You are on page 1of 26

Scopul si nivelul de asigurare al unei misiuni de audit

Termenul „auditor” este utilizat în Standardele Internaţionale de Audit (ISA)1 pentru a desemna un prestator de servicii în domeniul: a) auditului financiar-contabil; b) serviciilor conexe. Serviciile conexe cuprind: revizuirile; angajamentele privind proceduri convenite şi misiuni de elaborare. Standardele de audit sunt aplicabile şi angajamentelor de audit (misiunilor de audit) cu scop special, precum şi examinării informaţiilor financiare prognozate (ISA 800; ISA 810). Angajamentele (misiunile) de audit cu scop special includ: situaţiile financiare întocmite după alt referenţial contabil decât standardele componente ale situaţiilor financiare: unele conturi speciale, unele elemente ale respectarea (conformitatea) clauzelor cuprinse în contracte şi acorduri; situaţii financiare sintetice (rezumative). (normele) internaţionale sau standardele naţionale de contabilitate; conturilor, unele elemente ale situaţiilor financiare, etc.;

Cadrul General al Standardelor Internaţionale de Audit nu se aplică serviciilor fiscale, serviciilor de consultantă financiar-contabilă şi altor servicii similare. Scopul auditului şi al revizuirii situaţiilor financiare este acel de a da auditorului posibilitatea să obţină un nivel de asigurare care îi este necesar pentru a putea să exprime o opinie. Misiunile bazate pe proceduri convenite şi misiunile de elaborare nu au rolul de a obţine un nivel de asigurare şi de a exprima o opinie. Scopul unei misiuni de audit al situaţiilor financiare anuale este acela de a obţine un nivel de asigurare rezonabilă care dă auditorului posibilitatea de a-şi exprima o opinie pozitivă potrivit căreia aceste documente de sinteză contabilă sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un referenţial contabil identificat.
1

ISA nr. 120 „Cadrul general al Standardelor Internaţionale de Audit”. ISA nr. 200A „Obiective şi principii generale care guvernează un angajament de audit al situaţiilor financiare”. ISA nr. 910 „Angajamente de revizuire a situaţiilor financiare” (Standard Internaţional pentru angajamente de revizuire – ISREs nr. 2400).

Prin intermediul opiniei sale, auditorul furnizează o certificare rezonabilă asupra faptului că situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative. Pentru a-şi forma o opinie, auditorul se bazează pe raţionamente profesionale atunci când decide asupra naturii şi volumului procedurilor pe care le foloseşte, atunci când evaluează probele de audit în vederea formulării unor concluzii, atunci când apar circumstanţe deosebite care măresc riscul de erori semnificative şi atunci când există indicii că au avut loc denaturări semnificative. Standardele Internaţionale de Raportare Contabilă (IAS/IFRS) prevăd, pentru diferite elemente ale situaţiilor financiare şi pentru anumite operaţiuni, mai multe politici contabile posibile de aplicat. Reglementările contabile conforme cu directivele europene şi Standardele Internaţionale de Raportare Contabilă extind şi în contabilitatea românească estimările şi raţionamentele contabile, astfel: - pentru calculul amortizărilor se fac estimări în ceea ce priveşte: durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale şi necorporale, valoarea reziduală a acestora şi se fac raţionamente în vederea alegerii metodei de amortizare utilizate; - pe bază de raţionamente contabile se delimitează investiţiile financiare pe termen lung, de investiţiile financiare curente şi, în funcţie de aceasta, se fac înregistrările contabile aferente şi se alege metoda de evaluare. - pentru evaluarea şi prezentarea informaţiilor în situaţiile financiare, se fac ajustări ale valorii contabile sau se constituie provizioane conform principiului prudenţei, ţinându-se seama de posibilitatea încasării creanţelor, posibilitatea vânzării stocurilor etc. Scopul şi nivelul de asigurare în cadrul serviciilor conexe După cum s-a arătat, în categoria serviciilor conexe sunt incluse: a) angajamentele de revizuire a situaţiilor financiare (misiunile de examinare limitată); b) angajamentele bazate pe proceduri agreate (proceduri convenite) privind situaţiile financiare;

2

4410. Standardul Internaţional pentru Efectuarea Procedurilor Convenite (ISRSs) nr.c) angajamentele de elaborare (compilare) a informaţiilor financiare. Asertiunile conducerii privind continutul situatiilor financiare anuale Când declară că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă. acela de a folosi competenţa (expertiza) sa contabilă. entitate şi oricare a treia parte îndreptăţită. că nu au fost relevate fapte de importanţă semnificativă care să-l facă să aprecieze că situaţiile financiare nu au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform cadrului general de raportare financiară identificat. 3 4 3 . 2400. clasifica şi sintetiza informaţiile financiare. astfel încât acestea să fie uşor de înţeles. Standardul Internaţional pentru Elaborarea Informaţiilor Financiare (ISRSs) nr. fără a utiliza toate procedurile şi tehnicile cerute într-un angajament de audit. nu cea de auditor. a) Angajamentele de revizuire Scopul unui angajament de revizuire2 (de trecere în revistă) este acela de a permite auditorului să concluzioneze. 4400. Auditorul utilizează aceste aserţiuni atunci când: 2 Standardul Internaţional pentru Angajamente de Revizuire (ISREs) nr. evaluarea. pentru contabil. pentru auditor. acela de a folosi proceduri care ţin de natura auditului. în scopul de a colecta. Nivelul de certificare moderat ia forma unei certificări negative. dar care au fost definite şi selectate. care poate fi exprimată astfel: în timpul revizuirii nimic nu a atras atenţia noastră care să ne facă să credem că situaţiile financiare nu oferă o imagine fidelă… b) Angajamentele privind procedurile convenite Scopul unui angajament privind procedurile convenite3 este. de comun acord. c) Angajamentele de elaborare a informaţiilor financiare Scopul unui angajament de elaborare4 este. prezentarea şi descrierea diferitelor structuri ale situaţiilor financiare. de auditor. în conformitate cu anumite criterii (cu un anumit referenţiar contabil) conducerea face numeroase aserţiuni explicite sau implicite referitoare la recunoaşterea.

c) Aserţiuni cu privire la prezentarea şi descrierea informaţiilor Prin intermediul situaţiilor financiare. 4. 2. ASERŢIUNI CU PRIVIRE LA: Tranzacţiile şi evenimentele exerciţiului 1. Exhaustivitatea (integralitatea) 3. în ansamblul lor. 2. de datorii şi de capitaluri proprii reflectate în conturile contabile au existat la data bilanţului. că toate elementele de activ. 500A „Probe de audit”: a) Aserţiuni cu privire la categorii de tranzacţii şi operaţiuni asociate perioadei supuse auditului. Apariţia sau producerea 2. inclusiv prin intermediul „Notelor explicative” managerii formulează următoarele aserţiuni: entităţilor prin intermediul situaţiilor financiare este redată în figura nr. Separarea exerciţiului (cronologie) Soldurile conturilor de la sfârşitul anului 1. b) Aserţiuni cu privire la soldurile conturilor la sfârşitul perioadei Conducerea entităţii declară Existenţa. . 3. În continuare ne limităm la prezentarea structurii aserţiunilor conform ISA nr. Acurateţea sau exactitatea evaluărilor comensurărilor şi înregistrărilor (clasificărilor) 4.proiectează (planifică) şi aplică procedurile de audit în funcţie de riscurile informaţionale evaluate. Aserţiunile (declaraţiile) făcute de conducere prin intermediul situaţiilor financiare sunt grupate în diferite moduri.. Existenţa Drepturi şi obligaţii Exhaustivitatea Evaluarea şi alocarea 3) Acurateţea şi evaluarea Prezentarea şi descrierea elementelor din situaţiile financiare 1) Apariţia şi drepturi şi obligaţii 2) Exhaustivitatea 4) Clasificarea şi inteligiblitatea 4 .evaluează riscul potenţial de apariţie a unor informaţii denaturate semnificativ.

ceea ce impune gruparea lor pe categorii de operaţiuni (pe domenii semnificative sau pe cicluri contabile). Astfel. Astfel. Clasificarea sau imputarea Figura nr. dar nu şi pentru alte aserţiuni. astfel: a) b) Aserţiunile referitoare la tranzacţii şi evenimente pot fi combinate cu aserţiunile rerferitoare la soldurile conturilor. Auditorul urmăreşte dacă aceste aserţiuni sunt juste 5 . Datorită principiului „dublei înregistrări” conturile sunt strâns corelate între ele. d) e) Cu ajutorul unei proceduri de audit se pot obţine probe relevante numai pentru o anumită aserţiune. 560 „Evenimente ulterioare”. 2: Aserţiunile formulate prin intermediul situaţiilor financiare Unitatea de curs 4: Utilizarea aserţiunilor de către auditorul financiar Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. Unele aserţiuni nu pot fi auditate separat . aserţiunea „separarea exerciţiului” nu poate fi auditată fără să se ia în considerare aserţiunile „apariţia”. „exhaustivitatea” şi „exactitatea Obiectivele auditului financiar Obiectivele auditului sunt strâns legate de aserţiunile conducerii. 500 „Probe de audit” precizează că aserţiunile conducerii pot fi combinate sau exprimate în diferite moduri. Auditarea fiecărui cont separat nu este o abordare eficientă. pentru obţinerea de probe de audit referitoare la conturile din grupa 49 „Ajustări pentru deprecierea creanţelor” se combină analiza structurii creanţelor neîncasate la scadenţă după vechime (maturitatea creanţelor) cu urmărirea încasării acestor creanţe după închiderea exerciţiului. Această grupare permite o mai bună gestionare a auditului şi uşurează repartizarea sarcinilor pe membrii echipei de auditori c) Pentru aceeaşi aserţiune auditorul poate obţine probe din surse diferite sau cu ajutorul unor proceduri diferite. aşa cum cere ISA nr.5.

activele. credite obligatare. credite bancare.soldurile conturilor sunt corect evaluate. datoriile şi capitalurile proprii există la închiderea exerciţiului. . b) Obiective generale referitoare la soldurile conturilor Pe baza aserţiunilor conducerii auditorul trebuie să urmărească dacă: .). la nivelul aserţiunilor sau pot fi definite mai analitic în funcţie de trăsăturile specifice ale fiecărei categorii de operaţiuni (cumpărări. încasări etc.alocarea în timp.toate activele şi toate datoriile sunt ale entităţii auditate şi nu ale altor persoane. fără omisiuni). . imputarea) pe conturi este corectă (creanţe-clienţi. vânzări. fără omisiuni. plăţi.) ale fiecărei grupe de conturi sau ale fiecărei prezentări şi descrieri din situaţiile financiare. calcule) este corectă şi dacă jurnalele contabile sunt corecte (acurateţea înregistrărilor).Obiectivele auditului pot fi stabilite în termeni generali. .toate operaţiunile care au avut loc au fost înregistrate (exhaustiv. Astfel. vânzări în numerar. cu evidenţele operative şi cu contabilitatea analitică. nu s-a înregistrat nimic în plus.evaluarea operaţiunilor (cantităţi.operaţiunile înregistrate au avut loc în realitate (au apărut. calculele sunt corecte. obiectivele generale ale auditului pot fi formulate după cum urmează: a) Obiective generale referitoare la categorii de operaţiuni reflectate în rulajul conturilor Auditorul trebuie să urmărească dacă: .gruparea operaţiunilor pe conturi (imputarea) s-a făcut corect (active imobilizate. . În soldurile conturilor sunt cuprinse numai sumele care trebuiau incluse. Urmărind facturile de la sfârşitul exerciţiului. creanţe părţi afiliate. evenimentele ulterioare.). cronologia înregistrărilor asigură independenţa exerciţiilor (separarea exerciţiilor). . leasing operaţional. active circulante. . cu confirmările primite de la terţi. . Alocarea (clasificarea.toate elementele patrimoniale sunt reflectate în soldurile conturilor. preţuri. sunt în concordanţă cu inventarierile. leasing financiar etc. vânzări pe credit comercial etc. înregistrările referitoare la venituri şi cheltuieli în avans sau referitoare la dobânzi de plătit sau de încasat auditorul se 6 . s-au produs în realitate).

prudenţa. dacă totalurile şi reporturile sunt corecte. datorii. . Informaţiile suplimentare din Notele explicative sunt complete (toate dezvăluirile necesare s-au făcut) sunt descrise într-un mod inteligibil şi sunt corect combinate sau divizate. Aceste criterii sunt stabilite prin Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS/IAS).nu s-au omis din situaţiile financiare unele informaţii care trebuiau incluse. intangibilitatea bilanţului.poate pronunţa asupra alocării în timp a înregistrărilor (decupajul temporal sau cenzura). . De asemenea.). auditorul urmăreşte şi concordanţa detaliilor: dacă jurnalele de înregistrări sunt corecte. . prin directivele europene şi prin reglementările 7 . c) Obiective generale referitoare la prezentarea şi descrierea făcută prin intermediul situaţiilor financiare Referitor la conţinutul situaţiilor financiare auditorul urmăreşte dacă: . valoarea realizabilă.nu sunt incluse în situaţiile financiare active.soldurile conturilor sunt grupate (clasificate) pe elemente ale situaţiilor financiare în mod adecvat. Conceptul de probe de audit si concludenta lor „Probele de audit” sunt formate din totalitatea informaţiilor colectate şi utilizate de auditor cu scopul de a stabili dacă situaţiile financiare au fost întocmite şi prezentate conform criteriilor prestabilite. valoarea justă) s-a făcut conform referenţialului contabil identificat (reglementările naţionale sau cele internaţionale. Veniturile şi cheltuielile provin din tranzacţii şi evenimente care au avut loc (au apărut) în perioada auditată şi privesc entitatea. după caz). independenţa exerciţiului etc. dacă soldurile din cartea-mare sunt corecte şi sunt susţinute de balanţe de verificare sintetice şi analitice. necompensarea. capitaluri proprii care nu există în realitate sau care nu aparţin entităţii.nu s-au încălcat principiile contabilităţii cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare (permanenţa metodei. Evaluarea elementelor din situaţiile contabile (cost istoric. valoarea recuperabilă.

B. • Scopul procedurilor poate fi: acela de a permite auditorului6: • Alegerea procedurilor în funcţie de tipul acestora permite auditorului să stabilească care sunt cele mai bune proceduri care trebuie utilizate pentru colectarea probelor de audit suficiente şi juste. După cum vom vedea. confirmarea. la mărimea eşantionului asupra căruia urmează să se aplice o procedură. observaţia. la numărul de observaţii. auditorul trebuie să stabilească care sunt riscurile de denaturarea semnificativă a situaţiilor financiare şi în funcţie de acestea decide asupra naturii. Durata (timpul) procedurilor se referă la momentul când trebuie aplicate anumite proceduri şi la perioada de timp care trebuie testată. 315 „Înţelegerea entităţii şi a mediului său şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă”. 8 . „Programul de audit” cuprinde o listă detaliată a procedurilor de audit stabilită pe cicluri contabile şi pe paşii de urmat de către auditori pentru colectarea probelor de audit necesare în vederea obţinerea unui grad de certitudine rezonabil asupra conformităţii sau neconformităţii situaţiilor financiare cu criteriile prestabilite. Testele de audit pot fi efectuate pe parcursul exerciţiului auditat sau numai după întocmirea situaţiilor financiare. Natura procedurilor se referă pe de o parte la scopul acestor proceduri. recalcularea. 330 „Procedurile auditorului ca răspuns la riscurile evaluate. investigaţia. 5 ISA nr. duratei (timpului) şi întinderii procedurilor de audit. investigaţii şi inspecţii ce trebuie făcute. la numărul de confirmări ce trebuie cerute de la terţi etc. Procedurile de audit sunt reunite în cadrul „Programului de audit”.5 A. Întinderea procedurilor se referă la cantitatea dintr-o anumită procedură ce trebuie aplicată. iar pe de altă parte la tipul procedurilor selectate. 500A „Probe de audit”. reefectuarea etc.contabile naţionale (RCN). ISA nr. 6 ISA nr. principalele tipuri de proceduri sunt: inspecţia. C. „Procedurile de audit” sunt reprezentate de un set de instrucţiuni precise şi detaliate pe care trebuie să le respecte auditorul atunci când colectează probele de audit. Cu ocazia elaborării programului de audit şi pe parcursul îndeplinirii misiunii sale.

care „sunt mai degrabă persuasive decât conclusive”. un eşantion voluminos de probe furnizate de un gestionar poate să nu fie relevant pentru auditor. Concludenţa sau credibilitatea probelor de audit poate fi evaluată numai în urma analizei combinate a celor două caracteristici: suficienţa şi adecvarea probelor. utilitatea lor pentru fundamentarea opiniei auditorului. auditorul trebuie să colecteze elementele probante suficiente şi juste (adecvate) care să-i permită să tragă concluzii rezonabile. informarea directă a auditorului. Pentru a putea să-şi exprime opinia sa asupra situaţiilor financiare. Credibilitatea elementelor probante colectate este apreciată în funcţie de: originea lor internă sau externă. Caracterul just sau gradul de adecvare a elementelor probante colectate exprimă calitatea lor. 9 . Credibilitatea este influenţată de: independenţa surselor.Pentru fundamentarea opiniei sale auditorul nu examinează toate informaţiile disponibile. obiectivitatea probelor. Cu cât riscul de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare este mai mare. care se apreciază în funcţie de relevanţa şi credibilitatea acestor probe. eficacitatea controlului intern din entitate. un eşantion foarte mic de probe adecvate (temeinice) poate să nu fie suficient de concludente. Tipuri de proceduri utilizate de catre auditor pentru colectarea probelor de audit. În acelaşi timp. Astfel. precum şi la obiectivele urmărite de auditor. cu atât auditorul trebuie să colecteze o cantitate mai mare de probe. el apelează la eşantioane pe baza unor metode de selecţie. natura lor scrisă sau orală şi în funcţie de circumstanţele în care s-au obţinut. este influenţată de pertinenţa acestora. Relevanţa probelor de audit. În acelaşi timp aceste probe trebuie să fie fiabile. Uneori auditorul se bazează pe probe de audit care sunt mai puţin concludente. Pertinenţa probelor de audit se stabileşte prin raportarea lor la fondul tranzacţiilor şi evenimentelor care au avut loc. concordanţa probelor.

Examinarea existenţei şi stării activelor corporale este asigurată în primul rând de inventariere. În programul de audit această procedură se formulează sub forma examinaţi un eşantion de … facturi pentru a determina dacă ele conţin toate informaţiile necesare şi pentru a stabili dacă pe ele există semnătura persoanelor care le-au întocmit şi a celor care le-au verificat. Cu ocazia planificării participării la inventariere sau cu ocazia alegerii procedurilor 10 . Inventarierea furnizează probe de audit credibile referitoare la existenţa activelor. • examinarea este un studiu suficient de detaliat pentru a determina o anumită situaţie. de unde porneşte această operaţiune şi spre ce se îndreaptă • justificarea cuprinde instrucţiuni referitoare la utilizarea anumitor documente cu scopul de a verifica realitatea operaţiunilor şi exactitatea sumelor înregistrate. Inspecţiei registrelor contabile şi documentelor justificative îi sunt aplicabile toate aspectele arătate mai sus referitoare la verificarea documentară. Unele documente sunt singurul mijloc de probă referitoare la tranzacţiile şi operaţiunile care au avut loc. Fiecare categorie de probă de audit se poate colecta cu ajutorul unor proceduri specifice. dar nu în mod necesar şi referitoare la proprietatea bunurilor şi evaluarea acestora. • confruntarea este o instrucţiune prin care se specifică ce se confruntă. în funcţie de eficacitatea contului intern şi în funcţie de natura şi sursa acestora. Instrucţiunile date auditorilor referitoare la inspecţia activelor corporale se pot formula astfel: inventariaţi numerarul din casierie la închiderea exerciţiului şi observaţi modul în care entitatea respectă procedurile de inventariere. 2 Inspecţia activelor corporale Inspecţia activelor corporale constă în examinarea fizică a stocurilor şi imobilizărilor corporale. Registrele contabile şi documentele justificative stau la baza verificării contabilităţii entităţii şi a situaţiilor financiare deoarece sunt uşor de accesat şi generează un cost al auditului relativ redus.Auditorii pot folosi opt categorii (tipuri) de proceduri de audit. Cele opt tipuri de proceduri sunt: 1 Inspecţia registrelor contabile şi a documentelor justificative Examinarea de către auditor a registrelor contabile şi a documentelor justificative furnizează probe de audit cu un grad variat de credibilitate.

pe durata inventarierii se sistează operaţiunile de predare-primire a bunurilor inventariate. 3. 2. menţionează pe documentele respective „primit sau eliberat în timpul inventarierii” (OMF nr. 1753/2004). Calitatea procedurilor şi instrucţiunilor de inventariere. se creează zone tampon în care se depozitează bunurile primite în timpul inventarierii sau din care urmează să se facă livrări. în funcţie de intrările şi ieşirile care au avut loc între data inventarierii şi sfârşitul exerciţiului. cum se urmăreşte circulaţia stocurilor în timpul inventarierii. Natura şi eficacitatea sistemului contabil şi ale sistemului de control intern utilizate în entitate. De regulă. Instrucţiunea dată auditorului referitoare la observare poate fi formulată astfel: observaţi maniera în care se face recepţia mărfurilor achiziţionate. perisabilităţi. cauzele lor şi modul lor de reflectare în contabilitate (compensări. 5. 4 Investigarea Investigarea constă în obţinerea informaţiilor de la persoane bine informate din 11 . 4. alte plusuri sau lipsuri imputabile sau neimputabile etc. auditorul trebuie să ţină seama de următoarele: 1. în ceea ce priveşte elementele de inventariat.). 3 Observarea Observarea constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alţii. 6. observaţi modul de verificare a facturilor etc. Operaţiunile respective se fac numai în prezenţa comisiei de inventariere care. Care sunt diferenţele stabilite la inventariere. Riscurile de audit (inerente. precum şi perioadele imediat anterioare şi ulterioare inventarierii. Dacă această suspendare nu poate avea loc. Separarea stocurilor existente la data inventarierii de intrările şi ieşirile care au loc în timpul inventarierii. de nedetectare şi de control) precum şi pragul de semnificaţie stabilit pentru soldul diferitelor conturi. pentru asigurarea posibilităţii de verificare ulterioară a acestor mişcări.alternative. Perioada inventarierii şi modul de stabilire a stocurilor de la 31 decembrie N.

bănci. Confirmarea este o formă specifică a investigării. 8 Procedurile analitice Procedurile analitice constau în evaluări ale informaţiilor financiare realizate prin intermediul unui stadiu al relaţiilor de plauzabilitate dintre datele financiare şi nefinanciare. c) o combinaţie între forma pozitivă şi forma . la soldurile conturilor. societăţi de asigurări etc.interiorul sau din afara entităţii.. a unor proceduri sau a unor controale interne care au fost efectuate iniţial de către cei auditaţi. în scris de la terţe părţi sau în întrebări orale neoficiale adresate personalului entităţii. de regulă. care se referă. Cererile de confirmare pot îmbrăca trei forme principale: a) o formă pozitivă b) o formă negativă. 6 Recalcularea Recalcularea constă în verificarea acurateţei (exactităţii) aritmetice a documentelor sau registrelor contabile sau în efectuarea de către auditor a unor alte calcule. în mod independent. 7 Reefectuarea Reefectuarea sau reconstituirea constă în executarea de către auditor. 5 Confirmarea Confirmarea constă în obţinerea de la terţi (clienţi. esenţială pentru auditor atunci când doreşte să afle intenţiile acesteia pentru viitor. Investigaţiile se materializează în cereri de informaţii oficiale.) a unor declaraţii scrise în urma solicitării adresate acestora. Testele de audit Pentru colectarea probelor de audit necesare în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile asupra inexistenţei unor denaturări semnificative la nivelul situaţiilor financiare 12 .

Astfel de situaţii se pot datora abandonării unor controale interne. În funcţie de scopul urmărit de către auditor aceste teste (proceduri) sunt de trei categorii: Teste 1) de evaluare a riscurilor.atunci când riscurile legate de controlul intern au fost estimate la un nivel mai mic. incompetenţei sau plictiselii salariaţilor etc. Dacă în urma acestor teste se constată că procedurile controlului intern nu funcţionează eficace. După obţinerea unei înţelegeri şi descriere a modului cum este conceput controlul intern şi după estimarea iniţială a riscului de control (RCe) auditorul trebuie să testeze dacă procedurile controlului intern se aplică efectiv pe întreaga perioadă auditată. Această testare asupra eficacităţii operaţionale a controalelor interne (asupra modului de funcţionare a procedurilor de control intern) se face cu scopul de a justifica un risc estimat a controlului intern mai mic. Proceduri 3) de fond (teste ale detaliilor). O astfel de situaţie poate interveni atunci când entitatea auditată practică 7 ISA nr. Testele controalelor sunt necesare în două împrejurări: . abuzurilor conducerii care evită controalele interne.şi a aserţiunilor. auditorul apelează la „teste de audit”7. Testele de evaluare a riscurilor sunt utilizate pentru înţelegerea entităţii şi a controlului intern. auditorul trebuie să revizuiască nivelul estimat al riscului de control. 13 . 500/A. testele controalelor (TC) au menirea să susţină sau să corecteze evaluarea făcută referitoare la eficienţa operaţională a controalelor interne. Prin „teste ale controalelor” (TC) se înţeleg acele proceduri utilizate de auditor cu scopul de a testa „eficienţa operaţională a controalelor interne în prevenirea sau detectarea şi corectarea denaturărilor semnificative de la nivelul aserţiunilor”. Teste 2) ale controlului. În acest caz. atunci când „procedurile de fond” nu oferă singure probe de audit suficiente şi adecvate.

Ca urmare..  Proceduri analitice de fond (PAF). delimitează aceste proceduri prin expresia „controale substanţiale”.Interviul sau chestionarea personalului entităţii.Observarea activităţilor de control. procedurile de fond includ:  Teste ale detaliilor pentru categorii de operaţiuni (TDO). 8 ISA nr. fără să editeze aceste mesaje pe suport de hârtie. . par. .Reefectuarea procedurilor aplicate în entitate. În funcţie de constatările făcute şi împrejurările în care s-a efectuat auditarea situaţiilor financiare. Raportul de audit Etapa finală a unui angajament de audit constă în emiterea unui raport în care sunt prezentate concluziile la care a ajuns auditorul în urma colectării şi analizei probelor de audit..T. utilizează în aceeaşi accepţiune. 500A „Probe de audit”. . Procedurile de fond sunt utilizate de către auditori cu scopul de a detecta denaturările (erorile monetare) semnificative de la nivelul aserţiunilor şi a situaţiilor financiare 9. cit. procedurile de fond (testele de detaliu) nu oferă probe suficiente şi adecvate. Arens Loebbecke.comerţul electronic bazat pe schimburi de mesaje cu ajutorul I. exploatare şi protejare a sistemelor I.. . Marin Toma. 9 14 . op. 330 „Procedurile auditului ca răspuns la riscurile evaluate”.8 Testele controalelor cuprind cinci tipuri de proceduri: . expresia „controale substantive” sau intervenţii proprii ale auditorului.Recalcularea unor date din documente. op.Inspecţia registrelor contabile şi a documentelor. cit. acest raport poate fi standardizat (nemodificat) sau modificat. ISA nr. ceea ce impune efectuarea de teste ale controalelor asupra modului de concepere. 25. După cum am văzut.T.  Teste ale detaliilor pentru soldurile conturilor şi prezentările de informaţii (TDS).

Adunarea Generală a Acţionarilor sau asociaţilor. 700 „Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare”. b) de a identifica situaţiile financiare auditate. 15 .Bursa de valori etc. opinia auditorului.Consiliul de administraţie (guvernanţa) . Paragraful de deschidere şi introductiv  Acest paragraf îndeplineşte trei funcţii: a) de a preciza faptul că s-a efectuat un audit şi nu un serviciu conex.C. . Destinatarul  În funcţie cerinţele specifice ale fiecărei entităţi. . pagini (cu trimitere la situaţiile financiare anexate). Titlul raportului se poate formula astfel: „Raport de auditare asupra situaţiilor financiare ale S.cifra de afaceri. conform Legii nr. c) de a preciza responsabilităţile. …… şi conform …… relevă 10 ISA nr. astfel: Aceste situaţii financiare.nr. Raportul de audit standard conţine următoarele elemente esenţiale:10 Titlul  Pentru a nu se confunda cu rapoartele întocmite de alte persoane sau comitete este necesar ca în titlu să fie inclusă expresia „auditor independent” sau „comisie de cenzori”. ……… la data de 31 decembrie ……. în scris. trebuie să evalueze dacă situaţiile financiare au fost stabilite conform unui sistem de referinţe contabile identificate.C. întocmit de către auditorul financiar independent (comisia de cenzori) ……………”.profitul net. ………… la 31 decembrie ………….Raportul de audit standard Raportul de audit trebuie să exprime clar. destinatarii Raportului de audit pot fi: . Aceste documente de sinteză contabilă se individualizează prin: .total activ. . astfel: Situaţiile financiare auditate au fost întocmite de către S. .

Întinderea (amploarea) auditului  Acest paragraf trebuie să prezinte amploarea demersurilor puse în practică de către auditor (pe parcursul anului noi am…) şi să confirme faptul că auditul a fost realizat conform Normelor (Standardelor) de audit. Prin aceasta se confirmă faptul că auditorul a ţinut cont. pe baza procedurilor de audit folosite (aplicate). oraşul) firmei sau cabinetului de audit care are responsabilitatea auditului efectuat. performanţele financiare şi fluxurile de trezorerie prezentate prin intermediul situaţiilor financiare auditate. 16 . iar prezentările şi descrierile de informaţii din Notele explicative sunt adecvate.responsabilitatea Consiliului de Administraţie. Această dată nu poate fi anterioară analizării situaţiilor financiare de către Consiliul de Administraţie. de toate evenimentele şi operaţiunile care au avut loc după data închiderii exerciţiului. Paragraful rezervat opiniei auditorului se poate redacta astfel: Data raportului  Raportul de audit trebuie să poarte data finalizării lucrărilor de audit. . Semnătura auditorului  Raportul trebuie să conţină denumirea societăţii de audit şi numele persoanei care o reprezintă. Responsabilitatea auditorului constă în exprimarea unei opinii asupra acestor documente de sinteză contabilă.” Opinia auditorului  În acest paragraf auditorul trebuie să exprime clar opinia sa cu privire la asigurarea imaginii fidele referitoare la poziţia financiară. prin care se exprimă o opinie fără rezerve asupra imaginii fidele furnizată de situaţiile financiare se emite numai atunci când sunt întrunite următoarele condiţii: a) situaţiile financiare sunt complete. cu ocazia încheierii misiunii sale. Adresa auditorului  Se trece denumirea şi adresa (ţara. Raportul de audit standard (nemodificat).

auditorul trebuie să adauge. dar el trebuie să stabilească dacă continuitatea activităţii este asigurată. Dacă una din aceste patru condiţii nu este îndeplinită. directivele europene. după paragraful 5 de mai sus. c) auditorul constată abateri justificate de la principiile şi normele contabile. b) auditorul se loveşte de anumite incertitudini semnificative.b) misiunea de audit s-a derulat conform tuturor Standardelor Internaţionale de Audit (ISA). atunci el va urmări dacă în notele explicative la situaţiile financiare sunt 17 . RCN). 2 Dacă auditorul estimează că sunt îndoieli în legătură cu ipoteza asigurării continuităţii activităţii. d) nu s-au constata aspecte care impun adăugarea unui paragraf de evidenţiere sau modificarea unui paragraf. c) situaţiile financiare au fost elaborate în concordanţă cu referenţiarul contabil identificat (IFRS/IAS. Unitatea de curs 2: Raportul de audit modificat A Situatii care nu au incidenta asupra opiniei auditurului Pentru a scoate în evidenţă anumite elemente care afectează situaţiile financiare şi care sunt detaliate în notele explicative anexate la situaţiile financiare. „Opinia auditorului”. fără ca acesta să aibă vreo consecinţă asupra opiniei fără rezerve a auditorului. a) Atunci când intervin probleme semnificative referitoare la continuitatea activităţii: Auditorul nu are obiective referitoare la evaluarea stării financiare a entităţii. auditorul nu poate emite un raport standard (nemodificat). un paragraf de observaţii sau de evidenţiere. Acest paragraf de observaţii (evidenţiere) se inserează în Raportul de audit în următoarele cinci situaţii: a) există probleme legate de continuitatea activităţii. d) auditorul doreşte să scoată în evidenţă anumite aspecte. 1 Dacă auditorul apreciază că ipoteza continuităţii activităţii este fondată el nu va modifica raportul său de audit. e) auditorul doreşte să facă referiri la responsabilitatea unui „alt auditor”.

c) Auditorul constată unele abateri justificate de la principiile şi standardele contabile Abaterile de la principiile şi standardele contabile impun. d) Auditorul doreşte să scoată în evidenţă anumite aspecte B Situatii care au incidenta asupra opiniei auditorului Auditorul nu exprimă o opinie fără rezerve atunci când intervin următoarele trei situaţii care pot avea o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare: 18 . dacă întreprinderea este pârâtă într-un proces. . După cum s-a arătat. atunci auditorul: . se procedează astfel: b) Auditorul întâlneşte incertitudini semnificative: O incertitudine este o problemă a cărei rezolvare depinde de modul cum se vor derula în viitor anumite evenimente care în prezent scapă controlului entităţii. auditorul analizează dacă descrierile din notele explicative sunt suficiente şi în funcţie de aceasta. de regulă. Pentru asigurarea imaginii fidele se admit unele derogări de la principiile şi standardele contabile. dacă în notele explicative nu sunt cuprinse informaţii suficiente referitoare la continuitatea activităţii. că entitatea nu-şi va putea continua activitatea într-un viitor previzibil. Dacă în aceste note explicative îndoielile referitoare la continuitatea activităţii sunt corect descrise.modifică raportul său prin introducerea unui paragraf de observaţii în care subliniază aceste îndoieli. situaţiile financiare trebuie să reflecte „imaginea fidelă”. în paragraful de evidenţiere se explică faptul că aplicarea anumitor principii sau standarde contabile ar fi dus la rezultate înşelătoare.descrise corect aceste îndoieli.exprimă o opinie fără rezerve. În aceste situaţii paragraful de observaţii se formulează astfel: De asemenea. va formula o opinie cu rezerve sau un paragraf de evidenţiere. o altă opinie decât cea fără rezerve. făcând trimitere la nota explicativă care descrie aceste îndoieli. auditorul formulează o „ opinie cu rezerve” sau o „opinie defavorabilă”. 3 Dacă auditorul estimează că ipoteza continuităţii activităţii este nefondată. dar care pot avea anumite consecinţe asupra situaţiilor financiare. Astfel. Dar dacă această abatere este justificată şi acceptată de auditor.

care au fost înregistrate ca şi cheltuieli de exploatare ori entitatea nu a prezentat în Notele explicative toate informaţiile necesare pentru asigurarea imaginii fidele.. sau . să facă ajustări de evaluare. Abaterile de la raportul standard fără rezerve sunt influenţate de situaţiile constatate şi de nivelul lor de semnificaţie. Această situaţie trebuie documentată în „Foile de lucru”. auditorul parcurge următoarele proceduri: • Analizează dacă au intervenit situaţii care impun emiterea unui alt raport decât cel standard. natura dezacordului şi suma aferentă.a) O limitare a întinderii lucrărilor poate să ducă la: . auditorul prezintă în raportul său. • Analizează gradul de semnificaţie al fiecărei situaţii care impune emiterea unui raport modificat. • Se redactează raportul de audit.Imposibilitatea exprimării unei opinii. • Se decide tipul de raport în funcţie de caracterul semnificativ sau nesemnificativ al limitărilor şi dezacordurilor cu conducerea constatate.O opinie nefavorabilă.O opinie cu rezerve. Pentru a putea stabili ce tip de raport trebuie să emită. procedând ca în situaţia de mai sus. Această situaţie impune: . b) Un dezacord cu conducere determinat de prezentare de situaţii financiare înşelătoare sau care nu au fost întocmite în concordanţă cu referenţiarul contabil identificat. fără rezerve. În acest caz. sau dacă entitatea nu a capitalizat în cadrul imobilizărilor unele sume. dacă abaterile nu sunt semnificative. dacă abaterile sunt semnificative. 71. cit. 19 . p. c) Auditorul nu este independent sau intervin limitări grave ale ariei de cuprindere a angajamentului de audit. Astfel de situaţii pot interveni dacă conducerea refuză să constituie provizioane.Imposibilitatea exprimării unei opinii (refuzul de a exprima o opinie). sau .O opinie cu rezerve. Această situaţie impune: .11 11 Arens Loebbecke. op.

Dacă conducătorii au o integritate morală şi o onestitate îndoielnică sau dacă nu au competenţa necesară. cu organele fiscale.naturii procedurilor de utilizat (care proceduri. auditorul apelează la numeroase raţionamente profesionale în vederea stabilirii: . cu sindicatele. cu organele de reglementare. În astfel de situaţii.timpului sau perioadei în care se aplică anumite proceduri. după încheierea auditului şi emiterea unei opinii fără rezerve. Aşa cum am văzut în paragrafele precedente. întinderii procedurilor (cantitatea probelor de colectat şi mărimea eşantioanelor de selectat). şi ce metode de selecţie). cu cât riscul entităţii de a intra 20 . Riscul de audit acceptat de către auditor trebuie să fie cu atât mai mic cu cât utilizatorii externi se bazează mai mult pe situaţiile financiare auditate. se înregistrează numeroase conflicte sau procese juridice cu acţionarii. de a acorda credite comerciale sau bancare etc. terţii manifestă o neîncredere sporită faţă de conţinutul situaţiilor financiare şi. faţă de calitatea auditului efectuat. cu personalul contabil-cheie sau cu auditorii interni. uneori. Riscul de audit (RA) este reprezentat de mărimea riscului pe care auditorul este dispus să-l accepte.Riscurile auditului Când îşi planifică angajamentul de audit şi cu ocazia aplicării procedurilor de audit necesare pentru colectarea probelor de audit suficiente şi adecvate. după scopul lor şi după tipul lor. . riscul economic şi riscul de audit este influenţat de trei grupe de factori: a) măsura în care utilizatorii externi se bazează pe situaţiile financiare auditate atunci când îşi fundamentează deciziile lor: de a achiziţiona acţiuni sau obligaţiuni. Acest risc este determinat de faptul că situaţiile financiare auditate pot conţine unele denaturări semnificative. după emiterea unui raport de audit. cu alte entităţi (clienţi sau furnizori). c) integritatea şi competenţa managementului. b) probabilitatea ca entitatea-client să aibă probleme referitoare la asigurarea continuităţii activităţii.

să colecteze o cantitate mare de probe adecvate.cu ocazia planificării angajamentului. riscul de nedetectare. Pentru reducerea riscului de audit sau pentru creşterea gradului de asigurare asupra faptului că situaţiile financiare nu sunt denaturate semnificativ. Riscul de audit este influenţat de factorii arătaţi mai sus. dar se poate face şi pe baza relaţiei: RN × RC × RI = RA în care: RA R RC RN riscul de audit. riscul de control. Normele minime de audit recomandă ca riscul de audit acceptat de auditori să nu fie mai mare de 5%.cu ocazia evaluării suficienţei şi calităţii probelor de audit colectate. firmele de audit sunt obligate: .în incapacitate de plată este mai mare şi cu cât competenţa şi integritatea conducerii este mai îndoielnică. Dacă entitatea-client prezintă un risc economic ridicat. . auditorul trebuie să obţină un grad de asigurare mai mare în ceea ce priveşte reflectarea imaginii fidele prin intermediul situaţiilor financiare. .să monitorizeze mai riguros activitatea echipei de auditori. să aplice proceduri mai extinse sau modificate. când se stabileşte natura. cu cât entitatea auditată prezintă riscuri mai mari. ca urmare gradul de asigurare este de peste 95%. Gradul de asigurare (Ga) este complementul riscului de audit (RA): RA – 1 = Ga Ca urmare. se determină riscul de audit planificat (RAP). riscul inerent. Riscul de audit (RA) se evaluează de către auditor în două momente: . cu atât auditorul trebuie să accepte un risc de audit (RA) mai mic. întinderea şi timpul procedurilor ce se vor aplica. să repartizeze angajamentul de audit către colaboratorii şi asistenţii cei mai competenţi şi experimentaţi. Estimarea riscului de audit este întotdeauna subiectivă. se determină 21 .

nu pe categorii de tranzacţii. Această estimare este făcute înainte de estimarea eficacităţii controlului intern în prevenirea sau detectarea şi corectarea denaturărilor. După evaluarea riscului inerent general. Aşa cum am văzut. riscul inerent (RI) este dat de estimarea făcută de auditor privind probabilitatea existenţei unor prezentări eronate semnificative într-o categorie de tranzacţii sau în soldurile unor conturi. De regulă. controlul intern este ignorat deoarece el este inclus separat în modelul riscului de audit. auditorul trebuie să analizeze dacă există domenii ale auditului care prezintă riscuri inerente specifice. Riscul de audit acceptat de către auditor se determină la ansamblul situaţiilor financiare. Aceste informaţii denaturate pot fi semnificative fie în mod individual. fie prin cumularea lor cu informaţiile eronate referitoare la alte categorii de operaţiuni sau la alte solduri ale conturilor. Riscul de nedetectare planificat (RNP) şi riscul de nedetectare realizat (RNR) stau la baza determinării caracterului suficient al probelor de audit colectate cu ajutorul testelor asupra detaliilor categoriilor de operaţiuni (TDO) şi asupra soldurilor 22 . Riscul de control este rezultatul unor estimări făcute de auditor referitoare la probabilitatea ca o denaturare a informaţiilor care depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit pentru o clasă de operaţiuni sau pentru soldul unor conturi (care este denumită eroare tolerabilă) să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată de către controlul intern din entitate. Riscul inerent specific B. acest risc nu se reevaluează pe parcursul misiunii.riscul de audit realizat (RAR). Riscurile inerente specifice constau în posibilitatea apariţiei unor informaţii eronate semnificative în unele solduri de conturi sau referitoare la anumite categorii de tranzacţii care nu au fost luate în considerare cu ocazia evaluării riscului inerent general. Cu ocazia estimării riscului inerent (RI). Riscul de nedetectare (RN) reprezintă o măsură a riscului ca procedurile folosite de auditor să nu detecteze informaţiile denaturate a căror valoare depăşeşte pragul de semnificaţie (limitele tolerabile) stabilit pe categorii de operaţiuni sau referitoare la soldurile conturilor.

Aşa cum am văzut..1. reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control. Cu cât auditorul îşi fixează un risc de nedetectare planificat (RNP) mai mic cu atât el trebuie să colecteze mai multe probe de audit. Riscul de nedetectare planificat (RNP) şi Riscul de nedetectare realizat (RNR) are două componente: RNE × RNNE = RN în care: RNNE riscul de nedetectare neasociat cu eşantionarea. RN × RC × RI = RA Riscul de nedetectare planificat este direct proporţional cu mărimea riscului de audit acceptabil (RAA) de către auditor şi invers proporţional cu riscul inerent (RI) şi riscul de control (RC). Glosar de termeni Audit financiar • v. efectuata de un specialist care indeplineste 23 . studiu etc. riscul de control (RC) şi riscul de nedetectare (RN). analiza. riscul de audit ( RA) pe care şi-l asumă auditorul este influenţat de riscul inerent (RI). RNE riscul de nedetectare prin eşantionare. Din relaţia de mai sus se pot desprinde două concluzii: a) Riscul de nedetectare planificat (RNP) este în relaţie directă cu riscul de audit planificat (RAP) sau acceptat de auditor şi în relaţie inversă cu cantitatea de probe de audit planificată a fi colectată b) Riscul de nedetectare planificat (RNP) este în relaţie inversă cu riscul inerent (RI) şi riscul legat de controlul intern (RC).conturilor (TDS).

rezultatele operaţiunilor efectuate şi schimbările intervenite în situaţia financiară a organizaţiei. • v. armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”.3.5.auditul reprezinta o examinare ordinară a situaţiilor financiare. sincerităţii şi imaginii fidele a conturilor anuale ale întreprinderii. (Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (AICPA)).concomitent toate criteriile si conditiile specifice conceptului de audit in general (nu este un audit reglementat) • v. în conformitate cu standardele de audit. • v.4. în vederea exprimării de către auditorii financiari. • v. .auditul financiar reprezinta “activitatea de examinare. efectuată de un contabil public autorizat. . 75/1999 privind activitatea de audit financiar (cu modificările ulterioare)) 24 . în vederea exprimării unei opinii cu privire la corectitudinea cu care aceste documente prezintă situaţia financiară. 1).examinarea realizată de un profesionist competent şi independent de organizaţie. în conformitate cu principiile contabile general acceptate (Standardul de Audit nr. (Compania Naţională a Comisarilor de Conturi din Franţa).( Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. în vederea exprimării unei opinii motivate asupra regularităţii. .2. reprezinta activitatea de verificare a situatiilor financiare de catre auditori financiari conform standardelor internationale de audit (emise de IFAC International Federation of Accountants). a unei opinii asupra situaţiilor financiare.

astfel încât acestea să fie uşor de înţeles Probele de audit sunt formate din totalitatea informaţiilor colectate şi utilizate de auditor cu scopul de a stabili dacă situaţiile financiare au fost întocmite şi prezentate conform criteriilor prestabilite. 25 . Procedurile de audit sunt reprezentate de un set de instrucţiuni precise şi detaliate pe care trebuie să le respecte auditorul atunci când colectează probele de audit. prin directivele europene şi prin reglementările contabile naţionale (RCN). dar care au fost definite şi selectate. Angajamentele privind procedurile convenite Scopul unui angajament privind procedurile convenite este. că nu au fost relevate fapte de importanţă semnificativă care să-l facă să aprecieze că situaţiile financiare nu au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform cadrului general de raportare financiară identificat. acela de a folosi competenţa (expertiza) sa contabilă. clasifica şi sintetiza informaţiile financiare. Angajamentele de revizuire: scopul unui angajament de revizuire este acela de a permite auditorului să concluzioneze. Procedurile de audit sunt reunite în cadrul „Programului de audit”. în scopul de a colecta. b) serviciilor conexe. de auditor.Auditor termen utilizat în Standardele Internaţionale de Audit (ISA) pentru a desemna un prestator de servicii în domeniul: a) auditului financiar-contabil. entitate şi oricare a treia parte îndreptăţită. nu cea de auditor. Angajamentele de elaborare a informaţiilor financiare Scopul unui angajament de elaborare este. de comun acord. pentru contabil. pentru auditor. Aceste criterii sunt stabilite prin Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS/IAS). fără a utiliza toate procedurile şi tehnicile cerute într-un angajament de audit. acela de a folosi proceduri care ţin de natura auditului.

Curriculum vitae Numele şi prenumele Data naşterii Funcţia didactică actuală Instituţia la care este titular Studii Liceale Universitare de lunga durata Popa Irimie .Emil 24 08 1970 Conferentiar Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca Data absolvirii 1989 1996 Instituţia Liceul Pedagogic „Gheorghe Sincai „ Blaj Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Doctorat 2003 Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Cariera didactică – Perioada Calitatea Instituţia de învăţământ Denumirea funcţiei didactice Titular/asociat Preparator universitar 1996-1998 Titular Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Asistent universitar 1998-2001 Titular Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Lector universitar 2001-2006 Titular Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Conferentiar universitar 2006-2008 Titular Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Activităţi în domeniul ID Denumirea/perioada Instituţia organizatoare Cursuri si seminari Cursuri si seminarii Cursuri si seminarii Bazele contabilitatii 2002-20087 Control financiar 2002-2008/ Audit Financiar 2007 -2008 Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Npoaca Facultatea de Stiinte Economice 26 .Programul de audit cuprinde o listă detaliată a procedurilor de audit stabilită pe cicluri contabile şi pe paşii de urmat de către auditori pentru colectarea probelor de audit necesare în vederea obţinerea unui grad de certitudine rezonabil asupra conformităţii sau neconformităţii situaţiilor financiare cu criteriile prestabilite.