Liceul Tehnologic Jimbolia

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR PROFESIONALE NIVEL 3 DE CALIFICARE

SPECIALIZAREA:TEHNICIAN ÎN INSTALAȚII ELECTRICE TEMA: INSTALAȚII DE ILUMINAT ȘI PRIZE

COORDONATOR: ING. BALA LILIANA ELEV: ANESCU MARIAN SILVIU CLASA a XII-a C

2013

CUPRINS

ARGUMENT
Prin instalaţie electrică se înţelege orice instalaţie destinată folosirii energiei electrice în scopuri industriale sau casnice (forţă, iluminat etc.). Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor, atunci instalaţia se numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie, deosebim instalaţii electrice interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt destinate alimentării receptoarelor (instalaţii de forţă) şi instalaţii pentru ambele destinaţii. Proiectarea, execuţia, precum şi întreţinerea instalaţiilor electrice se fac în conformitate cu standardele şi normativele în vigoare. Astfel, proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiunea până la 1000 V se face conform normativului I-7. Structura şi execuţia instalaţiilor depind de destinaţia lor, a clădirilor în care se execută şi a mediului de lucru. Astfel, în locuinţe, clădiri publice, birouri, instalaţiile electrice se execută îngropat, iar în halele industriale, subsoluri, barăci, pe şantiere, instalaţiile electrice se execută aparent. Personalul care execută, proiectează, întreţine, verifică instalaţiile electrice trebuie să fie numai personal atestat ca atare. Autorizaţia se eliberează pe grade de competenţe, în funcţie de studii şi de complexitatea lucrărilor care se vor executa. Este obligatoriu pentru personalul autorizat să cunoască toate actele normative legate de activitatea profesională, normele de protecţie a muncii şi de acordare a primului ajutor, a normelor de pază contra incendiilor, a utilizării mijloacelor de alarmă şi de stingere a incendiilor în instalaţiile electrice.

.CAPITOLUL I. din punctul de vedere al izolaţiei şi al protecţiei. armate. de diferenţa de nivel sau de alte elemente specificate de proiectant. tuburi protectoare. Protecţia anticorozivă se asigură frecvent prin impregnarea cu bitumuri. În mediile corozive apare coroziunea electrochimică sau coroziunea chimică. cabluri. COMPONENTE NECESARE EXECUTĂRII INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE În componenţa instalaţiilor electrice interioare se utilizează conducte. diferenţa de potenţial apare la contactul dintre cupru şi mantaua de plumb. Pentru medii cu pericol de explozie se folosesc conducte şi cabluri cu protecţii suplimentare din materiale plastice sau cu mantale din cauciuc siliconic. de caracteristicile încăperilor industriale. de intersectarea cu alte elemente. Coroziunea chimică se datorează agenţilor chimici ce acţionează asupra înveli-şurilor de protecţie sau asupra părţilor conductoare. alegerea lor făcându-se în funcţie de intensitatea maximă a curentului din circuit. accesorii. Cel mai des. CONDUCTE ŞI CABLURI ELECTRICE Conductele şi cablurile electrice se folosesc pentru transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatori. aparataj de instalaţii şi echipamente. 1. Atunci când se utilizează conducte şi cabluri în medii normale. de distanţele minime de amplasare. Coroziunea electrochimică se datorează unei diferenţe de potenţial în prezenţa unui electrolit ce se află în mediul unde sunt plasate cablurile. se ţine cont de tipul conductelor.

parţial. se au în vedere: materialul folosit. E – tuburi etanşe. comportarea la temperatură. TUBURI PROTECTOARE În conformitate cu STAS 11360/1-80. dintre care amintim: P – tuburi de protecţie. rezistenţa la acţiunea radiaţiilor solare. în funcţie de necesităţi. TH. deosebim mai multe categorii de tuburi. În funcţie de construcţie şi de materialul din care sunt executate. aptitudinea de a fi îndoite. protecţie contra pătrunderii corpurilor străine solide şi a lichidelor. R – tuburi cu manta rigidă.Protecţia climatică a cablurilor şi conductelor se asigură utilizând. caracteristici electrice (de izolare). . protecţia împotriva solicitărilor mecanice. care serveşte pentru instalarea şi/sau înlocuirea prin tragere a conductelor şi/sau a cablurilor. modul de racordare. se utilizează pentru tuburi simboluri standardizate. Pentru a fi recunoscute uşor. Lăcuirea şi. 2. TA. I – înveliş exterior de protecţie impregnat. THA. TF. rezistenţa la substanţe corozive sau poluante. Y – tuburi din PCV. L – lăcuite. Pentru realizarea tuburilor. . prin tub pentru instalaţii electrice se înţelege un element închis. după caz. materiale în construcţie F. plumbuirea asigură protecţia anticorozivă.

CAPITOLUL II. la un bolţ sau la un şurub de contact. Papuci de cablu Sunt piese de legătură care se fixează la capătul unui conductor prin strângere sau prin lipire pentru a putea executa legături la o bornă. ACCESORII PENTRU CONDUCTOARE ŞI TUBURI DE PROTECŢIE 1. Se execută în mai multe variante constructive: a) papuci ştanţaţi (închişi. cu piesă arcuitoare) c) papuci închişi din aluminiu d) papuci închişi din cupru-aluminiu e) papuci deschişi din cupru f) papuci închişi din cupru. cu fixare în 2-4 puncte g) papuci închişi din cupru-aluminiu h) papuci închişi din cupru i) papuci deschişi din cupru . deschişi) b) papuci auto (normali.

fabricate din bandă de oţel laminată la rece . Sunt utilizate la fixarea tuburilor de protecţie în cazul instalaţiilor aparente. fixarea lor se face prin presare cu cleşti speciali (sertizare) sau prin cositorire b) papuci presaţi. Scoabele Sunt piese metalice. de aceea. 2. 4. denumiţi astfel. confecţionaţi din cupru cositorit. forma lor este una specifică d) papuci din ţeavă de aluminiu.Sunt executate din cupru sau oţel zincat şi se folosesc pentru legarea a) papuci ştanţaţi. confecţionaţi din ţeavă de cupru sau aluminiu – pentru conductoare din cupru. Consolele . aceste scoabe sunt lăcuite sau plumbuite. Pentru a fi protejate împotriva coroziunii. Pe urechea papucilor sunt gravate două numere care reprezintă secţiunea conductorului şi. respectiv din aluminiu – închişi sau deschişi c) papuci auto. Pot fi plate sau cu şurub. la bornele din cupru ale maşinilor şi aparatelor electrice.conductoarelor între ele. Cleme de legătură 3. respectiv diametrul bornei pe care se poate monta. cu ureche de cupru. utilizaţi pentru conexiunile cablurilor din aluminiu. pentru conductoare din cupru multifilare. deoarece se utilizează la execuţia instalaţiilor electrice ale automobilelor.

5. brăţărilor şi a altor elemente.Se folosesc pentru fixarea mai multor tuburi sub tavan sau pe ziduri. Dozele Sunt considerate tot accesorii ale instalaţiilor electrice deoarece permit accesul în instalaţie pentru executarea legăturilor la conductoare. există: • • • doze de trecere doze de derivaţie doze de aparate. Diblurile din lemn se confecţionează din lemn uscat de brad sau de tei şi trebuie să aibă formă trapezoidală cu baza mare spre zid pentru a nu se smulge. 6. 7. în funcţie de necesităţi. Ele au la periferie un număr variabil de găuri folosite pentru a introduce capetele tuburilor de protecţie care se îmbină prin doză. Diblurile Servesc pentru fixarea de elementele de construcţie a scoabelor. în care se poate fileta un şurub de diferite lungimi şi diametre. Dozele sunt prevăzute cu capace de închidere. Manşoanele de legătură . Sunt cutii rotunde. • • Diblurile din oţel au o gaură cu filet interior. În funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc. Dimensiunile dozelor depind de mărimea tuburilor sau de diametrul cablurilor care se conectează. pătrate sau hexagonale confecţionate din tablă de oţel plumbuită sau turnate din masă plastică.

8. CAPITOLUL III. LUCRĂRI PREGĂTITOARE DE MONTARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE Pentru executarea unei instalaţii electrice. este necesară întocmirea unui proiect de execuţie. 25W 5 4 25W 7 6 2x60W 3x60W 3 1 14W 2x60W 9 10 8 2x60W 2 . În figura de mai jos sunt redate planul şi schema instalaţiei electrice a unui apartament. fiind confecţionate din acelaşi material ca şi ele. Circuitele de iluminat sunt separate de circuitele de alimentare ale receptoarelor. locurile de montaj ale tablourilor electrice şi ale receptoarelor) şi detalii. cu traseele coloanelor şi ale circuitelor.Sunt utilizate pentru înnădirea tuburilor de protecţie. Coturile şi curbele Se folosesc pentru schimbarea direcţiei unui tub de protecţie cu un anumit unghi. planuri (pe niveluri. Proiectul de execuţie este însoţit de scheme de distribuţie principale şi secundare. iar execuţia trebuie să fie avizată de furnizorul de energie electrică. Proiectul se execută de către specialişti.

marcarea traseului instalaţiei şi a locurilor de montare a dozelor. montarea corpurilor de iluminat. prelucrarea tuburilor de protecţie.Instalaţia electrică de iluminat şi prize a unui apartament 1 – hol. 7. montarea instalaţiei de legare la pământ pentru protecţia contra electrocutării. La legarea consuma-torilor se caută să se realizeze o încărcare cât mai uniformă a fazelor. 6 – sufragerie. . montarea tablourilor de distribuţie. punerea sub tensiune a instalaţiei. comandă şi protecţie. 5 – logie. Prin proces tehnologic de execuţie a unei instalaţii electrice se înţelege succesiunea tuturor operaţiilor şi lucrărilor necesare pentru finalizarea acesteia:   lucrări de verificare a planurilor de execuţie. 9 – baie. montarea şi fixarea tuburilor de protecţie. 4 – bucătărie. 3 – cămară. 2 – dormitor. 10 – hol interior.     montarea aparatelor de conectare. 8 – dormitor. Consumatorii electrocasnici sunt monofazaţi şi se leagă la câte o fază a tabloului de distribuţie şi la nul.      săparea şanţurilor şi executarea străpungerilor. montarea conductoarelor sau a cablurilor. Alimentarea tabloului general de distribuţie se realizează cu patru conduc-toare (trei conductoare de fază şi un conductor de nul). aparatelor de conectare şi a corpurilor de iluminat.

Identificarea traseului instalaţiei pe elementele de construcţie şi marcarea cu cretă albă a acestuia. deoarece şanţurile sau străpungerile pot slăbi rezistenţa acestora. Sfoara este înnegrită cu negru de fum şi întinsă bine. Verificarea planurilor de execuţie este necesară pentru a se vedea dacă acestea reprezintă soluţia adecvată pentru construcţia respectivă şi dacă acestea se completează în mod logic. mono. rămâne pe zid o dungă neagră care marchează traseul. instalaţiile electrice se reprezintă în scheme de distribuţie (principale şi secundare. . O atenţie deosebită se va da locurilor unde instalaţia traversează elementele de construcţie – pereţi şi planşee. în planuri şi în detalii de execuţie. Marcarea traseului instalaţiei se execută cu ajutorul unei rigle gradate din lemn sau din oţel. iar prin ciupire. Se vor evita porţiunile de grinzi şi stâlpii de beton pentru realizarea traseelor. Orientarea verticală a sforii se face cu nivela sau cu firul cu plumb. Pentru a putea fi executate. Aici constructorul trebuie să fi lăsat golurile necesare trecerii. Se înseamnă cu creta locurile unde urmează să se execute străpungeri în ziduri sau planşee pentru traversarea tuburilor de protecţie. a aparatelor de conectare şi a corpurilor de iluminat. locurile de marcare a dozelor. a sforii de trasat şi a firului cu plumb şi a nivelei.CAPITOLUL IV.şi multifilare). ETAPELE PROCESULUI DE EXECUŢIE Verificarea pieselor desenate ale instalaţiei electrice.

Se marchează şi locurile pentru montarea corpurilor de iluminat.La instalaţiile pentru locuinţe. Din punctul de vedere al modului de utilizare a energiei transformate. căldură. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A CONSUMATORILOR LA REŢEAUA DE JOASĂ TENSIUNE Instalaţiile electrice de lumină şi forţă materializează alimentarea şi distribuţia energiei electrice atât pentru receptoarele de lumină şi forţă amplasate în interiorul construcţiilor civile şi industriale.2 m deasupra pardoselii în bucătării. la 1. care se alimentează la medie tensiune. 3x220/127 V). CAPITOLUL V. pentru reducerea pierderilor de tensiune şi de putere. Receptorul este un transformator de energie care absoarbe energia electrică de la sursă şi o transformă în alte surse de energie: mecanică. lumină (motor electric. cât şi pentru reţelele în incinta consumatorului. traseele circuitelor electrice pe linie orizontală se execută la distanţe de 30-50 cm de tavan. iar întreruptoarele se plasează la 1. iar traseele verticale ale circuitelor pentru întreruptoare se aleg la distanţe de 10-20 cm de tocul uşii. Noţiunea de consumator poate fi aplicată: . Locurile de montare a dozelor de derivaţie trebuie să fie pe aceeaşi linie orizontală cu cea a tuburilor de protecţie.5 m înălţime de la nivelul pardoselii. cuptoare electrice. lămpi). cu excepţia receptoarelor de forţă de mare putere (peste 200 kW). Receptoarele sunt alimentate în general la joasă tensiune (3x380/220 V. cuptoare electrice). receptoare de forţă şi similare (motoare. receptoarele se clasifică în: receptoare de lumină. Locurile pentru prize se aleg la 20-40 cm de nivelul pardoselii în camere de locuit.

- unui grup de receptoare aflate într-un ansamblu constructiv. asigură distribuţia energiei la tablourile secundare (TS). alimentat cu energie electrică. cum sunt motoare de puteri foarte mari. . al clădirilor socialadministrative. se deosebesc următoarele părţi mai importante din instalaţia electrică: branşamentul electric reprezintă legătura dintre o linie principală de distribuţie şi consumator. priză electrică. cuptoare electrice etc. unitar. plită electrică. unui receptor de mare putere care obligă la o alimentare separată.). la rândul lor. Este cazul locuinţelor. El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie (cea a furnizorului şi cea a consumatorului). Acesta poate fi asimilat unui tablou electric. tabloul electric reprezintă un ansamblu de aparate ce asigură distribuţia energiei electrice către receptoare. cuptor electric. Ultimele asigură distribuţia energiei electrice la receptoare. de la postul de transformare de joasă tensiune (400 V) până la receptoare. cofretul reprezintă locul în care se face legătura electrică dintre reţeaua de distribuţie principală a furnizorului şi consumator. - Pe traseul unei reţele de distribuţie. aparat de sudare etc. circuitul electric reprezintă legătura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp de iluminat. motor. Tabloul electric general (TG) este tabloul cel mai important şi el asigură distribuţia energiei către un număr de tablouri principale (TP) care. coloana electrică reprezintă legătura electrică dintre două tablouri electrice. contorul electric reprezintă aparatul ce înregistrează consumul de energie electrică al consumatorului.

i se aplică toate legile fizicii în ceea ce priveşte producerea şi distribuţia ei. fiind o radiaţie electromagnetică. de lungime de undă mai mică (0.10 mm). corespunzător lungimilor de undă dintre l1 = 0. sală de expoziţie.18 m . încăpere de locuit. radiaţiile luminoase formează spectrul optic.0. radiaţiile luminoase ocupă un domeniu extrem de redus.CAPITOLUL VI. stradă. Luminii. Un curent electric generează căldura într-un conductor electric.). Iluminatul electric are ca principiu de funcţionare convertirea energiei electrice în lumină.38 m). de lungime de undă mai mare (0.38 m si l2 = 0. care se întinde pe lungimile de undă cuprinse între zero şi infinit. ILUMINATUL ELECTRIC Experienţa arată că. Împreună cu  radiaţiile ultraviolete.0. numai un număr redus sau chiar o singură soluţie asigură realizarea unui efect optim sub aspect tehnic şi economic. piaţă etc. dintre toate soluţiile posibile pentru iluminarea unui anumit loc de muncă (atelier electric. Orice conductor încălzit la o temperatură mai mare de 525 0C va emite lumină.78 m . teren de sport. Lampa . şi cu radiaţiile infraroşii. Din întreg spectrul radiaţiilor electromagnetice. sală de clasă. magazin.78 m.

a fost introdusă şi lampa cu arc. Becurile tip fotoflash produc un singur fulger de lumină de înaltă intensitate. Lumina emisă de ea poate fi apropiată de lumina zilei. cât şi a efectelor de electroluminiscenţă. Lămpile cu descărcare electrică ionizează vaporii sau gazele la presiuni joase la trecerea unui curent electric prin ele. au descoperit lampa cu incandescenţă cu filament de carbon. Un curent alternativ trece prin fosfor. Lămpile cu incandescenţă moderne au filamentele din tungsten şi. care durează câteva sutimi dintr-o secundă. de obicei. închis într-un balon de sticlă din care aerul a fost evacuat. La începutul secolului al XIX-lea. inventatorul englez Joseph Swan şi inventatorul american Thomas Edison. iar eficienţa sa este mare. conţin un amestec de argon şi un gaz halogen sau o cantitate mică de nitrogen sau krypton. . chimistul britanic Sir Humphry Davy a produs arcul electric şi a adus la incandescenţă un fir subţire de platină trecând prin el un curent electric. Un tub fluorescent de 40 W produce tot atâta lumină ca şi un bec incandescent de 150 W. Lampa cu neon este o astfel de lampă. sau în care există un gaz inert. în care lumina apare atât sub forma unor radiaţii termice. Lampa fluorescentă a fost introdusă în 1938. făcându-l să strălucească. cunoscută uzual ca iluminatul de panou. În electroluminiscenţă. În timpul aceleiaşi perioade. Lampa fluorescentă este o lampă cu vapori de joasă presiune. În 1878 şi 1879. dintre care unul transmite lumina. simultan. particulele de fosfor aflate într-un strat de material neconductiv sunt strânse între două conductoare. prin arderea unui fir foarte fin de aluminiu în interiorul unui bec de sticlă umplut cu oxigen.cu incandescenţă are un filament dintr-un material cu punct de topire ridicat.

pentru evacuarea personalului din clădire – se prevede în încăperile şi pe căile de circulaţie din clădire când în şi pe acestea se află mai mult de 50 de persoane simultan (practic. hale industriale etc. de televiziune etc . de exemplu: săli de operaţie. CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE ILUMINAT instalaţia electrică pentru iluminatul de siguranţă – serveşte pentru alimentarea cu energie electrică a unor corpuri de iluminat în cazul defectării instalaţiei electrice pentru iluminat normal Instalaţiile electrice pentru iluminat dintr-o clădire se clasifică astfel: a pentru continuarea lucrului – se prevede în încăperile unde funcţionează receptoare electrice de categorie zero. pentru veghe – se prevede în încăperile în care. de exemplu: în dormitoare din creşe. de exemplu: în marile magazine. pe timpul nopţii. studiouri de radio. de reanimare. de exemplu: săli de teatru. în toate încăperile industriale şi social-administrative) contra panicii – se prevede în încăperile cu aglomerări mari de persoane. camere de bolnavi etc.1 2 instalaţia electrică pentru iluminat normal – serveşte pentru alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat care asigură desfăşurarea activităţii normale în clădire CAPITOLUL VII. pentru marcarea hidranţilor – se prevede pentru a permite identificarea uşoară a poziţiei hidranţilor pe timpul nopţii de pază – se prevede în clădiri sau în incintele acestora pentru a le asigura mai uşor securitatea b c d e f g g . cinema etc . se efectuează serviciul de supraveghere. pentru circulaţie – se prevede în încăperile cu aglomerări de persoane şi cu multe obstacole pe căile de evacuare.

care pun în evidenţă prin semnale optice. deosebim: aparate de măsurat mărimi electrice (ampermetre. comutatoare si altele). aparate de conectare (prize şi fişe. o anumită stare a instalaţiei (stare normală. contoare etc. aparate de protecţie (siguranţe. relee) ş.a. voltmetre.).CAPITOLUL VIII. După rolul funcţional. Prize şi fişe pentru instalaţii electrice Prizele şi fişele pentru instalaţii electrice interioare servesc la conectarea consumatorilor casnici sau pentru conectarea . de avarie. acustice etc. aparate de semnalizare.). APARATE ŞI ECHIPAMENTE ELECTRICE PENTRU INSTALAŢII INTERIOARE Aparatele electrice şi echipamentele utilizate în instalaţiile electrice interioare se pot grupa după criterii constructive sau după rolul funcţional îndeplinit de instalaţie. întreruptoare. wattmetre. depăşirea unor valori admise etc.

până la maxim 200 A. curenţii nominali nu depăşesc 25 A. care asigură izolarea şi fixarea mecanică a căilor de curent. teci de contact din alamă prevăzute cu piese arcuitoare. curenţii nominali nu depăşesc 25 A.consumatorilor industriali şi se pot monta îngropat sau aparent. prizele şi fişele se construiesc pentru curenţi de 25 A şi 60 A. Condiţiile tehnice generale de calitate pe care trebuie să le îndeplinească construcţia prizelor şi cea a fişelor sunt date în STAS 3184/1-85 pentru prize şi fise pentru instalaţii electrice până la 380 V curent alternativ şi 250 V curent continuu şi în STAS 4641/1-84 pentru prize şi fişe de tip industrial până la 750 V şi 200 A. Pentru consumatorii electrocasnici. iar cele care se montează aparent au carcase de aluminiu turnat sau din bachelită. borne de racord la conductoarele instalaşiei carcasă prevăzută cu orificii pentru introducerea fişei şi a elementelor de fixare Pentru consumatorii electrocasnici. Elementele constructive ale unei prize sunt : • • • • soclu din material izolant. Construcţia prizei şi cea a fişei nu permit atingerea cu mâna a ştifturilor neintroduse complet. iar cele care se montează aparent au carcase de aluminiu turnat sau din bachelită. care au ajuns sub tensiune. Acestea au o construcţie mai robustă. Pentru consumatorii industriali. Construcţia prizelor. pentru consumatorii industriali. prizele şi fişele se construiesc pentru curenţi de 25 A şi 60 A. Acestea au o construcţie mai robustă. .

prizele pot fi: monofazate cu doi poli şi contact de protecţie pentru legarea la pământ. întreruptoarele şi comutatoarele pachet. O întreruptoarele altă categorie şi o comutatoarele constituie cu came . Prize pentru consumatori casnici Priză dublă pentrumontaj INTENC Priză pentru montaj aparent În funcţie de numărul de faze conectate. trifazate cu un singur contact de protecţie (deci cu patru poli). trifazate cu trei poli. Ele sunt folosite atât în domeniul casnic. şi microîntreruptoarele. . cât şi în cel industrial. întreruptoarele comutatoarele pentru instalaţii de iluminat. Dintre cele mai uzuale tipuri menţionăm: întreruptoarele cu pârghie. trifazate cu două contacte de protecţie (cinci poli).Prizele se montează aparent sau îngropat în zidărie prin fixarea lor în doze. Întreruptoare şi comutatoare Întreruptoarele şi comutatoarele fac parte din categoria aparatelor de conectare.

de ceasuri. . în afara instalaţiilor de lumină şi forţă.executarea legăturilor la tablourile electrice şi la priza de pământ. de pază etc. Acestea se construiesc pentru curenţi de 25.montarea tablourilor electrice.montarea receptoarelor. Cumutatoare basculante CAPITOLUL IX. . de radioamplificare.Întreruptoarele cu pârghie se montează în serie cu elementele de protecţie. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR ELECTRICE Principalele etape în execuţia instalaţiilor electrice de lumină şi forţă dintr-o clădire sunt: .montarea prizei de pământ şi a reţelei generale de legare la pământ. Montarea tuburilor de protecţie şi a conductelor electrice . Într-o clădire. .punerea sub tensiune a instalaţiei. 63 şi 100 A şi nu au prevăzute camere de stingere a arcului electric. de avertizare a incendiului. .montarea tuburilor de protecţie şi a conductelor electrice . de sonerii. deoarece ele nu pot proteja circuitul în cazul unui scurtcircuit. se mai găsesc şi alte instalaţii cu caracter special: de telefoane.

2 – dibluri de prindere. acestea se pot fixa direct sau suspendat. în zidărie sau în plăci de beton. conductele INTENC se protejează cu mortar de ciment. Prinderea se face cu ajutorul scoabelor sau al brăţărilor care se fixează direct pe construcţie cu dibluri sau pe console. 3 – piese de fixare.Montarea îngropată. situaţie în care se prevăd tuburi de protecţie. Montarea conductelor INTENC se face fără a se utiliza tuburi de protecţie. 3 – tub de protecţie pentru conducte electrice. 2 – grindă metalică. Figura 8. 1 – corpul de iluminat. cu bolţuri împuşcate sau cu dibluri din material plastic. talpa corpului de iluminat se prinde cu şurub într-un diblu de lemn. Montarea aparentă a tuburilor de protecţie se practică frecvent în construcţiile industriale. Când corpul este cu incandescenţă şi se fixează direct pe plafon sau pe o grindă din beton armat. 4 – tub de protecţie. Montarea receptoarelor electrice În cazul montării corpurilor de iluminat de plafon (sau grinzi). sub pardoseală sau peste placa de beton a plafonului) sau aparent. cu excepţia traversărilor pereţilor sau planşeelor mai groase de 7 cm. . 1 – corpul de iluminat. Tuburile de protecţie se pot monta îngropat (sub tencuială.10. La montarea peste planşee.

a) Montarea corpului de iluminat fluorescent tip FIRA pe plafon de beton armat b) Montarea corpului de iluminat cu incandescenţă etanş pe o grindă metalică .

50 m înălţime de la podea. În încăperile cu pardoseli neizolate. . Prizele bipolare se montează aparent sau îngropate sub tencuială . În camerele de locuit şi în birouri prizele se fixează la o înălţime de 0. Legătura se face prin lipire sau printr-o brăţară metalică. precum şi pentru racordarea maşinilor electrice de spălat. prizele se montează la 1.Montarea aparatelor de conectare Aparatele electrice de conectare şi protecţie pentru instalaţii interioare au o construcţie simplă. de nulul firidei de branşament.20 – 1.5 m de la pardoseală. Întreruptoarele şi comutatoarele se montează. de regulă. pentru o manevrare uşoară. de minimum 2.5 mm 2.40 m.15 – 0. a frigiderelor.30 m de la pardoseală. c. la o înălţime de 1. camere pentru copii. În creşe. La prizele prevăzute cu contact de protecţie. beton). grădiniţe de copii. În camerele de baie şi în bucătării nu se instalează întreruptoare. Acţionarea corpurilor de iluminat din aceste încăperi se face de la întreruptoarele montate în exterior. Prizele cu contact de protecţie se folosesc în încăperile cu pardoseală neizolată (mozaic. acestea se leagă printr-un conductor de cupru F-500. înălţimea de montare a prizelor va fi de 1. Montarea prizelor Prizele bipolare folosite pentru alimentarea receptoarelor mobile se construiesc cu sau fără contact de protecţie. etc.

Instalaţia se repune sub tensiune numai la recepţia provizorie a ei. Dacă se constată că sunt conexiuni incorecte. bine fixate. După ce s-a constatat că toate receptoarele funcţionează normal.   dacă s-au utilizat materialele prevăzute în proiect. . întreruptoarele au poziţiile prevăzute şi sunt bine fixate. dacă receptoarele electrice.Punerea sub tensiune a instalaţiei Instalaţia electrică se pune sub tensiune în condiţiile în care legăturile în doze sunt provizorii. se scoate întreaga instalaţie de sub tensiune şi se trece la definitivarea legăturilor în doze: se cositoresc. dacă au chei de închidere. iar acestea se acoperă cu capacul. se izolează şi se introduc în doze. prizele. legate la nulul de protecţie (sau la pământ). porţiunile respective se scot de sub tensiune şi se remediază. La punerea sub tensiune se verifică cu multă atenţie:  dacă tablourile electrice sunt complet echipate.

Defectul de izolaţie Acest defect apare datorită îmbătrânirii izolaţiei conductelor electrice. caz în care se reface lipitura. poate duce la scurcircuit sau chiar la electrocutarea prin atingere directă sau indirectă.  scoaterea din funcţiune a receptorului alimentat. datorită vibraţiilor elementelor de construcţie termice. Acest tip de defect. cauzele pot fi:  topirea siguranţei fuzibile datorită unui scurtcircuit. instalaţiile electrice mai pot fi supuse accidental la solicitări suplimentare:   mecanice. Întreruperea circuitului electric Dacă se constată că nu există tensiune la barele tabloului electric. .  deteriorarea clemelor de prindere. Principalele tipuri de defecte care pot apărea sunt: 1.  slăbirea unei legături electrice. În acest caz se strâng şuruburile.CAPITOLUL X. datorită supraîncălzirii la care pot fi supuse receptoarele electrice. ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE DE JOASĂ TENSIUNE În timpul exploatării. Porţiunea defectă se înlocuieşte. sau dacă legătura este prin strângere cu filet. Patronul siguranţei se înlocuieşte numai după ce este înlăturată cauza care a provocat topirea. dacă nu este depistat la timp. instalaţiile electrice trebuie să funcţioneze la parametrii pentru care au fost concepute şi construite. 3. se strânge şurubul. 2. În această situaţie se repară sau se înlocuieşte receptorul. Defecte în tabloul electric Cele mai frecvente defecte la un tablou electric sunt:  slăbirea unei legături electrice dintr-o clemă sau bornă de prindere. Totodată.

de protecţie. fără demontarea lămpii. spargerea sistemului optic.  defectarea balastului la corpurile de iluminat fluorescente. deteriorarea sistemului de prindere. Balastul trebuie înlocuit cu unul nou. ardere). se desfac din tablou şi se repară sau se înlocuiesc. caz în care toate izolatoarele deteriorate se înlocuiesc. Defecte la corpurile de iluminat Defectele pot fi:  arderea lămpii. fisurarea.  4.    slăbirea legăturilor la borne sau în clemele de conexiuni. . spargerea. etc. deteriorarea izolatoarelor de susţinere a barelor tabloului electric. de aceeaşi putere. Se identifică aparatele respective. Se înlocuieşte cu unul nou. distrugerea parţială sau totală a prizei (topire. 5. murdărirea suprafeţelor reflectante.   lipsa de stabilitate a prizei în doză.  deteriorarea starterului la corpurile de iluminat fluorescente.  solicitarea mecanică repetată. datorită introducerii şi scoaterii fiselor din priză. străpungerea părţilor izolatoare.). semnalizare. Defecte la prize Principalele cauze care provoacă defecte la prizele monofazice sunt:  supraîncărcarea. prin racordarea la acestea a unor receptoare de peste 2000 W (deformarea sau topirea părţilor izolatoare plastice). Se înlocuieşte cu o lampă nouă cu aceleaşi caracteristici. deteriorarea unor aparate electrice (de comutare.

CAPITOLUL XI. mănuşi. placi avertizoare care au rol: • • • • de avertizare a pericolului pe care îl prezintă apropierea de locurile aflate sub tensiune. Astfel: La executarea găurilor în ziduri (cărămidă sau beton) se folosesc ochelari de protecţie. „Legat la pământ“). paravane.  indicatoare mobile de tensiune. împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile. de informare cu privire la unele puncte de lucru (cum ar fi: „Folosiţi mănuşile de protecţie!“. preşuri şi platforme electro-izolante. . NORME DE PROTECŢIA MUNCII În ţara noastră sunt elaborate Normele republicane de protecţia muncii. pentru a evita diferite accidente cu urmări grave. „Lucraţi aici!“. de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente. „Lucraţi numai cu casca de protecţie!“). Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna mijloacele individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunii arcului electric.    garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ. de siguranţă (cum ar fi „Scos de sub tensiune“. pentru a verifica prezenţa sau lipsa de tensiune. cizme. Acestea sunt:  mijloace de protecţie izolante: cleşti şi prăjini electroizolante. În timpul executării instalaţiilor electrice. covoare. scule cu mânere electroizolante. muncitorii electricieni trebuie să respecte anumite reguli de protecţie a muncii. galoşi. care cuprind cadrul general de tehnică a securităţii muncii şi normele de igienă a muncii. panouri.

de găurit etc. trebuie folosită şi centura de protecţie. Scările rezemate trebuie să fie aşezate sub un unghi de 600 faţă de orizontală. 24 sau chiar 12 V (tensiuni nepericuloase). precum şi cu dălţi pneumatice nu va sta pe o scară rezemată sau pe o scară dublă. El va lucra stând fie pe schele. el trebuie să aibă grijă să prevadă la capetele de jos vârfuri ascuţite sau tălpi de cauciuc.. ca maşini electrice de dăltuit şi frezat ziduri. În încăperile umede se folosesc unelte electrice care funcţionează la tensiunea de 36. Când se lucrează la o înălţime mai mare de 4 m. . Nu este permisă apucarea uneltelor de partea lor activă sau de conductoarele de legătură cu sursa de alimentare. Instalatorul electrician care lucrează cu unelte electrice de găurit sau de săpat şanţuri în zid. deoarece există pericolul de a se răsturna. este permisă numai în locuri uscate şi numai cu condiţia de a se lega la pământ părţile metalice ale acestora. fie pe eşafodaje construite în prealabil.În cazul în care muncitorul electrician foloseşte scara pentru executarea lucrărilor sale. Folosirea uneltelor electrice portabile. Instalatorii electricieni vor avea grijă să nu aşeze niciodată scările în apropierea locurilor care se află sub tensiune şi care nu sunt protejate împotriva atingerilor accidentale. alimentate la o tensiune de 220 V.

Sisak F.google. Ed. Dinculescu P. Editura MatrixRom.: Instalaţii şi echipamente electrice EDP Bucureşti 1981. Bucuresti 1999 3. Munchen Wien 1991. manual pentru clasa a XI-a si a XII-a . Transilvania. Cilinghir V. 2000 şi vol II. Knies W. C. Braşov.. Editura Didactica si Pedagogica. . Carl Hanser Verlag.BIBLIOGRAFIE 1. vol I. NEGUS – Instalatii electrice industriale.: Electrische Anlagentechnik.ro 4. 2002. Bucuresti 1996 2.: Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor. 5. Schierack K. 6.MIRA. MOROLDO – Iluminatul urban. www. Univ. N.. D.