You are on page 1of 90

Apa în industria alimentară.

Surse de apă şi alimentarea cu apă

CAPITOLUL I
APA ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
O aprovizionare cu apă de calitate corespunzătoare este o cerinţă esenţială fără de care nu se pot desfăşura procesele tehnologice din industria alimentară. Nu există o ramură a industriei alimentare care să nu înregistreze un consum important de apă, fie ca materie primă, fie pentru diverse utilităţi.

1.1. Surse de apă şi alimentarea cu apă
1.1.1. Surse de apă În funcţie de forma sub care se prezintă apa în natură, se deosebesc următoarele categorii de surse de apă: ape subterane, ape de suprafaţă, ape meteorice (atmosferice) şi ape sărate. 1.1.1.1. Apele subterane Rezervele de apă subterană s-au format din apa metorică care s-a infiltrat prin straturile permeabile de sol, până când a fost oprită de un strat impermeabil. În funcţie de adâncimea la care se găsesc (s-au acumulat) sursele de apă subterană se împart în surse de adâncime şi surse freatice. Sursele de apă de adâncime s-au menţinut constante de-a lungul timpului şi prezintă anumite avantaje importante: - debitul apelor subterane este aproximativ constant; 8

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

- au temperatură constantă; - proprietăţile fizico-chimice sunt aproximativ constante; - substanţele poluante ajung foarte greu în aceste surse de apă din cauza straturilor de sol impermeabil; - au o valoare a mineralizării mai ridicată (conţinut mai mare de Fe, Mn, Ca, Mg, nitraţi, sulfaţi, etc.); - se află sub presiune, facilitând procedeele de aducere la suprafaţă. Rezervele de apă de adâncime se pot găsi sub mai multe straturi impermeabile pe care le-a parcurs în timp, datorită fisurilor acestora. Pentru consumul uman şi cel din industria alimentară (când intră în reţetarul unui produs alimentar) apele de adâncime sunt cele mai recomandate. Sursele freatice de apă se găsesc la diferite adâncimi (1-20 m, în funcţie de adâncimea primului strat impermeabil). Acestea s-au acumulat şi se acumulează în funcţie de regimul precipitaţiilor din regiunea respectivă şi de infiltraţiile ce pot avea loc în vecinătatea unor râuri, fluvii, lacuri, etc. Cu toate că apa meteorică ajunge în apa freatică trecând prin mai multe straturi de pământ, cu diferite permeabilităţi, asigurându-se o filtrare naturală, sursele de apă freatică pot fi impurificate. Impurificarea se poate produce în următoarele cazuri: - apa din precipitaţii provine din ploi acide; - apa din precipitaţii la nivelul solului se îmbogăţeşte în materii organice, microorganisme, diferite elemente chimice; - substanţele poluante din apele gospodăreşti şi industriale împreună cu apa se infiltrează şi pătrund în apa freatică; - adâncimea la care se găseşte apa freatică este mică; - straturile de sol nu pot reţine substanţele poluante. Sursele de apă freatică prezintă variaţii mari de debit şi au proprietăţile fizice, chimice şi biologice variabile în timp. 9

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

Sunt folosite pentru alimentări gospodăreşti cu apă, necesitând cheltuieli mici de forare, dar se pot epuiza în timp, debitul lor depinzând de regmul pluviometric, anotimp, etc. 1.1.1.2. Apele de suprafaţă Sunt constituite din apele de adâncime care ies la suprafaţă sub formă de izvoare şi de acumulările precipitaţiilor atmosferice. După natura provenienţei acumulărilor de apă, sursele de suprafaţă se clasifică în: 1. surse naturale: - ape curgătoare; - ape stătătoare; - ape stagnate; 2. surse artificiale: - acumulările artificiale de apă; - canalele artificiale. După durata de existenţă, avem: - surse permanente (este în general o caracteristică a surselor naturale); - surse nepermanente (caracteristică a surselor artificiale şi a surselor naturale mici); - surse accidentale (viituri, şiroaie). Sursele de apă curgătoare sunt reprezentate de fluvii, râuri, pâraie, torenţi, viituri şi şiroaie. Caracteristicile apelor curgătoare sunt: - debitul variabil, care depinde de cantitatea de precipitaţii căzute, de temperatura din regiunea străbătută şi de anotimp; - proprietăţi organoleptice diferite, care depind de sursele de poluare şi de 10

apa mărilor şi oceanelor poate fi utilizată după o prelucrare corespunzătoare. industrial). care depind de debit. turbiditatea foarte variabilă. sub 100 mg sediment/litru la apele de munte şi între 2500……. săruri de brom.35 g/l din care: 27…. Apele de munte. Sursele de apă stătătoare constituie surse importante de apă. micoorganisme şi prezintă mari posibilităţi de împurificare cu substanţe poluante datorită terenului pe care îl străbat şi deversările unor ape reziduale.proprietăţi fizice.5000 mg sediment/litru la cele de câmpie. după ce în prealabil au fost tratate corespunzător destinaţiei. precipitaţii. clima regiunilor străbătute. mări şi oceane. Acestea provin din acumulările de apă în depresiuni naturale. . vegetal. etc. 11 . etc. potasiu. Surse de apă şi alimentarea cu apă natura terenului pe care-l străbat. cu toate că reprezintă cea mai mare parte din cantitatea de apă de pe glob. care au un curs turbulent conţin mai mult oxigen decât cele de câmpie. prezintă caracteristici aparte pentru care nu sunt utilizate ca atare. azot. dar costurile sunt ridicate. Apa mărilor şi oceanelor. metan. carbonaţi şi sulfaţi de calciu şi magneziu. sursele de poluare. unde sursele de apă dulce sunt nesemnificative. animal. caracterizându-se ca ape moi. formând lacuri. hidrigen sulfurat. Mineralizarea este de 25….28 g/l reprezintă clorura de sodiu şi 7 g/l alte cloruri. Temperatura variază între 0……. iod. Apele curgătoare conţin următoarele gaze: oxigen. mineralizarea este mai scăzută ca la apele subterane. bioxid de carbon. chimice şi biologice variabile în intervale extrem de largi. În anumite regiuni ale globului.280C..Apa în industria alimentară. natura terenului etc. Apele curgătoare constituie o sursă de alimentare cu apă pentru consum (uman. În general apele curgătoare conţin cantităţi mari de substanţe organice.

. Aceste surse de apă prezintă avantaje din punct de vedere al debitului (mare şi relativ constant).cantitate mică de suspensii. Cursurile artificiale de apă sunt realizate prin devierea cursurilor naturale ale apelor curgătoare sau provin din lacurile artificiale. .Apa în industria alimentară. nu prezintă interes. Apele stagnate au caracter temporar fiind rezultatul acumulărilor de precipitaţii în depresiuni mici. mangan. Acumulările artificiale de apă sunt reprezentate de lacurile de acumulare. prin realizarea unor canale de aducţiune în zonele în care sunt necesare surse de apă. dar pot deveni surse de poluare biologică.1. Prin circulaţia apei în natură. . vaporii proveniţi din diferite 12 .cantităţi mai reduse de substanţe organice şi microorganisme faţă de apele curgătoare.prezintă procese accentuate de dezvoltare a unor organisme care duc la creşterea conţinutului de fier.1. calitatea poate fi uşor controlată şi corectată în funcţie de destinaţia ei. . Apa atmosferică (meteorică) Această sursă de apă este temporară şi depinde de regimul precipitaţiilor din zona respectivă. În această categorie intră bălţile şi mlaştinile care.3. care îi conferă gust şi miros neplăcut. prezentând următoarele caracteristici: .turbiditate mică. 1. Surse de apă şi alimentarea cu apă Apa lacurilor naturale rămâne una din sursele accesibile. formate prin blocarea controlată a cursurilor unor ape curgătoare. . sunt folosite şi în alte scopuri (producerea energiei electrice).variaţii mici de temperatură faţă de apele curgătoare.procesele de autopurificare se desfăşoară mai rapid decât la apele curgătoare. substanţe organice.

chimice şi biologice. Proprietăţile senzoriale Proprietăţile senzoriale sau organoleptice sunt reprezentate de gust şi miros.1. care diferă de la o sursă la alta. transpiraţia plantelor). Astfel apa poate avea gust sărat (datorat prezenţei clorurii de sodiu sau sulfatului de sodiu). condensează în atmosferă revenind pe sol sub formă de precipitaţii (ploaie. 13 . Surse de apă şi alimentarea cu apă surse (evaporaţia de la suprafaţa apelor. calitatea acesteia depinde de sursele de poluare din zona respectivă.2. 1.1.2. acru (datorat prezenţei bicarbonatului sau clorurii de fier) sau acidulat (datorat prezenţei bioxidului de carbon). Valorile admisibile sunt reglementate prin acte normative specifice. Proprietăţile apei naturale Calitatea apei reprezintă un ansamblu convenţional de valori ale unor proprietăţi fizice. 1. Gustul apei este rezultatul prezenţei în aceasta a substanţelor minerale dizolvate. dulceag (datorat prezenţei sulfatului de calciu). Dintre acestea doar unele proprietăţi sunt urmărite în aprecierea calităţii apei. De fapr precipitaţiile constituie un fenomen de purufucare a aerului atmosferic. Mirosul apei este determinat de prezenţa în aceasta a substanţelor organice şi a microorganismelor vii de tipul algelor sau protozoarelor.1.Apa în industria alimentară. Având în vedere faptul că apa meteorică se impurifică în traseul atmosferic prin încărcarea cu diferite substanţe organice şi minerale. fiind determinate cu organele de simţ ale omului. amar (datorat prezenţei clorurii sau sulfatului de magneziu). prin măsurători de laborator. zăpadă).

26 0C. Radioactivitatea reprezintă proprietatea apei de a emite radiaţii permanent (α. Reziduul fix reprezintă totalitatea substanţelor minerale şi organice din apă. de natura straturilor de roci pe care le străbate.1. etc. Determinarea acestei proprietăţi se face prin evaporarea la 105 0C a apei dintr-o probă şi se cântăreşte reziduul.12 0C. etc. temperatura. Acumularea emanaţiilor radioactive în apă depind de tipul sursei (de adâncime.Apa în industria alimentară. β. compuşi de mangan. de la un anotimp la altul.. conductivitatea electrică radioactivitatea şi reziduul fix. acizi humici. Culoarea se determină prin comparaţia probei cu o soluţie etalon de clorură de platină şi potasiu şi clorură de cobalt. Se exprimă în grade de culoare (un grad culoare corespunde la 1 mg clorură de platină pe litru). etc.2. clorofilă. 14 . de natura gazelor care se degajă din straturile subterane. pe când la cele de suprafaţă aceasta variază între 0…. Se exprimă în mg/l. Surse de apă şi alimentarea cu apă 1. La apele de adâncime temperatura variază între 6…. Temperatura se măsoară în grade Celsius şi variază în funcţie de sursă şi anotimp. freatică. γ). În laborator se măsoară rezistivitatea electrică a apei (inversul conductibilităţii). Conductibilitatea electrică reprezintă proprietatea apei de a fi bună conducătoare de electricitate. Proprietăţile fizice Principalele proprietăţi fizice ce caracterizează apa şi care se determină prin măsurători sunt culoarea. Culoarea.. turbiditatea.2. temperatura.). Turbiditatea reprezintă raportul dintre cantitatea de material solid aflat în suspensie într-o probă luată şi cantitatea de apă a probei respective. Culoarea variază de la o sursă de apă la alta. care depinde de prezenţa în apă a următoarelor substanţe dizolvate sau în stare coloidală: oxizi ferici. Se exprimă în grade de tulbureală (un grad de tulbureală corespunde la 1mg de silice fin pulverizată şi împrăştiată într-un litru de apă distilată-probă etalon).

0. exprimată în grade germane (corelaţia dintre gradele de duritate a apei sunt prezentate în tabelul 1. Din punct de vedere al durităţii totale.3. sulfaţi.9.).1.0 fiind considerat punctul de neutralitate al scării pH-ului. Predominarea ionilor de hidrogen determină caracterul acid al apei. limitele excepţionale ale pH-ului fiind 6. Reacţia apei se exprimă prin indicele pH. ape dure (12-30 grade) şi ape foarte dure (peste 30 grade). respectiv o creştere a pH-ului peste valoarea 7.2. Valorile extreme ale acestei scări sunt valorile pH-ului atinse de soluţiile acide tari (valoarea pH=0. fosfaţi. Pentru apa pură concentraţiile celor două grupe de ioni sunt egale. Creşterea reacţiei acide sau bazice a apei reprezintă o scădere a pH-ului de la valoarea 7. ape semidure (8-12 grade). Proprietăţile chimice Reacţia apei este dată de raportul cantitativ dintre ionii de hidrogen (H +) şi oxidril (OH-) aflaţi în apă la un moment dat. dată de carbonaţii şi bicarbonaţii de calciu şi magneziu şi care poate fi eliminată prin fierbere. 15 . Duritatea se exprimă în grade (un grad reprezentând 10 mg oxid de calciu şi magneziu la un litru de apă).. Duritatea permanentă este determinată de celelalte săruri care nu dispar prin fierbere. Duritatea apei este dată de prezenţa în compoziţia sa a sărurilor de calciu şi magneziu sub formă de carbonaţi. iar predominarea ionilor de oxidril determină caracterul bazic sau alcalin al apei. iar creşterea reacţiei alcaline se datoreşte prezenţei în apă a ionilor de bicarbonat şi fosfat. Creşterea reacţiei acide a apei se datoreşte prezenţei în apă a bioxidului de carbon liber. a acizilor minerali şi a sărurilor de acizi tari cu baze slabe. Duritatea poate fi temporară. cloruri.1.0.6….0. Duritatea temporară şi cea permanentă dau prin însumare duritatea totală a apei. Apa pură are pH=7.0). Surse de apă şi alimentarea cu apă 1. apele naturale se clasifică astfel: ape moi (1-8 grade). bicarbonaţi.Apa în industria alimentară.0) sau ale soluţiilor bazelor tari (valoarea pH=14.

25 0.80 10 francez 1. . dar influenţează anumite procese tehnologice în industria alimentară sau instalaţiile de transport prin conducte metalice şi schimbătoarele de căldură. cât mai ales în acele folosinţe la care apa intră în reţeta unor produse alimentare. atât în folosinţele gospodăreşti şi industriale.bacteriile patogene. . Tabelul 1. sunt prezentate indicii de calitate pentru diverse categorii de ape. Acestea pot proveni fie direct de la sursa de apă sau de pe traseul de la sursă la utilizator. .bacterii saprofite.65 0. În tabelul 1.bacterii obişnuite care nu au influenţe asupra organismului. care însoţesc bacilul febrei tifoide şi care dau indicaţii asupra impurificării apei cu ape de canalizare.43 10 englez 1. Surse de apă şi alimentarea cu apă Tabelul 1. plante). care duc la îmbolnăvirea organismelor animale.2. 1.79 1 1. 16 .bacili coli.1. oameni. Proprietăţile biologice Caracteristicile biologice se referă în special la prezenţa în apă a bacteriilor şi microorganismelor. provenite din surse de poluare cu dejecţii animale şi indică prezenţa posibilă a bacilului febrei tifoide. Cunoaşterea valorilor admisibile a acestor proprietăţi este foarte importantă.4. Corelaţia între gradele de duritate ale apei 1 german 10 francez 10 englez 0 10 german 1 0. Principalele categorii de microorganisme sunt: .2.2. prin depunerea sărurilor pe pereţii lor.70 1 Mg/l CaO 10 7 8 Duritatea apei nu are o influenţă prea bine cunoscută asupra organismelor (animale.1.Apa în industria alimentară.

7 429 429 593 8.15 0 11.8 2030 2030 3700 28.70 4.2.60 2970 39 48 242 28 7 88 99 30 455 .80 4.40 9.96 0 56 17 44 4 9.80 17 Apă distilată Apă râu Apă potabilă 6 19 0 0 7.10 0 8. Apă minerală 7 15 4 0 5. (continuare) 5 6 7 4.95 124 124 231 1.10 54.69 0 0 0 6 3 26. Surse de apă şi alimentarea cu apă Indicatorii de calitate pentru diferite categorii de ape Apă lac Apă subterană Indicator U.12 11.25 0.80 1.70 0.90 1.80 6.96 0 1.85 325 325 488 3.24 mval/l 0 grade 0 grade 0 grade mg/l mgKMNO4 /l 0 1.96 11.63 7.96 48.40 5.30 8.26 15.77 5 14 0.5 35 6.66 28.18 2.65 9.58 0 CCO-Cr CBO5 CO2 Ca Mg2+ Na++K+ 1 mgO2/l mgO2/l mg/l mg/l mg/l mg/l 2 1.36 9.15 3 18 190 17 7.04 2.33 4 13.20 5. SiO2 Mg Pt/l mg/l mg/l µS mval/l 0 2 20 0 0 5.34 0.70 0 54.8 3.M.20 8.7 0 7.Apa în industria alimentară.6 15 15 20 0.47 8.7 235 235 348 206 0 8.06 3.55 0 4.69 0 Temperatură Turbiditate Culoare pH Reziduu fix Suspensii Conductivitate Alcalinitate m Alcalinitate p Duritate totală Duritate temporară Duritate permanentă O2 dizolvat Oxidabilitate 1 C Grd.77 2.37 21 8 12 Tabelul 1.83 7.

Apa în industria alimentară.09 0.469 0.007 0 0. hidrochimice şi hidrobiologice. PO43P total SiO2 H2S Fenoli mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l 0 0 0 4 0 0 0.034 0.2 0 0 0.10 0.510 0.013 1.1. Instalaţiile de captare şi staţiile de pompare se amplasează în vecinătatea sursei de apă.56 3.0 0.455 5. Alimentarea cu apă Sistemul de alimentare cu apă cuprinde : instalaţiile pentru captarea apei din sursele naturale.0017 0 0.10 11 6 0 6.835 0. tratarea pentru corectarea caracteristicilor apei.60 0 0 0.660 0.443 0.0086 0.332 0.016 0.004 0. în urma studierii atente a condiţiilor hidrogeologice.051 0 2.105 0 0 2.021 0 365 5 0 0.50 0.296 0.761 1.60 0.720 0.14 0 0. 18 .010 0.116 0. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fe2+ Fe total Mn ClSO42CO3 NH4 NO2 NO3N total min.037 0.019 0.025 46 60 7 0.031 0 37 50 0 0.125 0.044 0.50 0 0.3.025 8 19 0 0.03 4.360 1.250 0.023 0.082 0.314 4. înmagazinare şi distribuirea apei.01 0.10 0 0 1.003 0 0.468 0.016 0.9 0 0. cât şi construcţiile aferente.

Schema de alimentare cu apă din sursă de suprafaţă a unei întreprinderi: 1apă de suprafaţă. 15. 7. este prezentată schema generală de alimentare cu apă a unei întreprinderi.rezervor de apă decantată. Surse de apă şi alimentarea cu apă În figura 1. de unde este trimisă către staţia de tratare.1. 12.staţie de pompare din întreprindere. În cazul apelor de suprafaţă. o bună localizare a prizei de captare este un golf sau un loc în care cursul apei este liniştit. de obicei.staţie de pompare II.1. dintr-o sursă de suprafaţă. 2. 3.Apa în industria alimentară.rezervor apă industrială. Apa captată este transportată gravitaţional prin conducte sau canale din beton către staţia de pompare.turn de răcire. 8.spre canalizare. 14.desnisipator.utilaje din fluxul tehnologic. 9.spaţiu de fabricaţie.cunductă de refulare spre întreprindere. apoi către fabrică. De menţionat că alimentarea cu apă a unei întreprinderi de industrie alimentară se poate realiza conform unei asemenea scheme sau a unei scheme din care pot lipsi o parte din instalaţii. 5.1.instalaţie de condensare. 13. 4. în funcţie de condiţiile hidrologice sau de situaţia locală (de exemplu racordarea la sistemul de alimentare cu apă potabilă de la reţeaua publică) Fig.rezervor apă răcită. 10. dar suficient de adânc pentru ca posibilitatea de sedimentare să fie mică.staţie de pompare I. 11. montate în pământ pentru a preveni îngheţarea apei pe timp de iarnă.decantor. 6. Aceste cunducte sunt. 19 .

apa utilizată în industria alimentară trebuie să corespundă standardul de calitate pentru apă potabilă. aparate de măsură şi control) şi materialele din care acestea sunt confecţionate depind de calitatea care trebuie asigurată apei folosite într-un anumit proces tehnologic. 1.1.1. Pierderile de presiune pot oscila în limite mari.1. care asigură apă potabilă. pericolul de inundare a zonei de captare. 1. Acolo unde nu este posibil acest lucru. Instalaţiile (conducte.2. diametrul conductelor. De obicei apa necesară industriei alimentare provine de la uzinele de apă.2. fie de suprafaţă. fiind în funcţie de înălţimea diferenţială dintre cele două puncte. Condiţii speciale pentru apa folosită în industria alimentară Deoarece vine în contact cu materiile prime prelucrate sau reprezintă o materie primă de bază pentru obţinerea unor produse alimentare. fiind determinate de mărimea şi capacitatea de prelucrare a fabricii. Apa în industria amidonului şi a produselor pe bază de 20 .Apa în industria alimentară. structura geologică a bazinului. care însă trebuie verificată din punct de vedere sanitar şi tratată înainte de utilizare. în fiecare sector al industriei alimentare există reglementări specifice referitoare la calitatea apei întrebuinţate. distanţa dintre fabrică şi staţia de pompare.2. armături. Calitatea apei pentru industria alimentară 1. trebuie folosită apă subterană. Studiul hidrogeologic care stabileşte sursele de apă subterană urmăreşte debitele minime şi maxime ale sursei. pierderile de presiune prin frecare. analizele fizico-chimice şi bacteriologice ale apei. Surse de apă şi alimentarea cu apă Pompele din staţia de pompare pot avea capacităţi de pompare diferite. Cu toate acestea.

5 Oxigen mg/l 60 Amoniu mg/l 70 Duritate Necesarul în industria alimentară Produsul Amidon din Amidon din cartofi porumb Consum specific.2. pentru diferitele etape ale procesului tehnologic (extracţie. purificare). mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l 0 gernane Valoarea 0 0 4-5 2. 21 .5 0 <15 mg/l mg/l <0. Indicatorii de calitate şi necesarul de apă pentru industria amidonului 0 germane.5 Culoarea maronie a amidonului este datorată materiei organice de natură animală iar cea gălbuie compuşilor fierului. lipsită de mirosuri şi de materii în Denumirea Reziduu fix Oxid de calciu Oxid de magneziu Fe2O3+Al2O3 Cloruri Sulfaţi U.Apa în industria alimentară.M.2.3.M. mg/l mg/l Indicatorii de calitate Valoarea Denumirea 400-600 Nitraţi 120 Nitriţi 20 Alcalinitate U. pentru a obţine agent termic necesar concentrării prin vaporizare. Tabelul 1.3. Surse de apă şi alimentarea cu apă amidon În industria amidonului se foloseşte apă cu duritate de maxim 15 suspensie şi să corespundă din punct de vedere microbiologic. Apa în industria zahărului În industria zahărului. apa se foloseşte pentru transportul sfeclei de zahăr. pentru spălarea şi igienizarea utilajelor şi spaţiilor de fabricaţie şi în scopuri sanitare. Apa trebuie să fie transparentă. 1. Indicatorii de calitate şi necesarul de apă pentru obţinerea amidonului sunt prezentate în tabelul 1. 20 10 3 m /t Amidon din grâu 11.1.

Apa în industria alimentară. sunt prezentaţi indicatorii de caliate şi necesarul de apă în industria zahărului. Tabelul 1.5 Cloruri mg/l 50 Cloruri mg/l 0 Sulfaţi mg/l 60 Sulfaţi mg/l <15 Necesarul de apă în industria zahărului Etapa procesului tehnologic Consumul specific. Surse de apă şi alimentarea cu apă În tabelul 1. De asemenea trebuie să conţină cantităţi cât mai mici de sulfaţi. cu duritate mică. apa cu conţinut de compuşi organici nu este potrivită pentru spălarea filtrelor presă sau pentru stingerea pietrei de var. 22 . Din acest motiv. nitriţii împiedică indirect cristalizarea sa.M. Observaţii Descărcarea hidraulică a sfeclei Transportul sfeclei din depozit Spălarea sfeclei Extracţia zahărului Consum total m3/t 6-8 4-7 0. Materia organică poate crea dificultăţi prin descompunerea zahărului la extracţia sa din sfeclă.18 0C pentru evitarea pierderilor de zahăr.5 1 8-10 (30) Reutilizare după decantare şi dezinfecţie - Apa folosită în industria zahărului trebuie să fie foarte limpede.4-0. iar fierul şi manganul îl colorează.M. săruri de calciu sau săruri alcaline. folosite în procesul tehnologic. Indicatorii de calitate şi necesarul de apă în industria zahărului Indicatori de calitate Denumirea U.4. Valoarea Denumirea U. Sulfaţii produc o culoare gri zahărului. dacă este posibil şi fără mirosuri şi gusturi străine. Valoarea Reziduu fix mg/l 300-500 Reziduu fix mg/l urme Oxid de 200 Oxid de 0 calciu mg/l calciu mg/l Oxid de Oxid de 60 magneziu mg/l magneziu mg/l Fe2O3+Al2O3 mg/l urme Fe2O3+Al2O3 mg/l 2.4. La spălarea sfeclei apa trebuie să aibă temperatura de 15….

De menţionat că fierul. glucoză. Consumul de apă pentru spălare variază între1 şi 3 m3/t de grâu. 1. apa se foloseşte la: obţinerea aluatului sau pastei din care rezultă. putând fi redus prin recircularea apelor de spălare după purificare la 0.1.Apa în industria alimentară. Ea trebuie să corespundă standardului pentru apa potabilă. Cantitatea de apă folosită la condiţionare este mai mică. spălarea sălilor de fabricaţie în scopuri sanitare. etc.4. în scopuri igienice pentru spălarea spaţiilor de fabricaţie şi anexelor şi pentru instalaţiile sanitare. pâinea şi produsele făinoase. manganul şi cuprul conţinute de apă catalizează oxidarea grăsimilor. prepararea soluţiilor de clorură de sodiu. Surse de apă şi alimentarea cu apă 1.2.3. prepararea reactivilor de neutralizare.2.1. zahăr. Spălarea grâului este facultativă şi se aplică îndeosebi grâului cu abateri calitative (de exemplu grâu cu mălură sau cu mirosuri superficiale). suspensionarea drojdiei.. Apa în industria morăritului În industria morăritului. apa se foloseşte în scopuri tehnologice (spălarea grâului şi umectare). Apa folosită în industria morăritului trebuie să corespundă standardului de calitate corespunzător apei potabile. în cazul maşinilor de spălat fără recirculare.2. 23 .5. prin prelucrări ulterioare. 1. Necesarul de apă este de 6-10 m3/t uleiuri şi grăsimi. antrenarea cu vapori de apă. Apa în industria panificaţiei şi pastelor făinoase În acest sector al industriei alimentare.1. Apa în industria uleiurilor Apa se foloseşte în scopuri tehnologice pentru umectarea măcinăturii.5 m3/t. igienice (spălarea sălilor de fabricaţie şi anexe) şi sanitare.

în principal. a spaţiilor de producţie şi în scopuri igienico-sanitare.. etc. coliforme nr/l max. cât şi caracteristicilor microbiologice. 12 max. grd. mangan. 5 7……15 max. amoniu.Apa în industria alimentară.M. 3x106 Denumirea Reziduu fix Clor rezidual Fier Mangan Amoniu Substanţe U.6. Indicatorii de calitate ai apei şi necesarul de apă pentru industria panificaţiei şi pastelor făinoase sunt prezentaţi în tabelul 1. Această apă trebuie să întrunească toate condiţiile impuse de 24 . prepararea de sosuri. Indicatorii de calitate şi necesarul de apă pentru industria panificaţiei şi pastelor făinoase Denumirea Miros şi gust Turbiditate Temperatură Duritate total Duritate perm. 20 max.1 urme Cât mai mic Bact. 0 C 0 germ. în scopuri tehnologice (spălarea materiei prime. Tabelul 1. NTG U.2 <0. gustului şi mirosului.2. întrucât valori mai mari influenţează consistenţa aluatului sau pastei obţinute. 1. 100 organice Necesarul de apă: 0. ducând la formarea de grunji. dar şi pentru spălarea utilajelor. nr/l Valoarea max.85……0. Pentru făinuri cu conţinut de gluten redus.5 <0. în special culorii.9 m3/t pâine.M. mg/l mg/l mg/l mg/l - Valoarea 500 0. produse făinoase O importanţă deosebită se acordă atât caracteristicilor senzoriale şi fizice. Surse de apă şi alimentarea cu apă La prelucrarea unor făinuri normale apa trebuie să aibă duritatea de 12-16 0 germ. grd.5. nitriţi şi substanţe organice. o apă cu duritate mai mare poate îmbunătăţi desfăşurarea procesului tehnologic. Din punct de vedere chimic se verifică limita maximă a conţinutului de fier. 2 max.5. 0 germ. saramură) . siropuri.1. clor rezidual. Apa în industria conservelor În industria conservelor de legume şi fructe apa este folosită.

7-32.5 Spanac 10. Dacă apa este prea alcalină produsele se 25 .4-30 Ciuperci 32. este necesară o apă dură pentru a păstra culoarea naturală şi fermitatea texturii castraveţilor.) şi carnea necesită un tratament termic mai îndelungat şi primesc un gust neplăcut. perelor. dulceaţă 12.7 Compot de caise 25-40 Compot de pere 23.7 Mazăre 11. Valoare Reziduu fix mg/l 500 Oxid de calciu mg/l 120 Oxid de magneziu mg/l 30 Fe2O3+Al2O3 mg/l 0 Cloruri mg/l 30 Sulfaţi mg/l 36 Nitraţi mg/l urme 0 Nitriţi Alcalinitate Oxigen Amoniu Duritate 1 mg/l mg/l mg/l mg/l 0 germ.5 Prezenţa clorurii de magneziu şi o duritate ridicată a apei cu un conţinut de calciu şi magneziu mai mare de 40 mg/l sunt în mod deosebit nedorite.5 Sfeclă roşie 13. 2 2.6. în special dacă este folosită pentru conservarea merelor.5 2 0 12-14 Necesar de apă 3 4 Produsul Consum Compot de cireşe 21.8 Tomate întregi 7-8.5-4. (continuare) 3 4 Morcovi 8-11.).6. Într-o asemenea apă. boabe 23-28. Tabelul 1.Apa în industria alimentară.M. În general se admite un conţinut de fier şi mangan de maximum 0. Pe de altă parte.5 Gem. vişinelor sau mazării verzi.1 mg/l.6.6 Fasole verde.8-80 Sucuri de fructe 2. pentru unele operaţii cum sunt conservarea castraveţilor în saramură. fasole.5-28 Tabelul 1. Apa ar trebui să nu conţină deloc fier.5-2. Indicii de calitate şi necesarul de apă pentru industria conservelor Indicatori de calitate 0 1 2 Denumirea U.5-25. etc. leguminoasele (mazăre verde. Surse de apă şi alimentarea cu apă standardul de calitate pentru apa potabilă (indicii de calitate şi necesarul de apă sunt prezentaţi în tabelul 1.

Apa folosită în industria berii obţinute din malţ reprezintă componentul de bază a berii. întrucât sarea poate conţine ioni de calciu şi magneziu. efect care apare în special la boabele de mazăre verde şi fasole. Compoziţia sărurilor din apă modifică aciditatea malţului pentru bere şi a mustului. datorită formării de compuşi pectocalcici cu substanţe pectice. În plus sărurile de calciu formează o peliculă pe suprafaţa boabelor.2. Standardele de calitate ale apei pentru fabricarea berii sunt chiar mai stricte decât cele pentru apa potabilă.Apa în industria alimentară. în special carbonaţi. Apa în industria malţului.1. Toate procesele tehnologice ale producerii berii au loc într-un mediu uşor acid. Astfel saramura trebuie preparată folosind sare în concentraţia cea mai scăzută acceptată de reţeta de fabricaţie. deoarece compuşii calciului şi magneziului produc întărirea texturilor vegetale. iar dacă este prea dură materia primă devine rigidă şi se prelucrează greu.7. cea mai bună apă este cea cu un conţinut scăzut de cloruri şi sulfaţi. Surse de apă şi alimentarea cu apă înmoaie şi îsi pierd forma. magneziu şi de sodiu încetinind procesul. reducândule solubilitatea. Prezenţa în apă a fierului şi manganului produce depunerea de hidroxizi pe suprafaţa boabelor înnegrindu-le. De asemenea. influenţând cu prioritate caracteristicile calitative ale acesteia. berii şi băuturilor răcoritoare Pentru înmuierea orzului. cu un conţinut de maximum 0. astfel că este esenţială folosirea unei ape cu un conţinut redus de săruri de potasiu.3 % Ca2+ şi Mg2+. deoarece în mediu alcalin influenţează nefavorabil fermentarea. Apa cu duritate mare nu este recomandată pentru prepararea sucurilor şi a siropurilor. clorurile de calciu. cât şi de săruri ale acidului 26 . pentru a reduce efectele calciului şi magneziului. influenţând procesele biochimice ale fabricării berii şi calitatea acesteia. pentru prepararea saramurii se recomandă folosirea de sare purificată. 1.

conţinând Tabelul 1.3 5 3.Apa în industria alimentară.3 28 22 312 100 3. dar numai după dedurizare şi reducerea alcalinităţii prin tratare cu acid lactic. Indicii de calitate şi necesarul de apă în industria malţului şi a berii Indicatori de calitate Reziduu fix Oxid de calciu Oxid de magneziu Cloruri Sulfaţi Nitraţi Amoniu Duritate totală Duritate temporară Oxigen Compuşi ai fierului U.9 14.5 10. Surse de apă şi alimentarea cu apă sulfuric şi clorhidric.2 3. Duritatea apei afectează culoarea berii.9 12. cu un conţinut ridicat de alcool şi puternic aromată.2 2 0.8 44.7 39 180.2-0.2 0.7 15. litri apă/litru bere Înmuierea orzului 7-8 Obţinerea mustului şi spălare utilaje 2-2.M.2 1.2 1110 367 38 107 240.5 112.). uşor aromată şi puţin amară.2 106 30 2 7. mg/l mg/l 51. în care predomină bicarbonaţii de calciu şi magneziu şi sunt prezenţi sulfaţi în cantitate redusă. Prin urmare o creştere a conţinutului acestor săruri dăunează aromei berii. Pentru aproduce o bere brună tip Munchen se foloseşte apă cu duritate medie (10-11 0 germ. apa dură putând fi folosită pentru berea blondă.2 11.9 284.8 Urme 0 30 12.7.8 227. Pentru a produce o bere blondă tip Pilsen.6 10.5 Răcirea mustului 2-3 Spălare tancuri fermentare şi butoaie 3-5 Instalaţii de răcire 10-15 Producerea aburului 20-25 TOTAL 45-60 27 .2 Necesarul de apă Faza tehnologică Consum de apă.5 947. 0 germ. se obţine folosind apă cu duritate mare. este necesară apă cu duritate foarte mică şi cu alcalinitate redusă. Pilsen Sortimentul de bere Munchen Dortmund Viena Dublin mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l 0 germ. Berea blondă Dortmund.

Excelentă Clasificarea apei Foarte bună Potrivită Satisfăcătoare 1 mg/l O2 mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l 2 0 263 135 15 2 3 urme 3 1.8. (continuare) 28 . În tabelul 1. Clasificarea apei pentru producerea alcoolului Indicatori 0 Oxigen Materii dizolvate Calciu Magneziu Fe2O3 Sulfaţi Cloruri U. 1.1. întrucât malţul brun are o aciditate mai mare şi conţine cantităţi mai mari de fosfaţi şi aminoacizi care asigură un efect de tamponare bun.0 800 118 71 10 100 88 Tabelul 1.8.8. Clasificarea apei din punct de vedere al compatibilităţii sale cu producerea alcoolului este prezentată în tabelul 1.5 453 143 40 8 35 13 4 2.7.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă îndeosebi sulfaţi şi cloruri. Apa în industria alcoolului Concentraţia impurităţilor din apă şi proprietăţile lor influenţează decisiv procesul tehnologic de obţinere a alcoolului.8. atfel că este preluată de obicei de la uzinele de apă locale. Pentru producerea berii brune amare se poate folosi apă dură fără a fi tratată.Apa în industria alimentară. sunt prezentaţi indicatorii de calitate ai apei folosite pentru producerea unor sortimente de bere şi necesarul de apă pentru diverse faze tehnologice. Apa folosită pentru producerea băuturilor răcoritoare poate corespunde calităţii apei potabile standard.M. Tabelul 1.5 750 196 51 8 90 42 5 3.

fosfaţii şi silicaţii (până la 200 mg/l). în special la temperaturi mai ridicate. dacă au concentraţia apropiată de 400 mg/l. întrucât amidonul este mai bine solubilizat în apă alcalină.2 19 Număr bacterii mg/l 60 750 800 3 Necesarul de apă 3-3. 10.5) încetineşte hidroliza amidonului.4 46000 Obţinerea mustului de malţ pentru producerea alcoolului este influenţată de pH-ul apei. amoniul (mai puţin de 20 mg/l) şi clorura de sodiu în concentraţie de 2-2. Bicarbonaţii de calciu. Nitraţii şi nitriţii. Pe de altă parte. Carbonaţii în concentraţie de până la 300 mg/l influenţează puţin mustul. Surse de apă şi alimentarea cu apă 1 2 3 4 Nitraţi mg/l 0 urme 80 Nitriţi mg/l 0 0 9 Amoniu mg/l 0 0 0 0 Duritate totală germ. deşi în final randamentul în alcool nu scade. Hidroliza este influenţată de către sulfaţi şi cloruri. în concentraţie de până la 300 mg/l nu exercită o influenţă notabilă asupra procesului de fermentare.2 14.Apa în industria alimentară. apa alcalină (cu pH mai mare de 7. nitraţii. nu influenţează prea mult amilazele malţului. urmată de scăderea randamentului în alcool. MgSO4 şi Na2SO4.6 m /t cereale sau melasă 0 5 19. De asemenea.5 g/l nu influenţează semnificativ hidroliza. magneziu şi fier. Clorurile. La un conţinut de peste 300-400 mg/l. procentul de glucide nefermentascibile creşte la concentraţii ale clorurilor în jur de 400-800 mg/l. dar la concentraţii mai ridicate scad substanţial activitatea enzimelor amilolitice. dar în cantităţi mai mari cresc cantitatea de glucide nefermentate. 29 . Aceste enzime sunt activate de către sărurile acidului sulfuric cum sunt: CaSO4. ei îmbunătăţesc procentul de glucide rezultate. fosfaţii şi nitriţii în concentraţie de până la 200 mg/l şi în prezenţa acidului sulfuric şi a dioxidului de carbon.

Apa folosită în operaţii fără transfer de căldură.2. Indicatorii de calitate ai apei în industria drojdiei de panificaţie Indicatori Reziduu fix Substanţe organice Oxigen Oxizi de calciu şi magneziu U.2.) din procesul tehnologic. sau fără tratare cu dezinfectanţi trebuie să aibă un grad de puritate microbiologică ridicat. dar orice creştere peste această valoare produce efecte nedorite. mg/l mg/l mg/l mg/l Valoarea Indicatori 500 Cloruri 40-50 Sulfaţi 50 180 Amoniu Hidrogen U. pentru spălarea utilajelor. Apa pentru industria vinului Apa în industria vinului se utilizează pentru realizarea operaţiilor cu transfer de căldură(răcire.9. etc. mg/l mg/l mg/l mg/l Valoarea 20-30 5-15 absent absent sulfurat Necesarul de apă: 30 m3/t melasă 1. Tabelul 1.10. ambalajelor şi sălilor de fabricaţie şi anexelor pentru 30 .M. apa trebuie să fie potabilă. 1.9. Indicatorii de calitate ai apei pentru obţinerea drojdiei de panificaţie sunt prezentaţi în tabelul 1. Apa în industria drojdiei de panificaţie Pentru fabricarea drojdiei.9. îndeosebi la spălări.1.Apa în industria alimentară. Conţinutul mare de săruri din apă influenţează negativ înmulţirea drojdiei.M. pasteurizare.1. Surse de apă şi alimentarea cu apă O creştere a concentraţiei sărurilor totale din apă până la 2000 mg/l influenţează favorabil procesele de fermentare.

Ea trebuie să corespundă cerinţelor de calitate ale apei potabile. a produselor lactate şi a brânzeturilor. Astfel.5 urme <15 magneziu Fe2O3+Al2O3 mg/l <0. sulfo-oxidante. inodoră şi incoloră. spălarea untului. cu duritate maximă 15 0germ. 1.5 2.). răcire. în scopuri tehnologice (prepararea soluţiilor de clorură de sodiu pentru obţinerea brânzeturilor. spălarea brânzeturilor de maturare.5-5. Tabelul 1. încălzire. Apa pentru industria laptelui Apa este folosită în industria laptelui de consum. 3 3 Necesarul de apă în industria laptelui: 4-9 m /m lapte În producerea laptelui pasteurizat. sterilizare. prepararea siropurilor de zahăr. brânzei şi produselor lactate se permite numai folosirea apei curate. şi cât mai pură din punct de vedere microbiologic. apa nu trebuie să conţină bacterii feruginoase. pasteurizare. etc. sulfo-reducătoare sau produse ale activităţii acestora.5 Oxigen mg/l Cloruri mg/l 30 Amoniu mg/l 0 Sulfaţi mg/l 120 duritate germ.1. utilajelor şi spaţiilor de fabricaţie) şi sanitare.M mg/l mg/l mg/l Valoarea <15 0 4.10. care se depun pe pereţii utilajelor şi pot trece în produse. igienice (spălarea ambalajelor.2.M mg/l mg/l mg/l Valoarea 500-600 200 urme Indicii Nitraţi Nitriţi Alcalinitate U. Indicii de calitate şi necesarul de apă pentru industria de prelucrare a laptelui Indicii Reziduu fix Oxid de calciu Oxid de U.Apa în industria alimentară. determinând deprecierea acestora.11. 31 . Surse de apă şi alimentarea cu apă instalaţiile sanitare. a untului.

a peştelui şi a utilajelor pentru prelucrare.05 mg/l) pentru că sunt responsabile de gustul metalic şi pot cataliza procesele de râncezire a grăsimilor. Consumul de apă pentru industria cărnii şi a peştelui Domeniul Abatoare de vite U. . Cu toate acestea. Consumul specific de apă pentru industria cărnii şi peştelui este prezentat în tabelul 1.05 mg/l. care poate forma o crustă tare la suprafaţa produselor din carne şi peşte. trebuie să fie cât mai mică. cât şi apariţia unor pete verzi-gălbui în urma dezvoltării coloniilor. trebuie îndepărtate complet din apă înainte de utilizare.12. înrăutăţind calitatea produsului finit. incluzând substanţe organice şi bacteriile care produc degradarea acestora. Duritatea sa nu trebuie să depăşească 28 0germ. m3/t Consumul total 10.1. materiile în suspensie. Întrucât favorizează producerea unei culori maronii a produselor. fierul nu trebuie să depăşească 0. Apa pentru industria cărnii şi peştelui Apa folosită în aceste industrii trebuie să fie transparentă.M. incoloră şi lipsită de gust şi miros. 1. Fierul şi magneziul sunt permise doar în cantităţi nesemnificative (mai mic de 0. Apa care vine în contact cu produsele obţinute din lapte nu trebuie să conţină nici spori de mucegai şi nici bacterii fluorescente care produc atât modificări ale gustului şi mirosului. iar concentraţia calciului. Tabelul 1.11.7 32 . Surse de apă şi alimentarea cu apă Apa folosită pentru spălarea untului nu trebuie să conţină mai mult de 40 mg/l mangan.11.2. În apa folosită pentru spălarea cărnii proaspete. conţinutul de săruri nu are un rol esenţial. deoarece sărurile sale conferă un gust amar untului.Apa în industria alimentară.5-12.

Se recomandă ca în timpul verii să fie cât mai scăzută posibil (10…15 0C). condensatoare (condensare vapori). reactoare. necesară în anumite faze ale prelucrării produselor alimentare trebuie să respecte.2.2. pentru ca acestea să nu se depună în ţevile schimbătoarelor de căldură sau pe pereţii aparatelor de schimb termic. Apa folosită pentru răcire. anotimp şi regimul de temperatură necesar în procesul tehnologic. De asemenea.12. vaporizare. etc. Apa folosită pentru răcire nu trebuie să conţină particule grosiere (nisip) sau cantităţi mari de materii în suspensie. ea trebuie să aibă duritatea temporară redusă. Indicatorii de calitate ai apei de răcire 33 . 1.12. Această apă poate fi recirculată cu sau fără recuperare de căldură. În tabelul 1. Surse de apă şi alimentarea cu apă Abatoare de porci Preparate din carne Conserve de peşte Făină de peşte m3/t m3/t m3/t m3/100 t 14.Apa în industria alimentară. Temperatura sa variază în funcţie de sursa de provenienţă.2. la rândul său.2.2 15-20 1. anumite condiţii de calitate.5 1. Tabelul 1. încălzire. sunt prezentaţi indicatorii de calitate ai apei folosite pentru răcire.8-17. întrucât la depăşirea unei temperaturi limită se produce precipitarea carbonaţilor. încălzire şi pentru producerea aburului Apa folosită ca agent termic de răcire.5 6. Apa de răcire Este folosită în operaţii de răcire sau condensare în schimbătoare de căldură. maşini de spălat.1.

7 1. De asemenea mărimea grosimii crustei pe suprafeţele de transfer termic determină mărimea pierderilor de căldură în instalaţiile de producere a apei calde şi a aburului.2.13.Apa în industria alimentară.0-7.0-4. ceea ce conduce la consumuri mai mari de combustibil pentru a asigura producerea acestora la parametrii necesari (tabelul 1.2.0 < 3000 < 1000 < 400 < 200 < 15 < 2. Una din principalele cauze ale depunerilor este creşterea concentraţiei substanţelor dizolvate pe măsură ce apa se vaporizează.9 < 10.0 8.0 compoziţia sărurilor din apa de alimentare a cazanelor de apă caldă şi abur: depuneri carbonatate.0-5. astfel că diminuează transferul de căldură.0 Grosimea crustei. mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l grad 0 germ.0 Creştere consum combustibil.0 5. Apa de încălzire şi pentru producerea aburului Crusta depusă pe cazanele de abur are conductivitatea termică mai mică decât oţelul. Creşterea consumului de combustibil cu grosimea crustei depuse Grosimea crustei.0 4. % 6. Toate aceste tipuri de 34 . Depunerile depind de Tabelul 1.0 Creştere consum combustibil.5 2.5 2.0-9.5 1.0-8. Alimentare 6.5-7.0 7.0 6.M.0 9.0 < 3000 < 1000 <5 < 10.0 4. depuneri sulfat.0 3.13.0-1.0 1. % 1. depuneri silicice.).5-7. mm 3.7 Sistem cu recirculare 6.2. 0 germ.0-10. mm 0. Surse de apă şi alimentarea cu apă Indicatori pH Conţinut total de săruri Cloruri Sulfaţi Acid silicic Alcalinitate Duritate temporară Duritatea apei tratate cu fosfat U.0-3.

Alimentarea cu apă a cazanelor pentru apă caldă şi abur trebuie să asigure o funcţionare corectă. sunt prezentaţi indicatorii de calitate ai apei de alimentare a cazanelor pentru obţinerea apei calde şi aburului. fără depunere de crustă.14. etc. Boilere fără recirculare Boilere cu circulaţie forţată a apei 20 atm 40 atm 60 atm > 80 atm pură şi incoloră < 0.02 < 0.02 < 0.005 < 1. Supraîncălzirea conductelor conduce la pierderea durităţii materialului şi adesea la accidente.03 0. Indicii de calitate ai apei de alimentare a cazanelor pentru obţinerea apei calde şi a aburului Indicatori de calitate Condiţii generale Oxigen Duritate Fier Cupru CO2 total pH la 20 0C U. trebuie îndepărtată periodic crusta depusă pe suprafeţele de transfer termic.01 < 20 7-9. Tabelul 1.02 0.05 < 0. porozitate şi caracteristici specifice transferului termic. nămol şi fără coroziunea metalului. Depunerile pe pereţii cazanelor. În tabelul 1.5 urme < 0.04 0.Apa în industria alimentară.03 < 0. conducte. Astfel depunerile poroase.5 35 . Pentru cazanele cu o capacitate de peste 2 m 3/h trebuie să existe standarde care să reglementeze caracteristicile apei utilizate.005 <1 7-9.0 7-9. conduc mai greu căldura.14.5 mg/l 0 germ mg/l mg/l mg/l - urme < 0. În cazul cazanelor cu o capacitate mai mică de 2 m3/h şi alimentate cu apă netratată sau cu astfel de apă amestecată cu condens sau apă dedurizată. îmbibate cu uleiuri sau conţinând cantităţi mari de silicaţi. Surse de apă şi alimentarea cu apă depuneri diferă între ele prin duritate.M. produc înrăutăţirea transferului termic către apă. La fel trebuie să se procedeze şi în cazul vaporizatoarelor şi schimbătoarelor de căldură folosite în industria alimentară.

5 1.3 dacă nu se face desnisipare < 10. Alegerea metodelor de tratare se face ţinând seama de natura.3. Surse de apă şi alimentarea cu apă Acid silicic Uleiuri mg/l mg/l < 0.5 < 0. De obicei apa folosită în acest scop provine din sistemul de furnizare a apei deja existent. chimice şi bacteriologice naturale de epurare şi autoepurare a apei. Apa pentru stingerea incendiilor La proiectarea şi construirea fabricilor de prelucrare a produselor alimentare trebuie avută în vedere şi asigurarea cantităţii de apă necesare pentru prevenirea sau pentru lupta împotriva incendiilor. 36 .3 < 0. starea fizico-chimică şi cantitatea substanţelor conţinute în apa brută şi de limitele admise pentru aceste substanţe în apa tratată de către normele de calitate ale consumatorului.3. chimice şi bacteriologice.2. Îmbunătăţirea caracteristicilor de calitate ale apelor naturale Pentru a satisface condiţiile cerute de diferitele ramuri ale industriei alimentare. 1. capabile să funcţioneze la presiuni ridicate.2.Apa în industria alimentară. apele naturale trebuie să fie supuse tratării în vederea îmbunătăţirii proprietăţilor fizice.02 < 0. dar există şi posibilitatea amplasării în staţiile de pompare a unor pompe speciale.2. Tehnologia de tratare a apei reproduce în mod controlat diverse fenomene fizice.

8.cameră de reacţie. alegerea făcându-se în funcţie de caracteristicile calitative ale sursei naturale şi de indicatorii pe care trebuie să-i îndeplinească apa tratată. succesiunea procedeelor de tratare este cea prezentată în figura 1. În general. 7.2. adaos de agenţi de coagulare.1.vas de amestecare. 1.1. dezinfecţie (clorinare).filtru. 6bazin de sedimentare.Apa în industria alimentară. Clarificarea apei Clarificarea se aplică numai apelor de suprafaţă şi constă în depunerea particulelor de nisip aflate în suspensie în apă. 2desnisipator. 9. 5. filtrare.rezervor de agent de coagulare.3. 3.conductă pentru clorinare.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. De mneţionat că nu este obligatorie parcurgerea tuturor acestor etape. 10staţie de pompare II. după care pot urma diferite procedee de tratare speciale. 4.rezervor de apă tratată. Schema instalaţiei de tratare a apelor naturale: 1-staţie de pompare I. şi anume: clarificare (desnisipare). de unde şi denumirea de 37 . decantare prin sedimentare.2.

3. Un decantor cuprinde o cameră 38 . în funcţie de modul de curgere a apei. Decantoarele orizontale (fig. Sedimentarea se produce în câmp de forţe gravitaţionale. cu o viteză aproximativ constantă care permite sedimentarea particulelor.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă desnisipare.1. Sistemele de curăţire a nisipului depus pot fi manuale. adaosul de coagulant accelerând operaţia.3. existând şi posibilitatea ca primele două camere să fie comune. mecanice sau hidraulice. verticale sau radiale.Apa în industria alimentară. de numai (1-20)x10-3 m/s. prin camere paralele. se împart în orizontale şi verticale. Desnisipatoarele verticale se folosesc îndeosebi când spaţiul de amplasare este redus. Desnisipatoarele orizontale sunt mai des folosite întrucât au o construcţie mult mai uşor de realizat. una de liniştire a curentului de apă. 1. Pentru a avea loc procesul de sedimentare.2. viteza cu care circulă apa trebuie să fie foarte mică. Ele au o cameră de acces. Decantoarele continue pot fi orizontale. Ele au aceeaşi formă atât în decantarea simplă cât şi în cazul tratării apei cu coagulant. Decantarea apei Decantarea este operaţia prin care circa 80-95 % din substanţele aflate în suspensie în apă se reduc prin sedimentare. Se realizează în desnisipatoare care. apa desnisipată evacuându-se printr-o rigolă periferică. după direcţia curentului. o cameră de sedimentare şi una de colectare a apei desnisipate.) sunt bazine prin care apa circulă orizontal. În acestea curentul de apă străbate bazinul de sedimentare de jos în sus.

1. de distribuţie. 4. acoperite sau nu.alimentare cu apă brută.1. Decantor orizontal cu raclor cu bandă rulantă: 1.1. apa fiind colectată într-un jgheab situat la marginea decantorului. 2cameră de nămol. Decantoarele radiale (fig. apoi ajunge în bazinul de decantare. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. Colectarea depunerilor se face continuu la centrul decantorului.4. 3.3. 6.5. pe care îl străbate cu o viteză mai mică decât viteza de sedimentare a particulelor în suspensie.palete care aduc corpurile plutitoare până la canalul de evacuare al acestora.Apa în industria alimentară. Ele se folosesc în special la instalaţii mari. 39 . de la centru spre periferie. una de colectare a apei curate şi galerii pentru evacuarea nămolului depus. prin care circulă de sus în jos. Apa intră printr-un tub central. 5. o cameră de decantare.) sunt bazine de formă cilindrică şi mai rar paralelipipedică. Decantoarele verticale (fig.canal de evacuare a corpurilor plutitoare. cu ajutorul unui raclor cu dimensiunea egală cu raza sau diametrul aparatului.) sunt aparate la care raportul D/H < 6 iar curentul de apă este radial.evacuare apă decantată.palete de curăţire montate pe o bandă rulantă.

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

Fig.1.4. Schema decantorului vertical: 1- alimentare cu apă brută; 2- cilindru central de intrare a apei; 3- spaţiu de decantare; 4- depuneri; 5- golire depuneri; 6- preaplin; 7- evacuare apă decantată; 8- jgheab de colectare a apei decantate.

40

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

Fig.1.5. Schema unui decantor radial: 1- alimentare cu apă brută; 2- deflector de distribuţie

a apei; 3- depuneri; 4- evacuare nămol; 5- jgheab periferic pentru colectarea apei decantate; 6raclor; 7- evacuare apă decantată.

Scopul coagulării suspensiilor din apă este îmbunătăţirea procesului de sedimentare prin îndepărtarea materiilor coloidale conţinute în apa brută. Tipul şi doza de coagulant se aleg funcţie de apa care trebuie tratată. Pentru tratarea apelor de râu cel mai folosit coagulant este sulfatul de aluminiu (doze între 25 şi 80 mg/l). Coagulantul se poate doza după dizolvare în apă la o concentraţie ridicată (dozare umedă) sau uscat (dozare în praf). Pentru corectarea pH-ului apei, astfel încât coagularea să se producă în bune condiţii, se adaugă doze mici de var, Ca(OH)2 sau sodă Na2CO3. Instalaţia de coagulare a suspensiilor din apă cuprind instalaţia de preparare şi dozare a coagulantului, camerele de amestec, camerele de reacţie şi aparatura de reglare şi control. De obicei instalaţia de preparare este similară camerelor de amestec, iar camerele de reacţie se cuplează cu decantoarele sau chiar fac parte integrantă din acestea, deoarece ocupă volume importante (fig.1.6.).

41

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

Fig.1.6. Decantor orizontal cuplat cu cameră de reacţie: 1- alimentare cu apă brută; 2cameră de coagulare; 3- palete reglabile de liniştire a curentului de apă la intrarea în bazin; 4- bazin de decantare; 5groapă de nămol; 6- rigolă de evacuare a apelor decantate.

Decantoarele suspensionale sunt aparate în care depunerile sunt menţinute în stare de suspensie, cu formarea unui strat filtrant pe care îl traversează apa şi se limpezeşte. Există mai multe sisteme de decantare suspensională: separatoare cu fund găurit, separatoare conice, acceleratoare, pulsatoare. O caracteristică a acestor aparate este aceea că reacţia cu coagulant are loc în acelaşi bazin cu decantarea. În figura 1.7. este prezentată schema decantorului tip “Pulsator” în care apa este introdusă şi acumulată într-un cilindru central închis ermetic, prin sistemul de creare a depresiunii. Când se atinge un anumit nivel se goleşte cantitatea de apă din partea superioară a cilindrului central, într-un timp foarte scurt (circa 5 secunde). Intervalele de umplere şi golire succedate la circa 20 secunde permit crearea regimului pulsator care, menţine în mişcare masa de suspensii, îmbunătăţind procesul de limpezire.

42

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

Fig.1.7. Schema decantorului tip “Pulsator”: 1- alimentare cu apă brută; 2- cameră de separare suspensională; 3- evacuare nămol; 4cameră de concentrare nămol; 5evacuare apă decantată; 6- clopot pentru formarea vidului; 7- pompă de vid; 8- contacte electrice pentru deschiderea şi închiderea vanei de legătură a clopotului; 9- jgheaburi de colectare a apei limpezi.

1.2.3.3. Filtrarea apei În apa care părăseşte bazinele de decantare mai rămân încă 8-15 mg/l materii în suspensie, care trebuie îndepărtate pentru a obţine apă cu caracteristici corespunzătoare apei potabile, pentru scopuri tehnologice, etc. Această îndepărtare se realizează prin filtrare, operaţie care constă în trecerea apei printrun strat filtrant, care reţine suspensiile prin fenomenul de sită şi adsorbţie. Cel mai utilizat material filtrant este nisipul de cuarţ, extras din râuri, spălat şi sortat. Filtrele constau dintr-un rezervor cilindric vertical cu straturi de material filtrant şi un sistem de drenaj, care reprezintă suportul pentru materialul filtrant şi dispozitivul prin care trece apa în sistemul de colectare a apei filtrate. Apa decantată se alimentează pe la partea superioară, este dispersată pe toată suprafaţa stratului filtrant pe care îl străbate de sus în jos, părăsind particulele de materie în suspensie, apoi este trimisă prin sistemul de drenaj în rezervorul de apă filtrată. Filtrele se pot clasifica după mai multe criterii: - după viteza de filtrare: filtre lente (v=0,1-0,3 m/h) şi rapide (v=5-8 m/h); 43

Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă

- după presiunea de filtrare a apei: filtre hidrostatice şi sub presiune; - după numărul straturilor filtrante: filtre cu unul sau două straturi de nisip cuarţos. 1.2.3.4. Dezinfecţia apei Procesul de filtrare reduce numărul bacteriilor conţinute de apă, fără însă a aduce apa în limitele de potabilitate din punct de vedere bacteriologic, în special la filtrele rapide. De asemeni, apa se poate uneori infecta şi datorită unor mici neetanşeităţi, inerente în reţeaua de distribuţie a apei. Pentru preîntâmpinarea acestora şi menţinerea apei la gradul de puritate cerut de normele igienico-sanitare, se efectuiază dezinfecţia ape. Metodele folosite în practică sunt: - fizice (căldură, electricitate, radiaţii); - chimice (clorinare, ozonizare, tratamente cu permanganat de potasiu); - biologice (membrana filtrelor lente); - oligodinamice (ionii metalelor grele, argint, cupru). Cea mai utilizată metodă este clorinarea, deoarece prezintă siguranţă mare, exploatarea este relativ simplă iar preţul de cost scăzut. Dezinfecţia se poate realiza cu clor gazos, dioxid de clor, clorură de var, hipocloriţi, etc. şi are la bază acţiunea bactericidă a clorului, manifestată şi prin oxidarea substanţelor organice cu ajutorul oxigenului în formare. Doza de clor se stabileşte în funcţie de conţinutul în substanţe organice al apei (tabelul 1.15.). În figura 1.8. este prezentată o instalaţie de dezinfecţie cu clorură de var care poate lucra cu o capacitate de până la 125 m3/h. Tabelul 1.15.
Doza de clor necesară şi parametrii clorinării

Substanţe

Doza de

Etapa de

Parametrii 44

65 8 1. Ozonul se obţine în instalaţii speciale pentru producerea de descărcări electrice de înaltă tensiune. Doza de clor 5-20 mg/l urmată de declorinare cu Na2SO4 sau SO2 Fig. Pentru dezinfecţia unui m 3 de apă sunt necesare 0. cu un consum specific de energie mare.).vas de dozare.40 5 0. 2.evacuare soluţie dozată.Apa în industria alimentară.5-2 g ozon.20 clorinare obişnuită în exces Temperatura de 20…. de 25-30 W/g ozon (fig.9. mg/l clor. Ozonizarea apei constă în introducerea în apă a aerului ozonizat în concentraţie de 2-3 g/m3. Surse de apă şi alimentarea cu apă organice.1. procedeul fiind mai puţin răspândit.8. 1.00 10 1.vas pentru prepararea soluţiei de clorură de var. Instalaţia de dezinfecţie cu clorură de var: A.alimentare cu apă. g/m3 3 0. C. B.25 0C Clor remanent < 0.vase de diluţie la concentraţia necesară. 45 .3 mg/l Timp minim 30 min. 1.

Gustul neplăcut şi mirosul este dat de produşii algelor care se dezvoltă în apă. 2. 1. mirosului şi culorii apei .9. 7vas de amestecare cu înălţime de circa 3 m. fluorizarea apei. Eliminarea acestor defecte se face prin aerare. 9. eliminarea siliciului. desalinizarea apei.Apa în industria alimentară. eliminarea uleiurilor şi fenolilor. Schema unei instalaţii de ozonizare: 1.palete de amestec.evacuare apă dezinfectată.conductă de aer ozonizat. demanganizarea. 6.transformator electric. Eliminarea gustului.5. fier sau mangan.alimentare apă brută.3. clorinare în exces. mirosului şi culorii apei.uscător şi filtru. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. reducerea elementelot radioactive.compresor de aer. deferizarea. îndepărtarea materiilor organice sau a algelor. 4. corectarea durităţii apei. constau în eliminarea gustului. descompunerea unor substanţe organice. 5. răcirea apei.1. cupru. urmată de 46 . eliminarea gazelor dizolvate.2. etc. 8. 3ozonizator. Tratamente speciale pentru corectarea proprietăţilor apei Tratamentele speciale aplicate apelor subterane mineralizate sau apelor de suprafaţă poluate prin deversări industriale. prezenţa unor compuşi de zinc.

. . ca material filtrant (figura 1.) care schimbă cationiţii Na+ sau H+ cu Ca+ sau Mg+ din compuşii care dau duritatea apei. bazine cu stropire sau turnuri de răcire. Decolorarea apei se realizează prin tratare cu sulfat de cupru. este o metodă scumpă şi se aplică la instalaţii mici şi mijlocii. schimbul cationic şi reţinerea biologică (de către bacteriile feruginoase şi manganoase). soda caustică (NaOH). apa se dedurizează aproape complet şi îşi măreşte alcalinitatea (pentru cationiţii Na+) sau aciditatea (pentru cationiţii H+).metoda chimică cu reactivi. aceştia reacţionează cu compuşii solubili ai calciului şi magneziului din apă. întrucât compuşii de fier şi mangan se găsesc împreună iar procedeele de eliminare sunt similare. având la bază cedarea de căldură în atmosferă de către apa care se tratează. Se poate realiza în iazuri sau lacuri de răcire. când bicarbonaţii de calciu şi magneziu se descompun în carbonaţi insolubili. foloseşte ca reactivi varul. filtrare cu cărbune activ.Apa în industria alimentară. varul şi soda în combinaţie.10. Surse de apă şi alimentarea cu apă declorinare.metoda cu mase cationice.metoda termică: constă în încălzirea apei peste 100 0 C. filtrarea dublă. Ca procedee de deferizare şi demanganizare se folosesc aerarea şi limpezirea. Eliminarea fierului şi manganului din apă de realizează de obicei în aceleaşi instalaţii. pentru evitarea depunerilor pe pereţii schimbătoarelor de căldură şi se realizează prin mai multe metode: . constă în trecerea apei printr-un filtru rapid sub presiune. Deferizarea şi demanganizarea. în primul 47 . sulfat de cupru cu var şi permanganat de potasiu cu sulfat de fier. prevăzut cu o masă granulară schimbătoare de ioni. care se depun. soda (Na2CO3). Răcirea apei. cu formare de precipitate insolubile. oxidarea chimică. masa schimbătoare de ioni trebuie regenerată după un anumit timp. Este un proces specific tratării apei. Dedurizarea apei.

8. Se pot aplica trei sisteme de dedurizare a apei folosind filtre cu mase cationice: sistemul comun (filtru cu strat superior cu H + şi strat inferior cu Na+). 6.răşină schimbătoare de ioni.fund perforat. 9.evacuare apă dedurizată. iar în cel de-al doilea caz cu soluţie de acid sulfuric.golire filtru. 12.alimentare cu apă pentru afânare. Surse de apă şi alimentarea cu apă caz cu soluţie de clorură de sodiu. sistemul paralel (două filtre paralele.11. unul cu H+ iar celălat cu Na+) şi sistemul succesiv (două filtre succesive cu H+ şi Na+). este prezentată schema unei instalaţii de dedurizare a apei.pâlnie pentru evacuarea apei. 10. folosind sistemul cu filtre cationice în paralel.evacuare apă de afânare. 2alimentare cu apă pentru dedurizare. 7.10.1.robinete colectare probe. Schimbător de ioni cu funcţionare sub presiune: 1. Fig. 11.alimentare cu soluţie de regenerare 5. 3.Apa în industria alimentară.distribuitor de soluţie pentru regenerare.guri de vizitare. În figura 1. 4. 48 .

sau tratarea cu var în prezenţa unui conţinut suficient de magneziu în apă.rezervor de apă dedurizată. respectiv fluorizarea apei 49 . 10. Desalinizarea apei. desulfurizare (eliminare hidrogen sulfurat) şi dezoxigenare (eliminarea oxigenului). Eliminarea gazelor din apă. tratarea cu doze mari de sulfat de aluminiu. prin filtrarea apei pe cărbune activ în mediu acid. 2. 9. 7. Aceasta presupune eliminarea excesului de fluor din apă (valoarea optimă fiind de 1 mg/l). 8.pompă apă dedurizată. 3.degazor de CO2. 12. Fluorizarea apei.ventilator. 11.rezervor colectare ape spălare de la schimbătorul de ioni Na+. Este o operaţie scumpă şi se realizează prin filtrarea succesivă a apei prin mase schimbătoare de ioni sau prin electrodializă.11. Se realizează prin dezacidifiere (eliminarea CO2). Schema instalaţiei de dedurizare a apei folosind sistemul paralel: 1. 13.rezervor colectare ape spălare de la schimbătorul de ioni H+.Apa în industria alimentară.alimentare cu NaCl. 6.schimbător de ioni cationic Na +.schimbător de ioni cationic H +. Se aplică atunci când conţinutul de cloruri sau sulfaţi depăşeşte limita de 400 mg/l sau pentru anumite utilităţi tehnologice.alimentare cu H2SO4. 4evacuare. 5.alimentare cu apă pentru dedurizare. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.1.vas de amestecare.

Ele conţin cantităţi importante de reziduuri solide. var şi sodă. Surse de apă şi alimentarea cu apă sărace prin adaus de fluorsilicat de sodiu. când radioactivitatea scade datorită timpului de înjumătăţire. produse finite rebutate.1. ape de condens sau de răcire. ape de la instalaţiile sanitare. determină o formă indirectă de poluare – eutrofizarea. dozarea fiind riguros controlată.Apa în industria alimentară. Aceasta se manifestă printr-o producţie crescută de alge şi de alte plante acvatice. 1. acid fluorhidric sau florură de calciu solubilizată cu soluţie de aluminiu. Această operaţie este cerută de prezenţa elementelor radioactive în unele ape de adâncime. pulberi de metal. Indicatorii de apreciere a poluării apei 50 . Principalul efect asupra apelor receptoare constă în impurificarea cu materie organică degradabilă care.3. prin staţionarea apei în bazine. Ca urmare îmbogăţirea apei cu materii nutritive introduse sub formă minerală sau ca rezultat al mineralizării materiilor organice. resturi neutilizabile din produs. etc. cu influenţă nefastă asupra celorlalte vieţuitoare din ape şi deteriorarea generală a calităţii apei. 1. Pentru alte elemente sunt necesare tratamente de dezactivare prin coagulare şi filtrare sau tratarea apelor cu fosfaţi. Operaţia se poate executa pe cale naturală pentru unii izotopi radioactivi. implică reducerea conţinutului oxigenului dizolvat din apă. ape tehnologice.3. compuse din resturi de materie primă. argilă. Poluarea apei în industria alimentară Apele reziduale din industria alimentară constau în ape de transport şi spălare a materiilor prime. ape minerale sau ape de suprafaţă impurificate de descărcări industriale. Datorită varietăţii provenienţei şi compoziţia apei reziduale se caracterizează printr-o mare fluctuaţie a proprietăţilor fizicochimice şi microbiologice. ape de la spălarea şi desinfecţia sălilor de fabricaţie. Dezactivarea apei. a utilajelor şi ambalajelor.

consumul chimic de oxigen. prin determinarea următoarelor caracteristici: .suspensiile solide fixe. zinc.prezenţa sărurilor. sodiu şi potasiu. în mg/l. sub formă de amoniac liber. sulfaţi şi cloruri. uleiuri vegetale. consumul biochimic de oxigen la 5 zile. necesar pentru oxidarea biochimică a materiilor organice la o temperatură de 20 0C şi în condiţii de întuneric.prezenţa metalelor: cupru. sub formă de sulfiţi. sărurile minerale. Surse de apă şi alimentarea cu apă Poluarea apelor reziduale poate fi de origine minerală. textile. . hârtie. determinat prin metoda cu permanganat de potasiu sau cu bicromat de potasiu. dată de resturi de plante. Dintre poluanţii minerali cel mai mare efect îl au nisipul. pentru oxidarea sărurilor minerale oxidabile şi a substanţelor organice.prezenţa azotului. azot organic. . legume. mercur. fructe. argint. al căror principal indicator este azotul. cea mai frecventă poluare de acest tip este cea vegetală. . acizi organici. mucegaiuri şi diferite bacterii. aluminiu. nichel.Apa în industria alimentară. având ca provenienţă fie microflora epifită a materiilor prime. acizii şi bazele dizolvate. fie cea rezultată prin materiile de dejecţie ale organismelor vii. particulele de pământ. Poluarea organică este de natură vegetală sau animală. organică sau microbiologică. excremente.pH-ul apei. siliciu. Poluarea microbiologică este produsă în special de microorganisme vii cum sunt drojdiile.CCO-ul. nitraţi şi nitriţi. Gradul de poluare al apei reziduale se urmăreşt înainte şi după epurare. al căror element de bază este carbonul. 51 . . volatile şi substanţele dizolvate. . în mg/l. . cobalt. Poluarea organică de origine animală este dată de resturi de ţesuturi animale. cadmiu. crom.CBO5-ul.

3. toluen. 1.2. Aceste ape sunt predispuse la fermentare lactică şi favorizează dezvoltarea rapidă a bacteriilor şi mucegaiurilor. unele comtribuind la procesul de epurare. Surse de apă şi alimentarea cu apă . chinoleină. . au pH-ul de obicei acid şi CBO 5 de 3000-4000 mg/l. Caracteristicile apelor reziduale din industria alimentară Apele reziduale din industria amidonului . Ele pot forma o spumă persistentă la suprafaţă iar evacuarea lor într-un curs de apă cu debit relativ redus. apele de condens. cu formare de acizi şi gaze (hidrogen sulfurat). iar prin concentrarea reziduurilor se obţine extractul de porumb. Dintre acestea. apele folosite la înmuiere şi umflare sunt recirculate. În fabricile de amidon de porumb. Apele reziduale din industria zahărului. naftalină. compuşi hidroxiaromatici.Apa în industria alimentară. iar altele la îmbolnăvirea oamenilor şi animalelor. Apele rezultate de la fabricile de amidon din cartofi sau porumb (20-25 m 3/t) conţin suspensii de 1000-4000 mg/l. benzen. ca produs util. apele de spălare a amidonului.prezenţa microorganismelor de diverse tipuri. din diferite faze ale procesului tehnologic. furfural. fără o epurare pralabilă. prezenţa acestora din urmă impune necesitatea dezinfectării apei la ieşirea din staţia de epurare. care consumă foarte repede oxigenul din apa receptorului.prezenţa substanţelor organice greu biodegradabile : cianuri. De la fabricarea zahărului din sfeclă rezultă mai multe tipuri de ape reziduale. Apele de la transport şi spălare sunt caracterizate printr-un conţinut foarte 52 . cele mai importante din punct de vedere cantitativ şi calitativ sunt: apele reziduale de la transport şi spălare. apele reziduale încărcate cu substanţe proteice. permiţând procese de fermentare anaerobă. apele reziduale de la difuzie şi presare. duce la rapida degradare a calităţii apei râului. anilină.

în funcţie de pH. În general aceste ape sunt puternic poluate. în special la procesele de rafinare la care se adaugă apele de condens. Apele reziduale de la difuzie şi presare conţin şi cantităţi foarte mari de nutrienţi. etc.Apa în industria alimentară. care constă în principal în pământ aderent (circa 5-10 % din greutatea brută a sfeclei) şi din substanţe organice dizolvate provenite de la sfeclă şi frunze. de la tratamentul termic de pasteurizare şi răcire (ape de condens). resturi de fructe şi legume. emulsii. Ape reziduale din industria conservelor de legume şi fructe . Aceste ape provin de la spălarea materiilor prime proaspete. şi substanţe organice dizolvate din sucuri de fructe şi legume. putând ajunge la încărcături de câteva zeci de mii de mg/l. există şi posibilitatea de dezvoltare a microorganismelor. provocând deficit de oxigen în cursul de apă receptor. Apele reziduale de condens sau de la purificare ajung calde în cursurile de apă receptoare şi nu prezintă în general decât o poluare slabă. De asemenea. azotul poate ajunge de la zeci la sute de mg/l. Grăsimile animale conţinute de apă formează la suprafaţa acesteia pelicule care împiedică transferul de oxigen. pământ. în funcţie de gradul de recirculare. în care poate fi prezent şi zahăr în concentraţii de la 0. conţinând cantităţi însemnate de suspensii formate din pieliţe. La fabricarea uleiurilor vegetale rezultă ape reziduale.30 %. iar fosforul total ca cca 250 mg/l. coji. Surse de apă şi alimentarea cu apă ridicat de materii în suspensie. a utilajelor şi ambalajelor. CBO5. Consumul chimic de oxigen este ridicat. cu un aspect ce corespunde cu cel al unor ape de răcire normale.15-0. din procesul tehnologic (opărire). Apele de la difuzie şi presare sunt extrem de bogate în materii organice dizolvate şi coloidale. etc. Astfel. Apele reziduale conţin uleiuri. Conţinutul biochimic de oxigen variază de la câteva sute de mg/l la câteva mii. materii organice cu azot. de la spălarea şi igienizarea spaţiilor de producţie. astfel că pot fi 53 . Ape reziduale din industria uleiurilor şi grăsimilor.

Ape reziduale din industria malţului. urmată de putrefacţie. Apele reziduale din industria malţului provin în special de la: golirea linurilor de înmuiere (apele de spălare a orzoaicei sau orzului). însă consumul şi diversificarea în continuă creştere. protide solubilizate şi săruri minerale. Aceste ape au un conţinut variabil de acizi. În industria băuturilor răcoritoare nu se produc ape reziduale cu poluare deosebită. explică interesul pentru o epurare eficientă. glucide şi protide şi deci un consum biochimic de oxigen ridicat. în care se găsesc în suspensie particule de pământ. spălarea şi curăţirea spaţiilor de producţie. berii şi băuturilor răcoritoare . Ele au volum şi compoziţie variabile în funcţie de procedeul de malţificare şi de recirculare a apelor de înmuiere. etc. butiric. Din acest motiv ele au un caracter alcalin şi o încărcare organică exprimată prin CBO 5 de ordinul a 2-3 kg/m3 lichid. îndeosebi fosfaţi. Surse de apă şi alimentarea cu apă deversate după epurare. ambalajelor. Evacuarea lor nu este permisă în ape colectoare. Substanţele organice conţinute sunt uşor degradabile. amestecare şi filtrare. Îndepărtarea etichetelor de la spălarea sticlelor recirculate măreşte mult cantitatea de materii în suspensie în apele reziduale. formic.Apa în industria alimentară. Din punct de vedere compoziţional. 54 . praf. fragmente de grăunţe. răcire şi condensare. cu producere de acizi: lactic. a spaţiilor anexe şi a utilajelor. dar întrucât conţinutul de azot şi de fosfor este destul de scăzut. Ape reziduale din industria vinului. apele reziduale proaspete de la mălţării sunt soluţii diluate de glucide. Apele reziduale provin îndeosebi de la spălarea sticlelor şi rezervoarelor de înmagazinare. drojdiei rămase în vasele de fermentare. Apele reziduale din industria vinului sunt formate din apele reziduale de la spălarea utilajelor (preselor). sunt necesare adaosuri de substanţe nutritive pentru a stimula epurarea biologică. sălilor de fabricaţie şi utilajelor. Aceste ape întră repede în faza de fermentare acidă.

De asemenea. Datorită compoziţiei lor (proteine. adesea urmată de o descompunere anaerobă. 55 . Pe de altă parte aceste ape au şi efecte toxice asupra peştilor. Apele reziduale de la fabricarea drojdiei sunt acide (pH-ul =4-5) şi conţin în stare dizolvată glucide. de condensare). temperatură ridicată de 30-40 0C şi cantităţi mari de azot şi fosfor. Apele rezultate de la sacrificarea animalelor şi păsărilor au un conţinut foarte ridicat în materii organice în soluţie şi suspensie. Apele reziduale industriale se compun din apa de spălare şi de curăţire rezultată din procesul tehnologic (conţine urme de lapte. Efectul pe care acestea îl produc asupra receptorului prin deversare este o consumare rapidă a oxigenului. acizi organici. În cursul proceselor tehnologice de prelucrare a laptelui au loc pierderi importante de substanţă uscată în apele evacuate. răşini. răşini şi substanţe tanate. Cantitatea şi caracterul apelor reziduale formate la fabricarea alcolului etilic (spirt) de fermentaţie depinde în mare măsură de felul materiei prime şi tehnologia utilizată. iar în unele cazuri şi zerul obţinut de la fabricarea brânzeturilor. însoţită de mirosuri foarte neplăcute. Apele reziduale din această industrie sunt formate din ape industriale. ape reziduale convenţional curate (de răcire. lactoză) nu pot fi deversate fără o purificare prealabilă. cu producere de mirosuri neplăcute.Apa în industria alimentară. de încălzire. Apele reziduale din industria cărnii şi peştelui . săruri minerale). consumând rapid oxigenul din apa receptoare. urmată de fermentare anaerobă acidă. apa de la spălarea untului (conţine lipide. Încărcarea organică este destul de mare. substanţe chimice de spălare-dezinfecţie). gume. din cauza conţinutului de furfurol. care consumă oxigenul. Deversarea lor în aceste condiţii favorizează instalarea unei descompuneri aerobe foarte rapide. ape reziduale menajere. lipide. Surse de apă şi alimentarea cu apă Ape reziduale din industria spirtului şi drojdiei. Apele reziduale din industria laptelui.

Apele reziduale de la prelucrarea peştelui conţin cantităţi mari de solzi. iar numărul subatanţelor poluante este foarte mare. Procedee de epurare a apelor reziduale 56 . prin deversarea în ape receptoare să nu pericliteze viaţa acvatică şi să poată fi folosită pentru scopuri industriale. precum şi cantităţi mari de cloruri şi acid acetic de la conservare. multe din aceste ape au în componenţă cantităţi mari de grăsimi a căror deversare în ape receptoare trebuie împiedicată.Apa în industria alimentară. Epurarea apelor reziduale constituie ansamblul de procedee prin care conţinutul de impurităţi de natură minerală. 2. organică. C A P I T O L U L II EPURAREA APELOR REZIDUALE DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ Posibilităţile de poluare a apei în industria alimentară sunt multiple. materie organică uşor degradabilă. În afara conţinutului ridicat în materie organică degradabilă şi substanţe eutrofizante. astfel încât epurarea apelor reziduale este o problemă de maximă importanţă pentru menţinerea echilibrului biologic natural şi implicit a sănătăţii populaţiei. iar în anumite situaţii chiar ca apă potabilă. Surse de apă şi alimentarea cu apă trebuie menţionat faptul că există posibilitatea transmiterii în apele reziduale a unor microorganisme patogene de tipul Salmonella sau Mycobacterium tuberculosis. producând aceleaşi efecte ca apele reziduale din industria cărnii. chimică şi biologică al acestora este adus la un nivel care.1.

procedee mecanice: îndepărtarea solidelor grosiere. adsorbţie. clorinare. flotare. iazuri biologice).Apa în industria alimentară.procedee biologice: epurare biologică naturală (câmpuri de irigare sau infiltrare. spume) şi utilizarea acestora în scopuri economice. se clasifică astfel: . uleiuri. Epurarea apelor se realizează prin două mari procedee: .procedee chimice: coagulare chimică. emulsii. Procedeele de epurare artificială a apelor reziduale. numai că sunt dirijate de către om şi se desfăşoară cu o viteză mult mai mare. neutralizare. extracţie. respectiv prelucrarea substanţelor reţinute sau inofensive (nămoluri. decantare.1. . uniformizare debite şi concentraţie.epurarea artificială. separare grăsimi. Autoepurarea apelor reziduale Autoepurarea este un proces natural complex de reducere a impurificării unei surse de apă reziduală. epurare biologică dirijată. epurare biologică aerobă. care are la bază aceleaşi procese ca în cazul autoepurării. Procesele care au loc în timpul autoepurării sunt de 57 . Intensitatea proceselor de epurare artificială variază în funcţie de gradul de poluare. 2. substanţele poluante şi destinaţia apei.epurarea naturală sau autoepurarea. Surse de apă şi alimentarea cu apă Procedeele de epurare aplicate iniţial apelor menajere au fost extinse şi la epurarea apelor industriale. . epurare biologică anaerobă. după procesele pe care le au la bază. . Toate aceste procedee au ca scop reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi inofensivi.1. epurare terţiară şi postepurare.

bacteriologică şi depind de următoarele condiţii: . Se calculează cantitatea totală de suspensii C care urmează a se descărca în sursa de apă.debitul sursei de poluare. . sunt elemente de care se ţine cont la calculul gradului de epurare necesar.condiţiile meteorologice.95).1. 58 .) în care: a este coeficientul de amestec. . biologică.constanţa fluxului emisiei de substanţe poluante. chimică.2. Limitele admise pentru fiecare substanţă poluantă din apă. cantitatea de substanţe pluante plecate de la sursele de poluare şi gradul de diluţie al acestora. Calculul gradului de epurare necesat în cazul suspensiilor cuprinde următoarele etape. Q. cu relaţia: n= (2.debitul sursei de apă în care se descarcă substanţa poluantă. qi – debitul de calcul al sursei i de poluare. Surse de apă şi alimentarea cu apă natură fizică.7…. care reprezintă partea din debitul sursei de apă ce se amestecă cu apele uzate (a=0.0. .prezenţa florei şi faunei subacvatice.Apa în industria alimentară.natura substanţelor poluante.) aQ − q q (2.diferenţa dintre viteza de propagare a substanţelor şi viteza apei. Se calculează gradul de diluţie n. Acest calcul se face pentru fiecare tip de substanţă poluantă. cu relaţia: n C = ∑ xi qi i=1 în care: xi reprezintă concentraţia în suspensie a sursei i de impurificare. . q.

) în care xa este concentraţia admisibilă corespunzătoare gradului de diluţie.Apa în industria alimentară. Se calculează cantitatea totală a suspensiei admisibile Ca în sursa de apă.3.6. cu relaţia: 59 .) în care vm este viteza medie a cursului de apă pe lungimea L.coeficient numeric (1 când vărsarea se face concentrat lângă mal şi 3 când vărsarea se face prin dispersie). Se stabileşte distanţa L pe care se amestecă apa din sursă cu substanţa poluantă: L= 2.4.) în care ϕ este coeficient de sinuozitate.) În relaţia de mai sus α este un coeficient ce are forma: α = ϕξ 3 Dt q (2. Hm.3 aQ − q (1 − a)q α lg (2. Acest coeficient al difuziei turbulente de determină cu relaţia: v H Dt = m m 200 (2.adâncimea medie a cursului de apă pe lungimea L. Se calculează cantitatea totală de suspensii care trebuie reţinută prin epurare. ξ.5. Dt. cu ajutorul relaţiei: Ca = xa (aQ + q) (2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Se stabileşte debitul de calcul al sursei de apă (aQ) corespunzător debitelor asigurate (95 % din media ultimilor 20 de ani).coeficientul difuziei turbulente.

) Se calculează gradul de epurare necesar în cazul oxigenului biochimic necesar (OBN). necesarul de oxigen biochimic se determină cu relaţia: L aQ + Luzi q L = ri OBNi aQ + q (2.) în care: Lri este cantitatea OBN necesar sursei de apă în secţiunea i.8. Surse de apă şi alimentarea cu apă R = C − Ca (2. 2. xi (%) (2. Epurarea mecanică a apelor reziduale Prin epurarea mecanică se elimină corpurile mari.Apa în industria alimentară. xai. Luzi – cantitatea de OBN pentru apele uzate în secţiunea i. .operaţie unică de epurare. În funcţie de gradul de epurare dorit şi de natura impurităţilor.) în care xi este concentraţia apelor uzate în substanţa i. gradul de epurare se poate determina cu relaţia: x − xai d= i 100 .10.concentraţia admisibilă pentru apele epurate de substanţa i. cantităţile de suspensii care trebuie reţinute se calculează cu realaţia: xq si = i i R C (2.o verigă în cadrul unui proces mai complex. LOBNi – cantitatea de OBN a amestecului în secţiunea i. Astfel pentru o secţiune de control dintr-o sursă de apă. 60 .) Pentru mai multe surse de impurificare.7.1. particulele grele care se depun sau plutesc din apele uzate. Pentru o substanţă oarecare.2.9. epurarea mecanică poate fi: .

2. apele uzate sunt considerate amestecuri eterogene de tipul lichid-lichid sau lichid-solid.în câmp gravitaţional.) prin 61 .1. la intervale de 20. în sensul de curgere a apei. .200 mm. Grătarele sunt construite din bare profilate aşezate orizontal sau vertical.prin filtrare în medii poroase sub acţiunea diferenţei de presiune. aşezate în serie şi în ordinea descrescătoare a distanţei dintre bare (fig. etc.2. Separarea acestor amestecuri se poate realiza prin următoarele procedee: . dispuse sub un unghi α< 900 faţă de orizontală.1.în câmp centrifugal.2. .1. Epurarea mecanică prin reţinerea impurităţilor mari Corpurile şi particulele mari din apele uzate pot fi îndepărtate reţinerea acestora pe grătare.. dezintegratoare.Apa în industria alimentară. . Surse de apă şi alimentarea cu apă În cazul epurării mecanice. site.prin reţinerea impurităţilor mari.

resturi vegetale.lăţimea barelor. amplasat perpendicular pe direcţia de curgere a apei uzate şi care se roteşte cu o turaţie mică. b. 3. pentru a le transporta în jghebul de evacuare 4.distanţa dintre barele grătarului.grătar des. 62 . 5. Sita cilindrică rotativă (fig. 4. şi se determină cu relaţia: ξ d  = β  b 3/ 4 (2.coeficient de formă a barelor.11. Schema unui grătar de reţinere a impurităţilor mari. Cilindrul este imersat în apă pe o adâncime cuprinsă între o treime şi două treimi din diametrul său.Apa în industria alimentară.) în care ξ este coeficientul de sarcină locală.racord de la canalizare. Matrialele reţinute pe grătare (cârpe. etc.1.) este formată din cilindrul 1 din tablă perforată.2.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.) sunt evacuate şi transportate pentru depozitare sau pentru incinerare.Apa pătrunde în interiorul cilindrului.) în care: v este viteza de trecere a apei prin grătar. cutii.jgheab de evacuare impurităţi mari. impurităţile mari fiind reţinute la exterior şi dirijate spre elevatorul cu cupe 3.grătar rar. 6.2. Pierderea de sarcină la trecerea apei uzate prin grătar se poate determina cu relaţia: ∆h = ξ v2 sin α 2g (2.transportor lanţ cu greble. Viteza de curgere a apei reziduale prin grătar trebuie menţinută în intervalul 0.unghiul de înclinare a grătarului.6-1. β. d. α.0 m/s. hârtie. cu curăţire mecanizată: 1.jgheab de evacuare impurităţi mici.12. 2.

) este alcătuită dintr-o tobă conică cu unghiul generatoarei faţă de orizontală între 15-300. Impurităţile aderente la suprafaţa exterioară perforată a cilindrului sunt îndepărtate cu ajutorul dispozitivului 5. care se roteşte cu turaţii ce pot ajunge la 1400 rot/min. Schema instalaţiei de epurare mecanică cu sită cilindrică Apa din interiorul cilindrului este evacuată pe la unul din capetele cilindrului prin conducta 2. diametrul între 500-800 mm.2.Apa în industria alimentară. Sita conică rotativă (fig.2. Pentru debite de alimentare de 10 m3/h puterea necesară antrenării este de 15 kW. etc. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.3.2. 63 . Sita cilindrică realizează grade mici de purificare mecanică şi are tendinţa de a forma spumă. perii. care poate fi: duşuri cu apă sau abur. lungimea între 1500-2200 mm. Suprafaţa exteriară este o pânză filtrantă.

5. Apa uzată este alimentată pe sită cu o viteză de 1.tobă conică.4. Fiecare panou are un alt unghi de aşezare faţă de orizontală.racord evacuare ape epurate. Pentru un debit de apă uzată de 50-150 m3/h la 1 m lungime de grătar se asigură o reducere a suspensiilor cu 30-35 %. 64 . Separarea cu site prin efect Coandă (fig. 6.racord evacuare impurităţi solide.Apa în industria alimentară.lagăre de sprijin. formată din trei panouri cu bare orizontale profilate pentru producerea efectului Coandă. iar distanţa dintre barele orizontale variază în intervalul 0.transmisie cu curele. 2.2.125-2.2. Schema instalaţiei de epurare mecanică cu sită conică rotativă: 1.2-1. care se măreşte datorită înclinării panourilor.4 m/s. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.motor antrenare. 3. 7.3.5 mm.racord alimentare apă uzată.) presupune existenţa unei instalaţii statice. 4.

Pentru mărunţirea impurităţilor solide mari din apele uzate sunt folosite diferite tipuri de dezintegratoare. care realizează o mărunţire până la dimensiuni de 0. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.panou la 65 0.0 mm. 2. efect Coandă (b): 1-bară profilată pentru formarea efectului Coandă. 2.15-3.racord evacuare apă epurată.racord evacuare nămol. 4. Separarea gravitaţională se 65 .panou la 550. pentru a le proteja. 6.Apa în industria alimentară. Epurarea mecanică în câmp gravitaţional Este cel mai utilizat procedeu pentru separarea fazelor unei suspensii lichid-solid sau a unei emulsii lichid-lichid.2. 5.2.4. 3.2.carcasa sitei. 7. Schema instalaţiei de epurare mecanică prin efect Coandă (a): 1. Amplasarea dezintegratoarelor sau folosirea lor se face după instalaţiile de desnisipare.racord admisie apă uzată.1.panou la 450.

flotaţia sau antrenarea particulelor cu ajutorul bulelor aderente de gaz şi ridicarea la suprafaţa lichidului.sedimentarea sau depunerea particulelor sub acţiunea forţei de greutate. A. există acţiunea a două forţe: forţa gravitaţională Fg care tinde să depună particula pe fundul vasului şi forţa de rezistenţă a lichidului Fl care tinde să scoată particula din mediul lichid. Surse de apă şi alimentarea cu apă realizează datorită diferenţei de densitate a fazelor amestecului eterogen şi poate fi de două feluri: . Relaţiile de calcul ale celor două forţe sunt: Fg =V ( ρ − ρ ) g 1 (2.numită sediment. Pentru calculul acestor instalaţii se pleacă de la faptul că asupra unei particule din faza solidă. precipitat sau nămol.) în care: kr este coeficientul de rezistenţă a mediului lichid. În urma sedimentării rezultă faza lichidă numită decantat şi faza solidă îmbibată cu lichid .14. diferenţa dintre densităţile celor două faze şi de natura particulelor solide.aria secţiunii transversale a particulei. forma particulelor solide. Sedimentarea sau viteza de sedimentare este influenţată de dimensiunile particulelor.viteza particulei.15. Viteza limită de decantare (sedimentare) se determină din egalitatea celor două forţe: vp =v dec = 2Vg ρ − ρ1 kr A ρ 1 (2. . vp. de volum V şi densitate ρ.) Coeficientul de rezistenţă kr este în funcţie de valoarea criteriului Reynolds pentru particule şi de regimul de curgere: laminar.13. cantitatea fazei solide din amestec. respectiv turbulent.) v2 p F = kr ρ A l 2 1 (2. 66 .Apa în industria alimentară.

care sunt de fapt decantoare de formă cilindrică. se determină în funcţie de aria A a secţiunii rezervorului de decantare şi de înălţimea H a fazei lichide limpezite. Desnisipatoarele se realizează în două variante: orizontale şi verticale. Înălţimea vaselor florentine trebuie să asigure un timp suficient pentru depunerea fazei lichide cu densitate mai mare sau pentru ca particulele fazei cu densitate mai mică să poată ieşi la suprafaţă. Q= (2. apa circulă cu o viteză medie de 0. reduce pericolul de înfundare a instalaţiilor din aval.6.2. cu funcţionare continuă. Panta rigolei este de 0. Desnisipatoarele verticale (fig. Apa uzată este alimentată printr-un racord 67 . timpul de staţionare fiind de 30-60 secunde.16.2. care au la intrare un agitator pentru reţinerea impurităţilor plutitoare din apă.) AH t în care t este durata de staţionare a lichidului în decantor şi este cel puţin egală cu durata de decantare. Utilajele folosite în acest scop se numesc vase florentine. reduce cantităţile de nămol la decantare. exprimată în funcţie de debitul de lichid limpezit. Desnisipatoarele sunt bazine care au rolul de a reţine particulele grele. Surse de apă şi alimentarea cu apă Capacitatea de sedimentare a decantoarelor. În cazul amestecurilor lichid-lichid separarea în câmp gravitaţional se realizează tot datorită diferenţei dintre densităţile celor două lichide. aşezate vertical. operaţia fiind executată înaintea decantării.3 m/s.Apa în industria alimentară. din mai multe cauze: elimină uzura abrazivă a utilajelor din aval. Desnisipatoarele orizontale (fig.) sunt constituite din două sau mai multe bazine înguste şi mai puţin adânci.5-2 %.5.) sunt construcţii cilindrice şi ocupă un spaţiu mai redus decât cele orizontale.

5. coboară şi apoi urcă prin spaţiul inelar cu o viteză redusă de 0.05 m/s. 2.rigolă.02-0.cameră de liniştire şi de distribuţie a apei. 3.cameră de depunere a nisipului. Schema desnisipatorului orizontal: 1. 68 .2. Fig. 4.Apa în industria alimentară.grătare. Surse de apă şi alimentarea cu apă în tubul central.

etc.racord alimentare cu apă uzată.7. verticale. Decantoarele sunt construcţii pentru reţinerea particulelor solide şi sunt utilizate în toate instalaţiile de epurare. prevă- zut cu racordul de alimentare cu apă uzată 2.6. Schema desnisipatorului vertical: 1. 3.racord de evacuare a apei desnisipate. 4. cilindrice cu agitatoare. 6.spaţiu central de alimentare.) 69 .rigolă pentru nisip. Apa epurată este evacuată prin racordul 3 la sifonul 5. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.2. Ele pot fi construite în mai multe variante: orizontale. Decantoarele cu funcţionare continuă realizează alimentarea apei uzate şi evacuarea apei purificate şi a nămolului în mod continuu.racord de evacuare a nisipului. care poate fi amplasat la diferite înălţimi cu ajutorul scripetelui 6.Apa în industria alimentară. După modul de funcţionare decantoarele sunt cu funcţionare continuă şi cu funcţionare periodică. Decantoarele cu funcţionare periodică (fig. 2.) au o construcţie simplă fiind formate dintr-un rezervor 1 de formă cilindrică sau paralelipipedică. 5.2. Precipitatul este evacuat periodic prin racordul 4.deversor pentru apa desnisipată.

8. Acest tip de decantor poate funcţiona şi periodic.2. Alimentarea cu apă uzată se face prin racordul 4. care este permanent deplasat cu ajutorul unui pod rulant 6.Apa în industria alimentară. într-un spaţiu 2 prevăzut cu preaplin. 70 . Pentru curăţirea bazinului de precipitat este folosit un răzuitor 7.) este construit sub forma unui bazin 1 cu baza înclinată.a. Surse de apă şi alimentarea cu apă Decantorul orizontal (fig. de unde după o ultimă decantare este evacuată prin racordul 5. care realizează distribuţia uniformă a apei uzate în camera de sedimentare. pentru a asigura alunecarea precipitatuuli spre gura de evacuare 8. Apa epurată obţinută deasupra precipitatului se scurge în vasul 3. când precipitatul este evacuat la intervale de timp.

Precipitatul este evacuat prin racordul 4. care are la partea de jos o pâlnie.Apa în industria alimentară. Apa uzată este alimentată prin conducta centrală 3. Pe axul central 2 sunt montate braţele 3 prevăzute cu racleţi pentru răzuirea precipitatului depus pe fundul rezervorului. Alimentarea se realizează prin conducta 8 şi distribuitorul central 4.) se utilizează la separarea grăsimilor din apele uzate (menajere.2.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. cu ajutorul bulelor de aer aderente. Flotaţia decurge în funcţie de felul particulelor: . de unde este evacuată prin racordul 5.) este format din rezervorul 1 cu fund conic.9. de mică înălţime. abatoare). . în scopul reducerii vitezei amestecului. Flotaţia reprezintă procesul de antrenare a particulelor aflate în suspensie într-un mediu lichid. cu fundul uşor înclinat.) este format din rezervorul 1.b. . Scheme de decantoare cu funcţionare continuă Decantorul vertical (fig. la suprafaţa acestuia. Decantorul cilindric cu agitator (fig.8. care realizează distribuţia uniformă a apei uzate.8.2. În zona aerată puternic particulele de grăsimi 71 . Apa epurată este colectată în rigola 7 şi evacuată prin racordul 5. prevăzut la partea superioară cu rigola 2 în care se colectează apa epurată.2.pentru flotaţia coloizilor este obligatoriu ca în prealabil să se execute operaţia de floculare (afânarea coloizilor prin introducerea de aer).8.pentru particulele mari şi grele sunt necesare bule mari de gaz. Flotaţia prin barbotare (fig.c. Particulele solide se depun pe fundul vasului de unde le preia racletele şi le evacuează prin racordul 6.pentru particule mici şi uşoare sunt necesare bule mici de gaz.

cu dimensiuni sub 0.racord admisie aer.10. 4. Principiul de lucru al unui asemenea separator constă în amestecarea aerului atmosferic cu apa uzată.Apa în industria alimentară. Flotaţia mecanică se utilizează la separarea particulelor minerale şi a celor care precipită greu. 3-racord evacuare apă epurată. Schema separatorului de grăsimi prin flotaţie cu barbotare: 1. În figura 2. 5perete deflector. 72 .2 mm.echipament de colectare a grăsimii. Fig.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă încorporate în alte particule sunt puse în libertate. cu ajutorul unui rotor mecanic axial prin axul căruia este aspirat aerul atmosferic.9.racord alimentare apă. 6. 2. este prezentată schema unui asemenea separator.placă poroasă.

racord de evacuare a spumei. după care este trecută într-un spaţiu în care presiunea este mai mică decât cea 73 .racord pentru evacuarea aerului.suprafaţa activă.pereţi deflectori pentru atenuarea turbulenţei. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.278 ⋅10 −3 qa (2.2. 13. 6.25-0.rezervor colector spumă. 14. 11. 10.canale de admisie a aerului atmosferic.75 m.Apa în industria alimentară. 2.diametrul rotorului.racord alimentare apă uzată. 3. Flotaţia sub vid constă în saturarea apei uzate cu aer într-o incintă închisă.stator. 7. D=0. a=(3-6)D2. 12. 9. 4. în m2.) în care: q este debitul specific de aer pe unitatea de suprafaţă activă a.17. D.apă epurată.10. 5.împingător spumă.orificii practicate în stator pentru circulaţia aerului şi apei. 8. Debitul de aer aspirat poate fi calculat cu realaţia: Qa = 0. a.arbore agitator. Schema unui separator de grăsimi prin flotaţie mecanică: 1.rotor.cameră de flotaţie.motor electric. (q=40-50 cm3 aer/m2h).

care îi imprimă o mişcare de rotaţie elicoidală descendentă. Apa presurizată printr-un robinet de detentă eliberează cantitatea de aer dezvoltată sub formă de bule fine în camera de amestec cu apa uzată..în câmp centrifugal creat prin trecerea apei uzate prin doferite piese profilate. . Nămolul de fund şi grăsimile de la suprafaţă sunt raclate continuu şi împinse spre căminele de colectare. care este mult suterioară forţei gravitaţionale şi celei de filtrare. iar tamburul este de formă cilindrică cau conică.11.2. Astfel se formează un procent mare de bule care asigură flotarea particulelor aflate în suspensie. Centrifugele cu transportor elicoidal au funcţionare continuă. În capsula de presurizare apa reciclată are un timp de retenţie de 3-10 min. În cazul apelor uzate epurarea în câmp centrifugal se poate realiza în două moduri: . unde este adus aer de la un compresor. Flotaţia prin presurizare se realizează cu o cantitate de apă epurată recirculată cu o pompă şi introdusă la o presiune mai mare (3-6 bari) în camera de presurizare.3. 2. 74 . Timpul de aeraţie este de 30-60 secunde la un consum de aer de 0.Apa în industria alimentară. neperforat (centrifugă de sedimentare).4 m3/m3 apă. Surse de apă şi alimentarea cu apă atmosferică. În figura 2.2-0. iar consumul specific de aer este de 20-100 l/m3 apă.1. este prezentată schema unei centrifuge orizontale cu tambur cilindro-conic şi transportor elicoidal pentru descărcarea sedimentului.în câmp centrifugal creat de elementele în mişcare de rotaţie ale centrifugei şi sunt utilizate în cazul nămolurilor. Epurarea mecanică în câmp centrifugal Suapensiile din apă sunt separate în câmp centrifugal sub acţiunea forţei centrifuge.

2. Schema centrifugei orizontale cu transportor elicoidal: 1. 7. În general la tamburii cilidro-conici se recomandă ca raportul între lungimea tamburului şi diametrul acestuia să fie L/D=2-3 . 3.12. 75 .Apa în industria alimentară. 4transportorul elicoidal.racord de evacuare apă epurată.racord pentru descărcare sediment.conductă de alimentare concentrică cu tamburul.11. 6.grup de antrenare tambur şi transportor elicoidal.2. uşor sedimentabile se folosesc centrifuge verticale. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. În cazul particulelor solide grele. la care sedimentul este îndepărtat prin raclare cu un cuţit. 5.tamburul centrifugei. oprirea alimentării cu apă uzată şi deschiderea capacului inferior al centrifugei pentru eliminarea sedimentului sunt comandate automat. 2.racord de alimentare a apei uzate.) Comanda avansului radial al cuţitului. Cuţitul are înălţimea tamburului şi intră în acţiune atunci când sedimentul atinge o anumită grosime (fig. iar unghiul de înclinare a părţii conice a tamburului să fie mic.

3.carcasa centrifugei.apă epurată.Apa în industria alimentară. 2. Schema unei centrifuge verticale cu cuţit raclor: 1-tambur perforat. 4.cuţit raclor. 5. 7. 76 . Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. 6.racord evacuare apă epurată. 8.conductă de alimentare cu apă uzată.evacuare sediment.2.12.sediment.

14.13.14. Viteza de sedimentare în câmp centrifugal nu este constantă din cauza variaţiei câmpului centrifugal. Talerele pot fi în număr de 100 buc.34-3.2. Evacuarea sedimentului se poate face şi pe la partea inferioară a periferiei tamburului (fig. Apa uzată se ridică prin talerele 2 (la distanţe de 0.20 mm între ele şi cu unghiul la vârf de 70-100 0).). Pentru ca o particulă de solid de diametrul d să 77 .13. Alimentarea apei uzate se face prin conducta 1 amplasată în centru tamburului cu talere 2. Apa curată este orientată către axul central al centrifugei.Apa în industria alimentară. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig. Fig. trecând prin orificiile 3 practicate în talere (orificii cu diametre diferite. fiind ridicată şi evacuatăprin orificiul inelar 4. Schema centrifugei cu talere.2. Schema centrifugei cu talere cu descărcarea sedimentului la periferie.2. Centrifugele cu talere sau discuri sunt cel mai des utilizate la separarea nămolului activ (fig. iar sedimentul care a fost orientat către periferia tamburului este ridicat şi evacuat prin orificiile 5.2. 6-12 mm).).

20.) Durata t de centrifugare (pentru turaţia de regim) se alege corespunzător în funcţie de: natura amestecului. datorită vitezelor şi acceleraţiilor mari care împiedică procesul de flocurare.Apa în industria alimentară.) este compus dintr-un recipient 1 de formă cilindrică. Un hidrociclon (fig. La partea superioară cilindrul este prevăzut cu capacul 4 şi racordul 3 pentru alimentarea tangenţială a apei uzate. terminat cu un trunchi de con 2.) Diametrul minim al particulei care se depune în câmp centrifugal este: d min =3 2v ln R / R 2 1 2 ω ( ρs − ρ )t l (2. debitul de alimentare. Apele uzate care se epurează în hidrociclon nu pot fi tratate cu substanţe de flocurare. gradul de separare dorit. etc. trebuie să I se imprime o viteză medie care se poate determina cu relaţia: vc = 1 d 2 ρs − ρl rω 2 18 v ρ l l (2.19. Hidrociclonul realizează separarea particulelor solide dintr-un mediu de dispersie lichid. Surse de apă şi alimentarea cu apă poată străbate un strat lichid de grosime R 2-R1 .2. 78 . Hidrocicloanele sunt numite şi centrifuge fără elemente în mişcare.15.

Surse de apă şi alimentarea cu apă În interior.4. pentru evacuarea particulelor solide care Fig. Tubul este acoperit cu o hotă de protecţie împotriva impurităţilor. iar celălalt capăt este scos în afara recipientului. putând fi aplicată şi la apele tratate cu substanţe coloidale. Epurarea mecanică prin filtrare Filtrarea apelor uzate se bazează pe capacitatea de reţinere a suspensiilor de către un mediu poros. Schema tehnologică a unui hidrociclon. Operaţia de filtrare este ultima verigă dintr-un proces tehnologic de epurare a apelor uzate.1. dacă se folosesc medii de filtrare corespunzătoare. 79 . 2. când este străbătut de aceasta. astfel aşezat încât ajunge cu un capăt aproare de baza părţii cilindrice.2. La partea inferioară a trunchiului de con se află montată se depun.2.15. o ecluză 6.Apa în industria alimentară. în partea centrală a recipientului se află tubul 5.

precipitat. cu funcţionare periodică (discontinuă). 3.material filtrant. Schema unui filtru deschis care funcţionează la presiune hidrostatică: a. 5. Filtrele care funcţionează la presiunea hidrostatică sunt de tipul orizontale şi verticale. constituite din recipiente cilindrice cu diametru mare.grosimea stratului filtrant. Fig. care constituie suportul de aşezare a materialului filtrant pe care se depune precipitatul (fig.2. 4. b.).palete agitator. un ciur sau un grilaj.Apa în industria alimentară.cu agitator: 1. Filtrele orizontale sunt deschise. Hf.) în care: dp este diametrul porului.16.2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Ecuaţia vitezei de filtrare printr-un material filtrant este dată de relaţia: π ⋅d 4 ⋅∆ p ⋅n f f dV = A ⋅ dt 128ν ⋅ k ⋅H cf f (2. grilaj).suport (sită.21. 2. la baza cărora se află o sită.ax agitator.rame de sprijin.vâscozitatea lichidului.fără agitator.16. ν. 6. 80 .

) cu suprafaţa exterioară filtrantă are funcţionarea continuă. În compartimentul I are loc colectarea filtratului datorită depresiunii create cu ajutorul conductei 6 legată la instalaţia de vid. automată şi este cel mai utilizat la epurarea apelor uzate. Fig. pompa de vid 9 şi rezervorul de aer 10.17. pe care se află o pânză de filtrare 2.17. Surse de apă şi alimentarea cu apă Filtrele care funcţionează sub vid au o eficienţă mai mare a filtrării. În interiorul cilindrului se montează un cilindru 3 din tablă care are legătură cu cilindrul 1 prin pereţii radiali 4. care împarte filtrul în patru componente sau celule 5. Este format dintr-un cilindru orizontal 1 perforat. regulatorul 8. Filtrul tambur cu vid (fig.2.2. 81 . reducând durata de filtrare prin realizarea artificială (prin pompe de vid) a unei diferenţe de presiune mare.Apa în industria alimentară. formată din separatorul de apă 7. Cilindrul central are acelaşi număr de componente ca şi filtrul. fiind peforat. Schema unei instalaţii de filtrare cu vacuum cu depunerea precipitatului la exteriorul tamburului.

18. în care se află un agitator 17. Pânza 1 este înfăşurată pe rola de detaşare 2.2.). Cuţitul 14 realizează desprinderea precipitatului care este colectat pe banda transportoare 15.Apa în industria alimentară. În compartimentul IV se introduce aer sub presiune prin conducta 13 pentru desfundarea porilor materialului fltrant. Apa uzată este alimentată continuu în cuva 16. Filtrale care funcţionează sub presiune sau filtrele presă sunt des folosite la presarea nămolului deoarece rezultă un precipitat cu umiditate redusă (50-65 82 . Fig. pentru desprinderea precipitatului de pe materialul filtrant. Schema unui filtru celular rotativ cu detaşarea precipitatului pe role.18. Pentru evacuarea rapidă a precipitatului şi recuperarea rapidă a pânzei de filtrare se pot folosi filtre celulare rotative cu detaşarea precipitatului pe role (fig. Surse de apă şi alimentarea cu apă În compartimentul II este colectat filtratul (apa epurată) care rezultă după spălarea precipitatului. În compartimentul III se introduce aer sub presiune prin conducta 11 de la compresorul de aer 12. după care intră în cuva cu apă uzată pentru filtrare. rola de spălare 3şi pe rola de desfundare a porilor 4.2. fiind legat la instalaţia de vid prin conducta 6.

2.Apa în industria alimentară. Filtrul presă cu cameră (fig.2.19. prevăzute cu un orificiu central prin care se alimentează amestecul ce trebuie filtrat. Fig. forţând faza lichidă din amestec să treacă prin suprafaţa filtrantă.) este format din elementele filtrante identice. La aceste filtre creşterea diferenţei de presiune necesară în operaţia de filtrare se realizează cu ajutorul presiunii de pompare a amestecului în spaţiul de alimentare sau prin reducerea volumului camerei de alimentare. Prin aşezarea succesivă a plăcilor şi strângerea lor se 83 .19. Schema filtrului presă cu cameră. constituite din plăcile 2 (în număr mare 30-100). Materialul filtrant este aşezat pe suporţi din tablă perforată sau împletituri din sârmă. Surse de apă şi alimentarea cu apă %). de formă circulară sau dreptunghiulară.

Cele două benzi sunt dirijate de cilindrii de întoarcere 7 către dispozitivul de raclare a nămolului 84 . peste banda cu nămol pe o porţiune de 70-80 0. Repartiţia uniformă a amestecului (nămolului) pe banda 12 se face de greblele nivelatoare 3.20.2. Precipitatul rămâne pe pânza filtrantă şi este eliminat prin demontarea filtrului şi scuturarea pânzei materialului filtrant. Nămolul stors rămas pe bandă este presat cu o altă bandă 14 care înfăşoră tamburul motor 5. Plăcile sunt strânse între un cap mobil1 şi unul fix 4.20.Apa în industria alimentară. prin intermediul deflectorului 2.) este format dintr-un alimentator cu amestecător şi dispozitiv de deversare 1. Fig. care alimentează banda transportoare perforată 12. O funcţionare continuă o au filtrele presă cu bandă care execută filtrarea prin presarea amestecului între două benzi transportoare. Pânza de filtrare 3 este prevăzută cu orificiu central şi este aşezată între plăci. iar presarea nămolului se face cu ajutorul cilindrului de stoarcere 4. Banda 14 este presată pe banda cu nămol 12 cu ajutorul rolelor de presiune 6.2. Un asemenea filtru (fig. Schema unui filtru presă cu bandă tip Degremont. Surse de apă şi alimentarea cu apă formează un canal central 6 prin care se realizează alimentarea şi canalele colectoare 7 pentru evacuarea filtratului. Lichidul este colectat în cuva înclinată 13 de unde este evacuat prin pompare.

rezultând dioxid de carbon şi apă şi importante cantităţi de energie (fig.). Un alt dispozitiv de raclare 15 realizează desprinderea nămolului de pe banda perforată 12. Surse de apă şi alimentarea cu apă 8. Procesul de epurare biologică a apelor uzate se rezumă la un transfer de materiale dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea spre apă.un proces biologic anaerob în care sunt implicate microorganisme care folosesc oxigenul din materia organică sau din compuşii minerali (din nitriţi sau sulfaţi cu formare de amoniac.2. care desprinde nămolul de pe banda de presare 14.21. Epurarea biologică aerobă Acest procedeu constă în oxidarea substanţelor organice ca rezultat al activităţii microorganismelor aerobe.3. dirijându-l în cuva colectoare 11. care sunt biodegradabile. 2. 2. Epurarea biologică cuprinde două procese: . Benzile sunt centrate prin dispozitivele 9 şi spălate cu ajutorul duzelor 10.1. în produşi de degradare inofensivi şi biomasă. Procesele de epurare biologică aerobă a apelor uzate. .un proces biologic aerob în care sunt implicate microorganisme care necesită oxigen dizolvat pentru desfăşurarea proceselor metabolice. se pot clasifica după modul de depunere a biomasei în două categorii: 85 . Epurarea biologică Prin epurarea biologică se înţelege procesul de prelucrare a apelor uzate în urma căruia are loc transformarea impurităţilor organice.1. respectiv hidrogen sulfurat).1. Întinderea benzilor se face hidraulic prin dispozitivele 16. ca rezultat al metabolismului bacterian.Apa în industria alimentară.3.

procese în care microorganismele sunt suspendate în apă sub formă de flocoane. 86 . Floconul este unitatea de bază a nămolului activ. utilaje pentru epurarea biologică şi utilaje pentru epurarea mecanică secundară. Surse de apă şi alimentarea cu apă .22. care au o structură complicată. Prin aerarea apei uzate se formează flocoane brune. numite procese de epurare biologică cu nămol activ.procese în care microorganismele sunt fixate pe un suport solid.Apa în industria alimentară. Fig. formând biofiltre.2. caracterizată printr-o masă gelatinoasă. . Epurarea biologică cu nămol activ se realizează în instalaţii care cuprind (fig. secretată de microorganisme (bacterii şi substanţe inerte).21. Schema degradării aerobe a substanţelor organice.2.) utilaje de epurare mecanică primară.

decantor pentru epurare secundară. 5. 3.decantor pentru epurare primară.conducte pentru aer.2.23. Schema unei instalaţii de epurare biologică cu nămol activ: 1.). Surse de apă şi alimentarea cu apă Oxigenul necesar procesului biologic provine din aerul atmosferic şi este introdus în apa uzată prin metode mecanice. Fig. 87 .bazin de aerare (reactor).conductă pentru recircularea nămolului. 4.22.2. 2.pompă. pneumatice şi mixte (fig.Apa în industria alimentară. 6.

2. d. 2. schema unei instalaţii de epurare cu biofiltre. materiale plastice sau ceramice.23.pneumatică cu placă poroasă. cpneumatică cu sifon. Fig. etc. cocs.conductă pentru 88 . În figura 2. Surse de apă şi alimentarea cu apă Fig.). e.material granular solid. 4.peliculă biologică. b.mixtă.24. format din materiale filtrante cu suprafaţă specifică mare (pietriş.2. Epurarea biologică prin biofiltre este caracteristică prin faptul că biomasa este depusă pe un suport solid. fiind colectată şi evacuată pe la partea inferioară a filtrului. Schema unui filtru biologic: 1. fiind distribuită uniform de o paletă rotitoare peste materialul granular de umplutură.25. străbate acest strat peste care s-a dezvoltat o peliculă biologică.Apa în industria alimentară.conductă pentru alimentare cu apă uzată. este prezentată schema unui biofiltru. Metode de aerare: a.24. 5.mecanică cu rotor. 3. Apa uzată este alimentată pe la partea superioară a filtrului biologic.mecanică cu rotor cu ax orizontal. zgură.paletă rotitoare de distribuţie. iar în figura 2.

9. Schema unei instalaţii de filtrare cu biofiltre: 1. 8. 8.drenaje.evacuare nămol primar.pereţi din beton.fund cu orificii pentru evacuarea apei. 6.decantor secundar.3. 4.2. 2.pompă. 10. Surse de apă şi alimentarea cu apă ventilaţie cu aer.biofiltre. 7. 3. 10.evacuarea apei epurate. 11. 11. 7. 13. 2.reciclare nămol secundar. 9.25. 14.reciclare apă.evacuare apă epurată biologic.nămol secundar.Apa în industria alimentară. Fig. 12evacuare apă epurată.racord preaplin.alimentare apă uzată.2. 5.pompă.1.evacuare apă epurată.6.fund înclinat pentru scurgerea apei. Epurarea biologică anaerobă 89 .decantor primar.

coagulare şi floculare. . cu aer. .cu masă biologică în suspensie. Neutralizarea se poate face prin următoarele metode: 90 . la epurarea apelor uzate sunt folosite şi cele chimice bazate pe: . oxidare şi reducere. Fermentaţia are loc în absenţa aerului. Surse de apă şi alimentarea cu apă Reacţiile din mediul anaerob produc mai puţină energie. iar materialul filtrant complet înnecat.1.fotocataliză.cataliză. .incinerare. schimb ionic sau prin folosirea catalizatorilor de accelerare a reacţiilor chimice. la temperaturi ce variază între 20-600C. deci la o creştere mai mică a suspensiei bacteriene.schimb ionic. 2. Variantele de realizare a procesului anaerob sunt: .4. Prelucrarea chimică a apelor uzate se realizează prin procedee de neutraliazre. în acest caz folosindu.cu masă biologică sub formă de peliculă pe un suport solid.se filtre anae- robe complet închise. oxidare. .4. Epurarea chimică Pe lângă tehnicile prezentate până în prezent.oxidare chimică în faza lichidă (cu ozon şi cu clor).1. . apa uzată este recirculată prin masa de microorganisme anaerobe care se dezvoltă pe un suport granular poros (cărbune activ sau argilă calcinată) şi este menţinută în stare de expansiune la partea inferioară a bazinului de fermentare. această variantă este asemănătoare cu cea aerobă. 2.oxidarea termică. aducându-l la o valoare cât mai apropiată de cea neutră.Apa în industria alimentară. ceea ce duce la sinteza unor cantităţi mai reduse de material celular. sub acţiunea bulelor de gaz formate şi a vitezei ascensionale a apei.1. în bazine etanşe. . în faza lichidă. Valoarea neutră a pH-ului apei uzate favorizează dezvoltarea florei şi faunei acvatice şi reduce coroziunea materialelor metalice cu care apa vine în contact. Neutralizarea apelor uzate Aceasta are drept scop corectarea pH-ului apei uzate.

etc.1. acţionează asupra substanţelor biorezistente.1. Apa oxigenată se poate obţine direct din apa uzată prin folosirea procedeului descărcării Corona. 8. 5.conductă pentru alimentare cu apă. fenoli). . Surse de apă şi alimentarea cu apă .3. a nitraţilor.alimentator pentru apă acidă sau alcalină.26. 10evacuare apă aproximativ neutră. 2. O importanţă mare într-o instalaţie de neutralizare o reprezintă dozarea automată a reactivilor care se adaugă. 4. se poate folosi oxidarea chimică a acestor substanţe rezultând produşi finali de oxidare sau obţinerea unor specii intermediare care nu sunt dăunătoare. Cei mai importanţi oxidanţi sunt prezentaţi în cele ce urmează. iar produşii rezultaţi pot fi toxici. 7.. gazele de ardere bogate în dioxid de carbon.recipiente.4. Fig.analizor. Schema de principiu a unei instalaţii de neutralizare este prezentată în figura 2. Aceşti oxidanţi sunt utilizaţi pentru indepărtarea hidrogenului sulfurat. duce la obţinerea de oxigen. Ozonul. 2.dozator.conductă pentru alimentare cu neutralizant. coagulare şi floculare Precipitarea este un proces specific ionilor. 9. apă şi hidroxid feric ce acţionează ca un coagulant.2. recipientul şi dispozitivul de amestecare.regulator. Apa oxigenată.folosirea unor deşeuri industriale: nămolurile de la fabricile de sodă sau de la producerea acetilenei din carbid. . 91 .2.şicane.folosirea unor substanţe cu caracter puternic acid sau bazic. uşurând sedimentarea particulelor de impurităţi.Apa în industria alimentară.dispozitive de amestecare. prin amestecare. Schema unei instalaţii de neutralizare: 1. acizi reziduali de la sulfurare. Clorul şi compuşii cu clor au un grad de epurare mai mare. Epurarea apelor uzate prin reacţii de oxidare În cazul în care substanţele organice din apele uzate sunt rezistente la procesul de epurare biologică (detergenţi. folosită în prezenţa unui catalizator (săruri de fier divalent). cianurilor. aldehide. coloranţi. etc. a amoniacului. Epurarea apelor uzate prin precipitare. 6. folosit la procedeul de oxidare a apelor uzate prezintă unele avantaje: costuri reduse.prin neutralizarea reciprocă a apelor uzate acide şi alcaline. 3. atunci când acestea rezultă din instalaţii apropiate ca distanţă. care în urma unor reacţii chimice formează săruri care se depun în câmp gravimetric. distruge direct proteinele şi aminocizii.4.26. 2.

O instalaţie de coagulare-floculare cuprinde următoarele elemente: separatoare cu grătare.dispozitiv de imprimare a mişcării elicoidale. amidonul. Substanţele coagulante se pot găsi în bazinele de amestec sau pot fi injectate în conducta de transport a apei uzate. De la bazinele de amestec apa este transportată în bazinele de reacţie (fig.27. pompe dozatoare. numite coagulanţi.2. decantoare. bazin de amestec. 6.decantorul.Apa în industria alimentară. clorhidraţii de polivinilamoniu. Surse de apă şi alimentarea cu apă Coagularea este fenomenul de aglomerare a particulelor fine coloidale sub acţiunea unor substanţe chimice. carboximetil celuloza. polietilendiaminele. instalaţii de deshidratare a nămolului.racord evacuare apă epurată. sunt sărurile acizilor tari şi ale bazelor slabe: alaunul de aluminiu şi sodiu sau potasiu. 8. rezultând flocoane fine.grătar liniştire.cilindru de alimentare turbulentă.racord alimentare apă uzată. 7. acizii silicici.27. rezultând flocoane mari. 4. unde se formează flocoane mari şi care prin depunere la partea inferioară a bazinelor de formă conică. aluminatul de sodiu. etc. 3. Schema unui bazin de reacţie la care alimentarea cu apă uzată se face după o mişcare elicoidală descendentă: 1. sărurile de fier. 5. bazin de egalizarea debitului. bazin de preparare a soluţiei de tratare. Agenţii de floculare sunt argilele minerale (bentonitele). colagenul. 92 . dextranul. Fig.racord evacuare flocoane depuse.2.partea cilindrică a bazinului. Agenţii de coagulare care realizează destabilizarea sistemelor coloidale. bazin de reacţie. 2.). Flocularea este o etapă ce urmează coagulării şi constă în aglomerarea flocoanelor fine. joacă rolul de decantoare.

4.cationiţi: 1. Fig. Schimbătorii de ioni se clasifică astfel: 93 .reductorul vitezei de afânare. Schema unei instalaţii de dedurizare cu Na. Schimbătorii de ioni se folosesc la prelucrarea apei prin dedurizare. 4.robinet evacuare.pâlnie pentru introducerea soluţiei de clorură de sodiu. deionizare.Apa în industria alimentară.cationiţi. 6.1.28.strat de pietriş. eliminarea unor substanţe organice.rezervor de afânare.Nacationiţi. eliminarea carbonaţilor. 10.strat filtrant.rezervor pentru pregătirea soluţiei de clorură de sodiu. 5. 8. 7.4.robinet evacuare soluţiei de clorură de sodiu. 3. 2filtru cu Na. Surse de apă şi alimentarea cu apă 2.2.clorură de sodiu. Epurarea apelor uzate prin schimb ionic Schimbul ionic constă în înlocuirea ionilor prezenţi în apă prin ioni aflaţi în structura unor substanţe ce poartă denumirea de schimbători de ioni. 9. 11.

1. Schema unei asemenea instalaţii este prezentată în figura 2. Epurarea catalitică a apelor uzate Epurarea catalitică se bazează pe conversia chimică a poluanţilor organici sau anorganici în prezenţa unor catalizatori. . 3.4.metode de oxidare catalitică. silicat de aluminiu hidrat. . 2.Na – cationiţi. după încărcarea electrică a ionilor care sunt reţinuţi: . Surse de apă şi alimentarea cu apă 1.Apa în industria alimentară.H. . 94 .5. carbonat de sodiu).organici (răşini sintetice). care au rolul de acceleratori ai reacţiei chimice.29.anorganici: naturali numiţi zeoliţi (silicaţi de aluminiu) sau sintetici numiţi permutiţi (cristale de dioxid de siliciu.metode de hidrogenare catalitică.cationiţi. după natura lor: . .anioniţi (puternic sau slab bazici). Oxidarea catalitică se aplică când procedeele clasice (oxidare biologică sau chimică) nu dau randament şi constă în oxidarea compuşilor organici din apele uzate în prezenţa unui catalizator. 2. În funcţie de tipul reacţiei. După natura substanţelor poluante se disting metode pentru transformarea substanţelor organice şi metode pentru transformarea substanţelor anorganice. metodele catalitice se împart în: . iar după tipul fazelor avem: metode catalitice eterogene şi metode catalitice omogene.cationiţi (puternic sau slab acizi). după natura cationului care intră în reacţia de schimb: .

Surse de apă şi alimentarea cu apă Catalizatorii folosiţi trebuie să fie activi şi să prezinte o stabilitate faţă de mediul agresiv în care lucrează (apele uzate pot fi acide sau alcaline.oxizi metalici. Ir şi care au utilizare la apele poluate cu fenoli.29.1.2. 3. nitrofenol. 4reactor.apă uzată. acid acetic. 2. CuO-ZnO. Rn. Rh. clorfenoli.schimbător de căldură.metale depuse pe suport.5. Schema instalaţiei de oxidare catalitică a poluanţilor organici din apa uzată: 1. acid malic.4.Apa în industria alimentară. folosiţi la apele poluate cu fenoli. Fig. Pd.preîncălzitor. 5. alcooli. CuO-ZnO-Al2O3. 2.pompă pentru alimentare cu apă uzată. alcool butilic. Catalizatorii pot fi constituiţi din: . în special metale nobile Pt. fierbinţi). . Epurarea fotocatalitică 95 .apă purificată.separator. Ap. Au. acid formic.

2.30. Este folosită în cazul substanţelor poluante greu degradabile prin metodele prezentate până acum: derivaţii halogenaţi. etc.20. substanţele tensioactive.Apa în industria alimentară. Schema unui fotoreactor. hidrocarburile. Dioxidul de titan este folosit sub forma unor membrane fixate pe pereţii fotocatalizatorului sau sub forma de sticlă poroasă. Fig.) este format dintr-o lampă UV (λ=300400 mm) 5. pesticidele. polimerii. Cel mai răspândit sistem (fig. alcoolii. care este înfăşurată într-un manşon din fibră de sticlă 4. Surse de apă şi alimentarea cu apă Această metodă este eficientă în majoritatea claselor de compuşi organici şi o parte din cei anorganici. Acest ansamblu este introdus într-um tub de oţel inoxidabil 3. fenolii. care are la capăt racordul 1 de alimentare a apei uzate A u şi la celălalt capăt racordul 2 de evacuare a apei purificate Ap.2. ce conţine dioxid de titan. aminele. 96 . Fotocatalizatorii cei mai folosiţi din cadrul materialelor semiconductoare sunt: dioxidul de titan (TiO2) şi oxidul de zinc (ZnO).

.catalizatorii folosiţi sunt ieftini şi netoxici. Fotocataliza eterogenă are următoarele avantaje: . . străbătând stratul de fibră de sticlă TiO 2. Surse de apă şi alimentarea cu apă În interiorul fotoreactorului apa circulă între lampă şi tubul exterior din oţel inoxidabil. .durate mici de degradare la majoritatea poluanţilor. .nu foloseşte reactanţi suplimentari. 97 .acţionează asupra unei game mari de poluanţi de concentraţii diferite.Apa în industria alimentară.nu necesită condiţii speciale de lucru (temperatură şi presiune).