Seminar 3 Bazele psihosociale ale comportamentului Ioana Cioca

Modelarea socială, de la emularea unor tipuri psihocomportamentale A, C și D, la aprecierea diferită din punct de vedere cultural – a normalității și anormalității psihice și comportamentale

Tipul psihocomportamental A
• Rosenman, Friedman, Jenkins (1974) au pus în legătură acest tip psihocomportamental cu predispoziţia pentru boli cardiovasculare • Tip A – colecţionar de stresuri • Thorp (1992) – caracterisitici:
• • • • • • • • Competitivitate excesivă Iritabilitate Agresiviteate şi ostilitate (interiorizate) Obsesia urgenţei timpului Insecuritate Însetat de răzbunarea nedreptăţii Succesul economic reprezintă ţinta lui constantă Ambiţia excesivă şi comportamentul impulsiv îl determină să realizze cât mai mult şi să se bucure cât mai puţin • Nelimitată dorinţă de aprobare şi recunoaştere

Tipul psihocomportamental A • Efecte în plan biologic: • • • • • • • • • • • Valori crescute ale trigliceridelor şi colesterolului plsmatic Răspuns hiperinsulinemic la administrarea de glucoză Secreţie crescută de noradrenalină Reducerea timpului de coagulare Creşterea nivelului corticotropinelor Reducerea concentraţiei STH din ser Anxietate Depresie Frustrare Ostiliate Lipsă de linişte sufletească • Efecte în plan psihologic: .

o hărţuire sau o atmosferă de concurenţă) • Aflux sporit de sânge în muşchii scheletici. consum excesiv de alcool. fumat. etc). . sedentarism. cu diminuarea suportului social • Predispoziţia la adoptarea unor comportamente de risc pentru sănătate (lipsa unui mic dejun consistent.• Relaţia dintre tipul psihocomportamental A şi afecţiunile coronariene poate fi explicată prin: • Reactivitatea crescută la stres (creştere dublă a hormonilor de stres) şi modul în care sistemul nervos simpatic răspunde la stres (persoanele de tip A reacţionează prin furie. iritare şi tensiune atunci când sunt ameninţate de un eşec. cu depunere consecutivă de colesterol • Slăbirea sitemului imunitar • Frecvenţa mai mare a conflictelor interpersonale. consecutive ostilităţii. neconsumat.

ostilitate cognitivă şi comportamentală • J – implicare profesională majoră (“workaholic”) . nevoie de timp • S – nelinişte. nerăbdare • H – competitivitate.Nucleul toxic al tipului A • A – ambiţie maximă.

mergând până la incapacitatea de verbalizare şi de recunoaştere a propriilor emoţii.Tipul psihocomportamental C • Descris de către Temoshock (1990) pe baza dimensiunii reprimare/vigilenţă. • Este caracterizat de: • Mecanisme de apărare puternice. sentimente de neputinţă şi de pierdere a controlului • Tipul C constituie în plan comportamental o ilustrare fidelă a copingului centrat pe emoţie. precum autodeprecierea. . denumit şi anger-in sau represiv. în special a celor negative • Un complex de reacţii negative secundare.

atât tipul C. caracterizată de o incapacitate de autocunoaştere şi expreise. manifestată clinic prin: • • • • Sărăcirea vieţii imaginative Inabilitate de autoexaminare Rigidizarea. cât şi alexitimia şi alexisomia sunt frecvent asociate cu diminuarea secreţiei de catecolamine şi a activităţii celulelor NK şi cu hiperfuncţia axei hipotalamo-hipofizocorticosuprarenale. ceea ce accentuează inhibiţia celulelor NK. în vederea comunicării dispoziţiei • Hiposimbolismul – capacitatea diminuată de simbolizare • O noţiune conexă este alexisomia – incapacitatea de exprimare la bolnavii somatici. constricţia vieţii emoţionale Incapacitatea de exprimare adecvată şi nuanţată. • Din punct de vedere neurohormonal şi imunitar. .• Tipului C i se poate asocia şi noţiunea de alexitimie. a suferinţei lor corporale.

furia.Tipul psihocomportamental C • Studii retrospective – tip C: • Persoane reţinute. compliante. anxietatea). . stoice. pe care nu şi-o exprimă • Sentiment cronic al lipsei de speranţă • Reprimarea şi negarea exprimării propriilor emoţii negative (suferinţa. • Studii prospective – tip C • Lipsă de speranţă cronică rezultată din evenimentele dureroase ale vieţii • Exprimarea lacunară/incompletă a emoţionalităţii • O nevoie acută de a fi alături de o persoană foarte importantă din punct de vedere emoţional sau de a atinge un scop important. pasive • Fac eforturi pentru a menţine controlul emoţional • Întreţin relaţii interpersonale plăcute în pofida disperării interioare. tristeţea.

emoţionale.Tipul psihocomportamental D • Tip predispus la stres (Denollet. exprimată în tendinţa de a experimenta emoţii negative • Inhibiţie socială. 1996). . ce constă în emoţii şi comportamente blocate în cadrul interacţiunilor sociale • Tipul D este asociat cu scăderea calităţii vieţii şi cu frecvenţa crescută a evenimentelor clinice adverse la pacienţii suferind de insuficienţă cardiacă şi boală coronariană ischemică • Tipul D are cel mai mare impact asupra funcţionalităţii sociale. asupra sănătăţii mentale şi vitalităţii. caracterizat prin: • Afectivitate negativă.

Rolul sociologiei și antropologiei în înțelegerea mai bună a comportamentului față de boală și tratament • Sociologia și antropologiaa medicală reprzintă două domenii științifice îndreptate spre înțelegerea fenomenului medical dintr-o perspectivă extinsă. . dincolo de ceea ce este tehnic sau strict individual • Ele aduc o contribuție valoroasă la reumanizarea actului medical.

Sociologia medicală • Vizează: – – – – Studiul definițiilor sociale ale bolii Al practicilor care se referă la boală Al rolului instituțiilor care au în grijă sănătatea Al statului și rolului bolnavilor • Sociologia medicală este fundamentală pentru: – Înțelegerea. din punct de vedere social. . a unor fenomene în care este implicat bolnavul și consecințele acestora aderenașa la norma de grup. influența și peruasiunea în relația bolnavului cu mediul său social – Relația între sistemul de valori ale pacientului și cel care guvernează instituțiilde îngrijire a sănătății – Studiul distribuției bolilor în societate și a factorilor sociali de natură a influența percepția socială a acestora și evoluția prevalenței lor.

• Teme punctuale: – Raportul între cultura științifică și cea populară a sănătății. inclusiv valorificarea în diagnostic și tratment. a resurselor culturii populare – Variațiile culturale privind factorii de risc pentru sănătate și percepția acestora – Diferențele între culturi privind raportarea la medicament – Modularea culturală a interpretării și expresiei suferinței – Evidențiereaunor entități nosologice cu specific strict cultural și a modalităților cele mai adecvate de a le gestiona – Raportul între tradițional și modernitate în abordarea sănătății și bolii – Evidențierea factorilor culturali care influenațează formarea și funcționarea sistemelor de sănătate. dar și conținutul relației medic-pacient.Antropologia medicală • Are drept obiectiv principal studierea bolii în context cutural. . inclusiv percepția populară a medicului șia instituțiilor medicale. în scopul evidențierii factorilor de natură a influența diagnosticul și tratamentul bolii.

chiar în cazul unei anamneze bine conduse • Vizibilitatea crește în cazul în care pacientul face parte dintr-un grup cu o coezivitate crescută și cu o anumită solidaritate • Exprimarea viziunii asupra bolii sau tratamentului este mult mai deschisă însă posibilitățile de influențare ale acestora de către medic sunt mult mai slabe. fie extrem de previzibil. . fie un drum plin de obstacole • Vizibilitatea sistemului este incompletă sau greu de evidențiat în cadrul unei relații medic-pacient. de relativ scurtă durată.Importanța apartenenței la grup asupra reprezentărilor sănătății și bolii și comportamentele derivate din ele • Apartenența la un grup social poate influența decisiv reprezentările asupra sănătății și bolii. rezultatul putând fi foarte diferit. convingeri și credințe care au generat aceste reprezentări poate fi. tocmai din cauza forței cumulate ale tuturor reprezentărilor membrilor comunității. de la viziuni tehniciste ”evidence based” până la viziuni cvasimistice sau mistice • Incursiunea profesionistului din domeniul sănătății în sistemul de valori.

administrarea de vaccinuri sau controalele periodice ale stării de sănătate). donarea de organe.Exemplu • Rezistența remarcabilă a unor comunități la strădania medicilor de implementare a unor măsuri de prevenție a îmbolnăvirii sau a unor tehnici noi de tratament ( ex. . donarea de sânge.

care spune că un simptom frecvent într-o comunitate omogenă încetează de a mai fi considerat simptom. fiind apreciat ca normal și întârziind. chiar dacă ele trăiesc în același areal geografic. • De exemplu. contactul cu instituția medicală. • Un alt exemplu este reprezentat de diferențele foarte ferme privind interpretarea unor simptome și adresabilitatea la medic. încât viziunea asupra unor simptome sau tratamente poate fi unanimă în interiorul grupului respectiv. . și care apar între populații culturale diferite. ”regula prevalenței”.• Identitatea de grup poate fi atât de importantă. uneori decisiv.

Relația între stratificarea socială și sănătate/îmbolnăvire • Stratificarea socială se referă la plasarea diferențiată în ierarhia socială a membrilor unei societăți • Diversele componente ale stratificării sociale pot influența semnificativ păstrarea sănătății sau apariția bolii. .

dinspre sănătate mediocră spre regres în plan profesional întrucât persoanle care se confruntă cu boli grave sau cronice sunt puse relativ frecvent în situația de a-și pierde sau compromite statusul ocupațional. în special complianța față de tratament. să se manifeste. iar uneori procurarea medicamentelor va tinde să treacă în plan secund. Există și o cauzalitate inversă. Educația are implicații asupra păstrării sau afectării sănătății. deoare ea dă/nu dă șansa unor comportamente importante pentru sănătate și boală. Absența oricărui satus ocupațional are o imagine nefavorabilă în multe cuturi și reprezintă un factor de risc pentru îmbolnăvire. exprimată în aceea că persoanele cu un status deteriorat al sănătății tind să migreze către slujbe mai puțin pretențioase. Venitul creează stratificare dar influențează și comportamentele față de boală. Nivelul de educație influențează prevenția bolii dar și copingul față de boală. prin furnizarea unui nivel variabil de abilități și cunoștințe. Statusul educațional creează stratificare socială. Persoanele fără un venit stabil sau cu resurse financiare precare vor trebui să facă prioritizări ale nevoilor lor. jenante. mai ales dacă se asociază cu absența unui venit constant. iar altele degradante. • • . în care și venitul este mai mic. și aici există o relație inversă.Componente ale stratificării sociale • Statusul ocupațional poate genera startificare întrucât unele ocupații sunt considerate extrem de dezirabile.

dar și a lipsei mijloacelor financiare de a evita sau limita expunerea. fapt ce creează premizele de menținere a acestora la baza piramidei Expunerea la factorii de risc din mediu – este mai mare la persoanele aflate la baza piramidei. • • . zgomotul ambiental. în sepcial abuxul de alcool. De asemenea. există posibilitatea unei transmisii familieale longitudinale a riscului. Totuși este cert că plasarea la baza piramidei este asociată unor contexte de viață mai stresante sau mai amenințătoare și unui număr de conflicte interpersonale mai ridicate. sedentarismul și supraalimentația. aceștia fiind confruntați mai frecvent. precum cei fizici – predominanți la cei situați la baza piramidei sociale. numărul situațiilor generatoare de stres este mai amre. Asumarea de comportamente sănătoase/predispozante la boală – contribuția stratificării sociale la mortalitatea prematură este de aproximativ 40% sau mai mult deoarece există o legătură marcată între plasarea la baza piramidei sociale și prevalența ridicată a unor comportamente nocive. fapt ce se corelează direct cu riscul de îmbolnăvire fizică și psihică. ca urmare. tutun. în măsura în care există o agregare mare a comportamentelor nocive în famille aflate la baza piramidei sociale iar acesta reprezintă un model pentru copiii proveniți din aceste familii. din cauza genului de activități pe care le practică. predominanți la cei de la vârful piramidei. diverse toxine sau alimente contrafăcute. respectiv psihoemoționali. cu factori de risc precum poluarea.Mecanisme prin care stratificarea socială influențează păstrarea sănătății sau susceptibilitatea la boală • • Accesul diferențiat la resursele medicale – accesul scăzut al serviciilor medicale al persoanelor aflate la baza ierarhiei sociale le face mai susceptibile la îmbolnăvire. Expunerea diferențiată la agenții stresori – este dificil de cuantificat impactul pe termen lung al expunerii la agenți stresori atât de diverși.

funcție exclusiv de background-ul cultural. . în condițțile unui prag similar de percepere a suferinței.Diferențe culturale privind interpretarea și exprimarea suferinței • Variabilitatea culturală a expresiei suferinței este cunoscută de multă vreme • Multe studii au evidențiat că. toleranța față de ea poate fi foarte diferită.

morfopatologică Concretă: hărțuire. reîntoarcerea la Divinitate Interpersonal Socio politic Psihologic. imoralitatea Terapia recomandată Folosirea de medicamente (alopate sau homeopate) Evitarea circumstanțelor generatoare de îmbolnăvire Reformă sau revoluție Consilierea. vrăjitoria Opresiunea. hormonală. postul. refularea Semnul zodiacal la naștere Poluarea. explotarea. frustrarea. căința. încălzirea globală Încălcarea poruncilor divine. abstinența. metabolică. întorcerea la natură Mărturisirea. abuzul de alimente contrafăcute.Modele culturale în interpretarea suferinței Model Biomedical Cauza bolii De natură materială: genetică. condiții economice precare Stressul. abuz Presupusă: deochiul. psihoterapia Consultarea regulată a horoscopului Reducerea stressului oxidativ. psihosomatic Astrofizic Ecologic Moral religios .

• Fenomenul este invers în emisfera sudică. în care detecția oricărei neregularități este de regulă timpurie iar apelul la medic se face adesea pentu acuse neînsemnate . • Acest lucru previne apelul la medic pentru o serie de simptome la limita semnificațiie clinice însă are dezavantajul major al scăderii adresabilității la instituțiile medicale în situațiile grave. în care tratamentul timpuriu ar fi imperios necesar.Exprimarea suferinței • Există variabilitate și la acest nivel fiind binecunoscută existența unor areale culturale (frecvent nordice) în care exprimarea suferinței este descurajată • În aceste zone și interpretarea gravității suferinței este modificată. prin creșterea pragului de tolerabilitate a ei.

meditație. transcendență ( mai frecvent orientale) și aproape absent în culturile pragmatice. în culturile orientate predominat spre introspecție.Interpretarea sensului suferinței • Diferențe culturale semnificative pot fi identificate și la nivelul interpretării sensului suferinței. ce nu trebuie tolerat și care trbui eliminat . utilitariste (frecvente în emisfera vestică). unde suferința este ceva rău. hedoniste.

Consecințe ale diferențelor culturale privind interpretarea și sensul suferinței asupra calității relației medic-pacient • Medicul și pacientul pot avea dificultăți de relaționare și de înțelegere comună a aceluiași fenomen medical • Personalul medical trebuie să aibă permanent ca prioritate cunoașterea semnificației individuale a unui simptom pentru un pacient • și să se abțină de la generalizări abuzive și recurgerea la stereotipuri păguboase în interpretarea suferinței acestuia. .

coșmaruri nocturne. anxietate. depersonalizare Imitație paroxistică a gesturilor altora. astenie. cu părăsirea locuințe și expunere voluntară la frig Anorexie. depresie. Pakistan Brain Fag Nigeria. agresive urmate de amnezie lacunară. tendințe suicidare Dhat Nepal. anxietate Cefalee.Boli cu specific cultural Denumire Amok Susto Areal Asia de sud-est America latină Caracterisitici clinice Comp. scăderea apetitului alimentar și sexual. dificultăți de somn. însoțită sau nu de abuz de limbaj Isteria arctică: comportament autolitic. capacitate redusă de concentrare. Sri Lanka. Mali Koro India Thailanda Latah Pibloqtoq malayezia Groenlanda Witiko Canada . dureri oculare. dificultăți de memorie Dismorfofobie centrată în special în jurul organelor sexuale. indiferență. tulburări organice frecvente Oboseală. depresie. automutilare sau sinucidere Deprimare.palpitații.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful