari CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIA

2

INTRODUCERE Actualitatea şi importanţa problemei abordate Interesul pronunţat, în raport cu infracţiunea de escrocherie, nu este deloc întâmplător. Această infracţiune se caracterizează printr-un grad sporit de prejudiciabilitate, deoarece nu doar cauzează urmări imediate sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv unor persoane concrete. Această faptă infracţională are un impact nefast asupra sferelor politice, social-economice şi juridice ale societăţii, determină stagnarea dezvoltării activităţii oneste de întreprinzător, a relaţiilor de piaţă şi a economiei naţionale în ansamblu. În perioada de tranziţie şi post-tranziţie spre economia de piaţă şi valorile dezvoltării concurenţiale, escrocheria are tendinţa de a deveni cea mai răspândită infracţiune contra patrimoniului. Astfel, în ultimii ani, au fost înregistrate cazuri de escrocherie: în anul 2006 – 1028; în anul 2007 – 840; în anul 2008 – 825. În primele şapte luni ale anului 2009 au fost înregistrate 551 cazuri de escrocherie. De menţionat că o bună parte din cazurile de însuşire în proporţii mari sau deosebit de mari (infracţiune care a fost prevăzută la art.195 CP RM) s-au referit la escrocherie. Asemenea cazuri au fost înregistrate: în anul 2006 – 1603; în anul 2007 – 1405; în anul 2008 – 635; în primele şapte luni ale anului 2009 – 229 [30;31;32]. În noile condiţii social-economice a crescut fulminant numărul de tranzacţii, în care una din părţi, profitând de eroarea celeilalte, dobândeşte ilicit bunurile străine, utilizând înşelăciunea sau abuzul de încredere. Însă, în cele mai frecvente cazuri, astfel de acţiuni sunt apreciate nu ca fapte infracţionale, dar ca delicte de drept civil. O asemenea stare de lucruri este condiţionată, înainte de toate, de dificultatea delimitării escrocheriei de delictele de drept civil. Şi deoarece toate îndoielile de neînlăturat sunt interpretate în favoarea făptuitorului (conform principiului in dubio pro reo), cele săvârşite se califică tocmai ca delict de drept civil, şi nu ca faptă penală. Cercetarea infracţiunii de escrocherie este îngreunată şi de alţi factori. Astfel, sunt atestate noi şi noi cazuri de exploatare a încrederii victimei prin procedee necunoscute anterior. Apariţia acestora poate fi explicată prin lărgirea sferei activităţii de întreprinzător şi prin creşterea numărului tranzacţiilor de drept civil în condiţiile economiei de piaţă. Comun pentru toate aceste procedee este că ele constau în propuneri, idei, recomandări de utilizare cât mai „eficientă” a bunurilor victimei, după a căror realizare ea nu doar că nu obţine nici un profit, dar suferă şi pagube materiale. În calitate de exemplu pot fi numite astfel de procedee ca: solicitarea plăţii prealabile; crearea unei întreprinderi în comun cu investitorii străini; activitatea comună cu repartizarea veniturilor; încheierea contractelor de livrare a mărfurilor având o cerere restrânsă pe piaţă; folosirea multiplă a bunurilor gajate; crearea unei întreprinderi-fiică străine; eliberarea titlurilor de valoare şi a documentelor de decontare cu bună-ştiinţă incorect perfectate; vânzarea mărfurilor costisitoare la preţuri derizorii etc.
3

Modelul reglementar actual al componenţei de escrocherie nu mai reuşeşte să fie eficient împotriva manifestărilor inedite ale respectivei infracţiuni. exagerarea cifrei cheltuielilor. 190 CP RM. precum şi în faţa ştiinţei dreptului penal. creşterea necontenită a preţurilor. denaturarea indicatorilor economici ai întreprinderii. Modificările şi completările. abuzarea de activele patrimoniale ale clientului sau ale întreprinderii la care este angajat făptuitorul.190 CP RM. pe care le suferă în permanenţă art. îndemnând la o abordare de pe noi poziţii a concepţiei teoretice de calificare a faptelor conform art. în art. controlul nu întotdeauna eficient asupra întreprinderilor nou-create din partea organelor abilitate etc. luarea ilegală a unei părţi din retribuţie. pun în faţa practicienilor. Toate acestea nu pot să nu suscite interesul faţă de problematica examinării sub aspect penal a infracţiunii de escrocherie. caracterul încă imperfect al reglementărilor privitoare la activitatea economică. noţiunea „dobândire ilicită” are sensul autentic de „sustragere”. Sumarul capitolelor Capitolul 1 „Elementele constitutive ale infracţiunii de escrocherie” este consacrat examinării obiectului. va înlesni identificarea căilor de depăşire a deficienţelor existente. inclusiv. interpretarea.190 CP RM. studiul detaliat asupra problemelor privind răspunderea penală pentru infracţiunea de escrocherie va contribui la rezolvarea lor. La crearea acestei stări de lucruri a contribuit. laturii obiective. ne putem aştepta la apariţia unor procedee din ce în ce mai sofisticate şi greu detectabile de exploatare a încrederii. eliberarea de credite sau împrumuturi neasigurate sau insuficient asigurate. substituirea mărfurilor de calitate cu cele de calitate proastă.190 CP RM. că nu există careva 4 . acordarea remuneraţiei unor „oameni de paie” etc.190 CP RM. pentru a face mai atractive acţiunile acesteia pe piaţa valorilor mobiliare. Se analizează posibilitatea evoluării bunurilor imobile şi a dreptului asupra bunurilor străine în calitate de obiect al influenţării nemijlocite infracţionale în cazul infracţiunii prevăzute la art. Aceste mijloace nu sunt sincronizate cu dinamica apariţiei noilor forme şi procedee de săvârşire a escrocheriei. o serie întreagă de probleme ce ţin de perceperea. Se relevă că.După ce victima începe a avea încredere în făptuitor. Odată cu trecerea timpului şi cu sporirea complexităţii relaţiilor patrimoniale. ultimul comite nu rareori acţiuni în care se exprimă abuzul de încredere: dobândirea bunurilor până la înregistrarea lor în documentele contabile. aplicarea practică corectă şi perfecţionarea continuă a modelului teoretic al acestei infracţiuni. Această tendinţă este alimentată de următoarele cauze: şomaj. imperfecţiunea mijloacelor penale de contracarare a infracţiunii de escrocherie. Cusiguranţă. înţelegerea frauduloasă cu furnizorul sau cu consumatorul. laturii subiective şi subiectului infracţiunii prevăzute la art.

Este apreciată ca salutabilă completarea art.d) alin.06. a principiului separaţiei puterilor în stat.195 CP RM. este obligatorie stabilirea legăturii dintre folosirea situaţiei de serviciu şi infracţiunea de escrocherie. se ajunge la concluzia că. a avut ca efect îngustarea semnificativă a sferei de aplicare a reglementărilor corespunzătoare. este identificată distincţia dintre escrocherie şi infracţiunea specificată la art.190 CP RM. precum şi linia de demarcaţie dintre escrocherie şi jaf.30 CP RM şi a pct. în esenţă. delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil (când nu sunt executate obligaţii) trebuie făcută luându-se în consideraţie: atitudinea făptuitorului faţă de transmiterea lui a bunurilor. cu nesocotirea art. cauzate prin săvârşirea infracţiunilor (inclusiv. Se arată că. Se argumentează că renunţarea legiuitorului la modul cuantificabil de stabilire a caracterului considerabil al daunei.(2)-(5) art. tâlhărie sau şantaj. Se explică de ce aplicarea în practică a agravantei „cu cauzarea de daune în proporţii considerabile” este însoţită de nesocotirea principiului incriminării subiective. prezenţa disponibilităţii efective a făptuitorului de a-şi executa angajamentele.2004.190 CP RM. nr.22 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. argumentându-se că prin aceasta va fi oprită practica aplicării incorecte a art.190 CP RM cu alineatele (4) şi (5).temei pentru a afirma că escrocheria nu este o infracţiune săvârşită prin sustragere. De asemenea. pentru a aplica lit. Capitolul 2 „Elementele circumstanţiale agravante ale infracţiunii de escrocherie” cuprinde analiza agravantelor specificate la alin.190 CP RM doar în cazul în care înşelăciunea pasivă se află în legătură cauzală cu dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane. a infracţiunii de escrocherie). La fel. Sunt prezentate argumentele de rigoare în susţinerea tezei de oportunitate a aplicării art.23 din 28.(2) art. 5 .196 CP RM. iar înşelăciunea pasivă se 16 realizează înainte de apariţia la făptuitor a posibilităţii reale de a se folosi şi a dispune de bunurile ce i s-au transmis. precum şi a principiului democratismului (egalităţii).

V.A. obiectul juridic generic este specia de obiect juridic al infracţiunii ce constă în valoarea socială care naşte un fascicul de relaţii sociale reprezentând criteriul folosit de legiuitor pentru asocierea mai multor infracţiuni într-un grup [28. Obiectul juridic al infracţiunii de escrocherie 1. Capitolul legii penale. Printre acestea se numără art. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNII DE ESCROCHERIE 1. În opinia lui E.212]. Obiectul infracţiunii de escrocherie 1. obiectul juridic generic al infracţiunii de escrocherie îl formează relaţiile sociale patrimoniale [44.1. În realitate. precum şi orice situaţie care prezintă chiar numai o aparenţă de drept. Acelaşi obiect juridic generic îl au toate celelalte fapte infracţionale prevăzute de normele Capitolului VI al Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova.1. din care face parte acest articol. se numeşte „Infracţiunii contra patrimoniului”. Chiar dacă pare a fi lipsită de importanţă diferenţa dintre noţiunile „relaţiile sociale cu privire la patrimoniu” şi „relaţiile sociale patrimoniale”. Astfel.1. privită ca universalitate de drept. este mai cuprinzătoare decât acea de proprietate.1. Hotca. în afara expresiei sale juridice – dreptul de proprietate.1.190 CP RM. După M. împotriva infracţiunilor contra patrimoniului legea penală apără relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. Nu pot împărtăşi această părere. p. Suslina. dacă nu chiar unicul. Obiectul juridic generic al infracţiunii de escrocherie Obiectul juridic al infracţiunii – generic sau special – îl reprezintă valoarea socială ocrotită de normele penale corespunzătoare şi relaţiile sociale generate de aceasta. este printre puţinele puncte de legătură. Tocmai de aceea. în 6 . obiectul juridic generic. Noţiunea de patrimoniu. care incriminează fapta de escrocherie. alături de obligaţiile patrimoniale. toate celelalte drepturi reale şi de creanţă.8]. reprezentat de relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. р. Capitolul VI al Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova cuprinde art. este aparentă această lipsă de importanţă. Iar proprietatea este principala componentă a patrimoniului.186-199.1. incluzând.1. De aici deducem că obiectul juridic generic al infracţiunii de escrocherie îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. vizând toate componentele grupului de infracţiuni contra patrimoniului.

fiecare cu relaţiile sociale aferente.2 CP RM.191 CP RM.)” [42. Tenciov vizavi de infracţiunea de escrocherie: „Specificul acestei forme de sustragere este condiţionat de caracterul complex al obiectului ei juridic special.1. În legătură cu aceasta.11]. considerând că făptuitorul are dreptul să le obţină” [45. р. Romaniuc: „La infracţiunile complexe trebuie raportate nu doar infracţiunile a căror componenţă de bază sau agravată este alcătuită din douăcomponenţe simple de infracţiuni. 1. suscită interes afirmaţia făcută de E. În context. în cazul infracţiunii de escrocherie. Am menţionat anterior că. Într-adevăr. Raportate trebuie şi infracţiunile care includ acţiuni sau inacţiuni.190 CP RM. obiectul juridic special este alcătuit din două valori sociale. dintre care nu toate au caracterul unei infracţiuni (sublinierea ne aparţine – n.2.S.N. formează obiectul juridic generic al infracţiunii de escrocherie. nu relaţiile sociale cu privire la proprietate. Dar pluriobiectuale sunt şi infracţiunile cu obiect juridic multiplu necomplex. În concluzie. având un obiect juridic special complex. fiind o infracţiune complexă. În contrast. printre valorile sociale fundamentale apărate de legea penală se numără proprietatea. care constituie obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art. dar prin care se aduce atingere celor două valori sociale distincte (şi relaţiilor sociale aferente). este o infracţiune complexă.a. caracterul complex al acesteia condiţionează corespondenţa dintre componentele obiectului juridic special şi componentele faptei prejudiciabile: 7 . în cazul escrocheriei. atrage atenţia poziţia lui S.(1) art. de exemplu.1. infracţiunea de delapidare a averii străine (art. Aceştia. Atingerea adusă obiectului juridic principal – proprietăţii – se realizează pe calea încălcării libertăţii de manifestare a voinţei de către proprietar sau alt posesor. Această infracţiune este una pluriobiectuală.120]. Un asemenea obiect îl are. Obiectul juridic special al infracţiunii de escrocherie Să ne referim în cele ce urmează la configuraţia obiectului juridic special al infracţiunii prevăzute la art. tocmai relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. îi transmit valorile patrimoniale.191 CP RM) – atunci când fapta prejudiciabilă este alcătuită dintr-o singură acţiune.alin. Mai precis. р. escrocheria presupune o pluralitate de obiecte. fiind induşi în eroare de către făptuitor.

222. obiectul juridic secundar al infracţiunii prevăzute la art. dar prin înşelăciune sau abuz de încredere. nici pe ascuns.181.1. sunt create prin munca omului.obiectului juridic principal îi corespunde acţiunea principală. ci numai la acelea la care valoarea socială vătămată prin săvârşirea lor se proiectează (nu constă. Se poate afirma că făptuitorul se serveşte de mijlocul de săvârşire a infracţiunii în calitate de factor de influenţare. Obiectul material al infracţiunii de escrocherie Despre relaţia dintre obiectul juridic al infracţiunii şi obiectul material al infracţiunii ne putem da seama din următoarea teză formulată de S. obiectului juridic secundar îi corespunde acţiunea adiacentă.295.290.190 CP RM.217. obiectul material îl reprezintă bunurile care au o existenţă materială. Sub un alt aspect. Articolul 190 CP RM este aplicabil în acele cazuri. De aceea.360). dispun de valoare materială şi cost determinat. nici nu se exprimă) într-o entitate materială (corporală)” [19. p.101]. legiuitorul incriminează. Mijlocul de săvârşire a infracţiunii „e pus în funcţiune” de către făptuitor. 1. adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane nu prin violenţă. nu prin ameninţare. obiectul material al escrocheriei trebuie delimitat de mijlocul de săvârşire a escrocheriei. după care procesul de influenţare asupra obiectului material are loc în afara controlului 8 . ajung la concluzia că obiectul juridic principal al escrocheriei îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor. Şi deoarece acţiunea principală din cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie se exprimă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane.2.Brînză: „Obiectul material există nu la toate infracţiunile. când bunurile ce-l reprezintă nu posedă calităţi speciale care să condiţioneze aplicarea unei norme speciale (art. fapta de escrocherie. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. urmărind obiectivul asigurării unui climat de credibilitate reciprocă. Într-o altă ordine de idei. în art.190 CP RM îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voinţă şi la minimul necesar de încredere. În cazul infracţiunii de escrocherie.

) [12]. nu se excludea că.285 din Codul civil. ordinul de casă de plată. cât şi cele incorporale pot reprezenta obiectul material al faptei de escrocherie [49. situaţia de plată (tabelul de salarizare). În doctrina penală occidentală. în accepţiunea formulată la alin. Mijlocul de săvârşire a infracţiunii (spre deosebire de obiectului material al infracţiunii) nu poate fi supus influenţării din partea făptuitorului. p. care.1.184].2. Există o serie de documente de plată.163. borderoul de plăţi/decontări etc. p. Aşadar. Potrivit acesteia.190 CP RM noţiunea „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere” nu poate include noţiunea „dobândirea ilicită a dreptului asupra bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere”. În normele Capitolului VI din Partea Specială a Codului penal. obiectul juridic principal corespunde acţiunii principale din compoziţia 9 . bunurile mobile corporale. p. ordinul de casă de încasare. cu obiect juridic special complex. Aşa cum nici noţiunea de bun nu poate include noţiunea de drept asupra bunurilor. în cadrul aceleiaşi doctrine.207. escrocheria poate avea ca obiect material bunuri imobile [48. totuşi.64]. o perioadălungă de timp. Acţiunea principală în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie Escrocheria este o infracţiune complexă. După aceste clarificări privind interferenţele dintre obiectul material al escrocheriei şi mijlocul de săvârşire a acestei infracţiuni. 50.conştient-volitiv al făptuitorului. indirect. în calitate de mijloc de săvârşire a escrocheriei sunt utilizate variate documente. pot îndeplini rolul de mijloc de săvârşire a escrocheriei (de exemplu. să trecem la examinarea unor aspecte controversate vizând obiectul material al infracţiunii de escrocherie. 1. Latura obiectivă a infracţiunii de escrocherie 1. bunuri sunt şi drepturile patrimoniale. noţiunea „bun” nu este utilizată lato sensu.2. Obţinerea în posesie a mijloacelor băneşti străine sau a altor bunuri străine prin intermediul documentelor de plată (altor decât cardurile sau alte carnete de plată (documente de decontare)) false reprezintă infracţiunea de escrocherie. p. am ajuns la concluzia că în art.(1) art. s-a considerat că obiectul material al escrocheriei îl pot forma. 51. Deseori. deşi nu au calitatea de documente de decontare. Mai recent. în cadrul acestui obiect juridic special complex. de cele mai dese ori. tot mai des se susţine că atât bunurile corporale.

Deci. Deci. 2) abuzul de încredere.1. desemnând prima dintre modalităţile normative alternative ale acţiunii adiacente din cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie. nu şi acţiunea-scop – escrocheria se va întrerupe la etapa de tentativă. Acţiunea adiacentă în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie 1. latura obiectiva a escrocheriei se acaracterizeaza prin dobindirea ilicita a bunurilor altei persoane prin inselaciune sau abuz de incredere. „prezentarea unor date false sau ascunderea unor informaţii a căror declarare era obligatorie” [6. Este suficientă realizarea acţiunii adiacente în oricare din numitele modalităţi.faptei prejudiciabile. Înşelăciunea ca modalitate a acţiunii adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie În art. răspunderea se prevede pentru dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. iar acţiunea adiacentă joacă rolul de acţiune-mijloc. obiectul juridic secundar corespunde acţiunii adiacente din alcătuirea faptei prejudiciabile.2.2.2. 1. p.190 CP RM. Tocmai de aceea. care constă în prezentarea vădit falsă a realităţii (înşelăciune activă) sau în trecerea cu tăcere a realităţii. „prezentarea unor date false sau ascunderea unor informaţii a căror anunţare era obligatorie” [21. În literatura de specialitate. Cele două modalităţi normative ale acestei acţiuni adiacente sunt: 1) înşelăciunea. 10 .399]. p. când are loc ascunderea faptelor şi a circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul săvârşirii cu bună-credinţă şi în conformitate cu legea a tranzacţiei patrimoniale (înşelăciune pasivă)” [20. p. noţiunea de înşelăciune este definită într-un mod asemănător: „dezinformarea conştientă a victimei. Se poate susţine că acţiunea principală joacă rolul de acţiune-scop.282]. consumarea escrocheriei este legată de realizarea acţiunii-scop. Ceea ce indică asupra locului înşelăciunii sau abuzului de încredere în structura faptei prejudiciabile de escrocherie: acţiune adiacentă. dacă intenţia de a săvârşi escrocheria nu este realizată integral – făptuitorul reuşind să comită acţiunea-mijloc.2. Voi începe analiza cu examinarea noţiunii de înşelăciune.199].

3) înşelăciunea sub forma unor acţiuni concludente.(1) art. atingere se aduce relaţiilor sociale cu privire la libertatea manifestării de voinţă. după punctarea acestor criterii de delimitare. aceasta poate fi absorbită de infracţiunea de escrocherie. atunci când întregul constă în art. escrocheria presupune folosirea unor documente false. consider că astfel de acţiuni pot consta în: purtarea uniformei de către persoana care nu are acest drept. în cazul escrocheriei săvârşite pe calea înşelăciunii. un spaţiu mai larg vom acorda modalităţii de înşelăciune în formă scrisă. lipsită de importanţă. 2) înşelăciunea în formă scrisă.190 CP RM. nu poate fi decât salutată concluzia la care s-a ajuns în una din deciziile Colegiului penal lărgit al Curţii 11 . înşelăciunea verbală este caracteristică comunicării nemijlocite dintre făptuitor şi victimă [37. escrocheria poate să presupună înşelăciunea verbală. În acest sens. vătămare suferă relaţiile sociale cu privire la minimul necesar de încredere. modalităţile înşelăciunii sunt: 1) înşelăciunea verbală. Limitele le stabileşte cadrul legal. simularea unei maladii pentru a obţine actul ce confirmă dreptul făptuitorului de a primi foloase materiale. aşa cum rezultă din dispoziţia de la alin. Într-un alt context. permite forma orală. În continuare. În ce priveşte modalitatea de înşelăciune sub formă de acţiuni concludente. Întradevăr. în dependenţă de modus operandis. are tendinţa de a căpăta gradul cel mai ridicat de frecvenţă. Pentru că.Din toate aceste definiţii se poate desprinde că. p.N. trebuie să recunoaştem caracterul limitat al unei asemenea modalităţi de înşelăciune. înşelăciunea (ca şi abuzul de încredere) se realizează pentru a asigura săvârşirea dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane.55]. folosirea unor acte sustrase sau găsite etc . În opinia întemeiată a lui G. în ipoteza escrocheriei comise pe calea abuzului de încredere. Dintr-o altă perspectivă. Atunci însă când convenţia. Cât priveşte folosirea documentelor oficiale false. modalitate care. vom menţiona că. Totodată. în comparaţie cu celelalte două. Borzenkov. în numeroase cazuri. Poate reprezenta partea.190 CP RM. atunci când este cerută forma scrisă pentru încheierea unei convenţii.

ca modalitate a acţiunii adiacente din cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie. Borzenkov. acesteia comunicindu-i-se unele informatii false. în urma cărui fapt victimei i se creează o reprezentare falsă despre prezenţa temeiurilor legale vizând transmiterea bunurilor către făptuitor [37. Sub un alt aspect. Ca urmare victima transmite benevol celui vinovat bunurile. formeaza la victim o inchipuire gresita despre caracterul legitim al trecerii bunurilor de la pagubas la infractor. 12 . După ce ne-am referit la clasificarea modalităţilor înşelăciunii în funcţie de modus operandis. şi a componenţei de escrocherie” [26]. Inselaciunea active se manifesta prin inducerea intentionata in eroare a proprietarului sau a persoanei terte. în literatura de specialitate se deosebesc două modalităţi de înşelăciune pasivă: a) trecerea cu tăcerea cu bună-ştiinţă despre circumstanţele.S. prezentarea unor asemenea documente apare ca varietate a înşelăciunii. înşelăciunea pasivă constă în neexecutarea de către făptuitor a obligaţiei de a comunica despre circumstanţele reale ale convenţiei încheiate [46. înşelăciunea. care ar fi făcut-o pe victimă să nu-i transmită bunurile [37. Deci.I.327]. p. Aşa cum am menţionat anterior. Tenciov. poate fi săvârşită pe calea acţiunii sau inacţiunii. in ansamblu. După E. falsificat anterior. În opinia lui G. a căror necunoaştere a generat eroarea victimei privind legalitatea transmiterii bunurilor către făptuitor. despre care făptuitorul era obligat să comunice. să ne concentrăm atenţia asupra clasificării modalităţilor înşelăciunii după modul de comportare – pozitivă sau negativă – a făptuitorului. care dau nastere unei iluzii si. urmează a fi calificată doar conform art.Supreme de Justiţie: „Dobândirea ilicită a bunurilor în rezultatul folosirii de către făptuitor a unui document.190 CP RM. p. Din punctul de vedere al lui A.N. p. înşelăciunea pasivă are loc atunci când făptuitorul nu comunicăvictimei informaţii. fiindu-i prezentate unele documente false sau savirsite alta actiuni. Boiţov. putem vorbi despre: 1) înşelăciunea activă. înşelăciunea pasivă este trecerea cu tăcere a unor circumstanţe faptice cu relevanţă juridică. În acest caz. 2) înşelăciunea pasivă.273].62]. Iată de ce.

toate aceste detalii pot fi luate în consideraţie la individualizarea pedepsei.b) exploatarea conştientă a erorii victimei. 4) înşelăciunea cu privire la promisiuni. Prin ce se deosebesc în esenţă aceste două modalităţi? În caz de înşelăciune prin cea de-a doua modalitate. înşelăciunea cu privire la cantitatea bunurilor se îmbină cu înşelăciunea cu privire la calitatea bunurilor). Calităţile de fapt sunt cele fizice (privind starea sănătăţii. b) înşelăciunea cu privire la calităţile de drept ale persoanei. În altă ordine de idei. Altfel spus. predispunerea spre consumul de alcool. constituţia naturală a unei persoane) sau spirituale (profesarea unei credinţe. Până la urmă.). înşelăciunea verbală se îmbină cu înşelăciunea cu privire la promisiuni). ne vom referi la clasificarea modalităţilor de înşelăciune. în cazul celei de-a doua modalităţi se atestă menţinerea erorii din partea făptuitorului. În cazul primei modalităţi inducerea în eroare are loc din partea făptuitorului. făptuitorul doar profitând de această ocazie pentru a primi bunurile de la victimă. În caz de înşelăciune prin prima modalitate. Dar se pot referi şi la criterii de clasificare diferite (de exemplu.51. 3) înşelăciunea cu privire la anumite acţiuni sau evenimente. în funcţie de circumstanţele pe care le priveşte înşelăciunea: 1) înşelăciunea cu privire la persoana făptuitorului sau la identitatea altei persoane. 2) înşelăciunea cu privire la bunurile pe care făptuitorul le oferă victimei. p. orientarea sexuală etc. victima este indusă în eroare de o terţă persoană. putem deosebi: a) înşelăciunea cu privire la calităţile de fapt ale persoanei. Combinaţiile dintre modalităţi pot fi dintre cele mai diferite. săvârşirea escrocheriei poate presupune atestarea uneia sau a mai multor modalităţi ale înşelăciunii. Se pot referi la acelaşi criteriu de clasificare (de exemplu. 47]. aspectul exterior. 13 . fără concursul unei terţe persoane. În general. făptuitorul însuşi induce în eroare victima. în urma căreia făptuitorul a primit bunurile de la victima aflată în eroare [39. În cazul înşelăciunii cu privire la calităţile persoanei.

p. acţiunea când făptuitorul. p. acţiunea când făptuitorul. de regulă. Are dreptate S. folosind unele relaţii de serviciu sau contractuale. De regulă. fie chiar o naivă încredere a victimei. raporturile de încredere decurg din încheierea unor convenţii de drept civil (mandat. până la primirea bunurilor. Ultima este. p. în cazul escrocheriei presupunând abuzul de încredere. făptuitorul nu exercită nici o influenţare activă asupra victimei pentru a o induce în eroare. în dauna ultimei [17. Aceasta pentru ca făptuitorul să nu mai fie nevoit să recurgă la înşelăciune.165]. înşelăciunea poate secunda abuzul de încredere. director general sau alt conducător al unei întreprinderi). considerăm că. în cele ce urmează vom examina cea de-a doua modalitate. În doctrina penală. Aşadar.238]. comision. pentru a prezenta temeiul primirii de către el a bunurilor victimei într-o manieră care nu corespunde realităţii. p. Însă nu va fi primordială. până la primirea bunurilor. prin „abuz de încredere” se înţelege: folosirea de către făptuitor a atitudinii de încredere faţă de el din partea victimei. proprietarul sau administratorul unei anumite mase patrimoniale (fondator.2.Brînză.) sau din alte fapte juridice” [20. asigurare.2.199-200].399]. administrare fiduciară etc. ca factor de impact asupra conştiinţei victimei. va fi statutul persoanei juridice pe care o reprezintă făptuitorul sau funcţia pe care acesta o ocupă. în cazul escrocheriei săvârşite prin abuz de încredere. Reflectând asupra tuturor acestor puncte de vedere. îşi asumă obligaţiuni patrimoniale care apar drept condiţie ca victima să-i cedeze bunurile [6. când susţine că. Deoarece pe prim-plan. Ne referim la abuzul de încredere. Abuzul de încredere ca modalitate a acţiunii adiacente în cadrul prejudiciabile de escrocherie faptei După ce am supus analizei prima dintre modalităţile normative ale acţiunii adiacente din cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie. în ipoteza escrocheriei săvârşite pe calea abuzului de încredere.1.2. Esenţa abuzului de încredere constă în profitarea de încrederea victimei. „făptuitorul exploatează raporturile de încredere care s-au creat între el şi victimă. dacă victima va dori să verifice cele comunicate de făptuitor. să punctăm ceea ce individualizează abuzul de încredere în raport cu înşelăciunea: 14 . depozit. îşi asumă obligaţiuni patrimoniale care apar drept condiţie pentru a i se transmite aceste bunuri [21. Reieşind din aceasta.

În contrast. făptuitorul nu a intrat în posesia ilegală asupra bunurilor altei persoane şi nu a obţinut posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de acestea la dorinţa sa. din cauze independente de voinţa lui. De cele mai dese ori. pentru a asigura dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane. fără o etapă de pregătire relativ îndelungată. 3) înşelăciunea. premeditare şi o durată comparativ mai lungă. cele săvârşite urmează a fi calificate ca tentativă de escrocherie (conform art. a afecţiunii reciproce. este mai vădit concursul victimei la realizarea intenţiei infracţionale a făptuitorului. Rezultă că. Acest proces necesită. victima prognozează deficient conduita făptuitorului. ignorând elementara precauţie.2. comportă suficienţă prin ea însăşi. ca factor de sustentaţie pentru abuzul de încredere. 4) în cazul abuzului de încredere. prin realizarea subsecventă a abuzului de încredere.23 din 28. O relaţie având la bază încrederea între cei doi. Spre deosebire de înşelăciune. dacă.3. trebuie secundat de înşelăciune. intrând în posesia ilegalăasupra bunurilor altei persoane.2004.27 şi 190 CP RM). Urmările prejudiciabile ale escrocheriei În conformitate cu pct. fără o influenţare sesizabilă din partea făptuitorului. 1. ori de autoritatea funcţiei pe care o ocupă făptuitorul etc.. 2) abuzul de încredere presupune întotdeauna formarea unui climat de încredere de către făptuitor.1) abuzul de încredere întotdeauna presupune o relaţie specială dintre făptuitor şi victimă. Nu necesită secundarea. Tentativa de escrocherie poate presupune câteva ipoteze.23 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. Activismul făptuitorului se manifestă doar cu prilejul obţinerii încrederii victimei. ca modalitate a acţiunii adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie. escrocheria se consideră consumată din momentul în care făptuitorul. de regulă. în ipoteza abuzului de încredere nu poate fi concepută săvârşirea spontană a infracţiunii.06. în funcţie de momentul în care se întrerupe activitatea infracţională: 15 . obţine posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de acestea la dorinţa sa [27]. abuzul de încredere este autosuficient în rare situaţii. condiţionată de existenţa între ei a unor raporturi contractuale. După care totul se desfăşoară ca şi cum de la sine. nr. De fapt.

aceasta înseamnă cămasa patrimonială a victimei se reduce în aceeaşi proporţie în care sporeşte masa patrimonială a făptuitorului.190 CP RM o constituie determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele laturii subiective a infracţiunii de escrocherie săvârşite şi semnele laturii subiective a componenţei de escrocherie. Acest exemplu demonstrează elocvent că. În cazul escrocheriei. obiectul juridic special al infracţiunii determină cu necesitate însăşi esenţa urmărilor prejudiciabile. în cazul infracţiunii de escrocherie. Prin prisma art. obiectul juridic special al infracţiunii (alături de obiectul material al infracţiunii) determină forma exterioară a urmărilor prejudiciabile. putem afirma că. implicit. În cazul escrocheriei. În primul rând. Există o legătura indisolubilă între urmările prejudiciabile şi obiectul infracţiunii. Latura subiectivă a infracţiunii de escrocherie 1.1) se realizează numai acţiunea adiacentă – înşelăciunea sau abuzul de încredere. făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. 2) se realizează acţiunea adiacentă.17 CP RM.190 CP RM. morală. Forma şi conţinutul vinovăţiei în cazul infracţiunii de escrocherie În una din deciziile cu privire la o cauză penală. confirmăm că doar intenţia directă este tipul de vinovăţie care 16 . Pentru că bunurile. logistică sau de altă asemenea natură)..3. prevăzute de art. sunt scoase din posesia victimei şi trecute în posesia făptuitorului. acuzaţi de comiterea însuşirii în proporţii deosebit de mari pe calea escrocheriei…. faptul că se aduce atingere în principal relaţiilor sociale cu privire la posesia asupra bunurilor demonstrează. deoarece ultimii nu au avut intenţia de a însuşi ilegal bunurile ….C. fapt ce exclude tragerea lor la răspundere penală pe acest capăt de învinuire” . una dintre problemele principale ale aplicării art. reprezentând obiectul material al escrocheriei. prevede urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv. 1. în plan practic. Prin aceasta.A.1.3. şi M. că urmările prejudiciabile ale escrocheriei sunt de esenţă patrimonială (nu fizică. În al doilea rând. însă nu se realizează decât parţial acţiunea principală: deposedarea nu este urmată de imposedare. dorind survenirea acestor urmări. dar nu se realizează acţiunea principală – dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane. Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie face următoarea concluzie: „Instanţa de apel i-a achitat legal şi întemeiat pe M.

Astfel. b) sporirii proporţionale a masei patrimoniale a făptuitorului. făptuitorii. Conţinutul intenţiei în cazul infracţiunii de escrocherie trebuie să cuprindă: 1) conştientizarea: a) atingerii aduse relaţiilor sociale cu privire la posesia asupra bunurilor. caracterul subsidiar al intenţiei indirecte face ca aceasta să fie posibilă şi în cazul unei activităţi legitime” [43]. pentru a fi posibilă dobândirea ilicită a bunurilor victimei. Exemplul îl reprezintă crearea aşa-numitelor „piramide” … În asemenea cazuri. în special. c) legăturii cauzale dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.poate fi conceput în ipoteza infracţiunilor săvârşite prin sustragere. dupăcum se ştie.Selezniov opinează: „În condiţiile economiei de piaţă asistăm la modificarea unor procedee de înavuţire ilicită. abuzând de încrederea investitorilor. M. Activitatea de creare şi dirijare a piramidelor financiare poate să aibă iniţial la bază scopuri legitime. ca urmare a diminuării masei patrimoniale a acesteia. care la prima vedere par a fi convenţii de drept civil. Însă. însă manifestă atitudine indiferentă faţă de aceasta. se vor adăuga următoarele caracteristici: 17 . Totuşi. unii autori consideră că escrocheria poate fi comisă şi cu intenţie indirectă. prevăd posibilitatea cauzării prejudiciului unui cerc nedeterminat de persoane. 2) prevederea: a) cauzării prejudiciului patrimonial efectiv victimei. Dacă lipseşte una din aceste caracteristici. b) trăsăturilor calitative şi cantitative ale bunurilor reprezentând obiectul material al infracţiunii. de exemplu. c) înşelării victimei sau abuzării de încrederea acesteia. va lipsi intenţia de comitere a escrocheriei. şi a escrocheriei. conforme cu legea. în general. Dacă ne referim concret la transformarea escrocheriei. în înşelarea clienţilor.

pe când scopul ori motivul infracţiunii – cauzele prin care se voieşte să se comită aceasta” [34. dar a unuia cifrat la proporţii mari. poate fi atestată şi în cazul altor fapte infracţionale (de exemplu. trebuie totuşi să existe o anumită compatibilitate între infracţiunea săvârşită cu intenţie iniţială şi infracţiunea săvârşităcu intenţie supravenită.238. pentru a fi posibilă supravenirea intenţiei. condiţionată. însă nu în mod exclusiv. dar a persoanei având calitatea de client (consumator). Se pot modifica una sau mai multe dintre respectivele caracteristici.2.176-177]. am putut vedea că există o asemenea compatibilitate între infracţiunile prevăzute la art. aceasta nu înseamnă că ele se includ în structura vinovăţiei ori că se confundă cu vinovăţia.237. suntem de acord cu M. Pe de altă parte. actul terorist etc. motivul şi scopul infracţiunii au un caracter secundar. mai ales. b) înşelării nu a unei persoane oarecare. intenţia presupune voinţa de a comite infracţiunea. omorul intenţionat. În ipoteza de supravenire a intenţiei. al celor prevăzute la art. Semnele secundare ale laturii subiective a infracţiunii de escrocherie Deşi. În aceastăprivinţă. deoarece caracterizează în mod diferit atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită.252 etc.214. mai ales. de exemplu.185.236.Mureşan.3. dar în plan secundar).1) conştientizarea: a) atingerii aduse nu atât relaţiilor sociale cu privire la posesia asupra bunurilor (care suferă vătămare. în raport cu vinovăţia. Or. cât. Însă. viol. relaţiilor sociale cu privire la corectitudinea efectuării operaţiilor de evaluare sau măsurare în sfera circulaţiei bunurilor sau serviciilor sociale ori comunale (care sunt vătămate în principal). Dacă în privinţa motivului poate fi pusă întrebarea: de ce persoana a comis acţiunea 18 . CP) 1.196.190 şi 255 CP RM. de prezenţa înşelăciunii sau abuzului de încredere. p. care afirmă: „Motivul sau scopul infracţiunii nu trebuie confundate cu intenţia infracţională. 2) prevederea cauzării nu pur şi simplu a unui prejudiciu patrimonial efectiv. O asemenea compatibilitate. Nu se confundă între ele nici motivul infracţiunii şi scopul infracţiunii: motivul şi scopul sunt fenomene inconfundabile. Considerăm că nu ar putea exista o asemenea compatibilitate între escrocherie şi. modificare poate suferi oricare dintre caracteristicile conţinutului intenţiei: de la obiectul juridic special al infracţiunii până la urmările prejudiciabile (sau până la circumstanţele agravante ale infracţiunii).217.

V. S. 3) să fi atins vârsta de 16 ani (în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(inacţiunea) prejudiciabilă?. şi a scopului de sustragere. 3) motivul de cupiditate constând într-un alt fel de imbold josnic. adică scopul şi motivul infracţiunii. 4) motivul de cupiditate la a cărui bază se află o cvasinecesitate [35].190 CP RM) sau de 14 ani (în cazul infracţiunii prevăzute la alin. cât ar părea de straniu. În funcţie de conţinutul concret. Sklearov. o ocupă alţi autori.(2) sau (3) art. în special. ci a unor terţe persoane. adică scopul infracţiunii. De asemenea. motivul de cupiditate este semnul obligatoriu al laturii subiective în cazul oricărei infracţiuni săvârşite prin sustragere. O poziţie intermediară. subiectul infracţiunii date trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 1) să aibă calitatea de persoană fizică. Astfel. E. reieşind din satisfacerea propriilor necesităţi materiale ale făptuitorului). 2) să fie responsabilă. prezenţa obligatorie a motivului de cupiditate” [36. subiectul infracţiunii de escrocherie este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.135]. 19 . care ar avea un caracter obligatoriu la calificarea infracţiunii: 1) unul singur. 2) motivul de cupiditate care presupune nu înavuţirea făptuitorului. în general. p. mai rezonabilă. nu presupune. atunci în privinţa scopului întrebarea care apare e alta: la ce a tins făptuitorul? Controversele ce apar în teoria dreptului penal se referă la numărul semnelor secundare ale laturii subiective a escrocheriei. 2) ambele. polemicile nu contenesc în legătură cu natura de cupiditate a semnelor secundare ale laturii subiective a escrocheriei: doar scopul infracţiunii este de cupiditate? Sau şi motivul infracţiunii are aceeaşi natură? În opinia lui S. Subiectul infracţiunii de escrocherie După cum rezultă din art.(1) art.Visterniceanu susţine: „… prezenţa scopului de cupiditate.21 CP RM. Dorind să săvârşească asemenea infracţiuni. făptuitorul tinde să satisfacă necesităţile materiale ale sale sau ale altor persoane.190 CP RM). 1. De exemplu.Prodan propune următoarea clasificare a tipurilor motivului de cupiditate: 1) motivul de cupiditate nemijlocită (în înţelesul îngust.4.

de a înţelege conţinutul faptei sale şi de a prevedea urmările prejudiciabile.(4) art.125]. prevăzută în sancţiunea de la alin.190 CP RM se înscrie. persoana juridică nu poate fi subiect al contravenţiei administrative. nici nu se înscrie în aceste limite. nici în cazul sustragerii în proporţii mici din avutul proprietarului prin escrocherie. De ce nu şi calitatea de persoană juridică? Deoarece. în corespundere cu art.(2) art. Nu şi persoana juridică respectivă.190 CP RM este specificată amenda. Aceasta întrucât alin. În acest fel – dacă cel care comite escrocheria reprezintă o persoană juridică. subiectul escrocheriei trebuie să aibă calitatea de persoană fizică. Aşa cum un ucigaşfoloseşte cuţitul.(1) art. în asemenea cazuri evoluează nu ca subiect al infracţiunii. în conformitate cu alin. dacă persoana a săvârşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical.17) din Codul contravenţional. iar un efractor – şperaclul. Escrocheria nu poate fi săvârşită de o rsoană juridică. a căror săvârşire implică sancţiunea pentru persoanele juridice în Partea Specială din Codul penal.23. aşa escrocul financiar utilizează o persoană juridicăpentru săvârşirea infracţiunii” [40].190 CP RM prevede răspunderea pentru escrocheria săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. Amenda. în art. escrocheria poate fi săvârşităcu ajutorul unei persoane juridice.105 (coroborat cu art. în vederea atingerii scopului infracţional. Este adevărat că în sancţiunile de la alin. persoanele juridice (cu excepţia autorităţilor publice) răspund penal pentru infracţiunile. Însă. însă considerăm că nu are cum să fie aplicată unei persoane juridice. dacă ne referim la următoarea condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească subiectul infracţiunii de escrocherie. Dar.(4) art.190 CP RM.Aşadar. Legea penală defineşte. imitându-se derularea operaţiunilor financiare cu partenerii de afaceri” [41. conduce o persoană juridică sau activează în alt mod în cadrul acesteia – va suporta răspunderea penalănumai el.4) alin. în primul rând. are loc încetarea urmăririi penale. De notat. că. 20 . consemnăm că trebuie să fie o persoană responsabilă.21 CP RM.255 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.64 CP RM se stabileşte că mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500 la 10000 unităţi convenţionale.(2) art. Despre aceasta menţionează unii autori: „Persoana juridică se utilizează des pentru comiterea escrocheriei în sfera creditar-financiară. dar ca mijloc de săvârşire a infracţiunii. În altă ordine de idei. „Persoana juridică poate fi folosită de făptuitor ca mijloc de săvârşire a infracţiunii. În acord cu pct. p.(1) art. Cea prevăzută la alin. Însă. În afară de capacitatea de a conştientiza cele săvârşite. făptuitorul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi dirija acţiunile. în alin.(1) şi (2) art. Pe contul bancar al persoanei juridice se depun mijloacele băneşti sustrase.

are ca efect responsabilitatea redusă a făptuitorului).. inducându-l în eroare pe şeful depozitului. prin înţelegere prealabilă şi împărţind rolurile între ei. V. V.C. Săvârşirea escrocheriei de două sau mai multe persoane În conformitate cu lit. Iată o speţă care se referă la aceastăcircumstanţă agravantă: în perioada 25. Criteriul medical este cel care caracterizează prezenţa la făptuitor a unei boli psihice cronice. îl constituie atât circumstanţele 21 . ELEMENTELE CIRCUMSTANŢIALE AGRAVANTE ALE INFRACŢIUNII DE ESCROCHERIE 2.44 CP RM: „Infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie simplă. au calitatea de coautori.b) alin. La rândul său. precum şi o persoană neidentificată. fiecare realizând latura obiectivă a infracţiunii”. a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice (nu şi a unei tulburări psihice care.2004. la minorii care nu au vârsta răspunderii penale).(1) art.2004-18. Deci. exprimat în aceea că făptuitorul nu poate să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale. „C.P.. potrivit art. S. care nu întrunesc semnele subiectului infracţiunii (în principal.(2) sau (3) art.Gh.23 1 CP RM. folosind recipise false. 2) aspectul volitiv. în calitate de coautori. criteriul juridic al iresponsabilităţii vizează două aspecte: 1) aspectul intelectual. Ipoteză care intră sub incidenţa art. toţi cei care au luat parte la săvârşirea infracţiunii posedă semnele subiectului infracţiunii..(2) art..I. două sau mai multe persoane.09. dacă la săvârşirea ei au participat în comun.noţiunea de iresponsabilitate cu ajutorul a douăcriterii: medical şi juridic. realizate în cazul escrocheriei. I.11. Considerăm că la persoanele.1. 2.190 CP RM) sau la 14 ani (în cazul infracţiunii prevăzute la alin. Borzenkov: „Conţinutul înşelăciunii. Limita minimă a răspunderii penale pentru escrocherie a fost fixată de legiuitor la 16 ani (în cazul infracţiunii prevăzute la alin. prin înşelăciune. răspunderea pentru escrocherie se agravează dacă e săvârşită de două sau mai multe persoane.N. constând în aceea că făptuitorul nu poate să-şi dirijeze acţiunile sau inacţiunile sale. care se eliberau conducătorilor mijloacelor de transport pentru primirea materialelor de construcţie din depozitul Î.” din Ceadâr-Lunga.190 CP RM.190 CP RM).I. În cazul dat. se raportează şi următoarea opinie aparţinând lui G. au primit materiale de construcţie în valoare de 77100 lei [25].

facilitând realizarea escrocheriei.126 CP RM. Chiar dacă e secundar. 2. Săvârşirea escrocheriei cu cauzarea de daune în proporţii considerabile În conformitate cu lit. p. chiar dacă persoana execută parţial fapta prejudiciabilă din cadrul infracţiunii complexe. obândite. răspunderea pentru escrocherie se agravează.126 CP RM se stabileşte că caracterul considerabil al daunei cauzate se determină luându-se în consideraţie valoarea. se poate remarca o schimbare a poziţiei legiuitorului faţă de modul de stabilire a caracterului considerabil al daunei cauzate: cuantificabil – în varianta iniţială a art. existenţa persoanelor întreţinute de victimă.care reprezintă temeiul transmiterii bunurilor. rolul lor îşi găseşte reflectare în conţinutul înşelăciunii sau al abuzului de încredere.110].06. estimativ – în varianta în vigoare a art.2004 [27].28 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. Practic. cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă. nu se exclude cu totul participarea la săvârşirea infracţiunii de escrocherie a celor care nu întrunesc semnele subiectului infracţiunii. La alin.c) alin.126 CP RM.(2) art. în art. Presupunând frecvent repartizarea rolurilor (cum. iniţial. În cazul săvârşirii infracţiunii de un grup de persoane.126 CP RM definiţia noţiunii „daune în proporţii considerabile” era altfel formulată: valoarea exprimată în bani a bunurilor sustrase. Să nu uităm că escrocheria este o infracţiune complexă.23 din 28. Astfel.2. de altfel. Nu putem trece cu vederea faptul că. care. este posibilă o asemenea „specializare” când unele persoane doar creează sau menţin reprezentarea eronată a victimei cu privire la numitele circumstanţe cu rol secundar” [37. escrocheria săvârşită de două sau mai multe persoane poate presupune includerea în activitatea infracţională. este suficient să-i fie incriminată agravanta „de două sau mai multe persoane”.(2) art.190 CP RM. dacă e săvârşită cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. nr. s-a putut vedea şi din speţa amintită mai sus). care devine astfel realizabil datorită eforturilor unor asemenea persoane. cu rol secundar. distruse sau a pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane. Reprezentarea eronată cu privire la ultimele o face pe victimă mai credulă. starea materială şi venitul acesteia. 22 . a persoanelor care nu întrunesc semnele subiectului infracţiunii. depăşeşte 250 unităţi convenţionale. cât şi circumstanţele cu rol secundar. la momentul săvârşirii infracţiunii. primite. alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei. În acest fel. De aceea. aceleaşi cuvinte sunt reproduse în pct.

prin „folosirea situaţiei de serviciu” se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei sale de serviciu [27].75 „Criteriile generale de individualizare a pedepsei” din Codul penal. legitimaţie. de afinitate sau de amiciţie.2004.4.(3) art. săvârşirea escrocheriei atrage răspunderea conform aceleiaşi norme – alin.d) alin. În limitele sancţiunii specificate la alin.2004. pedeapsa în cea de-a doua ipoteză trebuie să fie comparativ mai aspră în comparaţie cu pedeapsa în prima ipoteză. 2.d) alin. Totodată. nu este suficient ca subiectul escrocheriei să aibă calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere sau de persoană care gestionează o organizaţie comercială. Această cerinţă rezultă din art. 2) escrocheria săvârşită de o organizaţie criminală.190 CP RM. Totuşi. se agravează răspunderea pentru escrocherie.190 CP RM. Aşadar.(2) art. Săvârşirea escrocheriei de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală Potrivit alin.(3) art.18 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. la pct.06. ori a subordonării pe scară ierarhică faţă de alte persoane etc. dacă această infracţiune e săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. nu intră sub incidenţa noţiunii „folosirea situaţiei de serviciu” folosirea relaţiilor de rudenie.23 din 28.06. Dacă nu există o legătură între folosirea situaţiei de serviciu şi infracţiunea de escrocherie săvârşită. ori a informaţiei deţinute în virtutea competenţei de serviciu.190 CP RM. Va răspunde ca şi oricare alt subiect al escrocheriei.3.190 CP RM. răspunderea pentru escrocherie se agravează. În ce se concretizează folosirea situaţiei de serviciu? În utilizarea uniformei de serviciu sau a altor atribute de serviciu (ecuson.(3) art. automobil de serviciu etc. Săvârşirea escrocheriei cu folosirea situaţiei de serviciu În conformitate cu lit.190 CP RM. se consemnează că situaţia de serviciu este folosită pentru a sustrage bunurile [27]. obştească sau altăorganizaţie nestatală.(2) art.18 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”.23 din 28. o asemenea persoană nu poate fi trasă la răspundere în baza lit. dacă e săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu.). nr. Conform pct. În ambele forme de participaţie. aceasta nu împiedică individualizarea răspunderii penale în cele două ipoteze: 1) escrocheria săvârşită de un grup criminal organizat. ori a semnificaţiei şi autorităţii funcţiei ocupate. 23 . atunci când acestea nu au legătură cu funcţia ocupată. nr. În alt plan.2.

atunci grupul reprezintă o reuniune stabilă când îndeplineşte următoarele condiţii: acţionează în baza unui plan. Cea de-a doua ipoteză. 4) scopul primar al organizaţiei constă în a influenţa activitatea economică şi de altănatură a persoanelor fizice şi juridice sau în a controla.2008 [100]. în alte forme.(3) art. fluctuaţia în cadrul grupului este nesemnificativă. Completarea art. termenul activităţii este relativ îndelungat sau nedeterminat. respectiv. după cum rezultă din art.47 CP RM reiese că această formă de participaţie are următoarele trăsături: 1) este o reuniune de grupuri criminale organizate. 24 .În altă privinţă. răspunderea pentru escrocherie se agravează când aceasta e săvârşită în proporţii mari sau. consemnată la alin. Săvârşirea escrocheriei în proporţii mari sau deosebit de mari În conformitate cu alin.5.186-192 CP RM cu alineatele ce prevăd răspunderea pentru cauzarea prin respectivele infracţiuni a daunelor în proporţii mari sau deosebit de mari este salutabilă. numai că într-un alt format. Însă. 3) activitatea se întemeiază pe diviziunea funcţiilor între membrii organizaţiei şi structurile ei. până la intrarea în vigoare a acestei legi.46 CP RM. 3) săfie organizat în prealabil. specializarea în săvârşirea unei anume infracţiuni (sau a unor anume infracţiuni). trăsăturile grupului criminal organizat sunt: 1) să fie alcătuit din două sau mai multe persoane. Din art.195 CP RM şi completarea art. 2) să constituie o reuniune stabilă. Doar prima dintre trăsăturile menţionate tangenţiază săvârşirea escrocheriei de un grup criminal organizat cu săvârşirea escrocheriei de două sau mai multe persoane.190 CP RM.195 CP RM. indiferent de forma în care a fost săvârşită. este escrocheria săvârşită de o organizaţie criminală. 5) scopul final al organizaţiei este obţinerea de avantaje şi realizarea de interese economice. care prevedea răspunderea pentru însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari a bunurilor.(4) şi (5) art. Era. 2.190 CP RM. nu pot susţine că. financiare sau politice. această activitate. 4) să aibă scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni. Aceasta deoarece în unele cazuri art. Abrogarea art.195 CP RM era aplicat incorect. repartizarea constantă a rolurilor între membrii grupului etc.190 CP RM cu alineatele (4) şi (5) a fost operată în baza Legii Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova. disciplina riguroasă în cadrul grupului. Cel al art. 2) constituie o comunitate stabilă. în proporţii deosebit de mari. Dacă e să ne referim la trăsăturile particularizante.12. escrocheria săvârşită în proporţii mari sau deosebit de mari nu era incriminată. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 18.

Dreptul asupra bunurilor străine – mobile sau imobile – nu constituie obiectul influenţării nemijlocite infracţionale în cazul infracţiunii prevăzute la art. În art. 5.2) art. 2.283.273. art. art. 6. 25 .2141 . noţiunea „dobândire ilicită” are sensul autentic de „sustragere”. În opoziţie. În astfel de situaţii se aplică art.190 CP RM. Numai prejudiciul patrimonial efectiv caracterizează urmările prejudiciabile produse de infracţiunea de escrocherie. 3. 255 CP RM sau pct.(4) art. De lege lata. Articolul 190 CP RM este inaplicabil în această ipoteză. în cazul infracţiunii prevăzute la art. fie sub forma venitului ratat. Se aplică art.196 CP RM.190 CP RM. dacă comercializarea bunurilor falsificate sau prestarea serviciilor falsificate e săvârşită în sfera consumului de produse şi servicii de către persoane care în condiţii de legalitate desfăşoară activitatea de comercializare sau altă prestare de servicii. se impun următoarele concluzii generale: 1. urmările prejudiciabile se exprimă fie sub forma prejudiciului patrimonial efectiv. alin.284 din Codul contravenţional. Nu poate fi aplicată răspunderea pentru escrocherie. 4.CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI Ca o trecere în revistă a obiectivelor realizate în cadrul prezentei investigaţii.196 CP RM trebuie aplicat în cazul dobândirii ilicite a bunurilor imobile străine prin înşelăciune sau abuz de încredere (în ipoteza în care daunele materiale cauzate se cifrează în proporţii mari).190 CP RM în cazul în care înşelăciunea pasivă se află în legătură cauzală cu dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane şi dacă înşelăciunea pasivă se realizează înainte de apariţia la făptuitor a posibilităţii reale de a se folosi şi a dispune de bunurile ce i s-au transmis.

2500” să fie introdusă sintagma „. • operarea modificărilor la art. delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil (când nu sunt executate obligaţii) trebuie făcută luându-se în consideraţie: atitudinea făptuitorului faţă de transmiterea lui a bunurilor.106 al Codului contravenţional să fie excluse cuvintele „nu reprezintă o sustragere şi”. Nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace materiale pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate – ca temei de a nu-i fi aplicată răspunderea penală – dacă a manifestat rea-voinţă sau intenţie frauduloasă faţă de obligaţiunile asumate în raport cu victima.105 al Codului contravenţional să fie excluse cuvintele „sau escrocherie”.196 CP RM. Avantajele acestor recomandări sunt următoarele: 26 CP RM: „Escrocheria. dar în scopul realizării înşelăciunii sau abuzului de încredere. 9. adică cauzarea de daune materiale în proporţii mari prin înşelăciune sau abuz de .(1) art.b) alin.(2) şi (3)” cu alineatele „(4) şi (5)”. În esenţă. 1000”. vin cu un şir de recomandări ce pot fi luate în consideraţie la perfecţionarea legii penale: • Abrogarea art.190 CP RM. • din dispoziţia art. prezenţa disponibilităţii efective a făptuitorului de a-şi executa angajamentele. completarea alineatului (1): după cuvintele „proporţii mari” să fie introdusă expresia „proporţii considerabile”. În ipoteza prevăzută la lit. după cuvintele „respectiv. respectiv. 10.(2) art.126 CP RM: abrogarea alineatului (2)... completarea alineatelorprevăzute în sintagma „art. În legătură cu investigaţiile întreprinse în cadrul referatului de faţă.. 8. a principiului separaţiei puterilor în stat. din dispoziţia art. Aplicarea în practică a agravantei „cu cauzarea de daune în proporţii considerabile” este însoţităde nesocotirea principiului incriminării subiective. alături de reformularea dispoziţiei de la alin. şi.(2) art.190 alin.7. • stabilirea răspunderii pentru escrocheria săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu într-un alineat aparte al art. folosirea situaţiei de serviciu se face nu în scopul sustragerii.190 încredere”.190 CP RM • operarea modificărilor la alin. precum şi a principiului democratismului (egalităţii).21 CP RM: excluderea articolului 195.

196 CP RM (sau de fapta specificatăla art.106 din Codul contravenţional). a dreptului asupra bunurilor străine şi a bunurilor imobile străine. c) impactul asupra economiei naţionale ar consta în reducerea costurilor legate de: administrarea probelor privind delimitarea celor două fapte presupunând înşelăciune sau abuz de încredere.196 CP RM (sau de la art. Studierea impactului pe care amendamentele. operate la art. 27 . cu ocazia admiterii erorilor judiciare consemnate mai sus. 4. rejudecarea cauzelor ca urmare a recalificării de la art. De exemplu.105 din Codul contravenţional pe art. pronunţarea de către CEDO a unor hotărâri nefavorabile statului Republica Moldova. a particularităţilor victimei infracţiunii de escrocherie. Elaborarea unui proiect de hotărâre a Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la escrocherie. îl au asupra calităţii aplicării legii penale. la moment. sau viceversa. în legătură cu încălcarea unor drepturi prevăzute de Convenţia europeană a drepturilor omului. 3. Investigarea.190 CP RM pe art. Continuarea investigaţiilor vizând asemănările şi deosebirile dintre escrocherie şi unele infracţiuni economice. din perspectiva dreptului penal. 2. Aprofundarea cercetărilor având ca obiect mijloacele şi instrumentele de săvârşire a escrocheriei.190 CP RM. 6. Planul de cercetări de perspectivă include următoarele repere: 1. ar înceta polemicile privind oportunitatea considerării. soluţiile propuse ar pune capăt controverselor din teoria şi practica dreptului penal.a) pe fondul diversificării şi complicării tot mai accelerate a manifestărilor de înşelăciune sau abuz de încredere în sfera patrimonială. sunt generate de delimitarea defectuoasă a escrocheriei de infracţiunea prevăzută la art. în calitate de obiect (i)material al escrocheriei. b) s-ar preveni admiterea erorilor judiciare care. 5. Estimarea eficacităţii pedepselor aplicate pentru infracţiunea de escrocherie.106 din Codul contravenţional).

Seria „Ştiinţe sociale”. 2005. Partea Generală...190 CP RM). 2005. Berliba V. În: Analele Ştiinţifice ale USM. nr. p. et.3.7. Botezatu I.8. Partea Specială. Bucureşti: ALL Beck.108-111. 10. nr. 144 14. Drept penal. Botezatu I. Chişinău. . Constanţa: Europolis.I.379-382. 2. p. 2005. Botezatu I. 8. Comentariu (Adnotat cu jurisprudenţa CEDO şi a instanţelor naţionale). Gurschi C. p.106-116.71-73. Vol. Vol. 622 p. 6.Chişinău: Sarmis. Seria „Ştiinţe socioumanistice”.286-288. Brînza S. Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Botezatu I. p. 2006. Analiza juridico-comparativă a reglementărilor privitoare la infracţiunea de escrocherie. Barbăneagră A. al. Botezatu I. Chişinău. Noi procedee de săvârşire a infracţiunii de escrocherie. 2006.BIBLIOGRAFIA 1.. Înşelăciunea şi abuzul de încredere în contextul infracţiunii de escrocherie. Chişinău. 16. Drepturi şi libertăţi. p. 28 . 2004.. 2005. 2005. Grosu V.283-285. 2005. În: Analele Ştiinţifice ale USM. Chişinău: Cartier. p. 572 p. 2009. Analele Ştiinţifice ale USM. 3. În: Revista Naţională de Drept. Partea Generală. 2009.al. Botnaru S. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Bîrsan C. Comentariu pe articole. Documentele de plată ca mijloace de săvârşire a infracţiunii de escrocherie.. nr. 183 p. Alecu Gh. 13. Escrocheria săvârşită în sfera de asigurări. et.I. În: Revista Naţională de Drept. 624 p. nr. Vol. Borodac A. 2009. Obiectul infracţiunii de escrocherie (art. p.81-92. 2009. Botezatu I. 4. Şavga A. 835 p. p. 7.. „Scrisorile nigeriene”: procedeu avansat de escrocherie financiară.. 12. Fenomenul proprietăţii în contextul evoluţiei ordinii economice: Teză de doctor în economie.1. Codul penal al Republicii Moldova. 5. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. 1274 p. nr. Convenţia europeană a drepturilor omului. Drept penal.. 2006.I. Chişinău. Seria „Ştiinţe sociale”. 656 p. Botezatu I. Codul penal comentat şi adnotat. 9. Seria „Ştiinţe sociale”. Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”. Botezatu I. 2007.8. p. Botezatu I. Vol. Barbăneagră O. Chişinău: Cartier. 2004. 15.77-80. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Revista Naţională de Drept. Grama M. 11. Manual de drept penal. Barbăneagră A.I. Alecu Gh.79-81.12. nr. Escrocheria în reglementarea legii penale americane şi franceze. Prevenirea şi combaterea escrocheriei. Chişinău: Tipografia Centrală. Berliba V.

În: Revista de drept penal.md Informaţia operativă privind starea infracţională pe teritoriul Republicii Moldova în perioada a 12 luni ale anului 2008. Codul penal al Republicii Moldova. Hulea V. 148 28.06. 775 p. Infracţiuni contra proprietăţii. 33. p. al.gov. www. Beck.41-44.csj.1. 1600 p. 1988.2008. 31. Codul penal. 2004.A. №2. 176 p.К.22-24.17. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. 2009. 2007. 2002. Comentariu / Sub red. 19.238 şi 239 CP RM. 32. 2006. Hotca M. Dosarul nr. nr. În: Вештиле Советулуй Супрем ал РССМ. 1999. 24.51-57. În: Российская юстиция.04. lui A. 21. nr. 168 p Иркаходжаев А. 22. www.2. 2005. 34. Partea Specială. 2005. 1961. 675 p. 29. Ташкент.И.1961).gov.Н. 36. Brînză S.H. www.mai. 347 p. Visterniceanu E. 2007.07.1ra-456/08.10. nr. Ulianovschi X.md Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova. nr. Chişinău: ARC. Drept penal. www.2008).2008. Brînză S.md 78. 232 p. 145 25. 804 p.12. Prodan S. 37. 836 p. Mureşan M. 38. www. Chişinău.csj.1. Stati V.gov. 27. 40.277 (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18. 29 . În: Revista Naţională de Drept. c. Brînză S.202-208. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art. 23. Chişinău: ARC. 26. Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс. Aspecte teoretico-normative şi practice ale motivului şi scopului infracţiunii: Teză de doctor în drept.23 din 28. Бойцов А. În: Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 8. Dosarul nr. 1994.8. Борьба с мошенническими посягательствами на социалистическую собственность: Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук.md 146 Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 16. Chişinău: USM. 2001. Ответственность за мошенничество (вопросы квалификации). 202 p.1ra-996/08.12. 35. Курицина Е.md Informaţia operativă privind starea infracţională pe teritoriul Republicii Moldova în perioada a 7 luni ale anului 2009.. 2009. 448 p. 2003. Hotărârea cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor: Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie. 30.5-11. p. 1999. p.mai. nr. nr.mai. 2008. et. Proiect. Brînză S. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Борзенков Г. Comentarii şi explicaţii. Москва: Юридическая литература.. Chişinău: Tipografia Centrală. Constituţia Republicii Moldova (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29. 185 p. Bucureşti: C. nr. Преступления против собственности.Barbăneagră. 18. Infracţiunile comise prin sustragere în legea penală a Republicii Moldova.03. Informaţia operativă privind starea infracţională pe teritoriul Republicii Moldova în perioada a 12 luni ale anului 2007. Codul penal al Republicii Moldova. 20. nr. Chişinău: Garuda-Art. Răspunderea penală pentru tâlhărie. Chişinău: Tipografia Centrală.2001.2004. Evoluţia reglementărilor privind protecţia penală a proprietăţii pe teritoriul Republicii Moldova.1994). Юридическое лицо как орудие преступления. Codul penal al RSS Moldoveneşti (adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la 24. Chişinău: Cartier. 1971. 39.

48.68-72.А.-L. Умысел как форма вины. Под ред. 50. Уголовный кодекс Российской Федерации: научно-практический комментарий. 1997.Л. 44. Москва:Волтерс Клувер. №3. 51. Lauret B. 2007. Л. 1998. 592 p. În: Российская юстиция. Умолчание об истине как пассивная форма мошеннического обмана. Екатеринбург. 2007. 2008. Л. 580 p.В. Уголовное право России. c. 42. 1976. 49. 43. Ярославль.Л. Э. 596 p. Часть Особенная. Ответственность за мошенничество по Уголовному кодексу Российской Федерации: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Ответственность за мошенничество в сфере финансово-кредитных отношений (уголовно-правовой и криминологический аспекты): Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук.41. 22 p.С. 45. Москва. Подред. Droit penal special. Delmas-Marty M.Н.. Мерзогитова Ю. Rassat M. Droit penal des affaires. Vouin R. 1973. 1990. 880 p. 47. Paris: Economica. Paris: Presses universitaires de France. Droit penal special. 320 p.12-13. Романюк С. 26 p. 671 p. Droit penal des affaires. 46. №3. 1994. c. Суслина Е. Tome 1. Селезнев М. În:Уголовное право. 1976. 30 . ОрМак лтд.. Кругликова. Тюмень. Сложные единичные преступления: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Veron M. Кругликова. Хилюта В. 151 p. Владимир: Влад. Gauthier P. Тенчова. Paris: Masson. 2005. Paris: Dalloz.