You are on page 1of 5

Frederick Robie House Frank Lloyd Wright

Chicago, Illinois

Casa Robie a fost proiectată de Frank Lloyd Wright pentru Frederick C. Robie în studioul său din Oak Park, Illinois, între 1908 şi 1909. Lotul a fost ales special de către Frederic şi soţia lui, ei fiind absolvenţi ai facultăţii din Chicago, proprietatea fiind aproape de campus şi de viaţa socială legată de acesta. Lotul este unul tipic din Hyde Park, măsurând 18m pe 55m. Familia Robie s-a mutat in casă în mai 1910, cu toate ca detaliile finale, inclusiv covoarele şi mobilierul, nu au fost terminate până în ianuarie 1911. Costul final al casei a fost de $58,500 – circa $1,300,000 în dolarul actual. Cu toate acestea, familia Robie a stat în casă numai 14 luni, problemele financiare, destrămarea căsniciei şi moartea tatălui său forţându-l să vândă casa. Wright afirma că omul locuise timp de milenii - şi continua să locuiască şi în epoca modernă – în „case peşteri”, izolate de natură, închise în sine şi întorcând spaţele mediului său biologic. El urmărea să realizeze o „casă-adăpost” care să se desfăşoare spre toate orizonturile, integrând spaţiul interior şi cel exterior într-o singură unitate. Schema funcţională a casei era modificată; desfiintând pivniţele umede şi mansardele în care erau înghesuite înainte camerele personalului, el grupa la parter, în jurul bucătăriei, o zonă de serviciu, semiizolată. O a doua zonă era cea de primire, iar o a treia, dispusă uneori la etaj, cuprindea partea de odihnă – cu dormitoarele, baia etc. Dar adevărata schimbare era de ordin spaţial : modificarea relaţiilor funcţionale şi separarea lor (prin planul „în cruce) dădea posibilitatea creării unui spaţiu continuu, fluid, care unifica totodată locuinţa. Principalele încăperi destinate vieţii zilnice erau unite printr-o circulaţie continuă, păstrîndu-şi totuşi o individualitate proprie din punct de vedere funcţional şi expresiv. Wright luase ca model casa rustică americană, locuinţa tradiţională legată de epoca pionierilor şi de „veacul eroic”. Cu viaţa sa primitivă şi simplă, dar, potrivit concepţiei lui Wright, mai sănătoasă şi mai adevărată. Planul acestei case – în formă de „moară de vânt” sau de cruce – se desfăşura în jurul unui nucleu constituit dintr-un mare cămin central, o vatră primitivă din cărămidă sau piatră, străbătând, verticală şi masivă, întreaga construcţie, de la pardoseală până dincolo de acoperiş. Toate încăperile se dezvoltau şi creşteau în jurul acestui nucleu, care împărţea spaţiul fără a-l închide. Erau locuinţe înscrise în voie în toate cutele terenului, spaţioase, aerate, încadrate în peisaj, cu valori plastice simple şi dinamice. Concepţia internă se reflecta în spaţiu cu o bogăţie de forme şi de relaţii volumetrice ce contrasta puternic cu volumele rigide, paralelipipedice, ale „arhitecturii de cutii” caracteristică oraşelor americane ale epocii – ca dealtfel şi celor europene. Wright considera linia orizntală drept „linia de bază a cursului vieţii”, linia ce explima odihnă, linişte, echilibru. Toate locuinţele sale urmăreau până în cele mai mici detalii realizarea acestei orizontalităţi. Desfiinţase soclul, aşezându-şi casele direct pe o platformă pavată, construită chiar la nivelul solului; în acest mod structura clădirii se lega intim cu pamântul, ,din care părea că răsare în mod natural. Concepuse un acoperiş foarte jos, cu pante, mici şi cu o streaşină mult ieşită în afara zidurilor clădirii; asigurase astfel casei protecţie şi linişte, creînd în acelaşi timp un ecranpe care lumina se reflecta către interiorul încăperilor de la etaj, prin şirul neîntrerupt de ferestre situate chiar sub acoperiş. Înlocuise vechile „ferestre-ghilotină”, ce arătau

casa este proiectată ca două dreptunghiuri ce par să alunece unul pe lângă altul. echipamentul tehnic.Cu toate că Wright proiecta ocazional sticlă artistică bazată pe forme stilizate din natură. Wright a proiectat luminile fixate pentru Casa Robie. a mobilierului vechi. ce conţinea spaţiul principal . Grindele de oţel din tavane şi din podelecară majoritatea greutăţii casei către capetele vestice si estice. decoraţia interioară. a covoarelor şi a obiectelor de tot felul atârnate pe pereţi. Wright a proiectat şi mobilierul. obţinuse astfel mari suprafeţe de lumină. designul celor din Casa Robie sunt simple forme geometrice. practic. accentuând planul deschis pe care Wright îl favoriza. Locuinţa îşi mărea. în care erau folosite materialele naturale. mici măsuţe pe marginea canapelei. Structura din oţel elimină şi nevoia unei structuri interne de coloane si pereţi .ca nişte găuri în zid. de a sublinia apartenenţa ei la acest mediu. expresivitatea prin contrastul dintre liniile orizontale ale cornişelor sau benzile de ferestre şi cele verticale ale vetrelor de piatră ce străbăteau acoperişul. de deschidere către natură şi lumea exterioară. panoouri despărţitoare din scânduri de lemn. de neînchipuit până la el. majoritatea pereţilor exteriori au foarte puţină funcţiune structurală. dormitorul vizitatorilor şi un pat pentru unul din dormitoarele de la etajul al treilea. Cu Wright pătrunde în locuinţă materialul brut din natura încojurătoare: constructţii de piatră sau chiar blocuri de stâncă natural încastrate în pereţi. globuri sferice în cadre cubice sunt integrate în finisajul tavanului. El considera absolut necesar ca întreg mobilierul. Iluminarea pe intrados desfăşurate pe întreaga lungime a părţilor de sud şi de nord al camerei de zi şi al sufrageriei este acoperită cu grilaje din lemn proiectate de Wright. covoarele şi textilele din majoritatea Caselor Preeriei. pardoseli grosolane de granit etc. de asemenea. plantaţiile şi amenajările din jurul clădirii să fie proiectate de la început ca o parte integrantă a arhitecturii. sufrageria şi camera de zi. Peste tot prin casă. Wright se referea la dreptunghiul de pe partea sud-vestică a sitului. Era un mod subtil de a introduce mediul ambiant în interiorul locuinţei. De aceea. În spiritul simplităţii organice. În plan. dând în acelaşi timp locatarului senzaţia de libertate neîgrădită prin ziduri. La etajul al doilea. Cu toate acestea. grinzi de lemn negeluit. candelabre de perete pot fi găsite în forma unei umbre semisferice suspendate sub o fixare din bronz pătrată. sculpturile sau picturile. Ca la toate casele Preeriei . Pentru că aceste lumini pot fi operate independent. Duntre porticurile uşoare sau terasele distribuite liber în spaţiu şi masivitatea voită a unor zidprii ce creau impresia de concreţiuni naturale. legând cele două spaţii. Una dintre cele mai importante piese de mobilier proiectată de Wright este o canapea cu mânere extinse ce creau. Wright a proiectat doar mobila din holul de intrare. ziduri de cărămidă rustică. Situaţia financiară a lui Frederic ar explica de ce întreaga casă nu a fost mobilată cu creaţiile lui Wright. Un element surprinzător era modul. diferite efecte pot fi create în aceste spaţii. Wright acorda de asemenea o atenţie deosebită mobilierului şi decoraţiei interioare a locuinţelor sale. cu un şir continuu de ferestre de tip european ce se deschideau către exterior. pereţii fiind umpluţi cu uşi şi cu geamuri ce conţin panele de sticlă artistică. el cerea desfiinţarea decoraţiilor aplicate.

La parter sunt uşa principală de intrare şi holul de intrare (capătul vestic) de la care o scară duce către primul etaj în sufragerie şi camera de zi.est contine spatiile principale ale casei (considerat de architect “nava principala”). Capătul vestic al sufrageriei conţine „pupa” cu geamuri din sticlă artistică şi doua uşi din sticlă artistică. in timp ce articulatiile orizontale sunt de culoare crem – de la departare caramizile nu sunt percepute individual. „spaţiul ce comandp perspectiva superbă”. Aceste două camere se deschid prin usi centrale către o grădină închisă pe partea de sud a grădinii. o baie completă şi. un dressing. La primul etaj al „vasului minor” este un dormitor pentru oaspeţi desupra holului de intrare şi camerele servitorilor. sufrageria în capătul vestic şi camera de zi către capătul estic. o baie de serviciu şi un garaj cu trei locuri. Trecerea dintre spatiul exterior si cel interior se face prin 12 usi ce contin panouri de sticla. La primul etaj se află holul de intrare central. ambele cu acces catre o gradina in partea de sud. despartite printr-un semineu. ca „vasul principal”.de locuit. folosirea ferestrelor banda si a caramizii romane sunt elemente care sustin orizontalitatea cladirii. Wright se referea la al doilea etaj ca „belvederea”. Partea sudică a etajului al doilea conţine dormitorul matrimonial. O uşă din camera de joacă se deschide către partea de est a sitului. Două dormitoare şi o baie completă există pe partea nordică a etajului. se creeaza impresia de continuitate. numit „vasul minor”. reprezenta o linie de odihna si adapost. conţine zona funcţională şi camerele legate de întreţinere ale casei. Al doilea etaj îmbină vasul major şi pe cel minor în centrul clădirii. Sufrageria şi camera de zi curg una într-alta de-a lungul părţii sudice a clădirii şi se deschid printr-o serie de 12 uşi franţuzeşti ce conţin panele de sticlă artistică către un balcon exterior pe întreaga lungime a faţadei sudice.dreptunghiul din sud. O baie de serviciu există pe partea de nord a holului de intrare. casa este conceputa pe baza a doua dreptunghiuri care par sa gliseze unul catre altul . Toate geamurile de la etajul acesta conţin panouri de sticlă artistică. articulatiile verticale au fost umplute cu mortar de culoarea caramizii.in plan. caracteristica strans legata de architect (linia orizontala ii amintea lui Frank Lloyd de preeria americana. . pe partea sudica se desfasoara un balcon. arhitectul urmarind o trecere cat mai fina de la spatiul interior la cel exterior. urmată de un mic atelier. Utilitas . Două dormitoare şi o baie desuprea garajului reprezentau spaţiul de locuit al servitorilor.la primul nivel locul de joaca pentru copii si sala de billiard. . Către est sunt o debara de haine şi o scară de serviciu. potrivita pentru o casa). Dreptunghiul din partea nord-estică. printr-o debara mica. camera boilerului. un balcon orientat vestic. cu vedere la curte. Firmitas -sistemul de constructiv se bazeaza pe planul deschis -materialele folosite sunt caramida si otelu -scoaterea stresinilor in consola. living-ul si dining-ul.la cel de al doilea nivel un hol de acces. La parter este masa de biliar (capătul vestic) şi locul de joacă al copiilor (capătul estic). -pentru a accentua orizontalitatea. . spălătoria şi camera de stocare a cărbunelui.

s-au folosit 174 de ferestre si 29 de usi de sticla cu design diferit. dressing-ul. consecventa. insa utilitas este componenta care se detaseaza de celelalte .fiind atinsa cu desavarsire.amprenta unui mare architect.camera de depozitare pentru carbuni.compozitie – unitara. .camera de oaspeti cu baie. . scara secundara. -la al treilea nivel interfereaza cele doua nave. .imbinare de forme simple care sporesc orizontalitatea.al doilea nivel. prin scara. prin usile de sticla spatiul interior se deschide . . -este cunsiderat “etajul belvedere” . . se integreaza in peisaj Venustas -geometrie.Robie House este o opera de arta .baia de serviciu.primul nivel – din holul de acces se face lagatura. Concluzii -Cele trei atribute vitruviene sunt indeaproape urmarite de Frank Lloyd Wright in proiectarea acestei case. -cuprinde dormitorul matrimonial cu baie si dressing.casa de la distanta pare alcartuita din linii longitudinale.partea nordica – “nava minora” contine camerele functionale si de servicii.efecte de lumina.toate ferestrele acestui nivel sunt din panouri de sticla.culoare – ajuta de asemenea la sustinerea orizontalitatii. . un mic atelier si garajul. plus inca doua dormitoare cu baie.. . camara si doua dormitoare cu baie pentru angajati (deasupra garajului). bacataria.arhitectul creeza o ambianta placuta prin trecerea subtila dintre spatiul exterior si cel interior – cele doua spatii interfereaza . cu livingul de la urmatorul nivel.