You are on page 1of 53

Finantarea Fina ntarea partidelor politice în în Europa

Ce face statul cu banii noætri? Ce fac partidele cu banii lor?

Finantarea Fina ntarea partidelor politice în în Europa
Ce face statul cu banii noætri? Ce fac partidele cu banii lor?

Studiul „Finanţarea partidelor politice în Europa. Ce face statul cu banii noştri? Ce fac partidele cu banii lor?” este publicat în cadrul proiectului „Transparenţă şi control în finanţarea partidelor politice” derulat de către Asociaţia Pro Democraţia cu sprijinul financiar al Uniunii Europene prin Programul Phare 2004 – Consolidarea democraţiei în România.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Drepturi de autor © Asociaţia Pro Democraţia

Publicat la Bucureşti, iunie 2008.

Cuprins

A. Partide politice, între interesul cetăţeanului şi interesul financiar

5 9 9 13 13 14

B. Finanţarea partidelor politice - concepte şi mecanisme de finanţare
Concepte în domeniul finanţării partidelor politice De ce este nevoie de finanţarea publică a partidelor politice? De ce nu este nevoie de finanţarea publică a partidelor politice? Modele de finanţare politică

C. Finanţarea partidelor politice în ţările Uniunii Europene
Abordare Comparativă 1. Finanţare publică 2. Donaţii, contribuţii şi cotizaţii 3. Limite impuse cheltuielilor 4. Transparenţa fondurilor Date despre finanţarea partidelor politice

17 17 17 20 22 23 26

D. Finanţarea partidelor politice - Reglementări şi standarde de politică

37 38

publică
Transparenţă şi responsabilitate în finanţarea politică 40 Cum sunt alocaţi banii din finanţări publice? 41 Standarde în finanţarea partidelor politice 41 Sisteme de reglementări şi opţiuni de politică publică 45 E. Concluzii 47

Note Bibliografie

55

A.Partide politice, între interesul cetăţeanului şi interesul financiar

5

A. Partide politice, între interesul cetăţeanului şi interesul financiar
“Sunt două lucruri cu adevărat importante în politică: unul îl reprezintă banii iar pe celălalt nu mi-l aduc aminte” MARK HANNA, senator, Statele Unite ale Americii

Partidele politice sunt, în mod cert, o funcţie a democraţiei. Dezvoltarea şi consolidarea democraţiei este strâns legată şi de dezvoltarea partidelor politice. Partidele politice sunt definite prin prisma funcţiilor pe care le au într-un sistem politic. Stefano Bartolini şi Peter Mair explică faptul că partidele politice îndeplinesc cinci funcţii importante într-un sistem politic: funcţia de integrare şi mobilizare a cetăţenilor; funcţia de articulare şi agregare a intereselor; funcţia de formulare/elaborare de politici publice; funcţia de recrutare a liderilor/personalului politic şi funcţia de reprezentare a cetăţenilor în structurile parlamentare sau guvernamentale1. Dintr-o altă perspectivă, partidele politice se definesc prin rolul pe care îl ocupă într-un context social. În acest caz, rolul partidelor este de: mediere într-o societate plurală între cetăţeni şi instituţii; organizare de campanii electorale şi de mobilizare publică a cetăţenilor; agregare a intereselor publice şi transformare a lor în opţiuni de politică publică; garant al pluralităţii de opinie în spaţiul publi2. Fie din perspectiva funcţiei lor, fie din perspectiva rolului pe care îl au într-o societate, partidele politice, în particular, şi pluralismul politic, în general, reprezintă un ingredient al democraţiei. Limbajul constituţional al democraţiilor contemporane confirmă aportul pe care partidele politice şi sistemele de partide îl au la consolidarea democraţiei codificat prin inserarea, în cadrul constituţiilor, a ideilor de pluralism, participare politică şi competiţie electorală, idei legate, fără îndoială, de activitatea partidelor politice3. Partidele politice au nevoie de resurse financiare pentru desfăşurarea activităţilor de partid. Indiferent dacă vorbim de finanţări publice sau finanţări private ale partidelor politice, se poate spune că „politica se face pe bani”. Relaţia dintre cetăţean şi partide politice este tranşată de chestiunea banului. Cu alte cuvinte, măsura în care activitatea unui partid se face prin recursul la resurse financiare îşi pune amprenta asupra percepţiei cetăţenilor cu privire la statutul

partidelor politice într-o societate. În Spania, de exemplu, un sondaj de opinie a indicat faptul că cetăţenii au încredere în partidele politice ca şi instituţii. În schimb, la întrebarea „Ce ai face dacă partidul politic pe care îl simpatizezi sau de ale cărui idei te simţi cel mai apropiat ţi-ar cere să contribui financiar la activităţile pe care le desfăşoară?” 68% dintre respondenţi au apreciat că sunt şanse slabe sau nu sunt şanse deloc pentru a contribui la finanţarea partidelor politice (43% apreciind că, în mod cert, nu vor susţine financiar un partid politic)4. În consecinţă, „De unde au partidele resursele financiare pentru desfăşurarea activităţilor politice, a campaniilor electorale?”, „Cum se formează bugetul unui partid politic?”, „Cum şi de ce reglementează statul finanţarea partidelor politice?”, „Care sunt opţiunile pe care le are statul în reglementarea finanţării partidelor politice?” sunt câteva din întrebările la care studiul de faţă încearcă să răspundă prin analizarea sistemelor de reglementare a finanţării partidelor politice în ţările Uniunii Europene. Aşa cum Herbert F. Alexander notează, banii sunt importanţi în activitatea unui partid politic. Banii pe care partidele politice îi folosesc în activităţile curente sau în campaniile electorale trebuie priviţi ca şi instrumente, importanţa lor constând din aceea că oferă posibilitatea liderilor politici în obţinerea de sprijin public, în convertirea resurselor financiare în resurse politice, în obţinerea accesului la puterea politică. „Banii compensează lipsa voluntarilor din politică şi servesc, în multe dintre societăţi, drept surogat pentru slaba legătură pe care partidele politice o au cu cetăţenii. Banii reprezintă o resursă transferabilă şi convertibilă care ajută partidele în obţinerea de sprijin public şi în prezervarea influenţei pe care o exercită în societate”5. Banii din politică nu sunt lipsiţi de scandaluri legate de corupţie şi de atragere de fonduri ilicite. Avem, de pildă, „Afacerea Formula 1” din Marea Britanie din anul 1997 când proaspăt-alesul guvern laburist şi

cheltuielile partidelor politice trebuie să se înscrie în nota de transparenţă a fluxului de bani (limite impuse contribuţiilor. a doua parte a studiului se va concentra pe o analiză a finanţării politice în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. în viziunea scandalului iscat. studiul de faţă se va concentra pe o perspectivă sistemică – de politică publică9. Deşi se poate argumenta că partidele politice sunt stimulate prin intermediul finanţărilor publice să urmărească interesul cetăţeanului mai degrabă decât propriul interes financiar. în anul 1997. Vom analiza chestiunea finanţării partidelor politice din perspectiva statului şi a reglementărilor pe care trebuie să le impună asupra donaţiilor şi contribuţiilor şi asupra cheltuielilor. În ultimă instanţă. fost lider al social democraţilor germani din Cologne a fost arestat pentru că a acceptat donaţii ilegale. În cele din urmă. contribuind la ideea de responsabilizare ca şi actori pe scena publică. partidele politice trebuie să se achite de misiunea de reprezentare a intereselor electoratului. se pare. pentru susţinerea intereselor comerciale ale unui donator care contribuise cu 1. În 2002. au implicat o firmă de reciclare în schimbul primirii unui contract de 353 milioane de dolari pentru construcţia unei fabrici de reciclare în oraşul german. plecând de la ideea de finanţare a partidelor ca şi politică publică a unui stat.55 milioane de dolari la bugetul Partidului Laburist6. discuţia despre finanţarea partidelor politice se poartă în termeni de transparenţă şi de luptă împotriva corupţiei politice în general (finanţarea politică influenţează şi este influenţată de relaţiile dintre partidele politice. studiul de faţă va lua în considerare atât felul în care reglementările din domeniu sunt observate şi monitorizate de o instituţie abilitată. În acest sens. Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că relaţia dintre partide politice şi finanţarea acestora nu e nici pe departe una facilă iar un summum de reglementări din partea statului se impun pentru ca transparenţa în actul public să fie corelativul unui sistem politic corect şi reprezentativ pentru interesul cetăţeanului. mecanisme instituţionale de control a finanţării politice. Ultima parte a studiului se va concentra pe opţiunile de politică publică pe care le poate avea un legiuitor şi pe legătura dintre transparenţă şi reprezentare în instituirea unui regim eficient de finanţare a partidelor politice. Avem. în mare măsură. În aceeaşi măsură. Pe de altă parte. ea se reduce la transparenţă şi responsabilizare.6 25 + 2 modele electorale premierul Tony Blair au fost implicaţi în acuzaţii legate de schimbarea politicii în domeniul publicităţii şi permiterea spoturilor publicitare la ţigări în timpul difuzării unui circuit de formula 1. Plecând de la distincţia dintre finanţarea publică şi cea privată. guvernul ceh iese de la guvernare din pricina scandalurilor legate de finanţări politice ilicite. Mai mult. felul în care cele două surse de venit contribuie la activitatea partidelor politice în Europa. limite impuse cheltuielilor. studiul va urmări. pe de o parte. În Cehia. Studiul de faţă este structurat în trei mari părţi: în prima parte vom analiza conceptele legate de domeniul finanţării partidelor politice şi vom sublinia câteva mecanisme de finanţare. politicieni. iar corupţia din domeniul politic este legată de finanţarea partidelor politice)8. publicarea donatorilor care depăşesc o anumită sumă de bani donată. de felul în care partidelor le sunt alocaţi bani. totuşi triada partide politicecetăţeni-finanţare politică este intermediată de stat printr-o politică publică în domeniu. plecând de la existenţa reglementărilor în controlul finanţelor unui partid. membrii de partid şi electorat. Din perspectiva creionării unui echilibru între mecanismele legale prin care un partid îşi poate finanţa activităţile (atât cele curente cât şi cele ocazionate de campaniile electorale) şi prezumţiile de corupţie în tratarea chestiunii finanţării politice. Scandalul „mâini curate în Italia” din anii '90 a condus la decredibilizarea creştin democraţilor italieni pe considerente de corupţie. Fie că vorbim de fonduri private sau fonduri publice. . studiul va lua în calcul şi conturarea unor dimensiuni ale finanţării partidelor politice în ţările Uniunii Europene. Ne vom concentra pe o abordare de politică publică în domeniul finanţării partidelor politice pentru că analiza de faţă pleacă de la importanţa acordată mecanismelor de finanţare politică în ţările din Uniunea Europeana şi rolului pe care îl exercită statul în controlul finanţelor unui partid sau în impunerea de limite asupra cheltuielilor în campanie. Norbert Reuther.). cât şi maniera în care publicarea cheltuielilor de către partide devine monedă curentă pentru conturarea unei practici de responsabilizare a organizaţiilor de partid. întâi vom analiza conceptele legate de finanţarea politică. Donaţiile. Discuţia teoretică despre chestiunea finanţării partidelor politice comportă două dimensiuni. în special bani publici – finanţări publice)7. mai apoi. literatura legată de relaţia de cauzalitate dintre formulele electorale şi sistemele de partide în care ideea de finanţare a partidelor politice reprezintă o variabilă de intervenţie (felul în care formulele electorale influenţează sistemul de partide depinde. fie că vorbim de venituri din cotizaţiile membrilor de partid sau venituri ale partidelor din alte surse. sancţiuni pentru nerespectarea reglementarilor etc. Asumpţia de la care studiul de faţă pleacă este aceea că există o logică a unei politici publice de finanţare a partidelor politice. în general.

începând cu anul 2000.prezentul studiul se adresează membrilor Parlamentului României. implicarea sa fiind conturată în jurul mai multor paliere: monitorizare. Începând cu acest proiect. democraţie” finanţat de Open Society Institute Bodapest. încredere. într-o resursă primară excelentă pentru demersuri de cercetare viitoare.Partide politice. cercetătorilor şi studenţilor la facultăţile de profil. în derulare. în prezent. parlamentare şi prezidenţiale din acel an. Punctul cel mai intens al acestei iniţiative a fost reprezentat de perioada 20052006 când APD a sprijinit demersurile Ministerului Justiţiei de redactare.NDI) şi „Transparenţă şi control în finanţarea partidelor politice” aflat. Asociaţia Pro Democraţia a derulat. între interesul cetăţeanului şi interesul financiar 7 stradală (afişaj outdoor). . Asociaţia Pro Democraţia a formulat sugestii de îmbunătăţire a legislaţiei care reglementează finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. prin intermediul proiectului „Transparenţă. Prin informaţiile pe care le conţine . cercetare şi îmbunătăţire a legislaţiei. cu sprijinul financiar al Uniunii Europene prin Programul Phare 2005. astfel.A. încredere. democraţie” din 2000 a urmat proiectul „Banii şi Politica” din 2004 sprijinit financiar de Agenţia Canadiană pentru Dezvoltare Internaţională (Canadian Agency for International Development CIDA) şi de Institutul Naţional Democrat (National Democratic Institute for International Affairs . Fiecare dintre demersurile acestor proiecte au constat din monitorizarea cheltuielilor partidelor politice cu activităţile de promovare electorală în presă dar şi – demers unic în Europa – de promovare Ca urmare a fiecărui program de monitorizare a cheltuielilor partidelor politice dar şi a campaniilor de consultare publică derulate în paralel sau independent de acestea. Din perspectiva monitorizării finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale. APD şi-a afirmat preocuparea pentru promovarea unei politici publice coerente a finanţării partidelor politice din România. Demersurile Asociaţiei Pro Democraţia în legătură cu finanţarea activităţilor partidelor politice au la bază o amplă activitate de cercetare atât a literaturii de specialitate precum şi a legislaţiei statelor cu tradiţie democratică. În această categorie se înscrie şi studiul de faţă care îşi propune să ofere cititorilor săi o analiză comparativă asupra politicilor publice ale statelor membre ale Uniunii Europene în privinţa finanţării partidelor politice. proiecte prin care a inventariat cheltuielile partidelor politice pentru campaniile electorale ocazionate de diferitele tururi de scrutin: după „Transparenţă. a adus în dezbatere publică problema finanţării activităţii partidelor politice monitorizând cheltuielile cu campaniile electorale locale. promovare şi consultare a factorilor interesaţi pe marginea noului proiect de lege privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale – proiect adoptat prin Legea aflată şi în prezent în vigoare – Legea 334/2006 privind finanţarea activităţilor partidelor politice şi a campaniilor electorale. ***** Asociaţia Pro Democraţia s-a aplecat asupra studiului finanţării partidelor politice încă din anul 2000 când.unice în literatura de specialitate din România . oferind o perspectivă de ansamblu asupra diferitelor filosofii ale finanţării partidelor de la nivel european şi constituindu-se.

Termenul de finanţare politică este cel care subsumează cele trei dimensiuni. mai degrabă. mai ales. totuşi. în general. finanţare mare şi finanţare mică11. cine finanţează partidele politice? şi. Banii oferă partidelor politice acces la instrumentele democraţiei moderne. renumit autor în literatura de specialitate din domeniul partidelor politice. Partidele cartel post-industriale se bazează mai ales pe contribuţiile sindicatelor şi asociaţiilor profesionale afiliate lor10 . Din această perspectivă. nimic despre relaţia dintre stat.B. în selectarea şi recrutarea candidaţilor. care sunt mecanismele prin care un partid îşi colectează veniturile? Concepte în domeniul finanţării partidelor politice Oricare ar fi tipul de partid politic la care ne referim. resursele provenite din partea membrilor de partid şi resursele provenite din finanţările private. apariţia conceptului de partid cartel face ca şi sursa finanţării unui partid să se schimbe. subliniază că exista trei mecanisme de finanţare politică. finanţarea externă şi finanţarea de stat12. în mobilizarea simpatizanţilor şi a electoratului. ajută partidele în procesul de promovare. Cu toate acestea. Din această perspectivă. mecanisme care nu trebuie privite exclusiv unul în relaţie cu celălalt. finanţare instituţională şi finanţare individuală. Timpul prezent al dezvoltării partidelor politice şi a sistemelor de partid impune categoria partidului catch-all ca şi tip de partid dominant într-un sistem politic – tip de organizaţie partizană cu o ideologie fluidă şi un bazin electoral divers. Aceste trei mecanisme sunt: finanţarea internă. categoria de partide de tip catch-all se concentrează pe colectarea de fonduri suficiente. fără prezumţii negative. finanţarea politică îşi pune . ca şi un cost pe care ar trebui să şi-l asume democraţia în sine. în desfăşurarea activităţilor curente. şi controlul finanţării partidelor politice devine o necesitate pentru un sistem democratic. Dacă. finanţare deschisă/transparentă şi finanţare netransparentă. Finanţarea partidelor politice . Peter Burnell discută despre termenul de finanţare politică (a partidelor politice) luând în calcul câteva diade/dihotomii: finanţare publică şi finanţare privată.Concepte şi mecanisme de finanţare Finanţarea partidelor politice devine un subiect cu atât mai complex cu cât partidele însele şi-au schimbat statutul în evoluţia în cadrul diferitelor contexte politice. Karl von Beyme. De vreme ce partidele politice reprezintă un ingredient necesar al sistemului democratic. Din perspectiva finanţării politice. toate organizaţiile partizane sunt în competiţie pentru aceleaşi resurse: resursele provenite din partea statului. şi partidele politice însele. ca şi instituţie care poate reglementa un regim de finanţare politică. categoriile lui Peter Burnell nu spun. de pildă.Concepte şi mecanisme de finanţare 9 B. pe cotizaţiile membrilor în a-şi strânge banii pentru desfăşurarea activităţilor curente şi pentru campanii electorale. pe de o parte. Finanţarea partidelor politice poate fi privită. Diferite tipuri de partide au diferite tipuri de construire a veniturilor. finanţare internă şi finanţare externă. fie din finanţări publice) pentru a putea face faţă mai bine competiţiei electorale. Finanţarea partidelor politice . finanţare legală şi finanţare ilegală. Fiind mai degrabă aprecieri asupra felului în care partidele politice îşi colectează finanţele. partidele de mase post-belice se bazau. pentru studiul de faţă este mai important de investigat sursa din care partidul îşi colectează veniturile şi nu modalitatea în care acestea sunt colectate. fie din contribuţiile membrilor. din surse diferite (fie din donaţii private.

limite asupra cheltuielilor pe care partidele trebuie să le facă în campanie la nivel local. se poate spune că Europa de Vest se concentrează mai degrabă pe impunerea unui control sistematic asupra cheltuielilor în campaniile electorale. de exemplu – interzic donaţiile către partide din partea corporaţiilor iar partidele politice se bazează pe celelalte mecanisme de finanţare. politica publică trebuie să meargă în direcţia impunerii de limite asupra cotizaţiilor şi contribuţiilor terţelor părţi şi în direcţia monitorizării. Exemplul britanic este urmat de alte reglementări în domeniul finanţării politice în Suedia (1968). în spaţiul anglo-saxon). Chestiunea corupţiei este. Marea Britanie este prima ţară din Europa care începe să fie preocupată de domeniul finanţării partidelor politice. Finanţarea partidelor politice implică două aspecte esenţiale: finanţarea campaniilor electorale şi finanţarea activităţilor curente ale unui partid politic (activitate care se desfăşoară între campaniile electorale şi care vizează întâlniri ale membrilor de partid. cele două dimensiuni sunt congruente unui partid politic pe când. şi instanţe în care se pot vedea efectele negative ale mariajului dintre bani şi politică în domeniul finanţării partidelor: interesul public (interesul partidelor faţă de electorat) s-ar putea dilua din cauza preocupării partidelor de a colecta fonduri. Plecând de la cele două dimensiuni ale finanţării politice. în fapt. plutocratic financing) – donaţii substanţiale din partea sindicatelor20 sau a grupurilor de interese. în Marea Britanie. c. Germania (1967). finanţarea partidelor politice cuprinde: finanţare din cotizaţiile membrilor finanţare publică (subsidii din partea statului) finanţare privată (donaţii şi contribuţii din partea persoanelor private sau a corporaţiilor). În acest sens. Finanţare internă : permiterea unei discipline de partid intern-reglementată14 în domeniul finanţării interne. care să ţină cont de toate aspectele fluxului de bani într-o democraţie partizană – de la colectare a banilor şi până la publicare a cheltuielilor făcute în baza banilor colectaţi. prin intermediul acestei legi. fundaţiilor şi asociaţiilor21. la candidaţi şi mai puţin la partide politice. cumpărare de voturi) care ar putea deturna partidul de la îndeplinirea funcţiilor sale întrun sistem democratic.). În Europa de Vest. grassroots financing) 18– sume mici de bani care intră în totalul veniturilor unui partid din cotizaţiile membrilor. Michael Pinto-Duschinsky16 apreciază că putem vorbi. campanii de recrutare a noilor membri etc. Portugalia (1974) şi Austria (1975)15. apare prima legislaţie europeană în domeniu. În 1883. În conformitate cu cele trei mecanisme de finanţare de mai sus. a corporaţiilor sau a persoanelor private. activităţile de strângere de fonduri de la nivel local ale partidelor politice (engl. putem vorbi de: finanţări mici (engl. totuşi. Unele ţări – Franţa şi Belgia. fără îndoială. La fel este cazul şi cu Polonia care a interzis donaţiile din partea corporaţiilor. în poziţia de iniţiator şi monitor al acestei politici publice. Pentru a împiedica potenţialele acte de corupţie din acest domeniu. accentul cade pe finanţarea campaniilor ca şi componentă dominantă a finanţării politice. a cheltuielilor unui partid. political finance). b. . în general. Veniturile partidului provenite din cotizaţiile membrilor sunt un indicator pentru afilierea partizană iar statul. Finanţarea de stat: oferirea de venituri din partea statului pentru a contrabalansa finanţarea externă a partidelor politice şi pentru a încuraja partidele să rămână fidele interesului public (transformarea susţinerii pe care partidele o deţin în proiecte politice). această legislaţie se referă. de un singur termen pentru finanţarea din acest domeniu: finanţare politică (engl. Dincolo de cele două aspecte ale finanţării partidelor politice. prin mecanisme instituţionale. în vreme ce Statele Unite ale Americii adoptă un sistem mai permisiv în ceea ce priveşte campaniile electorale17. În funcţie de sursele de venit. Există. corupţia s-ar putea intensifica odată cu conturarea de mecanisme ilicite de finanţare politică. Finanţare externă: impunerea de limite asupra contribuţiilor de la persoane private sau corporaţii astfel încât să fie evitate potenţialele acte de corupţie (de ex. în Statele Unite ale Americii (şi. finanţarea partidelor politice trebuie reglementată într-o manieră extrem de eficientă. Luând în calcul componenta electorală a activităţii unui partid politic.10 25 + 2 modele electorale amprenta asupra tuturor aspectelor sistemului democratic dintr-o democraţie consolidată13. În funcţie de consistenţa sumelor pe care un partid le primeşte. variabila de intervenţie în desenarea unei politici publice în domeniul finanţării politice. Parlamentul britanic impune. trebuie să se asigure de respectarea drepturilor şi responsabilităţilor cetăţenilor (membrii de partid) astfel încât abuzurile să fie evitate. în primul rând. big money in little sums19) şi din finanţările private pe care le primesc filialele locale ale organizaţiilor de partid finanţări mari (engl. logica unei politici publice în acest domeniu ar trebui să se bazeze pe următoarele direcţii: a.

Odată cu schimbarea mecanismelor de recrutare a funcţionarilor publici. În funcţie de forma de susţinere. în vederea ocupării unei funcţii publice. în cazul Marii Britanii (de după reforma finanţării partidelor politice din 2001) este oferită o listă cu potenţialii donatori (cei care pot face donaţii/contribuţii). Cazul britanic este mult mai restrictiv la nivel de reglementări de vreme ce nicio contribuţie nu poate fi acceptată din partea celor care nu se află în lista potenţialilor donatori sau nu îşi divulgă identitatea. această practică a dispărut. Legislaţia germană identifică acei donatori care nu se pot califica pentru a contribui la finanţele unui partid sau ale căror donaţii sunt limitate. alţi indivizi sau grupuri organizate de suporteri partizani. partidele politice din Germania au avut proporţii provenite din această sursă de venit în cifră de 12. în general. . 75. indiferent de succesul/insuccesul electoral sau de puterea în parlament33. p. fondurile ilegale obţinute prin intermediul acestor comisioane (tangenti) s-au cotat la aproximativ 2. este obligat să returneze Ce este finanţarea politică? Finanţarea politică implică acea sumă de bani alocată unei campanii electorale sau activităţilor politice de partid. Kickbacks28) – formă coruptă de finanţare prin intermediul căreia un partid primeşte un comision pentru acordarea de contracte guvernamentale firmelor private. reprezentativ este cazul german. Reprezentativ. donaţii sub formă de comisioane oferite partidelor politice (engl. în anii 1940-1957 a fost stabilită o cotă de 2% din salariul funcţionarilor publici care trebuia să constituie contribuţie pentru partidul de guvernământ31. de pildă. tax tolls25 sau assesement26). În anii '80. subvenţiile publice directe sunt acordate în funcţie de susţinerea populară pe care o au partidele. Reglementările unei politici publice în acest domeniu merg în două direcţii 2 2 : negativă (cei care nu pot face donaţii/contribuţii) sau pozitivă (cei care pot face donaţii/contribuţii). party taxes. dacă nu este posibil.6 miliarde de dolari pe an29. ”Challenging the Norms and Standards of Election Administration: Political Finance”.65 provenite din finanţări private27. oferirea de locaţii din partea municipalităţilor pentru desfăşurarea activităţilor de partid34. să o redirecţioneze 23 Comisiei Electorale . donaţia sau. ea fiind corelativul democraţiilor în tranziţie. partidele politice primesc aceeaşi sumă de bani (în germană: Sockelbetrag).Concepte şi mecanisme de finanţare 11 Finanţarea privată constă din donaţiile şi contribuţiile pe care partidele politice le primesc fie din partea persoanelor private. În schimb. Dacă un partid din Marea Britanie primeşte o donaţie care nu este conformă cu aceste reglementări. conform principiului egalităţii. Forme derivate de finanţare politică : contribuţii ale deţinătorilor de funcţii publice din partide – taxe de partid (engl.43 de procente. Partidul Social-Democrat din Germania a înregistrat 18. fie din surse anonime. facilităţi fiscale (scutire de taxe pentru veniturile unui partid şi deduceri din taxele de venit pentru terţe persoane care contribuie la venitul unui partid politic35). Acesta este cazul Statelor Unite 24 ale Americii în perioada de dezvoltare a democraţiei (secolul al XVIII-lea) când funcţionarilor publici le erau impuse contribuţii pentru campania electorală a partidului de la putere. În Porto Rico. comparativ cu cele 30. Aceşti bani sunt colectaţi şi cheltuiţi de către: candidaţi. Finanţarea partidelor politice .5% din veniturile totale din această sursă. este cazul Germaniei în care deţinătorii de funcţii publice trebuie să contribuie cu o sumă fixă din salariul de demnitar la veniturile partidului din care provin (termenul german: Sonderbeitrag). Per total. în anul 1999. Aceste sume de bani trebuie să fie acordate în funcţie de două principii: al proporţionalităţii şi al egalităţii. Sursa: Marcin Walecki. partide politice. de exemplu. finanţările publice32 sunt de două feluri: finanţări publice directe: sume de bani acordate partidelor politice pentru activităţi operaţionale de rutină ale partidelor şi pentru campanii electorale. Macing30 – formă coruptă de finanţare prin care un partid de la guvernare impune funcţionarilor publici contribuţii în schimbul menţinerii sau promovării în funcţie. în acest sens.B.27 provenite din finanţări publice directe şi 62. fie din partea corporaţiilor. Pentru prima direcţie. Conform principiului proporţionalităţii. Scandalul „mâini curate în Italia” din anii '90 este un exemplu în acest sens. În cadrul anchetei derulate în 1992. finanţări publice indirecte: acordarea de timpi de antenă gratuiţi în campanii electorale.

O politică publică eficientă în domeniu ar trebui să ofere răspunsuri la următoarele întrebări: Care din activităţile partidelor politice sunt necesare pentru consolidarea democraţiei şi caţi bani îi sunt necesari unui partid politic pentru a le desfăşura? . Deşi la prima vedere. Ea poate consta din acoperirea costurilor legate de locaţiile în care partidele politice îşi desfăşoară activitatea. Publicarea cheltuielilor făcute de un partid politic şi monitorizarea instituţională a acestora pot conferi o notă de transparenţă a finanţărilor politice. totuşi. aceasta trebuie privită. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. 5. O categorie separată în cadrul finanţării publice directe este susţinerea. timpi de 37 antenă alocaţi la televiziunea sau radioul public . şi pluralismul în finanţare este de bun augur pentru partidele politice. această formă de finanţare publică directă poate fi privită ca finanţare a partidelor politice. Cum democraţia înseamnă pluralism. Competiţie partizană înseamnă partide politice dezvoltate din punct de vedere organizaţional. Aceste activităţi nu au efecte asupra societăţii civile sau asupra dezvoltării sistemului politic. sunt necesare resurse adecvate. p. Astfel. 2. 2003. 1 Euro colectat din alte surse. O sub-categorie a finanţărilor indirecte o constituie sistemul de matching funds. deci. discount-uri pentru cheltuieli poştale. acest lucru fiind valabil şi pentru Polonia.). în general. a fundaţiilor politice şi a institutelor de cercetare afilitate partidelor politice. Ideea de transparenţă permite votanţilor să îşi contureze mai bine preferinţele pentru un partid sau un candidat. această schemă constă din complementarea veniturilor strânse de partide din alte surse cu o proporţie constând în subvenţii de stat. această chestiune nu trebuie privită doar ca o problemă de potenţială corupţie ci şi ca fundamentul unei guvernări democratice. de către stat. puternice din punct de vedere al resurselor şi consolidate din punct de vedere al potenţialului de coalizare al intereselor. 5.38 Euro din subvenţii publice pentru fiecare . Partidele politice nu trebuie să se bazeze exclusiv pe finanţare privată sau de stat. ca şi formă publică indirectă de finanţare tocmai pentru că sunt utilizate mecanismele statului în oferirea acestor tipuri de finanţări: se încurajează finanţările private 38 prin mijloace publice . Partidele politice şi competiţia partizană sunt elemente esenţiale ale unei democraţii consolidate. IDEA Handbook Series. Consolidarea democraţiei trebuie să încurajeze un mix între cele două opţiuni în reglementările legislative din domeniul finanţării partidelor politice. reglementările cu privire la susţinerea de către stat a activităţii grupurilor parlamentare sunt plasate în Regulamentele de funcţionare ale 41 Parlamentelor (şi nu în legile de funcţionare ale Finanţarea publică indirectă vizează susţinerea activităţilor operaţionale ale unui partid politic.12 25 + 2 modele electorale Finanţarea partidelor politice – lecţii învăţate din experienţa democraţiilor consolidate: 1. însă. unele din activităţile partidelor politice sunt pur partizane. cuantum în funcţie de salariul mediu sau minim pe economie etc. Din păcate. suma totală acordată de stat unui partid politic neputând depăşi. de exemplu. totalul 39 pe care un partid îl colectează din surse private . Ideea finanţării activităţilor politice a partidelor trebuie supusă dezbaterii publice. 3. Cuantumurile finanţărilor publice de acordat partidelor sunt. a activităţii grupurilor parlamentare ale partidelor. calculate în funcţie de câteva criterii ce ţin de dezvoltarea economică a statului respectiv (procent din valoarea totală a bugetului de stat. În Portugalia. Ce fel de surse de finanţare pot fi acceptabile pentru aceste tipuri de activităţi? 4. Sursa: Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. susţinerea publicaţiilor de partid. la procesul de consolidare a democraţiei. Instituită pentru a creiona un echilibru între finanţarea publică directă şi cea privată. Un exemplu în acest sens este Germania: partidele primesc 0. Măsura în care se poate crea un echilibru între mecanismele de limitare a actelor de corupţie şi cele favorabile sustenabilităţii financiare a partidelor contribuie. România şi 40 Slovacia . Logica finanţării publice directe (subvenţii din partea statului) constă din asigurarea unui sistem de egalitate de şanse pentru toate partidele care concurează în spaţiul public. toate subvenţiile de stat acordate partidelor politice sunt corelate unui procent fix din salariul minim. Banii reprezintă o parte importantă a competiţiei şi trebuie priviţi ca o resursă esenţială. a 36 organizaţiilor de tineret. Deşi sursa veniturilor provenite din facilităţile fiscale este una privată. Pentru acestea.

partide care nu participă direct la elaborarea legislaţiei de care beneficiază.Concepte şi mecanisme de finanţare 13 De ce este nevoie de finanţarea publică a partidelor politice? finanţarea publică asigură şanse egale pentru toţi participanţii la viaţa publică (n. finanţarea publică produce o mai bună legătură a partidelor cu electoratul de vreme ce baza de finanţare pentru asigurarea activităţilor de partid este asigurată de către stat. partidelor politice trebuie să le fie acoperită această nevoie de resurse. Cu toate aspectele negative pe care finanţarea publică a partidelor politice le poate implica. în primul rând. Pe de altă parte. finanţarea publică reduce rolul nefast al banilor murdari în politică de vreme ce un partid politic are asigurate deja resursele necesare pentru desfăşurarea activităţii sale. partidele parlamentare au venituri din surse publice în proporţie de aproximativ 80% din veniturile totale. Integrând discuţia despre finanţare politică în cadrul funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un partid politic într-o societate. în mare măsură. cheltuielile în exces în campanii electorale de vreme ce se impun praguri pentru cheltuieli în campanie. control . încurajându-se astfel o ierarhizare artificială a structurilor din interiorul unui partid. acest proces conduce către un alt tip de dependenţă – cea faţă de stat42. Este. totuşi. Fie că vorbim de susţinere din partea statului pentru partide politice. la activitatea de partid. care se reduce. acest fapt conduce la un sistem static de partide. un partid nu ar mai fi interesat să îşi încurajeze simpatizanţii să participe. finanţarea publică descurajează actele de ilegalitate/corupţie de vreme ce statul distribuie fonduri pentru susţinerea partidelor politice. Astfel. fie că vorbim de campanii de strângere de fonduri din partea persoanelor private sau a corporaţiilor. finanţarea publică produce. finanţarea publică reduce. Acest argument este prezent cu predilecţie în ţările aflate în proces de consolidare democratică şi care au un partid supra-reprezentat în parlament. discrepanţe între eşalonul central şi cel local al unui partid politic. în sine. comparativ cu partidele ne-parlamentare care înregistrează proporţii mult mai scăzute. totuşi. comparativ cu celelalte partide. Finanţarea partidelor politice . Primind finanţare publică. a colectat de trei ori mai mulţi bani decât celelalte 22 de partide aflate pe eşichierul politic slovac. finanţarea publică destabilizează independenţa partidelor faţă de resursele statului. în aceeaşi măsură în care poate conduce şi finanţarea publică. În plus. există riscul ca finanţarea partidelor să fie folosită ca o metodă de discriminare împotriva partidelor ne-parlamentare. inclusiv financiar. Politica se face. finanţarea publică produce efecte de arbitrariu în alocarea de resurse publice de vreme ce sursa legislaţiei care reglementează acest domeniu este dată. cazul partidului de guvernământ slovac din 1993 care. Acest lucru este cu atât mai important cu cât ideea de finanţare politică implică. în ultimă instanţă. cu atât finanţarea privată poate fi percepută ca fiind mai injustă 43. astfel. b. circulaţia elitelor politice în actul de guvernare.B. Deşi se poate argumenta că finanţarea publică poate servi drept mecanism de rupere a dependenţei organizaţiilor politice faţă de sindicate sau alte interese private ale corporaţiilor. descurajându-se. Publicarea veniturilor şi a cheltuielilor unui partid politic. şi pe bani. prin intermediul finanţărilor private. cu cât disparităţile de bunăstare într-o societate sunt mai pregnante. de exemplu. în ultimă instanţă. un accent exclusiv pe finanţare privată poate conduce către inegalităţi între partide. partidele45 ca şi organizaţii publice constituite în vederea coalizării intereselor cetăţenilor. De ce nu este nevoie de finanţarea publică a partidelor politice? finanţarea publică creează un avantaj competitiv inegal pentru unele formaţiuni politice (mai ales cele parlamentare). un aspect necesar al sistemelor de partide din Europa. indirect. la transparenţă şi responsabilizare44) ne face să credem că finanţarea de stat este. tot partidelor politice. finanţarea publică poate descuraja lărgirea bazinului de simpatizanţi şi membri ai unui partid politic. Mai mult. luate la un loc. În Slovacia. de exemplu. partidele politice). asumpţia de la care studiul de faţă pleacă (aceea că există o logică a unei politici publice de finanţare a partidelor politice. accentul trebuie să cadă pe transparenţă şi responsabilitate.

pe lângă finanţările publice şi private. în Europa. cercetările din domeniu nu relevă o 52 legătură cauzală între cele două aspecte . Pe de o parte. Cu toate acestea. iar performanţa partidelor se măsoară în legătura permanentă cu cetăţenii pe care îi reprezintă şi în transformarea intereselor cetăţenilor în proiecte de politici publice. comparativ cu subvenţiile de stat. se observă o diferenţă netă între ţările din Europa Centrală şi de Est (in special. Cu alte cuvinte. finanţare politică în care statul are un rol de mediator între sursele de finanţare ale unui partid. Modele de finanţare politică Plecând de la rolul pe care statul şi-l asuma în reglementarea regimului de finanţare politică. finanţare politică cu foarte puţine surse publice de finanţare în care statul are rol de supervizor al cheltuielilor şi veniturilor partidelor. Totuşi. Letonia). control financiar instituţional şi sistem de monitorizare publică a veniturilor şi cheltuielilor unui partid46 – toate acestea constituie fundamentele unei discuţii despre finanţarea partidelor politice. există trei trepte prin care ţările Europei au trecut în demersul de a avea o politică publică coerentă a finanţărilor publice: între 1954 – 1974 este stadiul experimental (partidele politice încep să primească finanţări publice). aceasta descurajează partidele politice stabile să se angajeze într-un proces de atragere de noi membri iar. 16% în Olanda. În funcţie de acest criteriu. Este cazul Franţei. Proporţia finanţării publice din totalul cheltuielilor unui partid politic cunoaşte cifre diferite în rândul ţărilor europene: 2-3% în Marea Britanie. Cu cât numărul de membri este mai mare. o funcţie a performanţei financiare a unui partid. deci. tendinţa este de creştere a 48 dependenţei partidelor politice faţă de stat prin intermediul finanţării publice. Pentru Karl-Heinz Nassmacher. Dintr-o anumită perspectivă. pe de altă parte. de asemenea. 98% din veniturile unui partid politic provin din surse publice iar în Franţa procentul este de peste 50%. Consistenţa unui partid în termeni de înregimentare de membri influenţează. satelit. Recrutarea este. alături de donaţii şi contribuţii (sursele private) şi de subvenţii (sursele publice). şi finanţările private iar finanţările publice încep să fie percepute ca un mecanism prin care sunt descurajate tendinţele partidelor de a se baza exclusiv pe finanţări private)50. Ţările din Europa de Vest sunt - - În general. Belgiei. 4% în Italia. scopul finanţării partidelor politice nu este unul economic. Acelaşi proces poate fi observat şi în ţările post-comuniste (Polonia şi . Irlandei şi Germaniei unde nivelul de finanţare publică este direct proporţional cu nivelul de finanţare din surse private. numărul de membri de partid a rămas relativ stabil după introducerea subvenţiilor de stat. 43% în Spania. Totuşi. Aceasta poate însemna că ideea de finanţare publică nu are un efect negativ asupra consistenţei afilierii politice (numărul de membri de partid) chiar dacă sursele de venit provenite din cotizaţiile membrilor nu au o aşa de mare importanţă în construirea veniturilor unui partid politic. cel puţin în ţările din Europa. între 1967 – 1982 este stadiul de extindere (partidele politice primesc finanţări publice extensive) iar după 1982 este stadiul de ajustare (finanţarea publică a partidelor începe să fie integrată într-un sistem de reglementări care privesc. cu atât veniturile unui partid sunt mai mari. Unul dintre cele mai mari riscuri ataşate unei finanţări publice directe o constituie ”pietrificarea” sistemului de partide dintr-un sistem politic: subvenţiile de stat conduc spre un status-quo în dezvoltarea sistemelor de partide. 56% în Franţa şi 65% în Suedia . 68% în Austria. ţările care au aderat la 54 UE) şi Europa de Vest . Procesul de îngheţare a sistemelor de partide din Europa de Vest a început cu mult înainte de introducerea 53 politicilor de subvenţii de stat acordate partidelor . de exemplu.14 25 + 2 modele electorale financiar intern şi responsabil în cadrul partidului cu privire la propriile finanţe. Acesta este cazul Marii Britanii. 47 Arnauld Miguet conturează trei modele de finanţare a partidelor politice: finanţare politică în care statul are un rol sporit (de donator şi de supervizor). de exemplu. veniturile unui partid. impactul pe care îl au finanţările publice asupra sistemelor de partide este unul încă incert. Austriei. Dăm bani partidelor sau le lăsăm să strângă bani pentru că suntem interesaţi de performanţa lor în spaţiul public. interesate în colectarea de fonduri publice49. se poate argumenta că subvenţiile publice acordate partidelor politice au pus o amprentă negativă asupra afilierii partizane şi recrutării de partid. Acesta este cazul Greciei. Spaniei şi Italiei în care organizaţiile de partid sunt dependente de finanţările publice. aceasta stimulează apariţia de partide mici. în Suedia. 54% 51 în Germania. Aceste tipuri de venituri sunt distincte faţă de cele doua categorii (finanţări publice şi private). În Spania.

Acestea vor fi luate în discuţie separat în capitolul următor al prezentului studiu. spaţiul politicii publice de finanţare directă a partidelor politice) ceea ce poate însemna. 55 Irlanda. finanţarea privată şi limitele impuse asupra donaţiilor şi contribuţiilor. Danemarca. Italia. Finanţarea partidelor politice . limite impuse cheltuielilor partidelor politice. Portugalia. Comparativ. Marea Britanie şi Franţa) ceea ce înseamnă că şi veniturile din cotizaţiile membrilor sunt mai mici decât în cazul tarilor din Europa de Vest. Germania. În concluzie. prin excelenţă. principalele domenii de reglementat în finanţarea partidelor politice sunt legate de: nivelul de finanţare publică directă. mecanismele de finanţare publică indirectă. procentul electoratului care era înregimentat politic era în medie de 2. Grecia. că veniturile oficiale ale partidelor politice din această parte a Europei (exceptând sumele pe care partidele le pot strânge folosind mecanismele donaţiilor şi contribuţiilor ilicite) sunt mai mici comparativ cu cele din Europa de Vest. Spania. Slovacia. transparenţa fondurilor (publicarea cheltuielilor) şi monitorizarea fondurilor (prin control instituţional). . Între 1999 şi 2000. şi veniturile provenite din finanţări publice directe pentru ţările din Europa Centrală şi de Est sunt mai mici (de vreme ce spaţiul Europei vestice este.5% pentru ţările Europei de Vest (Austria. cele doua părţi ale Europei înregistrează cote diferite de afiliere partizană.Concepte şi mecanisme de finanţare 15 mai eficiente în recrutarea de noi membri decât ţările foste comuniste. Suedia. Olanda. la rigoare.B. Norvegia. comparativ cu media de 5. Belgia. Ungaria şi Polonia).8% în ţările foste comuniste (Cehia. Cu toate acestea. Finlanda.

prin excelenţă. conform experţilor IDEA. În 1997. La nivel de finanţare publică indirectă. există fonduri specifice de alocat pentru partidele de opoziţie (pentru Casa Comunelor. guvernul britanic va crea Fondul de Dezvoltare Politică prin care finanţează activităţile de cercetare în domeniul politicilor publice ale partidelor. statele din Europa Centrală şi de Est. Finanţarea partidelor politice în ţarile Uniunii Europene 17 C. contribuţii şi cotizaţii (alte surse de venit. limite/interdicţii impuse asupra donaţiilor. FINANŢAREA PARTIDELOR POLITICE ÎN ŢĂRILE UNIUNII EUROPENE Abordare Comparativă În acest capitol vom analiza în detaliu mecanismele de finanţare politică în ţările Uniunii Europene. Accesul liber la canalele media este asigurat prin intermediul BBC şi al posturilor comerciale care acordă. 1. reprezentativă pentru statele care nu se raliază logicii finanţării publice directe. Cazul britanic este foarte interesant şi dintr-o altă perspectivă. conservatori şi respectiv liberali. statul britanic oferă subvenţii în natură (engl. Marea Britanie cheltuieşte aproximativ 2. Banii sunt distribuiţi tuturor partidelor politice înregistrate. Facilităţile fiscale (scutire de taxe sau deduceri din taxa pe venit) nu sunt aplicabile . IDEA . conform surselor secundare utilizate . costurile totale pentru această politică s-au ridicat la aproximativ 32 de milioane de dolari. în perioade de timp 58 diferite . timpi de antenă pe considerente de responsabilitate publică. conform unui algoritm de reprezentare politică administrat de Comisia Electorală britanică. Marea Britanie oferă servicii poştale gratuite tuturor partidelor politice (gratuitate pentru un singur serviciu poştal per elector într-o circumscripţie). de exemplu.C. Cifrele de comparaţie din acest capitol folosesc un sistem unitar de referinţă. Europa de Vest (statele UE de dinainte de ultimele două valuri de aderare în afară de Marea Britanie). prin raportarea dolarului american (toate sumele fiind convertite întâi în dolari 57 americani) la indicele de putere de cumpărare al fiecărui stat luat în discuţie. În funcţie de aceste aspecte. Deşi Comitetul Neill nu recomandă finanţarea directă a partidelor politice. totuşi. În schimb. Deşi nu există finanţare publică directă. Aşa cum au procedat şi experţii IDEA. vom lua în calcul grupuri de ţări din Uniunea Europeană: Marea Britanie (ca exponentă a spaţiului anglo-saxon). Cota de acordare a timpilor de antenă este 5-5-4 pentru laburişti. Analiza va avea în vedere 4 mari aspecte: finanţarea publică (directă şi indirectă). vom analiza specificităţile din fiecare ţară membră a UE.7 milioane de dolari pe an prin acest fond. Acesta este obţinut. admite totuşi că există o nevoie financiară care să poată oferi premizele pentru construirea de politici publice pe termen lung din partea partidelor politice. donaţii. Ca urmare a acestei aprecieri. Scopul acestor fonduri este de a oferi un plus de responsabilitate guvernării britanice prin susţinerea activităţii opoziţiei. Finanţare publică Marea Britanie este. aceştia se cheamă short money iar pentru Camera Lorzilor se cheamă Cranbone money). Este vorba de exprimarea tuturor cifrelor în ceea ce poartă numele de dolar internaţional. cheltuieli (limite impuse cheltuielilor) şi transparenţa fondurilor partidelor politice (reglementări pentru publicarea cheltuielilor şi monitorizarea fondurilor). în afara celor din finanţări publice). in kind) partidelor pentru 59 susţinerea activităţilor curente. voluntar. Exprimarea cifrelor în dolari internaţionali oferă o bază unitară de comparaţie pentru toate ţările. În analiză vom folosi datele furnizate de Institute for 56 Democracy and Electoral Assistance.

exista o limită fixă: niciun partid nu va primi mai mult de 130 de milioane de dolari ca subvenţie de la stat. Spania oferă discount-uri foarte mari partidelor politice în 65 acest sens . Subvenţiile de la stat constituie o treime din venitul partidelor politice din Germania.5% în ultimele doua alegeri se califică şi ele pentru obţinerea de subvenţii. acestor partide li se oferă un sistem de matching funds prin care primesc un grant de aproximativ 330. partidele politice primesc finanţări publice directe începând cu 1965. În materie de finanţare publică indirectă. Pe de altă parte. Candidaţii care obţin un procent de cel puţin 5% în alegerile legislative din prima rundă în circumscripţia în care candidează sunt eligibili pentru primirea. În Franţa şi Italia. conform unui sistem de rambursare a cheltuielilor. pliante etc. doar contribuţiile individuale (aici incluzându-se şi cotizaţiile membrilor) fac subiectul facilităţilor fiscale din partea statului. Finanţările directe acordate partidelor politice franceze sunt de două feluri. Totuşi. Această sumă va fi alocată partidelor politice în funcţie de performanţa 64 electorală în ultimele alegeri . Legea 2/1997 a finanţării partidelor politice este cea care reglementează sistemul de finanţare politică în Italia. În Suedia. Donatorii primesc o deducere de până la 50% pentru sume de 63 până la 1.000 de dolari. Partidele care nu au intrat în Parlament dar care au obţinut un scor naţional de cel puţin 2. O partea este acordată partidelor care au propus candidaţi în cel puţin 50 de circumscripţii uninominale şi se alocă în funcţie de proporţia voturilor câştigate. Municipalităţile din Spania. Mai mult de jumătate din veniturile partidelor politice în Franţa sunt asigurate prin finanţări publice directe. Partidul care nu obţine reprezentare politică într-un an se califică pentru subvenţie doar . La nivel de finanţare indirectă. Germania şi Olanda asigură partidelor afişaj public gratuit. legea stabileşte că suma totală de alocat să nu depăşească 63. ţările Europei de Vest sunt relativ similare. Italia şi Suedia oferă servicii poştale gratuite partidelor politice pentru trimiterea către cetăţeni de materiale în timpul campaniilor pentru alegerile naţionale. in kind). şi o sumă acordată grupurilor parlamentare (partigruppsstöd). fie partidelor politice.). Franţa.) şi pentru campania electorală propriu-zisă.5% din voturi la nivel naţional (în alegeri federale sau europene) sau 1% în cel puţin un stat federal din cele 16. aproximativ 40% din donaţiile individuale către 61 partide sunt deduse din taxa pe venit . o sumă acordată secretariatelor generale ale partidelor care sunt reprezentate în Parlament (kanslistöd). primind alocaţie de stat.92 de dolari). Fiecare cetăţean italian care plăteşte taxe poate alege ca un procent de 22% din taxa pe venit să se ducă pentru finanţarea sistemului politic. prin referinţă faţă de preţul pieţei (fiind mai mic). Un ajutor substanţial este oferit şi partidelor care nu concurează/nu se califică în alegerile legislative. În plus faţă de această reglementare.000 de la 10. un partid politic german trebuie să obţină cel puţin 0. donaţii private etc. există o limită relativă: niciun partid nu are acces la subvenţie dacă nu va colecta o sumă egală din alte surse (cotizaţii. Finanţele se distribuie în funcţie de locurile obţinute de partide în Parlament în ultimele două alegeri.500 de dolari pe an donaţi unui partid . totuşi.2 milioane de dolari.000 de persoane (dintre care 500 trebuie să fie oficiali aleşi) 60 din cel puţin 30 de departamente . În Germania. În ciclul electoral 1995-1998. În Franţa. Subvenţiile publice în Franţa încep să fie acordate din 1988 fie candidaţilor în campanii. a până la un maxim de 50% din limita impusă pentru cheltuielile de campanie. totalul subvenţiilor publice alocate partidelor politice a fost 62 de aproximativ 530 de milioane de dolari . unii dintre angajaţii sau colaboratorii partidelor sunt înregimentaţi ca funcţionari de organizaţii de utilitate publică. pentru partidele mici acest procent fiind mult mai mare. Candidaţii primesc bani pentru acoperirea activităţilor de promovare (afişe electorale. Regimul finanţării partidelor politice este diferit faţă de cel al finanţării campaniilor. partidele din Italia primesc spaţii în chirie din proprietatea statului.18 25 + 2 modele electorale donaţiilor în Marea Britanie pe considerentul că acestea ar conferi o viziune etatistă asupra relaţiei partide politice – stat britanic. Pentru a fi eligibil pentru o finanţare publică directă. Partidele politice din Italia primesc subvenţie de stat conform criteriului performanţei electorale în ultimele alegeri. Cea de-a doua parte se alocă în funcţie de mandatele obţinute în Adunarea Naţională. Această sumă constituie totalul de alocat pentru partidele politice care au obţinut cel puţin un loc în Parlament. Din 1995. Toate aceste măsuri intră în categoria finanţărilor publice indirecte în natură (engl. Există trei categorii de sume acordate partidelor: o sumă acordată partidului (partistöd). Pe de o parte. Modul de alocare a banilor are la bază două criterii: al performanţei electorale şi al capacităţii de fundraising. Nivelul finanţării publice directe depinde de două limite. Aceste sume sunt date organizaţiilor centrale de partid. mai este şi un alt sistem de alocare prin intermediul căruia se obţine o sumă totală de alocat de către stat (multiplicare a numărului cetăţenilor italieni cu un scor de referinţă de 0. Nivelul chiriilor nu este stabilit. cu condiţia strângerii unei sume de 160. 40% din subvenţia de alocat se distribuie în funcţie de scorurile electorale obţinute în ultimele alegeri de către partide iar 60% se distribuie printr-un sistem de matching funds (proporţia fiind de 2:1 pentru fonduri din alte surse şi fonduri publice). Prezidenţiabililor le sunt rambursate până la o treime din cheltuieli.

Într-o primă instanţă. Pentru a beneficia de aceste finanţări.500 de salarii minime. Singurele subvenţii directe acordate partidelor în această perioadă acopereau costuri pentru producţia de spot-uri TV şi radio care erau difuzate gratuit după aceea.27 dolari este oferită în plus pentru fiecare vot primit pentru aleşii din camera inferioară a Parlamentului. o cotă de 0.69 de dolari) să fie oferită pentru fiecare vot primit 69 pentru aleşii din camera superioară a Parlamentului . susţinând 66 principiul guvernării locale . Subvenţiile pentru campaniile electorale sunt acordate în funcţie de principiile de egalitate şi reprezentativitate. partidele politice primesc o sumă fixă de bani pentru fiecare loc în cele două camere ale Parlamentului (18. Finanţarea publică indirectă se bazează pe acordarea de timpi de antenă gratuiţi partidelor parlamentare. această finanţare era destinată doar activităţilor operaţionale ale partidelor. La nivel de facilitaţi fiscale. Conform legii partidelor politice (2001). organizaţii de tineret etc. Mare parte din veniturile partidelor politice din Spania provin din finanţări publice. prag de 1% din numărul de voturi 71 obţinute pentru eligibilitate pentru subvenţie . Suma totală de alocat nu trebuie să depăşească 2. Cota finanţărilor publice către partidele portugheze este legată de nivelul salariului minim pe economie din fiecare an. Acest mecanism avantajează partidele mari. urmând ca restul de 80% să fie distribuit în funcţie de performanţele electorale. de până la 6% 68 pe an. Iniţial. pentru donaţii de peste 220 de dolari . Apoi. Subvenţia de stat pentru partidele politice din Portugalia a fost introdusă în 1977. Legea stabileşte un prag de alocare în funcţie de veniturile stabilite prin legea bugetului de stat: ”Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0. Cazul suedez este foarte interesant pentru că oferă subvenţii partidelor politice şi la nivel regional şi local – subvenţii comunitare (kommunala partistödet). indirect.000 de voturi. urmând ca. o destinaţie specifică: institute de cercetare. Alocarea banilor se face în trei etape. există două sisteme de alocare a subvenţiilor: o sumă fixă pentru toate partidele parlamentare şi o sumă calculată în funcţie de locurile pe care le deţine un partid în parlament. Pragul de obţinere a subvenţiei publice în Portugalia este legat de obţinerea a cel puţin 50. partidele politice din Bulgaria primesc finanţare publică. conform legii 33/1989 a alegerilor membrilor Parlamentului (cu modificările din 1994) şi legii 62/1990 a partidelor politice. doar Partidului Popular şi Partidului Socialist din Spania. donaţiile către partidele politice din Olanda fac subiectul deducerii de taxe. astfel încât partidele primesc o sumă egală cu proporţia 1/225 din nivelul salariului minim pentru fiecare vot obţinut în alegerile parlamentare. cotizaţiile de partid pot fi considerate drept sume oferite de către stat. Rezultatul acestei politici este că. Legea Subvenţiilor de Stat a Partidelor Politice din 1999 va extinde sfera destinaţiilor în cheltuirea banilor publici: menţinerea de contacte cu partidele similare din alte ţări şi activităţi de informare pentru membrii unui partid politic (cheltuielile pentru campanii fiind excluse de la finanţare). Legea 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale stabileşte regimul de finanţare politică în România. Companiile pot obţine deducere din taxa pe profit. principiul finanţării publice să fie extins şi campaniilor. Subvenţia publică în România acordată pentru activităţile operaţionale ale partidelor politice merge pe principiul proporţionalităţii şi stabileşte două cote în funcţie de performanţele electorale: 75% din bugetul anual acordat partidelor politice este împărţit în funcţie de performanţele înregistrate în alegerile naţionale (dacă au trecut peste pragul electoral) iar 25% în funcţie de performanţele din alegerile locale (dacă au obţinut cel puţin 50 de mandate de consilier judeţean şi de consilier din 73 cadrul municipiului Bucureşti) . între 1970 şi 1999.6% reprezentare în rândul 70 electoratului .C. între 82% şi 89% din totalul subvenţiilor au fost alocate. Pentru alegerile legislative. Finanţările publice în Olanda sunt asigurate. Persoanele fizice obţin o deducere din taxe pentru sumele contribuite care depăşesc 53 de dolari şi 1% deducere din venitul brut anual până la un maxim de 10%. partidele politice erau nevoite să înfiinţeze fundaţii. Pragul pentru primirea subvenţiei este de 1% voturi obţinute în alegerile parlamentare. legea bulgară stabileşte două principii de alocare: numărul de voturi câştigate şi de locuri obţinute de un partid în Parlament. prin intermediul legii finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale din 1993. de vreme ce există acest sistem de facilităţi fiscale foarte benefic pentru contributorii partidelor politice. activitatea partidelor politice este susţinută de stat.9 milioane de 67 dolari . Deşi nu stabileşte nicio cifră în acest sens (lăsând la latitudinea legii bugetului de stat să facă alocarea). În Olanda. 25% din banii publici de alocat pentru finanţarea activităţilor operaţionale ale unui partid sunt distribuiţi în mod egal tuturor .430 de dolari). între 1986 şi 1996. Subvenţia către partide per-se avea. prin intermediul organizaţiilor afiliate partidelor politice. În termeni fiscali. urmând ca o alta cotă (0. ceea ce înseamnă aproximativ 0. În Ungaria. Criteriul de alocare constă din numărul de voturi obţinute în alegeri de un partid. Suma totală oferită de stat partidelor politice în 1999 a fost de aproximativ 4.04% din veniturile prevăzute în bugetul 72 de stat” . Finanţarea partidelor politice în ţarile Uniunii Europene 19 încă un an de zile după înfrângere. prin contribuţiile pe care le fac. 20% din suma totală de alocat se distribuie în mod egal tuturor participanţilor în alegeri.

Dacă. În plus. După alegerile din 1996. Elections and Referendums Act) introduce obligativitatea obţinerii consimţământului membrilor sindicali înainte ca donaţia să fie făcută. În funcţie de acest criteriu. în timp ce 75% sunt distribuiţi în baza voturilor obţinute de partide în prima rundă a alegerilor parlamentare. Polonia face apel la acces gratuit în canalele media şi 79 la subvenţii acordate grupurilor parlamentare . Partidelor politice le sunt rambursate cheltuielile de campanie. În Slovacia. Cu toate acestea. Dintre formele de finanţare indirectă. Mai mult. partidele politice din Republica Cehă se califică pentru finanţare publică directă doar peste trecerea pragului de 3% de voturi obţinute. partidele politice din această ţară nu plătesc taxă pe venit pentru activităţile pe care le desfăşoară. Suma totală de alocat nu trebuie să depăşească 0. legea finanţării partidelor politice 81020/1999 conferă sprijin financiar direct partidelor politice. În aceeaşi măsură ca laburiştii. Printre finanţările publice indirecte.28 dolari pentru fiecare vot primit. partidele letone înscrise în alegeri beneficiază de timpi de antenă oferiţi gratuit (segmente de 2 minute şi 10 minute pentru TV. partidele primesc o sumă fixă la care se adaugă un cuantum pentru fiecare 0. Cu toate acestea. Acest lucru devine obligatoriu şi pentru mediul de business care contribuie la veniturile Partidului Conservator din Marea Britanie: o firmă trebuie să obţină acordul unanim al tuturor acţionarilor înainte de a face o donaţie în sume mari unui partid politic. conservatorii britanici îşi construiau veniturile de partid în proporţie de aproximativ 50% din sume mari de bani proveniţi de la corporaţii. donaţiile anonime de peste 69 de dolari (50 de 81 lire sterline) sunt interzise . liberal-democraţii britanici şi-au construit bugetul în proporţie de aproximativ 40% din contribuţiile membrilor. social-democraţii câştigători ai alegerilor au fost remuneraţi cu aproximativ 5. Finanţarea politică indirectă se concretizează prin acordarea de timpi de antenă gratuiţi pentru partide (cel puţin o apariţie în canalele media naţionale în perioada de dinainte de alegeri – cu 18 zile înainte de alegeri până la cu 3 zile înainte de momentul 74 alegerilor) . în 1992. Dacă. Pragul pentru obţinerea subvenţiei este de cel puţin 3% din totalul voturilor. Suma de alocat partidelor politice se stabileşte prin împărţirea sumei totale a cheltuielilor avansate de organizaţiile politice care au câştigat cel puţin un mandat din 560 (numărul total de deputaţi şi senatori). De asemenea. În Lituania. partidele politice obţin finanţare publică directă în funcţie de rezultatul obţinut în alegerile parlamentare. Prezidenţiabilii primesc o sumă fixă de 2. engl. Un alt tip de finanţare indirectă îl constituie finanţarea publicării platformelor de partid 77 (într-o limită de 4. cumpărarea de publicitate politică este interzisă în 76 Republica Cehă . Acest sistem avantajează partidele mari. Finanţarea publică în Polonia se face în baza Legii electorale din 2001. Legea din Lituania nu prevede niciun tip de facilitate fiscală 78 pentru donatori . conform acestei legi. În conformitate cu Legea electorală 247/1995. şi conservatorii britanici se plasează pe tendinţă de diminuare în ceea ce priveşte susţinerea financiară din sume mari de bani. Conform legii din 1995 a finanţării partidelor politice.1% din totalul bugetului pe anul respectiv. Donaţii. Partidele care au obţinut cel puţin 3% din voturi în alegerile parlamentare şi locale sunt eligibile pentru subvenţii de la stat.20 25 + 2 modele electorale partidelor care au obţinut locuri în Parlament. 2. partidul lui Vaclav Klaus a primit aproximativ 6 milioane de dolari din subvenţii iar în alegerile din 1998. partidele din Marea Britanie se bazează în proporţie de 40% pe donaţiile mici. nici stimulentele fiscale nu fac parte din sursele de venit ale partidelor politice letone. Aproximativ 10% din veniturile partidelor provin din cotizaţiile lunare ale membrilor. în Letonia nu sunt prevăzute subvenţii de stat pentru partide politice. Partidele politice primesc 1. în 1996-1997 abia 20% din veniturile acestui partid au . Reforma din 2001 asupra regimului de finanţare a partidelor politice britanice (Legea partidelor politice. Accesul la canalele media publice se numără printre mecanismele de finanţare publică indirectă cele mai uzitate în următoarele limite: nu mai mult de 1 ora per 80 candidat şi nu mai mult de 10 ore în total . în 1996-1997 procentul a fost de 30-40%. de exemplu. Un partid politic participant în alegeri primeşte subvenţie publică directă pentru fiecare mandat de deputat şi senator câştigat. a alegerilor şi a referendumurilor. în anii '80. contribuţii şi cotizaţii La nivel de venituri.5 milioane de dolari 75 de la bugetul de stat .000 de caractere per publicaţie) . partidelor politice le sunt alocate 14 ore la televiziunea publică pentru publicitate politică (cele 14 ore se împart în mod egal tuturor partidelor parlamentare). respectiv radio).1% în plus faţă de pragul 3% (dar nu mai mult de 5%). În 1997. aproximativ 66% din veniturile laburiştilor britanici proveneau din susţinerea sindicatelor. The Political Parties.500 de dolari pentru campania electorală.

Deşi în Olanda există sistemul deducerilor de taxe pentru donaţii. subvenţia de stat este mărită substanţial. restul împărţindu-se între surse provenite din donaţiile persoanelor cu funcţii publice membre în 86 partid ( Sonderbeitrag ) şi donaţiile terţilor . Partidul Socialist Bulgar a avut aproximativ 47% din finanţele proprii provenite 93 donaţii. 85-90% din procentul finanţării private este strâns de la persoane private. aceste surse sunt aproape inexistente . Conform legii 33/1989 a alegerilor membrilor Parlamentului (cu modificările din 1994) şi legii 62/1990 a partidelor politice. Cu toate acestea. Cehia se raportează negativ la problema activităţii economice a partidelor politice.6 % din electorat). Donaţiile anonime sunt limitate până la 0. la nivel de alte mecanisme de finanţare. 90 tangenti) . Formula neocorporatistă a statului olandez (poldermodel) face ca marile companii să aibă acces direct la decizia 89 politică . companiile trebuie să obţină acordul acţionarilor înainte de a face o donaţie iar suma donată trebuie să fie inserată în exerciţiul bugetar al respectivei companii. 1. dezbateri au constituit aproximativ 20% din veniturile totale ale 85 partidelor franceze . publicarea de ziare etc. cazul italian este reprezentativ pentru scandalurile din jurul donaţiilor sub formă de comisioane oferite partidelor politice (formă coruptă de finanţare. Suedia şi Olanda. finanţările mari (plutocratic financing) sunt la cote scăzute. Din 1995. fie din partea corporaţiilor. Veniturile unui partid sunt scutite de taxe şi impozite pentru activităţile proprii. Cu toate acestea. În Italia. La polul opus se afla Republica Cehă. acestea ţin de edituri pentru publicarea literaturii de partid. subvenţii de la 95 bugetul de stat . Sursele mari de finanţări în Germania erau apanajul partidelor de centru-dreapta. kickbacks sau it. În plus. În schimb. prin intermediul donaţiilor mici (acei big money in little sums). distribuite astfel: o treime din veniturile partidelor sunt constituite din subvenţiile de la stat iar o altă treime din cotizaţiile membrilor. Între 35 şi 61 de procente din veniturile totale ale partidelor olandeze din 1995 au fost reprezentate de aceste surse. respectiv 500 de salarii minime brute pe an. Tot în 1995. venituri provenite din activităţi proprii. donaţiile anonime nu trebuie să depăşească limita de 25% din 94 totalul veniturilor partidului . Limitele pentru persoanele fizice şi juridice sunt de 200. 87 prin intermediul donaţiilor mici . engl. construcţii etc. interzicând partidelor (fie în nume propriu.050% din veniturile prevăzute în 96 bugetul de stat pentru anul respectiv . donaţii. veniturile din donaţii sunt mult mai mari. Totuşi.006% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pentru anul respectiv. Limita cotizaţiei este de 48 salarii minime brute pe an. veniturile partidelor din cotizaţii sunt la cota de 3-5% din totalul 91 veniturilor . întâlniri. unde partidele politice se pot angaja în activităţi economice pentru a-şi spori veniturile. Mai mult decât atât. Sursele de venit ale unui partid politic în România sunt: cotizaţii ale membrilor. Veniturile din organizarea de conferinţe. veniturile din cotizaţiile membrilor înregistrează un procent extrem de scăzut.500 de dolari pe an iar donaţiile cash nu sunt acceptate decât sub limita a 84 150 de dolari . partidele politice austriece se angajează şi în activităţi de marketing. Donaţiile primite de partide nu pot depăşi. finanţările mari nu există în bugetele partidelor olandeze. ceea ce face ca şi veniturile provenite din cotizaţiile membrilor să fie scăzute. În 1995. Rata de afiliere partizană în Franţa este relativ scăzută (cca. veniturile din cotizaţii ale partidelor politice din Bulgaria au fost de aproximativ 23% din veniturile 92 totale . Cum afilierea politică în Spania este de 2%. În Germania. În principiu. procentul de 0. Veniturile partidelor politice din Olanda sunt reprezentate într-o proporţie semnificativă de cotizaţiile membrilor. Discounturile mai mari de 20% pe care partidele le primesc în diverse relaţii economice sunt considerate donaţii şi intră în limitele impuse donaţiilor. Italia nu impune nicio limită asupra donaţiilor . într-un an fiscal. În Spania. după 88 1990. Partidele politice din Bulgaria pot primi donaţii de la persoane de altă naţionalitate decât cea bulgară (pana la 500 de dolari din partea unei singure persoane şi până la 2. Franţa interzice donaţiile de la companiile 83 din mediul privat şi sectorul public pe fondul intensificării scandalurilor publice legate de finanţarea politică. Donaţiile externe către partide sunt interzise şi ele în Franţa. Donaţiile individuale sunt limitate la 7. excepţiile de la aceasta normă au fost stabilite prin hotărârea Curţii Constituţionale şi fac 82 referire la publicaţii şi literatură de partid . Forumul Democrat având 81% . 8-22% din veniturile partidelor franceze au provenit din cotizaţiile membrilor în anii 1995-1998. Conform estimărilor. Un caz foarte interesant în Europa este Austria. fie individuale. partidele politice din .000 de dolari din partea unui grup). În acelaşi timp. Germania se individualizează printr-o activitate intensă a partidelor politice de a colecta bani din surse private. fie în parteneriat) să desfăşoare orice activităţi de acest tip.C. veniturile partidelor politice se compun din două mari surse: subvenţii de la stat (cea mai mare sursă de venit) şi cotizaţiile membrilor. Finanţarea partidelor politice în ţarile Uniunii Europene 21 această provenienţă. Veniturile partidelor politice din Germania se bazează pe patru tipuri de surse. Explicaţia rezidă în faptul că nu există niciun stimul din partea intereselor corporaţiilor să încerce să îşi promoveze interesele prin intermediul donaţiilor către partidele politice.

partidelor le este interzisă primirea de donaţii din partea companiilor de stat sau din partea surselor 97 anonime .15 dolari pentru fiecare elector din circumscripţie. campaniile electorale trebuie derulate prin conturi bancare separate. În schimb. În 1997. ajungând la 6. De exemplu. Aceasta poate raporta cazurile de ilegalitate Ministerului Public dar . Cu toate acestea. Mai mult. Responsabilitatea instituţională pentru verificarea aplicării legii este Autoritatea Electorală spaniolă (sp. Suedia. Pentru alegeri parlamentare. cheltuielile de campanie per candidat sunt reglementate la limita de 57. Regula generală este că le este interzis companiilor de stat. Nu este stabilită o limită a donaţiilor dar. impunerea de facilităţi fiscale pentru donaţiile din partea corporaţiilor. surplusul se transferă la bugetul de stat. În Italia. cota pentru un partid nu trebuie să depăşească 5% din totalul subvenţiilor de stat alocate pentru partide în anul 103 respectiv .700 de dolari pe an pentru un partid politic.000 de dolari. Juntas Electorales). Aceste sume vor face subiectul redistribuirii către toate partidele 98 înregistrate în Letonia .9 milioane de dolari pentru al doilea tur. suma fixă este corespondentul a 50 de salarii medii pentru un candidat într-o circumscripţie uninominală şi de 1.22 25 + 2 modele electorale Ungaria nu au limitări pentru donaţiile persoanelor de o altă naţionalitate decât cea maghiară şi nici pentru donaţiile organizaţiilor neguvernamentale.3 milioane de dolari. Sursele de venit ale partidelor din Slovacia se compun din donaţii în mare parte. Începând cu 1987. Nici cheltuielile partidelor nu sunt supuse limitărilor pentru aceste două categorii de surse. Olanda şi Suedia nu există limite impuse contribuţiilor individuale sau donaţiilor din partea corporaţiilor. sunt introduse limite asupra sumelor de bani care pot fi cheltuite la nivel de circumscripţie de către candidaţi. fie corporaţii. sursele de venit ale unui partid politic se compun din: cotizaţiile membrilor şi din donaţii. există mecanisme de descurajare a colectării de bani în exces. partidele (si. În Lituania. În Germania. Dacă suma este depăşita. Donatorii trebuie să fie persoane care să aibă rezidenţă pe teritoriul Slovaciei 100 sau persoane juridice cu sediul în această ţară . este consimţământul public al partidelor politice de a nu 102 accepta astfel de donaţii . însă. logica limitării cheltuielilor se traduce prin 101 interzicerea publicităţii politice plătite . La nivel naţional. Partidelor le este interzis să primească donaţii din partea companiilor de stat sau a acelora la care statul este acţionar. Această limită se măreşte. Conform legii pentru prevenirea practicilor corupte şi ilegale (1883). În cazul donaţiilor anonime.000 de salarii medii pentru o listă de partid într-o circumscripţie plurinominală.190 de dolari asupra donaţiei pe care o poate face o persoana fizică sau juridică. Donaţiile confidenţiale nu sunt interzise nici ele dar partidele trebuie să le înscrie într-un cont separat care este supervizat de Ministerul Justiţiei.6 dolari per elector. plus 0. Franţa impune limite asupra cheltuielilor partidelor şi campaniilor.500 dolari. în cazul partidelor care propun candidaţi în toate circumscripţiile. Legea din 1989 asupra reprezentării populare păstrează acelaşi spirit. Finanţarea campaniilor electorale în Spania include restricţii asupra veniturilor şi cheltuielilor. nu oferă nici un tip de stimulente fiscale pentru donatori. Limita pentru alegerile europene este de 8. Donaţiile de la persoane fizice sau juridice nu trebuie să fie mai mari de 41. Pentru alegerile prezidenţiale. 3. Partidelor nu le este interzisă primirea de donaţii din partea companiilor de stat. este stabilită o sumă fixă peste care contul de campanie nu trebuie să treacă. În Letonia. contractorilor guvernamentali şi donatorilor străini să contribuie la finanţele unei campanii. implicit. Donaţiile anonime mai mari de 25 de 99 dolari sunt interzise prin lege . a fost instituită o limită de 7. O componentă importantă de luat în calcul. partidele din Germania sunt obligate să îşi facă publice sursele donaţiilor mari pe care le primesc. fie indivizi. Limita pentru alegerile parlamentare este de 37.22 şi 1. în schimb. Germania a interzis. niciunul dintre cele două mecanisme nu este valabil pentru Olanda (care oferă facilităţi fiscale şi donaţiilor individuale şi donaţiilor din partea corporaţiilor). în cazul Olandei şi Suediei. prin decizie a Curţii Supreme.700 de dolari.3 milioane de dolari pentru lista de candidaţi iar pentru alegerile locale limita este calculată în funcţie de numărul de electori din circumscripţie şi variază între 0. În schimb. pe de altă parte. candidaţilor din circumscripţii le erau permise cheltuieli de până la 7. Limite impuse cheltuielilor Limitele impuse asupra cheltuielilor de campanie ale partidelor în Marea Britanie au o componentă de politică locală. candidaţii propuşi) pot cheltui până la 13 milioane de dolari pentru primul tur şi până la 17.

La nivel de circumscripţie. limită care nu a ţinut pasul cu nivelul inflaţiei ceea ce a făcut ca limita maximă de cheltuit de un candidat în alegeri în Bulgaria în 1997 să fie de 107 20 de dolari . legea finanţării politice franceze din 1995 şi interdicţia asupra tuturor donaţiilor de la companiile din mediul privat şi sectorul public se conturează ca o contrapondere la chestiunea transparentei fondurilor partidelor franceze. Deşi neavând responsabilităţi de sancţionare propriu-zise.900 de dolari pe an sunt publicate (împreună cu numele donatorului). Partidele politice din Lituania sunt obligate să aibă cont bancar separat pentru desfăşurarea campaniilor electorale. Din 1997. Fluxul financiar într-un partid politic este supervizat de mandatarul financiar desemnat de fiecare partid. sistemul de finanţare politică spaniol rămâne în cercul vicios al controlului politic. Cu toate acesta. Transparenţa fondurilor În mod tradiţional. Monitorizarea cheltuielilor partidelor este făcută de autoritatea electorală britanică – Comisia Electorală. prezidenţiabilii sunt subiectul unui alt tip de reglementari. iar exerciţiul bugetar trebuie transmis 112 instituţiei în a doua jumătate a anului . Partidelor politice franceze le sunt supervizate veniturile şi cheltuielile prin intermediul rapoartelor financiare anuale pe care trebuie să le înainteze Comisiei Naţionale de Conturi şi Finanţări Politice.400 pentru 108 coaliţii şi 97. 30. limita este 106 de 2. Finanţarea partidelor politice în ţarile Uniunii Europene 23 nu poate aplica nicio sancţiune. Transparenţa finanţelor unui partid este asigurată prin intermediul Comisiei Naţionale de Conturi şi Finanţări Politice iar acest lucru se face mai ales în momentul verificării donaţiilor primite şi confirmării deducerilor din taxa de venit de care beneficiază donatorii partidelor.900 de dolari (5. Pentru alegerile din 2001. Mai mult. Sistemul de finanţare din Letonia nu impune nicio limitare asupra cheltuielilor în campanie. În conformitate cu legea limitării cheltuielilor partidelor politice din 1994. Pentru Polonia. Limita pentru candidaţii din alegerile prezidenţiale este de 111 85.000 de lire sterline). partidele politice din Slovacia au o limită de 256. limitarea cheltuielilor în campania electorală are ca referinţă salariul de bază minim brut pe ţară existent la data de 1 ianuarie a anului electoral. o campanie electorală să fie limitată în 110 cheltuieli . În cazul celorlalte cheltuieli de campanie.740 pentru candidaţi independenţi .653 de dolari . toate donaţiile care depăşesc 6. singura limitare fiind cea asupra donaţiilor (până la 41. Candidaţii la funcţia de preşedinte . de exemplu.500 de salarii pentru candidaţii la funcţia de primar al unui sector al municipiului Bucureşti sau al unui municipiu sau oraş din România.364. fondurile partidelor nu pot fi monitorizate public în totalitate. partidele nu sunt obligate să facă o raportare financiară pentru campania electorală. fiind puţin probabil ca o sancţiune să fie pusă în practică de vreme ce nu există un control independent 104 asupra aplicabilităţii legii . pragul este stabilit la 1. în cazul nerespectării reglementărilor. Din această perspectivă. mai ales că multe dintre secţiunile de venituri ale unui partid politic nu 113 sunt disponibile publicului . făcând doar raportarea financiară anuală a partidului. Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale din România. Cu toate acestea. Din această perspectivă . 977. În schimb.960 de dolari pentru cheltuielile de campanie în alegerile parlamentare. limitare care nu depinde de nivelul salariului minim sau alţi indicatori 105 economici . şi Partidul Conservator urmează exemplul laburiştilor. şi de până la 2. Autoritatea care poate impune sancţiuni. Comisia Electorală poate face recomandări pentru procuratură în vederea sancţionării penale a celor care nu se supun reglementărilor. Legea fundamentală din Franţa conferă libertate de acţiune foarte mare partidelor politice. donaţiile către partidele politice din Marea Britanie nu au făcut subiectul unor reglementări de transparentizare prin publicare. limitele cheltuielilor în campanie sunt reglementate la nivelul de 1. În Ungaria. nefiind nicio limită asupra contribuţiilor. faptul că o campanie trebuie derulată financiar printr-un cont separat (şi existând o limită pentru acel cont) face ca.C.700 de dolari). au fost introduse următoarele limite de cheltuieli în Bulgaria: 488.700 de dolari pentru partide. începând cu 1995. Partidul Laburist îşi publică banii proveniţi de la donatori şi sponsori care depăşesc suma de 6. Bulgaria a avut o limită impusă din 1991.124 de dolari pentru 109 un partid politic . Limita pentru cheltuielile candidaţilor în funcţia de deputat sau senator este de până la 350 de salarii.400 de dolari. în practică. 4. Art. Nu există o limitare de facto a cheltuielilor în campanie în Lituania.9 milioane de dolari . Conform legii din 2001. Bulgaria şi Polonia aplică principiul limitării fixe a cheltuielilor în campanie în cazul candidaţilor la funcţia de preşedinte. este Parlamentul Spaniei. În schimb.

preşedintele Bundestagului dispune ca acel partid să nu se mai califice pentru subvenţie publică în valoare dublă faţă de suma ilicit primită (Art.400 de dolari. Colegiul Regional pentru Supervizare Electorală (poate impune sancţiuni pentru candidaţi în cazul descoperirii unor donaţii ilegal primite) şi Curtea de Conturi (poate impune sancţiuni pentru 120 partide în cazul unor iregularităţi) . Monitorizarea cheltuielilor partidelor este făcută de autoritatea electorală britanică – Comisia Electorală. Cu toate acesta.24 25 + 2 modele electorale În mod tradiţional. Conform legii din 2001. Cu toate acestea.000 de lire sterline).900 de dolari într-un an calendaristic. în mod voluntar şi prin acordul tuturor partidelor. subvenţii 119 etc. Regimul finanţării politice italiene obligă partidele politice să facă publice sursele donaţiilor care depăşesc 2. fiind mai degrabă conforme unor clasificaţii în funcţie de provenienţa veniturilor (cotizaţii. În Suedia există o legislaţie minimală în domeniul finanţării partidelor politice. 115 O situaţie similară există şi în Danemarca . cheltuieli de campanie sau acces la mass media iar subvenţiile acordate partidelor nu le implică la o publicare a fondurilor. Partidele politice sunt obligate să facă publice sursele donaţiilor mari (nume. În schimb. Collegio Regionale din Garanzia Elettorale). Candidaţii la funcţia de preşedinte trebuie să raporteze cheltuielile efectuate Consiliului Constituţional care le va publica în Monitorul Oficial în 114 termen de două luni de la momentul alegerilor .000 de dolari donaţi pe 116 an . fondurile partidelor nu pot fi monitorizate public în totalitate. Spre deosebire de Germania. prezidenţiabilii sunt subiectul unui alt tip de reglementari. până la 30 martie ale fiecărui an iar preşedintele Camerei Deputaţilor din Italia primeşte rapoartele financiare ale partidelor. Cu toate acestea. Din punct de vedere juridic. şi donatorul este obligat să facă publică donaţia prin mecanismele fiscale respective. Din 1997. Legea fundamentală din Franţa conferă libertate de acţiune foarte mare partidelor politice. pragul este stabilit la 1. După . Partidul Laburist îşi publică banii proveniţi de la donatori şi sponsori care depăşesc suma de 6. şi Partidul Conservator urmează exemplul laburiştilor. În plus.900 de dolari (5. partidele politice italiene sunt considerate asociaţii private. începând cu 1995. în Suedia există practica publicării.) . Toate rapoartele financiare sunt publicate ulterior în buletinul parlamentului.900 de dolari pe an sunt publicate (împreună cu numele donatorului). Din această perspectivă . 32 din 117 Legea partidelor politice din Germania ). a exerciţiului bugetar. limita fiind de cel puţin 10. Nu există reglementări pentru donaţii. Legea partidelor politice din 1967 din Germania stabileşte principiile de monitorizare publică a veniturilor şi cheltuielilor unui partid politic. suma totală donată pe an). rapoartele sunt publicate în Monitorul Oficial din Italia. Partidelor politice franceze le sunt supervizate veniturile şi cheltuielile prin intermediul rapoartelor financiare anuale pe care trebuie să le înainteze Comisiei Naţionale de Conturi şi Finanţări Politice. mai ales că multe dintre secţiunile de venituri ale unui partid politic nu sunt disponibile publicului113. Aceste raportări nu conţin identităţile şi sumele donatorilor individuali. Transparenţa finanţelor unui partid este asigurată prin intermediul Comisiei Naţionale de Conturi şi Finanţări Politice iar acest lucru se face mai ales în momentul verificării donaţiilor primite şi confirmării deducerilor din taxa de venit de care beneficiază donatorii partidelor. donaţii. regimul finanţări i politice este reglementat prin Legea Subvenţiilor de Stat a Partidelor Politice din 1999. Fluxul financiar într-un partid politic este supervizat de mandatarul financiar desemnat de fiecare partid. Până în 1990 nu exista nicio regulă în Olanda cu privire la publicarea donatorilor şi a donaţiilor primite de partide. Dacă se constată primirea de sume ilicite în conturile unui partid. reglementată prin legea finanţării din 1974. În Olanda . Ultima formă a acestei legi a fost votată în 1997 118 – Legea 2/1997 a finanţării partidelor politice . Partidele politice sunt obligate să raporteze veniturile şi cheltuielile. Neconformarea cu această regulă este sancţionată prin amendă. toate donaţiile care depăşesc 6. La nivel de circumscripţie. După ce sunt verificate de o comisie contabilă. Monitorizarea respect ării acestor reglementări cade în sarcina a trei instituţii: Preşedintele Camerei Deputaţilor (care poate suspenda subvenţiile către un partid în cazul unor iregularităţi). Deşi neavând responsabilităţi de sancţionare propriu-zise. partidele politice italiene trebuie să declare cheltuielile de campanie şi Curţii de Conturi iar candidaţii trebuie să declare donaţiile primite în campanie Colegiului Regional pentru Supervizare Electorală (it. donaţiile către partidele politice din Marea Britanie nu au făcut subiectul unor reglementări de transparentizare prin publicare. Raportarea cheltuielilor este un standard de politică publică în Germania din 1967. În Italia nu există o legislaţie specifică organizării şi funcţionării partidelor politice. legea finanţării politice franceze din 1995 şi interdicţia asupra tuturor donaţiilor de la companiile din mediul privat şi sectorul public se conturează ca o contrapondere la chestiunea transparentei fondurilor partidelor franceze. în schimb. Comisia Electorală poate face recomandări pentru procuratură în vederea sancţionării penale a celor care nu se supun reglementărilor. iar exerciţiul bugetar trebuie transmis 112 instituţiei în a doua jumătate a anului . Finanţarea partidelor politice este. Raportările financiare conţin detalii despre venituri şi cheltuieli iar pentru exerciţiul bugetar este responsabil preşedintele federal al partidului. Rapoartele trebuie trimise preşedintelui Bundestagului care examinează conformitatea datelor cu reglementările legale.

Ministerul Justiţiei poartă responsabilitatea supervizării activităţii partidelor politice. Conform legii din 1999. numai falsul în actele 127 financiare fiind catalogat drept faptă penală . sectorul non-profit etc. Conform legii 33/1989 a alegerilor membrilor Parlamentului (cu modificările din 1994) şi legii 62/1990 a partidelor politice. Numirea membrilor comisiei este. Curtea de Conturi este cea care verifică acurateţea raportărilor financiare ale partidelor. partidele politice din Ungaria trebuie să întocmească raportări financiare.C.) 121 . . partidele sunt obligate să facă raportări financiare pe care să le depună la Curtea de Conturi în termen de o lună de la terminarea procesului electoral. variind de la 24 de dolari la 24. Comisia Electorală Naţională este cea care supervizează finanţarea politică . Rapoartele sunt publicate apoi în Monitorul Oficial. legea olandeză obligă partidele să ofere suma totală per donator şi să ataşeze o afiliere generală la suma respectivă – sectorul profit. urmând ca. Rapoartele sunt verificate de Inspectoratul de Stat pentru Taxe. Sursele donaţiilor private trebuie făcute publice în 128 raportarea financiară . Finanţarea campaniilor în Spania este reglementată prin legea electorală 5/1985 (sp. partidele şi-au introdus în propriile regulamente referiri la obligativitatea publicării surselor donaţiilor mai mari de 4. la iniţiativa celor două instituţii126. În Polonia. Donaţiile mai mari de 1. Legislaţia nu prevede sancţiuni substanţiale pentru potenţialele încălcări ale regulilor. dacă nu este posibil. preşedintele Curţii de Conturi poate acţiona în judecată partidul. La nivel de reglementări de transparentizare a fondurilor. Candidaţii la funcţia de preşedinte sunt obligaţi să facă publice sursele veniturilor din donaţiile care depăşesc 214 de dolari pentru persoane fizice şi 2. prin intermediul raportărilor financiare. Autoritatea Electorală Permanentă este instituţia abilitată să controleze conformitatea partidelor politice cu reglementările legale în domeniu. legislaţia bulgară este foarte săracă. la fel ca şi contribuţiile mai mari de 353 de dolari provenite de la cetăţeni de altă naţionalitate decât cea maghiară trebuie identificate separat în raportare. Comisia Electorală să publice rapoartele. În cazuri de iregularităţi.600 de dolari. Ley Orgánica 5/1985 de Régimen Electoral General) iar finanţarea partidelor prin legea finanţării partidelor politice 7/1987 (sp. Acestea sunt publicate în Monitorul Oficial după ce sunt verificate de un auditor desemnat de comisie. la recomandarea Ministerului de Interne. Legea finanţării activităţii partidelor politice şi a campaniei electorale din România prevede publicarea listei celor care au cotizat la veniturile partidelor de cel puţin contravaloarea a 10 salarii minime brute pe an. urmând ca acestea să fie publicate în Monitorul Oficial până la 31 martie ale fiecărui an.767 de dolari.000 de dolari .800 de dolari. Instituţia responsabilă cu controlul finanţărilor politice în Bulgaria este Comisia Electorală Centrală.140 de dolari pentru persoanele juridice. în practică. Din 1995. Sancţiunea pentru nerespectarea regulilor de raportare este penalizată prin amendă de 42. Nerespectarea reglementărilor legate de raportarea financiară poate aduce după sine dizolvarea partidului prin decizie judecătoreasca. după concluziile monitorizării financiare. Ley Orgánica 7/1987 para la Financiácion de los Partidos Politicos)122. aceste surse trebuie publicate în execuţiile bugetare ale partidelor (identitatea trebuie oferită doar cu acordul donatorului. Finanţarea partidelor politice în ţarile Uniunii Europene 25 aceea. partidele politice înregistrate în Letonia trebuie să îşi completeze rapoartele financiare pe care să le depună la Ministerul Justiţiei şi la Administraţia Fiscală. ceea ce poate avea efecte negative asupra responsabilităţilor şi eficienţei acestei instituţii. Rapoartele financiare de campanie trebuie transmise comisiei într-o perioadă de trei luni de la terminarea alegerilor. să verifice şi să fie abilitată să ofere sancţiuni pentru respectarea reglementărilor legale 125 . prin intermediul departamentului 124 de control al finanţărilor politice . Cu toate acestea. Instituţia abilitată în Lituania să monitorizeze aplicarea legii finanţării este Comisia Electorală Centrală. Există şi câteva tipuri de amenzi în caz de nerespectare a reglementărilor legii dar sunt foarte 123 mici. deşi deţine control financiar asupra conturilor unui partid prin Curtea de Conturi. urmând ca Ministerul de Interne să facă audit la rândul său pe veniturile şi cheltuielile partidelor politice. Rapoartele financiare de campanie ale partidelor trebuie depuse în termen de 25 de zile de la terminarea alegerilor. la latitudinea Parlamentului. Ministerul de Finanţe este instituţia abilitată să monitorizeze cheltuielile partidelor politice în campanie în Slovacia. este încă lipsită de o instituţie care să supervizeze. sistemul de finanţare publică în Ungaria. Execuţiile bugetare trebuie auditate independent. Conform legii partidelor politice din 2001. împreună cu numele donatorilor.

finanţări indirecte şi criterii de acordare). limite asupra donaţiilor confidenţiale). . instituţii de control). transparenţă şi control asupra finanţărilor politice (publicarea donaţiilor primite de un partid.26 25 + 2 modele electorale Date despre finanţarea partidelor politice În acest capitol vom oferi date cu privire la finanţarea partidelor politice din cele 27 de ţări ale Uniunii Europene. publicarea cheltuielilor în campanie. veniturile partidelor şi limitări asupra veniturilor unui partid (regimul donaţiilor private. Datele folosite reprezintă o colecţie de date secundare129 iar informaţiile sunt clasificate în funcţie de: finanţarea publică (subvenţii directe şi modul de alocare.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

putem creiona. Cu toate acestea. În contrast. ţările din Europa de Vest fiind mai degrabă pliate pe modelul de redistribuitor iar ţările Europei Centrale şi de Est sunt mai apropiate de modelul vest-european. limite pentru cheltuielile partidelor în campanie etc. În Malaiezia nu există niciun fel de finanţare publică dar. cultura politică şi contextul socio-politic în care partidele politice funcţionează. neîncredere în folosirea partidelor politice de resurse financiare pentru funcţionare etc). Marea Britanie este mai apropiată de modelul de supervizor. ideea de politică publică în domeniul finanţării politice s-a dezvoltat prin oferirea de soluţii la problemele existente într-o societate iar acesta este un argument în plus pentru care nu poate fi concepută o politică publică unitară în domeniu. Fără a pleca de la o idee de politică publică în domeniu ca reţetă pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de finanţele unui partid. un continuum de opţiuni pe care statul le are la îndemână. FINANŢAREA PARTIDELOR POLITICE REGLEMENTĂRI ŞI STANDARDE DE POLITICĂ PUBLICĂ Problematica finanţării partidelor politice este complexă şi nu pot fi concepute soluţii universalvalabile pentru o politică publică în domeniu. Plecând de la cele două cazuri. Fără a reduce la minimum obiectivele şi logica reglementărilor din domeniul finanţării politice din ţările europene. există reglementări cu privire la veniturile unui partid politic din alte surse (interdicţie asupra finanţărilor externe. Africa de Sud se bazează pe finanţări publice iar partidele politice nu sunt obligate să îşi facă publice 178 fondurile . Acest lucru este cu atât mai proeminent cu cât ideea de finanţare politică se află la congruenţa mai multor factori: nivelul de dezvoltare a sistemelor de partide într-un context politic. Cele două opţiuni pe care statul le are la îndemână în conturarea politicilor publice de finanţare a partidelor politice sunt reprezentate de modelul supervizor (al cărui ideal-tip este modelul din Malaiezia) şi cel de redistribuitor (cu ideal-tipul Africa de Sud). statul este fie organism care reglementează sistemul de finanţare politică (supervizor). fie organism care distribuie surse pentru funcţionarea partidelor politice (redistribuitor). totuşi. se poate observa că. având în subsidiar şi provocarea dată de trecerea de la sistemul de partide unic spre pluripartidism şi toate consecinţele care rezultă din acest aspect (neîncredere în partide politice.). Din punct de vedere istoric.D. . finanţarea publică a partidelor politice este o trăsătură comună şi în această parte a 179 Europei . Finanţarea partidelor politice . nivelul de implicare a statutului (prin subvenţiile de stat) în viata partidelor. în schimb. din ţările Uniunii Europene. În ultimă instanţă.Reglementări şi standarde de politică publică 37 D. putem creiona câteva instanţe de modalităţi de finanţare politică.

69. istoria democraţiei arată că interesele financiare pot încerca să influenţeze rezultatul unor alegeri. În Franţa şi Spania. 2003. Aceste limite constau din sume absolute de cheltuit de către candidat sau partid politic (aşa cum este cazul în Marea Britanie). . fie cheltuielilor de partid. fie în direcţia limitării anumitor activităţi sau anumitor tipuri de cheltuieli. verificării. în acelaşi timp. Toate acestea sunt argumente pentru care ideea de transparenţă în finanţele unui partid politic este 184 crucială . Mai mult. limitele impuse cheltuielilor trebuie să facă distincţia între ceea ce se califică a fi cheltuială de campanie şi ceea ce nu se califică. în special salariul minim pe economie (Portugalia şi 181 România ). Pentru a fi operative. distingând. .limite impuse cheltuielilor (mai ales în cheltuielile din campaniile electorale). se poate argumenta că existenţa unei competiţii libere nu este un scop în sine şi nu poate fi un proces sustenabil. sumele maxime de cheltuit sunt fixe. p. sume stabilite pentru cheltuieli calculate în funcţie de nivelul de salarizare. Alături de ideea de transparenţă avem conceptul de control asupra finanţelor unui partid. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. şi între cheltuielile care ţin de campanie şi cele care nu 182 ţin . Tocmai pentru ca partidele politice să nu se angajeze într-o 183 cursă a înarmărilor în ceea ce priveşte strângerea de fonduri. depinzând de constituţia unei circumscripţii electorale. Ideea publicării veniturilor şi cheltuielilor face apel la: raportare sistematică şi regulată.38 25 + 2 modele electorale Transparenţă şi responsabilitate în finanţarea politică La nivel de metode de reglementare a finanţării în domeniul politic. aceeaşi logică poate continua şi în cazul existenţei unor limite impuse fie contribuţiilor. Cum pot fi sancţionate partidele politice pentru finanţări ilicite? · · · · · · · · · · · Contravenţii de tip administrativ Penalizări pentru finanţări ilegale Reducere a subvenţiilor Nerambursarea cheltuielilor pentru campanii electorale Ne-eligibilitate pentru viitoare finanţări de stat Pierderea locurilor în instituţiile alese Interdicţie asupra participării în viitoarele alegeri Ne-eligibilitate în deţinerea unei funcţii publice (pentru candidaţi) Închisoare Dizolvarea partidului Anularea rezultatelor alegerilor Sursa: Ingrid Van Biezen. Un sistem de finanţare politică prin publicare a veniturilor şi cheltuielilor unui partid politic. auditare a cheltuielilor şi acces liber la exerciţiul bugetar al unui partid politic. Acest lucru înseamnă că putem avea anumite cheltuieli care sunt interzise. . Limitele impuse cheltuielilor pot merge fie în direcţia reglementării sumei totale de care un partid sau un candidat face uz.limite impuse contribuţiilor (praguri impuse asupra acestor tipuri de venituri provenite din surse de finanţare privată). Dacă există o logică în finanţarea publică a partidelor politice (aceasta ţinând cont de asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi potenţialii competitori în spaţiul politic). avem trei mari categorii: . Asigurarea egalităţii de şanse a actorilor politici nu trebuie să fie deturnată.transparentizare a contribuţiilor şi cheltuielilor (exercitat prin afişarea publică a veniturilor şi cheltuielilor şi prin control 180 instituţional asupra finanţării politice) . alături de existenţa unei instituţii pentru monitorizarea şi supervizarea acestor reglementări reprezintă elementele sine-qua-non ale unui proiect de reformare a regimului de finanţare a partidelor politice. argumentul limitării funcţionează ca o contra-pondere la cel al permiterii de subvenţii publice. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines. Dintr-o perspectivă economică. Controlul instituţional face referire la existenţa unei instituţii cu responsabilităţi în domeniul supervizării.

7. după caz. 2004. dintre bani şi politică. mecanisme de raportare. Responsabilitatea cu privire la finanţele unui partid este. sancţiuni). fundamentată pe principiile obţinerii consensului politic. 3. 6. Responsabilitatea. proceduri de raportare financiară. la nivel de reglementări de politică publică în acest domeniu. cel puţin în percepţia cetăţenilor. Companiile de stat (sau cele în care statul deţine un control) şi alte instituţii publice trebuie să rămână neutre politic. Legislaţia finanţării politice trebuie să fie: a. Sprijinul pe care statul îl oferă partidelor politice (finanţare publică directă sau indirectă) trebuie să se fundamenteze pe criterii de justeţe în distribuţia de fonduri. Sectorul neguvernamental. publicare a cheltuielilor. stabilirii de sancţiuni 185 legale . c. 5. Legea 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale din România impune funcţia mandatarului financiar în ţinerea evidenţelor 187 operaţiunilor financiare ale unui partid politic . Sursa: Marcin Walecki. b.mandatar (fr. principii: 1. organizaţiile internaţionale şi mass media trebuie să contribuie la transparentizarea cheltuielilor unui partid politic prin susţinerea demersurilor de anti-corupţie în activităţile electorale şi operaţionale ale organizaţiilor de partid. Existenţa unui trezorier al partidului (sau a unei persoane special desemnate) care să aibă responsabilitate pentru publicarea veniturilor şi a cheltuielilor constituie un necesar al 186 unei politici publice eficiente în domeniu . În cele mai multe dintre ţările Uniunii Europene. 11. comprehensivă (să conţină referiri la sursele de finanţare.D. tipurile de cheltuieli permise. Political Finance White Paper Series. mandataire) sau asupra unei asociaţii (fr. cade asupra unei persoane . aşa cum este cazul cu transparenţa finanţelor unui partid politic. responsabilitatea cu privire la finanţele unui partid este asigurată prin trezorierul partidului respectiv. Finanţarea partidelor politice . coduri de conduită. association de financement). fără îndoială. Partidele politice trebuie să aibă o activitate contabilă cât mai transparentă şi să deruleze toate activităţile financiare prin conturi bancare. 2. un proces mult mai complex şi are în vedere un demers pe termen lung prin care liderii de partid devin conştienţi de relaţia fragilă. Limitarea corupţiei din domeniul finanţării politice. comisii de etică pentru supervizarea finanţelor unui partid şi a activităţilor de fundraising în general. . În Marea Britanie. clară (din punctul de vedere al limbajului legislativ). Partidele politice trebuie să introducă mecanisme de control intern prin: responsabilul cu finanţele partidului (mandatarul financiar). 8. Responsabilitatea partizană este cu atât mai greu de atins cu cât nu poate fi operaţionalizată foarte clar. p. în cazul francez. există agentul financiar responsabil cu finanţele unui partid. cel mai eficient mecanism.Reglementări şi standarde de politică publică 39 investigării şi. Persoanelor juridice care oferă bunuri şi servicii instituţiilor administraţiei publice sau companiilor de stat (sau celor în care statul deţine un control) trebuie să le fie interzise donaţiile către partidele politice. Cu toate acestea. îl constituie stabilirea de responsabilităţi individuale din rândul liderilor de partid cu privire la monitorizarea şi raportarea cheltuielilor de partid. Raportările financiare generale şi de campanie ale partidelor politice trebuie să facă subiectul unui audit. Funcţionarilor publici trebuie să le fie interzis să se înscrie în partide politice sau să contribuie la veniturile acestora în schimbul menţinerii sau promovării în funcţie. Poltical Money and Corruption. 4. International Foundation for Election Systems (IFES).

2003. monitorizarea şi publicarea donaţiilor făcute partidelor şi demnitarilor. ca urmare a organizării unei competiţii pe post. între 82% şi 89% din totalul subvenţiilor. deci o variaţie în sumele fixe pe care un partid politic le primeşte ca şi subvenţie publică.7 Euro pentru restul de voturi obţinute. înfiinţată prin Legea partidelor politice a alegerilor şi a referendumurilor (2001) responsabilă în faţa Parlamentului. cu posibilitatea de a le fi reînnoit mandatul. desemnaţi pe o perioadă de cinci ani. Germania pune accent pe principiul proporţionalităţii în alocarea de resurse partidelor politice. reglementarea sistemului cheltuielilor în campaniile electorale. existând. în timp ce 75% sunt distribuiţi în baza voturilor obţinute de partide în prima rundă a alegerilor parlamentare. europene şi locale şi 0. Rezultatul acestei politici este că. această sumă crescând proporţional. Cum sunt alocaţi banii din finanţări publice? Statele au la îndemână principiile proporţionalităţii şi al egalităţii în distribuirea resurselor şi pot face uz de diverse sisteme pentru finanţarea activităţilor operaţionale ale unui partid şi pentru finanţarea campaniilor electorale. Responsabilităţile acestei comisii includ: înregistrarea partidelor politice. IDEA Handbook Series. Commission Nationale des Comptes et des Financement Politiques). În Austria. Partidele politice primesc o sumă de bani. . operaţională din 16 februarie 2001. Comisia Electorală britanică este o instituţie independentă. doar Partidului Popular şi Partidului Socialist din Spania. După pragul de 5%. 146. În Cehia.85 Euro pentru primele 4 milioane de voturi obţinute în alegerile federale. Bugetul anual al Comisiei este de 11 milioane de lire sterline. Instituţia responsabilă în Marea Britanie este Comisia Electorală.04% din veniturile prevăzute în bugetul de stat” . 25% din banii publici de alocat pentru finanţarea activităţilor operaţionale ale unui partid sunt distribuiţi în mod egal tuturor partidelor care au obţinut locuri în Parlament. între 1986 şi 1996. Subvenţia publică în România acordată pentru activităţile operaţionale ale partidelor politice merge pe principiul proporţionalităţii şi stabileşte două cote în funcţie de performanţele electorale: 75% din bugetul anual acordat partidelor politice este împărţit în funcţie de performanţele înregistrate în alegerile naţionale (dacă au trecut peste pragul electoral) iar 25% în funcţie de performanţele din alegerile locale (dacă au obţinut cel puţin 50 de mandate de consilier judeţean şi de consilier din 189 cadrul municipiului Bucureşti) .cfm. În România este stabilit un prag în funcţie de veniturile alocate prin legea bugetului de stat: ”Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 188 0.40 25 + 2 modele electorale Model de design instituţional în monitorizarea finanţelor unui partid politic: Marea Britanie. http://www. Cei 9 membri ai comisiei sunt desemnaţi de guvern pentru o perioadă de 5 ani. au fost alocate. Spania este un exemplu de construire artificială de disproporţionalităţi în rândul partidelor politice: pragul pentru ca un partid politic să se califice pentru subvenţie de stat este de 3% din voturi obţinute de partid în circumscripţii.idea. Franţa. Numirea membrilor primei Comisii a fost făcută de Regina Marii Britanii în 19 ianuarie 2001. a consultărilor dintre premier şi liderii partidelor de opoziţie şi a votului de învestitură din Parlament. p. Comisia este responsabilă cu exercitarea controlului asupra cheltuielilor în campanie şi a altor chestiuni legate de finanţare politică. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. sunt finanţate prin subvenţii publice toate partidele care au cel puţin 5 locuri în Parlament sau care au obţinut mai mult de 1% din voturi în ultimele alegeri. până la pragul de 5%. a preşedintelui Curţii de Casaţie şi a preşedintelui Curţii de Conturi (fiecare nominalizează trei candidaţi).int/publications/funding_parties/index. suma nu mai este mărită. în funcţie de performanţa electorală: 0. există o sumă fixă de distribuit partidelor care au obţinut cel puţin 3% din voturi în alegeri. Acest sistem avantajează partidele mici. la recomandarea vicepreşedintelui Consiliului de Stat. În Ungaria. Instituţia responsabilă în Franţa este Comisia Naţională de Conturi şi Finanţări Politice (fr. educarea electoratului şi redesenarea circumscripţiilor electorale în Anglia. în funcţie de voturi obţinute. de exemplu. Comisia este formată din şase membri cu drept de vot (dintre care unul este preşedinte). Sursa: Reginald Austin şi Maja Tjernstorm.

inclusiv identitatea donatorilor. de transparenţă a fondurilor. Publicare (a veniturilor şi cheltuielilor) – reglementări care să oblige partidele politice să îşi facă public exerciţiul bugetar şi să ofere informaţii despre veniturile strânse. Transparenţa este legată de controlul veniturilor şi cheltuielilor unui partid politic (limite impuse veniturilor. Recomandări pentru raportarea cheltuielilor . de promovare a interesului public. de reglementare mixtă (combină elementele din cele trei opţiuni anterioare). banii folosiţi în campanii pot reprezenta un scop în sine pentru partide. pe cale de consecinţă. într-un context politic. 191 alimentând o cursă a finanţărilor de partea partidelor şi a candidaţilor. 1. poate influenţa rezultatele alegerilor II. Partidele nu îşi pot desfăşura activităţile care le conferă raţiunea de a fi într-o societate fără ajutorul banilor. Prevenţie – sancţiuni ataşate reglementărilor 192 legale pentru a împiedica încălcarea legii . Cetăţenii la rândul lor îşi au interesele reprezentate prin intermediul partidelor iar triada cetăţean-banipartide. limite/ interdicţii asupra cheltuielilor) iar responsabilitatea este legată de mecanismele de reglementare prin intermediul responsabilului intern desemnat de un partid politic pentru contorizarea veniturilor şi cheltuielilor unui partid. eficienţa unei politici publice în domeniul finanţării partidelor politice este asigurată prin: a. Sisteme de reglementări şi opţiuni de politică publică Un sistem de reglementări în domeniul finanţării partidelor politice trebuie să ia în calcul două dimensiuni: limite şi interdicţii (măsura prin care este controlat fluxul de bani într-o organizaţie de partid) şi raportate/monitorizare (măsura prin care actul de finanţare al unui partid politic devine unul 193 transparent) . b. avem 4 tipuri de opţiuni de politică publică: de autonomie a partidelor. Sunt cinci momente temporale esenţiale de luat în calcul în acest sens. Caz tip: Suedia Dezbaterea din Suedia asupra finanţării politice s-a purtat pe trei paliere. În esenţă. Cu toate acestea. Raportare – reglementă ri legate de raportarea conturilor partidelor către instituţii publice de control c. Acesta este cu atât mai important cu cât combinaţia. procesul politic. promovând ideea de autonomie a partidelor politice în calitate de asociaţii voluntare private ale societăţii civile. o politică publică eficientă în domeniul finanţării politice trebuie să ia în calcul şi câteva standarde în alocarea sau cheltuirea banilor de care partidele fac uz în derularea activităţilor pe care le desfăşoară sau în campaniile electorale în care se angajează. campanii electorale care generează scandaluri publice din pricina uzului oneros de bani) şi o mai mare nevoie din partea opiniei publice de a avea o guvernare responsabilă pot produce neîncredere în 190 instituţiile democratice şi în guvernare. În funcţie de aceste două dimensiuni. Tr a n s p a r e n ţ a ş i responsabilitatea sunt două principii de reglementare a domeniului finanţării politice.D. Riscuri la care se supune un sistem de finanţare nereglementat: I. în sine . 195 Autonomie a partidelor. pe cale de consecinţă. Finanţarea partidelor politice . în sine. în cazul în care aceasta capătă valenţe negative. Cumpărarea voturilor sau dictarea politicii prin intermediul intereselor financiare sunt riscuri la care partidele se supun în credibilizarea/decredibilizarea lor o dată cu instrumentalizarea banilor în activităţile p e c a r e l e d e s f ă ş o a r ă . ceea ce poate contribui la destabilizarea democraţiei. Autorii studiului ”Funding of Political 194 Parties and Electoral Campaigns” combină cele două dimensiuni şi sintetizează opţiunile pe care statul le are în reglementarea regimului finanţării politice. dezbaterea publică poate fi deturnată din cauza fluxului nereglementat de bani dintr-o campanie electorală si. Monitorizare – reglementări prin intermediul cărora sunt înfiinţate instituţii publice abilitate în monitorizarea conturilor partidelor politice d. este în defavoarea partidelor politice. poate genera neîncredere de partea opiniei publice o dată cu alocarea unui timp prea mare pentru fundraising-ul politic sau acceptarea de ajutor financiar din resurse dubitabile din punct de vedere etic III. dintre un sistem de partide mai mult sau mai puţin corupt (şi.Reglementări şi standarde de politică publică 41 Standarde în finanţarea partidelor politice Regimul de finanţare politică are efecte majore asupra unui sistem politic.

venituri economice şi bunuri deţinute. în mod voluntar. Detalii despre acest aspect se vor regăsi în legea partidelor politice din 1967. Responsabilităţile comisiei includ: supervizarea finanţelor tuturor organismelor implicate în 198 strângerea de fonduri pentru partidele politice . cele 5 partide suedeze reprezentate în Parlament acceptă. astfel încât partidele trebuie să îşi facă publice anual execuţiile bugetare în funcţie de venituri. fără însă a promova şi un set de reglementări pentru ca recomandarea să fie executivă. în decursul anului respectiv. o comisie de anchetă din Suedia a prezentat o schemă de raportare a cheltuielilor partidelor politice. Direcţia autonomiei partidelor: în 1980. Interdicţia impusă asupra donaţiilor corporaţiilor a fost extinsă şi asupra sindicatelor în 1943. raportarea veniturilor şi a cheltuielilor şi publicarea listelor cu donaţii de peste 81 de dolari. partidele germane trebuie să includă şi o listă a tuturor donatorilor care au contribuit. Scandalul Watergate este cel care va determina Congresul american să treacă Legea federală a campaniilor electorale în 1974. ţările Europei de Vest. 2. Reglement ări: deşi în 1973 majoritatea parlamentară suedeză recomandă. Reglementări cu privire la publicarea veniturilor şi cheltuielilor. 1925 şi respectiv 1940. Constituţia Germaniei din 23 mai 1949 stipulează că ”partidele politice au o responsabilitate publică în ceea ce priveşte fondurile pe care le deţin” (articolul 21 din Constituţia germană). se poate observa că: a. Caz tip: Germania196 Plecând de la experienţa anterioară nazistă. cheltuieli. reglementările britanice în domeniu merg mai degrabă pe opţiunea de promovare a interesului public (dezbaterea publică este cea care dictează direcţia în care trebuie să meargă o politică publică de finanţare a partidelor politice – este cazul cu însăşi apariţia legii britanice a partidelor politice. în general. instituirea de reglementări în cazul finanţărilor partidelor politice din surse private. apare în Canada prima legislaţie în domeniu – legea campaniilor.000 de dolari. Legislaţia americană prevede înfiinţarea unei instituţii (Comisia Electorală Federală) abilitată să pună în aplicare prevederile legii. Aceste rapoarte anuale sunt auditate şi prezentate Parlamentului german de către trezorierul partidului până la data de 30 septembrie a fiecărui an. nu a fost introdusă nici o legislaţie în acest sens. 3. Legea partidelor va fi modificată şi ea. acordarea de subvenţii publice pentru partide prin decontarea parţială a cheltuielilor şi prin facilităţi fiscale pentru donaţiile mici făcute către partide. În plus. Modele de bună practică: în 1977. 199 Reglementare mixtă. să îşi facă publice execuţiile bugetare. 5. Această reglementare nu a fost. regulile de raportare. Rapoartele includ date financiare pe toate palierele de funcţionare ale partidelor germane: federal. limitele impuse asupra contribuţiilor au fost adăugate pe rând în 1910. central şi local. Parlamentul Suedez a promovat această recomandare. scandalurile iscate în jurul finanţării politice nu au întârziat să apară. aceasta stipulează: limitări asupra cheltuielilor partidelor în campanie şi reglementări stricte asupra timpilor de antenă alocaţi pentru partide în campanie. Numeroasele scandaluri legate de finanţarea politică din Germania au făcut ca legea fundamentală să fie amendată în 1983. sunt axate pe un mix între opţiunea de autonomie a partidelor politice (subvenţiile publice sunt o . Termenul de finanţare politică este luat în calcul prin dimensiunile specifice: publicarea surselor de venit şi publicarea cheltuielilor. responsabilizarea unei instituţii care să monitorizeze reglementările în domeniu. Caz tip: Statele Unite 197 ale Americii Istoria reglementării finanţărilor politice începe în SUA din 1907 când legea federală americană interzice donaţiile către partide din partea corporaţiilor. Subvenţii publice: în 1965. cu o sumă totală mai mare de 10. 4. b. Parlamentul Suediei votează alocarea de sume de la bugetul de stat pentru funcţionarea partidelor politice (partistod). Promovare a interesului public. verificarea şi publicarea raportărilor financiare ale partidelor. acesta fiind cazul cu anii '50 şi '60 în America. Cu toate acestea. în 1971.42 25 + 2 modele electorale partidelor: în 1951. urmată de reguli de publicare a fondurilor partidelor politice. a alegerilor şi a referendumurilor din 2001). totuşi. însă. a decis voluntar să nu accepte donaţii din partea corporaţiilor pentru finanţarea partidului. Deşi fără a încerca să corelăm aceste 4 tipuri esenţiale de opţiuni pe care statul le are în reglementarea regimului de finanţare politică cu situaţia celor 27 state membre ale UE. Partidul Conservator suedez urmează exemplul Partidului Liberal care. Transparenţă a fondurilor. La nivel de reglementări. Caz tip: Canada În anul 1974. supervizarea financiară a alegerilor primare. printr-o moţiune simplă.

Finanţarea partidelor politice .Reglementări şi standarde de politică publică 43 realitate prezentă pentru partidele politice vest-europene) şi opţiunea de transparenţă (mecanisme de promovare a transparenţei cheltuielilor partidelor). Oricum. există şi subvenţii publice acordate partidelor politice. Totuşi. este greu de apreciat măsura în care direcţia autonomiei partidelor politice este valabilă pentru toate ţările Europei de Vest. în schimb.D. În toate aceste aspecte. mai ales dacă luam în calcul scandalurile de corupţie politică din aceste ţări (în special cazurile din Italia şi Germania menţionate la începutul prezentului studiu). grupul de ţări foste comuniste fac apel. . în general. România este la rândul său un exponent al acestui grup de ţări. nota fundamentală a acestui grup de ţări este aceea că există legislaţie dar. prea puţină cultură politică de conformare cu această legislaţie200. la o formulă compozită dintre reglementarea mixtă şi transparenţă a fondurilor – odată cu reglementările de transparenţă.

În ceea ce priveşte finanţarea privată. Astfel. În cadrul acestui document. România se apropie de modelul britanic în construirea unei instituţii responsabile de monitorizarea si supervizarea finanţelor partidelor politice (Autoritatea Electorală Permanentă din România are chiar un departament de control al finanţărilor politice. finanţarea publică acordată partidelor politice trebuie să urmeze principiul asigurării de şanse egale pentru partide. Marea Britanie. există o serie de recomandări pentru construirea unui regim de finanţare politică cât mai transparent şi reprezentativ pentru un context politic. Ultimele două valuri de ţări intrate în Uniunea Europeană au o legislaţie bogată în domeniul finanţării politice. Polonia. o funcţie a democraţiei şi au nevoie de resurse financiare pentru desfăşurarea activităţilor de partid. Ţările foste comuniste. în mod cert. având în vedere faptul că unele dintre ţările Europei încă sunt lipsite de mecanisme instituţionale solide în exercitarea controlului asupra finanţării partidelor). putem spune că statele membre ale Uniunii Europene au incluse. poate constitui un model la nivel de susţinere a opoziţiei politice – prin alocarea de bani . în viziunea Recomandării. deşi în mod evident construită pe renegarea conceptului de finanţare publică directă. în cadrul legislaţiilor naţionale. De aceea. Cu toate acestea. în general. la rândul lor. se recomandă impunerea de limite asupra cheltuielilor de făcut într-o campanie electorală. din punct de vedere al desing-ului instituţional şi al reglementărilor de transparenţă în domeniul finanţării politice. Plecând de la recomandările internaţionale în domeniul finanţării politice. Legătura dintre transparenţă şi reprezentare în instituirea unui regim eficient de finanţare a partidelor politice trebuie să fie luată în calcul în oricare dintre opţiunile de politică publică în domeniu. pierderea accesului la subvenţiile de stat (chiar obligativitatea returnării subvenţiei către stat în cazul în care se dovedeşte că finanţarea politică nu a respectat legislaţia) sau aplicarea de sancţiuni administrative partidelor care fac uz de mecanisme ilicite în finanţarea politică. din spaţiul european. fac parte cu succes. sistemul finanţării politice trebuie să fie subiectul unor reglementări clare.E. În acest sens. Sancţiunile pentru nerespectarea reglementărilor vizează. Banii din politică nu sunt lipsiţi de scandaluri legate de corupţie şi de fonduri ilicite ale partidelor politice. în mod evident. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă statelor instituirea de organisme de control independente care să fie responsabile cu controlul şi monitorizarea finanţelor politice. Concluzii 45 E. se recomandă legiuitorilor ca aceasta să vizeze limitări pentru fiecare contribuţie făcută către un partid politic şi interdicţii asupra donaţiilor provenite din partea companiilor de stat sau a companiilor la care statul este acţionar. în 2001. de exemplu. Comisia Europeană de Democraţie 201 (Comisia de la Veneţia ) elaborează. ceea ce este. un ghid de reglementări în domeniul finanţării partidelor 202 politice . toate aceste standarde de politică publică de finanţare a partidelor. sunt făcute câteva recomandări de politică publică. La nivel de cheltuieli de campanie. CONCLUZII Partidele politice sunt. este un caz asemănător cu Franţa sau Belgia care au interzis donaţiile către partidele politice din partea corporaţiilor. în spiritul recomandărilor . ţările foste comuniste încă mai au de învăţat din experienţa Europei de Vest la nivel de responsabilizare a clasei politice prin intermediul politicilor de finanţare a partidelor. se poate spune că politica se face pe bani. Ideile promovate de această comisie de drept constituţional se vor regăsi în Recomandarea 1516 din 2001 a Adunării Parlamentare a Consiliului 203 Europei . Chiar dacă vorbim de finanţări publice sau finanţări private ale partidelor politice. putem vorbi de câteva modele specifice de bună practică de luat în calcul de către ţările foste comuniste în demersul lor de a se canaliza şi pe componenta de responsabilizare pe care o finanţare politică o implică. un succes instituţional. La nivel de transparentizare a mecanismelor de finanţare politică. Finanţarea publică directă vizează. partidele politice reprezentate în Parlament. La nivel internaţional.

În plus. pe termen lung. totuşi. în momentul de faţă. prin intermediul organizaţiilor locale. există totuşi unanimitate a partidelor în publicarea voluntară a acestor cheltuieli. Preocuparea faţă de partidele care nu se află la guvernare. De aceea. Sectorul de comunicare online poate fi un exemplu în acest sens şi trebuie luat în consideraţie. totuşi. în reglementările legislative. legat de reglementările din domeniul publicităţii politice. Din această perspectivă. Acest lucru este important în România. şi mecanismele instituţionale de reglementare trebuie să fie pe măsura încrederii cu care statele europene investesc în dezvoltarea partidelor politice. Deşi Suedia nu are reglementări legale de facto pentru publicarea cheltuielilor făcute de partidele politice. prin aportul pe care îl aduce lumea virtuală la dezvoltarea comunicării. chiar şi printr-o politică de tipul positive action se poate dovedi benefică. de exemplu. la rândul său. în dauna interesului public. O politică publică de finanţare a partidelor politice trebuie să ia în calcul trecerea de la un sistem de finanţare publică directă centrală către unul descentralizat. Unul dintre acestea este. partidele politice din Suedia sunt un exemplu de responsabilitate publică asumată în relaţia pe care o au cu cetăţenii/electoratul. o altă provocare a spaţiului european în momentul de faţă rezidă în consolidarea legăturii dintre partide şi cetăţeni. de către ţările UE. Trebuie reglementate campaniile electorale online? . aşadar. având în vedere interesul tot mai scăzut al cetăţenilor faţă de politică. Legislaţia românească în domeniul finanţării partidelor politice trebuie. de cote din subvenţiile publice acordate partidelor direct organizaţiilor locale de partid. cazul suedez este exemplar. conceptul de publicitate politică trebuie ajustat în concordanţă cu noile provocări. Ţările membre ale Uniunii Europene se raliază recomandărilor internaţionale de transparenţă şi responsabilitate în finanţarea politică. Deşi multe dintre ţările UE au inserat. O soluţie ar putea rezida în stimularea partidelor politice să se angajeze în activităţi de politică locală. În aceeaşi măsură. o dată cu schimbarea formulei electorale şi redefinirea relaţiei dintre ales şi alegător prin intermediul noului tip de scrutin. imposibilitatea cumpărării de publicitate politică (în virtutea faptului că partidele primesc timpi de antenă ca şi finanţare publică indirectă). Cum spaţiul public şi canalele media clasice (presa scrisă si presa audio-vizuală) sunt augmentate. fără îndoială.46 25 + 2 modele electorale pentru susţinerea partidelor de opoziţie (acei short money şi Cranbone money). chestiuni pe care toate tarile Uniunii Europene ar trebui să le ia în considerare pentru îmbunătăţirea mecanismelor de transparenţă şi responsabilizare în domeniul finanţării politice. există o logică substanţială a unei politici publice de finanţare a partidelor politice care se reduce în ultima instanţă la transparenţă şi responsabilizare iar finanţarea publică este totuşi un aspect necesar al sistemelor de partide din Europa. pot fi. Încă mai sunt. să se conformeze noii formule electorale prin redirecţionarea. concepute mecanisme de eludare a literei legii. pentru responsabilitatea publică pe care partidele şio asumă în relaţie cu banii pe care îi folosesc. la nivel de reglementări. pentru sistemele fragile de partide din ţările Europei Centrale şi de Est. de exemplu. . Există flux de bani de reglementat în spaţiul virtual? – acestea sunt câteva din provocările la care trebuie să răspundă direcţiile de politică publică în domeniul finanţării politice în viitor. Cu toate aspectele negative pe care finanţarea publică a partidelor politice le poate implica.

IFES Political Finance White Paper Series. 2000. M. p. Cambridge Univeristy Press. Political Parties. Westview Press. 7 Karl-Heinz Nassmacher „Comparing party and campaign finance in Western democracies” în Campaign and Party Finance in North America and Western Europe. 1 (1). Building Political Parties. Wattenberg (editori). Janis Ikstens. 3 Vezi Ingrid Van Biezen. Mair ”Changing models of party organization and party democracy. R. Comparative Political Finance in the 1980s. M. 1998. Wattenberg (editori). 2000. între interesul cetăţeanului şi interesul financiar Vezi Stefano Bartolini şi Peter Mair.transparency. 2002. p. 2002. Old Concepts and New Challenges. Michael PintoDuschinsky. 1995. Political Money and Corruption. p. 2003. Doublet Le financement de la vie politique. Y.cfm. 2004. 4 Vezi Richard Gunther. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines. Ware (editori) Funding Democratisation. 9 Câteva dimensiuni de luat în calcul în cazul finanţării partidelor politice ca şi politică publică sunt: limite asupra contribuţiilor. limite asupra cheltuielilor. 2003. 5 Vezi Herbert F. Washington. 2001. 2. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns.org/publications/gcr/download_gcr/download_gcr_2004#download. IFES Political Finance White Paper Series. Report for International IDEA. Farrell şi P. p. Political Money and Corruption. Linz (editori). Alexander. Farrell şi P. 1998. Janis Ikstens. 2 Vezi Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. Webb ”Political parties as campaign organizations” în Parties Without Partisans. Washington. Campaign Finance in Central and Eastern Europe – Lessons Learned and Challenges Ahead. Elections and Referendums Act). Boulder. 10. Katz şi P. 2002.int/publications/funding_parties/index. 1993. 2002. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. IDEA Handbook Series. 1 Partide politice. Burnell şi A. 1997. 2003.idea. 1 (1). Daniel Smilov şi Marcin Walecki. Campaign Finance in Central and Eastern Europe – Lessons Learned and Challenges Ahead. . “Challenges to Contemporary Political Parties” în Political Parties and Democracy. Presses Universitaires de France. Elections and Referendums Act). Reforming Internal Regulations and Internal Rules. declararea veniturilor şi raportarea cheltuielilor. Y. Marcin Walecki. International Foundation for Election Systems (IFES). a alegerilor şi a referendumurilor (engl. 13 (4). 8 R a p o r t u l G l o b a l a s u p r a C o r u p ţ i e i d i n a n u l 2 0 0 4 a l Tr a n s p a r e n c y I n t e r n a t i o n a l http://www. John Hopkins University Press. “Financing Politics: A Global View”. Pippa Norris. Katz şi P. Dalton. Journal of Democracy. 5 Vezi Herbert F. http://www. a alegerilor şi a referendumurilor (engl. 8 R a p o r t u l G l o b a l a s u p r a C o r u p ţ i e i d i n a n u l 2 0 0 4 a l Tr a n s p a r e n c y I n t e r n a t i o n a l http://www. Jose Ramon Montero şi Juan J. R. Manchester University Press. Larry Diamond şi Richard Gunther (editori). Burnell şi A.transparency. p. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines. D.B. P. Webb ”Political parties as campaign organizations” în Parties Without Partisans. Oxford University Press.B. The emergence of the cartel party” în Party Politics. Dalton. 1995. 13 (4). The Political Parties.org/publications/gcr/download_gcr/download_gcr_2004#download. 7 Karl-Heinz Nassmacher „Comparing party and campaign finance in Western democracies” în Campaign and Party Finance in North America and Western Europe. Washington. 3. A. Cambridge Univeristy Press. 1993. p. The emergence of the cartel party” în Party Politics. 11. Mair ”Changing models of party organization and party democracy. “Financing Politics: A Global View”. Comparative Political Finance in the 1980s. Ingrid Van Biezen. M. Gunlicks (editor). Oxford University Press. Presses Universitaires de France. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. P. Ware (editori) Funding Democratisation. R. D. Gunlicks (editor). A. 6 Contribuţia a fost returnată donatorului apoi de Partidul Laburist britanic iar scandalul public iscat în jurul acestei probleme a servit drept fundament pentru reformarea sistemului de finanţare a partidelor politice britanice din 2001 – Legea partidelor politice. Westview Press. control instituţional asupra finanţelor partidelor politice. International Foundation for Election Systems. Oxford University Press. Manchester University Press. International Foundation for Election Systems. Doublet Le financement de la vie politique. 10. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. 2002. 1989. Apud. R. The Political Parties. 2003. 307. International Foundation for Election Systems (IFES). Ingrid Van Biezen. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. Alexander. 6 Contribuţia a fost returnată donatorului apoi de Partidul Laburist britanic iar scandalul public iscat în jurul acestei probleme a servit drept fundament pentru reformarea sistemului de finanţare a partidelor politice britanice din 2001 – Legea partidelor politice. 1989. 1997. ianuarie 2005.Note 47 NOTE A. M. Boulder. Michael PintoDuschinsky. Journal of Democracy. Marcin Walecki. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines.

18 Acestea poartă numele de finanţări de tipul grassroots. Palgrave. chiar. “Financing Politics: A Global View”. 196. 19 Cf. 4. de două modele în acest sens: în spaţiul anglo-saxon (Statele Unite. Cf. Journal of Democracy. cazul Partidului Laburist britanic. 25 „O versiune controversată de finanţare indirectă este dată de contribuţiile membrilor parlamentului. 23. Reforma din 2001 asupra regimului de finanţare a partidelor politice britanice (Legea partidelor politice. “Aspects of Party Finance and Political Corruption”. p. Europa este orientată mai mult către partide. International Foundation for Election Systems (IFES). Reforma din 2001 asupra regimului de finanţare a partidelor politice britanice (Legea partidelor politice. p. 2000. finanţare înseamnă finanţarea unui candidat sau a unei campanii. În timp ce spaţiul anglo-saxon este mai degrabă orientat către candidat. 1960. 23 24 Aceste tipuri sunt mai degrabă forme care trec dincolo de distincţiile: finanţare publică – finanţare privată sau finanţare directă – finanţare indirectă. Acest lucru devine obligatoriu şi pentru mediul de business care contribuie la veniturile Partidului Conservator din Marea Britanie: o firmă trebuie să obţină acordul unanim al tuturor acţionarilor înainte de a face o donaţie în sume mari unui partid politic. finanţare înseamnă finanţare a unui partid. Australia. 70. în 1996-1997 procentul a fost de 30-40%. Termenul subsumează activităţile politice de fundraising de mică amploare ale unui partid. similar partidelor politice de clasă din secolul al XIX-lea din Europa de vest. Manchester University Press. Pentru ţările anglo-saxone. iar în Europa (Europa de vest).com/pdfs/0333739868. Finanţarea partidelor politice . finanţare politică înseamnă finanţarea partidului în primul rând (care propune candidaţi din rândul membrilor săi). 249. Aldershot. 2002. Dacă în anii '80. University of North Carolina Press. 20 Este. La fel ca laburiştii. în Peter Burnell şi Alan Ware (editori). Australia. Canada). Pentru ţările anglo-saxone. cu un puternic aspect militant. de pilda. 1998. Funding Democratization. O discuţie despre finanţarea internă a unui partid politic trebuie să aibă în vedere definirea statutului de membru de partid al unei organizaţii politice. Alexander Heard. Dacă în 1992. University of North Carolina Press. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 1960. În timp ce spaţiul anglo-saxon este mai degrabă orientat către candidat. Political Parties in Western Democracies.pdf. p. 2003. 22 Ibidem. The Costs of Democracy. 75. Peter Burnell. a 16 Michael Pinto-Duschinsky. 70. The Political Parties. Marea Britanie. “Introduction: Money and Politics in Emerging Democracies”. p. 2007. Cf. cu un puternic aspect militant. p. finanţare politică înseamnă finanţarea unui candidat (candidat din partea unui partid). Marea Britanie. Canada). p. Party Finance and Political Corruption. similar partidelor politice de clasă din secolul al XIX-lea din Europa de vest. a alegerilor şi a referendumurilor. 13 (4). ceea ce face ca banii veniţi de la organizaţiile şi mişcările afiliate partidului (de ex. 13 (4). The Costs of Democracy. 21 Vezi Ingrid van Biezen. finanţare politică înseamnă finanţarea partidului în primul rând (care propune candidaţi din rândul membrilor săi). 23 Ibidem. the Fabian Society) să fie privite de oponenţii politici ai laburiştilor ca finanţări externe. Marcin Walecki. în Robert Williams (editor). aproximativ 66% din veniturile laburiştilor britanici proveneau din susţinerea sindicatelor. şi conservatorii britanici se plasează pe un trend scăzând în ceea ce priveşte susţinerea financiară din sume mari de bani. de două modele în acest sens: în spaţiul anglo-saxon (Statele Unite. 18 Acestea poartă numele de finanţări de tipul grassroots. 12 13 Karl von Beyme. 15 16 Franţa va lua în calcul reglementarea acestui domeniu abia în anul 1988. p. Termenul subsumează activităţile politice de fundraising de mică amploare ale unui partid. Un exemplu în acest sens este Partidul Laburist britanic cu diferitele categorii de membri. 17 Se poate vorbi. 14 Acest demers nu este întotdeauna unul facil. Michael Pinto-Duschinsky. Robert Williams. în 1996-1997 abia 20% din veniturile acestui partid au această provenienţă. adesea numită şi taxă de partid. 38. 20 Este. Accentul este pus pe o activitate extensivă şi concentrată a partidelor politice în special la nivel de organizaţii partizane de la nivel local. de pilda. finanţare înseamnă finanţarea unui candidat sau a unei campanii. pe când în Europa. conservatorii britanici îşi construiau veniturile de partid în proporţie de aproximativ 50% din sume mari de bani proveniţi de la corporaţii. Dacă în 1992. aproximativ 66% din veniturile laburiştilor britanici proveneau din susţinerea sindicatelor. puternic ancorat în veniturile provenite de la membrii de sindicat. iar în Europa (Europa de vest). în 1996-1997 procentul a fost de 30-40%. Accentul este pus pe o activitate extensivă şi concentrată a partidelor politice în special la nivel de organizaţii partizane de la nivel local.Concepte şi mecanisme de finanţare 10 11 Acesta este cazul Partidului Laburist britanic şi Partidului Social-Democrat german din anii '60 – '70. p. cazul Partidului Laburist britanic.48 25 + 2 modele electorale B. finanţare politică înseamnă finanţarea unui candidat (candidat din partea unui partid). 1985. 2002. 17 Se poate vorbi. p. p. 19 Cf. “Challenging the Norms and Standards of Election Administration: Political Finance” în Challenging the Norms and Standards of Election Administration. p. http://www. Aceasta este o formă de finanţare prin care membrii parlamentului plătesc o proporţie din salariul de . 23-24. finanţare înseamnă finanţare a unui partid. chiar. 2003. 249. puternic ancorat în veniturile provenite de la membrii de sindicat. Alexander Heard. Journal of Democracy. 10. Elections and Referendums Act) introduce obligativitatea obţinerii consimţământului membrilor sindicali înainte ca donaţia să fie făcută. Washington. “Financing Politics: A Global View”. pe când în Europa.palgrave. Europa este orientată mai mult către partide. engl. p.

aceste fundaţii derulează activităţi. p. 2003. 2000. Mair ”Changing models of party organization and party democracy.43. ţări ca Germania. p. Manchester University Press. 26 Vezi Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 31 (2002). 8. 2003. p. Lars Svasand şi Andres Widfeldt. care sunt folositoare partidelor politice insele: organizarea de traininguri pentru membrii partidelor. 2003. 52 Jon Pierre.org/news_room/in_focus/2005/policy_briefs. R. p. Vezi. M. ”State Subsidies to Political Parties: Confronting Rhetoric with Reality”. p. 119. 1 (1). Cf. 36 În afara finanţării partidelor per-se. 50 Karl-Heinz Nassmacher. Ingrid van Biezen. prin intermediul banilor publici. p. Ingrid Van Biezen. 30 Ibidem. Legătura dintre cele doua concepte va fi analizată pe larg în acest studiu. în Arthur B. 35 Pentru cele doua tipuri de stimulente fiscale în finanţarea publică indirectă. 2003. Ibidem. 50. 38 Ibidem. p. p. Cf. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines. 9. cercetări etc. 2004. . P. Political Corruption and Party Funding in Western Europe. 44 Transparenţa face referire la transparenţa veniturilor şi cheltuielilor unui partid politic iar responsabilizarea face referire la cumulul de mecanisme prin care un partid politic instrumentalizează ideea de venituri şi cheltuieli în desfăşurarea activităţilor legate de funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească într-un context democratic. 34 În literatura de specialitate. Webb ”Political parties as campaign organizations” în Parties Without Partisans.transparency. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. p. Transparency International Policy Briefs. Karl-Heinz Nassmacher. 29 Ibidem. Gunlicks (editor). p. fie voluntare pentru membrii parlamentului”. Westview Press. p. 27 Ibidem. 1993. 28 Ibidem. 39 Ibidem. p. 21. 41. “Permiţând liderilor de partid să determine gradul de finanţare publică a partidelor e ca şi când ai lăsa un alcoolic să intre într-o auto-servire cu produse alcoolice ” Cf. Westview Press. R. 1993. Boulder. 33 Ingrid van Biezen. responsabilizarea ţine mai degrabă de practica din interiorul unui partid şi de maniera în care liderii de partid se raportează la finanţele unui partid astfel încât banii pe care un partid îi rulează devin doar corelative ale misiunii pe care şi-au asumat-o în activitatea publică. p. D. Wattenberg (editori). Gunlicks (editor). Ingrid Van Biezen. 1995. Cambridge Univeristy Press. realizarea de studii. 2003. 1998. Ingrid van Biezen. 1989. XIV. 9. 2000. “Die Kosten der Parteitätigkeit in westlichen Demokratien” în Österreichische Zeitschrift für Politikwissenschaft. 15. 225. “Problems of Campaign Financing in Germany and the United States – Some Comparative Reflections”. 48. Dacă transparenţa ţine mai mult de respectarea unor mecanisme instituţionale (reglementarea şi monitorizarea limitelor impuse cheltuielilor şi veniturilor unui partid politic). Austria şi Olanda au disponibile fonduri publice pentru fundaţiile politice. 42 . Dalton. 37 Ibidem. 39. în Herbert E. Italy. 76. Peter Losche. 49 Arnauld Miguet. 2004. 40 Ibidem. 16. 44. Alexander (editor). http://www. 47 Arnauld Miguet. Deşi nefiind formal asociate partizan. 120. The emergence of the cartel party” în Party Politics. p. ”Structure and Impact of Public Subsidies to Political Parties in Europe: the Examples of Austria. p. 42 Acesta poate fi cazul partidelor germane care au devenit dependente de finanţările publice.Note 49 demnitar partidului pe care îl reprezintă. 2007. 40. 41 Ibidem. 39-40. Campaign and Party Finance in 43 North America and Western Europe.B. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. p. Comparative Poltical Finance in the 1980s. 45 Vezi discuţia anterioară din prezentul studiu referitoare la modelul European şi cel anglo-saxon de abordare a subiectului finanţării politice. p. 121. 48 Karl-Heinz Nassmacher „Comparing party and campaign finance in Western democracies” în Campaign and Party Finance in North America and Western Europe. p. 51 Cf. A. 31 Ibidem. p. 2003. p. 15. Sweden and West Germany”. p. Ibidem. 238-241. 46 Marcin Walecki. 39-40. p. Farrell şi P. Oxford University Press. toate aceste susţineri indirecte din partea statului intră sub titlul de finanţare publică indirectă în natura (in-kind). 22 (3). 32 Cel mai des întâlnit criteriu în acordarea finanţelor publice (subsidiilor) este numărul de voturi/locuri obţinute de un partid într-o competiţie electorală. Aceste reglementari sunt plasate în statutele partidelor şi sunt fie obligatorii. 2003. Ware (editori) Funding Democratisation. 8. p. p. Burnell şi A. când vom aborda ideea de standarde de politică publică în finanţarea partidelor şi opţiunile pe care le are statul în reglementarea regimului de finanţare publică. 2003. Katz şi P. West European Politics.

127. p. p.eui. 57 Aşa cum este prezentat în baza de date a Băncii Mondiale: Programul Internaţional de Comparaţie. 14 (1). 76 Ibidem.00. Art.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATISTICS/ICPEXT/0. International Foundation for Election Systems (IFES). 57 Aşa cum este prezentat în baza de date a Băncii Mondiale: Programul Internaţional de Comparaţie. legislaţia în domeniu va fi schimbată prin noua Legea partidelor politice. În 1998.int/publications/funding_parties/index.. În 1998. 98/10. ca urmare a dezbaterilor publice din jurul ideii de finanţare politică. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. legislaţia în domeniu va fi schimbată prin noua Legea partidelor politice. p. Recomandările raportului sunt susţinute de majoritatea partidelor politice britanice iar. 39. 2005. 70 Ingrid Van Biezen.menuPK:1973757~pagePK:6200224 3~piPK:62002387~theSitePK:270065. în 2001. o comisie a Parlamentului Marii Britanii). p. p. 2003. 26. Comitetul Neill (Comitetul de Standarde în Viaţa Publică. p. Cf. Recomandările raportului sunt susţinute de majoritatea partidelor politice britanice iar. 59 Comitetul Neill (având acest nume după preşedintele Comitetului de Standarde în Viaţa Publică) este legat de reforma britanică din domeniul finanţării politice din 2001. 64 Ibidem. 60 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. totuşi partidele politice trebuie să facă publice identitatea donatorilor.menuPK:1973757~pagePK:6200224 3~piPK:62002387~theSitePK:270065. 74 Janis Ikstens.idea. http://web. p. 83 În limbajul legislativ francez. 65 Ibidem. 19. Campaign Finance in Central and Eastern Europe – Lessons Learned and Challenges Ahead. în 2001. p.int/publications/funding_parties/index. 2005. 66 Ibidem.worldbank. 127. p. p. elaborează un raport recomandând schimbarea legislaţiei în domeniu. 34. Working Paper Nr. 79 Ibidem. Art. IDEA Handbook Series. 83. 81 Principiul stă în strânsă legătură cu dezbaterea publică britanică legată de protejarea drepturilor individuale versus principiile de transparenţă în activitatea partidelor politice. 2003. p. European University Institute. identitatea donatorilor este protejata doar sub acest prag.00. 72 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. 123. 71 Janis Ikstens. p. 126. 59 Comitetul Neill (având acest nume după preşedintele Comitetului de Standarde în Viaţa Publică) este legat de reforma britanică din domeniul finanţării politice din 2001. http://www. 2003. 2003. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. p. p.idea. IDEA Handbook Series. Deşi libertăţile civile în statul britanic sunt norma.html. 58. Discuţia despre Marea Britanie din acest capitol se face prin referire la această lege. Party Finance and Political Scandal in Latin Europe. 2003. http://web. 69 Ibidem. p. 2002. 226. 58 Vezi Reginald Austin şi Maja Tjernstorm.cfm. o comisie a Parlamentului Marii Britanii). 123-124 61 Ibidem. a alegerilor şi a referendumurilor. 80 Ibidem. 125. Veronique Pujas şi Martin Rhodes. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. 2003. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. 75 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 2002.html. 77 Janis Ikstens. 62 Ibidem. 123.. p.50 25 + 2 modele electorale C. p. ca urmare a dezbaterilor publice din jurul ideii de finanţare politică. 48.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATISTICS/ICPEXT/0.eu/RSCAS/WP- . p. p. Comitetul Neill (Comitetul de Standarde în Viaţa Publică. 85. 15-16. 125-126. 36-37. 73 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 2003. elaborează un raport recomandând schimbarea legislaţiei în domeniu. p. 124 63 Ibidem. a alegerilor şi a 56 În Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. http://www. 67 Ibidem. p.worldbank. Finanţarea partidelor politice în ţările Uniunii Europene 56 În Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. http://www. 82 Ingrid Van Biezen. 49. 78 Ibidem. 58 Vezi Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 226. p. 2003. subiecţii acestei interdicţii poartă numele de personnes morales (companii private şi companii din sectorul public). Washington. 68 Ibidem.cfm. 126. 2002. Conform legii din 2001.

35. 115 Ibidem. 105 Ibidem. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. 27. 129 Principalele surse folosite sunt: Ace Project. 2003. 131. p. 126 Ibidem. p. 36. 1998. 130 Există o distincţie între criteriul reprezentării în parlament şi cel al performanţei electorale. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. p. p. 3 (1). Art. 93 Ibidem. performanţa electorală ia ca referinţă numărul de voturi obţinute. p. 96 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 101 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 121 Ibidem. 98 Ibidem. 100 Ibidem. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 2002. 2003. Dacă în reprezentarea în parlament referinţa este dată de numărul de locuri pe care un partid le obţine în corpul reprezentativ. p. p. 39.de/htdocs_e/datab/finance/finance_1. p. p. 122. 85 Ibidem. sistemul de finanţare din Portugalia poate aprecia această distincţie. p. 118. Art. 107 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 34. p. 72. 113 Ibidem. 129 122 Ibidem. p. 94 Janis Ikstens. The Electoral Knowledge Network (bază de date).html. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. p. 118. 2002. 128 Ibidem. 117. 73. 49. 2002. 90 Ibidem. p. p. p. 37. 86 Ibidem. 78. 92 Ibidem. 106 Janis Ikstens. 2002. p. p. http://www. 122. 129-130. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. se pot califica pentru a primi subvenţie publică. 5 (3). 120 Ibidem. Campaign Finance in Central and Eastern Europe – Lessons Learned and Challenges Ahead. 2003. 59. 88 Ibidem. 103 Ibidem. 35. p. p. 91 Ibidem. International Foundation for Election Systems (IFES). p. 95 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 119-120. 120. p. p. p. 118 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 110 Ibidem. 112 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 99 Ibidem. la rigoare. 131. 34. 2002. 84 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 128-129. 124 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 129. 117. p. p. 39.int/publications/funding_parties/index. 119 Ibidem. prin principiul alocării de subvenţii de stat în baza performanţei electorale. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. IDEA Handbook Series. Legii partidelor politice din Germania din 1967 cu amendările ulterioare (ultima amendare a fost făcută în 1994). 127-128. p. 46. http://aceproject. 117 Cf. Washington. putem avea partide politice care nu sunt reprezentate în Parlament dar care. 2002. 2002. 87 Ibidem. 89 Ibidem. Janis Ikstens. p. p. p. p. 128. 125 Janis Ikstens. Art. 130. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. Daniel Smilov şi Marcin Walecki. p. 44. p. 127 Ibidem. Deşi acesta poate constitui mai degrabă un caz teoretic. 123 Janis Ikstens. 49. 114 Ibidem. p.idea.bundestag. p. 111 Ibidem. 109 Ibidem. 102 Ibidem. p. p. 104 Ibidem. 58. p. 27. 116 Ibidem. p. 81. p. 2003. . 40. Această distincţie este importantă pentru că.cfm. 128. 118. p.html. 108 Janis Ikstens. 119. http://www. Daniel Smilov şi Marcin Walecki.Note 51 Texts/98_10.org/epic-en/pc/. 97 Janis Ikstens. 2-3.

organizaţiilor de minorităţi. indiferent de natura acestora”. partidele din Lituania trebuie să deruleze activităţile financiare printr-un cont bancar separat din care pot cheltui o sumă fixă pentru campanie. totuşi cazul Lituaniei infirmă. 135 Subvenţia totală pentru partide politice este de 0. Singurul control este exercitat la nivel de congres de partid iar raportarea financiară este un instrument intern al partidelor. 157 Donaţiile anonime mai mari de 106 de dolari trebuie depuse în contul autorităţii electorale. Dacă limitarea contribuţiilor priveşte sursele de venit unilaterale. un partid din Portugalia trebuie să obţină cel puţin un loc în Parlament sau să obţină cel puţin 50000 de voturi în alegeri. limitarea veniturilor are în vedere bugetul partidului. 163 Sunt trei mai tipuri de instituţii: departament al guvernului. 138 Nu există date pentru această ţară. determinarea ierarhică sau lipsa unui 132 . surplusul se transferă la bugetul de stat. 151 Exista.022 (calculat din suma totală a bugetului de stat). 134 Legea 3023/2002 reglementează finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. afişaj public gratuit) sunt orientate numai către organizaţiile locale de partid. 10% din suma totală de alocat se va împărţi în mod egal tuturor partidelor eligibile iar restul de 90% va fi împărţit în funcţie de performanţele electorale. Companiile care sunt deţinute în procent mai mare de 50% de către stat nu pot face donaţii către partide. În Luxemburg nu există legislaţie cu privire la finanţarea partidelor politice şi nu există o obligaţie pentru partide de a-şi publica veniturile. 155 Donaţiile confidenţiale mai mari de 505 de dolari sunt interzise. 146 2/3 din timp va fi alocat partidelor parlamentare în mod egal iar 1/3 partidelor extra-parlamentare. Prin departament al guvernului se înţelege un minister – acest tip de instituţie este lipsită de toate mecanismele necesare de control (cauzele pot sta în controlul politic. banii sunt alocaţi dintr-un Fond de Dezvoltare Politică. în funcţie de reprezentarea în Parlament. această asumpţie. 141 Există timpi acordaţi şi partidelor politice care se înscriu pentru prima dată într-o cursa electorală. 10 (3) din Legea 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale: ”Este interzisă acceptarea donaţiilor din partea unui sindicat sau a unui cult religios.e. instituţie special constituită. 158 Donaţiile confidenţiale mai mari de 270 de dolari sunt interzise. 159 Donaţiile confidenţiale mai mari de 256 500 de dolari sunt interzise. Aceasta înseamnă că partidele sunt stimulate să facă fundraising de campanie iar.52 131 25 + 2 modele electorale Sunt acordaţi timpi de antenă în mod egal tuturor partidelor parlamentare. 144 Sistem de cote: 75% pentru rezultate în alegerile parlamentare şi 25% pentru rezultate în alegerile locale. Pentru campaniile electorale.006% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv. 143 Pentru a fi eligibil pentru subvenţie de stat. în schimb. pentru campanii electorale. 154 Donaţiile confidenţiale mai mari de 150 de dolari sunt interzise. capacitatea partidului de a colecta fonduri din varii surse) trebuie privită distinct de limitarea impusă asupra contribuţiilor către partide. Donaţiile confidenţiale către partidele care nu se califică pentru primirea de subvenţii nu trebuie să depăşească 25% din totalul celei mai mici subvenţii acordate către un partid politic. 156 Limita este de 600 de euro. 160 Sunt stabilite limite: suma totală primită de un partid din donaţii confidenţiale nu trebuie să depăşească echivalentul a 0. 136 Acoperire de cheltuieli poştale. 147 Acoperirea cheltuielilor poştale. 137 Costuri poştale reduse pentru diseminarea materialelor de campanie. 152 Donaţiile confidenţiale care depăşesc 25% din totalul subvenţiei publice primite de un partid sunt interzise. partidele puternice pot primi mai mult timp. partidele primesc încă 0. un partid din Slovenia trebuie să câştige cel puţin 1% din voturi. în practică. în măsura în care suma colectată depăşeşte plafonul fix. 133 Celelalte tipuri de sprijin din partea statului (de ex. 149 Limitarea pentru veniturile totale ale unui partid (i. 139 Partidele nou-înfiinţate primesc timpi de antenă ad hoc. 145 Pentru a fi eligibil pentru subvenţie de stat. Excepţie se consideră doar în cazul în care aceste donaţii se acordă în mod egal tuturor partidelor. Un timp de antenă minim fix este alocat tuturor partidelor înscrise într-o competiţie electorală iar. 153 Există interdicţie asupra donaţiilor agenţiilor guvernamentale. 161 Art. Deşi cele doua categorii pot părea într-o relaţie de includere reciprocă (o limitare a uneia înseamnă/aduce după sine şi o limitare a celeilalte). un tip de limitare.10201 din suma totală a bugetului de stat. organizaţiilor neguvernamentale. 162 Donaţiile confidenţiale care depăşesc 5% din totalul finanţării publice directe sunt interzise. 150 Sunt interzise donaţiile care depăşesc 140 de dolari. 140 În spiritul susţinerii procesului de elaborare de politici publice de către partide. autoritate electorală. 142 Deducerea este de 1% pentru sume care depăşesc 61 de euro. 148 Este cazul presei de partid. la nivel naţional.

şi de până la 2500 de salarii pentru candidaţii la funcţia de primar al unui sector al municipiului Bucureşti sau al unui municipiu sau oraş din România. 182 Ingrid Van Biezen. 171 Publicarea cheltuielilor vizează doar campaniile electorale. p. Prin instituţie special constituită se înţelege un comitet sau o comisie abilitată de o instituţie publică (guvern. p. 31. 164 1 milion de euro per ciclu electoral. caseta 2. 2003. 15 Apud. 165 Contribuţiile de peste 2100 de dolari. p. XIII. parlament) să supervizeze finanţarea politică – acest tip de instituţie este. nu doar domeniul finanţării politice).cfm. 18.pdf. Michael Pinto-Duschinsky. 185 Ibidem. Art. Political Financing in the Commonwealth. 170 Contribuţiile de peste 5400 de dolari. pagina 11. 14 (1). 186 Ibidem. 144. http://www.Reglementări şi standarde de politică publică Cf. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. 167 Rapoartele financiare sunt transmise Ministerului Justiţiei care le face publice. 179 Ibidem. 172 Contribuţiile de peste 6970 de dolari. Art. 2001. 192 Ingrid Van Biezen. IDEA Handbook Series. 193 Cf.idea. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 180 Political Financing. singurul stimul fiind acela de a te afla în faţa competitorilor. D. 30. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 2003. 169 Cheltuielile de campanie ale unui partid nu trebuie să depăşească pragul de 20% din totalul subvenţiei oferită de stat partidelor politice. Finanţarea partidelor politice . 51. 175 Limitele sunt: cel puţin 7000 de dolari pentru contribuţiile primite de organizaţia centrală de partid şi de cel puţin 1400 de dolari pentru contribuţiile primite de organizaţiile locale de partid. 195 Ibidem. pagina 10. p. Art. 191 Vezi conceptul de cursă a înarmărilor în finanţarea partidelor politice din capitolul ”Transparenţă şi responsabilitate în finanţarea politică” din prezentul studiu. 11. persoane juridice etc. 2003. 173 Publicarea cheltuielilor vizează doar campaniile electorale. 190 Larry Diamond şi Richard Gunther. sinteza a Comisiei pentru Democratiei din Canada. 168 Publicarea trebuie să facă referire doar la categorii de contribuţii: persoane fizice. 166 Publicarea cheltuielilor vizează doar campaniile electorale. însă.ca/0100/ppt/PDF/PoliticalFinancing-e.gnb. p. p. 177 Limita este de 4. 188 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 196 Ibidem. 148. caseta 3. 184 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. 15-16. p. 26. 2003. referinţa este dată de salariul de bază minim brut pe ţară existent la data de 1 ianuarie a anului electoral. 9. lipsit de independenţă în a elabora mecanisme de control şi sancţionare. 174 Limita este de 720de dolari per candidat. 187 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Art. 189 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. http://www. 176 Pragul este de 510 dolari pe an. 2003. 178 . 2001. Autoritatea electorală (in unele ţări – comisie electorală) este probabil cea mai bună soluţie instituţională pentru controlul finanţării partidelor politice pentru că poate elabora mecanisme de control şi poate avea în jurisdicţie supervizarea întregului corp legislativ electoral. 183 Concept care desemnează ideea de competiţie fără un scop propriu-zis. Commonwealth Secretariat. 10. 181 Conform Legii 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. 2003.Note 53 resort juridic clar prin care să poată superviza tot ceea ce se constituie în corpul legislativ electoral. Limita pentru cheltuielile candidaţilor în funcţia de deputat sau senator este de până la 350 de salarii.4 milioane de dolari. 194 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. Sub termenul de altele sunt notate exemplele de mix instituţional între cele trei forme identificate anterior. p. p. p.int/publications/funding_parties/index.

202 201 . p. 2002. Too Little Enforcement.int/Documents/AdoptedText/ta01/erec1516. 2 0 3 Adunarea Parlamentară va adopta această recomandare în mai 2001. pagina 12. Cf. 2 0 0 1 .org/english/law/compilation_democracy/guidelines3. http://huachen. E. Michael Pinto-Duschinsky. 2003. http://assembly. C o m i s i a d e l a Ve n e ţ i a . caseta 5. pagina 13. Acestea sunt cele care strâng bani în numele candidaţilor în campaniile electorale. Political Action Committees).htm#_ftn1. 199 Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. Concluzii Corp consultativ al Consiliului Europei pe teme de drept constituţional. caseta 4.coe.54 197 198 25 + 2 modele electorale Ibidem. G h i d p e n t r u F i n a n ţ a r e a P a r t i d e l o r P o l i t i c e . Cazul american este singular în acest sens pentru că fundraisingul de partid se face nu de către partidele însele.htm. 200 Michael Pinto-Duschinsky face distincţia între existenţa reglementărilor legale şi aplicarea acestor norme – Too Much Law. 80-81. ci prin intermediul instituirii unor comitete de acţiune politică (engl.

în Party Politics. Sweden and West Germany”. M. Oxford University Press. Comparative Poltical Finance in the 1980s. în Herbert E. A. Peter Mair şi Ingrid van Biezen. Karl-Heinz Nassmacher.Bibliografie 55 Bibliografie Alexander Heard. Washington. Manchester University Press. 1993. Karl von Beyme. Marcin Walecki. Herbert F. IFES Political Finance White Paper Series. Political Money and Corruption. Arnauld Miguet. Italy. 1985. 2004. “Challenging the Norms and Standards of Election Administration: Political Finance” în Challenging the Norms and Standards of Election Administration. M. Comparative Political Finance in the 1980s. Presses Universitaires de France. Alexander (editor). Farrell şi P. Cambridge Univeristy Press. P. 2003. International Foundation for Election Systems (IFES). Jon Pierre. Cambridge Univeristy Press. West European Politics. University of North Carolina Press. 1989. Journal of Democracy. Peter Burnell. 1998. ”State Subsidies to Political Parties: Confronting Rhetoric with Reality”.transparency. Wattenberg (editori). Political Parties in Western Democracies. Westview Press. Alexander. Doublet Le financement de la vie politique. “Party Membership in Twenty European Democracies 1980 . Ware (editori) Funding Democratisation.2000”. Y. Karl-Heinz Nassmacher „Comparing party and campaign finance in Western democracies” în Campaign and Party Finance in North America and Western Europe. 2004. Council of Europe Publishing – Inegrated project „Making Democratic Institutions Work”. 2001. D. 2007. 1989. http://www. ”Structure and Impact of Public Subsidies to Political Parties in Europe: the Examples of Austria. în Peter Burnell şi Alan Ware (editori). Marcin Walecki. 1997. Dalton. 2000. Gunlicks (editor). 2002. Aldershot. Boulder. 2002. 1960. Transparency International Policy Briefs. International Foundation for Election Systems (IFES).B. Campaign Finance in Central and Eastern Europe – Lessons Learned and Challenges Ahead.org/news_room/in_focus/2005/policy_briefs. Lars Svasand şi Andres Widfeldt. The Costs of Democracy. 13 (4). 1 (7). Political Corruption and Party Funding in Western Europe. Washington. R. Burnell şi A. “Introduction: Money and Politics in Emerging Democracies”. International Foundation for Election Systems. Ingrid Van Biezen. “Financing Politics: A Global View”. Washington. Financing Political Parties and Election Campaigns – Guidelines. Webb ”Political parties as campaign organizations” în Parties Without Partisans. 2000. . Daniel Smilov şi Marcin Walecki. Michael Pinto-Duschinsky. Janis Ikstens. 22 (3).

palgrave. http://www. în Robert Williams (editor). Westview Press. 2007. Robert Williams. Washington. 13 (4). IFES Political Finance White Paper Series. Mair ”Changing models of party organization and party democracy. Veronique Pujas şi Martin Rhodes. . Manchester University Press. “Problems of Campaign Financing in Germany and the United States – Some Comparative Reflections”.com/pdfs/0333739868. “Challenges to Contemporary Political Parties” în Political Parties and Democracy. “Introduction: Money and Politics in Emerging Democracies”. 2003. Peter Losche. Reginald Austin şi Maja Tjernstorm. Party Finance and Political Corruption. Jose Ramon Montero şi Juan J. Oxford University Press.eui. Marcin Walecki.cfm. Stefano Bartolini şi Peter Mair. Ware (editori) Funding Democratisation. 1998. “Financing Politics: A Global View”. Manchester University Press. “Aspects of Party Finance and Political Corruption”. The emergence of the cartel party” în Party Politics. Michael Pinto-Duschinsky.int/publications/funding_parties/index. 1 (1).html.idea. http://www. 2000. Funding Democratization. Larry Diamond şi Richard Gunther (editori). Katz şi P. Washington. Political Money and Corruption. Journal of Democracy. IDEA Handbook Series. European University Institute. Peter Burnell. Burnell şi A.56 25 + 2 modele electorale Foundation for Election Systems (IFES). 1993. 1995. 2004. 1998. Party Finance and Political Scandal in Latin Europe. Political Parties. Funding of Political Parties and Electoral Campaigns. 2002. R. Working Paper Nr. Palgrave. 98/10. 2001. International Foundation for Election Systems. Campaign and Party Finance in North America and Western Europe. John Hopkins University Press. în Peter Burnell şi Alan Ware (editori). în Arthur B. Old Concepts and New Challenges.eu/RSCAS/WP-Texts/98_10. Richard Gunther. http://www. Linz (editori).pdf. 2002. Gunlicks (editor). 1998. P.

17 Pavilion F.ro Web: www./fax: (+4021) 222 82 45 (+4021) 222 82 54 E-mail: apd@apd. etaj 3 Sector 1. Bucureşti Tel.ro .phare@mfinante. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.ro Asociaţia Pro Democraţia Bd. iunie 2008 Material editat de către Asociaţia Pro Democraţia.Transparenţă şi control în finanţarea partidelor politice Proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Phare 2005 – Consolidarea democraţiei în România. Publicat la Bucureşti. Mareşal Averescu nr.apd. Pentru eventuale sesizari sau informaţii despre proiectele PHARE: cfcu.