You are on page 1of 18

Ministerul Sănătății din Republica Moldova Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moldova Facultatea de Relații Internaționale Catedra

de Științe Politice

Democtația Creștină

Referatul studentei anul II,specialitatea Politologie Pleșca Parascovia Consultant Științific: D-ul Roșca Simion Dr.în filosofie, conferențiar universitar

Chișinău 2013
1

Cuprins: Introducere 1. Idei-reper ale doctrinei creştin-democrate 3. Obiectivul strategic al creştin-democraţiei: democraţia desăvârşită 4. Partide creştine Concluzia Bibliografia 2 . Precursorii doctrinari şi contextul istorico-politic al democraţiei creştine… 2.

La sfîrşitul primului Război Mondial îşi fac apariţia pe scena politică primele partide de tip democrat-creştin. Austria (Ignaz Seipel). Aparuta ca o reactie la atacurile împotriva bisericii si a catolicismului. Precursorii doctrinari şi contextul istorico-politic al democraţiei creştine 3 . Este vorba de partidele “populare” din Italia (condus de Don Sturzo). În 1931 Papa pius al XI-lea a venit în ajutorul democraţiei. Germania (Heinreinch Brunning ). etc. Democrația Creștină este unul dintre curentele dominante ale scenei politice europene de azi. partidele democrat-creştine au fost adversarii cei mai statornici ai totalitarismului.. condamnînd cu egală vigoare pe cei responsabili de slăbirea ei.Introducere Crestin-democratia este o doctrina politica ce a evoluat în mod preponderent dupa cel de-al doilea razboi mondial. 1. crestin-democratia reprezinta expresia politica a crestinismului catolic. Alături de cel liberal şi de cel socialist. ÎN perioada interbelică.

Sfârşitul secolului XIX consfinţeşte. În aceeaşi notă Enciclica Qui Pluribus (1846) a papei Pius al IX-lea condamna ideile socialiste şi comuniste. Ca doctrină. revoluţionare. considerate la fel ca şi liberalismul. Puterea este definită drept expresie a voinţei divine. Înainte de a se angaja efectiv în orizontul politic explicit Biserica va încerca o subminare a poziţiilor teoretice neconvenabile ale liberalismului. Dintre motivele care au determinat trecerea Bisericii la acţiune politică par să fie decisive a) stăvilirea secularizarării determinate de ascensiunea politică întâi a liberalilor şi mai apoi a socialiştilor b) a apărut necesitatea clarificării şi soluţionării unei problematici specifice societăţii industriale. Pe baza criticilor sistemului economic capitalist şi deopotrivă a mişcărilor revoluţionare el a pledat în favoarea rolului activ al statului în economie. În acest context Biserica reacţionează în plan doctrinar operând o relectură neotomistă a întemeietorilor dogmei: Toma de Aquino şi Augustin.1 1 Principalele enciclice în care se exprimă doctrina creştin democrată: Rerum novarum 1891. În prima sa enciclică (Rerum novarum 1891) el identifică răul social cu exploatarea maselor în sistemul economic liberal. principalul iniţiator al mişcărilor de reformă. schiţează fundamentele doctrinei democrat-creştine. ilustrat de gruparea politică a lui Montalembert în Franţa (1845) ca o reacţie faţă de aceste grupări şi într-un efort de clarificare doctrinară. triumful total al liberalismului. Pentru a face faţă răului Statul trebuie să-şi unească eforturile cu biserica. Învăţăturile sociale trebuiau să găsească noi fundamente în concepţia modernă a relaţiilor sociale Pe această platformă contextuală se naşte ca mişcare politică explicită catolicismul liberal. papa Leon al XIII-lea 4 . surse ale mişcărilor violente. liberalismul susţinea separarea Bisericii de Stat. măcar în aparenţă. papa Leon al XIII-lea (1878-1903). Enciclica Mirari Vos a papei Grigore al XVI-lea din 1832 condamnă teza liberală a separării bisericii faţă de stat şi ideile legate de libertatea de conştiinţă şi de exprimare.

148 5 . 1901. (Mai ales în statele unde liberalii au făcut promisiuni în acest sens) De a ceea pe fondul anticlericalismului liberal şi a antiliberalismului de la Vatican (1864 Pius al IX -lea emite enciclica Quanta Cura şi Syllabus Errorum. generaţiile catolice care au ajuns în poziţii politice importante au elaborat programe politice cu caracter creştin pe baza enciclicei Quadragesimo anno (1931) program care a reprezentat o alternativă la politicile democraţiei liberale. papa Ioan al XXIII-lea Pacem in terris. Sertillange.”2 În Franţa curentul personalist (L. În esenţă. „În anii treizeci. Maritain era mai puţin preocupat de instituirea unui proiect doctrinar. acelaşi Leon al XIII-lea definea democraţia creştină drept „acţiune binefăcătoare creştină în mijlocul poporului”. alţi scriitori grupaţi în jurul revistei „Esprit”) apără ideea unei democraţii pluraliste descentralizată până la persoană. Maritain. Ed. Ideea centrală a personalismului rămâne aceea conform căreia: „Preocuparea centrală a oricărei filosofii personaliste este dublă: a stabili responsabilitatea subiectului şi a exprima situaţia acestuia în natură şi în societate.” Reprezentanţii neotomismului filosofic (A.Este interesant de remarcat faptul că în prima jumătate a secolului XIX mulţi catolici au aderat la liberalism în speranţa emancipării comunităţilor catolice. I aşi. odată cu Enciclica Aeterni Patis (4 august 1879) a papei Leon al XIII-lea. p. Em. 1901. 1967. În Graves de communi. Enciclica conţine un îndemn la o relectură a operelor lui Toma din Aquino. Alina Mungiu Pippidi. E. 1961. declarându-l pe acesta din urmă „princeps philosophorum”.) sistematizează aceste intenţii de relectură precizându -i principalele direcţii. Lavelle. Polirom. papa Ioan al XXIII-lea Populorum progresio. are loc inaugurarea neotomismului. Există o seamă de autori dispuşi să creadă în succesul iniţiativei de a înce rca o conlucrare a religiei cu politica. Mounier. papa Pius al XI-lea Mater et magistra. J. 1931. El Graves de communi. 1998. ale bolşevismului. ale fascismelor. papa Ioan Paul al II-lea 2 Doctrine politice. în care atacă libertatea de expresie a presei) se ajunge la o alianţă a catolicilor cu conservatorii. papa Ioan Paul al II-lea Sollicitudo rei socialis 1987. 1963. Gilson. filosoful oficial al bisericii catolice. coord. papa Leon al XIII-lea Quadragesimo Anno.

teorie ce presupune intelecţia dianoetică (în care inteligenţa se serveşte de simţuri dar nu cunoaşte prin ele însele şi nemediat esenţele lucrurilor corporale). Pentru neotomism scopul organizării politice este realizarea unor scopuri morale (Binele comun) printr-o soluţie de echilibru. asumarea de responsabilităţi faţă de societate în ansamblul ei ar permite doctrinei să se plaseze pe poziţii sociale de stânga. intelecţia perinoetică (în care substanţele şi proprietăţile lor sunt cunoscute prin semne şi în semne) şi intelecţia ananoetică (a transinteligibilului.” Fiinţa umană este aşezată în centrul istoriei şi simultan al filosofiei morale. se suprapun. Această restaurare a umanismului în formulă integrală trebuia să înceapă prin recunoaşterea primatului spiritualităţii creştine. Totuşi un eclectism greu de mascat ne face să fim sceptici faţă de eficacitea unui sistem care amestecă opoziţia faţă de excesele totalitare cu dorinţa de a păstra tradiţiile şi 6 . parţial.” În mod cert termenul de creştin care apare în titulatura partidelor politice depăşeşte graniţele cultului catolic. majoritatea cercetătorilor apreciază că „mişcările politice inspirate din catolicism. sunt fenomene ale politicii moderne. dincolo de inteligibilul transobiectiv al primelor două intelecţii). de compromis între împlinirea persoanei şi cea a societăţii. numit „umanism teocentric”. Pentru realizarea acestui obiectiv statul trebuie să fie puternic. În aparenţă.viza instaurarea unei noi creştinătăţi. Potrivit lui maritain experienţa mistică este punctul culminant al vieţii. Neotomismul lui Maritain implică o teorie complexă a cunoaşterii metafizice clădită pe „două cunoaşteri complementare: a ştiinţei naturii şi a filosofiei naturii”. Doctrina creştină se înalţă pe un fundament şi o filiaţie augustiniană. De aceea anumiţi autori sunt de părere că „Creştin democraţia şi catoclicismul politic sunt termeni care. ar fi în această perspectivă expresia profană a idealului creştin de iubire necondiţionată a aproapelui. Tradiţiile şi forţa obiceiurilor locale sunt elemente esenţiale ale acestei puteri. Oricum. mai apoi constituirea creştin-democraţiei şi a socialismului creştin. Idealul democratic. întemeiată pe un umanism integral.

partidele creştin-democrate şi 7 . Deşi iniţial doctrina creştin-democrată a fost dezvoltată în ţări protestante (Germania. ocolind neajunsurile lor. sistemul ideologic liberal modern al catolicismului. aici s-a format la mijlocul sec. în Germania. Italia) sau chiar în ţări ortodoxe (Grecia. (nu pe individ: adică promovarea solidarităţii. Din punct de vedere economic. XIX. respectiv ideea de subsidiaritate (orice decizie sa fie luată la nivelul cel mai jos posibil: autorităţile locale să se implice semnificativ în procesul decizional. realizarea binelui comun „Franţa este considerată leagănul creştin-democraţiei întrucât în urma realizărilor intelectuale ale lui Lamennais. Maritain) -concretizarea valorilor morale creştine prin măsuri cu caracter social larg. Miracolul creşterii economice din perioada postbelică (a Germaniei Federale spre exemplu) a fost posibil datorită economiei de piaţă.).” Creştin-democraţia a apărut ca o doctrină importantă abia după al doilea război mondial. în care liberalismul pur a fost temperat prin luarea în considerare a componentei sociale. Are anumite elemente caracteristice: accentul pus pe persoana umană. Rădăcinile creştin-democraţiei pot fi identificate în orizontul mai larg al unor elemente ale doctrinei conservatoare. creştin–democraţia este relativ apropiată de doctrina liberală.un spirit teoretic reformist cu dorinţa de a instaura un regim mixt care să păstreze avantajele monarhiei şi ale democraţiei. De altfel. Olanda). J. România). Lacordaire sau Montalambert. variantă creştin-democrată a unei economii liberale. a toleranţei etc. Franţa. în locul celor centrale). Majoritatea analiştilor sunt de acord cu faptul că doctrina se concentrează în esenţă pe trei direcţii fundamentale: -problematica persoanei umane -organizarea conducerii vieţii sociale şi politice în vederea realizării unui umanism „integral” şi implicit „teocentric” (cf. ea s-a extins şi în ţări catolice (Spania.

apărarea constituţiei liberale. (Enciclica Summi pontificatus din 1939 a papei Leon al XII-lea condamnă statolatria fascismului italian. va acţiona împotriva regimurilor fasciste spre deosebire de unele cercuri autoritare care şi-au manifestat adeziunea faţă de acestea si au contribuit la legitimarea lor. perversitatea demagogică a comunismului. Instaurarea regimurilor fasciste a redus şi interzis activitatea partidelor şi organizaţiilor de orientare creştin-democrată şi a impus restricţii bisericii. Preocupate de găsirea unor mijloace noi prin care să se asigure prezenţa catolicilor în societate. prin reprezentanţii şi organizaţiile sale. şi care conferă democraţiei o semnificaţie exclusiv morală. partidele si mişcările creştin-democrate vor milita pentru dreptul la vot şi la iniţiativă. în mod evident. partide înrudite. Această orientare şi -a găsit expresia politică în mişcările şi partidele creştin-democrate. 8 . totalitarismul de orice tip. creştin-democraţia în sens politic. În aceasta perioadă se dezvoltă o mişcare catolic-democratică care.cele conservatoare (cum este cel mai puternic din ele. iar pe plan ideologic în programe conţinând aprecieri critice la adresa capitalismului şi a colectivismului realizat cu forţa. iraţionalitatea nazismului. În spaţiul doctrinei creştin-democrate se conturează la limită. pentru transformarea morală a individului prin influenţa catolicismului asupra vieţii sociale şi politice. membre ale aceluiaşi Partid Popular European. a violenţei şi a egoismului. pentru referendum şi reprezentarea proporţionala a partidelor. (curentul creştin democrat radical) care consideră democraţia politică drept condiţia esenţială a democraţiei sociale şi care se va îndepărta treptat de orientarea oficială a bisericii.) Se elaborează acum principiile fundamentale care vor sta la baza activităţii partidelor creştin-democrate: autonomia acţiunii politice. două orientări: democraţia creştină în sens social (catolicismul social) care a devenit parte integrantă a învăţăturii oficiale a bisericii. orientarea acţiunii statului în special spre ridicarea condiţiilor de viaţă ale populaţiei. şi propune o implicare cu caracter strict social. fiind. cel din Marea Britanie) formează un grup parlamentar comun în Parlamentul European.

aşa cum pretind susţinătorii contractului social.2. să acţioneze pentru democratizarea deplină a societăţii. ca obiecte aflate în serviciul interesului îngust şi al plăcerii. „Fiind creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Un partid de această orientare politică îşi propune ca. sunt egali şi fraţi. preluând puterea. concepţia creştin-democrată neepuizându-se în planul concretului. să armonizeze interesele şi opţiunile tuturor grupurilor sociale spre o rezultantă optimă de progres pe toate planurile vieţii economico sociale. Elementul „creştin” degajă idei filosofice de mare importanţă politică. material. dar nici 99. în democraţia deplină nu se poate reduce totul la relaţii matematice. sursă sacră şi augustă şi nu de la oameni. Conceptul de persoană este opus conceptului modern de individ. Creştindemocraţia nu admite separarea acţiunilor politice de corpusul normativ -etic. dar şi idei deosebite în domeniul social.” (Papa Ioan al II-lea arăta în enciclica Laborem exercem din 1981. 1. Grupajul ideatic doctrinar fundamental rezultă din chiar elementele binomului organic al denumirii. Prin raţionalitate şi libertate omul reprezintă pentru creştin-democraţie o valoare fără egal. în concordanţă cu conceptele şi ideile doctrinei creştin -democrate. Rafael Caldera. dar numai până la limita conflictului frontal cu etica. Puterea vine de la Dumnezeu. Idei-reper ale doctrinei creştin-democrate. 14 septembrie că inegalităţile provin din tratarea oamenilor ca lucruri şi nu ca persoane. a cărei substanţă îi conferă atribute speciale. Ea îmbrăţişează pragmatismul. Ideea de demnitate a persoanei umane. sintetizate elegant de către unul dintre liderii de seamă ai creştin-democraţiei sud-americane. toţi oamenii cu suflet şi raţiune au aceeaşi natură. 3. 2. A. Ideea de spiritualitate accentuată.9% dintre membrii unei comunităţi nu 9 . Nu 51%. pentru domnia legii.) Demnitatea persoanei trebuie apărată şi promovată ca o misiune dată de Creator. Ideea de subordonare a politicului faţă de normele moral-creştine. competenţei şi moralităţii. De aceea.

acţionând ca şi unul şi celălalt să -şi îndeplinească tot mai bine îndatorirea morală de înlăturare a nedreptăţilor şi de realizare a binelui comun.1%.trebuie sa hotărască ceva care ar ştirbi drepturile fundamentale ale celor 49%. este cel al organizării sociale. Conceptul de valoare fundamentală a muncii atrage după sine pe cel de proprietate ca valoare. 0. devin 10 . Dar. de bogăţii ale solului si subsolului asupra oamenilor şi a societăţii în ansamblul ei. Ideea de bine comun. Valorile produse de om prin munca sa. decât cele oferite de concepţia socială a creştinismului prin ideile de stimulare personală şi comunitară. sociali. 4. cât mai bine posibil. Binele personal şi cel comun rezultă din muncă. Creştin-democraţia nu împărtăşeşte determinismul. Creştin-democraţia înţelege să asigure condiţii pentru ca fiecare să-şi poată realiza. 6. Ea crede însă în perfectibilitatea atât a cetăţeanului.9%. respectiv. Ideea de perfectibilitate a societăţii civile. prin care omul urcă pe scara umanului. Revoluţia produsă de creştinism în acest domeniu începe cu plasarea muncii la nivel de valoare fundamentală a societăţii.” 7. 5. de relief. dar recunoaşte influenţele factorilor economici. consecinţa vreunui păcat originar ci o activitate demnă. de dreptate. „Fiind constitutivă persoanei umane munca nu este un păcat. Ideea de valoare fundamentală a muncii. sau ale celor naturali de climă. Un alt domeniu care are în filosofia creştină o sursă de inspiraţie neegalată. Nu există soluţii mai bune pentru problemele sociale ale omenirii. Ideea de proprietate. iar dimensiunea lor depinde de productivitatea acesteia. binele personal rămâne incomplet şi chiar iluzoriu. Raţiunea de a fi a oricărei autorităţi o constituie asigurarea binelui pentru toţi membrii comunităţii în slujba căreia se află şi nu doar pentru 51% sau pentru 99. responsabilitate şi solidaritate. cât şi a statului.. obiectivele proprii spre binele personal. dacă nu este întregit de binele comun. culturali etc.

Creştinismul nu cunoaşte discriminări rasiale sau de clase sociale şi nici nu se opreşte la graniţe naţionale. astfel ca iniţiativa şi operativitatea să se poată manifesta din plin. 10. nu trebuie trecută în competenţa altuia superior. a agenţilor economici. ne oprim asupra subsidiarităţii. adus la rang de principiu de către Wilhelm von Kettlier (sec. 9. Baza acestui principiu creştin-democrat este autonomia comunităţilor. a diverselor asociaţii etc. Creştin -democraţia consideră statul ca reprezentant al tuturor cetăţenilor săi. înţelegere şi ajutor reciproc. susţine dreptul proprietarului de a-şi folosi bunurile sale spre binele personal. Orice problemă care poate fi rezolvată la un anumit nivel. decât la solicitarea celui din urmă. Iubirea între oameni propovăduită de creştinism înseamnă solidaritate. Creştin-democraţia sprijină toate grupurile sociale. subordonat. Cuvântul înseamnă o acţiune complementară sau auxiliară în sprijinul unei alte acţiuni principale. Ideea de solidaritate. le apără drepturile şi-şi asumă sarcina de a le armoniza interesele şi opţiunile într-o rezultantă optimă a binelui personal şi comun. a diferitelor grupuri sociale. 11 . XIX) şi preluat apoi de o enciclică papală din 1931. întregită cu supremaţia persoanei umane faţă de obiectele neînsufleţite. 8. Creştin-democraţia opune egoismului liberal şi urii marxiste. De aceea. De aici consecinţa. creştinismul apără proprietatea. care. subordonat normelor morale şi străin arbitrarului. in spiritul a doua principii: responsabilitatea şi subsidiaritatea.proprietatea acestuia. principiul subisidiarităţii. este determinantă în societate. El trebuie să existe şi să acţioneze în afacerile publice spre binele comun. principiul solidarităţii. Cum primul nu are nevoie de explicaţii. Ideea de apărare a grupurilor sociale. când din lipsă de mijloace acesta nu o poate rezolva.. cuvânt ce vine din latinescul subsidiarius. Ideea de necesitate a statului ca promotor al binelui comun. dar nu împotriva intereselor comunităţii. Această autonomie este ridicată la nivelul maxim posibil. care impune ca organul de la un anumit nivel să nu intervină într-o problemă de competenţa altuia. ideal fiind cel de bază. împotriva binelui comun.

valorificarea conceptului de persoană umană. de regulă. aşa cum am mai subliniat. Nu există democraţie acolo unde demnitatea şi libertăţile umane sunt dispreţuite sau ştirbite. Ideea de democraţie personalistă. o simplă creştere a producţiei. Una dintre cele mai importante contribuţii creştin-democrate din gândirea politică contemporana. o permanenţă în reflecţie-dezvoltare-înnoire. dezvoltarea şi numai ca excepţie consumul. de coordonare armonioasă. presupune. 12 . demnitatea şi libertăţile sale formând temelia ideii de democraţie. ci una de fond. creştindemocraţia consideră că înainte de mecanisme şi proceduri. ceea ce creştin-democraţia nu admite. B. apare nu ca un act gratuit de bunăvoinţă sau cu vreun scop de dominaţie. Demnitatea persoanei umane impune respect şi dialog permanent între Putere si Popor. iar realizarea deplină a ei nu este o problemă de formă. 11. ci un proces orientat spre satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor tuturor grupurilor sociale şi ale fiecărei persoane din cadrul acestora. cât şi a instituţiilor publice. care înseamnă desconsiderarea poporului. atât a intereselor şi opţiunilor din societate. eficientă. Primul şi cel mai des întâlnit dispreţ faţă de demnitatea umană este demagogia. ajutorarea ţărilor sărace. coruperea şi manipularea lui. de pluralism ideologic şi social. impune ca dezvoltarea să nu fie o simplă acumulare de bunuri şi servicii. pe de o parte. persoana umană trebuie respectată. Primatul democraţiei este poporul. dezvoltate. Elementul „democraţie”. subdezvoltate de către cele bogate. Ajutorul trebuie sa vizeze însa. organică. o problemă legată de persoana umană şi de comunitate. Ca element constitutiv al poporului (acesta considerat ca un tot conştient şi responsabil de actele sale şi nu ca o simplă masă sau cantitate căreia i se atribuie anumite prerogative). o reprezintă. în concepţia modernă a creştindemocraţiei. democraţia înseamnă o stare de conştiinţă. înainte de regim sau de tipuri de regim politic. Mai mult. ci ca o obligaţie rezultată din solidaritatea universală. Acest principiu extinzându-se la nivel planetar. de participare a poporului la procesul decizional. iar pe de alta. constituit dintr-un ansamblu organic de persoane umane.regionale sau continentale. degradarea.

oraşul. urmărind şi sprijinind binele personal doar până la limita de prejudiciere a binelui comunitar.12. integrarea lor organică. cu drepturi specifice proprii. expresie naturală a modului de viaţă. Pluralism ideologic. Ea cultivă deci. Creştin-democraţia plasează pe acelaşi (prim) plan atât conceptul de persoană umană. comunităţi internaţionale. Simbioza acestor doua concepte a dat naştere expresiei creştin-democrate de „personalism comunitar”. Familia este o instituţie de bază. cât şi pe cel social. combătând egoismul în favoarea iubirii şi solidarităţii. respectate. astfel ca în conlucrarea cu Puterea. dar mai presus de aceasta pune dreptatea socială. ascultate. Un alt concept asupra căruia filosofia creştină a avut o influenţă hotărâtoare este cel de pluralism. creştin-democraţia priveşte critic spre individ. judeţul. Creştin-democraţia face din dreptatea în justiţie o problemă capitală pentru democraţie. conceptul extinzându-se pe toate planurile societăţii. Democraţia pluralistă admite şi încurajează exprimarea de idei diferite. Pluralism social. categorie inferioară persoanei umane. iar popoarele. Deşi. dar şi sprijinite. Comunitarismul a devenit un adevărat blazon al creştin-democraţiei în viaţa politică mondială. în dubla ipostază. Ideea de democraţie comunitară. stimularea iniţiativelor fiecăreia dintre ele sunt repere de comportament creştin-democrat. municipiul. Organizaţiile profesionale în general şi sindicatele. Democraţia pluralistă mai înseamnă şi existenţa multiplelor forme de organizare din societate. să poată fi armonizate interesele şi opţiunile acestor masive grupuri sociale în 13 . Un exemplu îl constituie comuna. ideologic şi social. Ideea de democraţie pluralista. sunt nu numai admise. proclamă democraţia personalistă. Sprijinirea comunităţilor. în special. pentru ca prin confruntare şi nu prin forţă sau prin excludere să se găsească adevărul şi soluţiile optime. regiunea. antiindividualist. pe care îl ridică la rang de bine comunitar. Întreprinderile devin comunităţi economice. inclusiv contradictorii. 13. statele apar drept comunităţi politice. persoana umană şi comunitatea. care sunt tot atâtea comunităţi şi nu doar delimitări teritoriale.

şi „Chestiunea nu este de a găsi 14 . Ideea de democraţie participativă. depăşindu -se astfel nivelul formal al democraţiei şi punctul ei cel mai slab.condiţiile dinamizării procesului de producţie. cu egalităţi matematice. devine mai strânsă şi mai necesară pe măs ura creşterii şi perfecţionării funcţiilor fiecăreia dintre ele. conduce la disfuncţii şi perturbaţii cu urmări grave. cât şi gradul de interdependenţă pe orizontala si verticala vieţii sociale. ci are în vedere capacităţi. legal înfiinţate şi cu preocupări legale. 14. Participarea continuă şi pe deplin conştientă a maselor largi la procesul decizional atrage după sine respingerea atât a Statului-providenţă. cât şi a Statului-jandarm. Dreptatea socială nu operează. 15. Este ştiut că interdependenţa părţilor componente ale unui organism. 3. stat ul trebuie să aprecieze cu obiectivitate atât rolul fiecărei componente a organismului social. Activizarea populaţiei doar în campaniile electorale şi doar pentru a te vota se constituie într-o blasfemie la adresa democraţiei. Creştin-democraţia îşi propune să asigure participarea neîntreruptă a poporului la procesul decizional. sarcini şi competenţe. Ideea de democraţie organică. Obiectivul strategic al creştin-democraţiei: democraţia desăvârşită Filosoful Jacques Maritain aprecia că „Tragedia democraţiilor moderne este aceea că ele nu au reuşit să realizeze democraţia”. deci. prin care nu se înţelege numai atribuirea a ceea ce i se cuvine fiecărui individ în raport cu ceilalţi. inclusiv fatale. posibilităţi şi nevoi în raport cu binele personal si comun. Aceasta este şi o premiză a înfăptuirii dreptăţii sociale. De aceea. ci şi atribuirea ce i se cuvine fiecărei comunităţi în raport cu părţile ce o compun. Aceeaşi viziune o are creştindemocraţia şi asupra asociaţiilor de orice fel. Eliminarea sau întreruperea activităţii uneia sau mai multor părţi componente ale respectivului organism.

Plecând de la aceste premise creştin democraţia este o tentativă politică de a umple spaţiul dintre liberalism şi socialism. p. la o democraţie integral umană”. descentralizarea. Iaşi. Cei ce nu îndeplinesc toate aceste condiţii pot fi buni liberali. ci de a-i descoperi adevărata esenţă şi de a o realiza. creştin democraţia a fost marcată puternic…de angajamentul pentru ideea europeană. dar vor compromite oricând creştin-democraţia. ne afundăm într-o gravă eroare. Creştin democraţia se deosebeşte de conservatorismul modern prin rezervele faţă de economia de piaţă (propune intervenţionism din partea Statului.de către această lume politică a machiavelicei devize „politica nu are de a face cu morala”. se spune.cel puţin în practică . 152 15 . de a trece de la democraţia burgheză vlăguită prin toate ipocriziile sale şi prin lipsa de sevă evanghelică. 1998. federalismul şi subsidiaritatea. dar nu o redistribuire exceselor radicală aşa cum pretinde creştin social-democraţia) rămâne şi faţă de de conservatorismul autoritar se deosebeşte prin respingerea pedepsei cu moartea şi a naţionaliste. morali şi de caracter. decât în ideile si principiile doctrinei creştin-democrate. această înfundătură dovedeşte. Prin îndepărtarea de Dumnezeu afişată de liberalism şi prin negarea Lui de către socialism (social-democraţie). Această concepţie aparţine valorilor tradiţionale ale creştin-democraţiei: pluralismul ideologic şi social. Ed. De fapt. pot fi buni social -democraţi. lipsa de soluţii cu care se confrunta astăzi Statul liberal şi deopotrivă cel social-democrat.un nou nume pentru democraţie. Totuşi democraţia apropiată conservatorism prin respectarea „valorilor tradiţionale”. prin adoptarea . potrivit anumitor analişti politici.”3 3 Doctrine politice. dintre individualismul egoist şi colectivismul total. Polirom. „După al doilea război mondial. coord. Aceşti lideri mai trebuie să fie şi competenţi. Alina Mungiu Pippidi. Ieşirea la liman nu mai poate fi găsită. cu condiţia ca aceste partide şi îndeosebi liderii lor sa fie cu adevărat de această orientare politică.

dar si în ţări latino-americane. de structura electoratului caruia i se adresau si de necesitatile si aspiratiile acestuia. „D.Luând în considerare şi obiectivul său strategic. Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția. în Țările de Jos. indeosebi. a obligat partidele democrat crestine sa-si reformuleze continuu optiunile politice si ideologice. într-o anumită perioadă de timp. Belgia Austria etc. recurs Creștin Democrat (CDA). Aceste partide pledează pentru un viitor dezirabil. Apelul Creştin Democrat (ACD)din Olanda. În ultimii ani s-au constituit partide ce si-au reclamat apartenenţa la mişcarea democrat-creştină si au fost primite în Internaţionala democrat-creştină sau în Uniunea europeana democrat-creştină.. sa tina seama de realitatile din propriile tari. doctrina creştin -democrată poate fi definită ca un ansamblu de noţiuni. Exemple de partide democratice creștine se numără Germania (Uniunea CreștinDemocrată (CDU)). fondată pe principii etic-umaniste şi democratice. spre democraţia desăvârşită. în condiţii tactice de moralitate şi de valoare în general şi a oamenilor politici în special. fundamentate pe un set de principii de aceeaşi inspiraţie. o societate liberală si dreaptă. Partide creştine Partidele democrat-creştine se afirmă ca partide de guvernământ sau ca redutabile forţe de opoziţie în ţări europene precum Italia. procedând la o analiză a bazei sociale a partidelor democrat creştine subliniază interclasicismul lor ca expresie a dorinţei de a exprima interesele unor structuri sociale cât mai largi. Seiler. care să reprezinte o alternativă credibila de organizare şi conducere democratică a societăţii. Franţa. precum si de evenimentele si procesele lumii contemporane. 16 . si. mai numeroase.” 4. Germania. Practica politica. cea guvernamentala. concepte şi idei de inspiraţie creştină. integral umană. în raport cu interesele şi opţiunile tuturor claselor şi grupurilor sociale. coaxate la obiectivul strategic de transformare a societăţii. interese şi opţiuni armonizate într -o rezultantă optimă a binelui personal şi comun. Partidul Popular Crestin Democrat din Moldova si altele.

ulterior promovand ideea unirii prin regasirea celor doua state romanesti in cadrul Uniunii Europene. iar Biblia este văzută ca o sursă de inspiratie. Partidul Popular Creștin Democrat este un partid politic din Republica Moldova de orientare națională pro-românească. Cuvântul „Uniune” din numele partidului se referă la uniunea dintre membrii partidului indiferent de religia lor (catolică.A fost fondat in anul 1945. 1994. Ideologia acestui partid este un partid creștin.Uniunea Creștin-Democrată din Germania este un partid politic din Germania. S-a inființat la 18 octombrie 1980. PPCD are o doctrină creștin-democrată și este membru cu drepturi depline al Internaționalei Creștin Democrate și Populare. precum şi la alegerile locale din 1999 şi 2003. 17 . Partidul respinge existența unei limbi și naționalități moldovenești diferite de cea românească. situîndu -se din acest punct de vedere în opoziție față de actualul guvern al Republicii Moldova. Este afiliat Internaționalei Centrist-Democrate. partidul a susținut unirea Republicii Moldova cu România. un partid conservator cu orientare de centru-dreapta. 2001. evanghelică etc. să renunțe la acel punct din programul electoral care prevedea acordarea statutului de a 2-a limbă oficială a Republicii Moldova pentru limba rusă.). Partidul a participat la alegerile parlamentare din 1990. Apelul Creştin Democrat (ACD) este cel mai mare partid din Olanda. care în 2001 dobîndise majoritatea absolută în parlament avînd și posibilitatea de a schimba constituția. CDU este la ora actuală cel mai mare partid din Germania. 1998. În trecut. Partidul Popular Creștin Democrat s-a făcut remarcat prin organizarea mișcărilor stradale de protest care au convins Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Apelul Creștin Democrat este un partid de centru cu idei conservatoare.

tot mai îndepărtate de valorile religioase. î n conteporaneitate.com 18 .org 3. este slăbirea constantă a legăturii între Biserică şi partidele creştine.Cea dintâi îngrădeşte tot mai mult participarea clerului la activităţile de partid. iar partidele riscă tot mai puţin să afişeze paternalitatea Bisericii. Wikipedia.com 2. Scritube. Bibliografia 1.Concluzia F e n o me n u l caracteristic al evoluţiilor din spectrul creştin- d e mo c r a t . Scribd. în încercarea de a capta interesul unor pături sociale mai largi.