You are on page 1of 6

ARTA EGIPTEANA

Încă din cele mai vechi timpuri arta egipteană a fost una dintre cele mai originale. Originile ei le găsim în preistorie şi protoistorie. Egiptul antic înconjurat de Marea Mediterană, deşert şi Marea Roşie, a fost foarte rar atacat de duşmani. Izolarea, dezvoltarea economică şi socială lentă precum şi păstrarea tradiţiilor locale fac ca civilizaţia şi arta egipteană să reziste de-a lungul timpului. Aceasta explică faptul că arta egipteană nu are influenţe din afară.

Piramidele lui Keops, Kefren şi Mikerinos Conservatoare, evoluând foarte puţin în timp, arta egipteană, şi-a păstrat trăsăturile specifice, fiind profund ataşată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezintă puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calităţi supranaturale şi originie divină. În timpul vieţii, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre şi este judecător şi legiuitor. În religia egiptenilor se găsesc sute de zei, deoarece este politeistă. Egiptenii, considerau că zeii au creat lumea, iar viaţa lor pe pământ este coordonată de ei. Cultul zeilor se oficia prin ritualuri secrete de către preoţi în lăcaşuri de cult numite temple. Fiind cei mai credincioşi oameni din antichitate, egiptenii credeau atât în zei, dar şi în viaţa de apoi. Egiptenii credeau că viaţa este veşnică, continuând şi după moarte, pentru ei moartea era o trecere într-o altă viaţă. În antichitate, egiptenii considerau că omul este alcătuit din trup ca fiind partea materială, şi suflet(Ka), partea spirituală. Astfel se considera că, sufletul se eliberează de trup şi continuă să trăiască liber, prin moarte întorcându-se, în fiecare dimineaţă în trup, după o călătorie făcută noaptea în lumea nopţilor. Pentru a trăi veşnic trupul era îmbălsămat şi adăpostit în "casele pentru enternitate" în care se aflau şi statuile defuncţilor. Arta egipteană, are un profund caracter religios şi funerar, acesta regăsindu-se în arhitectură, sculptură şi pictură. Arta egipteană, este o „artă de curte”, prin care faraonul îşi arată puterea şi bogăţia lui. Astfel, putem întâlni construcţiile uriaşe ridicate şi statuile faraonilor şi ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei egiptene,

fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creaţie a artiştilor. Templul de cult este o construcţie de mari dimensiuni. Statuia zeului poate fi găsită în cea mai îndepărtată şi întunecoasă cameră dintre acestea. Pentru a aduce ofrande şi a se ruga zeilor. Sanctuarul este format din mai multe camere şi coridoare secrete. sau hieroglife. pe care dacă o treci descoperi o curte interioară cu altare de rugăciune aflate în coridoare acoperite şi susţinute de coloane. Fusul coloanei are formă cilindrică. aceasta are o evoluţie lentă. ce ne dezvăluie viaţa zeului. un Obelisc pe care se observă hieroglife. Aceasta cuprinde morminte. ajungem în sala hipostilă ce are multe coloane uriaşe ce sunt decorate cu picturi. şi tot aici era locul pentru oficierea ritualurilor de cult. Templele sunt construite în plan rectangular şi sunt formate din mai multe camere. La intrarea în templu. făcute de preoţi şi Marele Preot. are o înălţime impunătoare şi are rol de susţinere dar şi decorativ prin forma specială a fusului sau capitelului. Arhitectura Arhitectura religioasă şi funerară reprezintă cea mai importantă secţie din arta Egiptului antic. Coloana egipteană este constituită din piatră. În templu se găsea statuia zeului. credincioşii au acces numai în această curte. fiind închinate unui singur zeu(sau faraon). După curtea interioară. Templele de cult există în fiecare oraş. temple de cult şi funerare. Mikerinos şi regina sa. se găsesc doi piloni în formă de piramidă. Costructorii egipteni nu foloseau arcul sau bolta. fiind construit pe baza sistemului stâlp-grindă. Tot aici observăm o alee de acces cu statui de sfincşi iar lângă intrarea principală. Acest sistem era cel mai des folosit de constructorii din antichitate. iar suprafaţa este . Templul are o poartă îngustă şi înaltă.

lemnul şi metalul(aur. pentru oameni bogaţi şi clasele conducătoare. Templele sunt construite pentru faraoni şi familiile lor. Ele sunt construite diferenţiat în funcţie de poziţia socială a defuncţiilor. este formată din basoreliefuri. astfel în acestea se găsesc: camera ofrandelor. verde sau galben.argint). palmier).netedă sau fasciculată imitând tulipini de flori. Mastabalele sunt construite în plan simplu.. Piramidele erau construite încă din timpul vieţii defuncţiilor. sau integral în stâncă. sau camere mortuare separate la care se ajunge greu. urmând apoi forma romboidală. au determinat regulile stricte cum ar fi: hieratismul. fiind realizată în aşa fel încât să exprime trăsăturile specifice egiptene. Ele sunt împărţite în două zone: terestră. Templul funerar este o construcţie de mari dimensiuni şi foarte complexă. Astfel exsistă mastabale şi piramide. Acesta are rol de templu de cult(dar şi de mormânt în subteran). Piramidele sunt construite pentru faraoni şi familiile lor. Prima piramidă construită a fost în trepte şi a aparţinut faraonului Djeser de la Sakkarah. În zona terestră se află camera ofrandelor unde se face oficierea ritualurilor de cult. . rectangular. Interiorul acestora este format din mai multe spaţii. Pe coloane se observă hieroglife iar capitelurile au formă fie de plante ce se găsesc prin zonă(lotus. mai cuprinde pe lângă tipurile de construcţii descrise mai sus şi altele cum ar fi: palate. ele putând fii săpate fie parţial în stâncă şi se numesc semihipogee. Zona subterană este formată din camere mortuare unde sunt aşezate sarcofagele defuncţiilor şi coridoare de acces. fie reprezintă capete de zeiţe(Hator şi Isis). forturi de apărare etc. Culorile folosite pentru coloane sunt:roşu. Sculptura Sculptura fiind o secţie importantă a artei egiptene. Mormintele sunt cele mai importante deoarece acestea sunt considerate de egipteni "locuinţe pentru eternitate". case particulare. frontalismul şi supradimensionarea. şi subterană. numindu-se hipogee. albastru. folosite ca adăpost în viaţa veşnică. Şi sculptura respectă regulile stricte ale egiptenilor. Materialul folosit pentru construcţia acestor fiind piatra. Materialele folosite pentru sculptură sunt: piatra. Credinţa în zei şi viaţa veşnică. Arhitectura egipteană. şi apoi forma de piramidă propiuzisă. Aceste tipuri de construcţii sunt amintite în textele hieroglife. La construirea acestora s-au folosit cărămizi uscate la soare ce rezistă puţin în timp. şi serdapul unde se găseşte statuia defunctului. serdapul şi camere mortuale iar în partea subterană a piramidei întâlnim nenumărate coridoare. altoreliefuri şi realizatea statuilor de mari şi mici dimensiuni.

Scribul Egiptenii considerau că în pragul morţii. te obligă să o priveşti frontal pentru a înţelege semnificaţia ei. acestea fiind exectuate în aşa fel încât bărbia să fie uşor ridicată. Hieratismul ne prezintă calmul şi liniştea. simetria este relativă pentru că nu se poate realiza o identitate absolută între cele două părţi. . acesta poate să ajungă în lumea veşnică. Majoritatea statuilor egiptene realizate reprezentând personaje cu braţele lipite de corp şi cu pumnii strânşi prezintă o asimetrie în cazul piciorului stâng care face pasul spre înnainte în relaţia cu piciorul drept. Astfel. al doilea este momentul deschiderii gurii pentru ieşirea sufletului şi captarea energiei sacre folosită în vederea trecerii în viaţa veşnică. Astfel de statui înfăţişază personaje(zei. Cu toate acestea. pieptul şi ochiul sunt văzute frontal. Acest canon se realizează prin încremenirea trupurilor şi lipsa de expresivitate a chipurilor. ochii măriţi şi privirea aţintită spre orizont.faraoni) în picioare sau stând fiind simetrice. lipsa de expresivitate a chipurilor exprimând astfel delimitarea personajelor de viaţa pământeană şi aşteptarea dreptului la nemurire. din faţă a personajelor realizate. Frontalismul exprimă vederea frontală. Simetria se realizează prin aşezarea formelor anatomice identic de o parte şi pe alta a unei axe de simetrie dusă ipotetic de la baza nasului la sol. o statuie tritidimensională. În pictură şi relief. frontalismul este realizat diferit: capul şi picioarele sunt reprezentate din profil. calota craniană lăsată pe spate. sufletul este judecat de zei după faptele bune sau rele din timpul vieţii de pe pământ şi în funcţie de acestea. Ceremonialul funerar are 3 momente importante: momentul de aşteptare a judecăţii când corpul este încremenit cu privirea fix înnainte. iar umerii. O altă asimetrie poate fi observată în cazul când unul din braţe poate fi adus în dreptul inimii nemaifiind simetric cu celălalt. al treilea moment fiind păşirea cu piciorul stâng în viaţa veşnică.

Masca lui Tutankamon Supradimensionarea se realizează prin reprezentarea zeilor şi a faraonilor mai mari decât celelalte personaje pentru a exprima sacralitatea lor. de la sol. proeminenţa abdomenului. astfel încât alături de procesiuni religioase sau funerare. sau aşezate pe etaje sugerând adâncimea. templelor. sau palatelor regale. Tehnica frescei este folosită des. Portretul lui Nefertiti. astfel pictura realizându-se prin folosirea . iar tematica este diversificată. luând locul acestuia. accentuată. În Regatul de Mijolc. şi uneori a hieratismului. temple sau coloane. dar pe parcurs pictura murală devine o secţie importantă.. apar elementele simbolice sau magice şi diversificarea paletei cromatice. Compoziţiile sunt sub formă de frize. În perioada Regatului Nou. Şi în pictură se foloseşte legea frontalismului. masca de aur a lui Tutankamon etc. uniforme. Atât în relief cât şi în pictură există o diferenţă între simplitatea şi schematismul reprezentărilor umane şi corectitudinea şi în mulţimea detaliilor în realizarea animalelor. dansuri. Scribul. la tavan. Formele din desen sunt delimitate cu o linie neagră. susţinerea exagerată a gâtului. Câteva exemple pot fi: Statuia faraonului Kefren. iar culorile sunt fără nuanţări.) sau ritualuri de cult şi înmormântare. Personajele sunt statice sau în mişcare. În decorarea pereţiilor de morminte. Pictura La începutul artei egiptene. încadrate în peisaj. vântoare etc. cum ar fi: prognatism accentuat. ritualuri sacre şi de înmormântare pot apărea. Tematica e bogată variată cu scene din viaţa coditiană(banchete. subiecte din viaţa de zi cu zi(scene de muncă. de mare amploare. fragilitatea şi lungirea membrelor. iar scenele sunt aşezate în frize pe tot peretele. sculptura egipteană exprimă rafinament şi eleganţă prin stilizări şi deformări anatomice. prinţul Rahotep şi soţia sa. etc. petreceri sportive. pictura se confunda cu relieful. Atât statuile cât şi relieful este realizat pentru a decora pereţii mormintelor.).

nuanţate determinând o picturalitatea era deosebită în raport cu cele de până acum. ar fi că în Regatul Nou când fresca era dominantă în decorarea templelor. Dansatoare. mormintelor. contraste închis-deschis şi griuri colorate. . Coţofana. complementare. Muzicienele.culorilor primare. Pisică la pândă. O altă remarcă. Freştele de la Beni-Hassan etc. sau palatelor observăm modificarea culorilor. Exemple de freşte:Gâştele de la Meidum. acestea devenind mai transparente.