You are on page 1of 29

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea: Economia comerţului, turismului şi serviciilor

Sistemul bancar contemporan în România

Coordonator ştiinţific: As. drd. Liviu Scutariu Studenţi: Marinescu Alexandru Moroşan Iulian Paicu Silviu-Mihai

2010

2

......................................... Operaţiuni active şi pasive ale băncilor comerciale................ Costul creditului bancar pe termen scurt.......................................22 3...................................5.......................7 CAPITOLUL II – CREDITUL BANCAR PE TERMEN SCURT..........4.......................................................................... Riscul insolvabilităţii..............................................................2...........3......................3............................................................1...... Banca Românească............................................4..............29 .........16 2................... Riscul în activitatea bancară......................................................................1...5.......... Credite bancare pe termen scurt.........17 2..........5 1................................. Creditele de prefinanţare....................... Riscul de ţară................................................................................................................................................................ Banca Transilvania....................11 2.................................23 3....................................................................... Raiffeisen Bank..........................14 2............4.............................................................4..............................................................15 2.....1............................4..........CUPRINS CUPRINS............3 CAPITOLUL I – ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA...............................................................1...... fundament al organizării sistemului bancar din România.....24 3............................................................ Riscul de schimb valutar.............................14 2......4.................. Sistemul bancar din România....................22 3...............................2............................... MECANISM ESENŢIAL PENTRU GESTIONAREA EFICIENTĂ A RISCULUI ŞI A COSTULUI CREDITULUI BANCAR PE TERMEN SCURT......................................................................... Creditele de trezorerie.............3..............................................................................................11 2........ Riscul ratei dobânzii..............18 2........12 2... Conţinutul şi funcţiile creditului bancar...............................................................2.......... Riscul lipsei de lichidităţi................28 BIBLIOGRAFIE............................................................................................3...................................................... Transformări în privinţa funcţiilor şi rolului sistemului bancar românesc..............2.............2...............22 3........................ Banca Comercială Carpatica.........4 1........................................................20 CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ.......................4...............................................................................................17 2................................................4..................3.13 2...............................................................2...................................4 1..... Banca Naţională a României (BNR)....................................................1.....................

reglementări în domeniul valutar. totuşi in anumite privinţe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în economie. prestaţia Băncii Naţionale influenţând hotărâtor atât băncile comerciale cât şi evoluţia economiei în ansamblu .R. domeniul se deschide noilor operatori bancari. la scăderea riscului general de creditare în sistemul bancar şi la apariţia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. în sensul că resimte cel mai puternic şocurile induse în economie. agricultură şi economii. etc.CAPITOLUL I – ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA 1.. crearea Bursei de Valori. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilităţile de obţinere a creditelor. cadrul legal privind autorizarea.1. In perioada interbelică. 58/1998 – legea bancară şi a Legii nr. comerţ exterior. asigurarea depozitelor populaţiei la bănci. prin achiziţionarea pachetului majoritar de către investitorii străini. Sistemul bancar din România Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880). cerinţe de rezerve minime obligatorii. După al doilea război mondial au apărut bănci cu capital de stat care mobilizau mijloacele băneşti disponibile din economia naţională şi le dirijau sub formă de credite in sectoarele economiei la care erau arondate. După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii. Banca Naţională a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. s-a dovedit a avea cea mai bună evoluţie. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitată de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998 – 1999 privatizarea primelor două bănci cu capital majoritar de stat. Anglo – Română. plasamentele în societăţii nebancare. Au apărut astfel Banca Italo . cerinţe de capital minim stabilit de BNR. reglementări prudenţiale cum ar fi maximul împrumutului pe un singur client. sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului străin. Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele. în pofida unor sincope ale câtorva bănci. deşi afectat de falimentul câtorva bănci private. Crearea AVAB constituie premisele reducerii substanţiale a volumului creditului restant din bilanţul băncilor. Sistemul bancar românesc. constituirea fondului de rezervă şi a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal. receptate negativ de către populaţie. care juca rolul atât de Bancă Centrală cât şi comercială şi din Băncile specializate pentru investiţii . 101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României. cât şi de la mari bănci din străinătate. Dubiile care au planat asupra modalităţii de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus la perfecţionarea normelor de creditare a societăţilor bancare. Franco – Romană. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Naţională a României. reglementarea şi supravegherea prudenţială a băncilor a fost lărgit şi îmbunătăţit. sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil şi mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblul prin: prezenţa unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin . băncile specializate rămase 4 . prin preluarea de către AVAB a unui volum important de credite neperformante. atât de la B. 83/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale bancare la care Statul este acţionar. în care Banca Naţională îşi pierde caracterul de bancă comercială (prin desprinderea din BNR a BCR) si. apariţia Legii nr.N. Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală si de Est. In perioada scursă din 1990. Ca urmare a şocului resimţit de industria bancară românească în urma dificultăţilor majore întâmpinate de unele bănci cauzate şi de retragerile masive ale depozitelor populaţiei. cumpărarea pachetelor de acţiuni ce depăşesc 5% din capital. înfiinţarea sistemului de decontări interbancare prin intermediul Casei de Compensaţie.Română . Si după crearea sistemului pe două nivele şi deschiderea domeniului noilor operatori.

influenţând negativ performanţele financiare ale băncilor şi indicatorii de prudenţă bancară în sensul creşterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi şi din influenţe de curs valutar în totalul profitului brut. fonduri de pensii. În evoluţia acestor instituţii. organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state. decât pe cel din rata dobânzii. creditele neperformante şi legislaţia în curs de formare. fundament al organizării sistemului bancar din România. Transformări în privinţa funcţiilor şi rolului sistemului bancar românesc. fluctuaţiilor ratelor dobânzilor. creşterea calităţii serviciilor prestate şi educarea populaţiei. cu legături ce ţineau de economia nordului Europei. cât şi macroeconomic. care constă în : 5 . Evoluţia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detaşată de situaţia generală a economiei naţionale care s-a confruntat cu disfuncţionalităţi majore atât la nivel microeconomic. ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile. dezvoltarea de instituţii financiare specializate pentru activităţi de leasing. în scopul obţinerii de profit. Deşi. investment banking. fonduri de investiţii.2. totuşi o mai largă recunoaştere în accepţiunea modernă a conceptului amintit o au băncile italiene din epoca medievală – considerate drept veritabilii precursori ai organizaţiilor moderne de profit. Conceptul de bancă poate fi definit. stimularea atragerii economiilor agenţilor economici şi populaţiei în sistemul bancar.nu au fost reconfigurate. însă utilizarea banilor se lovea şi de unele impedimente sau deficienţe. iar sistemul bancar românesc a fost dominat până în 1999 de cele cinci bănci de stat care iniţial aveau o poziţie de monopol în sectoarele respective. Dintre acestea s-au remarcat băncile veneţiene. Printre carenţele sistemului bancar românesc se numărau : restructurarea inadecvată a băncilor comerciale româneşti. finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice. în esenţă. tradiţia şi literatura de specialitate acordă un loc important zarafului – preţuitor al monedelor şi intermediar al circulaţiei monetare. alegând să se concentreze mai curând pe venitul din comision. locul şi rolul extrem de complexe deţinute de bănci în economie pot fi rezumate prin prezentarea funcţiilor principale ale acestor instituţii : a) funcţia de depozit. Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar: continuarea procesului de restructurare şi privatizare. cele din Genova sau Florenţa. precum şi ale preţurilor de consum şi-au pus amprenta asupra sectorului bancar. asigurări. Acestora le-au succedat băncile din Ţările de Jos şi Germania. brokeraj. ale cursului de schimb al monedei naţionale. conducerea corporatistă în formare la nivelul întregii economii. 1. unii istorici afirmă existenţa unor instituţii de tip bancar încă din antichitate. intensificarea operaţiunilor de piaţă de capital. modernizarea sistemului de plăţi prin dezvoltarea sistemului electronic de plată. Agenţii economici deţinători ai monedelor aveau în acestea un sprijin important în desfăşurarea schimburilor şi în dezvoltarea economică. Chiar dacă bilanţul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că băncile au fost reţinute în extinderea creditului. In perioada contemporană. Menţinerea distorsiunilor în sectorul real. lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populaţiei cât şi a personalului bancar.

încheie cu bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plată. iar mai apoi. considerânduse în mod firesc că acesta trebuie să acţioneze ca un . O dată cu începerea perioadei de tranziţie în 1990 şi cu restructurarea economiei româneşti. s-a încercat în primul rând revirimentul economic al sectorului bancar. transformând activele nemonetare (cambii.. efectuează operaţiuni de scontare şi re-scontare a efectelor de comerţ. persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate. ceea ce sporeşte masa mijloacelor de plată şi volumul circulaţiei monetare. care constă în : realizarea de încasări şi plăţi. al băncilor comerciale sau de depozit. acest element definitor le dă posibilitatea de a pune în circulaţie creanţe asupra lor înseşi. Emisiunea de monedă. economică şi financiară a diferitelor proiecte. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentate sau garantate pe active pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice – moneda scripturală. asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni. fără putere liberatorie. prestează servicii bancare. participă la tranzacţii financiare externe de plăţi şi de credit. în înfăptuirea tranziţiei. fiind realizată preponderent prin intermediul acestui tip de bănci. obligaţii). cumpără şi vinde. prestări – servicii.. expertizare tehnică. cambii sau trate) în favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate. pe cont propriu sau în numele clienţilor. turism intern şi internaţional. în structura sistemului bancar în formare. achiziţionarea de active în nume propriu. reprezintă forma principală a creaţiei monetare şi cadrul primordial prin care are loc expasiunea masei monetare. b) funcţia de investiţii care constă în : acordarea de credite în lei şi în valută . necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate. Din cele prezentate mai sus. CEC-uri. monede. garantează emisiunea şi plasează obligaţiunile pe piaţa secundară. emite efecte de comerţ (bilete la ordin. aur şi metale preţioase. Trăsătura semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor nemonetare în monedă. vârf de lance. în valută şi în lei. cu numerar şi cu titluri. în ţară şi în străinătate. c) funcţia comercială. acordă consultanţă şi asistenţă în probleme de gestiune financiară şi evaluare. valută şi efecte de comerţ exprimate în lei şi valută. în vederea păstrării şi fructificării lor. cumpără şi vinde. Băncile comerciale tipice îşi aduc şi ele un aport important la creaţia monetară. efectuează operaţiuni de schimb valutar şi operaţiuni de arbitrajare pe pieţele monetare internaţionale. organizează lansarea de obligaţiuni. participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau nebancare în ţară sau în străinătate. funcţie iniţial deschisă tuturor băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca centrală. relaţie hotărâtoare în creşterea economică. în instrumente de plată. efectuează operaţiuni de vânzare-cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise de stat. efectuarea de operaţiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice. în ţară şi străinătate. constând în atragerea resurselor băneşti de la persoanele fizice şi juridice.efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen. Locul băncilor în economie este caracterizat de creaţia monetară ca factor specific al funcţionalităţii acestor instituţii. Instituţiile în cauză creează premizele unei ample redistribuiri de capitaluri disponibile. efectuarea de operaţiuni cu caracter financiar. a căror vehiculare constituia privilegiul exclusiv. 6 . generate de activităţi de export. în cont. import. se desprinde calitatea esenţială a băncilor şi anume cea de principal intermediar în relaţia economii – investiţii.

diversificarea tipurilor de bănci. Din cele prezentate. societăţile financiare (cele de 7 . specialişti. prin ajustări tehnice şi tehnologice care să susţină produsele româneşti în competiţia de pe piaţa comunitară). În ceea ce priveşte aderarea României la structurile economice şi monetare internaţionale. deschiderea către colaborarea cu băncile străine. după sensul lor. Desigur că unele din aceste obiective nu au fost realizate în totalitate. informatizarea bancară. în : operaţiuni de creditare a firmelor. Prin natura lor. operaţiuni de creditare a persoanelor fizice. băncile de credit pe termen mijlociu sau lung. criteriile de convergenţă stabilite în Tratatul de la Maastricht pentru formarea Uniunii Monetare Europene implică respectarea anumitor parametri macroeconomiei. în două mari subgrupe: creditarea necesităţilor de capital fix şi creditarea cheltuielilor de exploatare. monetară. sprijinirea activităţii de investiţii şi de creditare. adoptate în întâmpinarea cerinţelor întreprinderilor. Această restructurare a vizat următoarele aspecte : desfiinţarea monopolului statului asupra sectorului bancar. România trebuie să procedeze la reformarea structurală. perfecţionarea relaţiilor cu clienţii. fiscală. echipamente) . acestea fiind secondate îndeaproape de calitatea de centru al efectuării plăţilor între titularii de cont (fapt ce permite băncilor să controleze fluxurile circulaţiei monetare scripturale). privatizarea băncilor de stat sau cu capital majoritar de stat. care sunt preferate cu precădere de către băncile de ramură. 1. realizarea unui management performant. cât şi a normelor şi instrumentelor de factură legislativă. ceea ce presupune adoptarea la nivel naţional de natură financiară. se observă că principalele funcţii ale sistemului bancar sunt chiar cele două laturi ale intermedierii. în principal. la rândul lor.3. nevoile principale de capital fix ale întreprinderilor sunt acoperite prin intermediul pieţei de capital (utilizându-se emisiunea de acţiuni si/ sau obligaţiuni).) sunt de părere că rolul sectorului bancar va fi hotărâtor pentru intrarea în economia de piaţă. Îndeplinirea acestor prerogative presupune efectuarea unor operaţiuni specifice – considerate şi reunite. etc. necesare pentru realizarea restructurării economiei. reorganizarea băncilor de stat ca societăţi pe acţiuni. Operaţiunile active pot fi grupate. diversificarea produselor şi serviciilor bancare.Pentru a creşte rolul băncilor în economia de piaţă. însă băncile comerciale practică mai puţin acest tip de operaţiuni. respectiv mobilizarea resurselor şi distribuirea creditelor. Operaţiuni active şi pasive ale băncilor comerciale Operaţiunile active ale băncilor comerciale se referă la angajarea resurselor acestor instituţii în vederea realizării funcţiilor statutare şi a obţinerii de profit. ca instrumente majore ale construcţiei economiei de piaţă. economici. monetară. printre primele sectoare restructurate se numără şi cel bancar. înfiinţarea unui număr foarte mare de bănci. Firmele fac apel la bănci pentru creditarea mijloacelor fixe (în general. extinderea reţelei teritoriale. dar au fost făcute unele progrese şi toţi factorii de răspundere (politici. capitalizarea băncilor. operaţiuni de plasament Prima categorie de operaţiuni relevă o mare diversitate de tehnici de creditare. participativ şi efectiv. Ele pot fi clasificate. fiscală si. prin redimensionarea ramurilor economiei naţionale. mai ales. în active şi pasive. atât a economiei reale (prin modificarea ponderii proprietăţii private în sensul creşterii ei.

a-2 ) Pensiunea constă în preluarea de către bancă a cambiilor vândute de beneficiar. cele mai importante sunt : scontarea. Asemănătoare prin obiect şi efect. în fapt. din considerente de precauţie. iar banca cumpărătoare primeşte angajamentul de răscumpărare (emis de beneficiar) şi borderoul efectelor respective. parţial valoarea nominală a cambiilor depuse în gaj. Operaţiunile de acest tip se desfăşoară frecvent în relaţia cu mari companii.E. pentru a evita orice pierderi provenite din scăderea cursurilor. în cea mai mare parte. Efectele ce fac obiectul pensiunii rămân. mai ales. ceea ce implică creditarea curentă . a-4) Lombardarea (împrumutul de gaj de efecte publice sau acţiuni).leasing în principal) ş. dacă există. b) prin acordarea de credite de trezorerie a) Creditarea creanţelor comerciale constă în preluarea de către bancă. şi Marea Britanie) sunt acordate de bancă prin plata C. A cestea din urmă sunt mai competente în analiza utilităţii creditului din punct de vedere economic. banca îşi asumă în calitate de cosemnatară a cambiei. la acelaşi curs. aceste operaţiuni se desfăşoară pe termen scurt ( de regulă.m. Ea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale a acesteia ( calculată ca valoare nominală din care este dedus scontul). recurg la împrumuturi pe gaj şi renunţă astfel numai parţial la venitul realizat.C. de către bancă. de către vânzător. 15 zile). operaţiunile de lombard se întâlnesc în cazul deţinătorilor de titluri care au nevoi temporare de bani. vizează tocmai credite re-creditabile. devenind beneficiară a cambie ( fie în mod definitiv. a-3) Împrumutul pe efecte comerciale în gaj se acordă în cazurile în care banca apreciază pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii. cu obligaţia de răscumpărare. Dintre modalităţile de creditare în această manieră. a creanţelor comerciale pe care întreprinderile furnizoare le au asupra clienţilor lor. împrumutul pe efecte comerciale în gaj şi lombardarea. a-1 ) Scontarea – ca formă de bază a operaţiunilor cambiale – este cea mai veche tehnică şi este folosită ca atare. a activităţii întreprinderilor respective. prin plata dobânzilor pentru creditul de care beneficiază. b) Creditele de trezorerie sunt acordate pe termen scurt (în general.U. de regulă. neezitând să acorde credite de acest gen care.d. Aceasta deoarece. creditul acordat este pe termen scurt.-urilor emise de titularii de cont şi în cazul în care aceştia nu au disponibilităţi în cadrul unei limite convenite/confirmate (overdraft). împrumuturile pe gaj de efecte publice şi acţiuni au devenit o modalitate preferată pentru obţinerea de resurse necesare finanţării speculaţiilor la bursă. Formele principale prin care se poate beneficia de aceste credite sunt avansul în cont curent şi creditele specializate. de regulă. b-1) Avansurile în cont curent (predominante în S.A. fie doar ca intermediar) . Se prefigurează astfel o modalitate de angajare în susţinere a clienţilor corporatişti (şi 8 . având drept scop acoperirea necesităţilor monetare legate de ciclul de fabricaţie şi de comercializare . dar are reţineri cu privire la capacitatea de plată a celorlalţi semnatari. Deşi. până într-un an). până la scadenţă . pensiunea. riscul şi acoperirea cu resurse). Din acest motiv. Extrem de utilizate în Germania şi Marea Britanie. soldurile debitoare ale conturilor curente se menţin de-a lungul vremii. cu condiţia răscumpărării lor de către acesta la termenele convenite.în principiu. între bănci. cupoanele sau dividendele aferente).a. Astfel precizăm doar că banca trebuie sa selecteze atent cambiile pe care le scontează. preferând sa-şi menţină titlurile în proprietate (pentru a obţine în continuare dobânzile. dar. nu sunt re-creditabile (adică banca îşi asumă. obligaţia de a plăti în caz de necesitate (intervine riscul de a participa la acoperirea sumei de plată). Împrumutul acordat acoperă. contra monedă. Intervenţiile mai restrânse ale băncilor comerciale. Creditarea cheltuielilor de exploatare ale întreprinderilor poate fi realizată în două moduri: a) prin creditarea creanţelor comerciale . operaţiunile de report reprezintă achiziţii ale băncii de titluri (efecte publice sau acţiuni). Aceştia. la beneficiar. Volumul împrumuturilor acordate nu acoperă decât o parte din valoarea titlurilor depuse în garanţie.

utilizare. În condiţiile speciale când banca urmăreşte recreditarea acestor operaţiuni. în cadrul unei limite determinate utilizarea efectivă a creditului variază. flotarea.)  Creditele pentru stocuri. deţinerea de active uşor vandabile. constituie una din politicile monetare şi de credit utilizată frecvent în ultimii ani. Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale. în principal. aflate în curs de transportare şi. biletele la ordin sunt reînnoibile. ele mai sunt condiţionate de domicilierea la bancă a veniturilor debitorului. pentru permanetizare. Împrumuturile pe baza cărţilor de credit pot fi acordate :  fie prin admiterea efectuării ulterioare a plăţilor scadente. funcţie de cumpărături (pentru termene de 15 zile până la o lună). Legile de organizare bancară din majoritatea ţărilor prevăd. titluri ale împrumuturilor de stat. cu rate de rambursare lunare sau trimestriale. 9 .a. prin amânarea sau întârzierea plăţilor oferindu-i-se titularului posibilitatea unei echilibrări mai elastice a veniturilor familiale cu cheltuielile..). costuri reale privind dobânzile – funcţie de soldul efectiv al contului şi de cuantumul creditului. garantate prin warant. ceea ce înseamnă pentru întreprindere o certitudine asiguratorie vis-a-vis de efectuarea plăţilor necesitate. Vom dezvolta subiectul creditării cheltuielilor curente.în general.m. şi viceversa. determinată de cash-flow-urile predominante ale întreprinderii.d. sunt acordate cu un termen ce variază între 3 luni şi 2 ani şi într-un cuantum care să nu depăşească veniturile titularului pe 3 luni. pe creditul de consum (în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată) şi pe creditarea cheltuielilor curente.nu numai). de acoperire a cheltuielilor pentru producţiile de loturi destinate exportului sau pieţii publice (livrări pentru instituţii publice. la achiziţia de efecte publice şi acţiuni. implicit. creditul se restrânge (sau chiar dispare) . ş.a. De natura şi termenul acestor depozite şi modul în care banca va valorifica aceste resurse de creditare. Primele dintre ele. dintre ele distingându-se :  Creditele de campanie. constituirea şi utilizarea depozitelor bancare. Warantul permite recursul cambial şi permite mobilizarea lui (dând băncii posibilitatea de a recurge la recreditare). re-scontul împreună cu operaţiunile similare şi capitalul propriu. cuantumului creditului acordat. ş. O exagerare în această direcţie poate produce fenomene de evicţiune (situaţie întâlnită şi în România anilor 1997 – 2000). de asemenea. cu precădere. Deci. depozitate în docuri sau vămi. Stimularea vânzării şi achiziţiei bonurilor de tezaur de către bănci. conduce la . de regulă bonuri de tezaur. jucării. garanţie etc.  Creditele de prefinanţare. Una din principalele funcţii ale băncilor în general şi ale băncilor comerciale în special este. dar presupune. care au drept scop acoperirea cheltuielilor de fabricaţie şi de stocare. ea va solicita beneficiarului bilete la ordin care pot fi scontate. b-2) Creditele specializate (ce pot fi mobilizate prin recreditare) sunt destinate a acoperi o serie de necesităţi legate de desfăşurarea producţiei. după cum am mai precizat. obţinut din achiziţia de mărfuri şi servicii cu ajutorul cărţilor de credit Operaţiunile de plasament a resurselor băncilor în vederea obţinerii de profituri. când încasările firmei sunt mai substanţiale (avem intrări nete). aspecte ce îl asimilează ca tipologie tratei. adjudecate prin licitaţie) Operaţiunile de creditare a persoanelor fizice sunt axate. din industria de confecţii şi încălţăminte . şi anume formă de existentă a banilor scripturali (bani de cont) ce exprimă mobilizarea capitalurilor şi economiilor temporar disponibile. analizând împrumuturile personale şi cele pe baza cărţilor de credit. reducându-se astfel posibilităţile de creditare a economiei reale. pe creditul ipotecar (construcţia sau achiziţionarea de locuinţe). îndeosebi). ca operaţii de constituire a resurselor. se referă. Prin dubla ipostază a depozitelor – cea de obligaţie a băncilor faţă de depunători şi cea de creanţă a acestora faţă de bancă – ni se prezintă esenţa acestora. Oscilarea soldului contului curent. pentru acoperirea mărfurilor susceptibile de a fi gajate .m. pentru unităţi cu activitatea sezonieră din agricultură şi alte domenii conexe (industria alimentară. au ca obiect principal: atragerea depozitelor . prin oferte avantajoase făcute de Banca Centrală (Open – Market). ca modalitate obligatorie de asigurare a lichidităţii.. astfel. cu exceptare de la formele şi precauţiile tradiţionale (temei material.d. funcţie de necesităţi.  fie prin acordarea unui credit pe mai multe luni.

Legislaţiile multor ţări îngăduie asemenea proporţii. programe). în unele cazuri. Cu toate acestea. banca de depozit obţine un profit rezultat din diferenţa dintre dobânda la care se scontează (mai mare) şi taxa scontului (dobânda practicată de Banca de Emisiune). personal. iar degrevarea titularului de cont curent de aceste atribuţii (care presupun eforturi laborioase şi.Astfel. De asemenea. De aici apar şi posibilităţile mai restrânse acordate titularilor de a efectua încasări . Rescontul presupune obţinerea de resurse noi prin cedarea portofoliului de efecte comerciale (provenit din scontare) unei alte bănci. ce creează o bază sigură de fructificare în procesul de creditare. băncilor de scont sau. Operaţiunile de recreditare pot fi efectuate numai cu creanţe negociabile. dimensiunile rezervelor fiind îndreptăţite prin varietatea şi periculozitatea riscurilor bancare. Capitalul propriu şi fondurile de rezervă constituie din profitul brut au un aport relativ redus în formarea resurselor de creditare a băncilor – intermediari prin definiţie în reciclarea şi valorificarea capitalurilor. aceste depozite au un grad de stabilitate superior chiar depozitelor la termen – grad concretizat în soldul mediu permanent (care exprimă posibilităţile de fructificare a depozitelor. În marea lor majoritate societăţi pe acţiuni. adică tocmai acelea care prezintă un grad de lichiditate substanţial. Rescontul şi lombardarea sunt operaţiuni concrete prin care are loc recreditarea – proces complex. Această formă specială de servire bancară vizează operaţiuni de casierie. banca ce a acordat creditul îşi va asuma până la capăt răspunderea şi efectul. pe termene corelate cu natura şi durata acestor resurse. re-creditabile sau agreate la scontare (în principal . În cazul acestora din urmă. nici nu se acordă). însă contul curent rămâne expresia caracteristică a acestor depozite. băncile îşi formează capitalul propriu prin emisiunea şi subscrierea de acţiuni.. depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate. banca de depozit obţinând împrumuturi pe termen scurt de la Banca Centrală prin garantarea acestora cu propriile obligaţiuni şi bonuri de tezaur (efecte publice). în mod normal (adică în cazul unui număr suficient de mare de deponenţi . Depozitele la vedere prezintă mai multe forme de existenţă. implicit . plăţi sau chiar retrageri. de regulă. Dar în formarea resurselor proprii. aflat într-o continuă evoluţie şi extindere. În chiar ziua rescontării. Cu toate că reprezintă cea mai stabilă resursă a băncilor comerciale. Ca un hibrid între depozitele la vedere şi cele la termen. care să asigure regularitate în procesul de economisire. deoarece titularii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăţile în cont sau chiar şi le pot retrage. băncile comerciale deschid clienţilor conturi de economii simple sau în anumite sisteme (scheme. costuri pentru bancă) constituie unul din motivele bonificării reduse prin dobânzi (care. Băncii de Emisiune. Similare sunt şi operaţiunile de lombardare. conturile de depozit sunt menite a fructifica economii pe un termen mai îndelungat. ci doar că au un pronunţat accent .. în măsură să prevină dificultăţile generate de ritmuri şi volume neprevăzute ale retragerilor din conturi. prin motivaţie sau modalitate de garantare. Depozitele la termen au ca principală formă de existenţă în cadrul băncilor comerciale – conturile de depozit de investiţii . fondurile de rezervă constituie treptat prin repartizarea profiturilor anuale ajung sa devanseze chiar capitalul. practica şi experienţa au demonstrat că. prin acordarea de credite de către bancă). chiar de către Banca Centrală). 10 . de ponderi relativ apropriate şi care nu acţionează concertat/identic). urmând să aştepte rambursarea la termenul stabilit. nu trebuie abuzat de aceste depozite. Restul creanţelor nu înseamnă că nu sunt justificate economic. ci trebuie operat de o manieră precaută.

. este ca o forţă activă ce s-a concretizat în întreţinerea de relaţii între furnizori şi cumpărători. MECANISM ESENŢIAL PENTRU GESTIONAREA EFICIENTĂ A RISCULUI ŞI A COSTULUI CREDITULUI BANCAR PE TERMEN SCURT 2. În acest sens. trebuie subliniat că. a mijloacelor materiale şi monetare . odată cu el. Creditul reprezintă operaţiunea prin care o valoare de întrebuinţare actuală este cedată (transmisă) de către un creditor (împrumutător sau investitor) unui debitor (împrumutat) care se angajează să o returneze sub forma unor valori de primit în viitor. fie ei simpli agenţi economici sau chiar state. lucrări. bani şi credit. Numeroasele interpretări reducţioniste au furnizat o serie de accepţiuni de genul : creditul = bani şi finanţe. fie în finanţe. însă aşa cum schimbul devine din ce în ce mai dependent de haina monetară (prin însăşi scindarea sa în cele două acte – vânzarea şi cumpărarea ) aşa şi creditul este tot mai greu de închipuit în lipsa banilor. Relaţiile de credit au existat şi în economiile premonetare.. evoluţia acestor fenomene a impus includerea schimbului – şi. creditul reprezintă un efect al proceselor economice în urma cărora apar capitaluri temporar disponibile. servicii sau alte valori în cel care se îndatorează. în folosinţa altui subiect economic. Intr-o formă extinsă creditul mai poate fi identificat cu circulaţia capitalului de împrumut. Termenul . în condiţiile stabilite în acordul de credit. Una din definiţiile demne de reţinut indică operaţiunea de creditare ca cedarea unei sume de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic. creditul a fost extins treptat şi în relaţiile cu partenerii externi.1. Astfel. pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul (împrumutant) şi instituirea altor drepturi pentru cel împrumutat. cu obligaţia pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu . creditul este văzut ca o pârghie economică indispensabilă. suma primită plus o sumă de bani care se cheamă interes sau dobândă (Victor Slănescu) . mai exact . proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă. Astfel. Apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţi agenţi economici. numai în cadrul rotaţiei de ansamblu a capitalului. în timp ce finanţele presupun capitaluri deja formate care se acumulează. creditul = capital: etc.CAPITOLUL II – CREDITUL BANCAR PE TERMEN SCURT. se impune realizarea unei distincţii între finanţe. el pătrunzând în vocabularul nostru abia în secolul al XVIII-lea prin preluarea din limba franceză a substantivului „credit” = încredere fermă (confiance) din punct de vedere financiar. Limba română a consemnat acest cuvânt ca neologism . şi a creditului – în cadrul relaţiilor monetare. în contribuţia la formarea de unităţi productive sau în fructificarea acumulărilor băneşti.creditum” = încredere în promisiunea de rambursare a celui ce oferă bunuri. creditul poate fi considerat o formă specială de mişcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau cu transferarea temporară de monedă cu titlu de împrumut . la un termen fixat.credit” îşi are originea în participiul trecut al verbului latinesc „credere” = a crede. Depăşind sfera proceselor economice interne. creditul = împrumut . creditul constituie una din condiţiile desfăşurării oricărui proces economic. Elementele comune care se găsesc însă în toate definiţiile date creditului sunt următoarele: existenţa unor disponibilităţi la unii agenţi economici şi acceptarea de a fi cedate (împrumutate) altor agenţi (debitori). Înainte de definirea creditului şi a funcţiilor sale. creditul se poate transforma fie în bani. Conţinutul şi funcţiile creditului bancar Apariţia creditului este strâns legată de dezvoltarea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. 11 . creditul = pârghie.

2. – Eficienţa economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă sensibil în situaţia lor financiară. formează depozite care pot fi folosite de către acestea. • credite pe termen mediu până la 5 ani. Funcţia redistributivă a creditului nu poate pune în evidenţă dinamica masei monetare în circulaţie . creează dificultăţi în finanţarea curentă a activităţii de producţie şi conduce la proliferarea plăţilor restante. Pe de o parte întreprinderile având conturi deschise la bănci. Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce.2. • credite pe termen lung. Ca urmare. Pe de altă parte băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie curente sau de recuperare ulterioară. garantate sau negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general. iar aceasta din urmă în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate şi în gradul de asigurare a capacităţii de plată. Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite pe termen scurt şi pe termen lung şi mijlociu privind operaţiile bazate pe înscrisuri sau fără . Se poate considera că acţionează o lege obiectivă a raportului invers între eficienţa în activitatea economică şi necesarul de fonduri. a unei mase monetare suplimentare. pentru investiţii. Creditul bancar realizează 3 funcţii : redistribuirea fondurilor disponibile emisiunea monetară reflectarea şi stimulare a eficienţei activităţilor agenţilor economici Funcţia de redistribuire – Prin intermediul băncilor se mobilizează disponibilităţi băneşti temporare existente la anumite categorii de agenţi economici. Funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii agenţilor economici. populaţie. cu cât eficienţa economică a unei activităţi date este mai ridicată cu atât necesarul de fonduri este mai redus. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară ci ea trebuie corelată cu realităţile economiei. aşa cum schimbând poziţia clepsidrei. cerere ce exercită presiune asupra preţurilor. cantitatea rămânând aceeaşi. urmând a fi utilizate drept credite pe termen scurt pentru acoperirea unor nevoi temporare la alţi agenţi economici. au cont în bancă şi lucrează rentabil. Funcţia de emisiune – Indiciul funcţiei de emisiune este crearea de noi mijloace de plată în economie. Creditul nu este doar un seismograf al eficienţei economice ci şi un instrument de influenţare în direcţia stimulării activităţii calitativ superioare. Atât la acordare cât şi pentru întreaga perioadă de utilizare. însoţit în mod obligatoriu de dobândă.obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un termen numit scadenţă. Atât supracreditarea cât şi sub-creditarea au efecte perturbatoare pentru economie. cantitatea de nisip cuprinsă în ea rămâne neschimbată. întrucât în ea se regăseşte şi se reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu moneda activă. peste 5 ani care se utilizează îndeosebi pentru investiţii Credite bancare pe termen scurt se acordă de bănci până la 12 luni pentru agenţii economici înscrişi în Registrul Comerţului. Credite bancare pe termen scurt După termenele pentru care se acordă creditele pot fi clasificate în : • credite pe termen scurt până la 12 luni care se folosesc pentru activitatea economică curentă. debitorii trebuie să garanteze creditele cu valori materiale şi resurse financiare prevăzute a se realiza în sumă cel puţin egală 12 . care prezintă garanţii ferme. ca resurse. Subcreditarea expresiei a insuficienţei aprovizionării cu bani a economiei frânează activitatea economică. Supracreditarea conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin mărfuri şi servicii.

după negocierea lor prealabilă. credite pentru mobilizarea creanţelor asupra clienţilor externi. Creditele de trezorerie Creditele de trezorerie sunt credite deschise de bancă în funcţie de situaţia trezorerie întreprinderii (deficit sau excedent) fără nici o legătură cu alte creanţe sau alte operaţiuni. Termenele de rambursare se înscriu drept clauze în contractul de credit. pentru recuperare. Creditul pentru mobilizare creanţelor comerciale are rolul de atenua carenţelor creditului de 13 • • • • • . asupra giranţilor. ci gruparea mai multora la un loc după criteriul timpului în care au fost emise. 2. Ele apar în situaţia când întreprinderea resimte necesităţi de fonduri cu caracter permanent. e) credite pentru mobilizarea efectelor financiare a) Creditele pentru facilităţi de casă – se acordă regulat pentru plăţi de salarii.2.2. Creditul SPOT nu presupune o aprobare scrisă sau orală a băncii şi nici stabilirea prealabilă a unui plafon. vânzarea creanţelor către instituţii specializate. c) credite de legătură. În caz de nevoie se poate apela şi la giranţi. Pentru întreprinderile private mici.1. Astfel de credite pe termen scurt se acordă în cazul deficitului de trezorerie. fără alte garanţii deosebite. Spre deosebire de creditele generale.2. creditele se garantează cu întreg patrimoniul existent. Existenţa garanţiei constituie pentru bancă o certitudine că îşi va putea recupera sumele împrumutate în cazul nerambursării la termen a creditului. Creditul pentru mobilizarea creanţelor comerciale – permite scontarea nu numai a creanţelor individuale. credite pentru mobilizarea creanţelor comerciale.cu creditul primit. creditul de scont este rambursat ca urmare a derulării unei anumite operaţiuni comerciale din care banca îşi asigură recuperarea creditului. e) Credite pentru mobilizarea efectelor financiare – sunt credite generale. credite pe stocuri Creditul de scont . b) Creditele sezoniere – pot fi acordate nu numai întreprinderilor agricole. Valoarea garanţiilor trebuie să fie cu 20 % mai mare decât creditul acordat.Scontarea tratelor de către bănci reprezintă achiziţionarea acestora în schimbul unei taxe de scont. b) credite sezoniere. în vederea acoperirii plăţilor curente. Creditele de legătură servesc până la obţinerea capitalului permanent care finanţează nevoi permanente. urmând să se tragă după ele un singur bilet la ordin în vederea prezentării lui la scontare. Pentru creditele nerambursate la termen banca este în drept să aplice dobânzi majorate şi în caz extrem să treacă la recuperarea creditelor din garanţiile constituite sau să se îndrepte. din disponibilităţi zilnice de numerar ale băncii. nu comportă garanţii deosebite 2. d) Creditele pe termen foarte scurt (SPOT) – se acordă de la o zi la alta marilor întreprinderi. Creditele de trezorerie se împart în : a) credite pentru facilităţi de casă. Creditele de mobilizare pot fi : credite de scont. ci şi altor întreprinderi care lucrează sezonier şi înregistrează decalaj în timp între încasări şi cheltuieli c) Creditele de legătură – se mai numesc credite legate de o anumită operaţiune financiară sau credite de sudură. furnizori pe un termen. reprezentând terţe persoane care se oferă să garanteze cu averea şi veniturile lor pentru eventualitatea că la scadenţă debitorul nu poate rambursa creditul. variind de la câteva zile la câteva luni. d) credite pe termen foarte scurt.

stimulând băncile comerciale să o utilizeze prin faptul că este de acord să resconteze aceste creanţe în condiţii relativ avantajoase pentru acestea. Creditul pentru mobilizarea creanţelor asupra clienţilor din străinătate – Pentru a favoriza exportul. • posibilităţile de refinanţare ale băncilor Comisioanele bancare pot fi legate de natura creditului însuşi sau de diverse servicii făcute de banca debitorilor.scont unde fiecare efect face obiectul unor operaţii independente. Obligaţiuni pe cauţiune – Astfel de credite pot fi acordate întreprinzătorilor de către administraţia fiscală. etc.3. • riscul bancar şi calitatea garanţiilor oferite de debitori. Costul total al creditului pe termen scurt se majorează şi cu un anumit număr de zile în plus faţa de termenul creditului. Acest tip de credit se foloseşte în relaţiile băncii cu clienţi buni întrucât presupune un risc mai mare decât în cazul creditului de scont. Astfel.factoring” sau . 14 . sub forma amânărilor de la plata obligaţiunilor fiscale (taxe vamale. pot fi cerute comisioane pentru confirmarea scrisă a creditului deschis în contul curent. garantate cu anumite stocuri de mărfuri 2.. Costul creditului bancar pe termen scurt Costul creditului pe termen scurt nu se limitează la rata dobânzii. numite zile-valoroase pentru care banca calculează remuneraţia sa. 2. TVA. In ţările unde se foloseşte.. operaţiunea se numeşte .l’affecturage.3. Creditele pe stocuri – sunt credite pe termen scurt.. Creditele de prefinanţare Creditul de finanţare a lucrărilor publice. astfel încât unităţile trebuie să folosească un volum cât mai redus de credite şi pe perioade cât mai scăzute posibil. imprimând o viteză de rotaţie accelerată activelor circulante. Determinarea sumei dobânzii In general suma dobânzii D de bază plătită de beneficiarii de credite este direct proporţională cu volumul creditului C. comisioane de mişcare sau de cont curent. Pentru a acoperi temporar necesităţile de plată ale întreprinzătorilor. ci trebuie să fie luate în considerare şi diverse comisioane şi taxe percepute de bănci în funcţie de : • rata dobânzii practicată pe piaţa monetară.).2. anumite instituţii financiare îşi propun ca scop să finanţeze cheltuielile aferente până în momentul încasării contravalorii lor de la buget. care joacă rolul de bancher. suma acesteia creşte proporţional cu volumul creditelor şi cu durata de folosire a acestora. credit-furnizor. Creditul pentru prefinanţare exporturilor urmăreşte încurajarea exporturilor ce se fac cu comandă fermă sau fără comandă fermă: credit-cumpărător. etc. banca centrală foloseşte o procedură de mobilizare a creanţelor asupra partenerilor străini.. deşi aceasta reprezintă elementul principal. rata dobânzii d şi timpul de folosire a creditului t : Cxdxt ------------100 D= x 360 În condiţiile unui anumit nivel al dobânzii . Vânzarea creanţelor către societăţile specializate – Această operaţiune nu reprezintă un credit propriu-zis ci o vânzare-cumpărare de creanţe cu riscurile corespunzătoare.

Aceste riscuri se prezintă sub următoarele trei forme : 15 . Aceste riscuri sunt singurele care pot fi generate. In activitatea bancară asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare. Resursele împrumutate de bănci . iar gestiunea riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului bancar. Formele pe care le pot îmbrăca aceste riscuri sunt: riscul pierderii de capital sau al insolvabilităţii. atunci când nivelul ei nu se modifică pentru toată perioada de creditare şi variabilă. care înseamnă ruptură într-un echilibru. Cum riscul este un atribut general al investiţilor. La numeroase categorii de credite pe termen scurt se aplică dobânda antecalculată. adică suma ei se varsă. riscul eroziunii capitalul prin inflaţie. 2. riscul modificării dobânzilor pentru resursele mobilizate.. gestionate .. reţinerea ei încă de la început din volumul creditului aprobat face ca debitorul să primească un credit efectiv mai mic decât cel aprobat. • riscuri de mediu • Riscurile financiare – sunt strict legate de structura bilanţului contabil al băncii. adică volumul său se determină şi se reţine de bancă la începutul contractului de credit. În aceste condiţii rata efectivă a dobânzii este diferită de rata nominală a dobânzii. • riscuri comerciale. Sub aspectele stabilităţii. ca urmare a unui slab serviciu de marketing şi a unui anti-talent managerial pentru noile pieţe.4. ceea ce înseamnă că suma dobânzii nu se adaugă la capital pentru a aduce ea însăşi dobândă. de aceea cele mai multe dintre riscurile financiare fac obiectul unor reglementări bancare. împreună cu rambursarea creditului. riscul imobilizării sau al lipsei de lichiditate. amplificate sau eliminate de către managementul bancar.La creditele pe termen scurt se foloseşte calculul dobânzii simple. iar recuperarea cu întârziere a acestora poate provoca o serie de dezechilibre la nivelul băncii care poate îmbrăca forme diferite ce se pot alimenta reciproc. Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în trei categorii : • riscuri financiare.. care se modifică anual sau chiar la intervale mai scurte (3 luni) ca măsură de protecţie a creditorului sau debitorului împotriva pierderilor ce ar putea rezulta din caracterul rigid al nivelului dobânzii pentru o perioadă de timp îndelungată. căci de obicei asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari.re-secore. In general asumarea riscurilor este legată de funcţia de bază pe care o au băncile în economie şi anume funcţia de investiţii. dobânda poate fi fixă. în domeniul bancar.care sunt un multiplu substanţial al propriului capital – sunt aşadar investite.era managementului de risc. Etimologic termenul provine din latinescul . asumarea acestuia devine inevitabilă şi justifică existenţa băncilor. riscul repatrierii capitalului în condiţiile creditării externe (riscul valutar şi riscul de ţară) • Riscurile comerciale – sunt generate de inadaptabilitatea băncii la noile servicii şi produce. Riscul în activitatea bancară Noţiunea de risc poate fi definit ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilităţii de câştig sau pierderi. Perioada actuală este denumită . cum este cazul operaţiunilor speculative pe pieţele financiare sau de schimb dar şi a posibilelor pierderi imprevizibile. la sfârşitul anului sau al contractului. Pentru anumite contracte de credit pe termen scurt se aplică dobânda antecalculata..

riscul competiţional (general de similitudinea produselor şi serviciilor oferite de celelalte bănci sau instituţii financiare). astfel încât falimentul unuia dintre clienţi să nu dăuneze. clienţi apreciaţi ca riscanţi. riscul economic (determinat de conjunctura economică la nivelul naţional şi regional). Astfel. şi în funcţie de tipul creditului care. întrucât. riscul insolvabilităţii trebuie să fie luat în considerare în cadrul microeconomic al politicii de creditare pe care o aplică. expresie a faptului că majorarea proporţiilor creditului aduce în rândul debitorului un număr mult mai mare de persoane. iar pe de altă parte . în aceste împrejurări. pe de o parte creşterea obligaţiilor debitorilor majorează. potenţial insolvabile. dimensiunile creditului ce poate fi acordat unui singur client. în funcţie de fondurile proprii ale băncilor. Creşterea ratei dobânzii conduce la creşterea cazurilor de insolvabilitate.riscul de produs sau serviciu (este rezultatul unei evoluţii nefavorabile a valorificării unui produs nou sau serviciu ca urmare a inabilităţii băncii privind distribuirea produselor sale). In prevenirea şi evitarea insolvabilităţii se constituie măsuri la nivel macroeconomic.ca urmare a unei calităţi generale scăzute de servire a acestora sau a tratării necorespunzătoare a reclamaţiilor clienţilor. au un regim de creditare specific cu dobânzi mai ridicate. fapt ce poate culmina cu articole de presă în defavoarea băncii. exprimată ca raport între fondurile proprii nete şi creditele acordate. • o rată de diviziune a riscurilor care limitează. în general. Dincolo de aceste normele generale. rentabilitatea băncii nemaifiind astfel dependentă în exclusivitate de evoluţia unei singure pieţe). Riscul de insolvabilitate creste pe măsură ce dimensiunile creditului cresc.1. fie are un control limitat. riscul de piaţă (este efectul dependenţei de piaţă a băncii. Formele sub care se manifestă aceste riscuri sunt următoarele : riscul de deficit (produs prin fraudă comisă sau prin jaf). Riscul insolvabilităţii Riscul neplăţii la scadenţă. Asemenea dispoziţii de reglementare cunoscute sub denumirea de norme prudenţiale sunt: • obligaţia unui capital minim. Dimpotrivă. de cele mai multe ori într-o manieră nefavorabilă pentru bancă). agent economic sau persoană particulară. risc al insolvabilităţii. în fiecare ţară normele de funcţionare bancară promovează protejarea deponenţilor. în primul rând clienţii cu solvabilitate îndoielnică sunt excluşi de la creditare.4. riscul de reglementare (are în vedere deciziile ce pot fi luate de autorităţile bancare. 16 . Gradul de risc este diferit în funcţie de natura clientului. că aceştia. prin natura lui. principali furnizori de resurse a băncilor. Mai mult. asigură garantarea sau implică un grad avansat de risc. se manifestă ca urmare a neîndeplinirii contractului de credit de către client. odată cu creşterea volumului creditului cazurile de insolvabilitate cresc în proporţie accelerată. • Riscurile de mediu – sunt riscuri asupra cărora banca fie nu are control. riscul de imagine comercială (constă în percepţia negativă a unei bănci de către clienţii ei. în raport de clienţii săi. echilibrului băncii. în sfera operaţiunilor sale de creditare. • o anumită rată de acoperire a riscurilor. prin impunerea unor reguli menite să imprime băncilor o anumită poziţie de echilibru în relaţie cu clienţii. iar limitarea sa se poate realiza printr-o extindere pe cât mai multe pieţe. restrângerea creditului conduce la scăderea cazurilor de insolvabilitate întrucât. esenţial. fiecare bancă. 2. obligaţiile beneficiarilor de credite. ponderate după gradul lor de risc.

respectiv să recurgă la formele obişnuite de recreditare în relaţiile cu banca de emisiune sau să se angreneze ca solicitantă pe piaţa interbancară. ci a preţului ei. a soldului contului de la bancă. garanţii. In mod obişnuit. un grad înalt de acoperire. Riscul lipsei de lichidităţi Lichiditatea este posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăţilor cerute de creditorii săi. denumite şi ipotecare au. în numerar. Aceasta înseamnă pentru bănci. cunoaşterea amănunţită a condiţiilor lor de funcţionare este în mod implicit şi obligatoriu necesară ca o modalitate de prevenire elementară a riscurilor de insolvabilitate. Deci problema lipsei de lichidităţi nu se pune în sensul că nu ar fi posibilă obţinerea lichidităţii. In toate aceste cazuri banca are asigurate premize favorabile pentru lichiditate. evoluţia profitului. economice şi 17 . ca o consecinţă a instabilităţii politice. Aceste credite conjuncturale vor însemna pentru bancă costuri pe care aceasta trebuie să le acopere în condiţii în care banca militează pentru profituri înalte şi deci pentru minimizare a cheltuielilor. Riscul de ţară Este un tip specific impus de operaţiuni financiar-bancare (credite. decurge dintr-o serie de corelaţii structurale ale resurselor şi plasamentelor băncii. a fondului de rulment. iar riscul lipsei de lichiditate odată apărut. prin ipotecă. să fie rezolvat operativ solicitând însă băncii un efort de costuri uneori ridicate. să ţină seama de costurile determinate de asigurarea lichidităţii atunci când alte interese (de regulă profiturile mari preconizate) împing banca să încalce cerinţele lichidităţii. evoluţii conjuncturale şi în mod deosebit trăsăturile caracteristice ale firmei. In acest caz are loc o alimentare a contului clientului.4. faţă de plăţile ordonate de clienţii băncii către alte bănci). asigurări) cu operatori de peste hotare şi constă în probabilitatea nerecuperării creanţelor de către banca creditoare. Pentru bancă efectul este de creştere a deţinerilor de monedă efectivă. a costului de obţinere a acestor lichidităţi. plăţi directe către clienţi. efect al serviciilor bancare desfăşurate de clienţi : a) prin operaţiunile de depuneri de numerar făcute de clienţi pentru conturile lor. De asemenea. 2. când acestea sunt preponderente faţă de solicitările clienţilor de numerar din conturi. Lipsa de lichiditate. creditele imobiliare.3. a indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate. Astfel.2. In situaţiile în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite. deşi este aparent un element de conjunctură. prin operaţiile curente. concomitent cu agravarea crizei datoriei externe din anii 1980. sau plăţi dispuse de clienţi în favoarea altor bănci către alte firme care au conturi deschise la alte bănci. Pentru întreprinderi.Prin natura lor creditele acordate persoanelor particulare au un grad înalt de garantare. când operaţiunea se efectuează de regulă la solicitarea acestora). un rol important îl joacă tipul de operaţiuni creditate. poate. în timp ce banca înregistrează o creştere a depozitelor în monedă centrală. căpătând consistenţă în ultimii ani. 2. c) prin soldul favorabil la compensarea plăţilor interbancare (sold care este determinat de volumul mai mare al încasărilor de la alte bănci pentru conturile clienţilor. evoluţia şi perspectivele desfacerii. Asigurarea lichidităţii este o problemă de conjunctură.4. are loc pentru clienţi o conversiune a monedei fiduciare în moneda scripturală bancară. banca trebuie să apeleze la recreditare. In acest caz. b) prin cedarea către alte bănci sau către organele de reglementare valutară a deţinerilor în valută aflate în conturile sale (sau ale clienţilor. Rezultă că băncile trebuie să studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee şi să fie astfel în măsură să evite creşterile nejustificate de costuri. în condiţiile în care lichiditatea nu este asigurată sau sub o altă expresie. factorii de creştere. Analiza debitorului presupune o cunoaştere aprofundată a situaţiei din sfera lui de activitate : tendinţa de dezvoltare . de regulă. Noţiunea de risc de ţară nu este recentă : ea a apărut în jurul anilor 1950 (odată cu desfiinţarea imperiilor coloniale). banca primeşte fluxuri de monedă centrală în mod automat.

2. specific multor state de pe toate meridianele Globului. care culminează cu anularea datoriilor faţă de străinătate de către respectivele ţări. şi o izolare faţă de exterior. în special (este cazul guvernărilor Peron şi Garcia din Argentina. prin reeşalonare datoriilor. riscul economic şi riscul de credit – se intercondiţionează şi se presupun reciproc.d. Riscul de schimb valutar Este expresia unor rezultate nefavorabile obţinute ca urmare a evoluţiei ratelor de schimb. Riscul de ţară asociat riscului politic Riscul politic (numit şi risc de suveranitate) este unul din factorii riscului de ţară. inundaţii. crizele economice provoacă deseori schimbări de regim politic. Acestea din urmă.  limitarea sau interzicerea investiţiilor de capital. Cei trei factori care determină riscul de ţară – riscul politic. cât şi de către instituţiile financiar-bancare. Riscul economic s-a amplificat începând cu 1973. provoacă situaţii cu diverse grade de gravitate pentru creditor :  repunerea în discuţie sau renegocierea contractelor. în 1917. prin activităţile transfrontaliere desfăşurate.I) . Acumularea acestor datorii (din care 60% erau credite bancare ) a condus multe ţări la . susţinute de Fondul Monetar Internaţional (F. ea este utilizată în prezent . O definire completă a riscului de ţară impune o abordare distinctă prin prisma factorilor care-l determină. Satisfacerea imediată a unor revendicări sociale printr-o atitudine populistă a guvernanţilor poate conduce uneori la politici inflaţioniste sau chiar naţionaliste. ş.  limitarea sau interzicerea investiţiilor străine.M. atât de către întreprinderile nonfinanciare. după amploarea sa. când primul şoc petrolier a obligat multe ţări în curs de dezvoltare să se îndatoreze pentru a putea cumpăra materii prime şi energie. Riscul de ţară nu se utilizează decât în relaţiile cu ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare.  repudierea datoriei sau refuzul de plată (spre exemplu. faţă de ţările puternic dezvoltate. Analiza riscului de schimb este un domeniu clasic al finanţelor internaţionale . prezintă concomitent riscuri de rată a dobânzilor exprimate în diferite devize şi riscuri de schimb – ambele categorii de riscuri fiind însă intens corelate. Instabilitatea politică se reflectă asupra situaţiei economice şi financiare de ansamblu. 2. în sens invers. incapabile să asigure plata la timp a datoriilor. care. în general. de la începutul anului 1980 s-a trecut la aplicarea unor planuri de redresare a acestor ţări..) în cazul riscului de credit incapacitatea rambursării este rezultatul exclusiv al degradării financiare a debitorului. respectiv Peru).4. Riscul de ţară versus riscul de credit În timp ce în cazul primului tip de risc incapacitatea de a rambursa creditul se datorează fie declanşării unor tulburări sociale (eventual războaie civile sau schimbări bruşte de regim). Instabilitatea politică a unui stat. deşi a fost dezvoltată mai târziu. fie unor catastrofe naturale (cutremure. pe lângă degradarea situaţiei economice. 3.a. având drept consecinţă amplificarea riscului de credit. Riscul de ţară asociat riscului economic Riscul economic apare ca urmare a incapacităţii autorităţilor monetare dintr-o ţară de a transfera creditorului străin dobânzile şi capitalul obţinut de întreprinderile publice sau private. de aici rezultând necesitatea unei abordări globale a riscului de ţară. faliment . monetar. Rusia bolşevică nu a mai recunoscut datoriile şi obligaţiile asumate de Imperiul Ţarist).financiare din numeroase ţări. cât şi modificări valorifice a activelor şi pasivelor exprimate în devize.  naţionalizarea cu sau fără despăgubiri (in cazul României postbelice.4. 18 . şi anume: 1. este legat de situaţia economică şi monetară a ţărilor debitoare. activele preluate de stat nu au fost însoţite de despăgubiri) Creanţele deţinute în aceste ţări instabile politic au un grad ridicat de risc.. Ca urmare a acestei situaţii dramatice. acestea din urmă provocând . Acest risc contemporan. Variaţia rezultatelor este imputabilă atât indexării produselor şi costurilor bancare în funcţie de cursul de schimb.m.

X. lungă.Problematica unei gestiuni activ-pasive multi-devize relevă necesitatea unui management integrat al riscurilor de rată şi de schimb.. datorită riscului de tranzacţie .. o bancă se poate afla în două situaţii sau poziţii : scurtă şi.. Invers.X. neimplicând efectele pe termen scurt ale unor operaţiuni izolate. comparativ cu moneda locala a băncii. In opinia lui Milan Kubr. în moneda naţională a Centralei. Aceasta vizează reducerea la minimum a cheltuielilor sau pierderilor datorate variaţiilor cursului de schimb . decât datorii exprimate în aceeaşi valută.pierdere. Pe de altă parte. dintre care mai frecvent uzitate în practica sunt :  poziţia schimbului în valută – constă în determinarea pentru fiecare tip de valută a creanţelor şi datoriilor pe care banca le are.. Întotdeauna însă..  poziţia globală a schimbului la un moment dat – se defineşte ca soldul net rezultat în urma diferenţei dintre creanţele în valută şi datoriile în valută ale băncii. plus creanţele în valută care rezultă din tranzacţiile valutare la vedere sau la termen. respectiv .translatate” din valută străină în care se ţin evidenţele de către filială. Din acest punct de vedere. şi nefavorabilă când cursul de schimb valutar al aceleiaşi monede va creşte în următorul interval de timp. întrucât chiar şi unii factori cauzali ai acestora sunt comuni ambelor riscuri (este vorba mai ales de factori de mediu precum schimbările normative şi de reglementare. conjunctura economică internaţională sau crizele regionale). reale. După Milan Kubr.X. Poziţia valutară totală reprezintă diferenţa dintre poziţiile valutare lungi şi totalul poziţiilor valutare scurte.  Riscul economic este mai complex şi se referă la impactul schimbării cursului valutar asupra profitabilităţii pe termen lung a băncii. Riscul de tranzacţie este cu atât mai mare cu cât instabilitatea monetară dintr-o ţară este mai mare. şi nefavorabilă când cursul de schimb valutar al aceleiaşi monede se va deprecia în următorul interval de timp. Poziţia de schimb se stabileşte pe baza unor coeficienţi de risc (aferenţi probabilităţilor sau gradului de expunere). dacă provin exclusiv dintr-o anumită convenţie contabilă.. plus angajamentele în valută care rezultă din tranzacţiile valutare la vedere sau la termen reflectate în afara bilanţului. trebuie să se cunoască regulile curente ale autorităţilor fiscale din ţara filialei.X.. respectiv scadenţa creanţelor şi datoriilor. Întrucât nu toate activele sau pasivele sunt expuse în aceeaşi măsură la risc. de translatare întrun câştig de translatare. ţinând-se cont de repartiţia în timp. schimbarea bazei contabile poate transforma o . Dintr-un punct de vedere. în măsura în care ele influenţează negativ profitul pe ansamblu al Centralei. în echivalent-monedă 19 . deoarece toate valutele sunt tratate la un loc. precum şi gradul de libertate permis de legislaţiile din ţara filialei şi ţara Centralei. decât datorii exprimate în aceeaşi valută. Prin total creanţe. Analiza riscului de schimb presupune metode care nu se rezumă la simpla analiză financiară şi de bilanţ. un partener câştigă şi unul pierde...  Riscul de tranzacţie – apare ori de câte ori o bancă se angajează în operaţiuni cu valute ce presupun schimbări în valoarea devizelor. situaţia va fi favorabilă pentru bancă în cazul aprecierii valutei .. cele mai importante componente ale riscului de schimb sunt:  Riscul de translatare – face referire la posibilitatea unor pierderi atunci când activele. Indicatorul în cauză reprezintă diferenţa dintre totalul creanţelor şi totalul angajamentelor într-o anumită monedă. totalul angajamentelor reprezintă suma soldurilor conturilor în valută din pasivul bilanţului. o bancă se găseşte în poziţia lungă atunci când deţine mai multe creanţe în valuta . se pune problema stabilirii poziţiei de schimb pentru fiecare caz în parte : una este situaţia creanţelor şi datoriilor pe termen scurt şi altfel se pune problema riscului asociat datoriilor pe termen lung sau al activelor investite în străinătate. Pentru o analiză pertinentă. pasivele şi rezultatele unei filiale sunt .. O bancă se găseşte în poziţia scurtă atunci când deţine mai puţine creanţe în valuta . Acest indicator nu este edificator.. încheiate de o societate bancară în nume şi în cont propriu. Acest indicator prezintă o serie de variante – adaptate nevoilor curente de gestiune. situaţia va fi favorabilă pentru bancă în cazul deprecierii valutei .. Asemenea pierderi sunt . aceste pierderi nu sunt reale. se înţelege suma soldurilor conturilor în valută din activul bilanţului.

Dacă nu se vinde sau cumpără valuta în vederea efectuării schimbului valutar la termen. alături de cele swap cu valute sau combinaţia între cele două (monede-dobânzi). potrivit momentului valutar conjunctural. Aşadar. ţinând cont de scadenţa creanţelor şi datoriilor. Instrumentele derivate sub forma operaţiunilor tip FORWARD.5. banca putând calcula astfel. în care caz apare şi riscul de dobândă. In acest sens. fie vânzarea cu plata pe loc a valutei. Acest lucru presupune întocmirea unui grafic pe scadenţe în care sunt incluse toate valutele. pentru un anumit tip de operaţiune la termen (simplă. ca urmare a variaţiei ratei dobânzii. Riscul de schimb se măsoară. poziţia valutară totală la sfârşitul zilei nu va putea depăşi 10% din fondurile proprii ale băncilor. cât şi determinarea poziţiilor individuale şi a poziţiilor valutare totale un sistem de control permanent pentru verificarea procedurilor interne. de asemenea. necesare îndeplinirii dispoziţiilor de mai sus. ducând astfel la micşorarea expunerii acestor instituţii. SWAP. OPTIONS. Gestiunea riscului de schimb constă fie în neutralizarea acestuia prin ajustarea zilnică a poziţiei de schimb valutar (astfel încât să elimine poziţia scurtă sau lungă) . cât şi la pasivele din portofoliul băncii. etc. în România. cât şi pentru poziţia valutară totala. Diversificarea portofoliului de către bănci ia în considerare necorelarea care există între evoluţia cursului diverselor valute. COLLAR. orice operaţie de schimb la termen creează un risc de schimb şi unul de rată a dobânzii.permite modificarea eficientă şi flexibila a caracteristicilor de risc ce însoţesc o serie de titluri sau valori financiare.  deteriorarea situaţiei patrimoniale a băncii (diminuarea capitalului propriu ).) .  poziţia schimbului în numerar pe loc şi poziţia schimbului la termen – operaţia premergătoare schimbului valutar la termen este fie cumpărarea cu plata pe loc. Calculul în cauză se face numai în condiţiile în care autorităţile impun băncilor ca la sfârşitul fiecărei zile să aibă o poziţie valutară egală cu zero. pierderea înregistrată ca urmare a variaţiei nefavorabile a cursului de schimb. băncile sunt îndrumate săşi dezvolte : un sistem de evidenţă care să permită atât înregistrarea imediată a operaţiunilor valutare. Răspândirea acestor produse – trăsătura esenţială a mediului financiar modern . cât şi pentru operaţiunile de transfer al riscului în cadrul gestionării globale a acestora. prin determinarea poziţiei de schimb aferente fiecărei valute în parte. Limitarea riscului de schimb poate fi realizată. prin stabilirea unor plafoane. atât la activele. Riscul ratei dobânzii Se datorează fluctuaţiilor în nivelul ratei dobânzii. Pe baza acestor forme s-au dezvoltat două mari componente ale riscului de rată a dobânzii:  riscul de exploatare – este riscul de a înregistra o creştere a cheltuielilor sau o reducere a veniturilor.4. odată achiziţionată sau vândută. pentru fiecare tip de deviză.naţională. Instrumentele preferate rămân însă operaţiunile swap de dobânzi. apare riscul de schimb pentru bancă. atât pentru poziţia schimbului într-o anumită valută. suma totală a pierderilor suferite reprezintă expunerea totală a băncii la riscul de schimb. fie în acoperirea riscului de schimb prin utilizarea numeroaselor tehnici amintite pe care banca le are la dispoziţie. Astfel. Acest risc se repercutează asupra băncii sub două forme :  pierderi datorate diminuării venitului din dobânzi (ca urmare a unei variaţii neconvenabile a ratei dobânzii). hedging. se pot schimba structura sau moneda în care sunt exprimate dobânzile sau se poate opta. Limitarea cursului de schimb presupune atât diversificarea portofoliului de active şi pasive în valută. 20 . de regulă. se poate împrumuta sau da cu împrumut valută. FRA. 2. sunt utilizate atât ca instrumente de hedging a riscului ratelor dobânzilor şi a riscului de schimb. FUTURES. cât şi utilizarea unor tehnici de reducere a riscului. swap. Tot în scopul ameliorării expunerii la riscul de schimb valutar.

fixă – variabilă. rate pe termen scurt. Aceste rate sunt revizuite într-un mod . rate reglementare revizuite neregulat. de obicei. Incertitudinea privind marja dobânzii creşte cu volatilitatea ratei. şi cu expunerea la riscul de rată. trezorierul poate opta pentru contractarea unor finanţări în avans . pe de o parte.determinaţi de condiţiile specifice ale băncii : strategia băncii. (de exemplu . bancherii pot interveni numai asupra primei grupe de factori.aşadar.m.discreţionar. eşalonarea scadenţelor creditelor. .. rate neindexate cu ratele pieţei. Alegerile legate de lichiditate. pun problema arbitrajului ratei. ratei. factori de ordin psihologic. Alte rate variabile sunt indexate de o manieră neregulată şi fără repere fixate în avans. Această frecvenţă depinde de rata de referinţă aleasă. Dacă indexarea se face la o rată predeterminată la începutul perioadei. Ratele variabile (sau revizuibile în mod regulat) sunt fixe între două revizii. diferă ca scadenţă şi condiţii de remunerare.a. Este vorba de diferenţa dintre activele şi pasivele a căror rată variază pe o anumită perioadă. în scopul unei evoluţii cât mai bune în baza ratelor anticipate..de pe o zi pe alta. Evident că în gestionarea riscului de rată a dobânzii. pentru a putea iniţia astfel de arbitraje la momentul oportun şi de o manieră cât mai profitabilă... atunci va fi preferată amânarea unor noi finanţări . rate pe termen lung sau ratele împrumuturilor publice.. sau mai puţin frecvente (lunare sau trimestriale). Riscul ratei dobânzii apare atât în cazul deţinerii de active şi pasive cu dobândă fixă (nesensibile) – care. etc. Reviziile pot fi cvasipermanente . Modalităţile de indexare a ratelor sunt. printr-un indice. sau . considerate chiar independent de poziţiile ratei. corelarea politicii monetare cu politica fiscală. după cum am mai amintit. Distincţia . O rată variabilă . Dacă. atunci avem de-a face cu rate predeterminate. teoria şi practica bancară au generat. Dacă anticipările privind rata sunt „a la hausse”. O rată este fixă pe o anumită perioadă dacă nivelul său nu este afectat de modificările de pe piaţă din aceea perioadă. pe o perioadă dată.. curentă şi/sau viitoare. Factorii care influenţează apariţia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii sunt şi ei de două tipuri :  factori endogeni.d. anticipările privind rata sunt „a la baisse”. Gestiunea riscului de rată a dobânzii constă în acoperirea poziţiei ratei sau în conservarea poziţiilor ratelor.  factori exogeni. în plus. cât şi în cazul deţinerii de active şi pasive cu dobândă variabilă (sensibile) – care se adaptează în mod diferit la fluctuaţiile ratei dobânzii (perioadele de reevaluare sunt mari sau bazele de indexare sunt diferite). prin rata pieţei care serveşte ca bază de calcul a ratei variabile. 21 . numeroase instrumente şi mijloace care pot fi utilizate în acest scop.. ratele reglementare). este flotantă dacă indexările sunt mai depărtate în timp.monetare.specific. volumul şi calitatea portofoliului de credite. ş. Din punct de vedere al riscului de rată . Analiza poziţiilor de rată constă în identificarea expunerilor ale căror rate se încadrează într-o anumită perioadă. monetară şi financiar-valutară practicată de autorităţi. de exemplu zilnice. Problema constă în a şti cum să anticipeze evoluţia ratelor. Riscul de rată este rezultatul a două elemente : poziţia ratei şi incertitudinea ratelor de pe piaţă.gap-ul . Ratele pieţei sunt : rate . rate revizuibile regulat în funcţie de rata pieţei. Pentru minimizarea expunerii la această grupă de riscuri. structura activelor şi pasivelor . determinate la începutul sau la finele perioadei de revizie. Instrumentul clasic de măsurare a poziţiei ratei este impasul ratei sau . este strâns legată de perioada luată în consideraţie.... printr-o periodicitate a revizuirilor şi printr-o scadenţă. determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale: evoluţia pieţei interbancare. pe de altă parte. O rată variabilă este specificată. dimpotrivă. riscul de bilanţ (risc de capital) – este riscul de a înregistra o reducere a valorii activelor sau o creştere a datoriilor. tipul de politică economică. foarte diverse : rate fixe. Poziţia ratei este reprezentată de poziţiile din bilanţ afectate de mişcările de pe piaţă. Din contră. distincţia care contează este cea a atributului de „sigură-nesigură” ce poate fi adăugat ratei dobânzii... scadenţa fondurilor atrase . dar regulate. ratele postdeterminate – stabilite pe baza mediei calculate pe perioada scursă – nu sunt cunoscute decât la finele perioadei aceste rate nefiind niciodată sigure.. etc.

cu un capital de 12 milioane lei. Banca Naţională a României are un rol deosebit în menţinerea stabilităţii monedei naţionale şi a încrederii publicului în bănci. phonebanking (Raiffeisen Direct).CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ 3. b) autorizarea. Atribuţiile BNR sunt cuprinse în Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României (L. din partea statului. incheiata in iunie 2002. În termeni generali. supraveghere şi control băncii centrale a statului.Dupa privatizare.A. Raiffeisen Bank este a treia banca din sistemul bancar romanesc. iar acţionarii 8 milioane lei. infiintata in 1998 ca subsidiara a Grupului RZB si Banca Agricola. Raiffeisen Bank S. oferind o gama completa de produse si servicii de calitate persoanelor fizice. Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.1. din care statul 4 milioane lei.312/28 iunie 2004) şi Legea privind activitatea bancară (L. c) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Banca Naţională a României (BNR) Banca Naţională a României şi-a început activitatea la 1 decembrie 1880. internet banking (Raiffeisen Online). a celor doua entitati detinute de RZB in Romania – Raiffeisenbank (Romania). Activând într-un domeniu cu totul special al vieţii economice.58/1998 modificată prin Legea 485 din 2003). tară prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. valoarea capitalului social fiind de 30 milioane lei. 3. 22 . Raiffeisen Bank Actionariat Raiffeisen Bank este detinuta in proportie de 99. e) administrarea rezervelor internaţionale ale României. mobile banking (myBanking). promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare.51% de catre peste 17000 de actionari persoane fizice si juridice.2. o bancă centrală acţionează ca instituţie publică independentă. Raiffeisen Bank a reusit o schimbare radicala. dupa valoarea activelor totale (aproximativ 8% din piata). IMM-urilor si corporatiilor mari prin multiple canale de distributie: unitati bancare (243 in intreaga tara). Banca Naţională a României este o bancă cu capital integral de stat. retele de ATM (800) si EPOS (6. pentru a stabili şi coordona politica monetară şi de credit a economiei. achizitionata in 2001. d) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia. Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea. reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit. este o banca universala. Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului. băncile trebuie să aibă un regim de organizare şi funcţionare care să dea drept de informare. care în România este Banca Naţională a României.49% de Raiffeisen International BankHolding AG si in proportie de 0.500). Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României sunt: a) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb.

Descriere servicii: Retail: Credite (ipotecare. de consum. etc) situate mai ales in marile orase. insemnand locatii mici dedicate cu precadere clientilor persoane fizice si IMM-urilor. Grupul National Bank of Greece desfasoara in Romania o serie de alte operatiuni in diverse domenii financiare. Raiffeisen Bank a inceput sa implementeze o noua strategie pentru reteaua sa de unitati. banca a inaugurat in martie 2006 prima unitate destinata exclusiv acordarii creditelor imobiliare Raiffeisen Bank –"Casa Ta" in Bucuresti.116024% Banca Romaneasca a fost infiintata in 1993. Serviciul de transfer rapid de bani Western Union. Dintre companiile mai reprezentative aflate sub controlul National Bank of Greece in Romania se numara: ETEBA Romania.De la inceputul acestui an pana la mijlocul lunii august banca a inaugurat unitati noi (mai ales in orase mari cum sunt: Bucuresti. Craiova. 3. Gold). Raiffeisen Bank si-a propus ca pana la sfarsitul anului 2006 reteaua teritoriala sa depaseasca 255 de unitati. Incepand cu Octombrie 1999 este listat si la Bursa de Valori din New York (NYSE). societatea de Asigurare-Reasigurare Eleno-Romana GARANTA si compania de leasing EURIAL. cat mai la indemana clientilor. Grupul National Bank of Greece (NBG) a achizitionat pachetul majoritar la Banca Romaneasca.704909% Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare: 10. facilitati de creditare. In octombrie 2003. In afara activitatilor bancare specifice. Scopul acestei noi orientari il reprezinta cresterea vanzarilor prin unitati specializate (corporate. Pitesti. Ploiesti. Classic. Grupul NBG este cel mai mare grup financiar din Republica Elena fiind fondat in anul 1841 si listat la Bursa de Valori din Atena inca din anul 1880. aria de consiliere si aria de operatiuni in care se desfasoara atat serviciile cash si non-cash. retail. Carduri VISA (Electron. proces care se desfasoara in perioada 2006-2008. Banca Românească Actionariat National Bank of Greece: 88. Tranzactii FX. credit card). pentru nevoi personale. cu peste 1000 unitati bancare in tara si in strainatate si un portofoliu de 10 milioane de clienti. Cluj.3. Produse de trezorerie & depozite pe termen scurt si lung. centre ipotecare. certificate de depozit). oferind persoanelor fizice cat si juridice o gama larga de produse si servicii. Instrumente de economisire (depozite la termen. Iasi. De asemenea. 23 . Virtual. Raiffeisen Bank a lansat in 2006 un nou concept de unitate bancara de tip "retail". Grupul NBG detine o pozitie dominanta pe piata serviciilor financiare din Grecia. Centrul de credite imobliare va oferi consultanta pentru credite imobiliare prin intermediul celor mai buni specialisti ai bancii. solutii de finantare pe termen lung). Plati interne & externe. Dupa trei ani de remodelare si reasezare a retelei de unitati. Brasov. Cecuri de calatorie American Express. etc) ajungand la 243 de unitati in toata tara. Spatiul unitatii retail este impartit in mai multe arii: aria 24 ore.179067% Altii 1. Mastercard Cards (Maestro).Timisoara. Corporate: Produse de creditare (credite pentru acoperirea nevoilor temporare de capital.

C. constand intr-o linie de finantare externa oferita bancii de Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) 2001 B.17% (15.Operatiuni documentare (acreditive. cat si din finantari externe. Carpatica isi dubleaza cota de piata comparativ cu anul anterior 2002 B.4 lei. Carpatica devine actionar majoritar al Sibinvest. este impartit in 1.157. Acordul de parteneriat cu Eximbank aduce clientilor BCC noi posibilitati de contractare a serviciilor si produselor in conditii avantajoase.421.47% (21.350.476.30% (6. din initiativa unor oameni de afaceri romani si straini si societati private 2000 B. pe piata bancara din Romania a luat nastere un nou concept al calitatii. Carpatica incepe sa deruleze un parteneriat de succes cu Fondul Romano-German.313. Structura capitalului social la 30.355. scrisori de garantie.1 lei/ actiune.874.379. ale carei actiuni sunt listate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti.90% (32. Tranzactii Forex.735.8 lei) Participatie romana: 66.244. societate denumita mai tarziu SSIF Carpatica Invest SA 24 .286.065.80% (77.2006 se prezinta astfel: Persoane fizice: 81.53% (94. in suma de 115.135. Carduri. Carpatica este o institutie financiara cu capital social majoritar romanesc.589. dovedind transparenta.320 lei) Istoric Banca Comerciala Carpatica a fost infiintata la Sibiu in data de 15 iulie 1999.C. Carpatica a fost fondata la Sibiu.191.63% (62.0 lei) din care: Persoane fizice: 53. Carpatica isi extinde domeniul de activitate prin participarea intensa in activitatile specifice pietei de capital B. precum si persoanele fizice.8 lei) Participatie straina: 33. capitalul uman si financiar.20% (38. 1999 B.6 lei) Persoane juridice: 18.898 lei) Persoane juridice: 13.C.156.691. În urma cu sapte ani. ca urmare a semnarii unor acorduri de finantare cu Fondul German Roman.6 lei) Persoane juridice: 5. Banca Comercială Carpatica Actionariat Capitalul social al bancii.C. Segmentul de piata vizat de Banca Comerciala Carpatica il constituie intreprinderile mici si mijlocii. la initiativa unor oameni de afaceri si a reprezentantilor mai multor societati private romanesti si straine.C.06. Banca Mondiala si Fondul International de Dezvoltare Agricola. 3. carora BCC le ofera o gama larga de produse si servicii.068. Banca pune la dispozitia firmelor imprumuturi provenite atat din surse proprii. BCC promoveaza inteligenta autohtona. operativitate si flexibilitate in rezolvarea problemelor partenerilor sai de afaceri.654 actiuni cu valoare nominala de 0. etc).4 lei) din care: Persoane fizice: 27. Carpatica devine partener oficial al Western Union B. Colectare de numerar.C.4.

in ceea ce priveste dezvoltarea retelei de unitati 2003 Capitalul social al bancii este majorat la 406 mld.C. pune la dispozitia acestora produse de economisire si de creditare. Carpatica este prezenta in toate municipiile resedinta de judet din Romania B.4 RON B. Carpatica semneaza o conventie de colaborare si doua acorduri de imprumut cu Ministerul Finantelor Publice.285. Carpatica primeste un rating cu perspectiva stabila din partea Agentiei de Evaluare Moody’s Investors Service 2006 B. 18 ASV-uri si un sistem informatic centralizat performant Respectand deviza asumata . 160 de ATMuri. pentru suma de 1. 25 . Carpatica este decisa sa isi mentina pozitia trainica de banca autohtona care sprijina dezvoltarea economica durabila.5 mil. Carpatica lanseaza doua tipuri de carduri de debit: Maestro Partner si MasterCard Business Leader Actiunile BCC sunt promovate la categoria I de excelenta a Pietei Rasdaq 2004 B.C. particularizate in functie de nevoile.065. Carpatica se situeaza pe pozitia a sasea in sistemul bancar romanesc.C. Astfel.065. cat si persoane juridice. in scopul sustinerii exporturilor mediului de afaceri romanesc B. Carpatica semneaza o conventie cu Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri B.B. Carpatica semneaza cu Eximbank Romania acordul de parteneriat privind dezvoltarea unei relatii de cooperare generala intre cele doua institutii financiare. Numar unitati teritoriale Banca Comerciala Carpatica este o prezenta activa pe piata bancara romaneasca. Padurilor si Dezvoltarii Rurale B. Institutia investeste profitabil in oameni. Carpatica obtine derularea unui fond de 20 mil.C. servicii financiare complexe.C. Carpatica lanseaza pe piata cardurile VISA Capitalul social al BCC este majorat la 115. in urma licitatiei organizate de Ministerul Agriculturii. in ceea ce priveste liniile de finantare in cadrul Proiectului de Dezvoltare Rurala a Muntilor Apuseni (finantat de FIDA) si Proiectului de Finantare Rurala (finantat de BIRD) Actiunile BCC sunt tranzactionate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti Sloganul BCC devine “Forta si inteligenta capitalului romanesc!” Capitalul social al BCC este majorat la 103. BCC ofera o gama variata de produse si servicii. Din punctul de vedere al numarului de unitati operationale – 201 unitati teritoriale.735. in cadrul Programului de promovare a IMMurilor B. lei prin Programul Fermierul.4 RON B. carduri. Carpatica incheie anul situandu-se pe locul 9 in cadrul sistemului bancar romanesc.C. Carpatica implementeaza un nou sistem informatic B.C. Carpatica semneaza un act aditional cu Ministerul Finantelor Publice. Carpatica semneaza un protocol de colaborare cu Consiliul National pentru IMM-uri.C.C. Carpatica are un nou sediu central in Sibiu B."Forta si inteligenta capitalului romanesc" -.C.C. euro in scopul re-finantarii creditelor KfW. acoperind cu unitati operationale toate municipiile resedinta de judet si patrunzand puternic in mediul rural. Carpatica dispune de o retea teritoriala de peste 200 de unitati operationale. in vederea dezvoltarii activitatii IMM-urilor 2005 B. asteptarile si exigentele clientilor – atat persoane fizice.C. tehnologie si imagine.C. ROL B.C.

9 luni.) Credite pentru investitii Credite pe documente in curs de incasare si facilitati de cont Credite pentru IMM-uri Credite din fonduri externe: credite BIRD.) Credite acordate populatiei credite cu dobanda variabila: credite pentru achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata. 12 luni) Depozitul Vivat (6 luni) Depozitul Prosper (24 luni) Depozitul Prezident in USD sau EUR (6 luni) B. 180 de zile) Certificate de depozit in valuta Certificat de depozit nominativ-emis in USD sau EUR (90. Creditul Auto – pentru cumparari de autoturisme. Credite acordate persoanelor juridice: Credite pe obiect cu derivatele lor (importuri. credite pentru modernizari de locuinte.) Credite acordate asociatiilor familiale (pentru achizitionarea de materii prime. utilaje. 90. utilaje etc.pentru nevoi personale. Creditul Confort – achizitii de bunuri de folosinta indelungata. 6 luni. 3 luni. etc. PRODUSE DE ECONOMISIRE Conturi curente in lei si valuta Contul Escrow in lei si valuta Depozite la termen in lei: Depozite la termen (1 saptamana. de toate tipurile II. materiale. 3 luni. FIDA. Credite acordate persoanelor fizice: Credite acordate persoanelor fizice autorizate (pentru achizitionarea de materii prime. 9 luni. creditul CASA 9 . Creditul Instant .Produse si servicii A. stocuri. 1 luna. KfW. CREDITE I. etc. materiale. 6 luni. SAPARD Linii de credite Scrisori de garantie bancara. cumpararea. exporturi. reabilitarea. Creditele Partener si Partener Plus pentru cei care calatoresc in strainatate. 26 .credit pe termen lung pentru construirea. 12 luni) Certificate de depozit in lei: Certificatul de depozit cu parola (30. 6 luni. 270. 90. credite cu dobanda fixa: Creditul Extenso – modernizari de locuinte. 360 de zile) Produse de economisire originale: Depozitul cu Dobanda si Castiguri (12 luni) Certificatul cu dobanda ajustabila la 90 de zile (360 de zile) Certificatul de depozit VALUTA FORTE – emis in USD sau EUR (360 de zile) Depozitul Integrarea (36 luni) Depozitul Europa (12 luni) Depozitul Europa Plus (12 luni) Depozitul Pensia Plus (12 luni) Contul curent bonificat in lei si valuta Depozitul Crescendo (3 luni. 180 de zile) Certificatul de depozit nominativ (30. 180. 12 luni) Broken deposits Depozite la termen in valuta (1 luna.

studii de fezabilitate VI. CASH MANAGEMENT: Plati in numerar Redistribuire de numerar la alte banci comerciale pe baza de conventii scrise Primire/pastrare de genti de numerar Colectarea si transportul numerarului de la clienti cu mijloacele de transport ale bancii. TRANSFERURI DE FONDURI: Plati si incasari efectuate prin conturile de disponibilitati. cambii si alte documente Efectuarea de plati catre furnizorii de utilitati Deschideri de conturi de disponibilitati Confirmari de solduri din extrase de cont (persoane fizice si juridice) Eliberare extrase de cont si anexe. OPERATIUNI CONEXE ACTIVITATII DE CREDITARE: Eliberarea scrisorilor de bonitate. Carduri de credit: Visa Clasic III.consolidarea sau extinderea imobilului C. de sprijin pentru clientii bancii Servicii de evaluare si avizare Servicii de consultanta de specialitate: pentru activitatea de creditare pentru activitatea de evaluare. OPERATIUNI PE PIATA VALUTARA INTERBANCARA: Tranzactii de schimb valutar Hedging Tranzactii la termen IV. card de debit cu facilitate de overdraft. Visa Electron (persoane fizice). MasterCard Business Lider (persoane juridice). bilete la ordin. ALTE SERVICII: Analizarea si decontarea biletelor la ordin si a cambiilor Deschideri de acreditive in lei si valuta Remiterea spre incasare a borderourilor cu cecuri barate. Carduri de debit: Maestro Partener (persoane fizice) cu posibilitate de overdraft. SERVICII BANCARE I. de intentie. la solicitarea acestuia Transport de numerar de/la BNR pentru alte unitati bancare II.TRANZACTII SPECIFICE PIE?EI DE CAPITAL: Decontarea speciala a operatiunilor cu valori mobiliare. sau duplicate la solicitarea clientului Fotocopie documente legate de activitatea bancara Consultarea bazei de date CIP la cererea clientilor (persoane fizice si juridice) Depozitarea si pastrarea in tezaur a obiectelor si a altor valori de tezaurizat Verificarea autenticitatii bancnotelor straine Transfer rapid de bani in sistem Western Union in USD. inclusiv plati catre furnizorii de utilitati. EURO si LEI 27 . Operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara: pentru clienti bancari pentru clienti nebancari V. Cardul co-branded „Carnet de membru” destinat membrilor ACR. precum si transportul numerarului de la banca la sediul titularului de cont.

Astfel. creditul pentru IMM-uri Creditul cu dobanda 0% Scontare 100% Abonamentul Bancar pentru IMM-uri Carduri de debit si credit Scrisori de bonitate Scrisori de garantie in lei si valuta Acreditive si incasso-uri Operatiuni de avalizare bilete la ordin si cambii Servicii electronice Alte servicii bancare 28 . Banca Transilvania este prezenta in toate centrele economice importante din Romania. VODAFONE. IMM si corporate. In toate actiunile sale. pentru a sustine dezvoltarea acestor trei directii si pentru a veni in intampinarea nevoile celor peste 750. detinand peste 300 de sucursale si agentii. care este actionarul sau semnificativ. banca si-a format echipe specializate si un portofoliu complex de produse si servicii. asa incat calitatea sa fie cea care face diferenta. auto. de nevoi personale. Banca Transilvania Actionariat Structura actionariatului la 31 august 2006: 67. Banca Transilvania are suportul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD). Oferta de produse şi servicii Retail: Depozite la cele mai avantajoase dobanzi Instrumente de economisire in lei si valuta Credite in lei si valuta (imobiliare si ipotecare. ZAPP si ORANGE atat la ghisee. pentru cumpararea de actiuni) Cecuri de calatorie Direct Debit Incasari taxa viza Transferuri rapide de bani Western Union Carduri de debit si credit Servicii electronice Casa de schimb valutar Alte servicii bancare IMM: Creditul 1 ORA START UP.Plata facturilor ROMTELECOM. 3.10% capital strain (din care 15% BERD) Infiintata in anul 1994 Banca Transilvania este azi una dintre cele mai importante institutii financiar – bancare din Romania si una dintre cele mai atractive companii listate la Bursa de Valori Bucuresti. VODAFONE.90% capital roman 32. ORANGE). Banca Transilvania este structurata pe trei linii de afaceri: retail.5. O prioritate a activitatii sale este perfectionarea continua a serviciilor si a angajatilor.000 de clienti activi si a clientilor potentiali. cat si prin bancomatele proprii (ROMTELECOM.

ro  www.R. Bucureşti  Lucian C.ro  www. Bucureşti  Silviu Cerna – Sistemul monetar şi politica monetară.ro  www.ro  www.wikipedia.banca-romaneasca. Ionescu – Băncile şi operaţiunile bancare . Bucureşti Resurse web:  www.BIBLIOGRAFIE  Constantin Rotaru – Sistemul bancar românesc.ro  www.raiffeisen.bancatransilvania. I.carpatica. Editura Economică.org 29 .ro  www.ro. Editura Expert.bnro..B.euroticket. Editura Enciclopedică.