Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Dumitru Zait

Diagnostic si analiza interculturala
2012/2013

Evaluare

• •
• • -

Intervenţii de seminar şi curs; referate şi studii tematice; participare la testele organizate conform planului; activităţi inovative. Evaluarea se realizează în două etape şi prin recurs la acţiuni specifice. Etapa 1: evaluare pe parcurs (EVP) estimata in raport cu notele obţinute la testele realizate (de curs si seminar) şi la evaluarea individuala de seminar: 60% Etapa II: evaluare finală, (pe baza testului general şi integral din sesiune): 40% Evaluare referat, studiu tematic: Nivel 0 de baza 70: nivel elementar corect, reproducere, reluare cunostinte de manual, sau alta sursa; Nota 7 La punctajul de baza se adauga sau se scade punctajul favorabi (+) sau nefavorabil (-) obtinut din: Nivel 1 +10: comparare cu alte surse (una sau mai multe); Nota 8 Nivel 2 +10+10: analiza critica individualizata; Nota 9 Nivel 3 +10+10+10: creativitate, inovatie, plusvaloare personala: Nota 10 Nivel -1 -10: erori de preluare, lipsa trimitere; nota 6 Nivel -2 -10-10: erori de exprimare si gramaticale; nota 5 Nivel -3 -10-10-10: format neglijent, grafica superficiala: nota 4

Structura tematica si bibliografie
• Abordarea interculturala in afaceri • Cadrul specificitatii culturale in comunicarea de afaceri • Diagnosticare interculturala • Metode si instrumente de diagnosticare interculturala • Modele de diagnostic intercultural • Valorizarea diagnosticului intercultural in comunicare • Invatarea si antrenarea interculturale Bibliografie D.Zait (coord.), Management Intercultural. Valorizarea diferentelor culturale, Economica, 2002 D.Zait, Diagnostic intercultural, Editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, 2012 Fred Jandt, Intercultural Communication, Sage Publication, Inc., 2001

I. Abordarea interculturala in afaceri
• • • • • • 1.1. Sensuri si delimitari conceptuale 1.2. Determinante si factori de influenta 1.3. Origini si evolutie 1.4. Conexiuni si interferente 1.5. Probleme de rezolvat 1.6. Intracultural, intercultural, multicultural

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
• MI – ansamblu de principii, reguli, metode, tehnici, instrumente si know-how, precum si de actiuni corelate de: - identificare; - analiza si cunoastere; - gestiune; - valorizare (exploatare) a diferentelor culturale dintre zone (tari, regiuni) diferite, necesare deciziilor intreprinderii/organizatiei de tip multicultural.

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
a. Intreprindere/organizatie multiculturala - Care are filiale, sucursale, sedii sau/si activitati in doua sau mai multe tari, regiuni diferite; - Care face afaceri (cumpara, vinde) cu parteneri din regiuni sau tari diferite; - Care investeste in tari/regiuni diferite; - Care are angajati provenind din tari/regiuni diferite; - Care angajeaza negocieri, colaborari, relatii cu parteneri din tari/regiuni diferite; Elemente comune: punerea in relatie a unor culturi diferite.

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
b. Sensul culturii • Ceea ce confera individului anumite trasaturi, comportamente, atitudini si pozitii fata de solutiile identificabile pentru rezolvarea problemelor (de intreprindere/organizatie, in special)

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
c. Identificare diferente culturale • Specificitatea culturala – ceea ce este diferit in privinta comportamentelor, atitudinilor, pozitiilor indivizilor fata de actiune si fata de solutii; • Identificare – cautarea si gasirea elementelor culturale specifice; • Recurs la datele din antropologie, sociologie, psihologie.

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
d. Analiza – cunoastere diferente Ordonare, sistematizare, corelare, interpretare a diferentelor comportamentale, atitudinale, ca pozitie fata de actiune si ca solutii adoptate. Viziunea managementului asupra diferentelor culturale In functie de scop, obiective si activitati de organizatie sau de intreprindere vizate Actualizarea permanenta a datelor si informatiilor

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
e. Gestiunea diferentelor Sistematizarea rezultatelor analizei in baze de date coerente si pertinente Difuzarea informatiilor respective catre utilizatorii potentiali din intreprindere Integrarea datelor sistematizate intr-un sistem integrat de decizie al intreprinderii

1.1.Sensuri si delimitari conceptuale
f. Exploatarea/valorizarea diferentelor culturale • Considerarea potrivita in luarea deciziilor • In directa relatie cu destinatia (scopul si obiectivele organizatiei/intreprinderii) • Scopul valorizarii: ameliorarea pozitiei intreprinderii si obtinerea de profit (cresterea bogatiei): imagine, marca, beneficiu, segment de piata etc. • Obtinerea efectului de sinergie prin recurs la solutii sau combinatii de solutii provenind din alte culturi

1.2. Determinante si factori de influenta
• Factorii determinanţi : • - internaţionalizarea şi globalizarea; • - concurenţa dintre marile corporaţii internaţionale; • - libera circulaţie a specialiştilor şi profesiunilor liberale; • - tehnologiile comunicårii şi informaţiei. • Alţi factori importanţi: • - "ieşirile" din teritoriile lor naţionale ale întreprinderilor mici şi mijlocii; • - migraţia planetarå a oamenilor (alegerea liberå a locului, formarea, angajarea etc.); • - "aplatizarea" culturalå şi lingvisticå. • Standardizarea managementului

1.3. Origini si evolutie
1. Inceputuri: anii ’50: problemele corporatiilor; cercetarile lui D.Granick 2. Studii interculturale extinse, anii ’60 – ’70: G.Hofstede, Ed. Hall, d’Irribarne 3. Considerarea problemelor globalizarii: anii ’80 – ’90: Hofstede, Hall, Trompenaars s.a. 4. Invatarea (universitate) si experienta de intreprindere (corporatie); Masterate, departamente, cariere internationale

1.4 Conexiuni şi delimitari
• Delimitari: Cross-cultural Management ; Managementul comparat ; Managementului internaţional; Marketingul intercultural; Marketingul global; Marketingul internaţional ; Marketingul etnic, etnomarketingul, Marketingul tribal, Knowledge Management • Conexiuni: Antropologia şi etnologia ; Sociologia; Psihologia • Beneficiari: Management ; Comunicare interpersonalå şi interculturalå; Inteligenţa economicå sau Business Intelligence; Managementul resurselor umane; Marketing; Strategia întreprinderii; Comerţ internaţional; Investiţii

1.5. Probleme de rezolvat
1. 2. 3. 4. 5. Conceptuale Metodologice si de model Ideologice Profesionale Constructive (solutii, practici, strategii)

1.6. Intracultural, intercultural, multicultural
• Intracultural (abordare): studiul variaţiilor individuale ale normelor în cadrul unei anumite culturi; • Intercultural: studiul diferenţierii normelor în raport de specificitåţile culturale ale zonelor pentru care se pun în relaţie fenomene culturale diferite, se comparå entitåţi fårå legåturi istorice puternice între ele, unitåţile culturale universale, în ultimå instanţå. Esential este feed-back-ul. • Pluriculturalul, multiculturalul: diferenţieri de ordin cantitativ • Transcultural: relaţii dintre culturi naţionale; între interşi trans - cultural exista o interfaţå profundå.

II. Cadrul specificitatii culturale
• • • • • 2.1. Fazele integrarii interculturale 2.2. Factorii specificitatii 2.3. Sisteme de valori culturale 2.4. Dimensiuni ale specificitatii culturale 2.5. Comunicare culturala si interculturala

2.1. Fazele integrarii interculturale
A. zona etnocentrică: - ignorarea - recunoaşterea şi evaluarea negativă - recunoaşterea şi minimizarea importanţei diferenţelor B. zona etnorelativă: - recunoaşterea şi acceptarea; - adaptarea; - integrarea; - valorizarea diferenţelor

2.2. Factorii specificitatii
• Specificitatea culturala: comportamente, atitudini, pozitii fata de actiune si de solutii; Factorii specificitatii: - Limba: ceea ce structureaza gandirea - Religia: ceea ce determina filosofia de viata; - Istoria: ceea ce favorizeaza implicarea; - Evoluţia socială: ceea ce permite organizarea; - Educaţia (rol atribuit, filosofie, structuri de formare…): ceea ce induce invatarea si rutina (experienta); - Factorii naturali (relief, climă…): ceea ce marcheaza ereditatea si pozitia fata de mediu.

2.3. Sisteme de valori culturale
Valoare: caracteristica ce confera o anumita calitate dorita, voita sau apreciata a purtatorului; Norma: impunere sau determinare reglementata a unor caracteristici. A. Sistemul Allport, Vernon et Lindszey • Omul teoretic: care valorizează adevărul, experimental, critic, sistematic, raţional; • Omul economic: care evaluează şi apreciază ceea ce este util, pragmatic; • Omul estetic: preocupat de frumos, de armonie, simetrie în artă; • Omul social : dominat de altruism şi filantropie; • Omul politic : apreciază puterea şi influeţa, caută concurenţa; • Omul religios: evaluează spiritualitatea şi caută comuniunea cu cosmosul şi divinitatea.

2.3. Sisteme de valori culturale
B. Sarnoff • 1. Valori de realizare : • aria umanitară: caută bogăţia vieţii; • aria egalitară: preferă egalitatea dintre indivizi; • aria estetică: preciază frumosul în creaţia artistică; • aria intelectuală: dominat de gândire şi raţionament; • 2. Valori de mărire: • aria bogătiei: dorinţa de a obţine resurse materiale; • aria prestigiului: dorinţa de a câştiga respectul şi admiraţia celorlalţi; • aria puterii: controlul destinelor şi acţunilor altora.

2.3. Sisteme de valori culturale
C. Rokeach • valori terminale sau finale: confortul în viaţă; provocările vieţii; sensul realizării; frumuseţea lumii, egalitatea; securitatea familiei; recunoaşterea socială; înţelepciunea; fericirea; libertatea; armonia interioară; dragostea maternală; plăcerea; auto- respectul; prietenia; securitatea naţională; • valori instrumentale: ambiţia; gândirea deschisă; bucuria; puritatea; curajul, iertarea; ajutorul; onestitatea; imaginaţia ; logica; independenţa; iubirea; supunerea; politeţea; respectabilitatea; autocontrolul.

2.3. Sisteme de valori culturale
D. Sitaram si Codgell
Individualism Maternitate Ierarhie Masculinitate Recunostinta Pace Bani Modestie Punctualitate Mantuire Karma Intaietate Agresivitate Autoritarism Sinceritate - Responsabilitate colectiva - Respect fata de batrani - Respect fata de tineri - Ospitalitate - Proprietate - Conservare mediu - Culoarea pielii - Patrimoniu - Egalitatea femeii - Demnitatea umana - Eficienta - Patriotism - Religie - Educatie

2.4. Dimensiuni ale specificitatii culturale
• Dimensiune a specificitatii: caracteristica agregat prin care poate fi caracterizat(a) si exprimat(a) (masurat-a) comportamentul, atitudinea, pozitia fata de actiune; • Esentiala in MI si DI • Agregarea, masurarea si analiza/interpretarea dimensiunilor • Construita pe baza unor filosofii si interpretari specifice ale valorilor si normelor culturale

2.4. Dimensiuni ale specificitatii culturale
A. Hofstede (program mental ierarhizat): • distanţa ierarhică sau distanţa faţă de putere PDI; • controlul sau gradul de evitare al incertitudinii UAI; • individualism/colectivism- PDV; • masculinitate/feminitate - MAS; • orientarea în timp - LTO. • indulgenţă/impunere • măreţie/supunere

2.4. Dimensiuni ale specificitatii culturale
B. Ed, Hall (decodaj cultural): • contextul comunicării; • timpul ; • spaţiul. C. Hampden-Turner şi Trompenaars : • universalism – particularism; • individualism – colectivism; • Viziune de ansamblu – detaliu; • statut câştigat – statut atribuit ; • motivaţie endogenă – motivaţie exogenă ; • percepţie secvenţială – percepţie sincronă a timpului.

2.4. Dimensiuni ale specificitatii culturale
D. Philip d’Iribarne: • raporturile umane ; • mod de evaluare - performanţă ; • raport dintre modernitate – tradiţie E. Strodback, Kluckhohn (orientarea valorilor): - Actiunea; - Timpul; - Relatiile umane; - Relatiile cu mediul; - Natura umana.

2.5. Comunicare culturala si interculturala
• relaţie de vehiculare a unui mesaj intre un emitent si un receptor; • expresia respectivei relaţii dupå "intervenţia" corectivå a demersului realizat prin educaţie sau persuasiune constructivå. • relaţie complexå care se stabileşte între indivizi sau grupuri prin intermediul unei simbolistici învåţate sau moştenite ereditar cu ajutorul cåreia se ajunge la transmiterea şi receptarea de mesaje, într-un anumit context, un anume timp şi în anumite circumstanţe spaţiale.

2.5. Comunicare culturala si interculturala
• Comunicarea interculturalå ca interacţiune: • - între doi sau mai mulţi indivizi, douå sau mai multe grupuri, • - aparţinând de douå sau mai multe culturi naţionale diferite, • - într-un context creat pentru douå sau mai multe organizaţii (întreprinderi), • - pentru a atinge obiectivele profesionale sau a realiza o activitate datå.

2.5. Comunicare culturala si interculturala
• Elementele specifice diferenţierilor culturale în comunicarea interculturalå: - percepţia timpului şi spaţiului; - limba şi interpretarea lingvisticå; - argumentaţia şi puterea de a convinge; - prejudecåţile şi tabuurile; - ambiguitatea si complexitatea contextului; - etica şi eticheta; - maniera de a sugera şi impune respect; - rafinamentul gusturilor si estetica; - sensul relaţiilor dintre sexe; - poziţia şi percepţia spaţiului; - sensul si natura relatiilor; - Perceptia fata de securitatea individualå şi colectivå etc.

2.5. Comunicare culturala si interculturala
• Schimbul: obiect sau subiect al comunicårii • Comunicare analogicå: emisfera corticalå dreapta; transmiterea de emoţii şi sentimente; funcţia de contact între emiţåtor şi receptor; relaţie voluntarå sau involuntarå şi nu are o motivaţie sau un scop precise, predeterminate. • Comunicarea digitalå: emisfera corticala stanga; realizeazå relaţia dintre emiţåtor şi receptor prin transmiterea de evenimente şi exprimarea de opinii; dominata de dimensiunea raţionalå a comportamentelor.

2.5. Comunicare culturala si interculturala
• Schimb real: transmiterea de materie şi energie • Schimb simbolic (imaginar): vehicularea de informaţii suplimentare faţå de obiect (materie-energie); reciprocitate implicitå; • Societatea rece: nu are capacitatea de a crea urme ale evenimentelor, nu posedå dispozitive specifice de memorie, fiind propria sa memorie, propria sa urmå; dominatae de schimbul simbolic şi comunicarea analogicå; • Societatea calda: dispune de dispozitive, reguli şi mecanisme de stocare şi exploatare a cunoştinţelor, are memorie proprie realizatå într-o formå individualizatå şi reglata tehnic; dominå comunicarea digitalå şi schimbul imaginar.

3. Elaborarea diagnosticului intercultural
• • • • 3.1. Diagnostic si diagnosticare 3.2. Specificitatea culturala in afaceri 3.3. Premisele diagnosticului 3.4. Constructia unui diagnostic

3.1.Diagnosticul
• Diagnostic cultural: mod de a masura si exprima starea unei culturi prin prisma unor valori, norme sau/si dimensiuni ale specificitatii culturale; instrument prin care este caracterizata starea unei culturi. • Diagnostic intercultural: pozitionarea caracteristica a doua sau mai multe culturi, cu ajutorul unor valori, norme si dimensiuni ale specificitatii culturale • Scop: identificarea si caracterizarea diferentelor culturale in raport cu un anumit scop si anumite obiective, de regula raportate la managementul organizatiei .

3.2. Specificitatea culturală în afaceri şi management
• • • • A. Sensul organizaţional al culturii B. Problema limbajului C. Poziţionarea faţă de religie şi religiozitate D. Codificarea culturală relevată prin rituri, obiceiuri • E. Cadrul culturii naţionale, organizaţionale şi profesionale • F. Centrarea ideologică • G. Natura si sensul solutiilor culturale

3.3. Premisele diagnosticului
• definirea corectă a contextului şi conceptelor de bază ale diagnosticului; • abordarea interculturală specifică, de la cultură la cultură (fiecare cultură are propria imagine asupra altei culturi) ; • considerarea specificităţii culturale aşa cum este; • acceptarrea dinamismului culturii (anticiparea schimbărilor comportamentale, atitudinale etc); • « fotografierea » la un moment dat a realităţii culturale (abordarea sincronă) ; • interpretarea obiectivă a atitudinilor şi comportamentelor actuale (la momentul studiului) ; • alegerea sau construirea strategiei de cercetare interculturală.

3.4. Construcţia unui diagnostic
• • • • • • • • • • • Fixarea obiectivelor organizaţiei (în raport cu decizia vizată); Poziţionarea culturii în cauză: geografic, lingvistic, social, religios, administrativ, istoric, educaţional şi ca nivel de dezvoltare economică; Stabilirea sistemului de dimensiuni culturale (norme şi valori culturale agregate); Alegerea sau selecţionarrea strategiei de cercetare (metode, tehnici, instrumente, know-how); Culegerea informaţiilor referitoare la fiecare cultură din diagnostic; Pregătirea şi structurarea informaţiilor; Interpretarea rezultatelor; Formularea recomandărilor şi soluţiilor ; Confruntarea recomandărilor şi soluţiilor propuse cu realităţile locală vizate; Dezbaterea recomandărilor soluţiilor propuse cu subiecţii şi decidenţii; Aplicarea recomandărilor şi /sau soluţiilor propuse (sarcina managerilor).

Important: detasarea culturala si intelegerea interculturala!

IV. Metode şi instrumente ale diagnosticului intercultural
• 4.1. Caracteristici ale metodologiei in intercultural • 4.2. Chestionarul Bosche • 4.3. Chestionarul Hofstede • 4.4. Chestionarul Trompenaars • 4.5. Sistem socio-economic • 4.6. Analiza si interpretarea

4.1. Caracteristici ale metodologiei in intercultural
CriteriuDimensiune Franta Romania Bulgaria Ungaria SUA

Populatie (mil. Loc.)

59 485

22 300

7 900

10 200

288 369

Structura etinica

Françezi 93 Straini (imigranti) 7

Romani 89 Maghiari 7 Tsigani 2 Altele 2 75

Bulgari 83Turcs 9Tsigani 2Macédonieni 2,5Altele 3,5

Magyarofoni 95 Altele 5 (H 90;Ts 4; Ge 2; Se 2; Slo si Ro 2) 71

Europeni 83,5 Africani 12,4 Asiatici 3,3 Amérindieni 0,8 40

Distanta fata de putere

68

65

Timp

Mono

Poli

Poli

Mono

Mono

Orientare activitate

A face

A fi- a face

A fi- a face

A face

A face

4.1. Caracteristici ale metodologiei in intercultural
• Metodologia - acel know-how prin care se poate ajunge la atingerea unui scop; ansamblul de reguli, norme, metode, tehnici sau practici prin care putem ajunge să ştim "cum să facem" şi cum "să aplicăm" ceva ce ştim sau am învăţat, cum să parcurgem drumul de la o idee vagă, de la o ipoteză la o soluţie, o generalizare sau o teorie ştiinţifică. • Are caracter normativ: este constituită din principii teoretice (concepţia teoretică a disciplinei), metode şi tehnici de culegere a datelor (suportul informaţionalfaptic), metode şi tehnici de tratare a datelor (dimensiunea prelucrării cantitative) şi procedee logice de analiză şi generalizare (construcţia şi sistematizarea teoriei).

4.2. Chestionarul Bosche
• Chestionarul: Tehnica si instrument de cercetare in intercultural. • Principii si reguli severe • De adaptat specificului problemei, scopului si obiectivelor propuse, populatiei sau colectivitatii vizate • Chestionare: cu întrebări deschise sau închise, întrebări cu alegere prestabilită sau întrebări cu răspunsuri libere etc.

4.2. Chestionarul Bosche
• Conceput pentru a surprinde caracteristicile culturale specifice populatiilor, reflectate prin stereotipuri; • Obligatoriu de adaptat intrebarile • Cuprinde 80 de intrebari, grupate in 7 categorii: - A. Valorile culturale - B. Comportamentul cotidian - C.Timpul - D. Modelele cognitive - E. Exprimarea emoţiilor - F. Modul de acţiune - G. Comunicarea non verbalå

4.3. Chestionarul Hofstede
• Bazat pe construirea cate unui set de 5 intrebari pentru fiecare dimensiune a specificitatii • Adaptat folosirii unei scale cu grade de intensitate de la 1 la 5 • Reperele de baza sunt considerate doua entitati (tari) situate la cele doua extreme – poli ai caracteristicilor care produc satisfactie • Ofera posibilitatea tratarii cantitative, prin recurs la analiza factoriala; fiecare grup de intrebari poate fi apoi agregat intr-un nivel rezultat de intensitate pentru fiecare dimensiune • Pentru analize comparative, intensitatile fiecarei dimensiuni pot fi aduse la intervalul 1 – 100 • Chestionar extins prin noi intrebari, modalitati de masurare etc. (GLOBE, GALLUP)

4.4. Chestionarul Hofstede
• Starile exprimabile prin optiuni: 1. Ma simt cel mai bine in tara A 2. Ma simt mai bine in tara A decat in tara B 3. Ma simt la fel de bine in tara A ca si in tara B 4. Ma simt mai bine in tara B decat in tara A 5. Ma simt cel mai bine in tara B

4.4. Chestionarul Trompenaars
• Idei de baza: recursul la mixarea interculturala a competentelor permite cresterea capacitatii de rezolvare a problemelor • Intelegerea diferentelor culturale pentru ajustarea comportamentelor in functie de interlocutor • Deschiderea fata de celelalte culturi permite rezolvarea mai eficace a problemelor cu care suntem confruntati

4.4. Chestionarul Trompenaars
• Sensul atribuit culturii: mod simplificat de a rezolva problemele cu care suntem confruntati • Diferente culturale: modalitati diferite de abordare a acelorasi probleme fundamentale • Trebuie ales intre doua sau mai multe solutii bune sau rele: dileme • Rezolvarea dilemei: alegerea solutiei celei mai acceptate • Iesirea din propria cultura favorizeaza gasirea de solutii mai performante la aceeasi problema (considerarea pozitiei din perspectiva altei culturi)

4.4. Chestionarul Trompenaars
• Etapele demersului: - Identificarea caractersisticilor specifice ale culturilor in cauza - Pozitionarea atitudinii constatate in raport cu atitudinile extreme - Eliminarea solutiei de compromis - Elaborarea unei solutii creatoare de valoare prin considerarea aspectelor pozitive ale celor doua extreme

4.4. Chestionarul Trompenaars
• • Formulare problema si chestionar (cazul universalism-particularism) Sunteti pasagerul unui vehicol condus de un prieten. Acesta atinge un pieton. Stiti ca avea 70 km/h in timp ce viteza maxima in zona este de 50 km/h. Sunteti singurul martor. Daca veti marturisi, sub amenintarea pedepsei, ca prietenul a respectat viteza legala, el va fi scutit de consecinte foarte negative. Ce atitudine asteapta prietenul sa aveti: - Sa jurati ca a respectat limita legala de viteza; - Sa afirmati ca a respectat, intr-o anumita masura, viteza legala; - Ca nu veti depune marturie de respectare a vitezei legale in niciun caz; Ce veti face ca martor si prieten: a. Veti marturisi ca nu a depasit 50 km/h; b. Veti marturisi ca a depasit 50 km/h.

4.5. Analiza si interpretarea
• In functie de scop si obiective: decizia pentru intreprindere (grup de interese, actiune, orientare, destinatie de spatiu, timp, personaje etc.) • Orientare dupa modul de constructie a intrebarilor din chestionar • Realizarea legaturii dintre elementele diagnosticului si sensul recomandarii sau solutiei propuse.

V. Modele de diagnostic intercultural
• • • • • 5.1. Programul mental ierarhizat 5.2. Decodajul cultural 5.3. Orientarea valorilor 5.4. Sistemul socio-economic 5.5. Tipologii culturale si interculturale europene

5.1. Programul mental ierarhizat
• Ipoteza: indivizii confruntaţi cu aceleaşi situaţii adoptă comportamente asemănatoare ( în comportamentele indivizilor există dominante care au fost acumulate anterior ca "modele de gândire, simţire şi manifestări potenţiale") = "program mental". • Nivelurile programării mentale: • 1. - nivelul universal; • 2. -nivelul colectiv • 3. -nivelul individual

5.1. Programul mental ierarhizat
• • • • • • • • “Dimensiunile pereche" ale specificităţii culturale: - distanţa faţă de putere (distanţă ierarhică), stabileste relaţia şi poziţia faţă de autoritate într-o anumită cultură (inegalitate, grad si formă de dominaţie); - controlul incertitudinii sau nivelul de evitare a incertitudinii:gradul de libertate al individului în raport cu viitorul sau securitatea sa controlul agresiunii şi exprimarea emoţiilor; acest control se poate realiza prin tehnologie, legi, religie etc.; - individualismul/colectivismul: relaţia dintre individ şi grup, modul în care se realizează convieţuirea cu alţii; - masculinitatea/ feminitatea: diferenţiază rolurile femeilor si bărbaţilor într-o societate, evidenţiază consecinţele sociale pe care le induce naşterea în raport cu sexul; - orientarea în raport cu timpul - indulgenţă/impunere caracterizează percepţia gradului de libertate al satisfacerii dorinţelor, sentimentelor sau altor opţiuni personale ale individului - măreţie/supunere: încurajarea sau lipsa unei asemenea motivări din partea societăţii în cauză pentru consecvenţă, mândrie, merit personal

5.2. Decodajul cultural
• Ipoteza fundamentală: regulile informale ce caracterizează o anumită cultură condiţioneaza inconştient comportamentul oricărui individ • Niveluri ale comunicarii culturale: • 1.- Nivelul tehnic: reguli tehnice stabilite de sistemul de organizare socială : legi, moduri de folosire, reglementări; elementele tangibile ale valorilor culturale specifice fiecărui grup, pe baza cărora acesta funcţionează convenţional (prin respectarea unui set de norme şi principii) la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp. • 2.- Nivelul informal: reguli informale, care condiţionează comportamentul indivizilor în mod inconştient. Limbajul corpului şi, în general comunicarea non-verbală, se formează şi funcţionează la acest nivel. • 3.- Nivelul formal: reguli formale care favorizează funcţionarea normală şi eficace a unui sistem cultural dat.

5.2. Decodajul cutural
Criterii de diferentiere culturala: • Contextul comunicării : bogat,; sarac • Timpul (microtimp): monocronie; policronie • Spaţiul: "proxemia”: apropiat, departat, chis, deschis

5.3. Orientarea valorilor
• • • • • • • • • • Ipoteze: - în orice cultură indivizii trebuie să găsească răspunsuri la aceleaşi probleme de bază; - există un set limitat de soluţii potenţiale între care se poate face alegerea; - preferinţa pentru o soluţie este caracteristică fiecărei culturi astfel că totdeauna va apare o discriminare faţă de alte soluţii potenţiale egal disponibile. Orientări: - Orientarea activităţii : a fi; a deveni; a face; - Orientarea în raport cu natura umană: bun, neutru sau rău - Orientarea în raport cu mediul: stăpâneşte , este în armonie sau se supune naturii (acceptarea fatalităţii şi aşteptarea producerii acesteia). - Orientarea în raport cu timpul: trecut, prezent sau viitor - Orientarea în raport cu relaţiile inter-umane:egali, ierarhizati sau separati

5.4. Sistemul socio-economic
• Adaptare dupa Anita Tiraspolski şi Gerard Wild • Considerarea a trei grupe de criterii (socialpolitice, economice interne şi economice externe, 52 criterii) • Culturi (societăţi) deschise şi culturi (societăţi) închise. Pentru culturile deschise - limită superioară = suma 10 a mediilor; pentru culturile închise - limită inferioară = suma 15 a mediilor obţinute la cele trei grupe de criterii.

5.4. Sistemul socio-economic
• • • • • • • • • • A. Criterii sociale 1. Convingeri faţă de mecanismele de piaţă: - reforme (număr, discutarea sistemului anterior, profunzimea reformelor anterioare); - relaţii cu exteriorul (vestul dezvoltat, în cazul ţărilor în tranziţie): intensitate, deschidere a oamenilor şi ideilor, atitudinea faţă de cooperarea cu exteriorul; - gradul de integrare regională (socialistă, pentru ţările ex-comuniste): intensitatea integrării, grad de deschidere faţă de centrele de putere din regiune; 2. Durabilitatea consensului: - fisuri sociale (multinaţionalitate, ponderea naţionalităţilor, importanţa ţărănimii); 3. Capacitatea de adaptare a comportamentelor de piaţă: - spiritul de întreprinzător (importanţa sectorului privat, dezvoltarea serviciilor de piaţă, dezvoltarea recentă a întreprinderilor private); - acceptarea inegalităţii sociale (experienţa inflaţionistă, diferenţele salariale intersectoriale).

5.4. Sistemul socio-economic
• • • • • • • • B. Criterii economice interne 1. Structuri de producţie : - macrostructuri (importanţa personalului administrativ, ponderea administraţiilor centrale, potenţial de suprautilizare agricolă; - locul industriei grele (ponderea comparată a industriei grele tradiţionale, ponderea siderurgiei, nivel de poluare); - industria prelucrătoare (export echipamente, export bunuri tradiţionale, export bunuri manufacturate; 2. Dezechilibre macroeconomice: echilibru cerere-ofertă (excedent monetar, dezechilibre pe piaţa bunurilor de consum); inflaţie structurală (concentrarea industrială, nivel consum alimentar, echipamente casnice); 3. Infrastructura infrastructura productivă (rutieră, feroviară, comunicaţii); infrastructura neproductivă ( locuinţe, mortalitate infantilă, comerţ)

• • •

5.4. Sistemul socio-economic
• C. Criterii economice externe: • 1. Ponderea datoriei: • datoria şi comerţul (serviciul datoriei, volumul datoriei si exporturilor); • datoria şi comerţul (ponderea datoriei în economie, datoria pe locuitor). • 2. Dependenţe structurale (dependenţa energetică, specializare intra si extra - regională, solidaritate strategică); • 3. Dependenţa comercială şi financiară (dependenţa globală faţă de regiune, datoria externă în regiune); • 4. Ajutor potenţial (potenţial economic, creanţe publice exteme, exporturi, riscuri nucleare civile, nivel aparent de sărăcie).

5.5. Tipologii culturale si interculturale europene
Tara
Bulgaria Franta Italia Romania Ungaria Austria Grecia PDI 71 68 50 90 65 11 60 MAS 55 43 66 70 30 65 79 57 IND 50 71 67 76 42 58 55 35 Socio-ec 11.8 10 10 10 12.9 11.3 10.2 11.3 Microtimp A fi- a face A face A face A face-a fi A fi- a face A face A face A fi- a face

Germania 35

VI. Valorizarea diagnosticului intercultural in comunicare
6.1. Reprezentarea diagnosticului 6.2. Poziţionări sinergice în marketing 6.3. Adaptarea sau construcţia interculturala în MRU

6.1. Reprezentarea diagnosticului
• Scopul elaborării unui diagnostic intercultural: furnizarea de elemente concrete care diferenţiază între ele două sau mai multe culturi prezente în structura sau activitatea unei întreprinderi/organizaţii multiculturale • Orientarea diagnosticului: - natura şi sensul soluţiilor pe care le doreşte sau pe care este obligat să le găsească managerul de întreprindere/organizaţie multiculturala - sensurile şi gradele de intensitate ale influenţelor pe care le putem estima pentru diferitele variabile ale culturii şi specificităţii culturale în raport cu domeniile şi problemele corespondente - natura şi modul în care apare şi se manifestă riscul cultural în afaceri, în întreprinderea/organizaţia multiculturală Forma recomandata a diagnosticului: tabelara

6.2. Poziţionări sinergice în marketing
6.2.1. Marketingul şi specificitatea culturală 6.2.2. Interculturalul în cercetarea de marketing 6.2.3. Interculturalul în strategia de marketing 6.2.5. Management-Marketing şi interculturalitate

6.3. Adaptarea sau construcţia interculturala în MRU 6.3.1. Problemele MRU într-un cadru intercultural 6.3.2. Competenţe în managementul carierelor internaţionale 6.3.3. Probleme ale adaptării interculturale 6.3.4. Adaptarea la specificitatea locală

VII. Invatarea si antrenarea interculturale
7.1. Etape ale învăţării sau antrenamentului intercultural 7.2. Reguli şi principii ale adaptării 7.3. Evaluarea şi antrenarea interculturale 7.4. Poziţionări incorecte faţă de intercultural

7.1. Etape ale învăţării sau antrenamentului intercultural
• • • • • • • • • • • • • • • • Selectarea şi pregătirea personalului; Recrutarea candidaţilor pentru străinătate; Alegerea finală a persoanelor pentru străinătate; Învăţarea şi antrenarea interculturală; Formarea în cultura ţării de primire; Realizarea nivelului de comunicare în limbi străine; Plecarea şi călătoria către destinaţia vizată; Primirea şi orientarea în ţara de primire; Şocul întâlnirii cu noua cultură şi adaptarea iniţială; Formarea şi asistenţa în ţara de primire; Aculturarea şi relaţii cu specialiştii străini; Pregătirea psihologică pentru revenirea în ţara de origine; Întoarcerea; Şocul cultural al revenirii; Readaptarea; Preluarea noilor funcţii în întreprindere.

7.2. Reguli şi principii ale adaptării
Variabile: - competenţe specifice realizării misiunii, sarcinilor şi îndeplinirii rolului pentru funcţia încredinţată într-o zonă culturală diferită - aptitudini comportamentale necesare activităţilor internaţionale desfăşurate în zone sau medii culturale diferite - cunoaşterea şi stăpânirea criteriilor de diferenţiere culturală Regula de baza: ancorarea acestor elemente într-un sistem coerent de formare a managerului internaţional Solutii: Ancorarea acestor elemente într-un sistem coerent de formare a managerului internaţional poate fi propusă în diferite variante: „crescătorie” sau „pepinieră” ; selectie in urma pregatirii lingvistice;

7.3. Evaluarea şi antrenarea interculturale
1. 2. 3. 4. Profilul cultural al individului Autoevaluarea interculturală a individului Orientarea formării interculturale Crearea şi dezvoltarea potenţialului intercultural al managementului organizaţiei

7.4. Poziţionări incorecte faţă de intercultural
- Managerul profesionist raţional în exces - Atoateştiutorul - Inflexibilul - Xenofobul - Xenofilul - Ignorantul

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful