You are on page 1of 8

TEZĂ DE DOCTORAT –REZUMAT “TENTATIVELE SUICIDARE DIN PERIOADA ADOLESCENŢEI –FACTORI PSIHOPATOLOGICI, PSIHOSOCIALI, DE PERSONALITATE, MOTIVAŢIONALI ŞI CIRCUMSTANŢIALI” –Autor

: psih. drd. Vlad Oncescu, conducător ştiinţific: prof. dr. psih. Ursula Şchiopu (Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii Bucureşti, iulie 2010)

Lucrarea de faţă vizează o problemă deosebit de spinoasă, delicată şi complexă: cea a tentativelor suicidare comise de către adolescenţi. Este un studiu care explorează şi aprofundează atât teoretic cât şi practic fenomenologia amplă a subiectului ales, încercând să ofere o perspectivă clară, consistentă şi relevantă în acelaşi timp –cu anumite implicaţii semnificative pentru studii ulterioare şi linii de intervenţie viitoare. Teza de doctorat e formată din două mari părţi, cea teoretică şi cea practică, la care se adaugă un capitol concluziv, graficele şi anexele corespunzătoare. Prima parte, cea teoretică, realizează o incursiune amănunţită în domeniul adolescenţei pe de o parte, al fenomenologiei suicidare pe de altă parte, precum şi în aria de intersecţie a acestor două domenii, accentuând importanţa specială a tentativelor suicidare comise de către adolescenţi, şi cuprinzând subcapitole precum “Caracteristici generale ale adolescenţei”, “Dificultăţi, particularităţi şi complicaţii ale stadiului adolescentin”, “Factori cauzali ai actelor suicidare şi poziţia specială a tentativei de sinucidere în cadrul fenomenologiei autolitice”, “Evaluări şi date statistice pe plan mondial” sau “Caracterul aparte al tentativei de sinucidere adolescentine –

grafice relevante. tratării şi prevenţiei eficiente a actelor suicidare din perioada adolescenţei. De asemenea. de personalitate. ambientali. accentuate sau chiar foarte accentuate tendinţe depresive.. Subcapitolele din această secţiune trec în revistă datele de bază ale cercetării practice. prezentat în continuare. tabele de rezultate. rezultatele finale. aspecte cu o relevanţă deosebită pentru fenomenologia vizată. de condiţionările sau de pespectivele care apar etc. Putem astfel să concluzionăm faptul că asemenea tendinţe alcătuiesc „matrici stabile” . conjuncturali. verificarea ipotezelor. schizoide.. conturarea anumitor factori etiologici caracteristici. dezvăluind şi subliniind aspecte specifice societăţii noastre. Adolescenţii studiaţi prezentau. depresivi. va arăta concluziile studiului. “Partea practică” a studiului detaliază o cercetare întreprinsă în cadru spitalicesc şi având ca subiecţi 32 de adolescenţi internaţi pentru comiterea unei tentative suicidare –vizând desigur desprinderea. partea practică mai include şi 3 studii de caz –prezentări detaliate şi aprofundate a trei cazuri de adolescenţi care au realizat asemenea gesturi. metodologia utilizată şi instrumentarul corespunzător. şcolari. Capitolul de încheiere.factori psihopatologici. familiali. ipotezele de lucru (legate de factori anxioşi. A. ai instabilităţii psihice generale. de instabilitate psihică generală şi de emotivitate în cadrul structurii lor de personalitate. de personalitate.. motivaţionali şi circumstanţiali” . a unor trăsături de personalitate specifice acestor persoane dar şi accentuarea unor date circumstanţiale şi îndeosebi a evoluţiei psihologice ulterioare săvârşirii actului –subiect care prezintă în opinia mea o importanţă cu totul aparte.. în marea lor majoritate (peste 80%).). atingând pe cât este posibil esenţa problematicii suicidare adolescentine şi incluzând perspective interesante în dezvoltarea abordării. declanşatori.. legate de evoluţia psihică imediat ulterioară. psihosociali.

Tentativa apare adesea ca un „unic răspuns posibil” la o asemenea stare foarte intruzivă. caracteristici şi chiar indicativi pentru persoanele care tind să comită o tentativă suicidară în perioada adolescenţei. relativ necontrolat. o stare specială. caracteristice şi chiar indicative pentru subiecţii vizaţi. prea împovărătoare şi inacceptabilă subiectiv. de mare tensiune interioară. sau că formează un tip de „nucleu psihopatologic” al personalităţii subiectului. impulsiv. precipitat. „compulsiv”. fiind deosebit de relevanţi. B. nocivă şi per ansamblu cu adevărat insuportabilă. Majoritatea subiecţilor studiaţi au realizat tentativa brusc.(„clusters”) ale trăsăturilor psihologice personale. S-a desprins clar aspectul (prezent în marea majoritate a cazurilor) al aflării adolescentului sub imperiul unei stări cu totul deosebite în momentul comiterii gestului autolitic. de teamă puternică amestecată cu o tristeţe persistentă (sau un sentiment de „gol intern”). . putem să conchidem că asemenea trăsături nu contribuie suficient de semnificativ la formarea unui „pattern” caracteristic sau a unei matrici stabile de trăsături psihopatologice relevante. trecerea la act a fost rapidă şi. surprinzătoare chiar şi pentru adolescentul respectiv. neplanificat. de multe ori. pentru a fi înţeleasă şi cunoscută cât mai bine. C. Adolescenţii studiaţi nu prezentau decât într-o măsură redusă (sub 32%) tendinţe impulsive sau obsesive accentuate sau foarte accentuate în cadrul structurii lor de personalitate. stare caracterizată prin „asuprirea” psihologică a subiectului de către o anumită situaţie a lucrurilor resimţită ca total intolerabilă. Aşadar. putându-se astfel contribui semnificativ la prevenirea tentativei suicidare adolescentine. O asemenea configuraţie a unui „raptus” anxiosdepresiv puternic sau foarte puternic –care provoacă trecerea precipitată la act– ar trebui să fie aprofundată în continuare.

de aproximativ 50%. de asemenea. propriu) asemenea medicamente. dată fiind veritabila atracţie morbidă aparte pe care o exercită această medicaţie în cazul adolescenţilor cu ideaţie suicidară (psihotropele fiind asociate mental cu o „variantă autolitică” adecvată. non-fatală. urmărirea şi chiar intervenţia pentru fiecare caz în parte. ajungem la concluzia că un factor semnificativ al producerii tentativelor autolitice adolescentine ar putea să fie diminuat semnificativ pur şi simplu prin îndepărtarea medicamentelor. s-a conturat limpede o modalitate suicidară predilectă –şi anume ingestia medicamentelor. din „aria de acces” a adolescenţilor care prezintă anumite vulnerabilităţi. dar riscurile asociate unui asemenea gest sunt oricum majore). părinţii (sau bunicii) adolescenţilor ar trebui să-şi ţină ascunse sau închise sub cheie (într-un spaţiu intim. în scopul reducerii a cât mai mulţi factori psihosociali de risc suicidar şi prin urmare în direcţia profilaxiei optime a actelor suicidare adolescentine. convenabilă sau chiar „optimă” pentru circumstanţele respective. bine ţintit şi susţinut. Marea majoritate a adolescenţilor români studiaţi au folosit medicamente (în 75% dintre cazuri medicamente psihotrope. îndeosebi a celor psihotrope. doar aproximativ 15% dintre subiecţi au apelat la alte metode (îndeosebi la tăierea venelor). . cu precădere diverse tranchilizante) pentru săvârşirea tentativei. inclusiv sub raportul periculozităţii. care poate fi apreciată ca medie). medicamente pe care le-au găsit destul de uşor.D. E. astfel. Deci. îndeosebi dacă sunt în cantitate mare! Riscul recidivei în comiterea tentativelor suicidare de către adolescenţi este mare. mai ales a celor psihotrope. ingerându-le apoi într-o anumită cantitate (din fericire. consistent. deci toti subiecţii care au comis o tentativă suicidară trebuie să beneficieze de un tratament psihoterapeutic şi psihiatric foarte atent. ar fi foarte bine dacă s-ar realiza şi implicarea amplă a asistenţilor sociali în monitorizarea periodică.

prin aspectul copleşirii psihice din partea diferitelor dificultăţi sau sensibilităţi şi. aversivă. fie printr-o apatie psihocomportamentală aparte). împovărătoare. G. ca şi în privinţa altor tulburări adolescentine de conduită specifice. supărătoare. Am constatat că există într-adevăr perspectiva unui veritabil „sindrom presuicidar” –manifestat mai ales printr-o stare generală de tensiune psihică deosebită sau de aparent „vid psihologic” (manifestată deci fie prin agitaţie. precipitate ale copiilor lor. Am constatat că marea majoritate a adolescenţilor vizaţi (într-un procent de peste 80%) aveau anumite probleme. mai ales pentru adolescenţii care manifestă anumite înclinaţii autolitice. aşa după cum am arătat deja în capitolul teoretic. lipsit în special de pretenţii exagerate (fie din partea părinţilor. Ca atare. prin forma unei „rupturi” psihice notabile. non-împovărător. ar trebui să le observe cu grijă.F. anxiogenă şi depresiogenă pentru adolescenţi se constituie cel mai frecvent în factori motivatori –precum şi factori favorizanţi. fie a sistemului educaţional în ansamblu) pot reprezenta un factor esenţial de prevenţie optimă a tentativelor de suicid şi chiar un remediu împotriva acestor acte periculoase. părinţii de adolescenţi ar trebui să fie atenţi la stările de criză. iritantă. frământări acute şi la conduitele neobişnuite. vulnerabilităţi şi dificultăţi marcate în plan familial sau şcolar. aprofundarea ştiinţifică şi abordarea. să încerce (empiric) liniştirea. crispare. precipitanţi şi declanşatori– pentru tentativele suicidare (de altminteri. aceste date constituind un factor major de risc suicidar. adesea. o atmosferă generală bună în mediul familial apropiat şi un climat şcolar adecvat. care precedă şi determină trecerea la actul autolitic. Astfel. bizare. o importanţă cu totul specială. factorii familiali şi cei şcolari joacă în general un rol extrem de important în viaţa tuturor adolescenţilor). fie a profesorilor. Am observat pe parcursul întregului studiu că factorii familiali şi şcolari de natură conflictuală. tratarea adecvate a unui asemenea sindrom prezintă. . Urmărirea. stranii. desigur.

calmarea. îndepărtarea sau rezolvarea. înveselirea lor pe cât este posibil (în cazul unei dispoziţii depresive pronunţate) –iar în situaţia persistenţei semnificative în timp. Consider aşadar că putem vorbi despre o fenomenologie specială a gestului suicidar adolescentin. totuşi sistemul psihismului adolescentin vizat are indubitabil o anumită configuraţie aparte (în conjuncţie cu anumite circumstanţe familiale. în cele mai multe cazuri. o configuraţie care transcende cumva orice bază psihopatologică individuală. fie un gest de pură autoagresiune. substratul psihopatologic personal reprezintă o bază majoră a unei tentative suicidare (în multe cazuri fiind vorba chiar de tulburări psihice marcate. psihoterapeut sau medic psihiatru. fie un „act punitiv” disperat îndreptat împotriva unor persoane apropiate (un tip de „răzbunare” pentru necazurile resimţite şi atribuite acestora). Am constatat de asemenea că tentativele suicidare adolescentine reprezintă în general fie un „semnal de alarmă” (urmărind atenţionarea urgentă şi intensă asupra unei stări a faptelor insuportabilă). fie. a repetării sau ciclicităţii unor asemenea stări şi conduite preocupante să solicite fără nici un fel de rezerve un sprijin specializat. O concluzie foarte importantă a acestui studiu este legată de starea psihică generală prezentată de către I. H. Fără îndoială. . În general aceşti adolescenţi nu urmăresc efectiv autosuprimarea sau moartea. de „revanşă” masochistă (adolescentul „întorcându-şi” cumva toate problemele împotriva propriului corp. diagnosticate anterior sau nediagnosticate încă). ale anturajului. considerat la un anumit nivel ca „vinovat” pentru tot ceea ce se întâmplă rău în viaţă). o anumită combinaţie a acestor trei perspective. ci mai degrabă un anumit fel de comunicare către cei din jur a situaţiilor pe care le simt a fi grave şi care solicită clarificarea. cercului de prieteni sau ale contextului general-social respectiv). şcolare. din partea unui psiholog.

ca şi combaterea problematicii suicidare pe plan global. de personalitate. vreau să subliniez din nou valoarea deosebită a dezvoltării.adolescenţii care au comis cu cca. motivaţionali şi circumstanţiali care formează rădăcina problemei. remodelare care poate avea o importanţă critică. pentru începerea reintegrării lor adecvate. cât şi în România cu precădere. intervenţie şi tratament (reunind planul psihologic de acţiune cu cel psihosocial şi cu cel psihiatric). prin măsuri socioculturale şi educaţionale adecvate. psihiatri sau consilieri. Am explicat acest fapt prin capacităţile extraordinare de regenerare şi redresare psihologică ale adolescenţei. iar această evoluţie prinde contur deja şi în ţara noatră (vezi Anexa 7. la doar câteva zile de la un asemenea act există o „fereastră de oportunitate” pentru tratarea specializată a acestor adolescenţi de către psihologi. ca şi prin forţa biologică generală specifică acestor vârste. am constatat că marea majoritate a acestora (într-un procent de peste 85%) prezintă o stare generală moderată sau chiar bună şi. psihosociali. ca şi pentru discuţiile specialiştilor cu membrii apropiaţi ai familiei subiectului –mai ales cu părinţii– în scopul remodelării benefice şi chiar accelerate a anumitor relaţii intra-familiale. intensificării şi aprofundării studiilor dedicate fenomenologiei suicidare adolescentine. găsirea celor mai bune metode de prevenţie. Prin urmare. atât la nivel internaţional. una-două săptămâni în urmă o tentativă suicidară: astfel. Pe plan mondial există deja o preocupare puternică în acest sens (în contextul înregistrării unei creşteri alarmante a epidemiologiei suicidare adolescentine). dar mai sunt încă paşi majori de făcut. un grad de complianţă terapeutică destul de ridicat (peste 75%).). sistematizate şi concertate în beneficiul adolescenţilor. J. Cu precădere mijloacele mass-media şi toate posibilităţile semnificative de realizare a unor campanii ample de conştientizare şi sensibilizare orientate către publicul larg (şi în mod special către . În final. în plus. Este vizată în acest sens desluşirea complexă şi eficientă a multiplilor factori psihopatologici.

atât teoretice cât şi practice. Consider că o dezvoltare solidă. amplă.. . ale actului autolitic adolescentin –se impune în întregime şi ne promite multe consecinţe deosebit de favorabile.. intensivă şi relativ rapidă a abordărilor specializate.mediul liceal!) ar putea fi bine utilizate în scopul diminuării consistente. progresive a fenomenologiei suicidare.