TEMA 3. ETICA PROFESIONALĂ ŞI CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE AUDIT 3.1 Obiectivele şi principiile fundamentale privind conduita profesională a auditorilor 3.

2 Regulile conduitei profesionale a auditorilor 3.3 Controlul calităţii la nivelul firmei de audit. 3.4 Controlul calităţii exercitării auditului financiar 3.1 Obiectivele şi principiile fundamentale privind conduita profesională a auditorilor Din conţinutul Codului privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar pot fi formulate obiectivele profesiei de auditor, care se referă la:  desfăşurarea activităţii prin îndeplinirea standardelor la cel mai înalt nivel profesional;  realizarea atribuţiilor prin atingerea nivelului competitiv al performanţelor;  îndeplinirea cerinţelor interesului public. Îndeplinirea obiectivelor menţionate are la bază următoarele principii etice: Onestitatea Calitatea auditorului financiar de a fi drept şi onest în realizarea serviciilor profesionale. Auditorii trebuie să fie sinceri şi oneşti la prestarea serviciilor profesionale. Obiectivitatea Auditorii trebuie să fie corecţi, imparţiali şi nu trebuie să permită prevalarea asupra obiectivităţii a unor prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe. Competenţa profesională şi conştiinciozitatea La prestarea serviciilor auditorii trebuie să fie conştiincioşi, competenţi şi silitori, precum şi să menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la aşa un nivel, care să asigure posibilitatea ca clientul sau patronul să beneficieze de servicii profesionale competente, bazate pe ultimele modificări în legislaţie, activitatea practică şi metodologie. Confidenţialitatea Auditorii trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiei dobândite în timpul prestării serviciilor profesionale şi nu trebuie să utilizeze sau să divulge informaţia respectivă fără o permisiune corespunzătoare, cu excepţia cazurilor, în care divulgarea este prevăzută de legislaţie sau de drepturile sau obligaţiile profesionale. Independenţa Atunci când auditorul îşi asumă un angajament de audit, acesta trebuie să fie lipsit de orice interes care ar putea fi privit, indiferent de efectul său real, ca incompatibil cu noţiunile de onestitate (integritate) şi obiectivitate. Comportamentul profesional(conduita profesională)Auditorii trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi să evite orice comportament care ar putea discredita profesia. Cea din urma se ia în considerare la elaborarea cerinţelor etice, ţinând cont de responsabilitatea auditorului faţă de clienţi, terţi, colegi de profesie, colaboratori, patroni, precum şi faţă de public în ansamblu. Respectarea standardelor profesionale tehnice Auditorii trebuie să presteze serviciile profesionale în conformitate cu cerinţele standardelor profesionale tehnice corespunzătoare. Auditorii sunt obligaţi să execute conştiincios şi cu pricepere indicaţiile clientului sau patronului, în măsură în care acestea sunt compatibile cu cerinţele de onestitate, obiectivitate, iar în cazul auditorului ce exercită activitate de audit (în continuare auditor), de asemenea şi cu cerinţa de independenţă (paragrafele 48-60 ale prezentului Cod). În plus, auditorii trebuie să respecte cerinţele:  Legislaţiei Republicii Moldova.  Standardelor Naţionale de Audit (SNA) sau, în lipsa anumitor SNA, Standardelor Internaţionale de audit (SIA) recomandate spre aplicare de către organul de stat ce exercită, în conformitate cu legislaţia , regularizarea activităţii de audit.  Standardelor Naţionale de Contabilitate (SNC) sau, în lipsa anumitor SNC, Standardelor Internaţionale de Contabilitate (SIC) recomandate spre aplicare de către organul de stat ce exercită, în conformitate cu legislaţia în vigoare, regularizarea contabilităţii.  Altor regulamente şi norme aprobate de organele de stat. Interesul public. Ca în orice altă profesie, şi în cea de auditor financiar, o caracteristică esenţială o constituie acceptarea responsabilităţii faţă de public. În materie de audit financiar, publicul îl reprezintă: clienţii; creditorii;autorităţile statului; angajatorii; angajaţii; investitorii; comunitatea de afaceri şi financiară; alte entităţi. 1

Publicul dat se bazează pe obiectivitatea, integritatea şi profesionalismul auditorilor financiari în societate.  Interesul public este de regulă înţeles ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care o deserveşte un auditor financiar profesionist.  Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune numai satisfacerea cerinţelor unui client sau angajator individual, ci, potrivit standardelor profesiei de auditor financiar, acestea sunt determinate într-o mare măsură de interesul public general. Principiile conform prevederilor Codul etic IACPA/AICPA: 1. Responsabilităţi. Pentru a-si îndeplini responsabilităţile ca profesionişti, membrii ar trebui să aplice raţionamente profesionale şi morale juste în toate activităţile lor. 2. Interes public. Membrii ar trebui să-şi asume obligaţia de a acţiona astfel încât să deservească interesul public, să respecte încrederea publicului şi să demonstreze angajament faţă de profesionalism. 3. Integritate. Pentru a păstra şi consolida încrederea publicului, membrii ar trebui să-şi exercite toate responsabilităţile profesionale cu cel mai acut sens al integrităţii. 4. Obiectivitate şi independenţă. Un membru ar trebui să-şi păstreze atitudinea obiectivă şi să evite conflictele de interese în cursul exercitării responsabilităţilor sale profesionale. Un membru din practica publică ar trebui să fie independent în fapte şi atitudini atunci când prestează servicii de audit şi alte servicii de certificare. 5. Rigoare profesională cuvenită. Un membru ar trebui să respecte normele tehnice şi etice ale profesiei, să vizeze continuu îmbunătăţirea competenţelor sale şi a calităţii serviciilor sale, precum şi să-şi exercite responsabilităţile profesionale la cel mai înalt nivel al capacităţilor de care dispune. 6. Perimetrul şi natura serviciilor. Un membru implicat în practica publică ar trebui să respecte principiile Codului de conduită profesională în cursul determinării perimetrului şi naturii serviciilor de prestat. (Secţiunea din Codul etic IACPA/AICPA, şase principii etice) 3.2 Regulile conduitei profesionale a auditorilor Codul de conduită profesională al IACPA/AICPA oferă atât norme generale pentru conduită ideală, cât şi reguli de conduită specifice şi cu aplicare concretă. Regulile de conduită profesională a auditorilor: • Independenţa (regula101). Un membru de practică publică va fi independent în prestarea serviciilor profesionale, conform prevederilor din normele adoptate de către organismele desemnate. • Integritatea şi obiectivitatea (regula 102). În prestarea oricărui serviciu de specialitate, un membru îşi va păstra obiectivitatea şi integritatea, va evita conflictele de interese, nu va prezenta cu bună ştiinţă informaţii eronate şi nu-şi va sacrifica propriul raţionament în favoarea opiniilor unor alte persoane. • Standardele generale (regula 201). Pentru toate serviciile, un membru se va conforma următoarelor standarde profesionale şi interpretărilor acestora de către organismele desemnate:  va presta numai acele servicii profesionale pe care estimează în limite rezonabile că le va putea executa cu competenţă profesională;  va da dovadă de rigoare profesională cuvenită;  va planifica şi supraveghea de manieră adecvată toate angajamentele;  va obţine suficiente date relevante pentru a crea o bază de referinţă rezonabilă în vederea formulării tuturor concluziilor sau recomandărilor. • Respectarea standardelor (regula 202). Un membru care prestează servicii legate de audit, revizuire, compilare, consultanţă de gestiune, fiscalitate sau alte servicii de specialitate se va conforma normelor adoptate de organele desemnate. • Principiile contabile (regula 203). Un membru va aplica standardele de raportare aferente auditului profesionist, adoptate de organele desemnate, în cursul emiterii rapoartelor privind conformarea entităţilor examinate cu principiile contabile general acceptate. 2

• •

• •

Confidenţialitatea informaţiilor clientului (regula301). Un membru implicat în practica publică nu va dezvălui nici o informaţie confidenţială a clientului fără acordul explicit al acestuia, sau in cazul in care există o datorie legală sau profesională, situaţiilor specifice incluse în Regula 301. Onorariile condiţionate (regula 302). Un membru implicat în practica publică nu va presta nici un tip de serviciu profesional contra unui onorariu condiţionat, în cazul în care membru respectiv efectuează în acelaşi timp şi pentru acelaşi client un audit, o revizuire, anumite compilări ale situaţiilor financiare sau o revizuire a situaţiilor financiare previzionale. Pe lângă acestea, un membru implicat în practica publică nu va întocmi pentru nici un client, contra unui onorariu condiţionat, declaraţii fiscale originale sau amendate sau dosare de rambursare a impozitelor plătite în surplus. Faptele compromiţătoare (regula 501). Un membru nu va comite nici un fapt care ar putea compromite profesia în ansamblu. Publicitatea şi alte forme de abordare (solicitare) a clienţilor (regula 502) . Un membru implicat în practica publică nu va căuta să atragă clienţi prin publicitate sau alte forme de abordare, aplicând metode false, înşelătoare sau frauduloase. Abordarea (solicitarea) clienţilor prin utilizarea unor comportamente de constrângere, înşelăciune sau hărţuire este interzisă. Comisioanele şi onorariile de trimitere (recomandare) (regula 503). Un membru implicat în practica publică nu va încasa sau plăti nici un comision sau onorariu de trimitere (recomandare) nici unui client, în cazul în care membrul respectiv efectuează în acelaşi timp şi pentru acelaşi client un audit, o revizuire, anumite compilări ale situaţiilor financiare sau o revizuire a situaţiilor financiare previzionale. În cazul aplicării unor comisioane sau onorarii de trimitere/recomandare autorizate, un membru este obligat să-şi informeze clientul despre existenţa acestora. Forma de organizare şi denumirea (regula 505 ). Un membru poate practica în domeniul contabilităţii publice numai în cadrul unei firme autorizate în cadrul legislativ a unui stat. Un membru nu va presta servicii în domeniul contabilităţii publice sub un nume de entitate înşelător.

3.3 Controlul calităţii la nivelul firmei de audit. Sistemul de control al calităţii trebuie să includă politici şi proceduri referitoare la următoarele elemente:  Responsabilitatea conducerii privind calitatea la nivelul companiei;  Cerinţele de etică;  Acceptarea sau continuarea relaţiilor cu clienţii şi a angajamentelor specifice;  Resurse umane;  Realizarea angajamentului;  Monitorizarea. Politicele şi procedurile de control al calităţii necesită a fi documentate şi comunicate personalului companiei. Această comunicare descrie politicele şi procedurile de control al calităţii şi obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul lor, şi include mesajul potrivit căruia fiecare persoană are o responsabilitate proprie pentru asigurarea calităţii şi trebuie să respecte aceste politici şi proceduri. În plus, compania recunoaşte importanţa obţinerii unui feedback (răspuns înapoi) cu privire la sistemul de control al calităţii din partea personalului său. Astfel, compania trebuie să încurajeze personalul să comunice opiniile şi problemele lor legate de controlul calităţii. 3.3.1. Responsabilitatea conducerii privind calitatea la nivelul companiei. Compania trebuie să stabilească politici şi proceduri create pentru promovarea unei culturi interne bazate pe recunoaşterea ideii conform căreia calitatea este esenţială pentru îndeplinirea angajamentelor. Astfel de politici şi proceduri cer ca directorii executivi, echivalenţii acestora sau consiliul director al partenerilor, dacă este cazul, să-şi asume responsabilitatea pentru sistemul de control al calităţii din cadrul companiei. Conducerea companiei şi exemplele pe care le oferă aceasta, influenţează cultura internă a companiei. Promovarea unei culturi interne orientată spre calitate depinde de acţiunile şi mesajele 3

frecvente, clare şi consistente venite de la toate nivelele de conducere din cadrul companiei, prin care să se pună accentul pe politicele şi procedurile de control al calităţii şi prin care să se solicite:  realizarea activităţilor în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele normative;  emiterea de rapoarte adecvate în circumstanţele date. Tipul dat de mesaje şi acţiuni încurajează o cultură care recunoaşte şi apreciază munca de înaltă calitate. Acestea pot fi comunicate în cadrul unor seminare de pregătire, întâlniri, prin dialog formal sau informal, prin declaraţii de misiune, scrisori de înştiinţare sau memorandumuri. Acestea sunt incluse în documentele interne şi materialele de pregătire profesională, precum şi în procedurile de evaluare a partenerilor şi a angajaţilor, astfel încât aceste mesaje şi acţiuni vor susţine şi vor întări viziunea companiei asupra importanţei calităţii şi modul în care aceasta se poate obţine. Importantă este şi necesitatea conducerii de a recunoaşte că strategia companiei depinde într-o măsură foarte mare de cerinţa de verificare a calităţii în toate angajamentele pe care le efectuează compania. Aşa:  Compania desemnează responsabilităţile de conducere astfel încât motivele comerciale să nu afecteze calitatea muncii prestate;  Politicile şi procedurile companiei care privesc evaluarea performanţelor, compensarea şi promovarea personalului (inclusiv sistemele de compensare) sunt elaborate pentru a demonstra angajamentul companiei de a respecta calitatea;  Compania alocă resurse suficiente pentru dezvoltarea, documentarea şi sprijinirea politicilor şi procedurilor de control al calităţii. Orice persoană sau persoane care deţin responsabilitatea operaţională pentru sistemul de control al calităţii, persoane numite de directorul executiv sau consiliul director al partenerilor, trebuie să dispună de aptitudini şi experienţă adecvată şi suficientă, precum şi autoritatea necesară pentru asumarea acestor responsabilităţi. Experienţa şi abilitatea adecvată şi suficientă permite persoanelor responsabile să identifice şi să înţeleagă problemele de control al calităţii şi să elaboreze politici şi proceduri potrivite. Autoritatea necesară permite persoanelor responsabile să implementeze aceste politici şi proceduri. 3.3.2 Cerinţele de etică. Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri create pentru ai oferi o asigurare rezonabilă că atât compania cât şi personalul acesteia respectă cerinţele etice relevante. Cerinţele de etică referitoare la angajamentele de audit şi de revizuire a informaţiilor financiare istorice, precum şi la alte angajamente de asigurare sau servicii conexe cuprind, în mod normal, secţiunile A şi B din Codul de Etică IFAC precum şi cerinţele naţionale care pot fi mai restrictive. Codul de Etică IFAC stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale, care includ:  Integritatea (onestitatea);  Obiectivitatea;  Competenţa profesională şi conştiinciozitatea (diligenţa cuvenită);  Confidenţialitatea;  Comportamentul profesional;  Respectarea standardelor profesionale tehnice. Compartimentul (Secţiunea) A „Norme generale de conduită profesională aplicabile auditorilor ce exercită activitate de audit şi contabililor titulari ” din Codul de Etică IFAC include o abordare conceptuală a independenţei pentru angajamentele de asigurare, abordare ce ţine cont de ameninţările la adresa independenţei, măsurile de siguranţă acceptate şi interesul public. Politicile şi procedurile companiei prin accentul pe principiile fundamentale, care sunt întărite în special de conducerea companiei, educaţie şi pregătire profesională, monitorizare şi un proces de abordare a neconformităţii. Independenţa în cadrul angajamentelor de asigurare este atât de importantă încât este discutată separat. Independenţa Entitatea trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să-i ofere o asigurare rezonabilă că atât compania cât şi personalul acesteia, şi unde este cazul, alte persoane care trebuie să respecte cerinţele de independenţă (inclusiv experţii contractaţi de companie şi personalul unei companii conectate ), îşi 4

menţin independenţa în cazurile cerute de cerinţele naţionale de etică. Astfel de politici şi proceduri trebuie să permită companiei:  să comunice cerinţele de independenţă personalului său şi, unde este cazul, altor persoane care trebuie să le respecte;  să identifice şi să evalueze circumstanţele şi relaţiile care creează ameninţări asupra independenţei şi să adopte măsurile necesare pentru eliminarea acestor ameninţări sau reducerea lor până la nivelul acceptabil prin aplicarea unor măsuri de siguranţă sau dacă este adecvat retragerea din cadrul angajamentului. 3.3.3 Resurse umane. Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să-i ofere o asigurare că deţine suficient personal, cu capacitatea, competenţa şi dorinţa de a adera la principiile etice necesare pentru îndeplinirea angajamentelor în conformitate cu standardele profesionale şi cerinţele legale. Aceste politici trebuie să permită companiei sau partenerilor de angajament să elaboreze rapoarte adecvate în circumstanţele date. Astfel de politici şi proceduri abordează următoarele aspecte legate de personal:  Recrutare;  Evaluarea performanţelor;  Abilităţi;  Competenţă;  Dezvoltare profesională;  Promovare;  Compensare;  Estimarea necesităţilor personalului. Abordarea aspectelor date permite companiei să evalueze numărul şi caracteristicile persoanelor necesare pentru angajamentele companiei. Procesele de recrutare ale firmei includ proceduri care sprijină compania în selectarea unor persoane integre care au capacitatea de a-şi dezvolta abilităţile şi competenţa necesare pentru activitatea companiei. Abilităţile şi competenţa să dezvoltă prin mai multe metode, inclusiv:  Pregătire profesională.  Dezvoltare profesională continuă, inclusiv pregătire profesională.  Experienţă profesională.  Pregătire efectuată de către membrii mai experimentaţi ai personalului, de exemplu, alţi membri ai echipei de angajament. Competenţa personalului companiei depinde, într-o măsură semnificativă, de un nivel adecvat de dezvoltare profesională continuă, astfel încât personalul să-şi menţină cunoştinţele şi abilităţile. Compania oferă resursele şi asistenţa necesară în pregătirea profesională a personalului. O poate face atât prin utilizarea surselor interne, cât şi externe (contractare serviciilor din afara companiei). Procedurile companiei pentru evaluarea performanţelor, compensare şi promovare oferă recunoaştere şi recompensare pentru dezvoltarea şi menţinerea competenţelor şi pentru respectarea principiilor etice. În special, compania:  Aduce la cunoştinţă personalului care sunt aşteptările companiei, în ceea ce priveşte performanţa şi principiile etice;  Furnizează personalului evaluare şi consultanţă cu privire la performanţe, progres şi dezvoltare profesională;  Ajută personalul să înţeleagă că promovarea în poziţii cu o responsabilitate mai mare depinde, printre altele, de calitatea performanţelor şi aderarea la principiile etice, şi că neconformarea cu politicile şi procedurile companiei poate atrage măsuri disciplinare. Mărimea şi circumstanţele companiei vor influenţa structura procesului de evaluare a performanţelor. În special, companiile mai mici pot folosi metode mai puţin formale pentru evaluarea performanţelor personalului lor. Determinarea echipelor de angajament Compania trebuie să desemneze responsabilitatea pentru fiecare angajament unui partener de angajament. Compania elaborează politici şi proceduri care să solicite că: 5

 Identitatea şi rolul partenerului de angajament să fie comunicată membrilor cheie din managementul şi din conducerea clientului;  partenerul de angajament să deţină capacitatea, competenţa, autoritatea şi timpul necesare pentru îndeplinirea rolului său;  responsabilităţile partenerului de angajament să fie definite clar şi să-i fie comunicate acestuia. Politicile şi procedurile includ sisteme de monitorizare a activităţilor în desfăşurare şi disponibilitatea partenerilor de angajament astfel încât aceştia să dispună de timp să se elibereze în mod adecvat de responsabilităţile deţinute. Compania trebuie să desemneze personalul adecvat cu capacitatea, competenţa şi timpul necesar pentru a îndeplini angajamentele în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale, precum şi pentru a permite companiei sau partenerilor de angajament să elaboreze rapoarte adecvate în circumstanţele date. Compania stabileşte proceduri pentru evaluarea capacităţilor şi competenţei angajaţilor săi. Capacităţile şi competenţa de care se ţine cont la desemnarea echipelor de angajament, şi când se determină nivelul de supraveghere necesar, includ următoarele:  Înţelegerea şi experienţa practică cu privire la angajamentele de natură şi complexitate similară, prin pregătire profesională şi participare adecvată;  Înţelegerea standardelor profesionale şi a cerinţelor normative şi legale;  Cunoştinţe tehnice adecvate, inclusiv cunoştinţe cu privire la tehnologia informaţiilor;  Cunoştinţe cu privire la domeniul de activitate la care operează clientul;  Abilitatea de a aplica raţionamentul profesional;  Înţelegerea politicilor ş procedurilor de control al calităţii proprii companiei. 3.3.4. Realizarea angajamentului Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să-i ofere o asigurare rezonabilă că angajamentele sunt efectuate în conformitate cu standardele şi cerinţele legale, şi că compania sau partenerul de angajament elaborează rapoarte adecvate în circumstanţele date. Prin politicele şi procedurile sale compania încearcă să ofere consistenţă în calitatea modului de realizare a angajamentului. Acest lucru poate fi obţinut prin manuale scrise sau în format electronic, instrumente de software sau alte forme de documentaţie standardizată, sau prin materiale de îndrumare cu privire la domeniul de activitate sau obiectul specific de activitate. Aspectele abordate includ:  Modul în care li se prezintă angajamentul echipelor implicate pentru a putea înţelege obiectivele activităţii desfăşurate.  Proceduri pentru obţinerea conformităţii cu standardele aplicabile angajamentelor.  Proceduri de supervizare a angajamentului, pregătirea şi îndrumarea personalului.  Metodele de revizuire a activităţii efectuate, a raţionamentelor utilizate şi a formei raportului emis.  Documentarea adecvată a activităţii desfăşurate şi a perioadei şi întinderii revizuirii.  Proceduri pentru actualizarea tuturor politicilor şi procedurilor. Important este ca toţi membrii echipei de angajament să înţeleagă obiectivele activităţii pe care o realizează. Lucrul în echipă şi pregătirea adecvată sunt necesare pentru a ajuta membrii echipei de angajament care sunt mai puţin experimentaţi să înţeleagă clar obiectivele activităţii desfăşurate. Supervizarea include:  Urmărirea gradului de realizare a angajamentului.  Evaluarea abilităţilor şi competenţei fiecărui membru al echipei de angajament, dacă dispun de destul timp pentru a realiza activitatea, dacă înţeleg instrucţiunile şi dacă activitatea se desfăşoară conform abordării planificate a angajamentului.  Abordarea problemelor semnificative ce apar în cadrul angajamentului, evaluarea importanţei lor şi schimbarea modului de abordare planificat în mod adecvat.  Identificarea problemelor în care este necesară consultarea sau evaluarea din partea unor membri mai experimentaţi ai echipei de angajament în cursul angajamentului. Responsabilităţile pentru revizuire sunt determinate pe baza ideii conform căreia membrii mai experimentaţi ai echipei de angajament, inclusiv partenerul de angajament, revizuiesc munca efectuată de către membrii mai puţin experimentaţi. Persoanele care revizuiesc evaluează dacă: 6

 Activitatea s-a efectuat în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele normative şi legale;  Au apărut probleme ce trebuie în continuare avute în vedere (la control);  Au avut loc consultări adecvate şi concluziile rezultate au fost documentate şi implementate;  Este necesară revizuirea naturii, perioadei şi întinderii activităţii efectuate;  Activitatea efectuată este în concordanţă cu concluziile trase şi este bine documentată;  Probele obţinute sunt adecvate şi suficiente pentru a susţine raportul;  Au fost atinse obiectivele din procedurile de angajament. Consultanţă Compania este necesar să elaboreze politici şi proceduri care să-i ofere o asigurare rezonabilă că:  primeşte o consultanţă adecvată cu privire la problemele dificile şi contencioase;  există suficiente resurse care să-i permită obţinerea unei consultanţe adecvate;  natura şi scopul acestei consultanţe sunt documentate;  concluziile generate de o astfel de consultanţă sunt documentate şi implementate. Consultanţa include discuţii, la nivelul profesional adecvat, cu persoane din cadrul companiei sau din afara ei, care deţin expertiză necesară pentru a soluţiona o problemă dificilă sau contencioasă. Consultanţa utilizează resursele de cercetare potrivite precum şi experienţa colectivă şi expertiza tehnică a companiei. Consultanţa contribuie la promovarea calităţii şi îmbunătăţeşte modul de aplicare a raţionamentului profesional. Compania încearcă să construiască o cultură în care consultanţa este recunoscută drept un punct forte şi încurajează personalul să solicite consultanţă în privinţa problemelor dificile sau contencioase. Consultarea eficientă cu alţi profesionişti cere ca persoanelor cărora li se solicită consultanţă să li se prezinte toate faptele relevante care să le permită să ofere un sfat informat cu privire la problemele tehnice, etice sau de altă natură. Procedurile de consultanţă cer ca aceasta să fie solicitată persoanelor din cadrul companiei (sau din afara ei), care deţin cunoştinţele şi experienţa necesare cu privire la problemele importante tehnice, etice sau de altă natură, şi, de asemenea, cer să existe o documentare şi implementare a concluziilor rezultate în urma consultanţei. O companie care este nevoită să obţină consultanţă din exterior poate beneficia de serviciile oferite de:  alte firme,  organismele profesionale şi de reglementare,  organizaţii comerciale. Documentarea consultanţei cu alţi profesionişti care implică probleme dificile sau contencioase este necesar să fie aprobată atât de cel care solicită, cât şi de cel căruia i se solicită consultanţă. Documentarea trebuie să fie completă şi detaliată pentru a permite:  Înţelegerea problemei în privinţa căreia se solicită consultanţă;  Înţelegerea rezultatelor consultanţei, inclusiv deciziile luate, baza pentru aceste decizii şi modul în care au fost implementate. Diferenţe de opinie Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri pentru a trata şi rezolva diferenţele de opinii din cadrul echipei de angajament, împreună cu cei consultaţi, şi unde este cazul, între partenerul de angajament şi persoana responsabilă cu controlul calităţii din cadrul angajamentului. Concluziile obţinute trebuie documentate şi implementate. Raportul nu trebuie emis înainte de rezolvarea problemei. O companie care foloseşte o persoană calificată din afara firmei pentru a realiza controlul calităţii angajamentului, recunoaşte că diferenţele de opinie pot apărea şi elaborează proceduri pentru a le rezolva, de exemplu, prin consultarea unui alt practician sau a unei alte companii, sau a unui organism profesional sau de reglementare. Revizuirea controlului calităţii în cadrul angajamentului Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să solicite, în cazul unor angajamente specifice, o revizuire a controlului calităţii angajamentului, care să ofere o evaluare obiectivă a raţionamentelor profesionale semnificative utilizate de echipa de angajament şi a concluziilor formulate în raport. Astfel de politici trebuie să: 7

 solicite un control al calităţii pentru toate auditurile asupra situaţiilor financiare ale entităţilor cotate;  stabilească criteriile conform cărora toate celelalte audituri şi revizuiri ale informaţiilor financiare istorice sau celelalte angajamente de asigurare şi servicii conexe trebuie să fie evaluate pentru a determina dacă este necesară efectuarea unui control al calităţii;  solicite efectuarea unui control al calităţii pentru toate angajamentele ce îndeplinesc criteriile de la punctul precedent. Politicile şi procedurile companiei trebuie să impună finalizarea revizuirii controlului calităţii asupra angajamentului înainte de emiterea raportului. Criteriile de care ţine cont compania în determinarea angajamentelor, altele decât cele de audit al situaţiilor financiare a entităţilor cotate, urmează să facă obiectul unei inspecţii pentru controlul calităţii, includ următoarele:  Natura angajamentului, inclusiv măsura în care implică aspecte de interes public.  Identificarea circumstanţelor neobişnuite sau a riscurilor în cadrul unui angajament sau a unei clase de angajamente.  Dacă există legi sau reglementări care să impună inspecţia pentru controlul calităţii. Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri ce stabilesc: 1. Natura, durata şi întinderea unui control al calităţii; 2. Criteriile pentru alegerea persoanelor responsabile cu controlul calităţii; 3. Documentarea necesară pentru efectuarea unui control al calităţii. Natura, durata şi întinderea unei revizuiri a controlului calităţii O inspecţie pentru controlul calităţii unui angajament în mod normal implică discuţii cu partenerul de angajament, o revizuire a situaţiilor financiare sau a altor informaţii legate de obiectul angajamentului şi a raportului şi, în special, aprecierea dacă raportul este adecvat. De asemenea , implică o revizuire a foilor de lucru selectate din care rezultă raţionamentele semnificative făcute de echipa de angajament, precum şi a concluziilor la care au ajuns. Întinderea revizuirii depinde de complexitatea angajamentului şi de riscul ca raportul să nu fie adecvat în circumstanţele date. Revizuirea nu micşorează responsabilităţile partenerului de angajament. O inspecţie pentru controlul calităţii angajamentelor de audit al situaţiilor financiare a entităţilor cotate include analiza următoarelor:  Evaluarea făcută de echipa de angajament a independenţei companiei în legătură cu respectivul angajament.  Riscurile semnificative identificate în timpul angajamentului şi răspunsurile la aceste riscuri.  Raţionamentele făcute, mai ales referitoare la pragul de semnificaţie şi la riscurile semnificative.  Dacă a fost solicitată consultanţă adecvată cu privire la problemele legate la diferenţele de opinie sau alte probleme dificile sau contencioase, şi concluziile discuţiilor purtate.  Semnificaţia şi dispunerea declaraţiilor eronate corectate sau necorectate identificate în timpul angajamentului.  Aspectele ce trebuie comunicate managementului sau celor din conducere, şi, unde este cazul, altor părţi interesate cum sunt organismele de reglementare.  Dacă foile de lucru selectate pentru revizuire reflectă activitatea efectuată în legătură cu raţionamentele semnificative şi dacă susţin concluziile trase.  Gradul de adecvare a raportului ce urmează a fi emis. Revizuirea pentru controlul calităţii angajamentelor, altele decât cele de audit al situaţiilor financiare a entităţilor cotate, în funcţie de circumstanţe, pot include unele sau toate aceste consideraţii. Persoana responsabilă cu controlul calităţii efectuează revizuirea în timp util în etape potrivite din timpul angajamentului astfel încât problemele semnificative să poată fi rezolvate înainte de emiterea raportului. Atunci când persoana responsabilă cu controlul calităţii face recomandări pe care partenerul de angajament nu le acceptă şi problema nu este rezolvată, raportul nu va fi emis până când problema în discuţie nu este rezolvată prin aplicarea procedurilor firmei în ce priveşte diferenţele de opinie. Criteriile pentru selectarea persoanelor responsabile cu controlul calităţii 8

Modul de selectare a persoanelor date are loc prin:  calificările tehnice necesare pentru îndeplinirea unui astfel de rol, inclusiv experienţa şi autoritatea necesară;  gradul în care o astfel de persoană poate fi consultată cu privire la angajament fără a-i compromite obiectivitatea Politicele şi procedurile firmei, companiei sunt elaborate pentru a menţine obiectivitatea persoanei responsabile cu controlul calităţii. Spre exemplu, această persoană:  nu este aleasă de partenerul de angajament;  nu a participat la realizarea angajamentului în timpul perioadei de revizuire;  nu ia decizii în locul echipei de angajament;  nu este subiectul altor considerente care i-ar putea afecta obiectivitatea. Partenerul de angajament poate să se consulte cu persoana responsabilă cu controlul calităţii în timpul derulării angajamentului. O astfel de consultanţă nu trebuie să afecteze posibilitatea ca acea persoană să fie aleasă pentru controlul calităţii. Atunci când natura şi întinderea discuţiilor devin semnificative, trebuie să se menţină obiectivitatea persoanei responsabile cu controlul calităţii. Atunci când acest lucru nu este posibil, o altă persoană din cadrul companiei (firmei) sau o altă persoană calificată din afara firmei va fi numită pentru a prelua rolul fie al celui responsabil cu controlul calităţii, fie al persoanei ce urmează a fi consultată în legătură cu angajamentul. Politicele companiei trebuie să ofere îndrumare pentru cazurile în care este necesară înlocuirea persoanei responsabile cu controlul calităţii atunci când abilitatea de a efectua o revizuire obiectivă este pusă în pericol. Documentarea necesară pentru efectuarea unui control al calităţii Politicele şi procedurile în cazul dat trebuie să arate că:  procedurile cerute de politicele companiei legate de controlul calităţii au fost urmate;  controlul calităţii s-a încheiat înainte de elaborarea raportului;  persoana care efectuează controlul calităţii nu are cunoştinţe de probleme nerezolvate care ar face să creadă că raţionamentele semnificative şi concluziile echipei de angajament nu au fost adecvate. 3.3.5 Monitorizarea Scopul monitorizării conformităţii cu politicile şi procedurile de control al calităţii este de a oferi o evaluare a:  Aderării la standardele profesionale şi la cerinţele normative şi legale;  Eficacităţii modului de elaborare a sistemului de control al calităţii şi a modului de implementare al acestuia;  Modului de aplicare a politicilor şi procedurilor, pentru a verifica gradul de adecvare, astfel încât rapoartele emise de companie sau de partenerii de angajament să fie potrivite în condiţiile date. Compania desemnează responsabilitatea pentru procesul de monitorizare unui partener sau parteneri, sau altor persoane care deţin experienţa suficientă şi adecvată şi autoritatea de a-şi asuma această răspundere în cadrul firmei. Monitorizarea sistemului de control a calităţii este efectuată de persoane competente şi acoperă atât gradul de adecvare al sistemului cât şi eficacitatea modului de operare a acestuia. Analiza şi evaluarea continuă a sistemului de control al calităţii include:  Analiza noilor dezvoltări ale standardelor profesionale şi cerinţelor normative şi legale, şi modul în care acestea se reflectă în politicile şi procedurile companiei, acolo unde este posibil;  Analiza confirmării scrise a conformităţii cu politicele şi procedurile firmei referitoare la independenţă;  Analiza dezvoltării profesionale, inclusiv a pregătirii profesionale;  Analiza deciziilor legate de acceptarea sau continuarea relaţiei cu un client sau a angajamentelor specifice;  Determinarea măsurilor corective ce trebuie luate şi a îmbunătăţirilor sistemului, şi includerea feedback-ului în politicele şi procedurile firmei, referitoare la pregătirea şi formarea profesională; 9

 Comunicarea către personalul interesat a problemelor identificate în sistem, la nivelul de înţelegere a sistemului, sau în respectarea acestuia;  Monitorizarea de către personalul adecvat astfel încât modificările necesare să fie efectuate prompt în politicele şi procedurile legate de controlul calităţii; Inspectarea unei părţi a angajamentelor finalizate se realizează în mod normal periodic. Angajamentele selectate pentru inspecţie includ cel puţin un angajament pentru fiecare partener de angajament la un ciclu de inspecţie, care nu poate să depăşească TREI ANI. Maniera în care se organizează ciclul de inspecţie, inclusiv perioada de selectare a angajamentelor, depinde de unii factori, cum ar fi:  Mărimea companiei.  Numărul şi locaţia/adresa birourilor sale.  Rezultatele procedurilor anterioare de monitorizare.  Gradul de autoritate deţinut de personal şi de filiale  Natura şi complexitatea practicilor şi a organizării companiei.  Riscurile asociate clienţilor companiei şi a angajamentelor specifice. Procesul de inspecţie include selectarea angajamentelor individuale, dintre care unele pot fi selectate fără notificarea anterioară a echipei de angajament. Persoanele care inspectează angajamentele nu trebuie să fie implicaţi în realizarea angajamentului sau a revizuirii pentru controlul calităţii. În determinarea ariei de cuprindere a inspecţiilor, compania poate lua în considerare scopul sau concluziile unui program extern şi independent. Un astfel program extern nu constituie un înlocuitor pentru programul de monitorizare intern al companiei. Compania trebuie să evalueze efectul diferenţelor identificate ca rezultat al procesului de monitorizare şi să determine dacă acestea sunt:  Scăpări care nu indică neapărat că sistemul de control este deficient în a oferi companiei o asigurare rezonabilă că respectă standardele profesionale şi cerinţele legale şi că rapoartele elaborate de companie sau de partenerii de angajament sunt potrivite cu circumstanţele date; sau  Deficienţe sistematice, repetate sau semnificative ce necesită măsuri corective prompte. Compania trebuie să comunice partenerilor de angajament interesaţi şi altor membri ai personalului, deficienţele identificate ca rezultat al procesului de monitorizare şi recomandările cu privire la măsurile de remediere a situaţiei. Evaluarea fiecărui tip de deficienţă este necesar să genereze şi recomandări pentru una sau mai multe din următoarele:  Luarea de măsuri de remediere a situaţiei în legătură cu anume angajament sau membru al personalului;  Comunicarea descoperirilor celor responsabili cu pregătirea profesională;  Modificări ale politicilor şi procedurilor de control al calităţii;  Măsuri disciplinare împotriva acelora, care încalcă politicile şi procedurile firmei, mai ales împotriva acelora care fac asta în mod repetat. Dacă rezultatele procedurilor de monitorizare indică faptul că un raport ar putea fi inadecvat sau că s-au omis unele proceduri pe parcursul efectuării auditului, compania trebuie să determine măsurile suplimentare necesare pentru conformitatea cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale. Trebuie să ia în calcul obţinerea unei consultanţe juridice. Cel puţin o dată pe an, compania trebuie să înştiinţeze partenerii de angajament sau personalul adecvat (corespunzător) din firmă, inclusiv pe directorii executivi, sau dacă e cazul, consiliul de director al partenerilor, despre rezultatele monitorizării sistemului de control al calităţii. O astfel de comunicare permite companiei şi persoanelor menţionate să adopte măsurile necesare prompt, acolo unde este cazul, în concordanţă cu rolurile şi responsabilităţile specifice acestora. Informaţiile comunicate trebuie să includă următoarele: o o descriere a procedurilor de monitorizare utilizate; o concluziile rezultate în urma monitorizării; o când este cazul, o descriere a deficienţelor sistematice, repetate sau semnificative şi a măsurilor adoptate pentru rezolvarea sau corectarea acestor deficienţe. 10

Raportarea deficienţilor identificate altor persoane decât partenerii de angajament relevanţi nu presupune menţionarea angajamentelor specifice aflate în discuţie, decât în cazul în care o astfel de menţionare este necesară pentru o eliberare de responsabilităţi a persoanelor care nu sunt parteneri de angajament. Documentaţia necesară referitoare la monitorizare: o Stabileşte procedurile de monitorizare, inclusiv procedura pentru selectarea angajamentelor finalizate ce urmează a fi inspectate; o Înregistrează evaluarea: • aderării la standardele profesionale şi la cerinţele normative şi legale; • a eficienţei modului de elaborare a sistemului de control a calităţii şi a modului de implementare; • a modului de aplicare a politicilor şi procedurilor de control al calităţii, astfel în cât rapoartele emise de companie sau de partenerii de angajament sunt adecvate în condiţiile date; o Identifică deficienţele descoperite, evaluează efectul lor, şi stabileşte baza pentru determinarea măsurilor suplimentare necesare, dacă este cazul. Plângeri Compania trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să-i ofere o asigurare rezonabilă că abordează în mod adecvat:  plângerile că activitatea efectuată de companie nu este în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale;  plângerile referitoare la respectarea sistemului de control al calităţii. Plângerile pot fi generate atât din interiorul companiei, cât şi din afara ei. Pot fi făcute de:  personalul companiei;  clienţi;  terţe părţi. Plângerile pot fi primite:  de membrii echipei de angajament;  de alţi angajaţi ai companiei. Ca parte a acestui proces, compania elaborează canale bine definite pentru a permite personalului companiei să prezinte problemele întâlnite fără teamă de represalii. 3.3.6. Documentarea Compania elaborează politici şi proceduri care solicită documente adecvate pentru probarea bunei funcţionări a fiecărui element al sistemului de control al calităţii. Modalitatea de documentare a acestor aspecte este decizia companiei. Firmele mari pot utiliza baze de date electronice pentru a documenta aspecte cum ar fi confirmarea independenţei, evaluarea performanţelor şi rezultatele inspecţiilor de monitorizare. Firmele mici pot folosi metode mai puţin formale – notiţe scrise de mână, liste de verificare sau formulare. Factorii care trebuie luaţi în considerare când se determină forma şi conţinutul documentelor ce probează operativitatea fiecăruia dintre elementele sistemului de control al calităţii includ:  Mărimea firmei şi numărul filialelor sale.  Gradul de autoritate al personalului şi filialelor.  Natura şi complexitatea practicilor şi modul de organizare a companiei. Compania păstrează această documentaţie pe o perioadă suficientă de timp care să permită persoanelor care efectuează procedurile de monitorizare să evalueze conformitatea firmei cu propriul sistem de control al calităţii, sau pe o perioadă mai lungă de timp, prevăzută de lege. 3.4 Controlul calităţii exercitării auditului financiar În conformitate cu Legea privind activitatea de audit, în decembrie 2007 au fost aprobate Regulamentul CSAA şi componenţa nominală a acestuia, iar în ianuarie 2008 a fost format CSAA. În linii generale, CSAA are menirea de a garanta utilizatorilor calitatea serviciilor prestate de auditori şi societăţile de audit, îndeosebi calitatea auditelor obligatorii ale rapoartelor financiare, prin supravegherea activităţii societăţilor de audit. Întrucât CSAA este o structură nouă ce trebuie să 11

îndeplinească funcţii inexistente până în prezent pe teritoriul Republicii Moldova, iar Regulamentul CSAA conţine doar prevederi generale aferente funcţiilor şi atribuţiilor membrilor CSAA, acesta necesită suport intern şi extern în exercitarea acestor funcţii noi. Prezentul Plan prevede acordarea unui suport CSAA în ceea ce priveşte implementarea procesului şi procedurilor de control al calităţii profesiei de auditor în Republica Moldova, inclusiv în realizarea activităţilor sale de supraveghere. Activităţile ce urmează a fi întreprinse de CSAA şi suportul ce va fi acordat pot fi divizate în trei direcţii principale, descrise în cele ce urmează. Activităţi de supraveghere a calităţii lucrărilor de audit ale societăţilor de audit  Elaborarea unui plan de acţiuni al CSAA pentru anii 2009-2014, ce ar include obiectivele de lucru şi capacităţile de atingere a obiectivelor trasate.  Stabilirea şi descrierea ariei de acoperire a procesului de supraveghere din partea CSAA (de exemplu, procesul educaţional, licenţierea, respectarea standardelor profesionale, asigurarea calităţii activităţii de audit, aplicarea sistemului disciplinar etc.).  Elaborarea programului de control al calităţii, ce ar include procedurile de control care trebuie aplicate de colaboratorii Serviciului de control şi verificare din cadrul CSAA.  Stabilirea şi descrierea competenţelor de control şi disciplinare (pedeapsă) ale CSAA. Activităţi orientate spre obţinerea şi menţinerea abilităţilor de control şi a competenţei profesionale ale membrilor CSAA  Organizarea unor seminare cu membrii CSAA în scopul conştientizării de către aceştia a rolului şi funcţiilor organului de supraveghere, inclusiv a cerinţelor aferente asigurării calităţii activităţii de audit şi a sistemului disciplinar.  Stabilirea relaţiilor de cooperare cu organismele de supraveghere din ţările care deja aplică asemenea sistem, ceea ce ar permite acumularea experienţei, inclusiv organizarea asistenţei din partea organismelor internaţionale similare în organizarea controalelor pe teren.  Asigurarea unei pregătiri profesionale şi acumularea experienţei adecvate prin participarea la diverse instruiri, inclusiv aferente normelor de etică, ceea ce ar garanta imparţialitatea şi obiectivitatea angajaţilor Serviciului de control şi verificare faţă de subiecţii controlaţi. Activităţi orientate spre confirmarea transparenţei procesului de supraveghere de către CSAA a activităţii de audit  Elaborarea documentelor ce vor asigura transparenţa procesului de supraveghere a activităţii de audit.  Desfăşurarea activităţilor ce confirmă transparenţa procesului de supraveghere din partea CSAA (de exemplu, informarea publicului pentru programele de lucru anuale şi rapoartele ce atestă activitatea CSAA). Realizarea prezentei acţiuni va contribui la:  asigurarea utilizatorilor şi organelor de reglementare că aceştia se pot baza pe rapoartele financiare auditate şi pot lua decizii economice corecte;  fortificarea unui organ eficient de control al calităţii activităţii de audit, care este capabil să-şi exercite funcţiile şi care va menţine încrederea publicului în profesie. Asigurarea calităţii profesiei de auditor Asigurarea calităţii profesiei de auditor este principalul mijloc a auditorilor de a demonstra utilizatorilor că auditorii activează la un nivel ce corespunde standardelor de audit şi regulilor etice. În acest context este necesar de a lua în considerare actele relevante acestui aspect, aplicate în UE:  Recomandarea Comisiei nr.3304/2000 din 15 noiembrie 2000 privind exigenţele minime în materie de control al calităţii controlului legal al conturilor în Uniunea Europeană;  Recomandarea Comisiei nr.1721/2008 din 6 mai 2008 privind asigurarea calităţii externe pentru auditorii legali şi firmele de audit care auditează entităţile de interes public. Calitatea poate fi asigurată atât prin eforturi interne ale societăţilor de audit, cât şi prin eforturi externe, din partea organelor de reglementare şi supraveghere. Pentru realizarea prezentei acţiuni este necesară implicarea organelor de reglementare şi supraveghere în asigurarea calităţii activităţii de audit prin:  aplicarea unei baze normative adecvate: Legea privind activitatea de audit, SIA, Codul etic;  implementarea regulilor de control extern al calităţii pentru activitatea de audit; 12

 actualizarea Informaţiei privind respectarea procedurilor de control al calităţii lucrărilor de audit, care urmează a fi prezentată de către societăţile de audit în conformitate cu art.10 alin.(5) lit. a) din Legea cu privire la activitatea de audit;  actualizarea Raportului privind transparenţa societăţii de audit, care este necesar de a fi prezentat de către societăţile de audit ce efectuează auditul la entităţile de interes public, în conformitate cu art.10 alin.(5) lit. b) din Legea cu privire la activitatea de audit. Societăţile de audit trebuie să asigure controlul calităţii prin:  actualizarea standardelor şi metodelor interne de activitate, conform legislaţiei în domeniul auditului şi practicilor internaţionale avansate;  elaborarea politicilor şi procedurilor interne de control al calităţii;  îmbunătăţirea calităţii metodelor de audit. Realizarea sus-numitei acţiuni va contribui la asigurarea calităţii profesiei de auditor din Republica Moldova la nivelul cerinţelor internaţionale.

13

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful