You are on page 1of 16

1.Noţiunea de răspundere civilă, categoriile ei.

Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care constă într-un raport de obligaţii în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare. Astfel, răspundeeai juridică civilă este o formă a constrângerii de stat care constă în obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ilicită prevăzută de lege sau de contract. Răspunderea juridică civilă are următoarele caractere specifice: caracterul patrimonial, se instituie în favoare pătimaşilui, nu se declanşează din oficiu, ci numai la cererea titularului dreptului subiectiv lezat, există o corelaţie dintre cuantumul răspunderii si cuantumul prejudiciului sau al despăgubirilor. Categoriile răspunderii juridice civile sunt: principală şi complementară, parţială şi solidară, delictuală şi contractuală, ş.a., Principală se consideră răspunderea persoanei care a cauzat prejudiciul. Răspunderea complementară se aplică doar în cazurile prevăzute de lege, sau de contractul suplimentar, se aplică asupra persoanelor care nu poartă răspundere principală faţă de creditor, mărimea răspunderii complementare nu poate depăşi mărimea răspunderii principale. Răspunderea civilă solidară se consideră răspunderea părţilor ale căror obligaţii nu sunt determinate pe cote părţi, iar fiecare parte răspunde, în întregime în faţa creditorului. Răspunderea parţială este răspunderea părţilor de un anumit cuantum de obligaţii. Răspunderea juridică civilă contractuală reiese din îndatorirea ce revine debitorului unei obligaţii născute dintr-un contract, de a repara prejudiciul cauzat creditorului, datorită neexecutării prestaţiilor la care s-a obligat. Răspunderea juridică civilă delictuală reiese din obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau după caz, prejudiciul pentru care este chemat prin lege să răspundă. 2.Formele şi procedura de reorganizare a societăţilor comerciale. Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o societate comercială la alte potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice în locul predecesorului său. Formele de reorganizare a societăţilor comerciale sunt: absorbţie, separare, contopire şi divizareCa efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia), fie constituirea altora (separarea), fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea). Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop în sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare, deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi, ci aceeaşi persoană juridică îşi continuă activitatea dar în altă formă, în altă haină juridică. Hotărârea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces de reorganizare în care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice, de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi. Dacă în procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărârea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv. În unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată, în procesul insolvabilitate când faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. Înfiinţarea persoanei juridice noi care apare în rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă. Hotărârea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărâre, care au votat împotrivă sau care nu au fost prezenţi. Însă, faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după înregistrare la organul de stat a noii persoane juridice. 3.Condiţiile de valabilitate ale actului juridic. Pentru a fi valabil actul juridic civil trebuie să îndeplinească o serie de condiţii esenţiale, prin condiţii de valabilitate înţelegîndu-se cerinţele stabilite de lege sau de părţi pentru valabilitate actului. Condiţiile esenţiale pentru validitatea actelor juridice civile sunt sunt: -corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice şi bunelor moravuri; -capacitatea persoanei de a încheiea acte juridice; -consinţămîntul valabil, liber edxprimat şi neviciat(viciile: eroarea, dolul–viclenia, violenţa);consimţămîntul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;-un obiect determinat şi licit; -o cauză corespunzătoare legii, ordinii publice şi bunelor moravuri; -forma prevăzută de lege pentru valabilitatea actului juridic civil(verbală, scrisă simplă, autentică);-.

4. Nulitatea actului juridic. Nulitatea este o sancţiune civilă care desfiinţează actul juridic în cazul în care acesta a fost încheat cu nerespectarea condiţiilor e validitate cerute de lege. Actul juridic sancţionat cu nulitate este lipsit de efecte juridice. Deci, nulitatea este acea sancţiune civilă care intervine după încălcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmărite la încheierea lui. Nulitatea actului juridic îndeplineşte trei funcţii:preventivă,-represivă, -reparatorie. Cauzele de nulitate a actului juridic sunt. -încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea de a încheia actul juridic;lipsa unui element esenţial, structural, al actului juridic (consimţămîntul, obiectul, cauza);-vicierea consimţămîntului exprimat în actul juridic;nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; -ilicitatea sau imoralitatea cauzei; nesocotirea dispoziţiilor imperative ale legii, ordinii publice şi bunurilor moravuri; -nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;-lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative pentru unele acte juridice; -frauda legii. Nulitatea poate fi totală sau parţială, absolută sau relativă. Efectul nulităţii rezidă în desfiinţarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept încălcate. Nulitatea poate fi totală, parţială, absolută, ralativă. 5.Mijloacele de garanţie a executării obligaţiilor. Mijloacele de garantare a execuatării obligaţiilor sunt:1.Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă. Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate;2.Arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris. Arvuna se ia în calcul la executarea prestaţiei, iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut, se restituie. Dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei;3.Garanţia debitorului constă în obligaţia lui la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie depăşind obiectul propriu-zis al contractului. Acceptarea unei garanţii produce efecte dacă nu contravine dispoziţiilor legale şi dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat. Garanţia produce efecte doar atunci cînd este făcută în scris;4.Retenţia - cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să-l reţină, în cazul prevăzut de lege, atîta timp cît creditorul nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat. 6.Caracteristica dreptului de proprietate privată. Dreptul de proprietate privată este un drept real principal. Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv ce conferă titularului exercitarea în putere proprie şi în interes propriu a atributelor de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor sale în limitele determinate de lege. Atributele dreptului de proprietate sunt:,dreptul de folosinţă şi dreptul de dispoziţie.Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului său în raporturile cu toţi ceilalţi care sunt obligaţi să nu facă nimic de natură al încălca. Dreptul de proprietate privată arecaracter exclusiv care îi permite titularului să facă singur ce vrea cu bunul său, în limitele prevăzute de lege. Dreptul de proprietate are carcter intangibil şi inalienabil, perpetuu. Posesia constă în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparţine în materialitatea sa, comportându-se faţă de toţi ceilalţi ca fiind titularul dreptului de proprietate. Folosinţa este considerată acea prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuinţa bunul în interesul său, percepându-i fructele (naturale, civile, industriale). Prin dreptul de dispoziţie se înţelege posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor (vânzare, transmitere prin moştenire, donare). Ca rezultat al exercitării dreptului de dispoziţie, proprietarul intră în relaţii juridice cu persoane terţe. Dreptul de dispoziţie este unul din cele mai importante atribute ale proprietarului. Anume prin această împuternicire se deosebeşte în mare măsură proprietarul de alţi posesori titulari (de fapt în unele cazuri şi aceştia pot dispune de bunuri, dar cu o singură condiţie - ca această împuternicire să fie transmisă de către proprietarul bunului).

7.Dobîndirea şi încetarea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate poate fi dobîndit prin realizare, în baza legii, prin act juridic, succesiune, ocupaţiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ. Dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Ocupaţiunea - posesorul unui bun mobil fără stăpîn devine proprietarul acestuia, prin ocupaţiune, de la data intrării în posesiune în condiţiile legii. Se consideră fără stăpîn bunurile mobile al căror proprietar a renunţat expres la dreptul de proprietate, bunurile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar. Accesiunea imobiliară naturală adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai dacă ele se formează treptat (aluviuni). Accesiunea imobiliară artificială -construcţiile şi lucrările subterane sau de la suprafaţa terenului sînt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia pînă la proba contrară. Accesiunea mobiliară -în cazul în care se unesc două bunuri mobile avînd proprietari diferiţi, fiecare dintre aceştia poate pretinde separarea bunurilor dacă celălalt proprietar nu ar suferi astfel un prejudiciu. Uzucapiunea imobiliară -dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Uzucapiunea mobilelor -persoana care posedă cu bună-credinţă timp de 5 ani un bun mobil al altuia, comportîndu-se ca un proprietar, dobîndeşte dreptul de proprietate asupra acestui bun. 8.Societatea cu răspundere limitată: drepturile, obligaţiile şi răspunderea asociaţilor. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinţa uneia sau mai multor persoane, exprimată în actul de constituire, prin care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de întreprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii, societate în care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei, ci suportă riscul activităţii acesteia în limitele părţii sociale deţinute. SRL poate fi constituită una şi mai multe persoane. În calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică, o persoană juridică, statul sau o unitate administrativ teritorială. Asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru obligaţiile societăţii. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social, sau să suporte riscul în limita valorii părţii sociale deţinute, în cazul în care societatea va activa ineficient. Fiecare asociat este obligat să verse aportul integral în termen de cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii comerciale. Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială. 9.Partea socială a asociatului şi modul ei de înstrăinare.Partea socială a asociatului este o fracţiune din capitalul social şi arată din capital care revine asociatului. Ea poate fi stabilită atât în raport procentual faţă de mărimea totală a capitalului social cât şi în sumă bănească. Valoarea părţii sociale depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea acestuia. Partea socială a asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar, însă în cazul în care societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăţii. În această situaţie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporţional. Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială. Asociatul poate dobândi una sau mai multe părţi sociale de alţi asociaţi, în acest caz, însă valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor procurate. Partea sociala sau o fracţiune a părţii sociale poate fi înstrăinata liber soţului, rudelor şi afinilor în linie dreaptă fără limită şi în linie colaterala până la gradul doi inclusiv, celorlalţi asociaţi şi societăţii daca actul de constituire nu prevede altfel. Asociatul nu poate înstrăina partea sociala până la vărsarea integrala a aportului subscris, cu excepţia cazului de succesiune. În cazul înstrăinării părţii sociale unor alte persoane decât cele menţionate indicate mai sus, asociaţii au dreptul de preemţiune. Asociatul care intenţionează sa înstrăineze parţial sau integral partea sociala transmite o oferta scrisa administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor in termen de 15 zile de la data transmiterii. Asociaţii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului in termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Partea socială, în esenţa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. Astfel partea socială poate fi înstrăinată prin vânzare cumpărare, schimb, donaţie, poate fi transmisă în capitalul social al altei societăţi comerciale.

10. Societatea pe acţiuni: noţiunea, constituirea, organele de conducere, hîrtiile de valoare. S.A. este societate comercială al cărei capital social este în întregime divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.Societatea pe acţiuni se individualizează prin următoarele trăsături:societatea pe acţiuni este persoană juridică, ei fiindu-i aplicabile în absenţa unor dispoziţii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute;- societatea pe acţiuni este întotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de obiectul său de activitate;- capitalul social al societăţii este divizat în acţiuni, care sunt titluri negociabile şi transmisibile;- asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii, suportând, în limitele participaţiunii lor la capitalul social, doar riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia. S.A. poate fi de tip închis şi de tip deschis. Societatea pe acţiuni este în drept să emită valori mobiliare sub formă de acţiuni şi obligaţiuni. Acţiunea este o fracţiune a capitalului social; ea trebuie să fie egală în valoare cu celelalte acţiuni din aceeaşi clasă, acţiunea este un titlu de credit; ea încorporează şi constată drepturile şi obligaţiile izvorâte din calitatea de acţionar, acţiunea desemnează raportul societar, adică raportul juridic dintre acţionar şi societate. Obligaţiunea este un document ce atestă dreptul proprietarului ei (obligatarului) de a primi suma vărsată în contul achitării obligaţiunii şi dobânda sau un alt profit aferent în mărimea şi în termenul stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor. Organelor de conducere a societăţii pe acţiuni: Adunarea generală a acţionarilor este depozitara voinţei sociale şi, în consecinţă, organul suprem de conducere al societăţii pe acţiuni; Consiliul societăţii (consiliul directorilor sau consiliul observatorilor) organ de decizie şi control (consiliul societăţii), superior ierarhic organului executiv ce se ocupă de gestiunea de zi cu zi a societăţii, este caracteristică societăţilor pe acţiuni, Organul executiv al societăţii este organul care exercită conducerea curentă a societăţii, prin intermediul căruia societatea îşi manifestă (exteriorizează) voinţa socială, este organul care exprimă capacitatea de folosinţă şi exerciţiu în raport cu terţele persoane, organele de stat şi reprezintă societatea în instanţele judecătoreşti. Comisia de cenzori. verifică dacă cei abilitaţi să facă acte juridice respectă legea. 11.Contractul de asigurare, categoriile acestuia. Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Din această definiţie rezultă că contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros. Asigurarea este un contract consensual, deoarece pentru a produce efecte juridice este necesar consimţămîntul părţilor. Contractul de asigurare este aleatoriu, deoarece întinderea şi chiar existenţa obligaţiei pentru asigurător nu se cunoaşte în momentul încheierii contractului, deoarece depinde de un eveniment viitor şi incert. Părţile contractului de asigurare sînt asigurătorul şi asiguratul. Asigurătorul este persoana juridică constituită, inclusiv cu participarea capitalului străin, avînd orice structură organizatorică şi juridică prevăzută de legislaţie, pentru a desfăşura activităţi de asigurare pe bază de licenţă.Asigurat este persoana care a încheiat contract de asigurare şi/sau care este titularul interesului asigurat. În raporturile de asigurare mai poate interveni şi beneficiarul asigurării. Beneficiarul asigurării este persoana în folosul căreia s-a încheiat contractul şi căreia asigurătorul urmează să-i plătească suma asigurată la producerea cazului asigurat. Asigurarea se împarte în asigurare de persoane şi asigurare de daune. Asigurarea de daune, care include asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, are drept scop repararea prejudiciului care ameninţă patrimoniul asiguratului, fie prin pierderea totală sau parţială a bunului asigurat (în asigurarea de bunuri), fie prin plata despăgubirilor datorate terţelor persoane ca urmare a săvîrşirii de fapte ilicite cauzatoare de daune ce antrenează răspunderea asiguratului (în asigurarea de răspundere civilă). Asigurarea de persoane nu are caracter de despăgubire, deoarece plata sumei asigurate nu depinde de existenţa şi întinderea prejudiciului. Asigurarea de persoane constituie o măsură de prevedere şi acumulare a unor sume de bani.

De regulă arendatorul este proprietarul obiectului contractului şi care dispune de toate documentele necesare de proprietate asupra acestui bun.Prin contractul de credit bancar. persoane juridice ori stat).-termenul împrumutului.Contractul de antrepriză. organizaţiile şi asociaţiile internaţionale. la fel şi cei născuţi vii după decesul lui. de regulă apare drept un contract de adeziune. că contractul de împrumut poate fi încheiat şi în formă verbală. ora.de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii. cauzată de moartea ultimei şi naşterea unor drepturi sau obligaţii similare. Pornind de la regimul juridic al contractului de antrepriză putem realiza clasificarea contractului de antrepriză după cum urmează:.cumpărare. dacă testatorul a dispus ca un anumit bun să fie exclus din masa succesorală şi transmis acestora sub formă de legat. Elementele contractului de locaţiune sunt:-părţiele persoanele fizice şi juridice ce dispun de capacitatea necesară de a închea contracte civile. j) Este un contract de regulă negociabil. CCRM nu stabileşte o regulă expresă cu privire la forma contractului de împrumut în lipsa acesteia. locul unde se află bunurile succesorale. numită deponent. conchidem. poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant. Legatar poate fi orice persoană.d)obligaţia depozitarului de a restitui bunul. sinalagmatic imperfect. clientul este obligat să recepţionaze lucrarea şi să plătească preţul convenit. prezentarea planului de afaceri.este un contract cu executare succesivă în timp. Pentru persoanele juridice această activitate trebuie să fie prevăzută de statut sau alt document constituitiv. persoanejuridice şi fizice capabile de a încheia acte juridice civile. iar moştenitorul testamentar răspunde pentru datoriile testatorului şi este obligat să execute legatul cu care este însărcinat. în cazul în care părţile au convenit în acest sens. noţiunea. cu titlu oneros şi poate fi atât comutativ cât şi aleatoriu.scrisă simplă. Moştenitorii legali şi testamentari. în dependenţă de formele mandatului pot fi atât o operaţie juridică sau pentru anumite operaţii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori pentru toate afacerile mandantului. Prin moştenire.de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea. negociat.obiectul în contractul de depozit ca şi la alte contracte îl formează totul ceia cu privire la ce părţile stabilesc drepturi şi obligaţii. care se va produce cu certitudine. 21.în funcţie de natura lucrărilor efectuate la executarea contractului de antrepriză. Deschiderea succesiunii este consecinţa juridică a încetării din viaţă a persoanei fizice (încetarea calităţii de subiect de drept a celui despre a cărui moştenire este vorba) şi produce efectul transmiterii de drept a patrimoniului său către moştenitorii legali sau testamentari. corelative şi interdependente. prin conţinutul său sau a unor drepturi şi obligaţii analogice în activul şi pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament în calitate de moştenitori. de regulă solemn şi consensual. Clasificarea contractului de transport.e)obligaţia deponentului de a ridica bunul depozitat. Momentul deschiderii succesiunii este concomitent cu încetarea din viaţă a celui care lasă moştenirea. Prin urmare. dar nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice. şi minuta survenirii ei. precum şi cei înfiaţi). deosebim:-contract de transport continuu. iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobînda şi alte sume aferente prevăzute de contract. Esenţa contractului constă în reglementarea transmiterii în scopul expluatării temporare a unui teren şi altor bunuri agricole. unde are loc transmiterea posesiei asupra bunului de la deponent la depozitar. numit şi reglementat. Prin contractul de antreptiză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client). prin care testatorul însărcinează unul sau mai mulţi moştenitori să transmită uneia sau mai multor persoane avantaje patrimoniale. iar legatarul creditor. În cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:descendenţilor – la infinit. Clasificarea. în continuare – bancă). categoriile. v-c cu ridicata. ani etc. unde părţile stabilesc termenul şi întinderea obligaţiilor privind păstrarea bunului.Contractul de donaţie produce următoarele categorii de efecte: efectele încheierii contractului. este un contract principal. legătarul este eliberat de răspundere faţă de creditorii testatorului. Moştenitorul însărcinat cu excutarea legatului devine debitor.Contractul de mandat. cumutativ. desemnat în ordinea prevăzută de lege.-este un contract principal. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrmoniale care pot fi evaluate în bani. efectele executării necorespunzătoare sau ţieexecutării contractului. pot activa şi persoanele fizice şi juridice străine. Dacă bunurile succesorale se află în diferite locuri. prevăzute de lege. Caracterele juridice ale contractului de transport sunt: -este un contract sinalagmatic.-contract de transport aerian.Legatul. după natura sa contractul de donaţie apare drept un contract irevocabil.-este un contract negociabil. 18. sinalagmatic. 22. este comandată de client. Faptul juridic care determină naşterea dreptului de moştenire îl constituie decesul persoanei fizice sau declararea morţii ei prin hotărîre judecătorească. principal. dar poate fi şi negociat. unde valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.Arenda.este un contract cu titlu oneros: pentru creditul acordat debitorul este obligat să plătească o dobîndă şi alte sume aferente prevăzute de contract. 13. 14.12. Contractul de mandat se atribuie la categoria obligaţiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice. c) în funcţie de modul de transportare. dar poate fi şi cu titlu oneros. părţile pot prevedea în contract şi alte obligaţii ale debitorului. Efectele acestuia. poate fi atât simplu cât şi afectat de modalităţi. părţile fie stabilesc perioada concretă. care pot fi persoanele fizice sau juridice capabile de a închea contracte civile. în baza art. dispunînd de dreptul de a cere executarea legatului. exector testamentar. -contract de transport de bunuri. Mandatul este consensual.Succesiunea.-contract de transport succesiv. soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii.Contractul de depozit. Vânzătorul se obligă să remită. deosebim:-contract de transport auto. este un contract cu titlu gratuit.i)obligaţia depozitarului de a nu folosi bunul depozitat.Contractul creditului bancar.-este un contract ce poate fi încheiate atât personal cât şi prin reprezentant. Persoana în favoarea cărei este făcut legatul se numeşte legatar şi nu are calitate de moştenitor. poate avea caracter gratuit sau oneros.-forma scrisă contractului de depozit presupune asigurarea opozabilităţii încheierii acestuia. este un contract sinalagmatic: drepturile şi obligaţiile părţilor sînt reciproce. deosebim. Dacă nu există bunuri imobile. b) în funcţie de conţinutul transportat. dar o anumită lucrare. calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.. cu titlu gratuit. locul).-este un contract cumutativ. deosebim: -contract de transport de pasageri. pe de o parte. cu executare succesivă.. efectele executării contractului. 16. Dacă moştenirea testamentară poate fi executată atît de către moştenitorii testamentari. Deschiderea succesiunii (momentul.constitutiv de drepturi. şi o liberalitate. o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere.dobînda în contractul de împrumut apare numai cînd contractul va avea caracter oneros.-conţinutul contractului de împrumut stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor. prevăzute în contract. mai înţelegem stingerea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane. privind garanţiile constituite şi bunurile ce fac obiectul acestora.este o dispoziţie testamentară curpinsă în testament. cît şi juridice. cumpărător. aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (persoane fizice. care după cum rezultă din esenţa legii. irevocabil. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic. În acest caz. pornind de la principiul consensualismului la încheierea contractelor. dar poate fi şi accesoriu. el poate renunţa la moştenirea testamentară şi să accepte numai moştenirea legal. pe cînd moştenitorului testamentar i se transmite universalitatea patrimoniului succesoral sau o cotăparte din această universalitate. Contractul de arendă este un contract cu titlu oneros. Caracterele juridice ale contractului de împrumut sunt:-este un contract sinalagmatic. succesiv.-este un contract numit şi reglementat. cît şi obţinertea unor alte rezultate efectuate de lucrări. este un contract de executare instantanee.-contract de transport maritim. constiutirea şi menţine pe toată perioada executării contractului a garanţiilor de rambursare a creditului asupra cărora au convenit părţile. la încheierea contractului de împrumut. h) Este un contract de executare succesivă. este un contract de regulă real. Structura juridică. iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit. iar călătorul şi respectiv clientul se obligă să plătească remuneraţia convenită. e) Este un contract real.-este un contract cu conţinut patrimonial. luni. predat de cealaltă parte. înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea. Prin contractul de vânzarecumpărare. v-c cu pact de răscumpărare. legatarului i se transmite obiectul fără a fi desemnat moştenitor. în proprietate un bun. Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar. o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător). Donaţiile simulate şi indirecte.Contractul de credit bancar prezintă următoarele caractere:-este un contract consensual: se consideră încheiat şi produce efecte juridice din momentul realizării acordului de voinţă a părţilor asupra clauzelor esenţiale ale contractului. în baza căruia o parte numită donator se obligă să mărească din contul patrimoniului său. este un contract cu conţinut patrimonial. iar aceasta. Donaţie este acel contract.41 Legii 828/1991. vc la licitaţie. o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit). Persoanele fizice trebuie să fie apte de muncă şi în stare de a se ocupa cu acticitatea agricolă. deasemenea pot primi legate. Arendaş poate fi orice suciect de drept al Republicii Moldova.-este un contract consensual. deoarece ei primesc moştenirea fără careva condiţii. Caracterele juridice ale contractului de depozit sunt: a) Este un contract sinalagmatic. negociabil. iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.contract de transport cu tracţiune animală. precum şi cea concepută în timpul vieţii testatorului.-este un contract translativ de drepturi.Contractul de vînzare . încheierea actelor de administrare şi conservare. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun. -forma contractului. Categorii: v-c la vedere-de probă.f) Este un contract ce poate fi încheiate atât personal cât şi prin reprezentant. Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lăsat moştenirea. marcînd. v-c cu amănuntul. iar dacă locul nu este cunoscut. este acel contract în baza căruia o parte numită depozitare obligă să păstreze bunul mobil. normele care guvernează instituţia moştenirii sînt aplicabile numai în cazul morţii unei persoane fizice.g)Este un contract numit şi reglementat.în funcţie de tipul antreprizei. 15. strănepoţi de la frate şi soră.Contractul de transport. Părţile contractului de credit bancar sînt creditorul (banca sau altă instituţie financiară autorizată conform legii. el va fi eliberat de obligaţia de a executa legatul. se efectuiază nu oarecare.-este un contract consensual.g)obligaţia deponentului de a confirma restituirea bunului de cătreh)depozitar. momentul în care încep să acţioneze prevederile legale referitoare la instituţia moştenirii. Moştenitorii legali nu pot executa legate. Bunul transmis în împrumut trebuie să fie introdus în circuitul civil şi su nu dispună de vicii ascunse. A moşteni sau a succede înseamnă a lua locul unei alte persoane. dar care nu poate fi determinat în ce parametri temporari se poate produce. 20. clasele succesorale. v-c drepturilor litigioase. Între legatar şi moştenitori testamentari există următoarele deosebiri: dreptul legatarului este limitat asupra unui sau mai multor bunuri concrete. Contractul de transport este acel contract în baza căruia o parte numită cărăuş sau transportator se obligă faţă de cealaltă parte numită pasager să o transporte împreună cu bagajele ei la locul de destinaţie sau faţă de client să transporte încărcătura la locul de destinaţie. obiect –bunuri mobile imobile introduse în circuitul civil. Subiecţii acestui contract sunt arendatorul şi arednaşul. c) Este un contract translativ de drepturi. cît şi de către un terţ. este un contract translativ de drepturi. iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen. Mandatul poate avea caracter general sau special. -cauza sau scopul contractului de împrumut este deosebit de necesar de a fi relevată corect.-este un contract translativ de drepturi. Momentul morţii se stabileşte după ziua (calendaristică).-este un contract cu titlu oneros şi comutativ. fie condiţionează restituirea împrumutului de producerea unui fapt juridic. Antrepriza are următoarele caractere:este sinalagmatic. privite ca o sumă de valori active şi pasive.-este de regulă un contract negociabil.Contractul de împrumut. Obiectul. negociabil. conţinutdrepturile şi obligaţiile părţilor. se consideră locul unde se află partea principală ca valoare a bunurilor mobile. b)obligaţia deponentului de a înştiinţa depozitarul despre natura şi caracteristicile. translativ de drepturi. de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea. b) Este un contract de regulă cu titlu gratuit. sau a obligat pe ceilalţi moştenitori testamentari să execute un legat de altă natură în favoarea altui moştenitor. 19. şi debitorul. consensual. caracteristica generală Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile.-este un contract numit şi reglementat. obligaţia de a încheia contracte de asigurare a bunurilor constituite ca garanţii şi de a cesiona în favoarea băncii drepturile ce decurg din aceste contracte. de regulă consensual.este un contract de executare succesivă. colateralilor – pînă la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali privilegiaţi – nepoţi de frate şi soră. inclusiv şi cele cu caracter periculos a bunurilor lăsate la păstrare. dar poate fi şi formal. Drepturile şi obligaţiile părţilor sunt:a)obligaţia depozitarului de a primi bunul la păstrare. cu conţinut patrimonial. iar aplicînd regulile fgenerale privind forma actelor juridice civle conchidem că împrumutul poate fi încheat în formă verbală . Obligaţia băncii punerea la dispoziţia debitorului a creditului în mărimea şi în condiţiile prevăzute în contract. determinată în zile. atît din partea tatălui. dacă în contractul de vânzarecumpărare nu este prevăzut altfel. cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea. cum ar fi: prezentarea spre verificare a documentelor privind situaţia financiară a debitorului. implicit.-cauza în contractul de depozit trebuie să corespundă scopului de asigurare a păstrării bunului. categoriile. Contractul de donaţie este caracterizat prin următoarele: este un contract de regulă unilateral. însă poate fi şi revocabil. obligaţia de a informa banca despre survenirea unor împrejurări neprevăzute care ar putea pereclita executarea oligaţiilor etc. uzufrucruar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la expluatarea acestora pe o perioadă determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Obligaţiile debitoruluii ce rezultă din contract sînt următoarele: restituirea (rambursarea) creditului. v-c întrprinderii ca un complex patrimonial 17. structura şi categoriile. Contractul de credit bancar se încheie în formă scrisă.-contract de transport combinat. cu titlu gratuit. cel al deschiderii sucesiunii va fi considerat locul unde se află partea cea mai valorosă a bunurilor imobile. noţiunea. care pot fi atît persoane fizice . .k)dreptul depozitarului de retenţie asupra bunului transmis în depozit în cazul în care deponentul nu achită plata pentru depozit sau nu despăgubeşte cheltuielile pentru păstrarea bunului depozitat. pe de altă parte. este un contract numit şi reglementat.Contractul de donaţie.contract de transport feroviar. utilizarea creditului conform destinaţiei.d) Este un contract cu conţinut patrimonial.-contract de transport cosmic. patrimoniul celeilalte părţi numite donatar.j)obligaţia deponentului de a restitui cheltuielile suportate dedepozitar pentru păstrarea bunului. Obiectul contractului de arendă este terenul de pămînt şi alte bunuri agricole. antrepriza simplă şi contractul de prestări de servicii. şi autentică(scrisă cu autentificare). Donaţie constituie un contract prin care o parte se obligă a transmite celeilalte părţi. documentele referitoare la bun. strîns legate între ele. se obliga sa acţioneze in numele si pe contul mandantului. concomitent cu predarea bunului. părţi -vînzător. a) în funcţie de tipul mijlocului de transport cu care se face transportarea. obligaţia de a nu înstrăina şi a nu greva cu noi sarcini bunurile gajate. Dacă moştenitorul testamentar este concomitent şi moştenitor legal. prin acceptarea mandatului. -este un contract cu conţinut patrimonial. colaterali ordinari – veri primari).-obiectul contractului îl constituiet transmiterea bunului în împrumut pentru o anumită perioadă de timp. Elementele contractului de împrumut sunt: -părţile. exprimat în forma cerută de lege. dacă s-a năsut vie la data decesului succesorului.-contract de transport fluvial.f)obligaţia depozitarului de a restitui fructele bunului depozitat. apoi legatul poate fi executat doar de către moştenitorii testamentari. deosebim antrepriza privind producerea bunurilor şi antrepriza privind modificarea bunurilor şi prestarea de servicii.c)obligaţia deponentului de a achita plata pentru depozit. În această calitate. Obiectul contractului îl constituie serviciul bancar de punere la dispoziţia debitorului a unei sume de bani în condiţiile prevăzute de contract. plata dobînzii şi a altor sume aferente creditului.-este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant. oneros cu executare imediată. Astfel lucrarea este efectuată pe riscul antreprenorului.

care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile. apoi la etapa de tentativă el transformă aceste condiţii în posibilitate reală de a săvîrşi infracţiunea pentru a-şi atinge scopul criminal. între stat şi infractor. care a fost însă întreruptă sau. care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice. pe lângă condiţiile indicate deja. căci făptuitorul nu a acţionat cu voinţă liberă. ca reprezentant al societăţii. iar prejudiciul se justifică dacă în timpul reţinerii infractorului aceasta a fost unica metodă de a-l reţine. sinopsisul filmului. schitele si operele plastice referitoare la geografie. b) operele dramatice si muzical-dramatice. dintre care două obiective: obiectul şi latura obiectivă. ce urmează a fi furat. stabilite de legea penală. prevăzută de legea penală. 27. indiferent de cetatenia titularului dreptului de autor. adoptarile. videofilme. a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. ea se consumă cînd se înfăptueşte în întregime acţiunea(inacţiunea) şi s-a produs urmarea periculoasă prevăzută de legea penală Infracţiunea consumată absoarbe în conţinutul ei toat formele anterioare ale infracţiunii. Obiectul infracţiunii îl constituie persoana. În cele mai multe cazuri făptuitorul nu trece direct la înfăptuirea hotărîrii infracţionale.Temeiul includerii constrângerii fizice sau psihice în categoria cauzelor care înlătură caracterul penal al infracţiunii este generat de lipsa libertăţii de voinţă şi acţiune (inacţiune) a făptuitorului. Dreptul de autor se constituie din drepturi cu cracter patrimonial (economic) si nepatrimonial (personal. în primul rînd. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. acesta rezultind din insusi faptul crearii ei. şi două subiective: subiectul şi latura subiectivă. diverse întâmplări cu caracter accidental. În cazul unor infracţiuni se cere existenţa unei duble forme de vinovăţie. tele-. În cazul anumitor infracţiuni. adică să aibă o calitate specială.-Luarea de măsuri în vederea îngreunării descoperii faptei ce se va comite sau în vederea asigurării folosului ce va rezulta din infracţiune (de exemplu: aducerea unui autovehicol în apropierea locului unde se va comite omorul. Temeiul juridic al răspunderii penale îl constituie componenţa infracţiunii. b) orala (rostire publica. n-a produs rezultatul cerut de lege pentru existenţa infracţiunii în forma-tip a acesteia. cu respectarea anumitor condiţii prevăzute. Este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa.). brosuri. f) in alte forme cunoscute in prezent sau care urmeaza sa fie descoperite. ori cu privire la timpul în care posesorul unui bun. prelucrarile si orice alte prelucrari ale operelor literare. Conform CP infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvîrşită întruneşte toate semnele componenţei de infracţiune. 25.). e) riscul întemeiat. Nu constituie infracţiune fapta. destinatia si valoarea fiecarei opere. tablou.Componenţa de infracţiune.). pentru completarea laturii subiective. titularii dreptului de autor ai carora sint persoane fizice sau juridice din Republica Moldova. Latura subiectivă constă în totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a infractorului faţă de materialitatea faptei săvârşite. energii. e) volumetrico-spatiala (sculptura. Reţinerea infractorului şi predarea acestuia organelor de drept va constitui un impediment la săvârşirea de noi infracţiuni. in care si-a gasit expresie opera respectiva. iar fapta comisă nu prezintă caracter prejudiciabil. macheta. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. modul. lucrurile. moral). lipseşte de acasă). Includerea stării de extremă necesitate în categoria cauzelor care înlătură caracterul penal al infracţiunii este condiţionată de faptul că persoana poate fi expusă unor pericole generate de evenimente. prin crearea condiţiilor şi apropierea mijloacelor necesare înfăptuirii infracţionale. dacă în urma acestei constrângeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile. de caracteristica laturei ei subiective. daca ea a fost publicata in Republica Moldova in decurs de 30 de zile de la data primei ei publicari peste hotare. Elementele subiective: drept subiecţi ai infracţiunii sunt considerate persoanele fizice responsabile care.sau fotocadru etc. ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atac periculos. pentru ca acea faptă să constituie infracţiune. precum si de procedeul de reproducere a ei. Opera se considera de asemenea publicata pentru prima data in Republica Moldova. Este vorba de un subiect special al infracţiunii. Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. modificarea unei chei pentru a pătrunde în locuinţa femeii pe care subiectul şi-a propus să o violeze). i) operele fotografice si operele obtinute print-un procedeu analogic fotografiei. cauză din care făptuitorul nu-şi poate dirija acţiunile. tele-. prevăzută de legea penală. bazele de date etc. Elementele obiective: Obiectul infracţiunii constă în valorile şi relaţiile sociale împotriva cărora sunt îndreptate faptele care constituie elementul material al infracţiunii şi care sunt vătămate sau puse în pericol prin săvârşirea acestora. Nu constituie infracţiune fapta. caracteristic pentru ele fiind faptul că intervin înainte de executarea şi teleologic năzuesc să asigure buna desfăşurare a acestea. h) oprele de arta aplicata. l) alte opere. săvârşită în stare de extremă necesitate. Actele morale constau în crearea de condiţii psihice sau morale fovorabile săvîrşirii faptei (de exemplu: culegerea deinformaţii necesare executării. nu constituie infracţiune. articole. Temeiurile enunţate vor produce efecte de înlăturare a caracterului penal al faptei numai cu privire la persoana care a acţionat efectiv sub imperiul constrângerii. Latura obiectivă a infracţiunii constă din totalitatea condiţiilor privitoare la actul de conduită. prevăzută de legea penală. nu-şi dirijează voinţa în mod liber şi săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. j) hartile. prevăzută de legea penală. Semnele principale ale ei sunt: acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă. înloturarea unor obstacole materiale din calea săvîrşirii acestea). cât şi lipsa de vinovăţie. Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material. note muzicale etc. constructie etc. impuse prin lege. model. stabilite prin lege. Obiecte ale dreptului de autor sint: a) operele literare (carti.). Nu toate infracţiunile au un obiect material. sculptura. mijloacele. plan. care constă în obiectele. Dacă la etapa de pregătire a infracţiunii infractorul crează intenţionat condiţiile necesare pentru săvîrşirea infracţiunii. subiectului i se cere. aranjamentele operelor muzicale. ca semn principal al subiectului. Infracţiunea consumată (terminată). săvârşită în stare de legitimă apărare. Nu constituie infracţiune fapta. Dimpotrivă. precum şi persoanele juridice. Vinovăţia poate fi intenţionată sau din imprudenţă. bunurile sau corpul persoanei faţă de care sau împotriva căreia a fost îndreptată acţiunea sau inacţiunea criminală. din cauze independente de voinţa făptuitorului. etapă în care se produce rezultatul urmărit sau acceptat de făptuitor. Autorul beneficiaza de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale. Pentru aparitia si exercitarea dreptului de autor nu se cere inregistrare. orânduirea constituţională. Din faptul procurarii obiectului nu rezulta faptul investirii posesorului acestuia cu careva drepturi de autor. şi urmarea sau rezultatul prejudiciabil al infracţiunii. drepturile şi libertăţile acesteia. planurile. Dreptul de autor se extinde asupra: a) operelor. ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă. programe pentru computer est. Nu constituie infracţiune fapta. născut ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni. în momentul săvârşirii faptei. filme cu diapozitive etc. Tentativa este o formă atipică a infracţiunii. de arta sau stiintifice exprimate in forma: a) scrisa (manuscris. proprietatea. ce se caracterizează prin punerea în executare a hotărîrii de a săvîrşi infracţiunea prin intenţie executare. prevăzută de legea penală. Prin inacţiune se înţelege rămânerea în inactivitate. împrejurările săvârşirii infracţiunii etc. care definesc faza actelor preparatorii. precum şi întreaga ordine de drept. Tentativa de infracţiune este considerată acţiunea sau inacţiunea intenţionată îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni dacă. urbanistica si de arta horticola. Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârşită. în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. scenariile. precum si enciclopediile. 26. pacea şi securitatea omenirii. deci nu se implică în executarea propriu zisă a actelor ce caracterizează elementul material al infracţiunii. Reproducerea unei opere de arta plastica in scopuri comerciale se permite in baza contractului cu autorul 24. Fapta se consideră săvârşită fără vinovăţie doar în cazurile indicate expres în lege.sau videoimprimare (mecanica. n-a produs rezultatul urmărit de infractor. Infractorul se abţine să acţioneze în sensul îndeplinirii unei obligaţiuni de serviciu sau civice. şi de a-1 constrânge să o execute. culegerile. corelativ cu obligaţia infractorului de a suporta aplicarea şi executarea sancţiunii. o condiţie specială.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei Se consideră cauze care înlătură caracterul penal al faptei: a) legitima apărare.căutarea de favorizatori ori tăinuitori). independenţa şi integritatea teritorială a RM. stiintifice. la momentul săvârşirii infracţiunii au atins vârsta de 14 pentru unele infracţiuni şi 16 ani. b) reţinerea infractorului. mediul. suveranitatea. Drept etapă incipientă a săvîrşirii unei infracţiuni intenţionate este considerată pregătirea de infracţiune. asigurarea cu mijloace de transport şi a locului de refugiu după comiterea faptei. În ştiinţa dreptului penal sunt denumite acte preparatorii toate actele prin care se pregăteşte săvîrşirea acţiunii ce constitue elementul material al infracţiunii. la care Republica Moldova este parte. confecţionarea unui şperaclu în vederea comiterii unui furt. prevăzută de legea penală. Activitatea de reţinere a infractorului. a cărei esenţă constă în crearea condiţiilor necesare pentru săvîrşirea ei.). dactilografie. indiferent de faptul daca operele pe baza carora acestea au fost create sau pe care le includ sint sau nu obiecte ale dreptului de autor. de a aplica infractorului sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Prin acţiune se înţelege activitatea fizică. deoarece nu la orice infracţiune valoarea socială ce constituie obiectul juridic este susceptibilă de încorporare într-un lucru. prin textele de incriminare ale acestora sunt prevăzute şi alte condiţii referitoare la scop şi motiv. indiferent de locul primei lor publicari. c) operele muzicale cu sau fara text. d) operele coregrafice si pantomimele. Constrângerea psihică constă într-o ameninţare asupra psihicului persoanei care. stabilite de legea penală. Dreptul de autor asupra unei opere create prin munca comuna a doua sau mai multe persoane apartine coautorilor. să îndeplinească. este luată în consideraţie şi responsabilitatea persoanei. imediat.23. reglementată. indiferent de faptul daca aceasta opera constituie un tot unitar sau este formata din parti. Operele derivate si alcatuite sint ocrotite de dreptul de autor. desen tehnic.-culegerea de date sau informaţii de natură să facă posibilă ori să uşureze săvîrşirea infracţiunii (de exemplu: culegerea de informaţii cu privire la locul unde se află obiectul material pe care subiectul vrea să-l distrugă. material şi real. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice care constă în raportul juridic penal de constrângere.). deşi a fost efectuată în întregime. urmarea sau rezultatul prejudiciabil şi raportul de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă. b) operelor publicate pentru prima data in Republica Moldova. magnetica. f) operele de pictura. Infracţiunea consumată constituie ultima etapă din dezvoltarea infracţiunii. pentru a împiedica pătrunderea. prevăzută de legea penală. a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel. ea nu şi-a produs efectul. Deteminarea momentului terminării infracţiunii depinde de faptul cum este structurată la articolul corespunzător din Partea Specială a Codului penal aceea sau altă componenţă de infracţiune şi.Dreptul de autor în Republica Moldova. interzisă şi descrisă prin textul incriminator al infracţiunii. artei si stiintei exprimate intr-o anumita forma obiectiva ce permite a le reproduce. îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. fără a încerca să-i asigure succesul prin pregătirea anterioară a unor condiţii şi mijloace cît mai favorabile. c) audio. Elementele şi semnele componenţei de infracţiune. locul săvârşirii faptei. d) constrângerea fizică sau psihică. Drept temei pentru instituirea legitimei apărări în calitate de cauză care înlătură caracterul penal al faptei serveşte atât lipsa caracterului prejudiciabil. studierea locului şi a mijloacelor cu care ar urma să fie comisă fapta.producerea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor necesare săvîrşirii infracţiunii(de exemplu: cumpărarea unei arme în vederea săvîrşirii unui omor. Actele de pregătire materiale constau în crearea de condiţii materiale favorabile pentru săvîrşirea faptei (de exemplu: producerea sau procurarea mijloacelor pentru realizarea acţiunii constitutive. k) operele derivate si integrante (traducerile. c) starea de extremă necesitate. indiferent de forma. Este în legitimă apărare şi persoana care săvârşeşte fapta. pasivitatea. libretele. Nu este în stare de extremă necesitate persoana care. Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare.Etapele activităţii infracţionale sunt: Pregătirea de infracţiune. În afară de persoană fizică şi juridică şi vârstă. Răspunderea penală constituie o consecinţă inevitabilă a săvârşirii infracţiunii. sub imperiul acestei presiuni şi ca urmare a ei. integritatea corporală sau sănătatea sa.Răspunderea penală. Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. g) operele de arhitectura. alte acte normative sau care decurg din contracte etc. Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit articolelor CP. Modalităţile actelor preparatorii: -procurarea. potrivit legii. săvârşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. grafica si alte opere de arta plastica. video. schita. Componenţa de infracţiune se formează din patru grupe de semne ce caracterizează cele patru elemente ale infracţiunii. tocmai pentru aşi asigura o şansă superioară de înfăptuire a infracţiunii proectate. d) de imagine (desen. numerica. stipulată în legea penală. c) altor opere in corespundere cu tratatele internationale. În acest caz persoana nu acţionează cu vinovăţie. alte proceduri speciale sau respectarea altor formalitati. este exprimată în hotărârea de condamnare şi de aplicare a pedepsei penale corespunzătoare. comportarea umană activă. antologiile. arhitectura si alte stiinte. O mare parte din infracţiuni au un obiect material. astfel fapta prezentându-se ca o activitate social-utilă. în vederea transportării imediate a cadavrului. Prin reţinere a infractorului se înţeleg acţiunile de cauzare a unor prejudicii în timpul captării şi predării organelor de drept a persoanei care a comis o infracţiune şi care se sustrage de la răspunderea penală. Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective. ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă. Se consideră socialmente utile acţiunile legate de cauzarea unui prejudiciu persoanei care a comis o infracţiune şi care se sustrage de la răspunderea penală. Semnele secundare ale laturii obiective sunt timpul. cine-. atit publicate cit si nepublicate. pentru existenţa propriu-zisă a faptei penale sau pentru ca ea să îmbrace o formă calificată.). cerinţă impusă de subiectul infracţiunii. atragerea de complici. îndreptat împotriva sa. În cazul anumitor infracţiuni. interpretare publica etc. într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. de obicei infractorii se angajează anterior trecerii la executarea propriu zisă în săvîrşirea unor acte de pregătire materială sau morală. proiectele de scenarii. Constrângerea fizică este o presiune condiţionată de o energie străină care îl pune pe făptuitor în imposibilitatea de a-şi dirija în mod liber voinţa şi îl determină să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.). cerute de lege pentru existenţa infracţiunii. Realizarea răspunderii penale. de arta. . bun sau persoană. Semnul principal ce intră în structura laturii subiective a oricărei infracţiuni este vinovăţia. Nu constituie infracţiune fapta. e) operele audiovizuale (cine-. în condiţiile legii. Dreptul de autor protejeaza operele creatiei intelectuale in domeniul literaturii. adică condamnarea publică de către stat a faptei prejudiciabile săvârşite şi a infractorului. Componenţa de infracţiune constă din totalitatea semnelor obiective şi a celor subiective. topografie. optica etc. metoda.

determină problema răspunderii penale a participanţilor la infracţiune. b) tragerii la răspundere administrativă. persoana care a săvârşit o infracţiune a recunoscut vinovăţia. urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat. ea poate fi liberată de executarea reală. b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate. cât şi ca pedepse complementare. cauzând anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor. instigator sau complice. Amenda. dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale. Participanţii Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei. nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni. în neîndeplinirea unei obligaţiuni impuse de lege sau de alte acte normative. Formele participaţiei. d) Prin pierderea graiului (limbii) se înţelege pierderea capacităţii de exprimare a gândurilor pin sunete articulate.Liberarea de pedeapsă penală. f) liberării condiţionate. Infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie simplă dacă la săvârşirea ei au participat în comun. iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.Persoana care a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către instanţa de judecată în cazurile: a) minorilor. a funcţiilor de administrare. a unui titlu special. a reparat prejudiciul cauzat şi nu mai prezintă pericol pentru societate. Persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător li se pot aplica următoarele pedepse: a) amendă. Pentru ca să existe elementul de participaţie penală. a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de pedeapsă complementară. c) fapta să fie săvârşită în cooperare materială sau intelectuală. Această stare poate fi condiţionată de pierderea limbii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale. cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală. instituţia participaţiei îndeplineşte în acelaşi timp şi un rol special. Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvârşit o infracţiune de la executarea reală. e) cooperarea mai multor persoane să nu fie cerută de conţinutul legal al infracţiunii.Pierderea vederii la un ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de muncă mai mult de 1/3. Deci persoanei i se determină o anumită pedeapsă reală şi totodată ea este liberată de executarea ei. va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârşire a infracţiunii. . li se pot aplica următoarele sancţiuni administrative: a) amendă în mărime de până la 150 unităţi convenţionale.e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei. persoanelor care au săvârşit infracţiuni. precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor. la momentul examinării cauzei în judecată. a) Din rândul acţiunilor periculoase pentru viaţă fac parte vătămările care prin însăşi natura lor sunt primejdioase pentru viaţa victimei în momentul producerii lor sau care în evoluţia lor obişnuită. Aplicarea liberării de răspundere penală minorilor este posibilă numai în cazul respectării următoarelor condiţii cumulative: a) infracţiunea trebuie să fie săvârşită pentru prima oară.04 şi mai mică).Se consideră complice persoana care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi. g) pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă. când victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii. care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii. prevăzută de legea penală. în calitate de coautori. care a împlinit vârsta de 14 ani. Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:a) de un singur autor.Categoriile: Persoanelor fizice care au săvârşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:a) amendă. ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. închisoarea. precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora. de afecţiuni anatomo-funcţionale ale coardelor vocale sau de origine nervoasă. o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii. trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe pluralitate de făptuitori. Prin pedeapsă principală se înţelege acea pedeapsă pe care instanţa de judecată o poate aplica în singularitate pentru fapta penală săvârşită.Legislaţia penală în vigoare prevede şi posibilitatea liberării condamnaţilor de pedeapsa penală numită. cât şi a altor persoane.e) arest. Persoana care pentru prima oară a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea. au preîntâmpinat ducerea de către autor a infracţiunii până la capăt. Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă. a unui titlu special. a capacităţii de reproducere.Se consideră organizator persoana care a organizat săvârşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei. dacă persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii. caracteristic numai pentru ea: ilustrează criteriile obiective şi cele subiective necesare activităţii infracţionale comune. a contribuit activ la descoperirea infracţiunii.d) liberarea de pedeapsă a minorilor. a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracţiune. 30. piciorului ori încetarea funcţionării acestora. d) pasibilă de pedeapsă penală. Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă. prevăzute de partea specială a CP. Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale dacă aceste persoane. Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care. Se consideră instigator persoana care.Liberarea de răspundere penală. stabileşte cercul de persoane responsabile pentru această activitate infracţională. Inacţiunea constă într-o comportare pasivă. dar şi a persoanelor care au luat parte la infracţiune în calitate de instigatori. e) schimbării situaţiei. b) infracţiunea comisă este uşoară sau mai puţin gravă.f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave. li se pot aplica măsurile de constrângere cu caracter educativ. graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia. f)Boala psihică şi legătura ei cauzală cu trauma victimei se stabileşte de către expertiza psihiatrică. c) instanţa de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a individului este posibil fără ca făptuitorul să fie supus răspunderii penale. financiare sau politice. Aceasta înseamnă că dacă. b) să existe o legătură subiectivă (coeziune psihică) între participanţi. b)participaţie complexă. din care cauză este inclusă la categoria vătămărilor corporale grave. Prin faptă se înţelege manifestarea exterioară a comportamentului unei persoane sub formă de acţiune sau inacţiune prejudiciabilă. Prevenirea morţii prin acordarea asistenţei medicale nu poate fi considerată ca motiv obiectiv pentru a renunţa la calificarea vătămărilor în cauză drept periculoase pentru viaţă.Tipurile pedepsei: principale şi complimentare. trimiterea într-o unitate militară disciplinară. a renunţat la ducerea până la capăt a acesteia. a pedepsei penale pronunţate prin hotărâre a instanţei de judecată. asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla. organizator. f) boală psihică. Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei. a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat. Liberarea de pedeapsa penală se aplică numai de către instanţa de judecată şi numai faţă de acele persoane. b) infracţiunea trebuie să fie uşoară sau mai puţin gravă. determină o altă persoană să săvârşească o infracţiune.g) amânarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani. instigator sau complice. complici sau organizatori. Semnele infracţiunii sunt: a) prejudiciabilă. dar. urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. detenţiunea pe viaţă se aplică numai în calitate de pedepse principale.c)grup criminal organizat.b) de doi sau mai mulţi autori.Persoana care a săvârşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere administrativă de către instanţa de judecată dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. a contribuit activ la descoperirea acesteia. b) arest contravenţional de până la 90 de zile. în acest mod. Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă o normă prohibitivă ce interzice o anumită activitate. Pedeapsa principală poate fi însoţită. Latura obiectivă a vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii se poate realiza prin provocarea a cel puţin unei daune din cele catalogate produse sănătăţii persoanei: a) acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii lor. adică nu numai a persoanelor care săvârşesc nemijlocit acţiuni ce formează latura obiectivă a infracţiunii concrete. Infracţiunea poate fi săvârşită de una sau mai multe persoane împreună. a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune. Persoanelor liberate de răspundere penală. benevol şi definitiv. e) Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia presupune pierderea mâinii. c) Prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o stare ireversibilă. Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infracţiunii până la capăt este supusă răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvârşită conţine o altă infracţiune consumată. parţială sau totală a pedepsei pronunţate prin hotărârea instanţei de judecată. de o pedeapsă complementară.g) închisoare. Munca neremunerată în folosul comunităţii. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el pentru a preîntâmpina comiterea infracţiunii. conţine semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod. ca formă deosebită a activităţii infracţionale. c) persoana s-a autodenunţat de bună voie. c) renunţării de bună voie la săvârşirea infracţiunii. arestul.Persoana care pentru prima oară a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă. Specificul participaţiei. fără un tratament corespunzător.28. indicaţii. din care cauză ea face parte din vătămările corporale medii. în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice. În lipsa uneia dintre aceste semne nu există infracţiune.b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. provoacă moartea victimei. reglementează ordinea şi limitele răspunderii participanţilor.Se consideră autor persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. corectarea condamnatului. 33. în alte forme. formal. Pedeapsa complementară este acea care îndeplineşte rolul de completare a represiunii şi este aplicabilă numai după o pedeapsă principală. i) desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. parţială sau totală. c) săvârşită cu vinovăţie. două sau mai multe persoane. Participanţii trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii. b) Prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă de ambii ochi sau starea vederii când obiectele nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai puţin (acuitatea vederii 0. 32. Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii cumulative: a) persoana a săvârşit o infracţiune pentru prima dată. se va stabili că persoana sau fapta săvârşită nu mai prezintă pericol social. Privarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea acesteia se aplică atât ca pedepse principale. Persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Retragerea gradului militar. se poate vorbi despre participaţie la această faptă. Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate. printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse. organizator. Dacă la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală participă mai mulţi făptuitori. care dau dovadă de corectare şi reeducare. precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor. în numele legii. în anumite cazuri prevăzute pentru infracţiunea concretă. Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală. auzului.h) detenţiune pe viaţă. Supunându-se regulilor generale ale dreptului penal pentru combaterea infracţionalităţii. Infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie complexă dacă la săvârşirea ei participanţii au contribuit în calitate de autor.c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. prestare de informaţii. după săvârşirea infracţiunii. precum şi persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei. b) prevăzută de legea penală. Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. d) pierderea graiului. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. s-a autodenunţat de bună voie.Participaţia penală. a cărei activitate se întemeiază pe diviziune. prin orice metode. a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau. între membrii organizaţiei şi structurile ei.c) retragere a gradului militar. g) prescripţiei de tragere la răspundere penală. b) pierderea vederii. Participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor. Pierderea auzului de o ureche antrenează o incapacitate de muncă permanentă. 29.Noţiunea de infracţiune şi semnele ei. cât şi ca pedepse complementare. acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole. f) trimiterea într-o unitate militară disciplinară (pentru militarii care îndeplinesc serviciul militar în termen. care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social. Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune dacă ea.Pedeapsa penală. Gradul de gravitate a acestei consecinţe a vătămării se apreciază cu concursul medicului legist. Se consideră renunţare de bună voie la săvârşirea infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârşirea infracţiunii. fiind lipsită de importanţă. mai puţin de 1/3. Formele: În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie: a)participaţie simplă. 31. d) una şi aceeaşi faptă prevăzută de legea penală să fie săvârşită de către toţi participanţii. însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă. în acest mod.În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave. e) pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia. h) întreruperea sarcinii. Tipurile şi categoriile pedepselor penale Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată. g) Pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă se stabileşte în procente (mai mult de 33%) în baza datelor obiective şi în conformitate cu datele tabelului pentru aprecierea incapacităţii de muncă Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă. la data judecării cauzei. privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică atât ca pedepse principale. datorită schimbării situaţiei. fiecare realizând latura obiectivă a infracţiunii. săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.d) munca neremunerată în folosul comunităţii. deşi. d) căinţei active. c) pierderea auzului. c) lichidare. în alt mod. d)organizaţie (asociaţie) criminală.

Obiectul infracţiunii îl formează relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală a activităţii economice. dispariţia rapidă a făptuitorului de la locul infracţiunii etc. Răspunderea penală pentru comiterea huliganismului agravant (alin. fie spre dobândirea. acţiunile de huliganism pot ti diverse: acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate. prin conţinutul lor. gesturi. 38. (2) al art. este prezenţa unor motive huliganice deosebite (convingeri. complicitate prin ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză. Pentru constatarea acestui semn constitutiv al tâlhăriei trebuie să ţinem cont de toate circumstanţele cauzei: caracterul ameninţării. al obiectelor sau armelor cu care ameninţa infractorul. posesia sau utilizarea de bunuri. Aşadar. în comparaţie cu cel aplicat pentru furt. au creat la momentul aplicării lor un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei. a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvârşirii infracţiunilor. prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt mijloc. de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice luarea unor anumite decizii. şi el doreşte săvârşirea acestor acţiuni. La calificare. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani.56 CP. că aplică violenţă asupra persoanelor sau ameninţă cu aplicarea unei asemenea violenţe. influenţa psihică sau fizică asupra altor participanţi în sensul renunţării la comiterea de mai departe a infracţiunii planificate etc. 4) modul deschis. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Săvârşirea acţiunilor orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti. înşfacă de pe tejghea o marfă şi fuge etc. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni. ca obiect juridic secundar apar relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului. însă în unele cazuri poate fi săvârşit pe neaşteptate şi pe neobservate (pe ascuns): o lovitură de după colţ. În cazul săvârşirii acţiunilor prevăzute de alin. dispun de valoare materială şi cost determinat. subiect poate fi orice persoană care a atins vârsta de 14 ani. a contribuit la preîntâmpinarea realizării actului de terorism şi dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.bărbaţii).1 din art. Jaful. orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti. Infracţiunea de jaf este o infracţiune materială. implicit. Obiectul juridic special al infracţiunii de jaf îl constituie relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. precum şi activitatea normală a organelor şi instituţiilor publice. se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Metodele şi formele sustragerii deschise a bunurilor proprietarului pot fi diferite.278 prevede. fie spre tăinuirea. Terorismul. teama martorilor oculari de o eventuală aplicare a violenţei. Latura obiectivă a tâlhăriei se realizează printr-un atac săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor. deghizarea (camuflarea) sau denaturarea informaţiei privind natura. atacul unui paznic care dormea etc. dacă acestea sunt săvârşite în scopul de a submina securitatea publică. precum şi ameninţarea cu săvârşirea unor astfel de acţiuni în aceleaşi scopuri. exprimată printr-o vădită lipsă de respect faţă de societate. precum şi că acţiunile sale. Or. Condiţiile de liberare de răspundere penală în baza temeiurilor indicate sunt identice condiţiilor descrise în art. demonstrare a armei. Art.188 CP. cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave. cunoscând că bunurile (banii) sunt un rezultat al săvârşirii de infracţiuni. (1) al art. Persoanei care a comis actul de terorism. adică provocarea unor explozii.79 CP. (2) al art. este obligatorie stabilirea scopului special . şi obiectul juridic special devine complex: obiectul juridic principal al faptei prevăzute la lit. 35.de a submina securitatea publică. Latura subiectivă a tîlhăriei se manifestă. deosebirea constând în faptul că infracţiunea de diversiune se comite în scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării. imbolduri). Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă. 287 CP Huliganismul. Sustragerea averii se consideră efectuată în mod deschis dacă ea a fost săvîrşită cu bună-ştiinţă în prezenţa victimelor sau a altor persoane care îşi dădeau seama de caracterul acţiunilor făptuitorului. a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvârşirii infracţiunilor. care a atins vârsta de 14 ani. Latura obiectivă a infracţiunii de terorism este compusă din conţinuturile alternative indicate în dispoziţia articolului comentat şi se realizează prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni: provocarea unor explozii. precum şi alte acţiuni care. care se datorează caracterului alternativ al acţiunii adiacente din cuprinsul faptei de la lit. Tîlhăria. de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice. dezorientarea. Infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune formală. Alin. La semnele obligatorii ale laturii subiective se referă motivul şi scopul de profit. în calitate de circumstanţă atenuantă specială. că opune rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice. dar mărturiseşte şi despre periculozitatea socială mai mare a făptuitorului. a cuţitului şi a altor obiecte a căror folosire poate cauza daune vieţii ori sănătăţii persoanei atacate. în primul rând.CP Terorismul. înţelegere. Toate acestea justifică tratamentul mai aspru aplicat pentru jaf. dar prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt mijloc a contribuit la preîntâmpinarea realizări actului de terorism. se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani în cazul săvârşirii acţiunilor prevăzute de alin. 187 din CP al RM. Ca obiect suplimentar al terorismului apare viaţa şi sănătatea persoanei. smulge căciula unui trecător sau a unele obiecte preţioase. (2) al art. în ipoteza examinată. 287 din CP fiind alternativă. La calificare. împrejurarea în care o persoană a participat la pregătirea actului de terorism. adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate. surprinderea şi şovăiala martorilor oculari. patrimoniul şi ordinea de administrare.243. despre care persoana ştie că constituie venituri provenite din activitate infracţională. iar făptuitori . posesia sau utilizarea de bunuri de care se ştie că provin din săvârşirea unei infracţiuni. de îmbogăţire din contul averii străine. iar acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune. fie spre tăinuirea. Prin ordine publică se înţelege un sistem stabil de relaţii sociale. însoţită de acţiuni care. dar şi internaţional. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. obiectul material al jafului are un caracter complex: obiectul material principal coincide cu obiectul material al furtului. 187 din CP al RM. Art. obiectul juridic secundar al jafului are un caracter alternativ. precum şi acţiunile care. însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. 36.a scopului de cupiditate (profit). 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. adică vinovatul poate imediat să transforme ameninţarea în acte de violenţă fizică. în cazul dat. jaful adoptă forma unei infracţiuni complexe. care îl deosebeşte de alte infracţiuni.34. de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite decizii. Excepţie constituie cazul acţiunii agravantei specifice a jafului de la lit. dobândirea.1 art. Subiect al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător. făptuitorul ignorează prezenţa altor persoane şi. prin acţiuni premeditate. o împuşcătură din ambuscadă. fie spre participarea la orice asociere. cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni. plasarea sau apartenenţa acestor mijloace băneşti. despre care persoana ştie că provin din activitate infracţională. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii atacului asupra unei persoane. însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. Obiectul terorismului îl constituie securitatea publică. Nu poate fi socotită deschisă sustragerea averii proprietarului în prezenţa complicilor sau a persoanelor care nu-şi dădeau seama de caracterul faptei săvîrşite. Latura subiectivă a huliganismului se caracterizează prin intenţie directă: făptuitorul înţelege că încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate. Subiect al infracţiunii de terorism poate fi orice persoană fizică responsabilă. În situaţia jafului săvârşit prin pătrundere în locuinţă. Forma de manifestare a ameninţării poate fi diferită: prin cuvinte. Huliganismul. Latura obiectivă a infracţiunii de terorism este identică cu cea a infracţiunii de diversiune (art. însoţită de acţiuni care. originea. incendii sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor. cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave ori ameninţarea cu comiterea unor astfel de acţiuni. plasarea sau apartenenţa acestor mijloace băneşti. Ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea victimei trebuie să aibă un caracter real. prin care se exprimă scopul de cupiditate. victime ale jafului sunt femeile. poşeta unei femei. Lipsa măcar a unuia din aceste trei semne exclude calificarea faptei ca tâlhărie. dar el a ignorat această circumstanţă. (2) al art.6 art. sfidează riscul de a fi descoperit şi reţinut. adică atacul săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor. prin conţinutul lor. Acestor persoane instanţa le poate aplica pedepse penale minime cu respectarea prevederilor art. În cazul infracţiunii de jaf. în acest caz. e) din alin.5 art. modul deschis al sustragerii nu doar sporeşte obiectiv pericolul social al acestei infracţiuni. mişcarea. Alin. obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei (în cazul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei) sau libertatea morală a persoanei (în cazul ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe).2 şi 3. 187 din CP al RM. Spre deosebire de făptuitorul furtului. e) din alin. când făptuitorul smulge geanta. de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii patrimoniului. Spălarea banilor. însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. care este însoţit de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. este obligatorie stabilirea scopului special . Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale. Persoana care a participat la pregătirea actului de terorism se liberează de răspundere penală dacă ea. împrejurarea în care persoanele care au participat la comiterea infracţiunii de terorism au preîntâmpinat autorităţile despre comiterea infracţiunii. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. însoţite de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice. Trăsătura esenţială a huliganismului este încălcarea grosolană a ordinii publice. se deosebesc printrun cinism sau obrăznicie deosebită. obiectul material secundar (în cazul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei. cel al jafului se bizuie nu pe absenţa martorilor oculari sau pe necunoaşterea de către aceştia a caracterului faptei. în primul rând. indiferent de faptul dacă a fost sau nu însuşită averea proprietarului. a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. inclusiv moartea posibilelor victime. Prin alte mijloace prin care făptuitorul a contribuit la preîntâmpinarea actului de terorism se are în vedere neutralizarea mijloacelor de comitere a actului de terorism. deghizarea sau denaturarea informaţiei privind natura.343 CP). care deseori are nu numai caracter naţional. care asigură o ambianţă liniştită de convieţuire în societate. prevăzută de alin. Noţiunea de spălare a banilor este definită în Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor. prevăzute la prezentul articol. e) din alin. Dispoziţia alin. în calitate de modalitate specială de liberare de răspundere penală. mişcarea. precum şi a funcţionării sistemului financiar-bancar. Când nu se referă la fapta de la lit. Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale cu privire la ordinea publică.278 prevede. ci pe cu totul alte împrejurări: fizicul slab al victimei (în majoritatea cazurilor. e) din alin. deşi nu au pricinuit vătămările menţionate. În cazul faptei ce formează excepţia nominalizată supra. Latura subiectivă a infracţiunii de terorism se realizează prin intenţie directă caracterizată prin prezenţa unui scop special . bunuri sau venituri. Infracţiunea de terorism este una dintre cele mai periculoase infracţiuni împotriva securităţii publice şi siguranţei statului. obiectul material al jafului se caracterizează prin aceleaşi trăsături ca şi obiectul material al furtului: bunurile care au o existenţă materială sunt create prin munca omului. Latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe. înţelegere. 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv. trebuie considerată vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. complicitatea prin ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză. Latura obiectivă a infracţiunii de jaf are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de luare ilegală şi gratuită. caracterul inopinat şi impertinent al acţiunilor sale. prin conţinutul lor. însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. . care creează un pericol real însoţit de aplicarea imediată şi nemijlocită a unei violenţe periculoase pentru viaţa ori sănătatea persoanei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe în scopul însuşirii avutului proprietarului. -acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate. participarea la orice asociere.de sustragere. incendii sau săvârşirea altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor. Un semn obligatoriu al huliganismului. altor participanţi li se pot aplica pedepse penale minime. Cea mai răspândită metodă de sustragere deschisă este „smuncitura”. Atacul în scopul săvârşirii unei tâlhării se manifestă prin acţiuni agresive active cu caracter surprinzător pentru victimă.1 art. -încălcarea grosolană a ordinii publice şi exprimarea unei vădite lipse de respect faţă de societate.2 şi 3) survine de la vârsta de 14 ani. De aceea. prin conţinutul lor. -încălcarea grosolană a ordinii publice şi exprimarea unei vădite lipse de respect faţă de societate. întrucât subiectul înfăptuieşte acţiuni concrete. El poate avea un caracter deschis.287 este persoana fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani. a altor urmări grave sau la demascarea altor făptuitori. 37. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. numărul infractorilor etc. originea. Subiectul faptei infracţionale analizate este persoana fizică responsabilă. dacă ei au preîntâmpinat autorităţile despre acţiunile respective şi prin aceasta au contribuit la evitarea morţii oamenilor. 187 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. Latura subiectivă a infracţiunii de jaf se manifestă. care a atins vârsta de 16 ani. Drept violenţă periculoasă pentru viaţa ori sănătatea victimei. se deosebesc prin cinism. nu şi în cazul ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe) îl formează corpul persoanei. contribuind prin aceasta la evitarea urmărilor grave şi deosebit de grave care s-ar fi putut produce. 278. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorinţă. iar terorismul se comite în scopul periclitării securităţii publice. bunuri sau venituri. Infracţiunea de huliganism ete o infracţiune formală şi se consideră consumată din momentul comiterii acţiunii prejudiciabile. locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.

manifestă un handicap fizic sau suferă de o maladie psihică. având calitatea de funcţionar. Latura obiectivă a omorului se realizează prin uciderea unei persoane. de obicei. psihotrope sau a precursorilor adeseori se săvârşeşte de persoanele care consumă aceste substanţe. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii persoanei. prin muncă sau servicii forţate. procurarea. după un anumit răstimp. Omorul poate fi săvârşit şi prin inacţiune. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă. a rudelor sau a apropiaţilor acestora. posesorului. eliberarea.în condiţiile alin. Infracţiunea se consumă din momentul săvârşirii a cel puţin uneia dintre activităţile ilegale privind circulaţia substanţelor narcotice. b) înşelăciune. folosire a unor alte forţe puse în mişcare de făptuitor etc. săvârşită prin: a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei. Alin. ardere. inclusiv prin răpire. indiferent de consecinţe. Constrângerea psihică se manifestă prin violenţe exprimate prin ameninţări de aplicare a forţei asupra victimei. Noţiunea de lesbianism desemnează acţiunile sexuale dintre persoanele de sex feminin. 3 şi 4. psihotrope sau a precursorilor se realizează prin următoarele activităţi ilegale alternative: a) cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope. ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial. d) ameninţarea cu răpirea victimei presupune ameninţarea victimei cu luarea sau reţinerea ei în scopul de a-l forţa pe proprietar să transmită ilegal avutul său. Latura obiectivă a infracţiunii este complexă. Intenţia este directă când făptuitorul prevede că prin fapta sa (acţiune sau inacţiune). d) adăpostirea. b) ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă presupune ameninţarea cu răspândirea unor informaţii care jignesc (umilesc) demnitatea persoanei. dacă făptuitorul foloseşte atribuţiile sale de serviciu la săvârşirea unei escrocherii.în condiţiile alin.3 art. indiferent de faptul dacă infractorul şi-a atins scopul sau nu. determinată de scopurile stipulate la alin. Recrutarea presupune căutarea. Infracţiunea de viol se consideră consumată din momentul în care s-a început raportul sexual. c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere. în scopul: a) exploatării sexuale. g) abandonării în străinătate.) Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Prin raport sexual se înţelege un act sexual normal dintre un bărbat şi o femeie. Darea sau primirea de plăţi şi beneficii este o înţelegere între două persoane vinovate. în condiţiile alin. psihotrope sau a precursorilor.Activitatea ilegală privind circulaţia substanţelor narcotice. prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante. în urma cărora şantajistul sau persoanele numite de el pot primi foloase materiale sau să scape de anumite cheltuieli materiale. c) omorul deosebit de grav (alin. făptuitorul este conştient că realizează raportul sexual prin constrângere fizică sau psihică ori prin profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. deţinătorului ori cu răpirea proprietarului. c) profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale. b) exploatării prin muncă sau servicii forţate. posesorului sau deţinătorului. păstrarea. Nu interesează dacă aceste informaţii sunt adevărate sau mincinoase. b) agravat (alin.şi de 14 ani . organizatori. femeia participă la acţiunile de homosexualism. dacă victima nu-i va îndeplini cerinţa de a-i transmite averea. posesorului. Prin satisfacere a poftei sexuale în forme perverse se înţeleg toate celelalte forme ale raportului sexual. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii publice. Cerinţele pot fi următoarele:a) cerinţa de a se transmite. Noţiunea de homosexualism presupune raportul sexual dintre bărbaţi. de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale. folosindu-se de acest drept. inclusiv prin răpire. Latura obiectivă a şantajului se realizează prin cererea de a se transmite bunurile proprietarului. înzestrarea lui cu documente falsificate. negoţul cu copii în scopul de a obţine profit. Abuzul de încredere. adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. Violul. Latura subiectivă a infracţiunii de viol se realizează prin intenţie directă. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale. Latura obiectivă a infracţiunii de viol se realizează prin următoarele modalităţi: a) constrângere fizică. fiind de fapt o varietate specifică a înşelăciunii.Recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune atragerea persoanei prin selecţionare într-o anumită activitate. prevede urmările acţiunilor sale şi le doreşte. expedierea. Şantajul se consumă din momentul înaintării cerinţei însoţite de ameninţare.în condiţiile alin. bărbatul . în sclavie sau în condiţii similare sclaviei.39. De exemplu. care provoacă dereglări psihice în urma consumului lor abuziv. Nu este obligatoriu ca metoda distrugerii averii să prezinte un pericol social.Traficul de fiinţe umane Recrutarea.1 . adăpostirea sau primirea unei persoane în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială. Datele false se pot referi atât la personalitatea infractorului sau a altor persoane. supuse controlului în conformitate cu legislaţia. De obicei.). a rudelor sau a apropiaţilor acestora. Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială. transportarea. folosire a unor animale sălbatice. pentru ca acestea. deşi în realitate nu se află în exerciţiul acestor atribuţii. Înşelăciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informaţii a căror anunţare era obligatorie. cât şi la unele obiecte. Adăpostire este ascunderea copilului oferindu-i-se locuinţă.190 CP şi art. cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului. despre care făptuitorul ştie că îi va provoca victimei moartea. în viitor. comercializarea. Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit. deoarece consumarea acestor substanţe provoacă întotdeauna anumite dereglări psihice. cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului. în condiţiile alin. Prin substanţă narcotică (stupefiant) se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică. psihotrope sau a precursorilor. fabricarea. care a împlinit vârsta de 14 ani. Escrocheria se consideră consumată dacă averea a fost dobândită de la victimă şi infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau dispune de ea la dorinţa sa. adăpostirea sau primirea unui copil. în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil. importul. lovire.şi de 14 ani . Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă. Actele de înşelăciune pot fi înfăptuite pe cale verbală.. Transportarea constituie acţiunea de transferare a copilului .2 art.Acţiuni violente cu caracter sexual. care a atins vârsta de 14 ani. în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea libertăţii persoanei. precum şi organizarea consumului de asemenea substanţe fără autorizaţiese pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. indiferent de sex. deţinătorului ori cu răpirea proprietarului.Şantajul. Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie. cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele. livrarea. Transferul copilului presupune transmiterea lui la dispoziţia şi în posesia altei persoane pentru un timp sau pentru totdeauna. posesorului. provocare a unei emoţii. psihotrope sau a precursorilor.145 CP). b) constrângere psihică.în interiorul frontierelor unui stat sau peste frontierele statului. Făptuitorul este conştient că aplică acţiuni violente cu caracter sexual pentru a-şi satisface pofta sexuală sau pentru a leza onoarea victimei. (A se vedea explicaţiile de la art. infractorului sau reprezentantului lui bunurile ce se află în proprietatea sau în posesia victimei. prin care se înţeleg asemenea acţiuni de importanţă juridică ale victimei. 40. ameninţând cu violenţa persoana. e) folosirii în activitate criminală. Latura obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. Este pedepsit doar homosexualul care îşi satisface poftele sexuale prin acţiuni violente sau prin profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. ceea ce nu i-a permis să înţeleagă caracterul şi esenţa acţiunilor făptuitorului. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.186. Subiect al infracţiunii de viol este orice persoană fizică responsabilă. care a împlinit vârsta de 16 ani. Norma alin. Alt semn constitutiv al laturii subiective este scopul traficului de fiinţe umane. posesorului.Escrochierea. Latura subiectivă a infracţiunii de şantaj este similară cu cea a infracţiunii de furt. de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale. cointeresate în obţinerea acordului referitor la transmiterea copilului şi la folosirea lui în scopurile enumerate în norma dată. să primească bunuri sau alte foloase patrimoniale. otrăvire. nimicirea substanţelor narcotice. De cele mai multe ori. Subiect al infracţiunii analizate poate fi atât o persoană fizică responsabilă. dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane. schimbându-i exteriorul. Ameninţarea cu violenţa este proiectată. Deoarece circulaţia ilegală a substanţelor narcotice. b) transportarea. Metoda constrângerii victimei de a satisface aceste cereri se poate exprima prin următoarele forme de ameninţări: a) ameninţarea cu violenţa. se ameninţă cu incendierea averii. prelucrarea. Latura obiectivă a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice. c) transferul. apropiaţilor acesteia cu scopul de a înfrânge rezistenţa victimei şi de a o sili să întreţină cu făptuitorul relaţii sexuale. deţinătorului. în schimbul unei recompense.Circulaţia illegală de substanţe narcotice. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă. prin confiscarea documentelor şi prin servitute. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. Drept elaborare a unei substanţe narcotice este calificată orice operaţiune necesară pentru extragerea substanţei cu efect narcotic. transportarea. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se formează din două categorii de acţiuni de sine stătătoare legate între ele. 43. cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele. în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile ce vizează dezvoltarea normală fizică şi psihică a copilului. posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial. Prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa se înţeleg acţiunile pe care le întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu victima.145 CP). strivire. pentru o anumită recompensă.în condiţiile alin. cele săvârşite constituie un concurs ideal de infracţiuni (art. transferul. provocare a unei sperieturi. c) circulaţia ilegală a substanţelor psihotrope.2. Prima categorie de acţiuni infracţionale poate avea următoarele varietăţi: a) recrutarea. mama nuşi hrăneşte copilul. săvârşite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. comerciale şi necomerciale. care a atins vârsta de 16 ani .4 din articolul comentat stimulează comportamentul victimei şi prevede absolvirea ei de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite. dacă aceasta a acceptat colaborarea cu organele de urmărire penală. adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului. Acţiuni violente cu caracter sexual Homosexualismul. de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare.Omorul intenţionat. 42. prelucrarea sau utilizarea acestor plante. lesbianismul sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse. distribuirea. e) consumul sau organizarea consumului de atare substanţe fără autorizaţie. Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane se înţelege transmiterea benevolă infractorului de către victimă a bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor sub influenţa înşelăciunii sau a abuzului de încredere. De obicei înşelăciunea se manifestă prin vinderea mărfurilor şi obiectelor falsificate. care a atins vârsta de 16 ani . Acţiunile infracţionale din a doua categorie pot fi realizate prin: a) ameninţare cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei. care a atins vârsta de 16 ani. 44. rudele sau apropiaţii acesteia. 45. rudelor. b) circulaţia ilegală a substanţelor narcotice. . deţinătorului. Primirea unui copil are loc în cazul cumpărării-vânzării. psihotrope sau precursorii acestora este liberată de răspunderea penală pentru activitatea ilegală privind circulaţia stupefiantelor. Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin. Traficul de fiinţe umane face parte din componenţa de infracţiune formală şi se consideră consumată din momentul săvârşirii celor două acţiuni obligatorii descrise în norma penală indiferent de survenirea consecinţelor prejudiciabile. elaborarea. Drept motiv al săvârşirii infracţiunii de viol serveşte dorinţa făptuitorului de a-şi satisface pofta sexuală.Traficul de copii Recrutarea. adoptatorul. Această ameninţare trebuie să fie reală şi concepută de victimă drept realizabilă.la cele de lesbianism) sunt pasibile de răspundere penală în calitate de autori. face victima să creadă că se află în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului în scopurile indicate în dispoziţia legii. precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului. Prin trafic de copii se înţelege comerţul. adăpostirea sau primirea unui copil. inclusiv în cazul adopţiei ilegale. c) în metodele de şantaj se înscrie şi ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor victimei. Însă. libertatea lui individuală.145 CP). primirea ilegală a pensiilor. înţelegând că ea nu se poate apăra sau nu îşi poate exprima voinţa: este minoră sau în vârstă avansată. invitarea şi alegerea minorilor pentru vânzarea sau pentru exploatarea muncii lor. adică obţinerea acestuia pentru posesie permanentă. a diferitelor indemnizaţii de la stat etc. adică cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope. fără plată. e necesar de a dispune de concluziile expertizei psihiatrice în scopul excluderii atragerii la răspundere penală a persoanelor iresponsabile. Când înşelăciunea se efectuează prin falsificarea documentelor. c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere. în prostituţie sau în industria pornografică. copiilor. cu excepţia homosexualismului şi a lesbianismului. Omorul intenţionat se consumă o dată cu producerea rezultatului: moartea victimei. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă.2 şi 3.1 şi de 14 ani.1 art.cerinţa şi ameninţarea. Toate metodele de trafic enumerate se reduc la transmiterea copilului unei alte persoane. Escrocheria săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu presupune că făptuitorul. e) primirea unei persoane.b) cerinţa ca victima să transmită dreptul asupra bunurilor pe care le posedă infractorului sau unor persoane numite de el. transportarea. d) folosirii în conflicte armate. Specificul motivelor este determinat de profit sau de dorinţa făptuitorului de a se izbăvi de cheltuielile materiale ce apar la întreţinerea copilului.1 art. c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. instigatori sau complici. în scris ori folosind ambele căi simultan. exportul.206 CP prevede următoarele modalităţi de realizare a laturii obiective a infracţiunii: recrutarea. realizat pe cale anală. săvârşite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. extragerea. organizarea unei inundaţii etc. va produce moartea unei persoane şi urmăreşte anume producerea acestui rezultat. Persoanele de sex opus care participă la realizarea acţiunilor violente de homosexualism sau lesbianism (de exemplu. prin confiscare a documentelor şi prin servitute. Persoana care a predat benevol substanţele narcotice. Infracţiunea de viol atentează asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei. transferul. dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane. adică prin orice activitate ilegală care pricinuieşte moartea unui om. Prin constrângere fizică se înţeleg actele de violenţă exprimate prin folosirea forţei fizice a făptuitorului pentru a înfrânge rezistenţa victimei.c) cererea de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial.1.1 . precum şi preparatul conţinând o astfel de substanţă. ameninţând cu violenţă persoana. de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. fenomene. Subiect al infracţiunii poate fi părintele. prin muncă sau servicii forţate. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. în scop de trafic. rudele sau apropiaţii acesteia. această activitate constă într-o acţiune (de împuşcare. producerea. Şantajul este format din două acţiuni de sine stătătoare legate între ele . cu producerea unei explozii. homosexualitate feminină. dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de a acţiona pentru împiedicarea morţii persoanei. ea constituie un concurs de infracţiuni. f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. constă în faptul că infractorul până la primirea averii sau a dreptului asupra acesteia îşi asumă obligaţiuni patrimoniale care apar drept condiţie pentru a i se transmite averea.327 sau 335 CP). Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă.indiferent de mijloacele de transport şi de locul de aflare a lor . d) circulaţia ilegală a precursorilor. 41. care a atins vârsta de 14 ani. b) înşelăciune. deţinerea. orice altă persoană la care copilul se află la întreţinere legală.Violul adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Lesbianismul este calificat drept infracţiune în cazul în care este săvârşit prin acţiuni violente sau prin profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. înjunghiere. transferul.2-3. cât şi o persoană juridică.

Fază a procesului civil se numeşte totalitatea acţiunilor procesuale. d)executarea hotărârii instanţei de judecată. acceptare de servicii. În această calitate poate să apară orice persoană pasibilă de răspundere penală. Până nu demult existau două păreri referitor la momentul care pune începutul unui proces: Prima . pe faze. dă delegaţii altor instanţe de judecată etc. Se consideră vădit denaturate datele incluse în documentele contabile. bunuri.d) traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv. ce nu i se cuvin. ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală. rasial sau religios. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă. eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop. Ultima fază obligatorie a procesului civil este executarea hotărârii. existenţa vreunui scop sau mobil. a vreuneia din următoarele fapte:a) omorârea membrilor acestui grup. Infracţiunea poate fi săvârşită de o singură persoană care a atins vârsta de 16 ani sau prin coautorat. a organizaţiilor obşteşti şi a altor organizaţii nestatale. instanţa de judecată este obligată să emită o hotărâre legală şi întemeiată.Subiectul delictului fiscal poate să nu coincidă cu subiectul infracţiunii. Vădit denaturate sunt acele date incorecte.persoana juridică şi cea fizică responsabilă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Intentarea pricinei civile este o fază de sine stătătoare a procesului civil. obştească sau altă organizaţie nestatală şi acesta conştientizează. toxice. Executarea sau neexecutarea acţiunilor de către mituit nu influenţează la calificarea infracţiunii. obşteşti şi în alte organizaţii nestatale. complicitate. reprezentare în bază contractuală(mandat).Reprezentarea în procesul civil Subiecţii dreptului procesual pot să-şi apere interesele şi drepturile ocrotite de lege în instanţa de judecată personal sau prin reprezentanţi1. a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un act contrar acestor obligaţiuni. activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarilor din sectorul obştesc şi privat. Acestea pot fi însă luate în consideraţie la individualizarea pedepsei. Fazele facultative nu sunt obligatorii. În ambele cazuri se cere ca suma impozitului ce trebuia să fie plătit să depăşească 500 unităţi convenţionale.în mod special . etnic. contabilii-şefi.Fazele procesului civil. Componenţa de infracţiune este formulată pornind de la prevederile art.Luarea şi darea de mită.333 CP: promisiune. în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional. când o persoană numită reprezentant îndeplineşte în instanţa de judecată acte procedurale în baza împuternicirilor date de către altă persoană numită reprezentat. . a dispozitivelor explozive. poate fi împărţită în: reprezentare în baza actului unilateral(procură). prezentarea ei la organele fiscale sunt realizate de către conducătorii întreprinderii. Soluţionând pricina. urmăreşte şi doreşte rezultatul scontat anume prin intermediul mituirii pentru acţiunile sau inacţiunile de serviciu ale mituitului. obiecte vestimentare. Reprezentarea neobligatorie. prin vreuna din următoarele fapte: a) Omorârea membrilor acestui grup. A doua momentul când judecătorul emite încheierea privind primirea cererii spre judecare. obiectelor şi a altor valori în proporţii mari. alte bunuri sau avantaje patrimoniale. prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop. precum şi de către alţi funcţionari care îi înlocuiesc.45 şi 244 CP). Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă şi prin existenţa unui scop urmărit de făptuitor . crearea unor condiţii inumane de existenţă: hrană. ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. trebuie să efectueze un şir de acţiuni. etnic. rasial sau religios. judecătorul. Alte persoane pot fi supuse răspunderii penale doar în calitate de complici ai infracţiunii (art. Subiectul componenţei infracţiunii de dare de mită este un subiect nedeterminat.e) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială. după ce aceasta devine definitivă. În calitate de obiect material apar obiectele impozabile (inclusiv venitul) în evaluare bănească. facultative. relaţii a căror desfăşurare normală şi dezvoltare este condiţionată de respectarea regulilor impuse de lege privind controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. Scopul şi motivul infracţiunii pot fi diferite şi asupra calificării infracţiunii nu influenţează. dă bani. Data prezentării documentelor de evidenţă fiscală trebuie considerată ziua transmiterii oficiale a ei organelor fiscale. instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea în documentele contabile. castrare etc. valori ori avantaje persoanelor în modurile şi scopurile de a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă. Latura subiectivă. care a atins vârsta de 16 ani. locuinţă. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii. Activitatea infracţională se realizează prin avorturi forţate.-susţinerile orale. care la rândul lor cuprind:-partea pregătitoare. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii. În cadrul fazei de pregătire a pricinilor civile pentru dezbaterile judiciare. Mituitorul promite. c)dezbaterile judiciare. în termen de cinci zile de la primirea cererii de chemare în judecată. pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă. radioactive şi explozive. valori. evidenţiem:reprezentare obligatorie legală. ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. De exemplu. ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală.Genocidul Săvârşirea. se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani. care au ca scop împiedicarea procreării în sânul grupului. permanent sau provizoriu. se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. b) Atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului.Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale. i se acordă. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. prin numire. otrăvitoare. persoanele care nu cunosc legislaţia în vigoare de asemenea pot fi reprezentaţi.Contrabanda. se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă. Participarea personală a cetăţeanului la proces nu-l decade din dreptul de a avea în acest proces un reprezentant. precum şi a deşeurilor nocive. subiect al impunerii poate fi numai persoana juridică. dacă aceste acţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului. instituţiilor şi organizaţiilor are un caracter material.c) luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului. titluri de valoare. evaziunea fiscală. iar în cazurile necontencioase . se consideră consumată din momentul prezentării la organele fiscale a documentaţiei corespunzătoare. Reprezentarea obligatorie legală se exercită în apărarea drepturilor. Consumarea infracţiunii depinde de modalitatea normativă reflectată în conţinutul legii penale. 47. e) Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială. acte de sterilizare. oferirea sau darea de bani sau de alte foloase. 48. titluri de valoare. Se numesc obligatorii fazele fără de care procesul civil nu poate exista. În procesul civil. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii organizaţiilor comerciale. şi doreşte acest fapt. dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 500 unităţi convenţionale. se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani. care reprezintă prima şi o foarte importantă etapă în sistemul unic de acţiuni procedurale. obştească sau altă organizaţie nestatală. Infracţiunea de dare de mită se consumă în momentul în care făptuitorul promite. prestări servicii. În funcţie de importanţa juridică a voinţei persoanelor reprezentate pentru apariţia reprezentării judiciare. ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. d) Traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv. libertăţilor şi intereselor persoanelor fizice ce nu au capacitate de exerciţiu deplină şi persoanelor fizice declarate ca având capacitate de exerciţiu limită. Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită se caracterizează prin intenţie directă. se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 6 ani. acceptarea de servicii. obiectelor şi a altor valori în proporţii mari. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin acţiunile orientate spre a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional. Evaziunea fiscală a întreprinderilor. fiind expirate termenele de achitare a impozitului pentru perioada fiscală raportată. Această formă de activitate infracţională constă în distrugerea indirectă a grupului. rezolvă chestiunea citării martorilor în şedinţă. în funcţie de caracterul relaţiilor dintre reprezentant şi reprezentat. alegere sau în virtutea unei însărcinări. Noţiunea de luare de mită presupune luarea sumelor de bani. prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop. bunuri sau avantaje patrimoniale.-recursul. Latura obiectivă este realizată prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni prevăzute alternativ în textul art. c) Luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului. b)pregătirea pricinilor civile pentru dezbateri judiciare. anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatoricoeconomice. se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani. cheltuielilor ori deducerilor necesare pentru calcularea impozitelor. 49. traficul copiilor efectuându-se contra voinţei membrilor grupului într-o altă colectivitate sau grup. Subiecţi ai infracţiunii de contrabandă pot fi şi persoane juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător. eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el. special modificate. interesele persoanelor juridice sau fizice pot fi apărate de reprezentanţi.momentul înaintării cererii sau plângerii. dacă ultimele sunt pregătite spre prezentare la organele fiscale şi sunt întocmite într-o formă prestabilită. Ele cuprind examinarea şi soluţionarea cauzei civile în fond. iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii. Relaţiile care asigură realizarea normală a funcţiilor de control asupra încasării depline şi la timp a impozitelor formează obiectul nemijlocit adiacent. avantaje etc. reprezentare neobligatorie. rasial sau religios. organele de tutelă şi curatelă. contabili.nimicirea în totalitate sau în parte a unui grup naţional. adică în ceea ce priveşte formarea bugetului public naţional pe calea încasării impozitelor. Luarea de mită este luarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială. Sunt cunoscute următoarele modalităţi de realizare a acestei activităţi infracţionale: neasigurarea asistenţei medicale. fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile. în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia. cât şi în timp de război este o crimă de drept internaţional penal. primeşte ilegal recompensa. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă. pentru apariţia căreia nu se cere acordul persoanei reprezentate. prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop. fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile. Persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea săvârşită de ea. precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară. ce sunt îndreptate spre un scop apropiat: primirea cererilor. Fazele obligatorii sunt următoarele: a)intentarea pricind civile. În sensul art. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de dare de mită îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu în organizaţiile comerciale. Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor.2 al Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948. stabileşte ziua înfăţişării şi citează părţile. statut sau regulament ori de către reprezentanţi.-judecarea pricinii în fond.Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni ale mituitului în interesul mituitorului sau al altor persoane pe care acesta le reprezintă. Dezbaterile judiciare constituie faza principală a procesului civil. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la regimul vamal.. Fazele procesului civil sunt de două feluri: obligatorii. ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. instigare. ca o condiţie a conţinutului constitutiv al infracţiunii. precum şi de situaţia neprezentării acestora în cazul în care aceasta o cere legea.46. Activitatea instanţei de judecată în cadrul examinării şi soluţionării cauzelor civile se desfăşoară într-o anumită consecutivitate. Latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă este descrisă în dispoziţia normei penale şi constă în trecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor.244 CP. eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el. avantaje unui funcţionar care gestionează o organizaţie comercială. ori tăinuindu-le de el. ci apar la dorinţa persoanelor sau participanţilor la proces în următoarea succesiunea:apelul. prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop. autentificarea acesteia.Evaziunea fiscală a întreprinderilor. Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului. oferă.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului. oferă sau dă mituitului bani. Subiectul infracţiunii devine persoana care gestionează o organizaţie comercială. a muniţiilor. în virtutea situaţiei de serviciu. privilegii sau orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite unui funcţionar ce gestionează o organizaţie comercială. ajunsă la vârsta de 16 ani şi care posedă anumite calităţi speciale. dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale mituitului. ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală. contribuţiilor la asigurări sociale şi a altor plăţi obligatorii de la persoanele juridice. obştească sau o altă organizaţie nestatală spre a îndeplini. Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanţelor narcotice. psihotrope.-revizuirea hotărârilor. Necesitatea acestei instituţii este determinată de mai multe temeiuri: unii dintre participanţii la proces pot fi incapabili. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă. referitoare la mărimea veniturilor. în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie. iar subiect al infracţiunii . dar sunt luate în seamă în procesul individualizării răspunderii şi pedepsei penale. dezbaterile judiciare etc. privilegii sau avantaje. dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale mituitului. eludându-se controlul vamal. Darea de mită se consideră promisiunea. cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsiţi de ea prin hotărâreinstanţei de judecată şi în aceste cazuri drepturile şi interesele lor trebuie să le apere părinţii. privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă. instituţiei şi organizaţiei. În cazul tăinuirii altor obiecte impozabile consumarea infracţiunii trebuie legată de prezentarea la organele fiscale a unor date vădit denaturate privind alte obiecte impozabile (cu excepţia datelor referitoare la venituri şi cheltuieli). 51. care poate apărea doar la dorinţa persoanei reprezentate.Latura subiectivă a infracţiunii presupune determinarea obligatorie a vinovăţiei în forma intenţiei directe. precum şi datele care reflectă incorect starea de fapt în forma ignorării unor informaţii importante. adică făptuitorul conştientizează că. personale juridice sunt reprezentate în instanţă de către organele lor de administrare. pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare. care să apere drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. Astfel. eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el. acţionând în limitele împuternicirilor ce le sunt acordate prin lege. obştească sau o altă organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani. oferire sau dare de bani. înfietorii. cu efecte puternice.-emiterea şi pronunţarea hotărârii. etnic. Reprezentarea juridică este o instituţie procesual civila. cu condiţia că asemenea acţiuni sau inacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului. care la momentul săvârşirii infracţiunii de contrabandă a atins vârsta de 16 ani.momentul înaintării cererii de chemare în judecată. Genocidul comis atât în timp de pace. bunuri. În cadrul persoanei juridice actele vizând ţinerea evidenţei contabile. Nu se cere. Această definiţie este atestată în literatura de specialitate. cu excepţia cazurilor de executare imediată. Obiectul nemijlocit al infracţiunii este constituit din totalitatea de relaţii sociale care asigură interesele statului în sfera financiară. 50. prin care se înţelege persoana căreia. manifestată prin includerea în documentele contabile.

atunci instanţa de judecată prin hotărârea sa apără dreptul subiectiv al reclamantului printr-o formă indicată de lege. Spre a ajunge la o atare finalitate. să facă extrase din ele. 58. e) motivele concluziilor instanţei de apel şi referirea la legea guvernantă. Intervenientul accesoriu poate interveni în proces atât la cererea sa. instanţa de judecată este obligată să le examineze pentru adoptarea hotărârii. renunţul fiind admis de instanţă. . Pârâtul are dreptul să recunoască acţiunea. iar legea nu dispune altfel. precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. De data aceasta terţul acţionează doar pentru a sprijini apărarea uneia dintre părţile principale. cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi a probelor.52. f)este înaintată de organul de poliţie.e) ridicării excepţiei de neconstituţionalitate. Hotărârea trebuie să fie deplină. precum şi încetarea temporară a actelor procedurale.C. Persoana care solicită protecţia instanţei pentru apărarea unui drept sau interes legitim poartă denumirea de reclamant. să propună recuzări. alternativa. Hotărârea poate impune uneia dintre părţi efectuarea anumitor acţiuni (sau de a se abţine de la ele) sau să constate prezenţa (sau absenţa) raportului juridic (faptului juridic). d) părţile au încheiat o tranzacţie. de regulă. şi aplicarea normelor de drept material şi procesual. adică să nu cuprindă condiţii de care ar depinde executarea hotărârii. intervenientul principal nu decade din dreptul de a cere intentarea unui proces pe baze generale. confirmată de instanţă. competenţă teritorială alternativă. al reprezentanţilor. îndeosebi pentru determinarea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la proces. dar şi de alt organ nejudiciar (arbitrii aleşi. Decizia judecătorească pe calea recursului După deliberarea judecătorilor şi adoptarea deciziei urmează pronunţarea în sala de şedinţă. care la rândul său se prezintă sub două forme: competenţa materială şi competenţa teritorială. în baza materialelor prezentate de creditor. d)ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii. In conformitate cu legislaţia în vigoare. c) reclamantul a renunţat la acţiune. competenţă teritorială excepţională şi competenţă teritorială convenţională. întrucât cel ce realizează intervenţia nu invocă un drept propriu şi nu urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el. Se emite ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia: a)derivă dintr-un act juridic autentificat notarial. Intervenţia accesorie are un scop limitat. notariat etc). Altfel spus. de organul fiscal sau de organul de executare a actelor judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. 54. Competenţa generală desemnează instituţia procesuală care delimitează activitatea instanţelor judecătoreşti de atribuţiile altor autorităţi statale sau nestatale. c) pîrîtul este căutat. Distingem următoarele forme de competenţă teritorială: competenţa teritorială generală. b)rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu. sunt participanţii de bază la procesul civil.Decizia judecătorească în procesul civil. în numele căruia s-a intentat pricina. terţul exercită practic o acţiune civilă distinctă. să participe la cercetarea probelor. Intervenţia principală se soluţionează odată cu acţiunea principală. Decizia este semnată de toţi judecătorii care au examinat apelul. a noilor probe. c)este întemeiată pe protestul cambiei în neachitarea. poate fi soluţionat nu numai de instanţa de judecată. apără prin aceasta interesele pârâtului. că unele probe ar fi mai temeinice decît altele şi nici să stabilească ce hotărîre ar trebui adoptată după rejudecarea pricinii. Decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de CPC. Dacă dreptul subiectiv încălcat sau interesul ocrotit de lege se va confirma. să formuleze cereri. al grefierului. completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei. sfera de activitate a diferitelor categorii de instanţe care fac parte din sistemul nostru judiciar. a motivelor cererii de apel. d) expunerea succintă a circumstanţelor pricinii şi rezumatul hotărîrii atacate cu recurs. indiferent dacă acţiunea a fost admisă sau respinsă. Suspendarea procesului. b) locul şi data pronunţării deciziei. constatate de instanţă. Competenţa exclusivă. Litigiul de drept dintre părţi se soluţionează de instanţa de judecată cu garanţii juridice maxime de examinare justă1. b) partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituţie curativ-profilactică. întemeiat pe circumstanţele de fapt ale cauzei. legile de care s-a călăuzit instanţa. Aceasta înseamnă că pentru soluţionarea litigiului de către instanţa de judecată nu se cere adresarea obligatorie anterioară în alte organe. În cazul casării integrale sau parţiale a hotărîrii primei instanţe şi restituirii pricinii spre rejudecare în primă instanţă. e) într-un litigiu între aceleaşi părţi. însă nu este în drept să prejudece în opiniile sale că o anumită probă ar inspira sau nu încredere. martorilor şi experţilor. denumirea instanţei care o pronunţă. Competenţa jurisdicţională După ce s-a constatat că un litigiu este de competenţa unei instanţe judecătoreşti. f) temeiurile concluziilor instanţei de recurs şi referinţa la legea guvernantă. d) situaţiilor prevăzute de Legea insolvabilităţii. care Curte de Apel (competenţa teritorială).P. familiale. instanţa de recurs este obligată să indice în decizie motivele respingerii. e) a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară.Intervenienţii în procesul civil. inclusiv de judecătorul care are opinie separată. completul de judecată.P. privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri mobiliare de la debitor în pretenţiile examinate în procedură în ordonanţă. b) într-un litigiu între aceleaşi părţi. locative. obiectul litigiului şi pretenţia înaintată judecăţii. dar neplătite salariatului. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Potrivit art. adică concluziile instanţei făcute în hotărâre să corespundă exact relaţiilor reale ale părţilor: instanţa pe baza probelor veridice a stabilit deplin circumstanţele. În cazul casării integrale sau parţiale a hotărîrii primei instanţe şi restituirii pricinii spre rejudecare în primă instanţă. repartizarea cheltuielilor de judecată. faţă de hotărârile instanţei de judecată se înaintează următoarele cerinţe: Hotărârea trebuie să fie legală. Situaţia este cu totul diferită în cazul intervenţiei accesorii. h) pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe.Părţile în procesul civil. motivare şi dispozitiv. g)rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri. deoarece unele drepturi şi obligaţii sunt prevăzute de lege anume pentru părţi şi hotărârea judecătorească va produce efecte numai faţă de persoanele ce au participat la activitatea judiciară în calitate de părţi. Intervenţia accesorie persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni alături de reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în orice instanţă dacă hotărârea pronunţată ar putea influenţa drepturile şi obligaţiile lui faţă de una din părţi. să pună întrebări altor participanţi la proces. g) partea în proces persoană juridică este lichidată. autentificat notarial. situaţie adeverită de instituţia respectivă. ce urmează să fie aplicate pe pricina în cauză. neacceptarea sau nedatarea acceptului. Decizia adoptată se pronunţă în şedinţă de judecată de preşedintele ei sau de un alt judecător din completul de judecată. în cazul în care se constată că acţiunea intervenientului principal nu se raportează la obiectul litigiului. Părţile au următoarele drepturi: pot să ia cunoştinţă de materialele din dosar. este acea formă a competenţei prin care se delimitează. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească arbitrală care a devenit obligatorie pentru părţi. Competenţa generală a unei revendicări juridice concrete poate fi: exclusivă. trebuie să fie necondiţionată. al explicaţiilor participanţilor la proces prezenţi la judecarea recursului. Cunoaşterea conţinutului noţiunii de parte prezintă interes teoretic şi practic. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi. De asemenea ea este chemată să contribuie la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legii şi instanţei de judecată. instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care: a) pîrîtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova. Hotărârea trebuie să fie întemeiată. În partea introductivă se indică locul şi data adoptării. care poate fi atacată separat cu recurs. sau dacă la examinarea pricinii s-au respectat întocmai normele dreptului procesual. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii. 55. d) expunerea succintă a hotărîrii primei instanţe. Instanţa judecătorească dispune încetarea procesului printr-o încheiere. este un important act judiciar. g) au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului. şi alte drepturi prevăzute de legislaţia procesual civilă. al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces. Litigiul ce are caracter juridic. al noilor înscrisuri şi referinţe prezentate în instanţă de recurs. Actele procedurale efectuate în timpul suspendării procesului nu au efect juridic. auxiliară. instanţa pronunţă o încheiere. Competenţa alternativă. Părţile se bucură de drepturi procedurale egale. Obiect al activităţii instanţei de judecată serveşte raportul juridic material litigios. că unele probe ar fi mai temeinice decît altele şi nici să stabilească ce hotărîre ar trebui adoptată după rejudecarea pricinii. 57. completul de judecată. În cazul respingerii apelului. părţile sunt subiecţi ai raportului material litigios. j)rezultă din restanţele de impozit sau din asigurarea socială de stat. Decizia judecătorească pe calea apelului După încheierea dezbaterilor judiciare şi ascultarea susţinerilor orale. însă nu este în drept să prejudece în opiniile sale că o anumită probă ar inspira sau nu încredere. iar concluziile instanţei cu privire la relaţiile juridice ale părţilor sunt juste. În cazul respingerii recursului. instanţa de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii. Distincţia dintre cele două forme ale intervenţiei. c) numele sau denumirea apelantului şi calitatea lui procedurală. c) delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură. în conformitate cu legislaţia în vigoare. Decizia instanţei de apel trebuie să conţină: a) denumirea instanţei care a emis decizia. Curtea de Apel sau Curtea Supremă de Justiţie (competenţa materială) şi apoi care anume judecătorie. Persoana chemată să răspundă pentru pretinsa încălcare a dreptului se numeşte pârât sau reclamat. să scoată copii. deoarece anume prin intermediul acestui act se înfăptuieşte apărarea dreptului încălcat sau contestat. adică să fie dată în strictă conformitate cu normele dreptului material. Părţile în procesul civil sunt persoanele care participă în nume propriu la apărarea drepturilor şi intereselor personale având interes material şi procesual. Codul de procedură civilă consacră două forme ale intervenţiei în procesul civil: intervenţia în interes propriu (intervenient principal) şi intervenţia în interesul uneia dintre părţi(intervenient accesoriu). Ordonanţa judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea actelor judecătoreşti. să mărească sau să reducă cuantumul pretenţiilor în acţiune sau să renunţe la acţiune. Intervenţia este în interesul propriu când intervenientul invocă un drept al său asupra obiectului litigiului. stabilite în şedinţa judiciară. c) numele sau denumirea recurentului. Încetarea procesului Instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: a) pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă. f) a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului. adică ea să determine precis chestiunea cu privire la existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din obiectul raportului juridic litigios. b) pierderii capacităţii de exerciţiu a părţii în proces.C. alăturată sau conservatoare. Hotărârea instanţei de judecată este actul justiţiei.Suspendarea şi încetarea procesului civil. ţine de scopul diferit urmărit de către intervenient. conform legislaţiei. iar soluţionarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală s-a dovedit a fi imposibilă. Majoritatea litigiilor ce rezultă din relaţii civile. 56.Ordonanţa judecătorească şi pretenţiile în al căror temei ea se emite. sau de atribuţiune. pentru ca ulterior să fie de competenţa instanţei de judecată. b) indicaţia locului şi data emiterii deciziei. Decizia instanţei de recurs rămîne irevocabilă din momentul pronunţării. Acest raport demonstrează existenţa componenţei subiecţilor în cauza concretă pe litigiul în care obliga¬toriu acţionează două părţi între care a apărut un litigiu de drept. instanţa pronunţă o încheiere prin care refuză să a examineze concomitent cu acţiunea iniţială a reclamantului. ci pentru partea în favoarea căreia a intervenit. ecologice şi alte relaţii juridice se examinează nemijlocit de instanţa de judecată şi nu pot fi soluţionate în fond de alte organe. În toate cazurile de suspendare a procesului. Pentru a participa la activitatea judiciară este necesară doar afirmarea unui interes propriu în confruntare cu o altă persoană fizică sau juridică. cu excepţia cazului cînd instanţa refuză eliberarea titlului executoriu şi restituie pricina spre o nouă examinare judecăţii arbitrale care a emis hotărîrea. Hotărîrea judecătorească constă din parte introductivă. pe care. Competenţă teritorială generală instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul sau la locul de aflare a pârâtului. Hotărârea.ne linie verticală. Delimitarea activităţii instanţelor judecătoreşti se efectuează în baza regulilor competenţei jurisdicţionale. numele membrilor completului de judecată. La cererea participanţilor la proces sau din oficiu. 61 C. Instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul: a) decesului sau reorganizării părţii în proces ori a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi.1Natura juridică a hotărârii poate fi înţeleasă corect dacă reieşim din sarcinile justiţiei. cât şi la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu. atunci instanţa de judecată. lămuririle participanţilor la procesul în apel. În dreptul procesual civil prin competenţă înţelegem capacitatea unei instanţe de judecată de a soluţiona anumite cereri sau litigii. convenţională. Intervenţia în interes propriu mai este denumită şi intervenţie principală sau agresivă. Din momentul admiterii intervenientului care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului în proces. care se realizează în activitatea instanţei de judecată. Ordonanţa judecătorească este o dispoziţie dată unipersonal de judecător. Acest tip de competenţă înseamnă că pentru anumite categorii de litigii respectarea procedurii anterioare nejudiciare de examinare este o condiţie necesară.Hotărârea trebuie să fie certă. să dea instanţei explicaţii verbale şi scrise. adică să răspundă tuturor pretentiilor înaintate la acţiunea principală şi reconvenţională. menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei. calea şi termenul de atac al hotărîrii.Competenţa teritorială presupune o delimitare între componenţele instanţelor de acelaşi grad. reclamantul mai are dreptul să modifice temeiul sau obiectul acţiunii. k)urmăreşte deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului (bun mobiliar sau imobiliar). care au importanţă pentru pricină. contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate. instanţa de apel poate să se expună în decizia sa asupra actelor procedurale care urmează a fi efectuate în primă instanţă la rejudecarea pricinii. în principal. obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. intervenind în procesul pornit în calitate de intervenient care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului. care puteau fi încălcate prin acţiuni incorecte sau prin afirmaţii ale reclamantului. Competenţa convenţională. Dacă dreptul încălcat ce aparţine reclamantului nu se va confirma. el dispune de drepturi şi obligaţii pe care le are reclamantul în proces. care poate fi atacată cu recurs. Cazurile şi condiţiile în care un organ judiciar are îndreptăţirea legală de a soluţiona o anumită cauză civilă sunt stabilite de regulile de competenţă. Părţile pot înceta procesul printr-o tranzacţie. probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe. să prezinte probe. Intervenţia principală Legea oferă persoanei fizice sau juridice posibilitatea de a-şi apăra dreptul subiectiv la timp. Decizia instanţei de recurs trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei care a emis decizia. urmează să se stabilească dacă acesta trebuie soluţionat de judecătorie. în astfel de cazuri. f) concluziile instanţei de apel în urma examinării apelului. instanţa de recurs poate să se expună în decizia sa asupra actelor procedurale care urmează a fi efectuate în primă instanţă la rejudecarea pricinii. în acest caz competenţa este exclusivă. Suspendarea procesului invocă suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură. i)decurge din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Fondul Social. În cazul intervenţiei principale terţul urmăreşte valorificarea unui drept propriu în confruntarea sa cu părţile principale sau numai cu una din ele. argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe. g) concluziile făcute de instanţa de recurs în urma judecării recursului. calitatea lui procedurală. respingând acţiunea. În partea descriptivă se indică pretenţiile reclamantului. e)urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate. În motivare se indică: circumstanţele pricinii. Conform a C. f) partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.Noţiunea şi tipurile competenţei în dreptul de procedură civilă. h)rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă. părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. e) rezumatul recursului. 53. Ibtodatâ fost examinate şi alte chestiuni. Se emite în procesele civile iniţiate pe căile ordinare de atac. parte descriptivă. iar intervenţia în interesul uneia dintre părţi mai poartă denumirea de intervenţie accesorie.Hotărîrea judecătorească pe cauze civile. Competenţa material. d) a dispus efectuarea unei expertize.

Înseamnă că numai infractorul poate fi tras la răspundere penală. libertăţilor şi demnităţii umane. Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. prin sentinţă penală irevocabilă. data pronunţării şi dispozitivul hotărîrii. Atacarea încheierilor emise în primă instanţă Sînt în drept să declare apel: a) părţile şi alţi participanţi la proces. În cererea de apel se indică: a) instanţa căreia îi este adresat apelul. 20. solicitările recurentului. Umanismul este un principiu al dreptului penal. 17. Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale.Pot fi atacate cu recurs: a) hotărîrile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel.Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil. Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. . Procedura specială este o formă a procedurii civile. g) numele şi domiciliul martorilor. Astfel reeşind din aceste principii de bază putem afirma că procesul penal se desfăşoară în concordanţă cu următoarele principii: 1. 3. La cererea de recurs se anexează dovada de plată a taxei de stat şi lista noilor înscrisuri. adresa lor. Întreaga reglementare juridică are menirea să apere. Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. Astfel formulat. de Curtea de Apel Economică. Pricinile care se examinează şi soluţionează în procedura specială: -cu privire la constatarea unor fapte care au valoare juridică. în instanţă de apel care. format din 5 judecători. Cererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în primă instanţă se depun cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt. înaintînd o cerere scrisă.atribuţie exclusivă a instanţelor judecătoreşti. interpretul şi reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. Persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale în faţa legii şi sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex. cu excepţia cazurilor cînd. 21. Preşedintele primei instanţe. -cu privire la adoptarea înfierii. Sînt în drept să declare recurs: a) părţile şi alţi participanţi la proces. Deoarece în procedura specială lipseşte litigiul de drept. apelantul este în drept să retragă apelul. inumane sau degradante. dacă legea organică nu dispune altfel. de vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Principiul individualizării răspunderii şi pedepsei penale. verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii.Principiile procesului penal sunt: Principiul legalităţii. 8.449 lit. ci explică persoanelor interesate că au dreptul să intenteze o acţiune conform regulilor generale. dacă legea nu prevede altfel. Hotărîrile pronunţate în primă instanţă după reexaminarea pricinii pot fi atacate cu apel după reguli generale. Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care: a) nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. în condiţiile prezentului capitol.Apelul în procedura civilă. care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republicii Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărîrii redactate. Instanţele competente să examineze recursul Curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor emise în prima instanţă fără drept de apel. Principiul caracterului personal al răspunderii penale. Colegiul civil şi de contencios administrativ sau. deoarece în dreptul penal nimeni nu poate răspunde pentru fapta altuia. d) data pronunţării hotărîrii atacate cu recurs. h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale. Termenul de apel curge şi în cazul comunicării concomitente a hotărîrii şi a somaţiei de executare. încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti. de Colegiul civil şi de contencios administrativ şi de Colegiul economic ale Curţii Supreme de Justiţie. fiind supusă căilor de atac. Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile economice de circumscripţie pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Economică. chiar dacă acestea au fost emise după pronunţarea hotărîrii atacate cu recurs. instanţa nu examinează cererea. în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărîrea contestată. -cu privire la declararea unor bunuri fără stăpân. La cererea recurentului. Dacă în cadrul examinării pricinii după regulile procedurii speciale se naşte un conflict de drept. apartenenţă la o minoritate naţională. culoare. Recursul împotriva deciziilor instanţei în apel. religie. -cu privire la plângerile împotriva actelor notariale sau împotriva refuzului de a le îndeplini. incorectă traducerea. la instanţa competentă. 14. renunţarea la acţiune. e) probele invocate în susţinerea apelului.în cazurile prevăzute la art. în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar. pînă a rămîne definitive. Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală. suspensiv de executare a hotărîrii. Principiul democratismului. 19. specialistul. d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv .449 lit. completul de judecată. a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre. naştere sau orice altă situaţie.în cazurile prevăzute la art. e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea.c). Cererea de revizuire se depune în scris. c) concluziile primei instanţe.Limba în care se desfăşoară procesul penal şi dreptul la interpret. potrivit acestui principiu. cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. în condiţiile prezentului în termen de 20 zile de la data comunicării hotărîrii sau deciziei motivate. Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care. potrivit legii naţionale. Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă. cu activitatea organelor de stat şi a celor publice. Persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie. instanţa învestită cu judecarea recursului este în drept să dispună suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs dacă recurentul a depus cauţiune. argumentele admiterii sau respingerii acţiunii. Dezbaterile sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. 61. 2. -cu privire la restabilirea drepturilor ce izvorăsc din documente la purtător pierdute. Recursul suspendă executarea hotărîrii în cazul strămutării de hotare. Principiul umanismului . în alte cazuri prevăzute de lege.Libertatea de mărturisire împotriva sa. onoarea şi alte atribute ale personalităţii umane şi dezvoltării sale libere. Oficialitatea procesului penal. 7. Recursul împotriva hotărîrilor şi încheierilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea apelului. d) prin sentinţă penală irevocabilă. Pot fi supuse revizuirii hotărîrile. h) documentele ce se anexează. cu convieţuirea socială. decât în baza unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală. La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite.Procedura civilă specială. data emiterii. Sînt în drept să declare recurs: a) părţile şi alţi participanţi la proces. Nimeni nu poate fi supus la torturi. rasă. b) nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite. Potrivit acestui principiu. e) denumirea instanţei care a emis hotărîrea în fond. interpretul şi reprezentantul. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. familia. de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. la momentul săvârşirii ei. împotriva infracţiunilor. Nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleaşi temeiuri. Principiul legalităţii în domeniul dreptului are două aspecte: a) Legalitatea incriminării. Publicitatea şedinţei de judecată. a fost menţinută. Participanţilor la proces li se comunică locul. instanţa care a emis-o. f) esenţa şi temeiurile recursului. 4. d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. specialistul. c) numele sau denumirea intimatului şi adresa lui. e) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de hotărîrea. presupune că nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o faptă care. x) după emiterea hotărîrii. Recursul împotriva deciziei se consideră declarat şi împotriva încheierilor. Pricina se intentează de petiţionar. începând cu ordinea de drept. iar în cazul redactării acesteia . b) reprezentantul în interesul apelantului. nu era prevăzută de lege ca infracţiune. Prin principiul democratismului se exprimă mai elocvent tocmai faptul că se apără. expertul. b) martorul. Apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei persoane sau ale unei colectivităţi. persoana ca valoare supremă a societăţii. Nu pot fi atacate cu apel hotărîrile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel de drept comun. Revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat. d) au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural.Prezumţia nevinovăţiei. După ce examinează cererea de revizuire. Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor emise în primă instanţă de către curtea de apel respectivă. instanţa având posibilitatea să aleagă o pedeapsă de o anumită natură şi durată. 60. prima instanţă este obligată să expedieze a doua zi instanţei de apel dosarul împreună cu apelurile depuse şi înscrisurile alăturate care nu au fost prezentate în primă instanţă. Secretul corespondenţei. b) Legalitatea pedepsei şi a măsurilor ce pot fi luate în cazul săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. abuzurilor de serviciu şi erorilor judiciare. sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti sau hotărîrea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.Pricinile procedurii speciale se examinează de instanţă conform regulilor generale. care se constituie de preşedintele sau. 6. domiciliul sau sediul apelantului. Recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei. judecat sau pedepsit de mai multe ori. la judecarea pricinii în primă instanţă. prin care se confirmă existenţa sau absenţa faptelor juridice. f) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. cu proprietatea publică şi cea privată. 9. nu există părţi (reclamant. Recursul suspendă executarea hotărîrii. la propunerea Agentului guvernamental. expuse în hotărîre. c) hotărîrea atacată. Accesul liber la justiţie. pârât) şi terţe persoane. şi numai în condiţiile prevăzute de lege. b) încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. opinii politice sau orice alte opinii. În legătură cu aceasta în procedura specială într-o măsură mai mică se manifestă principiul contradictorialităţii.449 lit.Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor.Revizuirea hotărîrilor. f) în interiorul termenului de derulare a procedurii amiabile la Curtea Europeană a Drepturile Omului g) în termen de 3 luni după emiterea hotărîrii Curţii Europene a Drepturilor Omului. asigurarea acţiunii. Apelul exercitat în termen este. 16. b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. data şi ora şedinţei. reprezentat de Agentul guvernamental sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului a iniţiat o procedură amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova. încheierea sau decizia judecătorească. în mod prioritar. cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă. Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel în calitate de instanţă de apel. Termenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în primă instanţă. întreaga reglementare juridică penală exprimă voinţa şi conştiinţa societăţii şi serveşte interesele întregii colectivităţi. a aplicării şi interpretării normelor de drept material. precum şi alte hotărîri prevăzute de lege. sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. pentru toţi participanţii la proces. în cadrul căreia se examinează cauzele civile. precum şi statutul juridic al cetăţenilor. Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluţionează de instanţa care s-a pronunţat asupra fondului. 18. -cu privire la declararea absenţei unui cetăţean şi declararea morţii unui cetăţean. calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le reprezintă. g) Guvernul Republicii Moldova. Recursul se declară. 13. expertul. reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. de regulă din rîndul judecătorilor colegiului respectiv.Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei la care se depune recursul. dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea. modificarea sau stingerea drepturilor personale sau patrimoniale ale cetăţenilor. Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători desemnaţi de preşedintele colegiului respectiv al Curţii Supreme de Justiţie. deoarece în procedura specială nu se aplică aşa institute specifice procedurii contencioase ca: încheierea tranzacţiei de împăcare. dacă se cere a fi citaţi în apel. fals raportul de expertiză. b) persoanele care nu au participat la proces. 63. cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţie. denumirea. după caz. Instanţa de revizuire este în drept să suspende executarea hotărîrii a cărei revizuire se cere dacă se depune o cauţiune. modificată sau casată.a) şi d). -cu privire la declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale de exerciţiu a unui cetăţean. avere. sentinţa sau decizia anulată sau modificată care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere. precum şi respectarea normelor de drept procedural. limbă. b) în termen de 3 luni din ziua în care a devenit irevocabilă sentinţa penală . stabilite de CPC. Cererea de revizuire se depune: a) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele respective .f). b) numele sau denumirea. origine naţională sau socială. Respectarea drepturilor.b). este o cale ordiraă în procedura civilă care permite participanţilor la proces să atace hotărîrile de judecată în anumite circumstanţe. După expirarea. nici la pedepse sau tratamente crude. demnitatea. dispune înregistrarea imediată a cererii de apel.Recursul în procedura civilă.Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor. că unul dintre participanţii la proces sau unul dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii. fals înscrisul ori falsă proba materială în al căror temei s-a emis hotărîrea. 15. c) Procurorul General. Libera apreciere a probelor. emiţîndu-se o nouă hotărîre. care se anexează la dosar. Instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. după caz. 22. f) solicitarea apelantului. drepturile şi libertăţile acesteia. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii. Încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia. interese sociale. persoanei care a săvârşit o infracţiune trebuie să i se aplice numai pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. drepturile şi libertăţile acestuia. de interese publice şi de interese individuale legitime. specialistul şi interpretul. 12. cu persoana omului. înscrisurile şi alte probealăturate care nu au fost prezentate în primă instanţă. 62. principiul legalităţii incriminării constituie o puternică garanţie juridică a respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei. prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară. distrugerii de plantaţii şi semănături. Principiul disponibilităţii de asemenea se manifestă mai puţin.în cazurile prevăzute la art. Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă. Pînă la expedierea dosarului în instanţă de apel. care este de competenţa instanţelor judecătoreşti. în cazurile prevăzute de lege. argumentul ilegalităţii sau netemeiniciei hotărîrii atacate. plus cîte o copie pentru instanţa de apel. de persoanele ce au acest drept La cererea de revizuire se anexează dovada de plată a taxei de stat. după ce primeşte cererea de apel. propunerile respective. Principiul contradictorialităţii în procesul penal. la examinarea cauzei pot participa persoane interesate. b) alte hotărîri pentru care legea nu prevede calea apelului. înfăptuirea justiţiei .Legalitatea procesului penal. chiar dacă apelul a fost depus anterior. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. se soluţionează de instanţa care a menţinut. pot fi atacate separat cu recurs şi cînd încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului. Inviolabilitatea persoanei. b) martorul. c) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute . în a cărui bază sunt apărate interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate. Examinarea recursului admisibil se efectuează de colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. Inviolabilitatea vieţii private. Dreptul de a nu fi urmărit. dacă este împuternicit în modul stabilit de lege. expertul. b) numele. precum şi faptul că persoana interesată poate obţine. instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziţie: a) Încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Asigurarea dreptului la apărare. 5. cel puţin parţială. Nu pot fi atacate cu apel hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile de drept comun şi de cele economice în litigii care rezultă din raporturile de contencios administrativ. Hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate. în condiţiile legii. Principiul legalităţii este caracterizat şi de faptul că pedepsele pentru infracţiuni sunt stabilite de lege din timp. demolării de construcţii sau de orice bun imobil. a termenului de depunere a apelului. Cauţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărîrile nu au fost executate. calitatea lui procedurală. Inviolabilitatea domiciliului. de care depind apariţia. Peste tot este vorba de interese sociale. Inviolabilitatea proprietăţii. s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei întro împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. 11.449 lit. de asemenea. 10. potrivit legii.în cazurile prevăzute la art. Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.59. c) martorul. g) data declarării recursului şi semnătura recurentului. Sînt în drept să depună cerere de revizuire: a) părţile şi alţi participanţi la proces. au fost declarate mincinoase depoziţiile martorului. -cu privire la constatarea unor greşeli în înscrisurile făcute în registrele actelor stării civile. recunoaşterea acţiunii. o despăgubire. ori se confirmă existenţa sau absenţa dreptului nelitigios. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

2) veridicitatea metodelor moderne de cercetare. nu este interesată în cauza penală şi acceptă să participe în această calitate. aprobată de procurorul ierarhic superior. în ordinea alfabetică a numelor acestora. al procurorului şi grefierului. cu propunerea de a dispune una din soluţiile 1) atunci cînd din materialele cauzei rezultă că fapta există. după caz. atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne. Procurorul care participă la judecarea cauzei penale are funcţie de acuzator de stat. Învinuitul. Victima Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia. Şedinţa preliminară În termen de cel mult 3 zile de la data la care cauza a fost repartizată pentru judecare. se aduc la cunoştinţă persoanelor care le-au înaintat.(2). Sechestrarea corespondenţei. exclude aceste probe din materialele dosarului. tehnicii. În caz contrar. învinuitului. inculpatul Învinuitul este persoana fizică faţă de care s-a emis. părţii vătămate. inculpatului sînt părinţii. Declaraţiile martorului sînt date orale sau scrise. durata arestării preventive. judecătorul sau. 3) corpurile delicte. după caz. cu respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei sau cu restricţia unor drepturi şi libertăţi autorizată de către instanţa de judecată. în conformitate cu prevederile prezentului cod. reprezintă învinuirea în instanţă. o ordonanţă de punere sub învinuire. întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei în judecată. Probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de prezentul cod. Admisibilitatea probelor Sînt admisibile probele pertinente. încadrarea juridică a faptei şi probele administrate. în termen de cel mult 10 zile de la primirea dosarului trimis de organul de urmărire penală. prezintă rapoarte în baza acestora. cu acordul victimei. depuse de aceştia la audiere în conformitate cu prevederile prezentului cod. învinuitului. prin ordonanţă motivată se dispune admiterea sau respingerea lor şi. Declaraţiile bănuitului. precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei. organul de urmărire penală înaintează procurorului dosarul însoţit de un raport. asupra oricăror circumstanţe care urmează să fie constatate în cauză. are dreptul să invite un avocat care îi va reprezenta interesele în organul de urmărire penală şi o va însoţi la acţiunile procesuale efectuate cu participarea sa. precum şi cheltuielile judiciare. procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului. În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declaraţiile bănuitului. Alte persoane participante la proces: Asistentul procedural este persoana care nu are interes personal în cauză. succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care.Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă. precum şi la alte împrejurări ale cauzei pe care le cunosc. preşedintele sau vicepreşedintele instanţei dispune care din judecătorii completului va prezida şedinţa de judecată. exercită în numele statului urmărirea penală. precum şi recuzările declarate. 67. în modul prevăzut de prezentul cod. La rechizitoriu se anexează o informaţie cu privire la durata urmăririi penale. la identificarea făptuitorului. inclusiv cele care nu au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale. informaţii cu privire la persoana învinuitului. care se anexează la dosar. alte măsuri procesuale. învinuitului. după caz. părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale. iar în cazurile complicate şi voluminoase . din oficiu sau la cererea părţilor. Desfăşurarea şedinţei preliminare şi adoptarea încheierii Şedinţa preliminară începe cu anunţarea numelui şi prenumelui judecătorului sau. 66. tehnicii. date în cadrul procesului penal de către persoană şi care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei. învinuitului. pe parcursul procesului penal. în conformitate cu prevederile legii procesuale. Rechizitoriul se semnează de procurorul care l-a întocmit.Remiterea cauzei procurorului cu propunerea de terminare a urmăririi penale Constatînd că probele administrate sînt concludente şi suficiente pentru a termina urmărirea penală. sau în cazurile legate de alte temeiuri justificate care urmează să fie argumentate în încheierea de transmitere a cauzei altui judecător. prin sentinţă motivată. iau fost aduse daune morale. exercită şi alte atribuţii prevăzute de prezentul cod.Ofiţerul de urmărire penală Ofiţerul de urmărire penală este persoană cu funcţie de răspundere care. cu respectarea prevederilor prezentului cod. Partea vătămată Parte vătămată este considerată persoana fizică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral. . Cauzele în care sînt persoane arestate sau minori se soluţionează de urgenţă şi cu prioritate. dacă acesta nu are apărător ales.Copia de pe rechizitoriu se înmînează sub recipisă învinuitului şi reprezentantului lui legal. argumentarea inadmisibilităţii probelor se face de către partea care cere respingerea lor. clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire. pentru completarea urmăririi penale sau. Partea civilă Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral. fotografiile. care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului. Raportul trebuie să cuprindă fapta care a servit temei pentru pornirea urmăririi penale. traducătorul este persoana care cunoaşte limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor muţi ori surzi sau traducere. în numele statului. verifică materialele dosarului şi acţiunile procesuale efectuate. 6) judecarea cauzei în şedinţă publică sau închisă şi limba în care va avea loc judecarea cauzei.generală sau specială. Concomitent cu repartizarea cauzei completului de judecată. fiind citată în calitate de martor. Organul de urmărire penală Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală ai organelor de urmărire penală. îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Declaraţiile părţii vătămate. părţii civile. b) dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale. pronunţîndu-se asupra acestora. Procurorul. Examinarea corporală. Elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de altă parte în proces. Chestiunea admisibilităţii datelor în calitate de probe o decide organul de urmărire penală. Mijloace materiale de probă: Documente. obligaţia de a argumenta admiterea lor revine părţii care le-a administrat sau părţii în favoarea căreia au fost administrate probele. Partea apărării: Bănuitul Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei sub învinuire. 2) raportul de expertiză. în urma infracţiunii. bănuitul. căruia îi revine numărul respectiv al dosarului. 5) judecarea cauzei în lipsa inculpatului. Reprezentanţii legali ai victimei. locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii. reprezintă interesele bănuitului. 6) măsurile preventive şi de ocrotire. după caz. Încetarea procesului penal Dacă în şedinţa preliminară s-au constatat temeiurile de încetare. 65. procurorul întocmeşte rechizitoriul într-un termen ce nu va depăşi 3 zile. Rechizitoriul După prezentarea materialelor de urmărire penală. inculpatul suferă de o boală gravă care îi împiedică participarea la judecarea cauzei. Învinuitul poate prezenta în scris referinţă la rechizitoriu.2) prin ordonanţă motivată. Desfăşurarea şedinţei preliminare se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de către preşedintele şedinţei şi grefier. ori. părţii civile. părţii civilmente responsabile sînt persoanele împuternicite de către acestea să le reprezinte interesele în cursul desfăşurării procesului în cauza penală. învinuitului. dacă legea permite aceasta. studiind materialele dosarului. eliminarea încălcărilor comise ale dispoziţiilor legale. 7) constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. Aplicarea înregistrărilor audio sau video la audierea persoanelor. prin infracţiune. care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care. identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale. inculpatului. Victima are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit. apărătorului. indicîndu-se locul şi data întocmirii lui. Prezentarea persoanei spre recunoaştere. părţii civile. Învinuitul în privinţa căruia cauza a fost trimisă în judecată se numeşte inculpat. Prezentarea obiectelor spre recunoaştere. inculpatului. înfietorii. să fie soluţionată de organul de urmărire penală. fixează termenul pentru şedinţa preliminară. martorului. apoi întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei în judecată. părţii vătămate. Fapte şi circumstanţe care nu trebuie dovedite Se consideră fapte şi circumstanţe care nu trebuie dovedite:1) faptele unanim recunoscute. Numirea cauzei spre judecare La numirea cauzei spre judecare. prin repartizarea numerelor dosarelor judecătorilor. în domeniul ştiinţei. Avocatul martorului Persoana. inculpatului. Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile În procesul penal. data şi ora la care se va judeca cauza. Serviciul Vamal. precum şi terminologia juridică. fizic sau material.. 2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate.2) lista probelor care vor fi prezentate de către părţi la judecarea cauzei. Reprezentanţii victimei.64. inclusiv asupra persoanei bănuitului. nu este angajat al organului de urmărire penală şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere. în limitele competenţei sale. Derogarea de la această ordine poate avea loc numai în cazul dereglării grave a sănătăţii judecătorului. învinuitul. reprezentantului lui legal.într-un termen ce nu va depăşi 10 zile. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală. fizice sau materiale. 7) măsurile preventive şi de ocrotire. Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de prezentul cod. partea vătămată. Dacă administrarea probelor a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor codului penal. prin rezoluţie. După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute. părţii vătămate şi relaţiilor sale cu aceştia. Specialistul este persoana chemată pentru a participa la efectuarea unei acţiuni procesuale în cazurile prevăzute de prezentul cod. dacă acesta nu a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale. constatarea circumstanţelor. În cazul în care victima. inculpatului sînt informaţiile orale sau scrise. a procesului penal.4) lista persoanelor a căror prezenţă la judecarea cauzei va fi asigurată de către părţi. Corpurile delicte sînt recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la săvîrşirea infracţiunii. completul de judecată. Reconstituirea faptei. Grefierul Grefier în şedinţa de judecată este funcţionarul instanţei judecătoreşti. Rechizitoriul se compune din două părţi: expunerea şi dispozitivul. 2) procedura în care se va judeca cauza . în termen de pînă la 3 zile. al judecătorilor completului de judecată. acţiunea civilă. Cercetarea la faţa locului. măsurile preventive aplicate. completului de judecată de către preşedintele sau vicepreşedintele instanţei. efectuează urmărirea penală în cauze penale. care reprezintă în procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili. artei şi meseriei. depuse de acesta în cadrul audierii în condiţiile prezentului cod. Apărătorul nu poate fi asimilat de către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu participarea lui. părţii civilmente responsabile. la momentul parvenirii cauzei în instanţă. Percheziţia corporală şi ridicarea. recunoscută în această calitate.6) înregistrările audio sau video.Datele de fapt obţinute prin activitatea operativă de investigaţii pot fi admise ca probe numai în cazurile în care ele au fost administrate şi verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute la alin. el dispune una din următoarele soluţii: Restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmărire penală. care nu are interes personal în cauză şi întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Despre aceasta se face menţiune în informaţia anexată la rechizitoriu. traducătorul este desemnat în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de prezentul cod. părţii vătămate. Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile prezentului cod privind urmărirea penală. care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii. în termen de 24 de ore. Instanţa dispune suspendarea şi reluarea procesului penal prin încheiere motivată. a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. el restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau trimite cauza organului competent ori altui organ. referitor la circumstanţele care au servit temei pentru a-i recunoaşte în această calitate. Părţile sînt obligate să prezinte în şedinţa preliminară lista probelor pe care intenţionează să le cerceteze în cadrul judecării cauzei. instanţa. numirea lui din oficiu. totală sau parţială.Terminarea urmăririi penale. 3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de un traducător. artei şi din alte domenii. dispune încetarea urmăririi penale. învinuitului. după caz: 1) procesulverbal de reţinere.3) trimiterea cauzei după competenţă sau. Percheziţia şi ridicarea de obiecte şi documente. Dacă procurorul constată probe obţinute contrar prevederilor prezentului cod şi cu încălcarea drepturilor bănuitului. 3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit. se repartizează judecătorului sau.Punerea pe rol a cauzei penale. că a fost constatat făptuitorul şi că acesta poartă răspundere penală:a) pune sub învinuire făptuitorul. încetarea.5) fixarea termenului de judecată. prin ordonanţă motivată. 2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător. 4) procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti. precum şi persoana care face declaraţii. 4) suspendarea procesului penal. după caz. Cauza parvenită în instanţa. conform modului stabilit la începutul anului. după caz. au păstrat asupra lor urmele acţiunilor criminale sau au constituit obiectivul acestor acţiuni. În calitate de apărător în procesul penal pot participa: 1) avocatul. Suspendarea şi reluarea procesului penalSuspendarea procesului penal se dispune în cazul în care se constată că. iar după aceasta să fie informată despre rezultatele soluţionării. în care consemnează rezultatul urmăririi. aplicînd cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei. tutorii sau curatorii lor. concludente şi utile administrate în conformitate cu prezentul cod. inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. că există probe suficiente şi legal administrate. Dacă procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale la desfăşurarea urmăririi. înregistrează declaraţiile părţilor şi ale martorilor. la constatarea vinovăţiei. unanim acceptate. 5)documentele(inclusiv cele oficiale). bănuitului. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. numit în modul stabilit de lege şi care acţionează în limitele competenţei sale. învinuitului. că urmărirea penală este completă. Confruntarea. Apărătorul Apărătorul este persoana care. care nu este interesată în rezultatele procesului penal. instanţa de judecată. în calitate de martor. instanţa decide asupra următoarelor chestiuni:1) locul. Declaraţiile părţii civile şi părţii civilmente responsabile. ale părţii vătămate.Subiecţii procesului penal sunt: Partea acuzării: Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere care. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale. În şedinţa preliminară se soluţionează chestiunile privind:1) cererile şi demersurile înaintate. Cererile înaintate după ce s-a luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale se examinează de către procuror imediat. Mijloacele de probă sunt: Declaraţiile sînt informaţiile orale sau scrise. Interpretul. Interpretul. încetează procesul penal în cauza respectivă. corpurile delicte şi locul lor de păstrare.3) admiterea apărătorului ales de inculpat sau. părţii civile.Probele şi mijloacele de probă în procesul penal. conform legii. în limitele competenţei sale. măsurile de ocrotire. precum şi bani sau alte valori ori obiecte şi documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracţiunii. inculpatul nu au reprezentanţi legali organul de urmărire penală sau instanţa de judecată numeşte din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară. Conducătorul organului de urmărire penală În cauzele penale.

Cererea de apel trebuie să conţină: 1) denumirea instanţei la care se depune apelul. În timpul în care inculpatul are ultimul cuvînt.b) cînd inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. declararea peste termen a recursului şi retragerea recursului se reglementează de prevederile art. sau că corpuri delicte. iar în cazul redactării deciziei . şi 12 luni. chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărîrii recurate. 4) altor sentinţe pentru care legea nu prevede această cale de atac. Dacă există mai mulţi reprezentanţi ai părţilor. La judecarea recursului în anulare participă Procurorul General sau procurorii învestiţi de el şi apărătorul părţii care a declarat recurs în anulare sau în privinţa căreia acesta a fost declarat. b) cînd judecarea cauzei a avut loc fără participarea procurorului. Arestarea preventivă şi măsurile preventive de alternativă arestării se aplică numai în cazurile existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani.30. 5) denumirea instanţei care a adoptat decizia în recurs. în ce priveşte latura penală şi latura civilă.e) cînd Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea legii aplicate în cauza respectivă. după caz. fără a agrava situaţia condamnaţilor. pentru expertiză în condiţii de staţionar. precum şi la tratament. inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă. iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mic de 2 ani.Arestul preventiv. c) cînd instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul ori recursul ordinar au fost introduse tardiv. recurs în anulare împotriva hotărîrilor irevocabile chiar şi în cazul în care nu au fost utilizate căile ordinare de atac dacă situaţia favorabilă condamnatului a apărut după irevocabilitatea hotărîrii atacate. 71. Poate invoca administrarea de noi probe numai procurorul şi avocatul care nu au participat la judecarea cauzei în primă instanţă. 6) data declarării apelului şi semnătura apelantului. 72. Persoana arestată poate depune cererea de apel la administraţia locului de deţinere. 2) numele şi prenumele apelantului. interpretul. la demersul procurorului. în cursul judecării acestei cauze. sau că a fost făcută intenţionat o traducere greşită.Judecarea şi soluţionarea recursului în anulare admis Recursul în anulare admis se judecă de către Colegiul lărgit sau. 70. în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora. Concluziile scrise se anexează la procesul-verb. cu excepţia: 1) sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsă nonprivativă de libertate. data deciziei în apel. procese-verbale privind acţiunile de urmărire penală sau judecătoreşti ori alte documente sînt false. În termenul ţinerii bănuitului. să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni. inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova. Apelul declarat împotriva sentinţei se consideră făcut şi împotriva încheierilor. liberare provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune. sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie ori de graţiere. în ultimul cuvînt.Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă:1)denumirea instanţei căreia îi este adresat recursul.f) cînd persoana condamnată a fost extrădată. care anume circumstanţe vor fi cercetate suplimentar şi în baza căror noi probe. la Curtea Supremă de Justiţie. domiciliul sau reşedinţa lui. Persoanele menţionate în art. în favoarea condamnatului. în ce priveşte latura penală şi latura civilă. potrivit legii.2) sentinţele pronunţate de curţile de apel. Ultimul cuvînt al inculpatului După terminarea dezbaterilor judiciare. adjuncţii lui şi persoanele menţionate în art. După ce au luat cuvîntul toţi participanţii la dezbateri. În caz dacă este necesar de a prelungi durata arestării preventive a învinuitului. esenţiale pentru soluţionarea cauzei. dacă se invocă necesitatea administrării de noi probe. Cererea de apel se depune la instanţa a cărei sentinţă se atacă.Căile extraordinare de atac în procesul penal. Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: 1) procurorul. a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. Declararea şi retragerea recursului în anulare Recursul în anulare se declară. 4) alte hotărîri penale pentru care legea prevede această cale de atac. 3) s-a aflat într-o instituţie medicală.Dezbaterile judiciare şi ultimul cuvînt al inculpatului.de 2 luni după înştiinţarea în scris a părţilor despre semnarea deciziei redactate de toţi judecătorii completului de judecată. care poate fi reparată la o nouă judecare. dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă maximă de pînă la 25 de ani închisoare sau detenţiune pe viaţă.ca cale ordinară de atac în procesul penal Sentinţele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a cauzei. dacă legea nu dispune altfel. Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul. învinuitul. adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea cererii sau demersului respectiv. abuzuri ce constituie infracţiuni. c) cînd persoana condamnată a fost mai înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. potrivit legii. judecătorul de instrucţie sau. în afară de cazul cînd legea dispune altfel. 2) a fost sub arest la domiciliu. 7) conţinutul şi motivele recursului în anulare cu menţionarea cazurilor prevăzute în art. soluţionînd cauza. 7) lista documentelor ce se anexează la cererea de apel. Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:1) s-a stabilit. că judecătorii şi procurorii au comis. şi oricăror probe noi prezentate instanţei de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanţa de fond. inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana:1) a fost reţinută şi arestată preventiv. relevă fapte sau împrejurări noi. Termenul de declarare Termenul de recurs este de 2 luni de la data pronunţării deciziei.Arestarea preventivă constă în deţinerea bănuitului. ele se aplică dacă învinuitul. părţile pot să depună instanţei concluzii scrise privitor la soluţia propusă de ele în cauză. pot fi atacate separat cu recurs. fiind în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate. Instanţa. după caz. preşedintele şedinţei acordă ultimul cuvînt inculpatului. persoana care a declarat apelul şi motivele invocate în apel. la data adoptării sentinţei. Învinuiţilor minori durata ţinerii în stare de arest preventiv poate fi prelungită numai pînă la 4 luni. că persoanele care au efectuat urmărirea penală în cauză au săvîrşit abuzuri. să se pronunţe asupra prelungirii termenului arestului preventiv pînă la pronunţarea sentinţei. cu excepţia cazurilor cînd. chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei. În cazul în care. precum şi dacă:1) bănuitul. Cererea poate fi atestată şi de primarul localităţii unde domiciliază apelantul. conform materialelor din dosar. termenul arestului preventiv rămas este mai mic de 15 zile. Recursurile declarate în termen împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul sînt suspensive de executare atît în ce priveşte latura penală. cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt. Părţile care au participat la judecarea cauzei în primă instanţă pot invoca administrarea de noi probe numai dacă despre acestea nu au ştiut la momentul judecării cauzei sau dacă instanţa de fond a respins cererea de a le administra. fără a crea acestora o situaţie mai gravă. fapta constatată şi dispozitivul sentinţei. După terminarea cercetării judecătoreşti. indicînd. instanţa de judecată care a pronunţat sentinţa trimite.La soluţionarea demersului privind prelungirea termenului arestării preventive.Instanţa de apel. Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.Părţile pot declara. Recursul în anulare Procurorul General. Încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară. . cererea de apel se atestă de un judecător de la instanţa a cărei hotărîre se atacă. Declararea apelului Apelul se declară prin cerere scrisă. în termen de 5 zile. de asemenea ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei. În cuvîntările lor. participanţii la dezbateri nu au dreptul să se refere la probe noi care nu au fost examinate în cadrul cercetării judecătoreşti. apărătorului şi inculpatului cînd apărătorul nu participă în cauza dată sau dacă inculpatul cere cuvîntul. inculpatul a comis cel puţin una din acţiunile menţionate. Ţinerea persoanei în stare de arest în faza urmăririi penale pînă la trimiterea cauzei în judecată nu va depăşi 30 de zile. dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă la 25 de ani închisoare sau detenţiune pe viaţă. ce constituie infracţiuni. instanţei care judecă cauza un demers privind prelungirea acestui termen. numele şi prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă sentinţa. 4) s-au stabilit alte circumstanţe de care nu avea cunoştinţă instanţa atunci cînd a dat hotărîrea şi care. d) cînd instanţa de judecată internaţională. 3) sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie.Temeiurile pentru recurs în anulare Hotărîrile irevocabile de condamnare.2)-4) şi de către apărător sau reprezentantul lor legal. judecătorul de instrucţie sau instanţă de judecată este în drept să dispună arestare la domiciliu. 2) inculpatul. Dacă inculpatul. nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs. şi prin ce cauza dată prezintă interes deosebit pentru jurisprudenţă. inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate în privinţa sa.Instanţa de recurs. iar în cazul declarării recursului în anulare în defavoarea condamnatului sau a persoanei achitate ori în privinţa căreia a fost încetat procesul penal . 3) denumirea instanţei care a pronunţat sentinţa. Instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la persoanele în privinţa cărora nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă. 3) sentinţelor pronunţate de curţile de apel şi de Curtea Supremă de Justiţie. dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă la 15 ani închisoare. învinuitului. care se aplică în mod corespunzător. soluţionînd cauza.421 pot retrage recursul în condiţiile art. părţii civile. ele însele sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior.3) s-a stabilit.6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac apelul este de 15 zile de la data pronunţării hotărîrii. părţii vătămate.Recursul ordinar în procesul penal Recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel. repunerea în termen. totodată.Instanţa de apel. interpretului şi traducătorului. nu i se pot pune întrebări şi el nu poate fi întrerupt decît în cazul în care el se referă la alte împrejurări decît cele care se referă la cauză. învinuitul. 69. Recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul Pot fi atacate cu recurs:1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvîrşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate. 3) partea vătămată. data sentinţei. judecînd apelul.3) denumirea instanţei care a pronunţat sentinţa. avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor. învinuitului. preşedintele şedinţei de judecată anunţă dezbaterile judiciare. nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana care a declarat apel. dovedesc nevinovăţia celui condamnat sau că acesta a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît acea pentru care a fost condamnat. soluţionînd cauza. învinuitul. pot fi atacate separat cu recurs. Pentru persoana care nu poate să semneze. pot fi atacate separat. Apelul . în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.(1) pct.427. traducătorul şi apărătorul. Dreptul la ultima replică aparţine întotdeauna apărătorului sau inculpatului. Recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel se consideră făcut şi împotriva încheierilor acesteia. cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde. prin hotărîre rămasă definitivă. Dezbaterile judiciare constau din cuvîntările procurorului. prin hotărîre rămasă definitivă. de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei în cazurile în care: 1) recursul are efect cu privire la situaţia părţilor din proces:a) cînd nu sînt întrunite elementele infracţiunii sau cînd instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.9) data declarării recursului şi semnătura recurentului. 2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsă nonprivativă de libertate. Termenul de apel este de 15 zile de la data redactării sau a pronunţării sentinţei integral. expertul. data adoptării deciziei în recurs şi argumentele admiterii sau respingerii recursului. După închiderea dezbaterilor şi rostirea ultimului cuvînt.2)-4) pot ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărîre judecătorească irevocabilă după epuizarea căilor ordinare de atac.68. la decizia judecătorului de instrucţie sau a instanţei. Efectul devolutiv al recursului şi limitele lui Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Revizuirea procesului penal Hotărîrile judecătoreşti irevocabile pot fi supuse revizuirii atît cu privire la latura penală. care se aplică în mod corespunzător.Încheierile instanţei de apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia recurată. liberare provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune. persoana care a declarat recurs şi motivele invocate în recurs. inculpatului în stare de arest în locurile şi în condiţiile prevăzute de lege. ei pot să mai ia o dată cuvînt în replică în legătură cu cele spuse în cuvîntările ulterioare. nu poate depăşi 6 luni. 2) numele şi prenumele recurentului. participanţii la dezbateri pot cere reluarea cercetării judecătoreşti.de la momentul executării hotărîrii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive.401 pct. 2) pînă la 12 luni. Termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei.de 15 zile de la înştiinţarea în scris a părţilor despre semnarea hotărîrii redactate de toţi judecătorii completului de judecată. Neagravarea situaţiei în propriul recurs Instanţa de recurs. chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărîrii recurate. 4) conţinutul şi motivele cerinţelor apelantului. Efectul extensiv al recursului şi limitele lui. Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentinţa cu excepţia cazurilor în care. care au dus la pronunţarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii. în ce priveşte latura civilă. dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă maximă de pînă la 15 ani închisoare. inculpatului. După trimiterea cauzei în instanţa de judecată. nu mai tîrziu de 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare. instanţa de judecată este obligată.care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. fără a anexa copii. inculpatului procurorul. invocîndu-se aceleaşi motive.Recursul declarat împotriva sentinţei se consideră făcut şi împotriva încheierilor. de Plenul Curţii Supreme de Justiţie. iar în cazul în care ea nu a fost reţinută . dispozitivul deciziei în apel şi argumentele admiterii sau respingerii apelului. inculpatul nu este identificat. din ziua primirii cauzei în instanţa de judecată şi pînă la pronunţarea sentinţei. Concluziile propuse de părţi nu au caracter obligatoriu pentru instanţă. cu condiţia excluderii din hotărîrea de condamnare a unor capete de învinuire. 6) menţiunea privitor la hotărîrea împotriva căreia se declară recurs în anulare. calitatea lui procesuală. După expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului. dacă legea nu dispune altfel.402-407. instanţa poate dispune reluarea cercetării judecătoreşti pentru verificarea acestora. înaintează judecătorului de instrucţie sau. verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă. 5) indicarea probelor şi mijloacelor cu ajutorul cărora acestea pot fi administrate.4) denumirea instanţei care a adoptat decizia în apel. nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs. termenul judecării cauzei cu menţinerea inculpatului în stare de arest. 2) bănuitul. instanţa de judecată este în drept să înlocuiască arestarea preventivă cu arestarea la domiciliu. 3) bănuitul.2) s-a stabilit.8) formularea propunerilor privind hotărîrea solicitată. ceea ce a avut ca urmare adoptarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii. Fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile în faza urmăririi penale şi 90 de zile în faza judecării cauzei.5) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia. La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă.453 şi cu argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate. Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menţionate în alin. după caz. dosarul penal împreună cu apelul şi cu copiile acestuia în instanţa de apel despre ce informează părţile. că martorul a făcut cu bună ştiinţă declaraţii mincinoase sau expertul a prezentat cu bună ştiinţă concluzii false. cînd aceasta era obligatorie potrivit legii. sau dacă a intervenit decesul condamnatului. în ce priveşte latura penală în cazurile în care procesul penal se porneşte doar la plîngerea prealabilă a acesteia în condiţiile legii. precum şi a apărătorului. iar în cazurile redactării acesteia .2) recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:a) cînd completul de judecată nu a fost compus potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. data sentinţei. prin hotărîre irevocabilă. potrivit legii. prin hotărîrea sa. învinuitul. calitatea procesuală şi adresa lui. 31 şi 33. cît şi cu privire la latura civilă. sau dovedesc vinovăţia celui achitat sau a persoanei cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal. numele şi prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă hotărîrea judecătorească. în cazul în care trebuie prezentate probe noi. după caz. ordinea cuvîntărilor lor o stabileşte instanţa. Data de la care curge termenul recursului.5) martorul. cît şi latura civilă. 4) partea civilă şi partea civilmente responsabilă. cu excepţia cazurilor cînd. cu excepţia cazurilor excepţionale care4 poate fi prelungită: 1) pînă la 6 luni. ascultînd opiniile celorlalte părţi. Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal. părţii civilmente responsabile.407.

Cererile sau demersurile formulate se soluţionează de către instanţă după audierea opiniilor celorlalte părţi asupra cerinţelor înaintate. Organele de urmărire penală pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unor infracţiuni şi pe alte căi decât plângerea. instanţa poate să accepte sau nu acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Cererile sau demersurile formulate vor fi argumentate. 2) cînd martorul lipseşte în şedinţă şi absenţa lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanţă. după caz. instanţa dispune judecarea cauzei în procedură deplină conform prevederilor prezentului cod. formînd un dosar separat. preşedintele şedinţei de judecată întreabă părţile dacă doresc să dea explicaţii suplimentare ori să formuleze cereri sau. experţilor şi specialiştilor se va indica identitatea şi adresa lor în cazul în care partea nu poate asigura prezenţa lor în instanţa de judecată. În cazul în care vreuna din părţi declară că nu îi sînt clare drepturile şi obligaţiile. precum şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora.Audierea inculpatului Dacă inculpatul acceptă să fie audiat. copia de pe rechizitoriu şi dacă îi sînt clare aceste documente. poate modifica ordinea de cercetare a probelor dacă aceasta este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. în dezbaterile judiciare. şi instanţa. Reglementarea denunţului asigură participarea cetăţenilor la combaterea infracţiunilor. Soluţia instanţei se consemnează în procesul-verbal prin încheiere. Actul de sesizare a organului de urmărire penală despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni. instanţa poate efectua. apoi cele propuse de partea apărării. preşedintele şedinţei de judecată declară cercetarea judecătorească terminată. prevăzută de prezentul articol. traducătorul sînt preveniţi. conştient. dacă nu sînt circumstanţe care fac imposibilă participarea apărătorului la procesul penal. lui i se înmînează copia rechizitoriului şi i se dă posibilitate să ia cunoştinţă de materialele dosarului. Cercetarea documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesualePrimele sînt cercetate documentele şi procesele-verbale ale acţiunilor procesuale propuse de partea acuzării. 6) studiile. dacă aceasta este necesar.11) alte date referitoare la persoana inculpatului.Dacă la judecarea cauzei participă expertul sau specialistul. învinuitului sau inculpatului în cazul infracţiunilor uşoare. renunţă la el cu schimbarea lui sau singur îşi va exercita apărarea.Deschiderea şedinţei de judecată La data şi ora fixată pentru judecare. fără presiune sau teamă. locul unde se află acestea. luna.depistarea infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală. inculpat rezultă din înţelegerea lor confidenţială anticipată. Examinarea corpurilor delicteCorpurile delicte prezentate de părţi pot fi examinate în orice moment al cercetării judecătoreşti. 4) căinţa sinceră a învinuitului. inculpat şi apărătorul său. Inculpatul poate cere să fie audiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti. părţii civile. Victima sau. Cererile de recuzare sau abţinerile se soluţionează conform prevederilor respective din prezentul cod. alte acţiuni procesuale pentru constatarea circumstanţelor cauzei. 7) datele despre invaliditate. sau dispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare. la judecarea cauzei. Ordinea cercetării judecătoreşti.La iniţierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei. gradelor de calificare şi a distincţiilor de stat. Ca act de sesizare. totodată. Preşedintele şedinţei de judecată explică părţilor că ele. instanţa. denunţul sau autodenunţul. cetăţenia. Dispunerea de către instanţă a efectuării expertizei şi audierea expertului în şedinţa de judecatăAlte acţiuni procesuale la judecarea cauzei La cererea părţilor. şi verifică dacă nu sînt cereri de recuzare sau abţineri. părţii civilmente responsabile şi a reprezentanţilor lor. cît şi din iniţiativa instanţei.denunţ.Partea pregătitoare a şedinţei de judecată în procesul penal. ea acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi admite baza faptică a infracţiunii în legătură cu care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia. martorilor. inculpatului de a-şi recunoaşte vinovăţia cît mai prompt şi de a accepta o procedură restrînsă. În caz de neprezentare a vreunui martor. se expune şi aceasta. dispune continuarea şedinţei şi ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei lor. plângerea prealabilă a victimei se deosebeşte de celelalte acte de sesizare obişnuite. Comparativ cu plângerea. în cazurile: 1) cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse în şedinţa de judecată şi cele depuse în cursul urmăririi penale.Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi încheiat în orice moment după punerea sub învinuire pînă la începerea cercetării judecătoreşti. Lipsa plîngerii prealabile înlătură răspunderea penală. Preşedintele şedinţei de judecată anunţă numele şi prenumele apărătorului şi constată dacă inculpatul acceptă asistenţa juridică a acestui apărător. Preşedintele şedinţei de judecată verifică. se disjungă. 7) interesul public de a obţine o judecare mai operativă cu cheltuieli mai reduse. . Este interzis instanţei de judecată să participe la discuţii de recunoaştere a vinovăţiei.autodenunţ. grefierul raportează prezentarea în instanţă şi motivele neprezentării celor care lipsesc. inculpatului şi dorinţa lui de a-şi asuma responsabilitatea pentru cele comise de el. la adoptarea sentinţei. mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe. el se adresează apărătorului şi învinuitului. că procedura de încheiere a lui. grefierului. cu condiţia că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor şi bănuit. Terminarea cercetării judecătoreşti După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei. iar pe plan procesual este o circumstanţă care exclude urmărirea penală. corpurile delicte pot fi prezentate pentru examinare părţilor. mai puţin grave şi grave. Audierea martorilor Martorii se audiază fiecare separat şi în lipsa martorilor care încă nu au fost audiaţi. 6) probabilitatea de a obţine condamnarea în cazul respectiv. traducătorului şi specialistului. la cererea acesteia sau la demersul procurorului. iar în privinţa martorilor. În cazul în care instanţa nu acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei. interpretului.(2) le-a fost înmînată informaţia privind drepturile şi obligaţiile lor şi dacă acestea le sînt clare. pot avea loc. În cadrul cercetării judecătoreşti. constituie drept temei de începere a urmăririi penale. Preşedintele şedinţei verifică dacă persoanelor menţionate în alin. În cazul în care cauza a fost trimisă în judecată. partea vătămată. Autosesizarea mai poate fi denumită şi sesizare din oficiu. Primii sînt audiaţi martorii din partea acuzării. Preşedintele ia măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi. la cererea părţilor sau a altor participanţi la proces. nefiind necesar ca cel care face denunţul să fi fost prejudiciat prin infracţiunea sesizată. procurorul trebuie să ia în considerare următoarele circumstanţe:1) voinţa învinuitului. preşedintele face explicaţiile respective. inculpatului de a coopera la efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor persoane. precum şi ale expertului. prin denunţ se aduce la cunoştinţă organului de urmărire penală săvârşirea unei infracţiuni în dauna altor persoane. În funcţie de aceste circumstanţe. În caz de neprezentare a uneia din părţi la şedinţa de judecată. cu participarea apărătorului şi dacă există suficiente probe care confirmă condamnarea. 75. 2) anul. Depistarea infracţiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală (Autosesizared). În acelaşi mod se stabileşte identitatea părţii vătămate.În cazul în care procurorul iniţiază procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei de către învinuit.După apelul martorilor. inculpat. Temeiurile de pornire a procesului penal. 10) dacă a fost în această cauză în stare de reţinere sau de arest şi în ce perioadă. demersuri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti. expertului sau specialistului.În cazul în care instanţa este convinsă de veridicitatea răspunsurilor date de inculpat în şedinţa de judecată şi ajunge la concluzia că recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat este făcută în mod liber. Depistarea infracţiunii nemijlocit de lucrătorul organului de urmărire penală poate avea loc în cadrul desfăşurării actelor de verificare cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunii. ale procurorului. despre ce ele fac declaraţie îndată după pronunţarea încheierii. a fost respectată şi că recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit. Aceasta reprezintă o modalitate de sesizare internă şi constă în posibilitatea organului de urmărire penală de a se autosesiza că s-a săvârşit o infracţiune. preşedintele şedinţei de judecată aduce la cunoştinţa celor prezenţi conţinutul acesteia. După apelul părţilor şi celorlalte persoane citate. Citirea declaraţiilor inculpatului Citirea declaraţiilor inculpatului depuse în cursul urmăririi penale. Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale. contra semnătură. precum şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie încheiată între procurorul şi învinuit sau. Autodenunţul reprezintă o recunoaştere din iniţiativă proprie a faptei săvârşite în cazul în care organul de urmărire penală nu este la curent cu această faptă. Dacă în procesul penal a fost pornită o acţiune civilă.Instanţa de judecată este obligată să constate dacă acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în condiţiile legii. Preşedintele şedinţei anunţă numele şi prenumele său şi. încheierea privind refuzul de a accepta acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi atacată de părţile care au semnat acordul cu recurs în termen de 24 de ore. iar în şedinţa de judecată inculpatul s-a prezentat. care verifică respectarea legii la încheierea acestuia. se vor indica faptele şi circumstanţele ce urmează a fi dovedite.Dacă nu au fost formulate cereri sau demersuri noi sau după soluţionarea cererilor şi demersurilor formulate şi îndeplinirea în cazurile necesare a acţiunilor procesuale suplimentare. a expertului sau a specialistului legal citaţi. acceptat de către instanţa de judecată. după caz. inculpatului cu această iniţiativă. dacă aceştia participă la judecare. declaraţia că acordul de recunoaştere a vinovăţiei de către învinuit. declară că nu vor ataca încheierea respectivă. după pronunţarea încheierii. în primul rînd se cercetează probele prezentate de către partea acuzării. Începerea cercetării judecătoreşti Preşedintele şedinţei de judecată anunţă începerea cercetării judecătoreşti. la cererea părţilor. instanţa judecă cauza în procedură deplină imediat. învinuit sau martorul a fost audiat. la cererea părţilor. preşedintele stabileşte identitatea şi competenţa acestora şi le explică drepturile şi obligaţiile.2) cînd cauza se judecă în lipsa inculpatului. Dacă după aceasta inculpatul cere termen pentru pregătirea apărării. benevol. care şi-a dat consimţămîntul de a-şi recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse.În cazul infracţiunii săvîrşite cu participaţie.73.Apărătorul certifică separat. Dacă martorii s-au prezentat potrivit citaţiilor şi dacă procesul poate avea loc. cu participarea obligatorie a apărătorului. Atît la cererea uneia din părţi. în scris. 3) domiciliul. inculpatului faţă de activitatea sa criminală şi de antecedentele penale. Plîngerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală în cazul infracţiunilor. Părţile pot prezenta şi cere administrarea probelor şi în cursul cercetării judecătoreşti. inculpat. 9) dacă posedă limba în care se desfăşoară procesul. cît şi de către învinuit. Preşedintele şedinţei stabileşte identitatea şi competenţa interpretului. cauza în privinţa persoanei care a semnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei. traducătorului şi explică drepturile şi obligaţiile lor. preşedintele şedinţei de judecată cere ca ei să părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea lui. Acordul încheiat de procuror trebuie să fie aprobat de către procurorul ierarhic superior. prin conţinutul ei necesar şi indispensabil. în cazurile: 1) cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse în şedinţa de judecată şi cele depuse în cursul urmăririi penale.Cercetarea judecătorească în procesul penal. după caz. sînt în drept să facă trimiteri numai la probele cercetate în şedinţa de judecată. Instanţa. Denunţul este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui. Procedura penală în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei. prenumele şi patronimicul. ziua şi locul naşterii. după caz. prin atragerea acestora la sesizarea organelor de urmărire penală despre infracţiunile de a căror săvârşire au luat cunoştinţă şi despre cei care le-au comis. instanţa. ascultînd opiniile părţilor asupra acestei chestiuni. instanţa soluţionează această chestiune. 74. pot avea loc.Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atît de către procuror. ascultînd opiniile părţilor prezente asupra acestei chestiuni. Preşedintele şedinţei întreabă fiecare parte în proces dacă are careva cereri sau demersuri. 8) datele despre existenţa titlurilor speciale. în mod benevol. preşedintele şedinţei de judecată deschide şedinţa şi anunţă care cauză penală va fi judecată. Audierea celorlalte părţi Audierea părţii vătămate se efectuează în conformitate cu dispoziţiile ce se referă la audierea martorilor şi care se aplică în mod corespunzător. Începerea urmăririi penale în baza plângerii prealabile a victimei. 5) situaţia familială şi datele despre existenţa la întreţinerea lui a altor persoane. Interpretul. şi ale celorlalţi judecători din complet. inculpat a fost examinat de el personal. Organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin:plângere. 76.. iar dacă se solicită administrarea unor probe noi. în condiţiile prezentului cod. pentru care urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei. Pornirea procesului penal începe prin pornirea urmăririi penale. Cercetarea judecătorească începe cu expunerea de către procuror a învinuirii formulate.3) natura şi gravitatea acuzaţiei înaintate.5) voinţa liberă şi benevolă a învinuitului. asupra răspunderii ce o poartă în caz de interpretare sau traducere intenţionat incorectă. asigurîndu-i ultimului posibilitatea de a lua cunoştinţă de declaraţii şi de a pune întrebări persoanei audiate. preşedintele şedinţei de judecată îl întreabă în ce relaţii se află cu partea vătămată şi îi propune să declare tot ce ştie despre fapta pentru care cauza a fost trimisă în judecată. În cazul în care a fost prezentată referinţă la rechizitoriu. şi anume:1) numele. în caz de necesitate. Preşedintele şedinţei de judecată stabileşte identitatea inculpatului. 4) ocupaţia şi datele despre evidenţa militară.2) atitudinea învinuitului. poate fi audiată în lipsa inculpatului. Preşedintele şedinţei verifică dacă inculpatului i-a fost înmînată informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile sale.Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se întocmeşte în scris. În cazul în care părţile care au semnat acordul. Preşedintele stabileşte identitatea procurorului şi a avocatului şi documentele care confirmă calitatea şi împuternicirile lor.

precum şi în instanţă judecătorească. Bender. 78. Secretarul consiliului local este şi secretar al satului (comunei). c) Curtea de Apel Economică. Primarul. municipiile Bălţi. inclusiv a autorităţilor de autoadministrarc locală. rapoartele şi contestaţiile primite de consiliile electorale de circumscripţie de la birourile electorale ale secţiilor de votare se remit Comisiei Electorale Centrale. formarea bazelor organizaţionaltchnologicc ale alegerilor. dispune de mijloacele financiare aprobate de parlament. -votarea. Parlamentul constituie o instituţie publică al cărei rol este de a reprezenta populaţia unui stat şi.solicitarea de către candidatul la funcţia de prim-ministru a votului de încredere al Parlamentului. Numărul de consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai unităţii administrativteritoriale. după caz. După cum am menţionat anterior. partidelor şi altor formaţiuni sociale. Numărul de vicepreşedinţi se stabileşte de consiliul raional. Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Sesiunile-care reprezintă o perioadă de timp pe parcursul căruia parlamentarii se întrunesc pentru dezbaterea şi soluţionarea problemelor ce ţin de competenţa organului reprezentativ din care fac parte.: a) permanente b) speciale c) de anchetă . drepturile şi libertăţile militarilor. Autorităţile executive locale. b) formaţiunile interne. autorităţilor publice. cu alte autorităţi publice centrale. Din dispoziţiile aceluiaşi articol aflăm că şi localităţilor din stânga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică. Consiliile locale (săteşti.Organizarea şi desfăşurarea alegerilor în Republica Moldova. biroului permanent. Prin organizarea activităţii Parlamentului se subînţelege programarea activităţii zilnice a deputaţilor ce se desfăşoară în cadrul sesiunilor constituite din şedinţe. ceilalţi membri se numesc prin hotărîri ale fracţiunilor parlamentare. buletinele nevalabile şi cele contestate. precum şi celelalte materiale electorale se remit Structura instituţională a procesului electoral reprezintă etapele procesului de organizare şi desfăşurare a alegerilor care se constituie în baza acţiunilor electorale. Preşedintele raionului exercită conducerea operativă a treburilor publice locale. colegiul economic. în cazurile în care.77. Structura internă a procesului electoral are următoarele părţi componenţe ale acestuia: subiecţională. şefi de departamente etc). b) buletinele valabile primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare se remit instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se află consiliul electoral de circumscripţie.Instanţele judecătoreşti economice înfăptuiesc justiţia prin soluţionarea litigiilor apărute în cadrul relaţiilor economice ale persoanelor fizice şi juridice. 79. de competenţă specială. după categoria de cauze. Sistemul subiecţilor procesului electoral cuprinde în sine participanţii la campania electorală care în urma înzestrării cu drepturi şi îndatoriri procesuale.realizează programele dezvoltării economice şi sociale a republicii. -calcularea voturilor. comunale. stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor. inclusiv de scurtă durată. Instanţele judecătoreşti economice se constituie de către Parlament în baza Constituţiei. creează condiţii pentru funcţionarea autoadministrării. inclusiv a practicii de aplicare a ci in Republica Moldova. garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. În conformitate cu această lege de competenţa Guvernului sunt următoarele chestiuni:. municipale) sunt compuse din consilieri aleşi în condiţiile Codului electoral. Preşedintele Judecătoriei Economice. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Sesiunea de primăvară începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iulie. nu au parvenit solicitări de la persoane cu studiile respective. Structura tehnologică a procesului electoral include două elemente constitutive ale regimului juridic al campaniilor electorale: a) de timp (termenele) şi b) formale (documentele). au şi un viceprimar.2)formarea comisiilor electorale. ca autorităţi deliberative.Legea privind organizarea judecătorească declară judecătoriile specializate ca parte componentă a sistemului judecătoresc naţional. Puterea judecătorească ca parte a suveranităţii ori a puterii de stat este considerată a fi „dreptul unei societăţi organizate. egal. Fiecare Curte de Apel îşi exercită competenţa o circumscripţie care cuprinde mai multe judecătorii. Actualmente Curţi de Apel funcţionează în Chişinău. 3) Biroul Permanent – este organul colegial de conducere a parlamentului care este compus din preşedintele parlamentului şi vicepreşedinţii care fac parte din acest organ din oficiu.Sistemul organelor administraţiei publice locale în Republica Moldova. colegiul civil. care clasifică atribuţiile Guvernului în generale şi în diverse domenii ale vieţii sociale. în interesul întregii populaţii. în raport de materie. ale altor autorităţi administrative din subordinea sa. Parlamentul este un organ de stat reprezentativ. Fiecare dintre aceste etape reprezintă o totalitate distinctă de relaţii care se stabilesc pe parcursul unor anumite intervale de timp din cadrul campaniei electorale şi asigură realizarea ascendentă a drepturilor electorale ale cetăţenilor şi ale altor subiecţi de drept electoral. Prin proces electoral se subînţelege activitatea indivizilor. Preşedintele Curţii de Apel. Curţile de Apel au o structură mai sofîsticată decât judecătoriile. Primăria este aparatul de lucru al primarului care se organizează şi funcţionează în baza unui regulament aprobat de consiliul local. şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti exercitând şi auto-administrarea judecătorească. comisiilor permanente. Conform legislaţiei în vigoare judecătoriile sîntîn drept să soluţioneze orice litigiu în afara celor ce intră în competenţa altor instanţe. dar la concurs poate fi admis şi un absolvent al unei alte facultăţi sau o persoană care face studii superioare. a cărui funcţie principală în sistemul de separaţie a puterilor constă în exercitarea puterii legislative. probleme cu caracter politic. şi alte colegii.. Curtea de Apel este compusă din: colegiul penal. b) Judecătoria Economică de Circumscripţie. . Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 11 magistraţi: trei magistraţi sînt aleşi prin vot secret de colegiile unite ale Curţii Supreme de Justiţie. economic şi cultural". Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte. doi vicepreşedinţi care sînt concomitent preşedinţii respectiv al Colegiului Civil şi Colegiului Penal.Organele judecătoreşti în Republica Moldova. a persoanelor cu funcţii publice. Comrat. în funcţie de numărul de locuitori din raion. 3) Aparatul parlamentului care asigură asisteţa organizatorică. care deocamdată nu este adoptată. Guvernul se constituie din două componente: şeful guvernului şi membrii guvernului (miniştri. colegiul de contecios administrativ. Este reprezentantul primarului general al municipiului Chişinău numit de consiliul municipal la propunerea primarului în fiecare sector al municipiului. proccsele-verbalc. stabilirea rezultatelor alegerilor:8) înregistrarea deputaţilor aleşi. cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi). Puterea judecătorească în Republica Moldova este divizată în trei niveluri judecătoriile. . Procurorul General. în limitele competenţei sale. semnează legile şi hotărîrile adoptate de parlament. procedura de învestitură a Guvernului cuprinde patru etape: . Pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie funcţionează Consiliul Ştiinţific Consultativ compus din savanţi şi practicieni în domeniul jurisprudenţei. buletinele anulate. În baza votului de încredere acordat de Parlament. Candidatul la funcţia de secretar se selectează pe bază de concurs. iar numărul lor este expres consacrat în Constituţia Republicii Moldova.Structura şi organizarea activităţii Parlamentului Republicii Moldova. asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale în limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament. Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub formă de şedinţe în plen şi de şedinţe ale comisiilor permanente. După încheierea perioadei electorale. Comrat şi Tiraspol au câte 3 viceprimari. în această calitate. Sesiunile extraordinare . Judecătoriile şi localităţile din raza de activitate a acestora sunt stabilite de legea privind organizarea judecătorească. Dispoziţiile cu caracter individual devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţă persoanelor vizate în ele. În urma analizei legislaţiei electorale. Consiliul Superior al Magistraturii . cu votul majorităţii consilierilor aleşi. de a exercita prerogativele prevăzute în Constituţie. orăşeneşti. Instanţele judecătoreşti militare au sarcina de a proteja de orice atentat securitatea statului. conduce lucrările parlamentului şi ale biroului permanent. întocmirea şi precizarea listelor electorale.promovează în viaţă legile Republicii Moldova. Candidatul trebuie să fie absolvent al unei facultăţi de drept sau de administraţie publică. Bender. secret şi liber exprimat". fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor. Evenimentele şi acţiunile ce ţin de organizarea. oraşe (municipii) sunt consiliile locale. tehnologică şi instituţională. potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova. 81. iar municipiul Chişinău are 4 viceprimari. iar raionul cu peste 50 000 de locuitori poate avea 2 vicepreşedinţi. Bălţi. publicarea rezultatelor alegerilor. după anunţarea repetată a concursului pentru ocuparea funcţiei vacante de secretar al consiliului local.Curtea Supremă de Justiţie soluţionează litigiile apărute în cadrul aplicării legilor. Regulamentul Parlamentului nominalizează două tipuri de sesiuni: ordinare şi extraordinare. securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor ei. pe lângă primar. este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător.7)organizarea votării.-agitaţia electorală. noţiunea de primar este definită ca "autoritate reprezentativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale şi executivă a consiliului local. decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi exercită controlul asupra executării hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului. în compartimentul "Noţiuni de bază" din aceeaşi Lege.4)formarea circumscripţiilor electorale şi a secţiilor de votare:5)desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi):6)realizarea campaniei electorale şi finanţarea măsurilor ei. Pentru ca şedinţele Parlamentului să fie deliberative.stabileşte funcţiile ministerelor. Insă pot fi constituite. c) ştampilele birourilor electorale ale secţiilor de votare şi ale consiliilor electorale de circumscripţie. Judecătoriile funcţionează în raioanele stabilite de Paramentul republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. 2) Comisiile parlamentare care sunt organe interne de lucru ale parlamentului. In Curtea Supremă de Justiţie activează 7 judecători asistenţi. Vicepreşedintele raionului. Administraţia publică în unitatea teritorială autonomă cu statut special. Constituţia declară Găgăuzia "o unitate teritorială autonomă cu un statut special care.care îndeplinesc atribuţiile preşedintelui în lipsa sa. propunem următoarele etape principale ale procesului electoral: fixarea alegerilor. Viceprimarul. Formaţiunile interne: 1) Fracţiuni parlamentare. Satele (comunele) şi oraşele (municipiile). Sesiunile ordinare ale Parlamentului sunt obligatorii. Raionul cu până la 50 000 de locuitori poate avea un vicepreşedinte. Legea privind organica judecătorească califică Curtea Supremă de Justiţie drept instanţă judecătofească supremă. trei sînt aleşi de Parlament din rîndurile profesorilor titulari. Curţile de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie. Colegiul de Contecios Administrativ şi 12 membri care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii. iar la nivelul doi consiliile raionale şi preşedintele raionului. . Pretorul. informaţională şi tehnică a activităţii parlamentului. Preşedintele raionului este ales de Consiliul raional la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi. 2)Vicepreşedinţii parlamentului . evoluează în calitate de subiecţi de drept electoral. Constituţia Republicii Moldova prevede formarea unei unităţi teritoriale deosebite cu titlul de „unitate teritorială autonomă Găgăuzia”. desfăşurată cu scopul formării organelor reprezentative.coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice locale ale Republicii Moldova. Legea privind administraţia publică locală acordă primarului statutul de autoritate executivă. Sesiunea de toamnă începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc. Cahul. Competenţa Guvernului Republicii Moldova este determinată de Legea cu privire la Guvern. constituite din judecătorii Curţii de Apel. El reprezintă raionul în raporturile cu Guvernul.Desemnarea şi competenţa Guvernului Republicii Moldova. al unui stat de a împărţi dreptatea. numirea Guvernului. Ţinând cont de specificul activităţii. fracţiunilor parlamentare şi a deputaţilor. 80.asigură promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova. sau dintr-un singur colegiu mixt. desfăşurarea şi constatarea rezultatelor alegerilor constituie etapele unei activităţi complexe cu denumirea de proces electoral. Din punct de vedere tehnic. secretari de stat. în calitate de judecătorii specializate sunt nominalizate:a) Judecătoria Militară.acordarea votului de încredere. Organele de conducere şi gestiune sunt: 1) Preşedintele parlamentului – care reprezintă parlamentul în ţară şi peste hotare. direct. care asigură aplicarea corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele judecătoreşti.conduce organele de apărare a teritoriului. aleasă prin vot universal. oraşului (municipiului). capacitatea de luptă şi de apărare a forţelor sale armate. Structura: a) organele de conducere şi gestiune. şi primarii. Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul. Colegiile sunt conduse de vicepreşedinţii Curţii de Apel. se cere participarea majorităţii deputaţilor aleşi. În republica Moldova sistemul administraţiei publice locale se structurează în două nivele: la nivelul întîi în calitate de autorităţi locale se organizează şi funcţionează consiliile locale şi primarii. ca autorităţi executive. Convocarea lor are loc la necesitate în afara sesiunilor ordinare. au calitatea de magistraţi ai Consiliului Superior al Magistraturii: Ministrul Justiţiei. reglementată de normele de drept constituţional. Procesul electoral include:1)fixarea alegerilor. Ele pot fi formate din mai multe colegii.organ de autoadministrare judecătorească.desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru. Judecătoriile în Republica Moldova funcţionează în municipii şi raioane. Şedinţele reprezintă intervalul de timp din cadrul sesiunii când parlamentarii se adună efectiv şi nemijlocit.3)prezentarea informaţiei despre alegători. . Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent.Consiliile locale. departamentelor. consiliile electorale de circumscripţie din republica noastră dispun de documentele şi materialele electorale în felul următor: a) listele de candidaţi. Legea privind administraţia publică locală stabileşte că autorităţile administraţiei publice prin care se exercită autonomia locală în sate (comune).

controlul efectuat de comisiile permanente. Stabilirea paternităţii este în legătură directă cu starea civilă a mamei care a născut copilul. Documentul ce serveşte ca dovadă a încetării căsătoriei este certificatul de deces eliberat de oficiul de stare civilă. În asemenea cazuri el determină importanţa schimbărilor care au avut loc din punct de vedere juridic. siguranţa sa fizică sau a domiciliului.şi exclude orice încercare de încălcare a lui prin încheierea de acte juridice. stima etc. în aceste cazuri se stabileşte în instanţa judecătorească. calitatea de membru în organizaţiile internaţionale. b)unul dintre soţi nu este de acord să desfacă căsătoria. Alegerea şi numirea în funcţie a unor persoane oficiale de stat este o altă competenţă a Parlamentului care ţine de mecanismul de echilibrare a puterilor în stat. cât şi ale moralităţii: ceea ce este îndreptăţit să aibă un individ în societatea civilă depinde atât de practica. 2) dezmembrarea sau separarea unei sau mai multor părţi din teritoriul unui stat. fapt ce îşi găseşte exprimarea sa concentrată în instituţia succesiunii statelor. 2)obligaţia de întreţinere dintre soţi şi foştii soţi. dacă în hotărâre nu este indicată o altă dată a morţii prezumate. 3)Secretul corespondenţei. să fie actual. organe de stat. Aceasta înseamnă că temeiul filiaţiei faţă de mamă îl constituie simplul fapt al naşterii copilului. Codul Familiei a clasificat.exprimarea încrederii sau neîncrederii guvernului. Ca relaţie juridică obligaţia de întreţinere ia naştere în baza unui acord dintre părţi sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti conform căreia unii membri ai familiei sunt îndreptăţiţi să primească întreţinerea. Codul Familiei Republicii Moldova stabileşte vîrsta matrimonială minimă de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei.Personale sînt drepturile şi obligaţiile soţilor care nu au un conţinut economic.prin instanţa judecătorească.rudeniei.Încetarea căsătoriei.-obligaţia de sprijin moral reciproc. În calitate de obiecte ale succesiunii statelor pot fi: tratatele internaţionale. a interzis încheierea căsătoriei. b)soţii nu au copii comuni minori. c)desfacerea căsătoriei prin divorţ. mesaje.-corespondenţa şi relaţiile sociale. dar inevitabil este prezent caracterul care ţine de drept. tatăl şi mama copilului care sunt căsătoriţi între ei se înscriu în calitate de părinţi la cererea oricăruia dintre ei. a direcţiilor principale ale politicii guvernamentale. . Paternitatea copilului din căsătorie se stabileşte prin prezumţia de paternitate. . drepturile social-economice şi culturale. Guvernul. sînt reglementate de normele etice şi morala societăţii. dreptul de a fi ales. în cadrul sesiunii. având ca suport concepţii şi legislaţii diferite. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a)soţii şi-au exprimat reciproc acordul pentru desfacerea căsătoriei. informaţii. ca o totalitate de norme juridice ce reglementează conduita statelor ca participanţi la relaţiile internaţionale. 3)obligaţia de întreţinere dintre alţi membri ai familiei. învăţătura şi pregătirea lor profesională. Provenienţa copiilor de la anumiţi părinţi se numeşte filiaţie. rapoarte ale şefului statului. programe prezentate parlamentului.Succesiunea statelor în dreptul internaţional.. 4)Dreptul la viaţa intimă. leagă de acestea consecinţele juridice respective. b)declararea pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Formalităţi prealabile încheierii căsătoriei: depununerea personală a declaraţia de căsătorie ziua şi ora înregistrării căsătoriei. ceea ce duce la guvernarea legislativă asupra acestor relaţii. adică este ea oare căsătorită sau nu. ele se nasc. Impedimentele desemnează acele împrejurări care trebuie să nu existe la încheierea căsătoriei ca: existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute a unuia dintre soţi. 86.unor relaţii asimilate de lege cu relaţii de familie. c) controlul exercitat prin întrebări şi interpelări. de încadrare tipologică”. Pentru motive temeinice. -existenţa condiţiilor prevăzute de lege pentru apariţia obligaţiei de întreţinere (incapacitatea de muncă. a altor organe speciale ale parlamentului sau a autorităţilor publice deosebite. Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor sînt inseparabile de persoanele soţilor şi nu pot fi înstrăinate. 7)Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate. Filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare din părinţii lui. Filiaţia faţă de mamă reprezintă legătura de descendenţă rezultată din faptul naşterii copilului de către femeia care este considerată mama acestuia. 87. adopţia. b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare. Aceste condiţii de formă constau din două etape: formalităţi prealabile încheierii căsătoriei. în procesul de exercitare a atribuţiilor conferite de Constituţie şi alte legi. să fie dat personal şi simultan de către viitorii soţi. nu apare necesitatea săvîrşirii unor acţiuni în vederea încetării căsătoriei. prietenia.Relaţiile personale dintre soţi care apar în urma încheierii căsătoriei şi care sînt reglementate de legislaţie sînt cele care privesc:numele soţilor. Relaţiile care se stabilesc între bărbat. şi verificarea inexistenţei impedimentelor la căsătorie. De aceea controlul parlamentar este un control necesar. pe lângă faptul că tratatele sunt izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor internaţionale ale statelor. a bugetului şi a raportului cu privire la realizarea acestuia. e) controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).existenţa dintre subiectele raportului juridic de întreţinere a relaţiilor de familie la momentul încasării pensiei de întreţinere sau pînă la încasare (foştii soţi). c)între soţi nu există litigii referitoare la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a lor sau la plata întreţinerii pentru soţul inapt de muncă şi care are nevoie de ajutor. Problema succesiunii statelor apare în următoarele cazuri: 1) crearea unui nou stat independent ca rezultat al decolonizării. acte normative etc.judiciară . 4) transmiterea unei părţi din teritoriul unui stat altui stat.-hotărîrea instanţei de judecată sau contractul privind plata pensiei de întreţinere. Pentru a fi valabil şi a produce efecte juridice consimţămîntul la căsătorie trebuie să îndeplinească unele condiţii.Reglementarea juridică poate fi aplicată numai în relaţiile nepatrimoniale asupra cărora statul poate influenţa. Codul Familiei reglementează desfacerea căsătoriei sub controlul statului prin două modalităţi: 1. iar cea faţă de tată se numeşte paternitate. şi anume: drepturile electorale ale cetăţenilor Republicii Moldova care cuprind dreptul de a alege. social etc. adică prin mijloace proprii şi indirect. de primarul sau secretarul de la primărie care oficializează celebrarea căsătoriei. trebuie să controleze întreaga activitate din societate. Această categorie include drepturile cetăţenilor Republicii Moldova care au ca obiect de reglementare participarea cetăţenilor la guvernare. 1)Dreptul la învăţătură. Din această categorie fac parte:1)Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.administrativă . drepturile fundamentale au cunoscut o multitudine de clasificări. 3)Dreptul la libera circulaţie. realizată „mai mult din motive metodologice. expres determinate. Stabilirea paternităţii este acţiunea de justiţie care are ca scop determinarea legăturii de filiaţie dintre copilul născut în afara căsătoriei şi tatăl său. economic. Consiliul Superior al Magistraturii. În conformitate cu Legea privind actele de stare civilă. 2)Dreptul la ocrotirea sănătăţii. prin intermediul lor se reglementează soarta celorlalte obiecte ale succesiunii statelor. Controlul parlamentar este în acelaşi timp un control total. răspândindu-se asupra tuturor sferelor vieţii sociale reglementate de Constituţie şi de alte legi. .audiind mesaje. Practica constituţională cunoaşte următoarele forme de control al parlamentului asupra activităţii puterii executive: dezbaterea.în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori . bunurile (proprietatea) de stat. drepturile şi obligaţiile juridice ale soţilor iau naştere din ziua înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă. adică nu mai sunt limitări religioase. Fiind organul reprezentativ suprem al poporului.controlul efectuat de avocaţii Parlamentului. . frontierele. Astfel. legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiţii de fond. 3)Dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Paternitatea se stabileşte în baza certificatului de căsătorie a mamei copilului cu soţul ei. 5)Libertatea întrunirilor. dreptul de revocare: 1)Libertatea conştiinţei. numite de către parlament. dar nu mai mult decît cu doi ani. Desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă poate fi efectuată în baza cererii unuia dintre soţi indiferent de faptul dacă au sau nu au copii comuni minori atunci cînd celălalt soţ: a)a fost declarat incapabil. . în scopul profilaxiei naşterii copiilor cu dereglări grave în dezvoltarea fizică şi psihică se stabileşte efectuarea unui control medical de examinare a persoanelor înainte de căsătorie. rudenia în grad prohibitiv de lege. să fie constatat în mod direct de persoana împuternicită de la organul de stare civilă. Însă cea mai reuşită clasificare. fapt despre care se face o însemnare în declaraţi. libertatea credinţei corespondenţei personale etc. În cazul decesului unuia dintre soţi sau declarării decesului unuia dintre soţi. Conform Codul Familiei aceste fapte juridice sînt: a)decesul unuia dintre soţi. informaţii.Relaţiile juridice dintre părinţi şi copii. 2)Libertatea opiniei şi a exprimării. La organele de înregistrare a actelor de stare civilă căsătoria poate fi desfăcută la cererea unuia sau a ambilor soţi. Persoana poate fi declarată decedată printr-o hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident. Desfacerea căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă poate fi efectuată la cererea ambilor soţi. datoriile de stat. În multitudinea de drepturi politice se evidenţiază expres o categorie de drepturi politice. 4)Dreptul la informaţie. Controlul indirect poate fi efectuat prin: controlul efectuat de Curtea de Conturi. pare a fi divizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în: drepturi civile.-cetăţenia. Desigur. permiţând acesteia să participe la viaţa socială. mijloace suficiente pentru plată etc). cum ar fi educaţia copiilor. modul în care activează organele formate de el.Prin încetarea căsătoriei înţelegem încetarea raporturilor juridice dintre soţi izvorîte din căsătoria legală în urma survenirii anumitor fapte juridice. Obligaţia legală de întreţinere este îndatorirea impusă de lege unei persoane de a acorda altei persoane mijloace necesare traiului. Reducerea vîrstei matrimoniale va fi încuviinţată de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul persoanele care doresc să se căsătorească. b)a fost declarat dispărut.a. însă dreptul internaţional. În afară de state în calitate de subiecte ale raporturilor de succesiune în dreptul internaţional se pot produce şi organizaţiile internaţionale. 83. aplicată şi în dreptul internaţional public. căsătoriei. Obligaţia legală de întreţinere apare ca efect al: . În calitatea sa de organ reprezentativ al deţinătorului suveranităţii naţionale. starea de nevoie. fie prin alte mijloace şi forme de control. O bună parte dintre copii născuţi în afara căsătoriei sunt recunoscuţi de către tată. 6)Dreptul la grevă. Esenţa ei constă în faptul de a le uşura soţilor desfacerea căsătoriei în cazurile cînd destrămarea ei este atît de vădită că viaţa în continuare a devenit imposibilă pentru ei. Sunt condiţii de fond: vîrsta legală pentru căsătorie. . 5)Dreptul la muncă şi la protecţia muncii. Desigur. rapoarte. Momentul încheierii căsătoriei. Ele nu pot fi obiect al contractului matrimonial şi nici al oricăror altor contracte.Obligaţia de întreţinere dintre membrii familiei. în condiţiile legii. Controlul parlamentar asupra activităţii guvernului. Acest fapt asigură un principiu esenţial al dreptului familiei . Nu toate relaţiile de familie sînt reglementate de normele dreptului familiei. 11)Dreptul persoanelor handicapate la protecţie specială.-capacitatea de exerciţiu a minorului care se căsătoreşte. Cât priveşte formele şi mijloacele specifice prin care se exercită controlul paralmentar acestea pot fi sistematizate astfel: a) controlul exercitat prin dări de seamă. c)a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani. drepturile politice. Desfacerea căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă este o procedură simplificată faţă de procedura juridică. 10)Dreptul la familie. Filiaţia faţă de tată reprezintă legătura juridică între un copil şi bărbatul care e considerat. Drepturile civile sînt acele drepturi care asigură viaţa. Obligaţia de întreţinere ia naştere în baza faptelor juridice expres prevăzute de legislaţia în vigoare: .82.egalitatea soţilor în familie .prin intermediul organelor de înregistrare a actelor de stare civilă. cât şi de justeţea instituţiilor sale politice.de parlament în întregime examinând informaţii ale Guvernului. consimţămîntul viitorilor soţi. 2. 4)Libertatea creaţiei. deoarece această competenţă este împărţită şi cu alte autorităţi cum ar fi şeful statului. 3) unificarea statelor. fixarea zilei de înregistrare a căsătoriei şi orei încheierii căsătoriei anexarea certificatele de naştere şi actele de identitate a viitorilor soţi.Exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii organelor executive în Republica Moldova Constituţia fixează că Parlamentul exercită controlul parlamentar asupra puterii executive sub formele şi limitele prevăzute de lege. Prin condiţii de fond se înţeleg acele împrejurări care este necesar să existe la încheierea căsătoriei pentru ca ea să fie valabilă. Desfacerea căsătoriei în instanţa judecătorească are loc în cazurile: a)atunci cînd soţii au copii minori comuni.Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova. Deasemenea controlul parlamentar poate fi efectuat direct. În scopul depistării la tineri care depun cerere de căsătorie a maladiilor ce pot fi transmise viitorilor lor copii.Conform Codul Familiei. El se exercită fie direct de către întregul parlament fie de una din camerele sale (în sistemul bicameral). parlamentul trebuie să cunoască modul în care sunt realizate actele sale.activitatea de control a comisiilor parlamentare. Conform Codul Familiei. dispariţia unui stat sau apariţia lui este condiţionată de acţiunea diferiţilor factori: de ordin politic. atestată în modul stabilit de lege. inclusiv copii adoptaţi de ambii. egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia.controlul efectuat prin dreptul deputaţilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente. arhivele. formalităţi concomitente celebrării încheierii căsătoriei.mijloacele pentru educarea. tatăl acestuia. deoarece. Prin consimţămînt se înţelege manifestarea acordului de voinţă de a da naştere. după subiecte. precum şi respectarea unor condiţii de formă. c)există acordul ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei. îm baza cererii acestora şi cu acordul părinţilor minorului. În ştiinţa dreptului constituţional clasificarea drepturilor omului a început a fi realizată numai după consacrarea acestor drepturi în constituţii sau declaraţii de drepturi. alienaţia sau debilitatea mintală. 84. documentele de identitate ale părinţilor şi certificatul de căsătorie al părinţilor. o condiţie esenţială pentru încheierea căsătoriei este consimţămîntul liber necondiţionat. d) controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor. Căsătoria se consideră încetată din ziua decesului soţului sau din ziua cînd hotărîrea instanţei de judecată despre declararea persoanei ca fiind decedată a rămas definitivă. demnitarii de stat numiţi în funcţie printr-o procedură parlamentară. totodată ei sunt în prezenţa unor circumstanţe care îi scuteşte de unele obligaţii familiale. Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare. Statele nu sunt imuabile. 2)Libertatea individuală şi siguranţa persoanei. Controlul direct poate fi exercitat: . în afară de cerere este necesar să fie prezentate actul medical constatator al naşterii copilului. evoluează şi dispar. O altă modalitate de încetare a căsătoriei este desfacerea ei prin divorţ.-domiciliul soţilor. interpelări.Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor. Drepturile politice sunt creaţii atât ale istoriei. posibilitatea de mişcare a persoanei. desfăşurată de toate autorităţile. Tratatele internaţionale însă ocupă un loc privilegiat în raport cu celelalte obiecte ale succesiunii statelor. acesta reprezintă una din funcţiile cele mai importante în activitatea parlamentului. . ci urmăresc asigurarea respectării condiţiilor de fond. comunicarea stării sănătăţii şi diferenţa de sex. femeie şi copilul născut de ea sînt foarte complexe. Proba căsătoriei. obligaţia de întreţinere în trei grupe: 1)obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii.controlul efectuat prin însărcinări speciale acordate unor autorităţi. Formalităţi concomitente celebrării încheierii căsătorie: Procedura încheierii. Filiaţia faţă de mamă se numeşte maternitate. deplin şi diferenţiat.Condiţiile şi modalitatea de încheiere a căsătoriei Pentru încheierea valabilă a unei căsătorii. 89. Locul înregistrării încheierii căsătoriei . Condiţiile de formă impuse de lege la încheirea căsătoriei nu sunt un scop în sine. Dar sunt situaţii în care filiaţia faţă de tată a copilului născut în afara căsătoriei nu este stabilită la organele de stare civilă. sepoate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vîrstei minime matrimoniale pentru bărbaţi. iar alţii sunt datori să o presteze. Filiaţia faţă de tată a copilului născut din afara căsătoriei se poate stabili prin recunoaşterea benevolă sau prin acţiunea injustiţie pentru stabilirea paternităţii. Controlul parlamentar este o consecinţă directă a poziţiei parlamentului în sistemul organelor de stat. 6)Dreptul la asociere. Drepturile social-economice şi culturale drepturile fundamentale din această categorie sunt acele drepturi cetăţeneşti care asigură dezvoltarea materială şi culturală a persoanei. familială şi privată. Aceste condiţii de valabilitate a consimţămîntului sunt: să nu fie atins de vreun viciu. Parlamentul în vederea îndeplinirii prerogativelor sale. nu rămâne deloc indiferent faţă de modificările ce pot interveni în soarta şi statutul lor. 8)Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia. 88. 9)Dreptul la asistenţă şi protecţie socială. rasiale sau juridice în privinţa alegerii a viitorilor soţi. Controlul parlamentar cuprinde activităţi. drepturile şi obligaţiile reciproce ale părinţilor şi copiilor rezultă din provenienţa copiilor. Aşa raporturi ca dragostea. inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale şi . a modifică sau a stinge un anumit act juridic civil. după cum în prezenţa anumitor împrejurări (impedimente). fracţiunile parlamentului sau de deputaţi prin intermediul întrebărilor şi interpelărilor.-alegerea profesiei şi îndeletnicirii.obligaţia de fidelitate. Formulate în epoci diferite. 85. 5)Inviolabilitatea domiciliului. ş. Recunoaşterea paternităţii duce la apariţia drepturilor şi obligaţiilor între copil şi tată şi rudele acestuia.

precum şi autorizaţia de acţiuni militare. Consiliul. Una din trăsăturile majore ale dreptului international contemporan constă în recunoaşterea unei anumite personalităţi juridice internaţionale individului . Ţinem să constatăm că acesteia. în condiţiile Codului muncii. Consiliul de Securitate este format din 15 membri. temporar sau definitiv. calificarea. cu caracter solemn sau pur şi simplu poate să rezulte din conduita organelor de stat care acţionează pe lângă autorităţile statului recunoscut în modul în care acestea acţionează. Fiind un act de suveranitate a statelor. sau să procedeze la midificări teritoriale. g) trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată. în temeiul contractului individual de muncă pentru munca executată sau ce urmează a fi executată. o dată intervenită. necesităţi social economice sau interese ale angajaţilor. recunoaşterea de facto este provizorie şi revocabilă.Modificarea contractului individual de muncă. Modificarea contractului individual de muncă se referă la elemente cum ar fi:a)locul muncii. Federaţia Rusă. O asemenea modificare trebuie să aibă ca temei o mai bună organizare a muncii. d) ocupare a unei funcţii elective în autorităţile publice. prin normele unei anumite ordini juridice. insurgenţii într-un război civil (partea răsculată şi partea beligerantă) şi mişcările de eliberare naţională. c) urmare a unui curs de formare profesională în afara unităţii. comitetul pentru reuniuni în afara cartierului general. fiecare stat procedează în mod individual la recunoaşterea altui stat. clasificate după următoarele criterii: 1)După modul de exprimare recunoaşterea poate fi expresă şi tacită. economice etc). astfel încât Consiliul de Securitate să se poată întâlni în orice moment. constatată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor. Încă de la prima şedinţă. Această cerinţă a Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost adoptată pentru a aborda un punct slab al Ligii Naţiunilor de la faptul că organizarea a fost de multe ori în imposibilitatea de a răspunde rapid la o criză. Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor. şi că organizaţiile neguvernamentale au anumite posibilităţi de a se exprima. salarizarea muncii. decizia. recunoaşterea nu constituie o obligaţiune juridică în sarcina acestora şi nu este condiţionată în timp. comisiile pe diverse problematici. -cuantumul retribuirii muncii. 91. care se aduce la cunoştinţa salariatului. ca excepţie. c) detaşare. o confuzie de noţiuni. precum şi cu capacităţi necesare exercitării acestora. consacrat în Carta ONU potrivit căruia membrii Organizaţiei sunt obligaţi să se abţină de la ameninţarea cu forţa sau de la utilizarea acesteia împotriva integrităţii teritoriale a oricărui stat. 3)După numărul de subiecte care efectuează recunoaşterea. credem noi. i) depistare. profesia. Prin modificarea contractului individual de muncă se înţelege trecerea salariatului într-un alt loc de muncă sau la o altă activitate în mod temporar sau definitiv. integritatea teritorială a statelor se află sub protecţia mai multor principii fundamentale ale dreptului internaţional. Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin legislaţia muncii. Modificările contractului de muncă intră sub regimul obligaţiei de informare cu privire la aspectele ee urmează să se modifice. Franţa. este învestită cu un ansamblu de drepturi şi obligaţii. În conformitate cu principiul egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele. Deşi este adevărat că întreprinderile transnati-onale sunt destinatare ale unor obligaţii. guvern) întruneşte condiţiile necesare pentru posedarea personalităţii juridice depline în ordinea internaţională. Pe toată durata suspendării contractului individual de muncă. inclusiv cea militară. Aşadar. existente la momentul transmiterii. b) urmare a unui curs de formare profesională sau de stagiere cu scoaterea din activitate pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice. cu acordul populaţiei exprimat pe calea plebiscitului. fie cu caracter administrativ. modificarea unilaterala de către angajator a altor clauze ale contractului individual de munca decit cele specificate în lege este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. i s-a mai creat şi posibilitatea de a reclama încălcarea lor în faţa unor instanţe internaţionale. Suspendarea contractului individual de muncă. Puterilor sale. unul din grupul regional est-european. include stabilirea de operaţiuni de menţinere a păcii. ce decurg din contractul colectiv şi din contractele individuale de muncă. e) îngrijire a copilului invalid pînă la vîrsta de 16 ani. a termenului de trecere a controlului medical. transferul la o altă muncă ş. deciziile se adoptă cu cel puţin nouă voturi favorabile. Prin recunoaşterea unui stat se înţelege actul prin care un stat admite că o entitate statală terţă în virtutea elementelor sale constitutive (teritoriu. Aceasta însă fără ca să determine în mod definitiv evoluţia evenimentelor dintr-un stat. sub semnătură. într-un mod nu atât de sigur. 95. În caz de transmitere. alte plăţi) de către angajator. Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor salarialе (salariu. e)condiţiile de muncă. pe lângă că sunt titulare de drepturi şi obligatii. şi despre recunoaşterea calităţii de subiect de drept international persoanei juridice (iar în mod special companiilor transnaţionale). Este vorba. Consiliul de Securitate a avut loc prima sa sesiune. aerian etc. alte organisme. Cazurile de modificare a contractului individual de muncă pot fi clasificate în funcţie de anumite criterii:1)după cum se cere sau nu acordul salariatului:-modificarea unilaterală a contractului de muncă (schimbarea temporară a locului şi specificului muncii). 3)în funcţie de durata măsurii: -modificarea temporară a contractului de muncă (deplasarea în interes de serviciu. timpului de muncă se poate realiza şi în cadrul unei săptămîni de lucru comprimate din 4 zile sau 4 zile şi jumătate. Membrii Consiliului de Securitate trebuie să fie întotdeauna prezenţă la sediul ONU din New York. stabilită ştiinţific.Subiectele dreptului public internaţional. Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu forţa obligă statele să se abţină de la ameninţarea cu forţa sau recurgerea la forţă împotriva integrităţii teritoriale a oricărui altui stat. -specificul muncii (schimbarea temporară a locului şi specificului muncii). care există în continuă sesiune. f) forţă majoră.Executarea contractului individual de muncă. În sistemul dreptului international subiectele ocupă un loc central.a. să le plătească integral salariul în termenele stabilite de Codul muncii şi să le acorde celelalte drepturi ce i se cuvin potrivit legii şi contractului colectiv de muncă. de asemenea. Totodată. Puterilor sale sunt exercitate prin intermediul rezoluţii ale Consiliului de Securitate a Naţiunilor Unite. l) aflare în grevă. fundamentale sau mai specifice. prin convenţiile colective. în cadrul organizaţiilor inter-guvernamentale. şi în raport cu alte state. fie cu caracter jurisdicţional. 92. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă constituie temei de nulitate a actului respectiv. În dreptul internaţional recunoaşterea poate fi definită ca un act unilateral prin care un stat sau mai multe state iau act de existenţa unui fapt sau unei situaţii juridice nou apărute în comunitatea internaţională. Deşi nu reprezintă o obligaţie din punctul de vedere al dreptului internaţional.-modificarea convenţională a contractului de muncă (detaşarea salariatului. stabilirea sâptâminii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.2)după elementul (sau elementele) contractului individual de muncă supuse modificării:locul de muncă (transferul permanent la o altă muncă. cu condiţia ca durata săptămînală a timpului de muncă să nu depăşească 40 de ore pe săptămînă. În literatura de specialitate mai recentă se discută. Această structură de bază este stabilită în capitolul V al Cartei ONU. Suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor Contractul individual de muncă se suspendă prin acordul părţilor. şi este însărcinat cu menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. j) cerere a organelor de control sau de drept. necesară pentru recuperarea energiei fizice şi intelectuale cheltuite în procesul muncii şi pentru satisfacerea nevoilor sociale şi eultural-educative. de obicei. c)durata contractului. Recunoaşterea poate face obiectul unui act unilateral expres (declaraţie. Marea Britanie şi SUA) şi zece membrii nepermanenţi. cum ar fi Paris şi Addis Ababa. cum ar fi Vaticanul şi oraşele libere. 96. instituirea de sancţiuni internaţionale. Prin timp de odihnă se înţelege durata de timp. sunt: timpul de muncă şi cel de odihnă. Comitetul Militar. notă diplomatică etc). subiecte ale dreptului internaţional sunt considerate acele entităţi care participă nemijlocit atât la elaborarea şi realizarea normelor de drept internaţional. a dreptului de proprietate asupra unei unităţi.Teritoriul este o condiţie inalienabilă de existenţă a statului. dintre care cinci sunt aleşi în fiecare an de Adunarea Generală. continuă să existe dacă prin actele normative în vigoare.). -modificarea definitivă a contractului de muncă (transferul salariatului la o altă muncă permanentă). conform legislaţiei în vigoare. Modificarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor nu cunoaşte careva limitări. pur şi simplu. -specialitatea. b) boală sau traumatism. prin contractul colectiv şi prin cel individual de muncă nu se prevede altfel. c) şomaj tehnic. afară de faptul că îi sunt recunoscute anumite drepturi şi libertăţi. pot fi calificate de tribunalele interne ca acte echivalând cu recunoaşterea tacită. Începând cu mijlocul anilor 60. d) carantină. în schimb. consacrată legal. b)felul muncii. ea produce efecte limitate (volum restrâns de relaţii comerciale. Procedură şi structură: Deciziile pe teme procedurale sunt luate cu votul favorabil al nouă membri. Personalitatea internaţională mai este recunoscută. Practica statelor a consacrat existenţa mai multor forme de recunoaştere. apărute în sarcina lor din dreptul international. statele vizate stabilind relaţii diplomatice. în acest caz. aşa-numitele entităţi cu caracter statal contestat. potrivit art. este unul din principalele organe ale Naţiunilor Unite. confirmată în modul stabilit.214 alin. În structura Consiliului de Securitate se mai află comitetele permanente (comitetul de experţi privind regulile de procedură. în serviciul militar cu termen redus sau în serviciul civil. drepturile şi obligaţiile părţilor. guvernul instalat pe cale neconstituţională. majoritatea deciziilor luându-se în cadrul unor reuniuni cu caracter informal. membrii permanenţi votând în favoare sau abţinere. precum şi n) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare. k) prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică. ce nu impune încetarea raporturilor de muncă. Actualmente în calitate de subiecte general recunoscute ale dreptului international sunt statele şi organizaţiile interstatale. încheind tratate politice. pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti. precum şi f) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare. cât şi la desfăşurarea raporturilor juridice internaţionale. h) omiterе. Principiul integrităţii teritoriale a statelor este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional.Principiul integrităţi teritoriale. descrise în Carta Naţiunilor Unite. Pe aspectele de fond. naţiunilor ce luptă în vederea atingerii unui statut de stat independent. Comitetul pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii. De aceea statele acordă o atenţie specială asigurării integrităţii acestuia. doi din grupul regional latino-american şi caraibian şi doi din grupul regional vest-european. ea poate fi individuală şi colectivă. tribunalele internaţionale. în caz de: a) acordare a concediului fără plată pe o perioadă mai mare de o lună. În aceste cazuri. rutier. părţilor le revine numai obligaţia de a respecta prevederile ardin C M al RM. În timpul executării contractului individual de muncă pot interveni anumite situaţii care impun modificarea unor condiţii esenţiale în acest contract.Suspendarea contractului individual de muncă. Angajatorul se obligă să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare cerinţelor de protecţie şi igienă a muncii. mai sunt chemate să participe şi la elaborarea şi realizarea normelor de drept international Astfel. având întâlniri în mai multe oraşe. Formele recunoaşterii. Mandat: Consiliul de Securitate are ca responsabilitate fundamentală menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. şi popoarelor. respectarea principiului integrităţii teritoriale nu împiedică statele pe bază de acord şi în virtutea reciprocităţii să admită folosirea propriului lor teritoriu în anumite scopuri limitate. detaşarea salariatului la alt loc de muncă). cu excepţia cazurilor de concediu de maternitate sau boală. Orice înţelegere prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute salariaţilor sau limitarea acestora este nulă. Recunoaşterea de jure este definitivă şi produce totalitatea efectelor recunoaşterii. comitetul privind admiterea de noi membri. mai numite şi interguvernamentale. -durata contractului individual de muncă. populaţie. cel tîrziu la data suspendării. potrivit cărora cu titlu de excepţie. Astfel. a contraindicaţiilor care nu permit îndeplinirea muncii specificate în contractul individual de muncă.90. Există şi subiecte netipice. d)salariul. apoi cele curente în New York City. încheierea unui tratat bilateral sau acceptarea instalării pe teritoriul statului a unei misiuni diplomatice a altui stat sau numai a unei misiuni comerciale a acestuia. în trecerea salariatului într-o altă muncă. cum este tranzitul feroviar. De obicei. la un concediu de odihnă anual. -regimul de muncă şi de odihnă. dobândind drepturi şi obligatii internaţionale. de regulă. f)timpul de muncă şi timpul de odihnă. Compoziţie: Consiliul de Securitate este compus din cinci membri permanenţi (China. sporuri. declаrată conform prezentului cod. 2)După întinderea efectelor recunoaşterea poate fi de jure şi de facto. grupuri de lucru ad-hoc. Modificarea contractului de muncă constă. Londra. subiectele de drept internaţional. Neîndeplinerea de către salariaţi a atribuţiilor de serviciu şi nerespectarea normelor de disciplina muncii atrage răspunderea juridică a acestora. de recunoaşterea unui statut juridic embrionar acestora cu greu comparabil cu calitatea de personalitate juridică internaţională. reuniunile formale ale consiliului reprezintă o excepţie. conform certificatului medical. b) concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei cu durata de pînă la un an. Recunoaşterea colectivă însă este rezultatul unor manifestări de voinţă comune şi concomitente ale mai multor state. precum şi f) din alte motive prevăzute de legislaţie. conform certificatului medical. recunoaşterea. comitetele de sancţiuni. traumatism. Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic. prin acordul părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi. de natură să determine raporturi juridice între acesta (acestea) şi situaţia sau entitatea recunoscută de el (ele). schimbarea temporară a locului şi specificului muncii). plătit salariatului de către angajator sau de organul împuternicit de acesta. exprimat în formă scrisă.Consiliul de Securitate a ONU. integrală sau parţială. în organele sindicale sau în cele patronale. durată în care salariatul nu prestează activitatea pe care trebuie să o efectueze în temeiul contractului individual de muncă. funcţia. organizaţiilor internaţionale neguvernamentale şi chiar omenirii în ansamblul ei. de regulă. hotărîrea) angajatorului. m) stabilire pe termen determinat a gradului de invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. 94. Executarea contractului individual de muncă presupune aducerea la îndeplinire de către ambele părţi a tuturor obligaţiilor reciproc în mod continuu. intervenind îndeosebi pentru a sprijini o entitate anumită să se constituie într-un stat. a călătorit pe scară largă. Suspendarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de: a) concediu de maternitate. salariatul va fi prevenit despre necesitatea modificării contractului individual de munca cu 2 luni inainte. politică sau economică. Membrii nepermanenţi sunt aleşi conform distribuţiei geografice echitabile: 5 din grupurile regionale african şi asiatic. deoarece însăşi natura acestuia este determinată de caracterul lor şi de ordinea interacţiunii dintre ele. prin soluţionarea paşnică a disputelor şi prin întreprinderea de acţiuni împotriva ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii internaţionale şi a actelor de agresiune. la Casa Bisericii.Recunoaşterea statelor. d) îngrijire a copilului bolnav în vîrstă de pînă la 7 ani. e) încorporarea în serviciul militar în termen. detaşarea salariatului la alt loc de muncă. Recunoaşterea individuală este rezultatul manifestării de voinţă doar a unui singur stat. în aceste scopuri nu poate fi utilizată nici o formă de presiune. În general se consideră că o entitate constituie un subiect de drept în cazul în care ea. economice etc. se admite. În calitate de obiecte ale recunoaşterii internaţionale pot fi: statul nou apărut (ca subiect de drept internaţional). telegramă. fiecare stat trebuie să se abţină de la orice acţiuni îndreptate la încălcarea totală sau parţială a integrităţii teritoriale a oricărui alt stat. format din membri permanenţi şi membri aleşi. Contractual individual de muncă nu poate fi modificat decît printrun acord suplimentar semnat de părţi. ce-i drept. Suspendarea contractului individual de muncă la iniţiativa uneia dintre părţi Contractul individual de muncă se suspendă din iniţiativa salariatului în caz de: a) concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 6 ani. care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia.persoană fizică. -caracterul înlesnirilor şi modul de acordare a acestora. lucrul dat însă deloc nu înseamnă că aceste entităţi dispun de o reală capacitate juridică de a acţiona în planul dreptului international. se face prin ordinul (dispoziţia. din vina salariatului. Salariu este orice recompensei sau cîştig evaluat în bani.(3). Cele mai importante probleme privind executarea contractului individual de muncă. la 17 ianuarie 1946. Activitate: Consiliul de Securitate îşi desfăşoară activitatea în şedinţe oficiale şi în şedinţe cu caracter neoficial. Spre deosebire de subiectele de drept intern. 93. nu este lipsită de efecte juridice. La baza unor asemenea încercări stă. narcotică sau toxică. e) condiţii de muncă nesatisfăcătoare din punctul de vedere al protecţiei muncii. succesorul preia drepturile şi obligaţiile. . de pildă.

Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală aplicată în cazul săvârşirii unei contravenţii. prin ordinul de angajare la lucru. în legătură cu transferarea lui la altă întreprindere. c) avocatul parlamentar. contenciosul stabilit prin această lege este un contencios atît subiectiv.793-XIV. organizaţiei. are loc. necesare pentru executarea corespunzătoare a funcţiei stipulate de contractul individual de muncă. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt: a) avertismentul. care atentează la valorile sociale ocrotite de lege. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. după aceasta. în care. urmează să fie angajate în mod obligatoriu la lucru. instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile.f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule. în calitate de persoană juridică. În caz de lichidare a întreprinderii. care. numite sancţiuni contravenţionale. prin normele constituţionale. umanismului. dar se pot conţine şi în alte acte normative. la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităţilor naturale. care au copii în vîrstă de pînă la 14 ani (copii invalizi de pînă la 16 ani). Concedierea se recunoaşte legală. să stabilească. inclusiv specialiştii de protecţie a muncii. Avertismentul se aplică în scris. Astfel. este necesar consimţămîntul lucrătorului. în afara timpului de serviciu de bază sau de studii. dreptul de a deţine armă şi de portarmă). incendiilor. Administraţia este în drept ca. femeile gravide. să-i elibereze salariatului carnetul de muncă. egalităţii în faţa legii. Concedierea se admite. la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale. Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2-4 ore pe zi. Contractele individuale de muncă încheiate cu diferite categorii de salariaţi pot fi reziliate de asemeni şi pe temeiuri suplimentare.Contenciosul administrativ în Republica Moldova Noţiunea de contencios administrativ apare pentru prima dată în Republica Moldova ca rezultat al adoptării noii Constituţii. Concedierea prin acordul părţilor. Conform CM al RM. obiectul acţiunii în contencios administrativ. se prevede în calitate de sancţiune arestul contravenţional.97. epidemiilor. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi. pot fi sau nu încălcări ale unui raport de drept administrativ. în condiţiile Legii privind Avocatul Parlamentar. Preşedintelui Republicii Moldova şi ale Guvernului.• actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova. Rezilierea contractului individual de muncă. Recunoaşterea şi instituirea instituţiei de contencios administrativ este de fapt delimitarea materiei administrative de cea civilă. b) procurorul. de comun acord cu comitetul sindical corespunzător. Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică. Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii.Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîre judecătorească. se determină că prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare. cu acordul lui. iar în unele cazuri.Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 150 de unităţi convenţionale. a fost stabilit un termen de încercare şi dacă administraţia a demonstrat că salariatul execută obligaţiunile sale de muncă necorespunzător nu din vina sa. 72. O unitate convenţională este egală cu 20 de lei. Această lege instituie un mecanism modern de apărare a drepturilor şi libertăţilor omului de către instanţele judecătoreşti. Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini şi apatrizilor care au încălcat regulile de şedere. inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului. un transfer la o muncă mai uşoară. Orice persoană lezată în drepturile sale printr-un act de natură administrativă trebuie să aibă şi posibilitatea de a contesta acest act pe calea contenciosului administrativ cu o procedură bine determinată. Concedierea în legătură cu încorporarea sau angajarea salariatului în serviciul militar se efectuează în baza citaţiei comisariatului militar cu data încorporării salariatului în serviciul militar sau a certificatului privind încadrarea sa în instituţia de învăţămînt militară. al reducerii numărului său statelor de personal. ci din cauza calificării insuficiente. chiar şi în cazurile când actul va putea fi exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. dacă părţile (angajatorul şi salariatu ) au stabilit să rezilieze contractul individual de muncă an pornind de la acest temei. b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. în urma acestui fapt.• actele de gestiune emise de autoritatea publică. un termen de încercare de pînă la trei luni. în legătură cu administrarea şi folosirea patrimoniului său privat. cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea.Răspunderea contravenţională ca formă a răspunderii juridice. d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii. competenţa jurisdicţională. nu poate fi concediat şi salariatul care s-a ales. în legătură cu modificarea condiţiilor esenţiale ale muncii. necesitatea instituirii unei baze legale pentru a supune controlului judecătoresc activitatea organelor administraţiei publice a condus la adoptarea Legii contenciosului administrativ din 10 februarie 2000 nr. precum şi salariaţii care au renunţat la continuarea muncii la aceeaşi specialitate.contravenţională intervine pentru o categorie de fapte ilicite numite contravenţii.• actele de comandament cu caracter militar. în art. Femeile menţionate. spre deosebire de abaterile administrativ-disciplinare. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii de către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase. dacă salariatul care a fost supus sancţiunii disciplinare sau publice pentru încălcarea disciplinei de muncă. Expulzarea poate fi aplicată cetăţenilor străini şi apatrizilor. culpabilităţii. Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană fizică. Răspunderea contravenţională se realizează prin aplicarea măsurilor de constrângere administrativă. dacă. femeile care au copii în vîrstă de pînă la trei ani. care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de lege. prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancţiune. Amenda este o sancţiune pecuniară. d) instanţele de drept comun şi cele specializate. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. prezumţiei nevinovăţiei. se concediază fără excepţie toţi salariaţii. subiecţii cu drept de sesizare în contencios administrativ. determinând o procedură specială şi delimitând totodată jurisdicţia administrativă de cea civilă. Prin urmare. instituţiei. procedura de examinare a cererilor în contencios administrativ Subiectele cu drept de sesizare în contenciosul administrativ: a) persoana vătămată. e) aplicarea punctelor de penalizare. Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. salariaţii se concediază în cazul în care au refuzat să se transfere la muncă în altă localitate. cît şi obiectiv. se permite doar pe temeiurile prevăzute de legislaţie şi doar în ordinea stabilită în legislaţia muncii. Cea mai mare parte a lor este consacrată în Codul contravenţional. g) munca neremunerată în folosul comunităţii. în condiţiile legii. Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale. din cauza lipsei cunoştinţelor profesionale. Salariatul ce doreşte să înceteze raporturile juridice de muncă din iniţiativă proprie anunţă administraţia cu privire la aceasta cu două săptămîni înainte. Pentru concedierea salariatului. conform legii. săvîrşită cu vinovăţie. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. de regulă. Not fi atacate în instanţele de contencios administrativ:• actele exclusiv politice ale Parlamentului. în numele legii. adică un contencios de plină jurisdicţie. Deci există în acest caz două temeiuri independente de concediere: lichidarea întreprinderii şi reducerea numărului sau statelor de personal. prevăzute de actele normative speciale. care se socoate zi a concedierii. Pierderea temporară a capacităţii de muncă nu constituie temei pentru concediere. iar persoanelor cu funcţie de răspundere şi persoanelor juridice – de la 10 la 500 de unităţi convenţionale. atît al celei anterioare cît şi al celei noi. poate avea loc în legătură cu rezultatul nesatisfăcător al încercării şi dacă la finele termenului de încercare salariatul este considerat ca incapabil de a executa în mod corespunzător obligaţiile de muncă. b) amenda. h) arestul contravenţional. 100.• actele supuse controlului de constituţionalitate date prin lege în competenţa Curţii Constituţionale. a săvîrşit o nouă încălcare a disciplinei muncii. Contenciosul administrativ are ca scop principal ocrotirea persoanei împotriva posibilelor abuzuri ale administraţiei. Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită. Încetarea contractului individual de muncă în cazul lichidării întreprinderii. . la întreprinderea dată. în conformitate cu alin.Sancţiunile contravenţionale. calificare sau funcţie. Arestul contravenţional se aplică. stabilind în acest sens prevederi referitoare la: scopul contenciosului administrativ. precum şi acordul în scris al conducătorilor întreprinderilor. persoanei care a săvîrşit o contravenţie. Actele administrative exceptate de la controlul judecătoresc. Pornindu-se de la acest temei. Salariatul angajat cu termen de încercare poate fi concediat înainte de expirarea acestui termen în legătură cu rezultatele nesatisfăcătoare ale încercării. care pînă nu demult se aplica şi pentru soluţionarea unor categorii de litigii cu caracter administrativ.Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt: a) amenda. 178 al CM al RM. la exercitarea regimului stării excepţionale. pentru care. la angajarea cetăţeanului la lucru. Prin contencios administrativ se consolidează integrarea justiţiei administrative în structura juridică generală. Răspunderea administrativă se clasifică în: răspunderea adminiatrativ disciplinară şi răspunderea contravenţională Răspunderea administrativ . 98. este atribuită la categoria de legi organice.• actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova. cu înscrisul privind concedierea şi să plătească salariatului suma de bani ce i se cuvine. epizootiilor şi a altor fenomene de această natură. Administraţia este obligată de a emite un ordin de concediere şi în ziua expirării termenului de avertizare de două săptămîni. 3 al art. cu o schilodire de muncă sau o boală profesională şi necesită. 99. pînă la şase luni. Răspunderea contravenţională se supune următoarelor principii: legalităţii. înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi. care. de a primi subvenţii. împreună cu întreprinderea.Încetarea contractului individual de muncă. este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă desancţiune contravenţională. mamele singure. persoanei lezate în drepturile sale trebuie să i se garanteze restabilirea acestor drepturi pe calea jurisdicţiei constituţionale. În cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de hotărîri de sancţionare.• actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară.