Control ştiinţific: prof. univ. dr. Coralia Angelescu Lector carte: prof. univ. dr. Ileana Stănescu Secretariat: asist.

univ. drd. Tudor Grosu, asist. univ. drd. Cristian Socol

Redactor: Carmen Ţăranu Coperta: Adriana P o p e s c u

Tehnoredactare computerizată: A n g e l a C o ţ o f a n ă , Nicoleta B o b o c e a P r o c e s a r e imagini: E l e n a Milea, P e t r o n e l l a A n d r e i , G a b r i e l a C ă p i t ă n e s c u Revizie text: D o i n a Călin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LIPSEY, RICHARD G. Principiile economiei / Richard G. Lipsey, K. Alee Chrystal - Bucureşti: Editura Economică, 2002 824 p.; 26 cm. ISBN 973-590-595-7 I. Chrystal, K. Alee
33

Richard G. LIPSEY

K. Alee CHRYSTAL

Principiile economiei
Traducere:

• prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, • lect. univ. dr. Felicia Popovici, • asist. univ. drd. Tudor Grosu, • asist. univ. drd. Cristian Socol

—,
aiBti - ' • • n ^ ' i / ' l
\CCTA. \ ) t M

ISBN 973-590-595-7

^'-"•"•"Copyright © Editura Economică, 2002, pentru prezenta versiune în limba română.

© Richard G. Lipsey and K. Alee Chrystal 1999 „Principles of Economics was originally published in English in 1999. This translation is published by arrangement with Oxford University Press." „Principiile economiei a fost publicată, pentru prima oară, în limba engleză în anul 1999. Această traducere este publicată cu acordul Oxford University Press."

EDITURA ECONOMICĂ
78101, B U C U R E Ş T I , sector 1, Calea Griviţei nr. 21, e t a j V I I ; teL/fax: 231.55.77; 231.55.78; 231.55.79; 231.55.80; 312.97.17; 312.22.48; 650.73.45; E-mail: edecon@edecon.ro; office@edeconomica.com; http: //www.edecon.ro; www. edeconomica. corn w C o m e n z i Ia: 4

O

EDITURA ECONOMICA

DISTRIBUŢIE
Calea Dorobanţilor nr. 31-33; tel.: 210.63.07; 210.63.08; tel./fax: 210.73.10; http: //www. e-economicshop. corn

*1PRINCIPIILE
^ • C U P R I N S

ECONOMIEI {

Cuprins detaliat Prefaţă la ediţia în limba română De ce studiem economia? Utilizarea cărţii Preliminarii - curs de introducere în economie (20 de săptămâni) Mulţumiri 1. Conceptele şi fundamentele economice 2. Cum lucrează economiştii Partea întâi Introducere în e c o n o m i a de piaţă 3. Cererea, oferta şi preţul 4. Elasticitatea cererii şi a ofertei 5. Teoria preţului în acţiune Partea a doua C o n s u m a t o r u l şi p r o d u c ă t o r u l 6. Ce determină cererea? I: Teoria utilităţii marginale 7. Ce determină cererea? II: Teoria indiferenţei 8. Firme, cost şi profit 9. Concurenţa perfectă 10. Monopolul 11. Concurenţa imperfectă 12. Risc şi incertitudine 13. Teoria consumatorului şi a producătorului în acţiune Partea a treia C u m se câştigă venitul 14. Cum se obţine venitul 15. Venitul din muncă 16. Capitalul, pământul şi resursele naturale 17. Teoria pieţei factorilor în acţiune Partea a patra Guvernul în e c o n o m i e 18. Succcsul şi eşecul pieţei 19. Succcsul şi eşecul guvemulpi

7 14 16 17 19 20 21 38

59 61 84 104

121 123 136 156 188 208 227 248 266

287 289 314 338 355

369 371 404

*1
Partea a cincea Modelarea e c o n o m i e i în a n s a m b l u 20. Probleme ale macroeconomiei şi măsurarea 21. Un model de bază pentru determinarea PIB-ului 22. PIB-ul într-o e c o n o m i e deschisă cu guvern 23. PIB-ul şi nivelul preţurilor pe termen scurt 24. PIB-ul şi nivelul preţurilor pe termen lung

PRINCIPIILE

ECONOMIEI {

433 435 462 490 508 531

Partea a şasea Politicile m a c r o e c o n o m i c e într-o e c o n o m i e monetară 25. Banii şi instituţiile monetare 26. Rolul banilor în macroeconomie 27. Politica monetară şi fiscală în ciclul de afaceri 28. Balanţa de plăţi şi ratele de schimb 29. Politica m a c r o e c o n o m i c ă într-o economie deschisă Partea a şaptea Probleme specifice economiei globale 30. Inflaţia 31. Ocuparea şi ş o m a j u l 32. Creşterea e c o n o m i c ă 33. Creşterea în ţările în dezvoltare 34. Comerţul internaţional 35. Macrocconomiile globale în acţiune Glosar Index

553 555 578 598 618 640

661 663 686 706 729 755 778 797 827

*1PRINCIPIILE

ECONOMIEI

{

CUPRINS DETALIAT

Capitolul 1 Conceptele şi fundamentele economice Complexitatea economiei moderne Resurse şi raritate Cine şi cum alege Există o alternativă reală la economia dc piaţă? Caseta 1.1 Eşecul planificării centralizate Caseta 1.2 Interpretarea definiţiilor Caseta 1.3 Terminologia posibilităţilor de producţie Caseta 1.4 Avantajul absolut şi comparativ Capitolul 2 Cum lucrează economiştii? Sfaturi pozitive şi normative Teoretizarea economică Datele economice Reprezentarea teoriilor economice Măsurarea valorilor marginale Caseta 2.1 Predicţii, profeţii şi previziuni Caseta 2.2 Un model ilustrativ Caseta 2.3 Verificarea Caseta 2.4 Scale şi grafice proporţionale (logaritmice)

21 21 24 29 33 23 25 28 30 38 38 39 44 48 54 41 42 43 49

:

Partea întâi INTRODUCERE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ
Capitolul 3 Cererea, oferta şi preţul Cererea Oferta Formarea preţului Pieţe individuale, sectoare şi economia Caseta 3.1 Stocuri şi fluxuri Caseta 3.2 Probleme meteorologice Caseta 3.3 "Legile" cererii şi ofertei Caseta 3.4 Cererea şi oferta: ce se întâmplă cu adevărat Caseta 3.5 Piaţa cipurilor de calculator Caseta 3.6 Dimensiunea sectoarelor dc producţie Capitolul 4 Elasticitatea cererii şi a ofertei Elasticitatea cererii Elasticitatea ofertei Măsurarea cererii şi ofertei Caseta 4.1 Terminologia elasticităţii Caseta4.2 Măsurarea elasticităţii într-un anumit interval Caseta 4.3 Elasticitatea şi venitul Caseta 4.4 Problemele elasticităţii 61 61 69 73 78 62 68 75 76 77 80 84 85 95 97 87 91 92 97

*1
Capitolul 5 Teoria preţului în acţiune Ţinând pasul cu The Times: analiza cererii în acţiune Eurotunelul Intervenţia guvernului pe piaţă Problemele agriculturii Câteva lecţii generale despre sistemul de preţuri CasetaS.l Stabilirea preţurilor pentru utilizarea drumurilor Caseta 5.2 Politica agricolă comună a U E

PRINCIPIILE

ECONOMIEI {
104 104 106 108 113 118 110 117

Partea a doua CONSUMATORUL Şl PRODUCĂTORUL
Capitolul 6 Ce determină cererea? I: Teoria utilităţii marginale Teoria utilităţii şi cererea Surplusul consumatorului A N E X Ă Determinarea curbei cererii pornind de la teoria utilităţii marginale Caseta 6.1 Noţiunile marginale sunt importante Capitolul 7 Ce determină cererea? II: Teoria indiferenţei Cum ajunge consumatorul la echilibru Cum reacţionează consumatorul la schimbări Curba cererii consumatorului Critica teoriei cererii A N E X Ă Algebra liniei bugetului Caseta 7.1 Teoria utilităţii şi teoria indiferenţei Caseta 7.2 Formele curbelor de indiferenţă Caseta 7.3 Efectul de venit şi efectul de substituţie în practică Capitolul 8 Firme, cost şi profit Firma ca agent de producţie Producţie, costuri şi profit Costurile pe termen scurt Costurile pe termen lung Termenul foarte lung: modificări tehnice endogene A N E X Ă Izocuantele: o analiză alternativă a deciziilor de utilizare pe termen lung a factorilor de producţie Caseta 8.1 Corporaţii transnaţionale Caseta 8.2 Tipuri de instrumente de debit Caseta 8.3 Măsurarea amortizării. D e ce costurile istorice sunt lipsite de relevanţă Caseta 8.4 Importanţa la scară economică a principiului substituţiei Caseta 8.5 Economii de scară în industria de electricitate Caseta 8.6 Revoluţia în tehnicile de producţie flexibile Caseta 8.7 Proiectarea materialelor endogene, o nouă revoluţie industrială? Capitolul 9 Concurenţa perfectă Structura pieţei şi comportamentul firmei Elemente ale teoriei concurenţei perfecte 123 123 129 134 128 136 137 144 146 149 154 136 141 149 156 156 160 164 171 180 184 158 160 162 173 176 178 181 188 188 189

• PRINCIPIILE

ECONOMIEI

9
193 198 200 207 190 208 208 213 214 218 220 224 212 218 227 229 231 233 228 238 239 242 248 248 259 254 259 262 266 266 276 269 271 272 279

Echilibrul pe termen scurt Concurenţa perfectă şi eficienţa alocativă Echilibrul pe termen lung ANEXÂ Formalizarea matematică a regulii maximizării profitului Caseta 9.1 Cererea în condiţii de concurenţă perfectă: firmă şi industrie Capitolul 10 Monopolul Monopolul cu preţ unic Monopolul şi ineficienţa alocativă Monopolul cu preţuri multiple: discriminarea de preţ Monopolul şi echilibrul pe termen lung Cartelul - o formă de monopol ANEXĂ O analiză formală a discriminării de preţ între diferite pieţe Caseta 10.1 Cererea pentru producţia care se oferă o singură dată Caseta 10.2 Exemple ale discriminării de preţ Capitolul 11 Concurenţa imperfectă Structurile pieţei cu concurenţă imperfectă Concurenţa monopolistică Oligopolul Caseta 11.1 Globalizarea producţiei şi competiţiei Caseta 11.2 Dilema prizonierului Caseta 11.3 Strategii şi concepte de echilibru în teoria jocurilor Caseta 11.4 Proliferarea mărcii la băuturile alcoolice Capitolul 12 Risc şi incertitudine Comportamentul consumatorului în condiţii de risc Alegeri financiare şi risc Caseta 12.1 Etica jocurilor de noroc Caseta 12.2 Preţurile maşinilor uzate: problema "lămâilor" Caseta 12.3 Produse derivate: confruntarea cu riscul pe pieţele financiare Capitolul 13 Teoria consumatorului şi a producătorului în acţiune Cererea şi oferta. Câteva cazuri concrete Firma în detaliu Caseta 13.1 Metode alternative de analiză a unei taxe pe vânzări Caseta 13.2 Preţul tunsului şi profiturile frizerilor Caseta 13.3 Economia industriilor în declin Caseta 13.4 "Blestemul învingătorului" P a r t e a a treia CUM S E CÂŞTIGĂ VENITUL Capitolul 14 C u m se obţine venitul Teorie. Generalităţi Cererea de factori Oferta de factori

289 289 292 298

*1

PRINCIPIILE

ECONOMIEI {
302 307 311 297 298 300 306 308 314 314 327 331 319 329 338 338 346 339 342 352 355 355 356 363

Funcţionarea pieţelor factorilor Distribuţia funcţională a venitului A N E X Ă Productivitatea marginală şi cererea dc factori Caseta 14.1 Producerea dc electricitate: principiul substituţiei în practică Caseta 14.2 Principiul cererii derivate Caseta 14.3 Oferta de forţă de muncă Caseta 14.4 Originea noţiunii de "rentă economică" Caseta 14.5 Distribuţia funcţională a venitului Capitolul 15 Venitul din m u n c ă Diferenţierea salariilor Sindicatele Eterogenitate, stimulente şi costuri ale monitorizării Caseta 15.1 De ce sunt femeile mai "prost" plătite decât bărbaţii? Caseta 15.2 Instituţiile sindicale C a p i t o l u l 16 C a p i t a l u l , p ă m â n t u l şi r e s u r s e l e n a t u r a l e Capitalul Resursele neregenerabile Caseta 16.1 Preţul de închiriere şi achiziţie a forţei de muncă Caseta 16.2 Valoarea viitoare a unei sume prezente Caseta 16.3 Abdicarea "regelui cărbune" C a p i t o l u l 17 T e o r i a pieţei f a c t o r i l o r în a c ţ i u n e Teoria reafirmată Condiţiile pieţei determină preţurile factorilor Mişcarea factorilor ca reacţie la modificările preţurilor lor

Partea a patra GUVERNUL ÎN ECONOMIE
C a p i t o l u l 18 S u c c e s u l şi eşecul pieţei Funcţiile de bază ale guvernului Eficienţa pieţei Bunuri nonrivale şi nonexclusive Externalităţi Politica publică referitoare la monopol şi concurenţă Concluzie Caseta 18.1 Stabilirea tarifelor produselor dc artă Caseta 18.2 Peştii aflaţi în pericol Caseta 18.3 Bizoni, vaci şi elefanţi Caseta 18.4 Politici de reglementare a mediului Caseta 18.5 Reglementarea ca o metodă de protecţie împotriva concurenţei Caseta 18.6 Privatizarea în Regatul Unit C a p i t o l u l 19 S u c c e s u l şi cşecul g u v e r n u l u i Obiectivele guvernului 371 371 372 376 383 392 401 377 380 381 391 395 397 404 404

• PRINCIPIILE

ECONOMIEI

11
408 418 426 430 406 418 424 425

Instrumente şi perfomanţă Costurile intervenţiei guvernamentale Eşecul guvernului Intervenţia guvernamentală astăzi Caseta 19.1 Distribuţie versus eficienţă - "găleata spartă" Caseta 19.2 Marele proces antitrust împotriva Microsoft Caseta 19.3 Curba Laffer cu 600 de ani înainte de Laffer Caseta 19.4 Bunăstarea muncii (Welfare to work) P a r t e a a c i n c e a M O D E L A R E A E C O N O M I E I ÎN A N S A M B L U Capitolul 20 P r o b l e m e ale m a c r o e c o n o m i e i şi m ă s u r a r e a Ce este macroeconomia? De ce este necesară macroeconomia? Concepte legate de outputul naţional PIB-ul, Venitul Naţional Brut (GNI) şi PNB-ul Interpretarea măsurării venitului şi outputului naţional , ANEXĂ Modul de calcul al RPI Caseta 20.1 Terminologia ciclurilor de afaceri Caseta 20.2 Valoarea adăugată în diferitele stadii ale producţiei Caseta 20.3. Fluxul circular al outputului, veniturilor şi cheltuielilor Caseta 20.4 Modul de calcul al PIB-ului nominal şi cel al PIB-ului real Capitolul 21 Un model de bază p e n t r u d e t e r m i n a r e a PIB-ului PIB-ul potenţial şi decalajul PIB Ipotezele fundamentale Ce determină cheltuielile agregate? Echilibrul PIB Modificări în PIB ANEXĂ Multiplicatorul: o abordare algebrică Caseta 21.1 O analogie hidraulică a determinării PIB-ului Caseta 21.2 Multiplicatorul simplu: un exemplu numeric Capitolul 22 PIB-ul î n t r - o economie deschisă cu g u v e r n Cheltuielile guvernamentale şi impozitele Exporturile nete PIB-ul de echilibru Modificări în cheltuielile agregate Capitolul 23 PIB-ul şi nivelul p r e ţ u r i l o r pe t e r m e n s c u r t Cererea agregată Oferta agregată şi echilibrul macroeconomic Modificări ale PIB-ului şi ale nivelului preţurilor Caseta 23.1 Forma curbei ccrerii agregate Caseta 23.2 Curba ofertei agregate pe termen scurt, SRAS, în abordarea keyncsiană Caseta 23.3 O abordare detaliată legată de forma curbei S R A S

435 435 436 440 443 453 459 437 442 443 454 462 462 464 467 477 481 489 480 485 490 490 493 496 501 508 508 516 521 513 522 526

*1

PRINCIPIILE

ECONOMIEI {
531 531 535 541 544 542

Capitolul 24 PIB-uI şi nivelul preţurilor pe termen lung ... Schimbări induse în preţurile inputurilor Consecinţe pe termen lung ale şocurilor cererii agregate PIB-ul real pe termen scurt şi lung Politica guvernamentală şi ciclurile de afaceri Caseta 24.1 Şocuri ale cererii agregate şi ciclurile de afaceri

Partea a şasea POLITICILE MACROECONOMICE ÎNTR-O ECONOMIE MONETARĂ
Capitolul 25 Banii şi instituţiile monetare Natura banilor Două modele bancare Implementarea politicii monetare Caseta 25.1 Legea lui Gresham Caseta 25.2 Definiţiile agregatelor monetare din Marea Britanie Capitolul 26 Rolul banilor în macroeconomie .Oferta de bani şi cererea de bani Forţele monetare şi cererea agregată O deducere alternativă a curbei AD: 1S/LM Caseta 26.1 Teoria cantitativă a banilor Caseta 26.2 Mecanismul de transmisie într-o economie deschisă Capitolul 27 Politica monetară şi fiscală în ciclul de afaceri Teorii ale ciclului Ciclurile macroeconomice şi şocurile agregate Controverse cu privire la ciclurile de afaceri Capitolul 28 Balanţa de plăţi şi ratele de schimb Balanţa de plăţi ! Piaţa schimburilor valutare Determinarea ratelor de schimb Caseta 28.1 Comerţ şi noul mercantilism Caseta 28.2 Ratele de schimb şi teoria cantitativă a banilor Caseta 28.3 "Ştirile" şi cursul de schimb Capitolul 29 Politica macroeconomică într-o economie deschisă D e ce este importantă deschiderea economici? Politica macroeconomică într-o lume cu mobilitate perfectă a capitalului Unele implicaţii Caseta 29.1 Globalizarea pieţelor financiare Caseta 29.2 Curba în " J " Caseta 29.3 Coordonarea politicilor internaţionale? 555 556 565 572 559 564 578 581 586 591 585 591 598 599 603 609 618 618 624 62 S 623 633 635 640 640 643 656 641 652 658

Partea a şaptea PROBLEME SPECIFICE ECONOMIEI GLOBALE
Capitolul 30 Inflaţia Inflaţia în modelul macroeconomic Curba Phillips 663 664 672

I

B

B

B

B

^

H

B

^

H

I
680 682 67 1 686 687 691 698 702 688 704 706 706 709 713 725 709 710 712 718 729 730 732 739 743 745 749 755 755 761 762 770 758 778 778 783 785 78S 791 795

Creşterea inflaţiei Oare moare inflaţia? Caseta 30.1 Hiperinflaţia Capitolul 31 Ocuparea şi şomajul Caracteristicile ocupării şi şomajului Şomajul ciclic Şomajul de echilibru: NA1RU Reducerea şomajului Caseta 31.1 Cum se măsoară şomajul? Caseta 31.2 U r m e false: ce nu va putea vindeca şomajul? Capitolul 32 Creşterea economică Natura creşterii economice Beneficiile şi costurilc creşterii economice Teorii ale creşterii economice Există limite ale creşterii economice? Caseta 32.1 Un manifest electoral pentru Partidul Pro-Creştcre Caseta 32.2 U n manifest electoral pentru Partidul Anti-Creştere Caseta 32.3 Sfârşitul muncii? Caseta 32.4 Schimbările tehnice şi standardul de viaţă Capitolul 33 Creşterea In ţările în dezvoltare Modelul inegal al dezvoltării Constrângeri ale dezvoltării economice Politici de dezvoltare Caseta 33.1 Economiile în tranziţie: de la plan la piaţă Caseta 33.2 Importanţa investiţiei străine directe Caseta 33.3 Importanţa difuzării tehnologice Capitolul 34 Comerţul internaţional Surse ale câştigurilor din comerţ Termenii schimbului Teoria politicii comerciale Politici comerciale globale Caseta 34.1 Câştigurile obţinute din comerţ în condiţiile unor costuri de oportunitate variabile Capitolul 35 Macroeconomiile globale în acţiune Japonia la sfârşitul anilor '90: din nou despre capcana lichidităţii Politici de stabilizare în zona Euro Salariul minim în Regatul Unit Criza asiatică Economia "satului global" .'. Concluzie

*1
PREFAŢĂ LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

PRINCIPIILE

ECONOMIEI {

Lucrarea "Principiile economiei", elaborată de către Richard G. Lipsey şi K. Alee Chrystal, şi publicată în ediţia a noua d e către prestigioasa editură Oxford University Press, este unul dintre cursurile universitare de economie care s e bucură d e o bună "cotaţie" în domeniul literaturii d e specialitate. Acum, prin traducerea sa în limba română, alături d e lucrarea "Economia pozitivă", apărută la Editura Economică în anul 1999, devine accesibilă şi poate face parte din biblioteca multor studenţi, specialişti din instituţiile d e învăţământ superior, cercetare etc. Apreciem c ă "Principiile economiei" e s t e un manual complet. Studenţii, specialiştii în economie, toţi cei care sunt interesaţi d e problematica economică g ă s e s c în a c e s t manual conceptele teoretice, ilustrări concrete, instrumente de studiu şi cercetare, metode de calcul, informaţii ample asupra celor mai semnificative aspecte ale vieţii economice, în principal din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, analize comparative, exerciţii, probleme şi alte elemente aplicative. Expunerea este graduală, de la formele simple de manifestare ale faptelor, în condiţii ideale, la examinarea aspectelor mai complicate, determinate d e complexitatea relaţiilor d e piaţă în economia contemporană. Antiteza este frecvent folosită pentru a pune în evidenţă conţinutul cuprinzător şi contradictoriu al vieţii reale (de exemplu: succesul şi eşecul pieţei, concurenţa perfectă şi monopolul, economia liberă şi intervenţia guvernamentală ş.a.). P e m ă s u r a parcurgerii capitolelor lucrării s e d e t a ş e a z ă ideea că resorturile unei economii eficiente constau în interesele agenţilor economici, iar c e a mai importantă instituţie a acesteia e s t e proprietatea privată şi contractul generat d e a c e a s t a . în susţinerea acestor afirmaţii avem în vedere, în principal, următoarele argumente: > Structura modernă, flexibilă, care s e poate adapta pentru o predare modulară, fie şi numai a unor părţi ale cursului. In esenţă, cartea asigură acoperirea noţiunilor fundamentale de economie de-a lungul unui an d e predare. Conţinutul e s t e însă astfel alcătuit, încât o parte a capitolelor poate fi grupată tematic pentru a răspunde cerinţelor unor cursuri d e scurtă durată. Astfel, cursul poate fi structurat, a ş a cum apreciază şi autorii, încât s ă permită o studiere distinctă a: • unor elemente d e introducere în economie; • microeconomiei; • macroeconomiei. Indiferent d a c ă e s t e studiat modular s a u în întregime, cursul imprimă studentului un mod de a învăţa modern, sistematic şi profund, b a z â n d u - s e d e fiecare dată pe cunoştinţele însuşite anterior, dezvoltând posibilitatea d e cunoaştere, înţelegere integrată a "Principiilor economiei", c e e a ce contribuie la formarea unui mod d e gândire economic activ şi flexibil. > Parcurgerea cărţii e s t e facilitată d e prezentarea acesteia într-o formă atractivă care îi poate ajuta pe studenţi să înţeleagă şi s ă înveţe mai uşor. Reţin astfel atenţia: • Figurile care conţin şi explicaţii riguroase oferind avantajul d e a asigura nu numai o prezentare intuitivă, ci şi un anumit model d e gândire. în plus sunt evidenţiate elementele d e e s e n ţ ă care trebuie reţinute în final caimesaj-cheie al figurii. • Sumarul amplasat în partea finală a fiecărui capitol permite o mai bună fixare a principalelor concepte şi idei, facilitând recapitularea, ca proces-cheie d e învăţare. în acelaşi spirit au fost incluse, d e a s e m e n e a , la sfârşitul fiecărui capitol şi teme pentru recapitulare, care pot să permită chiar o identificare şi o validare a c e e a ce s-a învăţat şi care au, implicit, o valoare de semnal pentru elementele care pot încă crea unele probleme în studierea şi însuşirea lor. • Problemele d e discutat cu care s e încheie fiecare capitol permit validarea, pe d e o parte, a capacităţii d e a aplica cunoştinţele incluse în capitol, iar, pe d e altă parte, a nivelului d e înţelegere a unor aspecte specifice. • Casetele sunt părţi distincte d e corpul principal al textului şi oferă unele extensii tematice c a r e pot interesa doar o parte a cititorilor (ilustraţii empirice, evoluţii istorice s a u exemple mai semnificative etc.). Maniera în care a c e s t e a sunt inserate în curs permite şi o eventuală omitere a lor, fără a afecta

• PRINCIPIILE

ECONOMIEI

15

continuitatea textului. P e d e altă parte însă, unele sunt cu adevărat inedite şi s e pot constitui în "deliciul" lecturii oferind informaţii utile şi interesante pentru o g a m ă largă d e specialişti. • Glosarul de la sfârşitul cărţii conţine definiţii ale unora dintre termenii utilizaţi. C e e a ce e s t e d e reţinut este maniera sugestivă în care i s e semnalează cititorului existenţa unui astfel d e termen prima oară când este utilizat, facilitând recunoaşterea şi regăsirea acestuia în context. > Cursul are vădite calităţi pedagogice, care îl d e t a ş e a z ă net în peisajul literaturii d e specialitate. Pentru a asigura atât o înţelegere coerentă, cât şi o temeinică învăţare a economiei în spiritul acestei cărţi, este nevoie ca e a să fie parcursă "step by step", a ş a cum e s t e concepută şi structurată, şi, la nevoie, s ă s e revină asupra problemelor încă neclare sau insuficient însuşite. In traducerea lucrării s - a urmărit respectarea şi menţinerea stilului autorilor, maniera specifică de abordare a principiilor şi problemelor economice. S-au folosit aceleaşi simboluri pentru indicatori, formule, abrevieri ale instituţiilor, organizaţiilor etc., ajutând astfel studentul să-i r e g ă s e a s c ă în oricare altă lucrare economică în limba engleză. De a s e m e n e a , s-au folosit unii termeni în limba engleză, d e o a r e c e deja fac parte din limbajul economic al specialiştilor, studenţilor din oricare dintre ţări; pentru alţi termeni s-a prezentat şi "nota traducătorului" (n.t.), considerând că astfel s e poate exprima mai bine sensul respectivului termen; alteori s-au prezentat, tot în nota traducătorului, diferite accepţiuni în c a r e e s t e folosit termenul în limba engleză. Felicităm editura pentru iniţiativa de a traduce această ediţie - a noua - cei doi autori fiind deja consacraţi pe plan mondial. Sugerăm ca, în măsura în care va fi posibil, să s e traducă şi materialele suplimentare ataşate acestui manual.

Prof. unlv. dr. Coralia Angelescu

*1PRINCIPIILE
De ce studiem economia?

ECONOMIEI {

Unii dintre dumneavoastră vor răspunde la această întrebare astfel: "Economia face parte din programa de studiu, deci nu am alte opţiuni". Acestora şi celor care aleg economia din mai multe alternative disponibile le oferim speranţa. Economia abordează subiecte cu o mare relevanţă pentru multe din problemele cu care se confruntă lumea contemporană - pieţe libere sau control guvernamental, epuizarea resurselor, poluare, creşterea demografică, impozitele şi cheltuielile guvernamentale, angajare şi şomaj, inflaţie, Uniunea Europeană, euro, modificarea standardelor de viaţă în ţările avansate, creştere şi stagnare pentru ţările cele mai sărace. Acestea sunt câteva dintre problemele fundamentale pe care le veţi afla studiind această lucrare. Unul dintre cele mai importante evenimente din prima jumătate a secolului X X a fost expansiunea comunismului. Unul dintre cele mai importante fenomene din a doua jumătate a secolului X X a fost căderea comunismului. Până în 1999, eterna bătălie dintre piaţa liberă şi planificarea guvernamentală ca posibilităţi de organizare a activităţii economice a fost soluţionată cu un grad de certitudine rar întâlnit in marile ştiinţe sociale. A înţelege de ce, economiile orientate către piaţă, economiile capitaliste funcţionează mult mai bine decât cele centralizate sau economiile cu un control guvernamental ridicat este unul dintre subiectele principale ale economiei. Teoriile economice ne ajută să înţelegem succesele (şi, acolo unde este cazul, eşecurile) societăţilor cu piaţă liberă. Triumful economiilor orientate spre piaţă sugerează că activităţile creatoare de venit şi avuţie sunt cel mai bine derulate prin eforturi ale indivizilor privaţi care cumpără şi vând în principal pe pieţe deregiementate. Dar aceasta nu este sfârşitul expunerii, din cel puţin trei motive fundamentale. în primul rând, deşi economiile de piaţă cu certitudine funcţionează mai bine decât cele planificate, nu vor funcţiona întotdeauna perfect. în prezent, unul din principalele subiecte cu tentă socială este legat de realocarea responsabilităţilor guvernului, atribuindu-i acestuia acele sarcini pe care le poate îndeplini cel mai bine şi lăsând restul atribuţiilor în sarcina pieţelor libere. Ne întrebăm: "Care sunt cele mai importante sarcini pe care guvernele le pot executa pentru a îmbunătăţi funcţionarea unei economii orientate spre piaţă?". în al doilea rând, economiile de piaţă generează ciclicitate, dar şi creştere economică pe termen lung. Aceasta din urmă a condus la creşterca standardului de viaţă a indivizilor obişnuiţi, de la starea de oroare şi degradare descrisă de Charles Dickcns la situaţia de astăzi a muncitorilor deţinători ai proprietăţii, al căror standard de viaţă este mai ridicat decât al celor 99% din totalul indivizilor din toate clasele sociale care au trăit vreodată pe pământ. Cu toate acestea, creşterea capitalistă este una inegală. Tendinţa pozitivă a creşterii economice este însoţită permanent de serioase cicluri de afaceri. Deşi fiecare ciclu tinde să îmbunătăţească standardul de viaţă faţă de cele precedente, tendinţele ascendente şi descendente ale procesului inegal al creşterii economice afectează numeroase persoane. în al treilea rând, deşi este de dorit crearea de venit şi avuţie, ne interesează şi distribuţia acertora între indivizi. Insulele de sărăcie într-un ocean de bogăţie al majorităţii au reprezentat întotdeauna o problemă a ţărilor bogate - în acelaşi mod în care sărăcia majorităţii populaţiei a fost întotdeauna o problemă a ţărilor sărace. N e întrebăm: "Care este locul guvernului în realizarea politicilor sociale de eliminare a sărăciei şi suferinţei celor care nu se bucură de veniturile şi locurile de muncă pe care cconomiile de piaţă funcţionale le crccază pentru grupurile majoritare?". Economiştii s-au ocupat întotdeauna de analiza, explicarea şi, acolo unde era cazul, furnizarea de soluţii pentru toate problemele menţionate anterior - şi pentru multe altele. Aceştia au reuşit îndeplinirea acestor sarcini în principal, deoarece economia dispune de numeroase teorii utile care explică şi evaluează performanţa pieţelor. Deşi o parte a analizei economice se dovedeşte abstractă, uneori chiar economiştii punând sub semnul întrebării valoarea acesteia, esenţa teoriei economice, cu alte cuvintc succesul fiecărui individ, poate fi înţeleasă de oricine este dispus să depună acest efort. Această teorie de bază s-a dovedit

• PRINCIPIILE

ECONOMIEI

17

utilă în rezolvarea a numeroase probleme, în modalităţi care conduc atât la o mai bună înţelegere, cât şi la elaborarea de recomandări utile de politică economică. Folosind această carte, debutaţi în studierea unui subiect care, aşa cum o sugerează şi discuţia anterioară, este relevant într-o măsură înaltă în înţelegerea şi îmbunătăţirea lumii în care trăim. Abordat în această manieră, studiul dumneavoastră va fi o aventură. Teoria de bază trebuie bine înţeleasă. Chiar dacă veţi considcra sau nu acest efort distractiv, veţi descoperi cu surprindere încă de la începutul studiului faptul că teoriile pot fi utilizate pentru a înţelege numeroase subiecte practice. Lumea este complexă şi a înţelege pe deplin aspectele sale economicc necesită mult mai multă teorie economică decât cea încorporată într-un singur manual de bază. însă, cunoaşterea deplină a subiectului la nivelul acestei cărţi va contribui semnificativ la înţelegerea a numeroase aspecte importante şi a multora dintre politicile orientate spre soluţionarea acestora. Mult succes şi spor la treabă! Richard Lipsey Alee Chrystal Vancouver, BC şi Londra, Anglia, iulie 1999

Utilizarea cărţii
Vă va fi de folos să cunoaşteţi o parte din modalităţile pe care le-am conceput pentru a uşura procesul de învăţare.

Formatul cărţii
Figuri, etichete şi comentarii Fiecare comentariu al figurii debutează cu o etichetă în format bold, care statuează principalul său mesaj. întreaga analiză formală a fiecărei figuri este oferită în comentariile ataşate acelei figuri. Acest mijloc prezintă avantajul de a păstra argumentaţia în apropierea figurii, ceea ce permite parcurgerea acelui raţionament în momentul pe care îl veţi considera cel mai potrivit. Textul este suficient pentru a oferi o explicaţie intuitivă a raţionamentului formal oferit în fiecare comentariu al figurii. Aceasta înseamnă că textul poate fi parcurs în mod independent fără a apela la comentariile figurilor - spre exemplu, la prima lectură sau la recitiri ulterioare. Cu toate acestea, principalul argument analitic care stă la baza economiei se regăseşte în aceste comentarii pe care trebuie să le parcurgeţi cu atenţie mai devreme sau mai târziu. Sumare Fiecare final de capitol oferă un set de concluzii grupate corespunzător principalelor subcapitole. Aceste concluzii oferă o revizuire utilă, precum şi un avertisment al necesităţii de a mai parcurge o dată capitolul ori de câte ori raţionamentul care stă la baza vreuneia dintre concluzii nu poate fi dedus. Teme pentru recapitulare

De asemenea, fiecare capitol se încheie cu o serie de teme pentru recapitulare. Acestea pot fi tratate în acelaşi mod ca şi sumarele: ca mijloace de sinteză a cuprinsului capitolului, dar şi ca semnale în situaţia unei parcurgeri ulterioare. Probleme de discutat

Ultimul clement al fiecărui capitol este o suită de probleme de discutat. Uneori, acestea sunt mijloace de verificare a înţelegerii diferitelor probleme, iar alteori vă vor cere să aplicaţi cunoştinţele acumulate la situaţii reale desprinse din presă sau din alte surse.

cum ar fi Trezoreria Marii Britanii. Actualizările acestor surse vor aborda principalele subiecte de politică din manual şi vor oferi link-uri către surse oficiale. Datorită structurii sale logice. va deveni "evident că dacă A atunci E". A b o r d ă r i ale studiului e c o n o m i e i Este necesar să studiaţi un manual de economie într-un mod diferit de cel în care studiaţi un manual de istoric sau literatură engleză. Teoria economică are o structură logică care permite acumularea cunoştinţelor pas cu pas. cum ar fi ilustraţii empirice.co. însoţindu-le de scurte explicaţii. Astfel. Astfel.textbooks/economics.uk/bcst. Mai multe informaţii referitoare la test şi materialele ajutătoare sunt disponibile prin Internet la adresa http://www. ficcare construit pomind de la precedentul. Fiecare etapă a argumentaţiei poate părea simplă. dar şi utile. Casetele tratează subiecte diferite. vom întâlni algoritmi extinşi de raţionament. probleme de interes istoric şi din când în când demonstraţii riguroase. Acestea vor ajuta profesorii în a ilustra grafic conceptele utilizate în timpul predării. însă efectul cumulat al mai multor paşi.com. Aceasta este o problemă pe care o întâlnim cu toţii în situaţia algoritmilor de raţionament. Singura modalitate de a progresa constă în a urmări cu atenţie argumentaţia de mai multe ori. Materiale suplimentare Textul de bază al lucrării Principiile economiei este însoţit de o gamă largă de materiale ajutătoare. toate acestea putând fi interesante pentru unii cititori. construcţii detaliate ale div erselor argumente realizate în cadrul textului.oup. dacă veţi acumula incomplet anumite conccpte sau teorii vă veţi confrunta cu dificultăţi sporite. . dacă urmărim argumentaţia pas cu pas întâlnim afirmaţii dc genul "este acum evident că dacă A atunci E " care la prima vedere nu sunt intuitive. dacă A atunci B.*1 Casele PRINCIPIILE ECONOMIEI { Casetele se disting de textul capitolului prin utilizarea unor caractere diferite şi a unor contururi. Amândouă aceste produse sunt disponibile fără nici un fel de taxă de la Oxford University Press tuturor cadrelor didactice care vor utiliza acest manual. toate acestea pot fi evitate. • O colecţie de aproximativ 100 de slide-uri prezintă cele mai importante figuri ale manualului într-un format extins. poate genera la prima vedere concluzii surprinzătoare. deşi considerăm că pc unele le veţi găsi nu numai interesante. dacă B atunci C.oup. Ceea ce unifică toate aceste casete este faptul că ele conţin materiale care pot fi omise fără o pierdere a continuităţii. odată cu familiarizarea cu acesta. Banca Angliei. atunci când în capitolele următoare acest concept sau teorie va fi presupus ca fiind cunoscut şi este utilizat pentru a construi noi teorii. Glosar Ori de câte ori un termen tehnic adesea utilizat în cadrul textului este întâlnit pentru prima oară va fi tipărit în format bold pentru a putea fi uşor de recunoscut. In cclc din urmă. Astfel. Definiţiile tuturor acestor termeni sunt reunite într-un Glosar regăsit la sfârşitul manualului. Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană. Acestea au fost gândite cu atenţie pentru a completa acest manual. explicând şi detaliind ideile şi principiile de bază: • Manualul profesorului discută principalele teme ale fiecărui capitol şi oferă soluţii la problemele de la fiecare final de capitol. dacă C atunci D şi dacă D atunci E. potrivit pentru realizarea de proiecţii în săli de clasă sau amfiteatre. Informaţii suplimentare despre manualele şi celelalte produse ale Oxford University Press puteţi obţine de pc sitc-ul: www. dar nu pentru toţi.

Pe scurt.curs pentru studenţii la Ştiinţa Afacerilor (20 săptămâni) Capitolele 1.6 sau 7.20-24. nefiind util să vă bazaţi integral pe graficele din manual. Posibilităţi de studiu pentru cursurile de scurtă durată sau pe module Acest manual oferă o tratare la un nivel de bază a ştiinţei economice adaptată unui modul de predare pe un an.14-15.35 Preliminarii . este un pas necesar deoarece raţionamentele vagi în legătură cu anumite idei imprecis conturate reprezintă o sursă de erori în economie. Cu toate acestea.14-15. Pentru a ilustra.31. Raţionamentele dificile trebuie însoţite de construcţia propriilor voastre diagrame pe măsura lecturii. Nu trebuie să fiţi descurajaţi dacă la acest nivel din când în când veţi petrece mai mult timp pentru numai câteva pagini. Exemple numerice pot fi concepute pentru a ilustra afirmaţiile generale. Teoriile.35 (alternativ pentru un curs care insistă asupra creşterii economice includc'i capitolele 32 şi 33. jargonul . Vă rugăm să ne scrieţi. asigurându-vă că aţi înţeles argumentaţia pas cu pas. atunci când veţi începe să puneţi mai multe idei una lângă cealaltă pentru a vedea ce rezultă. vă oferim sugestiile noastre referitoare la conţinutul capitolelor pentru mai multe cursuri de scurtă durată. capitolele importante sunt 28 şi 29 piu eventual 34) . Dacă nu le veţi înţelege înseamnă că nu aţi înţeles economia. 8-11.care s-au deranjat să ne scrie arătând posibilele erori. principiile şi conceptele sunt întotdeauna prezentate în modalităţi puţin familiale. aşa cum sunt construite. Dacă aţi înţeles economia. lăsând la o parte vocabularul tehnic. trebuie să căutaţi să înţelegeţi economia şi nu să o memoraţi. Mai mult. Cu toate acestea. aceasta nu vă va ridica probleme majore. La această lectură trebuie să studiaţi cu atenţie comentariile figurilor. La început. Sperăm că cititorii vor continua să ne trimită cât mai multe comentarii şi critici ca şi până acum. dacă aţi apelat la memorare. Suntem recunoscători numeroşilor utilizatori . 18-19.8-10. realizând comentarii şi oferind sugestii.8-12.6 sau 7. Uneori este mai facilă lectura rapidă a unui capitol pentru a observa construcţia argumentului şi la acest nivel puteţi ignora explicaţiile ataşate figurilor. 14-15. Economia este o materie în care nu încetezi niciodată să înveţi. 18-19.3-4.30. Apoi veţi avea nevoie să recitiţi cu atenţie capitolul. am conceput textul într-o manieră suficient de flexibilă pentru a putea f adaptat şi unor module de predare mai scurte.31. Creionul şi hârtia vă pot sprijini în parcurgerea cărţii. Un manual de economie trebuie parcurs şi înţeles pas cu pas.35 Curs de introducere în microeconomie (1 semestru) Capitolele 1.30.termeni bine definiţi asociaţi fiecărei idei . sunt complete. Preliminarii .studenţi şi profesori . Intr-o anumită măsură aceasta este realitatea. vă veţi afla într-o situaţie delicată.6 sau 7. pentru un curs cu o perspectivă internaţională. 18-19 Curs de introducere în macroeconomie (1 semestru) Capitolele 20-27. care.3-4.curs de introducere în economie (20 de săptămâni) Capitolele 1.20-27.*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { Economia utilizează propriul limbaj tehnic sau jargon.devine o necesitate.3-5.(25-27 opţional). veţi fi în situaţia incomodă de a atribui nume complicate unor idei de bun-simţ.

R.A. în măsura în care ideile şi punctele de vedere exprimate în prima ediţie .multe dintre care au fost menţinute până la ediţia de faţă .au reprezentat noutăţi. .G. Lipsey şi-a exprimat în nume personal acest punct de vedere.C. se datorează în aceeaşi măsură tuturor colegilor lui Lipscy care la sfârşitul anilor '50 şi începutul anilor '60 au fost membri ai seminarului de metodologic. La O U P suntem în mod deosebit recunoscători lui Ruth Marshall pentru ajutorul neprecupeţit şi încurajările pe care ni le-a oferit. Pentru toate greşelile şi neajunsurile regăsite în forma finală autorii se pot învinovăţi unii pe ceilalţi. Joanna Lipscy şi Robyn Wills au dovedit o răbdare fără margini în executarea numeroaselor sarcini dc secretariat necesare pentru apariţia cărţii.*1 Mulţumiri PRINCIPIILE ECONOMIEI { Dorim să adresăm cuvinte de mulţumire tuturor persoanelor care au făcut posibilă apariţia manualului. măsurare şi testare în economic organizat la Facultatea de Ştiinţe Economice din Londra. K. Jason Pearce s-a dovedit creativ în activitatea de editare şi paginare a manuscrisului. însă cititorul ar trebui să ne învinovăţească pe noi. în prima ediţie.L.

o e c o n o m i c m o d e r n ă . ca maşini d e ' spălat şi echipamente T V etc. k ' O mare descoperire a economiştilor clasici a fost că economia bazată pe tranzacţii libere este autoorganizatoare. buşteni. mergeţi la magazin şi îl cumpăraţi. bunuri electrocasnice. p r o d u c e r e a . s c u l e şi e c h i p a m e n t e miniere. folosindu-se materiale obţinute într-o duzină sau chiar mai multe ţări diferite.Capitolul 1 Conceptele şi fundamentele economice Dacă doriţi j u m ă t a t e de litru de lapte. se prezintă situaţia şi la celelalte produse pe care le achiziţionaţi. în m o d asemănător laptelui pe care îl consumaţi. maşini pentru producţia d e lapte şi energia de care au nevoie aceste maşini. Majoritatea celor c a r e vor să lucreze îşi poate g ă s i d e l u c r u . ca minereu de fier. el anunţă acest lucru distribuitorului său. Acestea a d u c materii prime. Fermele de producere a laptelui cumpără hrană pentru vite. ca flori proaspete şi fructe de toate tipurile. alţii ca ei. Când proprietarul magazinului doreşte mai mult lapte. care transmite aceasta firmei ce îmbuteliază laptele şi care c o m a n d ă la rândul ei fermelor de producere a laptelui. Ic produc. N u v-aţi gândit că se poate întâmpla ca fermierii să oprească producţia de lapte. perisabilităţi. Autoorganizarea Teoria e c o n o m i c ă a apărut atunci când câţiva gânditori şi-au p u s unele întrebări: C u m este organizată o astfel de mulţime c o m p l e x ă de tranzacţii? Cine coordonează toate aceste eforturi? Cine garantează că aceste activităţi sunt cclc corespunzătoare. piese p r e c u m tranzistori şi circuite de bord. Maşinile de producere a laptelui sunt fabricate în mai m u l t e firme. U n e l e bunuri a j u n g direct la consumatori. ca importul d e bunuri. care sunt furnizate unele pe piaţa internă. că ele creează locuri de m u n c ă pentru a produce bunuri pe carc oamenii le doresc şi că aceste bunuri a j u n g acolo u n d e sunt căutate? R ă s p u n s u l nu este unul singur. Urmărindu-şi propriul interes şi făcând ceea cc este cc! mai bine şi mai profitabil pentru ci înşişi şi . COMPLEXITATEA ECONOMIEI MODERNE V â n z ă r i l e şi c u m p ă r ă r i l e p e c a r e le f a c e ţ i reprezintă n u m a i o m i c ă parte din m u l ţ i m e a tranzacţiilor z i l n i c e d i n t r . Realizând aceasta. N a v e l e de t r a n s p o r t s o s e s c zilnic în p o r t u r i l e şi aeroporturile noastre. Alţi indivizi deţin f i r m e c e a n g a j e a z ă salariaţi care să lucreze în diferitele activităţi descrise mai sus. sau ca lăptăriile să oprească vânzările către magazine. transmisă prin intermediul unei prize electrice. transportul şi vânzarea lor. Cei care p r o d u c aceste bunuri descoperă că toate c o m p o n e n t e l e şi m a t e r i a l e l e s o l i c i t a t e p e n t r u fabricaţia lor sunt disponibile la nevoie . amplasate în diferite locuri din U n i u n e a E u r o p e a n ă şi din străinătate. iar altele exportate. Ei îşi f o l o s e s c f o r ţ u d e m u n c ă a n g a j â n d u . Ei câştigă venituri s u b f o r m a profitului obţinut din acţiunile pe care le întreprind. u n e l t e .chiar dacă aceste lucruri provin din diferite părţi ale lumii şi sunt produse de o a m e n i cu care ei nu intră în legătură directă. Atunci când doriţi să cumpăraţi un anumit bun. Altele sunt utilizate de firmele locale pentru a-şi realiza p r o d u s e l e . ei câştigă venituri p e care apoi Ie cheltuie pe lucruri p e care.s e în a c t i v i t ă ţ i l e d e s c r i s e m a i s u s . în m o d normal îl veţi găsi pe raftul din magazin. Transportatorii rutieri şi feroviari p r i m e s c şi expediază accstc bunuri în mii de destinaţii diferite.

creează m a i m u l t ă egalitate şi echitate în distribuirea venitului naţional. şi dezvoltată ulterior pcparcursul unui secol şi j u m ă tate. berarul şi brutarul îşi urmăresc propriul interes. în cadrul acesteia. făcând aceasta. Niciodată nu vom aduce in discuţie propriile dorinţe. dar adeseori majoritatea acţiunilor de zi cu zi este stimulată de propriul interes. PRINCIPIILE ECONOMIEI { Motivaţia acestei explicaţii este a c e e a că toţi indivizii reacţionează la acelaşi sistem d e preţuri. m u l t e naţiuni l-au u r m a t p e M a r x şi a u s t a b i l i t s i s t e m e î n c a r e planificarea centralizată guvernamentală a înlocuit ordinea spontană a pieţei libere într-o m a r e măsură. după u n timp. De puţine ori o gravă problemă socială şi-a găsit soluţia printr-o concluzie ca aceasta: ^ Adam Smith a avut dreptate. . încât. O parte importantă din prima j u m ă t a t e a acestei lucrări este dedicată elaborării detaliate a modelului în care ordinea este generată de piaţă. Smith nu spune că bunăvoinţa nu este importantă. El a vrut să susţină că atunci când societăţile se îmbogăţesc suficient ele ar trebui să r e n u n ţ e la o r d i n e a s o c i a l ă s p o n t a n ă şi să o î n l o c u i a s c ă cu u n s i s t e m c r e a t c o n ş t i e n t n u m i t e c o n o m i e d e c o m a n d ă sau c o m u n i s m . El spune că un mare n u m ă r de relaţii economice care c a r a c t e r i z e a z ă e c o n o m i a m o d e r n ă nu p o a t e fi motivat de bunăvoinţă. u n alt m a r e economist şi filozof. mii de milioane de tranzacţii şi activităţi fac î m p r e u n ă să se p r o d u c ă bunuri care să răspundă nevoilor indivizilor. Nimeni in alară de cerşetori nu ar alege să depindă de bunăvoinţa semenilor săi. Interesul propriu şi nu bunăvoinţa este.1 prezintă câteva dintre motivele eşecului planificării centralizate. într-adevăr. ţinând cont de constrângerile legate de resursele disponibile ale societăţii. cele d o u ă sisteme. Alternativa planificării La un secol d u p ă A d a m S m i t h . O mare parte din secolul X X .*1 r ă s p u n z â n d la stimulentele preţurilor p e pieţele deschise. El neagă faptul că o fiinţă supranaturală dirijează afacerile din economic. susţine că. bogatul va deveni şi mai bogat. fundamentul ordinii cconomice. în sens restrâns (vom studia în detaliu în capitolele ulterioare) eficienţa înseamnă că resursele d i s p o n i b i l e ale u n e i societăţi sunt organizate să producă maximul de producţie posibil. el a greşit c r e z â n d că p i a ţ a p o a t e fi î n l o c u i t ă cu planificarea centralizată ca m e t o d ă de organizare a activităţilor din economie. prin urmare. Organizarea eficientă O altă mare descoperire făcută de A d a m Smith. Smith spune că e c o n o m i a de piaţă conduce la comportamente ordonate care creează senzaţia că sunt conduse de o m â n ă invizibilă {hidden hand). oamenii realizează o ordine socială spontană. Marele economist şi filozof scoţian A d a m Smith a fost primul care a descoperit această însuşire a economiei. afirmând că: Datorăm cina noastră grijii cu care măcelarul. el ar distribui această producţie în aşa manieră. A d ă u g ă m imediat la aceasta că Marx a avut dreptate în privinţa multor lucruri precum importanţa progresului tehnologic în creşterea standardului de viaţă în următoarele secole. ea este lăudată în multe împrejurări. guvernele ţărilor c o m u n i s t e au a b a n d o n a t unul câte unul aparatul central de planificare. în ultimele două decenii ale secolului. Ne adresăm atunci nu umanităţii sau respectului de sine al acestora. Totuşi. iar Karl Marx a greşit. Totuşi. ci numai interesele acestora. Din ce în ce mai multe tranzacţii şi activităţi sunt reglate de autoorganizarea sistemului de piaţă. Karl Marx. el se referă la uluitorul pericol al dezordinii create de numeroasele decizii independente. Uneori. ccl d e c o m a n d ă şi ccl de piaţă. a fost că această ordine socială spontană este relativ eficientă. în c a r e guvernul planifică toate tranzacţiile descrise mai sus şi. Caseta 1. care sunt determinate pe pieţe ce r ă s p u n d la condiţiilc generale ale rarităţii sau plenitudinii resurselor. în acelaşi timp. iar nu bunăvoinţei lor. au c o n c u r a t pentru a obţine favorurile deciziilor guvernamentale. deşi acest sistem de piaţă ar produce o producţie totală ridicată. î n c c p â n d cu U R S S în 1920. bunăvoinţa motivează unele dintre acţiunile noastre. iar săracul şi mai sărac.

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI {
Spre deosebire de eşecurile planificării centralizate, performanţa sistemului de preţuri din economia de piaţă este impresionantă. O temă studiată în această lucrare este succesul pieţei - cum sistemul de preţuri coordonează cu eficienţă relativă deciziile descentralizate luate de consumatorii individuali şi producători. Totuşi, aceasta nu ne poate conduce la concluzia că dacă lucrurile merg mai bine ele merg perfect. Altă temă studiată în lucrare este eşecul pieţei - cum şi de ce sistemul de preţuri conduce uneori la o eficienţă scăzută şi la valori sociale scăzute, care nu îşi au locul într-o economie de piaţă. Pe scurt, în acord cu Smith, economiştii caută sâ 1 înţeleagă torţele autoorganizării economiei de piaţă, * cum funcţionează ele cât mai corect şi cum guvernele intervin (dar nu le înlocuiesc) în anumite situaţii specifice.

Caseta 1.1 Eşecul planificării centralizate

Anul 1989 a demonstrat întregii lumi ceea ce economiştii au dezbătut demult: superioritatea sistemului de piaţă bazat pe preţuri libere faţă de planificarea centralizată ca metodă de organizare a activităţii economice. Eşecul planificării centralizate are multe cauze, dar patru dintre ele sunt mal importante. Eşecul coordonării în economiile bazate pe planificarea centralizată un număr de planificatori încearcă să coordoneze toate deciziile economice privind producţia, investiţia, comerţul şi consumul pe care le iau producătorii şi consumatorii din toată ţara. Aceasta s-a dovedit imposibil de realizat cu un grad rezonabil de eficienţă. Golurile de producţie, lipsa unor bunuri şi supraabundenţa altora au chinuit decenii economia sovietică. De exemplu, în 1989, o parte însemnată dintr-o recoltă abundentă a putrezit pe câmp datorită lipsei posibilităţilor de depozitare şi a facilităţilor de transport; mult timp a existat o ofertă mare de televizoare alb-negru şi o criză severă de hârtie igienică şi săpun. Eşecul controlului calităţii Planificatorii la nivel central pot monitoriza numărul de unităţi produse de fiecare fabrică, răsplătesc pe cei cu supraproducţie şi penalizează pe cei cu producţie mică, sub normele stabilite. Este mult mai greu pentru ei să monitorizeze calitatea. O problemă constantă a economiei sovietice a fost, de aceea, producţia de calitate proastă. Managerii fabricilor erau preocupaţi de realizarea normelor prin orice mijloace, şi din moment ce bunurile treceau de poarta întreprinderii, ce se întâmpla cu ele era problema altcuiva. Problema calităţii a fost aşa de serioasă, încât în 1990 foarte puţine produse realizate în Europa de Est au fost capabile să reziste concurenţei bunurilor superioare calitativ produse în economiile de piaţă avansate. în economiile de piaţă, calitatea slabă este penalizată cu un volum redus al vânzărilor, negustorii semnalând aceasta managerilor fabricii, prin orientarea achiziţiilor lor către alţi furnizori. Stimulentele care decurg din această libertate a achiziţiilor din sectorul privat sunt în general absente în economiile de comandă, unde achiziţiile şi vânzările sunt planificate centralizat. Lipsa stimulentelor in economiile de piaţă primele şi salariile relative reprezintă stimuli pentru ca forţa de muncă să se mute dintr-un loc în altul şi posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă reprezintă un stimul pentru o muncă serioasă. Acesta este un mecanism aspru care îi penalizează pe cei care au pierderi cu lipsa venitului (deşi programele sociale asigură plafoane pentru suma ce poate fi reţinută din venitul unui individ ca penalizare economică). în economiile planificate, muncitorii au securitate completă la locul de muncă. Şomajul industrial este rar şi, chiar şi atunci când apare, se găsesc noi locuri de muncă pentru cei care tocmai şi le-au pierdut. Deşi un nivel mare de securitate este atractiv pentru mulţi, s-a dovedit imposibil să asigure suficienţi stimuli pentru a se lucra eficient în asemenea condiţii. In cuvintele istoricului Timothy Garton Ash de la Oxford, care a scris ca martor ocular o cronică a dezvoltării din Europa de Est între 1980-1990, contractul social dintre muncitori şi guvern în ţările din est a fost "Noi ne facem că muncim, voi vâ faceţi că ne plătiţi". Degradarea mediului Realizarea planului de producţie a devenit singurul stimul în economiile planificate, mergând până la excluderea multor considerente, cum ar fi mediul. Ca rezultat, degradarea mediului a apărut în toate ţările din Europa de Est la o scară necunoscută în naţiunile vestice avansate. Un exemplu grăitor a apărut în Asia Centrală, unde normele mari pentru producţia de bumbac au condus la folosirea excesivă a pesticidelor şi j irigaţiilor. Malformaţiile congenitale au apărut la aproape un copil din trei. Este numai un exemplu al acestui ; fenomen general care include dopaj chimic toxic şi împrăştierea reziduurilor atomice peste tot pe pământ. Eşecul protecţiei mediului a apărut din combinaţia presiunii de a îndeplini normele şi din eşecul intervenţiei politice pe piaţă. Procesul democratic permite cetăţenilor să-şi exprime punctul de vedere cu privire la folosirea resurselor limitate pentru protecţia mediului. Deşi în economiile democratice poate fi un sistem imperfect, monitorizarea protecţiei mediului a fost mult mai bună decât în economiile de comandă.

*1
^ ^ Principalele caracteristici ale economiei de piaţă
• •

PRINCIPIILE ECONOMIEI {
Preţurile sunt stabilite pe pieţe deschise în care cei care vând concurează pentru a-şi vinde produsele celor ce cumpără. O a m e n i i îşi câştigă veniturile v â n z â n d u - ş i serviciile celor care au nevoie de ele - serviciile factorului muncă, lucrurile pe care ei le produc, serviciile factorului de producţie - pământ şi clădirilc pe care le deţin în proprietate. Toate aceste activităţi sunt guvernate de o mulţime de instituţii create de stat. Cea mai importantă instituţie este proprietatea privată şi libertatea contractului. Proprietatea privată şi obligaţiile contractuale sunt reglementate prin legi şi sunt protejate de poliţie şi justiţie.

Care sunt caracteristicile economiei de piaţă care conduc la această autoorganizare spontană? • Indivizii îşi urmăresc propriul interes, cumpărând şi vânzând ce cred ci că e cel mai bine pentru ei înşişi şi pentru familiile lor. • Indivizii răspund la stimulente. Când celelalte condiţii rămân constante, vânzătorii caută preţuri ridicate, în timp ce cumpărătorii caută preţuri scăzute.

RESURSE Şl RARITATE
Toate problemele discutate până acum în acest capitol nu ar mai exista dacă noi am trăi într-o economie cu resurse nelimitate, unde toate nevoile noastre ar fi satisfăcute. "Cere şi ţi se va da" ar fi moto-ul unei astfel de lumi imaginare. Dimpotrivă, moto-ul economiei noastre reale ar fi "Lucrează pentru ea şi o să obţii cel puţin o parte din ca". De ce este imposibilă e c o n o m i a cu resurse nelimitate? Un răspuns scurt este: "Pentru că trăim într-o lume a rarităţii". In relaţia cu nevoile indivizilor de a avea o mâncare mai bună, cele mai bune haine, case, şcoli, vacanţe, spitale şi spectacole, oferta de resurse prezentă este, din păcate, inadecvată. Este suficicnt să se producă totuşi numai o mică parte din bunurile şi serviciile pe care oamenii lc doresc. Aceasta ridică problema alegerii în condiţii de raritate. Dacă nu putem avea tot din ceea ce ne dorim, trebuie să alegem ce vrem şi ce nu vrem. Pentru a înţelege ceea ce vom studia mai departe în teoria economică, trebuie să clarificăm câteva noţiuni. £> T i p u r i d e r e s u r s e Putem împărţi resursele unei societăţi în patru grupe principale: • toate acele daruri oferite de natură, cum ar fi pământul, pădurile, mineralele etc., numite de obicei resurse naturale şi cunoscute de economişti drept p ă m â n t . • toate resursele umane, intelectuale şi fizice, atât moştenite, cât şi obţinute, pe care economiştii le numesc m u n c ă . • instrumentele realizate de mâna omului pentru a uşura producţia, cum ar fi uneltele, maşinile şi fabricile folosite în procesul de producere a altor bunuri materiale şi servicii, mai degrabă decât să fie consumate ca atare, pe care economiştii le numesc capital.

toţi cei care îşi asumă riscuri atunci când fabrică produse noi sau apelează la noi tehnici de a fabrica produsele vechi. Ei organizează ceilalţi factori dc producţie şi îi dirijează de-a lungul unor linii noi de fabricaţie, fiind denumiţi de economişti antreprenori sau inovatori. Luate împreună, aceste resurse sunt numite f a c t o r i de p r o d u c ţ i e şi, uneori, pe scurt, numai "factori". în această parte vom începe cu definiţiile, Caseta 1.2 discutând câteva probleme legate de definiţii şi de folosirea lor. Proprietatea asupra resurselor Proprietatea privată este o instituţie principală a cconomiei de piaţă. Indivizii deţin în proprietate marea majoritate a factorilor de producţie a unei naţiuni. Ei sunt de altfel şi proprietarii bunurilor cu care ei produc şi ai bunurilor pe care le cumpără. Câteva dintre active se află în proprietatea statului - drumurile, şcolile, clădirile publice etc. - , dar majoritatea este şi trebuie să fie în "mâini private". Indivizii nu pot încheia contracte dc vânzare şi de cumpărare dacă activele nu sunt ale lor. Fără proprietate privată economia dc piaţă nu poate funcţiona.

i:
PRINCIPIILE

ECONOMIEI

Caseta 1.2 I n t e r p r e t a r e a definiţiilor

împărţirea resurselor în pământ, muncă, capital. întreprinzători şi împărţirea producţiei în bunuri şi servicii sunt probleme de definiţie. Definiţiile nu pot (i analizate în fond; ele trebuie să fie analizate în schimb pe baza utilităţii şi a avantajelor lor. întrebarea: "Este această împărţire a factorilor corectă?" dă naştere la discuţii ample şi cu siguranţă nu are un răspuns bine definit. Inutilitatea discuţiilor despre "adevărul" definiţiilor este aşa de comună încât a primit un nume. Ele au fost denumite argumente esenţialiste. Argumentele esenţialiste se preocupă numai cu aspectele pur semantice. Ele apar ori de câte ori suntem de acord cu faptele unui caz, dar nu şi asupra numelui folosit pentru a desemna faptele respective. De exemplu, putem conveni asupra a ceea ce s-a întâmplat în Rusia între 1921 şi 1989, dar nu şi asupra faptului dacă acesta poate să fie numit comunism adevărat. Avem apoi de-a face cu un argument esenţialist despre definiţii. Tipuri de producţie Factorii de producţie sunt folosiţi pentru a produce bunuri (denumite şi produse sau mărfuri) care sunt tangibile, cum sunt automobilele sau pantofii, şi servicii, care sunt intangibile, c u m sunt coafurile sau cducaţia. Adesea, economiştii când spun "bunuri" se referă la "bunuri materiale şi servicii". Producţia totală de bunuri materiale şi servicii obţinută într-o ţară pe o anumită perioadă de timp, d e obicci un an, e s t e n u m i t ă p r o d u s n a ţ i o n a l . Activitatea prin care se produc bunuri materiale şi servicii se numeşte p r o d u c ţ i e şi actul de a utiliza aceste bunuri materiale şi servicii pentru a satisface nevoile este numit c o n s u m . Oricine produce bunuri m a t e r i a l e s a u p r e s t e a z ă s e r v i c i i se n u m e ş t e p r o d u c ă t o r şi o r i c i n e le c o n s u m ă p e n t r u a - ş i satisface nevoile se n u m e ş t e c o n s u m a t o r . renunţe pentru a obţine pâinea. Să p r e s u p u n e m că decide să r e n u n ţ e să m a i m e a r g ă d c câteva ori la c i n e m a . D a c ă preţul unei pâini este o cincime din preţul unui loc la c i n e m a , atunci costul a cinci pâini echivalează cu o intrare la cinema; sau, dacă p u n e m altfel p r o b l e m a , costul unei intrări la c i n e m a în plus înseamnă cinci pâini în minus. Să considerăm a c u m aceeaşi p r o b l e m ă la nivelul întregii societăţi. Dacă guvernul alege să construiască m a i m u l t e s t r ă z i şi s c o a t e b a n i i n e c e s a r i p r i n construirea unui n u m ă r mai mic de şcoli, atunci costul noilor şosele poate fi exprimat prin atâtea şcoli pentru 0 milă de şosea. Costul de oportunitate este termenul folosit dc economişti pentru costuri e x p r i m a t e în raport de alternativele la care s-a renunţat. D a c ă este adoptat u n a n u m i t curs d e acţiune, d e obicei sunt multe alternative la care trebuie să se renunţe. De exemplu, când guvernul decide să construiască şoseaua, s-ar putea să reducă fondurile destinate şcolilor, laboratoarelor dc cercetare sau pe cele ale unui proiect de modernizare a serviciilor poştale. Pentru c obţine o măsurare precisă a costului de oportunitate, economiştii privesc sacrificiul drept cea mai tună alternativă disponibilă. Astfel, în exemplul dc mai sus ne î n t r e b ă m : dacă guvernul n - a r fi construit şoselele, care ar fi fost cea mai bună alternativă de utilizare a acestor fonduri? Alternativa semnifică la ceea ce se renunţă pentru a construi şoselele. Conceptul de cost de oportunitate subliniază necesitatea alegerii prin măsurarea costului a orice este desemnat drept cea mai bună alternativă care ar fi putut fi aleasă în locul ei. Alternativa sacrificată măsoară costurile obţinerii a ceea ce s-a ales a se face.

Alegere şi cost de oportunitate
Noi dăm valoare bunurilor materiale şi serviciilor pentru că ele ne satisfac dorinţele. Bunurile materiale şi serviciile sunt privite prin intermediul rolului lor, acela de a satisface dorinţele. Trebuie să s p u n e m că o naţiune nu p o a t e p r o d u c e toate b u n u r i l e şi serviciile pe care cetăţenii ar vrea să le c o n s u m e . Alegerile sunt astfel necesare. Dacă alegeţi să aveţi mai mult d i n t r - u n b u n (aceasta fiind o alegere efectivă), trebuie să aveţi mai puţin din alt bun. Să luăm e x e m p l u l Cynthiei, o tânără m a m ă care c u m p ă r ă mai multă pâine pentru picnicul din w e e k - e n d . Costul acestei pâini în plus poate fi măsurat printr-un număr de unităţi monetare. Un mod mai relevant de a privi costul este în sensul de a vedea la ce alte c o n s u m u r i dc bunuri trebuie să

. 1

*1
Curba posibilităţilor de producţie
Vom face în continuare un marc pas în demersul nostru. Vom folosi o diagramă pentru a înţelege câteva dintre c o n c e p t e l e legate dc alegere. Diagramele sau figurile împânzcsc manualele dc introduccrc în teoria economică. Accstca ilustrează relaţia între conceptele care ne interesează pe noi. O altă posibilitate este dc a explica aceste relaţii prin ecuaţii matematice. Cu toate că uneori sunt confuze, majoritatea studenţilor care se iniţiază în teoria economică preferă să lucrezc cu grafice decât cu calcule matematice. Dacă veţi găsi că ceea ce urmează este dificil, va trebui să studiaţi în detaliu partea din Capitolul 2 referitoare la grafice. Să considerăm o alegere cu care se confruntă toate economiile în ziua dc azi: câte resurse să fie destinate sectorului public şi câte trebuie destinate pentru sectorul privat? Toate bunurile pe care guvernul le furnizează, ca şcoli, apărare, drumuri, sunt produse în ceea ce se numeşte sectorul public. Pe de altă parte, toate bunurile materiale pe care le cumpăraţi în magazine şi scrviciile care vă sunt prestate sunt produse în sectorul privat. în acest exemplu vom include toate bunurile şi serviciile, pe care guvernul le furnizează, într-un grup numit "sectorul public de bunuri". Restul bunurilor este furnizat dc organizaţiile neguvemamentale şi va fi numit "sectorul privat de bunuri". Alegerile pe care trebuie să le facă fiecare ţară sunt ilustrate în Figura 1.1. Axa orizontală măsoară cantitatca produsă de bunuri în sectorul public, în timp ce axa verticală măsoară cantitatea de bunuri produsă în sectorul privat. Linia îngroşată din figură arată toate combinaţiile de bunuri publice şi private care pot fi produse dacă toate resursele sunt integral c o n s u m a t e . A c e a s t ă linie se n u m e ş t e c u r b a ( f r o n t i e r a ) posibilităţilor dc producţie. Punctele din afara accstei frontiere arată combinaţiile care nu pot fi obţinute, dcoarccc nu dispunem dc resurse suficiente pentru a le produce. Punctele de pe frontieră sunt realizabile: ele desemnează combinaţiile care pot fi produse doar prin utilizarea integrală a resurselor disponibile.
Cantitate ale sectorului privi

PRINCIPIILE ECONOMIEI {
i . a
Cn

Combinaţii care nu pot fi realizate

AC

^ \

Frontiera posibilităţilor de producţie

c, c

3 C 3 -O 0

• î

ag

Y A
(

| Combinaţii care . \ | pot fi realizate | ] o g 5,1 Cantitate bunuri ale sectorului public

"

F i g u r a 1.1 F r o n t i e r a posibilităţilor dc p r o d u c ţ i e Curba cu pantă negativă a frontierei arată combinaţiile ce pot fi realizate in condiţiile utilizării eficiente a resurselor. Cantităţile de bunuri produse de sectorul public sunt reprezentate pe axa orizontală, cantităţile de bunuri produse dc scctorul privat sunt descrise pe axa verticală. Oricare din punctele reprezentate pe diagramă indică o anumită cantitate produsă din cele două tipuri de bunuri. Frontiera posibilităţilor dc producţie separă combinaţiile ce pot fi realizate (suprafaţa mărginită dc curbă), cum ar fi a, b şi c, de cclc care nu pot fi atinse, cum ar fi d. Panta frontierei este negativă, deoarece într-o economie cu ocupare deplină a resurselor, singura posibilitate de a produce mai mult dintr-un bun este renunţarea la o cantitate realizată din alt bun. Deplasarea din punctul a (de coordonatc c„ şi g j în punctul b (de coordonate c, şi g,) implică produccrca unei cantităţi suplimentare de bunuri ale sectorului public (egală cu abscisa AG), corespunzător unui cost dc oportunitate dat de renunţarea la producţia bunurilor sectorului privat (ordonata AC). Punctele a şi b corespund unei utilizări eficientc a resurselor societăţii. Punctul c reprezintă, alternativ, fie utilizarea ineficientă, fie eşecul utilizării tuturor resurselor disponibile.

R e p r e z e n t a r e a alegerii, rarităţii şi a c o s t u l u i d e o p o r t u n i t a t e O frontieră a posibilităţilor dc p r o d u c ţ i e evidenţiază trei concepte discutate deja: raritate, alegere şi cost de oportunitate. Raritatea reiese din combinaţiile ce nu pot fi obţinute, aflate deasupra frontierei. Sunt câteva lucruri pe care nu le putem obţine. Alegerea apare deoarece vrem să selectăm unul din punctele de pc frontiera posibilităţilor dc producţie. O cconomie nu poate să se afle decât într-un singur punct care să exprime o combinaţic dc bunuri private şi publice (nu poate avea două puncte în acelaşi timp). Ea poate să se afle în punctul a care exprimă o combinaţie între bunurile din

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI {
sectorul privat şi din sectorul public sau în punctul b care e x p r i m ă o altă combinaţie, dar nu amândouă în acelaşi timp. Costul de oportunitate este ilustrat d e p a n t a n e g a t i v ă a c u r b e i . D a c ă e c o n o m i a se d e p l a s e a z ă d e - a lungul c u r b e i posibilităţilor dc producţie, se va obţine mai mult dintr-un tip de bunuri, dar mai puţin din alt tip de bunuri. Dc exemplu, dacă cconomia se deplasează din punctul a în punctul b ea obţine în plus o cantitate de bunuri publice indicată în figură prin AG şi nu mai producc o cantitate de bunuri private notată prin AC. Costul dc oportunitate al unei unităţi d i n t r - u n b u n p u b l i c e s t e AC/AG (litera grecească A este, dc obicei, utilizată pentru a exprima o modificare. Astfel, AC înseamnă variaţia lui C, iar AG înseamnă variaţia lui G). Costul de oportunitate în creştere. Frontiera p o s i b i l i t ă ţ i l o r d e p r o d u c ţ i e din F i g u r a 1.1 este desenată cu o pantă care coboară mai abrupt de la stânga la dreapta! Panta crescătoare indică un cost de o p o r t u n i t a t e în creştere cu cât se va p r o d u c e mai mult din f i e c a r e produs. Să c o n s i d e r ă m , dc e x e m p l u , începutul, c a fiind la axa verticală acolo u n d e toată p r o d u c ţ i a e s t e de b u n u r i p r i v a t e . O creştere m i c ă în producţia de bunuri din sectorul public deplasează uşor economia de-a lungul curbei, i n d i c â n d o r e d u c e r e a p r o d u c ţ i e i d e bunuri d i n sectorul privat. O r i c u m , f o r m a plată a curbei indică faptul că p i e r d e r e a d e bunuri private este mică. A c u m să c o n s i d e r ă m că suntem în punctul b, unde m a j o r i t a t e a p r o d u c ţ i e i este d e bunuri publice (o situaţie care nu apare decât în timpul unui război important, când majoritatea bunurilor trebuie realizată p e n t r u armată). în punctul b curba este foarte abruptă. A c e a s t a indică faptul că, dacă va fi necesar să se p r o d u c ă şi mai multe bunuri publice, cantitatea d e bunuri private ce trebuie sacrificată este foarte marc. Creşterea tot mai abruptă a frontierei posibilităţilor de producţie de la stânga la dreapta indică faptul k conform căruia, cu cât este mai mare producţia unuia f dintre bunuri, cu atât este mai mare costul de oportunitate pentru a obţine o creştere în continuare a producţiei. Frontiera posibilităţilor de p r o d u c ţ i e poate fi folosită pentru a ilustra alte trei probleme economice importante. Trei p r o b l e m e e c o n o m i c e f u n d a m e n t a l e Ce bunuri trebuie produse? C u m ar trebui alocate resursele rare ale societăţii între diferitele tipuri de producţie? Ilustrarea acestei probleme o găsim pe curba posibilităţilor de producţie. Fiecare p u n c t de pe c u r b ă indică c e e a c e se n u m e ş t e o combinaţie de bunuri, o combinaţie sau mai multe pentru fiecare tip de bunuri. Punctele indică diferite alocări de resurse ale societăţii pentru a produce diferite combinaţii de bunuri şi servicii. Dacă este ales punctul a, mai multe resurse vor fi alocate pentru bunurile din sectorul privat decât dacă este ales punctul b. Invers, dacă punctul b este ales, mai multe din resursele societăţii vor fi alocate pentru a produce bunuri din sectorul public şi mai puţine pentru a produce bunuri din sectorul privat decât dacă bunul a ar fi fost ales. Producţia eficientă. D a c ă o e c o n o m i e este poziţionată într-un punct din interiorul curbei posibilităţilor de producţie, se va putea produce mai mult. De exemplu, dacă economia se află în punctul c, este posibil să se deplaseze spre curbă, producând astfel mai multe bunuri atât din sectorul public, cât şi din sectorul privat. O astfel de economie nu are un cost de oportunitate. Ea poate produce mai mult decât înainte. Dacă se deplasează din punctul c în oricare punct de p e curbă între a şi b, obţine o creştere de producţie pentru toate tipurile de bunuri. Există două motive care explică de ce o economie ar putea produce la un m o m e n t dat într-un punct din interiorul frontierei posibilităţilor de producţie. Primul este accla că unele resurse ar putea rămâne neutilizate. Atragerea acestor resurse nefolosite ar putea să crească producţia câtorva bunuri fără a scădea producţia altora. Este ceea ce economiştii n u m e s c pierderea netă dc bunăstare datorată neutilizării resurselor. Al doilea motiv este acela că, deşi resursele sunt integral folosite, câtcva dintre ele sunt ineficicni utilizate. Dacă ele ar putea fi utilizate mai eficient producţia unor bunuri ar putea creşte fară a reduci producţia altora. Vom discuta mai mult despre alocările ineficienţi, de resurse spre sfârşitul lucrării. Accste d o u ă posibilităţi ne ajută să înţelegen fundamentul costului de oportunitate.

*1
Dacă toate resursele societăţii sunt integral şi eficient utilizate, atunci creşterea producţiei dintr-un bun se realizează numai dacă folosim resurse din producţia altui bun. Pierderea de producţie din cel de-al doilea bun reprezintă costul dc oportunitate al primului bun. Creşterea economică. Există o altă modalitate prin care o economie poate produce mai mult din toate bunurile fară a produce mai puţin din alt bun. Dacă capacitatea economiei de a produce bunuri este din ce în ce mai mare, frontiera posibilităţilor de producţie se deplasează în afară (spre dreapta), ca în Figura 1.2. Va fi p r o d u s ă o cantitate mai m a r e din toate bunurile. Aceasta este crcştcrca economică ce a fost realizată de la o decadă la alta în ultimii 100 de ani şi sporadic înainte de această perioadă, până la începutul istorici. Vom studia crcştcrca economică mai târziu în lucrare. în acelaşi timp, trebuie să ştim că progresul tehnologic conduce la creşterea economică pe termen lung. Odată cu trcccrea timpului, învăţăm tot mai mult că trebuie să producem bunuri mai bune şi mai ieftine, p r e c u m şi bunuri noi care să satisfacă vechile nevoi sau care să conducă la apariţia de noi nevoi.

PRINCIPIILE ECONOMIEI {

Figura 1.2 Efectul creştcrii economice asupra curbei posibilităţilor dc producţie Creşterea economică deplasează ta dreapta curba posibilităţilor de producţie, permiţând obţinerea de producţii mai mari pentru fiecare din bunuri. înaintea creşterii, punctele a şi t erau situate pe curbă, iar puncte cum ar fi d reprezentau combinaţii imposibil de realizat. în urma procesului de creştere, ddevine o combinaţie posibilă, lucru valabil pentru toate punctele plasate pe suprafaţa umbrită. C a s e t a 1.3 prezintă c â t c v a dintre c o n f u z i ile semantice în legătură cu conceptul de frontieră dc producţie.

Caseta 1.3 Terminologia posibilităţilor de producţie

Noi am folosit termenul de "frontiera posibilităţilor de producţie". "Frontiera" subliniază faptul că punctele de pe linie sunt puncte de maxim ale eficienţei la un moment dat. Este posibil ca unele puncte să se situeze în interiorul frontierei prin nefolosirea unor factori de producţie sau prin utilizarea lor ineficientă. Alţi doi termeni, "limită" şi "curba", sunt folosiţi în locul "frontierei". Cuvintele "posibilitate de producţie" subliniază posibilităţile alternative disponibile ale unei societăţi. Oricum, termenul "transformare" este în schimb adesea folosit. Ideea pentru care este folosit termenul "transformare" este că societatea poate "transforma" un produs în altul prin realocarea resurselor de la producerea unui produs la altul. Vorbind despre transformarea unui produs în altul trebuie subliniată ideea de cost de oportunitate. Desigur, un bun nu este transformat exact în altul, aşa cum alchimiştii antici susţineau că transformă metalele bazice în aur; doar mutarea resurselor de la producţia unui tip de bunuri la altul, cantităţi din primul tip de bunuri sunt sacrificate pentru a obţine cantităţi din alt doilea tip. Putem obţine şase termeni prin combinarea următoarelor cuvinte: Curbă sau Limită, sau Frontieră

Posibilitate de producţie sau Transformare

Toţi cei şase termeni înseamnă acelaşi lucru. Toate cele şase concepte sunt folosite în mod curent.

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { CINE Şl CUM ALEGE

Alegerile trebuie făcute, dar cine alege şi cum trebuie să facă aceasta?

Fluxul veniturilorşi cheltuielilor
Figura 1.3 arată modul de adaptare a deciziilor şi fluxurile veniturilor şi cheltuielilor în legătură cu acestea. Indivizii deţin factori de producţie (inclusiv ci înşişi ca forţă de muncă). Ei vând serviciile acestor factori pentru procesul de producţie şi primesc bani în schimbul lor. Acestea sunt veniturile lor. Producătorii folosesc aceşti factori pe care îi cumpără pentru a realiza bunuri şi serv icii pentru consum. Ei vând aceste produse indivizilor, primind bani în schimbul lor. Acestea sunt veniturile producătorilor. Aceste fluxuri fundamentale de venituri şi cheltuieli sunt prezente pe toate pieţele din economie. Indivizii vând serviciilc factorilor pe care ei îi deţin pe ceea ce numim pieţele factorilor. Producătorii vând produsele lor, bunurile şi serviciile, pe ceea ce n u m i m pieţele bunurilor şi serviciilor. Preţurile care se stabilesc pe aceste pieţe determină veniturile pe care le obţin şi puterea de cumpărare a acestor venituri. Cei care obţin preţuri ridicate pentru serviciile factorilor lor câştigă venituri ridicate; cei care obţin preţuri mici vor câştiga venituri mici. Venitul câştigat dc ficcarc persoană reprezintă o parte din totalul veniturilor obţinute la nivelul socictăţii şi arată partea din acesta de care poate dispune fiecare persoană. Distribuţia v e n i t u l u i arată modul în care produsul total al socictăţii este distribuit între cctăţenii săi. Acesta este determinat în principal dc preţul pe carc fiecare tip dc serviciu al factorilor îl deţine pe piaţă. Marea parte a primei jumătăţi a acestei cărţi este o reprezentare a modului de funcţionare a acestor pieţe. Deciziile de maximizare. în accastă descriere cci care iau deciziile fundamentale sunt consumatorii şi producătorii. Pe lângă aceste d o u ă grupuri ar trebui să adăugăm un al treilea agent, guvernul. Ce este mai important de observat este cum aceste două grupuri iau deciziile şi ficcarc din ele încearcă să

Figura 1.3 Fluxul circular al veniturilor şi cheltuielilor Linia (1) indică fluxurile de bunuri şi servicii, iar linia (2) arată plăţile efectuate pentru achiziţia bunurilor şi serviciilor. Serviciile factorilor sunt generate de către indivizii proprietari ai factorilor (inclusiv ai forţei de muncă) care le oferă firmelor prin intermediul pieţelor factorilor. Bunurile şi serviciile produse în acest stadiu de finne sunt oferite consumatorilor (prin intermediul pieţelor de desfacere). Fluxurile monetare sunt orientate de la firme către proprietarii factorilor de producţie, în acest fel constituindu-se în veniturile încasate de aceştia. în momentul în care sumele de bani sunt cheltuite pentru achiziţia de bunuri şi servicii, banii revin, prin intermediul pieţei bununlor, producătorilor.

obţină cel mai bun rezultat posibil pentru ele însele, în limbajul teoriei economice, ei sunt maximizatori. Când indivizii decid cc cantitate de servicii ale factorilor să vândă producătorilor şi cât de multe produse să cumpere de la ci, aleg urmărind maximizarea propriei bunăstări. C â n d p r o d u c ă t o r i i decid cc cantitate de servicii ale factorilor să cumpere de la indivizi şi ce cantitate dc bunuri şi servicii să producă şi să o vândă acestora, ei caută să-şi maximizeze profitul. Deciziile marginale. A d o u a p r o b l e m ă în legătură cu aceste alegeri este că ele sunt toate "marginale". Să vedem ce înseamnă acest lucru. Când votaţi în cadrul alegerilor din Marca Britanic, aveţi numai un vot cu care sprijiniţi un partid faţă de altele.Votaţi numai partidul care corcspunde aşteptărilor dumneavoastră. Nu puteţi spune "Votez pentru Partidul Laburist la A şi pentru Partidul Conservator la B". Trebuie să luaţi o decizic totală. Astfel, când vă cheltuiţi venitul, nu trebuie să vă hotărâţi pentru care produs veţi cheltui întreg venitul dc carc dispuneţi. Puteţi (şi o faceţi) să împărţiţi

*1
venitul, cheltuindu-1 pentru procurarea mai multor p r o d u s e . M a i m u l t d e c â t atât, d a c ă decideţi să cumpăraţi câteva CD-uri, nu cumpăraţi o cantitate toarte marc sau nici unul. Este posibil să cumpăraţi un număr de CD-uri dorit de dumneavoastră şi în cazul în care circumstanţele luării decizici se schimbă, p u t e ţ i m o d i f i c a n u m ă r u l d e C D - u r i pe care le cumpăraţi, în fiecare lună, crcscându-1 cu puţin sau micşorându-1 cu puţin. Acestea sunt decizii marginale - dccizia de a cumpăra o cantitate cu puţin mai mare sau cu puţin mai mică. , ) Indivizii şi producătorii maximizatori adoptă întotdeauna decizii marginale, dacă să cumpere sau să vândă cu puţin mai mult sau mai puţin din fiecare dintre bunurile pe care ei vor să le vândă sau să le cumpere.

PRINCIPIILE ECONOMIEI {
Specializarea în societăţile vechi de vânători şi culegători, şi în economiile de subzistenţă d e astăzi, majoritatea indivizilor produce o mare parte din bunurile de care au nevoie ei înşişi. Cu timpul, când oamenii au fost angajaţi la munci agricolc şi câţiva dintre aceştia au început să trăiască în oraşe, ei s-au specializat în munci individuale. Artizanii, soldaţii, preoţii şi funcţionarii guvernamentali sunt câteva dintre cele mai specializate ocupaţii. Economiştii n u m e s c această alocare a diferitelor meserii diferiţilor oameni specializarea muncii. Există două motive fundamentale pentru care specializarea este mult mai eficientă comparativ cu producţia pentru autoconsum. în primul rând, aptitudinile individuale diferă, iar specializarea permite fiecărci p e r s o a n e să facă activitatea la c a r e se priccpe cel mai bine, lăsând ca toate celelalte activităţi să fie făcute de alţii. C h i a r şi când aptitudinile oamenilor nu sunt afectate de actul specializării, producţia este mai mare când are loc specializarea decât pentru autoconsum. Acest lucru, care este unul dintre principiile fundamentale ale ştiinţei economice, este numit principiul avantajului comparativ. U n exemplu este dat în Caseta 1.4 şi o analiză mult mai completă se găseşte în Capitolul 34.

Alegerile producţiei
Producătorii decid cât să producă şi c u m să producă. Producţia este un proccs foarte complex în orice economie modernă. O firmă de automobile asamblează componente fabricate în sute de firme mici. Câteva dintre componente le produce ea însăşi. Majoritatea este subcontractată la alte firme, îndeosebi la firme mici. Acest tip de producţie evidenţiază două caractcristici consemnate cu un secol în urmă de Adam Smith, dar care sunt a c u m la fel de actuale. Acestea sunt specializarea şi diviziunea muncii şi globalizarea. Caseta 1.4 Avantajul absolut şi comparativ

Un caz simplu va ilustra principiile importante implicate în câştigurile decurgând din specializare. Avantajul absolut Să presupunem că lacob, lucrând un program întreg pe cont propriu, poate produce fíe 100 £ de cartofi, fíe 40 pulovere pe an, în timp ce Maria poate produce fíe 400 £ de cartofi, fíe 10 pulovere. Aceste capacităţi productive sunt ilustrate în primele două coloane din Tabelul I. Maria are un avantaj absolut în producerea cartofilor, deoarece ea poate recolta mai mult pe an decât poate lacob. Oricum, lacob are un avantaj absolut faţă de Maria în producerea puloverelor, din acelaşi motiv. Dacă. amândoi ar cheltui jumătate din timpul lor pentru producerea fiecărei mărfi rezultatele ar fi aşa cum sunt în coloanele (3) si (4) din Tabelul I. Acum, lacob se specializează în pulovere producând 40 şi Maria se specializează în cartofi, producând 400 £. Perechea finală de coloane din Tabelul I, denumită "specializare completă", arată că producţia ambelor mărfuri a crescut deoarece fiecare persoană este mai bună decât cealaltă în specialitatea ei/lui. Producţia de cartofi a crescut de la 250 la 400, în timp ce producţia de pulovere de la 25 la 40. Tabelul I Timpul total de producere a unui produs sau a altuia Cartofi Fie 100 Fie 400 Pulovere Sau 40 Sau 10 Timpul împărţit egal între producerea celor două produse Cartofi Pulovere 20 50 200 5 250 25 Specializarea completă

Cartofi
-

lacob Maria Total

Pulovere 40
-

400 400

40

i : PRINCIPIILE ECONOMIEI
Avantajul comparativ Acum sâ complicăm puţin lucrurile oferindu-i Măriei un avantaj absolut faţă de lacob în producerea ambelor mărfuri. Realizăm aceasta făcând-o pe Maria mai productivă la pulovere, astfel încât ea sâ poată produce 48 pe an, toate celelalte niveluri ale productivităţii rămânând constante. Aceasta ne dă noi date pentru abilităţile productive arătate în primele două coloane din Tabelul II. Acum, în comparaţie cu lacob, Maria este de patru ori mai eficientă la producerea cartofilor şi cu 20% mai eficientă în producerea puloverelor. A doua pereche de coloane din Tabelul II arată producţiile atunci când lacob şi Maria îşi împart timpul în mod egal între cele două produse. Este posibil să crească producţia combinată a ambelor mărfuri prin creşterea producţiei de cartofi a Măriei şi prin creşterea producţiei de pulovere a lui lacob. Perechea finală de coloane din Tabelul II ne dă un exemplu în care lacob se specializează complet în producţia de pulovere şi Maria cheltuieşte 25% din timpul ei cu pulovere şi 75% cu cartofii (de aceea, producţia ei de pulovere şi cartofi sunt 25% şi 75% din ceea ce ea ar fi putut produce din aceste mărfuri dacă ar fi lucrat tot timpul la una sau alta). Producţia totală de cartofi creşte de la 250 la 300, în timp ce producţia totală de pulovere de la 44 la 52. Tabelul II Timpul împărţit egal lacob este complet Timpul total de producere între producerea celor două specializat; Maria împarte a unui produs sau a altuia produse timpul 25% şi 75% între pulovere şi cartofi lacob Maria Total Cartofi Fie 100 Fie 400 Pulovere Sau 40 Sau 48 Cartofi 50 200 250 Pulovere 20 24 44 Cartofi
-

300 300

Pulovere 40 12 52

!n acest ultim exemplu, Maria este absolut mai eficientă decât lacob în ambele linii de producţie, dar marja de avantaj este mult mai mare la cartofi decât la pulovere. Economiştii spun câ Maria are un avantaj comparativ faţă de lacob în linia de producţie în care diferenţa de avantaj este cea mai mare (cartofi în acest caz). Ei spun, de asemenea, că lacob are un avantaj comparativ faţă de Maria în linia de producţie în care marja lui de dezavantaj este cea mai mică (pulovere în acest caz). Acest exemplu este numai o ilustrare; principiile pot fi generalizate în felul următor: • eficienţele absolute nu trebuie luate în considerare pentru a evidenţia câştigurile din specializare; • câştigurile din specializare apar oricând există diferenţe în marja de avantaj pe care un producător îl are în faţa altora în diverse linii de producţie; • producţia totală poate fi întotdeauna mai mare când fiecare producător devine mai specializat în producerea unei mărfi în care are un avantaj comparativ. Un studiu mult mai detaliat asupra conceptului de avantaj comparativ şi asupra multiplelor aplicaţii la comerţul internaţional şi a specializării va fi realizat în capitolul de comerţ internaţional (care este câteodată studiat în cursul de microeconomie şi câteodată în cursul de macroeconomie). între timp, merită să observăm câ avantajul comparativ al indivizilor şi al naţiunilor se poate schimba. Maria poate dobândi noi îndemânări şi dezvoltă un avantaj comparativ la pulovere pe care nu-l are în prezent. La fel, toate naţiunile pot dezvolta abilităţi noi şi îndemânări care vor schimba modelul lor de avantaj comparativ. Cel de-al doilea m o t i v priveşte schimbările în aptitudinile oamenilor carc apar datorită faptului că ei se specializează. O persoană carc sc conccntrcază a s u p r a unei a c t i v i t ă ţ i d e v i n e mai b u n ă în a c e a a c t i v i t a t e d e c â t ar fi u n p r o d u c ă t o r u n i v e r s a l "atotştiutor". A c e a s t a sc n u m e ş t e învăţare prin practică. A fost un factor mult discutat de vechii e c o n o m i ş t i . C e r c e t ă r i l e m o d e r n e în c c e a c e se numeşte curbele de învăţare arată că învăţarea prin practică este importantă în multe industrii m o d e m e . Diviziunea muncii în economiilc din antichitate, producătorii sc specializau în producţia unui anumit bun pe carc apoi îl comercializau pentru alte produse de carc aveau nevoie. De-a lungul ultimelor secole, importantele progrese tehnice carc au influenţat metodele de producţic au făcut eficientă organizarea agriculturii şi manufacturilor în firme de scară mare. Aceste p r o g r e s e t e h n i c e au utilizat ccea cc sc n u m e ş t e

*1
d i v i z i u n e a m u n c i i . A c e s t t e r m e n se r e f e r ă la specializarea, în cadrul procesului dc producţie, în producerea unui anumit produs.

PRINCIPIILE ECONOMIEI {

costurilc acestor operaţii au scăzut la fel dc dramatic. De exemplu, astăzi, cu 1.000£ se poate cumpăra un c o m p u t e r c a r e î n c a p e î n t r - o v a l i z ă şi carc arc a c e e a ş i p u t e r e ca u n u l c a r e î n 1 9 7 0 c o s t a Producţia dc masă. în î n t r e p r i n d e r i l e c u 5.000.000£ şi ocupa o întreagă cameră. producţie de masă, munca este împărţită pe sarcini Accastă revoluţie în informatică şi tehnologia specializate şi fiecare individ îndeplineşte în mod c o m u n i c a ţ i i l o r a făcut posibil să se c o o r d o n e z e repetat o sarcină care reprezintă o mică fracţiune tranzacţii cconomicc în toată lumea, tranzacţii carc din munca necesară producerii acclui produs. Acesta costau foarte mult acum 50 dc ani şi imposibil de este un caz extrem de diviziune a muncii. efectuat a c u m 100 de ani. Aceasta împreună cu Artizanii şi întreprinderile flexibile. Două schimbări foarte recente au modificat semnificativ costurile scăzutc de transport au condus la descentragradul de specializare regăsit în multe procese dc lizarea activităţilor firmelor. A c u m 50 de ani dacă un producţie m o d e m e . Mai întâi, artizanii individuali au automobil era asamblat la Oxford, piesele componentc reapărut recent în unele linii de producţie. Ei sunt erau fabricate acolo sau la firme aflate în apropiere. un răspuns la revigorarea cererii pentru meseriaşi Astăzi, este posibil să se producă piesele componentc individuali în defavoarea producţiei de masă. în al oriunde în lume şi să ajungă la Oxford atunci când d o i l e a r â n d , m u l t e o p e r a ţ i i d c f a b r i c a ţ i e sunt este necesar. Ca rezultat, firme puternice cu sediul în reorganizate conform unor linii noi, numite "producţie economiile dezvoltate din Europa şi America de Nord suplă" sau "fabricaţie flexibilă", ai căror pionieri au îşi realizează produse în lumea întreagă. Un C D player fost fabricanţii japonezi de automobile. Aceasta a obişnuit, componente pentru televizoare sau piese dc condus la o f o r m ă de organizare bazată mai mult pe automobil sunt produse în multe alte ţări decât cea în meseriaşi în c a d r u l fabricii. în accastă tehnică, care firma principală îşi are sediul. Ştim unde este discutată în detaliu în Capitolul 8, angajaţii lucrează asamblat produsul, dar este dificil de ştiut unde a fost ca o echipă; fiecare angajat este capabil să facă el fabricat. Multe pieţe se globalizează. De exemplu, treaba oricărui alt m e m b r u al echipei mai degrabă cum unele gusturi devin universale în rândul tinerilor, decât o sarcină foarte specializată la un punct al v o m vedea acelaşi model de blugi şi jachete de piele liniei de asamblare. cu aceeaşi croială în aproape toate marile oraşe. Multe corporaţii se globalizează, pe măsură ce devin £> G l o b a l i z a r e a tot mai mult ceea ce numim transnaţionale. Accstea E c o n o m i i l e d e piaţă se a f l ă î n t r - o c o n t i n u ă sunt firme masive cu o prezenţă fizică în multe ţări şi schimbare, îndeosebi ca urmare a progresului tehnic. cu o structură managerială tot mai descentralizată. M u l t e d i n s c h i m b ă r i l e r e c e n t e f a c r e f e r i r e la Restaurantele McDonald's pot fi văzute la Moscova globalizare. Comerţul la scară mondială este un şi la Beijing, ca şi la Londra sau N e w York. Multe fenomen vechi. Modelul uzual din ultimii 200 de ani alte concerne sunt, de asemenea, virtual universale, a fost legat de bunuri industriale trimise din Europa cum ar fi Coca-Cola, Kellog's, Heinz, Nestlé, Guinness, şi America de N o r d în restul lumii, cu materii prime Mercedes-Benz, Rolls-Royce, Sony şi Hoovcr. şi produse neprelucrate trimise înapoi, în schimbul In prezent, nici o ţară nu poate adopta o poziţie mărfurilor. C e este nou în ultimele câteva decenii l economică de izolare şi fiecare speră să participe la este globalizarea întreprinderilor. în spatele accstui 7 economia mondială, acolo unde sunt create o parte tot mai mare a locurilor de muncă şi a veniturilor. fenomen se află reducerea rapidă a costurilor de transport şi revoluţia tehnologiei informatice. Costul transportului produselor în jurul lumii a scăzut enorm în u l t i m e l e d e c c n i i , în t i m p ce c o n t a i n e r i z a r c a p r o d u s e l o r şi m ă r i m e a n a v e l o r de t r a n s p o r t au crescut. Capacitatea noastră de a transmite şi de a analiza informaţiile a crcscut uluitor, în timp ce ^ P i e ţ e l e şi b a n i i

Oamenii care se specializează in producerea unui lucru, fie că sunt ei artizani, muncitori sau programatori informaticieni, trebuie să-şi satisfacă nevoile consumând bunuri produse dc alţi oameni. Probabil,

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI {
o marc parte din schimbul de bunuri şi servicii în societăţile vechi avea loc printr-un acord simplu, mutual, între vecini. De-a lungul timpului însă, comerţul s-a conccntrat în locuri speciale numite pieţe. Pieţele franceze sau târgurile din regiunea Champagne erau bine cunoscute în întreaga Europă încă înainte de secolul al Xl-lca. Chiar şi acum multe oraşe în Bretania au zile precise de piaţă regulate, insă azi temienul "piaţă" are o semnificaţie mult mai largă. Utilizăm termenul e c o n o m i e d e p i a ţ ă pentru a ne referi la o societate în carc oamenii se specializează în activităţi productive şi îşi satisfac majoritatea nevoilor materiale prin schimburi asupra cărora se cade de acord în m o d voluntar de către părţile participante la schimb. Specializarea trebuie să fie însoţită de comerţ. . Oamenii care produc un singur bun trebuie să ft comercializeze cea mai mare parte din cantitatea produsă pentru a putea obţine toate celelalte lucruri de care au nevoie. î n a i n t e , c o m e r ţ u l era r e p r e z e n t a t p r i n t r o c , s c h i m b u l direct al unor bunuri p e n t r u alte bunuri. Dar trocul este costisitor din p u n c t de vedere al t i m p u l u i p i e r d u t în c ă u t a r e a u n o r s c h i m b u r i conv enabile. D a c ă un fermier are grâu, dar vrea un c i o c a n , el trebuie să găsească pe c i n e v a care arc un ciocan şi vrea grâu. Pentru ca o tranzacţie de troc să aibă loc este nevoie de c e e a ce se numeşte 0 dublă coincidenţă a nevoilor. B a n i i e l i m i n ă s i s t e m u l greoi al trocului prin separarea tranzacţiilor implicate în schimburile de produse. Dacă un fermier are grâu şi vrea un ciocan, el nu t r e b u i e să g ă s e a s c ă pe c i n e v a c a r e are un c i o c a n şi vrea grâu: pur şi s i m p l u , el trebuie să g ă s e a s c ă p e c i n e v a care vrea grâu. F e r m i e r u l ia bani în s c h i m b u l grâului şi apoi c a u t ă şi găseşte o p e r s o a n ă carc doreşte să c o m e r c i a l i z e z e u n ciocan şi dă banii p e n t r u ciocan. 1 f Banii facilitează într-o măsură mare comerţul şi specializarea.

^ ^

EXISTĂ O ALTERNATIVĂ REALĂ LA ECONOMIA DE PIAŢĂ?
răspunsurile la întrebările c c o n o m i c e d e s p r e ce să p r o d u c i , c u m să produci şi c u m să distribui sunt d e t e r m i n a t e de tradiţie. U n astfel d e sistem f u n c ţ i o n e a z ă cel mai bine într-un mediu care nu se schimbă. în condiţii statice, u n sistem care n u solicită p e r m a n e n t o a m e n i l o r să facă alegeri se poate dovedi eficient în satisfacerea nevoilor e c o n o m i c e şi sociale. Sistemele tradiţionale erau obişnuite p e vremuri. Sistemul feudal, în carc majoritatea o a m e n i l o r trăia în E u r o p a m e d i e v a l ă , a fost, în m a r e m ă s u r ă , o societate tradiţională. Astăzi, doar câteva comunităţi mici, izolate, care se descurcă pe cont propriu, mai păstrează în principal sistemele tradiţionale; exemple pot fi găsite în nordul Canadei şi în H i m a l a y a . Dc asemenea, în multe din ţările sărace ale lumii aspccte s e m n i f i c a t i v e ale c o m p o r t a m e n t u l u i e c o n o m i c sunt încă guvernate de sisteme tradiţionale. Sisteme de c o m a n d ă A m v ă z u t d e j a că în s i s t e m e l e d e c o m a n d ă c o m p o r t a m e n t u l e c o n o m i c e s t e d e t e r m i n a t dc o

Răspunsul la această întrebare este nu, într-un sens, şi da, într-un alt sens. Răspundem nu, dcoarece e c o n o m i a m o d e r n ă nu poate avea alternativă la d e t e r m i n a r e a prin p i a ţ ă . L a acest n i v e l , p u t e m distinge numai patru tipuri de sisteme economice. Sisteme tradiţionale Un sistem e c o n o m i c tradiţional este acela în care comportamentul este bazat în special pe tradiţie, obiceiuri şi datini. Bărbaţii tineri urmează ocupaţiile taţilor lor - d e o b i c e i v â n ă t o a r e a , p e s c u i t u l şi fabricarea uneltelor. Femeile fac c e e a ce au făcut şi m a m e l e lor - de o b i c e i g ă t e s c şi m u n c e s c pământul. Există puţine schimbări în tipul d c bunuri produse de la an la an, altele decât cele impuse de capriciile naturii. Tehnicile de producţie urmează, dc asemenea, m o d e l e l e tradiţionale, cu excepţia cazurilor în care se resimte efectul vreunei invenţii noi ocazionale. C o n c e p t u l dc proprietate privată adesea nu este bine definit, ci proprietatea este frecvent comună. în final, producţia este alocată între oameni, c o n f o r m vechilor obiceiuri. Pe scurt,

*1
autoritate centrală. Aceasta ia majoritatea deciziilor asupra a ceea c c se p r o d u c e , c u m să se producă şi cine să fie beneficiarul. Deoarece cei care iau decizii în mod centralizat crccază de obicei planuri elaborate şi c o m p l e x e p e n t r u c o m p o r t a m e n t u l pe care ci d o r e s c s ă îl i m p u n ă , t e r m e n i i e c o n o m i e d e c o m a n d ă şi e c o n o m i e planificată central sunt, de obicei, utilizaţi ca sinonime. Cantitatea totală de informaţii necesară procesului de p l a n i f i c a r e centrală a unei întregi economii este e n o r m ă şi sarcina de a analiza acestc date pentru a produce un plan complet integrat poate fi într-adevăr exagerată, chiar şi în era computerelor. M a i m u l t , p l a n u l t r e b u i e să f i e u n p r o c e s în desfăşurare, care să se schimbe continuu pentru a ţine cont nu numai de datele existente, dar şi de tendinţele viitoare ale ofertei de forţă de muncă, ale dezvoltărilor tehnologice şi ale gusturilor oamenilor pentru diferite bunuri materiale şi servicii. Acţionarea în accst mod îi implică pe planificatori în munca deosebit de dificilă dc a prevedea viitorul. A c u m un dcceniu peste o treime din populaţia lumii trăia în ţări ce se bazau în principal pe o planificare centrală pentru a răspunde întrebărilor economice fundamentale. Astăzi, numărul unor astfel dc ţări este mic. Chiar şi în ţări în care planificarea este sistemul proclamat, c u m este China, sunt acceptate şi chiar încurajate tot mai multe determinări dc piaţă. ^ Sisteme de piaţă Mai târziu în acest capitol v o m vedea fundamentele economiei de piaţă, libere. Milioane dc consumatori dccid într-o economie dc piaţă cc produse să cumpere şi în ce cantităţi; un mare număr de firme produc aceste produse şi cumpără factorii dc producţie care sunt necesari pentru a le facc; şi milioane dc proprietari de factori dc producţie decid cui şi la ce preţuri vor vinde accste servicii. Luate împreună, acestc dccizii individuale determină alocarea resurselor de către economie între utilizări alternative. într-o e c o n o m i e de piaţă, alocarea resurselor este rezultatul a milioane de decizii independente luate de consumatori şi producători, toţi acţionând prin intermediul pieţelor.

PRINCIPIILE ECONOMIEI {
Statul c r e e a z ă cadrul legal al p r o p r i e t ă ţ i i , o protejează şi îi apără pe cei care au drepturile dc proprietate dc cei care vor să o încalce. Apoi, pieţele determină alocarea resurselor şi distribuţia venitului în societate. Sisteme mixte Economiilc care sunt în totalitate tradiţionale sau în totalitate controlate ccntral, sau pieţe complet libere sunt tipuri pure care sunt folositoare pentru studierea principiilor de bază. Atunci când privim in detaliu orice economie reală, v o m descoperi totuşi c u m comportamentul său e c o n o m i c este rezultatul unui anumit amestec între un control ccntral şi o determinare de piaţă, cu o a n u m i t ă influenţă dc comportament tradiţional. Termenul economic mixtă se referă la o economie în care piaţa liberă şi guvernul au importanţă semnificativă în alocarea resurselor şi distribuirea venitului. . k în realitate, orice economie este o economie mixtă, in sensul că ea combină elemente semnificative din toate cele trei sisteme - tradiţional, de comandă şi de piaţă - pentru a determina comportamentul economic.

în cadrul oricărei economii gradul de amcstecarc va varia de la o economic la alta dc-a lungul timpului. Există mai multă determinare din partea pieţei în Marea Britanie şi S U A decât în Franţa şi Coreea dc Sud. Există mai multă determinare din partea pieţei în Marea Britanic în prezent faţă de acum 25 dc ani. Gradul de combinaţie între elemente aparţinând celor trei sisteme diferă şi în cadrul unui sector sau altul dintr-o e c o n o m i e . D c e x e m p l u , pieţele agricolc europene se află într-o marc măsură sub control guvernamental. Prin determinarea pieţei, mărimea medic a fermei arputca fi mult mai mare şi preţurile agricolc mult mai scăzute decât în prezent. Dimpotrivă, pieţele informaţiilor şi computerelor se află într-o măsură ridicată sub influenţa pieţei libere. A s t f e l , primul r ă s p u n s la î n t r e b a r e a pusă în a c e a s t ă parte a c a p i t o l u l u i e s t e n u . N u e x i s t ă alternativă reală la sistemul mixt cu referire la pieţe şi o intervenţie g u v e r n a m e n t a l ă în m a j o r i t a t e a aspcctclor economice. Al doilea răspuns este da. In

cadrul economiilor mixte există alternative cu grade diferite de amestec între d e t e r m i n a r e a prin piaţă şi determinarea g u v e r n a m e n t a l ă în viaţa e c o n o m i c ă .

explică d e ce cctăţenii îşi dorcsc ca guvernul să intervină şi să modifice alocarea resurselor care ar fi făcută fără intervenţia lui pe pieţe. De asemenea, pc pieţele libere apare o importantă problemă de echitate, m o d u l în care pieţele libere determină veniturile indivizilor. Câţiva indivizi îşi pierd slujbele pentru că firmele se reorganizează pentru a deveni mai eficiente în faţa noilor tehnologii. Alţii îşi păstrează slujbele, dar piaţa dă o valoare atât de mică serviciilor lor, astfel încât ei rămân săraci. Cel mai vechi şi mai cronic rău pe care trebuie să-1 suporte este ca, circumstanţele din trecut să nu poată să-i salveze chiar pe ei înşişi. D i n m a i m u l t e m o t i v e noi a c c e p t ă m intervenţia guvernului pentru a redistribui venitul, trecând de la "a nu a v e a " la "a avea". Aproape mereu fiecare ia parte la redistribuirea veniturilor. Ajutorul trebuie astfel acordat, încât să nu " o m o a r e gâscă care face ouă de aur". L u â n d u n ajutor prea mare de la cei avuţi, noi riscăm să eliminăm stimulentul lor pentru a munci din greu şi a câştiga un venit, care ar fi fost distribuit celor săraci. G u v e r n e l e iau parte, de a s e m e n e a , la acţiunile de influenţare ale nivelului general al preţurilor şi în eforturile d e stabilizare a economiei, ca urmare a fluctuaţiilor mari ale venitului şi ocupării. U n nivel stabil al preţurilor şi ocuparea deplină sunt două o b i e c t i v e m a j o r e ale p o l i t i c i i g u v e r n a m e n t a l e m a c r o e c o n o m i c e . Acestea vor fi tratate în a doua j u m ă t a t e a acestei lucrări. A m e n u m e r a t câteva dintre motivele pentru carc toate e c o n o m i i l e m o d e r n e sunt e c o n o m i i mixte. în a p r o a p e tot secolul X X , în societăţile avansate din p u n c t d e v e d e r e industrial, mixul a fost modificai către o implicare din c e în ce mai m a r e a guvernului în luarea deciziilor de alocare a resurselor şi îr distribuirea venitului. în ultimele d o u ă decenii a k secolului, totuşi a existat o mişcare la nivel mondia pentru a reduce gradul de participare a guvernului Detaliile acestei modificări în iriixul piaţă/guvern, ş motivele acesteia, suntnriele d i ^ problemele pe cari le veţi studia în această l u c r a i e . ^ '

^

Guvernul în economiile mixte moderne

E c o n o m i i l e d e piaţă m o d e r n e sunt b a z a t e pe tranzacţii d e piaţă între o a m e n i care decid voluntar dacă să ia sau nu parte la ele. Indivizii au dreptul să c u m p c r e şi să v â n d ă c e e a c e d o r e s c , să a c c e p t e sau să r e f u z e serviciilc ce le sunt oferite şi să se mute unde şi când doresc. Instituţii-cheie sunt proprietatea privată şi libertatea contractului, care, amândouă, trebuie să fie menţinute prin politici guvernamentale active. Legislativul votează legi privind proprietatea şi contractele, şi, apoi, le pune la dispoziţia forurilor executive pentru a le pune în aplicare.

i f

în e c o n o m i i l e d e p i a ţ ă m i x t e ( m o d e r n e ) , guvernele funcţionează bine îndeplinind următoarele funcţii de bază. Ele intervin în tranzacţiile de piaţă pentru a corecta ceea c e se n u m e ş t e "eşecul pieţei". Acestea sunt d e s e m n a t e ca situaţii în care pieţele libere nu f u n c ţ i o n e a z ă corect. R e s u r s e ca d o m e n i i întregi d e pescuit şi păşunile c o m u n e ar tinde să fie supraexploatate până Ia distrugere în condiţiile pieţei libere. C â t e v a produse, n u m i t e bunuri publice, nu sunt furnizate de pieţe, d e o a r e c e , odată produse, nimeni nu ar putea fi oprit să le c o n s u m e . Accesul la aceste bunuri p u b l i c e nu p o a t e fi restricţionat pentru că toţi cetăţenii plătesc pentru ele. Apărarea şi securitatea oferită de poliţie sunt astfel de bunuri publice. în alte cazuri, participanţii la tranzacţii impun costuri numite extcmalităţi, costuri care nu se cunosc la momentul încheierii tranzacţiei. Acesta este cazul factorilor poluanţi ai acrului şi apei. Publicul este afectat, dar nu ia parte în luarea deciziilor despre cine face şi c u m face aceasta. Acestca sunt câteva motive care arată de ce uneori pieţele libere funcţionează mai slab decât n c - a m dori noi. Acestea

*1
SUMAR

PRINCIPIILE ECONOMIEI {
atât tradiţiei, intervenţiei guvernamentale, cât şi stimulentelor de preţuri. • Guvernul joacă un rol important în economiile modeme. Accsta reglementează şi asigură respectarea normelor j u r i d i c e (spre e x e m p l u , cele referitoare la proprietatea privată). Guvernul intervine pentru sporirea eficienţei prin corectarea situaţiilor în carc pieţele nu îndeplinesc cficicnt funcţiile de coordonarc. De asemenea, guvernul are atribuţii legate de redistribuirea venitului şi averi i, pentru a asigura echitatea economică.

Complexitatea economiei moderne
• Economia dc piaţă se autoorganizează, prin acţiunea independentă a indivizilor, ca răspuns la semnalele preţurilor stabilite pe pieţele dcschise. în acest fel, rezultă o activitatc coordonată şi relativ eficientă.

Resursele şi raritatea
• Raritatea reprezintă o problemă fundamentală care afectează toate economiile, deoarece nu există suficiente resurse disponibile - pământ, muncă, capital şi abilitatea întreprinzătorului pentru a putea produce toate bunurile şi serviciile pe care oamenii ar dori să le consume. Raritatea f a c e n e c e s a r ă a l e g e r e a între p o s i b i l i t ă ţ i l e alternative: ce se va produce şi în ce cantităţi. • Conceptul de cost de oportunitate subliniază noţiunile de raritate şi alegere. Acesta măsoară costul obţinerii unei unităţi dintr-un bun în termenii numărului de unităţi din alte produse care s-ar fi putut obţine cu aceleaşi resurse. • Frontiera p o s i b i l i t ă ţ i l o r de p r o d u c ţ i c arată combinaţiile de bunuri ce pot fi realizate într-o economie în care resursele sunt integral utilizate. Deplasarea pe frontieră indică o modificare în cantităţile relative de bunuri produse, fapt care necesită realocarea resurselor.

TEME PENTRU RECAPITULARE
• Factori de producţie • Autoorganizare • Bunuri şi servicii • Raritate, alegere şi cost de oportunitate • Frontiera posibilităţilor de producţie • Alocarea resurselor • Creşterea capacităţii productive • Specializarea şi diviziunea muncii • Sisteme economice de comandă, tradiţionale, dc piaţă şi mixte

PROBLEME DE DISCUTAT
1. Realitatea demonstrează că utilizarea fertilizatorilor chimici pentru a spori semnificativ producţia agricolă afcctcază calitatea apei. Utilizaţi curba posibilităţilor de producţie (cu producţia agricolă pe axa verticală şi calitatea apei pe axa orizontală) pentru a analiza alegerea între mai multe alimente şi o apă mai curată. C u m reflectă această curbă a posibilităţilor de producţic? Cum va afecta frontiera posibilităţilor de producţie utilizarea unui fertilizator îmbunătăţit, capabil să sporească producţia agricolă fără a afecta calitatea apei?

Cine şi cum decide?
• Economiile moderne au la bază specializarea şi diviziunea muncii, procese care presupun schimbul dc bunuri şi servicii. Schimburile au loc pe pieţe şi sunt facilitato de utilizarea banilor. O mare parte a ştiinţei e c o n o m i c e are ca obiect studierea modului în care pieţele coordonează deciziile descentralizate a milioane de indivizi. • Pot fi diferenţiate trei tipuri pure de economii: tradiţionale, dc comandă şi bazate pe piaţa liberă, în realitate, economiile au elemente aparţinând

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI {
2. Comentaţi următoarea afirmaţie: "Unul din paradoxurile semantice este legat de noţiunea de planificare: economiile cu intervenţie masivă a guvernului sunt calificate drept planifícale, în timp ce economiile de piaţă sunt considerate neplanificate. Primele se găsesc într-o stare economică deplorabilă, cumpărătorii fiind obligaţi să stea la coadă, în speranţa obţinerii celor mai elementare produse. în cea dc-a doua situaţie se constată realizarea unui echilibru rezonabil majoritatea produselor dorite este disponibilă. Astfel, e c o n o m i i l e liberale sunt cele care etalează un sistem de planificare sofisticat, iar economiile cu intervenţie guvernamentală sunt cele primitive şi neplanificate". 3. Care este diferenţa dintre raritate şi sărăcie? Dacă toată lumea ar avea suficientă mâncare, am putea spune că alimentele nu mai sunt rare? 4. Enumeraţi câteva lucruri pc care le realizaţi sau le-aţi putea realiza cu uşurinţă şi carc sunt caracteristice comportamentului (a) economici de piaţă (b) e c o n o m i e i de comandă şi (c) economiei tradiţionale. 5. Care este legătura între specializare, diviziunea muncii, economiile de piaţă şi bani?

I

în Capitolul 1 am analizat întrebarea fundamentală care justifică existenţa ştiinţei economice. Cum este posibil ca milioane de producători şi consumatori, acţionând independent şi urmărindu-şi propriile interese, să reuşească să se coordoneze într-un sistem coerent, oferind bunurile şi serviciile acolo şi când sunt acestea dorite, în cantităţile neccsare? Economiştii studiază modalitatea în care economiile mixte în care trăim soluţionează aceste probleme. De asemenea, identifică şi situaţiile în care pieţele eşuează în a-şi îndeplini funcţiile aşa c u m ar trebui. în astfel de cazuri se întreabă: "Poate fi reorganizată economia pentru a oferi mai multe bunuri unui număr mai marc de oameni - sau prin alte modalităţi să poată funcţiona mai eficient?". De cele mai multe ori, se impune

intervenţia, într-o formă sau alta, a guvernului. Când aceasta arc loc, economiştii încearcă să evalueze eficienţa cu care guvernele îşi îndeplinesc atribuţiile. După înţelegerea stării de fapt din economie, urmează activitatea de consiliere. "In fond", s-ar putea întreba cineva, "care este rostul de a înţelege, dacă nu pot fi luate măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia?", într-adevăr, economiştii oferă sfaturi într-o gamă largă de subiccte. Dacă veţi citi un ziar, vă veţi uita la televizor sau veţi a s c u l t a r a d i o u l , veţi o b s e r v a numeroase punctc dc vedere lansate de economişti. Poate că este vorba despre perspectivele şomajului, inflaţiei sau ratelor dobânzii, despre un nou impozit, despre privatizarea sau reglementarea unei industrii, sau poate despre reforma sistemului de sănătate.

SFATURI POZITIVE Şl NORMATIVI
Economiştii oferă două tipuri generale de consiliere, normativ ă şi pozitivă. Uneori, aceştia sc pronunţă cu privire la necesitatea intervenţiei guvernului pentru a reduce şomajul sau a conserva calitatea mediului ambiant. Ori de câte ori oferă astfel de sfaturi, vorbim despre consiliere normativă. O altă posibilitate ar fi ca economiştii să folosească cunoştinţele de specialitate pentru a ajunge la concluzii referitoare la costurile asociate reducerii şomajului sau ale aplicării schemelor dc reducere a poluării. Dar, ori de câte ori declară că guvernul ar trebui să facă anumite lucruri, emit judecăţi privind valoarea diferitelor alternative pe care le arc la dispoziţie guvernul, în condiţiile resurselor limitate. Sfaturile carc au la bază judecăţi de valoare sunt normative - afirmă ce ar trebui să facă alte persoane. U n alt tip de consilicrc este ilustrat dc următoarea afirmaţie: "Dacă guvernul doreşte să reducă şomajul, aceasta reprezintă o m o d a l i t a t e eficientă d e a o realiza". Avem aici dc-a face cu sfaturi pozitive. N u este vorba despre o judecată de valoare referitor la valoarea atribuită reducerii şomajului. Experţii nu spun decât "Dacă doriţi acest lucru, iată modalităţile prin carc poate fi realizat". D i s t i n c ţ i a d i n t r e p o z i t i v şi n o r m a t i v e s t e f u n d a m e n t a l ă în o r i c e d e m e r s raţional. O m a r e parte din succesul ştiinţei m o d e r n e d e p i n d e de abilitatea oamenilor d e ştiinţă de a separa punctele de vedere referitoare la ceea ce este sau ceea ce ar putea f i , sau ar putea să se întâmple, de afirmaţii referitoare la ceea ce ar dori aceştia să se întâmple. Spre e x e m p l u , p â n ă în secolul 18, aproape toată lumea credea că p ă m â n t u l nu avea o v e c h i m e mai m a r e dc c â t e v a mii de ani. Evidenţele ştiinţifice a c u m u l a t e ulterior au arătat că vârsta pământului este de câteva milioane de ani. Acest lucru a fost greu dc acceptat dc n u m e r o a s e persoane, d e o a r e c e contrazicea lcctura literală a numeroase texte religioase. Mulţi indivizi nu doreau să accepte accastă realitate. Cu toate acestea, oamenii dc ştiinţă, dintre care mulţi împărtăşeau credinţele religioase, şi-au continuat cercetările, refuzând să substituie adevărul cu ccca ce simţeau că ar trebui să fie realitatea. în cclc din u r m ă , toţi oamenii d e ştiinţă au acceptat că vârsta pământului este de a p r o a p e patru milioane dc ani.

Afirmaţiile n o r m a t i v e depind de judecăţile de valoare. sau credem că ar trebui să fie adevărat. Este vorba despre afirmaţii referitoare la ceea ce este. aceasta se particularizează prin definiţii. a f i r m a ţ i i l e pozitive nu implică astfel de judecăţi. este cu siguranţă falsă. (2) Sunt necesare judecăţi d e valoare pentru a deduce valoarea de adevăr a propoziţiilor? Dacă da.800 duzini la preţul d c 2 £ pe 8 iulie 1998 şi 1. pentru a decidc dacă sunt pozitive sau normative. Valorile specificc pe care lc pot lua aceste variabile ar putea fi 2. D. şi pentru a p r o g n o z a o parte din evenimentele care vor fi observate. Guvernul ar trebui să majoreze impozitele asupra tutunului pentru a descuraja consumul acestuia J. . Firmele ar trebui să ridice salariile pentru a recompensa munca asiduă I. Spre deosebire de accstca. Guvernul ar trebui să fie mai preocupat de reducerea şomajului decât de cea a inflaţiei TEORETIZAREA ECONOMICĂ Economiştii caută să înţeleagă lumea. într-adevăr. spre exemplu. nu uitaţi să aplicaţi cele două teste. Normative F. avem de-a face cu propoziţii normative. A m putea să verificăm dacă. Pentru aceasta. (1) Se referă afirmaţia la fapte reale sau presupuse? în prima eventualitate. care sunt factorii care determină numărul de ouă vândute pe piaţa Ncwmarkct într-o a n u m i t ă s ă p t ă m â n ă ? C a parte a răspunsului la a c e a s t ă î n t r e b a r e . care nu pot fi infirmate apelând la fapte. ipoteze şi prcdicţii.80£ la 1 iulie 1997. E. C a orice altă teorie. cele cinci afirmaţii normative implică j u d e c ă ţ i de valoare. Pentru acest lucru. Exemple pentru a m â n d o u ă tipurile d e afirmaţii sunt oferite în Tabelul 2. Guvernele trebuie să stabilească impozitele astfel încât să nu descurajeze plata acestora H. este vorba de afirmaţii pozitive. Definiţii E l e m e n t e l e d e b a z ă ale o r i c ă r e i t e o r i i sunt variabilele acesteia. e c o n o m i ş t i i au dezvoltat o teorie a cererii . în primul rând. variabila ouă poate fi definită ca o duzină de ouă dc calitatea A. să analizaţi cele opt propoziţii rămase. 1.*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { A face distincţia dintre ceea ce este şi ceea ce am dori. în teoria noastră referitoare la achiziţiile de ouă. C. dezvoltând teorii şi modele pentru a putea explica o parte a lucrurilor observ ate.1 Afirmaţii p o z i t i v e şi n e g a t i v e A B. Toate cele cinci afirmaţii pozitive prezintă aspecte referitoare la natura lumii în care trăim. Cu toate acestea. Propoziţia E se referă la judecăţile dc valoare ale diferiţilor indivizi.950 duzini la preţul de 1. Indivizii ar trebui încurajaţi să economisească G. P r o p o z i ţ i a D. despre afirmaţii referitoare la fapte. afirmaţiile pozitive Pozitive Majorarea ratelor dobânzii îi încurajează pe indivizi să economisească Ratele ridicate ale impozitelor pe venit încurajează evaziunea plăţii impozitelor Majorarea salariilor determină persoanele să muncească mai mult Scăderea preţului la tutun determină reducerea fumatului Majoritatea populaţiei ar prefera o politică de reducere a nivelului şomajului celei de reducere a inflaţiei nu sunt n e a p ă r a t a d e v ă r a t e .000 duzini. Spre d e o s e b i r e de acestea. Variabila preţul la ouă crte dată de s u m a dc bani la care trebuie renunţat pentru a putea achiziţiona o duzină dc cartoane d e ouă. îşi păstrează caracterul de afirmaţie pozitivă. Tabelul 2. Spre e x e m p l u . cu alte cuvinte. indivizii au o preferinţă pentru inflaţie în defavoarea şomajului. Acestea implică puncte de vedere personale. Teorii Teoriile sunt construite pentru a explica diferite evenimente. N u este nevoie să introducem o judecată de valoare pentru a verifica validitatea însăşi a propoziţiei.1. înseamnă a realiza diferenţa între afirmaţiile pozitive şi cele normative. V ă lăsăm p e dv. putem să îi chestionăm pentru a afla m o d u l în care gândesc. la preţul dc 1. a fost sau va fi.9£ la data de 15 iulie 1999. Observaţi d o u ă lucruri referitoare la distincţia normativ -pozitiv.pe care o v o m studia în detaliu în Capitolul 3. O v a r i a b i l ă este o m ă r i m e care poate lua diferite valori.

. Adeseori. deoarece cheltuiesc mai mult pentru călătoriile de vacanţă. definim variabilele cerere. o teorie care pleacă dc la ipoteza că "nu există guvern" nu se referă literal la inexistenţa guvernului.1 discută distincţia dintre predicţii. Caseta 2. între acestea se presupune a exista o relaţie cauzală. Pentru a indica această legătură cauzală se utilizează două noţiuni. precum şi modalitatea în care pot obţine aceste lucruri. fiind însă determinată de factori situaţi în afara teoriei.*1 Pentru o teorie a cererii de ouă. dar înrudite. sunt precizate ipoteze referitoare la condiţiile în carc se menţine valabilitatea teoriei. ei nu încasează venituri mai mari. profeţii şi previziuni. Accastă relaţie inversă dintre preţul produsului şi cantitatea pc care indivizii doresc să o achiziţioneze se verifică în situaţia tuturor bunurilor. variabila dependentă. £> Predicţii Predicţiile unei teorii sunt propoziţiile carc pot fi deduse din aceasta. cantitatea cerută va creşte. Direcţia de cauzalitate. starea vremii reprezintă o variabilă exogenă. spre exemplu. economiştii încep prin a construi ccca ce ei denumesc modele economice. atunci când sumele dc bani pe care indivizii le alocă călătoriilor de vacanţă cresc odată cu venitul (pc baza datelor observate). aceasta este determinată în cadrul teoriei. cantitatea de ouă este o variabilă endogenă. iar variabila afectată cauzal. Motive. Condiţii ale aplicării. lanţurile cauzale şi condiţiile care permit aplicarea teoriei. Relaţii fizice. relaţiile fizice. Aceasta afectează numărul de ouă cerute. dacă preţul CD-urilor se reduce. pornind de la resursele pe carc le au la dispoziţie. venitul este variabila independentă. Se presupune că indivizii cunosc ceea ce îşi doresc. o propoziţie a teoriei cererii afirmă: "Dacă preţul la ouă creşte. ("Autonom" înseamnă independent). pământ şi alimente pentru găini. deoarece aceştia au venituri mai mari. în schimb. vor reuşi să obţină producţii mai mari de ouă. Această relaţie este s p e c i f i c a t ă cu ajutorul funcţiei dc producţic. Teoriile studiate în cadrul manualului de faţă pleacă de la ipoteza fundamentală că fiecare entitate adoptă decizii pornind de ideca satisfacerii propriului interes. Atunci când economiştii presupun că o variabilă este legată de o alta. ci are în vedere PRINCIPIILE ECONOMIEI { valabilitatea teoriei în situaţia în care acţiunea executivului nu afectează semnificativ situaţia analizată. Variabile endogene şi exogene. Este aici vorba despre ipoteze referitoare la modul în carc se stabileşte legătura dintre producţia obţinută şi cantităţile dc factori de producţic utilizate. astfel. variabilă dependentă. O variabilă endogenă este o variabilă explicată în cadrul teoriei. Spre exemplu. O variabilă exogenă influenţează variabilele endogene. Consumatorii cheltuiesc mai mulţi bani pe călătoriile de vacanţă. Aceste propoziţii sunt considerate drept predicţii referitoare la evenimente din lumea reală. adesea sunt utilizate alte noţiuni. termenul de model este utilizat ca sinonim al teoriei. Modele Adeseori. ca fiind numărul de cartoane de ouă pc care cumpărătorii d o r e s c să le achiziţioneze într-o anumită perioadă de timp. Pentru a ilustra. 1 Pentru a realiza această distincţie. Spre exemplu. Variabila carc afectează cauzal se numeşte variabilă independentă. Ipoteze Ipotezele unei teorii se referă la motivele. în cadrul teoriei noastre referitoare la cererea de ouă. dar putem presupune cu certitudine că starea v r e m i i nu este d e t e r m i n a t ă de condiţii economice 1 . Spre exemplu. iar cheltuielile pentru călătorii. Uneori. termenii de variabilă "indusă" pentru cea endogenă şi "autonomă" pentru cca exogenă. Dacă producătorii de ouă cumpără mai multe găini şi folosesc mai multă forţă de muncă. în exemplul anterior. întâlnim. vorbim despre o legătură cauzală dinspre venit spre numărul călătoriilor efectuate. Acest termen are mai multe semnificaţii diferite. atunci când se vorbeşte despre modelul dc determinare a venitului naţional. consumatorii vor achiziţiona mai puţine ouă". Acesta este un exemplu al celei mai importante relaţii fizice în teoria pieţelor. Spre exemplu.

însă nu suficient de elaborată pentru a putea fi testată. apoi vor fi realizate consecinţele care decurg din aceasta". Teste. aşa c u m este c u n o s c u t ă . Previziunea încearcă să prevadă viitorul prin identificarea relaţiilor dintre variabilele economice. O predicţie de acest gen este diferită de formularea "eu prorocesc ca în doi ani va avea loc o creştere semnificativă a investiţiilor. îndeosebi. relaţiilor matematice definite de teorie le sunt ataşate valori numerice. deoarece în doi ani guvernul nu a redus impozitele. A s t f e l de observaţii pot fi utilizate p e n t r u a testa anumite predicţii ale u n o r teorii şi p e n t r u a oferi observaţii ce u r m e a z ă a fi c x p l i c a t e de către teorii. . Nu în cele din urmă. Modelele de prognoză utilizate de guvernul Marii Britanii şi Fondul Monetar Internaţional fac parte din această categorie. Aceste teorii furnizează relaţii folositoare şi importante care ne permit să prezicem "dacă se operează o modificare prezentă asupra lui X. este creşterea preţului la o u ă însoţită de rcduccrca cantităţilor pe care c o n s u m a t o r i i doresc . p o a t e să a i b ă în v e d e r e o a n u m i t ă submulţime de teorii. fără a fi singura determinantă. De exemplu. Predicţia condiţională nu ar trebui confundată cu previziunea. î n a n u m i t e privinţe. putem vorbi despre un model al pieţei de ouă din sudul Angliei. spre exemplu. Prin ilustrarea fluxurilor venitului între c o n s u m a t o r i şi producători. f l u x u r i l e reale din orice e c o n o m i e sunt m u l t mai c o m p l e x e d e c â t ilustrarea simplistă din figură. acestea fiind adesea d e d u s e pe scama observaţiilor economice. Forma spccifică a modelului poate fi apoi utilizată pentru a realiza predicţii precise. modelul keynesian sau modelul neoclasic de determinare a venitului. . atunci valoarea viitoare a lui Y poate fi prezisă prin simpla observare a valorii prezente a lui X. se poate spune câ a fost contrazisă o predicţie ştiinţifică condiţională. la o b s e r v a r e a empirică. profeţii şi previziuni O predicţie ştiinţifică este o exprimare condiţionată care ia forma "dacă este realizată o anumită ipoteză.1 Predicţii. M o d e l u l n e a j u t ă să înţelegem ce se întâmplă. prin studierea acestora în m o d izolat. alte teorii arată că valoarea lui X este un determinant important al valorii viitoare a lui Y. Mult mai frecvent însă modelul desemnează o formulare cantitativă a unei teorii. un model poate fi o ilustrare abstractă. investiţiile vor creşte. Fluxul circular din Figura 1. de exemplu. în această situaţie. evoluţia venitului naţional sau a ocupării forţei de muncă. fără a avea vreo legătură cu predicţiile condiţionale. Multe predicţii condiţionale nu sunt de acest gen. fără a fi capabili să prevedem valoarea sa precisă . O teorie e s t e testată p r i n c o n f r u n t a r e a d i n t r e p r e d i c ţ i i l c a c e s t e i a şi d a t e l e r e a l e . deoarece cred că guvernul va decide să reducă ratele de impozitare". Cu toate acestea.3 este un model dc acest tip. Cu toate acestea. fără a avea gradul d e e l a b o r a r e care să p e r m i t ă testarea prcdicţiilor e m i s e în legătură cu lumea reală. Unele teorii stabilesc o legătură intre valoarea prezentă a lui Y şi valoarea prezentă a lui X. Valoarea acestuia constă în clarificările p e care le o f e r ă şi care ne p e r m i t e să î n ţ e l e g e m c l e m e n t e f u n d a m e n t a l e ale lumii reale. c u m a r fi c e l e privind c o m p o r t a m e n t u l preţurilor pe piaţa roşiilor. Y va evolua într-un mod specific". p u t e m vedea modul d e interacţiune a deciziilor acestor grupuri pe pieţele factorilor dc producţie şi ale bunurilor. Dacă profeţia despre investiţii se dovedeşte a fi greşită.atunci. Aceste teorii ne permit să influenţăm comportarea viitoare a lui Y. fără a ne permite să prevedem viitorul. Sunt e v e n i m e n t e l e de tipul celor incluse în cadrul teoriei însoţite dc c o n s e c i n ţ e l e prezise d e a c e a s t a ? Spre e x e m p l u . Prezicere contra previziune. Decizia guvernului de a reduce ratele de impozitare va fi rezultatul a numeroase influenţe. dacă guvernul reduce impozitele (în doi ani sau în orice alt moment) şi investiţiile nu cresc. Termenul " m o d e l " este adesea utilizat pentru a desemna aplicarea unei teorii generale într-un context specific. valoarea lui Y la un moment viitor depinde de valoarea prezentă a variabilei X. Predicţie versus profeţie. de genul dacă . Dacă aşa stau lucrurile. dacă guvernul reduce impozitele pentru unele firme. Alteori. Date reale Economiştii apelează adesea la d a t e l e reale sau. atât economice. de previziunile economice.deoarece sunt imposibil de anticipat schimbările produse în valorile tuturor celorlalţi factori care afectează Y. In al doilea rând.2 o f e r ă u n alt e x e m p l u d e utilitate a unui model care explică unele tendinţe. Analogiile adesea stabilite între economie şi previziunea vremii sunt legate. Dacă luăm teoria ccrcrii consumatorilor şi o aplicăm la piaţa dc ouă din sudul Angliei. u n m o d e l de acest tip a d u c e cu o caricatură politică.i: PRINCIPIILE ECONOMIEI Caseta 2. Caseta 2. singura concluzie este aceea că persoana nu a fost suficient de pricepută pentru a ghici comportamentul guvernului. cât şi politice.

cu atât este mai mare volumul posibil de cercetare şi.3 discută aspecte detaliate ale testării teoriilor. D e fapt. In unele situaţii. nici p r o g r a m e l e călătoriilor cu avionul nu ar fi de mai multă încredere dccât rezultatul obţinut prin rotirea unei rulete. putem construi un model foarte simplu. " d e ceea cc indivizii fac în cea mai marc parte a t i m p u l u i " şi de hazard.Oamenii nu s-au născut având la îndemână teoriile economice. Pentru a putea înţelege mai bine consecinţele acestui tip de legătură. In continuare. considerată principala cauză a apariţiei primelor maşini cu motor. . deoarece cu cât sunt mai mari vânzările. fiind din ce în ce mai dificil pentru competitori să reziste. la mijlocul secolului. adesea. teoriile şi evidenţa au interacţionat una cu ccalaltă. în care cercetarea prezentă destinată îmbunătăţirii unui produs se află în relaţie directă cu volumul încasărilor din vânzări. O astfel de a f i r m a ţ i e ar putea la fel de bine să genereze simpatie sau să p r o v o a c e furie. Dar ne avertizează să acordăm atenţie unor anumite forţe atunci când construim modele mai complexe sau creăm teorii mai generale ale competiţiei dintre produsele şi tehnologiile noi. în medie. în alte situaţii. o bănuială inspirată poate conduce la o teorie cu un relativ fragil suport empiric. în primă instanţă. observaţiile au precedat teoriile economice. Avantajele iniţiale vor fi accentuate. Aceasta creează un stimul pozitiv. astfel. teoriile sunt abandonate atunci când nu mai sunt de folos. Nimeni nu îşi poate imagina o societate umană care să poată f u n c ţ i o n a în acest m o d . dar care se dovedeşte capabilă să explice o marc parte din observaţiile lumii reale. Este greu de crezut că acest model simplu surprinde întreaga complexitate a interacţiunilor dintre produse în stadiul iniţial al dezvoltării acestora. să le achiziţioneze? în general. este imposibil de afirmat care din cele două o precede pe ccalaltă. Ce se poate spune însă despre teoriile care încearcă să explice şi să previzioneze comportamentul uman? Un studiu ştiinţific al comportamentului u m a n este posibil numai dacă indivizii răspund în modalităţi predictibile la lucrurile care îi afectează. de vânzările curente ale produsului . Nici legile. spre e x e m p l u .2 U n model ilustrativ PRINCIPIILE ECONOMIEI { S-a observat că cercetarea fundamentală orientată spre îmbunătăţirea unui nou produs depinde. dintre tehnologiile alternative de a produce energie nucleară. odată cu constituirea ştiinţei economice. Interesant este că aceste caracteristici de autoîntărire au fost observate în multe din situaţiile reale. la începutul secolului XX. Prioritatea teoriei sau a observaţiilor empirice? Vechea problemă a oului şi găinii se ridică şi în situaţia în care discutăm despre teoriile economice. îmbunătăţirea rapidă generează venituri din vânzări mai ridicate. noi. după cum ne dictează spiritul. acestea au apărut prima dată atunci când a fost observată coordonarea comportamentului de piaţă şi s-au ridicat primele întrebări referitoare la modul în care se realizează aceasta. Acestea includ concurenţa. d u p ă c u m ar dori. în prezent. putem elabora modelul prin adăugarea unui al doilea produs aflat în concurenţă cu primul.deoarece finanţarea majorităţii activităţilor de cercetare şi dezvoltare este finanţată din profituri. atunci când nu poate realiza predicţii mai bune decât cele ale unei teorii alternative. la c e s-ar întâmpla în situaţia în care c o m p o r t a m e n t u l o a m e n i l o r ar fi imposibil de prevăzut. care s-au dovedit foarte greu de înlăturat de realizări alternative. va fi îmbunătăţită sau înlocuită de o teorie alternativă. cu atât produsul se îmbunătăţeşte mai rapid. al căror nivel este direct influenţat de volumul de vânzări. contrariu sau aleator. şi astfel. precum şi concurenţa recentă în producţia de sisteme de operare pentru calculatoarele personale (bătălie câştigată de Microsoft). trăim într-o lume care este un amestec de prcdictibi sau. nici justiţia. însă. Acest model va pune în evidenţă o tendinţă fundamentală a sistemelor cu stimul pozitiv. Este rezonabil să ne aşteptăm la o astfel de stabilitate? în fond. avem o voinţa liberă şi ne putem comporta în modalităţi dintre cele mai diferite. Teorii ale comportamentului uman Până a c u m a m discutat despre teorii în general. O teorie încetează să mai fie utilă.*1 — Caseta 2. în schimb. concurenţa. evidenţele empirice pot sugera inadccvări care necesită elaborarea unor teorii mai bune. Modelul va arăta că produsul cu vânzări iniţiale mai mari (oricare ar fi motivul) va atrage mai multă activitate de cercetare şi dezvoltare. Proprietarul apartamentului închiriat ar putea să vă lase în chirie sau să vă e v a c u e z e . ca oameni. Să ne gândim. se va îmbunătăţi mai rapid decât produsul cu vânzări iniţiale mai mici. Toate aceste exemple ilustrează modalitatea în care succese timpurii au stimulat anumite tehnologii. Dacă o teorie e ş u e a z ă constant în realizarea de predicţii corecte. Caseta 2.

Afirmaţia că ceva există mereu poate fi respinsă. comportamentul uman să genereze reacţii predictibilc. cu o serie de accidente. fară a putea fi capabili să identificăm motivele exacte . Indivizii se pot comporta foarte diferit unii de ceilalţi. Indiferent cât de mult privim şi aşteptăm.000 de indivizi. deoarece nu putem exclude posibilitatea ca în viitor să existe o situaţie bine documentată. va fi aproape imposibil de prognozat ce se va întâmpla cu comportamentul fiecărui participant la trafic. deoarece este întotdeauna posibil să nu fi căutat suficient de mult sau ca să găsească cineva un exemplu care să o confirme în viitor. Dar. după modificarea reglementării. Dar o astfel de ipoteză nu poate fi niciodată infirmată. La modul general. Dimpotrivă. ne p u t e m întreba dacă există vreo relaţie între limitele de viteză impuse automobilelor şi accidentele de circulaţie. chiar dacă a n u m i t e p e r s o a n e din acel g r u p se v o r c o n f r u n t a cu mai multe accidente. în aceste condiţii. Spre exemplu. afirmaţia că extratereştrii există şi vizitează frecvent pământul cu farfurii zburătoare poate fi dovedită dacă anumite locuri au fost frecvent vizitate. Afirmaţia se poate referi la existenţa unor fenomene sau relaţii între două sau mai multe variabile de acelaşi fel pe care le regăsim în teoriile economice. De exemplu. afirmaţia că unele relaţii se verifică în orice situaţie poate fi respinsă de un caz bine documentat în care aceasta nu este validată. dar nu putem spune că teoria este dovedită. dar nu putem stabili că ele sunt cu siguranţă adevărate. De exemplu. teoria cererii consumatorului prezice o relaţie negativă între preţul mărfii şi cantitatea pe care consumatorii doresc să o achiziţioneze . să fim tentaţi să atribuim aceste e v e n i m e n t e manifestării voinţei fiecăruia. O altă persoană se poate comporta mai bine pe şosea.v o r avea tendinţa să înregistreze valoarea m e d i e . D a c ă o limită dc viteză redusă d e s c u r a j e a z ă cu a d e v ă r a t accidentele. Cu alte cuvinte. Putem spune deci că datele reale sunt în conformitate cu teoria. Excepţiile ocazionale au fost respinse (vom studia câteva dintre acestea în capitolele următoare). fără să putem fi siguri de modul în care va acţiona fiecare individ? Predicţii de succes referitoare la comportamentul grupurilor de mari dimensiuni sunt posibile cu ajutorul "legii" statistice a numerelor mari. nu ca urmare a reducerii limitei de viteză. ca urmare a deteriorării stării de sănătate fizică sau emoţională. nu v o m putea discerne efectele modificării limitei de viteză. Cum poate.şi de aceea. se poate confrunta.3 Verificarea ¿ L Modul în care o afirmaţie pozitivă poate fi testată prin comparaţie cu datele reale diferă în funcţie de tipul afirmaţiei luată în considerare. D a c ă studiem doar câţiva indivizi. dar şi în alte discipline bazate pe fapte. Un individ care înainte avea o conduită bună. Dar aceasta nu poate fi niciodată dovedită. Intre timp. cei ce cred declară că afirmaţia este adevarată. însă c o m p o r t a m e n t u l grupului nu v a fi m a i puţin predictibil. pot fi persoane carc vor avea mai multe accidente. în care o reducere de preţ să fie însoţită de diminuarea cantităţii dorite a fi cumpărată. Cu toate accstea. Dacă limita de viteză va fi redusă. O afirmaţie că ceva există poate fi dovedită prin găsirea unui exemplu care să o confirme. ci ca urmare. efectele modificării reglementării . dar nu respinsă. Concluzia generală este: O afirmaţie că ceva există poate fi dovedită.cu cât este mai mic preţul. dar nu dovedită.dacă astfel d e e f e c t e există . Dar ea nu poate fi definitiv infirmată. De ce se deosebesc economiştii D u p ă c o n s t r u i r e a teoriilor şi a c u m u l a r e a evidenţei. deoarece există întotdeauna posibilitatea ca în viitor să observăm un caz care nu o susţine.ti PRINCIPIILE ECONOMIEI Caseta 2. această "lege" stipulează că (în condiţiile unui set bine precizat de ipoteze) mişcările aleatoare ale unui număr mare de elemente tind să se compenseze unele cu celelalte. economiştii sc găscsc totuşi p e poziţii divergente cu privire la m u l t e dintre p r o b l e m e . grupul în a n s a m b l u l său va înregistra o tendinţă de reducere a numărului de accidente. d e o a r e c e nu v o m p u t e a c u n o a ş t e celelalte cauzc care îi a f e c t e a z ă p e indivizi. deoarece nu au fost bine documentate sau nu au fost repetate îndeajuns pentru a satisface observatorii contemporani.şi nu sub forma apariţiilor sporadice pe drumurile de ţară izolate a unui singur individ sau a unor grupuri mici. D a c ă urmăriţi o discuţie între e c o n o m i ş t i la emisiunea . a achiziţiei unui automobil mai sigur şi performant. cu atât este mai mare dorinţa de a cumpăra. în timp ce scepticii sunt de părere că aceasta "nu este dovedită". în situaţii care să permită aplicarea tehnicilor ştiinţifice de măsurare . putem arăta că teoriile noastre sunt consistente cu faptele observate. d e o a r e c e lucrurile ciudate p e care le face un anumit individ vor fi anulate de lucrurile c i u d a t e ale altora. d a c ă v o m observa 1. spre exemplu. întotdeauna va exista posibilitatea ca în viitor apariţiile să se realizeze într-o modalitate foarte convingătoare.

în timp ce pentru cealaltă variantă a fost nevoit să caute trei zile pentru a găsi pe cineva dispus să ofere argumente contrare. arătând că există divergenţe între aceştia.*1 Newsnight sau The Money Programate. astfel. metodele discutate în accst capitol au generat un larg consens cu privire la modul în care funcţionează economia şi ceea ce se întâmplă atunci când guvernele intervin în mecanismul pieţei. Cu toate acestea. deşi poate fi o atitudine confuză pentm mulţi dintre observatori. Ce ar trebui să înţelegem din această lipsă de acord? Iată cinci posibile surse ale dezacordului. Spre exemplu. economiştii nu precizează întotdeauna măsura în care ignoră anumite aspecte ale problemelor analizate. înainte de a se pronunţa cu privire chiar şi la o simplă propoziţie pozitivă. Dacă judecăţile a doi economişti sunt divergente. publicul va asculta câte unul sau doi economişti pentru fiecare din ccle două părţi. Din dorinţa dc a prezenta ambele variante. având la bază informaţiile disponibile. Dc aceea. mass-media a înfăţişat publicului aparenţa unei profesii (cea de economist) divizată în mod egal faţă de cele două puncte de vedere. Deoarece lumea este complexă. un economist poate afirma că reducerea impozitelor va stimula consumul. spre exemplu. deşi s-au înregistrat recolte mari? Această situaţie ridică o . vor reuşi să o facă cu privire la un marc număr dc probleme. în această situaţie. Este clar. că teoria economică susţine aproape în unanimitate primul punct de vedere. In al patrulea rând. dar în scădere faţă de anii '80. însă aceia care dorcsc să ştie dacă există puncte de vedere majoritare referitoare la o anumită problemă. In primul rând. publicul nu va şti niciodată că pentru una din variante reporterul a putut alege dintre mai mulţi economişti. în timp ce un altul va insista asupra efectului stimulativ asupra investiţiilor şi economiilor. pc termen lung. nu va avea probleme în a găsi dovezi ale acestui dezacord. un studiu publicat în American Economic Review a arătat un putcmic acord în rândul economiştilor cu privire la multe afirmaţii teoretice. sau chiar unanimitate. Şi în această situaţie. a crescut preţul grâului anul trecut. şi aceste perspective normative joacă un rol important în cele mai multe dezbateri de politică economică. inclusiv aceasta: "Controlul chiriilor determină un deficit al locuinţelor" (85% au fost de acord). în defavoarea economiilor. şi pentru că nici un subiect nu poate fi soluţionat dincolo de orice lipsă de îndoială. DATELE ECONOMICE Economiştii încearcă să cxplice observaţiile efectuate asupra lumii reale. în timp cc alţii PRINCIPIILE ECONOMIEI { arată necesitatea acţiunilor colective pentru soluţionarea anumitor probleme. economiştii nu vor fi niciodată unanimi cu privire la oricare dintre probleme. cât şi pe termen lung se bucură de consens din partea economiştilor. Sfaturi diferite de politică pot avea la bază judecăţi dc valoare despre ceea ce este important la nivel social. deoarece efectele atât pe termen scurt. indiferent de poziţia teoriei economice referitor la validitatea unuia sau altuia dintre punctele de vedere. Atunci când se întâmplă astfel de lucruri. economiştii uită adesea să precizeze dacă discută despre efectele pe tcnnen scurt sau cele pe termen lung. dezacordul este mai mult aparent decât real. economişti diferiţi pot apela la raportări diferite. Oricine ar dori să discrediteze opinia unui anumit economist. In al doilea rând. pe termen scurt. acest dczacord este unul real. Ca urmare. Spre exemplu. este necesar un raţionament bazat pe informaţii. persoane diferite pot ajunge la concluzii diferite. Ceea ce trebuie să facă un economist responsabil în astfel de situaţii este să precizeze măsura in care se foloseşte de raţionamente documentate în ficcare din problemele analizate. Mulţi economişti subliniază importanţa responsabilităţii individuale. Un al cincilea motiv este legat de dorinţa massmedia de a prezenta ambele puncte dc vedere ale unui subiect în discuţie. Spre exemplu. Astfel. veţi afla că aceştia sunt adesea în dezacord unii cu ceilalţi. sau dacă citiţi în presă despre dezbaterile acestora. In al treilea rând. inflaţia poate fi în creştere faţă de anul trecut. diferiţi economişti au Ia bază valori diferite. De ce. Datele reale nu sunt suficiente şi. dezacordul are mai mult o natură superficială decât reală. Sunt multe lucruri despre care ştim puţin şi mai multe sunt acelea asupra cărora observaţiile empirice se dovedesc departe de a fi hotărâtoare. Alte exemple vor fi regăsite în numeroase locuri în capitolele manualului.

38 5. au crescut sumele economisite anul trecut ca urmare a reducerii impozitelor (şi deci a creşterii veniturilor după impozitare) . pot fi utilizate reprezentările grafice.00 368. ca procent - Sursa: CRB Commodity Year Book (Jersey City: Commodity Research Bureau.i: PRINCIPIILE ECONOMIEI absolute pentru aur şi argint v a r i a z ă în jurul unor niveluri diferite. rezultatul fiind înmulţit cu 100. sociologii. Astfel. .4. datele pot fi exprimate cu ajutorul indicilor numerici. antropologii şi psihologii culeg date necesare pentru formularea şi testarea teoriilor. cele oferite dc statisticienii guvernului. a v e m nevoie dc informaţii cu privire la veniturile şi economiile indivizilor. v o m observa că preţurile Ia argint înregistrează o variaţie procentuală m a i accentuată decât cele la aur. Indici numerici Tabelul 2. chiar dacă valorile absolute sunt diferite. considerăm preţul la un anumit m o m e n t de timp ca fiind preţul dc bază. c o n s i d e r ă m anul 1990 ca perioadă d e bază pentru ambele serii.2 arată variaţia preţului aurului şi argintului pe o perioadă de 6 ani.35 Rezultatele sunt ilustrate în Tabelul 2.2 1992 (392/363) X 100 = 108. în exemplul ales.3 C a l c u l u l indicelui p r e ţ u l u i aurului 1990 (363/363) x 100 = 100.39 4.3. Politologii. Dacă ne interesează modificările relative şi nu cele absolute. acestea pot fi reprezentate în diferite modalităţi. Procedăm similar pentru preţul argintului.00 353. spre exemplu. d e o a r e c e valorile Tabelul 2. Dezavantajul constă în aceea că nu sunt întotdeauna atât de bine informaţi cu privire la limitările induse de datele culese. nivel faţă d e c a r e se vor efectua comparaţiile d e preţuri din celelalte p e r i o a d e . 1997). între 1990-1995. O b ţ i n e m . Detaliile calculelor pentru aur sunt ilustrate în Tabelul 2.00 392.0 1993 (385/363) X 100 = 106. Pentru a realiza acest lucru.0 (368/363) x 100 = 101.4 1991 (353/363) x 100 = 97.2 problemă care poate fi soluţionată numai dacă vom cunoaşte datele referitoare la recolta de grâu şi la preţul grâului.după c u m prezice teoria? Pentru a testa această ipoteză.00 386. Vom denumi aceasta perioada de bază. Dc asemenea. dolari SUA/uncie) 1990 1991 1992 1993 1994 1995 AUR 5363. Avantajul este acela că economiştii nu sunt nevoiţi să piardă prea mult din timpul limitat pentru culegerea datelor necesare. astfel.06 4. pentru a-şi testa teoriile.90 4. Preţului din acel an i se atribuie valoarea 100.4 şi ne permit să c o m p a r ă m fluctuaţiile relative ale valorilor cclor d o u ă serii. preţul curent în 1991 (368$) împărţit la preţul de bază (363S în 1990) înmulţit cu 100 conduce la un indice pentru 1991 de 101. economiştii utilizează date culese de alţii. economiştii utilizează observaţii din lumea reală.00 ARGINT S4. se pot folosi tabele. Sursa:Tabetul 2.00 385. Tabelul 2. ( M o d i f i c a r e a a b s o l u t ă este d a t ă d e s c h i m b ă r i l e efective ale preţului. indicele numeric al preţului aurului. După culegcrca datelor. Preţul aurului în fiecare din următorii ani îl v o m d e n u m i preţ curent. Spre exemplu. C u m pot fi comparate aceste d o u ă serii de date din punct de vedere al volatilităţii? Este dificil să oferim un răspuns pe baza a c e s t o r date. Dacă v o m privi reprezentările grafice. 1990-1995 (preţul mediu în iulie. Formula pentru un indice numeric este: Valoarea absolută în perioada dată Valoarea indicelui xlOO în perioada dată Valoarea absolută în perioada de bază Un indice n u m e r i c nu face d e c â t să e x p r i m e valoarea unei serii într-o perioadă dată. modificările relative sunt acele variaţii dc preţ raportate la anumite preţuri de bază).1 1994 (386/363) x 100 = 106. De asemenea. Spre deosebire dc ceilalţi specialişti din ştiinţele sociale. Spre exemplu.2 Preţul aurului şi argintului. Este mult mai u ş o r să c o m p a r ă m seriile dacă ne c o n c e n t r ă m a s u p r a m o d i f i c ă r i l o r relative ale preţului şi nu a s u p r a c e l o r absolute. pe care le vom vedea în cursul acestui capitol. în ştiinţa economică există o distincţie a forţei de muncă între cei care culeg şi cei care utilizează datele pentru a concepe şi testa teoriile.39 5.3 1995 Indicii numerici sunt calculaţi prin raportarea preţului curent la preţul perioadei de bază şi înmulţirea rezultatului cu 100. Indici n u m e r i c i relativi Comparaţiile modificărilor relative pot fi realizate e x p r i m â n d fiecare serie de preţuri ca o m u l ţ i m e dc indici n u m e r i c i . şi acesta va fi raportat la preţul de bază.

ponderile vor fi exprimate ca fracţiuni zecimale. însă această titulatură este înşelătoare. De fapt.3 95. în 1995.907 ARGINT = 0. Unul din cei mai importanţi indici este cel al preţurilor cu .093 100. considerăm valoarea producţiei drept pondere.1 106.3 106.9 89. preţul argintului a reprezentat numai 89.6 miliarde S. Astfel. Prin scăderea valorii 100 din orice v a l o a r e a oricărui indice. preţul aurului a reprezentat 106. în acel an. preţul aurului în 1995 a fost cu 6.907 pentru aur şi 0.5 Doi indici ai preţurilor metalelor preţioase PONDERI EGALE 100.5. de e x e m p l u .0 89. C o m p o r t a m e n t u l diferit al celor două categorii dc indici ilustrează importanţa relativă acordată alegerii ponderilor.* 1 PRINCIPIILE ECONOMIEI { Tabelul 2. Cele două serii au o evoluţie diferită datorită ponderilor diferite acordate fiecăruia din cele două preţuri. Obţinem. Indicele cu ponderi egale este calculat sub forma mediei aritmetice simple a indicilor pentni aur şi argint din tabelul 2.0 109.4.5 106. Indici n u m e r i c i medii Indicii numerici sunt utili în situaţia în care dorim să combinăm mai multe serii de date.3% mai ridicat decât în 1990. Tabelul 2.3% faţă de preţul din 1990.4 cu ponderea respectivă a metalului. producţiile de aur şi argint au fost d e 25.0 82. Un indice care înregistrează modificările medii ale mai multor serii de date este media ponderată a indicelor seriilor separate. Un astfel de indice se numeşte neponderat. ponderile reflectând importanţa relativă a fiecărei serii.2 108. preţurilor la argint li se va acorda în d e t e r m i n a r e a indicelui m e t a l e l o r p r e ţ i o a s e o importanţă relativă egală cu o zecime din influenţa aurului.4 110. e x p r i m ă m f i e c a r e valoare ca o proporţie din valoarea totală de 28 miliarde S.093 pentru argint. o pondere de 0. Un indice ponderat în funcţie de producţie.3) ne arată că.6 1990 1991 1992 1993 1994 1995 Ponderile sunt importante.4) ne arată că.4 97. Economiştii apelează adesea la utilizarea de indici ai nivelului preţurilor carc se referă la grupuri mari de preţuri la nivelul unei economii. astfel. Insă. în schimb.0 95. înmulţim fiecare indice din Tabelul 2. pentru a obţine o valoare medie.093. însumând rezultatele obţinute. este vorba despre un indice cu ponderi egale.5 90. Pentru a lua un alt exemplu. aurul şi argintul fiind singurele metale luate în calcul.4 miliarde S. că dorim să calculăm un indice al preţului metalelor preţioase. o b ţ i n e m m o d i f i c a r e a înregistrată în intervalul perioada de bază-perioada curentă.1 98. Dacă a m â n d o u ă preţurile primesc ponderi egale.2 din valoarea acesteia în perioada de bază.0 101. deoarece valoarea argintului reprezintă doar a zecea parte din valoarea aurului. în anul de bază. putem să calculăm media indicelui preţurilor pentru aur şi argint. indicele preţului aurului în 1995 (106. indicele se reduce puternic în anul 1991.4% faţă de preţul din 1990. Pentru a obţine indicele ponderat. Astfel. trebuie să ponderăm fiecare nivel al preţului în raport de importanţa relativă a acestuia. acordând preţurilor mai importante o pondere mai marc faţă de preţurile mai puţin importante.6% între cei doi ani. în exemplul anterior.3 ARGINT 100.1 107. indicele preţului la argint din 1993 (89. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2. ccea ce înseamnă acelaşi lucru.8 AUR = 0.7 108. o astfel de modalitate ar atribui celor două preţuri ponderi egale în determinarea valorii indicelui. Al doilea indice este calculat pentru fiecare an prin însumarea produselor dintre indicele aurului şi 0. Rezultă astfel indicele final. aurul este apreciat în raport de importanţa pe care o deţine în producţie.4 Indicele preţului aur şi argint 1990 1991 1992 1993 1994 1995 Sursa: Tabelele 2.0 106. Sau. A m fi norocoşi dacă acesta ar fi singurul lucru pe carc trebuie să îl facem. preţul a scăzut cu 10. exprimată în termeni procentuali. Pentru a deduce un indice a cărui valoare în perioada de bază să r ă m â n ă 100. In exemplul nostru. Un indice neponderat. Pentru fiecare an.907 şi indicele argintului şi 0. Dacă. respectiv 2.4 106.0 100.2 fi 2. Să spunem.3 AUR 100. In practică. Astfel. a căror s u m ă este e g a l ă c u 1. k f Indicii preţurilor. P e n t r u a c c a s t a . Cu alte cuvinte. indicele metalelor preţioase va înregistra o creştere în acelaşi an. obţinem un indice al metalelor preţioase.

de ponderile arată importanţa fiecărei serii de date. World Economic Outlook. poate fi generată în două modalităţi de bază. Datele din Figura 2. RP12. Seria cu ponderi variabile este construită prin multiplicarea indicelui preţului la aur cu valoarea 0. carc sc referă la bunurile şi serviciile achiziţionate de către diferiţii indivizi. Spre exemplu. Economic Trtnds.i: PRINCIPIILE ECONOMIEI Serii cronologice.. după cum se arată în Caseta 31. cea mai mare parte a venitului accstora fiind cheltuită pentru astfel de bunuri. Prima operaţiune constă în colectarea preţurilor relevante. Diferenţa este dată de ponderi. în accst moment.2 ilustrează rata şomajului pentru Marea Britanie în intervalul 1975-1998. deoarece evoluţia preţurilor la bunurile din urmă este mult mai importantă din punct de vedere al consumatorilor.M. cum ar fi PIB sau rata şomajului. la acelaşi moment de timp. 1975-1998 Sursa: ONS. Al doilea tip de date poartă numele de serii cronologice. Aceste ponderi corespund proporţiei relative de contribuţie la valoarea totală a producţiei.1 Rata ş o m a j u l u i p e n t r u 10 ţări din U. Cross-section.S Retail Price Index (n..907. Este vorba despre observaţii asupra unei variabile înregistrate la diferite momente de timp. mai 1998. de această dată pentru doi indici ai preţurilor metalelor preţioase pe care i-am calculat în secţiunea referitoare la indicii numerici. Cele două serii sunt construite pornind de la aceleaşi preţuri pentru aur şi argint.I. Variaţiile mari. 1975 78 81 84 87 90 93 96 98 F i g u r a 2. Seria cu ponderi constante reprezintă media indicilor pentru fiecare metal.) Nc interesează. cu două puncte de extrem local la jumătatea anilor '80 şi la jumătatea anilor '90. ceea ce înseamnă că un număr de observaţii diferite asupra unei singure variabile sunt înregistrate în diferite locuri. indicii numerici sunt combinaţi pentru a genera o serie de indici medii ponderaţi. Figura 2. în cele din urmă. Acest indice este descris amănunţit în Anexa Capitolului 20.. preţului sardinelor i se va acorda o pondere mai redusă decât cea primită de cea a bunurilor necesare existenţei. Apoi se alege unul de bază. natura reprezentărilor grafice. Variabila rata şomajului este ilustrată pentru un număr de 10 ţări ale UE. Figura 2. Figura 2. Reprezentarea datelor economice O singură variabilă.093.3 ilustrează o altă scrie cronologică.1.3 Doi indici ai p r e t u r i l o r m e t a l e l o r p r e ţ i o a s e Ponderile contează. Dacă am fi dorit să realizăm un studiu atent asupra variaţiilor în rata şomajului. în primul rând. TT amănuntul. pentni anul 1997.tr. ur. . 1997 Sursa: F. Sursa: Tabel 2. ar fi trebuit să proccdăm la ajustarea definiţiei şomajului. : 1 F i g u r a 2.2 N u m ă r u l ş o m e r i l o r din M a r e a B r i t a n i e (procent din totalul forţei de m u n c ă ) .1 ilustrează un astfel de exemplu.F. fiecare scrie de preţuri este convertită în indici numerici. Variabila din figură este rata şomajului. în cadrul fiecărei serii a preţurilor cu amănuntul. în acest interval. calculată în raport de populaţia aptă de muncă. Toţi indicii de preţuri sunt calculaţu utilizând aceeaşi procedură. sunt uşor de observat 3 . iar a indicelui preţului ta argint cu valoarea 0. Prima modalitate este cea a datelor cross-scction. care ar fi avut drept rezultat reducerea nivelului înregistrat al şomajului.

k r O relaţie funcţională poate fi exprimată în cuvinte. distanţele egale indică modificări procentuale egale. în cadrul textului. Relaţia pozitivă dintre cele două variabile este evidentă. Y este o funcţic dc X. Dacă reprezentăm datele cu ajutorul unei scări logaritmice. cât şi serii crosssection.000 7 . se spune că Y este o funcţie dc X. 'Atunci când două variabile. Caseta 2. în cadrul aceluiaşi an. într-un a n u m e an 4 . deoarccc ar însemna că mai multe valori ale lui Y îi corespund două valori ale lui X. Fiecare punct dc pe această diagramă leagă o valoare a unei variabile de o valoare precisă a celeilalte variabile. Tabelul 2.000 2. Spre exemplu. în ecuaţii matematice sau sub formă de reprezentări grafice. Spre exemplu.6 prezintă date referitoare la venit şi economii pentru zece gospodării. în fiecare lună a ultimilor zece ani. C u m pot fi exprimate astfel de relaţii? Dacă o variabilă este legată dc o alta. Fiecare punct se referă la o combinaţie preţ-cantitate observate în diferite locuri la acelaşi moment de timp. Deşi teoria noastră sc referă la indivizi. Dacă relaţia este exprimată astfel încât fiecărei valori a variabilei X îi corespunde o singură valoarea a variabilei Y. iar ale celcilalte.000 2. aceasta nu implică neapărat că X nu ar putea fi o funcţie de variabila Y.*1 Scara logaritmicâ. Pentru a ilustra. Tabelul ilustrează venitul încasat de zece gospodării şi economiile realizate. cu atât tind să fie mai ridicate şi economiile. pentru care sunt culese date referitoare la venit şi economii.000 8 50. 20.000 4 60.000 1 70. Acestea sunt reprezentate cu ajutorul diagramei prin p u n c t e din Figura 2 . în cadrul relaţiei Y= a + bX + cX!.000 10 90. Cele două serii reprezentate într-o diagramă prin punctc pot fi atât serii cronologice. valorile uneia din variabile sunt măsurate pe axa orizontală.4 prezintă un alt tip de scrii. să alegem un exemplu particular al relaţiei dintre venitul anual al unei familii. Fiecare din cele 120 de puncte se referă la un cuplu preţ-cantitatc observate în acelaşi loc.000 80. şi nu modificări absolute de aceeaşi mărime. exprimăm relaţii funcţionale între cele două variabile. şi suma totală cheltuită pentru bunuri şi sen'icii în cadrul acelei perioade. iar suma totală economisită de u n individ creşte odată cu venitul.000 40. REPREZENTAREA TEORIILOR E( Teoriile sunt construite pornind de la ipoteze cu privire la legăturile dintre variabile. matematicienii spun că între acestea există corespondenţă.6 Venitul şi e c o n o m i i l e p e n t r u z e c e gospodării selectate Gospodărie Venit anual Economii anuale 10. Spre exemplu.000 3 100. luând decizii financiare comunc. în ecuaţia din această notă. într-o anumită lună. C u cât este mai m a r e venitul. utile atunci când nc interesează modificările relative sau procentuale şi nu cele absolute. X şi Y. Diagramele sunt utilizate pentru a ilustra legătura între două variabile. cantităţii dc ouă vândute pe piaţa N e w m a r k e t . pe carc o v o m nota cu C. U n exemplu de diagramă prin puncte crosssection este cea a preţului la ouă şi a cantităţii vândute în iulie 1999 în douăzeci de locuri diferite din Anglia. adeseori datele sunt colectate pentru grupuri de indivizi care trăiesc sub acelaşi acoperiş. pe care îl vom nota cu Y.500 12.200 9 8. sunt legate într-un anumit fel. pe axa verticală. 4 . spre exemplu. F i e c a r e p u n c t al figurii ilustrează o gospodărie.000 2 30. Pentru a reprezenta o diagramă prin punctc. Atunci când scriem 4 relaţii. U n exemplu de diagramă prin punctc care foloseşte serii cronologicc este cea a preţului la ouă şi a PRINCIPIILE ECONOMIEI { Tabelul 2.000 5 500 6 10. sub forma unui construct numeric. cantitatea achiziţionată d e ouă este presupusă a se reduce pe măsura creşterii preţului la ouă. deoarece ficcărei valori date a lui X îi corespunde o singură valoare a lui Y. p u t e m s p u n e că c e a de-a d o u a variabilă este o funcţie de prima 5 . O altă modalitate de reprezentare a datelor este sub forma d i a g r a m e l o r prin p u n c t e . Trebuie menţionat că dacă Y este o funcţie de X.000 3. .000 8. Diagrame prin puncte. astfel încât fiecărei variabile i se asociază o singură valoare posibilă a altei v a r i a b i l e . ne limităm la noţiunea dc funcţie.000 4. între preţul la ouă şi cantitatea de ouă vândută. Acest tip de reprezentare are un grad analitic mai ridicat decât precedentele modalităţi.000 Economiile tind să crească odată cu venitul.000 2. X nu poate fi exprimat ca funcţie de Y.

000 şi 2. VENIT (£000) . cu cea dintre 1. însă ca o curbă cu pantă descrescătoare pe o scară semilogaritmică.2 '9 40 >8 . vom vorbi despre o reprezentare grafică pe o scară semilogaritmică.10 6 .7 20 .6. S e a l e şi g r a f i c e p r o p o r ţ i o n a l e Toate graficele din text folosesc axe pe care sunt numerele reprezentate pe o scară naturală sau aritmetică. 4 . distanţe egale reprezintă modificări procentuale egale şi nu variaţii absolute egale. la modul general. cu distanţa între oricare două valori aflate una faţă de cealaltă în raport de 1:2. distanţa intre numere este proporţională cu diferenţa absolută dintre acestea. (Observaţie: scala de măsurare nu este acccaşi pc cele două axe). in timp ce seria B are o rată constantă de creştere de 100% în fiecare perioadă.3 s . Scara naturală face mai uşoară observarea variaţiilor absolute. Pe o astfel de scară. distanţa între două numere este proporţională cu diferenţa procentuală dintre acestea (care poate fi măsurată şi ca diferenţă absolută între logaritmii numerelor). Seria A creşte cu o valoare absolută constantă de 8 unităţi/perioadă. o pantă constantă (o linie dreaptă) indică o rată constantă de creştere. Pe o scară naturală. deoarece aceeaşi creştere absolută reprezintă în termeni procentuali o reducere. Seria A va fi reprezentată sub forma unei linii drepte pe o scară naturală. o pantă crescătoare sau descrescătoare indică o creştere şi.4 60 80 100 Figura 2. Figura ilustrează veniturile şi economiile a zece gospodării prezentate în Tabelul 2. iar pe axa verticală o scară logaritmică. 200 se află la jumătatea distanţei dintre 100 şi 300. dar ca o linie dreaptă pe o scară semilogaritmică.4 Economii şi venit Economiile tind să crească odată cu venitul. Dacă modificările procentuale au o mai mare semnificaţie. în tabel sunt reprezentate două serii. este preferabil să fie utilizată scara logaritmică. seriile sunt reprezentate mai întâi pe o scară naturală şi apoi pe o scară semilogaritmică. Valoarea ataşată ficcărui punct se referă la gospodăria din rândul corespunzător al tabelului.*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { C a s e t a 2 . respectiv. In figură. Dacă o serie cronologică foloseşte pe axa orizontală o scară naturală (de exemplu. iar scala logaritmică uşurează estimarea variaţiilor proporţionale. distanţa dintre 100 şi 200 este egală cu distanţa dintre 200 şi 400. Intervalul de timp 0 1 2 3 4 Seria A 10 18 26 34 42 Seria B 10 20 40 80 160 (logaritmice) 200 150 100 50 0 (I) Scară naturală 100 Timp 80 60 50 40 30 20 10 0 1 2 3 4 Timp (ii) Scară semilogaritmică Seria B. anii se află la distanţe egale). însă a cărei rată procentuală de creştere este constantă. care creşte cu o valoare absolută din ce în ce mai mare. Aceasta este o relaţie i m p o r t a n t ă : când o v a r i a b i l ă e c o n o m i c ă este reprezentată pe o scară semilogaritmică. 20 ! î ÎS ui O z o o UJ 2 10 1 r . este reprezentată drept o curbă cu pantă crescătoare pe scara naturală. o scădere a ratei de creştere.000 şi. Astfel. Pe o scară logaritmică. Pe o scară logaritmică.

s e d e e c o n o m i i l e realizate). Notaţia funcţională poate părea intimidantă pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu aceasta. Litera " f ' ne arată că este vorba d e s p r e o relaţie f u n c ţ i o n a l ă .8£. mai întâi.5 Venit şi consum Cheltuiala de consum creşte odată cu venitul. C este o funcţie de Y. g toooo E I I y t în acest caz. în practică. Ecuaţia (2) exprimă ipoteza particulară a variaţiei lui C cu 80p pentru fiecare creştere de 1£ a lui Y. şi pentru ficcare liră de venit suplimentar îşi va mări cheltuielile cu 0. consumul va fi de 800£. Forme funcţionale Expresia C = f(Y) arată dependenţa lui C faţă de Y. Ceea ce faccm în fiecare ccuaţic nu este altcc va dccât o afirmaţie concisă cu privire la o anumită ipoteză. fără nici o legătură cu valorile numerice particulare de mai sus. Utilizând litera " f ' pentru aceasta. puteţi înlocui două valori ale nivelului venitului.800 8. Acesta arată valori selectate ale venitului familiei şi sumele cheltuite sub formă de consum.8£. Chiar dacă în exemplul nostru a m folosit litera " f * (de la noţiunea de funcţie). Afirmaţie matematică (algebrică) C = £800 + 0. puteţi observa. Funcţii Să s t u d i e m a c u m m a i a m ă n u n ţ i t e x p r e s i a algebrică a relaţiei dintre venit şi cheltuiala de consum. că la un venit nul. vom putea determina valoarea celcilaltc variabile. N u există nici un motiv pentru care vreuna din aceste ipoteze ar trebui să fie adevărată.000 7. Dar aceasta rămâne o problemă dc testare. familia va cheltui 8 0 0 £ pe an (fie î m p r u m u t â n d a c e a s t ă s u m ă .2 8 S i 3 2000 6000 10000 Venitul gospodăriei (£) Figura 2. Pentru a exprima această relaţie la modul . deoarece poate lua orice valoare.8Y este ecuaţia relaţiei pe care tocmai a m descris-o în cuvinte. 2. A f i r m a ţ i i v e r b a l e . o b s e r v â n d că cele două valori ale consumului se vor diferenţia prin cantitatea 0. O comparaţie a valorilor de p e grafic cu ccle de la punctul 2.500 10. Exemplul de mai sus nc-a oferit o formă funcţională particulară a acestei relaţii: C = £800 + 0. Variabila din dreapta semnului egal este variabila independentă. "suma cheltuielilor pentru consum depinde de venitul gospodăriei".000 Consum 800 2. p r e c u m şi cu cclc obţinute pe baza relaţiei de la punctul 3 ne arată că este vorba despre modalităţi alternative de exprimare a aceleiaşi relaţii între variabilele C şi Y. 0 < x T " 4. Variabila din stânga semnului egal este variabila dependentă. în general putem apela la orice simbol. fiecare dintre acestea se poate dovedi în discordanţă cu faptele. Deoarece conceptul funcţional este considerat un element de bază în toate ştiinţele. literele greceşti sunt adesea utilizate pentru a desemna diferitele funcţii.800 Litera de referinţă P q r s t PRINCIPIILE ECONOMIEI { general.8V 3 c 8000 6000 4000 o •o 23 .800 4. vom utiliza în continuare acest sistem. deoarece valorile sale depind de cele ale variabilei din dreapta egalităţii. O altă formă a funcţiei din (1) ar putea fi: C = £600 + 0. C u alte cuvinte. Venii anual 0 2. C=8C10+0.5 ilustrează punctele programului situate deasupra liniei care reprezintă ecuaţia de la punctul 3. A f i r m a ţ i e geometrică (reprezentare grafică) Figura 2. vom avea: C = f(Y) (1) 3. Apoi. Aceasta înseamnă că dacă ştim valoarea variabilei din paranteze (în partea dreaptă a egalităţii). să adunaţi la acestea valoarea 800. v o m folosi un simbol pentru a arăta dependenţa celor două variabile. pentru a desemna o relaţie funcţională. Pentru a verifica. care diferă prin 1£.*1 1. fie f o l o s i n d u . Termenul "formă funcţională" se referă la natura specifică a relaţiei dintre variabilele din cadrul funcţiei.8Y (2) Ecuaţia (1) exprimă ipoteza generală a dependenţei cheltuielilor de consum de venitul consumatorului.500 5.9Y. P r o g r a m . Figura ilustrează programul şi ecua)ia consumului discutate in text. D a c ă v e n i t u l e s t e z e r o . într-adevăr.800 6. fără a ne spune însă nimic despre forma specifică a acestei relaţii. însă se dovedeşte utilă.

sunt înlăturate pentru fiecare liră cheltuită. dacă amândouă cresc sau se reduc) şi ca fiind negative. indiferent de locul în care o m ă s u r ă m . Observaţi şi faptul că. mai ieftin să fie înlăturate primele unităţi d e poluare decât următoarele. graficul carc 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 Cheltuiala de reducere a poluării. indiferent de p u n c t u l în care m ă s u r ă m valoarea acesteia. 2 ilustrează relaţia valabilă pentru Marea Britanic în perioada 1955-1997). ^ în Figura 2. va creşte şi c o n s u m u l . fie n e g a t i v e . Panta este d e f i n i t ă d r e p t m o d i f i c a r e a v a r i a b i l e i măsurată pe a x a v e r t i c a l ă ( a x a y ) pe u n i t a t e a modificării variabilei de pe axa orizontală (axa x). vom împărţi cele două valori. Panta are o valoare constantă (-0. dacă amândouă variabilele se deplasează în aceeaşi dirccţie de-a lungul unei curbe (cu alte cuvinte. cealaltă se reduce. . cceace înseamnă că ficcare liră sterlină suplimentari cheltuită reduce poluarea cu jumătate de tonă. Chiar dacă uneori este c o n v e n a b i l să simplificăm relaţiile reale dintre două variabile şi să le consid e r ă m liniare. valabilă pentru întregul interval de corelaţie a celor două variabile. între cele două variabile se spune că există o relaţie pozitivă. vom utiliza terminologia de pantă pozitivă şi negativă. In continuare.6 Reducerea lineari a poluării Poluarea scade liniar. Funcţii non-liniare Realitatea este arareori aşa c u m o descriu relaţiile liniare.6. E(EOOO) 24 Figura 2. într-o astfel de relaţie. iar cealaltă se reduce). 0 0 0 £ cheltuite suplimentar.5. ^ Reprezentarea relaţiilor funcţionale Diferite forme funcţionale au diferite reprezentări grafice. Odată cu creşterea venitului. Apoi. poluarea se reducc cu 1. cele două variabile se deplasează în direcţii diferite. de regulă.6. Ca u r m a r e . R a p o r t u l acestor m o d i f i c ă r i nu este altceva decât p a n t a dreptei. Pe măsură ce vor creşte sumele cheltuite pentru înlăturarea poluării cu fum. se spune că între variabile există o relaţie liniară. Figura 2. Intr-o astfel de relaţie. în situaţia Figurii 2. D u p ă c u m o arată şi figura. De cele mai multe ori. aceasta nu poate fi o reprezentare corectă. Acestea arată cât de repede se modifică o variabilă. ca urmare a schimbărilor în variabila care o determină. Pentru fiecare 1£ de cheltuială suplimentară. raportul modificărilor celor două variabile (panta) va fi întotdeauna negativă. ( F i g u r a 2 1 . cantitatea de poluare se va reduce. panta are aceeaşi valoare. costul reduccrii suplimentare a poluării creşte. simbolizată cu P.000 unităţi. Figura 2. panta liniei drepte va fi A Y/AX. pentru liniile drepte. sunt înlăturate 0. C a urmare. In astfel de situaţii. In general. modificarea unei variabile care revine modificării cu o unitate a celeilalte variabile este aceeaşi. pentru fiecare 2 . simbolizată cu E. fiind necesare m e t o d e mai costisitoare.6 ilustrează un exemplu de variabile care se deplasează în sensuri diferite. economiştii interpretează curbele de la stânga la dreapta. In situaţia reducerii poluării este.5 este u n exemplu al relaţiei dintre două variabile care evoluează în aceeaşi direcţie. P a n t a u n e i linii d r e p t e Pantele j o a c ă u n rol important în e c o n o m i e . Simbolic. (Litera grecească A n e indică m o d i f i c a r e a unei variabile). pe măsura creşterii cheltuielilor de reducere a poluării Panta dreptei indică reducerea marginală a poluării ce arc loc pentni fiecare creştere cu 1 £ a cheltuielilor de reduccrc a poluării. dacă notăm cu X variabila de pe axa orizontală şi cu V variabila de pe axa verticală. Relaţiile non-liniare sunt mult mai des întâlnite decât cele liniare. cele două variabile se deplasează în aceeaşi direcţie. pc măsură ce aerul este din ce în c e m a i curat. care va înregistra n u m a i valori pozitive. Amândouă aceste grafice sunt sub forma unor linii drepte. când una din variabile creşte. în Figura 2. se spune că între variabile există o relaţie negativă'. atribuind noţiunea de pantă negativă curbelor descrescătoare şi cea de pantă pozitivă curbclor crescătoare.i: PRINCIPIILE ECONOMIEI cu fum.5 t o n e de poluare. astfel încât a m b e l e modificări sunt f i e p o z i t i v e . v o m avea: AP/AE. indiferent de s u m a totală cheltuită în acest scop.5). dacă una creşte. Cu alte cuvinte. panta arată câte tone de poluare * Matematicienii se referă la pantele curbelor ca fiind pozitive. dacă variabilele se deplasează în direcţii opus« (cu alte cuvinte. Pentru a o b ţ i n e c a n t i t a t e a c u c a r e se r e d u c e p o l u a r e a corespunzătoare fiecărei lire cheltuite.

PRINCIPIILE ECONOMIEI { toare nu implică şi o reacţie totală cu aceeaşi tendinţă. Atunci când poluarea a ajuns la nivelul de 3. Insă. Datorită cxtemalităţilor reţelelor. de 500/3.000).000 tone. Câştigul marginal pentru 1£ de cheltuială suplimentară. Câştigul marginal pentru l£ de cheltuială suplimentari sub formă de asistenţă pentru navigaţie va fi.000). Motivul este accla că sprijinul pentru navigare se confruntă . pe măsură ce ne deplasăm către dreapta. Cu alte cuvinte. modificarea marginală.000£) detennină creştcrca numărului călătoriilor sigure cu 500 (de la 3. A/VA£. poluarea totală continuă să se reducă.000/500). în raport dc sumele cheltuite pentru navigare sub formă de asistenţă.8 Sprijin pentru navigare Călătoriile sigure cresc cu rate crescătoare.000£). reacţia marginală descrescătoare arată că reduccrca poluării pentru ficcare unitate suplimentară dc chcituială este dcscrescândă.167. arată faptul că reducerea suplimentară a poluării pe liră cheltuită arc o tendinţă descrescătoare. Este vorba despre relaţia dintre sumele chcltuitc pentru sprijinul dc navigare şi numănil transporturilor sigure. Figura arată variaţia pozitivă a numărului transporturilor sigure. Câştigul marginal pentru 1£ de cheltuială suplimentară este A/=/A£ sau 2.000/3. pe măsura sporirii sprijinului pentru navigare. o cheltuială suplimentară de 3.500 la 4.000).000£ (peste nivelul dc 6. cheltuiala suplimentară ocazionează reducerea poluării. dacă poluarea este de 8. va spori securitatea transporturilor cu 2.000. Pentru întregul interval reprezentat în figură. E (£000) Cheltuiala de reducere a poluării. atunci. 8 © 00 i 2 Oi £ z 1 0 2 4 t 8 10 12 14 li lt 2C Cheltuială pentru ajutoare navigaţionale. în situaţia în care poluarea este dc 3. Insă.000. beneficiile în termenii reducerii poluării pentru fiecare 1£ cheltuită devin din ce în cc mai mici. însă de fiecare dată cu rate descrescătoare. fiecare liră suplimentară de cheltuială elimină 0. In figură. Câştigul marginal pentru I £ de cheltuială suplimentară va fi de 2. Cu alte cuvinte.000/2. este acum dc numai 500/3. o b s e r v ă m că.000.000 (de la 6. Urmărind această figură. dar numai o şesime de tonă de poluare (500/3. sau 0.000).8 ilustrează situaţia creşterii randamentelor marginale.7 (spre deosebire de Figura 2.000 tone. pc măsura cheltuirii unor sume din cc în ce mai mari. In această situaţie avem ceea cc economiştii denumesc reacţii marginale crescătoare. O unitate suplimentară de cheltuială nu generează o protccţic suplimentară semnificativă. Figura arată că panta curbei în fiecare punct cuantifică modificarea marginală. O creştere a cheltuielilor de 3.000/3.667. Dc asemenea.000/3. sau o şesime dintr-o tonă pentru ficcare liră sterlină de chcituială. La niveluri reduse ale cheltuielilor dc navigare. Figura 2.*1 exprimă legătura dintre cantitatea înlăturată de poluare şi costurile acestei operaţii arată mai degrabă ca în Figura 2. este nevoie de 6£ pentru a obţine un transport sigur suplimentar (3. Aceasta este ilustrată de panta descrescătoare a curbei. devine posibilă realizarea unui sistem eficient dc navigaţie. O creştere a sprijinului de 3. este nevoie de numai 1.7 Reducerea neliniară a poluării Poluarea scade neliniar.000 la 8. curba este aproape plată. pe măsura creşterii cheltuielilor de reducere a poluării Atunci când poluarea este de 8.000£ reduce poluarea cu doar 500 tone. E (£000) Figura 2.000 tone. Vom întâlni astfel dc relaţii în nenumărate rânduri în ccle ce urmează şi ceea cc dorim să arătăm aici este doar faptul că reacţia marginală descrescă- Figura 2. Economiştii denumesc reducerea poluării generată de ficcare liră suplimentară cheltuită. pc măsura rcduccrii poluării.000 de tone.66 tone de poluare (2. sau 0. pc măsura sporirii cheltuielilor. o chcituială suplimentară dc 3000£ reduce poluarea cu 2. călătoriile sigure sporesc într-un ritm crescător odată cu creşterea cheltuielilor cfcctuate sub formă de sprijin pentru navigare.000£ (di la un nivel de 14.000 tone anual. Această relaţie poate fi descrisă drept reacţie marginală descrescătoare. Fiecare unitate suplimentară dc chcituială generează mai multă protccţie dccât precedentele.5£ chcituială suplimentară pentru a obţine un transport sigur suplimentar (3.000. adică două treimi dintr-o tonă pentru fiecare liră sterlină dc chcituială.000). După cum se vede în figură. pe măsură ce se cheltuieşte mai mult.6).

*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { cu a ş a . fiind în jurul punctului. Fiecare liră adiţională reduce numărul transporturilor sigure. dar cu o cantitate descrescătoare. p e care o v o m regăsi şi în cele ce urmează: 1 7 In punctul de maxim sau minim al valorii unei funcţii. între E. în situaţia creşterii sumelor chcituitc. Astfel.10 extind exemplele anterioare referitoare la navigaţie şi poluare. in punctul E : .10 Plafonarea inferioară a reducerii poluării După un anumit punct.9 şi 2. S u m e l e cheltuite nu sunt eficiente atunci când generează investiţii singulare (cum ar fi farurile de navigaţie din porturi). Fiecare supliment de l£ de cheltuială pcnnite o creştere exponenţială a transporturilor sigure decât precedenta liră cheltuită. curba are o pantă negativă.10.are o contribuţie marginală negativă. după acest punct. Să ne uităm a c u m la Figura 2. se vor reduce atât contribuţia marginală a fiecărei lire cheltuite. Motivul ar putea fi legat de faptul că reglementările devin costisitoare. Vom constata că. A c e s t e două situaţii ne permit să d e s p r i n d e m următoarea concluzie. după care va creşte. fiecare liră cheltuită va duce la creşterea siguranţei . Observaţi că până la E. poluarea nu reacţionează la modificările mici în cheltuielile pentru reducerea poluării. toate graficele utilizate aveau fie o pantă pozitivă. cheltuiala suplimentară de reducere a poluării va duce la creşterea acesteia. în punctul dc maxim panta tangentei T este zero. Cheltuială de reducere a poluării Figura 2. Poluarea atinge un nivel m i n i m în punctul E. cât şi siguranţa totală a t r a n s p o r t u l u i . (Tangenta este o linie dreaptă carc atinge curba într-un punct. în accst punct.are o pantă egală cu zero. ceea ce arată că o cheltuială suplimentară este însoţită de reducerea poluării. Figura 2.. fiecare 1£ de cheltuială suplimentară va reduce poluarea. însă. în punctul de maxim. Cheltuielile suplimentare vor genera câştiguri marginale negative. poluarea atinge un punct de minim (Pj). Aici. curba este plată . mai mult derutând decât ajutând navigatorii. tangenta la curbă (linia T) are panta egală cu zero. cu cât este mai complex şi interdependent întregul sistem din care face parte.va avea o contribuţie marginală pozitivă. în punctul de maxim. Până în punctul E. Până la nivelul H. M o t i v u l e s t e legat d e f a p t u l că semnalele se interferează unele cu celelalte. Figurile 2. pe măsură ce se cheltuiesc s u m e mai mari sub formă de ajutoare de navigaţie. . după care curba înregistrează o pantă pozitivă. în punctul de minim al poluării. fie negativă pe întregul domeniu al acestora. multe relaţii îşi modifică comportamentul. o o c. în acest punct. contribuţia marginală va fi zero. şi E_„ cheltuielile generează câştiguri marginale descrescătoare. Fiecare liră suplimentară cheltuită sporeşte numărul transporturilor sigure cu mai puţin decât o face precedenta liră. însă. ci atunci când constituie un sistem investiţional integrat. ilustrând situaţia inversă. standardul de siguranţă atinge un punct de maxim. fiecare unitate adiţională reduce siguranţa . deasupra sau sub aceasta). In punctul E. poluarea va creşte. în celc din urmă. pentru un interval mai niarc al valorilor posibile ale variabilei independente.n u m i t e l e c x t c r n a l i t ă ţ i de reţea. pe măsura creşterii ajutoarelor pentru navigaţie.9 Plafonarea superioară a sprijinului pentru navigaţie In cele din urmă creşterea cheltuielilor de sprijin pentru navigaţie va genera reducerea numărului transporturilor sigure. pe m ă s u r a creşterii valorilor variabilei independente. valoarea marginală este zero. Fiecare sumă cheltuită devine mai eficientă. numărul transporturilor sigure nu rcacţioncazâ la modificările mici în cheltuielile de sprijin pentru navigaţie. Funcţii c u p u n c t e d e m a x i m şi d e m i n i m Până acum. panta tangentei liniei T este zero. £ g o. Până în acel punct. după care se va reduce. cheltuielile sub fonnă de sprijin pentru navigaţie generează câştiguri marginale crescătoare.). p u t e m vedea că fiecare 1£ cheltuită suplimentar reduce poluarea până la nivelul E p după care poluarea începe din nou să crească. In punctul de minim. ceea ce stimulează firmele să găsească modalităţi de a le evita.. transporturile sigure ating maximul (S. care extinde e x e m p l u l a n t e r i o r al e f e c t e l o r a s u p r a reducerii poluării.

pe măsură ce ne d e p l a s ă m spre d r e a p t a . Figura 2. pe care o vom simboliza X şi o vom reprezenta pe axa orizontală a oricărui grafic. Există însă şi o altă metodă. deoarece este variabila independentă . în secţiunca (ii). fiind variabila dependentă. Cea de-a treia dreaptă devine din ce în ce mai plată. Pentru curbele (3) şi (6) Y creşte mai încet. Reacţia lui Y la o modificare a variabilei X. Răspunsul este dat de conceptul de "valoare marginală a lui Y " şi poartă diferite denumiri. ceea ce înseamnă că are o pantă constantă. definind o relaţie pozitivă între variabilele Y şi X. ccle trei linii au pantă negativă. reacţia este crescătoare. faţă de care metoda anterioară nu reprezintă decât o aproximare. Figura 2. manualele dc bază de economie folosesc numai varianta aproximativă.11 Relaţii pozitive şi negative Y depinde pozitiv de X pentru toate cele trei curbe din secţiunea (i) şi negativ. panta fiind din ce în ce mai abruptă. . în cazul curbei (6). pentru curbele din secţiunea (ii). De-a lungul liniei (4). trebuie să ne uităm la noţiunea de "marginal" dintr-o perspectivă mai largă. Modificarea valorii lui Y pentru o variaţie a lui X. pc măsura variaţiei tui X. rata marginală de substituţie şi înclinaţia marginală spre consum sunt doar câteva exemple de conccptc pe care le vom întâlni în întregul manual. Aceasta este reprezentată pe axa orizontală (axa x).12 ilustrează legătura dintre producţia lunară a unei firme şi venitul încasat din vânzarea producţiei. cu alte cuvinte. V\ 1» \1«) Până acum am măsurat valorile marginale cu ajutorul raportului AY/AX. care face apel numai la noţiuni simple de algebră. Panta celei de-a doua drepte devine din cc în ce mai abruptă. Variabila independentă. Producţia lunară o vcm nota Q. ccca ce arată o relaţie negativă între variabilele Y şi X.*1 MĂSURAREA VALORILOR MARGINALE Teoria e c o n o m i c ă utilizează pe scară largă conceptele marginale deja discutate. pe măsură ce ne deplasăm spre dreapta. pe măsură ce ne deplasăm spre dreapta. "Marginal" înseamnă la margine sau la frontieră. indiferent de poziţia de pc curbă unde o măsurăm. Cele trei linii din secţiunea (i) au toate pantă pozitivă. la o modificare mică a valorii variabilei X. Vrem să ştim care va fi modificarea valorii lui Y. în raport de semnificaţia economică a variabilelor X şi Y. Procedând astfel. este aceeaşi. Acum. Curbele din cele două grafice arată răspunsul lui Y la o modificare a lui X. între două puncte ale graficului care ne interesează. este necesar să explicăm ambele formulări. Deoarece această metodă presupune aplicarea calculului diferenţial. notată cu Y şi reprezentată pe axa verticală. O valoare marginală se referă la relaţii funcţionale. venitul marginal. ceca cc generează o valoare marginală a lui Y descrescătoare.11 ilustrează ceea ce am enunţat până acum.cea carc determină comportarea variabilei dependente. reacţia lui Y la o modificare a lui X este constantă. Pentru curbclc (2) şi (5) Y creşte mai repede. valoarea marginală a lui Y este descrescătoare. putem crea confuzie. Prima este o linie dreaptă. deoarece în timp cc manualele de bază folosesc formula cu aproximări. Venitul total al firmei este notat cu TR şi este reprezentat pe axa orizontală (axa y). In ultima secţiune am oferit câteva exemple. manualele intermediare şi avansate fac uz de formula precisă. iar conceptul se referă la ceea cc se va întâmpla atunci când are loc o "mică modificare" faţă de situaţia prezentă. fie că sunt exprimate sub formă de ecuaţii sau reprezentări grafice. determină comportarea variabilei dependente. valoarea marginală a lui Y. De-a lungul curbei (5). Costul marginal. Din acest motiv. valoarea marginală a lui Y. Pentru curbele (1) şi (4) relaţia este liniară. PRINCIPIILE ECONOMIEI { V r F fi) X X » Figura 2. pe măsura variaţiei lui X. (Presupunem că firma produce numai ceea cc poate vinde). fapt confinnat dc aplatizarea curbci. este crescătoare.

poate fi reprezentată grafic precum linia T R din Figura 2. linia care uneşte două puncte ale unei curbe poartă numele de coardă). AQ. U t i l i z â n d notaţia A pentru modificări. până la v a l o a r e a 4 0 0 £ . (Raportul de creştere măsoară tendinţa medie într-un interval mai marc al curbei). Vizual. . Venitul marginal este pozitiv. după cum v o m vedea.). are o înălţime dc 150 de unităţi. în acest caz. Astfel. firma se hotărăşte să mărească producţia la nivelul dc 30 unităţi. aşa cum rezultă din Figura 2. Bineînţeles. să considerăm că firma vinde 10 unităţi. producţici de la 10 la 30 de unităţi. Această pantă este ilustrată în MO M O 0 10 ?0 Î0 40 SO &0 70 30 Producţie lunară (Q unităţi) Figura 2. Conceptul marginal care c o r c s p u n d e acestei curbe este cel de venit marginal. cele două puncte se află pe funcţia venitului. raportul de creştere este de 7. Vom vedea în Capitolul 10 că Figura 2. este imposibil să se întâmple aşa ceva în situaţia unei curbe şi a unei linii drepte. ca urmare a unei mici modificării a volumului producţiei. în Figura 2. a cărui semnificaţie am văzut-o deja.50 Astfel. Aproximarea venitului marginal poartă numele de raport de creştere. Spre exemplu. (în geometrie. A m putea folosi denumirea de venit marginal corespunzător producţici dc 10 unităţi. calculăm valoarea venitului marginal: AR/AQ = £ 5 0 / 2 0 = £2. ca urmare a creşterii ' Datorită faptului că linia este subţire. în fiecare punct al curbei. venitul creşte de la 400 la 450.). dar descrescător. măsoară răspunsul variabilei R la reacţia variabilei Q. R=fţQ). Grafic.12. are o lungime de 20 de unităţi. fapt care indică un venit marginal în scădere. Adevăratul venit marginal este dat de panta tangentei T la nivelul producţiei de 10 (AR/AQ. Este vorba despre modificarea veniturilor firmei. care. C r e ş t e r e a volumului vânzărilor este de 20 unităţi. în situaţia analizată. Venitul total creşte de-a lungul curbei T R . Valoarea venitului marginal este dată de panta tangentei în punctul de care suntem interesaţi. corespunzând valorilor de producţie 10 şi 30. ne va da "adevăratul" venit marginal la producţia de 10 unităţi'. Ce înseamnă însă modificarea "mică" a nivelului producţiei? Răspunsul depinde de conceptul marginal pe care îl utilizăm. Q=30 unităţi şi se situează deasupra curbei pentru toate cclelalte valori ale producţici situate în jurul celor două puncte analizate.12. venitul. AR. Tangentele reale T şi T' ating curba TR la Q=10 şi. care este tocmai venitul suplimentar.12. Venitul suplimentar va avea valori diferite în diferite puncte ale funcţiei. corespunzând unui venit total de 250£.*1PRINCIPIILE ECONOMIEI { Această relaţie poate fi exprimată ca o funcţie. raportul dc creştere este panta liniei care uneşte cele două puncte în discuţie. Aceste calcule confirmă ceea ce sugerează şi simpla privire a graficului: cu cât este mai mare producţia. care este tangenta la curbă în punctul corespunzător producţici dc 10 unităţi.12 C u r b a venitului total finitul total (TR) creşte cu o rată descrescătoare. valabil in intervalul 10-30 unităţi. tangentele din figură par uneori să se suprapună curbelor. Venitul suplimentar generat de creşterea producţiei de la 10 la 30 este dat de raportul AR/AQ. Utilizând aceste modificări. însă. panta liniei T.5£ pc unitate suplimentară de v â n z ă r i . putem scrie: AR/AQ = £150/20 = £7. cu atât venitul va reacţiona mai puţin. Baza acestuia. Priviţi triunghiul generat de aceste puncte. De asemenea.50. în medie. iar creşterea venitului dc 150£. Aceasta înseamnă că vânzările cresc cu o rată medic de 7.5. ne arată cât dc repede se modifică. Panta liniei care uneşte cele două puncte (ipotenuza triunghiului considerat) va fi 150/20=7. în timp ce dimensiunea verticală a acestuia. este clar că panta ilustrează înclinaţia curbei venitului în intervalul de producţie 10-30. ca urmare a creşterii producţiei de la 10 la 30 de unităţi. Astfel. Adevăratul venit marginal Ia nivelul producţiei de 30 este dat de panta tangentei T (AR^AQ. Raportul d c creştere este o noţiune aproximativă la adevăratul conccpt marginal. Acum. dacă producţia creşte de la 30 la 50 de unităţi. nu este dccât o aproximare faţă dc venitul marginal calculat după metoda precisă.12 corespunde unei porţiuni a funcţiei venitului unui monopolist.. respectiv.5£ la fiecare unitate de producţie suplimentară.

Să î n c e r c ă m să m ă s u r ă m raportul dc creştere pornind de la nivelul de producţie dc 10 unităţi. pornind de la valoarea iniţială a lui X. . dacă sunt îndeplinite condiţiile dc existenţă a derivatei. pe măsură ce producţia devine din ce în ce mai marc. în loc să mărim producţia d e la 10 la 30 de unităţi. Pentru curba reprezentată. raportul de creştere poate fi considerat drept o aproximare la adevărata valoare marginală. avem nevoie de o curbă pentru care cunoaştem întregul set posibil dc venituri marginale. deoarece. odată cu tendinţa către zero a expresiei AX. pe măsură ce X devine din ce în cc mai mic. Vom reprezenta valoarea pantei în funcţie d c nivelul producţiei în sccţiunea (ii) a figurii. Pe măsură ce intervalul de măsurare a raportului de creştere este redus (cu alte cuvinte. Figura 2. pentru m o d i f i c ă r i d i n c e în c e m a i m i c i ale n i v e l u l u i producţiei.13 şi dorim să deducem curba din secţiunea (ii).12 ilustrează faptul că raportul de creştere este descrescător. eroarea tinzând la zero. într-un anumit interval.13 (i) reprezintă o nouă curbă a venitului total. 2. gradul de aproximare sc poate îmbunătăţi. pentru a sublinia vizual afirmaţiile anterioare. p e măsură c e AQ devine din cc în ce mai mic. Se observă că. 4. Cu alte cuvintc. deoarece. Figura 2. Raportul de creştere AY/AX cuantifică modificarea ' medie a variabilei Y pe unitate de modificare a variabilei X. când valoarea acesteia din urmă este de 60. / A Q r . alegem o curbă cu o formulă algebrică precisă. c o r e s p u n z ă t o r fiecărui nivel al producţiei. punctul în care curba T' este tangentă la c u r b a T R . până la nivelul de 20. G r a d u l dc aproximare pe care îl o f e r ă AR/AQ la panta tangentei curbei T este din ce în c c mai mic. Grafic.13 (ii) ilustrează curba corespunzătoare a venitului marginal'. Acest lucru este valabil şi pentru venitul marginal: panta tangentei la funcţie este din ce în ce mai mică. panta tangentei la curbă este 40. Aceasta ne indică valoarea marginală precisă la producţia de 30 de unităţi. Figura 2. să o p e r ă m o creştere de doar 10 unităţi. PRINCIPIILE ECONOMIEI { Astfel. L 3. Trecerea de la valorile marginale la valorile totale A m văzut în secţiunca precedentă că venitul marginal se referă la modificarea venitului total generată dc modificarea producţici. 1. a c u m . Un exemplu este ilustrat în figură. Pentru aceasta. pe măsura creşterii producţiei. * Am reprezentat o nouă curbă. am ales formula TR = 100Q . aceasta fiind reprezentată în secţiunca (ii). pe măsură ce AX ia valori din ce în ce mai mici'. pe măsură ce AX devine din ce în ce mai mic). accastă valoare ne spune că venitul creşte cu 4 0 dc unităţi la o creştere a producţiei. pe măsură ce AX devine din cc în ce mai mic.5Q:.Valoarea marginală este dată de panta tangentei la curba care ilustrează funcţia în punctul corespunzător valorii iniţiale a variabilei X. ceea ce generează o pantă a curbei din ce în ce mai abruptă. putem deduce curba venitului marginal. Aparatul matematic oferă o modalitate simplă de determinare a valorii marginale. Acum. panta liniei c o r e s p u n z ă t o a r e raportului de creştere începând d e la Q = 10 devine din ce în ce mai aproape de tangenta c o r e s p u n z ă t o a r e " a d e v ă r a t e i " valori marginale evaluată la Q = 1 0 . Aceasta apropie punctele în discuţie unul de celălalt. corespunzând fiecărui punct al curbei TR.0. Indiferent dacă ne referim la panta tangentei la curba TR din sccţiunea (i) sau la înălţimea curbei M R din sccţiunea (ii). gradul de aproximare îmbunătăţindu-se. avem nevoie de o curbă cu o panta puternic descrescătoare. D e la n o ţ i u n i m a r g i n a l e la n o ţ i u n i t o t a l e Să presupunem că avem numai curba din secţiunea (ii) a figurii şi dorim să deduccm curba din sccţiunea (i).*1 figură dc raportul A R / A Q T . u n d e indicii ne arată că măsurăm acest raport dc-a lungul tangentei T. Panta liniei T este indicată in figură de raportul A R r . cunoaştcm venitul marginal asociat fiecărui nivel al producţici şi dorim să deduccm ' Această notă se adresează celor care au deja cunoştinţe de matcmatică. Dacă producţia este 60 în secţiunca (i). Valoarea marginală a lui Y pentru o valoare iniţială a lui X reprezintă rata modificării lui Y pe unitate de modificare în variabila X faţă de valoarea iniţială. în situaţia unei funcţii şi "în valuri". trebuie să existe o vecinătate mică înjurai punctului în discuţie. să f o r m u l ă m concluziile pentru funcţia Y = f ( X ) . valoarea raportului de creştere se apropie din ce în ce mai mult de "adevărata" valoare marginală a lui Y. Trebuie să fun atenţi cum formulăm concluzia 4. Această valoare este reprezentată împreună cu nivelul producţiei (60) în secţiunea (ii). curba marginală este dedusă p r i n m ă s u r a r e a p a n t e i t a n g e n t e i la c u r b a T R . D e la n o ţ i u n i t o t a l e la n o ţ i u n i m a r g i n a l e Să p r e s u p u n e m c ă a v e m n u m a i c u r b a din secţiunca (i) a Figurii 2. Repetând accst experiment. însă nu neapărat. în interiorul căreia gradul de aproximare sc îmbunătăţeşte. P u t e m .

p â n ă la v a l o a r e a în d i s c u ţ i e .^ PRINCIPIILE ECONOMIE 57 0 20 40 (i) Producţie (Q) 60 80 O 20 40 (ii) Producţie (Q) 60 80 100 Figura 2. astfel încât toau veniturile vor fi asociate cu diferite niveluri ale producţiei.5 Venit total £99. T. nu insă şi pentru venituri care nu sunt determinate de aceasta In accastă situaţie. corespunzător producţiei de 4 0 " .5 98.0 296. la curba TR. la producţia de 4 0 în secţiunea (ii) a Figurii 2. această însumare generează suprafaţa de sub curbă. . fapt care indică un venit marginal pozitiv. însumând aceste înălţimi. Spre exemplu. Dacă ştim contribuţia fiecărei unităţi la venitul total. Dacă am avea o repartiţie a ratelor de creştere.0 însumarea veniturilor marginale generează venitul total a c e s t e i s u p r a f e ţ e e s t e î n ă l ţ i m e a c u r b e i T R din secţiunea (i). până la nivelul producţiei care ne interesează. adică chiar venitul total. SUMAR Sfaturi pozitive şi normative Un element esenţial al succcsului demersului ştiinţific constă în separarea întrebărilor pozitive despre modul în care funcţionează lumea. Aceasta este o tehnică adesea utilizată în ştiinţele economice 1 0 . Observaţi unde ar fi reprezentată valoarea 100 în secţiunea (i)l Aceasta. Valoarea Tabelul 2. prin calcularea suprafeţei situată sub curba venitului marginal. aceeaşi operaţie este realizată de-a lungul unei curbe continue.5 96. înseamnă a însuma contribuţiile la venitul total ale fiecărui nivel al producţiei.200. Grafic. de întrebării«. vom folosi un procedeu invers suprafaţa situată sub curba MR până la un anumit punct oarecare este însumată. Dacă finna ar fi avut alte surse de venituri. obţinând astfel venitul total în acel punct. Spre exemplu. In sccţiunea (i) panta tangentei. Accastă modalitate este ilustrată în Tabelul 2. (Matematic. Aceasta este reprezentată în secţiunea (ii) sub fonna venitului marginal la producţia 60. " Veţi observa că scara pe axa verticală este di ferită în cele două secţiuni. Pentru a determina venitul total pornind de la venitul marginal. dar descrescător. ar f fost greu să vă daţi seama de diferenţe. putem calcula acest venit total pentru orice nivel al producţiei. suprafaţa haşurată situată sub curba M R va genera venitul total. Dacă am fi reprezentat MR pe aceeaşi scară cu TR.13.7 Venitul total şi marginal asociate diferitelor valori ale producţiei Producţie 1 2 3 4 Venit marginal £99. venitul total pentru o producţie dc trei unităţi este calculat ca o sumă a contribuţiilor separate la venitul total ale primelor trei unităţi.5 198. 1 venitul total corespunzător.200.13 Curbele venitului total şi marginal Venitul total creşte cu o rată descrescătoare. începând dc la producţia zero. independente de nivclu producţiei. nu am fi putut să determinăm variaţia venitului în raport de producţie. La nivelul producţiei dc 40 suprafaţa umbrită este 3. di la v a l o a r e a z e r o . ceea ce am avea de făcut ar fi să însumăm valorile marginale. Pe o curbă continuă. la nivelul producţiei de 60 este 40.5 392. suprafaţă din secţiunea (ii) este legată de o înălţime în sccţiunea (i). î n s u m â n d c o n t r i b u ţ i i l e s e p a r a t e la venitul total generate de fiecare unitate a producţiei. a modificării producţiei. care este de 3. este o modalitate de a afinna c integrarea este determinată numai până la o constantă arbitrară). putem fi siguri de faptul că veniturile din vânzări sunt egale cu zero dacă producţia este zero.5 97. normative despre cum cineva ar vrea să fie lumea ) Putem face aceasta pentru venitul care este detemiinat de producţie. Intuiţia din spatele acestei relaţii este aceea că înălţimea curbei M R la fiecare nivel al producţiei ne arată cât de mult se adaugă venitului total.7. deoarece întreag. de la zero până la valoarea respectivă a producţici. ca urmări.

valoarea sa marginală este dată de panta liniei tangente la punctul respectiv şi aproximată de panta dreptei carc uneşte două puncte situate în apropiere. Noţiunea de " m o d e l " are mai multe semnificaţii: (a) un sinonim al teoriei. Scrieţi numele a trei variabile pe care le putem întâlni în ştiinţa economică. fiecare din a c e s t e a referindu-se la observaţii particulare înregistrate pentru d o u ă variabile diferite. Consideraţi probabilă o astfel dc ipoteză? Cum credeţi că ar putea fi testată această teorie? (Vă puteţi vcrifica răspunsul citind Capitolul 15). Ilustraţi această posibilitate cu ajutorul unui grafic. Teoria economică afirmă că la o crcştcre a salariilor este posibil ca oamenii să munccască mai puţin. Dacă lista dumneavoastră conţinc numai afirmaţii de un singur tip. Desenaţi trei grafice în care variabila dependentă creşte cu o rată crescătoare. Valorile fiecărei perioade sunt exprimate în raport de valorile perioadei de bază. Valoarea marginală a unei variabile arată modificarea acesteia ca răspuns la o modificare în cea dc-a doua variabilă. G r a f i c e l e cross-section arată observaţii înregistrate la acelaşi moment de timp. atunci când se deplasează în direcţii opuse. Seriile cronologice arată observaţii ale variabilei la diferite m o m e n t e în t i m p . găsiţi o a şasea pe care să o încadraţi în categoria opusă. Reprezentaţi punctele de maxim şi de minim ale variabilei dependente. Clasificaţi-le în afirmaţii pozitive sau normative. şi o pantă negativă. Reprezentaţi aceste variabile sub forma unor graficc de serii cronologice. în fiecare astfel de relaţie. cross-section şi de distribuţie Relaţii funcţionale Modalităţi de e x p r i m a r e a relaţiei între două variabile Relaţii pozitive şi negative între variabile C u r b e cu pantă pozitivă şi negativă Valori marginale şi incrementale Valori minime şi m a x i m e • • PROBLEME DE DISCUTAT 1 Identificaţi cinci afirmaţii despre şomaj. Numiţi patru perechi dc lucruri care depind unele de celelalte. atunci când acestea crcsc sau se reduc în acclaşi timp. în ecuaţii matematice sau sub formă de reprezentări grafice. O teorie oferă predicţii condiţionate d e tipul "dacă se produce un eveniment. de asemenea". care este variabila dependentă şi care cea independentă? Atribuiţi simboluri fiecărei variabile şi exprimaţi dependenţa sub formă de funcţie şi reprezentare grafică. • • • • • • • • • • • PRINCIPIILE ECONOMIEI { TEME PENTRU RECAPITULARE Afirmaţii pozitive şi negative Variabile endogene şi exogene Teorii şi modele Variabile. constantă şi descrescătoare. ipoteze şi predicţii Grafice de serii cronologice. încercaţi să vă gândiţi la relaţii economice care să poată fi descrise dc aceste reprezentări grafice (altele decât cele oferite în textul capitolului). O teorie reprezintă un set de definiţii ale variabilelor ce urmează a fi utilizate. alunei un alt eveniment va avea loc. (b) o realizare precisă a unei teorii generale. cu o relaţie numerică specifică în locul fiecărei relaţii generale prezente în teorie. D a t e l e e c o n o m i c e p o t fi r e p r e z e n t a t e în trei modalităţi diferite.*1 Teoretizarea economică • T e o r i i l e sunt c o n c e p u t e p e n t r u a e x p l i c a şi p r o g n o z a ceea ce o b s e r v ă m . (c) o aplicaţic a unei teorii generale pentru un caz specific şi (d) o formă simplificată de relaţii destinată studiului unei anumite forţe izolate. O metodă importantă de testare a teoriilor este confruntarea predicţiilor acestora cu realitatea. cross-sectional şi diagrame de distribuţie. un set de ipoteze de comportament şi de condiţii pentru aplicarea teoriei. Apoi desenaţi trei graficc în care variabila dependentă scade cu o rată crescătoare. într-un tabel cu valori particulare diferite. D i a g r a m e l e d e distribuţie sunt construite prin puncte. cărora li se atribuie valoarea 100. O relaţie funcţională poate fi exprimată în cuvinte. Dacă variabila este măsurată pe axa verticală a diagramei. constantă şi descrescătoare. Indicii numerici exprimă seriile economice într-o f o r m ă relativă. U n grafic cu două variabile are o pantă pozitivă. Date economice • • 2 3 Reprezentarea teoriilor economice • 4 • Cuantificarea valorilor marginale • 5 .

s e c t o a r e şi e c o n o m i e Capitolul 4 Elasticitatea cererii şi a ofertei • • • Elasticitatea cererii Elasticitatea ofertei M ă s u r a r e a cererii şi ofertei Capitolul 5 Teoria preţului în acţiune • • • • • Ţinând pasul cu The Times Eurotunelul Intervenţia guvernului p e piaţă Problemele agriculturii Câteva lecţii g e n e r a l e d e s p r e sistemul d e preţuri . oferta şi preţul • • • • Cererea Oferta Formarea preţului Pieţe individuale.^ Partea întâi INTRODUCERE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ > Capitolul 3 Cererea.

.

Natura cererii Cantitatea dintr-un produs pe care consumatorii doresc să o cumpere se numeşte c e r e r e . laureat al Premiului Nobel. suntem pregătiţi să studiem această problemă principală. în primul rând. în al doilea rând. Atunci c â n d c o n f r u n t ă m t e o r i a c e r e r i i cu observaţii din lumea reală. Noi nu ne ocupăm doar dc cumpărarea unui singur articol. Există doua observaţii în legătură cu acest conccpt. cum adesea este denumit acest conccpt.s p r e exemplu. In acest capitol vom întâlni indivizi în calitate de cumpărători şi firme în calitate de vânzători.Capitolul 3 Cererea. ^ Indivizi şi motivaţii Teoria cererii presupune că agenţii sunt indivizi adulţi care obţin un venit din vânzarea factorilor (muncă.t.t. cantitatea cerută este o cantitate dorită. Economia se referă la comportamentul oamenilor. Prin u r m a r e . în cele din urmă vom discuta diferitele tipuri de pieţe. oferta şi preţul Cum funcţionează pieţele individuale? Acum. pământ şi capital) şi cheltuiesc acest venit pentru a cumpăra bunuri şi servicii. ci gospodăria individuală. ci de un flux continuu de b u n u r i c u m p ă r a t e . Orice individ care ia decizii relevante pentru teoria noastră este numit agent. pentru a face deosebirea între achiziţiile reale şi cantitatea cerută. . cum ar fi cantitatea efectiv c u m p ă r a t ă sau cantitatea efectiv v â n d u t ă . Actorii (n. cum ar fi americanul Gary Bcckcr. iar scena pe care ele joacă este piaţa. Răspunsul pune în evidenţă ceea ce numim legile cererii şi ofertei. abordăm mai întâi determinantele cererii. după ce am discutat conceptele fundamentale. sau 365 de milioane de portocale pe an. vom considera totuşi indivizii ca fiind consumatori. observaţi că cererea este un flux. îi vom organiza în trei grupuri: indivizi. O gospodărie este definită ca un grup de o a m e n i care trăiesc sub acelaşi acoperiş şi care iau decizii financiare în comun sau sunt influenţaţi de alte persoane care iau decizii pentru ei. Pentru a studia mai bine aceşti agenţi. Ea reprezintă cantitatea pe carc consumatorii doresc să o cumpere şi nu cea pe care reuşesc să o cumpere efectiv. Unii economişti.). Pentru a le înţelege. Pentru a putea dezvolta o teorie elementară a c o m p o r t a m e n t u l u i de piaţă. au studiat îndeaproape modul de alocarc a resurselor în cadrul gospodăriilor. ' Prin guvern literatura anglo-saxonă înţelege statul (n. firme şi guvern'. Diferenţa dintre stocuri şi fluxuri este discutată în Caseta 3. Marc parte din ceea ce observăm în lumea înconjurătoare şi din ceea ce ne însuşim în teoriile noastre îşi are originea în deciziile luate de milioane de indivizi. precum şi conceptul de economie de piaţă împreună cu sectoarele sale individuale. un milion de portocale pe zi sau şapte milioane pe săptămână. Acestea sunt aşa-numitele dramatis personae" din teoria economică. ^ CEREREA Consumatorul "maximizează utilitatea" în funcţie de resursele de care dispune. Economiştii consideră că fiecare consumator caută să obţină satisfacţie maximă. ale ofertei şi apoi modul în care cererea şi oferta se intcracţionează pentru a determina preţul de piaţă.). constatăm că entitatea de bază care face aceste cheltuieli nu este individul.1. t r e b u i e să exprimăm cererea în unităţi cerute într-o perioadă de t i m p . bunăstare sau utilitate. Noi folosim expresii.

Ştiindu-se că numărul de ouă cumpărate a fost de 2. se notează cu q^ . d a r ce putem spune despre un c o n s u m a t o r c a r e îşi c u m p ă r ă c â t e u n n o u televizor la fiecare cinci ani? Această dificultate — C a s e t a 3. rămân constante. 2. valoarea banilor din contul dumneavoastră din bancă este un stoc . de exemplu...1. depinde de variabilele înregistrate în partea dreaptă. Cantitatea de ouă cumpărate în Glasgow este o variabilă de flux. un flux . de asemenea. Forţe exterioare controlului uman. Pieţele economice folosesc frecvent variabile de stoc şi de flux. nu mai este necesară nici o altă informaţie dacă se precizează şi intervalul de timp în care au fost cumpărate aceste ouă.. starea vremii. Considerăm că toate variabilele din partea dreaptă a ccuaţici. O variabilă de stoc nu are o dimensiune în timp. Astfel. are o valoare pe unitatea de timp. Venitul şi avuţia consumatorului. Preţul produsului rcspcctiv se notează cu p n . c u m ar fi numărul copiilor.000 de ouă . are pur şi simplu o valoare.Y. Preţul celorlalte produse. numărul de ouă din depozitul unui producător de ouă .p2.000 de duzini. Valoarea venitului câştigat este un flux . denumit produsul n... folosim o metodă adesea utilizată în teoria economică. pe lună sau pe oră.Y reprezintă venitul consumatorului. Preţul produsului. şi este important ca aceste două să nu fie confundate. Forma funcţici determină natura acestei dependenţe.cât s-a cheltuit pe săptămână sau pe lună. la u n ritm de c u m p ă r a r e a unui televizor la fiecare cinci ani. Teoriile economice folosesc atât variabile de flux..1 S t o c u r i şi fluxuri ECONOMIEI { aparentă dispare dacă m ă s u r ă m cererea pentru serviciile f u r n i z a t e de a s e m e n e a bunuri durabile. Variabila de stoc este deci un număr. considerăm influenţa exercitată pe rând de aceste variabile.. 4. Valoarea cheltuielilor unui consumator este. 20. ele reprezintă doar numere. iar p f .de exemplu. Gusturile consumatorului. (Reaminitiţi-vă că " f o r m a funcţiei" se referă în mod precis la relaţia cantitativă între variabilele din partea stângă şi cele din partea dreaptă a ecuaţiei. preţul ouălor.. 6. Din contră. forma funcţiei D este determinată de gusturile consumatorului.000 duzini pe lună indică o piaţă cu o dinamică lentă.cât pe an. Permitem acestei .*1PRINCIPIILE Conceptul de cerere ca un flux pare să c r e e z e greutăţi atunci când a v e m în vedere bunuri durabile (adesea numite bunuri d u r a b i l e pentru c o n s u m ) . Alte variabile nu sunt nici de stoc. într-adevăr. cât şi variabile de stoc şl este nevoie de experienţă pentru a le folosi riguros. se poate s p u n e că un individ c o n s u m ă 30 de portocale pe lună. în timp ce 2. se verifică dacă aceasta are o dimensiune în timp. De exemplu.p„. Diferiţi factori "sociologici". c u m ar fi vremea. 2.. ^ ^ Determinantele cantităţii cerute: funcţia cererii Cantitatea cerută din fiecare produs de către un consumator este determinată de următoarele variabile: 1. mic sau mediul rural).000 de duzini de ouă pe oră indică o piaţă activă a ouălor. Folosind notaţia funcţională care a fost introdusă în Capitolul 2. Pentru a afla dacă o variabilă este de flux.P1. O variabilă de flux are o dimensiune în timp. Pentru a evita această dificultate. iar S reprezintă un grup de factori sociologici. In final. variabilele de mai sus sunt sintetizate în ceea ce sc n u m e ş t e f u n c ţ i a c e r e r i i : <=D(pn.exact atâtea lire sterline. nu o variaţie a fluxului ce reprezintă o cantitate pe zi sau pe lună.este o variabilă de stoc. cumpărătorul respectivului aparat foloseşte u n serviciu (vizionarea p r o g r a m e l o r de T V ) în proporţie de 1/60 din respectivul aparat pe lună. Pentru a face acest lucru. Toate aceste ouă se găsesc acolo într-un anumit moment şi ele rămân acolo până ce intervine un factor care modifică stocul deţinut de producător.. . 5.) N u vom reuşi să înţelegem influenţa separată a fiecăreia dintre variabilele incluse dacă nc p u n e m întrebarea ce se întâmplă c â n d au loc schimbări simultane. cu excepţia uneia singure.p reprezintă o notaţie prescurtată a preţurilor tuturor celorlalte produse. 3. care este înregistrată în partea stângă a funcţici. cum ar fi.. Astfel. Funcţia cererii este doar un mod prescurtat de a afirma că totdeauna cantitatea cerută de consumator.S) Ce reprezintă fiecare din simbolurile de mai sus? Cantitatea de produs cerută de fiecare consumator. locul de reşedinţă al corsumatorului (spre exemplu: un oraş marc. nici de flux.

gusturile. Pentru a face acest lucru. m e n ţ i n e m toţi f a c t o r i i c o n s t a n ţ i şi n e p u n e m întrebarea: " c u m se va m o d i f i c a cererea pentru un produs atunci când preţul său se m o d i f i c ă ? " l r Ipoteza economică fundamentală se formulează astfel: cu cât preţul unui produs este mai scăzut.cum de altfel sc şi întâmplă în practică. Produsul d e v i n e u n m o d m a i s c u m p de a satisface o nevoie. în cazul unei r e c o l t e record de roşii. p e m ă s u r ă c e carnca devine mai scumpă. iar alţii v o r c o n t i n u a să c u m p e r e aceeaşi cantitate. Alicc va cere 3. la preţul d e 1. p n . Acest lucru f a c e ca produsul să d e v i n ă u n m o d mai ieftin de a satisface o anumită nevoie. Ea însă nu are prea mulţi bani. pot să abandoneze c o n s u m u l d e c a m e la a n u m i t e m e s e sau să c o n s u m e pur şi s i m p l u mai puţină c a m e . D e e x e m p l u .50 lire pentru o duzină. considerând că toţi ceilalţi factori de influenţă rămân neschimbaţi. cu atât va fi mai mare cererea pentru acel produs. populaţia şi preţurile tuturor celorlalte ' tn accst capitol introducem ipoteza ca fiind o afirmaţie. ceteris paribus (ceea ce înseamnă "toate celelalte lucruri rămân neschimbate"). Să c o n s i d c r ă m m a i întâi că preţul produsului creşte. P r o g r a m u l c e r e r i i şi c u r b a c e r e r i i Cererea individuală. Foamea poate fi potolită -cu carne sau vegetale. arată accste combinaţii în cazul unui consumator de ouă. Cerere şi preţ Suntem interesaţi să dezvoltăm o teorie cu privire la formarea preţului. D e o a r e c e mulţi c u m p ă rători sc v o r a b ţ i n e parţial sau total d e la a cumpăra acest p r o d u s . Să c o n s i d e r ă m a c u m că preţul p r o d u s u l u i scade.• PRINCIPIILE ECONOMIEI 63 p r o d u s e r ă m â n c o n s t a n t e şi se m o d i f i c ă doar preţul unui singur produs. observînd modificarea cantităţii cerute ( q d J . putem adăuga influenţele cclorlalte variabile pentru a descoperi c e se va î n t â m p l a d a c ă m a i m u l t e variabile se modifică în acelaşi timp . Tabelul 3. în orice caz.1. De ce ar sta lucrurile în acest fel? U n m o t i v major este acela că există de regulă mai mult de un produs care să satisfacă orice nevoie sau dorinţă. maşină sau tren ş. consumatorii vor recurge la substituenţi de c a m e . T a b e l u l arată cantitatea d e o u ă pe care doreşte să o c u m p e r e în fiecare lună şi preţurile corespunzătoare. v o r apela la alte p r o d u s e care pot satisface aceeaşi n e v o i e . P r o g r a m u l cererii este o metodă prin care se prezintă relaţia între cantitatea ccrută şi preţ. Formulaţi orice nevoie sau dorinţă generală şi veţi găsi întotdeauna mai multe produse care vă vor satisface aceste nevoi sau dorinţe. toţi ceilalţi factori rămânând constanţi1. sau. alţii vor c u m p ă r a cantităţi mai m i c i . f i e c a r e c o m b i n a ţ i c preţ- singure variabile. autobuz. D e e x e m p l u . Pentru o m a i u ş o a r ă î n ţ e l e g e r e . astfel încât este atentă la preţul ouălor din supermarket atunci c â n d îşi face c u m p ă răturile. nevoia de a ajunge acolo sc satisface luând un avion. spre exemplu. nici un c u m p ă r ă t o r raţional nu va c u m p ă r a mai mult. Consumatorii vor c u m p ă r a m a i mult din acest p r o d u s şi mai puţin din alte p r o d u s e similare al căror preţ nu a scăzut. N e v o i a de căldură noaptea se poate satisface prin folosirea mai multor pături din lână sau a unei pături electrice. un cearceaf sau prin utilizarea unei cantităţi suplimentare de păcură în sistemul de încălzire. . Spre e x e m p l u . care prin urmare d e v i n e mai s c u m p ă în c o m p a r a ţ i e cu roşiile. U n i i c o n s u m a t o r i se vor abţine să-1 mai c u m p e r e . Dorinţa d e a petrece o vacanţă se poate satisface printr-o excursie în munţii Scoţiei sau în Alpii elveţieni.m. mai p u ţ i n la cele al căror preţ este mai ridicat. d e v e n i n d relativ mai s c u m p e faţă d e produsul în cauză. de asemenea. în Capitolele 6 şi 7 o dcduccm din afirmaţii fundamentale. O d a t ă depăşită a c e a s t ă e t a p ă .d. preţul acestora scade. Să apreciem a c u m ce sc întâmplă dacă venitul. Alicc adesea m ă n â n c ă ouă fierte la micul dejun şi pentru că locuieşte singură consideră că omleta este un fel de m â n c a r e convenabil. să se modifice. p u t e m proccda similar cu fiecare din celelalte variabile şi în felul acesta p u t e m înţelege efcctul fiecăreia.a. dorinţa de vegetale poate fi satisfacută prin consumul de broccoli sau spanac. Este o prezentare n u m e r i c ă care arată c a n t i t a t e a c a r e v a c o r e s p u n d e a n u m i t o r preţuri.5 duzini pe lună. Studiem deci efcctul unei singure variabile asupra cererii. c o n s u m a t o r i i c u m p ă r ă mai multe roşii şi mai puţină salată. cum economiştii obişnuiesc să spună. Pe rând.

ceilalţi factori rămânând constanţi.50 3.2 ilustrează reprezentarea grafică doar pentru doi consumatori: Sarah şi William. Analiza grafică în economic a fost popularizată însă de economistul englez Alfrcd Marshall (1842-1924).*1 cantitate din tabel s-a notat cu o literă.00 2. pe m ă s u r ă ce preţul scade. atunci când preţul este 3£. 0 t 2 î 4 ţ 6 2 Cantitate ouă (duzini pe tuna) Figura 3.0 b 1.e. Inversarea axelor .1 în Figura 3. în acest caz. ar presupune ca preţul să fie indicat pc orizontală şi cantitatea pe verticală. R e p e t ă m metoda pentru fiecare preţ pentru a obţine schcma totală a cererii de piaţă. t r a n s f e r ă m datele din Tabelul 3. Până a c u m a m discutat despre felul în care cantitatea dintr-un produs cerut de un c o n s u m a t o r depinde de preţul produsului. _Î00 «t u " O o. vor fi achiziţionate 7 duzini (punctul a). nu un anume punct pe curba cererii). panta sa negativă arată creşterea cantităţii cerute.5 duzini. L i n i a c a r e u n e ş t e a c e s t e p u n c t e se n u m e ş t e c u r b a ccrerii. în continuare. Curba cererii arată relaţia completă intre cantitatea cerută şi preţ. Facem accst lucru pentru a înţelege relaţia dintre curbele ccrcrii pentru consumatorii individuali şi curbele cererii pieţei. este n e v o i e să c u n o a ş t e m cererea totală a tuturor consumatorilor. Analiza pieţei competitive pe care o facem astăzi a fost iniţiată de economistul francez Leon Walras (1834-1910). P u t e m o b ţ i n e u n p r o g r a m al ccrerii î n s u m â n d cantităţile cerute de fiecare consumator la un anumit preţ şi obţinând astfel cantitatea totală cerută la acel preţ. Curba cererii pieţei. Economiştii vorbesc adesea de condiţiile cererii pe o anumită piaţă " d a t ă " sau "cunoscută". Figura ilustrează m o d u l în care curba ccrerii dc piaţă rezultă din c u r b e l e i n d i v i d u a l e ale tuturor indivizilor carc cumpără p e acea piaţă. pentru care preţul este variabila dependentă. De exemplu. .1 Cererea lui Alice pentru ouă Preţ Cantitate cerută (i pentru 0 duzini) (duzini pe lună) a 0. cu prezentarea unei diagrame la carc variabilele dependente şi independente sunt inversate . Convenţia nonnală. Fiecare punct din figură corespunde unui rând din Tabelul 3.00 5.1.00 1. cunoştinţele noastre despre curbele cererii pieţei sunt derivate direct din cantităţile totale. pentru care cantitatea era variabila dependentă. ! Cititorii avizaţi îşi pot pune problema dc cc economiştii reprezintă curba ccrerii cu preţul pe verticală şi cantitatea pe orizontală. economiştii continuă să folosească teoria lui Walras şi reprezentarea grafică a lui Marshall. Tabelul 3.5 2.5£ pe duzină. Simbol \ principiile economiei1127 U n singur punct pe curba ccrerii indică o singură relaţie preţ-cantitate.» O 1 oo JS 3.50 1. carc plasează variabila independentă (cea care furnizează explicaţia) pc axa orizontală şi variabila dependentă (cea carc este explicată) pe axa verticală.50 7.0» s > 0. în practică. cu preţul pe axa verticală şi cantitatea pe cca orizontală 2 .0 Tabelul arată cantitatea de ouă pe care Alice o cere la fiecare nivel dat al preţului. ci la întreaga curbă a ccrerii. celelalte variabile r ă m â n â n d constante. la relaţia funcţională completă de unde şi faptul că achiziţiile dorite sunt puse în relaţie cu toate preţurile alternative posibile ale produsului respectiv. ci nu sc referă doar la o anumită cantitate care este cerută la un moment dat (i. Ea indică cantitatea pe care Alice ar dori să o c u m p e r e la fiecare preţ posibil. Grafic se reprezintă prin curta cererii de piaţă. ea cere doar l.5 d e 2. în mod virtual. Pentru a evita orice complicţie în plus.1. Figura 3. în timp cc la un preţ de 0. Prin urmare.5 f 3.spre confuzia pcnnancntâ a cititorilor avizaţi şi obişnuiţi cu alte discipline. în timp ce la preţul de 2. la nivelul preţului de 1£ pe duzină.5£.0 c 1.justificată şi prin experienţa de un secol în acest sens . H 2 50 3 200 a. ca cere 5 duzini pe lună.se datorează motivelor dc mai jos. pentru toate preţurile posibile. Deducerea curbelor cererii pieţei prin însumarea curbelor individuale este o operaţie teoretică. Pentru a c x p l i c a c o m p o r t a m e n t u l p i e ţ e i . toate graficele din economie au axele indicate convenţional cu variabila dependentă pe verticală. Spre exemplu. va cumpăra o duzină pe lună (punctul f).1 Curba cererii lui Alice Această curbă prezintă legătura dintre preţul unui hun şi cantitatea pe care Alice doreşte să o achiziţioneze.

distribuirea venitului este un determinant m a j o r al cererii pieţei.• principiile economiei Tabelul 3. Să considcrăm două societăţi cu acelaşi venit total. cei mai mulţi dintre oameni au venituri care nu diferă prea mult de venitul m e d i u al tuturor consumatorilor. William cumpără 2.2 C e r e r e a pieţei p e n t r u o u ă Simbol U V W X Y Z Preţul (£ pe duzină) 0. şi de seminţe. William şi Sarah. Chiar d a c ă toate c e l e l a l t e v a r i a b i l e c a r e i n f l u e n ţ e a z ă cererea sunt n e s c h i m b a t e . în p r i m a va fi o cerere mare d e M e r c e d e s .5 62. simbolul W arată că dacă preţul ar fi 1. 3 i 00 65 Cantitatea corvtă (mii duzină pe lună) 110. pe lista determinantelor cererii. Datele sunt coroborate în Figura 3. Spre exemplu. "Venitul consumatorului" se referă de data aceasta la venitul total al tuturor consumatorilor. De exemplu. cele d o u ă societăţi vor avea m o d e l e diferite de cerere. pâine şi chips. în a d o u a societate va fi o cerere mai mică pentru aceste produse. .2 Relaţia între curbele cererii individuale şi curba cererii pieţei Curba cererii pieţei reprezintă suma orizontală a curbelor cererii tuturor consumatorilor de pe acea piaţă.50 2. Dacă. 3. 2 Cantitate ouă (duzini pe lună) (I) William Cantitate ouâ (duzini pe lună) (II) Sarah 4 6 8 10 12 Cantitate ouâ (duzini pe lunâ) (iii) Cererea totală William + Sarah Figura 3.4 duzini. cererea pentru anumite produse va creşte. trebuie să reconsiderăm punctul 3 de Tabelul arată cantitatea de ouă care ar putea f t cerută de toii consumatorii la preţul pieţei. dar o cerere mai mare pentru vacanţe la schi.5 60. maşini de clasă mijlocie şi alte bunuri de c o n s u m de talie mijlocie.6 duzini. populaţia creşte ca urmare a imigraţiei şi fiecare nou imigrant are un venit. iar Sarah. Un al şaptelea determinant: distribuirea venitului între indivizi Când luăm în consideraţie venitul total al tuturor consumatorilor ca o variabilă a venitului. trebuie să adăugăm încă un factor la determinantele principale ale cererii. Cererea de piaţă: recapitulare F a c e m u n r e z u m a t a ceea cc a m învăţat până a c u m despre cerere. în m o d evident. în a doua societate. deşi consumatorii existenţi au veniturile neschimbate şi sunt puşi în faţa aceloraşi preţuri.2 a v e m datele pentru cererea pieţei pentru ouă.0 77. pe de o parte. Din nou d e s p r e d e t e r m i n a n t e l e cererii Atunci când ne deplasăm interesul de la curba cererii pentru u n consumator individual spre curba cererii pieţei. consumatorii ar dori să cumpere 77. Totalul achiziţiilor va fi de 6 duzini. la un preţ dc 2£ pe duzină.5£ pe duzină.00 2.0 în Tabelul 3. Tabelul ne indică cantitatea totală care va fi ccrută de toţi consumatorii de pe acca piaţă la anumite preţuri de piaţă.50 .5 67. într-o societate sunt câţiva oameni bogaţi.u r i şi Rolls-Royce-uri.50 1.5 mii duzini pc lună.3. Figura ilustrează agregarea cererii a doi consumatori.0 90. ceteris paribus. iar c u r b a trasată prin aceste p u n c t e reprezintă curba cererii pieţei. mulţi săraci şi foarte puţini în clasa de mijloc.00 1. de exemplu. pe de altă parte.

cu condiţia ca toate celelalte preţuri.50£ pc duzină creşte de la 77.5 100. aşa c u m arată figura 3. Punctele simbolizate prin litere corespund valorilor din Tabelul 3.500 duzini pe lună la 100.5£. în urma deplasării curbei. de distribuţia venitului între indivizi şi de gusturile lor. Cele şase puncte corespund cclor şase combinaţii prej-cantitatc din Tabelul 3. distribuţia sa între indivizi şi gusturile lor să rămână neschimbate. de preţul celorlalte produse. chiar dacă preturile pe piaţă sunt neschimbate. consumatorii aşa c u m indică tabelul 3. 3 (V u V w X Y z Preţul ouălor Cantitatea Cantitatea (t pe duzină) cerută la nivelul de ouă cerută iniţial al venicănd venitul tului personal personal creşte ţmil duzJni/lună) la un nou nivel ' • ' ' (nw duzini/lună) (2) (3) (<) 0.00 116. aceste cumpărături suplimentare n u pot fi r e p r e z e n t a t e p e c u r b a iniţială a c e r e r i i .3 62. Deplasarea curbei cererii P r o g r a m u l şi c u r b a c e r e r i i s u n t c o n s t r u i t e p e p r i n c i p i u l ceteris paribus. generală O creştere a venitului total al consumatorilor creşte cantitatea cerută la fiecare nivel de preţ.5 3. curba cererii spre dreapta.000 de duzini.800 duzini pc lună. d e e x e m p l u .5 90. 0.4.50 77.0 (5) U' V W X' V z c u m p ă r ă m a i m u l t d i n f i e c a r e p r o d u s al c ă r u i p r e ţ nu s-a schimbat.).. de venitul indivizilor care cumpără pe acea piaţă. Astfel.0 90.2. l * . ce putea fi anterior achiziţionată cu un pre[ de 1£ (punctul V). Reprezentarea grafică a accstor două alternative este marcată cu D„ şi D.3 Curba cererii pieţei pentru oui Paula negativă a curbei ilustrează o relaţie inversă intre preţ }i cantitatea cerută.4 Două curbe ale cererii pentru ouâ O deplasare spre dreapta a curbei cererii de la Dt la Dl indică o creştere a cantităţii cerute la fiecare nivel de preţ. Când venitul creşte. în figura 3. Curba reprezentată prin unirea accstor puncte (notată D) reprezintă curba cererii. cantitatea de 90. D o u ă a l t e r n a t i v e a l e cererii p i e ţ e i pentru o u ă k r Figura 3. venitul total.00 60.4.0 78.50 81. O creştere similară are loc la ficcare nivel al preţului. Prin deplasarea curbei din poziţia D 0 în poziţia D . Spre exemplu.500 duzini (punctul W) la 100. va putea fi cumpărată la un preţ de 2£ (punctul X'). Dacă Tabelul 3 .3.50 \u \ 3 ? 0 50 0 80 \ \ 100 U' \ O 100 120 140 120 140 Cantitate ouâ (mii duzini pe lună) Cantitate ouă (mii duzini pe lună) Figura 3. cantitatea ccrută la preţul de 1.50 | 100 W' \ \ \J V \ \ \ § voo O.50 110.0 2.8 2. ccrcrca relatată în coloanele (2) şi (3) se modifică la cca relatată în coloancle (2) şi (4). Curba cererii pieţei pune în relaţie cantitatea totală cerută cu preţul produsului.66 3 50 D • p r i n c i p i i l e e c o n o m i e i 65 H z 0 " . se va cere mai mult la fiecare preţ (sau un preţ mai mare va fi plătit pentru fiecare nivel de cantitate). M ă r i r e a v e n i t u l u i c o n s u m a t o r i l o r v a deplasa Această deplasare ilustrează o regulă importantă. la preţul de 1. Curba cererii s e d e p l a s e a z ă într-o nouă poziţie ca r ă s p u n s la o modificare a uneia dintre variabilele care au fost constante atunci când curba iniţială a fost trasată.3. Cantitatea totală cerută depinde de preţul produsului respectiv.00 TJ 6 Si r Y V \x f \ \ «a 1 <50 VV \ \ 20 40 60 80 •ă £ •ro 200 V \ 20 40 60 H 1.0 1.00 67.0 140. D a r ce se întâmplă dacă dacă c e l e l a l t e v a r i a b i l e se s c h i m b ă (şi e l e în m o d c e r t se s c h i m b ă ) ? C e se î n t â m p l ă . ei v o r c u m p ă r a cantităţi s u p l i m e n t a r e d i n d i f e r i t e p r o d u s e . 22 5 c £ 3 00 2 50 2.800 duzini (punctul W . c o n s u m a t o r i i c o n s t a t ă c ă au u n v e n i t m a i m a r e ? D a c ă c h e l t u i c s c a c e s t v e n i t s u p l i m e n t a r . cantitatea ccrută va creşte de la 77.0 1.

Anton. o scădcre a numărului dc copii din fiecare familie. indicând faptul că cererea pentru acel produs va creşte la fiecare nivel al preţului. o creştere în preţul pizzei va determina o deplasare a curbei cererii pentru ouă de la D 0 la D. Orice schimbare care măreşte numărul consumatorilor care doresc să c u m p e r e la fiecare nivel de preţ va determina o deplasare a curbci spre dreapta şi orice schimbare care micşorează numărul consumatorilor care doresc să c u m p e r e la orice nivel al preţului va deplasa curba cererii spre stânga. ceteris paribus. aşa ceva însă se î n t â m p l ă foarte rar. Dacă.4. aşa cum s-a întâmplat în acest secol. în schimb. indicând faptul câ la fiecare nivel al preţului se va cere o cantitate mai mică din aceste produse. D c exemplu. cu atât el devine mai ieftin faţă de alte p r o d u s e c a r e p o t s a t i s f a c e a c e l e a ş i n e v o i . D a c ă venitul c o n s u m a t o r i l o r c r e ş t e . Astfel. numărul pensionarilor creşte. mentar unui al doilea produs va deplasa curba cererii V acestui produs spre dreapta. o e x c u r s i e cu avionul în Austria şi biletele pentru "ski lift" spre St. Modificările multor variabile sociale care influenţează cererea vor determina o deplasare a curbei cererii. care. Curba cererii are panta negativă. exterioare teoriei cererii. aceste modificări vor tinde să se a n u l e z e .. o scădere a preţului unuia din ele va determina o creştere a cererii pentru a m b e l e produse. s o b e l e electrice şi e l e c t r i c i t a t e a . d e o a r e c e cu cât este mai mic preţul produsului. La acel preţ se vor cumpăra cantităţi sporite.^principiile economiei 67 Modificări ale venitului total. La fiecare nivel al preţului se va cumpăra o cantitate mai mare din acest produs. iar distribuţia venitului se modifică. k * O creştere a venitului consumatorilor deplasează curba cererii pentru bunuri normale spre dreapta. Din punctul dc vedere al teoriei e c o n o m i c e . o creştere a venitului c o n s u m a t o r i l o r îi va determina să c u m p e r e mai puţin ( d e o a r e c e acum consumatorii îşi permit să c u m p e r e u n substitut mai s c u m p şi superior). aşa c u m s-a întâmplat în cazul creşterii venitului. Forţe aflate în afara controlului untaiu Schimbări ale vremii şi ale altor forţe străine omului pot influenţa cererea. Figura 3. ouăle pot deveni mai ieftine faţă de pizza dacă preţul ouălor scade sau dacă pizza devine mai s c u m p ă . Creşterea preţului unui bun substituibil va determina k o deplasare la dreapta a curbei cererii pentru f produsul care îl substituie. cât şi cei care p i e r d c u m p ă r ă un b u n în aceleaşi proporţii. acestea sunt forţe e x o g e n e . numite b u n u r i i n f e r i o a r e . deşi preţurile produselor rămân neschimbate. D a c ă venitul total şi toate celelalte d e t e r m i n a n t e ale cererii rămân n e s c h i m b a t e . Alice poate m â n c a mai multe omlete şi mai puţine porţii de pizza dacă doreşte un prânz rapid. Deoarece aceste p r o d u s e tind să fie folosite împreună. O a s e m e n e a deplasare este ilustrată în tabelul 3. chiar dacă nu sunt analizate în . D e e x e m p l u .4. cererea pentru bunuri n o r m a l e va creşte în cazul c o n s u m a t o r i l o r cu venituri ridicate şi va scădea în cazul c o n s u m a t o r i l o r cu venituri r e d u s e . produse care se n u m e s c b u n u r i s u b s t i t u i b i l e . Acest lucru se întâmplă şi dacă preţul bunului substituibil creşte. Produsele care tind să fie folosite î m p r e u n ă se n u m e s c produse c o m p l e m e n t a r e . şunca şi ouăle. o scădere a preţului maşinilor va face ca numărul proprietarilor d e maşini să crească şi d e c i să c r e a s c ă şi c c r c r c a d e b e n z i n ă . Scăderea preţului unui produs care este comple. Când distribuţia venitului se modifică. e s t e d e a ş t e p t a t ca ei să c u m p e r e mai mult din cât mai m u l t e produse. A u t o t u r i s m e l e şi benzina sunt a s e m e n e a produse c o m p l e m e n t a r e . crosa şi mingile de golf. De exemplu. De exemplu. se va constata o creşterc a ccrcrii pentru bunuri necesare în timpul liber. U n produs devine mai ieftin faţă de substituenţii săi dacă preţul său scade. va reduce cererea pentru lucruri folosite de copii. Fiecare din cele două situaţii vor c o n d u c e la u n c o n s u m crescut de ouă. de asemenea. U n p r o d u s pentru care cererea crcştc atunci c â n d creşte venitul se n u m e ş t e b u n n o r m a l . k J Creşterea venitului va deplasa cererea de bunuri inferioare spre stânga. Variabile de natură socială.3 şi figura 3. Doar pentru puţine produse. D a c ă atât cei care câştigă. Distribuţia venitului. cererea pentru L acele bunuri preferate de cei cărora le creşte venitul • va creşte şi va scădea în cazul consumatorilor cărora le scade venitul. Schimbări ale celorlalte produse.

camioane suplimentare de salată şi alte produse care se vând repede.se conduce mai puţin şi vor fi accidente mai puţine şi mai puţin grave • Constructorilor le convin zilele ploioase . deoarece consumatorii preferă să c u m p e r e în schimb cartofi sau mazăre. acesta va fi m a i puţin solicitat la fiecare nivel d e preţ. la I>] arată o reducere a cererii Creşterea cererii poate fi determinată de creşterea preţului unui bun substituibil. mai ales dacă se menţine mai mult de trei zile. de reducerea preţului unui bun complementar.68 cadrul accstei teorii. Un articol în The Guardian (20 iunie 1998) consideră individul responsabil de obţinerea alimentelor de la magazin la timp şi în cantităţile potrivite în cazul unei schimbări bruşte de temperatură de la frig la foarte cald: punctul ţintă este 40 de grade. dc creşterea preţului unui bun complementar. vânzările pot creşte între 70 şi 225% la o schimbare mare de temperatură. Figura 3 .ei întrerup lucrul. a b a n d o n â n d particularizarea (cuvântul "ouă"). produse la care "rafturile erau goale pentru micul dejun". de reducerea venitului. dar şi de umiditate • Ploaia şi temperaturile joase avantajează asigurătorii . M â i n e însă citiţi că — Caseta 3. Dacă există schimbări ale gustului în f a v o a r e a unui produs. indiferent în ce unităţi se exprimă.2. dar au o nouă afacere. Modificări ale gustului. d e t e r m i n â n d o deplasare spre stânga a curbei cererii. pot influenţa m a j o r cererea. reparaţiile şi înlocuirile de acoperişuri • Cu fiecare grad Celsius mai puţin se adaugă 4% la cererea de gaz şi creşte cererea de electricitate cu aproximativ 5. O reducere a cererii poate fi determinată de reducerea preţului unui bun substituibil. acesta va fi cerut mai mult la fiecare nivel de preţ. C a s e t a 3.care au efecte economice diferite. P r o b l e m e meteorologice Şi alţi factori în afară de preţ şi venituri influenţează cererea. Pentru produse ca îngheţata. dacă are loc o m o d i f i c a r e a gustului în d e f a v o a r e a produsului.suficient pentru a furniza energie la întreg ţinutul Sheffield. o deplasare de la D. iar termenul preţ trebuie înţeles ca preţ în lire pe unitatea de cantitate pentru acelaşi produs. dc redistribuirea venitului în defavoarea grupurilor care preferă acel bun sau de o modificare a gusturilor in defavoarea bunului. In contrast. de creşterea venitului.2 i l u s t r e a z ă i n f l u e n ţ a m a j o r ă p e c a r e v r e m e a o exercită asupra cererii.S Deplasări ale curbei cererii O deplasare a curbei cereriidelaDllaDlaratăo creştere a cererii. de redistribuirea venitului în favoarea grupurilor care preferă acel bun sau de o modificare a gusturilor în favoarea bunului. preţul în creştere al m o r c o v i l o r r e d u c e cererea curentă d e morcovi. Mai jos sunt prezentate unele modalităţi în care articolul consideră că vremea afectează cererea din Marea Britanie: • Vânzările de băuturi reacţionează imediat la schimbările de temperatură • După două zile de vreme bună ne putem gândi să cumpărăm o bicicletă. La o schimbare bruscă de temperatură trebuie să se asigure cantităţi mai mari de băuturi răcoritoare. dar este necesar să fie frumos mai mult de o săptămână pentru a cumpăra loţiune de plajă • Curios. O b s e r v a ţ i c ă . d e o a r e c e a d o p t ă m un n u m ă r d e generalizări. a m r e d e n u m i t axele noaste " p r e ţ " şi "cantitatc".5 prezintă u n rezumat al dezbaterii noastre r e f e r i t o a r e la c a u z e l e d e p l a s ă r i i c u r b e i c e r e r i i . iar vânzătorii trebuie să ţină pasul cu aceste cauze noneconomice . băuturile răcoritoare şi salatele. deplasând prin u r m a r e curba cererii spre dreapta. Cele două Să presupunem că citiţi în ziarul de astăzi că preţul m o r c o v i l o r a crescut din c a u z a cererii unei cantităţi mai mari de m o r c o v i p e piaţă.000 megawaţi . M i ş c a r e a de-a lungul curbei faţă ' de deplasarea curbei cererii \ principiile economiei1127 Figura 3. Termenul cantitate trebuie înţeles ca fiind cantitatea pe o perioadă de timp. . vremea caldă determină creşterea vânzărilor la coleslaw simplu mai mult decât la coleslaw cu ananas • Vânzarea de băuturi răcoritoare depinde nu numai de căldură.

deoarece au devenit mai scumpi. extensia referindu-se la ceea ce noi am numit o creştere a cererii şi contracţia la o scădere a cererii. afirmaţii par să fie contradictorii.^principiile economiei 69 curbe a cererii pentru m o r c o v i . a d i c ă o s c h i m b a r e în cantitatea care se va c u m p ă r a la orice nivel al preţului. Creşterea în continuare a venitului mediu m ă reşte cererea de la valorile indicate în coloana (3) la cele din coloana (4). să privim din nou Tabelul 3. curba ccrerii trebuie să se fi deplasat spre dreapta. o mişcare în sus pe curba cererii este denumită scăderea cantităţii cerute. indicând faptul că se cer mai mulţi m o r c o v i p e n t r u f i e c a r e nivel d e p r e ţ . Prima. aşa c u m v o m vedea mai departe în acest capitol. fiecare firmă trebuie să ia decizii importante. să facem cunoştinţă cu agenţii responsabili. economiştii au dezvoltat un vocabular specializat pentru a deosebi deplasări ale curbelor de mişcări de-a lungul curbelor. a doua. Pentru a preveni o c o n f u z i c cauzată de cele două relatări din ziar. o a n u m i t ă cantitate cerută. Modificări ale ccrerii se r e f e r ă la o d e p l a s a r e a î n t r e g i i c u r b e . Pot fi ambele afirmaţii adevărate? Răspunsul este afirmativ. p r i n u r m a r e . unde o scădere a preţului de la 2 lire la 1. Clienţii firmei pot fi alte firme. ca şi c u m ca s-ar constitui dintr-un singur individ. ccl în primul rând. deoarece se cer din ce în ce mai mulţi morcovi la fiecarc nivel de preţ. Acest lucru determină o mişcarc în sus şi spre stânga de-a lungul oricărei O r i c e p u n c t de p e c u r b a cererii reprezintă o anumită cantitate care se v i n d e la u n anumit preţ.3. k " Mişcarea în jos pe curba cererii este considerată o creştere a cantităţii cerute. . Prima se referă la o deplasare a curbei cererii. asociază un preţ în creştere cu o cerere în scădere. Acest fapt explică al doilea anunţ din ziar. Teoria e c o n o m i c ă e l e m e n t a r ă a t r i b u i e f i r m e l o r câteva însuşiri esenţiale. Ceea cc se află în spatele celor două relatări ar putea fi rezumat după c u m urmează: 1 O creştere a populaţiei deplasează curba cererii pentru morcovi spre dreapta. A c e a s t ă deplasare. »> OFERTA bunurile pe care le vinde. Pentru motive evidente. Preţul r i d i c a t al m o r c o v i l o r f a c e ca f i e c a r e consumator să reducă din cantitatea de morcovi pe carc o c u m p ă r ă . scăderea cererii înseamnă că întreaga curbă a cererii se deplasează spre stânga. Aceasta se referă la o m i ş c a r e de-a lungul unei curbe a cererii dată şi reflectă o modificare între două cantităţi specifice cumpărate. consumatori sau chiar statul. Acest fapt explică primul anunţ din ziar. Cererea se referă la întreaga curbă a cererii. . Avem în vedere mai întâi afirmaţia potrivit căreia creşterea preţului morcovilor a fost cauzată de o cerere crescută de morcovi. a doua se referă la o mişcare de-a lungul curbei cererii ca răspuns la o schimbare de preţ. Firme şi motivaţii în teoria preţului de piaţă.. una înainte de creşterea preţului şi alta după. Această afirmaţie se referă la o deplasare a curbei cererii pentru morcovi. Apoi a v e m în vedere faptul că se cumpără tot mai puţini morcovi. în acest caz. Accst lucru facc ca firma să fie tratată. firma este agentul care reprezintă oferta. Acccaşi diferenţă apare în Figura 3. O m i ş c a r e de-a lungul curbei cererii este d e n u m i t ă o s c h i m b a r e în cantitatea cerută 5 . cu comportamentul pc care urmează să-1 studiem. Pentru a ilustra această terminologie.5 lire măreşte cantitatea cerută de la cea indicată în punctul X la cea indicată în punctul W.4. La nivelul iniţial al venitului. k * Creşterea cererii înseamnă că întreaga curbă a cererii s-a deplasat spre dreapta. O creştere în venitul total al consumatorilor măreşte cererea reflectată prin deplasarea de la poziţia D 0 la poziţia D.500 la 77.5 lire măreşte cantitatea cerută d e la 67. o descreştere a preţului de la 2 lire la 1.500 duzini pe lună. în primul rând. o firmă este adesea d e n u m i t ă producător. E a r e p r e z i n t ă . d e o a r e c e ele se referă Ia d o u ă lucruri diferite. Ea este definită ca o unitate care foloseşte factori de p r o d u c ţ i e p e n t r u a p r o d u c e ' Există o terminologic alternativă în care o deplasare a curbei ccrerii se numeşte extensie sau contracţie a cererii. este expresia creşterii preţului morcovilor. asociază un preţ în creştere cu o cerere crescută. Aceasta va duce la creşterea preţului morcovilor (pentru raţiuni pe carc le v o m studia în curând în detaliu).

unde q este cantitatca oferită din produsul n. deoarece Capitolul 9 va elucida această dificultate! Combinaţia preţ-cantitate oferită.70 puţin în teoria elementară. ceea ce trebuie să observăm este că raţiunea de bază din spatele acestei relaţii este modul în care c o s t u r i l e se c o m p o r t ă . ca unitatea individuală de comportament în producţic sau pe latura ofertei de produse. Preţul produsului 2. Preţurile factorilor de producţie 3. aşa cum se prezintă în Tabelul 3. Este evident că firma nu va considera că este profitabil să mărească producţia dacă nu poate cel puţin să acopere cheltuielile suplimentare pe care le angajează. în mod obişnuit. Astfel. F n este o prescurtare a . în capitolele ulterioare vom studia comportamentul firmelor individuale şi comportamentul individual agregat pentru a obţine oferta de piaţă. suntem preocupaţi doar de relaţia q' n = S ( p J . costul pentru o producţie de 101 unităţi pe săptămână poate fi de 1 £. în acest capitol. firmele pe piaţa factorilor sunt cumpărătorii.. Pe piaţa factorilor.. în Capitolul 9 vom deduce această ipoteză din observaţii de bază legate de comportamentul firmei.. p este preţul acelui produs. întreprindem un scurt studiu al ofertei. stabilind numai ceea ce este nccesar pentru teoria preţului. toţi ceilalţi factori fiind constanţi. In al doilea rând. pe când dacă producţia este deja de 200 de unităţi. sunt trei determinanţi majori ai cantităţii oferite: 1. cât de mult doresc firmele să vândă într-o perioadă de timp. în calitate de producători. de exemplu. este suficient să stabilim ipoteza potrivit căreia cantitatea din orice produs pe care o firmă o va produce şi o va oferi spre vânzare este în relaţie pozitivă cu preţul produsului. ceteris paribus. exact cum consumatorul este tratat ca unitatea individuală de comportament în proccsul consumului sau pe latura cererii. Pc măsură ce creşte preţul produsului. Nu vă îngrijoraţi dacă acest lucru nu pare destul de evident. pe m ă s u r ă ce producţia se schimbă. iar indivizii sunt vânzătorii. F. ca un comportament agregat al tuturor firmelor dintr-o anumită piaţă. Oferta este un flux dorit. Nivelul tehnologic determină forma funcţiei S. cetcris paribus.F. Nivelul tehnologic Această listă poate fi rezumată în funcţia ofertei: <?n=S(p„. Acest scop al maximizării profitului este analog cu scopul consumatorului de maximizare a utilităţii. este necesar ca preţurile să fie din ce în ce mai mari pentru a convinge firma să producă din cc în cc mai mult. sunt principalii utilizatori de servicii şi factori de producţic. economiştii susţin că finnele. firma poate să acopere costurile sporite producând din ce în cc mai multe unităţi. \ principiile economiei1127 preţurilor tuturor factorilor de producţie. costul pentru o creştere a producţiei cu încă o unitate tinde să fie mai marc. Pentru scopurile prezente.. Pentru moment.. nu cât vând ele efectiv. rolurile firmelor şi ale indivizilor sunt inversate faţă de ceea ce ele reprezintă pe piaţa bunurilor. dacă firma produce deja 100 de unităţi pe săptămână. este suficient să mergem direct la oferta de piaţă. în Capitolul 13 vom vedea ce se întâmplă dacă firmele au alte scopuri decât maximizarea profitului. adică creşte când preţul produsului creşte şi scade când preţul produsului scade.. între timp.F). Drept urmare. Ofertă şi preţ în cazul unei teorii simple a preţului. când aceasta creşte la 201 unităţi. Rezultatul este o asociere pozitivă dintre preţul pieţei şi producţia firmei. Despre această relaţie vom spune mai multe lucruri în capitolele care urmează. şi aceasta cu cât este mai marc producţia.. Economiştii consideră că firmele iau dccizii având în minte un singur scop: să obţină un profit cât se poate de marc..4 este analoagă cu cea a Natura ofertei Cantitatea dintr-un produs pe care firmele sunt capabile şi doresc să-1 ofere spre vânzare se numeşte cantitatea oferită. Prin urmare.. r Determinantele cantităţii oferite: funcţia ofertei Pc o anumită piaţă. costul poate fi de 2 £. trebuie să ştim cum variază cantitatea oferită în funcţie de preţul produsului. (Este de reamintit că forma funcţiei se referă precis la relaţia cantitativă dintre variabilele din dreapta ecuaţiei şi cele din stânga). unde aceştia sunt vânduţi şi cumpăraţi.

simbolul Y indică că dacă preţul ar fi 2.00 Cantitate oferită (mii duzină pe lună) 5.6 Curba ofertei pentru ouă Această curbă prezintă legătura dintre preţul ta ouă şi cantitatea oferită.5 şi reprezentat grafic în Figura 3. cantitatea care este oferită la preţul de 2. Acest lucru este ilustrat în Tabelul 3...5 140. în tabel oferta din coloana (2) şi (3) sc modifică la cea relatată în coloana (2) şi (4).50 3. Cele şase puncte corespund celor şase combinaţii preţ-cantitate din Tabelul 3. Curba ofertei..50 5.. cu cât va fi mai m a r e preful oricărui Tabelul 3. .50 2.00 / / V y y . r 3 50 300 s tl' * w y. Creşterea cantităţii o f e r i t e apare ca o deplasare spre dreapta a curbei ofertei. ' .4. • .0 3.00 100. iar scădcrca cantităţii oferite apare ca o d e p l a s a r e spre stânga.50£ pe duzină creşte de la 115.5 Deplasarea curbei ofertei O deplasare a curbei ofertei î n s e a m n ă că pentru ficcarc preţ se o f e r ă o cantitate diferită. Curba reprezentată prin unirea acestor puncte (notată S) reprezintă curba ofertei.0 X' x 2. De exemplu.6. Reiese clar din context că atributul "de piaţă" este în mod obişnuit omis. hrană.5 Două alternative ale ofertei pentru ouă Preţ ouă Cantitatea oferită Noua cantitate (£/duzină) iniţial oferită (mii duzini/lună) (mii duzini/lună) (5) (3) (4) <21 IV 0.50 77.0 z z O creştere a ofertei înseamnă că este oferită o cantitate mai mare lafiecarepreţ. . Astfel. O creştere similară are loc la ficcare preţ (nivel al preţului).0 Y1 115. ceteris paribus.0 46. panta pozitivă a curbei ilustrează o relaţie directă Intre preţ şi cantitatea oferită. I 1 127 Preţul de piaţă şi cantitatea oferită sunt în relaţie pozitivă unul cu celălalt. Aici sunt înregistrate cantităţile pe care producătorii doresc să le producă şi să le vândă la un n u m ă r alternativ de preţuri.0 76.0 120.000 dc duzini pc lună. Astfel. toate curbcic ofertei sunt curbe ale pieţei care arată comportamentul agregat alfirmelorde pe piaţă. producătorii ar dori să vândă 115. aşa c u m apare în Figura 3. independent de cantitatea p e care consumatorii doresc să o cumpere. maşini pentru sortatul o u ă l o r .2.0 115. Aceasta este expresia grafică a următoarei afirmaţii: * Deoarece noi nu avem în vederefinneindividuale în acest capitol.000 duzini de ouă pe lună.0 28..000 de duzini la 132.50 132. Dc exemplu. <o a 3 o <9 2 00 t 50 1. Curba trasată prin ccle şase puncte este c u r b a o f e r t e i pentru ouă.5 100. l .0 77. Tabelul 3..50£ duzina.5 102.c u m ar fi în cazul producătorului d e ouă.7..8 şi în cele c e urmează. Ea arată cantitatea produsă şi oferită spre vânzare la fiecare preţ existent 4 . combinaţiei preţ-cantitate cerută din tabelul 3. V. Tabelul arată cantităţile pe care producătorii doresc să le vândă la diferite preţuri.0 122.50 1.0 Y 2. pui.. C e l e şase p u n c t e c a r e c o r e s p u n d celor şase combinaţii prcţ-cantitate prezentate în tabel sunt reprezentate grafic în Figura 3. Preful inputurilor. Ceteris p a r i b u s cu cât e s t e m a i m a r e p r e ţ u l i n p u t u r i l o r necesare producţiei.s u n t inputuri pentru firmă. arc o pantă pozitivă.00 2. 20 y ă.00 1. se va deplasa întreaga curbă a ofertei pentru acel produs.00 122.8 U' U V V 1.6. c u atât va fi m a i m i c profitul o b ţ i n u t d e firmă în u r m a f a b r i c ă r i i p r o d u s u l u i respectiv.0 w w 1. Cauzele posibile ale acestor deplasări sunt prezentate sintetic în Figura 3.\ principiile economiei . Tot ceea c c o f i r m ă foloseşte în procesul de producţie . .i z . Ori de câte ori se produce o schimbare în oricare din variabile (altele decât preţul produsului) care să k afecteze cantitatea de produse pe care firmele sunt dornice să o producă şi să o vândă.00 46. 0 40 60 80 100 120 140 Cantitate ouă (mii duzini pe lună) Figura 3. Şi în cazul deplasării curbci ofertei există o regulă generală importantă similară cu cea menţionată pentru curba cererii.4 Oferta pieţei pentru ouă Simbol U V W X Y Z Pref (£ pe duzină) 0. m u n c ă .

şi o reducere a ofertei. la S/ arată o creştere a cantităţii oferite la fiecare nivel de preţ.00 = 1. Deoarece profitabilitatea crescută d u c c la producţie crescută.7 Duuă curbe ale ofertei pentru ouă Deplasarea la dreapta a curbei ofertei de ta S. C e e a ce este p r o d u s şi felul în care este p r o d u s depinde în orice m o m e n t de tehnologiile f o l o s i t e .000 duzini la 76.50 3. Spre exemplu. acelaşi lucru se î n t â m p l ă şi cu cantităţile d e p r o d u s e oferite. cantitatea oferită creşte de la 46. Mişcarea de-a lungul curbei ofertei ' versus deplasarea curbei ofertei Ca şi în cazul cererii. A d o p t ă m aceeaşi terminologie ca şi în c a z u l c e r e r i i : c a n t i t a t e a o f e r i t ă se r e f e r ă la o anumită cantitate de produs furnizată la un anumit preţ. cu atât va fi mai mică cantitatea p e care firma o v a p r o d u c e şi o va oferi spre vânzare la fiecare nivel al preţului produsului. această s c h i m b a r e va deplasa c u r b a ofertei spre dreapta. Cantitate ouă (mii duzini pe lună) Figura 3.8. denumită contracţia ofertei. o deplasare de la St la S} indici o reducere a ofertei Creşterea ofertei poate fi determinată de îmbunătăţiri tehnologice sau reduceri ale costurilor factorilor de producţie determinante în producerea acelui bun. iar o f e r t a se referă la relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită.7 şi 3. indicând că se va oferi o cantitate mai mică spre vânzare din acel produs la fiecare nivel de preţ. 1 Ca şi în cazul cererii. . este esenţial să distingem între o mişcare de-a lungul curbei ofertei (cauzată de o schimbare a preţului produsului) şi o deplasare a întregii curbe (cauzată de o altă schimbare decât preţul produsului). § Creşterea preţului unui input va deplasa curba ofertei spre stânga. există o terminologie alternativă care se referă la o creştere a ofertei. denumită extensia ofertei. C â n d vorbim dc o schimbare în cantitatea oferită.8 Deplasări ale curbei ofertei O deplasare a curbei de la St la S. indicând o dorinţă crescută din partea producătorului de a p r o d u c e şi a oferi spre vânzare acel produs la orice preţ posibil. input folosit de firmă. D e .50 3 f 1. O schimbare de tehnologie care reduce costurile va atrage profituri m a i ridicate pentru fiecare nivel d e preţ al produsului respectiv.72 3.000 duzini pe lună. o scădere a preţului unui input va deplasa curba ofertei spre dreapta. la preţul de I £.00 ? 2. când vorbim de o creştere sau dc o descreştere a ofertei. Reducerea ofertei poate fi determinată de creşterea costurilor factorilor de producţie determinante în produccrca bunului sau de modificări tehnologice care conduc la creşterea costurilor de producţie (deşi astfel de modificări sunt rare).50 •g 1 2. . c u n o ş t i n ţ e l e şi tehnologiile d e p r o d u c ţ i e se s c h i m b ă . Tehnologia. ne referim de fapt la deplasări ale curbei ofertei de genul cclci ilustrate în Figurile 3.50 0 20 40 60 80 100 120 140 Figura 3.a l u n g u l t i m p u l u i . ne referim dc fapt la o deplasare de la un punct de pe curba ofertei la un alt punct pe aceeaşi c u r b ă 5 .00 CL \ principiile economiei1127 o 0. indică o creştere a ofertei. Astfel.

5 Până acum a m considerat cererea şi oferta în mod separat.5 -52.0 115.t.0 77.0 Cantitate oferită (mii duzini/lună) cerere Cantitate cerută cantitate oferită (mii duzini/lună) 105. cu cât preţul este mai mic. iar cantitatca oferită este aceeaşi.5 62. C a n t i t a t e a c e r u t a şi c a n t i t a t e a o f e r i t a la d i v e r s e p r e ţ u r i Să c o n s i d e r ă m întâi punctul în care cele două curbe din Figura 3.00 2.50 3. termenul d e s e m n e a z ă un loc fizic u n d e produsele erau vândute şi cumpărate. Tabelul 3.4 Figura 3. Pe parcurs însă. ' Prin preţul de piaţă. o p i a ţ ă p o a t e fi definită ca o zonă în care cumpărătorii şi vânzătorii negociază s c h i m b u l unor p r o d u s e sau grupe de produse. Aceasta este de fapt o definire sumară a ceea ce economiştii n u m e s c pieţe perfect competitive. A j u n g e m acum la o problemă-chcie: cum interacţionează cele două forţe pentru a determina preţul? Conceptul de piaţă Pieţele sunt concepte economice fundamentale. la un preţ mai ridicat apare exces de ofertă. ceea cc se poate interpreta şi ca un deficit de cerere. 5. . Este uşor d e văzut.50 lire cantitatea cerută depăşeşte cantitatca oferită.6. nu va mai exista un alt preţ pentru care cantitatea oferită să fie egală cu cantitatea cerută.5 60.0 77. Cantitatea cu care ccrcrea depăşeşte oferta se n u m e ş t e exces d e c e r e r e şi se defineşte prin diferenţa dintre cantitatea cerută şi cantitatea oferită ( q d . şi preţul de echilibru Preţ (£pe duzină) 0. L a acest preţ consumatorii doresc să c u m p e r e exact aceeaşi cantitate pe care producătorii doresc să o v â n d ă . 5 0 0 de duzini. astfel că nu există nici exces de cerere.2 şi 3. ^ Analiza grafică a pieţei în Tabelul 3.50£. teoriile despre comportamentul pieţei s-au extins în aşa fel.6 Combinaţiile preţ-cantitate pentru cererea şi oferta de ouă. La aceste preţuri cererea de c u m p ă r a r e a consumatorilor depăşeşte dorinţa de vânzare a producătorilor.0 -32.00 Canútate cerută (mii duzini/lună) 110. î n c e p â n d cu Capitolul 12 vom lua în consideraţie comportamentul pieţelor care nu răspund accstei cerinţe. Pentru s c o p u r i l e p r e z e n t e . Preţul de echilibru este dc 1. Aceste date sunt preluate din Tabelele 3. Conceptul de "piaţă a grâului" extinde punctul nostru de vedere cu mult dincolo de ideea unui singur loc în c a r e c o n s u m a t o r u l m e r g e şi cumpără. că la toate preţurile mai mici de 1. De aceea trebuie să fie posibil ca vânzătorii şi cumpărătorii să comunice unii cu alţii şi să ajungă la înţelegeri semnificative cu privire la întreaga piaţă. Iniţial.5 Echilibrul există când cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită. Mai mult.5 62. nici exces de ofertă. şi puteţi verifica şi în alte exemple.50 lire.0 46. cele şase punctc de pe curba cererii sunt marcate cu litere mari. Pieţele individuale diferă în funcţie de gradul de concurenţă dintre diverşii cumpărători şi vânzători.6 sunt prezentate combinaţiile preţcantitate ale cererii şi ofertei din Tabelele 3.0 0.5 100. în timp ce cele şase puncte de p e curba ofertei sunt marcate cu litere mici. în cazul în care curba cererii are panta negativă şi curba ofertei are panta pozitivă pentru toate valorile. cu atât este mai mare diferenţa dintre cerere şi ofertă.4.). cât şi Tabelul 3.50 lire cantitatea cerută este de 7 7 .0 90. Să considerăm a c u m preţuri mai mici de 1. In următoarele câteva capitole ne v o m referi la pieţe în care numărul cumpărătorilor şi vânzătorilor este suficient de mare şi nici unul nu are o influenţă considerabilă asupra preţului.• principiile ^ economiei 65 FORMAREA PREŢULUI .0 122.q s ).50 2. c u m ar fi grîul.2 şi 3.00 1. Acest lucru este prezentat în ultima coloană din Tabelul 3. pot fi cumpărate oriunde în lume la u n preţ care tinde să fie uniform.50 1.5 67.9 se intersectează. La un preţ mai scăzut apare exces de cerere.6 arată că la preţul de p i a ţ ă ' de 1.0 44.9 ilustrează atât curba cererii. încât p r o d u s e . cât şi a ofertei într-un singur grafic. Atât figura. a se înţelege pre/ul de echilibru (n. fiecare literă referindu-se la un preţ comun ambelor curbe.

Preţul de 1. firmele nu sunt capabilc să vândă întreaga cantitate pe care ar dori să o vândă. cumpărătorii. trebuie să facem alte două precizări. Acest lucru se poate observa şi din ultima coloană a Tabelului 3. sc manifestă excesul de ofertă şi o presiune de reducere asupra preţului. Modificări ale preţului când cantitatea cerută diferă de cantitatea oferită Ori de câte ori există un exces de ccrere.74 D Z 1Y! s \ principiile economiei1127 z rl * V \ / f \v \ V * \ u \ \ 0 20 ¿0 60 50 100 120 140 Cantitate ouă {mii duzini pe tună) Figura 3. Presiunile exercitate asupra preţului sunt reprezentate de săgeţile verticale. Pentru oricare dintre aceste motive sau pentru ambele preţul va scădea. La un pre| de 1. Consumatorii individuali.50 lire duzina nu există nici un exces de cerere care să creeze penurie şi nici un exces de ofertă care să creeze un surplus de marfă. ori de câtc ori oferta este în exces.50 lire. Preţul de echilibru Teoria ne spune deci că orice preţ al ouălor mai mare de 1. Spunem că piaţa este în echilibru când cantitatca ccrută este egală cu c a n t i t a t e a o f e r i t ă . este preţul spre care tinde preţul real de piaţă. La preţul de 1. se foloseşte termenul de exces de ofertă pentru a indica cererea exccsivă negativă şi măsoară cantitatea prin care oferta depăşeşte cererea ( q s . în final. Producătorii. Termenul "echilibru" înseamnă o stare de echilibru şi apare atunci când cumpărăturile dorite sunt identice cu vânzările dorite. să considcrăm preţurile mai mari de 1. observând afluxul de mărfiiri nevândute. pot oferi preţuri superioare în efortul lor de a obţine mai multe bunuri. neputând să vândă o parte din produsele lor. consumatorii nu sunt capabili să c u m p e r e întreaga cantitate pe care ar dori să o cumpcre. întâi. în mod normal. . precizăm că. Se poate uşor observa. piaţa este în dezechilibru. care pot vinde mai mult decât producţia lor curentă. cantitatea cerută (punctul W) este egală cu cantitatea oferită (punctul w). Acest preţ sc numeşte p r e ţ u l de echilibru: preţul pentru care cantitatea ccrută este identică c u c a n t i t a t e a o f e r i t ă . atunci când cererea este prea mare.5£ pe duzină. La prejuri situate peste cel de echilibru. vor înccpc să Ie o f e r e spre v â n z a r e la preţuri m a i mici. vor începe să ofere preţuri mai mici.50 lire pe duzina tinde să crească. Mai mult. în timp ce oricare alt preţ sub 1. La preţuri situate sub cel de echilibru. A s t f e l .50 lire. preţui pieţei va scădea. acolo unde se intersectează curba cererii şi a ofertei.qs < 0).q d ) . cantitatea oferită d e p ă ş e ş t e cantitatea cerută. Cum vor reacţiona? Pentru a dezvolta o teorie asupra modului în care piaţa se comportă în faţa unui exces de cerere sau de ofertă. Cantitatea oferită este egală cu cantitatea cerută fără să existe tendinţa ca preţul să sc modifice. C a n t i t a t e a v â n d u t ă sau c u m p ă r a t ă la preţul d e e c h i l i b r u se n u m e ş t e c a n t i t a t e a d e e c h i l i b r u . în ambele cazuri unii agenţi nu vor fi capabili să facă ccca ce ar dori să facă. şi din nou puteţi vcrifica mai multe exemple. în al doilea rând. Producătorii. precizăm că alunei când este vorba de o ofertă prea mare. C â n d cantitatca ccrută nu este egală cu cantitatea oferită. j. La aceste preţuri consumatorii doresc să cumpere mai puţin decât vor producătorii să vândă.9 D e t e r m i n a r e a preţului de echilibru pentru ouă Preţul de echilibru corespunde intersecţiei curbelor cererii şi ofertei Punctul H indică echilibrul.50 lire cantitatea oferită d e p ă ş e ş t e cantitatea cerută. în acest caz.50 lire pe duzină tinde să scadă. Pentru oricare sau pentru ambele motive preţul va creşte. pot începe să ceară preţuri mai mari pentru cantităţile suplimentare care le produc. sc manifestă exccsul de ccrere şi o presiune de creştere asupra preţului. neputând să cumpere atât cât ar dori. preţul pieţei va creşte. cu atât este mai mare excesul uneia faţă de cealaltă. cu cât preţul este mai mare. este vorba de un exccs negativ în ce priveşte cererea (qd .6. că pentru orice preţ mai mare de 1.

Când luăm în considerare adevărul implicaţiilor. Reamintiţi-vă că o deplasare — Caseta 3. suntem preocupaţi dacâ acestea sunt sau nu deducţii corecte din punct de vedere logic. dar dovada valorii acestor extinderi este una empirică: teoria generează predicţii ce sunt conforme cu faptele? . concluzia poate fi falsă din punct de vedere empiric. Economiştii sunt preocupaţi de dezvoltarea implicaţiilor care sunt corecte în ambele sensuri: decurg în mod logic din ipotezele unei teorii şi sunt corecte din punct de vedere al faptelor. Să luăm un exemplu. deşi este o deducţie logică din ipotezele teoriei. Toate curbele cererii au pantă negativă pe intregul interval. implicaţiile teoriei cererii şi ofertei pot fi privite în două moduri diferite. 2. teoria cererii şi ofertei se aplică numai în cazurile în care nici un cumpărător sau nici un vânzător nu poate influenţa preţul pieţei. Este un fapt dovedit că predicţiile sunt compatibile cu faptele pe mai multe pieţe. D e o s e b i r i l e dintre cele d o u ă poziţii d e e c h i l i b r u t r e b u i e să r e z u l t e din s c h i m b a r e a c a r e a fost introdusă. în acest caz. Afirmaţia "o creştere a cererii de maşini va determina creşterea preţului acestora" poate fi sau nu corectă din punct de vedere empiric. Trebuie totuşi să ne amintim că aceste "legi" nu sunt nimic mai mult decât i predicţii întotdeauna deschise testării. putem trage concluzia că predicţiile sunt false. Ficcarc din aceste legi î n s u m e a z ă tot ce se întâmplă c â n d o poziţie iniţială dc echilibru este afcctată dc o d e p l a s a r e a oricărcia dintre curbe. în sensul că ele sunt contrazise de observaţiile din lumea reală. sintetizăm mai j o s principalele rezultate: Ipotezele pieţei competitive: 1. implicaţiile sunt predicţii ale evenimentelor din lumea reală. 3. putem trage concluzia că implicaţiile presupuse sunt false. Când curba cererii sau ofertei se deplasează. a j u n g â n d u . Implicaţii: 1. In primul rând. atunci o creştere a cererii de maşini va determina o creştere a preţului de echilibru" este corectă din punct de vedere logic. teoria poate să genereze predicţii folositoare.3 "Legile" cererii şi ofertei La fel ca pentru toate teoriile. Totuşi. Strict. k * Legile cererii şi ofertei La începutul acestui capitol am studiat deplasările curbei cererii şi ofertei. Propoziţia "Dacă curba cererii de maşini are panta negativă şi dacă curba ofertei are panta pozitivă. D e s p r e felul în c a r e e s t e c o r e c t să le d e n u m i m " l e g i " se discută în Caseta 3. In altele. de exemplu. Dacă una dintre presupunerile teoriei nu este empiric corectă pentru maşini. piaţa nu răspunde cererii în exces cu o creştere de preţ. în sensul că "atunci" decurge în mod logic din cele două "dacă". în special în cele ale mărfurilor de folosinţă îndelungată. nu este atât de evident că acestea sunt compatibile cu observaţiile empirice la care se referă. preţul şi cantitatea de echilibru se vor modifica. Dacă. P o r n i m de la o poziţie de echilibru şi apoi introduccm schimbarea p e care intenţionăm să o studiem. Până a c u m am construit una dintre cele mai faimoase şi puternice teorii din întreaga ştiinţă cconomică. pe c â n d o d e p l a s a r e spre stânga î n s e a m n ă că se ccre sau se o f e r ă m a i p u ţ i n p e n t r u fiecare preţ posibil pe piaţă. preţul pieţei nu va creşte. Dacâ una sau mai multe dintre ipoteze sunt incorecte din punct de vedere empiric. ca maşinile şi televizoarele. Utilizarea termenului "legile" în formularea obişnuită "legile cererii şi ofertei" sugerează că cele patru implicaţii j s-au dovedit adevărate empiric. în sensul că ele nu decurg din ipotezele teoriei. Dacă descoperim că am făcut greşeli în raţionamentul nostru. este foarte probabil ca predicţiile teoriei să fie incorecte din punct de vedere al faptelor. 3.3. Pentru a descoperi efcctelc deplasării curbei pe care d o r i m să o studiem. Se determină noua poziţie de echilibru şi se c o m p a r ă cu cea iniţială. în cc m o d o d e p l a s a r e a oricăreia dintre curbe influenţează preţul sau cantitatea? Răspunsurile la accastă întrebare sunt d e n u m i t e " l e g i " ale cererii şi ofertei. Suntem preocupaţi dacă aceste predicţii sunt sau nu deducţii corecte din punct de vedere empiric. In Capitolul 5 vom învăţa să extindem analiza cererii şi ofertei la situaţii în care acele presupuneri asupra preţurilor nu sunt adevărate pentru ofertanţi. Există un singur preţ pentru care cantitatea cerută este egală cu cea oferită: echilibrul este unic. Numai la nivelul preţului de echilibru preţul pieţei este constant.• principiile Suinar economiei 65 spre dreapta a curbei î n s e a m n ă că se c e r e sau se oferă mai mult pentru fiecare preţ posibil p e piaţă. Toate curbele ofertei au pantă pozitivă pe întregul interval. în al doilea rând. sunt deducţii logice pornind de la un set de ipoteze comportamentale.s e la stabilirea unui nou echilibru. concluzia poate fi falsă din punct de vedere empiric: deşi o creştere în cererea de maşini va crea o cerere în exces. 2. Preţurile se modifică dacă şi numai dacă se manifestă un exces de cerere: cresc dacă excesul de cerere este pozitiv şi se reduc în situaţia inversă. d e o a r e c e toate celelalte variabile au r ă m a s aceleaşi. f o l o s i m m e t o d a staticii c o m p a r a t i v e .

cu noul punct de echilibru la E0. — C a s e t a 3 . cât şi a cantităţii cumpărate şi vândute. Totalul vânzărilor a fost de sub 60 milioane S comparativ cu 500 milioane £ anul trecut. A n a l i z a a c e s t e i figuri g e n e r a l i z e a z ă exemplul nostru concret despre ouă. preţurile cresc când cererea este mare şi scad când oferta este mare". \ principiile economiei1127 2 O s c ă d e r e a cererii pentru un produs (o deplasare spre stânga a curbei cererii) cauzează atât o scădere a preţului de echilibru. la intersecţia cărora se formează punctul de echilibru (E. spune scepticul. L e g i l e c e r e r i i şi o f e r t e i s u n t : 1 O creştere a cererii pentru un produs (o deplasare spre dreapta a curbei cererii) cauzează atât o creştere a preţului de echilibru. cât şi o creştere a cantităţii vândute şi cumpărate. . "Şi aceasta este realitate".). şi o cantitate q r O reducere a ofertei deplasează curba în poziţia S0. 4 O scădere a ofertei pentru un produs (o deplasare spre stânga) a curbei ofertei cauzează atât o creştere a preţului de echilibru. cu un preţ p0 şi o cantitate q 0 . "Aratâ-mi". cere scepticul. O reducere a cererii deplasează curba în poziţia D0. cât şi o descreştere a cantităţii vândute şi cumpărate. • Preţul cashew kernels a scăzut cu aproape 6% în 10 luni. curbele ofertei au pante pozitive. Preţul se reduce la p0 şi cantitatea la q^. In secţiunca (ii) să presupunem că iniţial curbclc cererii şi ofertei sunt D şi S. cu un preţ p. Pentru că s c o p u l e s t e d c a a p l i c a a n a l i z a în l e g ă t u r ă c u o r i c e p r o d u s . cu noul punct dc echilibru la E r Preţul creşte la p şi cantitatea la q.. In secţiunca (i) să presupunem că iniţial curbele cererii şi ofertei sunt D. "Dar în realitate?". cu noul punct de cchilibru la E r Preţul se reduce la p. Multe picturi oferite nu au fost vândute şi acelea care s-au vândut au fost mult sub preţul estimat. • Preţurile petrolului cresc pentru ca producătorii să reducă producţia (iulie 1998). 4 C e r e r e a şi o f e r t a : c e s e î n t â m p l ă c u a d e v ă r a t "Teoria cererii şi a ofertei nu este de-ajuns".. cât şi a cantităţii vândute şi cumpărate. a x a o r i z o n t a l ă e s t e p u r şi s i m p l u d e n u m i t ă " c a n t i t a t e " şi a x a v e r t i c a l ă " p r e ţ " . în secţiunca (i) să presupunem că iniţial curbele cererii şi ofertei sunt D0 şi S. spune economistul. şi S. spune economistul. Producţia creşte şi preţurile scad (iunie 1995). cu un preţ p. "Dar aceasta este teorie". la intersecţia cărora se formează punctul de echilibru (E ( ). "dar spune-mi ce se întâmplă cu adevărat". doi din cei mai mari exportatori din lume. Preţul creşte la p0 şi cantitatea se reduce la q. deoarece Vietnamul a început să "provoace" India şi Brazilia. curbele cererii au pante negative. 0 creştere a ofertei deplasează curba în poziţia S. Economistul a prezentat următoarele pasaje din presă: • Ţările OPEC nu au reuşit sâ se înţeleagă asupra volumului de producţie. Creşterea ofertei. • Cât de profundă este criza pieţei operelor de artă? Vânzările lucrărilor de artă contemporană. insistă scepticul.. 3 O creştere a ofertei pentru un produs (o deplasare spre dreapta a curbei ofertei) cauzează atât o scădere a preţului de echilibru. şi cantitatea crcştc la q r Reducerea ofertei. la intcrsccţia cărora se formează punctul de echilibru ( E j ... "Ce se întâmplă cu adevărat". 0 creştere a ccrcrii deplasează curba în poziţia D. In secţiunea (ii) să presupunem că iniţial curbele cererii şi ofertei sunt D şi S^ la intersecţia cărora se formează punctul de echilibru (EJ. Reducerea cererii. cu un preţ p0 şi o cantitate q 0 . şi o cantitate q .10 "Legile" cererii şi ofertei Efectele deplasărilor curbei cererii fi ofertei asupra cantităţii şi preţului de echilibru poartă numele de legile cererii şi ofertei Creşterea cererii. ii ii 1« «i Cantitate Cantitate Figura 3.76 C e l e patru legi ale cererii şi o f e r t e i s u n t p r e z e n t a t e în F i g u r a 3 . cu noul punct dc echilibru la E0. impresioniste şi moderne se găsesc la licitaţiile din săptămâna aceasta. 1 0 .

Cererea redusă în Asia a determinat ca afacerea produselor Hitachi să alunece spre pierdere. NEC şi Mitsubishi au fost lovite de contracţia de anul trecut a pieţei japoneze de calculatoare personale. scăderea preţurilor asociată cu reducerea costurilor ar trebui sâ nu fie dificilă. ca jocurile multimedia şi programele educaţionale. tehnologia producerii calculatoarelor evoluează rapid. fără îndoială. Lipsa s-a transformat rapid in surplus şi preţul cipului de memorie ( D-RAM) . In 1996.. lider în electronice. Dar din lupta producătorilor pentru protecţia cotei de piaţă.. Această creştere a cererii s-a datorat sporirii posibilităţii de obţinere a preţului redus al produselor complementare de soft. ei îşi păstrează profitabilitatea. Care este explicaţia? într-o perioadă normală.. dar nu şi curba ofertei. curba cererii a încetat să se mai deplaseze spre dreapta. analiştii au estimat o creştere record şi producătorii din 12 fabrici nu puteau acoperi planul de un miliard din valoarea de cipuri. Preşedintele Asociaţiei Ţărilor Producătoare de Cafea spunea că lipsa ofertei cu preţuri mici va mai dura o vreme. • Cererea mare pentru alunele Macadam a produs o creştere a preţului peste preţul alunelor concurente. încât a existat o criză. In primul rând. a fost lovită de un triplu colaps în preţurile semiconductoarelor. care se deplasează în anumite perioade. pe măsură ce progresul tehnic a continuat sâ reducă costurile de producţie.. Al doilea element este panta negativă a curbei cererii. ca şi vânzările produselor Mitsubishi.. curba ofertei a continuat să se deplaseze spre dreapta în perioade succesive. Ceteris paribus. Preţurile la cipuri scad şi cantitatea cerută creşte. dar ar trebui să fii capabil să spui care extrase ilustrează unul din cele patru formulări ale economistului despre "ce se întâmplă într-adevăr". De atunci.5 P i a ţ a c i p u r i l o r de c a l c u l a t o r Conform unui articol din Financial Times (28 iunie 1996). preţurile pieţei internaţionale au scăzut sub pragul de rentabilitate al unor producători din Asia. Oricum. influenţa primară este deplasarea spre dreapta a curbei ofertei în lungul unei curbe a cererii care rămâne neschimbată. Au trecut numai 9 luni de când industria mondială de semiconductoare a început să progreseze.• principiile economiei 65 Preţurile la cafea la Bursa de Mărfuri de la Londra au înregistrat o creştere spectaculoasă. pe măsură ce costurile au scăzut. — C a s e t a 3. cantitatea oferită de-a lungul curbei ofertei existente în acel moment. aşa cum am discutat mai sus. preţurile au continuat sâ fie descrescătoare.. o cerere nemaiîntâlnită a consumatorilor interni şi crizele economice în Asia. situându-le peste nivelul lor de la începutul anului. Observaţi că sporirea preţului asociat cu un boom temporar al cererii între 1992 şi 1995 ar fi crescut cantitatea oferită pe fiecare din curbele deplasate spre dreapta. Un producător mare are de gând să dubleze dimensiunea livezii în următorii cinci ani. în această situaţie este perioada între 1992 şi 1995 când preţurile cipurilor au crescut uşor înainte de a scădea rapid în 1996.a scăzut cu 65% in ultimele 6 sau 7 luni. . în ciuda scăderii preţului. Exemplul punctează două elemente-cheie ale dezvoltării pe această piaţă.. Aceasta determină deplasarea continuă a curbei ofertei spre dreapta. 29 mai 1998) a arătat că descreşterea preţurilor a continuat aşa cum era de aşteptat: Performanţa conglomeratului japonez.. atât o industrie în extindere. Dar când cererea scade.cipul de bază al memoriei pentru PC-uri . Tendinţa reducerii cu 20-30% în fiecare an este ilustrată în figură. deoarece profitabilitatea mare a producţiei de cipuri a încurajat o producţie mai mare la fiecare nivel al cantităţii cerute. • Efectele liniilor aeriene ale Statelor Unite au fost spectaculoase: reducerea preţurilor pânâ la 70% în unele cazuri a determinat un număr record de pasageri şi s-a produs o creştere spectaculoasă a factorului de încărcare medie (proporţia locurilor ocupate pe cursă comercială medie). Dacă costurile scad la fel de repede ca preţurile. curba cererii s-a mutat mult spre dreapta. Reacţia scepticului nu este înregistrată. In perioada 19921995. Cererea de cipuri a fost aşa de mare. cât şi cei mai eficienţi producători se confruntă cu dificultăţi. Euforia nu a durat mult. Preţurile cipurilor pe piaţă a scăzut cu 20-30% In fiecare an. Un articol ulterior (Financial Times. Scăderea preţului în 1996 a redus.

Să presupunem că preţul ouălor este de 120 în primul caz şi x în al doilea. Preţul unui produs trebuie să crească la fel de repede ca şi nivelul general al preţurilor doar pentru a menţine preţul relativ constant. deoarece o crcştcrc a preţului unui produs induce o deplasare spre dreapta a curbelor pentru bunurile substituibile. în timp ce alte preţuri r ă m â n constante.78 în Figurile 3. iar Caseta 3. Portocalele devin relativ mai scumpe. atunci preţul relativ ar fi mai mic.5 şi 3. putem înţelege legătura dintre a c c s t c e v e n i m e n t e şi fluctuaţiile preţurilor şi cantităţilor de pe piaţă. D a c ă totuşi.10. Folosind cele patru "legi" ilustrate în Figura 3. Dacă însă preţul portocalelor ar creşte doar cu 3 0 % când nivelul general al preţurilor ar creşte cu 4 0 % . iar în continuare ne v o m referi la diferite subdiviziuni ale economici. Orice forţă care ridică preţul unui produs când celelalte preţuri rămân constante va ridica preţul acelui bun faţă de media tuturor celorlalte preţuri. Intr-o lume afectată de inflaţie. Deşi în termeni băneşti preţul portocalelor ar fi mai mare. potocalele devin mai ieftine. Through the Looking Glass 7 . \ principiile economiei1127 m o d i f i c ă r i în p r e ţ u l p r o d u s u l u i î n r e l a ţ i e cu s c h i m b ă r i l e m e d i i ale tuturor celorlalte preţuri. atunci preţul portocalelor ar fi mai mare în comparaţie cu nivelul general al preţurilor.a se poate r e f e r i la Prin oglindă * (n.8 rezumăm mai multe elemente care cauzcază deplasări ale cclor două curbe. înseamnă aceasta că teoria este inaplicabilă în perioadele de inflaţie când aproape toate preţurile cresc? Din fericire. Pentru a lua un exemplu. în celebra povestire a lui Lewis Carroll. Caseta 3. sugerează câtcva aplicaţii simple. Aveţi în vedere exemplul unei modificări a gustului în c e priveşte ouăle şi preţul lor va creşte cu 20%. schimbările în preţul relativ al p r o d u s u l u i pot fi m ă s u r a t e prin PIEŢE INDIVIDUALE.5. SECTOARE Şl ECONOMIA începem această secţiunc finală cu referire la c o n c e p t u l de e c o n o m i e c a u n tot unitar. pe când preţul produsului exprimat în relaţie cu celelalte preţuri se numeşte p r e ţ u l relativ. Preţurile şi inflaţia Până acum a m dezvoltat teoria preţurilor pentru produsele individuale pornind de la afirmaţia că toate celelalte preţuri r ă m â n constante. A m m e n ţ i o n a t d e m a i m u l t e ori c ă c e e a c e contează pentru cerere şi ofertă este preţul p r o d u sului în cauză în relaţie cu preţul cclorlalte produse. Aşa este şi inflaţia. ceea ce înseamnă că x = 132. nivelul general al preţului creşte cu 10%. D a c ă într-o perioadă în care nivelul general al preţurilor ar creşte cu 4 0 % şi preţul portocalelor ar creşte cu 6 0 % . Pentru a păstra aceleaşi preţuri relative. în teoria preţurilor. în acest sens. ' S ă presupunem că nivelul preţului este de 100 în primul caz şi de 110 în al doilea. cât şi a cantităţii cumpărate. în acest capitol a fost necesar să analizăm o modificare anumită a unui preţ în condiţiile unui nivel constant al preţurilor. denumite sectoare. o creştere a preţului untului va duce atât la o creştere a preţului margarinei. d e n u m i t nivelul general al preţului.t.). Vom vedea în capitolele următoare că teoria formării preţului prin legile cererii şi ofertei este frumoasă în simplitatea ei şi totuşi puternică prin aplicaţiile pe care le are. răspunsul este negativ. în termeni relativi. Aceasta. detaliază un caz specific. iar "legea" numărul 1 spune că o asemenea deplasare va avea ca efect o crcştcrc a preţului şi a cantităţii corespunzătoare. . Analiza este însă uşor extinsă şi pentru perioadele inflaţioniste. 7 Conceptul de economie O e c o n o m i e e s t e un a n s a m b l u d e activităţi p r o d u c t i v e interconectate. F. avem nevoie ca x să fie dedus astfel: 120/100 = x/l 10. ori de câte ori vorbim de o modificare a preţurilor unui produs ne referim la o schimbare în relaţie cu nivelul general al preţurilor.4. în ficcare caz preţul ouălelor creşte cu 2 0 % faţă de media tuturor preţurilor. Preţul produsului e x p r i m a t în termeni băneşti se numeşte p r e ţ u l m o n e t a r sau p r e ţ u l a b s o l u t . atunci preţul ouălelor va creşte cu 3 2 % 8 . Alice găseşte o ţară în care toată lumea trebuie să alerge ca să dea senzaţia că stă pe loc.

Deoarece pieţele sunt separate între ele. companii de zbor. prin barierele economicc naturale şi prin barierele impuse de stat. încât cumpărătorii din Marca Britanie niciodată nu ar cumpăra ciment american chiar dacă preţul acestuia din u r m ă ar fi cu mult mai mic decât în Marea Britanie. Vânzătorii sunt proprietarii factorilor respectivi (de regulă indivizi. aşa cum am făcut în acest capitol şi o vom face în detaliu în Capitolul 5. sau la un grup de ţări. cimcnt. cum ar fi economia Europei Occidentale. frizerii. Pieţele sunt separate unele de altele prin produsele pe carc le vând. piaţa pentru cămăşi bărbăteşti este diferită de cea * Dcoarccc accste pieţe includ atât bunuri. iar piaţa bunurilor stabileşte cât de mult se poate cumpăra cu venitul pe care îl câştigăm. In primul rând. pieţele pentru diferite produse sunt interconectate. deoarece cotele impuse dc guverne limitează în mod sever cantitatea de bunuri pe carc o firmă dintr-o ţară o poate vinde consumatorilor din altă ţară. chiar atunci când costurile de transport sunt ridicate. Relaţia dintre pieţe Deşi fiecare piaţă individuală la care ne-am referit mai sus este distinctă de celelalte. toate pieţele sunt intcrconectatc între ele şi vom vedea de ce. în al doilea rând. autoturisme vechi. separarea geografică a pieţelor pentru bunuri similare depinde de costurile dc transport.\ principiile economiei 1 127 pentru frigidere. cum ar fi tarifele (taxe plătite pentru bunuri importate). . Bunurile al căror cost de transport este mare raportat la costul de producţie tind să fie oferite şi vândute pe pieţe geografic distincte. schiuri. Vânzătorii sunt de regulă firme. iar cumpărătorii pot fi consumatori. piaţa pentru textile este distinctă în fiecare ţară. Considerăm din nou trei cauze ale separării pieţelor: produse diferite. deoarece toate produsele intră în competiţie şi vizează venitul consumatorilor. există totdeauna o legătură potenţială între zone geografice distincte. deoarece produsele care se vând sunt diferite. vor avea mai puţine resurse să cheltuiască p e altă piaţă. servicii de schimb valutar şi multe alte bunuri şi servicii. autoturisme noi. In al treilea rând. servicii de împrumut pentru consumatori. în primul rând. Pentru ilustrare să luăm câtc un exemplu din fiecare caz. Piaţa factorilor determină cât de mult câştigăm. cărbune. Piaţa factorilor de p r o d u c ţ i e este acea piaţă în care sunt aduşi şi vânduţi factorii de producţie. Costul transportului cimcntului este atât de mare. alte firme sau statul. cămăşi. în al treilea rând. CD-uri. Astfel. Bunurile al căror cost de transport este mic raportat la costul de producţie tind să fie vândute în orice cantitate p e o piaţă globală. In al doilea rând. Separarea pieţelor individuale. Astfel. P i a ţ a b u n u r i l o r m a t e r i a l e şi a serviciilor este acea piaţă în care sunt aduse şi vândute bunurile şi serviciile 9 . întrepătrunderea dintre pieţele individuale. servicii de împrumut pentru construcţii de locuinţe. cum ar fi cconomia Marii Britanii. există totuşi diferenţe d e preţ care îl determină pe consumator să cumpere de pe o piaţă relativ mai ieftină şi să transporte bunul respectiv într-o zonă cu preţuri mai ridicate. indiferent care ar fi costurile de transport. totuşi ele sunt şi interconectate. ^ r Piaţa bunurilor şi piaţa factorilor de producţie Din multe motive este util să grupăm pieţele în două tipuri de pieţe. putem folosi analiza cererii şi ofertei p e n t r u a studia comportamentul fiecărei pieţe Ia un moment dat. commodity markets). dar adesea şi firme şi statul). aparate TV. Deşi activitatea productivă dintr-o regiune a unei ţări. iar cumpărătorii sunt de regulă firmele şi statul. Acestea sunt pieţe pentru grâu. magazine de închiriat aparatură video. este mai bine să denumim această piaţă ca o piaţă de mărfuri (org. servicii de contabilitate. Aşa cum vom observa de multe ori în această carte. se poate referi la o ţară. p i e ţ e l e sunt adesea separate dc barierele impuse prin politici. Dar. petrol. dacă consumatorii cheltuiesc mai mult pe o piaţă. cât şi servicii. căpşuni. cum ar fi economia Canadei de Est. analiza cererii şi ofertei ne ajută să înţelegem cum funcţionează atât piaţa factorilor. Deşi fiecare piaţă este oarecum separată de celelalte. piaţa cimentului în Marea Britanie este diferită de piaţa cimentului din vestul Statelor Unite. oţel. separare geografică şi intervenţia statului. cât şi piaţa bunurilor. O economie obişnuită constă din mii şi mii de pieţe individuale. consultanţă financiară.

secundar . este totuşi redus (cel puţin din punct de vedere al şomajului). 6 D i m e n s i u n e a s e c t o a r e l o r de p r o d u c ţ i e Graficele arată dimensiunea relativă a unor sectoare principale din economia Marii Britanii. Ca şi ingineria. mai puţin de 20% din forţa de muncă este implicată în acest sector . trebuie să le tratăm ca un sistem global din mai m u l t e raţiuni. p i s c i c u l t u r ă .care reprezintă numai o mică parte. Hârtie. — \ principiile economiei1127 • Sectoarele economiei Pieţele sunt adesea agregate în grupe denumite sectoarc. In acest grafic. turi şi publicaţii.\S. minerit. BĂUTURĂ.. atunci merită ca într-o astfel de situaţie cumpărătorii dintr-o piaţă cu preţuri mari să importe dintr-o piaţă cu preţuri mici. textile şi îmbrăcăminte. PESCUfT. Deoarece pieţele sunt intcrrclaţionatc. băuturi. ele nu fac în realitate acest lucru. deşi cu mult mai extins. Graficul din partea dreaptă arată dimensiunile relative ale diverselor industrii producătoare. muncitor. Printre alte industrii. producţia de energie şi apă .80 tarifele'ridicâtc tind să separe pieţele. secundar şi terţiar. cauciuc şi mase plastice. TUTUN PIELE.industria prelucrătoare şi construcţiile . ENERGIE Şl APE (industrii). comparativ cu cel de-al treilea sector. produse din lemn sunt suficient de importante pentru a fi prezentate separat. Ingineria este cel mai important sector al industriei. şi nu de producţie. Tipuri de producţie. pentru cele trei sectoare. In timp ce producţia din industria prelucrătoare este unul dintre cele mai importante sectoare. E s t e util să a g r e g ă m producţia care trece prin pieţele unei naţiuni în trei mari sectoare denumite: primar. pro1 ÎNCĂLŢĂMINTE ! duse minerale. ediŞl TEXTILE.aşa PRODUSE PETROLIERE ţ l CHIMICE cum rezultă din cifrele CAUCIUC $1 PLASTIC anilor'30. clasificate pe tipuri de producţie. deşi trebuie să plătească un tarif. Dreptunghiul din mijloc arată gradul de ocupare al forţei de muncă pentru ramurile industriale importante. sectorul public de cel privat şi sectoarele bazate pe principii de piaţă faţă de cele care nu funcţionează pe principii de piaţă. Sectorul p r i m a r include " r e c o l t a r e a " resurselor n a t u r a l e în special în agricultură. alimente. petrol şi produse chimice. Analiza echilibrului general studiază pieţele ca u n sistem global integrat în carc cererea şi oferta depind de toate preţurile.agricultură.şi în principiu poate afecta toate celelalte pieţe. Cel de-al doilea sector. care au fost LEMN f i PRODUSE DIN LEMN tipice pentru primele ' T ALTELE opt decenii ale secolului XX. In partea stângă este reprezentată grafic producţia primară . în acest PRODUSE MINERALE sector fiind implicat (METALICE Şl NONMETALICE) fiecare al cincilea COHSTRUCŢB ÎMBRĂCĂMINTE MÂNCARE. tutun reprezintă al treilea mare grup de activităţi AGRICULTURĂ. D a c ă diferenţele de preţ sunt suficient de mari. pescuit. iar ceea ce sc întâmplă într-o piaţă va afecta multe alte pieţe . aceste industrii ocupă peste 65% din forţa de muncă. ! martie 1998 Sursa: Q. dimensiunea este determinată în funcţie de şomaj. Labour Market Trends. echipament de transport. MINERIT. Caseta 3 . Se folosesc trei dintre cele mai c o m u n e tipuri de a g r e g a r e p e n t r u a d e o s e b i tipurile dc producţie. iulie 1998 .

cum ar fi cărbune. să se studieze şi producţia care nu se bazează pe principii de piaţă. în final. care. Aceste resurse furnizează alimente. Sectoarele public şi privat. Sectorul public include producţia de bunuri şi servicii oferite de agenţiile guvernamentale. aşa cum se întâmplă de obicei. materiile prime de bază şi energia de care depinde restul producţici. Este clar că produsele sunt Indiferent de piaţa de care suntem interesaţi. Distincţia dintre cele două sectoare depinde de distincţia legală cu privire la proprietate. teoria preţului pieţei este un instrument extrem de valoros. Dacă statul nu va dori să furnizeze acest bun la acel preţ. în accst caz costurile de producţie trebuie acoperite prin alte mijloace decât prin încasări. O a s e m e n e a p r o d u c ţ i e se n u m e ş t e producţie vândută pe principii de piaţă. Concluzie 127 silvicultură. la rândul lor. scrviciile personale. şi accastă parte a activităţii depinde de sectorul de piaţă. turismul. Ambele vor suferi consecinţe asemănătoare dacă modificările din condiţiile pieţei vor provoca modificări semnificative în preţurile produselor primare. A t u n c i când acest lucru arc loc. plus toată producţia desfăşurată în unităţi naţionalizate şi vândută pe pieţele obişnuite. indivizii sau firmele sunt proprietarii structurilor producătoare. atât firmele publice. De exemplu. Activitatea productivă a unei ţări este adesea agregată într-un mod particular pentru a acoperi sectoarele public şi privat. De exemplu. în măsura în care preţul nu facc acest lucru. Al treilea tip de agregare de care ne ocupăm facc deosebirea dintre două moduri fundamentale în care produsele trec din mâna celor care le produc în mâna celor care le folosesc. deşi într-un mod mai puţin evident. cât şi cele private din industriile secundare trebuie să-şi cumpere produsele primare de pe pieţele concurenţiale. Sectorul secundar cuprindc toate domeniile manufacturiere şi de construcţii. producătorii trebuie să-şi acopcrc costurile prin încasările pe care le obţin din vânzarea bunurilor respective. Sectoare bazate pe principii de piaţă şi sectoare care nu se bazează pe principii de piaţă. Putem înţelege mult din comportamentul economic şi chiar să descifrăm şi alte comportamente speciale având acest instrument la îndemână. în cazul statului care are o mulţime de asemenea activităţi. Dimensiunea globală a accstor trei sectoare în Marea Britanic ca dc altfel şi detaliile pentru sectorul manufacturier sunt prezentate în Caseta 3. vânzarea industriilor naţionalizate către proprietari particulari a redus în mare măsură dimensiunea sectorului public din Marea Britanie în ultimele două decenii. el trebuie să găsească un mijloc de a raţionaliza oferta. cantitatea cerută va depinde de punctul în care curba cererii va intersecta axa cantităţii.6. va trebui să extindem teoria noastră pentru a avea în vedere situaţii noi mai ales acelea în care sunt puţini cumpărători şi puţini vânzători. banii necesari plăţii factorilor pot fi furnizaţi prin subscripţii publice sau voluntare. guvernul. Privatizarea.\ principiile economiei 1 v â n d u t e d e p r o d u c ă t o r i şi c u m p ă r a t e d c c o n s u m a t o r i . Există însă şi p r o d u s e c a r e sunt î n s t r ă i n a t e fără a fi vândute. acestea sunt deţinute de către stat. petrol şi gaze naturale. Mai mult. finanţele şi profesiunile liberale. plus încă unul: conceptul de elasticitate pe carc îl vom studia în capitolul următor. Sectorul terţiar acoperă zona serviciilor. în sectorul public. Este. consecinţele unui preţ de dezechilibru fiind aceleaşi . folositor. în sectorul privat. sectorul public se referă la activităţile care se află în proprietate publică. indiferent de nivelul de agregare pe care dorim să-1 studiem şi indiferent de metoda prin care producţia este finanţată.cerere sau ofertă în exces. banii sunt furnizaţi din încasările proprii. Producţia statului este discutată în Capitolele 18 şi 19. Accastă producţie se numeşte producţie înstrăinată pe alte principii decât cele dc piaţă şi aparţine secolului care ignoră principiile de piaţă. nu contează dacă unitatea producătoare este în proprietate publică sau privată. în cazul acţiunilor de caritate publică. minerit şi alte surse de energie. comerţul. cât şi în cel privat. . de asemenea. provin din taxe impuse firmelor şi consumatorilor. cum ar fi transportul. Analiza cererii şi ofertei este direct aplicabilă bunurilor vândute după principii de piaţă ale căror preţuri tind să fluctueze. dacă un bun este oferit gratis. Analiza cererii şi ofertei sunt la fel dc importante atât în sectorul public. p e m ă s u r a schimbării condiţiilor pieţei. S e c t o r u l p r i v a t se r e f e r ă la î n t r e a g a producţie c a r e se a f l ă în p r o p r i e t a t e p r i v a t ă .

iar panta pozitivă arată că. pentru oferta pe pieţele bunurilor şi cererea pe pieţele factorilor. \ principiile Oferta • economiei1127 Curba ofertei unui produs arată relaţia între preţul acestuia şi cantitatea pe care producătorii doresc să o producă şi să o ofere spre vânzare în fiecare moment. o reducere a ofertei reduce cantitatea de echilibru. La orice nivel dc preţ sub cel de echilibru se manifestă exces de cerere şi preţul tinde să crească. Grafic. (b) firme. iar fiecare firmă urmăreşte maximizarea profitului. cât şi a preţului de echilibru. cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită. o creştere relativă a preţului unui bun arc o amplitudine mai mare decât cea din nivelul general al preţurilor. Aceştia sunt (a) indivizi. dar măreşte preţul. • • • • . Curba cererii pentru un bun normal se deplasează la dreapta dacă preţul unui bun substituibil creşte. dacă venitul total creşte. echilibrul are loc la intersecţia curbei cererii şi ofertei. Deplasarea reprezintă o modificare în cantitatea oferită la fiecare nivel dc preţ. într-o perioadă inflaţionistă. la orice nivel de preţ deasupra celui dc echilibru se manifestă exces de ofertă şi preţul tinde să scadă. o reducere a cererii va reducc amândouă variabilele. Date fiind resursele de care dispune. Aceasta este reprezentată pornind de la ipoteza că toate celelalte preţuri. Curba ofertei se deplasează ca urmare a modificărilor în preţurile inputurilor utilizate dc producători şi a schimbărilor de tehnologie. o reducere a preţului relativ arc o amplitudine mai mică decât cea din nivelul general al preţurilor. Ia preţuri mici. Panta negativă a curbei arată că. pentru cererea de pe pieţele bunurilor şi oferta pe pieţele factorilor. Curba se va deplasa la stânga în situaţia unor modificări inverse. venituri şi gusturi rămân constante. pentru oferta unor bunuri şi pentru reglementarea şi controlul scctorului privat (vezi Capitolul 5). • Cererea • Curba individuală a cererii unui consumator arată relaţia între preţul produsului şi cantitatea din acel p r o d u s p e c a r e c o n s u m a t o r u l d o r e ş t e să o achiziţioneze la un moment dat. Deplasarea pe curba ofertei arată că la o modificare a preţului produsului se va oferi o cantitate diferită. O creştere a cererii duce la creşterea atât a cantităţii. dacă preţul unui bun complementar se reduce. o deplasare a curbci cererii indică o modificare în cantitatea cerută la fiecare nivel dc preţ ca răspuns la modificările în una din condiţiile considerate constante dc-a lungul unei curbe a cererii Formarea preţului • La nivelul preţului de echilibru. consumatorii doresc să cumpere mai mult. fiecare individ se presupune că este interesat de maximizarea propriei satisfacţii. Acestea sunt aşa-numitclc "legi" ale cererii şi ofertei. dacă distribuţia venitului se modifică în favoarea celor cu o cerere mare pentru produs şi dacă preferinţele se modifică în favoarea produsului. şi (c) guvernul. O creştere a ofertei duce la creşterea cantităţii de echilibru.82 SUMAR • Unităţile d e e i d e n t e în teoria e c o n o m i c ă se numesc agenţi. Curba cererii pieţei reprezintă suma pe orizontală a curbelor cererii tuturor consumatorilor individuali. la preţuri mari. ca răspuns la o modificare a preţului produsului. producătorii doresc să vândă mult. Curba este reprezentată pornind dc la ipoteza că toţi ccilalţi factori care influenţează cantitatea oferită rămân nemodificaţi. Modificările dc preţ sunt relative şi raportate la nivelul mediu general al preţurilor. dar va reduce preţul. Deplasarea dc-a lungul curbci ccrcrii arată o modificare în cantitatea cerută. Teoria preţului este abordată în ipoteza unui nivel constant al preţului.

Răspundeţi la aceleaşi întrebări pentru sectorul piaţă şi nonpiaţă. (e) Teama de poluarea cu mercur determină autorităţile locale să arunce peştele prins în lacurile din apropiere. Realizaţi distincţia dintre sectorul public şi cel privat. ca urmare a preţurilor prohibitive. consumul de c a m e de peşte este mai sănătos dccât cel al cărnii de vită. 5. (a) Creşterea cercrii de locuinţe determină creşterea preţului la noile apartamente. barierelor la circulaţia acestora între pieţe. curba individuală şi curba cererii pieţei Deplasarea curbei cererii şi mişcarea de-a lungul curbei Bunuri substituibile şi complementare Programul ofertei şi curba ofertei Deplasarea curbei ofertei şi mişcarea dc-a lungul curbci Cerere excedentară şi ofertă excedentară Preţ de echilibru şi dezechilibru "Legile" cererii şi ofertei Preţuri monetare şi preţuri relative Pieţele bunurilor şi ale factorilor Sectoare ale economiei . sectoare şi economia • Pieţele sunt parţial separate datorită diferenţierii produselor. piaţă şi n o n p i a ţ ă . • TEME PENTRU RECAPITULARE • • • • • • • • • • • • Cantitatea cerută şi funcţia cererii Programul cererii. privat şi public. (a) Guvernul Canadei decide închiderea exploatărilor piscicole din Atlantic. De cc pare improbabil un astfel de comportament? 2. 1. distincţie realizată în funcţie de tipul de bunuri produse. ca rezultat. (b) Multe familii refuză să cumpere case. în raport de r e c u p e r a r e a costurilor de producţie prin vânzarea produselor Către utilizatori. Descrieţi ce înţelegeţi prin panta pozitivă a curbci cererii şi panta negativă a curbci ofertei. Numiţi trei organizaţii c o m p o n e n t e ale f i e c ă r u i a dintre acestea. explicaţi afirmaţiile utilizând curbele cererii şi ofertei. Pentru diferite studii. (c) Biserica Catolică relaxează restricţiile de consum a cărnii în zilele de vineri. 3. (b) Indivizii cumpără mai puţin peşte ca urmare a creşterii preţurilor. C l a s i f i c a ţ i p e n t r u fiecare din u r m ă t o a r e l e cfcctele: (i) o reducere a cererii pentru peşte. Ilustraţi grafic fiecare variantă. consumatorii cumpără mai multă carne de vită şi mai puţin peşte. Pornind de la declaraţiile Casetei 3. 4. Definiţi sectorul economic. datele pentru pieţele individuale sunt agregate la nivelul sectoarelor.• principiile economiei PROBLEME DE DISCUTAT 65 Pieţe individuale. (f) Experienţa arată că.4. Utilizaţi curbele cererii şi ofertei pentru a explica următoarele două evenimente şi a arăta de ce sunt acestea inconsistente. secundar şi terţiar. Acestea sunt primar. în funcţie de tipul de proprietate. cum ar fi costurile de transport (barieră naturală) sau tarifele (barieră indusă de politici). (ii) o reducere a cantităţii cerute de peşte sau (iii) altele. (d) Preţul la carnea de vită scade şi.

este foarte important să ştim cu cât. ceteris paribus. Amândouă ilustrează echilibrul iniţial preţ (p0>cantitate (c^). Acest exemplu ilustrează faptul că adesea nu este suficient să ştim dacă cantitatea creşte sau scade ca răspuns la o schimbare.1 Efectul pantei curbei cererii Cu cât este mai plată curba cererii. Cantitate ii) Oi 0 .1. atunci când cererea va fi ca aceea prezentată în secţiunea (i). şi noul echilibru la nivelul p. Dacă cererea de morcovi este cea ilustrată în secţiunea (i). Dacă însă scopul subvenţiilor va fi de a realiza o reducere a preţului morcovilor. atunci politica va fi una de mare succes. Această reacţie se n u m e ş t e elasticitate şi este necesar să ştim să o calculam şi să o interpretăm. Pentru a ilustra de ce sunt n e c e s a r e accste măsurători. Pl /° s ** " ! 0 0) Qt. Figura 4. avem în vedere efectele subvenţiilor guvernamentale acordate pentru fiecare kilogram de morcovi. dar un mare succes dacă curba cererii va fi cea ilustrată în secţiunea (ii). aceeaşi deplasare a curbei ofertei va avea ca efect reducerea importantă a preţului şi o sporire de mici proporţii a cantităţii. pe măsură ce creşte substanţial cantitatea produsă şi consumată.1. Figura 4. Acestea vor deplasa curba ofertei de morcovi spre dreapta. aceeaşi deplasare a curbei ofertei. dc la S 0 la S.Capitolul 4 Elasticitatea cererii şi a ofertei în acest capitol dezvoltăm şi m ă s u r ă m reacţia cantităţii cerute şi oferite la schimbările variabilelor care le d e t e r m i n ă .-q r In secţiunea (i). în special preţul şi venitul. dar în acelaşi timp va fi un eşec dacă curba cererii va fi similară cu cea din secţiunea (ii). o Go «îl Cantitate Figura 4. în secţiunea (ii). politica va fi un eşec. cu atât este mai mic efectul asupra preţului şi mai mare modificarea cantităţii. efectul politicii g u v e r n a m e n t a l e va fi de a reduce uşor preţul morcovilor.. Cele două secţiuni ale figurii utilizează acclcaşi unităţi de măsură. efectul deplasării curbei ofertei va fi o modificare nesemnificativă a preţului şi o schimbare dc proporţii în nivelul cantităţii. efectul politicii va fi de a reduce mult preţul m o r c o v i l o r şi d e a creşte p r o d u c ţ i a şi c o n s u m u l d o a r în m i c ă m ă s u r ă . So Po g" Po Pl 1 1 ^ «" 1 ' -" 1 1 1 « \ «r 0. deoarece se va produce mai mult pentru fiecare nivel al preţului. D a c ă s c o p u l subvenţiilor este de a creşte cantitatea produsă şi consumată. cu condiţia ca şi cererea să fie cca prezentată în secţiunea (i). Pentru a măsura acest lucru. . . folosim conceptul de elasticitate. Dacă totuşi cererea este cea ilustrată în secţiunea (ii).

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ Măsura în care cantitatea ccrută răspunde modificărilor preţului produsului respectiv se numeşte elasticitatea cererii. dar alegerea scalei cu privire la axele "cantităţii" şi "preţului" face ca o curbă să pară abruptă şi alta mai puţin abruptă. modificarea procentuală a cantităţii cerute ^ modificarea procentuală a preţului în prima parte a acestui capitol ne vom ocupa de cantitatea cerută şi vom începe prin a considera răspunsul la modificări ale preţului bunului respectiv. iar mărimi egale pe axa preţului reprezintă modificări dc două ori mai mici ale nivelului preţului. A c e s t e c o n s i d e r a ţ i i au dus la c o n c e p t u l de elasticitate a cererii în funcţie de preţ.\ principiile ^ economiei 1 127 ELASTICITATEA CERERII .t. O anumită modificare procentuală în cantitatea de morcovi cerută va fi aceeaşi dacă folosim ca unitate de măsură tona. ' Elasticitatea este un exemplu a ceea cc matematicienii denumesc ca fiind un număr pur.1 ilustrează modul în care putem compara sensibilitatea cantităţii cerute de-a lungul a două curbe ale cererii. definită ca modificarea procentuală a cantităţii cerute împărţită la modificarea procentuală a preţului 1 . nu trebuie să trageţi imediat concluzii despre sensibilitatea" cantităţii cerute pe baza pantei aparente a unei singure curbe. Pentru a distinge pe tţ de celelalte. putem compara modificările procentuale. în mod similar. D 100 200 300 400 500 600 200 400 600 800 1000 1200 (0 Cantitate (li) Cantitate Figura 4.2 C u r b a cererii reprezentată la scări diferite Alegerea unităţilor de măsură poate determina curbe ale cererii plate sau abrupte. p/q va fi dc 100 de ori mai mare decât p/q dc-a lungul aceleiaşi curbe pentru care preţul este măsurat în lire. Ambele secţiuni ale figurii ilustrează acecaşi curbă a cererii. Figura 4. M ă s u r a r e a elasticităţii c e r e r i i în f u n c ţ i e de preţ Pentru a măsura sensibilitatea independent de scala pc care o folosim. mărimi egale pe axa cantităţilor reprezintă distanţe dc două ori mai mari dccât în secţiunca (i). dorim să ştim cum se schimbă această reacţic în timp sau poate dorim să comparăm sensibilităţile cererii mai multor bunuri sau mai multor curbe alternative ale cererii pentru un singur bun. kilogramul sau alte unităţi. deoarece ele au fost trasate pe aceeaşi scală valorică. adică un număr a cărui valoare este independentă dc unităţile în carc este calculat.). deşi nu putem compara cu uşurinţă modificările absolute în tone de morcovi sau barili dc petrol. Pericolele unei asemenea abordări sunt evidente în Figura 4. Nu trebuie să comparaţi două curbe înainte de a vă asigura că ele respectă aceeaşi scală de valori. De exemplu. în economie există mai multe tipuri de elasticitate. Secţiunile (i) şi (ii) ilustrează aceeaşi curbă a cererii. şi care să fie folosită drept criteriu de comparaţie pentru mai multe bunuri. ' Sc poate folosi şi termenul de grad de reacţie (n. avem nevoie să utilizăm procente pentru a ilustra modificările. De asemenea. se foloseşte termenul complet de "elasticitatea cererii în funcţie 25 30 î t 1 S \\ v Nd \ e N N. Această elasticitate se notează cu r). Din aceste motive. Panta p/q nu este un număr pur. In secţiunea (ii). . dacă preţul este măsurat în pcnce.2. Uneori. curba reprezentată în secţiunca (ii) este mai abruptă decât cea din secţiunca (i).

95 £1. D e exemplu. D. De exemplu. I n t e r p r e t a r e a elasticităţii î n f u n c ţ i e d e p r e ţ Valoarea elasticităţii cererii în funcţie de preţ este cuprinsă în intervalul [0. Figura 4. adică a t u n c i c â n d c a n t i t a t e a c e r u t ă n u r ă s p u n d e la schimbările de preţ. elasticitatea fiind . Acest lucru nu ar ridica nici o problemă. pentru ' curbe ale cererii normale şi cu panta negativă. u n a foarte m a r e şi u n a foarte m i c ă . Elasticitatea mai mică arată faptul că. preţul şi cantitatea se vor deplasa totdeauna în dirccţii opuse.l . din neglijenţă sau din reprezentarea grafică.5. dar două elasticităţi se compară prin compararea valorilor lor absolute.1 0 .3 Curbe ale cererii cu elasticitate constantă Fiecare dintre curbe are o elasticitate constanti. obţinem o elasticitate de -0. are elasticitate zero: cantitatca cerută nu se modifică ca răspuns la modificările de pret. Dj are elasticitate unitară: o creştere procentuală a preţului conduce la o reducere de aceeaşi proporţie a cantităţii cerute. Astfel. O schimbare va fi pozitivă şi una va fi negativă.:'-' ¿flfe . La u r m a urmei. accste lucruri nu trebuie să ne influenţeze. dc exemplu -3 este mai mic în termeni algebrici decât 2. şi anume: Elasticitatea cererii se măsoară printr-un coeficient determinat ca raport între modificarea procentuală k a cererii şi modificarea procentuală a preţului. este o practică aproape universală ca. curba ccrerii care are o elasticitate absolută mai mare este cea în cazul căreia cantitatea cerută este mai sensibilă la schimbările de preţ. Curba D.2 . în măsura în carc a v e m în v e d e r e c o n c e p ţ i a d e b a z ă . o reducere cu 30% a cantităţii este cauzată de o creştere cu 20% a preţului. se foloseşte termenul complet pentru a particulariza petţ. dar c u m r| este elasticitatea ce! mai adesea folosită. Elasticitatea mai mare indică situaţia în care cantitatea ccnită este foarte sensibilă la o schimbare de preţ. apoi.1 Calculul elasticităţii cererii . economiştii. dar mai mare în valoare absolută. în cazul bunului B. 200 140 £5 £6 100 £1 Elasticitatea este calculaţi prin raportarea modificării procentuale a cantităţii cerute ta modificarea procentuală a preţului în cazul bunului A. o elasticitate de . De regulă. făcând ca valorile elasticităţii să fie totdeauna negative. iar produsul Y are elasticitatea . elasticitatea este negativă. o creştere apretului cu lOpla l£ sau 10% determini o scădere a cantităţii cu 5 unităţi din 100 sau 5%. să se facă referire la valorile lor absolute şi nu la valorile lor algebrice.pentru un bun A şi pentru un bun B Original Bunul A Cantitate Preţ Bunul B Cantitate Preţ Nou % Elasticitate Modificare -5% 10% -30% 20% . această uzanţă este acccptabilă 2 . O curbă a ccrerii cu elasticitate 1 Valoarea absolută este mărimea fără semn. Tabelul 4.2 . Elasticitatea este zero. economiştii vor s p u n e că Y are o elasticitate mai mare ca X (în ciuda faptului că .1 0 este mai mic decât-2). atunci când se compară două elasticităţi. corespunzător căreia produsul preţ-cantitate are o valoare constantă. Semnul coeficientului. când cantitatca cerută rămâne neschimbată l a o modificare a preţului. Din cauza pantei negative a curbei cererii. \ principiile e c o n o m i e i1127 Tabelul 4.10 i'Î.86 de preţ". renunţă la acest s e m n şi. In această secţiune ne vom conccntra asupra valorilor absolute. în accastă ultimă situaţie vorbim despre o hiperbolă echilateră. .5. împărţind 5% rcduccre a cantităţii la 10% creştere a preţului. Atâta timp cât se înţelege că valorile absolute şi nu cele algebrice sunt cele care contează. are la nivelul preţului p0 elasticitate infinită: o creştere de mici proporţii a preţului faţă de nivelul p0 va reduce cantitatca ccrută dc la valori foarte mari la valoarea zero. economiştii renunţă la termenul "în funcţie de preţ" şi se referă doar la denumirea de elasticitatea cererii sau chiar simplu elasticitate. -<*>).10 indică o sensibilitate mai mare a cantităţii decât o elasticitate de . deci ne v o m pune problema raportării valorilor absolute la nivelul zero. dacă produsul x are elasticitatea . Atunci când se face referire însă la mai mult de o elasticitate. cantitatea cerută este relativ insensibilă la schimbările de preţ.1 ilustrează calculul a două elasticităţi ale cererii.

Când modificarea procentuală a cantităţii cerute depăşeşte m o d i f i c a r e a procentuală a preţului. este prezentată în Figura 4. m o d i f i c a r e a p r o c e n t u a l ă a cantităţii va fi m a i mică decât s c h i m b a r e a p r o c e n t u a l ă a p r e ţ u l u i .3) indică o cerere cu elasticitate unitară. Toate punctele de pe curba cererii D 3 (Figura 4. din. C â n d elasticitatea este infinit dc mare. în aparenţă imposibilă. iar cererea este considerată ca fiind elastică. Peste preţul critic.1 T e r m i n o l o g i a elasticităţii Termen Elasticitatea cererii (ofertei) în funcţie de preţ Perfect sau complet inelastică Inelastică Elasticitate unitară Elastică Simbol n(e. consumatorii nu vor cumpăra nimic. (Această situaţie. cu atât va fi m a i m a r e e l a s t i c i t a t e a . — Caseta 4. ca o graniţă între cererea elastică şi cea inelastică.elastic în funcţie de venit Elasticitatea încrucişată a cererii Bunuri substituibile Bunuri complementare hy Cumpărătorii (vânzătorii) sunt pregătiţi sâ cumpere (vândă) tot ce pot la un anumit preţ şi nimic la un pret mai mare (mic) Negativ Pozitiv Mai mic ca 1 Cantitatea cerută descreşte odată cu creşterea venitului Cantitatea cerută creşte odată cu creşterea venitului Mai puţin decât creşterea preţului Mai mare ca 1 n»y Pozitiv Negativ Mai mult decât creşterea preţului Cantitatea cerută a unor bunuri şi preţul substituienţilor sunt în relaţie pozitivă Cantitatea cerută a unor bunuri şi preţul unuia complementar sunt în relaţie negativă .inelastic în funcţie de venit . In m ă s u r a în c a r e există un o a r e c a r e r ă s p u n s pozitiv al m o d i f i c ă r i i cantităţii la s c h i m b a r e a de preţ. O asemenea c u r b ă a cererii este c o n s i d e r a t ă a fi perfect s a u complet elasticii. Când elasticitatea este egală cu 1. practic arc loc o foarte mică modificare de preţ. valoarea absolută a elasticităţii va depăşi zero. zero. Graficul curbei cererii cu elasticitate infinită în funcţie dc preţ este reprezentată dc curba D. mai mică ca 1 1 Mai mare ca 1. ei vor cumpăra tot ceea ce se află pe piaţă (o cantitate infinită dacă acest lucru ar fi posibil). Cu cât va fi m a i m a r e r ă s p u n s u l la m o d i f i c a r e a preţului. D. Ori de câte ori a c e a s t ă v a l o a r e e s t e m a i m i c ă decât I. ccca ce va ridica cererea de la zero la infinit.3. complet sau infinit elastică Elasticitatea cererii în funcţie de venit Bun inferior Bun normal .3 şi este o curbă perfect sau complet inelastică.\ principiile economiei 1 127 elasticitatea cererii este mai m a r c decât 1.) 0 Mai mare ca 0. iar cererea este i n e l a s t i c ă . se va dovedi a fi destul dc importantă mai târziu când vom studia cererea pentru produsele unei singure firme cu mulţi concurenţi). La preţul critic. Terminologia din tabel este importantă şi studenţii trebuie să fie familiarizaţi cu ea.1 rezumă discuţia din capitolul prezent şi cele următoare. cele două modificări procentuale sunt egale şi cererea este cu elasticitate unitară. Figura 4. Caseta 4. dar mai mică decât infinit Infinit Măsura numerică a elasticitătii Descriere verbală Cantitatea cerută (oferită) nu se schimbă odată cu modificarea preţului Cantitatea cerută (oferită) se schimbă cu un procent mai mic decât preţul Cantitatea cerută (oferită) se schimbă cu exact acelaşi procent ca preţul Cantitatea cerută (oferită) se schimbă cu un procent mai mare decât preţul Perfect.

preţul este dat dc distanţa verticală. Modificarea în cheltuiala totală cauzată de o schimbare a preţului este legată de elasticitatea cererii. D a c ă e l a s t i c i t a t e a c e r e r i i e s t e s u b u n i t a r ă (cererea este inelastică). Dacă elasticitatea cererii este unitară. o creştere sau o reducere a preţului nu modifică cheltuiala totală pentru bunul respectiv 3 . în sens invers modificării preţului). Presupunem că 100 de unităţi dintr-un produs se vând la preţul unitar de o liră. obţinând Aq p A q Ap T l = (1) Deoarece nu arc importanţă ordinea în care r e a l i z ă m înmulţirile (adică qAp=Ap q). o reducere a preţului determină creşterea cheltuielii totale pentru bunul respectiv. raportul modificării cantităţii faţă dc modificarea preţului. Pe o curbă a cererii. Dacă dorim să măsurăm elasticitatea în ' Algebric. D a c ă elasticitatea este m a i m i c ă decât unitatea.90 lire. creşterea preţului bunului B a cărui cerere este elastică. Cel m a i s i m p l u e x e m p l u va a r ă t a că atât cheltuielile cumpărătorilor. a cărui cerere este inelastică. . Rezultă că pe un astfel de grafic venitul total este dat de suprafaţa dreptunghiului ale cărui laturi sunt preţul şi cantitatea. s c h i m b a r e a p r o c e n t u a l ă a cantităţii va depăşi schimbarea procentuală a preţului. veţi observa că o majorare a preţului duce la creşterea venitului vânzătorilor. putem schimba ordinea celor doi termeni de la numitor şi scrie Aq p (2) ^ A Ap q Separăm elasticitatea în două componcnte: Aq/Ap. încât cheltuiala totală se va schimba în aceeaşi direcţie cu schimbarea de preţ. Venitul total al ofertantului şi cheltuiala totală a consumatorilor sunt în acest exemplu identice.4 ilustrează o curbă a ccrerii cu pantă constantă. Figura 4. iar cantitatea dc distanţa orizontală. reduce venitul vânzătorilor. o reducere a preţului \ principiile e c o n o m i e i1127 determină reducerea cheltuielii totale pentru bunul respectiv. Modificarea cantităţii va fi c e a s e m n i f i c a t i v ă . vom exprima simbolic definiţia pe care am utilizat-o.1 şi calculăm modificarea venitului total pentru fiecare modificare a preţului. 3. Dacă e l a s t i c i t a t e a cererii este s u p r a u n i t a r ă (ccrcrca este elastică). în situaţia produsului A. Dar dacă cantitatea vândută creşte la 120 de lire. modificarea preţului în procente va depăşi m o d i f i c a r e a cantităţii în p r o c e n t e .88 E l a s t i c i t a t e a şi î n c a s ă r i l e t o t a l e C u m r e a c ţ i o n e a z ă c h e l t u i e l i l e t o t a l e ale consumatorilor când se modifică preţul unui singur produs? Observaţi cum cheltuiala totală făcută de cumpărătorul unui bun este egală cu încasările vânzătorului p r o d u s u l u i plus alte taxe pe care guvernul le aplică la acel produs. Pentru început. cantitatea vândută creşte la 110.. atunci venitul total estep. cheltuielile totale cresc de la 100 de lire la 108 lire. Dacă se reduce preţul la 0. cât şi încasările vânzătorilor pot creşte sau reduce ca răspuns la o scădcre a preţului. a s t f e l încât cheltuiala totală se va modifica în aceeaşi direcţie cu m o d i f i c a r e a cantităţii (adică. Revenim la exemplul din Tabelul 4. Spre deosebire. preţul şi cantitatea de echilibru sunt p.q. iar o creştere a preţului o va majora. cu alte cuvinte modificarea procentuală a cantităţii raportată la modificarea procentuală a preţului: ^•100 ri = — ^•100 P u t e m reduce termenul " 1 0 0 " şi multiplica numărătorul şi numitorul prin raportul p/Ap. U n e l e complicaţii Trebuie să ne uităm îndeaproape la modul de determinare a elasticităţii. (în cele ce urmează ignorăm orice taxe aplicatc bunurilor în aşa fel încât încasările vânzătorului să fie egale cu cheltuiala cumpărătorului). Dacă totuşi elasticitatea depăşeşte unitatea. Dacă. legat de panta curbei cererii. cheltuielile totale scad de la 100 de lire la 99 de lire.. şi q. iar o creştere a preţului o va reduce. Schimbarea preţului va fi atunci mai semnificativă decât a cantităţii în aşa fel. legat dc poziţia de pe curbă unde realizăm măsurătoarea. 2. venitul total este produsul dintre preţ şi cantitatc. 1. spre exemplu. şi p/q.

constant.q) şi modificând preţul. elasticitatea este zero. de-a lungul curbei cererii. c o n f o r m celor afirmate la înccputul capitolului. raportul Aq/Ap va fi acelaşi. raportul Ap/Aq este panta curbei. Corespunzător punctului q = 0 raportul p/q este nedeterminat. în al doilea rând. raportul coordonatelor punctului A. Ne deplasăm într-un punct în care elasticitatea este măsurată în jos de-a lungul curbei ccrcrii. raportul din (2) va fi panta curbei ccrcrii şi nu inversul acesteia. Panta liniei drepte care uneşte cele două puncte este Ap/Aq. Aceasta rezultă ca urmare a faptului că panta unei linii drepte este constantă. elasticitatea va fi diferită doar în funcţie de raportul Aq/Ap. \ ! 0 CantfUtf q Putem utiliza expresia din (2) pentru a realiza câteva observaţii referitoare la elasticitate. Astfel.a lungul curbei cererii. putem face acest lucru studiind ' Dacă economiştii ar fi utilizat tradiţia matematică dc a reprezenta curba ccrcrii cu variabila dependentă (în accst caz cantitatea) pe axa verticală. va fi mai mică decât a raportului Aq/Ap. Cu toate acestea. atunci q este zero. în primul rând. r. iar cantitatea creşte. când intersectează axa preţului. Al doilea termen este raportul prcţ-cantitatc în punctul în carc măsurăm elasticitatea. elasticitatea unei curbe a cererii cu pantă negativă constantă variază de la infinit pe axa preţului la zero pe axa cantităţii. pe măsura d e p l a s ă r i i d c . De accea. Astfel. raportul p/q este zero. Pornind din punctul A şi deplasăndu-ne la punctul B. acesta va fi zero in momentul în care cererea intersectează axa cantităţilor şi infinit. astfel raportul p/q se reduce treptat. pe măsură ce q tinde la zero. cu o curbă a cererii sub forma unei linii drepte elasticitatea măsurată din orice punct (p. Al doilea termen este p/q. Putem studia modificările elasticităţii observând modificarea raportului p/q. (aferent curbei mai plate). elasticitatea va fi variabilă. în al treilea rând. în timp ce inversul acestui raport este primul termen din formula de definire a elasticităţii.q) conform ecuaţiei (2) este independentă de direcţia şi magnitudinea modificării preţului şi cantităţii. De aceea. valorile corespunzătoare tui p şi q vor fi aceleaşi pentru cele două curbe. La intersecţie. Am putea spune aproximativ că elasticitatea este infinit. raportul p/q va fi acelaşi. valoarea absolută a raportului Aq/Ap. raportul p/q va creşte nelimitat. va fi mai mare dccât valoarea absolută a pantei curbei mai abrupte (Ap/Aq). şi astfel. curba mai plată va avea elasticitatea mai mică.4 Elasticitatea unei curbe liniare a cererii Elasticitatea depinde de panta cererii şi de coordonatele punctului la care aceasta va fi calculată. de asemenea. Cantitate accst punct observăm valoarea pentru p şi q şi considerăm o modificare de preţ carc ne deplasează in alt punct. trebuie să distingem între elasticitate şi f o r m a a p a r e n t ă a curbei cererii.5 Două curbe intersectate ale cererii La punctul de intersecţie. Dcoarece adeseori trebuie să comparăm elasticităţile de pe două curbc. Pomind dintr-un punct oarecare (p. Valoarea absolută a pantei curbci mai plate. astfel încât elasticitatea va fi mai mică. Figura 4. rezultă că. şi măsurăm valorile pentru Ap şi Aq între acestc două puncte. La nivelul preţului zero. Deoarece panta Ap/Aq este constantă. Observăm că o linie dreaptă are o pantă constantă astfel încât raportul Ap/Aq este acelaşi în orice poziţie a dreptei. . indiferent de direcţia sau de mărimea modificării variabilei p. Astfel Figura 4.\ principiile e c o n o m i e i1127 elasticitatea creşte nelimitat. Astfel. în funcţie de raportul p/q. aşa încât elasticitatea se va reduce şi ea. inversul acestui raport Aq/Ap va fi. primul termen din formula elasticităţii (2) este inversul pantei liniei drepte carc uneşte cele două poziţii preţcantitate analizate 4 . Apj/Aq. dacă permitem lui q să tindă la zero fără a înregistra cfcctiv această valoare. preţul se reduce treptat. în această situaţie.

Această măsurare este uneori folosită în lucrările empirice u n d e elasticitatea este măsurată între d o u ă p u n c t e de c o o r d o n a t e preţcantitate. Cea exprimată cu ajutorul Deşi expresia dq/dp. . Figura 4. Acesta este u n rezultat util de care ne v o m servi în numeroase rânduri în capitolele următoare. Deoarece termenul inclus în formula de calcul a elasticităţii va fi inversul acestei pante.6 Elasticitatea curbei neliniare a cererii Elasticitatea măsurată de la un punct situat pe curba neliniară a cererii. O formulare mai precisă Valoarea coeficicntului exprimat prin ccuaţia (2) indică elasticitatea pe un anumit segment sau arc de pe curba cererii. pe măsură c e preţul se schimbă în fiecare punct al curbei. . In lucrările teorctice însă. elasticitatea va fi mai ridicată pentru modificările la punctul C şi mai mică pentru modificările aferente punctului E.5 ilustrează două curbe care se intersectează şi demonstrează că dreapta mai abruptă este mai puţin elastică decât dreapta mai plată. c o r e s p u n z ă t o r punctului de intersecţie. Curba mai abruptă este mai puţin elastică. k Dacă se măsoară elasticitatea în punctul de intersecţie a două curbe ale cererii. p şi q au aceleaşi valon pentru amândouă curbele. deoarece raportul Aq/ Ap redă o reacţie m e d i e a lui q la o modificare a lui p pc o anumită secţiune a curbei cererii şi reacţia va fi diferită în funcţic de segmentul pc carc îl avem în vedere. E s t e evident că raportul Aq/Ap şi elasticitatea vor varia în funcţie de mărimea şi direcţia modificării preţului. iar cel mai ridicat unei modificări la nivelul E. A c e s t e a pot fi comparate în punctul de intersecţie observând pantele celor două curbe.90 elasticităţile a d o u ă c u r b c ale cererii cu p a n t ă constantă c a r e se i n t e r s e c t e a z ă . este conceptul de calcul diferenţial al derivatei de cantitate cu privire Ia preţ în punctul (p. Accst rezultat este şi în acest caz nccorespunzător. \ principiile e c o n o m i e i1127 G J a P 0 Figura 4. elasticitatea măsurată în oricare din puncte variază cu direcţia şi m ă r i m e a modificării preţului şi cantităţii. In loc să sc foloscască ideea de modificare a preţului (Ap) şi a cantităţii (Aq) pe un anumit segment al curbei. iar ccea c e diferă este valoarea relativă a pantelor. 7 ilustrează folosirea acestei metode pentru a calcula elasticitatea cererii în punctul a. se sugerează ideea modului în care cantitatea tinde să se modifice. F i g u r a 4 .6 ilustrează o curbă a cererii non-liniară cu elasticitatea măsurată într-un singur punct. calculată utilizând modificările procentuale. Cel mai mic raport corespunde unei modificări până la punctul C. variază în raport de direcţia şi magnitudinea modificării considerate. Figura 4.q). Concluzia noastră este că atunci când ecuaţia (2) sc aplică la o curbă. Elasticitatea va fi măsurată din punctul A. Intuitiv. dacă măsurăm elasticitatea în punctul de intersecţia al celor două curbe. astfel încât raportul Ap/Aq este considerat ca fiind dat. aşa cum am definit-o. 5 Dacă dorim să m ă s u r ă m elasticitatea în acest mod. Ea este raportul p/q (aşa c u m a fost în toate măsurătorile anterioare) acum multiplicat cu raportul Aq/Ap măsurat de-a lungul unei linii drepte care este tangentă la curba cererii în punctul a\ Această definiţie sc poate scrie după c u m urmează: Accastă m ă s u r a r e a elasticităţii e s t e folosită uzual în teoria economică. Raportul reprezintă panta dreptei care uneşte punctul A dc punctul generat de modificarea preţului. este normal să se folosească un conccpt care dă o măsură unică a elasticităţii în fiecare punct d e pe curba cererii. Pentru aceasta folosim simbolul dq/dp şi îl definim ca invers al pantei uttei drepte ( A q / A p ) care este tangentă la curba cererii în punctul avut în vedere. avem nevoie să cunoaştem reacţia cantităţii la o modificare de preţ în fiecare punct de p e curbă şi nu pe un anumit segment. puteţi înţelege conceptul fără să cunoaşteţi metoda dc calcul. curba mai abruptă are elasticitatea mai mică.

667/41. răspunsul nu va fi niciodată 1. Aceasta determină o schimbare procentuală a preţului de 40% ((1/2. Prima.5. Caseta 4. Dar dacă veţi înlocui oricare din cele două preţuri în relaţia de mai sus şi calculaţi elasticitatea în funcţie de formula procentuală nu veţi obţine niciodată 1. în practică. Unele produse. (Aq/Ap)(p/q) se a p r o p i e din ce în ce m a i mult de cea măsurată cu (dţ/d/j)(p/q).2 cercctcază câteva din proprietăţile măsurării procentuale a elasticităţii. avem o schimbare de preţ de 50% şi o schimbare a cantităţii de -33. Această măsurătoare are două proprietăţi importante.667. Dacă alegem preţul iniţial de 2£. consumatorii vor c u m p ă r a mai mult din acel p r o d u s şi mai puţin din bunul substituibil. Oricare din cele două preţuri le introducem în ecuaţia (1) vom obţine întotdeauna o valoare egală cu 1 pentru elasticitate atunci când se foloseşte media celor două preţuri şi a celor două cantităţi pentru calculul elasticităţii. Cea mai bună aproximare a măsurării corecte privind elasticitatea este cea între două puncte separate de pe curba cererii (este obţinută prin definirea lui p şi q ca preţuri şi cantităţi medii a două puncte de pe curbă. cantitatea scade de la 50 la 33. Pentru a face aceasta trebuie sâ ştim care este panta curbei cererii în jurul_ponCtî3tBwespectiv.s e a fi o metodă practică d e a evita câteva din aspectele sale neagreate. elasticitatea m ă s u r a t ă prin. dă valoare unităţii pentru orice punct de pe curba cererii a cărui valoare reală este unitatea. rămâne constantă (egală cu 100£).2 M ă s u r a r e a elasticitătii într-un a n u m i t interval Am văzut că formula procentuală dă valori diferite pentru elasticitate în orice punct pe o curbă neliniară a cererii. elasticitatea devine -1. economiştii nu estimează de obicei elasticitatea pe baza unei singăre observaţii. Dacă m ă s u r ă m elasticitatea în p r o c c n t c obţinem u n rezultat aproximativ. Deci. Cititorilor cărora le place algebra se pot delecta demonstrând această propoziţie'. dar cu cât AP este mic. Multe cărţi oferă numai formula procentuală a elasticităţii.5)*100) şi o schimbare procentuală a cantităţii de 40% ((16. C â n d preţul o r i c ă r u i a d i n t r e a c e s t e p r o d u s e se m o d i f i c ă . F o r d u l Mondco. este dependenţa de direcţia de schimbare şi a doua.q i (Pi + P 2 ) = 1 P2-Pi (qi+q. 12 * Ce avem de demonstrat este că: q 2 . ecuaţia ne arată că dacă preţul creşte de la 2£ la 3£. pentru a rezolva problema trebuie să măsurăm raportul Aq/Ap ca pantă a tangentei la un punct de pe curbă decât între două puncte de pe curbă.667. consumatorii vor c u m p ă r a mai puţin din acel produs şi mai mult — Caseta 4. au nişte substituenţi foarte apropiaţi . Este cel mai bun mod de a măsura elasticitatea oferind informaţii din oricare două puncte de pe curbă când aceasta este tot ceea ce se cunoaşte. Când preţul scade. C â n d preţul creşte. preţul produselor substituibile rămânând constant. se exprimă elasticitatea dacă este evaluată ca medie a două puncte p şi q st mod^sţ^Snalog cu media pe care am sugerat-o aici.5£ şi q mediu este 41.7. fără a avertiza cititorul despre această proprietate. curba cererii p = 100£/q este o curbă cu elasticitate unitară. Studenţii curioşi descoperă de obicei această proprietate având un şoc când încearcă pentru prima oară să calculeze elasticitatea cu date numerice. Acesta este nesatisfăcător. în exemplu de mai sus. Dacă alegem preţul iniţial de 3£. C u cât e s t e m a i m i c ă m o d i f i c a r e a cantităţii c e r u t e in f u n c ţ i e d e p r e ţ . aşa c u m se observă în F i g u r a 4. depinzând de mărimea şi direcţia schimbării prezentate. consumatorii vor înlocui un produs cu altul.)/2 . elasticitatea este corect măsurată ca fiind 1. De exemplu. p mediu este 2. v a r z a .untul. rezultând o elasticitate de -0. Un mod obişnuit în care studenţii descoperă această problemă este atunci când încearcă să calculeze elasticitatea pe o curbă a elasticităţii unitare.667)*100).\ principiile economiei C e determină elasticitatea cererii? 91 procentelor (Aq/Ap)(p/q) poate fi considerată ca o a p r o x i m a r e .3. c a r n e a de m i e l . d o v e d i n d u . deoarece cheltuiala.'In mod obişnuit. Folosind formula procentuală. din motive teoretice. Aşa cum am văzut în text. indiferent de cele două preţuri alese. Problema poate fi evitată când măsurăm elasticitatea între două puncte separate pe curbă prin alegerea lui p şi q ca valori medii între două puncte ale curbei. alte vegetale.3%. De exemplu. indiferent de preţ. pq. cu atât m ă s u r a r e a este mai precisă (pierde din gradul dc aproximare). cum ar fi m a r g a r i n a . Determinanta principală a elasticităţii este existenţa bunurilor substituibile. c a m e a de vacă sau Vaxhall Cavalier.

consumatorii acestora se vor orienta spre alte firme şi alt tip de dulciuri. O concepţie greşită asupra elasticităţii cererii este analizată în Caseta 4. sau nu au deloc substituenţi satisfăcători. oricum. Deci cererea este elastică pentru mentosane. Această discuţie arată că bunurile cu substituenţi apropiaţi tind să aibă cerere elastică dacă ele deţin o parte mare sau mică din veniturile consumatorilor. va exista o singură valoare a elasticităţii în acel punct. De aceea. cererea este inelastică pentru o gamă largă de preţuri.t.). un alt aspect al influenţei venitului.şi deci şi elasticitatea . pentru ca un bun să aibă o cerere foarte inelastică. B u n u r i . Definirea produsului. O creştere a preţului determină cheltuieli mai mari pentru achiziţionarea lui. raportul Aq/Ap va fi considcrat ca fiind inversul tangentei în punctul a. Gradul de elasticitate al produselor alimentare individualizate este destul dc mare şi acest lucru se întâmplă frecvent. să considerăm orice bun care are o cerere inelastică. deci relativ mai ieftine (n. ' Produse alimentare britanice felativ scumpc (n. unul fără substituenţi apropiaţi tinde să aibă o cerere inelastică. Cel mai comun exemplu al acestui fenomen ales este sarea. cererea ar trebui să aibă elasticitate unitară.3. ca întreg. Nu există bunuri substituibile pentru alimente. — C a s e t a 4 . ea are câţiva substituenţi apropiaţi. cu atât sunt mai puţin dornici sâ cheltuiască dacă preţul creşte. Consideraţii similare se aplică la orice marcă de chibrituri. " Produse alimentare britanicc populare. el trebuie să aibă puţini substituenţi apropiaţi şi nu trebuie să ocupe o parte prea mare din totalul cheltuielilor consumatorilor. pentru alimente. Dar cu cât este mai mare partea din venit cheltuită pentru un produs.7. Există. 3 E l a s t i c i t a t e a şi venitul Gradul dc apropiere al substituenţilor. Figura 4. Sarea este un exemplu simplu pentru argumentul care a fost pus în discuţie. mulţi c o n s u m a - Adesea se apreciază că cererea pentru un produs va fi cu atât mai inelastică. N e p u t e m aştepta ca o creştere a preţului lor să p r o v o a c e o mică scădere în cantitatea cerută faţă dc situaţia în care ar exista substituenţi apropiaţi. De exemplu. fiecare din ele au substituenţi apropiaţi. achiziţiile scad proporţional. de exemplu. alimentele. Acestea. oamenii se vor orienta spre altă marcă de chibrituri decât sâ plătească un preţ mai mare. Dacă consumatorii cheltuiesc mai mult pentru acest bun. au o cerere mai puţin elastică dccât un bun durabil individualizat. cu cât este mai mic venitul cheltuit pentru acesta. A c e s t lucru e s t e c c r c e t a t în s e c ţ i u n i l e următoare. Să considerăm alt produs. Elasticitatea calculată cu ajutorul unei metode precise Atunci când elasticitatea este calculată folosind panta tangentei trasată la curba cererii. Deşi ocupă o foarte mică parte din cheltuielile totale ale consumatorului. îmbrăcămintea. Conform accstci metode. c u m ar fi Weetabix sau supa de roşii Heinz". ştiu că dacă vor creşte mult preţurile. Când numai o mică parte din venit este cheltuită pentru un produs. De aceea. după o creştere a preţului aparatelor TV. să spunem mentosane. într~un punct oarecare. Dacă producătorii chibriturilor Swan Vesta cresc preţurile considerabil. cât şi de perioada dc t i m p avută în v e d e r e . c u m ar fi fulgii de cereale Kellogg sau supa de roşii C a m p b e l l " . ei nu vor reacţiona puternic la schimbările de preţ. în general. consumatorii de-abia vor observa o creştere a preţului. deoarece consumatorii au un volum dat de cheltuieli. Deci. Acestea ocupă numai o mică parte din totalul cheltuielilor consumatorilor de mentosane. Bunurile durabile oferă un exemplu asemănător. dacă un consumator cheltuieşte tot venitul său pe cartofi.depinde atât dc modul c u m produsul este definit.t. ţigările şi benzina au puţini i t \ principiile e c o n o m i e i1127 Un produs cu substituenţi apropiaţi tinde să aibă o cerere elastică.92 din b u n u l substituibil. reprezintă o necesitate. Mai mult decât atât.alte tipuri de mentosane şi alte dulciuri.). Argumentul este următorul. cum ar fi. Producătorii mentosanelor Polo. dar există mulţi substituenţi apropiaţi . . Pe măsură ce preţurile cresc. ele sunt o necesitate pentru viaţă. Aceasta nu î n s e a m n ă că orice tip de alimente. Pentru a observa aceasta. ei trebuie să cheltuiască mai puţin pe toate celelalte.

S e v a c o n s t a t a o s c ă d e r e în cantitatea cerută. Accst lucru se poate întâmpla destul dc încct. Curba cererii pe termen lung arată sensibilitatea cantităţii cerute la o schimbare de preţ după ce a trecut suficient timp pentru a se efectua toate ajustările. Reacţia iniţială va fi de-a lungul curbei cererii p e t e r m e n s c u r t . O curbă a cererii pe termen scurt arată sensibilitatea cantităţii cerute la o modificare de preţ.\ principiile economiei 1 127 tori preferă să-şi cumpere o nouă motocositoare sau un aspirator în locul unui nou televizor. Să considerăm. deşi achiziţionarea televizoarelor va scădea. cu cât perioada de timp avută în vedere este mai lungă. poate să nu aibă un efect m a x i m până când stocul din bunurile care foloscsc aceste produse nu s-a epuizat. pentru ca. Pentru aceste produse o singură curbă a cererii este suficientă.0 . Pentru produse. după cinci ani de ajustare a cantităţii la modificările de preţ. fiecare componentă L a grupului tinde să aibă o cerere mai elastică. c u m ar fi fulgii de ccrcalc sau cravatele. la mijlocul a n i l o r ' 7 0 . O modificare dc preţ. C u timpul.0 spre deosebire de îmbrăcăminte. la o anumită modificare de preţ. Pentru multe bunuri. înainte de primul şoc al preţului petrolului impus de O P E C . de e x e m p l u . Va exista o curbă separată pentru fiecare din aceste bunuri durabile pe termen scurt şi pentru bunurile substituibile. achiziţiile totale dc bunuri durabile vor scădea cu mult mai puţin. Alte tipuri de elasticitate a cererii A m discutat până acum despre elasticitatea cererii în funcţie de preţ. Dar creşterile mari de preţuri în anii '70 au dus la o p r o m o v a r e a autoturismelor cu consum redus şi chiar a redus folosirea autoturismelor. o cerere care este inelastică pe termen scurt poate deveni elastică după o perioadă de timp. cererea pentru electricitate va fi scăzut simţitor. Fiecare curbă a cererii arată răspunsul cererii consumatorului la o schimbare de preţ. răspunsul complet apare repede şi există puţine m o t i v e de îngrijorare în legătură cu cfectelc pe termen lung. De accca este util să identificăm două curbe ale cererii pentru asemenea produse. Concluzia principală în c e priveşte elasticitatea este următoarea: i r Curba cererii pe termen lung pentru un produs care este folosit împreună cu un bun durabil va tinde să fie substanţial mai elastică decât oricare din curbele pe termen scurt. într-adevăr. sensibilitatea cantităţii cerute .8. Relaţia dintre curbclc pe t e r m e n scurt şi termen lung se prezintă în Figura 4. cererea pe termen lung pentru curentul electric v a fi elastică. deşi ' cererea pentru întregul grup poate fi inelastică. şi prin urmare şi 1 elasticitatea cererii sub influenţa preţului. D e o a r e c e este nevoie de timp pentru 0 adaptare completă la o modificare de preţ. în această perioadă de timp mai lungă. Deşi unele bunuri materiale au înlocuitori apropiaţi. Conceptul de elasticitate a cererii poate totuşi să fie . Pălăriile. Astfel.1 . D e exemplu. D u p ă c e toate aceste tipuri de adaptări p e termen lung au fost făcute. în general. 2 . aşa c u m fuseseră dotate anterior. dar scăderea procentuală a a c e s t e i a p a r e să fie m a i m i c ă d e c â t c r e ş t e r e a procentuală a preţului. date fiind cantităţile din bunurile durabile care folosesc produsele respective şi dală fiind existenţa unor bunuri substituibile. adică reacţia cantităţii c e r u t e la o s c h i m b a r e a p r e ţ u l u i p r o d u s u l u i . Casele noi vor fi mai mult dotate cu sobe cu gaz în loc d c s o b e electrice. să spunem a curentului electric sau a benzinei. elasticitatea să crească la . vor tinde să fie cu atât mai mare. 6 curând după ce preţul a crescut. Alte produse sunt ccle folosite în legătură cu bunurile durabile sau autoturismele. cererea fiind inelastică pe t e r m e n scurt. ele tind să aibă o cerere elastică în funcţie dc preţ. au fost estimate ca având elasticitatea-3. de e x e m p l u . Dacă lucrurile se întâmplă aşa. Elasticitatea cererii pe termen scurt şi pe termen lung. Această a f i r m a ţ i e va fi întărită în câteva din capitolele care vor urma. că preţul curentului electric creşte foarte mult. a căror cerere tinde să fie mai inclastică. Diferitele reacţii ale cantităţii pot fi ilustrate în curbe ale cererii diferite. reducerea procentuală a cantităţii cerute poate depăşi creşterea procentuală a preţului. p e m ă s u r ă c e se uzează. c e r e r e a de petrol a fost considerată ca foarte inclastică din cauza absenţei unei alternative. mulţi o a m e n i vor înlocui sobele lor de gătit electrice cu sobe cu gaz. C u t i m p u l însă. Elasticitatea cererii de petrol a fost măsurată la . fabricile vor recurge la surse d e energie relativ m a i ieftine. în cadrul unui grup de produse.

elasticităţile venitului sunt atât negative. De exemplu. consumatorii vor fi în punctul E. elasticitatea cererii în funcţie de venit este pozitivă. odată ce consumatorii s-au ajustat •s Pi compict la nivelul dc preţ corespunzător intersecţiei curbclor pe termen scurt cu cea pc termen lung. la nivelul oricărui alt punct de pc curbele pe termen scurt. Dreapta D s . Variaţiile pe tennen scurt ale preţului se produc de-a 9 2 <7i 9'l < J o lungul curbei cererii pe termen scurt (D^). c u m ar fi alimentele. La venituri inferioare. bunurile normale au elasticităţi pozitive în funcţie d e Figura 4. în ultimele două secole. Pe măsură ce venitul creştc. Prin fiecare punct al curbei DL trece o curbă a cererii pe termen scurt. o mare parte din cheltuieli tind să se deplaseze spre produsele manufacturiere. coeficientul r | y v a depăşi unitatea.8 Curbe ale cererii pe termen scurt ţi lung Curba cererii pe termen lung este mai elastică decât cea pe termen scurt. Există şi cazul marginal în care schimbările procentuale în venit şi cantitatea cerută sunt egale. în mod similar. frigiderelor. Odată cu ajustarea completă a consumatorilor la preţul p0. aceştia se vor situa la nivelul E0 şi vor consuma o cantitate q^j. consumatorii nu s-au adaptat complet la nivelul de preţ. Pentru cele mai m u l t e cazuri. o parte din ce în c e mai mare din venit este direcţionată spre călătoriile în străinătate. ceea c e înseamnă o deplasare spre stânga a curbei cererii pentru acel p r o d u s .94 extins pentru a măsura reacţia la modificările oricărui factor care influenţează ccrerea. Cererea pentru acel p r o d u s se considcră a fi inelastică în funcţie de venit. creşterea venitului d u c e la creşterea cantităţii cerute. cci mai mulţi bani se cheltuiesc pc bunuri d e bază. D a c ă m o d i f i c a r e a procentuală în cantitatea cerută este mai mică decât modificarea procentuală a venitului. Astfel. D a c ă produsul este un b u n normal. 1 ' Dacă in mod abstract toate elasticităţile preţurilor sunt negative. distracţii sau educaţie. coeficientul r^ va fi mai mic dccât unitatea.. Prin u r m a r e . o creştere a venitului va facc să se solicite mai puţin din acel produs. de tipul autoturismelor. Dacă modificarea procentuală a cantităţii cerute care A m întâlnit a c e s t e relaţii a n t e r i o r .. coeficientul rţ y fiind egal cu unitatea. Produsul are o elasticitate unitară a cererii în funcţie de venit. arată variaţiile pe termen scurt ale cererii. ceea c e î n s e a m n ă o d e p l a s a r e spre d r e a p t a a curbei c e r e r i i acelui p r o d u s . î m b r ă c ă m i n t e a sau locuinţa. aparatelor TV. Cantitate odată cu ajustarea definitivă la nivelul de preţ p. iar variaţiile de preţ pc tennen scurt îi vor deplasă dc-a lungul curbci D s l . C e r e r e a p e n t r u a c e l p r o d u s se c o n s i d e r ă a fi elastică în funcţie de venit. în special durabile. u n d e a m susţinut că o m o d i f i c a r e a venitului ar induce o deplasare a curbei cererii pentru un produs. cât şi pozitive. odată cu ajustarea definitivă la nivelul dc preţ p r . o creştere a venitului va face să se solicite mai mult din acel p r o d u s . toţi ceilalţi factori fiind neschimbaţi. S e n s i b i l i t a t e a c e r e r i i p e n t r u u n p r o d u s la schimbările de venit este denumită elasticitatea cererii în funcţie de venit şi se defineşte astfel: _ modificarea procentuala a cantităţii cerute modificareaprocentualăavenitului \ principiile e c o n o m i e i112 rezultă este mai m a r c dccât creşterea procentuală a venitului. DL reprezintă curba cererii pe termen lung şi arată cantitatea ce va fi achiziţionată după ce consumatorii s-au adaptat complet la o modificare de preţ. D a c ă p r o d u s u l este u n b u n i n f e r i o r . probabil ca urmare a faptului că deţin un stoc nepotrivit de bunuri durabile. cât de mult afectează cantitatca ccrtită schimbările de venit şi preţul altor p r o d u s e ? Elasticitatea cererii în funcţie de venit Creşterea e c o n o m i c ă a ridicat cu mult venitul real al cetăţeanului obişnuit din Europa şi America. care arată cantităţile ce vor fi achiziţionate la fiecare nivel dc preţ. Astfel. La niveluri şi mai ridicate ale venitului.

modificările în preţul untului şi în cantitatea de pâine ccrută vor avea s e m n u l negativ. Producătorii de automobile mari au descoperit că cererea pentru produsele lor a scăzut. elasticitatea ofertei măsoară reacţia cantităţii o f e r i t e la m o d i f i c ă r i l e . atunci când lipsa cărnii dc vacă forţează preţul acesteia să crească. atunci când preţul petrolului a crescut dramatic după 1973 şi 1979. Dimpotrivă. spre exemplu. o scădcrc a preţului untului va mări cantitatea de unt cerută. bunurile inferioare au elasticităţi negative. La niveluri de venit cuprinse între y. Bunurile complementare au elasticităţi încrucişate negative. sc n u m e ş t e o curbă Eitgel. D e o a r e c e dorim să p u n e m accent p e preţul produsului ca fiind unul din factorii care influenţează oferta. sunt bunuri complementare. care a folosit această metodă pentru a stabili o relaţie vi = " k * modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun economic modificarea procentuală a preţului altui bun economic Elasticitatea încrucişată a cererii poate varia de la minus infinit la plus infinit. acelaşi s e m n .9 Relaţia între cantitatea cerută şl venit Bunurile normale au elasticităţi pozitive in raport de venit.9 şi Caseta 4. Caseta 4. Pâinea şi untul. U n grafic carc leagă direct cantitatea ccrută d e venit. In final. A m văzut că elasticitatea ccrcrii măsoară rcacţia cantităţii ccrute la modificări ale factorilor care o influenţează. A s t f e l . cantitatea cerută creşte odată cu venitul. un b u n poate avea o elasticitate în funcţic dc venit pozitivă pentru toate nivelurile de venit. ceea ce inseamnă că elasticitatea va fi zero. (Desigur vă puteţi explica d e ce un b u n nu poate avea o elasticitate în funcţie de venit negativă Ia toate nivelurile de venit). cazul extrem între bunuri n o r m a l e şi i n f e r i o a r e a p a r e c â n d o c r c ş t c r c a venitului lasă cantitatea cerută neschimbată. Sensibilitatea cererii pentru un produs la schimbările preţului altui produs se numeşte elasticitatea î n c r u c i ş a t ă a c e r e r i i şi se defineşte astfel: Qm o Elasticitate « •g « zero tn funcţie J de venit [ ' 0 Xi Veni» Y 2 Figura 4. ^ ELASTICITATEA OFERTEI factorilor carc o influenţează. Terminologia specifică elasticităţii încrucişate este rezumată în Caseta 4. cantitatea cerută se reduce din punctul qm. între venitul unei gospodării şi cheltuielile făcute pentru bunuri strict neccsare. dar va rcducc cantitatea de margarină solicitată. prin urmare. Producătorii. Bunurile spccifice nu pot acoperi o asemenea gamă largă. Figura 4. untul şi margarina sunt bunuri substituibile. astfel.4 oferă câteva e x e m p l e semnificative asupra rolului elasticităţii. după numele economistului g e r m a n Ernst Engel ( 1 8 2 1 .1 8 9 6 ) . Modificările preţului untului şi cantităţile cerute de margarină vor avea. La niveluri de venit mai mari de y2. ne v o m ocupa în principal d c elasticitatea ofertei în funcţie de preţ. elasticitatea în funcţie de venit va fi negativă. va fi egală cu zero. în aşa fel încât elasticitatea în funcţie de venit este zero. Terminologia importantă a elasticităţii în funcţie de venit este rezumată în Figura 4.9.9 ilustrează toate reacţiile posibile prin descrierea unui p r o d u s a cărui elasticitate în funcţie de venit evoluează de la zero la pozitiv şi la negativ. de exemplu. elasticitatea în funcţic de venit vafipozitivă. şi y. Cantitatea cerută la venituri mai mici decât y.. c u m ar fi cel din Figura 4. de fasole sau alţi substituenţi ai cărnii descoperă că cererea pentru produsele lor este în creştere. atunci c â n d trebuie să sc ia decizii importante. De e x e m p l u .1.1. Elasticitatea încrucişată Sensibilitatea cantităţii ccrutc dintr-un produs la schimbări ale preţului altor produse este adesea de interes deosebit.\ principiile economiei 1 127 venit şi bunurile inferioare au elasticităţi negative în funcţie de venit. In m o d asemănător. iar bunurile substituibile au elasticităţi încrucişate pozitive. O scădere a preţului untului va cauza o c r e ş t e r e în c o n s u m u l a m b e l o r p r o d u s e .

S| SPt o. Motivul este că. pentru că mult din ceea ce s-a spus despre elasticitatea cererii setrarsferă şi în cazul elasticităţii ofertei şi deci nu este nevoie să repetăm unele lucruri. elasticitatea ofertei este in m o d normal pozitivă 6 . * Ca şi în cazul elasticităţii cererii. acestea sunt triunghiuri similare.10 ilustrează trei cazuri dc elasticitate a ofertei. p/q = Ap/Aq.10 Trei curbe ale ofertei cu elasticitate constantă Toate cete trei curbe au elasticitatea constantă. pe când elasticitatea depinde de modificări procentuale. q şi curba S. Prin unnare. ca urmare a unei modificări procentuale a preţului. Cazul elasticităţii zero este cel în care cantitatca oferită nu se modifică in funcţie de preţ. arc o clasticitatc unitară.1. Elasticitatea ofertei este foarte importantă în ştiinţa e c o n o m i c ă . Curba S.. Astfel. D e o a r e c e c u r b a o f e r t e i are în m o d n o r m a l pantă pozitivă. aşa cum este dată de formula (dq/dp)(p/q). dar se va oferi o cantitate infinită la acel preţ. Deoarece orice dreaptă care reprezintă curba ofertei are elasticitatea unitară. în mod evident. Substituind p/q = Ap/Aq (deoarece după cum am văzut acestea două sunt egale). v o n avea mai mult de comcntat despre dctcrminanteleclasticităţii ofertei mai departe în lucrarc. Coeficientul elasticităţii ofertei sc notează cu e şi are următoarea formulă: £s \ principiile e c o n o m i e i1127 Interpretarea elasticităţii ofertei Figura 4. O definiţie E l a s t i c i t a t e a o f e r t e i în f u n c ţ i e d e p r e ţ este definită ca o modificare procentuală acantităţii oferite dintr-o anumită m a r f ă . şi în al doilea rând. unde dq/dp este inversul pantei tangentei la curba ofertei în punctul (p. Unul are laturile p. rapoartele laturilor sunt egale. i Elasticitatea ofertei este o măsură a gradului de sensibilitate a cantităţii oferite dintr-o marfă la modificări ale propriului preţ. i e. N u confundaţi înclinaţia curbei ofertei cu elasticitatea. încât ne referim la "elasticitatea ofertei" ori de câte ori nu decurge vreo altă ambiguitate din î n t r e b u i n ţ a r e a sa. arc elasticitate unitară. Aq şi curba S. Cazul elasticităţii unitare confirmă faptul că ceea ce am spus despre cerere se poate aplica şi la ofertă.. ) <Ji Cantitate (i) Elasticitate zero Cantitate (ii) Elasticitate infinită a Cantitate (iii) Elasticitate unitară Figura 4. oferta va fi zero la preţuri mai mici decât p.ccea ce este acelaşi lucru cu derivata cantităţii oferite faţă de preţ. Motivul este că gradele diferite de înclinaţie (când scalele ambelor axe nu sunt schimbate) reflectă diferite modificări absolute. Elasticitatea infinită apare dacă nimic nu se oferă la un preţ mai mic. are elasticitate infinită la nivelul de preţ p. înseamnă că nu există o corespondenţă între înclinaţie din punct de vedere geometric şi elasticitatea ofertei. q) . în formula (Aq/Ap) (p/q) cele două rapoarte se anulează unul pe celălalt 7 .) fiind oferită la fiecare nivel al preţului. în definiţia elasticităţii va rezulta (Aq/Ap)(Ap/Aq). Curba S.96 Practica c u r e n t ă este d e a o m i t e a t r i b u t u r î n funcţic de p r e ţ " în aşa fel. _ modificarea procentuală a cantităţii oferite modificarea procentuală a preţului . 1 Dovada poate fi văzută când ne referim la cele două triunghiuri în sccţiunca (iii) a Figurii 4. raportul p/q în orice punct de pe dreaptă este egal cu raportul Ap/Aq carc defineşte panta dreptei. pe când cclălalt are laturile Ap. ccea ce indică o modificare procentuală a cantităţii egală cu modificarea procentuală a preţului între două punctc ale curbci. ca şi celelalte drepte ale ofertei carc trcc prin origine. Elasticitatea ofertei este E = (Aq/ApXp/q). .10. are elasticitatea zero. A b o r d a r e a noastră însă este restrânsă din două motive: întâi. Terminologia elasticităţii ofertei este rezumată în Caseta 4. şi foarte mare la nivelul p r Curba S. Oricc dreaptă carc să ilustreze curba ofertei trasată prin origine. aşa cum se vede din secţiunea (iii) a figurii. Acesta ar fi cazul în care ofertanţii ar continua să ofere o anumită cantitate şi să o vândă pe piaţă la orice nivel al preţului. unica măsură a elasticităţii ofertei în orice punct de pe curba ofertei. aceeaşi cantitate (q. pentru orice dreaptă cu pantă pozitivă. care reprezintă unitatea.

M e t o d e l e n e c e s a r e pentru a obţine aceste informaţii sunt oferite de cursurile de cconometrie. < MĂSURAREA CERERII Şl OFERTEI Mult din ccea ce f a c economiştii pentru a-şi câştiga existenţa se bazează pe măsurători ale elasticităţii cererii şi ofertei. Oamenii practici care dispreţuiesc teoria ignoră consideraţiile elasticităţii. Astfel. mărimea reacţiei depinde de modul în care producătorii pot să treacă de la producţia altor bunuri la producţia bunului pentru care preţul a crescut. In ultimele dccenii. aţi şti suficient pentru a puncta erorile lui. Din moment ce cererea mondială era inelastică era nevoie de atenţie pentru a nu vinde prea mult. Dacă aţi sfătui guvernul comunist numai după lectura acestui capitol. în al doilea rând. fundamentale. se pot descoperi terenuri < Ipetroliere. în scopul creşterii veniturilor cu 10%". Poate fi dificil să se modificc cantităţile < oferite ca răspuns la o schimbare de preţ. dar dispunea de un stoc mare de aur pe care l-a aruncat pe piaţa mondială pentru a obţine dolari SUA. Dacă în agricultură se poate trece uşor de la o recoltă la alta. elasticitatea î ofertei petrolului este mult mai m a r e în cinci ani decât < într-un an. exportul era mic. guvernul fostei URSS a încercat să câştige suficienţi dolari SUA pentru a cumpăra materialele strategice care îi lipseau. elasticitatea este puternic > ii n f l u e n ţ a t ă d e felul în care c o s t u r i l e r ă s p u n d la im o d i f i c ă r i l e p r o d u c ţ i e i . A c e a s t ă p r o b l e m ă va fi discutată în detaliu în capitolcle următoare. U n exemplu elocvent este cel al ciclurilor ' agricole. Managerul a declarat în presa locală "este foarte greu să faci o afacere când clienţii noştri sunt aşa de ciudaţi". Dacă elasticitatea era mai mare decât unu. aceştia ar suferi o pierdere de venit ca rezultat al creşterii datoriilor. Managerul nu a fost raţional presupunând că elasticitatea cererii pentru cursele de autobuz ar fi constantă peste un prag relevant. se pot săpa puţuri şi se pot construi conducte în câţiva ani. Soluţiile la două din cele mai controversate probleme cu privire la măsurarea cererii sunt prezentate în cele ce urmează.\ principiile economiei 1 127 Caseta 4. Oare un bilet mai scump va putea să acopere deficitul companiei de metrou sau al companiei care c o n d u c e Canalul Panama? Răspunsul presupune nişte cunoştinţe legate de elasticitatea cererii. In acel moment. Tot ce s-a întâmplat este că a doua creştere s-a situat pe un segment al curbei cererii pieţei în care a fost inelastică. în acest caz. timpul de reacţie este punctul critic. veniturile ar fi crescut cu mai puţin de 10%. Dar ele sunt instrumente utile. M e m b r i i O P E C d o r e s c să c u n o a s c ă elasticităţile ofertei în ţările n e m e m b r e p e n t r u a p r e v e d e a r e a c ţ i a la c r e ş t e r i l e d e preţ stabilite de O P E C . De a s e m e n e a . multe industrii au estimat elasticităţilc lor încrucişate în legătură cu cererea de petrol pentru a p r e v e d e a efectele s c h i m b ă r i l o r dramaticc în p r e ţ u l p e t r o l u l u i . Acest lucru a condus la scăderea substanţială a preţului. oferta oricărei recolte este mai elastică decât în cazul în carc nu se poate face această trecere. ca şi în cazul cererii. în câteva : săptămâni sau luni. A fost mulţumită să vadă că veniturile au crescut cu 5%. preţul a scăzut mai mult decât creşterea cantităţii aduse pe piaţă. vânzând repede mari cantităţi de aur. Aţi fi putut să le spuneţi că erau optimişti presupunând elasticitatea cererii zero pentru toţi membrii. In acest an. Ce determină elasticitatea ofertei? Ce determină reacţia producătorilor la o modificarc a preţului produsului pe care îl oferă? In primul rând. dar se vor m o d i f i c a mai uşor în câţiva ani. Într-adevăr. Se putea câştiga mai mult dacă revindea mai puţin! • Nu cu mult timp în urmă executivul unei asociaţii profesionale a Introdus o moţiune la întâlnirea anuală •pentru a creşte datoriile cu 10%.4 P r o b l e m e l e elasticităţii Elasticităţile sunt concepte plictisitoare de învăţat şi calculat. Prezentăm câteva avertismente. Dacă elasticitatea diferă de zero. . a adoptat măsuri disperate. dar nu în câteva luni. Organizaţia FAO şi recoltele obţinute de agricultori folosesc noţiuni legate de elasticitatea cererii în funcţie de venit pentru a prevedea modificări ulterioare în schimbări ale cererii pentru hrană. Aţi fi putut să-i spuneţi câ nu era nimic ciudat în comportamentul clienţilor. a crescut din nou preţul şi a fost surprinsă şi dezamăgită sâ observe că veniturile au scăzut cu 2%. Deoarece avea o nevoie urgentă de bani. • O companie locală de transport a crescut preţurile acum doi ani cu 10% pentru a acoperi costurile sporite. • Cu mulţi ani în urmă.

valoarea acestor date arată gradul marc de utilitate a teoriei cererii. cât şi a ofertei. cât de mult în funcţie de preţ şi cât de mult în funcţie d e relaţia dintre preţul untului şi cel al margarinei? Dacă cunoaştem d o a r aceste lucruri. De exemplu. aceasta se datorează faptului că toţi factorii care influenţează cererea s-au modificat în acelaşi timp. S ^ Măsurarea tipurilor specifice ^ de elasticitate Soluţia problemelor statistice asociatc cu m ă s u rarea cererii a dus la o a c u m u l a r e de date cu privire la c l a s t i c i t ă ţ i l c c e r e r i i . P e n t r u a fi f o l o s i t e d e economişti. Soluţia identificării separate a curbei cererii şi ofertei este de a folosi alte variabile decât preţul şi apoi să se raporteze cererea la un grup de variabile şi oferta la altul. Pentru a ilustra această problemă. ar trebui s ă n e î n t r e b ă m d a c ă a u t o r u l a identificat într-adevăr curba cererii. doar datele în legătură cu preţul şi cantitatea sunt insuficiente pentru a pune în evidenţă atât forma curbei cererii. este posibil să se determine relaţia dintre cantitatea oferită şi preţ. venitul. Detaliile asupra modului cum se realizează acest lucru pot fi găsite în cursul de econometrie. Dacă o creştere a preţului s-a datorat unei creşteri a cererii din străinătate pentru whisky. Atunci c u m se poate determina influenţa separată a fiecărei variabile? C e să înţelegem din observaţia potrivit căreia cantitatea de unt consumată per capita a crescut cu 10% într-o perioadă de timp în care venitul mediu al consumatorului a crescut cu 5%. respectiv în punctul de intersecţie a curbelor cercrii şi ofertei. deoarece preţul whisky-ului a crescut cu 10% anul trecut pe când exportul de whisky nu s-a prea schimb a t " . atunci când ambele curbe se deplasează. spre exemplu. Primele două secţiuni ale figurii arată situaţiile în carc doar una k f \ principiile e c o n o m i e i1127 din curbe se deplasează. observaţiile cu privire la preţ şi cantităţi nu sunt suficiente pentru a identifica panta fiecăreia dintre curbe.11. Ceea c e trebuie reţinut este: Dacă nu ştim că o curbă s-a deplasat şi alta nu. aşa c u m se observă din Figura 4. Totul se modifică în acelaşi timp C â n d cantitatea c e r u t ă se modifică în t i m p . Ori de câte ori avem o afirmaţie de genul " ş t i m că elastic i t a t e a cererii în s t r ă i n ă t a t e e s t e f o a r t e m i c ă . e s t e p o s i b i l să a f l ă m i n f l u e n ţ a s e p a r a t ă a fiecăreia dintre variabile. atunci curba ofertei de whisky pe termen scurt este foarte inelastică (deoarece este nevoie de câţiva ani pentru a p r o d u c c whisky). dar şi de costul său de producţie. Observaţiile făcute asupra preţurilor şi cantităţilor pot trasa curba care nu s-a deplasat.98 Probleme legate de măsurarea cererii E x p l o z i a cu privire la cunoaşterea elasticitâţilor din ultimele dcccnii s-a resimţit odată cu momentul în c a r e s p e c i a l i ş t i i în e c o n o m e t r i c au d e p ă ş i t problemele m a j o r e în măsurarea cercrii (fi ofertei). nu p u t e m răspunde la întrebare. Tehnica standard în acest domeniu se numeşte analiza regresiei multiple. cantitatea cerută. oferta unui bun poate fi legată nu numai de preţul acelui bun. ^ Delimitarea influenţei cererii de cea a ofertei Un al doilea set de probleme se referă la estimarea separată a curbci ccrcrii de cea a ofertei. preţul untului a scăzut cu 3 % şi preţul margarinei a crescut cu 4 % ? Cât de mult din modificare se datorează elasticităţii cererii în funcţie de venit. Dacă însă a v e m mai multe date care să ne indice. . Dificultatea identificării este insurmontabilă. preţul untului şi preţul margarinei în fiecare lună timp de patru sau cinci a n i . toate situaţiile observate în lumea reală sunt în cchilibru. iar cererea poate fi raportată nu n u m a i la preţul bunului. P r o b l e m a estimării curbclor cererii şi ofertei din datele oferite de piaţă cu privire la preţurile şi cantităţile reale se numeşte problema identificării. dar şi la veniturile consumatorilor. Cu condiţia ca aceste variabile să se modifice suficient. Adesea însă problema este uneori ignorată. Specialiştii în econometrie se ocupă d e problema identificării atunci c â n d estimează c u r b a cererii. A treia secţiune a figurii însă arată că. Noi nu observăm direct ce doresc oamenii să cumpere şi ce doresc producătorii să ofere.

Sursa: Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.48 -0.70 -0.I] p r i n c i p i i l e economiei substituenţi apropiaţi.19 0.03* 0. Acest lucru scmnifică că schimbările în preţurile relative vor determina un grad înalt de substituire între diferitele tipuri de c a m e . cartofi şi şuncă . 1 9 8 9 Produs Came carcasă Brânză Fasole congelată Cereale Suc de fructe Şuncă şi slănină Legume verzi proaspete Alte legume proaspete Cartofi proaspeţi Pâine Elasticitate de pref -1. contrastul interesant între datele referitoare la elasticitatea în funcţie dc preţ şi elasticitatea în funcţie de venit. Profesorii Richard Stonc din Marea Britanie (1913-1991). radio-uri.înregistrează o elasticitate negativă de venit. într-adevăr.58 -0. * Nesemnificativ diferit dc zero (conform cestelor statisticc).35 -0.27* -0.13 0. 1992 (Londra). cele mai multe p r o d u s e manufacturiere specifice au Cele mal multe alimente au elasticităţi reduse în funcţie de venit.94 -0. chiar şi astăzi fac estimări noi cu privire la elasticitatea preţului în c e p r i v e ş t e p r o d u s e l e alimentare. U n b u n cu folosinţă curentă este fabricat pentru a fi folosit mai mult timp.28 0. dar au oferit şi datele necesare pe care să se bazeze estimările elasticităţii cererii în funcţie de preţ. ceea ce Ic grupează în categoria dc bunuri inferioare. frigidere. Tabelul 4.pâine.37 -1. c u m ar fi h r a n a sau a n u m i t e s e r v i c i i . în general. studiile m o d e m e s-au extins şi au inclus virtual întreaga gamă de produse pe care consumatorii îşi cheltuie venitul.dc unde şi elasticitatea în funcţie d e .15* 0. t e l e v i z o a r e şi case este de m a r e interes. Trei dintre produse .94 -0. indiferent dacă este vorba de bunuri durabi le sau de folosinţă curentă. Elasticitatea în funcţie de venit Tabelul 4. Deşi importanţa problemei agricole i-a făcut pe cercetători să se c o n c e n t r e z e d e timpuriu asupra cererii produselor alimentare. au o cerere inelastică.37. ea reprezintă un triumf timpuriu al unor cercetări din ştiinţa economică.21 -0. Tabelul 4.80 -0. Bunurile d e folosinţă îndelungată.12 -0. astfel. pe când m u l t e mărci individuale din aceste p r o d u s e au cerere elastică. cu şase luni. d c o a r e c e aceasta constituie o mare parte din cererea totală şi pentru faptul că poate varia pe piaţă de la un an la altul.2 prezintă câteva tipuri de elasticitate în funcţie de venit în Marea Britanie. Cererea pentru bunuri durabile. de asemenea. înregistrează o elasticitate de preţ de 1. achiziţia poate să fie a m â n a t ă cu mai mare uşurinţă decât âchiziţia u n u i b u n de scurtă folosinţă. Remarcaţi elasticitatea redusă în funcţie de venit pentru toate p r o d u s e l e alimentare c o n s u m a t e aşa c u m indică tabelul. efectul asupra e c o n o m i c i poate fi semnificativ. Observaţi. Household Food Consumption and Expenditure. Observaţi că. cât şi pentru produsele agricole i n d i v i d u a l e . Toate cererile au o pantă negativă în raport de preţ.20 -1.2 E l a s t i c i t ă ţ i l e e s t i m a t e d e p r e ţ şi d e v e n i t a l e cererii p e n t r u a l i m e n t e în M a r e a Britanie. Datele rezultate c o n f i r m ă în mare parte existenţa unei elasticităţi scăzute pentru produsele agricole în general. Multe produse din c a m c care au elasticitatea în funcţie de preţ mare au elasticitatea în funcţie de venit zero. Schulz din Statele Unite ( 1 8 9 3 .25 Elasticitatea în funcţie de preţ Multe din lucrările anterioare dedicate măsurării cererii s-au referit la sectorul agricol. c u m ar fi autoturisme. laureat al Premiului Nobcl. cu valori multiple ale elasticităţii în funcţie de preţ. (Vezi şi Capitolul 5).1 9 3 8) au desfăşurat o activitate de pionierat în acest domeniu. C o n t r i b u ţ i a a c e s t o r c u n o ş t i n ţ e la înţelegerea p r o b l e m e l o r agricole a fost enormă. deşi carnea carcasă are elasticitate de venit 0. Fluctuaţiile mari în preţurile agricole au atras studii în acest sector. Multe centre de cercetare în agricultură şi-au dezvoltat activitatea şi. cu atât există mai puţini substituenţi şi de aici cu atât este mai mică elasticitatea. şi Hcnry. Acesta este un alt e x e m p l u al afirmaţiei potrivit cărcia cu cât este mai larg definită categoria de bunuri. conform predicţiilor teoriei.09* Elasticitate de venit -0.01* 0. D a c ă m a i m u l ţ i consumatori decid simultan să a m â n e achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată.2 arată câteva măsurători recente ale elasticităţii în funcţie de preţ pentru unele produse alimentare. iar studiile legate de acestea subliniază că ele tind să aibă cereri elastice în funcţie de preţ.

o clasticitatc de 10 ar sprijini compania . şunca şi slănina. Compania răspunde că ca este obligată să aibă în proprietate toate firmele pentru a putea concura în mod eficient împotriva unor firme carc produc cablu de cupru. 0 Cantitate Cantitate • S £ o in O ' Preţ • Preţ • • • 0 Cantitate 0 Cantitate Preţ • • • • • • • • • • 0 Cantitate Figura 4. în secţiunea (iii).mbelor curbe V'' Preţ A Preţ 5 4 -Sî / o £ St . 1 >' S. Astfel. Dintre produsele prezentate. Pentru a ilustra acest lucru. Măsurarea elasticităţii încrucişate a ajutat mult tribunalele în a decide dacă un monopol există sau nu. încât firmele care le produc sunt într-o concurenţă accrbă. în fiecare situaţie. cartofii şi pâinea au elasticitatea în funcţie de venit mică. Măsurarea elasticităţii încrucişate poate fi hotărâtoare în acest caz. iar un singur producător de cablu de aluminiu nu poate fi acuzat că are monopol real asupra pieţei pentru cabluri.< A ro D 0 .100 \ principiile e c o n o m i e i112 CAZUL (i) D e p l a s a r e a n u m a i a c u r b e i ofertei io ® •Q 3 U O « >ra CAZUL(ii)Deplasarea numai a curbei cererii V CAZUL (iii) D e p l a s a r e a p. acuzând compania că a creat un monopol asupra rjspcctivului produs. valorile observate generează o curbă a cererii. doar dacă aceste valori sunt stabile ca urmare a deplasărilor curbelor. fapt care generează valorile observate reprezentate în rândul inferior al figurii. deşi reducerile relative ale preţurilor duc la creşterea cumpărăturilor . Elasticitatea î n c r u c i ş a t ă în multe cazuri monopolul este ilegal.elasticitatea în funcţie de preţ în cazul bunurilor normale . valorile observate de preţ şi cantitate nu determină o curbă definită.. indicând faptul că acestea sunt bunuri inferioare care fac parte din achiziţiile curente ale consumatorilor. curbele din rândul superior se deplasează aleator. să presupunem că guvernul dintr-o ţară dă în judecată o companie pentru că a cumpărat toate firmele care produc cablu de aluminiu.de unde şi elasticitatea în funcţie de venit mică. V \ \ a o O s \ \ X X % \ 0 . Mai argumentează faptul că aceste două produse sunt bunuri atât de apropiate unul de altul. De exemplu.' ' 0 Cantitate \ .11 Problema identificării Valorile observate ale preţului şi cantităţii sunt suficiente pentru a determina panta unei curbe. * \ » \ . D. In secţiunea (ii) se obţine o curbă a ofertei. aceleaşi bunuri sunt considerate ca fiind inferioare când se are în vedere o creştere a venitului. preţ > 1 dar că veniturile mai ridicate nu provoacă aproape nici o creştere în consumul global de came . în secţiunea (i).

iar cunoştinţele noastre despre cerere cresc în fiecare an. nivelul dc trai şi aşteptările în ce priveşte venitul . ccrcrea este inelastică. ţara cu cel mai mare venit pe cap de locuitor.65 în Peru şi aproape 0. c e r e r e a e s t e e l a s t i c ă . cât şi cea în funcţie de preţ pentru alimente mani festă o tendinţă puternică de scădere. vârsta. SUMAR Elasticitatea cererii • Elasticitatea în f u n c ţ i c de preţ a cererii este definită ca modificare procentuală a cantităţii. Deşi semnificativă. ar sprijini acţiunea guvernului că monopolul asupra cablului dc aluminiu este real pe o piaţă completă. atunci toate cercetările şi exerciţiile pe care le-am parcurs în capitolele precedente ar avea aplicare redusă în lumea reală.8 în India.\ principiile economiei 1 127 arătând că ccle două produse sunt atât de apropiate. în m o d tipic. pe măsură ce ţările devin mai bogate. elasticitatea în funcţie de venit. dar a v e m informaţii despre modul în care se deplasează aceste curbe.5. • D a c ă m o d i f i c a r e a procentuală a cantităţii cerute este mai m a r e decât m o d i f i c a r e a procentuală a p r e ţ u l u i . 0. structura locurilor de m u n c ă . 0. în acelaşi timp. iar r c d u c e r c a preţului d u c e la creşterea sumei totale cheltuite.35 în Marea Britanic. ajungând la 0.mărimea familiei. O elasticitate încrucişată de 0.. O formulă dc calcul a elasticităţii. aşezarea geografică.1 în Statele Unite. elasticitatea cererii în funcţie de preţ pentru alimente este de numai 0. care nu sunt incluşi în teoria tradiţională a cererii. care permite determinarea unei valori unice la nivelul oricărui p u n c t d e p e c u r b a c e r e r i i . Pe măsură c e coborâm nivelul venitului. Alte variabile Studiile m o d e r n e arată că cererea este adesea influenţată dc o marc varietate de factori socio-economici . ^ De ce este importantă măsurarea cererii Măsurătorile empirice ale elasticităţii cererii contribuie şi ele la teoria preţului. mai puţin dc 30% din variaţiile cererii sunt datorate acestor " n o i " factori şi o proporţie mult mai mare se datorează variabilelor tradiţionale: preţul şi venitul. Accst fenomen al elasticităţii în funcţie dc preţ şi de venit. E l e se eşalonează de la 0. contribuţia acestor factori la modificările cererii tinde să se micşoreze. are multe consccinţe importante. dar la o rată din ce în ce mai mică.55 în Peru şi în jur dc 0.5 în Israel. s u b s t i t u i e raportul Aq/Ap c a l c u l a t între d o u ă p u n c t e . pe de altă parte. De-a lungul deceniilor. încât un monopol asupra oricăreia dintre ele nu ar fi un monopol real asupra pieţei de cabluri. D a c ă nu a m şti nimic despre elasticitatea cererii. pe care le v o m vedea în capitolul următor. 0. cererea pentru alimente a crescut. 0. c u r a p o r t u l • . Dar pe măsură ce trece timpul se acumulează date noi şi economiştii depăşesc cu mult stadiul de a se întreba în legătură cu f o r m a curbei cererii. Pe măsură ce a avut loc acest lucru. P e aceeaşi scală dc valori.15 în SUA. E l a s t i c i t a t e a şi c r e ş t e r e a e c o n o m i c ă Una din concluziile cele mai interesante în comportarea clasticităţilor este că. iar rcduccrca preţului reduce suma totală cheltuită pe accl bun. cererea a devenit din ce în ce mai puţin sensibilă la fluctuaţiile de preţ. c a r e s c a d e pe m ă s u r ă c e c r e ş t e r e a e c o n o m i c a măreşte venitul p e c a p d e locuitor.45 în Israel.3 în Marea Britanie. Dacă modificarea procentuală a cantităţii este mai m i c ă d e c â t m o d i f i c a r e a p r o c e n t u a l ă a preţului. raportată la modificarea procentuală a preţului care a generat reacţia cantităţii cerute. N u numai că ştim accst lucru. e l a s t i c i t ă ţ i l e în f u n c ţ i e d c v e n i t s c a d . elasticităţile în funcţie de preţ cresc.7 în India. creşterea economică a făcut să crească venitul real în multe ţări de pe glob. 0. De exemplu.

ccea ce a afectat negativ preţul. inelastică. (d) "Pentru mine. în general. Bunurile cu puţine posibilităţi de substituire pe termen scurt vor avea mai multe alternative pe termen lung ca urmare a ajustării complete realizate de consumatori şi producători. cu cât. fiecare bun dintr-un grup de bunuri substituibile va avea o elasticitate mai marc decât a întregului grup. venit şi elasticitatea încrucişată a cererii Cerere elastică. Elasticitatea ofertei unui bun depinde de uşurinţa cu care pot fi transferate resursele în producţia acelui bun şi de modul în care variază costul de producţie al bunului în raport de cantitatea produsă. Acest lucru nu poate fi realizat folosind numai informaţii referitoare la preţ şi cantitate. Calculaţi elasticitatea cererii la nivelul de preţ de 1. produsele complementare au elasticităţi încrucişate negative. Produsele substituibile au elasticităţi încrucişate pozitive. ce se poate spune despre elasticitatea cererii? (a) "Vremea bună a condus la sporirea recoltei de grâu. cantitatea cerută creşte cu 20 tone. Rezultatul a fost dezastruos pentru cei mai mulţi fermieri". (b) "Utilizarea autobuzelor a sporit întotdeauna atunci când tarifele s-au redus. venit şi elasticităţi încrucişate ale cererii. necesită un răspuns la problema de identificare. De asemenea. La niveluri de preţ peste 2£. • Reprezentaţi o curbă a cererii care respectă următoarele specificaţii. va fi mai marc intervalul de timp pentru realizarea ajustărilor. odată cu modificările venitului. însă gestionarea liniilor de transport în comun nu a putut niciodată să prevină reducerea veniturilor totale încasate". Acest lucru presupune utilizarea tehnicilor statistice.102 Aq/Ap măsurat de-a lungul tangentei la curbă în acel punct (simbolizat dq/dp}. • • \ principiile e c o n o m i e i1127 TEME PENTRU RECAPITULARE Preţ. economiştii au cuantificat numeroase valori de preţ. indiferent de nivelul preţului". . Pornind de la următorul citat. care presupune măsurarea diferitelor forme ale curbelor cererii şi ofertei. Elasticitatea cererii în raport de venit reprezintă m o d i f i c a r e a p r o c e n t u a l ă a cantităţii cerute raportată la modificarea procentuală a venitului care a generat-o. m a i ales în situaţia modificării simultane a acestora. cu elasticitate unitară şi zero Relaţia dintre elasticitatea în funcţie dc preţ şi modificarea cheltuielilor totale Factorii determinanţi ai elasticităţii cererii Elasticităţilc dc venit pentru bunuri normale şi inferioare Elasticităţile încrucişate pentru substituibile şi complementare bunurile • • • • • • • • Elasticitatea cererii pe termen scurt şi termen lung Elasticitatea ofertei şi factorii care o determină. 1£ şi 0.5£. Astfel. • Principalul factor determinant al elasticităţii cererii în funcţie de preţ este disponibilitatea lunurilor substituibile. • PROBLEME DE DISCUTAT 1 Elasticitatea ofertei • Elasticitatea ofertei m ă s o a r ă raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii oferite şi modificarea procentuală a preţului. Elasticitatea de venit se va modifica. Pentru fiecare reducere a preţului de lOp. 2 Măsurarea cererii şi ofertei • De-a lungul timpului. pentru a delimita influenţele variabilelor. cafeaua este un bun esenţial trebuie să îl cumpăr. Elasticitatea încrucişată reprezintă modificarea p r o c e n t u a l ă a cantităţii c e r u t e raportată la modificarea procentuală a preţului altui bun.5£. C u m evoluează elasticitatea dacă ne d e p l a s ă m pe curba cererii spre dreapta? Explicaţi. (c) "Reducerea preţurilor la lectorul de CD-uri a fost însoţită dc creşterea veniturilor producătorilor". cantitatea cerută va fi zero. Elasticitatea cererii tinde să fie mai maie.

Un colecţionar de timbre achiziţionează singurele două exemplare în cadrul unei licitaţii. posesorul dă foc unuia dintre timbre. După licitaţie. redus în raport de preţ.) principiile economiei 4 103 Indicaţi produse care ar putea avea următorii coeficienţi de elasticitate: (a) ridicat în raport de venit. redus în raport de preţ. (c) redus în raport de venit. ridicat în raport de preţ. ridicat în raport de preţ. în faţa a u d i e n ţ e i ş o c a t e . (d) redus în raport de venit. (b) ridicat în raport de venit. 3 Care modalitate de calcul a elasticităţii este cca mai utilă pentru a răspunde următoarelor întrebări? (a) Reducerea tarifului la călătoriile cu mijloacele de transport în centrul oraşului va menţine profitabilitatea centrelor comerciale? (b) Va conduce creşterea preţului la serviciile poştale la sporirea veniturilor oficiilor? (c) Sunt în competiţie producătorii pastelor de dinţi şi ai produselor pentru spălarea gurii? (d) Ce efcct va avea creşterea preţului la petrol asupra vânzărilor de maşini care utilizează gaz propan? 5 . C a r e credeţi că sunt motivele pentru care colecţionarul considcră un astfel de gest raţional şi maximizator al propriei avuţii? (e) "Preţurile ridicate la apartamente nu au redus semnificativ cererea de locuinţe în Londra" .

Datele sugerează că gustul cititorilor nu s-a m o d i f i c a t s e m n i f i c a t i v . majoritatea ziarelor concurente şi-a menţinut preţul constant şi a continuat să publicc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. mai ales în legătură cu modul în carc ftnnele influenţează oferta. thc Guardian. apoi introducem modificarea de care suntem interesaţi şi în final determinăm noul echilibru. cu condiţia să nu fi avut loc o modificare majoră a gustului cititorilor în perioada respectivă. Iniţial.0. ŢINÂND PASUL CU THE TIMES: ANALIZA CERERII ÎN ACŢIUNE în septembrie 1993.The Times. ne-am aştepta ca vânzările totale să fi rămas constante.689 lire (448. - ñ Teoria preţului în acţiune Analiza cererii şi ofertei ne pune la dispoziţie un instrument puternic pentru a înţelege lumeaînconjurătoare. ofertanţii se luptau pentru o cotă dc piaţă mai mare ' Channel Tunnel = Eurotunelul (n. Prin urmare. cu privire la un "război" al preţului unui ziar şi cu privire la impactul Tunelului de sub Canalul Mânecii". încasărilc din vânzările zilnice ale ziarului The Times au scăzut de la 169. Deoarece veniturile medii ale consumatorilor s-au schimbat destul de puţin în acca perioadă. Deşi mai sunt multe lucruri de adăugat. Aceasta indică o elasticitate a cererii în funcţie dc preţ pentru ziarul Thc Times de .576 lire (376.1 arată cum 33. Doar dacă elasticitatea preţului ar fi fost mai marc decât 1. Tabelul 5.3). mai ales Independent. (Sc pot face corecţii dacă dorim să aplicăm rezultatul şi în cazul în care respectiva industrie este într-o situaţie de dezechilibru). deoarccc aceasta este singura care a avut loc. In prima parte vom aplica teoria cererii şi ofertei la două situaţii din lumea reală.45 lire) la 134.14/—33. Deosebirea dintre prima şi a doua stare de echilibru trebuie să fie schimbarea pe care am introdus-o. Aceasta ar sugera că Independent ar fi înlocuitorul ccl mai .5 milioane de exemplare pc zi. the Daily Telegraph. De-a lungul întregului capitol vom folosi metoda statisticii comparative. Un război al preţului a izbucnit doar mai târziu.Capitolul 5 . Ziarele concurente au suferit şi ele.962 * 0. deoarece explică cum să folosim cererea şi oferta pentru a înţelege evenimentele reale.1 ilustrează preţul şi cifra vânzărilor pentru primele cinci ziare naţionale . aceasta s-ar realiza în detrimentul ofertanţilor rivali.t. acest capitol este o completare binevenită a ccca ce aţi învăţat în capitolele precedente. o scădere a vânzărilor dc 14.) (cng ). d e o a r e c e v â n z ă r i l e combinate ale tuturor ziarelor au rămas constante la circa 2. în condiţiile unei pieţe stabile.3% din reducerea dc preţ practicată de ziarul The Times a dus la o creştere a vânzărilor sale cu 19. the Financial Times şi the Independent. încasările totale ar fi crescut.57 (calcuată ca modificare procentuală a cantităţii cerute raportată la modificarea procentuală a preţului său: 19. în restul capitolului vom studia efectele diferitelor intervenţii guvernamentale pe pieţe specifice.30 lire).836 * 0. Dacă unul dintre ci ar câştiga mai mulţi clienţi.14%. ^ ^ Elasticitatea în funcţie de preţ în practică Tabelul 5.1%. şi cererea pentru ziare are o elasticitate mică raportată la venit.Drept rezultat. proprietarii ziarului The Times au redus unilateral preţul acestuia cu o treime. Iată cum funcţionează: începem cu un echilibru dc piaţă.

0 .30£. Secţiunea (ii) arată deplasarea curbei cererii pentru The Independent ca urmare a reducerii preţului lui The Times.3 = 0.3 = 0.130 2. La un preţ constant de 0.13 iar pentru Daily Telegraph a fost . Elasticitatea sa încrucişată a fost de 0. ca urmare a pierderii cititorilor în favoarea The Times.58/-33. Ziarele sunt un e x e m p l u b u n pentru această teorie din latura cererii.42.486.0 -1.93/—33.158 The Times rămâne pe primul loc. De asemenea. Tabelul ilustrează reducerea preţului The Times şi creşterea mai puţin decât proporţională a vânzărilor.666 291.0 +0. d e o a r e c e sunt zeci de mii . evidenţiază preţul constant al altor ziare şi reduccrea vânzărilor (cu excepţia Financial Times)..58 32. Aplicând cererea şi oferta Teoria cererii şi ofertei dezvoltată în Capitolele 3 şi 4 permite înţelegerea situaţiei existenţei pe piaţă a multor cumpărători şi vânzători.962 -33.l .. . ¿1. cât şi v â n z ă r i l e au fost n e g a t i v e . ' W I I I I M M I II 1 The Times Guardian Daily Telegraph Independent Financial Times septembrie 01-1993 45 45 45 50 65 septembrie 30-1993 30 45 45 50 65 1 1 II I I I M W N IMFLILIILILIWMIIBIWIIIII ITI'I Sursa: "Audit Bureau of Circulationvânzările au medie zilnică din septembrie 1992 până in februarie 1993 fi din septembrie 1993 până in februarie 1994. schimbarea fiind destul de mică.000 la 311. fiecare acccptând p r e ţ u l care e s t e d e t e r m i n a t dc c e r e r e a şi o f e r t a globală.1 Cererea pentru The Times şi cererea pentru The Independent Scăderea preţului lui The Times a deplasat curba cererii pentru The Independent.000 la 449.39/-33. . 0 1 7 .39 1. ^ cerem » pentru The Times (l) « Curba (ii) Deplasarea cererii pentru The Independent Figura 5. este mai probabil ca aceste două ziare să se adreseze la d o u ă p i e ţ e d i f e r i t e ( d c a c e e a au o e l a s t i c i t a t e încrucişată zero) şi că slaba creştere în vânzări a lui Financial Times nu s-a raportat la scăderea preţului la The Times. s-ar înţelege că Financial Times este (deşi Tabelul 5.0 -14.037.06.\ principiile economiei 1 127 destul de vag) un ziar c o m p l e m e n t a r pentru The Times. F R . Financial Times a avut o creştere mică a vânzărilor în această perioadă.017.1/—33. < .93 362.50£ vânzările zilnice au scăzut dc la 362.836 448.375 1..14 420. (Accasta este o valoare pozitivă.326 0. ) Elasticitatea încrucişată pentru Guardian a fost:-4. vânzările au crescut de la 377. Totuşi. Când preţul său a scăzut de la 0. Elasticitatea încrucişată dedusă din aceste cifre este: —14. .470. .3 = .046 0.45£ la 0. Este necesar un studiu aprofundat al cererii pentru Financial Times pentru a clarifica accastă problemă. deoarece modificările de preţ. Evaluând lucrurile la suprafaţă. Secţiunea (i) arată scăderea preţului lui The Times.154 401.1 S c h i m b ă r i în c e r e r e a p e n t r u z i a r e PRET 376.000 exemplare.10 289.0 -4.000 exemplare vândute/zi. apropiata! The Times.3 +19.705 0.3 = 0.119 0.099 311.

Observaţi că. A treia posibilitate este aceea ca managerii dc la The Times să se aştepte la o creştere în t i m p a elastisticităţii cererii. Ziarul Independent este cunoscut ca fiind în dificultate financiară şi este posibil ca managerii lui The Times să se fi gândit că o scădere a preţului lor ar putea să-l forţeze pe Independent să iasă din afacere . Curând după aceea însă. deoarece a însemnat o capacitate dc circulaţie mărită. Apoi a fost urmat de Independent. 0 0 0 exemplare. mai puţin cu 60% decât fuseseră înainte dc începerea războiului. în 1995. Independent a fost preluat de grupul Mirror care avea mai multe resurse financiare. pentru călători şi servicii dc transport. Confuzia provine din faptul că The Times a continuat să reducă preţul. Vânzările lui The Times erau de peste 800. cum ar fi viteza şi confortul. aşa cum se obişnuieşte să fie denumită (vezi Capitolul 11). Independent a suferit o pierdere zilnică cu puţin peste 25. deoarece fiecare ziar este un produs distinct.1 ilustrează efectul unei reduceri a preţului atât la ziarul The Times. ei ar fi pierdut mult mai multe încasări prin scăderea preţului decât au suferit prin menţinerea preţului neschimbat. adică o creştere a ofertei. Dacă ar fi fost aşa. o mare parte din cititorii lui Independent ar fi devenit cititorii lui The Times. Prin comparaţie vânzările lui Independent au fost d e 2 1 0 . cât şi la Independent. a avut un impact masiv asupra pieţei dc transport pe canal. Figura 5. Dacă ar fi avut succes. z i a r u l Telegraph a reacţionat la piaţa în creştere a ziarului The Times prin a face propriile reduceri de preţuri. The Times a răspuns cu o reducere suplimentară a preţului. Aşa cum s-a întâmplat. La data la care am înregistrat aceste date (iulie 1998) preţul lui The Times era dc 35p (20p lunea). deoarece au crezut că cererea lor este la fel de inelastică ca şi a ziarului The Times. Ziarul The Times a continuat să-şi mărească cota de piaţă dincolo de perioada ilustrată în Tabelul 5. dar cu un an înainte ca tunelul să Ti intrat în folosinţă. deşi preţurile se stabilizaseră la nişte niveluri superioare. EUROTUNELUL Deschiderea tunelului de sub Canalul Mânecii. .000 exemplare şi 50p bucata). deoarece cotele încasate din reclame depind de desfacerea şi circulaţia ziarului.000 lire (la vânzări de 50.106 \ principiile e c o n o m i e i1127 d c cumpărători. Deşi alţi factori în afara preţului.000 lire. vânzările ar fi putut creşte suficient pentru a c o m p e n s a o reduccre a preţului. Fiecare ofertant pur şi simplu stabileşte un preţ şi lasă cererea să stabilească volumul de vânzări. Acest lucru este reprezentat grafic printr-o curbă a ofertei orizontală fixată la nivelul preţului dorit de ziarul respectiv. Este posibil ca ziarele rivale să nu urmeze ziarul The Times când acesta a redus preţul. Telegraph şi Independent se vindeau la 45p. O posibilitate este aceea că o creştere a desfaccrii a dus la încasări suplimentare datorită reclamelor. Putem analiza oferta pita aceea c i fiecare ziar îşi vinde exemplarele sale la preţul pe care el îl stabileşte. Impactul Eurotunelului N e o c u p ă m în accastă secţiune de piaţa de transport pe Canalul Mânecii 1 . Astfel. Dacă The Times şi-a mărit încasările din reclame cu mai mult de 35.o strategie "spoliatoare". fiecare fiind incapabl să hflucnlczc preţul în vreun fel. dacă The Times ar fi urmat o strategie dc pradă ar fi eşuat. pe când Guardian. în ciuda faptului că pierdea la încasări. Dacă ar fi fost aşa. Pe latura ofertei însă sunt doar câteva ziare şi fiecare îşi fixează preţul propriului produs. Această a treia explicaţie pare în oarecare măsură corectă. sunt cei 1 Cititorii pot consulta ediţia precedentă a acestei lucrări care în principal discută aceeaşi problemă. între Folkcstonc şi Calais. Mai târziu grupul Mirror a vândut ziarul Independent unui grup de presă irlandez. î n iunie 1994.000 exemplare. aproape dublu faţă de cifra imediat ulterioară izbucnirii războiului. deoarece elasticitatea încrucişată arată că Independent este cel mai apropiat substituent pentru The Times. Elasticitatea ofertei este infinită la preţul stabilit.1. nu există o curbă a ofertei industriei de ziare. o reducere a preţului îi poate mări de fapt profitul.

deşi efectele cantitative vor depinde de aceasta.2 este că deschiderea tunelului provoacă o scădere a preţului mediu de traversare şi o creştere a cantităţii dc scrvicii. Deşi firmele care operează aceste servicii de transport au control asupra preţului lor. Iniţial. Ceea ce contează este că transportul prin tunel este suficient de ieftin pentru ca unii pasageri care de obicei mergeau cu avionul sau cu vaporul să meargă acum pe calea ferată. a scăzut de la infinit la un număr pozitiv).2 analizează aceasta piaţă. aceleaşi în ambele secţiuni. (Un mod de a justifica efectul asupra cererii faţă de transportul aerian şi naval este că preţul unei alternative. Sccţiunca (ii) arată curbele cererii şi ofertei pentru călătoriile dc traversare a Canalului pe alte căi decât prin tunel (aeriene şi cu bacul). dar micşorează cererea pentru călătorii pe alte căi decât prin tunel.. Dintre accstca.\ principiile economiei 1 127 călătoriilor de traversare a Canalului. şi Q.. transferul prin tunel. transfer cu vehicule pe pemă dc aer şi transport aerian. Foarte curând însă. la p. Deschiderea tunelului a deplasat spre dreapta curba ofertei de piaţă (secţiunea i) şi a deplasat spre stânga curba cererii pentru transport aerian şi naval (secţiunea ii). şi q r in sccţiunca (i) totalul călătoriilor de traversare a Canalului. Secţiunea (i) indică cererea şi oferta totală pentru traversarea Canalului. adică curba ofertei pentru traversarea Canalului are o pantă pozitivă. prin tunel). tunelul care influenţează divizarea cererii între diferite tipuri de transport. vom menţine totuşi aceşti factori constanţi şi ne vom concentra asupra preţurilor medii ale o. La început acest lucru se va observa prin locurile goale de pe punţile care transportau autoturisme.2 Piaţa călătoriilor de traversare a Canalului Mânecii Deschiderea tunelului măreşte oferta totală. curba cererii faţă de operatorii aerieni şi navali era identică cu curba totală a cererii. unde preţurile sunt stabilite din timp (deşi s-a făcut o ofertă de locuri mai ieftine ca o anticipare a scăderii cererii). (călătorii cu bacul şi avionul). Mărimea creşterii depinde de reducerea preţului şi de elasticitatea cererii. curbele cererii şi ale ofertei erau D„ şi S„. Prima apreciere derivată din Figura 5. Q este format din Q . Figura 5. egale în ambele secţiuni: P„ şi Q 0 . o « Total călători prin tunel Pi o (ii) Călători care nu au utilizat tunelul Figura 5. şi Q. La o curbă a cererii dată. A doua constatare este că serviciile aeriene şi navale vor fi confruntate cu o scădere a cererii din cauza noii alternative oferite. D n . s-a estimat că după accst eveniment piaţa ar fi de aproximativ 70 dc milioane de călătorii pe an. aceasta are ca efect creşterea cantităţii de Ia P 0 şi Q 0 la P. Preţul şi cantitatea erau. înainte dc deschiderea tunelului. înainte de deschiderea tunelului. S c c ţ i u n c a (ii) indică cererea pentru transport aerian şi servicii navale care erau de fapt singurii ofertanţi înainte de deschiderea tunelului. Secţiunea (i) arată că deschiderea tunelului deplasează curba ofertei spre dreapta. dc la D 0 la D r Preţul şi cantitatea scad şi ele. de la S„ la S. cu siguranţă cantitatea de servicii pe care o oferă se va modifica dircct proporţional cu preţul. Oferta de transfer vine din partea tunelului. . în secţiunea (i) şi p 0 şi q^în secţiunea (ii).-Qj(călătorii cu trenul. Observaţi că pentru analiza generală nu contează dacă transportul prin tunel este mai ieftin sau mai scump decât celelalte mijloace dc transport. vor apărea oferte cu preţuri reduse şi în final reduceri susţinute de preţuri pentru serviciile curente. a câtorva companii navale. Dacă se reduce preţul unui substituent deplasează curba cererii pentru alte forme de transport spre stânga. de asemenea.

. a doja din cele mai mari companii de feribot pe ruta Calais-Dover. când Eurotunelul.297. deşi. întâi. în 1998. Eurostarul a forjat in jos preţul călătoriilor cu avionul cu 25-30%. Companiile de feribot nu au fost la fel de alerte în a-şi reducc capacităţile. Pe ruta Londra Bruxelles. iar în Capitolul 3 a m făcut cunoştinţă cu primii doi agenţi: consumatorii şi firmele. numărul pasagerilor care zburau de la Heathrow din Londra spre Charles de Gaulle din Paris . deşi ccl mai corect ar fi să îl denumim autorităţi centrale.. Financial Times scria: "Războiul «sângeros» cu privire la preţul traversării Canalului a luat amploare ieri. De asemenea. iar restul ar putea fi călătorii nou atrase prin preţurile maiir. Ilustrăm aceasta prin citarca directă a unor publicaţii. pe care le-am folosit spre exemplificare. Stena Sealink.s-a redus cu 35% In comparaţie cu anul trecut. Eurotunelul oferă şi el un număr de atracţii pentru călători. Eurotunelul are o cotă de piaţă pe ruta Calais. numărul lor a scăzut cu 6%. două companii mari. Aceste tendinje au continuat în august.Dover de 45%. Publicaţia Investors Chronicle (12 aprilie 1996. a recunoscut că numărul pasagerilor săi a scăzut cu 10%. A m denumit persoanele care iau decizii agenţi. The Economist sublinia: "In iunie... au fuzionat pentru serviciile oferite pc Canal. O evaluare Evenimentele din ziare. Cifrele traficului prin Eurotunel In tuna iulie indică o creştere a numărului de pasageri cu 11. este necesar să faccm cunoştinţă cu un al treilea grup de actori pc scena economică.. organismele guvernamentale şi alte organizaţii care aparţin sau îşi datorează existenţa . \ principiile e c o n o m i e i1127 Mânecii. C o m p a n i i l e aeriene au t r a n s f e r a t o parte din capacitatca lor spre alte rute. O lună mai târziu. arată că afirmaţiile noastre cu privire la analiza cererii şi ofertei îşi au originea în realitatea înconjurătoare. iar cantitatea cerută a crescut. în aşa fel încât să poată coordona competiţia cu ccilalţi operatori şi să demareze reducerile de capacitatc impuse de noile condiţii.Jn mod tradiţional ruta cea mai aglomerată ." Războiul preţului a apărut în contcxtul unei dezvoltări generale a pieţei călătoriilor peste canal (aşa cum a arătat şi curba negativă a cererii totale de piaţă). preţurile călătoriilor peste Canal au scăzut. a anunţat că biletul standard dus-intors In timpul verii va fi de 129 de lire. Războiul preturilor creşte cu intensitate pe piaţa serviciilor de traversare a Canalului. Până !a jumătate din aceste 28 de milioane de călători. provinde pe piaţa serviciilor aeriene şi navale. Toate au răspuns cu reduceri agresive ale preţurilor. de la Heathrow la Gatwick cu 22% şi continuă să scadă. s-au dovedit corecte. Accastă clasă largă dc agenţi includc toate agenţiile publice. Principalele companii do feriboturi au ripostat imediat spunând că sunt gata să se alinieze preţului oferit de Eurotunel pentru o călătorie comparabilă.ici piacticatc. bazate pe o analiză simplă a cererii şi ofertei.. companiile de feribot continuă să ofere reduceri de până la 25% faţă de preturile practicate la începutul verii.. Apoi." Ce s-a întâmplat? Prcdicţiile de mai sus.. p. In septembrie 1995. un articol din The Economist a raportat accste cifre la capacitatea totală a locurilor pe ruta Londra-Paris/ Bruxelles de 690." In mai 1996. de feribot şi hovereraft au înregistrat o scădere a cererii pentru serviciile pe care le oferă. Această informaţie ne sugerează cât de mult s-a deplasat curba ofertei şi care este valoarea elasticităţii cererii.5% in comparaţie cu numâml de pasageri transportaţi cu autoturisme luna precedentă. operatorul anglo-francez al tunelului de sub Canalul INTERVENŢIA GUVERNULUI PE PIAŢĂ înainte de a continua acest capitol. la scurt timp după ce tunelul a fost dat în funcţiune... liniile aeriene.000 pe săptămână în iulie 1994 şi 1..000 locuri în iulie 1995. Financial Times scria: "Eurotunelul a înşfăcat o felia destul ie groasă din afacerea transportatorilor navali cu feribotul peste Canal In timpul lunilor de vară.. Al treilea grup este reprezentat de g u v e r n sau de stal.108 ar putea să aibă o cota de 4 0 % sau 28 de milioane de călătorii pentru pasageri. P & Q şi Stena. 10) a estimat că această piaţă a crescut cu 25% în 1995 şi cu încă 20% în 1996. iar pentru transportul de marfă s-a Înregistrat o scădere de 13% In luna iulie în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

. cantitatca q. Acestea şi multe alte metode pe care le vom întâlni în această carte sunt în m o d colectiv tratate sub denumirea de intervenţia guvernamentală.c. Ele pot influenţa condiţiile în care bunurile şi serviciile sunt oferite spre vânzare prin impunerea standardelor de calitate sau prin controlul acordurilor de cumpărare în rate. G u v e r n e l e oraşelor m e d i e v a l e au căutat adesea să protejeze cetăţenii lor de consecinţele u n o r recolte extrem de slabe prin fixarea unui preţ m a x i m la care pâinea se putea vinde. Legislaţia privind preţurile m a x i m a l e în această secţiune abordăm legile care stabilesc preţurile maxime care sunt permise.1 p r e z i n t ă p r o b l e m e care apar când guvernele oferă servicii de infrastructură rutieră la preţ zero. m u l t e guverne au folosit controlul chiriilor în tentativa de a oferi o Controlul preţurilor Dacă guvernul doreşte să influenţeze preţul la care un produs este vândut sau cumpărat. c e r e r e a va determina care este cantitatea care se poate vinde în realitate. De-a lungul anilor asemenea legi au fost e m i s e p e n t r u m a i m u l t e raţiuni. q. cât şi prin cea a vânzătorului. atunci ce determină tranzacţiile efective p e piaţă? Oricc t r a n z a c ţ i e v o l u n t a r ă d e piaţă se poate efectua atât prin voinţa cumpărătorului. guvernului central sau autorităţii locale. chiar dacă există exces de cerere. De exemplu. va fi tranzacţionată la preţul p .va fi tranzacţionată la preţul p„ chiar dacă există exces dc ofertă.• principiile e c o n o m i e i 65 . Dacă însă cantitatea oferită este mai mică decât cantitatea cerută. Ele pot influenţa preţurile la care sunt v â n d u t e b u n u r i l e p r i n t a x a r e a şi subvenţionarea producţici şi consumului. C o n t r o l u l p r e ţ u l u i se referă la a doua alternativă: i n f l u e n ţ a r e a p r e ţ u l u i legislativ. guvernul poate emite o legislaţie care să controleze preţul. ca şi cum ar fi un singur individ. Rezultatul este a d e s e a e x p r i m a t prin m a x i m a potrivit cărcia în situaţie de dezechilibru domină cea mai m i c ă variabilă (i. g u v e r n e l e î n c e a r c ă a d e s e a să m o d i f i c c cfcctelc economici de piaţă. Astfel. întâi. "2 <70 Ol Cantitate Figura 5. oferta va determina care este cantitatea care se poate vinde în mod real. conflictul intre diferite agenţii ale autorităţilor centralc este un clement dc bază în teoriile care analizează intervenţia statului în economic. poate schimba preţul de echilibru prin modificarea cererii şi ofertei produsului.-q. q. •' In ştiinţa economică nu putem afirma cu tărie că autorităţile centrale acţioncază întotdeauna cu coerenţă. pentru orice nivel al preţului cantitatea tranzacţionată este determinată de minimul dintre cantitatea cerută şi oferită. Accst lucru este ilustrat grafic în Figura 5. cantitatea tranzacţionată va ti determinată de curba ccrcrii.-q r Pentru preţuri mai mari decât p0. Dc exemplu. în al doilea rând. cantitatca q. cantitatea tranzacţională va fi determinată de curba ofertei. Ele există în centrul puterii politice şi legislative. Astfel. adesea denumite "preţuri plafon". cantitatea tranzacţionată este determinată de cea mai mică dintre cantitatea cerută şi cantitatea oferită. ea determină c e se cumpără şi c e se vinde).3 Cantitatea de dezechilibru La dezechilibru. şi exercită control asupra noastră a tuturor \ Am văzut în Capitolul 1 că guvernele joacă un rol important în economiile mixte de piaţă. . Printre alte lucruri. în timpurile m o d e m e . la un preţ p0). într-adevăr. iar cererea în exccs va lua forma unei achiziţii ipotctice pe care nu o poate finaliza un cumpărător fără succes. partea îngroşată a curbelor D şi S arată cantităţile actualc tranzacţionate la fiecare nivel de preţ. lăsând surplusul în mâna vânzătorilor de mai puţin succes. când cantitatea cerută este mai m i c ă d c c â t c a n t i t a t e a o f e r i t ă . mai degrabă decât prin forţe ale pieţei. £> Tranzacţii î n c o n d i ţ i i d e d e z e c h i l i b r u Dacă controlul p r e ţ u l u i e s t e folosit pentru a menţine preţul la un nivel de dezechilibru.3. Pentru preţuri mai mici decât p0. k In situaţia de dezechilibru. are două alternative. Piaţa este în echilibru în punctul E (cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită. Caseta 5.

în secolele XVII şi XVIII. ca. taxele pentru drum în Marea Britanie erau plătite de stat din veniturile obţinute din impozitele generale (Taxe specifice pentru maşini. Călătorii cu afaceri importante şi alte nevoi urgente vor plăti. dar guvernul Marii Britanii a anunţat în 1993 că intenţionează să introducă taxarea electronică pentru drumuri în 1998. guvernele stabilesc preţuri maximale. Ia u n preţ convenabil. multe dru. Singapore are unul dintre puţinele sisteme de drumuri urbane din întreaga Asie de Sud care nu este prea aglomerat şi poluat. Preţul pentru zone specifice de drum cu acces limitat nu prezintă nici o problemă tehnică. Bangkok şi Manila suferă de trafic aproape paralizat ca urmare a aglomeraţiei pe şosele. Carnetele de conducere numai în week-end sunt mult mai ieftine decât carnetele de conducere permanente. Un aparat de măsurat electronic va fi capabil să înregistreze identitatea fiecărei maşini care trece pe străzile şi drumurile oraşului. preţul apare când resursa devine limitată. O formă a acestui tip de stabilire a preţului a fost folosit pentru o vreme în Singapore . taxarea este adesea preferată faţă de alt mecanism de raţionalizare. Va trebui să f a administrată de un mecanism de alocare nonpreţ. Utilizatorii pot folosi apoi serviciile drumurilor fără aglomeraţie. în multe ţări sărace.) Dacă plafonul este fixat d e a s u p r a nivelului preţului d e e c h i l i b r u . şoseaua de centură M25 în jurul Londrei a fost aglomerată frecvent in timpul zilei. în fapt. cererea sâ depăşească oferta. numărul carnetelor de conducere emise este limitat. In secolul XX.110 principiile economiei ^ — Caseta 5. şi există o suprataxă de conducere în zonele centrale în perioada de trafic intens. sistemul de transport public clasa întâi. Bunurile libere pot fi consumate fără restricţie numai dacă oferta continuă să fie egală (sau depăşeşte) cererea la preţ zero.4. de exemplu. Creşterea recentă a proprietarilor de maşini a determinat ca. De exemplu. De aceea. cererea ar egala oferta în timpul ambelor perioade. Efectele asupra preţului şi cantităţii Cele mai multe preţuri plafon specifică în m o d real cel mai m a r e preţ posibil pe care producătorii îl pot încasa. Alte ţări au stabilit taxe pe drumuri. vor folosi transportul în comun sau vor amâna călătoria. el nu are n i c i u n e f e c t . în afară de situaţia în care canttatea oferită este egală cu cantitatea cerută la un preţ zero. Marea Britanie are deja instrumentele necesare pentru Severn Bridge.ruri principale în Marea Britanie erau prevăzute cu "bariere" şi călătorii trebuia să plătească o taxă pentu a puteacălători. 'Rom. dar au capacitate în exces în restul perioadelor. cererea în exces se va dezvolta. De asemenea. pentru drumurile folosite continuu.o ţară cu populaţie mare şi teritoriu redus. acestea putând fi curând rezolvate prin etichetarea electronică a maşinilor (acum în fază experimentală). Când bunul gratuit (liber) este un dar de la natură. dar aceasta nu înseamnă că oricine poate avea mereu cât îşi doreşte. Acest lucru poate părea o viziune. Dacă totuşi preţul plafonat este fixat sub nivelul preţului de echilibru. precum şi a altor măsuri de susţinere. Dimpotrivă. taxa pe drum pare inevitabilă în viitorul apropiat. când preţul pentru folosirea drumurilor este zero. Se impune cel mai mare cost acelora al căror timp este cel mai valoros. licenţa fondului de drum nu a fost în directă legătură cu cheltuiala pentru drumuri). . ca. raţionalizată prin formarea de cozi. Forth Bridge.t. Dacă preţul pentru utilizarea acestor drumuri ar fi mai mare în perioadele cu cerere mare şi mai mici în perioadele mai puţin solicitate. Această taxă era folosită pentru a întreţine drumul. Ca rezultat al acestei măsuri. Şoferii pot fi apoi taxaţi pentru milele parcurse la fel cum sunt gospodăriile pentru gaz sau electricitate.în care c a z se s p u n e că acest preţ plafon "te obligă"". de exemplu. Pasajul Dartford. de exemplu. autostrada din Italia. De asemenea. cu mult s u b nivelul de piaţă pentru alimentele de bază. Consecinţele-cheie ale preţurilor plafonate sunt prezentate în Figura 5. Când bunul gratuit este furnizat de stat. Exemplele includ servicii de sănătate şi descongestionare a drumurilor. locuinţă grupurilor de populaţie cu venit mic. anumite rute din SUA şi noile drumuri din Mexico. multe zone din oraş au suferit aglomerări de trafic severe în timpul orelor de vârf şi în anumite cazuri în majoritatea zilei. autorutele din Franţa. Deşi se foloseşte sistemul de plată pe drumuri. Această aglomerare este. Preţul pe drumuri poate fi folosit pentru a reduce cantitatea cerută la nivelul ofertei disponibile. Deşi acest lucru nu s-a întâmplat. El determină oamenii să economisească folosirea resursei limitate şi asigură că acelea a căror valoare este cea mai mare va fi cel mai frecvent folosită. şi Tunelul Mersey. de exemplu. centrul Londrei prezintă mari probleme.1 Stabilirea preţurilor pentru utilizarea drumurilor Anumite bunuri şi servicii sunt furnizat« gratuit. ca. d e o a r e c c echilibrul nu poate fi atins. el determ i n ă preţul . Preţ administrat (n. Multe drumuri sunt aglomerate în perioadele de vârf. Alţii vor alege rute mai puţin aglomerate.

stare civilă. Teoria nu prevede care este această altă metodă. Dacă preţul maximal este fixat sub preţul de echilibru. obţinând câştigurile reprezentate de aria închisă la culoare în figură. Ei vor vinde la preţul p2. vârstă. dar experienţa a arătat că există mai multe posibilităţi. produsul respectiv va fi insuficient pe piaţă.. mai mic decât preţul de echilibru p0. celor de o anumită culoarc sau religie.. . iar cantitatea oferită va scădea la q2. Deoarece preţul nu poate să c r e a s c ă în a ş a fel î n c â t să a l o c e c a n t i t a t e a disponibilă tuturor cumpărătorilor potenţiali. producţia este insuficientă pentru a satisface p e toţi cei care doresc să c u m p e r e acel produs. Dacă statul nu este d e acord cu alocarea care rezultă din preţurile plafonate. Acest sistem a existat în m o d obişnuit în economiile centralizate din Europa de Est. dar sunt vândute de mulţi detailişti. Deşi este uşor de p u s sub control poliţienesc producătorul. Diferenţa dintre ceea ce plătesc consumatorii şi ceea ce primesc producătorii devine profitul vânzătorilor de pe piaţa neagră. Preţul de echilibru eslc p . Exces cerere 1 ! . este însă dificil să localizezi şi cu atât mai puţin să controlezi pe toţi aceia carc sunt sau ar putea fi cei care d e s f a c produsul. M u l t e bunuri sunt produse de câţiva producători.-qj. C u p o a n e l e pot fi distribuite în mod egal sau p e criterii d e sex.4 arată rezultatul impunerii unui preţ administrat p r o d u c ă t o r i l o r . în cazul unui preţ plafon carc obligă la respectarea sa. în epoca comunistă. R a ţ i o n a l i z a r e a a conti-nuat în M a r e a Britanie şi d u p ă război. U n p r e ţ p l a f o n a t cu sau f ă r ă raţionalizare dă naştere pieţei n e g r e . p^.I]p r i n c i p i i l e 0 economiei S \ J Preţ maximal permis mm cfPo IL Pi -"•'fiÂ'î - .4 Formarea preţului pe piaţa neagră Stabilirea unui plafon de preţ sub nivelul preţului de echilibru provoacă exces de cerere pe piaţă fi încurajează apariţia pieţei negre. Uneori. iar cantitatea cu adevărat cumpărată şi vândută va scădea sub nivelul său de echilibru. Cantitatea care va fi tranzacţionată la momentulactual va fi q. S i s t e m u l c u p o a n e l o r s-a f o l o s i t în Marea Britanie şi în cele mai m u l t e ţări beligerante în timpul celui d e al doilea război m o n d i a l ( 1 9 3 9 1945). Producţia se reduce din cauza restricţiilor impuse producătorilor. Dacă se stabileşte un plafon de preţ p. e l i b e r â n d c u p o a n e p e baza cărora să se c u m p e r e m a r f a .' • : 1 Figura 5. proprietarii magazinelor sunt cei care dccid cine va obţine marfa respectivă şi cine nu. Piaţa neagră. dintre p. Există exces de cerere q. Figura 5. Alocarea ofertei disponibile. Speculanţii vor cumpăra cantitatea la preţul stabilit p p plătind suma reprezentată prin suprafaţa deschisă la culoare in figură. Orice schemă oficială de raţionalizare înlocuieşte V preferinţa clientului cu preferinţa statului în alocarea * unui produs a cărui cerere este în exces din cauza preţurilor administrate. dar consumatorii trebuie să plătcască cel mai ridicat preţ carc egalează cererea cu oferta disponibilă. primul servit".. iar alocarea se va facc în funcţie de noroc sau pe principiul "primul sosit. atunci oamenii se vor grăbi să cumpere din acele magazine care au anumite stocuri din acest produs cu desfacere limitată. atunci el poate raţionaliza oferta. dar care nu p o a t e ti controlat atunci când se vinde publicului. cantitatea cerută va creştc la q. % 1\ Cantitate Fixarea unui preţ plafon nu produce efecte dacă acesta este fixat deasupra preţului de echilibru. atunci trebuie folosită altă metodă de alocare. A p a r cozi lungi. Pot ţine m a r f a s u b t e j g h e a şi pot v i n d e n u m a i clienţilor cunoscuţi. Dacă magazinele vând primilor cumpărători sosiţi. Acest sistem de alocare se numeşte a l o c a r e preferenţială. Aceasta este o piaţă în care bunurile sunt vândute ilegal la preţuri care încalcă restricţiile legale. şi p. sau în f u n c ţ i e d e n u m ă r u l de p e r s o a n e aflate în î n t r e ţ i n e r e . p â n ă în 1954. unde statul la coadă era un m o d de viaţă.

Aceste legi îngreunează înlăturarea chiriaşilor indezirabili şi în felul acesta se reduce orice posibilitate de a obţine vreun profit din chirii. chiar dacă acestea sunt inadecvate. Ia nivelul respectiv al ofertei. Discrepanţa este mai evidentă în perioadele de . Următoarele predicţii cu privire la controlul chiriilor sunt simple aplicaţii cu privire la piaţa imobiliară ca urmare a impunerii preţurilor administrate pe o piaţă teoretic concurcnţială. cozi. Rezultatul a fost lipsa cronică de marfă. Dacă se mută. deoarece curba pe termen lung este suficient dc elastică în măsura în care locuinţele existente nu sunt înlocuite. Astfel. dându-lc acestora prioritate faţă dc noi chiriaşi potenţiali. fie prin dezvoltarea unor metode speciale de alocarc (cum ar fi preferinţele vânzătorilor) sau prin dezvoltarea unui tip de piaţă neagră. alocare preferenţială a mărfii şi piaţa neagră. Motivul este că. Chiriaşii existenţi nu sunt dispuşi să părăsească locuinţele pe carc Ic deţin. în general. economiei chiriilor rămâne sub nivelul de echilibru al unei pieţe libere şi simultan apare o cerere în exces. curba pe termen scurt tinde să fie inelastică. Controlul se impune. 1 Se creează un deficit dc locuinţe. iar restul pe piaţa neagră. deşi atenţia a fost îndreptată spre restrângerea creşterii preţului.1 127 \ principiile Este puţin probabil ca întreaga producţie să se vândă pe piaţa neagră . Ca răspuns politic la cele prezentate. Controlul chiriilor reprezintă un caz special de preţ plafonat.dar şi pentru că statul arc suficientă putere să impună acelaşi preţ plafonat şi dctailiştilor. Efectul p e termen lung însă este m a n i f e s t a r e a unei lipse acute de locuinţe. Rezultatul este că nivelul controlat al 5 . Legislaţia preţului maximal a fost totdeauna urmată de anumite dificultăţi fie prin introducerea raţionalizărilor. cantitatea ccrulă va depăşi cantitatea oferită. chiriile controlate nu cresc la fel | de repede ca nivelul general al preţurilor. cu atât sunt mai importante consecinţck-. Există multe probe care susţin faptele de mai sus. multe din ţările foste socialiste din Europa de Est au umiat o politică de control al preţurilor alimentelor la niveluri care erau sub preţul de echilibru. deşi în mare parte incorectă. Efectul pe termen scurt al controlului chiriilor este reducerea nivelului acestora pentru o ofertă neschimbată. această politică eşuează în măsura în care vânzătorii de pe piaţa neagră pot să ridice preţurile. Cererea se poate deplasa la dreapta datorită unor forţe. Proprietarii pot pretinde sume mari dc bani de la chiriaşi pentru a pătrunde într-o nouă locuinţă sau pot să-i preseze pe actual i i chiriaşi să dea aceste sume. percepând preţul pieţei în timp ce ei continuă să plătească un preţ controlat. această politică este eficientă. sau oferta se poate deplasa spre stânga datorită creşterii costurilor. făcând ca preţul relativ al locuinţelor închiriate să scadă. Până de curând. iar efectul este o degradare a imobilelor pe parcursul a câtorva ani. Dacă însă statul doreşte să restrângă producţia pentru a orienta resursele spre alte domenii. inflaţie. Cu cât preţul controlat scade mai mult sub nivelul dc cchilibru. Plafoanele au fost mai eficiente în limitarea consumului decât în controlul preţurilor. situaţia aomialănu este cazul extrem prezentat în figură. Proprietarii pot recurgc la şicane ilegale pentru evacuarea chiriaşilor. guvernele au decis să controleze multe preţuri. 2 3 4 Controlul chiriilor Studiul nostru cu privire la legislaţia preţului maximal are o aplicare deosebită la problema controlului chiriilor. Numărul locuinţelor ocupate va fi mai mic decât dacă chiriile ar fi liberalizate.atât pentru că se găsesc destui oameni cinstiţi în orice societatc. Predieţii. ci faptul că o ofertă limitată se va vinde la un preţ controlat. Apare piaţa neagră. In timpul celor două războaie mondiale. Economiştii pot evalua o piaţă neagră numai cind obiectivele guvernamentale sunt cunoscute. ca este un succes în măsura în care vânzările au loc in mod real la un preţ controlat. De regulă. cu scopul de a îngheţa chiriile la nivelul lor curent într-o perioadă în care acestea sunt în creştcre. Evidenţa. pot să subînchirieze locuinţa lor. Dacă scopul este de a ţine preţul scăzut. o parte din ele va primi alte destinaţii sau cele existente se vor deteriora. cum ar fi creşterea populaţiei şi a venitului. guvernele elaborează legi de protecţie a chiriaşilor.

blocuri întregi au fost abandonate. Controlul chiriilor asupra imobilelor mai ieftine a fost introdus în provincia canadiană Oniario în 1985 şi s-a extins pentru toate imobilele de închiriat. Dacă însă nu ar fi existat Politica Agricolă Comună (PAC).\ PRINCIPIILE economiei 1 127 în alte ţări controlul chiriilor a provocat o lipsă enormă de locuinţe. Aceste fapte au dus la acumularea unor stocuri mari de produse care s-au alterat şi s-au vândut în străinătate la preţuri subvenţionate. iar veniturile în agricultură ar fi fost mult mai mici. Guvernele din multe ţări au considerat că este important să se intervină pe pieţele agricole şi de aceea au recurs la un număr mare de preţuri controlate şi subvenţii. în plus. în Marea Britanic. iar potenţialii proprietari de imobile pentru închiriat au recurs adesea la măsuri disperate de la mită până la evacuarea familiilor chiriaşilor decedaţi. Acestea şi alte consecinţe au fost observate pretutindeni în lume acolo unde s-a practicat controlul chiriilor. în 1989. Ambele influenţe sunt consecinţele a cel puţin jumătate de secol de chirii impuse. A folosit chiar şi subvenţii pentru a încuraja asociaţiile nonprofit să sprijine închirierea de locuinţe. Numărul proprietarilor şi lucrătorilor agricoli în primele şase ţări membre ale Comunităţii Europene a scăzut de la 10. Figura 5. de asemenea. consecinţele pe termen lung ale controlului nivelului chiriilor vor persista încă şi în secolul XXI din cauza numărului mic de imobile de închiriat şi a nivelului înalt de ocupare al actualelor imobile. cu cât curba cererii va fi mai puţin elastică. în timp ce vremea excepţional de bună împinge producţia deasupra nivelului planificat.5 arată modul în care fluctuaţiile producţiei agricole fac ca preţurile să se deplaseze în direcţie opusă faţă de mărimea recoltei. chiriile controlate au fost introduse pentru prima dată în 1914 şi s-au extins treptat pe toată piaţa imobiliară.5 milioane în 1960 la 5 milioane în anii '90. Pe parcursul a 60 de ani. sectorul agricol din aproape orice ţară vest-europeană prezintă un număr de paradoxuri evidente. numărul fermierilor ar fi fost mult mai mic decât este astăzi. Teoria cererii şi ofertei ne ajută să înţelegem unele dintre aceste probleme şi alte câteva probleme agricole. . controlul chiriilor este la dispoziţia autorităţii locale. în anii' 80 cifra a ajuns !a doar 8%. piaţa imobilelor nemobilate în proprietate privată a fost în mare parte eliminată! De la 45% din imobilele proprietate personală în 1945. PROBLEMELE AGRICULTURII Pentru observatorul întâmplător. în Marea Britanie. de exemplu. Cu toate accstea. Alimentele sunt un bun necesar vieţii şi cu toate acestea în ultimul secol sectoarele agricole au scăzut în importanţă. T r a n s f o r m a r e a ocupanţilor imobilelor în "proprietari" a crescut. Evidenţa. guvernul britanic a anunţat măsuri de eliminare a controlului chiriilor. Modificările de preţ vor fi cu atât mai mari. ^ ^ Fluctuaţii pe termen scurt ale preţurilor şi veniturilor Producţia agricolă este supusă unor mari fluctuaţii determinate de factori care sunt în afara controlului omului. De atunci construcţia de imobile s-a oprit cu excepţia celor care au primit subvenţii. în această perioadă a fost foarte neprofitabil să dai o locuinţă cu chirie în calitate de proprietar şi. în SUA. deşi aceste imobile ar mai fi putut fi folosite zeci de ani. cartier al New York-ului. deoarece chiriile controlate nu puteau nici măcar acoperi cheltuielile de funcţionare. filodormele de intrare în imobile şi subînchirierile au devenit un fapt comun. Pieţele necontrolate din sud-vestul SUA însă s-au bucurat de o creştere a ofertei capabilă să satisfacă o cerere în creştere. pe măsură ce populaţia regiunii a crescut. o recoltă slabă le împinge în sus. aproape imposibil să devii chiriaş. Iată câteva exemple. O recoltă record împinge preţurile în jos. vremea rea reduce producţia sub nivelul planificat de agricultor. controlul chiriilor a fost însoţii de o lipsă acută de locuinţe. deşi acest lucru a fost declarat ilegal. în Queens. cei mai mulţi care au continuat această activitate au obţinut venituri cu mult sub mediile naţionale.

Astfel. Astfel. intră în conflict una cu alta. dar numai în măsura în care recolta a crescut. Fermierii îşi vând întreaga recoltă în fiecare an. dar n u m a i în aceeaşi proporţie în care producţia a scăzut s u b nivelul normal. Pieţele agricole manifestă adesea instabilitate ciclică semnificativă. Să considerăm că preţul aşteptat este pt. şomajul este marc. preţul dc echilibru şi cantitatea de echilibru vorfip0 şi q0 pentru ficcare curbă a cererii. elasticitatea este măsurată în jurul punctului E).(o recoltă bună). în caz de surplus pe piaţă.1 127 \ principiile economiei Cerere inelastică D. recolte stabile şi venituri mari. . d o a r încasările agregate ale tuturor trebuie să crească. Când cererea este elastică (reprezentată prin D. urmând să fluctueze şi mai mult în continuare. iar producţia planificată este q^. q0 <Î2 t-antirae Modificări neprevăzute !n oulDu: Figura 5. între q. ceea ce înseamnă şi o cercrc mare dc produse. guvernul păstrează deoparte o rezervă.6 indică felul c u m o p e r e a z ă această politică 4 . Acest lucru face ca preţul să scadă.). modificările neplanificate ale producţiei sunt însoţite de fluctuaţii mari de preţ. veniturile lor cresc. O tt O © o|o •Pe 1 1 \ \ Programe de stabilizare a agriculturii în economiile de piaţă. C e se va întâmpla dacă guvernul î n c e a r c ă să stabilizeze veniturile fermierilor în faţa unor fluctuaţii neplanificate ale pieţei intrând pe piaţa liberă ca u n vânzător sau cumpărător? într-o s c h e m ă obişnuită d c acest gen. Vom vedea că aceste două ţinte. veniturile sunt mari. veniturile agricultorilor tind adesea să varieze în jurul unui nivel m e d i u scăzut. pe măsură ce elasticitatea cererii se deplasează de la nivelul unitar în oricare dintre direcţii. Dacă pc termen scurt considerăm o curbă a ofertei foarte inelastică. şi v i n d e în cazul unei penurii pe piaţă. N i Ce'ere elastică fluctucază când condiţiile de vreme sunt neaşteptat dc bune şi se produce o recoltă record. sunt două curbe posibile ale cererii. k ' Deoarccc cele mai multe produse agricole au cereri inelasticc. veniturile sunt mici. ci primesc o compensaţie 1 1 t 1 0 p. programele dc stabilizare a agriculturii au adesea două ţinte: să reducă fluctuaţiile şi să ridice nivelul mediu al venitului fermierilor. C u m poate guvernul să stabilizeze veniturile f e r m i e r i l o r când c u m p ă r ă şi v i n d e în n u m e l e său de pe piaţa liberă? Figura 5. Efectele asupra veniturilor fermierilor sunt aceleaşi pe care le-am constatat în calculul elasticităţii şi încasărilor totale Când cererea este inelastică. Dacă producţia obţinută (reală) egalează întotdeauna producţia planificată. C â n d recolta d e p ă ş e ş t e n e a ş t e p t a t o r e c o l t ă n o r m a l ă . cât şi a celor pe termen scurt. fermierii constată că veniturile lor ' Dacă putem face prcdicţii în această sccţiune având în vedere numai încasările totale. Observaţi că nu este nevoie ca venitul ficcărui fermier individual să crească (la urma urmei este posibil ca unii fermieri să nu aibă nimic d e recoltat). i t Deoarece produsele agricole au adesea cerere inelastică. Putem dc aceea. C â n d producţia este neaşteptat de mică. în perioadele dc reducere a activităţii economice. accstca sunt strâns legate de veniturile fennicrilor. încasările fermierilor se vor modifica în direcţie opusă faţă de modificările recoltei. guvernul î n c e p c să vândă o parte din stocurile p e care le deţine. Fluctuaţii ncplanificate ale producţiei cauzează totuşi o variaţie acantităţii de la an la an. (o recoltă slabă) şi q. ' Politicile de stabilizare au ca scop atât educcrca fluctuaţiilor ciclice. preţurile vor prezenta fluctuaţii mult mai mici (în amândouă cazurile.fluctuaţiileciclicc ale preţurilor produselor agricole se vor dovedi adesea mari. pe măsură ce fermierii se c o n f r u n t ă cu modificări ale recoltelor. ceea ce înseamnă o cererc redusă pentru cele mai multe din produse. în timp ce atunci când recolta este slabă. fără riscul unor erori. să asimilăm veniturile cu încasările totale. D0 şi D. Acest lucru face ca preţul să crească. în perioadele de prosperitate şomajul este mic. Prin urmare.5 Fluctuaţiile neplanificate ale producţiei Fluctuaţiile neplanificate ale producţiei provoacă fluctuaţii mult mai mari ale preţului dacă curba cererii este inelastică decât dacă curba cererii este elastică. g u v e r n u l intră p e p i a ţ ă şi î n c e p e să cumpere. curba ccrcrii pentru cele mai multe produse fluctucază la fel ca şi activitatea economică.

D este cererea. şi de aceea pot exercita presiuni asupra guvernelor să fie ultragencroase. publicul va dori sâ achiziţioneze cantitatea q4. Pentru a stabiliza veniturile agricultorilor. venitul p s qj este egal cu venitul p..I]p r i n c i p i i l e economiei c o m p e n s a t e de m o d i f i c ă r i p r o c e n t u a l e c g î l e ale preţurilor. Dar. O curbă cu elasticitate unitară pe întreaga sa suprafaţă trece prin punctul E şi este notată cu r) = 1. dar în direcţie opusă. cu atât c u m p ă r ă mai mult .cu cât preţul este mai mare. D a c ă preţul şi deci şi nivelul venitului este fixat la u n nivel prea ridicat. atunci guvernul va trebui să c u m p e r e recolta nevândută în cei mai mulţi dintre ani. Când producţia este egală cu q2. înstrăinat sau vândut pc piaţă la orice nivel de preţ. preţul trebuie lăsat să crească Ia p ( (din construcţia graficului. Când producţia este q r preţul de piaţă trebuie menţinut la p. de ce apar atunci atât de multe probleme cu aceste scheme în practică? Alegerea preţului adecvat Fermierii pot adesea să folosească presiunile politice pentru a exploata incertitudinea de pe pieţele agricole. acest fapt va distorsiona pieţele din acele ţări. Deoarece curbele c e r e r i i şi o f e r t e i nu s u n t a d e s e a c u n o s c u t e cu exactitate. şi.6 Stabilizarea veniturilor Stabilizarea veniturilor fermierilor se obţine permiţând o fluctuaţie a preţurilor invers proporţională cu producţia. Producţia obţinută (reală) fluctuează intre q2 şi q r aceasta conducând. încasările totale ale vânzătorilor nu se modifică odată cu modiftcarca cantităţii oferite pentru că p r o c e n t e l e din m o d i f i c a r e a cantităţii sunt . cu atât v i n d e mai mult. în aceste condiţii guvernul va înregistra un deficit c a r e va trebui a c o p e r i t p r i n i m p o z i t e . este egală cu aria p ^ ) . D a r fermierii pot vota. presând în j o s nivelul general al preţului şi în felul acesta anulând chiar scopul pentru care aceste politici au fost iniţiate. !a o fluctuaţie a preţului între p2 şi p. Dar la preţul pieţei p5.q. S este oferta planificată. nu ştie nivelul exact al venitului pe care doreşte să îl obţină simultan cu menţinerea la acelaşi nivel a vânzărilor şi achiziţiilor din stocul său. şi dacă ignorăm costul depozitării pot fi chiar profitabile. pentru ca venitul să rămână neschimbat. stocurile cresc m a i mult sau mai puţin în m o d continuu (formând " m u n ţ i de u n t " şi "lacuri dc vin". statul nu ştie cât d e mult se va produce pentru fiecare nivel de preţ.abiliza încasările producătorilor. la preţul p ( . Prin urmare. P r o b l e m e ale p o l i t i c i i d e s t a b i l i z a r e Dacă schema de stabilizare p c care tocmai am studiat-o are avantajele subliniate.şi vinde la u n preţ ridicat . în consecinţă. Astfel. A c e a s t a înseamnă că oamenii de la oraş îi vor plăti pe fermieri pentru bunurile pe care le p r o d u c şi care nu se pot < ? 2 <J( <7S Cantitate Figura 5. d e o a r e c e guvernul c u m p ă r ă la preţuri scăzute . care anulează fluctuaţiile d e preţ încât veniturile lor sunt stabilizate. aria p ( q. aşa cum sunt cunoscute în terminologia Uniunii Europene. orice producţic dată trebuie vândută la un preţ determinat de accasti curbă. Cu o elasticitate unitară. publicul doreşte să cumpcrc doar cantitatea q s . guvernul transformă elasticitatea cererii de la inelastică la unitară.) Mai d e v r e m e sau mai târziu surplusul acumulat va trebui distrus. D a c ă ele sunt vândute s u b f o r m ă de d u m p i n g pc pieţele străine. pe o piaţă liberă. Schemele g u v e r n a m e n t a l e d e accst fel se pot autofinanţa. deoarece curba punctată este o hiperbolă cchilateră. Vânzările totale ale fermierilor sunt qj la preţul p. iar guvernul trebuie să cumpere producţia rămasă q J -q J şi să o adauge stocurilor sale. multe dintre ele fiind mai sărace decât ţările Uniunii Europene. k ' Intervenţia adecvată a guvernului pe pieţele agricole poate reduce fluctuaţiile de preţ şi poate s'. dcci guvernul trebuie să vândă q J -q 2 din stocurile sale. Guvernul cumpără şi vinde (în/din stocurilc sale) o cantitate egală cu distanţa orizontală dintre curba tţ = 1 şi curba cererii.cu cât preţul este mai mic.. E este punctul de echilibru.

prin furnizarea unei analize a mecanismului. preţurile şi profitul vor creşte şi resursele se vor deplasa spre aceste industrii. Nevoia de a realoca resurse s-a simţit foarte puternic în agricultură. să sublinieze probleme care pot fi rezolvate dacă intervenţia are succes. Poate. o mare parte din resursele curent folosite în agricultură va deveni redundantă. preţurile vor scădea. tendinţe opuse se vor observa în sectoare cu elasticităţi mari în funcţie dc venit. Va umia o scădere importă mai mult decât exportă în termeni valorici. In fi fost abraşe de accste preţuri ridicate. preţurile vor creşte. Ştiinţa economică nu poate susţine cu tărie dacă guvernele ar trebui sau nu ar trebui să intervină în mecanismul preţului. în ultimii 100 de ani în ţări care a c u m formează U n i u n e a Europeană. . In acelaşi timp. va exista întotdeauna o tendinţă spre un exces de ofertă pentru acele produse care au elasticitate mică în funcţie de i venit şi un exces de cerere pentru acele produse care * au elasticitate mare în funcţie de venit. Dacă nu sc găsesc alte mijloacc care să convingă de necesitatea transferului de resurse. Cererea de factori de producţie folosiţi în aceste industrii va creşte. Ajustarea acestor £> P o l i t i c a a g r i c o l ă a U n i u n i i E u r o p e n e modificări presupune o deplasare continuă a resurselor din industriile care produc primul tip de bunuri spre Politica agricolă comună a Uniunii Europene. din cauza existenţei unei tendinţe tuturor produselor agricole care sunt sprijinite dc U E spre exces de ofertă. producţia dc zahăr în Italia şi cea de struguri din Germania au crescut cu aproape 5 0 % în aceeaşi perioadă. denumită PAC. C h i a r dacă tentaţia de a fixa preţuri prea ridicate este evitată. o problemă pe termen lung. industriile care produc al doilea tip de bunuri. trăgând au fost supuse unui sistem de tarife ridicate. Ite resurse pentru sectorul agricol şi când aceste resurse sunt împiedicate să producă tot ceea c e pot. se va dezvolta oferta în exces. Exact invers se va întâmpla pentru produsele care au elasticitate mare în funcţie dc venit: cererea va creşte mai repede decât oferta. iar preţurile. D e exemplu. Producţia de lapte în Franţa şi Olanda.\ principiile v i n d e la preţuri care să acopere costurile lor dc producţie. Alocarea resurselor. A c e s t e m ă s u r i au ca s c o p evitarea consecinţelor atunci când sc alocă prea rit. un nivel crescut al stocurilor nevâncute şi presiuni în continuare pentru intervenţia sa în restrângerea output-ului. ( U E după ele şi veniturile fermierilor. Următoarea etapă este de i încerca să se limiteze producţia fiecărui fermier. salariile şi veniturile produsele agricole cu mult peste valorile de piaţă în sunt mici în scctorul în declin. Să p r e s u p u n e m pentru simplificare că productivitatea creşte mai mult sau mai puţin uni form în toate industriile. v f Politicile guvernamentale care stabilizează preţurile la niveluri prea ridicate vor genera o ofertă în exces. dar şi creşterea productivităţii a fost mare. Pentru a împiedica afluxul dc importuri care ar şi veniturile sunt mari în sectorul în dezvoltare. importurile sectorul agricol. Fermierilor individuali li se indică cote şi penalităţi dacă depăşesc aceste cote şi sunt recompensaţi dacă iasă terenurile n e c u l t i v a t e . c u s c o p u l d e a Ic transfera din sectorul agricol. există totuşi o problemă formidabilă cu care se c o n f r u n t ă managerii programelor de stabilizare a agriculturii. Cererea de produse inclastică în funcţie de venit va creşte mai lent decât oferta. preţurile şi profiturile vor scădea şi va fi nccesar ca resursele să părăsească aceste industrii. u n d e nu numai elasticitatea cererii în funcţie de venit este mică. Aici cererea se va extinde mai repede ca oferta. e c o n o m i e i1127 a cererii pentru munca salariată din scctorul agricol şi p e n t r u alţi f a c t o r i d c p r o d u c ţ i e f o l o s i ţ i în agricultură. salariile UE. Output-ul şi veniturile reale au crescut cu o m e d i e de 2% pe an. producţia de cereale per acru aproape că s-a dublat în UE. iar câştigurile din utilizarea acestor factori vor scădea. de asemenea. această realocarc de mai sus. Schemele de stabilizare care garantează un venit "rezonabil" pentru fermieri au tendinţa de a reduce s t i m u l e n t e l e p e n t r u r e s u r s e . Totuşi. între 1970 şi 1990. ea poate să prevadă anumite p u n c t e c â ş t i g a t e sau p i e r d u t e c a r e r e z u l t ă din această intervenţie. trăgând şi venitul fermierilor după ele. Această politică a ţinut preţurile pentru va avea loc doar dacă preţurile. Atunci când productivitatea creşte continuu. ilustrează amplu aplicabilitatea teoriei Intr-o economic cu piaţă liberă. făcând ca preţurile şi veniturile factorilor să crească. recolta de cartofi a crescut cu mai mult decât dublu între 1960 şi 1990. In Franţa şi Italia.

încât ele reprezintă o povară pentru bugetele ţărilor din UE. Plăţile către fermieri au crescut atât de mult pe parcursul anilor. şi p e n t r u d o a r o fracţiune din costul lor sunt vândute în exterior sau sunt distruse. S u r p l u s u r i l e se a d u n ă . reprezentând 25% din totalul fermierilor. consumatorii şi producătorii externi eficicnţi pierd. Americanii au motive serioase pentru a aştepta o schimbare: propriile lor cheltuieli făcute pentru suportul fermierilor s-au triplat In ultimii trei ani. fiecare fermier trebuind să ţină cont să-şi reducă producţia până la un mănunchi de ridichi. Preţurile europene ridicate fac ca producţia din UE să fie mai mare dccât consumul în UE. Acest sistem aranjat este bulversat de nivelul importurilor şi subvenţionarea exporturilor. care asigură preţuri garantate la produsele lactate. came de vită. Femiierii din UE câştigă. făcând imposibilă vânzarea untului din Noua Zeelandă. ajungând la aproape 50% la sfârşitul secolului. . dar îşi creează singură nonsens. Ei primesc fiecare aproximativ 1.000 S pe an de la plătitorii de taxe din Europa. cu atât câştigă mai mult. Ministerele agriculturii din Europa recunosc câteva din aceste absurdităţi. concentraţi în cele mai avute ţări din nord. normele sunt un coşmar de birocraţie. Agricultura in majoritatea ţărilor bogate este Intr-o mizerie clasică. Celălalt sfert ajunge la săraci. agricultura reprezenta ceva mai puţin de 2 % din producţia totală d e b u n u r i şi servicii din U E ( 4 . deoarece fermierii au primit preţuri mai mari drept recompensă pentru că nu au fost lăsaţi să producă cât doreau. cum ar fi b a n a n e l e sau c e l e care sunt în a f a r a sezonului în Europa). A c e s t e probleme au fost discutate în lunga R u n d ă U r u g u a v . Acum americanii au sfătuit Comunitatea Europeană să elimine toate subvenţiile şi barierele comerţului agricol in 10 ani. dar acea viziune de coşmar este numai o exagerare a tendinţei vizibile în politicile prezente ale UE. problemele cu care se confruntă politica agricolă a UE au fost micşorate. dar acestea sunt imposibile politic. Un asemenea protecţionism sporeşte apetitul. beneficiile lui mergând în principal la oameni nepotriviţi. de asemenea. dar preferă să stabilească simptomele (ex. Principalul mod prin care politica agricolă comună in UE sprijină fermierii este prin Eurocrates. Când orice este in surplus. Dacă preţurile pieţei scad sub nivel. Deoarece politicienii din Germania şi Franţa doresc ca fermierii lor să aibă veniturile medii din Germania şi Franţa. Cum preţurile la mâncare s-au schimbat pe pieţele din întreaga lume.2 Politica agricolă c o m u n ă în U E Următorul extras a apărut în The Economist (3 octombrie 1987). Tentativa de a r e s t r â n g e aceste e x p o r t u r i a cauzat o încordare în relaţiile dintre ţările U E şi alte ţări producătoare de p r o d u s e agricole. In anumite zone din Marea Britanie normele de lapte ale fermierului valorează acum mai mult decât pământul lui. De când a fost scris acest pasaj. Producătorii agricoli eficienţi din ţările cczvoltatc au constatat că e x i s t e n ţ a lor e s t e a m e n i n ţ a t ă d e e x p o r t u r i l e d e p r o d u s e s u b v e n ţ i o n a t e din U E . el nu îşi atinge niciodată scopurile proclamate. Ziua în care un întreprinzător nou câştigă un venit mare prin înfiinţarea unei ferme. Normele îngheaţă. Una din cele mai recente politici este "set-aside (fermierii sunt plătiţi să nu producă)". Fiecare şef de stat ştie că o soluţie mai bună ar fi o reducere radicală a subvenţionării preţurilor. La sfârşitul secolului însă. Veniturile fermierilor şi preţurile pământului au scăzut. subvenţiile la agricultori (plătite prin taxe sau prin menpnerea preţurilor ridicate la alimente) au ajuns la mai mult de 100 miliarde $ pe an. Supraproducţia este de neînlăturat şi plăţile fermierilor continuă să ocupe majoritatea bugetului UE. zahăr.: frânarea surplusului de lapte şi zahăr prin impunerea cotelor de producţie) decât cauza (care este diferenţa dintre preţurile Comunităţii şi preţurile mondiale). 3 din suportul agricol din UE ajunge la cei mai mari şi mai bogaţi fermieri. agenţiile de intervenţie cumpără surplusurile. Cu cât produc mai puţin.\ principiile economiei 1 127 din întreg bugetul U E în 1986. Normele au adâncit câteodată lipsa. Cheltuielile pentru agricultură au ajuns la un vârf de aproape 6 5 % — C a s e t a 5. falimentele au apărut. o anumită cantitate din acest unt este adusă pe pieţele mondiale la un preţ sub 1/5 din costul său real. cereale. Ei obţin fiecare aproape 10. Comerţul cu norme îmblânzeşte aceasta. Aceasta este puterea fermierilor. dar a scăzut in ultimul deceniu. Restricţia la producţia de lapte poate însemna mai multă came de vită sau cereale. 75% din fermierii din sud.000 $ pe an. pe când plătitorii de taxe. desemnate pentru a nu produce un număr de mărfuri agricole nu a venit încă. diviziunea pieţei. singura schimbare necesară astăzi pentru a face discuţia aplicabilă ar fi creşterea cursului dolarului SUA (pe care noi nu am realizat-o). 8 % în 1973). în u r m a dar importurile sale sunt in principal fructc tropicale. UE îi plăteşte pe Karl şi Jacques pentru a produce unt la un preţ de cinci ori mai mare decât poate produce Noua Zeelandă.

dar nu dispare. Ele fac ca resursele să se deplaseze spre industriile profitabile până când preţurile scad spre nivelurile care pot fi atinse şi în alte ramuri ale economiei. Controlul chiriilor sau subvenţiile pentru agricultură nu pot îndepărta costurile. Preţurile care sunt mari sau în creştere faţă de alte preţuri sunt un stimulent pentru consumatori să economisească.2 prezintă un raport scurt asupra politicii agrare din UE extras din The Economist.118 căreia UE a acceptat doar modificări minere în P \ C . micşorând participarea unora şi mărind participarea altora. Pe latura ofertei. Dacă resursele sunt folosite pentru a produce grâu care nu este necesar. influenţa cantitatea totală de resurse utilizate şi astfel şi costurile angajate. Astfel. Se parc căsprijinirea preţurilor va fi în curând înlocuită de o subvenţior. CÂTEVA LECŢII GENERALE DESPRE SISTEMUL DE PREŢURI Cazurile studiate în acest capitol sugerează patru lecţii de largă aplicabilitate. preţurile ridicate tind să creeze profituri tot mai mari. P r e ţ u r i l e pieţei libere şi p r o f i t u r i l e î n c u r a j e a z ă utilizarea e f i c i e n t ă a resurselor într-o economie de piaţă preţurile şi profitul dau semnale atât cumpărătorilor. dar nu pot fi evitate Nivelul de trai standard depinde de cantitatea dc resurse disponibile dintr-o economie şi de eficienţa cu care aceste resurse sunt utilizate. acele resurse nu vor mai fi disponibile pentru a produce altceva. Diversele metode de alocare a costurilor pot. vor aloca mai puţine resurse pentru producerea acelui bun economic. ceea ce înseamnă că se vor aloca mai puţine resurse pentru producerea altor bunuri şi servicii. acele resurse nu vor fi disponibile pentru a produce alte bunuri. Producţia foloseşte resurse. intervenţiile care ţin preţul şi profitul unui produs sub nivelul de preţ al pieţei vor duce la creşterea cantităţii cerute şi scăderea cantităţii oferite. dar pot. Cumpărătorii sunt înclinaţi să cumpere ' Costurile pot fi transferate.are directă. ea reprezintă costuri pentru membrii societăţii. Consumatorii pot câştiga din reducerile de preţ planificate în timp. Caseta 5. Preţurile şi profiturile care scad oferă opusul motivaţiilor. Pentru societate nu există ceva ce se poate numi locuinţă gratis sau grâu gratis. se . In multe cazuri aceste subvenţii ver fi i e fapt plăţi directe pentru neproducţie. natura intervenţiei în UE se schimbă. astfel. De exemplu. Cititorii trebuie să hotărască care din aspectele din analiza anterioară în acest capitol se regăsesc în diferitele probleme ridicate în articol. De exemplu. Dacă guvernul considcră că toată oferta se poate realiza la preţuri controlate. O reducere graduală în intervenţia preţurilor a începji în 3 şi acest lucru a redus oarecum proccntul lotal din bugetul UE pentru agricultură. Profiturile pe termen scurt care nu au nici o relaţie cu costurile curente apar adesea în economiile de piaţă. de asemenea. politica dc "a sta deoparte" le plăteşte fermierilor \ principiile e c o n o m i e i1127 să ţină o parte din pământul lor nelucrat. atunci se vor aloca mai multe resurse. Ei pot decide să-şi satisfacă nevoia respectivă folosind bunuri substituibile ale căror preţuri nu au crescut la fel de mult (deoarece costul producerii lor este mai mic) sau să reducă nevoia respectivă prin transferul cheltuielii pentru satisfacerea altor dorinţe. Profiturile mari atrag în continuare resurse spre producţie. indiferent dacă ea este o consecinţă a semnalelor pieţei sau intervenţiei statului. cât şi ofertanţilor. modifica ponderea costurilor plătite de unii indivizi particulari sau grupuri. dar plătitorii de taxe vor continua să suporte povara costurilor intervenţiei. Dacă guvernul nu intervine cu o ofertă suplimentară. Dacă este luat un procent dc 5% din resursele naţiunii pentru asigurarea locuinţelor la un anumit nivel standard. ( A c e s t e n e g o c i e r i au avut loc s u b auspiciile organizaţiei internaţionale GATT).

Intervenţia guvernului pe piaţă • . cât şi costuri. vor exista stocuri nevândute dacă guvernul nu intervine şi nu cumpără acest surplus. Alte intervenţii de control. Modificarea preţurilor relative şi a profitului dau semnale pentru o schimbarc la care consumatorii şi producătorii trebuie să răspundă. Acest fapt duce la o ofertă în exces fi nu se dă semnalul producătorilor să producă mai p ijin sau cumpărătorilor să-şi mărească achiziţiile. Efcctul m a j o r al acestuia este o penurie de locuinţe de închiriat care devine din cc în ce mai evidentă din cauza dcclinului lent. primul servit" sau printr-un sistem de raţionalizare impus deguvem. Problemele agriculturii • Pe o piaţă liberă. Plafoanele efective de preţuri conduc la exces de ccrcrc. majoritatea preţurilor la produsele agricole suportă fluctuaţii mari ca rezultat al influenţei vremii. Intervenţia g u v e r n u l u i influenţează ^ a l o c a r e a resurselor Guvernele intervin uneori în sistemul de preţuri pentru a satisface acorduri sociale şi pentru a ajuta politic grupurile de interes. dar poate clarifica problemele prin a identifica avantajele şi costurile.a este suboptimală. împiedică preţurile să crească (să zicem ca răspuns la o creştere a cererii f3ră o modificare a ofertei). Intervenţiile au consecinţe alocativc pentru că ele inhibă mecanismul liber de piaţă. fluctuaţii anuale ale ofertei cc operează pe o curbă inelastică a cererii şi fluctuaţii ciclice ale cererii carc operează pe o curbă inelastică a ofertei. aşa cum s-a întâmplat în agricultură.\ principiile economiei 1 127 cererii). Deoarece modificările pe termen lung ale cererii şi costurilor nu induc o rcalocare a resurselor prin decizii private. cum ar fi controlul chiriilor. Sistemul d e preţuri răspunde unei nevoi de schimbare a alocării resurselor. şi să le direcţioneze spre industrii în care preţurile sunt menţinute prea scăzute. D a c ă preţul este menţinut la un nivel scăzut. Intervenţia guvernului modifică alocarea resurselor pe care ar face-o sistemul de preţuri. Pe latura ofertei. Ştiinţa economică nu poate să răspundă la întrebarea dacă o intervenţie anumită pe o piaţă liberă este un fapt de dorit. • Controlul chiriilor este o formă de preţ plafon. cum ar fi subvenţiile agricole. curn ar ft pierderea unei surse de materii prime sau izbucnire» unui război. cum ar fi p e piaţa imobiliară. mai mult. Va trebui să forţeze resursele să părăsească industria în care preţurile sunt prea ridicate. pe bază d e "primul venit. pieţe negre şi metode nonpreţ de alocare a ofertei deficitare între posibilii cumpărători. să zicern. iar mişcarea cererii şi ofertei care ar putea rezolva problema nu are loc încă. ea poate identifica valorile din competiţie. în perioade în care ofer. ca răspuns la un eveniment extern. profitul nu dă nici un semnal pentru a atrage noi resurse în industrie. iar mişcarea cererii şi ofertei care le-ar elimina nu arc loc încă. Oferta insuficientă continuă. şi cine se va bucura de ele sau le va suporta. Surplusurile continuă. Aceste chestiuni vor fi discutate în detaliu în Capitolele 18 şi 19. fără o creştere a SUMAR The Times şi Eurotunelul • Teoriile cererii şi ofertei pot fi utilizate pentru a analiza o multitudine de situaţii reale (efectele construcţiei tunelului de sub Canalul Mânecii sau reducerea de preţ la ziarele britanice). alocarea va fi după preferinţele producătorilor. împiedică preţurile să scadă (să zicem ca răspuns la o creştere a ofertei. Prin aceasta. Unele intervenţii de control. vânzătorii suntînclhaţi săprodtcă mai puţin şi să deplaseze resursele inactivităţi mai profitabile. Aproape întotdeauna intervenţia are atât avantaje. în perioade de ofertă supraoptimală. consumatorii nu primesc semnalul să economisească produsul a cărui ofertă este insuficientă. dar inexorabil al numărului de locuinţe cu chirie. când preţurile şi profitul sunt împiedicate să crească. Intervenţia presupune m e c a n i s m e ^ de a l o c a r e a l t e r n a t i v e Intervenţia în general presupune mecanisme de alocare alternative. guvernul va trebui să intervină.

Care ar trebui să fie politica de preţ? Ilustraţi comportamentul indicat utilizând curbclc cererii şi ofertei. Rezultă că. Ce politică trebuie urmărită? Explicaţi de ce cooperativa şi guvernul trebuie să urmărească politici de preţ diferite pentru a atinge acelaşi obicctiv. Comparaţi rezultatele acestor trei tipuri de politici. iar dacă nu sc gândesc să îşi diversifice obiceiurile alimentare consumând şi alte tipuri de came. care determină menţinerea acestora mult sub nivelul de echilibru? 3 4 Cine câştigă şi cine pierde de pe urma Politicii Agricole Comunitare (PAC)? în urmă cu ceva timp. pentru care cererea variază intens. Puteţi explica comisionarului care este cauza acestor evoluţii? O cooperativă a tuturor producătorilor unei anumite recolte agricole. (a) "Nu înţeleg dc ce carnea de vită nu se mai găseşte". preţurile şi profiturile pieţei libere stimulează utilizarea raţională a resurselor.120 • Guvernele pot stabiliza veniturileagriculiorihr j r n reducerea fluctuaţiilor de preţ (cumpărând :n perioadele cu surplus şi vânzând in perioaccle cu dcficit de cantitate). TEME PENTRU RECAPITULARE 5 • • Preţuri maxime sau preţuri plafon Sisteme de alocare alternativă în condiţiile excesului de cerere Efcctc pe termen scurt şi lung ale controlului chiriilor Preţuri minime sau de eliminare Cauzele fluctuaţiilor veniturilor şi preţurilor în agricultură Scheme dc stabilizare a veniturilor agricultorilor Politica Agricolă Comună (PAC) • • • • • . într-o c o n f e r i n ţ ă de presă. intervenţia necesită alternative de alocare. 1 • • Câteva lecţii generale despre sistemul de preţuri • Lecţiile principale despre sistemul de preţuri sunt: costurile pot fi modificate. Ce măsuri particulare va genera acest rezultat prin (a) deplasarea curbei ofertei. intervenţia guvernului influenţează alocarea resurselor. (b) deplasarea curbei cererii şi (c) ridicarea preţului fără deplasarea vreuneia dintre curbe. cel al stabilizării veniturilor. Comisia Kenyană a Cărnii a decis că este nedcmocratică practicarea unor preţuri la carne care depăşesc posibilităţile cetăţeanului obişnuit. Şase luni mai târziu. împiedică procesele de ajustare pe termen lung şi conduc la surplusuri din ce în ce mai mari . Să presupunem că guvernul preia cooperativa. dacă nu sunt transferate rapid multe resurse din agricultură. \ principiile e c o n o m i e i1127 PROBLEME DE DISCUTAT Guvernele încearcă adesea să sprij ine producătorii prin practicarea unor preţuri mai ridicate decât cele generate de o piaţă complet liberă. dar ele nu pot fi evitate. cantitatea oferită tinde să crească mai mult decât cantitatea cerută an de an. (b) "Oamenii consumă prea multă came de vită. aplicate în timpul oscilaţiilor pe termen scurt şi a cclor ciclice.cum este cazul Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene. directorul comisiei a făcut următoarele declaraţii. deficitul de came de vită va continua". se h o t ă r ă ş t e să s t a b i l i z e z e veniturile membrilor săi prin depozitarea unei părţi a recoltei în perioadele abundente şi vânzarea stocurilor în perioadele cu recolte deficitare. a decis fixarea preţurilor la came sub nivelul de echilibru. Schemele de stabilizare care presupun preţurile deasupra nivelului mediu al preţului pe piaţa literă. Problemele pe termen lung ale agriculturii apar din creşterea productivităţii cu privire la ofertă combinată cu o elasticitate a cererii în funcţie de venit scăzută. 2 Cine câştigă şi cine pierde pe termen scurt şi lung ca urmare a impunerii controlului asupra chiriilor. Ca urmare. achiziţionând recoltele fermierilor în perioadele abundente şi vânzând în perioadele deficitare.

costuri şi profit • Costurile p e termen scurt • • Costurile p e termen lung Termenul foarte lung Capitolul 9 Concurenţa perfectă • • • Structura pieţei şi comportamentul firmei Elemente ale teoriei concurenţei perfecte Echilibrul pe termen scurt Capitolul 12 Risc şi incertitudine • Comportamentul consumatorului în condiţii d e risc • Alegeri financiare şi risc Capitolul 13 Teoria consumatorului şi a producătorului în acţiune • • C e r e r e a şi oferta.Partea a doua CONSUMATORUL Şl PRODUCĂTORUL Capitolul 6 Ce determină cererea? I: Teoria utilităţii marginale • • Teoria utilităţii şi c e r e r e a Surplusul consumatorului • • C o n c u r e n ţ a perfectă şi eficienţa Echilibrul p e t e r m e n lung Capitolul 10 Monopolul • Monopolul cu preţ unic Monopolul şi ineficienţa alocativă Monopolul cu preţuri multiple Monopolul şi echilibrul p e t e r m e n lung Cartelul . cost şi profit • Firma. ca a g e n t d e producţie • Producţie.o f o r m ă d e monopol • • • • Capitolul 7 Ce determină cererea? II: Teoria indiferenţei • Cum ajunge consumatorul la echilibru? • • Cum reacţionează consumatorul la schimbări Curba cererii consumatorului Capitolul 11 Concurenţa imperfectă • • • Structurile pieţei cu c o n c u r e n ţ ă imperfectă C o n c u r e n ţ a monopolistică Oligopolul • Critica teoriei cererii Capitolul 8 Firme. C â t e v a cazuri c o n c r e t e Firma în detaliu .

.

dar în acelaşi timp să nu dorească acelaşi lucru pentru unele lucruri necesare traiului. Pentru a aprofunda înţelegerea fenomenelor d e piaţă va fi nevoie să studiem în continuare atât comportamentul consumatorului care se află în spatele curbei cercrii. Prin diferenţa realizată între utilitatea marginală şi cea totală. Ne vom ocupa întâi de cerere. utilitatea totală obţinută în urma consumării a 14 ouă pe săptămână este satisfacţia oferită de cele 14 ouă. utilitatea marginală a celui de-al 14-lea ou este diferenţa dintre utilităţile totale rezultate în urma consumului a 13 ouă pe săptămână şi a consumului a 14 ouă p e săptămână. aşa cum susţine teoria utilităţii marginale. în această nouă teorie. De aici nu este greu să dcducem panta negativă a curbei cererii din teoria utilităţii şi să explicăm ceea ce ar putea părea un comportament paradoxal. Teoria cererii este tratată în Capitolele 6 şi 7 şi teoria ofertei în Capitolele 8-11. U t i l i t a t e a t o t a l ă se referă la . In continuare vom vedea cum consumatorul maximizează utilitatea prin egalizarea rapoartelor utilitate marginală/preţ. ca şi în următorul ne v o m ocupa de aceste două teorii în ordine istorică. icoria este capabilă să arate că un comportament al consumatorului care ar părea straniu sau chiar paradoxal pare un demers raţional din punct de vedere al propriului său interes. Al doilea moment important se referă la teoria indiferenţei care se detaşează de ipoteza potrivit căreia utilitatea se poate măsura. cum ar fi smaraldele şi timbrele rare. având în vedere că forma curbei cererii depinde de prima. Prima este teoria utilităţii marginale carc afirmă că utilitatea sau satisfacţia pe care consumatorii o resimt atunci când folosesc anumite bunuri poate fi măsurată cantitativ. Utilitatea m a r g i n a l ă sc referă la o schimbare a nivelului de satisfacţie care rezultă din consumarea unei cantităţi suplimentare sau unei cantităţi mai mici din accl produs. se pleacă de la ideea că tot ceea ce contează este ca individul să poată ierarhiza preferinţele în privinţa utilizării a două bunuri fară să indicc acest lucru cantitativ. TEORIA UTILITĂŢII Şl CEREREA In acest capitol distingem între utilitatea marginală şi cea totală. De exemplu. Astfel. în capitolul de faţă. Utilitatea marginală a celui de al 14-lea ou consumat este satisfacţia suplimentară oferită de consumul acestuia. satisfacţia totală care rezultă din consumarea unei cantităţi din acel bun.Capitolul 6 Ce determină cererea? I: Teoria utilităţii marginale în Capitolul 3 am folosit curba cererii şi a ofertei pentru a dezvolta teoria preţurilor de piaţă. cât şi comportamentul producătorului pe carc se bazează teoria ofertei. cum ar fi apa sau alimentele? Istoria teoriei cererii a cunoscut două momente cruciale. Utilitatea marginală şi totală începem cu un singur produs. Satisfacţia pe care consumatorul o are din consumarea unui produs se numeşte utilitate. D e ce consumatorii şi producătorii reacţionează în felul în care o fac la modificările de preţ sau d e venit? Este iraţional ca aceştia să cheltuiască mai mult pe anumite bunuri atunci când preţurile scad şi să cheltuiască mai puţin pe alte bunuri când acestea suferă o reducere similară de preţ? De ce consumatorii sunt gata să plătească preţuri mai mari pe multe produse de lux.

Mai mult. pe măsură ce creşte numărul filmelor vizionate. dar utilitatea marginală a unor cantităţi succesive de apă consumate într-o perioadă de timp va scădea constant. De accca. O consumăm în multe fonne: apă de robinet. Echilibrul î n cazul u n u i s i n g u r p r o d u s Pentru m o m e n t putem afirma că suntem capabili să măsurăm utilitatea în unităţi p e carc le denumim "utili". denumită uneori şi legea marginale descrescătoare: . deşi utilitatea totală a tuturor unităţilor consumate este foarte ridicată. Deşi utilitatea totală crcşte.ficcarevizionare suplimentară adaugă mai puţin la total.90 10 43. apa are multe alte întrebuinţări decât consumul direct. Dacă considerăm toate utilizările extravagante ale apei de consumatorul m o d e m . pe măsură ce consumul dintr-un bun creşte. Această ultimă cantitate utilizată săptămânal pentru spălat parc să aibă o utilitate marginală destul de mică.00 10. P r o g r a m e d e utilitate şi r e p r e z e n t ă r i ' grafice 0. Pentru cei mai mulţi dintre noi accst lucru reprezintă foarte mult! De aceea am fi gata să plătim o mulţime de bani pentru a obţine acea cantitate necesară vieţii.00 35. merge la cinema. c o n s u m a t o r i i încearcă să m a x i m i z e z e utilitatea totală.00 25.50 5 6 39. pe măsura crcştcrii cantităţii consumate.00 0. în curând. pe măsură ce consumul din acel produs creşte.25 7 1. băuturi răcoritoare. Carol. Tabelul indică faptul că utilitatea totală creşte. Cu alt? cuvinte. Toţi ceilalţi factori fiind constanţi.00 15. ceai sau cafea.00 15. adică cu 10. o anumită cantitate minimă este necesară pentru spălatul dinţilor.80 Utilitatea totală creşte. | utilităţii e c o n o m i e i1127 Tabelul 6.20 0. rezultă astfel.05 42. dar în realitate mult mai mult decât acest minim va fi ataşat pentru spălat sau pentru a dispune dc un nivel dc apă în cadă mai mare decât minimum necesar. minimum de apă necesar vieţii este apreciat la fel de mult ca viaţa însăşi. cu condiţia menţinerii constante a consumului tuturor celorlalte produse Apa oferă un exemplu excelent.00 2. Tabelul 6. existenţa este dificilă. a p ă minerală.1 ilustrează cele de mai sus.c din utilizarea (consumarea) unor unităţi succesive dintr-un anumit bun se micşorează. cu cxccpţia unuia singur. Maximizarea utilitătii A m văzut în Capitolul 3 că un principiu de bază în comportamentul consumatorilor este acela potrivit căruia aceştia încearcă să obţină cât mai multă satisfacţie în circumstanţele date. O utilitate marginală destul de ridicată va fi ataşată unui minim dc apă pentru baie. deoarece. deşi ficcare film adaugă câte ceva satisfacţiei sale totale. Dacă menţinem consumul tuturor bunurilor constant. este clar că utilitatea marginală a ultimelor 3 0 % din cantităţile consumate este foarte mică.00 4. utilitatea totală a apei este extrem de marc. Utilitatea marginala de 10. folosind numărul de ocazii în carc u n consumator. dar mulţi oameni lasă apa să curgă în timp ce se spală pe dinţi. odată cu vizionarea celui de-al doilea film. Indiferent cum oconsumăm.50 40. putem să studiem comportamentul dc maximizare al lui Carol şi să . Acest tabel arată reduccrca utilităţii marginale. apa este necesară pentru existenţa noastră şi fără aceasta. mai multe filme înseamnă mai multă satisfacţie cel puţin în perioada indicată în tabel. Din nou.00 1.25 41. pe măsura vizionării mai multor filme într-o săptămână.1 Programe de utilitate totală şi marginală Nurrărul de Urme vizionate lunar 0 1 2 3 Utilitatea totală Utilitatea marginală Utilitatea marginală pe care o obţine fia ca re indiv.30 8 1.00 31. Dar utilitatea marginală a lui Carol de fiecare dată când merge la film într-o lună este mai mică decât cea anterioară.00 37. O cantitate mai marc decât acest minim va fi consumată. v o m abandona această abordare şi vom lucra cu unităţi monetare. Astfel. ' '!'*.00 6.\ principiile D i m i n u a r e a utilităţii m a r g i n a l e Iată afirmaţia fundamentală pe cârc se sprijină teoria utilităţii. utilitatea totală creşte de la 15 la 25. prezentată în tabel ca a doua valoare din ultima coloană. iar utilitatea marginală scade. Apa carc se scurge astfel în canalizare desigur că are o utilitate redusă.

şi care să-i aducă o utilitate m a r t . liniile au fost unite. ne p u n e m problema utilităţii obţinute de Carol în situaţia în care cheltuieşte o liră din venitul său pe un anumit produs. tabelul utilităţii marginale pentru produsul considerat variabil reprezintă curba cererii pentru produsul respectiv. De acum înainte l u c r ă m cu echivalentul în bani şi putem reprezenta datele în Figura 6. iar un "util" reprezintă 0.dcducem curba cercrii sale.1. urmare.m. C u m poate Carol să-şi repartizeze cheltuielile pentru mai mult dc un produs şi în acelaşi timp să-şi maximizeze utilitatea totală? A r trebui o a r e să p l e c e d e la p r e m i s a că fiecare p r o d u s are aceeaşi utilitate marginală. altul decât un bilet de cinema. Dar cât valorează un "ulii"? Pentru a răspunde la această întrebare. adică poate a j u n g e la accl punct în care să aprecieze în m o d egal ultima unitate din fiecarc produs consumat? A c e s t lucru ar avea s e n s dacă p r o d u s e l e ar avea Vi O Ui o . c o n s u m a t o r u l n o s t r u care d o r e ş t e să-şi maximizeze utilitatea îşi v a a j u s t a a c h i z i ţ i i l e s a l e p i u ă când utilitatea m a r g i n a l ă a ficcărei unităţi suplimentare c u m p ă r a t e (măsurată în b a n i ) v a fi e g a l i c u preţul unei unităţi din accl produs. A c e s t l u c r u e s t e ilustrat în s e c ţ i u n e a (ii) a f i g u r i i . Tabelulutilităţii marginale sau graficul arată deopotrivă valoarea pc c a i e C a r o l o atribuie ficcărei unităţi dc p r o d u s . cu excepţia unuia singur. Carol s e c o n f r u n t ă cu un anumit preţ constant dat pentru u n produs. In continuare împărţim cifrcle care indică "utili" la 2 şi obţinem echivalentul lor monetar. E c h i l i b r u l în c a z u l m a i m u l t o r p r o d u s e Să renunţăm la idcca artificială că toate celelalte produse consumate au valori constante.05£ ş. Să p r e s u p u n e m că. când preţul este de 1. pornind de la un program al utilităţii marginale p r e c u m cel din Figura 6. Consumatorii maximizează utilitatea totală când există egalitate între raportul utilitate marginal&'preţ pentru bunurile consumate vizionând două filme când preţul este 10£ respectiv. Carol îşi poate mări utilitatea c u m p ă r â n d m a i mult. iar v a l o a r e a p e n t r u al treilea f i l m este e x a c t c â t p r e ţ u l s ă u . când preţul este de 4£ şi opt. pe piaţă. utilitatea totală creşte. la preţul d e 6 £ . putem să convcrtim în "utili" toate valorile din Tabelul 6.d l f Când consumul tuturor produselor. Punctele corespund celor din Tabelul 6. In m o d e\idcn1.a. in timp ce utilitatea marginală este pozitivă. Dacă o liră reprezintă un "util". dar în descreştere (cantitatea consumată pe perioada de timp creşte).1 Curbele utilităţii totale şi marginale Pe măsură ce consumul creşte.50£. S ă observăm că un C D va valora doi "utili".1. C a r o l v a v e d e a trei filme p c l u n ă .1. atâta t i m p cât v a l o a r e a p e c a r c o acordă Fiecărei unităţi s u p l i m e n t a r e c u m p ă r a t e este i r u i mare decât suma p e carc trebuie să o p l ă ' e a s c ă . este menţinut constant. patra filme. Pentru aceasta. 40 Utilitate £ 30 S ¡¡ 1» 10 / 1 2 4 6 8 Număr de filme (pe lună) 0) Utilitatea totală crescătoare 10 0 2 4 6 8 Număr de filme (pe lună) 10 (li) Utilitatea marginală descrescătoare 0 Figura 6. Prir. Preţul arată c e trebuie să s a c r i f i c e pentru a obţine fiecare unitate de p r o d u s . Să presupunem că este v o r b a de un C D pentru carc o liră înseamnă echivalentul tnui "util".1. iar utilitatea marginală descreşte. Ele arată utilitatea totală crescătoare. D e e x e m p l u . d e o a r e c e a p r e c i a z ă m a i mult p r i m u l şi al d o i l e a film d e c â t p r e ţ u l p c care îl p l ă t e ş t e . trebuie să convertim "utilii" în unităţi monetare.

în acest caz. Carol ar cheltui trei lire pentru a obţine aceeaşi satisfacţie pe carc ar dobândi-o plătind doar o liră. utilităţile marginale se modifică suficient pentru ca utilitatea lui Carol generată de o liră cheltuită pentru u n film să fie egală cu utilitatea generată de o liră cheltuită pentru a achiziţiona un C D . deoarece utilitatea generată de o liră cheltuită pe u n C D va depăşi utilitatea g e n e r a t ă d e o liră c h e l t u i t ă p e s p e c t a c o l e l e d e cinema. In acest m o m e n t Carol nu mai poate câştiga nimic dacă renunţă la un C D şi continuă să meargă la cinema. Dacă însă ea continuă în acelaşi mod. ceea ce va d u c e la scăderea utilităţii marginale a acestora. Astfel. Fiecare c o n s u m a t o r cere u n p r o d u s p â n ă în punctul în care utilitatea marginală/lira cheltuită pentru acesta este aceeaşi cu utilitatea m a r g i n a l ă / iira cheltuită pentru u n alt produs.126 a c e l a ş i p r e ţ unitar. El este determinat d e piaţă şi nu poate fi controlat de Carol. In acelaşi timp. va scădea cantitatea de CD-uri c u m p ă rate. Să notăm utilitatea marginală a ultimei unităţi d e p r o d u s X prin MU şi preţul c u p x Fie MU şi p utilităţile marginale şi preţul unui al doilea produs. Utilitatea totală nu va mai fi m a x i m ă . atunci utilitatea sa marginală pe liră va fi de 30/2 = 1 5 . utilitatea totală poate fi mărită prin renunţarea la a cheltui o liră per. acest lucru va reduce utilitatea marginală a filmului (deoarece c o n s u m ă prea mult din acest b u n ) şi va mări utilitatea marginală a CD-ului (deoarece c o n s u m ă mai puţin din acest bun). In cele din urmă. D a r d a c ă Carol trebuie să cheltuiască trei lire pentru a cumpăra î n c â o unitate dintr-un a n u m i t p r o d u s şi numai o liră pentru o unitate din alt produs. primul produs ar fi o alegere proastă pentru banii săi. ci la achiziţia a mai multe sau mai puţine unităţi la un moment dat. ' Acesta sc obţine prin înmulţirea ambilor membri ai ecuaţiei cu p t /MU y . dar nu le p o a t e s c h i m b a . consumatorii aocâ k cheltuielile pentru diferite produse. A c e a s t a este e c u a ţ i a f u n d a m e n t a l ă a teoriei utilităţii. creşte şi numărul ocaziilor d e a merge la cinema. astfel încât utilif tâţile corespunzătoare ultimei unităţ bâneşii cheltuite să fie egale Imaginaţi-vă situaţia în care utilitatea ultimei lire cheltuite de Carol pentru cinema este de trei ori mai mare decât utilitatea ultimei lire cheltuite pentru un CD. adaugă 30 d e unităţi utilităţii şi costă 2£. Y. O altă perspectivă D a c ă rearanjăm termeni ecuaţiei (1) p u t e m să obţinem informaţii suplimentare despre c o m p o r t a mentul consumatorului 2 . PRINCIPIILE ECONOMIEI \ Condiţiile maximizării utilităţii pot fi enunţate mai general. Carol va continua să renunţe constant la a cumpăra CD-uri în favoarea filmelor. Ea reacţionează la aceste preţuri de piaţă.tru u n C D şi la a merge la cinema. Ne referim deci la alocări alternative Ia un moment dat. câştigă şi diferenţa dintre utilităţile rcspcctive pentru care trebuie să plătească în m o d egal câte o liră. C â n d este îndeplinită această c o n d i ţ i e ._MU P» Py Accastă relaţie e x p r i m ă formal c e e a ce a m prezentat mai devreme în cuvinte. C o n s u m a t o r i i vor aloca venitul lor în aşa fel. Termenul din stânga ecuaţiei stabileşte capacitatea relativă a celor două bunuri de a aduce satisfacţie suplimentară şi se află sub controlul său. atâta timp cât o liră cheltuită pentru c i n e m a îi produce mai multă utilitate decât o liră cheltuită pentru a cumpăra un C D . dacă utilităţi le lormarginale ar fi egale. I Termenul din dreapta al ecuaţiei stabileşte preţul relativ a două produse. i . Utilitatea marginală pe liră cheltuită pentru produsul X va fi MU /P De e x e m1 p l u . încât utilităţile câştigate din ultima liră cheltuită pe a m b e l e p r o d u s e să fie egale. dacă u l t i m a unitate X X . fapt ce va mări utilitatea lor marginală. Pentru a maximiza utilitatea. In determ i n a r e a cantităţii d i f e r i t e l o r p r o d u s e p e c a r e le 1 Prin "ultima unitate" nu ne referim la banii cheltuiţi în perioade de timp succesive. c o n s u m a t o r u l nu p o a t e realoca un anumit venit de la un p r o d u s la celălalt pentru a-şi mări utilitatea totală. C o n d i ţ i a pentru ca f i e c a r e c o n s u m a t o r să-şi m a x i m i z e z e utilitatea este ca relaţia d e mai j o s să fie valabilă pentru toate perechile de p r o d u s e : MU. nu la alocări succesive în timp. De asemenea.

că preţul unei unităţi din produsul X este de două ori mai mare decât al unei unităţi din Y ( p / p y = 2). Gerald. în aceste condiţii. Consumatorii care au gusturi diferite vor avea însă programe de utilităţi marginale diferite. Carol stabileşte şi care va fi utilitatea lor marginală. pe când dacă merge dc şase ori. Să presupunem. Astfel. dacă preţul lui X este de d o u i ori mai mare decât preţul lui Y. Carol va continua să rearanjeze achiziţiile . Prin u r m a r e . Dar ce se întâmplă dacă în continuare renunţăm la Y pentru X? Pe măsură ce Carol cumpără mai mult din X şi mai puţin din Y. Pentru maximizare. vom vedea. un consumator bogat poate c o n s u m a m a i mult cin fiecare produs decât un consumator sărac. şi cel sărac (şi orice alt consumator) îşi va ajusta achiziţiile relative din fiecare produs astfel încât utilităţile marginalerelative sur.5. Desigur. ei vor consuma cantităţi relativ diferite din diferitele produse. satisfacţia totală nu mai poate fi mărită prin rearanjarea achiziţiilor între cele două produse. Să vedem cum procedează Carol. Carol îşi poate mări satisfacţia prin rearanjarea achiziţiilor sale. raporturile utilităţilor lor marginale vor fi aceleaşi pentru toate. Curba cererii consumatorului Pentru a determina curba cererii consumatorului. Totuşi. confruntându-se cu preţuri pe care nu le poate schimba. dc fapt eliberează suficientă putere de cumpărare pentru a cumpăra o unitate din X. Ce se va întâmpla dacă preţul zahărului creşte. pentru zahăr. în acest exemplu. dar la fel de bine poate înseamna doar o modificare neglijabilă în consumul tuturor celorlalte produse.până când utilitatea marginală a lui X este doar de două ori mai mare ca acea a lui Y. Dacă nc v o m u:ta la Tabelul 6. în acest punct. acest lucru poate semnifica o schimbare majoră în consumul dc zahăr. reducând achiziţiile din Y cu două unităţi. Ea arată poziţia de echilibru la care s-a ajuns atunci când decidcnţii au făcut cele mai bune ajustări ale f a c t o r i l o r externi care le limitează alegerile. De exemplu. ficcarc c o n s u m a t o r va cumpăra şi produsul X şi produsul Y până la nivelul la care utilitatea sa marginală pentru X este de două ori mai mare decât utilitatea marginală a lui Y. în faţa aceluiaşi set de preţuri.1 ilustrează aplicabilitatea generală a principiului conform căruia maximizarea comportamentului implică echilibrarea marginală. utilitatea marginală a lui X scade şi cea a lui Y crcştc. Ea reacţionează la aceste preţuri şi îşi maximizează satisfacţia prin ajustarea variabilelor care pot fi schimbate . putem concluziona că utilităţile marginale ale celorlalte produse nu se modifică când suma de bani cheltuită pe zahăr se modifică. să considerăm ecuaţia (2) în care notăm cu X zahărul şi cu Y toate celelalte produse. ceea ce contează sunt valorile marginale şi nu cele medii. Când sunt perfect informaţi în legătură cu aceste preţuri.5 ori mai multă satisfacţie d e c â t două unităţi din Y la care se renunţă. Deoarece o unitate suplimentară din X produce dc 1. fiecare din aceştia vor avea proporţii identice ale utilităţilor lor marginale pentru fiecare p e r e c h e de produse. Pe piaţă.1. întâlnim adesea acest tip dc ecuaţie în ştiinţa economică .până când ecuaţia (2) este satisfăcută pentru toate perechile dc produse. Astfel. utilitatea marginală a ultimului film va fi de 1. de exemplu. Dacă cei doi termeni ai ecuaţiei (2) nu sunt egali. Să considerăm un consumator oarecare.o latură reprezentând alegerile pe care lumea înconjurătoare le oferă decidenţilor şi cealaltă latură reprezentând efectul acestor alegeri asupra bunăstării lor.t aceleaşi pentru toţi. Anexa la accst capitol tratează câteva alternative majore. atunci merită să sc facă această alegere. Caseta 6. şi cel bogat. de e x e m p l u .cantităţile diferitelor bunuri pe care le cumpără . = 3). în timp ce utilitatea marginală a lui X este dc trei ori mai mare decât cea a lui Y ( M U / M U . în condiţiile maximizării utilităţilor. Dacă cheltuiala pentru zahăr sc modifică cu 2£ pe lună. spre exemplu. care porneşte dintr-o poziţie de echilibru în care: . ca răspuns la o schimbare de preţ. utilitatea marginală a ultimului film va fi de 6. toţi c o n s u m a t o r i i sunt pu>. Carol va dori să cumpere mai mult din produsul X şi mai puţin din produsul Y. toate celelalte preţuri rămânând constante? începem prin a observa că pentru cei mai mulţi consumatori zahărul deţine doar o mică proporţie din cheltuiala totală. că atunci când Carol merge la film de trei ori pe lună.\ principiile economiei 1 127 cumpără.reducând consumul lui Y şi mărind consumul lui X .

El face aceasta transferând muncitori atâta timp cât reducerea producţiei cauzată de un muncitor ce părăseşte grupul DO (care este contribuţia sa marginală la producţia echipei DO) este mai mică cecât creşterea producţiei obţinute când muncitorul intră în grupul GO (ceea ce reprezintă contribuţia sa marginală la producţia grupului GO). ajunge la situaţia în care productivitatea pe persoană are acelaşi nivel în ambele grupuri. Producţia grupului GO este de 20 in cazul unui singur muncitor. Din câte se poate observa în fiecare echipă muncitorii sunt mai mult sau mai puţin aceeaşi şi prin urmare diferenţele trebuie să aibă drept cauză maniera în care fecare echipă îşi organizează activitatea. Acesta reprezintă un alt mod de a exprima faptul că. întrucât muncitorii echipei GO sunt mai productivi decât cei care activează în echipa DO. atunci toţi consumatorii luaţi la un loc se vor comporta astfel. prin urmare. indiferent câţi alţi muncitori am mai adăuga. utilitatea ultimei lire cheltuite pe zahăr era egală cu utilitatea ultimei lire cheltuite p e alte produse. Dar cum productivitatea este în continuare mai mare la GO decât la DO. până când utilitatea marginală a zahărului creşte suficient de mult încât utilitatea unei lire cheltuite pe zahăr devine aceeaşi ca în situaţia iniţială. Acesta ar trebui să înceteze transferul de muncitori atunci când ultimul muncitor determină micşorarea productivităţii în cadrul grupului DO în aceeaşi măsură în care determină creşterea producţiei în cadrul grupului GO. pentru Gerald. Gerald c u m p ă r ă mai puţin zahăr (şi mai mult din celelalte bunuri). acesta continuă transferul de muncitori. este un principiu deseori uitat în practică. egalarea valorilor mediilor între grupuri. constituie o idee atractivă. indiferent de activitatea lor. Un director remarcă faptul că producţia pe persoană a echipei GO este mai mare decât cea a echipei DO. directorul observă că randamentul pe persoană începe să scadă în grupul GO si să crească 'n celălalt grup. producţia ar putea fi sporită prin mutarea unor muncitori de la DO la GO Procedând astfel. indiferent de natura grupurilor. Fie următoarea situaţie: O firmă alocă forţă de muncă pen'. După cum se observă din acest exemplu. curba de piaţă a cererii are panta negativă. Gerald se va a f l a în situaţia în care: MU pentru zahăr MU pentru Y < preţul zahărului preţul lui Y zahărului schimbă situaţia. Cu toate acestea. Producţia grupului DO este 10 în cazul unui singur muncitor. trebuie să c u m p e r e mai puţin zahăr. Acesta va deduce că. ea nu maximizează valoarea totală a producţiei grupurilor. Pentru a restabili echilibrul. Cu toate acestea. contribuţia marginală a unui muncitor este mai mare în cadrul grupului GO decât în grupul DO. Bunul său simţ este cel care stabileşte că utilitatea marginală a zahărului pe liră cheltuită scade atunci c â n d preţul său creşte. câţi va aloca el fiecărei echipe daci se apropie pe cât posibil de egalarea producţiei medii pe muncitor la fiecare grup? Câţi va aloca dacă egalează contribuţia marginală a unui muncitor la fiecare grup? Care dintre reguli maximizează producţia totală? M U pentru zahăr MU pentru Y _ ~ preţul zahărului preţul lui Y Când preţul zahărului creşte. mărind astfel utilitatea sa marginală până când ecuaţia (2) este din nou satisfăcută (X reprezintă notaţia pentru zahăr). luaţi în considerare următoarea demonstraţie simplă. însă modificarea preţului . Înţelegeţi ce este greşit în raţionamentul directorului? Ceea ce a făcut acesta a fost să egaleze productivitatea medie pe muncitor. 20 în cazul a 2 muncitori şi creşte cu 10 pentru fiecare nou muncitor. în acest moment directorul a egalat contribuţia marginală a unui muncitor în fiecare grup şi. în cele din urmă. Ceea ce trebuia să facă era egalarea productivităţii marginale a unui muncitor din fiecare grup. In poziţia iniţială.128 — C a s e t a 6. Acest principiu se aplică tuturor situaţiilor de maximizare El constituie una dintre cele mai importante perspective ale economiştilor.rj couă echipe de producţie cunoscute sub denumirea de GO si DO. Această analiză c o n d u c e la ideea d e b a z ă a teoriei cererii: O creştere a preţului unui produs (când venitul şi L preţul celorlalte produse rămân constante) va duce * la o scădere a cantităţii cerute din acel produs de către fiecare consumator. 31 în cazul a 2 muncitori şi rămâne la valoarea de 31. Dacă fiecare consumator se comportă în acest mod. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine faptul că regula echilibrării valorii medii nu este cea mai potrivită regulă de maximizare. alte transferuri de lucrători de la un grup la celălalt nu mai generează câştiguri.1 N o ţ i u n i l e m a r g i n a l e s u n t i m p o r t a n t e principiile economiei ^ Un consumator interesat în maximiza tea utilităţii trebuie să aloce cheltuielile între lucrurile pe care le poate cumpăra până când utilitatea ultimul penny chetuit pe fiecare lucru cumpărat este aceeaşi. Presupunând că directorul are 9 muncitori pe care să îi repartizeze în cele 2 echipe.

80£ corespunzătoare a patru pahare indică valoarea pe care M s Green o acordă creşterii consumului de la trei la patru pahare. p â n ă când valoarea atribuită ultimei unităţi ar fi egală cu preţul pieţei.40£.70£ pe săptămână. Astfel. iar preţul este de 2. va m a x i m i z a utilitatea consumând opt pahare s ă p t ă m â n a l . obţine u n " p r o f i t " d e 2. dar îl poate obţine cu 0. indică valorile totale pe care ea le atribuie consumului unui anumit n u m ă r de pahare pe săptămână (când alternativa este zero). cu excepţia ultimei.30£. Deşi uneori este nevoie să se corecteze acest neajuns. în Tabelul 6.2 a r a t ă d a t e l e ipotetice pentru consumul săptămânal de lapte al unui client.10£) şi apoi scăderea a ceea ce plăteşte într-adevăr. potrivit acestor calcule.cheltuiala totală pentru a c e l p r o d u s se numeşte surplusul c o n s u m a t o r u l u i .1.50£ pe lună. Acest concept este destul de important pentru a j u s t i f i c a d e t a l i e r e a lui.şi ceea c e plătesc într-adevăr . Tabelul 6. adică 2. . A treia coloană. utilitatea marginală de 0. Dar serveşte destul de bine interesului nostru. Deoarece un c o n s u m a t o r ar continua să c u m p e r e tot mai multe unităţi dintr-un articol. Datele din coloanele (1) şi (3) ale Tabelului 6. Surplusul total este d e 5.20£. de exemplu. Valoarea atribuită fiecărei unităţi succesive consumate poate să fie însumată sau consumatorul poate fi întrebat cât de mult ar dori să plătească pentru a folosi cantitatea respectivă în faţa alternativei zero3.50£ pentru al doilea p a h a r şi ceea ce t r e b u i e să plătească în realitate. Coloana a doua. el plăteşte cu mult mai puţin decât ar dori să plătească dacă ar trebui să aleagă între a avea cantitatea respectivă şi cantitatea zero . surplusul lui Carol este de 25£. Carol se d u c e la cinema de cinci ori p e lună. 7 0 £ şi aşa mai departe. Este diferenţa dintre utilitatea totală asociată c o n s u m u l u i a trei pahare şi cea asociată c o n s u m u l u i a patru pahare săptămânal. Diferenţa dintre ceea ce consumatorii ar dori să plătească .este de 37.2 ne indică c u r b a cererii p e n t r u laptele c o n s u m a t de M s G r e e n . obţine u n "profit" d e 1. atunci î n s e a m n ă că ar exista un surplus al consumatorului pentru fiecare unitate consumată. l D a c ă alţi c o n s u m a t o r i ar atribui diferite valori numerice în Tabelul 6. însă valoarea totală a acestei activităţi .suma m a x i m ă p e care Carol ar fi d i s p u s să o plătească pentru a nu renunţa la vizionarea tuturor spectacolelor . între e v a l u a r e a ei d e 1.5£ pentru fiecare spectacol în parte. De e x e m p l u . Valoarea pe care fiecare consumator o atribuie consumului total al unui produs poate fi estimată în cel puţin două modalităţi. nici una din corecţiile invocate nu modifică fondul: când consumatorul poate cumpăra toate unităţile de care are nevoie la preţul pieţei.2.30£.70£ pentru acel pahar. D a c ă însă se c o n f r u n t ă cu un preţ de piaţă de 0. D i n datele tabelului d e d u c e m surplusul domnişoarei Green prin însumarea surplusuluipentru f i e c a r e p a h a r . în total. Teorii mai avansate arată că. denumită "utilitate marginală". Pentm altreilea obţine 0 . Aceste "profituri" care poartă n u m e l e d e s u r p l u s al consumatorului pentru fiecare unitate sunt prezentate i r coloana finală a tabelului. cheltuieşte 12. indică s u m a suplimentară pe care ar dori să o plătească pentru încă u n pahar de lapte p e săptămână. Astfel. faţă de p a h a r e l e anterioare care sunt s u p r a e / a l u a t c . M s Green. E s t e o c u r b ă a cererii c a r t r e f l e c t ă ' Aceasta este numai o aproximare. d c o a r e c e apreciază al optulea pahar ca fiind corespunzător preţul n ipieţe:.5£. utilitatea descrescătoare ar î n s e m n a că c i f r e l e d i n c o l o a n a finală ar fi în scădere pentru fiecare persoană.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ SURPLUSUL CONSUMATORULUI Concept Panta negativă a curbei cererii are o c o n s e c i n ţ ă interesantă: Toţi consumatorii plătesc mai puţin decât ar dori să k plătească pentru cantitatea totală a oricărui produs ' consumat. intitulată "utilitate totală". Dcoarece p r i m u l p a h a r este apreciat la 3 i . A j u n g e m la a c e l a ş i t o t a l şi prin însumarea a ceea ce d o m n i ş o a r a Green ar dori să plătească pentru tot ceea ce c u m p ă r ă (în cazml nostru 8.valoarea utilităţii totale p e cârc o obţin din consumarea u n u i produs . se supraestimează uşor surplusul consumatorului pentru că se ignoră efectul de venit.

10 8.70 0.50 6. De exemplu.79 1. ea obţine un surplus al consumatorului când îl cumpără. 3 .S 'S 3 Q U Q H £2 00 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ S.80 8. 8 9 10 Ml £2.20 • 0. valoarea totală pe care consumatorii o acordă Ia q^. Această figură este bazată pe datele din tabelul 6. A c e s t l u c r u e s t e e x e m p l i f i c a t în F i g u r a 6 .00 1. iar surplusul c o n s u m a torului este acea zonă situată deasupra dreptei p r e ţ u l u i . 0 t o r u l u i . va c u m p ă r a d o a r u n pahar.3. î n a r e s t c a p i t o l . La preţul pieţei p0. d e o a r e c e preţul p e care ea este d i s p u s ă să-1 p l ă t e a s c ă p e n t r u u l t i m u l p a h a r e s t e e g a l cu preţul pieţei.35 8. unităţi este întreaga arie colorată (deschis şi închis) de sub curba cererii şi până la q 0 .30£ un pahar.50 0. Paharul de lapte marginal este al optulea. Tabelul arată preţul pe care Ms Green îl plăteşte pentru paharele succesive de lapte consumate în fiecare săptămâni.00 «Cfg - £030 0 2 3 4 5 6 7 8 s 9 10 Pahare de lapte (pe săptămână. d a c ă va fi de 1. Figura 6.2 Surplusul consumatorului c 5» 1 ¡5-2 . v a c u m p ă r a d o u ă şi a ş a m a i departe.c a o 6 "o 22 O Q. surplusul său este aria gri-deschis. -o <3 f) 3 (2) £3. Ms Green va plăti aria galbenă pentru opt pahare de lapte pe care le consumă pe săptămână când preţul pieţei este de 0.50 5. opţiunile acesteia.2 .40 0.40 7.5£ p e n t r u u n p a h a r .3 Surplusul consumatorilor pentru o piaţă Surplusul total al consumatorilor este aria de sub curba cererii şi deasupra liniei preţului Aria de sub curba cererii arată valoarea totală pe care consumatorii o atribuie tuturor unităţilor consumate.2 Surplusul consumatorului pentru un individ Surplusul consumatorului este suma supraevaluărilor pentru fiecare unitate peste preţul pieţei plătit.55 (3) £3.50 1. Valoarea totală pe care ea o investeşte pentru aceste opt pahare de lapte este întreaga arie colorată (galben şi verde).20 S 5 Preţul pieţei l (V i 1 2 / 3" 4 5 8 i. Aplicaţii în capitolele u r m ă t o a r e v o m întâlni multe Oo Cantitate Figura 6. Din acest motiv.30 0.3 arată că aceeaşi relaţie este valabilă pentru o curbă normală de piaţă a cererii (care reprezintă cantitatea totală p e c a r e c o n s u m a t o r i i ar fi d i s p u ş i s ă o a c h i z i ţ i o n e z e la p r e ţ u l u i ) *. surplusul consumatorilor este reprezentat de aria închisă.60 0.2 este un grafic construit cu bare pentru că am admis variaţia discretă a consumului.30 0. Valoarea totală a c o n s u m u l u i este zona situată s u b c u r b a cererii.20 0. suma plătită pentru q 0 unităţi este aria deschisă la culoare. Dacă consumul ar varia continuu at fi putut să trasăm o curbă continuă. Surplusul consumatorului pentru fiecare unitate consúmala este diferenţa dintre preţul pieţei fi preţul maxim pe care consumatorul l-ar plăti ca să obţină acea unitate. a r ă t ă m c u m p o a t e fi u t i l i z s accsta pentru a rezolva unele p r o b l e m e foarte vech î n t r e b u i n ţ ă r i a l e c o n c e p t u l u i d e s u r p l u s al c o n s u m a 4 Figura 6. . Atâta timp cât ca ar fi dispusă să plătească mai mult decât preţul pieţei pentru fiecare pahar. Dacă preţul pieţei este d e 3£ pentru un pahar. similar celei din Figura 6. 0. * y . singurul evaluat exact la preţul pieţei şi al cărui consum nu aduce nici un surplus al consumatorului.00 0.10 ' 0.00 4.59 0. fiecare n i v e l al Figura 6.90 7. Deci.30 6.130 Tabel 6.2.80 0.25 .

să aibă o valoare atât de mare? Rezolvarea acestui paradox aparent a luat mult timp. utilitatea marginală va fi redusă.sumat până la punctul în carc consumatorii vor plasa o valoare mică ultimei unităţi consumate. au preţuri carc sunt foarte scăzute în comparaţie cu preţul produselor de lux. indiferent care va fi utilitatea totală. iar unul de care n e p u t e m dispensa are o utilitate totală mică.p e care o d e n u m i m valoarea valoarea de înstrăinare. prin unitare accst b u n \ a fi cor. cum ar fi diamantele. o sumă mică cheltuită pentru a-l cumpăra). consumatorul cumpără toate unităţile cărora le atribuie o valoare egală cu p 0 . indiferent care este utilitatea totală. c u m ar fi a p a va a / e a un preţ scăzut. C h e i a în r e z o l v a r e a " p a r a d o x u l u i " se află în diferenţa dintre utilitatea marginală şi cea totală. Care este valoarea pe care consumatorul o acordă atunci c â n d utilizează încă o unitate sau mai puţin decât c^ unităţi pentru consumul curent? în faţa unui preţ de echilibru de p 0 . în secţiunea anterioară a m învăţat să m ă s u r ă m aceste utilităţi totale. utilitatea sa m a r g i n a l ă . atât de importantă pentru noi. utilitatea marginală va fi mare. Prin urmare. c u m ar fi brânza c a m e m b e r t .3. inelele cu diamante sau sistemele electrice d e tragere a perdelelor. indiferent care este atitudinea lor faţă de consumul total al acelui produs. Cele două valori însă nu trebuie să aibă o relaţie .e. prin aria situată s u b c u r b a ccrcrii. utilitatea marginală ^ şi elasticitatea în discuţiile obişnuite. Pe de altă parte. La începuturile ştiinţei economice. indiferent dacă acordă sau nu o valoare m a r e consumului total al produsului. c u m ar fi alimentele şi apa. cu mult mai puţin importante. e s t e e g a l ă la e c h i l i b r u cu preţul produsului. N u pare straniu. au spus economiştii. Rezolvarea paradoxului valorii este că \ui bun carc se găseşte din abundenţă. să aibă o valoare de piaţă atât de mică. dar nu c u m p ă r ă alte unităţi pe care le apreciază ca fiind mai puţin valoroase decât p 0 Prin urmare. A j u n g e m astfel la o concluzie importantă: Preţul de piaţă al unui produs depinde de cerere şi ofertă. nu intervine nici un paradox atunci când unui produs căruia consumatorii îi atribuie o utilitate totală ridicată se vinde la un preţ mai redus şi prin urmare are o valoare totală de piaţă mică (i. Figura 6 .128 P R I N C I P I I L E P a r a d o x u l valorii ECONOMIEI ^ constantă între ele. A m văzut deja în secţiunca anterioară că zona de s u b c u r b a cererii m ă s o a r ă utilitatea totală p e care consumatorii o atribuie tuturor unităţilor consumate. cu alte cuvinte. valoarea consumului total de c^ unităţi este întreaga zonă marcată situată sub curba cererii. oamenii deosebesc adesea între produsele necesare. Considerăm suma totală cheltuită pentru achiziţionarea unui p r o d u s . ca apa. cu alte cuvinte. unul pentru care valoarea t o t a l i d c p i a i i ssle un procent foarte m i c din utilitatea sa t o t a l i ş . astfel încât nu este s u r p r i n z ă t o r că şi astăzi persistă aceeaşi confuzie care marchează chiar şi numeroase discuţii politice. consumul se va opri la punctul în care consumatorii acordă o valoare ridicată ultimei unităţi consumate.preţul plătit pentru acesta înmulţit cu cantitatea vândută şi cumpărată . A m văzut că utilitatea totală pe care consumatorii o obţin prin c o n s u m u l unei anumite cantităţi dintr-un produs depăşeşte valoarea sa totală de piaţă. totală de piaţă sau în Figura 6. cum ar fi apa. im altul pentru care valoarea totală de piaţă e s t e un procent cu mult mai m a r e din utilitateatotală. şi produsele la care se poate renunţa cu uşurinţă. Prin urmare. s-au lovit de ceea ce se numeşte paradoxul valorii: multe produse necesare. a m putea să a f i n n ă m că un produs indispensabil are o utilitate totală foarte mare. O eroare frecventă apare când indivizii înccarcă să folosească cunoştinţe în legătură cu utilităţile este ilustrat de un dreptunghi având laturile p 0 şi qQ. In Figura 6. valoarea p e care consumatorul o acordă ultimei unităţi consumate din oricc produs. Folosind această terminologie. pe c â n d diamantele.3 acest lucru i ^ Utilitatea totală. un p r o d u s care este mai rar va avea un preţ de piaţă mai ridicat. economiştii încercând să determine preţurile relative ale produselor. 4 i l i s t r e a 2 ă c o u ă bunuri. aşa c u m arată aria d e sub curba cererii.

în secţiunea (ii). In această situaţie. deoarece oamenii ar plăti tot ce-au acumulat decât să fie lipsiţi complet de apă. Dacă este vorba de o decizie de tip "sau-sau". deoarece la o creştere a preţurilor consumatorii nu au altă posibilitate decât să continue să le c u m p e r e . este mică. C â n d preţul unui produs creşte. dar.bineînţeles. se argumentează că produsele indispensabile au cereri foarte inclastice. Dacă însă decizia este una marginală. aşa cum este arătată de aria de sub curba cererii. când echilibrul este în valoarea de piaţă totală a apei consumate. nu utilitatea totală e s t e c e a c a r e va determina comportamentul. consumatorii nu le mai cumpără. valoarea de piaţă totală a diamantelor vândute. este mare . deoarece votantul trebuie să-1 aleagă pe unul şi să-1 respingă pe celălalt. Accasta. f i e c a r c c o n s u m a t o r va r e d u c e cantităţile cumpărate din acel produs până când atribuie ultimei unităţi c o n s u m a t e exact valoarea preţului pe care trebuie să îl plătească pentru acesta. Furnizorii unei noi variante a aceluiaşi produs au folosit chestionarul pentru a intui cererea pentru noua variantă. va ajunge la concluzii eronate. au constatat că au greşit. Curba ofertei de diamante face diamantele rare şi le menţine scumpc. Sondaje de opinie Sondajele adesea îi întreabă pe consumatori care este alternativa pe care o preferă dintre mai multe variante. Se argumentează uneori că se poate renunţa la anumite b u n u r i . Iată d o u ă e x e m p l e a s u p r a m o d u l u i în c a r e sondajele pot fi eronate. Astfel. c â n d preţurile lor cresc. utilitatea totală asociată fiecărui partid sau candidat este cea care contează. deoarecc cci mai . Utilitatea totală pe care consumatorii o obţin de la diamante este arătată de aria de sub curba cererii pentru diamante. în final. dacă c i n e v a încearcă să prezică c o m p o r t a m e n t e l e în funcţie de utilităţile totale. Elasticitatea cererii depinde de valoarea pe care consumatorii o atribuie ultimei unităţi suplimentare v care se consumă sau la care renunţă dintr-un ' anumit bun (utilitatea sa marginală). ea nu are nici o legătură cu valoarea pe care consumatorul o acordă consumului total din acel produs (utilitatea totală).4 Utilitatea totală versus valoarea de piaţă Valoarea de piaţă a cantităţii unor obiecte cisnict nu are nici o legătură obligatorie cu utilitatea totală pe care consumatorul o obţine de la această cantitate. Aceste întrebări măsoară utilităţile totale mai degrabă decât pe cele marginale. într-o cercetare de piaţă au fost interogate mai multe persoane. ele a v â n d elasticităţi foarte mari. Curba ofertei pentru apă face ca apa să existe din abundenţă şi săfieieftină ca preţ. Chestiunea relevantă pentru a intui o reacţie la o schimbare de preţ este cât de m u l t a p r e c i a z ă c o n s u m a t o r i i o u n i t a t e suplimentară d i n acel p r o d u s şi nu cât de mult apreciază c o n s u m u l total. c u m ar fi u n vot pentru un candidat conservator sau laburist. chiar dacă informaţia este corectă. Utilitatea totală pe care consumatorii o obţin de la apă. Aceasta este mai mică decât utilitatea totală obţinută de la apă. reprezentată prin aria gri a suprafeţei p ^ este mare. şi nu de cele totale. Dar elasticitatea cererii d e p i n d e de utilităţile marginale. Invers. în secţiunea (i).. neputând arăta curba pentru cantităţi foarte mici. de tipul ceva mai mult sau ceva m a i puţin. când echilibrul este la Ed. Astfel.reprezentatăprin aria gri a dreptunghiului pwq. fiind rugate să precizeze care articol de uz casnic ar fi cel mai important pentru accştia.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Figura 6. totale pentru a p r e f i g u r a elasticitatea cererii.

A doua valoare este măsurată prin preţul pieţei înmulţit cu cantitatea consumată.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ dc şomaj s-au bucurat de ceainii ridicaţi popularitate. O altă modalitate de a exprima acest lucru este ca utilităţile marginale provenite din fiecare unitate consumată de produs să fie proporţionale cu preţurile produselor. căci aceştia au icalizat că proiecţia şomerilor era un lucru bun. deoarecc furniza un grad marc ce utilitate totală. De aceea utilitatea marginală a fost redusă. • • • • • . Cu alte cuvinte. fiecare consumator reface echilibrul prin crcşterea achiziţiilor din X. Elasticitatea cererii este corelată cu valoarea marginală pe carc consumatorul o atribuie împrejurărilor carc îi pot permite să aibă o cantitate puţin mai mare sau o cantitate puţin mai mică dintr-un a n u m i t p r o d u s . deşi utilitatea totală pe care o obţineau de la acel produs era ridicată. mulţi oameni nu au rcaclionat la campania promoţională respectivă deoarece deţineau deja acel produs şi nu erau dispuşi să cumpere unul nou. Curbele ccrcrii au pante negative. astfel încât raportul dintre utilitatea marginală a lui X şi noul său preţ scăzut să fie la fel ca pentru toate celelaltc produse. Accastă creştere trebuie să fie suficientă pentru a compcnsa scădcrca utilităţii marginale a lui X. deoarece alegerile privind o cantitate puţin mai mare şi o cantitate puţin mai mică nu pot fi prezise din simpla cunoaştere a valorilor totale. Prima valoare este măsurată prin maximul pe care l-ar putea plăti pentru cantitatea consumată (fără să renunţe complct la el). Al doilea exemplu este următorul: un partid politic a realizat un sondaj pentru a stabili ce tip de cheltuicli sunt cele mai apreciate de către public. Paradoxul valorii implică o confuzie între valorile totale şi cele marginale. deoarccc. Este important să distingem între valorile totale şi cele marginale. Deşi pani dai a fost surprins. atunci când preţul unui produs X scade. Se presupune că orice consumator maximizează utilitatea. Surplusul consumatorului • Surplusul consumatorului este diferenţa între (1) valoarea pe care consumatorul o atribuie consumului său total dintr-un anumit produs şi (2) suma într-adevăr plătită pentru acel produs. Fiecare consumator atinge echilibrul atunci când utilitatea pe care o obţine prin ultima liră cheltuită pe fiecare produs este aceeaşi. nu este necesară o relaţie cu valoarea totală pe care consumatorul o atribuie tuturor unităţilor consumate din acel produs. dar considerau că plăţi suplimentare nu erau necesare. Ipoteza de bază în teoria utilităţii este că utilitatea pe care consumatorul o obţine din consumarea unităţilor succesive ale unui produs se diminuează cu cât consumul din acel produs creşte. Partidul a fost foarte surprins când a produs »marc ostilitate printre electori ituici cârd a l o t i i â t să mărească alocaţiile de şomaj. nimic nu a fost iraţional indeciziaclîctorilor. Ajutoarele SUMAR Teoria utilităţii şi cererea • Teoria utilităţii marginale face distincţie între utilitatea totală pe care fiecare consumator o obţine prin consumarea tuturor unităţilor dintr-un produs şi utilitatea marginală pe carc fiecare consumator o obţine prin consumarea unei unităţi adiţionale de produs. utilitatea marginală pentru fiecare altă unitate era redusă.

a. 8£ pentru a treia ş. Cazul 1 în cel mai simplu caz am menţinut constant consumul tuturor celorlalte produse. Echilibrul va fi: P. In această anexă analizăm unele din ipotezele alternative ce pot fi utilizate. spre exemplu.. Câte astfel de produse va achiziţiona şi care va fi surplusul consumatorului dacă produsul poate fi cumpărat de pe piaţă la 3£ fiecare unitate? Ce se întâmplă dacă preţul creşte la 5£? Puteţi generaliza în legătură cu relaţia dintre surplusul consumatorului şi preţul bunului? ANEXĂ Determinarea curbei cererii pornind de la teoria utilităţii marginale Teoria utilităţii marginale permite determinarea curbei cererii cu pantă negativă pentru un produs doar prin utilizarea unor ipoteze-cheie cu rol de simplificare. să considerăm nproduse.128 TEME PENTRU RECAPITULARE • • • • • Utilitatea marginală şi utilitatea totală Utilitatea marginală descrescâniâ Deducerea curbei cererii Surplusul consumatorilor Paradoxul valorii PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ PROBLEME DE DISCUTAT 1 Care din următoarele alegeri implică utilitatea marginală şi care utilitatea totală? (a) Vă faceţi cumpărăturile la supermagazinclc din cartier.m. împărţim mai întâi ( A l ) prin MU pentru a obţine: CA2) MUS . Pentru început.. adaptarea achiziţiei de zahăr la o modificare a preţului zahărului implică.d. să considerăm cazul determinării curbei cererii pentru un anumit produs. deoarccc obţin o satisfacţie mult mai mare de pe unna ultimului pahar de bere pe care îl cumpăr în fiecare lună decât de pc urma ultimei pâini achiziţionate". (d) Vă gândiţi să realizaţi un "upgrade" la calculator. 3 Ce este în n. 9£ pentru a doua unitate. de asemenea. Problema este că. Cazul 2 Pentru a soluţiona problema menţionată. zahăr. (b) Vă hotărâţi să locuiţi cu o persoană anume şi nu cu alta. 2 Realizaţi o estimare a surplusului dumneavoastră în calitate de consumator la un anumit produs pe care îl consumaţi în mod regulat.-MU. (c) Votaţi pentru un partid şi nu pentru altul. (Al) Diminuarea utilităţii marginale determină o curbă a cererii cu pantă negativă.dacă cererea are oricc elasticitate diferită de cea uniţară. Ce comparaţie trebuie să realizaţi pentru a vă da seama dacă persoana alocă optim cheltuielile pentru bere şi pâine? 4 Care este legătura între utilităţile marginale d e s c r e s c ă t o a r e şi c u r b e l e cererii cu pantă negativă? Cât de mult va achiziţiona un consumator dintr-un produs a cărui utilitate marginală creşte pe măsura creşterii consumului? 5 Mary este dispusă să plătească 10£ pentru prima unitate a unui produs pe care îl achiziţionează în fiecare an.regulă în textul unnătoarei afirmaţii? " N u îmi maximizez utilitatea. modificarea achiziţiilor din alte produse. 1£ pentru a zecea unitate şi nimic pentru a unsprezecea.

utilizându-se presupunerile de ceterisparibus despre utilităţile marginale ale tuturor celorlalte bunuri sau. putem egala membrii din stânga. = p. _ M U n P. p u t e m presupune că utilităţile lor marginale sunt constante. MU. echivalent. D e aceea. astfel încât s c h i m b a r e a lui M U d e t e r m i n a t ă de o m schimbare a lui p.prin definiţie 1£. Aceasta reduce (A3) la: MU. MU m este utilitatea marginală a banilor. M U n (AS) Apoi vom observa că există o ecuaţie similară valabilă pentru fiecare produs. Punctele indică rapoartele echivalente pentru toate bunurile. ct excepţia multiplului MU m . atunci când sunt folosite ecuaţiile ( A l ) şi (A3). trebuie să se schimbe în sens opus pentru a menţine raportul dintre cele două valori egal cu rapoartele neschimbate dintre toate celelalte MU ( şi respectivele preţuri. . despre utilitatea marginală a banilor. iriultip li tarea în cruce îl reduce pe (A4) la: MU. obţinând: _£t_ _ MU. când p : se modifică. panta negativă a curbei cererii este derivată. întrucât utilitatea unităţilor succesive din f i e c a r e produs este în scădere. Acestea au efectul de eliminare (prin presupunere) a ccea ce vom învăţa în Capitolul 7 că se numeşte efectul venitului.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ optimal între toate produsele. De vreme ce consumul fiecăruia dintre bunuri de la 2 la n sc va modi fica puţin atunci când achiziţia de zahăr este modificată ca reacţie la o modificare a preţului. In teoria utilităţii marginale. Acolo vom vedea că efcctul venitului este cel care ne împiedică să putem arăta că pentru fiecare produs curba cererii trebuie să aibă neapărat o pantă negativă. Deoarecc partea dreaptă a ficcăreia este 1. deoarece o scădere a preţului zahărului face posibilă achiziţioaareaa mai mult din toate celelalte produse şi deci va reduce utilitatea marginală a banilor. este neglijabilă. este necesară aplicarea ipotezei în virtutea căreia produsul în cauză preia doar o mică parte din totalul cheltuielilor. altele dccât cele patru enumerate. care este utilitatea suplimentară obţinută din cheltuirea a 1£ din puterea suplimentară de achiziţic distribuită (A4) Aceasta este acelaşi lucru c u ( A l ) . Apare o problemă.Pn MU 3 " ' MUn (A3) Zahărul este acum produsul 1. In acest caz. M U j = _£l_ = . Cazul 3 Vom exprima toate celelalte bunuri prin bani. Fiecare creştere a venitului permite o cieşîere a consumului tuturor produselor şi utilitatea acestei crcşteri trebuie să fie în scădere. De vreme ce preţul unei £ în bani este. iar n este un număr foarte mare. deoarece banii reflectă puterea generală de achiziţie. utilitatea irarginală a larilor.

la b. pot fi comparabile variabilele utilităţii. de exemplu. este preferat lui b2 care este preferat lui b. v o m folosi mai întâi cuibele de indiferenţă pentru a dcscric gusturile consumatorilor. creşterea utilităţii de la b. să spunem. consumatorul este capabil să spună nu numai că preferă 3 filme vizionate în locul a 2 sau 2 unuia. ne permite să deosebim două efecte ale schimbăriipreţului care se numesc efectul de substituţie şi efectul de venit (care au aplicaţie practică mare). Vom putea — deci să v e d e m cum îşi modifică consumatorii comportamentul atunci când preţul sau venitul se schimbă şi vom continua prin a deduce panta negativă a curbei cererii într-un mod mai satisfăcător decât cel practicat în teoria utilităţii marginale. De exemplu. creşterea utilităţii care merge de la 1 la 2 (10 unităţi în tabel) depăşeşte creşterea de la 2 la 3 (6 unităţi in tabel). dar şi câ. Aceasta înseamnă teoria utilităţii marginale descrescânde. în aceste condiţii. Un consumator poate spune. John Hicks ( 1904-1989) şi R. Teoria indiferenţei foloseşte o presupunere mai restrânsă. consumatorul poate ordona primele diferenţe. în vreme ce programul 2 (reprezentat de bj) are 7 mere. Aceasta este o presupunere mai restrânsă. prin urinare. unde semnul „>" indică faptul câ programul din stânga are o utilitate mai mare şi că programul din stânga este preferat celui din dreapta. de exemplu.AIlcn ( 1906-1983). că. consumatorul este capabil să spună doar câ preferă 2 unuia şi 3 în locul a 2 filme vizionate. de exemplu. . A doua. conform cărtiautilitatea pe care indivizii o dau prin consumarea unui bun poate fi direct cuantificabilă şi. 88. După aceea. Prima. O combinaţie ce cuprinde mai multe bunuri de consum este numit program de consum. să zicem. depăşeşte modificarea utilităţii de la b. nu se presupune că ei pot spune în ce măsură fiecare legătură este preferată alteia. de exemplu. Putem spune că. In teoria indiferenţei se presupune că.) poate avea 6 mere. dar interesantă a predicţiei potrivit căreia toate curbele cererii au pante negative: este vorba de aşa-numitele bunuri Giffcn. la b2 la b3. Tabelul 6. la b2 depăşeşte creşterea utilităţii de la b3 la b3. Caseta 7.1 de la pg. dar. programul 1 (reprezentat de b. In acest capitol. In teoria utilităţii cardinale. bJ-b2>bz^)1. vom arăta felul în care consumatorii ajung la echilibru prin consumul unui coş dc bunuri care le oferă cel mai mare nivel al satisfacţiei.1 comprimă ipotezele celor două teorii. spre exemplu. 4 portocale şi 2 lămâi. Caseta 7. In teoria utilităţii se presupune că toţi consumatorii sunt nu numai capabili să spună că ei sunt mai buni sau mai răi atunci când programul lor de consum se schimbă. ceea c înseamnă că modificarea utilităţii de la b2la b. > b2> b. să spunem de la b. Se presupune că respectivii consumatori sunt capabili să ordoneze diferite programe de consum.Capitolul 7 Ce determina cererea? II: Teoria indiferentei Acest capitol se ocupă de o a doua abordare majoră care explică teoria c o n s u m a t o r u l u i A c e a s t ă teorie abandonează ipoteza discutabilă. dar este tot ce necesită pentru a dezvolta în continuare teoria cererii.1 Teoria utilităţii şi teoria indiferenţei Pentru a explica diferenţa dintre utilitatea marginală şi curba indiferenţei gândiţi-vâ la un consumator care compară mai multe programe de consum. nc permite să înţelegem excepţia rară. de asemenea. ' Această concepţie a fost iniţiată dc economistul italian Vilfredo Pareto( 1848-1923) şi a fost introdusă (şi apoi amplu elaborată) în lumea economică anglo-saxonă dc către doi economişti britanici. sunt capabili să compare şi importanţa acestor schimbări.. Există două avantaje majore ale acestei abordări. In teoria utilităţii marginale se presupune că. 'în teoria utilităţii marginale consumatorul poate ordona programe de consum. utilitatea este măsurată folosind teoria utilităţii ordinale.. că b. să spunem. Să consideram.. 3 portocale şi 5 lămâi. şi apoi vom introduce linia bugetului pentru a descrie posibilităţile de consum aflate la dispoziţia acestora. câ b.G. Când se poate face aceasta spunem că utilitatea este măsurată cu ajutorul teoriei utilităţii cardinale.

va prefera iici_l program de consum celui iniţial. N e imaginăm că îi oferim lui Kcvin un grup alternativ. nivel al satisfacţiei. este nevoie în continuare să facem şi alte afirmaţii cu privire la gusturile consumatorului. să z i c e m 18 unităţi de îmbrăcăminte (C) şi zece unităţi de alimente (F). preferă alimentele suplimentare faţâ l e îrnb. care are 18C şi 1 OF. Există şi c a treia alternativă. similar situaţiei iniţiale. Pentru aceasta..ul iniţial.128 P R I N C I P I I L E ECONOMIEI ^ CUM AJUNGE CONSUMATORUL LA ECHILIBRU Prima sarcină e s t e d e a găsi echilibrul c o n s u m a torului în acest n o u cadru de analiză. D a c ă <ta IA 0 o 25 S 20 E 1 « I .'ăcâniintea la care trebuie s i renunţe.0 1 O 0 5 10 15 20 25 30 35 Cantitatea de alimente pe săptămână Figura 7. L u ă m întâi în considerare punctele din cele două zone haşurate definite de o linie verticală şi u n a orizontală trasate prin b. O singură curbă de indiferenţă î n c e p e m p r i n a p r e z e n t a o singură c u r b ă d e indiferenţă. aşa c u m se p o a t e observa în Figura 7. Pentru a arăta preferinţele în aceste situaţii începem cu grupul b de produse din Figura 7. în acest caz consumatorul este 'indiferent faţă de cele d o u ă grupuri de produse. g u s t u r i l e şi preferinţele consumatorului a ş a cum sunt denumite sunt ilustrate cu ajutorul c u r b e l e l o r de indiferenţă. «9 | ă 35 30 Preferinţele consumatorului în teoria indiferenţei.1. D a r c e se întâmplă în cazul în care acele programe de c o n s u m conţin mai multe produse de un fel. Acest " c o ş " este ilustrat ca punctul b din Figura 7. dar mai puţine de celălalt fel? De aceea. Un P consumator este indiferent între combinaţiile indicate de două puncte oarecare de pe curba de indiferenţă. K e v i n . . v o m putea să studiem reacţiile sale la m o d i f i c ă r i .1.2. unde se consumă mai puţin dintr-un bun şi aceeaşi cantitate din celălalt). D e s i g u r . c u m a r fi ale preţului sau venitului. sunt ilustrate de curba u n i f o r m ă care trece prin punctele indicate d e valorile din Tabelul 7.2.2. combinaţia b este superioară tuturor combinaţiilor care au mai puţin din ambele bunuri şi inferioară tuturor combinaţiilor care au mai mult din ambele bunuri Consumatorul va considera toate punctele din interiorul ariei închise ca inferioare punctului b pentru că ele conţin mai puţin din ambele bunuri (excepţie fac punctele de pe frontieră. care ii oferă lui K e v i n acelaş. Preferinţa pentru acest program de consum depinde de valoarea relativă pe care o acordă celor 5 unităţi de alimente suplimentare şi reducerea cu 5 unităţi a cantităţii d e î m b r ă c ă m i n t e .1 O comparaţie între diferite combinaţii dintr-un bun Conform ipotezei 1. dacă Kevin preferă a l i m e n t e l e s u p l i m e n t a r e f a ţ ă d e îmbrăcămintea la care renunţă. Aceasta este o curbă de indiferenţă. Apoi. Curba de indiferenţă arată o combinaţie de produse 1 care oferâ aceeaşi satisfacţie consumatorului.. Pentni aceasta introducem prima afirmaţie în legătură cu gusturile consumatorului: . dacă trebuie să ierarhizăm produsele fiecărui program de consum. Această alternativă are 5 unităţi mai puţine de îmbrăcăminte şi 5 unităţi mai multe de alimente decât grupul b. Aşa c u m se observă şi în Figura 7.1. Cele care sesitueazăîn interiorul limitelor Figurii 7. atunci va alege prcgran. îi acordăm consumatorului nostru imaginar.el va avea 0 satisfacţie egală în ambele p r o g r a m e d e consum alternative. Dacă p r e f e r ă alimentele mai puţin decât îmbrăcămintea. să zicem 13 unităţi de îmbrăcăminte şi 15 unităţi de alimente. Ipoteza 1: Toate celelalte condiţii fiind considerate k constante. Să p r e s u p u n e m că a m identificat un n u m ă r de p r o g r a m e de c o n s u m . câte o cantitate din cele două produse. afirmaţia 1 implică preferinţa pentru programele de consum care conţin mai m u l t e produse faţă de cele cu mai puţine produse. consumatorul preferă întotdeauna mai mult decât mai puţin din fiecare bun. vor e x i s t ă î n c ă m u l t e alte p r o g r a m e de c o n s u m care îi o f e r ă acelaşi nivel al satisfacţiei.

de aceea.3. Punctele de la a la f sunt desenate dupi datele din Tabelul 7. să fie comparată cu toate celelalte combinaţii. afirmaţia 1 ne spune că g este p r e f e r a t lui c.2. O analiză a graficului n e arată că orice unor puncte oarecare punct situat deasupra curbei va fi în m o d evident superior de pe curbă. Curba continuă care le uneşte este o curbă de indiferenţă. Să considerăm. Punctele situate deasupra şi la dreapta curbei din Figura 7.1 Combinaţii d e bunuri c o n f e r i n d aceeaşi satisfacţie Combinafie îmbrăcăminte 30 18 35 | 3C PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ » A'imente 5 Î25 > 9 10 15 20 25 30 o 13 10 8 7 £ t h 1 5 O S 10 ÎS 20 25 30 35 \ d f 1 Pentru că fiecare din aceste combinafii ¡1 oferă lui Kevin aceeaşi satisfacţie. Punctul g de deasupra curbei este o combinaţie preferată oricărui punct de pc curbă. Deşi nu p a r e evident că acest p u n c t să fie preferat punctului a (căriua îi corespunde mai multă îmbrăcăminte. cum ar fi b.3 O combinaţie de consum comparată cu toate celelalte Curba de indiferenţă permite oricărei combinaţii. puncte c u m 'ar fi h. dar mai puţină mâncare).2 Curba de indiferenţă Curba de indiferenţă arată combinaţiile de hrană şi îmbrăcăminte care aduc aceeaşi satisfacţie şi faţă de care consumatorii este indiferent. panta se aplatizează.128 Tabel 7. Figura 7. în sensul că va conţine şi mai multe a l i m e n t e şi mai multă î m b r ă căminte decât punctcle d e p e curbă. care este reprezentată de punctul g din figură. D e o a r e c e toate punctele de pe curbă sunt egal de valoroase în ochii lui Kevin. superior tuturor p u n c t e l o r de pe curbă. Kevin priveşte toate combinaţiile din aria închisă la culoare ca inferioare lui b. Cantitate alimente/săptămână A c u m p u t e m să ierarhizăm combinaţiile în cele două zone nemarcatc ale Figurii 7. arătând că.1. d e o a r e c e g are mai multă îmbrăcăminte şi mai multă m â n c a r e decât c. de exemplu. cl este indiferent la toate accstc combinaţii (puncte). Nici una dintre combinaţii nu conţine ţi mai multă mâncare şi mai multă îmbrăcăminte decâtoricare din celelalte combinaţii. punctul h de sub curbă este o combinaţie inferioară oricărui punct de pe curbă. Curba de indiferenţă este graniţa dintre accstc două arii. orice punct de d e a s u p r a curbei trebuie să fie. Panta tangentei T dă rata marginală de substituţie în punctul b. situate s u b c u r b ă şi la s t â n g a a c c s t e i a .2 arată combinaţii de a l i m e n t e şi î m b r ă c ă m i n t e p e care Kevin le-ar prefera combinaţiilor indicate de punctele d e pe curbă. r e p r e z i n t ă g r u p u r i d e b u n u r i p e c a r e K e v i n le consideră inferioare tuturor g r u p u r i l o r de p c curbă. combinaţia 2 0 F şi 20C. Tocmai de aceea indiferenţa lui Kevin privitor la aceste programe nu intră în conflict cu ipoteza că se preferă mai mult decât mai puţin din fiecarc produs. el va fi indiferent în alegerea uneia dintre ele. Toate punctele de pc ea îi oferă satisfacţie egală lui Kevin şi. Supe rlor Iul b \ u \ 1 N 1 i Infe rlor ul b t 0 5 10 ÎS 20 25 30 35 Cantitate alimente/săptămână 1 Figura 7. . prin urmare. cu atât va fi mai puţin doritor să sacrifice mai multă îmbrăcăminte ca să capete mai multă mâncare. cu cât Kevin are mai multă mâncare şi mai puţină îmbrăcăminte. Printr-un argument asemănător. Aceste comparaţii sunt p r e z e n t a t e în Figura 7. Mişcând în jos curba de la b la f.

raportului AC/AF. d e p l a s â n d u . P e măsură ce ne deplasăm din punctul a spre f . E x p r e s i a g e o m e t r i c ă a a c e s t e i situaţii e s t e continuată în panta curbei de indiferenţă.n e în j o s şi la dreapta p e curbă. Priviţi mai atent panta curbei din Figura 7. Kevin trebuie să renunţe la unul din produse dacă ar dori să c o n s u m e mai mult din celălat. • Ipoteza 2: Cu cât un consumator foloseşte mai puţin dintr-un produs. trebuie să existe o curbă similară şi prin alte puncte din Figurile 7. Se poate vedea că. Discuţia privind relaţia dintre ratele marginale şi dc creştere este prezentată în capitolul 2. Tabelul 7. Când Kevin sedeplaseazi de la a la b.2 şi 7. cu atât va fi mai recusă cantitatea din acel produs la care consumato'ul doreşte să renunţe pentru a mări consumul dirtr-un al doilea produs.II PRINCIPIILE ECONOMIEI Tabel 7.2 calculează rata substituţiei între puncte distincte situată pe curba dc indiferenţă.1. Se observă din comparaţiile date în Figura 7. Tabelul 7.a ie (3) mrgtmlă sutstuţe Rata marginală de substituţie ^ descrescătoare Faccm acum o a doua ipoteză: . el va dori să renunţe la cantităţi din c e în ce mai mici de îmbrăcăminte pentru a mări în continuare consumul de alimente cu câte o unitate. ele vor f o r m a o altă c u r b ă d e indiferenţă. Vom d e n u m i o curbă care c o n f c r ă u n grad mai ridicat de utilitate drept o curbă superioară. acestea sunt ratele de substituţie crescătoare între două puncte. Tabelul e>ts bazat pe dalele din Tabelul 7. Geometric. .4 0. c u m ar fi g. Aşadar. Pentru a obţine aceeaşi satisfacţie. care are întotdeauna semn negativ.2 Rata marginală de substituţie măsoară cantitatea dinfr-un produs la care trebuie să renunţe un consumator pentru a compensa o unitate din alt produs. Ea este ilustrată ir. generând de fiecare dată noua curbă d e indiferenţă. el sacrifică 5 unitâţi deîmbricăminte şi câştigă 5 de mâncare (o rată de substituţie de 1 unitate de îmbrăcăminte pentru fiecare unitate de mâncare).1. Această ipoteză este cunoscută şi sub numele de ipoteza ratei m a r g i n a l e dc s u b s t i t u ţ i e descrescătoare. Panta tangentei T desenată pe curbă în punctul b 2 De la a la b De la b la c De la c la d De la d la a De la e la 1 -12 -5 -3 -2 -1 5 5 5 5 5 2 . Acest exerciţiu se poate repeta de multe ori.2 care se bazează p c exemplul alimente.2 Rata marginală d e substituţie descrescătoare Deplasare Modificate iîmbrăcăminte <1) Mo ci tea 13 alimente (2) Ra'.2.3 că o curbă de indiferenţă cu cât este m a i departe dc origine.l . NfRS este obţinut prin înmulţirea acestui raport cu . în conformitate cu ipoteza reducerii ratei marginale de substituţie. Panta curbci de indiferenţă în orice punct este măsurată prin panta tangentei la curbă în acel punct. Valoarea absolută a pantei este rata marginală de substituţie. cu scopul dc a-şi mări consumul produsului marcat pe axa orizontală. Când consumatorul se deplasează de la b la c. Când Kevin se deplasează de la c la d. Rata marginală de substituţie descrescătoare este ilustrată şi dc ipoteza convexităţii faţă de origine a curbei de influenţă: deplasarea pe curbă în j o s şi spre dreapta o face din ce în ce mai plată. Pornind din orice punct. îmbrăcăminte prezentat în Tabelul 7. observăm cum Kevin are la dispoziţie p r o g r a m e de c o n s u m cu din ce în ce mai m u l t e a l i m e n t e şi d i n c e î n c e m a i p u ţ i n ă îmbrăcăminte.2 unităţi. Harta curbelor de indiferenţă P â n ă a c u m a m c o n s t r u i t o s i n g u r ă c u r b ă de indiferenţă. Dacă unim punctele care indică toate aceste combinaţii. tabelul n e spune că el este pregătit să renunţe la 0. cu atât este mai mare nivelul de satisfacţie oferit de grupurile de produse reprezentate pe aceasta. Strict vorbind. panta tangentei şi deci şi rata marginală d c substituţie în fiecare punct devine din ce în ce mai p l a t ă 2 . arată rata marginală de substituţie în acel punct. Rata marginală se referă la panta curbci într-un singur punct şi este dată de panta tangentei la curba în acel punct. Când se deplasează de la e l a / va renunţa doar la 0. rată la care consumatorul este dispus să-şi micşoreze consumul produsului marcat pe axa verticală.4 )fi 0. panta dreptei care uneşte cele două puncte ne oferă rata de creştere.6 unităţi d e îmbrăcăminte pentru a obţine o unitate suplimentară de alimente. Se observă că rata marginală dc substttuţie(MRS) este valoarea absolută a . el dâ 12 unităţi de îmbrăcăminte şi primeşte 5 unităţi cerrâncirc.3. vor exista şi alte combinaţii care îi vor oferi lui Kevin acelaşi nivel al satisfacţiei.5 0. de exemplu. adică o rată de substituţie de 12/5=2.4 unităţi de îmbrăcăminte sacrificate peunitatcadc hrană obţinută).

Când economiştii se referă la anumite gusturi ale unui consumator. Linia bugetului arată combinaţiile de bunuri disponibile pentru un consumator date fiind venitul şi preţurile.. Se poate spune că utilitatea creşte din ce în ce mai puţin. Aceasta specifică orice preferinţă a consumatorului. am putea ataşa uit număr spccific de utilitate ficcărci curbe. care la rândul său o depăşeşte pe cea care corespunde curbci I5 şi aşa mai departe. avem nevoie de o altă construcţie care se numeşte linia bugetului. Se ignoră economisirile. în acest caz.4 H a r t a curbelor de indiferenţi fiarta curbelor de indiferenţă reprezintă o mulţime de curbe de indiferenţă. pentru fiecare nivel al consumului fiecărui produs. Desigur. 4 Să presupunem. consumând din ce în ce mai mult din ambele produse. Dar fiecare punct dintre curbele de contur trebuie să aibă. Se folosesc două bunuri pentru a face şi o reprezentare grafică. Pentru a vedea ce ar putea face acel consumator. Dacă folos m noţiunea de utilitate cardinală. Se pol face referiri şi la economisire şi împrumut. Astfel. indicând. trebuie să existe o curbă de indiferenţă prin fiecare punct din Figura 7.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ •8 1 2 O- I S n £ c O Figura 7. Pe măsură ce urmează o rută precum cea indicată de săgeată. dar acest lucru nu afectează cu nimic cercetarea dc faţă. pe I ( 170 de utili. de exemplu. ci la întreaga hartă a curbelor de indiferenţă. etc. spre I 2 . Dacă ICevin se deplasează de-a lungul săgeţii. Jcssie. ^ r Posibilităţi de alegere ale consumatorului Harta curbelor de indiferenţă ne arată ceea ce consumatorul ar dori să facă pentru a atinge cea mai înaltă curbă de indiferenţă. el escaladează un "munte de utilitate". Probabil fiecare punct de pe IL ar conferi 50 de utili. trecând la niveluri tot mai mari ale utilităţii şi traversând contururi de utilitate egală tot mai înalte. deoarece suntem interesaţi în alocarea resurselor pentru bunuri de consum. şi 14. pe l j 140 de utili. Caseta 7. pe măsură ce ne deplasăm de la I. de asemenea. pe măsură ce se deplasează de-a lungul săgeţii. că venitul lui Jessie este de 120£ pe săptămână. 4 0 si 30. la I s .2 arată câteva curbe de indiferenţă care corespund unor modele de gusturi specifice. am putea spune că utilitatea creşte. spunem că utilitatea care corespunde curbei 1} o depăşeşte pe cea corespunzătoare curbei I 4 .4. Un exemplu este ilustrat în Figura 7. de fapt ei nu se referă la modelul de consum. pe măsură ce ne deplasăm de la curba I. adică pentru a urca cât mai sus posibil pe muntele de utilitate. în locul ei. Indicăm acest "munte" prin a selecta câteva contururi de utilitate egală. pe când curba posibilităţilor de producţie arată combinaţia de produse disponibile pentru întreaga societate cu resursele şi preţurile lor date. Cea mai îndepărtată curbă d e la origine reprezintă cel mai înalt nivel al satisfacţiei. el poate fi asemănat unei persoane care urcă continuu un munte al utilităţii. cu 5 0 . Putem spune că respectivul consumator urcă un munte de utilitate. Un grup de curbe de indiferenţă poartă numele de harta curbelor de indiferenţă.4. indicăm doar câteva. 100 de utili. pe care le numim curbe de indiferenţă. notate cu Ij si I 5 . rata de substituţie dintre ele. pe măsură ce Kevin se deplasează în sus şi spre dreapta pornind din origine. utilitatea sa creşte continuu. o curbă de utilitate egală care trece prin el. Pentru a le prezenta. începem prin a considera un singur consumator. argumentul se poate generaliza la orice număr de bunuri prin procedee matematicc. în teoria indiferenţei nu facem o afirmaţie atât de fermă. I3. . care alocă întregul său venit monetar pentru achiziţia a două bunuri: alimente şi haine ^ Linia bugetului Linia bugetului arată toate acele combinaţii de bunuri carc pot fi obţinute având în vedere venitul lui Jessic şi preţurile produselor pe care le cumpără. pornind din origine. preţul unitar pentru ' Aceste afirmaţii nu sunt chiar atât de restrictive pe cât par. fiecare grup de pe I. fără a lc epuiza. ' Linia bugetului este analogă frontierei posibilităţilor de producţie prezentată în Capitolul 1. dar nu putem spune dacă urcuşul este mai abrupt sau mai puţin abrupt.

. curba notată l2 indică o utilitate mai nare cecâ: cea notată I. filme.1 . Bunuri perfect substituibile: secţiunea (i) Punezele care vn în pachete roşii de 190 ar constitui subslitute perfecte pentru piunezele identice care v n în pschelele verzi de 100 pentru un consumator ce nu distinge culorile. Un bun care nu este consumat: secţiunea (vi) în mod uzual. Figura (V) arată un consumator ce este forţat să mănânce din ce în ce mai multă mâncare. pe măsură ce consumul scade spre cantitatea care este absolut necesară. Acesta este cazul cărnii pentru un consumator vegetarian. Curbele de indiferenţă pentru un produs ce oferă satisfacţie zero sunt paralele axei acelui produs. Curbele de indiferenţă vor constitui astfel ur set de linii paralele cu o pantă de . această persoană se află în aşa-numita soluţie "la coif (la corner). Astfel fiecare curbă de indiferenţă devine din ce în ce mai adâncă. după cum se arată în partea (i) a figurii. o cantitate zero de fasole verde. Când un bun nu este consumat. Când.. Nu există nici o rată la care un consumator să substituie un tip de mănuşă cu altul atunci când acesta porneşte cu un număr egal din fiecare. Un bun ce conferă utilitate zero: secţiunea (iii) Când un bun nu conferă nici un pic de satisfacţie. va fi dispusă să sacrifice o anumită cantitate de alte produse pentru a evita s-o consume. de televizoare. un consumator va consuma doar una sau două dintre toate tipurile disponibile de maşini.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ C a s e t a 7. persoana nu va fi dispusă să sacrifice nici cea mai mică sumă destinată altor bunuri pentru a obţine o cantitate din bunul în discuţie. ceea ce indică faptul câ ea obţine valori negative din consumul de mâncare suplimenlară şi. curba de indiferenţă taie axa bunului neconsumat cu o pantă mai plată decât linia de buget. Un bun ce conferă o utilitate negativă peste un anumit nivel de consum: secţiunea (v) De la un anumit punct. Dacă un consumator se află în echilibru consumând. . în ie:are caz. cantităţi crescânde de alte bunuri sunt necesare pentru a convinge consumatorul sâ-şi reducă consumul de apă. sâ spunem. Dincolo de f0 curba indiferenţei acestei persoane înregistrează înclinări pozitive. Acest caz nu apare atunci când consumatorul poate dispune de unităţi suplimentare nedorite. Aceasta dă naştere curbelor de indiferenţă ilustrate în secţiunea (ii) a figurii. ale cărui curbe de indiferenţă sunt linii drepte orizontale. după cum se indică în secţiunea (vi) a figurii linia de buget ab şi curba I. "w0".2 Formele c u r b e l o r de indiferenţă Orice tip de gusturi poate fi ilustrat prin curbele de indiferenţă. La cantitatea f0 acesta dispune de toată mâncarea pe care şi-ar putea-o dori. piese de teatru sau meciuri de cricket va însemna o scădere a satisfacţiei. Pe măsură ce consumul de apă scade spre "w0". Rata marginală de substituţie pentru o necesitate absolută se apropie de infinit. Curbele de indiferenţă pentru bunuri perfect complementare au forma literei L. Această caselă prezintă câteva exernpte ce re vor ajuta să înţelegem ctrbele de indiferenţă. Curbele de indiferenţă pentru substitute perfecte sunt linii drepte ale căror pante indici rata ia care se poate substitui un bun cu celălalt Bunuri perfect complementare: secţiunea (ii) Mânuşile mâinii stângi şi ale celei drepte constituie bunuri complementare. pe măsură ce se apropie de w0 şi rata marginală de substituţie creşte. întrucât nici una din ele nu poate fi folosită fără cealaltă. necesară pentru a menţine viaţa. curba de indiferenţă înregistrează pante pozitive. dincolo de un anumit nivel de consum. consumarea în continuare a multor mâncăruri şi băuturi. de maşini de spălat vase sau de rachete de tenis. în acest caz curbele de indiferenţă devin orizontale. utilitatea consumatorului se reduce prin consumarea în continuare a bunurilor. în consecinţă. Un bun absolut necesar: secţiunea (iv) Există o cantitate minimă de apă. El ar fi dispus să substituie un tip de pachel cu un allul s o rată de 1:1.

5 pune în evidenţă două puncte din Tabelul 7. Fiecare linie din acest tabel reprezintă o combinaţie de cantităţi date de alimente şi îmbrăcăminte. respectiv alimente. AC/AF. De exemplu. Combinaţia u (10C şi 20F) nu utilizează tot venitul consumatoarei. Cum se raportează linia bugetului la preţurile celor două produse? Se răspunde uşor la această întrebare dacă ne amintim că toate punctele de pe linia b u g e t u l u i r e p r e z i n t ă g r u p u r i de p r o d u s e c a r e epuizează în totalitate venitul lui Jessie.). Dacă notam AC şi AF. atunci obţinem: AC = Pr AF p c Astfel.5 Linia de buget a Iui Jessie Linia de buget arată cantităţile de bunuri disponibile pentru Jessie.AFp f .3 Date pentru linia de buget a lui J e s s i e Cantitatea alimentelor 60 50 40 30 20 10 0 Valoarea alimentelor £120 100 30 60 40 20 10 Cantitatea îmbrăcămintei Valoarea îmbrăcămintei £0 20 40 60 80 100 120 Cantitatea totală £120 120 120 120 120 120 120 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ z V AC u f X w 0 10 20 30 40 50 Cantitate alimente/săptămână 60 70 Figura 7. variaţiile cantitative dc alimente şi îmbrăcăminte. Dacă împărţim ecuaţia dc mai sus întâi cu AF şi apoi cu p c . Astfel. adică 10/20. de exemplu. Combinaţia v (35C şi 40F) nu este disponibilă deoarece ar necesita un venit mai mare decât cel prezent. panta liniei bugetului este raportul negativ al celor două preţuri (preţul produsului care este figurat pe orizontală apare la numărător).5. Punctele de pe linia dintre z şi tv indică raodui în care Jessie poate aloca venitul pentru a face achiziţii din ambele bunuri. Panta liniei bugetului Figura 7. putem scrie următoarea relaţie: ACpc = . Din figură reiese clar că valoarea absolută a pantei liniei bugetului măsoară raportul dintre m o d i f i c a r e a valorilor lui C şi a lui F. dreapta zw reprezintă linia de buget a lui Jessie arătând toate combinaţiile de F şi C care se pot obţine. a cantitate de 2 0 d e unităţi de alimente şi 10 unităţi deîmbrăcăiiinte va fi reprezentată 20F şi IOC. 0 5 -10 1S 20 25 30 Tabelul arată combinaţiile de hrană şi îmbrăcăminte disponibile pentru un consumator cu un venit de 120i şi care se confruntă cu preţurile de 4i pentru îmbrăcăminte şi 2ipentru hrană.t. Tot ceea ce ne spune este că dacă se cheltuie mai mult pentru un produs. ea consumă cu 20F mai mult şi cu 10 C mai puţin. pe când punctul z indică că ea îşi foloseşte tot venitul pentru 30C şi zero mâncare. Tabelul 7.5 unităţi de îmbrăcăminte pierdute.3. ' După denumirea în limba engleză: food (F) şi clothing (C) (n. este în exemplul nostru de 0. modificarea în cheltuielile pentru C trebuie să fie egală în valoare. notăm alimentele c i F şi îmbrăcămintea cu C". care este panta liniei de buget zw. Un anumit venit impune această disciplină oricărui consumator. Ele sunt notate cu y şi x. costul de oportunitate al fiecărei unităţi de F adăugată la consum este 10/ 20 = 0. în mod automat trebuie să se aloce sume mai mici pentru alte produse. pe măsură ce ne deplasăm de-a lungul liniei. fiind date venitul ei nominal şi preţul bunurilor pe care ea le cumpără. indică faptul că ea foloseşte tot venitul său pentru a c u m p ă r a 6 0 F şi zero îmbrăcăminte. dar de semn diferit cu modificările de cheltuieli pentru F. Punctul u>. . Cu un venit de 120£ pc săptămână şi preţuri le de 2£ pentru unitatea de mâncare şi 4£ pentru unitatea de îmbrăcăminte. Tabel 7. Dacă Jessie trece din punctul y (20F şi 20C) la punctul x (40F şi 10C). Acest raport. iar pc şi pf preţurile pentru îmbrăcăminte şi. Accasta înseamnă că atunci când se deplasează de la un punct la altul pe linia bugetului. care presupun folosirea integrală a venitului lui Jessie. Nu este nimic dificil în accasta.128 îmbrăcăminte de 4£ şi al alimentele* de 2£ Aşa c u m s-a discutat anterior. în figură acesta este AC/AF. cantităţi ce sunt reprezentate în figură de AF şi AC.3 prezintă câteva astfel dc cantităţi aflate la dispoziţia lui Jessie.

Atât p p cât şi pc sunt preţuri monetare. pe care il i l u s t r e a z ă s i m u l l a r linia indiferenţă p e n i i u ui» aii pur. cantitatea de îmbrăcăminte la care trebuie să se r e n u n ţ e pentru a o b ţ i n e o unitate suplimentară de mâncare depinde n u m a i d e relaţia dintre cele două preţuri. raportul p f / p t rămâne neschimbat 5 . pe când raportul p / p c reprezintă preţurile relative. Jcssie trebuie să renunţe la o jumătate de unitate de îmbrăcăminte pentru a cumpăra o unitate de marcare. totuşi. panta curbei de indiferenţă . D a c ă î m b r ă c ă m i n t e a costa 4 £ şi mâncarea 2£. Satisfacţia este maximizată în punctul în care o curbă de indiferenţă este tangentă la linia bugetului. Dacă l u ă m preţul monetar al alimentelor şi îl împărţim la preţul monetar al îmbrăcămintei obţinem costul de oportunitate al alimentelor raportat la îmbrăcăminte (cantitatea de îmbrăcăminte la care trebuie să se renunţe pentru a putea cumpăra încă o unitate de alimente). Dacă consumatorul şi-a schimbat combinaţia de consum prin mutarea de la E la d. Paul. F i g u r a 7. nu de valorile lor a b s o l u t e . atunci el s-ar muta pe curba de indiferenţă mai mică I. atunci se poate obţine o curbă de indiferenţă superioară prin deplasarea de-a lungul liniei. de exemplu. atunci Jcssie trebuie sâ renunţe la 0. Jcssie trebuie să renunţe tot la 0. In acel punct. este tangentă la linia bugetului. la un nivel mai scăzut al satisfacţiei. Paul nu poate atinge o curbă de indiferenţă mai înaltă prin mişcarea de-a lungul liniei bugetului. Ipoteza 3: Consumatorii caută să maximizeze L satisfacţia totală. O analiză a figurii arată că dacă Paul este în punctul în care o curbă de indiferenţă intersectează linia bugetului. ca urmare.II PRINCIPIILE ECONOMIEI i se oferă.ct d e pe l i n i a b u g e i i l u i va a l e g e Paul? Observaţi c u m panta liniei bugetului depinde numai de relaţia dintre cele două preţuri. Acest lucru se poate scrie astfel: Pf _ costul de oportunitate al alimentelor Pc în termeni de îmbrăcăminte Este clar că modificând venitul şi/sau modificând ambele preţuri în aceeaşi proporţie. introducem a treia ipoteză. Echilibrul consumatorului Linia bugetului ne spune ce pot face consumatorii: ei pot selecta orice combinaţie de consum situată pe linie sau sub linie. unde curba de indiferenţă I. Cantitate alimen'esâptămânâ Figura 7.este egală cu panta tangentei .6 bugetului şi c u r b e l c d e consumator.6 Echilibrul unui consumator Echilibrul apare in E.ce măsoară rata marginală de substituţie a consumatorului .5 unităţi de îmbrăcăminte pentru a cumpăra încă o unitate d e mâncare. dar prin deplasarea de-a lungul liniei bugetului pot fi atinse curbe de indiferenţă mai înalte. dar niciodată deasupra acesteia. ci nu poate să atingă o curbă dc indiferenţă superioară prin variaţia cantităţii consumatc. Pentru a vedea c c doresc să f a c ă consumatorii. Când P a u l a j u n g e în p u n c t u l dc t a n g e n ţ ă al curbci d e indiferenţă la linia bugetului. O r i c e poate fi atins. O combinaţie de îmbrăcăminte şi hrană este reprezentată de punctul a care poate fi atins. în măsura în care preţul îmbrăcămintei este dublu faţă de preţul mâncării.5 unităţi de îmbrăcăminte pentru a cumpăra încă o unitate în plus d e mâncare. D a c ă îmbrăcămintea costa 8£ şi m â n c a r e a 4. ceea ce înseamnă atingerea celei ' mai înalte curbe de indiferenţă. Această discuţie ne ajuta să clarificăm diferenţa d i n t r e p r e ţ u r i l e m o n e t a r e şi p r e ţ u r i l e r e l a t i v e (prezentate în Capitolul 3). . In felul acesta am dezvoltat o reprezentare a gusturilor consumatorului şi a alegerilor posibile carc i ^ * Cei carc preferă derivatele algebricc pot răsfoi anexa din paginii"2 următoare ale acestui capitol. unde o curbă de indiferenţă este tangentă la linia bugetului Paul are un venit de 150£ pe săptămână şi se confruntă cu preţurile de 5£ pentru îmbrăcăminte şi 6£ pentru o unitate de hrană. în E. şi. Mai general.ce măsoară costul de oportunitate al unui bun faţă de altul (raport determinat cu ajutorul preţurilor de piaţă).

linia sa de buget se va deplasa paralel cu ea însăşi la dreapta pentru a indica această expansiune în posibilităţile ei de consum. el va continua să c o n s u m e acele bunuri. 6 O modificare proporţională a tuturor preţurilor. Pe de altă parte. s-a stabilit în demonstraţia anterioară. d e o a r e c e m o d i f i c a r e a proporţională a preţurilor are acelaşi efect cu modificarea venitului. iar preţurile sunt menţinute constante. în condiţiile menţinerii constante a venitului. Karen va putea să cumpere mai mult din toate bunurile. evaluarea relativă pe cârcel o dă bunurilor respective să fie conformă cu evaluările relative date de piaţă. Dacă unim toate punctele de echilibru. Acest lucru produce o deplasare a liniei bugetului ca şi în situaţia în care venitul lui Karen s-ar d u b l a . Fiecare asemenea poziţie de echilibru ne indică cea mai bună situaţie pentru Karen corespunzător acelui nivel al venitului. Pentru aceasta. Karen Figura 7. Creşterile venitului mută linia bugetului paralel cu ea insăşi. poate cumpăra dublu din toate bunurile. ^ ^ Deplasări paralele ale liniilor de buget Cantitate alimente/săptămână O modificare a venitului monetar. deplasând echilibrul de la E.7 O linie venit-consum Linia venit-consum arată cum răspund achiziţiile lui Karen la schimbările de venit (cu preţurile relative păstrate constante). ^ CUM REACŢIONEAZĂ CONSUMATORUL LA SCHIMBĂRI Vom studia modul în care consumatorii răspund la diferite modificări ale venitului şi ale preţurilor cu care se confruntă. considerăm ca fiind date preferinţele lui Karen şi prezentăm câteva linii de buget alternative. Când Paul a ales combinaţia de bunuri care îi maximizează satisfacţia. Această linie arată modul în care combinaţiile de consum se modifică. pe măsura modificării venitului. deplasează linia bugetului paralel cu ea însăşi spre origine atunci când preţurile cresc şi în sens opus atunci când preţurile scad. pe când evaluările relative de piaţă sunt date de panta liniei bugetului. Prin urmare. Acest lucru indică un rezultat general (care este prezentat şi în anexă). Pentru fiecare nivel de venit există o poziţie de echilibru pentru care o curbă dc indiferenţă este tangentă la linia relevantă a bugetului. O modificare a venitului lui Karen. ceilalţi factori fiind constanţi.128 Observaţi că Paul este pus în faţa m o r preţuri de piaţă pe care el nu le poate schimba. pentru aceeaşi valoare a preţurilor. De a c u m înainte. (Faptul că va fi o linie paralelă. . Dacă toate preţurile se rcduc cu 50%. Consumatorul este astfel în echilibru. la E1 şi Ey Prin unirea tuturor punctelor de echilibru. Acest lucru se face prin reprezentarea cantităţii unuia dintre produsele consumate corespunzător poziţiei de echilibru şi a nivelului venitului care a detenninat poziţia liniei bugetului. Evaluarea relativă a lui Paul este dată PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ depanta curbei sale de indiferenţă. vor deplasa linia bugetului. E se adaptează la aceste preţuri prin alegerea unei combinaţii de bunuri astfel încât. o dublare a preţurilor va face ca linia bugetului să se deplaseze spre interior a s e m ă n ă t o r situaţiei reducerii cu 5 0 % a venitului său în condiţiile menţinerii c o n s t a n t e a preţurilor.7. care arată că linia de buget depinde numai de preţurile relative ale celor două produse). dacă venitul creşte. cu condiţia să nu mai aibă loc alte modificări. analiza n o a s t r ă este aceeaşi ca şi în secţiunea anterioară. " Linia venit-consum poate fi utilizată pentru a obţine curba care leagă cantitatea cerută de venit.c o n s u m . se trasează o linie venitconsum. O modificare a venitului consumatorului deplasează k linia bugetului paralel cu ea însăşi in afară. Repetând acest procedcu pentru fiecare nivel de venit se obţine curba cerută. De exemplu. v | O modificare egal proporţională în nivelul preţurilor. Efectul modificărilor de venit sunt prezentate în Figura 7. trasăm ceea c e se n u m e ş t e linia v e n î t . atunci f când venitul creşte şi spre interior când venitul se reduce.

Venitul nominal măsoară venitul unui consumator în raport de o anumită unitate monetară. Să considerăm c i venitul se dublează şi că linia bugetului se deplasează în afară. cantităţile relative cumpărate de mâncare şi îmbrăcăminte se vor modifica şi ele. Se va menţine acelaşi set de preţuri şi venituri relative şi nu va exista nici un stimulent pentru realocarea resurselor. Dacă aceasta este însoţită d e o dublare a preţurilor care modifică linia bugetului printr-o deplasare spre interior. Karen arc o poziţie de echilibru în consum pentru fiecare preţ posibil al alimentelor. dacă preţul tuturor output-urilor şi input-urilor se dublează. de exemplu. 4 a E 2 Q. Astfel. aceste modificări nu îl determină pe consumator să îşi modifice nivelul achiziţiilor. Figura 7. atâtea lire sau atâţia dolari. La un anumit preţ al îmbrăcămintei. pe măsura schimbării preţurilor relative la alimente şi îmbrăcăminte. Unind aceste poziţii obţinem liniapreţ-consum. profitabilitatea relativă a liniilor alternative de producţie nu se va schimba. R e z u l t a t e l e d i n c e l e d o u ă s e c ţ i u n i sugerează că putem contrabalansa modificările de preţ cu cele de venit. Economia va funcţiona ca şi în situaţia iniţială. Karen va cumpăra mai multă mâncare. Acest fapt ilustrează o situaţie generală (prezentată. ar urma. Astfel. Spre deosebire. pe măsură ce scade preţul alimentelor. aşa cum se arată în Figura 7. adică la puterea de cumpărare a banilor. Alocarea resurselor: i m p o r t a n ţ a ' preţurilor relative Venitul real şi venitul nominal Analiza precedentă ne permite să privim mai atent diferenţa importantă dintre două noţiuni ale venitului. serviciile care pot fi cumpărate cu acei bani. In ce îi priveşte pe producători. Ştim deja că o modificare a preţurilor relative a două bunuri modifică panta liniei bugetului. care au fost prezentate la sfârşitul Capitolului 3. •8 5 c I 3 j a > 3 c r o O 0 îl £ rf Cantitate alimelte/săptâmânâ Modificări ale pantei liniei bugetului O modificare în preţurile relative. veniturilor.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Echilibrarea modificărilor de preţ cu a celor de venii. Dar am observat deja că dublarea venitului nominal şi a tuturor preţurilor lasă linia bugetului neschimbată. Simbolul A. Scăderi ale preţului alimentelor (cu venitul nominal şi preţul la îmbrăcăminte constante). de asemenea. datoriilor şi creditelor s-ar dubla. este folosit adesea pentru a desemna un multiplu constant. în anexa din acest capitol). Venitul real măsoară puterea de cumpărare a venitului bănesc.8. după cum ne spune teoria comportamentului consumatorului. conform teoriei noastre. nc referim la bunurile şi Teoria preţurilor arată de ce alocarea resurselor depinde de structura relativă a preţurilor. Multiplicarea venitului cu o constantă. producătorii nu vor fi stimulaţi să producă mai mult din unele bunuri şi mai puţin din altele. In particular. Observaţi cum. O creştere a venitului nominal de x% combinată cu o creştere de x% a nivelului general al preţurilor nu vor modifica puterea de cumpărare a consumatorului sau venitul real. nişte efecte remarcabile. Consumatorii vor cumpăra mai mult din produsele relativ mai .8 Linia prcţ-consum Linia preţ-consum arată cunt reacţionează achiziţiile consumatorului la o schimbare a preţului unui bun consumat (venitul nominal şi celelalte preţuri fiind menţinute constante). Când discutăm de valoarea reală a unei anumite sume de bani. însoţită de o multiplicare a preţurilor cu X. menţinând constante achiziţUe consumatorului.pi voiează linia bugetului de la ab la a c şi ia ad Poziţia de echilibru se mută de la Et la Ej şi la Prin reunirea tuturor punctelor de echilibru se trasează o linie preţ-consum. nu afectează linia bugetului. Dacă valoarea nominală a tuturor preţurilor. o modificare a preţurilor relative va determina realocarea resurselor. efectul net este de a lăsa nemodificatălinia bugetului în poziţia iniţială.

afirmăm că nivelul preţurilor rămâne constant.7 CURBA CERERII CONSUMATORULUI Pentru a deduce curba cererii consumatorului pentru orice produs. sc obţine un punct pe curba ccrcrii. bunuri. Propunerile pe care le dezvoltăm se pot aplica la niveluri de preţ care se modifică prin a face explicit ceea ce este doar implicit: în teoria preţurilor relative. deoarece preţul acestui produs se schimbă. "o creştere" sau "o scădere" înseamnă totdeauna o creştere sau o scădere faţă de media tuturor celorlalte preţuri. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ ^ Inflaţia şi deflaţia: importanţa preţurilor absolute Niv elul mediu al tuturor preţurilor nominale se numeşte nivelul general al preţurilor sau. O creştere a nivelului preţurilor se numeşte inflaţie. arc lotuşi efecte serioase.\. Determinarea curbei cererii în secţiunea (i) a Figurii 7. preţul său creşte mai repede (creştere relativă de preţ) sau mai încet (scădere relativă de preţ) dccât nivelul general al preţului. sc obţine întreaga curbă a cererii manifestată dc domnul Phillips. este nevoie să abandonăm ipoteza existenţei a numai două produse. Dacă o creştcrc moderată a tuturor preţurilor şi a veniturilor nu are nici un efect asupra alocării resurselor. teoria se extinde la situaţiile în care nivelul general al preţurilor se schimbă.9 este reprezentată o nouă hartă a curbelor de indiferenţă în care axa orizontală măsoară litri de petrol. mai puţin petrolul. Deducerea unei curbe a ccrcrii este ilustrată în Figura 7. Dacă toate preţurile nominale se dublează. Pentru un anumit venit. . Reprezentând cantitatea de petrol pe care domnul Phillips o consumă în funcţie de preţul care a determinat poziţia liniei bugetului.128 ieftine şi mai puţin din produsele relativ mai scumpe.ri ale căror preţuri au scăzut (aceasta. Aşa cum am văzut în Capitolul 3. In mod clar. o modificare a preţului unui bun în mod ncccsar modifică acel preţ faţă de nivelul general al tuturor celorlalte preţuri. iar cea verticală măsoară valoarea cclorlalte bunuri consumate. o scădere a nivelului preţurilor sc numeşte deflaţie. ori dc câte ori o deplasare a cererii sau ofertei necesită o schimbare a preţului relativ al unui produs.tu bunurile ale căror preţuri au înregistrat o creştere relativă şi vor produce mai puţin din accle bur. Teoria preţului şi a realocării r e s u r s e o r e s t e o teorie a preţurilor relative şi nu a celor absolute. în aceste împrejurări. fiecare preţ al petrolului generează o nouă linie a bugetului şi o anumită poziţie de echilibru. La rândul lor. Venitul lor real nu este afectat.9. Pentru al doilea produs vom considera toate celelalte ' Restul din acest capitol poate fi sărit (ară să se piardă continuitatea atâta timp cât se acceptă panta curbci ccrcrii ca fiind negativă pc baza argumentelor intuitive oferite în Capitolul 3. Unind aceste puncte. nu pierd nimic în cazul inflaţiei. oamenii care îşi cheltuiesc întregul venitul şi cei al căror venit creşte în acelaşi ritm cu creşterea preţurilor. deşi dezvoltăm teoria în acest fel. spunem că nivelul preţurilor se dublează. Până atunci. producătorii vor mări producţiaper. Inflaţia care nu are nici un cfect asupra consumatorilor al căror venit creşte odată cu preţurile. Să explicăm de fiecare dată este obositor. toate celelalte preţuri fiind constante. Fiecare preţ va determina un alt punct. Acum suntem interesaţi dc ce se întâmplă cu ccrcrea pentru un anumit produs. Este însă important să înţelegem că. Acestea apar mai ales din faptul că nu toate preţurile cresc simultan. petrol. Aceste consecinţe vor fi discutate mai târziu în carte. de aceea. în condiţii inflaţioniste. mai simplu. spre exemplu. deoarece ulcimele produse sunt relativ mai puţin profitabile). este mai simplu să percepem situaţia ca referindu-se la preţurile relative într-un cadru teoretic în care nivelul preţurilor este constant. nivelul preţurilor. ea nu se limitează numai la aceste situaţii. pare surprinzătoare preocuparea pe care o generează inflaţia. Curbele de indiferenţă dau raportul la care domnul Phillips este dispus să substituie petrolul cu banii (care îi dau şansa de a cumpăra orice alt bun).

Pentru a îndepărta efectul venitului. cantitatea cerută de petrol va creşte. 0. poate fi obţinut şi prin deplasarea liniei iniţiale a bugetului ab înjurai curbei de indiferenţă până când panta sa reflectă noile preţuri relative. Realizăm accastadeplasând linia aj pe o direcţie paralelă. venitul real fiind menţinut constant (rămânând pe curba iniţială de indiferenţă). Să vedem cum se pot analiza condiţiilc care determină această situaţie folosind curbele de indiferenţă.10 Efectul de venit şi efectul de substituţie Efectul de substituţie este definit deplasând linia bugetului in jurul unei curbe de indiferenţă fixate.10. spre origine. Efectele de substituţie şi de venit. şi Er Informaţia despre litrii ceruţi la fiecarc nivel al preţului este apoi trasată în secţiunea (ii) pentru a obţine curba cererii consumatorului.II PRINCIPIILE ECONOMIEI Panta curbei cererii Linia preţ-consum din secţiunea (i) a Figurii 7.9 Deducerea curbei cererii pentru un individ Orice punct de pe linia preţ-consum corespunde atât unui preţ al mărfii. Diferenţa dintre efectcle dc substituţie şi venit este .75£. 60 120 220 Petrol (litri/lună) 01) Figura 7. Phillips are un venit de 200£ pe lună şi se confruntă alternativ cu preţurile de 0. Acum. După ce preţul unui produs a scăzut. petrol consumat. Pentru a măsura efectul de venit. Mr. pe măsură cepreţul scade. cu q.q r Acest punct E. modificării preţului.50£ şi 0. Dar sc pot trasa curbele de indiferenţă pentru domnul Phillips în aşa fel. efectul de venit este definit printr-o deplasare paralelă a liniei bugetJilui. care a menţionat un asemenea caz. Răspunsui său este definit ca un efect de substituţie: reacţia cantităţii cerute la o schimbare a preţului relativ. cât şi unei cantităţi cerute. ^ şi un efect de venit q j . preţurile relative rămânând constante. E. dar este pus în faţa unui nou set de preţuri relative. Linia bugetului iniţială este a t şi oscădere a preţului petrolului o duce în aj. încât răspunsul său la o reduccre a preţului este de a consuma mai puţin şi nu mai mult. revenim la venitul nominal. şi £ . Separarea celor două efecte în f u n c ţ i e de teoria c u r b e l o r de i n d i f e r e n ţ ă este prezentată în Figura 7.^şi ¿din (ii) corespund celor trei poziţii dc echilibru E0. domnul Phillips este pe curba iniţială de indiferenţă. £ .25£ pe litrul de petrol. alegând poziţiile £„. aceasta este informaţia cerută pentru o curbă a cererii în sccţiunea (i). imaginaţi-vă reducerea venitului lui Mr. după numele economistului victorian Sir Robert Giffen (1837-1919). Phillips până când el este capabil să atingă curba lui iniţială de indiferenţă la noul preţ. Răspunsul domnului Phillips la această situaţie se numeşte efect de venit şi reprezintă reacţia cantităţii cerute la o schimbare a Venitului real. denumită adesea curba pentru un b u n Giffen. reducem venitul până obţinem curba de indiferenţă iniţială.9 indică faptul că. Această posibilitate dă naştere unei curbe a cererii cu pantă pt)2itivă. din (i). Cele trei puncte jr. Echilibrul iniţial este în Et cu qt petrol consumat. iar echilibrul final este în £ . până când atinge tangenţial curba de indiferenţă care trece prin Er Punctul intennediar £ . împarte variaţia cantităţii într-un efect de substituţie q . E s t e important a face distincţie între ceea ce reprezintă efect de venit şi efect de substituţie ca urmare a <Ji t > <J) ii / Cantitate petrol (lArirsâptămâni) U 2a s 5 0 f »Mî* I i i i i • i N Y — >i \V ' 220 267 400 800 60 ta : Petrol (litri/lună) Figura 7.

Direcţia efectului de venit depinde de distincţia dintre bunurile normale şi cele inferioare. se consumă mai mult dintr-un produs dacă preţul său relativ a scăzut. Efectul dc venit este negativ în fiecare secţiune a graficului. provenind dintr-o scădere a preţului produsului. o creştere a venitului real al consumatorului.11 Efectul de venit şi efectul de substituţie pentru bunuri inferioare Un efect al venitului negativ suficient de mare poate depăşi efectul de substituţie şi conduce ta o scădere a consumului ca răspuns ta o scădere a preţului in fiecare pane a diagramei. consumând cantitatea qn_a bunului respectiv. Acesta este modelul tipic pentru bunurile inferioare şi el determină curbe ale cererii cu pantă negativă. duce la creşterea consumului. aşa că bunul X este un bun normal cu o pantă negativă a curbei cererii.128 una din cele mai înşelătoare în teoria economică. adesea relativ inelastice. Deoarccc cantitatea cerută creşte. 11 Cantitate bun x (săptămâna) (î) Bun non-Giffen (ii) Bun Giffen I Cantitate bun y (săptămână) Figura 7. De aceea îi rugăm pe cititori să studieze c u atenţie Figura 7. iar bunul Y este atunci un bun Giffen. consumul din acel produs scade. cel din urmă domină. curba cererii are pantă negativă. Aceasta decurge din natura unui bun inferior: pe măsură ce venitul creşte. deşi nu atât de mult ca în cazul unui bun normal. poate duce la consum mai mare sau mai mic. Aceasta este în mod necesar situaţia? Răspunsul este nu. Cantitatea consumată într-adevăr scadc. Phillips este în echilibru în E 0 . Deoarece acesta este mai mic dccât cfcctul de substituţie. In fiecare caz. Pentru un bun normal. In Figura 7. Panta curbei cererii pentru un bun inferior. Rezultatul final depinde de forţa relativă a celor două efecte.10 efectele de substituţie şi de venit acţionează în aceeaşi direcţie. efectul de substituţie determină creştcrca cantităţii cerute. . în secţiunea (i) efectul negativ de venit anulează parţial efectul de substituţie şi astfel cantitatea cerută creşte ca rezultat al scăderii preţului.10.11 ilustrează curbele de indiferenţă pentru bunurile inferioare. Din forma convexă a curbelor de indi ferenţă rezultă că efectul de substituţie acţionează totdeauna în aceeaşi direcţie. Acesta este cazul ilustrat în Figura 7. Figura 7. Panta curbei cererii pentru un bun normal.. Apoi preţul descreşte şi linia bugetului se mută la aj. ambele cu lendinţa de a mări cantitatea cerută când preţul scade. în secţiunea (ii) cfcctul dc venit determină scăderea cantităţii cerute dc la q. la q^şi este mai mare dccât efectul de substituţie. Efectul de venit însă poate acţiona în orice direcţie. şi este anulat în o a r c c a r c m ă s u r ă dc e f e c t u l de venit negativ.10. în secţiunea (i) efectul de venit determină scăderea cantităţii ccnite de la q. pe măsură ce preţul scade. cu un nou cchilibru în E1 şi cantitatea consumată q r In fiecarc caz efectul de substituţie detennină creşterea consumului dc la q^ la q ( . întărind PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ efectul de substituţie. Ia q. Mr. atunci c â r d preţul produsului a scăzut.

Acum dacă salariul deja impozitat creşte la 12 lire pe oră. Din fericire. Prima. Pentru a avea loc acest fenomen este nevoie ca bunurile să fie inferioare. şi apoi ne vom referi la unele excepţii de la legea cererii sugerate de economiştii înşişi. în urmă cu mulţi ani. ^ r Este teoria cererii în conflict cu experienţa de zi cu zi? Este uşor să se arate că oamenii nu se comportă întotdeauna conform teoriei cererii. nu va modifica forma curbei aşa cum este ea pentru bunurile n o r m a l e . existenţa u n o r c u r b e ale cererii pieţei cu pantă negativă relativ stabile nu implică faptul că toţi consumatorii în mod invariabil se comportă conform — Caseta 7. C e i m a i mulţi cconomişti cred că aceste împrejurări sunt neobişnuite. Caseta 7. efectele de venit şi de substituţie s-au dovedit a fi instrumente utile. Această comportare stabilă a fiecăruia în orice moment este suficientă. Dacă Luke munceşte 9 ore pe zi la o rată a venitului impozitat de 10£ pe zi. Consumatorii influenţaţi e m o ţ i o n a l s u n t într-o a s e m e n e a posibilitate. Gândiţi-vă la Luke care dispune de 24 de ore pe zi şi decide să consume o parte din el ca timp liber (inclusiv timpul de somn) şi să schimbe restul pe venit obţinut pentru muncă.ercalistâ. el consumă 15 ore pe zi ca timp liber şi valorifică celelalte 9 ore printr-un venit de 90£ care poate fi folosit pentru a cumpăra bunuri şi servicii. C o m p o r t a m e n t u l rebel al acestora nu va face ca pentru produsele n o r m a l e curba d e piaţă să se depărteze de f o r m a sa clasică. Consumatorii pot fi deviaţi de la comportamentul normal doar pentru o mică parte din cumpărăturile lor. De exemplu. schimbarca de ^ CRITICA TEORIEI CERERII teoriei. alteori reducerile ratelor par să fi determinat oamenii să muncească mai puţin. Să considerăm alte două posibilităţi. Intuiţia sugerează că. Cititorii mai puţin familiarizaţi cu teoria cererii o găsesc adesea abstractă şi r. în secţiunea (ii) efectul de venit negativ este preponderent în relajie cu cel c e substituţie şi determină deci o curbă a cererii c u pantă pozitivă Acesta este cazul Giffen.3 Efectul de venit şi efectul de substituţie în practică Deşi la primul contact sună foarte abstract şl "teoretic". C u a c e s t e d o u ă e x c e p ţ i i a l e a t o r i i în comportamentul consumatorilor. Ele ne ajută să rezolvăm multe probleme precum: ratele mari ale impozitului pe venit acţionează ca un antlstimulent pentru muncă? Reducerea ratei impozitului pe venit măreşte cantitatea de muncă pe care o prestează oamenii? Creşterea salariului mediu al muncitorilor în unele industrii ar duce la reducerea absenteismului? Cu astfel de probleme se confruntă frecvent cei ce iau decizii şi aceştia sunt adesea surprinşi de rezultatele pe care le produce piaţa. experienţa demonstrează că rezultatul este adeseori opus: plată mai mare. Explicaţia acestui comportament surprinzător constă în a face distincţia între efectul de venit şi efectul de substituţie al unei schimbări în remunerarea muncii. aceştia vor munci mai mult. în câteva ţări creşterile ratelor impozitului pe venit (în limite moderate) s-a descoperit că sunt asociate cu oameni care lucrează mai multe ore şi nu mai puţin. d a r nu şi necesară p e ritm o curbă a cererii pieţei stabilă. fie pentru că rata impozitului pe venitul personal scade pentru a produce această creştere a câştigurilor nete. în această secţiune ne ocupăm de acuzaţia potrivit căreia teoria ccrcrii este nerealistâ. în toate aceste cazuri surpriza a fost aceeaşi. o ¡raţionalitate ocazională din partea oricărui consumator. care conducea industria cărbunelui din Marea Britanie. fie pentru că sporeşte rata salariului. . Consiliul Naţional al Cărbunelui (National Coal Board). ceilalţi vor menţine tot timpul un comportament normal şi prcdictibil. dacă plăteşti oamenilor mai mult. Răspunsul lui Luke la această schimbare va avea o componentă de venit şi una de substituţie. A doua.3 discută una din aplicaţiile practice ale distincţiei dintre efectul de substituţie şi cel de venit ca rezultat al unei schimbări d e preţ.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ preţ trebuie să aibă u n e f e c t aegativ d e venit destul de puternic pentru a d e p ă ş i e f c c t u l d e substituţie. muncă mai puţină şi invers. a c e ş t i a c o n s i d e r ă c ă o curbă a cererii cu o pantă pozitivă e s t e o exccpţie rară de la regula generală a curbei cererii cu panta negativă. unii consumatori pot totdeauna să se comporte într-o manieră opusă teoriei. a mărit salariile minerilor într-o încercare de a creşte producţia de cărbune şi a fost surprins să afle că minerii munceau chiar mai puţine ore decât înainte. Dar nu este o condiţie suficientă.

Dar introducerea unei rate pentru timpul suplimentar are un efect de venit doar în măsura în care orele suplimentare sunt deja prestate. atunci ne puiem face o idee unde se găseşte echilibrul Cererea şi preferinţele se schimbă U n i i critici au a r g u m e n t a t că i n c l u d c r c a modificării preferinţelor între cauzele care determină deplasarea curbei ccrcrii face ca teoria să nu poată fi testată. efectul de venit ar fi zero.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Efectul de substituţie funcţionează după cun sugerează intuiţia: salarii mai mari. veniturile pentru a justifica cât se poate de mult din modificările cererii.impului liber pe care Luke trebuie să-l sacrifice pentru 1£ de venit câştigat. Creşterea ratei salariului impozitat taxa are un efect de venit. Dacă efectul de substituţie este destul de puternic. M a i general. dar o altă explicaţie este aceea că o crcştcre a preţului a coincis cu o modificare a gustului aşa încât curba cererii s-a deplasat exact când a avut loc modificarea de preţ. în acest caz. creşterea ratei salariale normale de la 10 la 12£ măreşte venitul lui Luke cu 18£ dacă el continuă să muncească o perioadă neschimbată de 9 ore pe zi. Surpriza constă înefectjl de venit. Venitul câştigat este acum mai ieftin din purd de vedere al . efectul de venit este mare. La noua rată a salariului 1/12 pe oră (i. Acest lucru este com-patibil k cu comportamentul opus teoriei. Acest fapt ne conduce spre observaţii precum cele ilustrate în figura 7. în exemplul de mai sus. Panta negativă a curbei cererii cere ca în orice moment cei mai mulţi consumatori să se comporte conform predicţiilor teoriei. de exemplu. ceea ce înseamnă să muncească mai puţine ore. iar apoi a f i r m ă m că restul se datorează modificărilor preferinţelor (şi erorilor de măsurare). când înainte îi lua 1/10 pe oră (6 minute).12 (i).) de muncă. deoarece nu avem u n m o d independent de a spune dacă gusturile s-au schimbat sau nu. de exemplu. Nu ar trebui să fim surprinşi dacă creşterile salariului impozitat pe oră duc la o muncă mai puţină. ca. El poate. O o r ă Fr plus de timp liber consumat necesită sacrificarea unui venit de 12£ în loc de 10£. angajatorul a introdus o rată de 15£z pe oră pentru munca de peste 9 ore pe zi. Toate propunerile în legătură cu preferinţele c o n s u m a t o r i l o r arată că acestea nu se pot testa deoarece nu a v e m un m i j l o c d e a le măsura.e.timpul liber. Tot c e e a c e p u t e m f a c e e s t e să i m p l i c ă m gusturile noastre în datele referitoare la c e r e r e şi să realizăm afirmaţii de genul: "în ciuda creşterii preţului cantitatea c u m p ă r a t ă creşte. să consume o oră în plus dn timpul liber prin reducerea timpului de muncă de la 9 la 8 şi în acelaşi timp să-şi mărească venitul de la 90f pe zi (9 ote * 10£) la 96£ pe zi (8 ore * 12£). în vreme ce dacă doar rata salariului pentru timpul suplimentar creşte. să muncească 9 1/2 ore în loc de 9 şi să-şi crească venitul de la 90£ la 114£ pe zi.şi o reducere a consumului acelui lucru al cărui preţ relativ a crescut . Orice divergenţă de la concluziile teoriei n o a s t r e p o a t e fi în c o n t i n u a r e e x p l i c a t ă p r i n modificări ale preferinţelor. Pe de altă parte. curba cererii p e n t r u X poate avea p a n t ă pozitivă. Luke câştiga 1£ de venit. din partea unor 1 consumatori în cea mai mare parte din situaţii şi de către toţi consumatorii doar în câteva situaţii. în exemplul de mai sus. Analizele de mai sus ne ajută să explicăm de ce patronii separă salariile mal mari plătite pentru orele suplimentare de salariile normale. în timp ce preţul unui anumit produs X a crescut şi în acelaşi timp s-a observat că s-a cumpărat mai mult din produsul X. Aceasta înseamnă alegerea combinaţiei de venit şi timp liber preferată tuturor combinaţiilor care oferă un venit mai mare şi timp liber mai mult. D o a r cu d o u ă o b s e r v a ţ i i s u n t e m i n c a p a b i l i să distingem între aceste posibilităţi. muncă mai multă. Luke ar putea. Doar dacă efectul de substituţie este sufcient de puternic pentru a depăşi efectul de venit creşterea ratei salariale îl va determina pe Luke să muncească mai mult. Astfel. efectul de venit este mult mai mic. că veniturile şi celelalte preţuri sunt constante. Dacă rata normală a salariului creşte. 5 min. d e u n d e d e d u c e m că a avut loc o m o d i f i c a r e a preferinţelor în favoarea acestui p r o d u s " . aceasta înseamnă că efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie. 8 3/4 ore de muncă (în scădere de la 9) şi 105£ venit (în greştere de la 90£). Efectul de substituţie duca la creşterea consumului acelui lucru al cărui preţ relativ a scăzut venitul în acest caz . Să presupunem. f o l o s i m preţurile şi . Efectul de venit îl determină să consume mai multe bunuri şi mai Tiuit timp liber. dar efectul de substituţie rămâne neschimbat. Luke trebuie să muncească mai mult pentru a câştiga vreun beneficiu din rata mai mare de ore suplimentare. consumarea timpului liber este acum mai costisitoare pe venitul la care Luke trebuie să renunţe. nu putem testa teoria cererii pieţei prin observarea comportamentului câtorva consumatori izolaţi. Dacă însă avem mai multe observaţii. Dacă. în sensul că Luke poate dispune de mai mult timp liber şi de mai multe bunuri. de e x e m p l u . Până aici totul este bine. de exemplu.

Desigur. teoria este testabilâ. obţinem cclc 26deobservaţii ilustrate în Figura 7.12 pentru care curba cererii este negativă şi în continuă deplasare. Bunurile Giffen şi legea cererii S-a manifestat u n interes deosebit pentru observaţiile făcute de Sir Robert Giffen cu privire la legea cererii.12 în ce direcţie este orientată curba cererii? O schimbare a gusturilor poare explica situaţiile particulare. timp de şase luni. putem cu uşurinţă calcula cazurile din Figura 7. probabilităţilor între c e l e d e v a e x p l i c a ţ i i . Explicaţia conform căreia deplasările curbei ofertei sunt asociate cu curbe ale cererii cu pantă pozitivă este mult mai probabilă decât cea conform căreia gusturile se modifică în fiecare săptămână. cu pantă pozitivă.12 (ii).432! . de exemplu. alteori reducându-se. Din fericire. sunt nenumărate dovezi in sprijinul teoriei valorii negative a curbei cererii. Nu suntem pregătiţi să înlăturăm o teorie ^ ^ E x c e p ţ i i p r e s u p u s e de la legea cererii Afirmaţia potrivit căreia curba cererii are pantă negativă a fost cunoscută sub numele de legea cererii. Să considerăm. Acest "alibi" cu siguranţă poate fi folosit eficient pentru o singură observaţie contradictorie. De-a lungul anilor. există şansa ccl puţin în jumătate din cazuri ca preferinţele să se fi modificat în direcţia ncccsară contrabalansării schimbării de preţ din prima săptămână. Avem în continuare o problemă cu testarea statistică. El este cunoscut prin aceea că a constatat cum o creştere a preţului grâului a condus la o V /° 3 a " • •• • Preţ eT c 0. putem întotdeauna elimina aceste observaţii susţinând idcca că preferinţele s-au schimbat în favoarea acestui produs.128 p r i n c i p i i l e economiei ^ doar după una sau dcuă observaţii conilictualc.544. După aplicarea unor procedee statistice adecvate care să înlăture efectele datorau modificării venitului şi altor preţuri. deplasând curba cererii cu pantă nomială la stânga şi la dreapta de-a lungul unei curbe a ofertei cu pantă pozitivă. uneori crescând. Iar şansa de a se fi modificat în direcţia corectă în 26 de săptămâni succesive este de (l/2) 2 i = 1/33. dar nu ne vom simţi bine să folosim acest alibi de 26 de ori. Accstc observaţii pot fi generate dc schimbarea gusturilor care deplasează curba normală a cererii dc la D. Şansa de a se modifica în direcţia necesară în ambele săptămâni este de 1 » 1 = 1. statistic. predicţiilc teoriei par să fie în concordanţă cu faptele. ••• • 0 (0 Cantitate 0 Cantitate Figura 7. Vom fi tentaţi să evităm concluzia că faptele intră în conflict c u ipoteza conform căreia curba cererii are pantă negativă. Astfel. de fiecare dată când preţul său a crescut şi în defavoarea produsului când preţul său a scăzut. aşa cum am observat. au început să fie acceptate un număr de excepţii de la această lege. Ia D2 de-a lungul curbci ofertei cu pantă pozitivă sau de deplasare a curbei ofertei de-a lungul curbci cererii D. * Dacă modificările preferinţelor nu au legătură cu modificările de preţ. într-adevăr. u n produs al cărui preţ s-a modificat în fiecare săptămână de-a lungul a şase luni. Cu câteva excepţii posibile. începem să suspcctam o greşeală în ipoteza că cererea şi preţul variază invers proporţional unul cu altul. Dacă gusturile s-au schimbat întâmplător în fsecare săptămână. d i r suntem pregătiţi să o a b a r d o n ă m de îndată ce acumulăm o masă d e observaţii conflictuale care n u ar fi avut loc dacă teoria a r fi fost corcctă®. In a doua săptămână există aceeaşi probabilitate. Secţiunea (ii) ilustrează 26 observaţii săptămânale în care preţul produsului s-a modificat (cu venituri şi preţuri ale celorlalte bunuri constante).

Să ne reamintim discuţia despre abilitatea teoriei curbei cererii cu pantă negativă de a explica comportamentul unui grup redus de consumatori. D a c ă un v â n z ă t o r o f e r ă un d i s c o u n t unui cumpărător de diamante bogat. nu putem fi siguri de rezultat. costurile şi tipul de concurenţă de pe anumite pieţe. pentru a aplica teoria p r e ţ u r i l o r unor situaţii reale. cum ar fi taxele. Consumatori ca Rose. In final. dacă cererea pentru produsul X este în relaţie negativă sau pozitivă faţă de preţ. prima alegere va fi în orice caz cea mai probabilă. astfel.o a f i r m a ţ i e probabilistică: . dar ne p u t e m h a z a r d a î n t r . Valoarea ostentativă depinde dc preţul pe care alţii cred că acest cumpărător 1-a plătit. ca infirmă ipoteza potrivit căreia curba c c r e n i are întotdeauna pantă negativă. este posibil ca ea să nu le mai cumpere şi să prefere un alt obiect pentru un comportament ostentativ. curbele ccrerii individuale cu pantă pozitivă tipice câtorva consumatori bogaţi sunt mult mai posibile decât o întreagă curbă de piaţă a cererii cu pantă pozitivă pentru acelaşi produs. crcdcm nu numai că cele mai multe curbe ale cercrii au pante negative.128 creştere a consumului de pâine la ţăranul englez din secolul 19. (De această dată grupul "atipic" este reprezentat de cci câţiva bogaţi). ^ Concluzie Astăzi. aflate în relaţie inversă. prin urmare. c a u i m a r e a creşterii economice. curba c e piaţă a cererii pentru diamante poate şi ea să aibă pantă pozitivă. Ea poate. Când ştim că efectul de venit este pozitiv (elasticitatea cererii în funcţie de venit este mai marc decât zero). Astfel. constatăm că. deoarece acesta este exact tipul dc excepţie rară faţă de situaţia normală care este prezentată dc teoria modernă a indiferenţei pe carc am studiat-o anterior. înseamnă deci că acesta va cumpăra mai puţine? Nu în mod necesar. Când ştim că efectul de venit este negativ (pentru bunuri inferioare). cu cât proporţia cheltuielii totale estimate este mai mică pentru acest produs. cu cât preţurile sunt mai mici. Dar niciodată nu s-a întâlnit o curbă de piaţă cu valoare pozitivă pentru diamante. Rose preţuieşte diamantele pentru că sunt scumpe. Trebuie ca aceste cunoştinţe să prevadă dinainte efectele modificării multor factori. dar într-un mod social acceptabil. Dar modifică această observaţie teoria modernă a cererii? Răspunsul este nu. Să presupunem. Alte excepţii vor decurge din afirmaţii care contrazic pe cele din teoria indiferenţei. că satisfacţia lui Rose depinde nu numai de cantităţile diferitelor produse pe care le consumă. Teoria modernă a cererii realizează predicţii neechivoce. cu atât vor cumpăra mai puţin. principiile economiei ^ să c u m p e r e d :amante nu pentru că preferă diamantele în sine. putem intui cu anticipaţie faptul că relaţia dintre cantitatea cerută şi preţ va fi negativă. ci pentru că doreşte să-şi etaleze bunăstarea c u ostentaţie. dar avem cunoştinţe suficiente şi despre clasticităţile lor. avem asemenea informaţii despre multe produse. deşi cererea poate fi pozitiv asociată preţului publicat. de exemplu. I Cea mai mare parte a dovezilor existente sugerează că dacă trebuie să intuim fără să avem cunoştinţe anterioare. Dacă această observaţii este corectă. subliniem că nu avem cunoştinţe despre efectul de v e n i t . ci şi de preţurile pe care trebuie să le plătească. a v e m n e v o i e de c u n o ş t i n ţ e precise r e f e r i t o a r e la curba cererii. aşa cum se întâmplă pentru multe din produse. au o curbă a ccrcrii cu pantă pozitivă. deoarece. Singurul lucru pe care îl putem spune este că. cu atât va fi mai puţin important efectul de venit şi. De ce? Dacă ne gândim puţin la utilizarea industrială a diamantelor şi la nenumăraţii consumatori cu venit mic care ar cumpăra diamante numai dacă ar fi suficient de ieftine. . în acest capitol. x Teorii a l t e r n a t i v e cu p r i v i r e Ia s u r s e l e satisfacţiei c o n s u m a t o r u l u i Singura excepţie de la legea cererii admisă în teoria indiferenţei se referă la bunurile Giffen. în situaţia deţinerii de informaţii în legătură cu elasticitatea cererii în funcţie d e venit. cu atât este mai probabil să a v e m un rezultat normal al relaţiei preţ-cantitate. de exemplu. dacă preţul lor scade. aceasta poate fi în mod negativ asociată preţului cunoscut numai de cumpărător şi vânzător. Dacă un număr de consumatori acţionează în mod similar. Acesta este un lucru folositor. Deoarece veniturile se modifică continuu.

• Curba cererii consumatorului • Efectul unei schimbări a preţului unui produs. o scădere a preţului duce la un consum mai mare prin efcctul de substituţie şi la un c o n s u m mai m i c prin efectul d e venit. se referă la ceea ce el ar dori să achiziţioneze. Cum reacţionează consumatorul la schimbări • Linia v e n i t . O hartă a curbelor de indiferenţă este un set de curbe de indiferenţă. duce la o curbă convenţională a cererii. în diagrama ale cărei axe reprezintă preţul şi cantitatea. dar nu cu cât. cu atât mai mică va fi marja d e eroare în asemenea prcdicţii. bazate pe lucruri. A x a orizontală m ă s o a r ă can ti tatea. de aceea. C o n s u m a t o r u l va c o n s u m a în m o d normal mai mult din produsul al cărui preţ relativ scade. Din SUMAR Cum ajunge consumatorul la echilibru? • Teoria indiferenţei în consum presupune doar că indivizii pot să îşi ordoneze alegerile lor alternative de consum. In c a z u l e x c e p ţ i o n a l al b u n u l u i G i f f e n . Linia preţ-consum. dar determină şi o pantă pozitivă a curbei cererii.c o n s u m a r a t ă c u m se s c h i m b ă cantitatea c o n s u m a t ă atunci când venitul se schimbă. Linia preţ-consum arată cum se schimbă cantitatea consumată atunci când preţul relativ se schimbă.| PRINCIPIILE economiei 15Î fericire. O singură curbă de indiferenţă arată combinaţii de produse care dau consumatorului satisfacţie egală şi faţă de care el este. toate celelalte preţuri şi venituri fiind constante. preţurile relative fiind constante. • • • • • Critica teoriei cererii • Curbele cererii observate au pante negative. cât şi venitul real. conţine • • • . linia bugetului descrie ceea ce consumatorul poate să achiziţioneze. Curbele de indiferenţă au deci o pantă negativă şi sunt convexe faţă de origine. In timp ce curbele de indiferenţă descriu gusturile consumatorului şi. Fiecare consumator atinge un nivel de echilibru care maximizează satisfacţia sa în punctul în care una din curbele de indiferenţă este tangentă la linia bugetului. Toate aceste excepţii sunt foarte rar observate în practică. deoarece ele presupun că oamenii preţuiesc bunurile în raport cu alte motive decât utilitatea pe care o obţin din consumul lor. a c e l e a ş i i n f o r m a ţ i i c a şi o c u r b ă a c c r e r i : obişnuită. economiştii au acumulai un v o l u m suficient i e mare d e cunoştinţe empirice în d o m e n i u . deşi este o adevărată excepţie de la legea cererii. indiferent. o scăderc a preţului ducând la un consum crescut. Astfel de comportamente tind să se anihileze atâta timp cât indivizii se comportă independent unul faţă de altul. Efectul fiecăreia d i n aceste schimbări ale consumului este măsurat prin efectul de substituţie şi efectul de venit. de aceea. Transferul acestei informaţii preţ-cantitate. în ciuda existenţei uneori a unor c o m p o r t a m e n t e bizare ale unor oameni. Alte excepţii. deoarece atât efectul de substituţie. cu atât mai puţin va dori să renunţe la o parte din primul bun pentru a primi o altă unitate din al doilea. aşa c u m am văzut î n c a p i t o l c l e preccdeme. iar panta liniei bugetului m ă s o a r ă preţul. cât şi efectul d e venit acţionează în aceeaşi direcţie. Cu cât cunoştinţele n o a s t r e sunt mai precisc în legătură cu forma curbei cererii. Pentru un bun inferior. este de a schimba atât preţul relativ. Curbele cererii pentru bunuri normale au pante negative. Bunul Giffen. spunând care combinaţi i sunt preferate celorlalte. cum ar fi atracţia faţă de snobism. nu sunt conforme cu teoria indiferenţei. Ipoteza fundamentală despre gusturi în teoria curbei de indiferenţă este aceea a unei diminuări a ratei marginale de substituţie: cu cât mai puţin are un consumator dintr-un bun şi cu cât mai mult dintr-un alt bun. e f e c t u l n e g a t i v al venitului c o m p e n s e a z ă e f e c t u l d e substituţie. care corelează achiziţiile unui anumit produs cu toate celelalte produse. confirmă teoria indiferenţei.

Care vor fi valorile: (a) preţului relativ al alimentelor. curba de indiferenţă fiind o linie dreaptă. şi apoi împărţim cu p . adică venitul nominal împărţit la preţul lui Y. Care dintre bunurile coşului dumneavoastră dc consum este probabil să aibă cel mai mare efect de venit? Cum va afecta o reducere cu 50% a preţului acestui produs comportamentul dumneavoastră de consum? Este posibilă intersecţia curbelor dc indiferenţă ale unui consumator? Ce s-ar întâmpla dacă s-ar intersecta? Reprezentaţi o diagramă venit-consum pentru un bun inferior.5. scădcm pe p s X din ambele părţi ale egalităţii. respectiv 6£. obţinem din ( A l ) : pxAX + p A Y = AM Aceasta arată că suma oricăror schimbări în valoarea achiziţiilor lui X şi valoarea achiziţiilor lui . bunuri inferioare şi bunuri G iffen PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ (d) costului de oportunitate al îmbrăcămintei măsurat in unităţi de alimente. că un consumator îşi cheltuieşte tot venitul pe aceste două bunuri. PROBLEME DE DISCUTAT 1 Preţurile pentru alimente şi îmbrăcăminte sunt de 2£ şi. Dacă diferenţiem o singură dată în funcţie dc cantităţi. Fie px şi p y preţurile a două bunuri: alimente şi îmbrăcăminte. Pentru a face aceasta. (b) preţului relativ al îmbrăcămintei. Vom demonstra mai întâi că panta liniei de buget. obţinând: Ecuaţia ( A l ) este o ecuaţie liniară dc forma: Y = a-bX (A3) unde a = M/p y şi b = pjp a reprezintă numărul dc unităţi din Y care pot fi achiziţionate prin cheltuirea întregului venit pe bunul Y. Care va fi echilibrul consumatorului în raport cu celc două bunuri? 3 Realizaţi distincţia dintre efectul de venit şi efectul de substituţie. în condiţiile unor preţuri constante. şi panta liniei bugetului Răspunsul unui consumator la schimbări ale preţurilor şi ale veniturilor Dcducerea curbei cererii din curba de indiferenţă Efectul de venit şi efectul de substituţie Bunuri normale. c o n f o r m t e x t u l u i . (c) costului de oportunitate al alimentelor măsurat în unităţi de îmbrăcăminte.128 TEME PENTRU RECAPITULARE • • • • • • • • O curbă a indiferenţei şi o hartă a curbelor dc indiferenţă Panta unei curbe de indiferenţă şi rata marginală de substituţie descrescândă Linia bugetului Preţurile absolute şi preţurile relative. cu pantă negativă. iar X şi Y cantităţile de a l i m e n t e şi î m b r ă c ă m i n t e a c h i z i ţ i o n a t e dc consumator. Considerăm venitul nominal al consumatorului egal cu M. D a c ă p r e s u p u n e m . avem următoarea ecuaţie: P„X + p y Y = M (Al) Rearanjarea acestor termeni generează ecuaţia liniei bugetului aşa cum este prezentată în Figura 7. Astfel. Explicaţi de ce un bun inferior pe anumite porţiuni de venit se comportă ca un bun normal pe alte intervale ale venitului. 4 5 ANEXĂ Algebra liniei bugetului In acest apendice vom utiliza instrumentele algebrice pentru a demonstra afirmaţiile din acest capitol. Panta b depinde dc relaţia dintre px şi p y . costul dc oportunitate şi preţul relativ sunt idcntice. (e) pantei liniei bugetului cu alimentele pe axa orizontală şi îmbrăcămintea pe axa verticală şi (f) pantei liniei bugetului cu cele două bunuri pe axele opuse? 2 Ce informaţie referitoare la gusturile consumatorului ne oferă o curbă dc indiferenţă între două produse. cheltuiala totală este pxX + pyY.

Schimbări procentuale de acccaşi mărime în toate preţurile absolute şi în venitul nominal lasă neafectată linia bugetului. din (A2) este panta liniei bugetului.atunci când preţul scade. Propoziţia 3. termenul a s-a schimbat. atunci a scade. care.atunci când preţul creşte. dacă X< 1. Preţul relativ p%/p în (A2) este termenul pantei. deplasează linia bugetului paralel cu ca însăşi. O modificare a preţurilor relative determină modificarea pantei liniei bugetului. întrucât M nu apare în acel termen. schimbăm în aceeaşi direcţie valoarea lui a din (A3): Aa = AM/p y . astfel. menţinând constante preţurile băneşti. Dacă Â> 1. care arată că dacă venitul nusc schimbă. astfel. &nu va fi afcctat. cu preţurile băneşti (şi. obţinem: în sfârşit.îndepărtând-o de origine . aducându-1 pe 1 de la numitorul la numărătorul termenului constant.x y_(l/A. O schimbare procentuală de aceeaşi mărime în toate preţurile absolute lasă preţurile relative neschimbate. el va deplasa linia bugetului paralel cu ea însăşi. O schimbare în venitul nominal. Propoziţia 5. schimbarea valorii totale a achiziţiilor trebuie să fie zero.AY/AX (M) -AY/AX este schimbarea lui Y pe unitatea de variaţie a lui X. cheltuielile sunt constante. (A2) cu 1: înmulţim M şi ambele preţuri în Prin eliminarea lui X din expresie şi termenul pantei. schimbarea preţului relativ este necesară şi suficientă pentru schimbarea pantei liniei bugetului. Multiplicarea tuturor preţurilor băneşti cu acccaşi con st am ă 1.II PRINCIPIILE ECONOMIEI De vreme ce X d i s p a r e d . Dacă venitul nominal rămâne neschimbat. obţinem: Y = M_PJLX. Demonstraţie. are acelaşi efect asupra liniei bugetului ca şi multiplicarea venitului nominal cu raportul l/X. dar lasă nemodificată panta. Propoziţia 1. Putem acum demonstra cele cinci afirmaţii utilizate în text. Din (A4) acesta este egal cu preţul relativ al lui X. obţinem: P. dar b este neafectat. c o s t u l de oportunitate al lui X măsurat în unităţi de Y: cantitatea de Y sacrificată (câştigată) per unitate de X câştigată (sacrificată). schimbarea lui M deplasează spre interior linia bugetului (AM<0) sau spre exterior (AM>0). Py Py care este din nou ecuaţia (A2). b. însă. preţurile relative) constante. Din ecuaţia de mai sus obţinem: p x /p ( = . a s t f e l .)M P> Py Propoziţia 4. De-a lungul unei linii a bugetului. atunci a creşte. . spre interior-spre origine . obţinem: Y= M Y=: Prin eliminarea lui din termenul pantei. Propoziţia 2. în condiţiile unor venituri băneşti constante. O b ţ i n e m . şi spre exterior . Demonstraţie. deci putem scrie: p A X + p y A Y = 0. în (A2) cu X : înmulţim ambele preţuri băneşti M x Y trebuie să fie egală cu modificarea venitului (întrucât venitul determină valoarea totală a achiziţiilor). Demonstraţie. Demonstraţie. înmulţind cu o constantă X ambele preţuri în(A2). in t:mp ce. n termenul pantei. în (A3). Astfel. Demonstraţie. Dacă schimbăm valoarea Iui M în (A2).

cum ar fi costurile ridicate ale unor anumite input-uri. când toţi factorii de producţie sunt variabili. După ce v o m studia firmele aşa cum le întâlnim în realitate. vom continua să vedem c u m sunt tratate firmele în teoria economică. Apoi introducem conceptele de costuri. ficcarc din ei fiind responsabil personal pentru toate datoriile firmei. Organizare O f i r m ă p o a t e fi o r g a n i z a t ă în una dintre următoarele cinci forme.Capitolul 8 Firme. profit şi vom sublinia rolul-cheie jucat de profit în determ inarea alocării resurselor de către o naţiune. are două tipuri de asociaţi. trebuie să vedem cum variază costurile în raport cu producţia. când producţia se obţine din asocierea unui factor fix şi a unuia variabil. încasări. fiind personal răspunzător pentru tot ceea ce sc pctrcce în firmă. Pentru a determina cantitatea cea mai profitabilă pc care o fimiă o produce şi o oferă pc piaţă. de altfel.t). conform "legii randamentelor descrescătoare". o creştere a output-ului total conducând la o reducere a costului de producţie unitar. In acest capitol şi în următoarele două nc vom ocupa de curba ofertei pentru a înţelege felul în care ea este determinată de comportamentul firmelor. în secţiunea finală vom studia modul în care firmele îşi modifică capacităţile de producţie cu ajutorul cercetării şi dezvoltării. Vom avea în vedere. şi o primă etapă în tratarea unor întrebări cu caracter politic. cum ar fi: este totdeauna în interesul publicului să se încurajczc concurenţa? Consumatorii suferă întotdeauna când industriile sunt monopolizate? Cum de a reuşit OPEC-ul atât de spectaculos să menţină la un nivel ridicat nivelul preţului petrolului în anii '70 şi la începutul anilor' 80 şi de ce a eşuat atât de dramatic la sfârşitul anilor '80 şi '90? începem prin a compara firmele pe carc le întâlnim în lumea reală cu ccle care sunt prezentate în teoria economică. De acestea ne vom ocupa în ultimele trei părţi din accst capitol. cost şi profit în Capitolele 6 şi 7 am folosit curba cererii pentru a înţelege comportamentul consumatorilor. evoluţia pe tennen scurt. în primul rând. care este mai puţin obişnuită dccât o asociere obişnuită. ca răspuns la unele semnale economice. O asociere obişnuită arc doi sau mai mulţi proprietari asociaţi. în al doilea rând. Aici vom acorda atenţie sporită economiilor de scară. Asocierea cu răspundere limitată. Partenerii generali participă la şi sole Irader Firma în practică Când discutăm despre o firmă. O firmă ca proprietate individuală'. Aceste capitole reprezintă. are un singur manager care este şi proprietar. la primă vedere nc punem următoarele întrebări: C u m sunt firmele organizate? Cum sunt finanţate? Care sunt obiectivele lor? * în limba engleză există doi termeni sinonimi carc denumesc această formă de organizare: individualproprictorsliip (n. . FIRMA CA A G E N T DE PRODUCŢIE începem prin a arunca o privire succintă asupra unităţii de bază a producţiei .firma. ne vom ocupa de evoluţiile pe tennen lung.

maşini. unde partenerii generali au responsabilitate totală. t .j Primele cinci tipuri Jc organizare cuprind ceea ce în Capitolul 3 a fost denumit sectorul d c piaţă al cconomici. Al şaselea tip cuprinde scclorul care operează în afara pieţei. spitalele şi medicii sc Finanţare Banii de carc dispune o firmă pentru a-şi desfăşura activitatea constituie capitalul financiar (sau capitalul bănesc) pentru a se face deosebirea de capitalul său real ( capitalul fizic). reprezentând părţile sociale ale acţionarilor (fondurile furnizate de către proprietari) şi fondurile atrase (fonduri împrumutate din afara firmei). O corporaţie publică este acea firmă care îşi desfăşoară activitatea într-o industrie naţionalizată.1. vom deduce din context despre care semn este vorba. Numărul şi importanţa lor a crescut e n o r m în ultimele decenii. Despre existenţa lor se discută mai mult în Caseta 8. deoarece mare parte din capitalul financiar al firmei va fi utilizat pentru a cumpăra bunuri de care firma are nevoie în producţie. agenţii guvernamentale în industria de apărare.t) Termenul de public sc referă la caractcml deschis al firmei de a-şi mări capitalul social prin vânzarea liberă de ac|iuni pentru a nu se confunda cu termenul "public". deşi directorii săi sunt. ) Echivalentul româncsc: societate cu responsabilitate limitată. iar acţionarii. * (n. organizarea şi statutul legal al unei asemenea corporaţii publice sunt asemănătoare cu ale unei societăţi pc acţiuni. Deşi termenul de "capital" care se referă atât la o cantitate de bani. " ( n . dar de regula se afla sub conduccrea unui consiliu desemnat de către stat şi care acţionează mai mult sau mai puţin independent Deşi tipul de proprietate este diferit. carc devin coproprietari în fimiă. unul sau mai mulţi proprietari f u r n i z e a z ă cea m a i m a r e parte din fondurile necesare. Capitalul furnizat de proprietar. Acestea sunt de fapt ccrtificate de proprietate. (în ţările fară servicii medicale naţionalizate. adică "de stat". deşi Naţiunile Unite le-a denumit oficial corporaţii transnaţionale. în Marea Britanic. şi caritate publică. în proprietăţile individuale şi în asociaţii. birouri. SA) au în proprietatea lor multe filiale. In loc de a fi vândută. dacă aceasti doreşte să le cumpcre. proprietarii nu sunt personal responsabili pentru tot ccea ce se faccînnumcle firmei. O societate pe acţiuni obţine fonduri de la coproprietari. cât şi la o cantitate dc bunuri poate genera confuzie. educaţie. oferindu-le în schimb acţiuni (aşa cum sunt denumite). cum ar fi fabrici. iar costurile de producţie sunt suportate din impozitul pe venit (în cazul producţiei guvernamentale) sau donaţii (în cazul producţiei private). Tipurile fundamentale de capital financiar folosite de firmă sunt acţiunile. aceste tipuri de firme sunt denumite sau companii publice' cu responsabilitate limitată. trebuie să adăugăm aici şi Scrviciul Naţional Public dc Sănătate. care nu participă la conducerea firmei. Cele două utilizări nu sunt independente.K PRINCIPIILE ECONOMIEI 1ST comportă ca oricc a l t ă firmă. liste însă în interesul partenerului general să convertească destul de repede fin na la responsabilitate limitată. potrivit legii. în Marea Dritanie. O a şasea metodă de a organiza producţia diferă de toate celclalte prin aceea că producţia nu se vinde. pc când "public" înseamnă că acţiunile sunt comercializate la bursă. conducerea afaceri şi sunt responsabili pcntiutoatc datoriile firmei şi partenerii cu responsjbiHtule limitată. sau simplu companii private cu responsabilitate limitată". Exemple dc accst gen sc găsesc în toate ţările. iar responsabilitatea lor se limitează la suma investită in mod real în f i r m ă O societate pe acţiuni (cenumită corporaţie în Statele Unite) este o firmă cârc.t. spre exemplu. stocuri de materiale şi produse finite. obţinând îneasăn din vânzarea serviciilor lorcăL-e populaţie. multe companii limitate sunt în totalitate deţinute de filiale ale primului tip de companii. în româneşte prin caracter sc poate asimila cu o societate pe acţiuni (SA). Societăţile pe acţiuni care sunt localizate în mai multe ţări sc numesc adesea î n t r e p r i n d e r i multinaţionale. iarccilalţi riscă numai capitalul investit. şosele. "Privat" în acest context înseamnă că acţiunile nu sunt tranzacţionate la nici o bursă de valori. are propria sa identitate. SRL. Ea este deţinută de către stat. Banii revin companiei. cu alte cuvinte multe companii publice cu responsabilitate limitată (n. reprezentat de activele firmei. este furnizată consumatorilor gratis (sau la un preţ nominal). în Marea Britanie. riscă ' Asocierile eu responsabilitate limitată sunt mai ales folosite în firmele dc high-tech. .

TNC-urile deţin o proporţie mare din comerţul străin al multor ţări dezvoltate. menţionează implicit sau cxplicit o b l i g a ţ i a d e a plăti c r e d i t o r u l u i o d o b â n d ă . IOU = I owe you = "eu îţi datorez ţie"). rolul TNC-un'or medi şi mici este important şi în continuă creştere. Aşa cum spun Naţiunile Unite: "aspectul dinamic al creşterii TNC-urilor este unul din cele mai importante canale prin care schimbarea economică este răspândită în lume". 37% sunt în servicii şi 3% sunt în sectorul primar. dar în acelaşi timp obţin şi dreptul de a participa la profitul firmei. ei au oferit bani cu împrumut în schimbul unui contract de împrumut*. barierele comerciale sunt poziţionate pe pieţe mari străine. serviciile financiare. Cele cinci ţări principale in care se află sediile lor ar fi Franţa. Există u n n u m ă r impresionant de asemenea acorduri care în mod colectiv se n u m e s c i n s t r u m e n t e f i n a n c i a r e de î m p r u m u t în lumea afacerilorşi b o n d u r i " în teoria economică. Profitul care se plăteşte acţionarilor ia f o r m a dividendelor. în al doilea rând. In al patrulea rând. produsele devin mult mai sofisticate şi mai diferenţiate. 1988). Numărul lor creşte constant cu fiecare an. câteva din ele fiind discutate în Caseta 8. Modul principal prin care aceste firme obişnuiesc să dezvolte operaţiuni în străinătate a fost investiţia directă străină (FDI). Profitul reinvestit adaugă valoare firmei şi deci ridică şi valoarea de piaţă a a c ţ i u n i l o r existente. Oricum. Astfel de firma sunt numite corporaţii multinaţionale. fie prin achiziţionarea afacerilor existente pe plan local. care au câştigat creşterea angajărilor la salarii care sunt sub standardele mondiale. recent FDI a suferit o cădere dramatică şi alte metode au devenit mult mai frecvente. dar ridicate pentru ţara respectivă. să piardă aceşti bani. In primul rând. înjur de 60% din TNC-uri se ocupă cu producţia. ' (cngl. O m e t o d ă uşoară pentru o firmă deja existentă de a o b ţ i n e capital s u p l i m e n t a r este d e a reţine profitul curent în loc să îl plătească acţionarilor. întâi. marketingul. Cele mai importante dintre acestea sunt joint-ventures cu firme autohtone poziţionate în ţările unde TNC-urile vor să dezvolte o afacere şi înţelegerile licenţiate spre o firmă "autohtonă' care sâ producă un produs local al TNC-ului. ele menţionează obligaţia de a restitui suma împrumutată. " Bond este un termen mai modem şi mai cuprinzător pentru tcmicnu! de "obligaţiune" (n.000 de filiale străine. Sunt multe motive pentru ca o companie sâ transfere o parte din producţie în spatele bazei casă (astfel devenind un TNC) decât să producă totul acasă şi apoi să exporte producţia. mai puţin riscant decât exportarea de la baza de acasă. controlând cam 170. .000 TNC-uri în lume.1 Corporaţii transnaţionale PRINCIPIILE ECONOMIEI 3 Încă din a doua jumătate a secolului conceptul de economie naţională a devenit mai puţin precis. Această globalizare a producţiei a adus beneficii multor ţări mai puţin dezvoltate. iar perioada de timp dintre data emisiunii şi data scadenţei se numeşte t e r m e n . legată de interesul de control a facilităţilor producţiei străine de bunuri. revoluţia computerelor şi comunicaţiile permit "dezintegrarea" producţiei pe o bază globală. ca şi transferul de tehnologii dintre ţări. Finanţarea investiţiei din profit nedistribuit este o sursă i m p o r t a n t ă de finanţare. Componentele oricărui produs sunt adesea fabricate în multe ţări. Germania. întrucât firmele au produs ceea ce li s-a cerut în mai mult de o ţară. In al doilea rând. La începutul anilor '90 existau 37. Regatul Unit şi Statele Unite. el reprezintă capital furnizat d e către proprietari. fie prin construirea unor afaceri noi. E x i s t ă totuşi d o u ă c a r a c t e r i s t i c i comune pentru toate tipurile dc instrumente financiare e m i s e de către firme. unde o prezenţă fizică este necesară pentru a produce un serviciu în orice ţară. cum ar fi sectorul forestier şi mineritul.2. Datorie. poziţionarea producţiei pe pieţe locale mari permite mal multă flexibilitate în răspunsuri la nevoile locale decât poate fi obţinută prin producţia centralizată de "acasă". Japonia. multe TNC-uri sunt amplasate acum în servicii cu dezvoltare rapidă. în al treilea rând. Fiecare are caracteristicile sale.). Creditorii firmei nu sunt proprietari. fiecare componentă fiind făcută acolo unde producţia ei este mai ieftină. 90% din aceste TNC-uri erau stabilite în ţările dezvoltate. ca publicitatea. P e r i o a d a d e t i m p p â n ă la r e s t i t u i r e a datoriei principale se numeşte s c a d e n ţ a d a t o r i e i . managementul public. dar Naţiunile Unite le spun acum oficial Corporaţii transnaţionale (TNC1) TNC-urile promovează competiţia globală.t. 'Materialul este extras din "Transnaţional Corporation" in World Development Trends and Prospects (New York: United Nations. Deşi firmele mari încă domină scena TNC. cum sunt cele ale Statelor Unite şi ale Uniunii Europene.158 — C a s e t a 8.

Costurile pentru tranzacţiile de piaţă sunt evitate. sau serviciul rcspectiv de l a o altă firmă. A c e s t cost. acopcră toată gama de dimensiuni ale firmelor şi de m e t o d e de finanţare de la u n investitor unic care lucrează în propriul garaj. Cele mai multe firme aplică a m b e l e m e t o d e . Firma în teorie In Capitolul 3 a m definit firma ca acca unitate care ia decizii cu privire la producţia şi vânzarea bunurilor şi serviciilor. Firmele există ca o alternativă la o structură perfectă a tranzacţiilor de piaţă. dar se pierd şi avantajele de a cumpăra de pe o piaţă concurenţiali Mai mult. teren. de la proprietăţile individuale la societăţile pe acţiuni. Limita p â n ă la care o f i r m ă îşi rezolvă problem e l e singură sau c u m p ă r ă de la alte firme di f e r i de la o firmă la alta şi se m o d i f i c ă î n timp. cu fonduri atrase d e la o b a n c ă o a r e c a r e . cum ar fi o piesă de schimb sau un anumit scrviciu. D e e x e m p l u . c u m p ă r â n d m u l t e din componentele necesare dc la alte firme şi producând ele însele multe altele. c a f o l o s e ş t e u n principiu de comandă. Este profitul pe care proprietarii îl obţin din acca afacere. Analiza sa se bazează pe conceptul dc cost d e t r a n z a c ţ i e . Dc e x e m p l u . clădiri şi dotări pentru birouri. Costul capitalului împrumutat este reprezentat de dobânda pe care o plăteşte c e l o r care au avansat bani firmei. După c e se d e d u c toate aceste costuri. care în 1991 a primit Premiul Nobel pen:m economie pentru acest r ă s p u n s ş i pentru deschiderea pe care a oferit-o prin aceasta. există tentaţia ca firma să le reducă prin utilizarea m e c a n i s m e l o r interne ale unui sistem de c o m a n d ă în locul tranzacţiilor de piaţă. Piaţa f u n c ţ i o n e a z ă cel m a i b i n e atunci c â n d costurile d e tranzacţie sunt scăzute. denumit amortizare. c e e a ce rămâne reprezintă profitul firmei. c o m a n d ă r e a l i z a r e a p r o d u s u l u i sau serviciului respectiv la parametrii indicaţi. pensiile sau alte plăţi pentru munca folosită. este corect măsurat prin reducerea valorii activelor datorită utilizării lor de către firmă într-o perioadă de timp. Costul muncii folosite în producţic includc salariile. un p r o d u c ă t o r d e a u t o t u r i s m e trebuie să decidă dacă să c u m p e r e o a n u m i t ă piesă c o m p o nentă d e la u n p r o d u c ă t o r i n d e p e n d e n t de piese sau să p r o d u c ă c o m p o n e n t a el însuşi. De c e ? Răsp u n s u l a fost oferit d e e c o n o m i s t u l britanic Ronald Coase. c â n d o firmă cumpără un b u n sau u n serviciu trebuie să identifice piaţa şi apoi să afle ce cantităţi ş i calităţi sc găsesc şi la ce preţuri. clădiri. A c e s t c o n c e p t al firmei include toate tipurile de organizare a afacerilor. In interiorul firmei se practică o economie de comandă. Managerii firmei trebuie tot timpul să se întrebe ce activităţi să rezolve în interiorul firmei şi pentru ce activităţi să apeleze la furnizori externi. până la activităţi de mii de acţionari şi clienţi. ineficienţele sistemului de c o m a n d ă tind să crească în comparaţie cu cficienţa sistemului d e descentralizare a deciziei şi aplicarea unui r e g i m dc piaţă. firmele trebuie să-şi asume costuri pentru folosirea propriului echipament. Costul bunurilor şi serviciilor intermediare acoperă toate inputurile p e care le procură de la firme intermediare. Graniţele firmei Dacă o firmă arc o nevoie specifică. O parte din acesta poate fi redistribuită acţionarilor sub formă de d i v i d e n d e . Dacă investiţia este bine făcută. Toate firmele trebuie să d c c i d ă c â n d să rezolve p r o b l e m e l e " a c a s ă " şi c â n d să apeleze la piaţă. De asemenea. Firmele fac afaceri pentru a obţine profit din producerea sau vânzarea bunurilor şi serviciilor. Poate k ' . Ele trebuie să-şi acopcrc costurile d e producţie. iar restul p o a t e fi reţinut pentru rcinvestire. De asemenea. cum ar fi maşini. p e măsură ce o firmă creşte. Costul inputurilor închiriate acopcră costul pentru orice este închiriat şi nu este proprietatea firmei. Analiza lui C o a s e p e r c c p c firma ca o instituţie care economiseşte de pe urma costurilor de tranzacţic. ca are la dispoziţie două posibilităţi. Acest lucru î n s e a m n ă bani şi un procent de incertitudine.128 PRINCIPIILE S c o p u l firmei ECONOMIEI ^ să f a c ă accst lucru c u r e s u r s e i n t e r n e sau poate c u m p ă r a bunul. adesea pământ. C â n d însă f i t m a decide să rezolve p r o b l e m a " a c a s ă " . accl cost asociat tranzacţiilor de piaţă. C â n d însă ele sunt ridicate. un anume produs. cum ar fi acela de a-şi curăţa pardoseala atelierelor. valoarea firmei creşte şi acest lucru face să crească valoarea acţiunilor proprietarilor firmei.

Cumpărătorul trebuie să fie pregătit să-şi ia împrumutul de la firmă in 60 zile. pot vinde nota de plată. O firmă care a emis un instrument de acest tip de 7% pe 30 de ani. c u m ar fi întreţinerea liftului. acest lucru îi conferă debitorului o dobândă de 50£ într-un an când nota de plată va fi răscurrpărată la 1. o notă de plată care promite să plătească 1. Aceste instrumente au multe denumiri: acţiuni. dar puternice. Acestea sunt folosite de obicei pentru creditele pe termen lung până la 20 sau 30 de ani.000£. firmele mari se pot concentra asupra "competenţele lor fundamentale". Dobânda apare când firma vinde noua notă de plată pe care o emite la un preţ sub cel din data scadentă. ca de altfel şi pe teorii alternative care folosesc factori. Acest lucru este important. In aceste condiţii. f i r m e l e e x e c u t ă mai puţine operaţii i n t e m decât înainte. cu valoarea de restituire de 1. Apoi. deoarece puţini oameni ar dori sâ împrumute bani pentru perioade aşa de lungi dacă până la ziua scadentă nu ar primi nimic înapoi. Sute de . Deci dacă cumpăr o notă de plată de 90 zile de la o firmă şi vreau să-mi iau banii înapoi în 30 zile.2 Tipuri de instrumente de d e b i t ECONOMIEI ^ Instrumentele de datorie pot fi grupate în trei clase principale. costuri şi profituri aşa c u m sunt întrebuinţatc d e economişti. restituindu-se numai valoarea creditulu la scadenţă.128 PRINCIPIILE — Caseta 8. f i e c a r e firmă este Aceste afirmaţii fac posibil ca teoria să ignore organizarea internă a firmei şi structura sa financiară.000£. Firmele mai mici care se specializează în producerea unor servicii unice. c o n s i d e r ă că firma va alege alternativa care va genera cel mai mare profit. fiecare firmă are nevoie de resurse. Astfel. Toate aceste instrumente sunt negociable. revoluţia informaţiilor şi comunicaţiilor centrată p e calculator a redus foarte mult costurile d e tranzacţie asociate m u l t o r activităţi de piaţă. Capitolul 13 discută unele limite ale icoriei care se bazează pe accstc afirmaţii simple. studiază întâi opţiunile pe care le are firma. Al treilea tip de instrument are o zi de restituire fixă. de obicei în ceea ce priveşte plata periodică a dobânzii şi restituirea creditului iniţial. Acestea sunt înţelegeri particulare între firmă şi instituţie. ^ ^ PRODUCŢIE. M o d i f i c ă r i l e de tehnologie alterează avantajele relative ale a c e s t o r d o u ă tipuri de activităţi. Aceasta înseamnă o rată a dobânzii de 5. Pentru aceasta. fie la o dată în viitor. note de plată şi "notes'-urile sunt folosite de obicei pentru creditele pe termen scurt de până la un an. costurile pentru a obţine bunuri şi servicii pe piaţă au s c ă z u t m u l t în c o m p a r a ţ i e c u c o s t u r i l e necesare pentru a le p r o d u c e intem. şi obligaţia de a face plăţi periodice ale dobânzii aşa cum necesită majoritatea creditelor. Ele încheie contracte pentru obţinerea u n o r componente şi servicii. COSTURI Şl PROFIT Producţia Pentru a produce T r e b u i e să d e f i n i m m a i p r e c i s c o n c e p t e l e de producţie. l J Dorinţa de a maximiza profitul justifică toate deciziile luate de firmă. datorii sub forma de credit de la instituţii financiare. obligaţiuni. în al doilea r â n d . întâi. urmărind să obţină cât mai mult profit pentru proprietari.26% pe an (50/950)*100. iar aceste decizii la rândul lor se presupune că nu sunt afectate de particularităţile persoanelor decidente şi de structura organizaţională în care ele funcţionează.000£ împrumută acum banii şi promite să plătească 70£ pe un an timp de 30 ani şi apoi să plătească 1. Ţinte Teoria firmei aşa c u m o studiem în această carte este de inspiraţie neoclasică şi se bazează pe două afirmaţii-cheie. considerată ca o unitate de decizie individuală şi consecventă cu ea însăşi. ceea ce înseamnă că ele pot fi cumpărate şi vândute.000£ într-un an este vândută la un cebitor pentiu 950£. deşi firma trebuie totuşi să decidă în ce măsură apelează la piaţă sau se abţine în cadrul firmei. obligaţiuni fracţionate etc. fie la "cerere". Notele de plată sunt negociabile. Folosind aceste afirmaţii economiştii pot prevedea comportamentul firmei. stabilind cfcctul f i e c ă r e i opţiuni a s u p r a p r o f i t u l u i firmei. Prima. curăţenia în birouri. c u m ar fi organizarea internă şi finanţarea pentru a explica şi prevedea comportamentul firmei. A doua. pot să ofere aceste servicii mai ieftin decât o firmă mare. Ele nu surt purtătoare de plăţi cu dobândă fixă. bunurile şi serviciile pe care le vinde. Prin urmare. de exemplj. toate finncle m a x i m i z e a z ă profitul. D e e x e m p l u . Dacă. contabilitate şi design. aceasta însemnând că oricând instituţia care acordă creditul poate cere restituirea. aşa cum este şi pentnj nota de plată.

Aşa cum arătam în Capitolul 1. curent electric. totul fiind raportat la unitatea de timp \ V ne indică faptul că q este o funcţie de factorii fs. Funcţia de producţie pune în relaţie inputurile şi outputurile. pur şi simplu profit. folosite în producţie. Economiştii folosesc adesea noţiuni diferite pentru costuri şi profituri. întâi. Printre nenumăratele inputuri utilizate în producţia dc autoturisme se numără. cum ar fi muncitorii şi managerii.3 se ocupă de anumite erori care apar adesea când se folosesc metode neadecvate de calcul. cauciuc. Caseta 8. Să spunem că profitul anual din aceasta ar fi de 8%. curentul electric şi tabla de oţel. ••/„. Atunci când acest set larg de costuri este dedus din încasări. atât ca un câştig pur. Calcularea amortismentului însă este o problemă complicată. dar un input pentru firma producătoare de oţel. Acestea se pot grupa în patru mari categorii: (1) inputuri pentru fabrica producătoare de autoturisme. Nu este vorba numai de amortizarea capitalului. o firmă extrage minereu de fier şi îl vinde producătorului de oţel. în utilizarea accstei funcţii. fj. şi descrie o relaţie tehnologică între inputurile pe care o firmă le foloseşte şi outputurile pe care le produce.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ unde q reprezintă cantitatca dc output dintr-un bun sau s e r v i c i u . şi / . şi (4) inputuri furnizate de fabrici şi maşini în procesul dc producere a autoturismelor. sau pentru a nu exista ambiguităţi. Acestea apar ca inputuri numai pentru că stadiile dc producţie sunt împărţite între diferite firme. ci spunem că rata producţiei a crescut în fiecare lună de la 100 de unităţi la 101 unităţi. De exemplu. Minereul de fier este un produs intermediar. bunurile şi serviciile produse de alte firme se numesc produse intermediare. "profitul" care rezultă reprezintă câştigul celui care deţine capitalul. de exemplu. De exemplu. un output pentru firma de minerit./«. dar şi ca o primă pentru risc. Atunci când toate costurile sunt în mod corect deduse. contabili. El este clar un cost de oportunitate. care este practic lipsită dc risc. cum ar fi bujiile. ci şi de o estimare a ccca ce capitalul ar fi putut câştiga în cea mai bună alternativă. să-şi plaseze banii la bancă şi să câştige 8%. asemenea inputuri sunt ulilizate în p r o d u c ţ i a specifică a unui bun denumit generic şi outpui. Proprietarul capitalului ar fi putut să cumpere o obligaţiune guvernamentală (bond). toată producţia ulterioară le poate considera factori de producţie. Componentele primei clase. cum ar fi pământul. . . (2) inputuri furnizate direct de natură. Care este costul de oportunitate al capitalului financiar propriu imobilizat în firmă? Răspunsul sc poate da în două părţi. Ei adaugă costul de oportunitate al capitalului proprietarului la costurile firmei. (3) inputuri furnizate direct de oameni. acestea se exprimă prin atâtea unităţi într-o anumită perioadă de timp. vopsitori de maşini. când spunem că producţia creştc de la 1001a 101 unităţi. 0) Costuri şi profit Funcţia de producţie spccifică cantitatea de output carc se poate obţine cu o anumită cantitate de inputuri. este bine să ne reamintim că producţia este un flux. r e p r e z i n t ă c a n t i t ă ţ l c diferitelor inputuri. bujii. efortul fizic şi mental denumit muncă. Am văzut că firmele ajung la ceea ce ele dcnumesc profit din vânzarea outputului sau după ce au dedus toate costurile aferente inputurilor folosite. mecanici. locul unde este amplasată firma. dcoarece firma ar putea să-şi oprească activitatea. dar care sunt outputuri pentru alte firme. Această sumă se numeşte câştig pur sau randamentul capitalului în condiţii lipsite de risc. Dacă produsele intermediare sunt privite ca resurse. cum ar fi solul şi materiile prime denumite pământ-. nu spunem că această lună se produc 100 dc unităţi şi o unitate luna viitoare. şi fabrici. tabla de oţel. trebuie să ne întrebăm ce s-ar fi putut obţine dacă această sumă de bani ar fi fost împrumutată altcuiva fără nici un fel de risc. macaragii şi manageri. Funcţia de producţic se poate scrie: q = Y(f. în ' Pentru anumite clarificări în această expresie puteţi apela la Capitolul 2. c e e a ce r ă m â n e e s t e p r o f i t u l e c o n o m i c sau profitul pur. carc o determină. ele reprezintă daruri ale naturii. inclusiv amortizarea propriului capital. maşini şi alte clemente ajutătoare producţiei denumite capital.

Dacă piaţa ar fi evaluat maşina la 11 000£ (în loc de 9. proprietara unei firme mici. firma foloseşte costul istoric al deprecierii de 10. firma constată că preţul produsului realizat a scăzut neaşteptat. Prin urmare.000£. (Observaţi că Tabelul 8.000£. Conform acestor calcule.000£ pe an. ar putea să renunţe la activitatea sa şi să împrumute banii unei firme expuse aceluiaşi risc.000£. costul total al producţiei devine 35. Dacă însă după un an valoarea de piaţă a maşinii este de 9. firma trebuie să renunţe la producţia acestui bun. Ce ar trebui sâ facă firma? Dacă în calculul costurilor. Pentru calcul. costul lor de oportunitate fiind zero. De ce costurile istorice sunt lipsite de relevanţă Contabilii utilizează adesea.000£). Dar această concluzie nu este corectă. reprezentând un an din durata de funcţionare. In continuare.162 PRINCIPIILE ECONOMIEI { C a s e t a 8. Răspunsul este că una din alternativele ei este să cumpere o maşină veche de un an.000£ anual. (Dacă. atunci amortizarea anuală va fi de 10. iar întreaga operaţiune curentă indică un câştig de peste 4. deoarece dacă firma nu ar fi ales să folosească ea acest a v a n t a j . în unele situaţii.000£ în primul an? tn definitiv ea nu intenţionează să-şi vândă maşina timp de şase ani.000£. ea a plătit 3. Maşinile au durata normată de funcţionare de 10 ani. iar contabilul firmei calculează amortizarea acestor maşini la 10. aceasta înseamnă câ folosirea maşinii timp de un an a costat-o 3.000£ pentru a folosi maşina în primul an de funcţionare. reprezintă un cost. Toate accstea comportă un cost de oportunitate pentru firmă în procesul de producţie (chiar dacă au fost dobândite în mod gratuit). se porneşte do la preţul iniţial al activului estimăndu-se durata de funcţionare a acestuia.000£ şi durata de funcţionare este de şase ari.000£ anual. Imediat după achiziţie. ar câştiga cu 4. Maşinile nu au alte alternative de a fi folosite.000£.000£. Clara estimează costuri anuale de 2. d e n u m i t e costuri variabile.000£. Clara. Astfel." continuare. pe care să o utJizeze timp de cinci ani. ar f i putut să îl vândă sau să îl închirieze altora. firma înregistrează pierderi anuale de 6.1 împarte costurile firmei în costuri care v a r i a z ă în f u n c ţ i e d e o u t p u t . De ce ar fi dispusă Clara să înregistreze o amortizare anuală de 3. firma trebuie să adauge la costurilc sale şi acest avantaj. Să mai adăugăm la aceasta 6%. în calculele amortizării. şi cele care nu variază în f u n c ţ i e de producţie.000£ pe an. aceasta este situaţia in care ea se află după un an de zile. Întrucât aceste metode folosesc adesea unele aproximări ce se dovedesc utile. iar valoarea lor de reciclare este zero.000£ pe care intenţionează să o folosească timp de şase ani în scopul afacerilor şi apoi să renunţe la ea. unde riscul ar fi egal cu cel al firmei în cauză. Acest procent se numeşte primă de risc şi. lată două exemple de posibile erori: Exemplul 1. după un an.COO£. Odată achiziţionate.1 şi 8. Tizer. c u m ar fi Guineness. Amortizarea anuală se calculează înmulţind costul iniţial al activului cu o fracţiune. Ambele exemple demonstrează următoarea maximă importantă: "Costurile istorice n-ar trebui să aibă influenţă în luarea deciziei asupra a ce este cel mai profitabil să faci.000£ anual. costul celorlalte Inputuri este de 25. firma nu va mai cumpăra maşinile.000£ mai puţin decât în situaţia în care ar fi continuat producţia). O firmă tocmai a achiziţionat un lot de maşini în valoare de 100. conform calculelor iniţiale. Triumph sau Player. să presupunem că f m n a deţine un patent valoros sau o locaţie extrem de căutată. astfel că producţia poate fi vândută acum cu 29. metoda costului istoric.000£. de a s e m e n e a . Tabelele 8. dacă un activ fix costă 60.3 Măsurarea amortizării. achiziţionează o maşină de 12.2 compară conceptele de costuri şi profituri aşa cum sunt utilizate în practică de cătrc firme şi în teorie de către economişti. Astfel. devine profitabilă utilizarea acestora. denumite costuri fixe. în situaţia în care firma anticipează reducerea de preţ. Să presupunem câ atunci când maşinile sunt folosite pentru obţinerea producţiei firmei. amortizarea reală ar fi fost de numai 1. atâta vreme cât generează venituri mai mari decât costurile totale. sâ genereze sume diferite de cele calculate conform principiilor corecte. sau produce un produs de marcă. într-adevăr. ele pot. costul total al producţiei este de numai 25.000£. câştigând astfel 14% ( 8 % câştig p u r şi 6 % p r i m ă de risc). în speranţa evitării pierderilor. . firma nu ar mai produce bunuri. costul utilizării acestora este zero. faţă de pierderea anterioară de 6. Exemplul 2. D a c ă firma nu se aşteaptă să câştige atât de mult din operaţiile sale.0(X)£. întrucât maşinile nu pot fi folosite în alte alternative. Spre exemplu. Bineînţeles.000£ anual. în locul celor 35. se poate pune problema ce poate câştiga firma în plus faţă de accastă sumă de bani dacă ar î m p r u m u t a banii altei firme. o deosebire care va fi discutată în detaliu în acest capitol). Fie câ îi place sau nu. în condiţiile unor venituri de 29.

Este unul din aceste c o n c e p t e mai b u n decât c e l ă l a l t ? N u . A s t f e l . c o s t u l lor a r a t ă c â t d e m u l t a c e s t e r e s u r s e a r p r o d u c e Tabelul 8. £200. D a c ă . prin scăderea costului de oportunitate a capitalului din conceptul de profit al finnei. aşa cum este acesta calculat de către firmă.000 100. a t u n c i p r o p r i e t a r i i l o r v o r d o r i s ă le o r i e n t e z e s p r e acele întrebuinţări alternative. T r e b u i e î n s ă s ă s e c o n f o r m e z e şi s i s t e m u l u i d e i m p o z i t a r e c a r e d e f i n e ş t e p r o f i t u l în t e r m e n i p r o p r i i . Firmele consideră acesta ca reprezentând "prolît". Această tcnninologie alternativă denumeşte costul de oportunitate al capitalului drept profit normaL Orice exces al încasărilor peste profitul normal se numeşte profil supra normal.000 5C. Această distincţie va fi analizată detaliat ulterior). Tabelul oferă o variantă simplificaţi a declaraţiei de profit şi pierdere utilizată in practica contabilă. . (Observaţi cele două categorii de cost: costuri variabile. C â n d resursele sunt evaluate după principiul costului d e oportunitate.0C0 Vemt din vânzări t.0C0 50. Economiştii deduc L din acest profit costul de oportunitate al capitalului ' propriu (şi orice alt avantaj special de care dispune firma şi care se poate vinde pe piaţă) pentru a ajunge la conceptul de profit pur sau profit economic.000 600. e c o n o m i ş t i i s u n t i n t e r e s a ţ i d e m o d u l în c a r e p r o f i t u l a f e c t e a z ă a l o c a r e a r e s u r s e l o r .000 10. trebuie dedus din definiţia contabilă a profitului costul de oportunitate al capitalului câştigul obţinut la o investiţie lipsită de risc plus alte prime de risc.OOO 60. Ceea ce firmele denumesc profit este câştigul de pe urma capitalului proprietarului.0C0 250.000 -40. î n t r .ooo.000 d a c ă a r fi u t i l i z a t e î n c e a m a i b u n ă a l t e r n a t i v ă . şi costuri fixe.II PRINCIPIILE ECONOMIEI D e o a r e c e este vorba d e d o u ă c o n c e p t e diferite. Rezultatul obţinut este profitul pur. c u s e n s u l a t o t c e e a c e d e p ă ş e ş t e c o s t u l de o p o r t u n i t a t e al c a p i t a l u l u i ( c â ş t i g u l n e t şi f ă r ă risc plus prima de risc)J. I F In funcţionarea unui sistem de piaţă liber profitul şl pierderile joacă un rol crucial de semnalare. mai puţin în teoriile avansate. p r o p r i e t a r i i f a c t o r i l o r de producţie vor dori să orienteze resursele spre acea i n d u s t r i e .000 90. firmele s u f e r ă p i e r d e r i e c o n o m i c e şi c â t c v a s a u t o a t e r e s u r s e l e industriei s u n t m a i b i n e e v a l u a t e în a l t e î n t r e b u i n ţ ă r i . D a c ă încasările tuturor firmelor dintr-o industrie depăşesc c o s t u l d e o p o r t u n i t a t e . economiştii fac ca profiturile negative sau pozitive să semnaleze intrarea sau ieşirea resurselor în industria respcctivă. D i n c o n t r ă .2 Calculul profitului p u r Profitul calculat de firmă Costul de oportunitate aI capitalului Venit pur la capitalul firmei Primă de risc Profit pur (economic) £ 150. Men|ionăm acest lucru aici pentru că poate să se întâlnească şi în alte lucrări.000 Contul de profit şi pierdere ilustrează profilul. Profitul pur obţinut într-o industrie este semnalul că resursele se p o t deplasa spre a c e a industrie. Definiţia economistului dată profitului exclude costul de oportunitate al capitalului. Tabelul 8.000 -100. care se modifică odată cu nivelul producţiei. economiştii folosesc t e r m e n u l d e p r o f i t p u r s a u p r o f i t c c o n o m i c .ooot Atunci când există posibilitatea unei confuzii. C e e a ce f i r m e l e d e n u m e s c profituri reprezintă de fapt randamentul capitalului investit d e proprietar. iar definiţia pe care ei o d a u s e r v e ş t e cel m a i bine acestui scop4. independente de producţie. Profitul este calculat ca diferenţă dintre veniturile totale încasate de firmă şi cheltuielile sale totale. a r fi bine să e x i s t e şi d o i t e r m e n i c a r e s ă le identi ftce. Pentru a ajunge la definiţia economistului dată profitului.000 300. ' De notat că activitatea care maximizează un conccpt al profitului îl maximizează şi pe cclălalt. Singura diferenţă este că.1 Contul d e profit şi p i e r d e r e al C o m p a n i e i XYZ (31 d e c e m b r i e 1S99) Chelluiali Costuri variabile Salarii Materiale Altele Cost variabil total Costuri fixe Rentă Salarii manageriale Dobândă la împrumuturi Amortizare Cost fix total Costuri totale Profit Venit 150.o altă i n d u s t r i e .000 850. f i r m e l e d i n a c e a i n d u s t r i e ar î n c a s a p r o f i t p u r . d e o a r e c e c â ş t i g u l p o t e n ţ i a l a r fi m a i m a r c a c o l o decât în î n t r e b u i n ţ ă r i l e a l t e r n a t i v e ale r e s u r s e l o r . Profitul şi alocarea resurselor. L u m e a a f a c e r i l o r e s t e i n t e r e s a t ă de c â ş t i g u l p e c a r e î l a u p r o p r i e t a r i i ş i c a u t ă să îl m a x i m i z e z e şi a c e s t a e s t e c e e a c e ei c o n s i d e r ă profit. ' O terminologie alternativă evită confuzia potenţială care provine din folosirea aceluiaşi termen care să se refere Ia două lucruri diferite.

în continuarea capitolului. notat cu simbolul K. Poate modifica factorul L extrem de repede. C: n = R . simbolizată cu L \ al doilea este capitalul. sau chiar oferta de muncă salariată calificată. în continuare. Inputurile care pot fi modificate pc termen scurt sunt denumite factori variabili. în capitolele care urmează vom avea în vedere modul cum încasările variază odată cu producţia. lucru pe care îl vom face în Capitolul 13.puturilc. măsurate în cicluri de ore de funcţionare a maşinilor şi fabricii. Primul set de decizii se poate adopta pe termen scurt. Costurile şi încasărilc sunt în continuare combinate pentru a determina echilibrul aferent maximizării profitului pentru firme care acţionează în structuri diferite de piaţă. Să presupunem că o firmă doreşte să îşi mărească nivelul producţici. De exemplu. o creştere . Aceasta este diferenţa dintre încasările pc care fiecare firmă le obţine din v ânzarea producţici sale. Pare a fi o rută destul de lungă pentru a ajunge la teoria ofertei. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ ^ Volumul producţiei care maximizează profitul Pentru a dezvolta o teorie a ccrerii este nevoie să determinăm nivelul producţici carc va maximiza profitul firmei şi pe care îl notăm cu p. de data aceasta legând pe K şi L de q. impozitele. R. (rom. depinde de ceea ce se întâmplă cu încasările şi costurile. dar poate fi în egală măsură pământul sau serviciile de management. în acest capitol. Ceea ce contcază este faptul ' Litera L = (cngl. considerăm un exemplu foarte simplu al obţinerii unui produs oarecare. iar al treilea pe termen foarte lung. Primul este munca. Accasta înseamnă că ignorăm pământul şi alte inputuri intermediare. Acestea sunt (1) cum se poate folosi optim fabrica şi dotarea sa existentă (2) ce noi fabrici. COSTURILE PE TERMEN SCURT C o n c e p t u l de t e r m e n scurt este definit ca perioada de timp în care unii factori. pe măsură ce producţia variază. unde este nevoie de trei sau patru ani pentru a construi o nouă centrală clcctrică.C. Doar acolo unde există profit economic zero nu există nici un stimulent ca resursele să sc deplaseze dinspre sau spre o industrie. subvenţiile. Pentru a înţelege ideea că factorii se pot modifica cu viteze diferite. nu pot fi modificaţi. Teoria care decurgc de aici poate fi utilizată pentru a estima efectele modificărilor unor factori cum ar fi cererea. Simbolul y reprezintă relaţia dintre inputuri şi outputuri. vom dezvolta o teorie a modului în care costurile inputurilor variază în raport cu nivelul producţiei. Astfel. şi costul p>entru a produce acel nivel al producţiei.).K). că cel puţin un factor semnificativ este fix. şi ne ocupăm de o versiune simplificată a funcţiei de producţie prezentată anterior în acest capitol: q = V(L.) muncă (n. al doilea pe termen lung. facem abstracţie de natura mai complicată a deciziilor reale şi considerăm că fiecare firmă adoptă tipuri distincte de decizii. (2) unde q cantitatea sau outputul în perioada de timp. în industria energiei clectrice. începem cu ir. ceea ce se întâmplă cu profitul.) labour. Cel mai bine ne putem concentra asupra unor factori esenţiali ocupându-ne doar de două inputuri.128 Pierderile sunt semnalul că resursele pot fi deplasate In mod profitabil în altă parte. L este munca folosită în producţie şi K reprezintă unităţile de capital folosite. dar pentru factorul K. Această teorie este valabilă pentru toate firmele. Firma nu poate să modifice toţi factorii săi cu aceeaşi uşurinţă.t. dar rezultatul pozitiv este acela că p u t e m înţelege şi evalua o mare parte din comportamentul economic. Conceptul de termen scurt nu are aceeaşi durată în toate industriile. şi într-adevăr este. are nevoie de mai mult timp. Pentru accasta. trebuie să îşi mărească nivelul inputurilor cu unul sau niai mulţi factori de producţie. în mod uzual factorul fix este elementul capital (cum ar fi fabrica şi echipamentul). costurile. echipamente şi proccse tehnologice să alegem în cadrul tehnologiei existente şi (3) ce se poate face pentru a încuraja dezvoltarea unei noi tehnologii. denumiţi factori ficşi.

Pe măsura sporirii cantităţii utilízale de forţă de muncă. din Tabelul 8. Produsul (producţia) mediu (AP) reprezintă produsul total p e r unitatea de factor variabil.815 Produs mediu (3) 43 80 • 117 150 175 192 196 192 184 175 165 155 Prodjs margina! (*) 43 117 191 249 275 • 277 220 164 120 94 65 45 Variaţii pe termen scurt ale unui input Pe termen scurt s u n t e m preocupaţi de ceea ce se î n t â m p l ă cu p r o d u c ţ i a şi costurile a f e r e n t e . p r o d u s u l total se va modifica. adică o rată a modificării producţiei asociată cu o modificarediscretăa inputului. mai mult din factorul variabil. pe m ă s u r ă ce se foloseşte mai mult sau mai puţin din factorul variabil. Punctul în care produsul mediu atinge n i v e l u l m a x i m se n u m e ş t e punctul randamentelor medii descrescătoare. în exemplul nostru. Studenţii obişnuiţi cu calculul elementar vor recunoaşte produsul marginal ca derivată parţială a produsului total cu referire la factorul variabil. Tabelul 8.3 P r o d u c ţ i a t o t a l ă . cu excepţia unuia. în exemplul nostru. m e d i e şi m a r g i n a l ă p e t e r m e n s c u r t Cantitate Forţă de muncă (1) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 • 11 12 : 155 neprevăzută a ccrcrii trebuie s i fie soluţionată cu capitalul existent timp de mai mulţi ani.3. spre exemplu.3. D c a s e m e n e a . munca: :mM 1. El este influenţat de condiţiile tehnologice. viteza cu care echipamentul este p r o d u s şi instalat. Produsul marginal este ilustrat între rânduri. Această variaţie este ilustrată în coloana (2). In tabel. pe măsură cc se foloseşte ! Strict vorbind. un m a g a z i n care vinde maşini poate obţine echipament nou î n c â t e v a săptămâni şi astfel conceptul de t e r m e n scurt este într-adevăr relativ scurt.3 arată trei modalităţi în care producţia variază în funcţie de cantitatea de factor variabil. deoarece unei cantităţi d e factori ficşi i sc asociază mai mult sau mai puţin din factorul variabil.^PRINCIPIILE ECONOMIEI T a b e l u l 8. .3. Produs total (2) 43 160 351 600 875 1.372 1. iar AL m o d i f i c a r e a factorului m u n c ă care a generat variaţia TP. La celălalt capăt al eşalonului.860 Relaţia producţie-modificarea cantităţii factorului variabil poate fiprivită din trei perspective. Observ aţi că. Figura 8.536 1. Produsul ( p r o d u c ţ i a ) total ( T P ) reprezintă cantitatea totală produsă într-o perioadă de timp dc către toţi factorii d e p r o d u c ţ i e pe care firma îi foloseşte. ( F o r m a curbci va fi discutată în curând). MP = Produsul mediu este evidenţiat în coloana (3) a Tabelului 8. p o a t e fi influenţat într-o oarecare măsură dc preţul pe care firma doreşte să-1 plătească pentru a-şi mări rapid capacitatea. presupunem că factorul fix este capitalul şi munca este factorul variabil. 5 ^ AL unde ATP reprezintă m o d i f i c a r e a produsului total. Ca o etapă preliminară. Firma noastră începe activitatea cu o cantitate de c a p i t a l fix d u p ă c a r e a d a u g ă cantităţi variabile din factorul muncă.656 1. In funcţia de producţie simplificată prezentată anterior. deoarece arc în vedere modificări în nivelul producţiei în funcţie de gradul ocupării forţei de muncă.750 1. sunt m e n ţ i n u t e c o n s t a n t e . Produsul (producţia) m a r g i n a l ( M P ) exprimă modificarea produsului total care rezultă din utilizarea unei unităti în plus (sau minus) din factorul variabil. Produsul marginal se referă la rata spre care produsul tinde să varieze. Dacă toate inputurilc. trebuie să definim anumiţi termeni. Tabelul 8. Produsul mediu (coloana 3) se deduce prin divizarea produsului total (coloana 2) la necesarul dc forţă dc muncă (coloana 1). Capitalul este presupus fix la nivelul de 10 unităţi. produsul mediu întâi creşte şi apoi scade. l(i) indică grafic a c c s t e valori.152 1. textul defineşte ceea cc se numeşte "produs incremental". Valorile produsului marginal sunt prezentate în coloana (4). pe măsură ce un input variază pentru un anumit output. rata producţiei totale va creşte. produsul marginal ajunge la valori m a x i m e între L = 5 şi L = 6. după cum se observ ă în coloana (2). produsul mediu atinge un punct de m a x i m c â n d sunt folosite 7 unităţi d e m u n c ă .

Observaţi întâi că produsul marginal (MP) atinge valorile m a x i m e la u n nivel inferior al inputul L în c o m p a r a ţ i e cu p r o d u s u l m e d i u (AP) şi în al doilea r â n d M P = A P c â n d A P atinge valori maxime. atunci vom avea o altă combinaţie de valori pentru produsul mediu. . Dacă nu ar exista legea randamentelor descrescătoare. în acest caz. î n final. Totuşi. în ţările sărace. D a c ă p r o d u s u l marginal al unui număr mai mare de muncitori care lucrează cu cantităţi fixe de capital ar fi constant. legea randamentelor d e s c r e s c ă t o a r e e s t e c o n s i s t e n t ă cu curbele c o n t i n u u d e s c r e s c ă t o a r e ale p r o d u s u l u i mediu şi marginal (secţiunea i) sau cu curbcle (TP şi M P ) iniţial în coborâre şi ulterior descrescătoare (sccţiunca ii). o creştere a populaţiei pe fondul unei agriculturi dc subzistenţă într-o ţară săracă aduce inevitabil cu sine o scădere a nivelului dc trai. 6 Relaţia dintre curba produsului marginal şi mediu. 14 în loc de 10 unităţi aşa c u m este cazul nostru. Legea randamentelor descrescătoare C o n s i d e r ă m de data aceasta variaţiile d e o u t p u t c a r e rezultă din c o m b i n a r e a u n o r cantităţi diferite din factorul variabil cu o anumită cantitate de factor fix.2 (ii) curba M P intersectează curba A P în punctul maxim al accsteia * Aeest lucru nu s-a întâmplat în lume dcoarecc progresele tehnologice au mărit productivitatea în agricultură mai repede decât creşterea populaţiei. este de reţinut că Tabelul 8. r a n d a m e n t e l e d e s c r e s c ă t o a r e înseamnă un declin inexorabil în produsul marginal al fiecărui muncitor s u p l i m e n t a r . Pentru ei o creştere a populaţiei în combinaţie cu legea randamentelor descrescătoare înseamnă o scădere a outputului pe persoană şi. mediu şi marginal vor fi mai mari.1 sunt construite pornind de la premisa c ă e x i s t ă o c a n t i t a t e d a t ă d e f a c t o r fix. Astfel. factorul fix limitează cantitatea dc output suplimentar care se poate obţine prin creşterea cantităţii de factor variabil. dacă nu există o c o n t i n u ă îmbunătăţire a tehnicilor de producţie.3 şi curbcle din Figura 8.1 (ii) indică curbele produsului marginal şi m e d i u construite în funcţic de datele din Tabelul 8. asemenea procedee nu trebuie utilizate. Cel de al doilea caz apare atunci când este imposibil să sc folosească factorul fix în m o d eficient doar cu o cantitate mică d e factor variabil ( c u m ar fi.2. de asemenea. proporţia în care cei doi factori sunt utilizaţi variază. fermierii trăiesc din ccea ce produc ei înşişi şi folosesc tehnici relativ statice. Figura 8. în multe ţări sărace. spre Intuiţia ne spune că în situaţia produsului marginal descrescător. k * Legea randamentelor descrescătoare se numeşte. V o m p r e z e n t a în continuare în detaliu accste relaţii. Observaţi că în Figura 8. Aceste variaţii f o r m e a z ă subiectul ipotezei celebre denumită legea randamentelor descrescătoare. pe m ă s u r ă ce r a p o r t ă m o populaţie în creştere la o o f e r t ă de p ă m â n t fixă. D a r în realitate.000 de acri). deoarece prevede consecinţele variaţiei proporţiilor în care sunt utilizaţi factorii de producţie. C â n d cantitatea de capital ar fi. Nivelul producţiei u n d e produsul marginal atinge valori maxime sc numeşte punctul randamentelor marginale descrescătoare. Prin optica ipotezei randamentelor descrescătoare. atunci ea p o a t e să producă mai mult şi produsul său total.128 d u p ă care începe să scadă. ar putea să nu aibă resurse suficiente dc hrană. prin urmare. Observaţi că atunci când se c o m b i n ă diferite cantităţi de factor muncă cu o cantitate fixă de capital. d e o a r e c c m a i d e v r e m e sau mai târziu produsul marginal şi mediu al fiecărui muncitor suplimentar vor scădea. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ exemplu. o persoană care încearcă să lucrezc o ferrnă de 1. atunci resursele de hrană ale unei ţări ar putea să crească proporţional cu populaţia doar prin menţinerea aceluiaşi n u m ă r d e lucrători în ferme. A ş a c u m sc v e d e în Figura 8. mărirea factorului variabil lacc posibilă o mai bună diviziune a muncii aşa încât adăugând încă o unitate dc factor variabi I toate unităţile devin mai productive decât în situaţia anterioară. t Legea randamentelor descrescătoare afirmă că in situaţia în care cantităţi tot mai mari dintr-un factor variabil sunt combinate cu anumite cantităţi de factor fix în cele din urmă produsul marginal şi mediu al factorului variabil vor scădea. şi "legea proporţiilor variabile". nu ar trebui să existe temerea cu privire la creşterea rapidă a populaţiei care. scăderea nivelului de trai. total şi marginal. . Motivul este că dacă o anumită cantitate specifică de m u n c ă arc mai mult capital cu care s ă o p e r e z e .3. să zicem.

apoi cu o rată descrescătoare. de regulă. Prin ' Accst lucru este uşor de dovedit de către cci care au cunoştinţe de matematică. medii . C o s t u l total este alcătuit din două c o m p o n e n t e . se n u m e s c c o s t u r i v a r i a b i l e . nu arc nici o importanţă dacă curba produsului marginal creşte sau scade. D e o c a m d a t ă . ilustrată în secţiunea (ii): la început crescătoare. AP = q(n)n şi MP^q'(n). Variaţii pe termen scurt ale costului Să vedem c u m variază producţia în raport de modificarea inputurilor pe termen scurt. O condiţie necesară pentru valoarea maximă a curbei AP este ca prima sa derivată [nq'(n) -Q(n)]/n i să fie egală cu zero. La punctul de maxim al productivităţii medii. T o a t e a c e l e costuri care variază pozitiv în raport c u producţia.3.s e p e m ă s u r ă c e p r o d u c ţ i a s c a d e . atunci producţia obţinută d e fiecare muncitor în plus trebuie să fie mai m a r e decât producţia m e d i e a muncitorilor existenţi. deoarccc m u n c a este factorul variabil al producţiei. ele v o r fi a c e l e a ş i . Această evoluţie determină variaţia curbelor medii şi marginale. Bunul-simţ al acestei relaţii este cel care ne spune că dacă u n muncitor suplimentar trebuie să ridice produsul mediu al fiecărui muncitor în parte. din urmă. i n d i f e r e n t d a c ă producţia este d e o unitate sau de u n m i l i o n de unităţi.1 Curbele producţiei totale. aceste forme particulare. a v e m în v e d e r e acele firme care nu pot i n f l u e n ţ a preţurile factorilor de producţic p e care îi folosesc. în secţiunea (i). N u contează dacă contribuţia sa la producţie este mai mare sau mai mică decât contribuţia muncitorului anterior angajat. C o s t u l t o t a l (TC) e s t e c o s t u l t o t a l n e c e s a r producerii oricărui output.i marginale Curbele producţiei loiale (TP). he—— . c r e s c â n d p e m ă s u r ă c e p r o d u c ţ i a c r e ş t e şi r e d u c â n d u . unde semnul prim indică prima derivată şi n este cantitatea factorului variabil folosit. Ceea ce contează este faptul că participarea sa la producţie să depăşească nivelul mediu al tuturor muncitorilor angajaţi înaintea lui. la început cu o rală crescătoare. Aceste costuri sunt adesea d e n u m i t e costuri inevitabile s a u costuri "în plus". p e m ă s u r a modificării p r o d u c ţ i e i . Dacă egalăm cu zero.167 e m E 4 6 8 10 12 Cantitate tortă de muncâ (i) Produs total 0 2 4 S 8 10 Cantitate forţă de muncă 12 (ii) Produs mediu şi marginal Figura 8. adică MP = AP. producţiei medii (AP) şi marginale (MP) au. ulterior descrescătoare. curba producţiei totale creşte în mod constant. Este important să înţelegem de ce. Reprezentarea curbelor are la bază datele din Tabelul 8. adăugăm q(nyn ! ambii membri şi înmulţim cu n obţinem q'(n) = q(n)n. în e x e m p l u l de faţă. Să d e f i n i m c o n c e p t e l e de cost care sunt strâns legate de conceptele de produs p e care le-am analizat anterior. C o s t u r i l e fixe sunt acele costuri care nu variază. Deoarece A P creşte sau scade în funcţie de poziţia M P deasupra sau dedesubtul său. evaluarea corectă a acestor inputuri p u t e m să aflăm modul în care outputul firmei este corelat cu costul de producţie. atunci M P trebuie să fie egal cu A P în punctul de maxim al curbei A P 7 . C u r b a produsului mediu creşte atâta t i m p cât curba produsului marginal este deasupra sa. costuri totale fixe (TFC) şi costuri totale variabile (TVC). aceasta este egală cu productivitatea marginală (MP « AP). Definiţiile noaste sunt TP = q(n).

4. ATC este format din costuri fixe medii (AFC) şi costuri variabile medii (AVC) similar situaţiei costurilor totale. Aceste trei categorii de costuri sunt doar diferite posibilităţi de a aborda un singur fenomen şi sunt matematic corelate 9 . Am dedus datele din Tabelul 8.3(ii) curbcle costurilor marginale şi medii derivate din Tabelul 8. Accastă problemă nu se pune când variabilele marginale sunt definite ca derivate. legea permite o evoluţie crescătoare a productivităţii medii şi marginale. iar Figura 8. împărţim creşterea costului când numărul de inputuri de muncă creşte la creşterea outputului. dar care pot fi evitate prin inchidcrca unei părţi a finnei. iar preţul unitar al capitalului de 10£. costul mediu fix (TFC/q) este în relaţie inversă cu producţia. Costurile variabile sunt adesea denumite şi costuri directe sau costuri evitabile. de la un anumit nivel al producţiei. Dc exemplu.3 să considerăm că preţul unitar al muncii este de 20£. şi o rcduccrc ulterioară a acestora.2 C u r b e alternative ale producţiei medii şi marginale Conform legii randamentelor descrescătoare.4. productivitatea medie şi marginală se vor reduce.4 prezentăm costurilc calculate pentru accste valori. pe când costul marginal este derivata de grad unu a costului total faţă dc input.4 şi definiţiile costurilor date mai sus). ceea ce am denumit costuri fixe pot constitui două grupe. Aceasta ne conduce spre valorile crescute ale costuri lor pe unitatea de output pentru segmentul respectiv dc producţie.3 şi 8.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI Cantitate forţă de muncă (i) MP şi AP se reduc pentru toate valorile producţei ¡ii) MP şi AP cresc. Prima grupă acoperă acclc costuri care nu pot fi evitate atâta timp cât firma există. cum ar fi costurile datoriei firmei. costul total mediu este costul total împărţit la output. ' Matematic.3(i) ilustrează curbele costurilor totale. Costul mediu total (ATC) sau costul unitar este costul total al realizării oricărui nivel al producţiei împărţit Ia numărul de unităţi produse. Pentru a ilustra accste relaţii. Al doilea grup acoperă acele costuri care nu variază în gama valorilor pozitive. Dacă nu. situaţie ilustrată în secţiunea (ii). Pentru a calcula costul marginal. (Este important să înţelegeţi de unde provin aceste cifre 10 . după care se reduc Figura 8. este modificarea costului total atunci când producţia creşte de la nouă la zece unităţi pe perioadă. Figura 8. Curbele costului pe t e r m e n scurt Relaţiile subliniate mai sus sunt mai uşor înţelese dacă le reprezentăm grafic sub forma curbelor costurilor. de exemplu. pe baza datelor din Tabelul 8. iar costul fix marginal ' Această împărţire a costurilor este suficientă pentru o abordare iniţială. . Ultimul termen este folosit deoarece costurile pot fi evitate prin neutilizarea factorului variabil 8 . Variaţia costurilor în raport de producţie Deoarece costurile totale fixe (TFC) nu variază în raport cu outputul. Costul marginal pentru a zecea unitate. urmăriţi din nou Tabelele 8. C o s t u l m a r g i n a l (MC) reprezintă creşterea costului total ca urmare a măririi producţiei cu o unitate. lăsând unităţile de muncă să varieze cu câte o unitate. cum ar fi salariile managerilor si personalului dc supraveghere.3 şi 8. La un studiu mai detaliat al firmei este nevoie să sc aprofundeze această clasificare. situaţie ilustrată în secţiunea (i). Legea randamentelor descrescătoare poate să implicc o reducere continuă a productivităţii medii şi marginale. 10 Accasta este o problemă asociată exemplului nostru numeric care nu a fost discutat până acum. De asemenea. pentru fiecare nivel pozitiv al producţiei. costul muncii va fi un cost variabil. In tabelul 8.

073 0. (8) ' Modificarea în coloana (5) de la un rând Ia altul .860 Cest total Variabil (TVC) (5) £20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 I Total (TC) (61 £120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 320 340 Fix (AFC) (7) £2." _ . creşterea costurilor va fi de 0.372 1.625 0.109 0. •Col.791 0.121 0. Costul marginal este calculat raportând creşterea costurilor la creşterea producţici.465 0.080 0.750 1.456 0. Costul marginal (coloana 10) este ilustrat între liniile corespunzătoare costului total. când produsul mediu pe muncitor este maxim.171 0.250 0.060 0. este zero. nu are nici o importanţă dacă curba costului marginal în sine crcşte sau scade.171 0. Dimpotrivă. In condiţiile u n u i capital f i x şi a variaţiei cantităţii utilizate d e forţă d e muncă Input Capital Muncă (1) 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 (2) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Output (Q) (3) 43 160 351 600 875 1.183 Relaţia dintre costuri şi rata producţiei poate f i ilustrată în câteva modalităţi alternative. pe măsură ce producţia creştc.054 Cosi mediu Variabil (AVC) (8) £0.104 0. Dacă producţia creşte mai mult decât costurilc variabile totale.167 0.213 0. Spre exemplu. după care va creşte. Programul costurilor este ilustrat pornind de la curbele producţiei din Tabelul 8. costul variabil mediu este minim. costul marginal (MC) de 0.169 0. (6) + col.326 0. curba ATC are panta negativă atâta timp cât curba costului marginal se află sub ea. Observaţi cum curbelc costului marginal intersectează curbele ATC şi A V C în punctele de minim ale acestuia. (3) 7 »Col.175 0.08£ reprezintă o creştere a costurilor de 20£ (de Ia 160£ la 180£) raportată la o creştere a producţiei de 249 unităţi (de Ia 351 la 600). (3) .656 1.536 1.114 0.129 Cost marginal IMC) (10) £0.176 0.114 0. • Col. (7) + col.122 0.3. aşa cum veţi vedea în curând.3.285 0.167 0.104 0. în condiţiile unui preţ al capitalului de 1 Of/buc şi al muncii de 20£/buc. costul marginal poate creşte sau se poate reduce.072 0. dcoarecc pentru a produce mai mult este nevoie de o cantitate mai marc din factorul variabil.815 • 1. costurile variabile medii vor scădca.300 0.col.152 1. Cu preţuri fixe ale factorilor.08£ pe unitate de produs. deoarece are în vedere modificări în nivelul producţiei raportate la modificările producţiei care au generat aceste costuri.055 0. (4) V coi.105 0. curba costului variabil mediu atinge un minim.Tabel 8. In construcţia graficului. pe măsura utilizării unei unităţi suplimentare din factorul de producţie muncă. Costul variabil mediu este deci fie în relaţie pozitivă. 100 100 Total (ATC) (9) £2.465 0.114 0. (5) +col. Bunul-simţ este cel care ne conduce la ideea că fiecare nou muncitor adaugă a c e e a ş i s u m ă c o s t u l u i .5. Costurile variabile marginale sunt întotdeauna pozitive şi indică faptul că întotdeauna producţia suplimentară ocazionează costuri suplimentare.875 0. Un cost marginal de 0.073 0.065 0.modificarea corespunzătoare în coloana (3). dar o cantitate diferită la output.091 0.4 Variaţia costurilor.057 0.102 0. (3). dacă producţia totală creşte mai lent dccât cresc costurile.133 0.169 0. dar.308 0. D e exemplu. iar când outputul p e .08£ va fi reprezentat la un nivel al producţiei de 475. fie negativă cu producţia.171 0.191 0. Aceasta înseamnă că la o creştere a producţiei de la 351 la 600 (ca urmare a creşterii utilizării forţei de muncă de la 3 la 4).444 Fix (TFC) (4) £100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 . Acesta este încă un exemplu al relaţiei (discutate mai sus) între curba marginală şi cea medie. costurile variabile medii vor creşte. costul variabil este în relaţie pozitivă cu producţia.087 0. In Figura 8. pe măsură cc producţia creşte.228 0. costurile marginale trebuie reprezentate la jumătatea intervalului pentru care se calculează.

p u n d e costului total m e d i u m i n i m pe t e r m e n scurt este adesea numită c a p a c i t a t e . Costul variabil mediu (AVC) şi costul mediu total (ATC) se reduc. Cu alte cuvinte costurile variabile medii sunt egale cu preţul factorului variabil raportat la produsul mediu al factorului variabil. în acest capacitatea nu este o limită superioară a ceea ce p o a t e fi p r o d u s . de regulă. după care cresc odată cu creşterea producţiei. Prin urmare: AVC = ( L w ) / ( A P L ) = w/AP. AVC trebuie să fie minimă. este diferită pentru fiecare cantitate de factor fix. dar TVC = L w. iar când AP este maximă. de curbe ale costului pe termen Curba costului pe termen scurt arată c u m variază costurile cu producţia pentru o anumită c a n t i t a t e d i n f a c t o r u l fix . pe termen scurt. O f a b r i c ă m i c ă c a r e p r o d u c e p i u l i ţ e şi ş u r u b u r i v a avea propria sa curbă a costurilor pe termen " Acest fapt este uşor demonstrat algcbric.30 J 1 l\ 3 o «-1 160 1 1\ ( 120 80 40 0 300 600 TFC \ - MC f / ATC y X 3 0 20 010 V \ l\ 900 1200 1500 1 800 2100 Output 0 Î00 600 \ AfC 1 ' 1 500 1200 1500 1800 2100 Output (i) Curbele costurilor totale (ji) C u r b e | e costunlor medii şi marginale Figura 8.3 Curbele costului total. costul p e unitatea de output trebuie s ă s c a d ă şi i n v e r s . Definiţia capacităţii. dar (2) productivitatea m e d i e în cele din urmă se va reduce suficient de repede pentru a determina creşterea costului m e d i u " .128 P R I N C I P I I L E j TC 280 240 200 ECONOMIEI ^ 1 r y f 0. la început cu rate descrescătoare. . Costul fix mediu (AFC) se reduce odată cu creşterea producţiei. a ş a c u m p u t e ţ i o b s e r v a şi d i n Tabelul 8. adică un nivel al producţiei de 1. apoi cu rate crescătoare. O familie scurt. în acest e x e m p l u . 5 3 6 şi 1 . d a r se p o t o b ţ i n e şi p r o d u c ţ i i s u p e r i o a r e . Costul variabil total şi costul total (TC = TVC + TFC) sunt funcţii crescătoare în raport de producţie. C u r b a A V C pe t e r m e n scurt este adesea în f o r m ă d e U. urmează că ÂVC şi AP variază inves proporţional unul cu cclălalt. capacitatea de p r o d u c ţ i e e s t e î n t r e 1 . Curba costului. Producţia "capacitate" corespunde minimului costului total mediu. Prin definiţie AVC = TVC/q.500.4.4. O firmă c a r e v a p r o d u c e peste sa va producc o asemenea cantitate pentru care c o s t u r i l e m e d i i u n i t a r e sunt m a i m a r i d e c â t u n m i n i m posibil. Deoarece w este constant. k ' Legea randamentelor descrescătoare presupune în cele din urmă costuri marginale şi costuri variabile medii crescătoare. 6 5 6 d e u n i t ă ţ i . Producţia care coressens.10 TVC / OM OSO 5 O. aceste forme particulare.40 'c Z I O 0. O firmă c a r e p r o d u c e sub capacitatea sa v a a v e a u n o u t p u t m a i capacitatea m i c decât cel pentru care costul total m e d i u este m i n i m . Costul fix total nu variază odată cu modificarea producţiei. intersectând curbele costului variabil mediu şi total mediu în punctele de minim ale acestora. Singurele simboluri noi folosite aici sunt wcare reprezintă preţul unei unităţi de muncă şi semnul de înmulţire. costului mediu (AC) şi marginal (MC) au. Reprezentarea curbelor are la bază datele din Tabelul 8. A c e s t fapt rcflectă ipotezele: (1) productivitatea medie creşte atunci când producţia este mică. mediu şi marginal Curbele costului total (TC). şi q = AP L (deoarece AP = q/L). Costul marginal (MC) se comportă similar.să s p u n e m o a n u m i t ă dimensiune a k J firmei. m u n c i t o r creşte. Curbele costurilor totale din secţiunea (i) generează curbele costurilor medii şi costului marginal din secţiunea (ii).

pe termen lung trebuie să aleagă metoda eficient economic şi. Această schimbare a firmei de !a ^ COSTURILE PE TERMEN LUNG Pe termen scurt. o firmă trebuie să fie eficientă şi e c o n o m i c . e a trebuie să î n l o c u i a s c ă u n f a c t o r cu alt factor. firma trebuie să aleagă natura şi volumul echipamentelor.II PRINCIPIILE ECONOMIEI o d i m e n s i u n e la alta este u r a pe termen lung. există produce la cel mai scăzut cost posibil. în aşa fel încât producţia să r ă m â n ă constartă. C u alte cuvinte. deoarece firma trebuie să anticipeze metodele dc producţie cele mai eficiente. D e a s e m e n e a . există posibilitatea substituirii factorilor pentru a reduce costurile. atunci când costurile în forţa de muncă şi m a t e r i e p r i m ă se v o r fi s c h i m b a t cu siguranţă. scurt. în timp ce costurile totale să scadă. firma va evita posibila incficienţă tehnică. un singur m o d de a realiza o anumită producţie. Prin a c e a s t ă decizie. nu numai astăzi. condiţia necesară pentru m i n i m i z a r e a costului este: MP k _ MP. Eficienţa tehnică nu este suficientă. (3) ^ Maximizarea profitului şi minimizarea costului Orice firmă care caută să îşi maximizeze profiturile k ' Ori de câte ori cei doi membri ai ecuaţiei (3) sunt inegali. cu un singur input variabil. exislă doar o singură posibilitate tehnică de a o obţine. pe aceea care generează un v o l u m dat al producţiei la cel mai scăzut cost posibil. D e e x e m p l u . atunci ea va înlocui un tip dc curbă cu celălalt. Această dorinţa dc maximizare a profitului sc numeşte m i n i m i z a r e a c o s t u l u i . respectiv. D c aceea. . dacă o liră suplimentară cheltuită pentru factorul muncă produce mai mult decât o liră s u p l i m e n t a r ă cheltuită pentru capital. deciziile sunt riscante deoarece firma trebuie să estimeze care va fi nivelul de producţie dorit. acca metodă prin care se Pentru a v e d e a d c c e această e c u a ţ i e t r e b u i e satisfăcută pentru a minimiza costurile de producţie. atunci firma poate reduce costurile prin a cheltui mai puţin pentru capital şi mai mult pentru muncă. ceea ce î n s e a m n ă să folosească mai mult decât este necesar din toate inputurile. O a s e m e n e a substituire care determină creşterea profitului este întotdeauna posibilă ori dc câte ori produsul marginal al unui factor pentru care se cheltuieşte o liră este m a i m a r e decât produsul marginal al altui factor pentru care se cheltuieşte tot o liră. D i n toate alternativele pc care le are. Industria căreia îi aparţine este una în creştere sau în declin? Noile produse vor fi capabile să le facă mai puţin utile pe cele existente aşa cum reiese din ultimele vânzări? Alegerea combinaţiei de factori Dacă este posibil să se înlocuiască un factor c u altul. ca dc altfel şi dimensiunea forţei de muncă. O f a b r i c ă de talie mijlocie şi u n a mare vor avea fiecare propriile lor curbe. Firma nu şi-a minimizat costurile dacă aceste două mărimi nu sunt egale. L pentru m u n c ă şi p p e n t r u preţul u n e i unităţi de factor. Astfel. pe termen lung. De aceea trebuie să aleagă din mai multe opţiuni tehnice eficiente. Firma trebuie să decidă şi nivelul producţiei şi asupra modului în care doreşte să obţină accastă producţie. o firmă care doreşte m a x i m i z a r e a profitului va alege cel mai puţin costisitor m o d c u putinţă dc a produce un anumit nivel de producţie. Vom studia în continuare m o d u l in care curbele costului pc termen scurt p e n t r u Firme d e d i f e r i t e d i m e n s i u n i intră în relaţie unele cu altele. atunci firma nu va folosi cea mai ieftină c o m b i n a ţ i e de factori. toţi factorii de input pot fi variabili. prin ajustarea inputului variabil până când se obţine producţia dorită. Deciziile pe termen lung sunt riscante. D a c ă firma mică îşi extinde activitatea. Dacă folosim simbolul K pentru capital. odată ce o firmă a stabilit nivelul producţiei. Dimpotrivă. pe termen lung. dar şi pentru mulţi ani în viitor.

în funcţie de preţul de piaţă al acestora. firma nu poate reduce costurile prin înlocuirea capitalului cu m u n c a şi i n v e r s . membrul drept al ecuaţiei fiind 4. D a c ă raportul este 4. este acum doar dc două ori mai s c u m p . atunci va m e r i t a ca firma să treacă la o metodă care foloseşte mai multă muncă şi mai puţin capital. Substituind m u n c a cu c a p i t a l u l .50£. produsul marginal al muncii c r e ş t e . că produsul marginal al capitalului este 20 şi că preţul lui este d e 2£. Astfel. 0 0 0 / 1 0 0 ) . produsul marginal al capitalului scade.m u n c ă . aceasta înseamnă că o unitate suplimentară de capital va adăuga la producţie de 4 ori mai mult decât o unitate suplimentară de muncă. să p r e s u p u n e m o creştere a costului cu forţa de muncă şi o reducere a costului cu capitalul. . Să p r e s u p u n e m a c u m că r a p o r t u l d i n m e m b r u l drept este 2. Să p r e s u p u n e m că produsul marginal al muncii este 32 şi că preţul său este dc 8£. Aceasta arc loc atunci c â n d produsul marginal pentru o liră cheltuită cu ficcarc factor de producţie este acelaşi ( e c u a ţ i a 3) s a u în m o d s i m i l a r . pe c â n d ultima liră chcltuită pentru muncă adaugă numai 4 unităţi la output. 4. Când ajunge la u n raport egal cu 2. producţia r ă m â n e neschimbată. astfel încât membrul stâng al ecuaţiei e s t e 10.50£ mai puţin pentru muncă şi cheltuind o liră în plus p e n t r u c a p i t a l . firma nu trebuie să mai facă nici o substituţie. firma poate să m e n ţ i n ă nivelul producţiei şi să reducă costurilc folosind 2. Raportul dintre preţul capitalului şi preţul muncii din membrul drept al ecuaţiei exprimă costul unei unităţi suplimentare de capital comparativ cu costul unei unităţi suplimentare de muncă. Atunci merită ca firma să treacă de la metoda care foloseşte mai mult capital la cea care foloseşte mai multă muncă.m u n c ă este de 10. Să presupunem. în acest caz. şi pe m ă s u r ă ce se foloseşte mai puţină muncă.000 ( 1 . de asemenea. C e a mai ieftină metodă de a p r o d u c e orice nivel a producţiei este aceea de a folosi mai 13 Argumentele din acest paragraf pleacă de la idcca c i produsul marginal nu se schimbă când cheltuiala se schimbă cu o cantitate mică. 0 0 0 . Dacă însă raportul din dreapta este 6 (sau orice alt n u m ă r mai mare dc 4). Această substituţie se măsoară prin schimbarea raportului c a p i t a l . de exemplu. de asemenea. Capitalul care este de 4 ori mai productiv decât munca.000£ capital pentru fiecare muncitor. firma va substitui munca prin capital. c â n d r a p o r t u l produselor m a r g i n a l e ale factorilor este egal cu raportul preţurilor lor (ecuaţia 4). raportul c a p i t a l . raportul MPI/MPL scade. Astfel. pe măsură ce se foloseşte mai mult capital. dacă firma foloseşte un milion dc lire capital şi angajează 100 de muncitori. d e o a r e c e legea r a n d a m e n t e l o r d e s c r e s c ă t o a r e ne s p u n e că. Dcci poziţia iniţială nu minimizează costul 1 2 . c a r c d c fapt înseamnă cantitatea de capital care revine pe muncitor. Cât dc departe poate merge o firmă în a realiza această substituţie? Există o limită. Raportul produsului marginal este egal cu raportul preţurilor. A s t f e l . E c h i l i b r u l firmei p e t e r m e n l u n g Firma a j u n g e la echilibrul raportului capitalm u n c ă atunci c â n d nu există posibilitatea unei substituţii pentru reducerea costului. iar costul se poate reduce cu 1. D a c ă raportul este. ultima liră chcltuită pentru capital contribuic cu 10 unităţi la output. Principiul substituţiei Să presupunem că o firmă îndeplineşte condiţia dc minimizare a costului aşa c u m indică ecuaţiile (3) şi (4).128 PRINCIPIILE să c o n s i d e r a m situaţia în c a r e ecuaţia nu este satisfăcută. Ecuaţia (4) arată modul în care firma poate să k modifice acei factori pe care îi controlează (cantităţile f de factori folosiţi şi deci şi produsul lor marginal). indicând astfel că există 10. Având în vedere minimizarea costului şi înmulţind ecuaţia (3) cu pK/ MPobţinem: MP k PK ECONOMIEI ^ A m văzut că atunci când raportul M P / M P ^ s i z mai mare decât raportul p/pL. MPL~PL Raportul produsului marginal din membrul stâng al ecuaţiei c o m p a r ă contribuţia ultimei unităţi de capital şi a ultimei unităţi de muncă la producţia totală.

Acest fapt motivează firmele să folosească mai puţin din acel factor.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ denţi şi vor face acest luciu prin reacţiile lor deminimizarea costurilor ca reacţie la modificările preţurilor inputur. va dispune de pământ scump şi forţă de muncă ieftină. va fi mai adecvată o metodă de producţie mai puţin mecanizată. Cablarea. un producător poate folosi echipament foarte elaborat pentru a economisi astfel forţa de muncă. Se va folosi relativ mai mult din factorii mai ieftni şi relativ mai puţin din factorii mai scumpi. Când alt factor sc găseşte din abundenţă în economie. Caseta 8. . salariile muncitorilor din construcţii au crescut semnificativ. Nu este nevoie ca firmele să cunoască rarităţile relative ale diferiţilor factori. unde forţa de muncă este superior calificată şi foarte scumpă. punerea instalaţiilor. Cei care sunt însă mulţumiţi cu o discuţie intuitivă. Firmele de produse agricole vor avea tendinţa de a economisi teren. Analiza foloseşte conceptul de izocuantă. modificări determinate de variabile relative ale rarităţii factorilor din economie. o metodă de construire care utilizează metode standardizate. chinezii sunt în urmă pentru că folosesc metode demult abandonate în vest din cauza ineficientei lor pierd din vedere importanţa eficienţei economice. In Europa. preţul său va tinde să scadă. ) Acesta este principiul substituţiei şi decurge din afirmaţia potrivit căreia firma tinde întotdeauna să îşi minimizeze costurile.lor. In schimb.4 Importanţa la scară economică a principiului substituţiei Pe pieţele libere preţurile relative reflectă deficitele relative (în relaţie cu cererea) ale diferiţilor factori de producţie. preţul său va tinde să crească. o ţară mică. puţină muncă şi mai mult capitaldccât a fost necesar pentru a produce acelaşi output înainte de schimbarea preţului. De exemplu.4. Firmele care produc bunuri agricole vor tinde să folosească din plin pământul ieftin şi să economisească forţa de muncă care este scumpă. deoarece pune în relaţie modul în care reacţionează firmele la modificările relative ale preţurilor factorilor. izolarea şi zugrăvirea acestor module standardizate sunt în întregime realizate în fabrică. firmele vor tinde să substituie factorii rari prin factori abun— Curbele costului pe termen lung Când toţi factorii de producţie sunt variabili. care consideră că. Metodele de producţie se modifică dacă se modifică preţurile relative ale factorilor. Firmele care au ca obiectiv maximizarea profitului şi răspund la preţurile relative vor fi stimulate să folosească mai mult acei factori cu care ţara este înzestrată din plin şi să folosească mai puţin acei factori care se găsesc în cantităţi mici. Cea mai mare parte a activităţii din fabrică este executată de maşini şi de muncitorii de pe linia de asamblare ale căror salarii constituie doar jumătate din cele ale muncitorilor constructori de pe şantier. nu vom fi surprinşi să constatăm că metodele de fabricare a aceluiaşi produs diferă în diverse ţări. prezintă semnificaţia largă a principiului substituţiei. Inginerul occidental. Acestea sunt exemple ale sistemului de preţuri care operează ca mecanism de control automat. Nici o firmă individuală nu trebuie să se îngrijoreze de surplusurile şi deficitele de pe piaţa factorilor de producţie. Drept răspuns constructorii de case au trecut de la construcţia pe şantier la desfăşurarea activităţilor la fabrică. Prin urmare. care sunt deficitari. Astfel. iar nivelul salariilor va fi ridicat deoarece forţa de muncă este oferită într-o cantitate redusă. Cei care doresc să studieze analiza formală a subiectului pot consulta anexa. având o populaţie numeroasă. date fiind Caseta 8. Când un factor devine mai rar în economic. Firmele Individuale care nu privesc niciodată dincolo de profiturile proprii ajung să economisească acei factori care sunt deficitari la nivel naţional. Principiul substituţiei joacă un rol central în alocarea resurselor. comparativ cu cele ale muncitorilor din fabrici şi cu costul maşinilor. în China. într-o ţară cu un teritoriu vast şi cu puţină populaţie preţul pământului va fi scăzut. Cât timp preţurile relative ale factorilor reflectă rarităţi relative. întrucât acestea se reflectă în preţurile relative de piaţă. In ultimele decenii. există cel puţin o metodă de producţie mai puţin costisitoare pentru fiecare nivel al producţiei. prin utilizarea unei forţe de muncă numeroase pe unitate de teren. pe cănd o izocuantă arată toate combinaţiile de factori de producţie care îi permit firmei obţinerea aceluiaşi output. Factorii abundenţi au preţuri relativ mici în comparaţie cu preţurile factorilor. care este echivalentul curbclor de izocuantă din teoria consumatorului: o curbă de indiferenţă indică toate combinaţiile de produse care îi oferă consumatorului acceaşi satisfacţie. p>ot parcurge textul. Anexa acestui capitol oferă o analiză formală a alegerilor firmei in cc priveşte proporţiile factori lor şi substituirea factorilor c a răspuns la modificările relative ale preţurilor factorilor. unde forţa de muncă este abundentă şi ieftină.

Pe tot parcursul producţiei de la nivelul zero la qm. Să observăm curba LRAC din Figura 8. există doar o curbă a costului pc termen lung (LRAC). La nivelul producţiei firma realizează cel mai redus cost mediu de producţie. Să presupunem că o firmă producând la nivelul E0 doreşte să mărească producţia până la nivelul q. este nevoie de o ajustare a tuturor inputurilor.4 prezintă o asemenea curbă. ceea ce poate presupune construcţia unei clădiri suplimentare sau a unei fabrici mai complicate. dacă acest cost este exprimat drept cantitatc per unitate de output. . tot astfel se întâmplă şi cu curba LRAC. Pentru a separa aceste două efecte considerăm că toate preţurile inputurilor rămân constante. în sensul că punctele situate sub aceasta nu pot fi atinse. Deoarece toate costurile inputurilor sunt variabile pe temien lung. şi astfel poate fi realizat nivelul de cost c. este posibilă construcţia unei uzine care să genereze în condiţiile unui cost optim cantitatea q.. aşa cum am procedat pentru analiza pe termen scurt. Pentru a ne deplasa dintr-un punct de pe LRAC la un alt punct. în al doilea rând. Cel mai redus cost pentru a produce cantitatea ^ este c 0 . situat peste c r Pe temien lung. Această curbă este adesea descrisă ca fiind în formă de "U". deşi studiile empirice sugerează că adesea are forma unei "farfurii". pe măsură ce producţia firmei se extinde. In acelaşi m o d în care curbele costurilor pc termen scurt sunt determinate cu ajutorul funcţiei de producţie care descrie relaţia între inputuri şi outputuri. în acest segment al producţiei se considcră că firma care are costuri descrescătoare se bucură de r a n d a m e n t e crescătoare.4. există un cost minim posibil pentru ficcare nivel al producţiei.128 anumite preţuri ale factorilor. Când această metodă este ilustrată cu ajutorul unui grafic. motiv pentru care va fi obligată să producă la nivelul de cost c . Figura 8. şi cele care nu pot fi realizate. rezultatul se numeşte curba costului mediu p e t e r m e n l u n g (LRAC). nu este nevoie să faccm distincţia între costuri variabile medii (AVC) şi costuri medii fixe (AFC). date fiind tehnologia şi preţurile factorilor de producţie. asemenea economii de scară vor fi obţinute numai după ce a trecut suficient timp pentru a permite schimbări în toţi factorii de input). ceea ce înseamnă situarea punctului E0 pe curba costului mediu pe termen lung. preţurile inputurilor se pot modifica. Pe termen scurt nu va putea modifica volumul tuturor factorilor utilizaţi. firma înregistrează costuri medii pe termen lung descrescătoare: o expansiune a producţiei permite o reducere a costului unitar.4 C u r b a costului mediu pe termen lung Curba costului mediu pe termen lung (LRAC) reprezintă frontiera dintre nivelurile costului ce pot f i realizate fi cele care nu pot fi realizate. Ea reprezintă un fel de "graniţă". pentru orice nivel al preţurilor inputurilor. toţi factorii fiind trataţi ca variabili. Astfel. o reducere a costurilor medii pe temien mediu trebuie să apară deoarece producţia creşte mai mult decât proporţional cu inputurile. Se consideră că tehnologiile cu această proprietate generează economii de scară. se modifică şi costul mediu. Pe termen lung. (Desigur. relaţia între inputuri şi outputuri se poate schimba.. Forma curbei costului m e d i u pe t e r m e n lung Pc măsură ce firma îşi modifică producţia. atunci obţinem costul mediu pe temien lung necesar pentru a produce fiecare nivel de output. Costurile descrescătoare. când producţia creşte. Diferenţa este că în derivarea curbei LRAC nu există factori ficşi. iar punctele de deasupra curbei sunt accesibilc doar dacă trece suficient de mult timp până se ajustează inputurile. k | PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Curba LRAC aste o graniţă inlre nivelurile costului care sunt acces bile cu o anumită tehnologie şi anumite preţuri ale factorilor. Acesta este un fenomen extrem de i de cost ce pot fi realizate LRAC < > i o <7o i i <Jt i i tm Niveluri de cost ce nu pot fi realizate Producţia pe unitate de timp Figura 8. din două motive distincte. Primul. Amintiţi-vă că preţurile factorilor sunt constante doar la un moment dat. Această curbă a costului este determinată de tehnologia curentă folosită în industrie şi de preţurile factorilor de producţie.

producţia. producţia firmei trebuie să crească proporţional mai puţin decât creşterea inputurilor. Pe măsură ce scara de operare creşte. iar containerul va adăposti 8 m 1 de gaz sau lichid (2m * 2 m < 2m). Când dimensiunea containerului creşte. Firma este interesată de dimensiunea spaţiului de depozitare. deoarece intervin prea multe niveluri intermediare între persoana din vârful ierarhiei şi muncitorii din hală. Astfel. crescând cantitatea de metal din pereţii containerului de 4 ori vom constata cum capacitatea sa creşte de 8 ori. Există trei surse importante de economii de scară: relaţiile geometrice. Se spune că o firmă în această situaţie înregistrează randamente constante. Randamente descrescătoare înseamnă că firma înregistrează dezeconomii de scară. va fi însoţită de o creştere a costurilor medii unitare. capacitatea de înmagazinare care este determinată de volumul său creşte mai repede decât suprafaţa totală a containerului. Astfel. Un exemplu similar este cel al unui cuptor de topit metal. Aceste dezeconomii sunt însoţite de dificultăţi de management şi control a unei întreprinderi. De asemenea. supravegherea adecvată devine dificilă. de aceca firmele înregistrează întâi economii de scară. Costurile crescătoare. important. costurile unitare pe termen lung ale firmei sunt în creştere. Producţia este denumită scara minimă de eficienţă şi se defineşte ca fiind nivelul cel mai scăzut al producţiei corespunzător căruia toate economiile de scaii sunt exploatate. chiar şi după ce a trecut suficient timp pentru a se produce toate ajustările. Există însă şi o altă posibilitate Curba LRAC poate avea o porţiune plată de-o parte şi de alia a punctului qm. O mărire a producţiei. O sursă importantă a economiilor de scară se găseşte în geometria lumii noastre tridimensionale.4 costul mediu pe termen lung scade pâră când producţia ajunge la după care va creşte. iar mai devreme sau mai târziu problemele de planificare şi coordonare se pot înmulţi cu mult mai mult decât creşterea dimensiunii întreprinderii. pe măsura creşterii dimensiunii firmei.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Costurile unice. consideraţi un container cubic cu laturi din metal de I m. Măriţi ficcare latură cu 2m şi va fi nevoie de 24m' de metal. Pe segmentele de producţie mai mari decât q n . De asemenea. Pe măsură ce firma devine tot mai mare. De exemplu. 13 Acesta este un caz pur de randament crescător . Sursele randamentelor crescătoare Ori de câte ori firma consideră că poate să mărească producţia pe unitate de input. managerii pot începe să-şi urmărească propriile interese în loc să-şi dedice toate eforturile în a obţine profit pentru firmă. controlul exercitat de managerii intermediari creează dificultăţi. pe măsură ce dimensiunea sa creşte. Pierderea căldurii este proporţională cu aria totală a cuptorului. . Pentru a demonstra în ce constă geometria. Pe această porţiune firma arc costuri constante. problemele de planificare nu variază în mod necesar proporţional cu dimensiunea. Aceasta înseamnă că pe termen lung costurile medii nu se modifică odatăcu modificarea producţiei. Deoarece se consideră că preţurile inputurilor sunt constante. Astfel. Aceste economii sunt importante şi ori de câte ori ele există. încurajează existenţa firmelor şi/sau fabricilor mari. în termenii capacităţii de înmagazinare. cutputul firmei trebuie să crcască proporţional cu crcşterea inputurilor. (Aceasta este problema proprietar-salariat care va fi discutată în Capitolul 13). considerăm o firmă care doreşte să depoziteze lichid. costurile unice şi tehnologiile producţiei de scară. va înregistra economii de scară. creşte proporţional mai mult decât cresc costurile materialului din care se construieşte. Deoarece se consideră că preţurile factorilor sunt constante. Pentru a construi acest container sunt necesari 6 m ' d e metal care urmează să adăpostească I metru cubic de gaz sau lichid. O altă sursă a dezcconomiilor de scară se referă la posibila alienare a forţei de muncă. şi sursele sale sunt discutate în secţiunea următoare. cantitatea de material necesară pentru construirea containerului este legată de suprafaţa pereţilor săi. firma cu preţuri în creştere înregistrează pe termen lung randamente descrescătoare. Relaţiile geometrice. pe când cantitatea de minereu topit depinde de volumul său. există o cconomie de scară în ce priveşte căldura necesară pentru topirea unei tone 13 De exemplu. Totuşi. în Figura 8. dczeconomiile vor determina creşterea costului de producţie unitar.

irarsducerea costurilor medii totale pe întregul interval al producţiei' 4 . '50 şi '60. Numărul staţiilor electrice a scăzut de la 233 în 1965 la 174 în 1978 la 78 în 1987. Dc asemenea.000 kW) în 1948 la 100 MW în 1956. capacitatea totală de generare este în reducere odată cu anii '80. ea va avea nevoie dc mai mult capital. In anii '60. Economiile de scară au permis industriei să facă faţă preţurilor reale în creştere la principalii factori de producţie (cărbune şi forţă de muncă) fără să mărească preţul real al electricităţii. Noua metodă este acum de a reduce numărul de staţii electrice. Prin urmare. deoarece dotarea înaltă şi specializată este folositoare doar când volumul producţiei pe care poate să îl vândă firma justifică utilizarea acestui echipament. In ciuda absenţei unor economii în dimensiunea generatoarelor. totuşi s-au găsit metode de a obţine economii de scară. industria electrică a Marii Britanii a reuşit să reducă preţul real al electricităţii.000 V)" a fost creat în anii '60. Drept rezultat capacitatea medie a fiecărei staţii electrice a continuat să crească semnificativ aducând un tip diferit de economie de scară. Dacă firma îşi măreşte producţia unui anumit produs. principalul combustibil alternativ. iar costurile unitare au scăzut. preţul real al petrolului. Chiar şi cea mai simplă observaţie a diferenţelor dintre tehnicile ceproducţie folosite în fabricile mari şi în cele mici v a arăta că fabricile mari folosesc o specializare mai mare. ca urmare a declinului producţiei industriale britanice şi a eficienţei energetice superioare a tehnologii recente bazate pe chip-uri şi fibre optice. costurile totale medii inclusiv costurile de dezvoltare ale produsului vor scădea odată cu crcştcrca producţiei. însă costurile sale pentru dezvoltarea produsului nu sunt afectate. De exemplu. Aceste diferenţe apar. Cauza o constituie declinul cererii de energie. atunci când sc proiectează cuptoare dn c e în ce mai mari. Producţia de scară poate folos: maşini mai specializate şi mai eficiente decât o producţie mică. poate să ducă laoniai bună specializare a muncitorilor. înlocuind cele 3 linii care funcţionau la 275 kV. chiar şi pe termen lung. având linii de transmisie de 400 kV (= 400. Când în secolul 19 s-au inventat pompe de aer.5. Diferenţa este câ aceste costurile fixe de producţie pe termen scurt devin costuri variabile pe tennen lung. D e e x e m p l u . 200 MW în 1959 şi 500 MW în 1966. Capacitatea medie a acestor staţii a crescut de la 147MW în 1965 la 324 MW în 1974 şi la 671 MW în 1987. după 1970. principalele economii de scară în producerea de electricitate din Marea Britanie au fost datorate utilizării unor generatori din ce în ce mai mari: de la puteri generatoare de 30 MW (= 30. dimensiunea cuptorului este limitată de nevoia de a asigura fluxul constant de aer minereului topit. a scăzut ca urmare a economiilor de scară la platformele petroliere care livrau petrol brut din Orientul Mijlociu. O a treia sursă importantă este dată dc tehnologie.128 dc minereu. începând cu anii '70 s-a înregistrat o creştere mică a dimensiunii generatoarelor. Costurile s-au redus şi prin exploatarea economiilor de scară în transmiterea masivă de electricitate. Chiar dacă costurile ie producţie cresc pe termen lung proporţional cu producţia. şi cele 18 linii care funcţionau la 132 kV. cel mai mare generator instalat fiind de 660 MW. In practică însă.5 E c o n o m i i de scară în industria de electricitate In anii '40. . celelalte costuri fiind egale. şi în ciuda scăderii capacităţii globale după 1980. unul din motivele pentru care electricitatea a fost utilizată pe scară din ce în ce mai mare. A doua sursă de randamente crescătoare constă din inputuri care nu trebuie să fie mărite odată cu producţia. vor dctern. "Supergrid". fără ca această operaţie să fie însoţită de o creştere corespunzătoare a costurilor. tehnicile Caseta 8. pe termen lung. fiind preferată altor combustibili. Ca urmare. Costurile unice. " Acest fenomen se numeşte popular "împrăştierea costurilor fixe" şi este asemănător cu ceea ce se întâmplă pe termen scurt când costurile fixe medii scad odată cu producţia. la o creştere a eficienţei muncii. e l e sunt independente dc scara la care produsul este fabricat. cuptoarele construite au devenit din ce în ce mai mari. c o s t u r i l e de cercetare şi dezvoltare (R & D) pentru obţinerea unui nou design al unei noi generaţii dc avioane sau a unui computer mai puternic sunt înregistrate numai o dată. (Semnificaţia acestor costuri este prezentată în Capitolul 11). Tehnologia producţiei de scară. Influenţa acestor costuri — PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ înregistrate o s:n»uiă dată. Mai mult. Un astfel de exemplu este cel al industrie: ce electricitate şi este discutat în Caseta 8. fiecare staţie având câteva generatoare.

Forţele competitive continuă să preseze producâtoni să reducă costurile. Până nu de mult. în ultimele decenii. deoarece curba LRAC reprezintă costul cel mai mic pentru fiecare nivel posibil de producţie. pe termen scurt o parte din aceştia trebuie să rămână ficşi. cu condiţia ca unul sau mai mulţi factori să fie menţinuţi constanţi. este nevoie de o altă dimensiune a firmei pentru a ajunge la acest nivel scăzut. dar nu şi pentru o fermă întinsă pe câteva hectare. Pe măsură ce nivelul producţiei se modifică. Producţia din ce în cc mai marc avea ca explicaţie dorinţa de a obţine toate avantajele care decurg din acest tip de producţie. producţia mare î n s e m n a producţie de masă.6. ^ Relaţia dintre costurile pe termen lung şi cele pe termen scurt Curbele costului pe termen scurt şi c e l e pe termen lung sunt deduse din aceeaşi funcţie de producţie. capitalul înlocuieşte munca. toţi factorii fiind variabili. Djpă cum o arată şi acest exemplu. Curba costului mediu pe termen lung (LRAC) ilustrează c o s t u l c e l m a i m i c al producerii oricărui nivel de output. cu ajutorul maşinilor specializate. Aceasta este un tip de producţie cu mult mai puţin specializat.Privatizarea nu a schimbat irnedat structura de cost a industriei. turbine de gaze pe bază de dclu combinat (CCGT). tehnologia de producţie a fost revoluţionată prin introducerea a ccca ce sc numeşte munca flexibilă. fără însă ca generatoarele mai mari să furnizeze alte economii de scară semnificative. cele două tendinţe se regăsesc în majoritatea aplicaţiilor din lumea reală. Pe termen lung. Nu erau necesare noi cunoştinţe fundamentale. denumită adesea "fordism". liniilor de asamblare. După această perioadă au (ost preferaţi cărbunii ieftini din import. dar trebuia dezvoltate detaliile tehnologiei unor generatoare mai mari prin studii în loc ca acestea să fie preluate din proiectele deja existerte. Economiile de scară se referi la efectele de productivitate crescândă de-a lungul unei curbe LRAS cu aantă negativă. iar maşinile complexe le înlocuiesc pe cele mai simple. Fiecare curbă a costului mediu total pe termen scurt (SRATC) ilustrează cel mai scăzut nivel al costului necesar producerii oricărui output. adesea pe linia de producţie. ca rezultat al randamentelor crescătoare în cadrul tehnologiei disponibie. Acesta sc baza pe o diviziune foarte înaltă a muncii. Principalele presiuni prezente se referă la reducerea costurilor prin câştiguri în productivitate mai degrabă decât prin exploatarea unor noi economii de scară aferente unor producţii mai ridicate ale fabricilor individuale şi a sistemelor de distribuţie. Nici o curbă a costului pe termen scurt nu se poate situa sub nivelul curbei pe termen lung. Acest . maşinile pentru ştanţare şi găurire a blocurilor în producerea de autoturisme sunt cconomic eficiente dacă operaţiunile individuale sunt repetate de multe mii de ori. Există economii uşoare de scară în cadrul tehncicgiei actuale. toţi factorii sunt variabili. Utilizarea maşinilor de cules automat (care combină multe sarcini care altfel ar trebui să fie efectuate manual) dovedesc că aceasta este metoda cea mai ieftină pentru o fermă mare. ca urmare a trecerii de la 240 MW la 480 MW. în general. Fiecare curbă implică preţuri date ale tuturor factorilor. robotica sau alte forme de automatizare nu vor asigura metoda de producţie cu cel mai mic cost. în parte dator tă (aptului că producători erau antrenaţi în contracte pe 3 ani pentru achiziţia de cărbune. iar acolo unde erau necesare noi capacităţi. Una din caracteristicilc sale este capacitatea de a obţine eficienţă maximă cu costuri medii reduse în condiţiile unor producţii mai m i c i decât c e l e corespunzătoare p r o d u c ţ i e i d e m a s ă . 60 şi '70 a necesitat o creştere a productivităţii. un sistem care a fost introdus la începutul secolului 20. Robotica este un asemenea exemplu. către adoptarea de tehnologii rnai ¡«fine. pe măsură c e nivelul producţiei planificate creşte. Dispozitivele electronice pot să e f e c t u e z e rapid numeroase operaţiuni. în care muncitorii pot efectua mai multe sarcini în cooperare c u maşina care este la rândul ei specializată. T o a t e a c e s t e a s p e c t e se regăsesc în Caseta 8. în care fiecare persoană execută sarcini repetitive. Creşterea producţiei a făcut posibilă utilizarea unui echipament cu o capacitate mai mare şi a furnizat astfel un stimulent pentru dezvoltarea unui astfel de echipament. în timp ce modificările de know-how tehnologic generează deplasări ale curbei LRAS. dar dacă nivelul producţiei nu presupune un asemenea volum de operaţii. Creşterea înregistrată în cererea de electrictate în cele 3 decenii ale anilor '50.

Deşi producţia flexibilă înregistrează încă economii de scară . Jones şi D. sunt menţinute stocuri din fiecare componentă şi acele componente defecte sunt eliminate. Personalul calificat este utilizat pentru proiectarea produselor şi a metodelor de producţie. introduse prima oară în industria auto din Japonia. utilizând echipament mult mai puţin specializat decât cel utilizat în tehnicile producţiei de masă.5. După găsirea şi îndepărtarea cauzelor. în cadrul unei uzine bazate pe producţia de masă oprirea unei linii de asamblare într-un anumit punct pentru rezolvarea unei probleme stopează activitatea tuturor celorlalte puncte de lucru. Pentru a reduce numărul de opriri. opririle sunt frecvente pentru a identifica şi analiza problemele. Womack. D. Rezultatul este un produs standard. The Machine That Changed Ihe World. Fiecare muncitor esle capabil să execute totalitatea sarcinilor atribuite echipei. opririle se diminuează şi linia de producţie se va opri mult mai puţin frecvent decât linia de asamblare specifică producţiei de masă. şi nu pe repetarea monotonă a unei operaţiuni care nu necesită calificare. De asemenea. Roos. Tehnicile producţiei flexibile. In cadrul producţiei flexibile. Aceasta pune accent pe individ şi iniţiativă. cu un cost mic şi de o calitate medie. Componentele defecte sunt puse deoparte pentru a putea identifica cauzele.P.costurile unitare se reduc odată cu creşterea volumului producţiei . ajută lucrătorii să identifice locurile unde pot fi realizate îmbunătăţiri încurajându-i să le realizeze. Astfel.6 R e v o l u ţ i a în tehnicile de producţie flexibile Tehnicile de producţie au fost recent revoluţionate prin introducerea în multe industrii şi ţări a producţiei flexibile*. Erorile de asamblare vor fi corectate până după asamblarea produsului . Lucrătorii sunt organizaţi în echipe.T. cum ar fi curba SRATC din Figura 8. forţă de muncă. Proiectarea trebuie realizată în detaliu înainte să înceapă construcţia maşinilor specializate în realizarea produsului. unde curba SRATC este situată deasupra curbei LRACla toate nivelurile de producţie.de cele mai multe ori o procedură costisitoare. la începutul secolului XX. după care angajaţii cu o calificare redusă lucrează pentru a realiza componentele standard şi a le asambla utilizând maşini specializate. Imediat după introducerea acestei metode. combină flexibilitatea şi standardele de calitate ridicate cu costurile reduse ale tehnicii producţiei de masă. cu costuri unitare de producţie situate sub cele ale întreprinderilor americane şi europene bazate pe producţia de masă. Producătorii japonezi de automobile care au folosit astfel de metode au reuşit. tehnicile au stimulat concurenţa internaţională în proiectarea rapidă şi eficientă a noilor produse. (New Yorlc Maxwell Macmillan. Pe măsura conturării noului produs. oprirea liniei este considerată ca o problemă serioasă. Firmele din producţia de masă încearcă costurile proiectării produsului. • Adaptare după J. Flexibilitatea se datorează minimizării costurilor pentru transferul de pe o linie de producţie pe alta. Aceasta generează probleme atât în ce priveşte coordonarea activităţilor diferiţilor proiectanţi. o curbă a costului pc termen scurt.C a s e t a 8. Componentele sunt livrate de către furnizori staţiilor de lucru "în timp util". Producătorii celei de-a doua metode utilizează echipe de proiectare care colaborează îndeaproape cu inginerii de producţie şi producătorii de componente. Aceasta este cea mai importantă modifcare de la momentul introducerii de către Henry Ford a producţiei de masă. Metodele producţiei de masă au la bază diviziunea şi specializarea muncii. acestea din urmă realizând producţii duble. Această activitate este repetitivă. capital şi stocuri în comparaţie cu oricare altă tehnică de producţie. cu excepţia nivelului qff Aşa cum am observat anterior în acest capitol. fapt este ilustrat în Figura 8. Aceste metode îşi dovedesc eficienţa şi pe termen foarte lung în dezvoltarea de noi produse de succes.5. 1990). cât şi în privinţa obţinerii realizării conexiunii inverse cu producătorii de componente şi muncitorii de la liniile de asamblare. proiectanţii instrumentelor îşi pot începe activitatea. este doar una din numeroasele . utilizând specialişti proiectanţi. Cu toate acestea au loc opriri frecvente pentru a realiza aprovizionarea cu materiale şi a soluţiona problemele de coordonare. fiecare muncitorare capacitatea de aopri producţia ori de câte ori este descoperită o eroare. odată cu conturarea precisă a proiectului de produs poate fi avansată şi proiectarea instrumentelor. unde numai responsabilul de linie poate decide oprirea. De asemenea. realizat într-un număr relativ redus de variante. menţinerea în funcţiune a acesteia fiind singura responsabilitate a managerului de proiect.principalul efect este deplasarea semnificativă în jos a curbei costului pe termen lung. Această tehnică foloseşte cantităţi reduse de inputuri. inclusiv timp. muncitorii fiind consideraţi costuri variabile ce urmează a fi angajaţi sau concediaţi în funcţie de rata variaţiei producţiei.

d a c ă f i r m a trebuie să plătească mai puţin pentru f i e c a r e f a c t o r pe care îl f o l o s e ş t e . : i i 0 Qo 9m Producţia pe unitate de tinp Figura 8. M o d i f i c ă r i ale preţurilor factorilor v o r determina deplasarea tuturor curbelor costului p e t e r m e n scurt şi l u n g . Acest punct este cunoscut sub denumirea de scară minimă eficientă (SME). . D e e x e m p l u .6 Curba înfăşurătoare a costului mediu pe termen lung Pentru fiecare punct de pe curba costului mediu pe termen lung (LRAC). F i e c a r e curbă arată variaţia costurilor. curbe d e acest fel. c o s t u l obţinerii f t c c â r u i n i v e l dc producţie v a creşte. Figura 8. p e măsură c e producţia se m o d i f i c ă de la un nivel al producţiei d e b a z ă (menţinând factorul fix la nivelul adecvat) până la producţia respectivă. D a c ă o f u n i a trebuie să p l ă t e a s c ă mai m u l t pentru ur. 0 reducere a preţului factorilor sau un progres tehnologic va deplasa în jos întreaga familie a curbelor costurilor medii. SRATC fiind situată deasupra curbei LRAC.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Deplasarea curbelor costurilor Curbele costurilor d e d u s e p â n ă a c u m ilustrează variaţia c o s t u l u i în raport c u producţia date fiind . fiind accl nivel al produqiei pentru care costurile pe tcnnen lung sunt minime. Fiecare curbă a costului mediu pc termen scurt arată variaţia costurilor odată cu modificarea producţiei. Producţia q^ reprezintă punctul dc minim al curbei costului total mediu pe termen lung. » SRATC SRATC Producţia pe unitate de timp Figura 8. fiecare curbă a costului total mediu pe termen scurt va atinge curba LRAC într-un singur punct şi se va situa deasupra acesteia pentru toate cclelalte valori. în condiţiile utilizării factorului fix la nivelul optim corespunzător punctului de tangenţă. c o s t u l ficcărui nivel d e p r o d u c ţ i e s e v a reduce. a avut loc o deplasare a curbelor costurilor tuturor firmelor care f o l o s e a u petrol sau produse p c bază d e petrol drept inputuri.5 Curbele costurilor totale medii pe termen lung şi termen scurt Curba costului total mediu pe termen scurt (SRATC) este tangentă la curba costului total mediu pe termen lung (LRAC) la nivelul producţiei corespunzător căreia cantitatea de factori fteşi este optimă. uneori e l e se s c h i m b ă brusc şi semnificativ. factor pe care îl f o l o s e ş t e . D e ş i . şi se află deasupra ei pentru toate c e l e l a l t e n i v e l u r i l e d e producţie. Pentru alte niveluri de producţie. altul decât q^. Curbele SRATC şi LRAC au aceeaşi valoare la nivelul de producţie q„. f i i n d tangentă la acestea. curba LRAC va fi înfăşurătoarc la curbele SRATC. d e o a r e c e c o n ţ i n c o scrie d e curbe p e termen scurt. fie în deficit. Ca urmare. în anii ' 8 0 . factorii ficşi fie sunt în exces. preţurile factorilor s e m o d i f i c ă treptat. SRATC ^LRAC t preţurile factorilor ş i t e h n o l o g i e i . Dacă se doreşte obţinerea unui nivel de producţie. Curba costului mediu pe termen lung este adesea denumită curba înfaşurătoarc. F i e c a r e c u r b ă SRATC e s t e tangentă la c u r b a costului pe termen l u n g la nivelul producţiei pentru care cantitatea factorului f i x este o p t i m ă . costurile pot fi reduse la nivelul costurilor pe termen lung. uzina asigură un nivel optim al utilizării factorilor ficşi. Datorită acestui fapt. Creşterea preţurilor factorilor deplasează în sus familia costurilor medii pe termen lung şi scurt. preţul petrolului a scăzut dramatic. există o valoare asociată pe curba costului mediu pe termen scurt (SRATC) tangentă la acel punct.6 indică o " f a m i l i e " d e curbe p e termen scurt ale costului total mediu plasate de-a lungul unei singure curbe a costului m e d i u pe termen lung. . d e regulă. corespunzător căreia. Ca urmare. numai după trecerea unui interv al de timp suficient pentru a realiza ajustarea dimensiunilor capitalului fix utilizat de firmă.

o pondere însemnată din procesul de înlocuire a muncii fizice cu capitalul în industriile de prelucrare şi în agricultură. 1S Mulţi savanţi de pe ambele maluri ale Atlanticului au avut influenţă în a ajunge la această concluzie-cheie. 3. Pe iermen scurt. Cercetările recente au arătat că aceasta este o concepţie incorectă. care constă în ajustarea factorului variabil. a luat forma unor invenţii a noi metode de producţie care să economisească munca.1 2 8 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ T E R M E N U L FOARTE LUNG: MODIFICĂRI TEHNICE ENDOGENE Pe termen lung firmele care maximizează profitul fac tot ceea ce pot pentru a produce bunuri cunoscute. Cea mai mare parte a teoriei microeconomice analizează doar reacţiile pe termen scurt şi lung ale de fapt câtcva din cfectele cele mai importante carc devin evidente după câţiva ani. cu ajutorul tehnicii şi resurselor disponibile. 2. O carte importantă în acest domeniu N. firma paate să modifice preţul şi producţia în limitele unei fabrici şi a unui echipament fix. 1982). | Schimbările tehnologice sunt adesea reacţii endogene la semnalele economice în schimbare. Pe termen lung. Prin urmare. spre exemplu. e s t e în m o d n e c e s a r limitată. tehnici disponibile şi niveluri alternative de producţie. A c e a s t a î n s e a m n ă că f u n c ţ i a de producţie sc modifică în aşa fel. reacţia pe termen lung. ori de câte ori o schimbare tehnologică este o reacţie endogenă la semnalele cconomice. cu alte cuvinte. trebuie studiată în trei etape: 1. . (Cambridge University Pres. firmele locale se pot angaja în cercetare şi dezvoltare pentru a reduce în continuare utilizarea inputurilor mai scumpe. Studiile carc ignoră al treilea grup de reacţii ignoră In analiza noastră referitoare la curba cererii pe termen lung (Capitolul 3) am avut în vedere aceste schimbări de tehnologie ca răspuns la creşterile relative ale preţurilor când am vorbit de dezvoltarea unor maşini mai mici şi mai eficiente cu consum mic de benzină. Rosenberg Inside the Black Box: Technology and Economics. spre deosebire. tehnica de producţie se modifică. ca reacţie la modificarea preţului petrolului. care constă în ajustarea tuturor factorilor. Reducerea costurilor. firmele care folosesc acel input vor reduce producţia ca reacţie la o creştere a costului. Acesta a fost iniţial considerat un proces aleator generat de invenţiile unor savanţi excentrici care lucrau în garaje sau laboratoare empirice. reacţia de cercetare şi dezvoltare prin care firmele încearcă să găsească un drum de ieşire din dificultăţile cauzate de reducerea preţurilor produselor lor şi/sau creşterea preţurilor inputurilor. ea poate schimba limitele t e h n o l o g i i l o r fixe. Dacă firma reuşeşte. Să considerăm. Când însă au avut loc toate ajustările. . ele vor folosi alte inputuri în locul celui al cărui preţ a crescut. firmele pot descoperi că sunt dezavantajate în ce priveşte costurile în cornparaţic cu concurenţa din alte ţări care nu a avut de suferit de pe urma creşterii preţului inputurilor. In mod asemănător. reacţia pc termen scurt. care se poate obţine prin combinaţii dintre factorii de producţie disponibili. atunci poate dezvolta procese care să le permită să reducă costurile sub c e l e ale concurenţilor din ţările care nu au suferit majorări ale preţurilor şi deci care nu au fost stimulate să realizeze aceste inovaţii. ele rezultă din reacţii ale firmelor la aceiaşi stimuli care determină substituirea unui factor cu altul între limitele unei anumite tehnologii. încât aceleaşi inputuri pot produce mai mult output. ca răspuns la creşterile de salarii. o creştere a preţului unui input important într-o ţară. Pe termen foarte lung însă. Pe termen foarte lung. Cercetările modeme în dezvoltarea tehnologică indusă este bine sprijinită de realitate. Pe termen lung. O asemenea analiză esie incompletă. Pe termen scurt. creşterea susţinută a nivelului de trai este în m o d critic legată de schimbarea tehnologică. cum ar fi preţul producţici şi costurile inputurilor. progresul rezultat din investiţii şi inovaţii este potenţial nelimitat. La rândul său. Aceasta înseamnă să se afle pe curbele de costuri p e termen lung şi nu deasupra acestora. Prin urmare. aceasta determină deplasarea curbelor costurilor." firmei la anumite schimbări. reacţia firmelor la schimbări provocate de astfel de semnale economice.

Pete Sampras a fost campionul probei masculine de 5 ori începând din 1993 jucând cu o rachetă dintr-un compozit de grafit. în acelaşi timp. Diferitele stadii istorice au fost etichetate porrind de la materialele utilizate: epoca de patrâ. ecologică şi reciclabilâ. Această capacitate de a crea materiale noi pe linia cererii uneşte şi mai strâns progresul tehnologic de stimulentele economice. Din punct de vedere al greutăţii. epoca b r o n z u l u i şi epoca fierului. Un exemplu îl găsim în cooperarea pe termen lung dintre Audi şi Alcoa pentru a elabora o maşină creată preponderent din aluminiu. tn ciuda unei reduceri de greutate maxime. cap. Jimmy Connors a câştigat aceeaşi competiţie în 1982. de regulă. creşterea rezistenţei şi a siguranţei pasagerilor. Astăzi. O structură din aluminiu absoarbe mai multă energie in cadrul unei coliziuni decât structura de oţel de astăzi. Audi pretinde că standardul de siguranţă şi de rezistenţă la impact oferit de ASF n-a mai fost înregistrat până acum la maşinile convenţionale. Anterior. Kaounides. Greutatea mai scăzută facilitează o mai mare eficienţă din punctul de vedere al combustibilului şi reducerea eliminărilor de dioxid de carbon. Aceştia nu au fost capabili să găsească volumul optim al producţiei atunci când vindeau numai pe piaţa locală. Conceptul ASF se îndepărtează de cerinţele şi prejudecăţile de proiectare şi producţie asociate cu structurile maşinilor de oţel. Acest lucru are efecte profunde asupra proiectării majontăţi produselor şi proceselor noi. . Caseta 8. o nouă r e v o l u f i e i n d u s t r i a l ă ? O nouă revoluţie industrială se desfăşoară începârd de la jumătatea deceniului 8. oamenii de ştiinţă sunt capabili să folosească microstructura materiei. aluminiul absoarbe mai multă energie decât oţelul. Iulie 1996). produs al revoluţiei în domeniu materialelor. produsul şl procesul de fabricaţie. A fost numita 'Revcluţa materialelor". combinată cu puterea avansată de procesare. ca reacţic la dezavantajele producţici de masă. foarte performantă.7 Proiectarea materialelor endogene.6) care revoluţionează producţia în cele mai multe ţări industrializate a fost inventată pentru prima dată de producătorii japonezi de autoturisme. acesta a utilizat o rachetă din lemn. Această revoluţie se întrupează în dezvoltarea cadrului spaţial de aluminiu (ASF) şi în abilitatea de a integra proiectarea materialului. De-a lungul istoriei. în aşa fel încât au transformat un dezavantaj pe termen lung într-un avantaj pe termen foarte lung. ea reprezintă o structură extrem de puternică şi asigură o siguranţă excepţională pentru pasagerii maşinii. pentru a proiecta materiale ce vor fi folosite în producţie simultan cu tehnicizarea producţiei însăşi. capacitatea ştiinţei m o d e m e de a proiecta noi materiale adecvate noilor produse proiectate. rezultatul urui proces de incerca'e şi eroare. de 40%. în acest context este interesant să observăm că munca flexibilă (vezi Caseta 8. progresul tehnic are la bază polimerii. 'New materials and simultaneous engineering in the car industry: the alcoa-Audi aliance in lightweight aluminium car txxty structures".7 se ocupă de o altă schimbare revoluţionară. * Lakis C. în prezent. mică şi protejată.1 din volumul Manufacturing Technology (Londra: Institutul Inginerilor Mecanici. Edison se pare că a încercat multe mii de materiale şi diferite prciecte înainte de a inventa becul electric.} PRINCIPIILE Caseta ECONOMIEI 181 8. Multe soluţii pe care secolul 20 le-a promovat în producţie ru ar fi fost posibile în lipsa unor materiale precum oţelul şi hdrocarburile.* Cu atât mai mult autoturismul preponderent din aluminiu Introdus de firma Audi în 1994 reprezintă un prim pas semnificativ către elaborarea unei maşini "verzi" rentabile. compoziţii şi ceramica. progresele înregistrate în domeniul materialelor erau. jucând cu o rachetă din aliaj de aluminiu. Rezultatul a fost un salt cuantic în tehnologia de reducere a greutăţii şi fabricarea structurală automată. înregistrând. o sursă importantă a progresului tehnologic o reprezintă dezvoltarea de noi materiale. Ca răspuns au dezvoltat tehnici care să le permită să obţină un produs superior la preţuri mai mici dccât adversarii americani sau europeni. Când Bjorn Borg a câştigat turneul de tenis de la Wimbledon de 5 ori în anii "70. Un alt exemplu de nouă tehnologie a materialelor este cea încorporată în echipamentul sportiv.

Acesta reprezintă câştigul proprietarilor capitalului. în una din următoarele forme . Aceasta presupune ca raportul dintre productivitatea marginală a factorului şi preţul acestuia să fie acelaşi pentru toate bunurile produse.socictatc de persoane. Firmele modeme se finanţează prin vânzarea de acţiuni. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Costurile pe termen scurt • Variaţiile pe termen scurt ale producţiei sunt supuse legii randamentelor descrescătoarc. fiecare corespunzătoare unei anumite cantităţi de factori ficşi. • • • • • • Costurile pe termen lung • Pe termen lung. C u r b a costului marginal intersectează curba costului mediu total în punctul de minim al acesteia. companie cu răspundere limitată şi societate comercială . urmate dc costuri medii în creştcre (randamente de scară descrescătoare).. Curbele costurilor medii şi marginale pe termen scurt sunt în formă de U. care ar putea fi obţinut de pe urma unei investiţii lipsită de risc. mai devreme sau mai târziu. rcinvestirea profiturilor sau contractarea de împrumuturi dc la bănci. In plus faţă de costurile contabile. Frontierele firmelor sunt determinate de relaţia dintre costurile de realizare a tranzacţiilor pe piaţă şi costurile de producţie din interiorul firmei. acestea din urmă deplasându-se ca urmare a modificării preţurilor factorilor. Profitul pur pozitiv duce la concentrarea resurselor într-o industrie. creştcri din ce în ce mai mici ale producţici şi. definit ca diferenţă dintre încasările obţinute din vânzarea produselor şi costurile ocazionate de produccrea acelor bunuri. Profitul pur sau economic reprezintă diferenţa dintre venituri şi totalitatea costurilor. economiştii iau în calcul şi costurile de oportunitate ale deţinătorilor capitalului. • • • • . care ar putea fi realizată peste câştigul pur la o investiţie riscantă. Firmele sunt interesate de obţinerea de profit. firma va ajusta toţi factorii de producţie pentru a minimiza costul de producţie al unui anumit nivel al producţici. Există o familie dc curbe ale costurilor medii şi marginale pe termen scurt. profitul pur negativ detemiină migraţia resurselor din acel domeniu.1 2 8 SUMAR Firma ca agent de producţie • Producţia este organizată fie de către scctorul privat. îndreptate spre maximizarea profiturilor. parteneriat. porţiunea crescătoare fiind determinată dc productivitatea medie şi m a r g i n a l ă d e s c r e s c ă t o a r e . Curbele costurilor pe tennen lung sunt presupuse a avea formă de U. Principiul substituţiei afirmă că la o modificare a preţurilor relative a factorilor. firmele vor substitui factorii relativ mai scumpi cu factorii relativ mai ieftini. şi prima de risc. costuri şi profit • Funcţia de producţie arată legătura dintre intrările de factori de producţie şi ieşiri (producţia obţinută). corespunzător producţiei "capacitate". fie de către scctorul public (al întreprinderilor deţinute de stat). în cele din urmă. Acesta include câştigul pur. Producţie. creştcri egale ale factorilor variabili utilizaţi vor produce. reduceri ale producţici medii pe unitate dc input variabil. Profitul pur joacă un rol decisiv în alocarea resurselor. Teoria economică ncoclasică arc la bază ipoteza deciziilor consistente ale firmelor. ceea ce indică costuri medii în reducere (randamente de scară crescătoare). Curba costului pe termen lung poate fi gândită ca înfâşurătoare la familia curbclor pc termen scurt.

2 Formele căror curbe dc costuri sunt cxplicate dc legea randamentelor descrescătoare.650 Termenul foarte lung • Pe termen foarte lung. 5. (a) Calculaţi costul variabil mediu (AVC). ceea ce nu a afectat procesul de producţie. profesorul MichacI Porter dc la Universitatea Harvard afirma: "Confruntate cu costuri relativ ridicate cu forţa de muncă. Explicaţi de ce valorile curbelor costului pe termen lung se regăsesc pe curbele costurilor medii pe termen scurt. pe termen scurt).OOO 1. Care este interpretarea deplasării dintr-un punct al curbei costului mediu pe termen lung în alt punct al acestei curbe? Comparaţi această deplasare cu cca care arc loc pe curba costului mediu pe tennen scurt. fixe. lung şi foarte lung • Legea randamentelor descrescătoare • • • • • • Costurile pe termen scurt totale.300 1.300 3. Curba costului mediu pe termen lung poate fi construită pornind de la valori ale costului corespunzătoare curbei costului mediu pe termen scurt. Explicaţi.200 1. corespunzător di feritelor niveluri ale producţici: Producţie (unităţi) 0 20 40 60 100 200 300 400 500 1. cum ar fi variaţiile preţurilor factorilor de producţie şi ale bunurilor finale. Pentru cc interval de timp este valabilă această analiză (scurt..000 Cosi total (£) l. constante şi crescătoare pe termen lung Invenţii şi inovaţii pe termen lung PROBLEME DE DISCUTAT 1 Explicaţi dc cc existenţa profitului economic este o condiţie necesară a atragerii dc noi firme în industrie.600 2. firmele americane de produse electronice pentru consum s-au orientat spre localizarea activităţilor care implică munca intensivă către ţările Asiei.380 1.200 4. dar existenţa profitului (în accepţiunea contabilă) nu poate justifica intrările şi ieşirile de pe piaţă. Aceste inovaţii se produc adesea.300 5. Aceste evoluţii generează deplasări în j o s ale curbelor costurilor. medii şi marginale Condiţiile pentru minimizarea pe termen lung a costurilor Principiul substituţiei Curba înfaşurătoare a costurilor pe termen lung Costuri descrescătoare. lung şi foarte lung). (Indiciu: costurile fixe trebuie plătite chiar şi la un nivel zero al producţici şi nu variază odată cu producţia.. care va fi nivelul producţiei care maximizează profitul? (d) Care este nivelul profitului? (e) Care este nivelul profitului pentru valori ale producţiei în vecinătatea celei care asigură profitul maxim? 4. TEME PENTRU RECAPITULARE • Forme dc organizare a afacerilor • • Metode de finanţare a firmelor modeme Maximizarea profitului • Costuri imputate • Decizii alternative ale profitului • Funcţia de producţie • Termenul scurt. (b) Calculaţi costul marginal pentru fiecare interval de producţie oferit în datele tabelului. ca răspuns la modificările stimulentelor economice. costul total mediu (ATC) şi costul fix mediu (AFC).128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ 3 în tabeluldcmai jos sunt prezentate datepertru costul total de producţie al unei firme. în schimb.650 13. care afectează funcţia de producţie. i novaţi ile generează noi metode de producţie. "Avantajul Competitiv al Naţiunilor". în cartea sa. (c) Dacă firma ar putea vinde tot ce doreşte la un nivel de preţ de 11£. .

0 -1.33 -0. darde la punctul b la c. locaţie pe care producătorii americani au abandonat-o". l . 1.17 Metoda K 18 12 9 6 4 3 2 L 2 3 4 6 9 12 18 AK AL -6 -3 -3 -2 -1 -1 O izocuantă descrie metodele alternative alefirmei pentru obţinerea unei producţii date. Curba este numită i z o c u a n t ă . Astfel. Fonna convexă a izocuantei reflectă o rată marginală de substituţie descrescătoare. deplasându-ne de-a lungul izocuantei spre dreapta. Accsta. O curbă netedă uneşte punctele pentru a indica că există modalităţi suplimentare. ceea ce a fost de natură să rcducă şi mai mult costurile de producţie şi să îmbunătăţească semnificativ PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ calitatea. Izocuanta în acest exemplu este asemănătoare unei curbe de indiferenţă carc arată toate combinaţiile dc bunuri care generează o utilitate constantă. pe ultima linie. Comentaţi aceste reacţii în termenii modificărilor pe termen lung şi foarte lung. în final.aici de 6 unităţi. O singură izocuantă conţinute în tabel. Această tactică lc-a permis să reducă numărul componentelor electronice utilizate. 1 unitate adiţională dc forţă dc muncă poate substitui 6 unităţi dc capital (în timp ce producţia rămâne constantă). şi deplasându-ne spre punctul b. . Punctele notate cu litere sunt reprezentări ale datelor din Tabelul 8A.1 O izocuantă pentru producţia de şase unităţi Izocuantele au pante negative f i sunt convexe.5 -0. 1 dă o ilustrare ipotetică a combinaţiilor celor doi factori dc producţie (forţă de muncă şi capital) care participă la obţinerea producţiei. Datele din Tabelul 8 A. denumit izocuantă. Rata dc substituţie între cei doi factori este calculată în ultimele trei coloane ale tabelului. 1 sunt reprezentate în Figura 8 A . este definit mai jos. în aşa fel încât q să rămână constant. încât producţia să rămână constantă. Ea este dedusă din funcţia de producţie «ecuaţia (2) din text». 1 unitate de forţă de muncă înlocuieşte doar 3 unităţi de capital şi aşa mai departe. cu cât suntem mai jos în tabel. Tabelul 8 A . prin modificarea lui L şi K. care utilizează relativ puţină forţă de muncă şi mult capital. Observaţi că. ANEXA Izocuantele: o analiză alternativă a deciziilor de utilizare pe termen lung a factorilor de producţie Alegerile pe termen lung ale combinaţiilor de factori pot fi ilustrate grafic prin utilizarea unui nou concept. de a produce 6 unităţi. munca substituie capitalul în aşa fel. carc nu sunt Figura 8A. valoarea absolută a ratei dc substituţie scade. Cu cât inaintăm în tabel. A c e a s t a arată posibilităţile tehnologice eficiente de a produce un nivel dat al producţiei .1 2 8 competitorii japonezi au substituit costurile ridicate cu forţa dc muncă prin automatizate. firmele japoneze au început construcţia dc unităţi de producţie chiar în Statele U n i t e .0 -3. cea mai mare parte din capital a fost înlocuită de muncă. Pornind din punctul a.67 -0. Prima combinaţie utilizează o cantitate ridicată de capital (K) şi foarte puţină muncă (L). Tabelul prezintă câteva dintre metodele indicate de o funcţie de producţie ca fiind disponibile pentru a produce şase unităţi de producţie. panta sa devine mai plată.1 Rata substituirii AK/AL -6. M e t o d e alternative d e p r o d u c e r e a ş a s e unităţi d e p r o d u c ţ i e : p u n c t e p e o izocuantă Tabelul 8A.

fiecare ilustrând toate combinaţiile dc unităţi din cei doi factori care pot fi achiziţionate în schimbul Izocuantele satisfac două condiţii importante: au pante negative şi sunt c o n v e x e faţă de origine. câştigul în producţie asociat cu fiecare unitate suplimentară dc forţă de m u n c ă este descrescător. O hartă a izocuantelor Izocuanta reprezentată în Figura 8A. D e aceea. Pentru aceasta. I Magnitudinea ratei marginale de substituţie între doi factori de producţie este egală cu raporturile produselor lor marginale Să vedem ce se întâmplă dacă firma sc deplasează de-a lungul izocuantei din Figura 8A. producţia fiind menţinută conslantă. Ce înseamnă fiecare din aceste condiţii? Panta negativă indică faptul că fiecare factor de producţie are un produs marginal pozitiv. sunt necesare întotdeauna creşteri mai mari ale forţei d e m u n c ă p e n t r u a c o m p e n s a reduceri e g a l e ale capitalului şi a menţine constantă producţia. I z o c u a n t e l e şi condiţiile p e n t r u m i n i m i z a r e a costului Găsirea modului eficient de a p r o d u c e orice nivel al producţiei necesită găsirea c o m b i n a ţ i e i c o r e s punzătoare costului m i n i m . Dacă capitalul este redus succesiv exact ounitate. va trebui să adauge doar 0. asociată cu fiecare unitate suplimentară de capital înlocuit. p r o d u c ţ i a trebuie să scadă. Teoria generală pe care o ilustrează acest exemplu este: . substituim factori între ei.1 î n j o s şi la dreapta. Tabelul ilustrează m o d u l de calcul a unor rate de substituţie în diferite puncte de pe izocuantă. Această deplasare î n s e a m n ă că se utilizează mai multă forţă d c m u n c ă şi e s t e redus consumul dc capital.2. Să presupunem. ca conectcază combinaţii alternative de factori care reprezintă m e t o d e tehnologice eficiente de realizare a acelei producţii. D a c ă . cu atât izocuanta va fi mai îndepărtată de origine. Un exemplu va ilustra această relaţie. singura modalitate dc a menţine producţia constantă este sporirea intrărilor din ceilalţi factori. P u t e m reprezenta a c u m a ş a . atunci când ambii factori sunt variabili. . astfel incât să menţină producţia constantă. dacă un factor este utilizat într-o mai mică măsură. câtă forţă de m u n c ă trebuie adăugată d c fiecare dată? Cheia răspunsului stă în statuarea ipotezei verificării legii r a n d a m e n t e l o r d e s c r e s c ă t o a r e pentru f i e c a r e din factorii dc producţie utilizaţi. in timp ce produsul marginal al capitalului este de o unitate de producţie. trebuie să cunoaştem preţurile factorilor. la nivelul actual al intrărilor de forţă dc muncă şi capital. Aceasta conferă ratei m a r g i n a l e de substituţie o valoare negativă: r c d u c e r e a u n u i factor trebuie echilibrată prin creşterea celorlalţi factori. Astfel. R a t a m a r g i n a l ă de substituţie ( M R S ) măsoară rata la care un factor este substituit c u altul. dacă se doreşte menţinerea producţiei la un nivel constant. este crescătoare. O astfel d e hartă este ilustrată în Figura 8A. Dacă unul din factori este utilizat mai puţin. iar ceilalţi sunt menţinuţi constanţi. produsele marginale sunt două pentru capital şi una pentru forţa d e muncă. Fiecare izocuantă se r e f e r ă la o p r o d u c ţ i e a n u m e . o b ţ i n e m o hartă de izocuante. C u cât este mai m a r e nivelul producţiei de-a lungul unei izocuantc particulare. pe un alt punct al izocuantei. Să studiem a c u m corclaţia dintre rata marginală de substituţie şi produsele marginale ale factorilor de producţie.n u m i t e l e linii d e izocost. D a c ă i n t r o d u c c m u n set reprezentativ de izocuante p e u n singur grafic. aceasta se măsoară prin valoarea absolută a pantei izocuantei într-un anumit punct. Aceasta implică convexitatea faţă d e origine a izocuantei. pentru a menţine constantă producţia. D a c ă firma reduce utilizarea capitalului şi creşte utilizarea forţei d e muncă. că e v a l u ă m capitalul la 4 £ şi m u n c a la 1£ pe unitate.5 unităţi de muncă pentru o unitate de capital la care renunţă. Astfel. cu mai multă forţă de muncă şi mai puţin capital. Să presupunem că.128 p r i n c i p i i l e e c o n o m i e i ^ Pe măsură c e ne d e p l a s ă m de la un punct Ia altul al i z o c u a n t e i . G r a f i c . menţinând producţia constantă. Există o altă izocuantă p e n t r u 7 unităţi şi p e n t r u oricare altă p r o d u c ţ i e . în timp ce pierderea d e producţie. produsul marginal al unei unităţi de forţă de muncă este de două unităţi dc producţie. atunci firma va trebui să adauge două unităţi de forţă de m u n c ă pentru fiecare unitate de capital la care renunţă. pentru a continua exemplul.1 se referă la 6 unităţi d e producţie. .

4 A p l i c a r e a metodei costului m i n i m al producţiei Metodele costului minim sunt reprezentate de punctele de tangenţă (cum ar fi A) dintre izocuantă şi liniile de izocost.rc» £12 rc=£24 TC-£36 / i TC-C48 •j 0 4 10 20 30 40 L" Figura 8A. Să considerăm deplasarea de-a lungul liniei izocostului. dar la un cost total dc 48£. Cu cât este mai mare nivelul producţiei. A s t f e l . Graficul arată cele patru linii izocost reprezentate in condiţiile unui cost unitar al forţei de muncă de 1£ şi a capitalului 4£.3 sunt reprezentate împreună în Figura 8A. Există şi alte modalităţi dc a realiza această producţie. Dacă i z o c u a n t a i n t e r s e c t e a z ă linia d e i z o c o s t .3 Linii de izocost O linie Izocost arată combinaţii alternative ale factorilor care pot Ji achiyţionaţi pentru o cheltuială dată. Să analizăm punctul A. c a r e a r a t ă t o a t e c o m b i n a ţ i i l e a d o u ă b u n u r i c a r e pot fi c u m p ă r a t c c u u n v e n i t d a t .2 şi harta izocosturilor din Figura 8A.2 O h a r ţ i a izocuantelor O hartă a izocuantelor ilustrează o serie de izocuante. Deplasându-ne de-a lungul izocuantci de la punctul A în oricare direcţie. şi al unui nivel al cheltuielilor menţinut constant la nivelul de 12£. e s t e p o s i b i l ă m i ş c a r e a d e . 6 .4 indică n u n u m a i ccl m a i s c ă z u t n i v e l d c c o s t p e n t r u 6 unităţi ale p r o d u c ţ i e i . este posibil să se realizeze o producţic de 6 unităţi cu un cost total de 24£. o r i c e m i ş c a r e î n s ă . costul va creşte. liniile d e i z o c o s t p a r a l e l e r e f l e c t ă n i v e l u r i l e a l t e r n a tive de cheltuieli cu factorii. producţia scade dc la 6 la 4 unităţi. . punctul A indică atât metoda costului minim dc producţic a 6 unităţi dc producţic. Harta izocuantelor din Figura 8A. u n e i c h e l t u i e l i d a t e . Astfel. 8 şi 10 unităţi de producţie. cu atât este mai îndepăratată izocuanta de origine. dc la punctul A spre punctul C. d a r şi c c a m a i m a r c p r o d u c ţ i e p e n t r u 2 4 £ cost. 36£ şi. 24£. F i g u r a 8A. î n F i g u r a 8 A . respectiv. Punctul a reprezintă două unităţi de K şi 4 unităţi de £. Figura ilustrează patru izocuante reprezentate în condiţiile funcţiei date de producţie şi a nivelurilor de 4 . în orice direcţie dc-a lungul izocuantei. Astfel: . cât şi producţia maximă care poate fi obţinută pentru o cheltuială de 24£. Deşi costurile sunt menţinute constante. în punctul B sunt produse 6 unităţi. A t u n c i c â n d izocuanta este t a n g e n t ă la l i n i a d c i z o c o s t . 48£. 4 s u n t r e p r e z e n t a t e s i m u l t a n hărţile i z o c u a n t e l o r şi izocosturilor. De exemplu. una pentru fiecare nivel al producţiei. k Metoda costului minim de a obţine un nivel al producţiei este ilustrată grafic prin punctul de tangenţă între izocuanta relevantă şi linia de izocost. El este situat pe izocuanta de 6 unităţi şi pc linia izocost de 24£.4. Linia simbolizată TC = I2£ reprezintă totalitatea combinaţiilor celor doi factori pe care firma le poate cumpăra pentru 12£. P a t r u a s t f e l d e linii s u n t ilustrate în F i g u r a 8 A . U n s t u d i u atent al figurii relevă următoarele rezultate importante. g ă s i m a c e e a ş i s p l u ţ i e în s i t u a ţ i a î n care ne p r o p u n e m să m i n i m i z ă m costul producţici Figura 8A. Astfel. 3 . Observaţi că punctul A din Figura 8A. este o mişcare spre un nivel d e cost m a i înalt.a l u n g u l izocuantci şi atingerea u n u i nivel de cost m a i scăzut. cu atât m a i îndepărtată d e origine este linia izocostului. O b s e r v a ţ i că linia d c izocost este s i m i l a r ă c u l i n i a d e b u g e t p r e z e n t a t ă în C a p i t o l u l 7. P e n t r u p r e ţ u r i d a t e a l e factorilor. C u cât este mai mare cheltuiala.

va (1) deplasa în sus curbele costurilor bunurilor care utilizează acel factor şi (2) conduce la o substituţie a factorilor care acum sunt relativ scumpi cu factori relativ mai ieftini. Aceasta înseamnă că pentru a menţine producţia constantă. Orice producţie realizată anterior cu 24£ va costa mai mult în condiţiilc noului preţ. nu în A. duce la creşterea costului obţinerii unei producţii date. astfel. Panta liniei dc izocost s-a schimbat. de asemenea.^ X\ \ A A \ \ Figura 8A. acum relativ mai ieftin. la un nivel dat al producţiei sau în situaţia maximizării producţiei. sunt mai mari decât au fost înainte ca preţul să crească. O creştere a preţului unui factor deplasează linia de izocost spre interior şi aceasta duce la creşterea preţului oricărei producţii. Noul cost al realizării producţiei la nivelul A creşte de Ia 24£ la 60£. făcând eficientă substituţia forţei d e muncă . metoda costului minim de obţinere a oricărei producţii date. Atunci când firma atinge costul minim. la un nivel dat al costurilor. In secţiunea (ii) cea mai abraptă linie izocost este tangentă la izocuanta pentru 6 unităţi în punctul C. (Ambele afumaţii se referă la valori absolute). dacă se utilizează aceeaşi cantitate de forţă de muncă. rc. Figura 8A.acum relativ mai scumpă.adică în condiţiilc unei hartc a izocuantclor considerată ca fiind dată . De asemenea. I ' O creştere a preţului unui factor. substituţia forţei de muncă cu capital nu poate echilibra complet efectele creşterii costului forţei de muncă. Bineînţeles. acum ele au fost deduse formal folosind tehnica izocuantei. care este mai mare dccât în situaţia întâlnită înainte de rcduccrea preţului. astfel. dar nu atât de mult pentru a anula efcctul substituţiei factorilor.£24 1/ 18 r . Algebric. avem: MP k_PK MP L PL Am dedus acest rezultat prin determinarea deciziilor firmei cu ajutorul analizei pe bază de izocuante. cum ar fi necesare pentru a însoţi o proporţie neschimbată a factorilor. \7T=£60 7"C=£24 TC-lti 1 rc= £24 y. Schimbările preţurilor relative ale factorilor vor determina o înlocuite parţială a factorilor care au devenit relativ mai costisitori cu factori care au devenit relativ mai Ieftini. Panta izocuantei este dată de raportul produselor lor marginale.dar datorită substituţiei nu este necesar să se accepte costuri atât de ridicate. aşa cum se poate vedea în Figura 8A. în noul punct de cost tninim(C). Valoarea absolută a pantei liniei de isocost este dată de raportul preţurilor c e l o r doi factori dc producţie. panta liniei izocostului şi.5 arată de cc modificarea preţului schimbă metoda costului minim de obţinere a unei producţii date.II PRINCIPIILE ECONOMIEI schimbă metoda c o s t u l u i minim d e producţie. costurile mai mari trebuie să fie acceptate . Izocuantele şi principiul substituţiei Să presupunem că în condiţiile unei tehnologii nemodificate . cu capital.5 (i). în sccţiunea(i) creşterea preţului unitar al lui Lde la 1£ la 4£ (cu preţul lui K constant la nivelul 4£) detcnnini pivotarea dreptei TC=24£ spre interior. Ambele predicţii au fost făcute în acest capitol.5 Efectele unei modificări în preţurile factorilor asupra costurilor şi proporţiilor factorilor O creştere a preţului forţei de muncă pivotează linia izocost spre interior şi. Accst rezultat ilustrează principiul c e substituţie. astfel. aceasta egalează raportul preţurilor (care îi este dat de preţurile de piaţă) cu raportul produselor marginale (pe care le poate ajusta variind proporţiile în care angajează factorii). Cele două formulări sunt considerate duale. preţurile celorlalţi factori rămânând nemodificate. Costurile. Ea schimbă. Aceasta conduce la următoarea predicţic: . Costul total în C este dc 4S£. . va modifica panta liniei izocost şi va schimba.preţul unui factor se modifică. dar nu atât de mare cât ar fi putut fi în situaţia absenţei substituţiei factorilor.

o b s e r v ă m că f a m i l i a d i n Y o r k s h i r e n u are n i c i o p o s i b i l i t a t e de a i n f l u e n ţ a v â n z ă r i l e sau p r o f i t u l f a m i l i e i dc f e r m i e r i d i n Somerset. dar î n al treilea caz n u . Deoarece fiecare firmă d i n t r . u n c o n c e p t care trebuie înţeles de la început. M ă s u r a în care firmele pot influenţa preţul produselor l o r p r i n acţiuni proprii reprezintă un determinant al s t r u c t u r i i pieţei. cu speranţa că v o r rămâne c l i e n ţ i fideli. stabilirea relaţiei dintre î n c a s ă r i şi p r o d u c ţ i e se pare că este m u l t m a i c o m p l i c a t ă atunci când firmele pot să influenţeze preţurile produselor lor. î n c c n t r u l celor m a i multe T e r m e n u l de s t r u c t u r ă a p i e ţ e i se referă la t i p u l de piaţă î n care firma operează. C o m p a n i a de p e t r o l S h e l l şi B P apelează la p u b l i c i t a t e m a s i v ă p e n t r u a-i c o n v i n g e pe şoferi să c u m p e r e produsele lor. încasările din vânzări variază proporţional cu producţia. Toate oferă scrvicii asemănătoare. d e o a r e c e v â n z ă r i l e şi p r o f i t u l f e r m e i d i n Somerset n u influenţează din Yorkshire. Spre deosebire de aceasta. oraşe d i n A n g l i a şi Ţ a r a G a l i l o r există filiale ale b ă n c i l o r Barclays şi L l o y d s . dublarea cantităţii produse şi vândute la u n p r e ţ constant dublează încasările d i n vânzări. c u m ar fi n u m ă r u l f i r m e l o r de pe piaţă şi t i p u l de produs pe care î l fabrică şi î l vând. ne v o m ocupa de m o d u l î n care o industrie reacţionează la d i f e r i t e f o r ţ e care o influenţează. Pentru a s o l u ţ i o n a p r o b l e m e l e legate de cine concurează c u cine. dar şi filiale ale băncilor M i d l a n d şi N a t i o n a l Westminster. Cu cât o firmă are î n ceea cc priveşte firmele producătoare de grâu. S T R U C T U R A PIEŢEI Şl C O M P O R T A M E N T U L FIRMEI Este oare c o m p a n i a S h e l l î n concurenţă cu BP î n c o m e r c i a l i z a r e a p e t r o l u l u i ? Concurează banca L l o y d s cu Barclays? U n fermier d i n Yorkshire c o n c u r e a z ă alt f e r m i e r d i n Somerset în vânzarea grâului? Dacă f o l o s i m termenul s i m p l u "concurează". D u p ă ce v o m deduce curba o f e r t e i . De e x e m p l u . In aceste i n d u s t r i i sunt atât de m u l t e firme.Capitolul 9 Concurenţa perfectă î n acest c a p i t o l d c d u c e m curba ofertei a cărei existenţă a m presupus-o î n capitolele precedente. încât nici u n a n u poate i n f l u e n ţ a preţul pieţei doar p r i n simpla m o d i f i c a r e a p r o d u c ţ i c i .o industrie perfect c o m p e t i t i v ă c o n s i d e r ă ca fiind dat. sens să facă acest l u c r u . . i n c l u s i v la m o d i f i c ă r i ale cererii şi costurilor. Competitivitatea pieţei se referă la măsura î n care firmele i n d i v i d u a l e au puterea de a influenţa preţurile de piaţă sau condiţiile î n care produsul lor este vândut. Ne v o m referi de această dată la acele industrii în care firmele sunt î n c o n d i ţ i i de concurenţă perfectă. piaţă firma Structura pieţei şi c o m p o r t a m e n t Structura pieţei concurenţiale. Pieţele se deosebesc p r i n trăsături. r ă s p u n s u l la p r i m e l e d o u ă întrebări este evident da. D e e x e m p l u . este u t i l să d i s t i n g e m între comportamentul firmelor individuale şi tipul de pe care operează. N i c i n u ar avea putere mai mică de a influenţa piaţa pe care îşi vinde produsul. Acest l u c r u este analizat în C a p i t o l e l e 10 şi 11. toate oferă stimu-lente pentru studenţi p e n t r u a-şi deschide c o n t u r i în banca respectivă. dar fac eforturi pentru a atrage clienţii. cu atât mai competitivă este piaţa respectivă.

C u r b a c c r e r i i p i e ţ e i p e n t r u o r i c e p r o d u s este c u r b a c e r e r i i c u care se c o n f r u n t ă industria acel b u n e c o n o m i c . D a c ă m a n a g e r i i firmei c u n o s c c u r b a c e r e r i i c u c a r e se c o n f r u n t ă firma. Fiecare are p u t e rea de a d c c i d e . Acestea sunt: concurenţa perfectă. e l e t r e b u i e să ştie c e c a n t i t ă ţ i pot v i n d e la d i f e r i t e n i v e l u r i de p r e ţ u r i . C u d a c ă ş t i u şi c o s t u r i l e d e p r o d u c ţ i e . dcoarece s i n g u r u l m o d î n care pot i n f l u e n ţ a î n c a s ă r i l e este m o d i f i c a r e a p r o d u c ţ i e i d e grâu sau a c o s t u r i l o r d e p r q d u c ţ i e . Spre deosebire d e acestea. deşi ele concurează în m o d a c t i v u n a c u cealaltă. a t u n c i p o t c a l c u l a p r o f i t u r i l e asociate această i n f o r m a ţ i e . t e r m e n u l Pe accastă piaţă nu "structură" este abandonat şi astfel economiştii vorbesc perfect competitivă. A s t f e l . Comportament versus structură. de . structură ^ Semnificaţia structurii pieţei F i r m e l e c a r e p r o d u c u n b u n e c o n o m i c sau u n grup dc produse înrudite formează o i n d u s t r i e . Structura pieţei în care operează firma curent. S h e l l şi B P sunt c u adevărat angajate î n c o m p o r t a m e n t competitiv. Pentru a reduce analiza s t r u c t u r i i d e p i a ţ ă la p r o p o r ţ i i r e z o n a b i l e . este n e v o i e ca firmele i n d i v i d u a l e să concureze activ una c u cealaltă. D e e x e m p l u . m o n o p o l u l . concurenţa monopolistică şi oligopolul.cererea ş i oferta. d e t e r m i n ă relaţia d i n t r e c u r b a c e r e r i i de p i a ţ ă pentru produsul respectiv şi curba cererii c u care se c o n f r u n t ă f i e c a r e f i r m ă d i n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă . fiecărui n i v e l al producţiei.o e x p l i c ă d c ce f i r m e l e d e ELEMENTE A L E TEORIEI CONCURENŢEI PERFECTE Structura pieţei cu concurcnjă perfectă . m u l t e f i r m e v i n d u n p r o d u s i d c n t i c şi fiecare t r e b u i e să a c c c p t e p r e ţ u l aşa c u m e s t e el stabilit de f o r ţ e l e p i e ţ e i . F i r m e l e pot v i n d e cât d o r e s c la p r e ţ u l p i e ţ e i şi nu a u putere să i n f l u e n ţ e z e accst p r e ţ . p o t d e c i d c care este v o l u m u l d e p r o d u c ţ i e c a r e le m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l . pe când firmele c a r c o fac ( S h e l l şi B P ) n u operează pe pieţele perfect c o m p e t i t i v e . Forma e x t r e m ă a structurii c o m p e t i t i v e apare atunci c â n d f i e c a r e f i r m ă are o p u t e r e nulă p e p i a ţ ă î n accst caz. Când firmele a d o p t ă d e c i z i i d c p r o d u c ţ i e şi d e carc p r o d u c e ( î n general. D e a s e m e n e a . Ea oferă în acelaşi t i m p un criteriu important c o m p a r a ţ i e c u a l t e s t r u c t u r i ale p i e ţ e i .în m o d curent d e n u m i t ă concurenţă perfectă .propria curbă a cererii. F i e c a r e f i r m ă poate să ridice p r e ţ u l şi totuşi să c o n t i n u e să atragă c l i e n ţ i . c e l e l a l t e s t r u c t u r i v o r fi tratate î n c a p i t o l e l e următoare. c i d c c u r b a c e r e r i i p e n t r u p r o p r i a l o r p r o d u c ţ i e . f e r m i e r i i d i n Y o r k s h i r e şi Somerset o p e r e a z ă p e o a s e m e n e a p i a ţ ă p e r f e c t c o m p e t i t i v ă î n care e i n u au n i c i u n f e l de putere. în l i m b a j u l v â n z a r e . î n a n u m i t e l i m i t e d e t e r m i n a n t e d e preferinţele c u m p ă r ă t o r i l o r şi preţul produselor c o n c u rente.se a p l i c ă d i r e c t u n u i n u m ă r d e p i e ţ e d i n e c o n o m i a reală. ele fac acest l u c r u pe o piaţă care n u are o s t r u c t u r a p c r f e c t c o m p e t i t i v ă . Preocuparea l o r n u este l e g a t ă d e c u r b a c e r c r i i p r V t o " p e n t r u b u n u l pe c a r c î l p r o d u c e acea i n d u s t r i e . preţul pe carc o a m e n i i î l v o r p l ă t i pentru benzina şi p e t r o l u l c o m e r c i a l i z a t e . A m b e l e c o m p a n i i au î n o a r e c a r e m ă s u r ă p u t e r e asupra p i e ţ e i lor. N e v o m o c u p a de c o n c u r e n ţ a p e r f e c t ă î n acest c a p i t o l . t e r m e n u l de " c o m p o r t a m e n t c o m p e t i t i v " se referă la gradul î n care firmele i n d i v i d u a l e concurează unele c u altele. deoarece capacitatea unei firme de a-şi v i n d e produsele n u depinde de c o m p o r t a m e n t u l altor firme. f e r m i e r i i d i n Somerset şi Y o r k s h i r e n u se a n g a j e a z ă î n c o m p o r t a m e n t c o m p e t i t i v . Această structură e x t r e m ă se numeşte de piaţă dc o piaţă perfect competitivă. Distincţia pe care t o c m a i a m r e a l i z a t . D e e x e m p l u .128 P R I N C I P I I L E ECONOMIEI ^ pe pieţele pcrfect c o m p e t i t i v e n u concurcază a c t i v una cu ccalaltă. Comportamentul concurenţial. a t u n c i ei c u n o s c şi v o l u m u l d e v â n z ă r i pe care îl p o a t e î n r e g i s t r a firma ş i î n c a s ă r i l e p e c a r e le p o t o b ţ i n e la fiecare n i v e l a l p r e ţ u r i l o r c a r e î l cer. e c o n o m i ş t i i şi-au concentrat atenţia asupra a patru structuri teoretice de p i a ţ ă care a c o p e r ă cea m a i m a r e parte a cazurilor.

E a t r e b u i e să accepte p a s i v t o t ccca ce se î n t â m p l ă î n l e g ă t u r ă c u p r e ţ u l . Fiecare firmă acceptă preţul stabilit pe piaţă.000! Aceasta reprezintă o elasticitate enormă a cererii. ca esti implicată în primele trei caracteristici. de 1 . pentru a-i determina pe cumpărătorii mondiali de grâu să cumpere surplusul. d a r poate v i n d e cât doreşte l a acel preţ. Cumpărătorii cunosc natura produsului şi preţurile pe care le cer toate firmele. elasticitatea cererii pentru produsul fermei este foarte ridicată: 71. orice creştere a producţiei industriale va provoca unele scăderi ale preţului pieţei.500/500. . neputând să-l influenţeze).750 tone. aşa cum arată pasul 2. Pasul 1 arată că o variaţie de 200% a producţiei fermei duce la o variaţie extrem de mică a preţului mondial.429! Deşi aritmetica folosită la observarea acestor măsuri este fără importanţă. • Ipoteza 2. • Ipoteza 1. Creşterea producţiei de la zero la 3. D i f e r e n ţ a dintre f e r m i e r i i m e n ţ i o n a ţ i a n t e r i o r care v â n d g r â u şi c o m p a n i a S h e l l este g r a d u l î n care au putere pe piaţă. măsurată în raport cu producţia medie a fermei. I n d u s t r i a se c a r a c t e r i z e a z ă prin libertatea (k intrare şi ieşire a firmelor de pe piaţă. creşterea procentuală a producţiei mondiale este doar de (3. Caseta 9. 9.8p din 1. o fermă mare a produs 1. Să presupunem că fermierul se decide într-un an să nu mai producă nimic şi în alt an reuşeşte să obţină de două ori nivelul producţiei normale de 1. lată care este argumentul fundamental pe care ni-l oferă calculele. este esenţial să înţelegem de ce cultivatorul de grâu este un "price taker" (el preia preţul de pe piaţă. Totuşi. (Considerăm că ferma este o firmă care produce grâu. dacă doreşte a c c s t l u c r u . o r i c e firmă n o u ă este l i b e r ă să i n t r e î n i n d u s t r i e şi să înceapă să p r o d u c ă . Calculele arată că această creştere conduce la o scădere a preţului mondial cu 0. fără să afectcze în mod semnificativ preţul de piaţă al produsului.0007. identificăm accastă caracteristică ca fiind una separată. deşi. Chiar şi fermele mari produc o fracţiune foarte mică din recolta mondială. într-un an relativ recent.000) x 100 = 0.000% pentru a determina o scădere cu 1% a preţului grâului! 1 Pentru a accentua importanţa acestui fapt. Elasticitatea cererii pentru grâu este de aproximativ 0. Ferma ar trebui să îşi sporească producţia cu peste 71. Economiştii descriu această caracteristică spunând că firma vinde un produs omogen. Fiecare firmă care p r o d u c e g r â u grâului. dacă cantitatea de grâu oferită pe piaţa mondială ar creşte cu 1%. • Ipoteza 4. Aceasta a reprezentat doar 0.1 Cererea în condiţii de concurenţă perfectă: firmă şi industrie Deoarece toate bunurile au curbe ale cererii pieţei cu pante negative. • Ipoteza 3. k * Piaţa cu concurenţă perfectă este aceea în care firmele individuale au putere de piaţă zero. o firmă care operează pe o piaţă concurenţială perfectă nu are puterea dc a influenţa piaţa prin acţiunile sale — Caseta PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ i n d i v i d u a l e . a d i c ă . Astfel.750 tone. Dc aceea. deoarece v â n z ă r i l e sale d e ţ i n o cotă s e m n i f i c a t i v ă d i n v â n z ă r i l e t o t a l e de p e t r o l .0035% din producţia mondială de grâu care a fost. Calculele de mai jos arată însă că orice creştere pe care ar putea-o avea producţia unui cultivator de grâu are un efect neglijabil asupra preţului.128 Ipotezele c o n c u r e n ţ e i perfecte Teoria concurenţei perfecte este construită pornind de la o seric de ipoteze fundamentale care stabilesc legătura dintre firmă şi industrie.)* Calculele evidenţiate mai jos ajung la o elasticitate a cererii cu care se confruntă un cultivator de grâu în două etape.500 de tone reprezintă o variaţie procentuală de 200%. aceasta reprezintă o variaţie foarte mare a producţiei unei ferme.1 cercetează în continuare m o t i v e l e p e n t r u care f i e c a r e firmă p r o d u c ă t o a r e d e g r â u c o n s i d e r ă că nu poate influenţa preţul grâului. 1 • I p o t e z a 5 . în acel an.750 tone de grâu pe an. preţul mondial ar scădea cu 4%. Aceasta înseamnă că fiecare firmă îşi poate modifica nivelul producţiei şi al vânzărilor. este o parte n e s e m n i f i c a t i v ă a î n t r e g i i p i e ţ e şi astfel nu deţine putere dc a i n f l u e n ţ a p r e ţ u l C o m p a n i a d e p e t r o l arc p u t e r e de a i n f l u e n ţ a p r e ţ u l p e t r o l u l u i . Toate firmele care compun industria vând produse identice.000. încât cultivatorul o ignoră motivat.000£) şi conferă astfel curbei cererii fermei o elasticitate de peste 71. şi o r i c e firmă esle l i b e r ă să-şi î n c e t e z e p r o d u c ţ i a şi să părăsească i n d u s t r i a . Aceasta înseamnă că. de 500 milioane tone.25. Nivelul producţiei pentru care costul total mediu pe termen lung atinge o valoare minima este relativ mic faţă de producţia totală a industriei respective. Astfel. strict vorbind.0028% (2.

denumită uneori este m o d i f i c a r e a în î n c a - sările t o t a l e ale f i r m e i c a r e r e z u l t ă d i n s c h i m b a r e a ş\pq "Sunt patru modalităţi obişnuite care indică două variabile. de unde rezultă astfel că preţul mondial trebuie să se modifice cu 0. ă elasticitatea pieţei este de 0. curba cererii unei firme este perfect orizontală. Trecem acum la calculul elasticităţii cererii firmei (h f ) pornind de la elasticitalea cererii pieţei ( t i j .000 tone.000. O fermă mare. cantitatea mondială se modifică cu 0. In acelaşi timp. Aceasta se stabileşte prin împărţirea modificării procentuale a producţiei proprii la modificarea procentuală a preţului mondial. • Strict vorbind. (3. şi încasarea de creştere. corespunzător unui preţdc 3£. neputând să-l influenţeze (ea este deci un "price taker*). î n c a s a r e a m e d i e (AR) reprezintă încasarea pc u n i t a t e a d e p r o d u s v â n d u t ă .429. (p)(q) . Altfel spus. Va trebui astfel să împărţim variaţia procentuală de 200% la 0. Pasul 2. In conform tate c u intenţiile şi scopurile sale. îşi poate modfica producţia între valori care se încadrează între 0 şi 3. Pentru a studia încasările unei f i r m e obţinute d i n vânzarea p r o d u s e l o r . Determinarea schimbării procentuale a preţului mondial. deoarece Comisia este gata sâ cumpere tot grâul care esle produs legal la preţul său subvenţionat. o b ţ i n u t ă î n u r m a v â n z ă r i i p r o d u s u l u i .a d e v ă r să v â n d ă o cantitate i n f i n i t ă la p r e ţ u l c u r e n t . Valoarea sa exactă este 200/ 0. k T in concurenţa perfectă.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Nu este surprinzător ca fermierul să considere preţul grâului ca nvariaail l a modificarea producţiei pe care ferma sa ar putea-o concepe ca fiird convenabilă. a t u n c i TR = Figura 9. ^ Cererea şi î n c a s ă r i l e unei f i r m e pe piaţa c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă O d i s t i n c ţ i e i m p o r t a n t ă î n t r e f i r m e l e care o p e - \ \ \ t 1 5 S > v \ 4 CT r 3 Q > 2— r 1 0 10 20 30 40 S0 60 Cantitate (mii tone) (i) Curba cererii firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă rează pe p i e ţ e c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă şi c e l e care operează p e o r i c a r e a l t t i p d e p i a ţ ă este d a t ă d e forma propriei curbe a cererii. A c e s t e a reprezintă p e r e c h i l e c o r e s p u n z ă t o a r e c o n c e p t e l o r d e costuri totale. modifcarea procentuală a preţului trebuie sâ 'ie de patru ori mai mare decât modificarea procentuală a cantităţii.25 Producţia rnondală = 500.1 Curba cererii pieţei cu concurenţă perfectă şi pentru o singură firmă Curba cererii pieţei are pantă negativă. e c o n o m i ş t i i f o l o s c s c t r e i c o n cepte: încasările t o t a l e . Firma individuală consideră preţul ca fiind dat şi să presupunem că produce 60.0028%.000/28 = 71. Industria competitivă are un volum total al producţiei de 200 milioane. î n această situaţie. deoarece variaţiile în producţia firmei nu au un efect semnificativ asupra preţului. m e d i i şi m a r g i n a l e pc care le-am studiat î n C a p i t o l u l 8. î n c a s a r e a t o t a l ă (TR) reprezintă suma totală pq.000 tone.xq.500/500. cu o producţie medie de 1. aceasta casetă se referă la fermierii din afara UE. m e d i i şi m a r g i n a l e .000)100. Curba cererii firmei reprezentată în secţiunea (ii) este orizontală. fiecare firmă se confruntă cu o curbă a cererii care este orizontală. Ea se poate aplica direct acestora atunci când UE tşi va micşora preţul subvenţionat până la nivelul preţului mondial sau va înlătura definitiv subvenţiile.0028 sau 2. d e o a r e c e au u n efect 0 D : 100 200 300 Cantitate (milioane tone) (i) Curba cererii pieţei cu concurenţă perfectă n e g l i j a b i l asupra p r o d u c ţ i e i d i n î n t r e a g a i n d u s t r i e . Aceasta determină producţia mondială să se modifce doar cu O.000.1 ilustrează distincţia dintre curba cererii p e n t r u î n t r e a g a i n d u s t r i e şi c u r b a c e r e r i i c u care se c o n f r u n t ă o s i n g u r ă f i r m ă d i n acca i n d u s t r i e . î n c a s a r e a m a r g i n a l ă (MR). rezultând o elasticitate foarte ridicată.25. modificarea procentuală a cantităţii depăşeşte cu mult modificarea procentuală a preţului. Observaţi diferenţa de cantităţi de pe axa orizontală în fiecare secţiune a figurii. se poate astfel considera că această fermâ preia preţul de pe piaţă. Ştim .OOC'7%.0007 x 4 = 0. Pasul 1.000. D a c ă se v â n d q u n i t ă ţ i la p r e ţ u l u n i t a r d e p l i r e 2 .0028%. C u r b a o r i z o n t a l ă a c c r e r i i ( p e r f e c t elastică) n u înseamnă că f i n n a ar p u t e a î n t r . Variaţia de 3. p.750 tone.0007%. Figura 9. v a r i a ţ i i l e de p r o d u c ţ i e pe care firma singură le poate decide n u v o r a f e c t a p r e ţ u l . Determinarea elasticităţii cererii firmei producătoare de grâu. cum ar fi p şi </ ce se inmulţcsc între ele: pq. Evident.500 lone. Aceasta înseamnă că modificarea procentuală a cantităţii trebuie sâ fie o pătrirre din modificarea procentuală a preţului. data fiind următoarele: Elasticitatea mondială a cererii (>in) = 0. cultivatorii de grâu din UE se confruntă cu o curbă a cererii perfect elastică.500 tone reprezintă 200% din producţia medie a firmei de 1 750 tone. Tocmai s-a ilustrat că. dcoarecc orice modificare în volumul producţiei va lăsa preţul nemodificat (3£). ferma producătoare de grâu se confruntă cu o curaâ a cererii perfect elastică pentru produsul său. A c e a s t a este egală c u p r e ţ u l la c a r e se v i n d e p r o d u s u l .

i l u s t r a t ă p r i n l i n i a o r i z o n t a l ă trasată la n i v e l u l p r e ţ u l u i dc piaţă. venitul marginal şi preţul sunt egale. d e s i g u r . 5 0 0 £ / 3 sau 5 0 0 £ . la un pre| al pieţei de 3£ şi în condiţiile unei variaţii a producţiei în intervalul 10-13 unităţi. venitul marginal (MR). ' încasarea totală este o funcţie a producţiei. Graficul ilustrează datele din Tabelul 9. curba cererii cu care se confruntă firma respectivă. încasarea m a r g i n a l ă care r e z u l t ă d i n v â n z a r e a u n e i unităţi suplimentare p e l u n ă este dc 1 . 1 i n d i c ă aceste c a l c u l e pentru o p r o d u c ţ i e c u p r i n s ă î n t r e 10 şi 13 t o n e . Spre exemplu. D e o a r e c e fiecare reprezintă şi curba cererii pentru firma 0 v â n d ă v a g e n e r a acest p r e ţ d c piaţă. De e x e m p l u .1.00 39.00 3.00 3. Matematic. © 5 1 J a TR S 39 1 30 5 a 0 (ii) Venit total 10 13 | 10 0 (i) Venit mediu şi marginal Figura 9. Deoarece folosim exemple numerice în text. încasarea m a r g i n a l ă pe tenă este de 3 £ .00 3.1 Conceptul de venit pentru o firmă primitoare de preţ Cantitate vândută (q) Preţ(p) TR = pxq AR = TR/q MR = PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ tenă aduce f i r m e i încă 3£. încasarea marginală este geometric definită ca fiind panta tangentei la curba încasării totale in punctul respectiv. aşa cum procedăm în text. ne arată că încasarea m e d i e este e g a l ă c u încasarea m a r g i n a l ă . nici venitul mediu.cele două valori vor fi egale cu preţul. venitul mediu. l i n i a orizontală ATOA q £3. se defineşte ca derivată de gradul întâi a încasării totale în raport de producţie.00 3. venitul total este o dreaptă care trece prin origine şi are o pantă pozitivă egală cu nivelul preţului unitar. ceea ce înseamnă că venitul marginal va fi de (36-33)/(l2-ll) = 3£. . R e p r e zentarea g r a f i c ă d i n s e c ţ i u n e a ( i ) . deoarece fiecare t o n ă suplimentară aduce câte 3 £ . E s t e i m p o r t a n t de r e m a r c a t că atâta t i m p cât p r e ţ u l d e p i a ţ ă n u este i n f l u e n ţ a t d c c a n t i t a t e a pe care f i r m a o v i n d e . dacă vânzările cresc de la 11 la 12 unităţi. î n c a s ă r i l e m a r g i n a l e i n d i c ă încasarea s u p l i m e n t a r ă pe care firma o obţine d i n vânzarea u n e i unităţi s u p l i m e n t a r e sau încasarea pe care o v a p i e r d e d i n vânzarea unei unităţi în minus.00 £30. î n c a s a r e a m a r g i n a l ă este egală cu încasarea m e d i e ( c a r e este totdeauna egală c u p r e ţ u l l a care se v i n d e p r o d u c ţ i a r e s p e c t i v ă ) . A c e s t r e z u l t a t p o a t e fi s i t u a t şi î n a l t m o d care se v a d o v e d i u t i l î n c a p i t o l e l e u r m ă t o a r e : 1 F Pentru o firmă ce acţionează în condiţii de concurenţă perfectă preţul este egal cu încasarea marginală.00 3. în condiţiile unui preţ constant. 5 0 0 £ . venitul mediu (AR). Tabelul arată venitul total (TR). Deoarece preţul nu se modifică. I n continuare. O r i d e câte o r i p r o d u c ţ i a se m o d i f i c ă c u m a i m u l t de o unitate. venitul creşte de la 33£ la 36£. respectivă şi a r a t ă că o r i c e cantitate p e c a r e firma d o r e ş t e să 1 I Dacă preţul pieţei nu este influenţat de variaţii ale producţiei firmei.00 33.00 3.00 Atunci când preţul este fix. dTK/dq. î n c a s a r e a m a r g i n a l ă a u n e i t o n e î n p l u s este tot d e 3 £ . P e n t r u o r i c e v o l u m d e v â n z ă r i .00 10 11 12 13 £3. ATR/Aq. nici cel marginal nu se vor modifica odată cu nivelul producţici . v â n z ă r i l o r c u o u n i t a t e .00 £3. D e o a r e c e firma poate v i n d e orice cantitate la acest n i v e l a l p r e ţ u l u i . curba încasării medii şi curba încasării marginale vor coincide într-o dreaptă orizontală. dacă o creştere a p r o d u c ţ i e i c u t r e i u n i t ă ţ i l u n a r este î n s o ţ i t ă d e o creştere a î n c a s ă r i l o r c u 1 . A c e a s t a î n s e a m n ă .00 3.2.3 P e n t r u a i l u s t r a aceste concepte l u ă m c a e x e m p l u o firmă care v i n d e p r o d u s e agricole pe o p i a ţ ă perfect c o n c u r e n ţ i a l ă . m o d i f i c a r e a încas ă r i l o r t r e b u i e r a p o r t a t ă la m o d i f i c a r e a p r o d u c ţ i e i p e n t r u a p u t e a c a l c u l a încasarea m a r g i n a l ă .128 Tabelul 9. Pentru modificări mici. aşa c u m r e z u l t ă şi d i n secţiunea ( i i ) a F i g u r i i 9. 2 . l a p r e ţ u l d e 3£7tonă.00 36.2 Curba venitului unei firme Curba cererii unei firme pe o piaţă cu concurenţă perfectă este orizontală. F i g u r a 9 . folosim de fapt conceptul de încasări crescătoare. încasările crescătoare sunt aproximate. că î n c a s a r e a t o t a l ă creşte d i r e c t p r o p o r ţ i o n a l c u p r o d u c ţ i a . Venitul marginal este ilustrat între liniile tabelului deoarece corespunde unei modificări a venitului total generat de o modificare a cantităţii.00 3. T a b e l u l 9 .

o r i c e u n i t a t e de p r o d u c ţ i e a d a u g ă m a i m u l t la î n c a s ă r i d c c â t l a c o s t . L a p r e ţ u l de 2 £ f i r m a p o a t e să-şi a c o pere d o a r c o s t u r i l e v a r i a b i l e m e d i i . adică munca. Bunul-simţ dictează că prin prisma unei a n a l i z e a m ă n u n ţ i t e .6. i | f i r m a îşi acoperă d o a r c o s t u r i l e v a r i a b i l e m e d i i şi la carc este i n d i f e r e n t ă d a c ă p r o d u c e sau n u se n u - " Pentru studenţii interesaţi de derivatele matematice.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ J f r E C H I L I B R U L PE TERMEN SCURT m e ş t e adesea p r e ţ u l d c î n c h i d c r c a l f i r m e i . Pe t e r m e n scurt. O r i c e alt n : \ c l a l p r o d u c ţ i e i n u ar a d u c e s u f i c i c n t e î n c a s ă r i c a r e să a c o p e r e c o s t u r i l e v a r i a b i l e m e d i i .ş i î n c e t e z e a c t i v i t a t e a . merită ca firma să continue să producă. v a avea o p i e r d e r e o p e r a ţ i o n a l ă egală c u c o s t u r i l e fixe. firma are u n u l sau m a i m u l ţ i f a c t o r i ficşi. Ia fiecare decât dacă n u p r o d u c e . curbele costului pe t e r m e n s c u r t ale unei f i r m e sunt relevante în d e c i z i i l e c u p r i v i r e l a n i v e l u l p r o d u c ţ i e i . c a t r e b u i e să d e c i d ă cât d e m u l t să producă. d e c i p r o d u c e r e a şi vânzarea u n e i u n i t ă ţ i î n p l u s v a m ă r i p r o f i t u l firmei. A s t f e l . Regula 1. A m v ă z u t că încasarea fiecărei f i r m e care acceptă p r e ţ u l p i e ţ e i v a r i a z ă î n r a p o r t c u p r o d u c ţ i a . . Trebuie firma să producă? F i r m a are întotdeauna posibilitatea de a nu produce. L a o r i c e n i v e l de preţ s i t u a t s u b a c e s t a . f Regula 2. c u m ar fi c l ă d i r e a şi m a ş i n i l e . F o l o s i n d t e r m i n o logia anterioară. D e aici d e c u r g e u r m ă toarea regulă: . U r m ă t o a r e a etapă este sa c o m b i n a m i n f o r m a ţ i i l e în legătură c u c o s t u r i l e şi î n c a s ă r i l e f i r m e i p e n t r u a determina n i v e l u l p r o d u c ţ i e i care va m a x i m i z a p r o f i t u l . Preţul de închidere al firmei. firma t r e b u i e să-şi r e d u c ă producţia. O firmă nu ar trebui să producă dacă pentru toate nivelurile producţiei costul total variabil depăşeşte încasarea totală din vânzarea producţiei respective şi dacă costul mediu variabil depăşeşte preţul de vânzare al produsului. P r e ţ u l la c a r c nivel al p r o d u c ţ i e i firma v a p i e r d e m a i m u l t dacă p r o d u c e la î n c a s ă r i . S ă c o n s i d e r ă m o firmă c a r c are p o s i b i l i t a t e a d c a m ă r i sau reduce p r o d u c ţ i a . o unitate de p r o d u c ţ i e măreşte p r o f i t u l dacă încasarea marginală obţinută din v â n z a r e a sa depăşeşte c o s t u l m a r g i n a l de p r o d u c ţ i e . aceste reguli sunt prezentate în acest mod în anexa capitolului. Cât trebuie să producă firma? D a c ă o firmă d e c i d e ( c o n f o r m r e g u l i i 1 ) că m e r i t ă să p r o d u c ă . D a c ă însă u l t i m a unitate p r o d u s ă r e d u c e p r o f i t u r i l e . f i r m a se v a î n c h i d e U n a s e m e n e a p r e ţ este i l u s t r a t î n s e c ţ i u n c a ( i ) a F i g u r i i 9. De aici decurge faptul că singurul m o m e n t î n c a r e firma t r e b u i e să n u m o d i f i c e p r o d u c ţ i a este a t u n c i c â n d u l t i m a u n i t a t e p r o d u s ă a d a u g ă la c o s t u r i o s u m ă egală c u încasările. p r o f i t u l se m i c ş o r e a z ă d a c ă î n c a s a r e a m a r g i n a l ă o b ţ i n u t ă d i n vânzarea u n e i u n i t ă ţ i este m a i m i c ă decât c o s t u l m a r g i n a l n e c e s a r p r o d u c e r i i sale. Ori de câte ori încasarea marginală este egală cu costul marginal. D a c ă d e c i d e să p r o d u c ă . v a m e r i t a ca firma să p r o d u c ă atâta t i m p cât găseşte acel n i v e l a l p r o d u c ţ i e i p e n t r u care încasările depăşesc costurile v a r i a b i l e . a t u n c i p r o d u c e r e a şi v â n z a r e a e i a d u c e p i e r d e r i şi deci v a r e d u c e p r o f i t u l . D a c ă însă încasarea este m a i m i c ă decât c o s t u r i l e v a r i a b i l e . D a c ă o unitate suplim e n t a r ă p r o d u s ă v a m ă r i p r o f i t u l firmei. v a însuma c o s t u l v a r i a b i l d e p r o d u c ţ i e şi c o s t u r i l e fixe. ş i s i n g u r u l m o d dc a m o d i f i c a n i v e l u l p r o d u c ţ i e i este p r i n m o d i f i c a r e a factorului variabil. firma trebuie să-şi e x t i n d ă p r o d u c ţ i a . D a c ă însă o u n i t a t e a d a u g ă m a i m u l t la c o s t d e c â t ^ < Reguli p e n t r u f i r m e l e c a r e d o r e s c să m a x i m i z e z e p r o f i t u l î n c e p e m p r i n a s t a b i l i t r e i r e g u l i care se a p l i c ă tuturor f i r m e l o r care m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l . c h i a r dacă operează sau n u pe p i e ţ e c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă 4 . Preţul de 2 £ d i n s c c ţ i u n e a ( i ) este preţul la c a r c firma t r e b u i e s ă . I n această situaţie. deoarece p r o d u c e q0 u n i t ă ţ i . iar î n c a s ă r i l e d i n v â n z a r e a a c e e a ce d e c i d e să p r o d u c ă le a d a u g ă l a î n c a s ă r i l e a n t e r i o a r e . P r i n urmare.

iar A c c a s t ă c a n t i t a t c este c o r e s p u n z ă t o a r e fimia v a produce acea cantitate care î i va m a x i m i z a p r o f i t u l . c o s t u l m a r g i n a l t r e b u i e să fie m a i m i c decât încasarca m a r g i n a l ă . având î n v e d e r e c o n d i ţ i i l e date d c piaţă. . ea n u va m a i avea n i c i u n s t i m u l e n t să îşi m o d i f i c e producţia. atunci o u t p u t u l o p t i m al unei firme este pozitiv. firma va continua să p r o d u c ă acea cantitatc d e n u m i t ă o u t p u t u l o p t i m . O producţie pentru care costul marginal este egal cu încasarea marginală poate sau să v I maximizeze. Această p r o d u c ţ i e reprezintă o u t p u t u l c a r e m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l sau o u t p u t u l o p t i m : • O u t p u t u l o p t i m a l f i r m e i este zero dacă încasarca totală este m a i m i c ă decât c o s t u l t o t a l v a r i a b i l la toate n i v e l u r i l e dc p r o d u c ţ i e . / • / mr Regula 2 aplicată firmelor primitoare de preţ Regula 2 ne spune c ă o r i c e firmă care îşi m a x i m i zează p r o f i t u l v a p r o d u c e î n p u n c t u l î n c a r e c o s t u l m a r g i n a l este egal c u încasarea m a r g i n a l ă . F i r m a este î n echilibru scurt. pe termen aşa c u m r e z u l t ă şi d i n F i g u r a 9. deoarece o modificare a producţiei în orice direcţie va duce la creşterea profiturilor pentru producţii mai mici dccât q0. î n c o n d i ţ i i de concurenţă perfectă. iar profiturile pot fi majorate prin creşterea producţiei. \ \ \ • l s 1 N . Venitul marginal este egal cu costul marginal la nivelurile producţiei q0 şi q. c o s t u l m a r g i n a l depăşeşte încasarea m a r g i n a l ă . corespunde profitului maxim. o b ţ i n e .. C â n d costul marginal este egal c u încasarea m a r g i nală. deoarece este m a x i m u m ce poate "o Producţie Figura 9. • • mc / principiile ^ Producţia optimă economiei ^ C e l e trei regali d e m a i sus stabilesc p r o d u c ţ i a aleasă de orice firmă care îşi m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l pe t e r m e n scurt. pentru producţii peste nivelul c^.128 Maximizare şi nu minimizare F i g u r a 9 . C â n d firma a j u n g e î n p o z i ţ i a î n care p r o f i t u l este m a x i m . p e n t r u firmele care acceptă p r e ţ u l d e piaţă. D c a c c c a este n e v o i e d e r e g u l a 3 care face d i s t i n c ţ i a d i n t r e p r o f i t u l m i n i m şi p r o f i t u l m a x i m : Regula 3. C o m b i n â n d aceste d o u ă r e z u l t a t e a j u n g e m l a o concluzie importantă: 0 firmă care operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă va produce acea cantitate pentru care costul marginal este egal cu preţul de piaţă al produsului (atâta timp cât preţul depăşeşte costul variabil mediu). D c accea. iar profitul poate fi majorat prin reducerea producţiei. 3 n e arată că este p o s i b i l să se respecte r e g u l a 2 şi t o t u ş i să e x i s t e u n m i n i m de p r o f i t . să minimizeze profitul.4. venitul marginal este mai mare decât costul marginal şi profitul poate fi majorat doar prin creşterea producţiei. dacă o u t p u t u l este m ă r i t faţă de n i v e l u l o p t i m . o u t p u t u l o p t i m este p o z i t i v dacă e x i s t ă u n n i v e l a l p r o d u c ţ i e i p e n t r u care î n c a s ă r i l e t o t a l e depăşesc c o s t u r i l e t o t a l e variabile. ( C o m p o r t a - m e n t u l pe t e m i c n l u n g v a fi discutat m a i t â r z i u în acest c a p i t o l ) . Producţia q. deoarece. costul marginal depăşeşte venitul marginal şi profitul poate fi sporit prin reducerea producţiei către nivelul q r k • E x p r i m a r e a g e o m e t r i c ă a acestei c o n d i ţ i i este că la n i v e l u l d e p r o d u c ţ i e la carc p r o f i t u l este m a x i m . la producţii sub acest nivel. A c e s t fapt face ca M C să f i e m a i m i c d e c â t M R la stânga r e s p e c t i v u l u i o u t p u t şi m a i m a r c d c c â t M R la dreapta n i v e l u l u i d c p r o d u c ţ i e la c a r c p r o f i t u l este m a x i m . piaţa determină preţul Ia care o r i c e firmă îşi v i n d e p r o d u s u l . la producţii mai mari decât q . Producţia q^ corespunde unui profit minim. costul marginal este mai mare decât venitul marginal. venitul marginal depăşeşte costul marginal. dar nu şi suficientă pentru maximizarea profitului. nivelului p e n t r u care p r e ţ u l şi c o s t u l m a r g i n a l sunt egale.^ 1 1 1 1 1 1 <>. c u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l t r e b u i e să intersecteze c u r b a î n c a s ă r i i m a r g i n a l e d i n p a r t e a d c j o s . Profitul este maxim când costul marginal este mai mic decât încasarea marginală pentru niveluri inferioare ale producţiei şi când costul marginal este mai mare decât încasarea marginală la niveluri de producţie mai mari. D a c ă o u t p u t u l este redus uşor dc la n i v e l u l o p t i m . î n c a s a r e a m a r g i n a l ă este e g a l ă c u p r e ţ u l p i e ţ e i .3 Două niveluri de producţie pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal Egalitatea dintre costul marginal şi venitul marginal reprezintă o condiţie necesară. A m văzut t o t u ş i că. dacă n u se m o d i f i c ă p r e ţ u r i l e sau c o s t u r i l c .

128 p r i n c i p i i l e economiei ^ k ' Fe o piaţă perfect concurenţiaâ.. In condiţiile în care preţul este egal cu costul marginal. unde costul marginal şi încasarea m a r g i n a l ă s u n t egale.4 i l u s t r e a z ă c c h i l i b r u l f i r m e i c u a j u t o r u l c u r b e l o r c o s t u l u i m e d i u şi a î n c a s ă r i i . Figura 9. f i r m a v a lua î n considerare un cost m a r g i n a l egal c u încasarea m a r g i n a l ă (regula 2. spre exemplu. E s t e necesară o c u r b ă a o f e r t e i c a r e să arate c a n t i t a t c a p e c a r e f i r m a d o r e ş t e să o o f e r e l a f i e c a r e n i v e l d e p r e ţ . care de fapt r e p r e z i n t ă curba Curba ofertei pentru o singură firmă. C u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l al firmei indică costul marginal corespunzător f i e c ă r u i n i v e l de p r o d u c ţ i e . fiecare firmă acceptă preţul pieţei şi îşi modficá corespunzător cantitatea produsă. r e s p e c t i v de cerere şi o f e r t ă . diferenţa cea mai mare corespunde producţiei q E . Acestca d u c la u r m ă t o a r e a c o n c l u z i e : în concurenţa perfectă. L a p r e ţ u r i m a i m a r i d e c â t c o s t u l v a r i a b i l mediu. Curba ofertei pe t e r m e n scurt A m v ă z u t că pe o p i a ţ ă c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă f i r m e l e r ă s p u n d u n u i p r e ţ s t a b i l i t de f o r ţ e l e p i e ţ e i . dar peste minimul costului variabil mediu. Curba ofertei pentru o industrie. distanţa verticală dintre curba venitului total şi a costului total arată cu cât venitul total depăşeşte (sau este depăşit) costul total. Ea îşi urmăreşte scopul de maximizare a profitului producând acea canútate pentru careccstul marginal pe termen scurt şi preţul produsului aşa cum esle stabilit pe piaţă surt egale. Este e v i d e n t n i v e l u l p r o d u c ţ i e i p e n t r u c a r e se m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l c u c e a m a i m a r e d i f e r e n ţ ă p o s i b i l ă d i n t r e încasarea t o t a l ă şi c o s t u l t o t a l . spre exemplu q. la nivelul producţiei qE. c u cca a î n c a s ă r i i totale. care va fi corespunzătoare obţinerii profitului maxim.5 c o m b i n ă c u r b a c o s t u l u i t o t a l . preţul va fi mai mare decât costul marginal şi va fi eficientă creşterea producţiei (aşa cum arată săgeata cu vârful orientat spre dreapta). F i g u r a 9. A c e s t n i v e l a l p r o d u c ţ i e i t r e b u i e să f i e i d e n t i c cu c c l localizat în F i g u r a 9. c u c o n d i ţ i a ca MR = p pentru concurenţa perfectă). La orice punct situai în stânga producţiei q E .2. p r e z e n t a t ă i n i ţ i a l î n F i g u r a 8. P r i n ajustarea c a n t i t ă ţ i i pe carc o p r o d u c ca r ă s p u n s l a p r e ţ u l p i e ţ e i . firma îşi va micşora profitul dacă va reduce sau va mări producţia. Curba în o f e r t e i p e n t r u o s i n g u r ă f i r m ă este d e d u s ă secţiunea ( i ) F i g u r a 9 .4.4 Echilibrul pe termen scurt al unei firme pe o piaţă cu concurentă perfectă Firma va alege nivelul producţiei pentru care preţul va fi egaJ cu costul marginal. f i r m e l e c o n t r i b u i e la stabilirea o f e r t e i p i e ţ e i . aşa c u m reiese d i n F i g u r a 9. F i g u r a 9. c o m p o r t a m e n t u l f i r m e l o r şi c e l a l p i e ţ e i este dată d e curba ofertei industriei ofertei respective. La fiecare nivel de producţie. La producţii mai mari decât qE. L e g ă t u r a d i n t r e l f accasta.3. pentru acele niveluri ale producţiei pentru care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. Producţie Figura 9. de piaţă. spre exemplu q r preţul este mai mic decât costul marginal şi va fi eficientă reducerea producţiei (aşa cum arată săgeata cu vârful orientat spre stânga). Pentru a ilustra firme. curba ofertei firmei este identică curbei costului său marginal. F i g u r a 9 . D a c ă d o r i m p u t e m să a j u n g e m l a a c e l a ş i p u n c t de e c h i l i b r u c u a j u t o r u l c u r b e l o r c o s t u l u i t o t a l şi a încasărilor. f i r m a v a o f e r i zero u n i t ă ţ i ( r e g u l a 1).5 Curbele costului total şi venitului Firma alege producţia pentru care diferenţa dintre curba venitului total şi a costului total va fi cea mai mare. 6 c a r c i n d i c ă o c u r b ă a c o s t u l u i m a r g i n a l şi p a t r u p r e ţ u r i a l t e r n a t i v e . in figură. L a p r e ţ u r i i n f e r i oare c o s t u l u i v a r i a b i l m e d i u . L i n i a o r i z o n t a l ă c o r e s p u n z ă t o a r e f i e c ă r u i n i v e l al p r e ţ u l u i r e p r e z i n t ă c e r e r e a c u c a r e se c o n f r u n t ă f i r m a c â n d p r e ţ u l d e p i a ţ ă se a f l ă l a a c e l n i v e l . 7 arată c u m se d e d u c e c u r b a o f e r t e i pentru o industrie alcătuită d i n doar două R e g u l a g e n e r a l ă este u r m ă t o a r e a : .

preţul ar fi de 3£. aşa cum se vede în secţiunea (iii). Împreună. şi şi-ar acoperi costurile fixe in proporţia reprezentată în grafic prin dreptunghiul haşurat Curba ofertei firmei este ilustrată în secţiunea (ii). în acest exemplu.6 Curba ofertei unei firme primitoare de preţ Pentru o firmă care consideră preţul drept o variabilă exogenă (primitoare de preţ). deoarece finna B nu este dispusă să intre pe piaţă la preţuri mai mici de 2£. 6 S 5 4 i 1 ! I ' 'I i__j i! i ! 1 7 I/s j y A t Sa. firma ar produce la nivelul q. a va fi identică cu SA. Punctul E0. F o l o s i m s i n t a g m a " m a i m a r e decât c o s t u l m e d i u v a r i a b i l " . curba ofertei industriei este suma orizontală a curbelor costului marginal pentru toate firmele din industria respectivă (situată deasupra costului variabil mediu). situată deasupra curbei costului variabil mediu. care i l u s t r e a z ă u n e c h i l i b r u pc t c m i e n l u n g c â n d n u există n i c i u n f e l dc f a c t o r i . firma n u v a p r o d u c c n i m i c dacă p r e ţ u l este m a i m i c d c c â t c o s t u l său v a r i a b i l m e d i u . i a r c u r b a i n d u s t r i e i r e p r e z i n t ă s u m a a ceea ce p r o d u c t o a t e firmele care f o r m e a z ă i n d u s tria respectivă. M o t i v u l pentru însumarea curbelor costului m a r g i n a l este c ă f i c c a r e firmă are u n cost m a r g i n a l care v a i n d i c a cât d o r e ş t e firma să o f e r e la fiecare n i v e l al p r e ţ u l u i . A m s t a b i l i t d e c i c o m p o r t a mentul firmelor individuale în maximizarea profitului care a j u t ă la c o n s t r u c ţ i a termen lung. i ^ curbci ofertei pe termen scurt. firma A va oferi 4 unităţi. Odată cu creşterea preţului de la 3£ Ia4£la5£ şi 6£. Aceasta stabileşte legătura dintre preţul pieţei şi cantitatea pe care finna o va produce şi oferi spre vânzare. curba ofertei se identifică cu cea a costului marginal. cele două firme vor oferi 7 unităţi.2 1 i ! 1 2 3 4 5 6 Cantitate (i) Firma A 0 1 2 3 4 5 6 7 Cantitate (B) Firma B 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Cantitate (fii) F i r m a C Figura 9. Accasta se deosebeşte dc curba ofertei pe care stabileşte legătura d i n t r e cantitaficşi tea o f e r i t ă şi preţ.7 Curba ofertei pentru un grup de firme Curba ofertei industriei reprezintă suma pe orizontală a curbelor ofertelor fiecărei firme care alcătuiesc industria. c o n f o r m r e g u l i i 1. va fi punctul de închidere al firmei. laq s şi q .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ MC Pl / V v ¡ ^ • 1 • « i 1 • • i 1 i i Pl ^ AVC • Pi ! 13 »0 «o Ol 0] Cantitate «I Cantitate (a) Curba ofertei "l (i) Curbele costului marginal şi costului variabil mediu Figura 9. Aceasta se va identifica cu costul marginal pentru toate nivelurile de preţ situate peste costul variabil mediu. La un nivel de preţ de 3£. 3 unităţi. iar finna B.o î n C a p i t o l u l 3. până la nivelul de preţ de 2£ şi va fi dată de suma dintre SA şi SB pentru preţuri mai mari de 2£. In concurenţa perfectă. firma îşi va miri producţia de laq 0 la q. curba ofertei S A . spre exemplu. Dacă.B \y I a. d e o a r e c e . aşa c u m a m î n t â l n i t . . C u r b a o f e r t e i bazată pe c u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l pe t e r m e n scurt p e n t r u toate firmele din industrie este d c f a p t c u r b a o f e r t e i i n d u s t r i e i . unde preţul p0 este egal cu AVC.

î n c o n diţiile costurilor suportate şi a preţului pieţei. acesta va funlocuit. toate firmele î ş i m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l şi nivelul p r o d u c ţ i e i pe t e r m e n s c u r t . Diagramele ilustrează situaţia unei firme cu costuri date. d a r d i m e n s i u n e a p r o f i t u l u i este d i f e r i t ă î n fiecare caz. U n a este să ş t i i că u n e i firme î i m e r g e b i n e î n a n u m i t e î m p r e j u r ă r i şi a l t a este să ş t i i cât d e bine î i merge. Deoarece preţul depăşeşte costul variabil mediu. Deoarece preţul este mai mic dccât ATC. poate ft la pragul de echilibru sau poate înregistra profil. firma înregistrează pierderi ilustrate de suprafaţa albastră.8 Poziţii alternative de echilibru pe termen scurt pentru o firmă pe o piaţă cu concurenţă perfectă La echilibrul pe termen scurt. A s t f e l . pe măsura uzurii acestuia. deoarece încasările m e d i i depăşesc c o s t u l total m e d i u . Profitabilitatea f i r m e i p e t e r m e n s c u r t Ş t i m c ă a t u n c i c â n d o i n d u s t r i e este î n e c h i l i b r u pe t e r m e n scurt. preţul este p . firma se va afla în situaţie de echilibru pe termen scurt. î n s e c ţ i u n e a ( i ) firma suferă pierderi. fiecare firmă îşi m a x i m i z e a z ă este p r o f i t u l . î n c o n d i ţ i i l e u n o r f a c t o r i a s t f e l n u a u n i c i u n m o t i v să m o d i f i c e ficşi c o n s t a n ţ i . Output (iii) Figura 9. p i a ţ a şi toate firmele d i n i n d u s t r i e se a f l ă î n e c h i l i b r u pe t e r m e n scurt.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Preţul d e e c h i l i b r u pe t e r m e n s c u r t Preţul unui produs vândut pc o piaţă perfcct concurenţială este d e t e r m i n a t de interacţiunea o f e r t e i i n d u s t r i e i r e s p e c t i v e p e t e r m e n scurt şi cererea d e piaţă. Deşi n i c i o f i r m ă nu poate să i n f l u e n ţ e z e p r e ţ u l de piaţă î n m o d s e m n i f i c a t i v . firma pe o piaţă competitivi poate înregistra pierderi.. firma nu îşi va înlocui capitalul pe măsura uzurii acestora. firma va continua să producă. aşa cum o indică suprafaţa colorata în negru. In secţiunea (iii). preţul este p. firma î ş i m a x i m i z e a z ă p r o f i t u r i l e producând cantitatea p e n t r u care costul marginal este egal c u p r e ţ u l . C u toate a c e s t e a n u ş t i m cât de mare acest p r o f i t . d a r a m b e l e a f i r m a ţ i i a u aceeaşi s e m n i f i c a ţ i e . f-a fel ca în secţiunea (ii). Deoarece în ficcare situaţie preţul este mai mare decât costul variabil mediu (AVC). preţul este p r Deoarece preţul este sub nivelul costului total mediu. a c ţ i u n i l e c o l e c t i v c a l e tuturor firmelor d i n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă (aşa c u m se vede şi d i n c u r b a d c p i a ţ ă a c e r e r i i ) d e t e r m i n ă î m p r e u n ă p r e ţ u l de e c h i l i b r u . iar î n secţiunea ( i i i ) o b ţ i n e p r o f i t p u r . A c e a s t a se î n t â m p l ă î n p u n c t u l î n care c u r b a c e r e r i i dc p i a ţ ă şi c u r b a o f e r t e i i n d u s t r i e i r e s p e c t i v e se intersectează. în fiecare secţiune. in secţiunea (ii). Pe măsura uzurii capitalului utilizat. carc se confruntă cu trei alternative de preţ: p ( . î n toate cele t r e i c a z u r i firma a t i n g e o s i t u a ţ i e o p t i m ă . p2 şi p.8 ilustrează trei situaţii p o s i b i l e p e n t r u o firmă a f l a t ă î n s i t u a ţ i a d e c c h i l i b r u pe t e r m e n scurt. E reprezintă punctul corespunzător căruia MC = MR = preţ. deoarece veniturile vor acoperi integral costul de oportunitate al capitalului. In secţiunea (i). finna va înlocui capitalul. şi firma câştigă profit pur peste nivelul costurilor sale totale. pe termen scurt. şi finna îşi acopcră costurile totale. D e o a r e c e c a n t i t a t e a t o t a l ă c e r u t ă este e g a l ă c u c a n t i t a t e a o f e r i t ă n u există n i c i u n m o t i v ca p r e ţ u l d e p i a ţ ă să se s c h i m b e . î n t o a t e s i t u a ţ i i l e . L a p r e ţ u l de e c h i l i b r u f i e c a r e firmă p r o d u c e şi v i n d e o c a n t i t a t e p e n t r u c a r e c o s t u l m a r g i n a l este egal c u p r e ţ u l . . î n secţiunea ( i i ) îşi acoperă doar costurile. F i g u r a 9. secţiunea (i) p u t e m spune că firma în minimizează pierderile m a i degrabă decât m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l .

V o m face aceasta f o l o s i n d c o n c e p t e l e de s u r p l u s a l c o n s u m a t o r u l u i şi al p r o d u c ă t o r u l u i . aşa c u m v o m v e d e a î n C a p i t o l u l 18. î n t i m p ce. E l este analog c o n c e p t u l u i de surplus al c o n s u m a t o r u l u i . Suma pe carc o plătesc pe piaţă este dată de produsul p0q0. Veniturile încasate de producători din vânzarea unei cantităţi q„ sunt. bunuri. suprafaţa II.9 Surplusul consumatorului şi producătorului Surplusul consumatorului este suprafaţa situată sub curba cererii şi deasupra dreptei care indică nivelul preţului Surplusul producătorului este suprafaţa situată deasupra curbei ofertei şi sub dreapta care indică nivelul preţului. C e e a ce p l ă t e s c este a r i a dată d e p r o d u s u l d i n t r e preţ şi c a n t i t a t e a c o n s u m a t ă .128 PRINCIPIILE C O N C U R E N Ţ A PERFECTĂ Şl EFICIENTA A L O C A T I V Ă ECONOMIEI ^ în Capitolul 1 a m v ă z u t că E c o n o m i a s-a c o n s t i t u i t î n m o m e n t u l î n care o b s e r v a t o r i i şi-au pus î n t r e b ă r i î n l e g ă t u r ă c u m o d u l s i s t e m a t i c î n carc resursele sunt a l o c a t e p r i n i n t e r m e d i u l pieţei. T o t u ş i . a t u n c i a l o c a r c a c u r e n t ă a resurselor n u este e f i c i e n t ă . f a r ă ca a l t c u i v a să î i fie m a i r ă u . r e s u r s e l e sunt i n e f i c i e n t a l o c a t e dacă r e p a r t i z a r e a ar p u t e a f i s c h i m b a t ă î n aşa f e l . î n c o n d i ţ i i l e unei c u r b c a ofertei crescătoare. cu cxcepţia u l t i m u l u i . date de produsul p0q0. p0 şi q0. II. şi III. î n c â t cel p u ţ i n u n e i p e r s o a n e să î i fie m a i b i n e f ă r ă ca n i m ă n u i să n u î i fie m a i r ă u . Diferenţa. t r e b u i e să fie î n d e p l i n i t u n n u m ă r de c o n d i ţ i i . D i f e r e n ţ a d i n t r e acestea d o u ă este p r e z e n t a t ă î n F i g u r a 9 . Suprafaţa III situată sub curba ofertei reprezintă costul variabil total. care r e p r e z i n t ă o î n s u m a r e a t u t u r o r v a l o r i l o r m a r g i n a l e p e care le a t r i b u i e f i e c ă r e i u n i t ă ţ i separate c o n s u m a t e . S u r p l u s u l p r o d u c ă t o r u l u i este u n c o n c e p t n o u . respectiv. Preţul şi cantitatea de echilibru sunt. Valoarea totală pe carc consumatorii o atribuie cantităţii q„ este dată de suma suprafeţelor I. p â n ă la accl n i v e l al p r o d u c ţ i e i c a r e r e p r e z i n t ă î n s u m a r e a costur i l o r m a r g i n a l e neccsare p r o d u c e r i i f i e c ă r e i u n i t ă ţ i . o q0 Cantitate Figura 9. C o s t u l t o t a l v a r i a b i l necesar p r o d u c e r i i u n u i a n u m i t n i v e l al p r o d u c ţ i e i este indicat d e suprafaţa situată s u b c u r b a o f e r t e i . Se p o a t e arăta că o e c o n o m i e p e r f e c t c o m p e t i t i v ă v a a l o c a r e s u r s e l e sale î n m o d e f i c i e n t . î n acest c o n t e x t . suma minimă solicitată de producători pentru a furniza producţia. reprezintă surplusul consumatorului. reprezintă surplusul producătorului. dreptunghiul format de suprafeţele II şi III. E x p r i m a t i n v e r s . Diferenţa. S u r p l u s u l p r o d u c ă t o r u l u i se d e f i n e ş t e ca fiind s u m a încasată de p r o d u c ă t o r i d i n care se reduce c o s t u l total v a r i a b i l necesar s u s ţ i n e r i i produsului respectiv. î n t r e t i m p v o m p r e z e n t a m o d u l p r i n carc se m a n i f e s t ă t e n d i n ţ a de alocare o p t i m ă a resurselor î n condiţiile concurenţei p e r f e c t e . c o s t u l m a r g i n a l al t u t u r o r acestor e x p r e s i i sunt f o l o s i t e c u aceeaşi R e s u r s e l e u n e i n a ţ i u n i sunt a l o c a t e e f i c i e n t dacă n u e x i s t ă u n a l t m o d p r i n c a r e c u i v a să î i f i e m a i b i n e i a r ă ca a l t c u i v a să î i f i e m a i r ă u . d a c ă resursele ar p u t e a fi r e a l o c a t e î n aşa f e l î n c â t să se p r o d u c ă m a i p u ţ i n e p ă l ă r i i şi m a i m u l ţ i p a n t o f i şi c i n e v a să fie m a i înstărit d e p e u r m a acestei s c h i m b ă r i . de asemenea. A c e s t a apare deoarecc toate b u n u r i l e care f o r m e a z ă p r o d u c ţ i a u n e i firme sunt v â n d u t e l a acelaşi preţ. D e e x e m p l u . 9 ca u n s u r p l u s a l consumatorului. î n care o a m e n i i l u a u d e c i z i i i n d e p e n d e n t e m o t i v a t e de i n t e r e s u l p e r s o n a l . Valoarea t o t a l ă pe care o a t r i b u i e c a n t i t ă ţ i i p c c a r e o c o n s u m ă este s u p r a f a ţ a s i t u a t ă s u b c u r b a c e r e r i i . î n c o n d i ţ i i d e eficienţă s a u optimalitate ( a i c i aceste d o u ă semnificaţie). reprezintă m a i puţin decât p r e ţ u l de p i a ţ ă . A m v ă z u t î n C a p i t o l u l 6 că surplusul c o n s u m a t o r u l u i este d i f e r e n ţ a d i n t r e v a l o a r e a totală pc care consumatorii o acordă tuturor unităţilor dintr-un p r o d u s şi p l a t a p e c a r c o efectuează î n m o d r e a l p e n t r u a c h i z i ţ i a a c c l u i p r o d u s . a m v ă z u t că resursele sunt a l o c a t e î n m o d o r g a n i z a t . suprafaţa I.

a ş a curr. v f Eficienţa alocativă apare când sun-a dintre surplusul consumatorului şi al producătorului este maximizată. D a c ă p a n t o f i i sunt v â n d u ţ i la o r i c e preţ î n t r e 6 0 şi 7 0 £ . deoarece c o s t u r i l e l o r m a r g i n a l e a r fi m a i m a r i d e c â t p r e ţ u l p r i m i t . Producţia astfel stabilită este eficientă din punct de vedere alocativ. u n surplus p o t e n ţ i a l d e 1 0 £ c a r e t r e b u i e î m p ă r ţ i t î n t r e cei d o i . surplusul p r o d u c ă t o r u l u i . Dacă s u r p l u s u l c o n s u m a t o r u l u i şi a l p r o d u c ă t o r u l u i n u este m a x i m i z a t . fără c a a l ţ i i să sufere. i e. aşa c ă s u r p l u s u l p r o d u c ă t o r u l u i este. cât şi c o n s u m a t o r i i câştigă. L j Suma surplusului consumatorului şi al producătorului este maximizată când o industrie în condiţii de concurenţâ perfectă este în situaţie de echilibru.u n p r o d u s la p r e ţ u l c o m p e t i t i v d e p i a ţ ă . D a c ă p r o d u c ţ i a a r fi m a j o r a t ă d i n c o l o d e n i v e l u l d e e c h i l i b r u . d e o a r e c e c o n s u m a t o r i i a p r e c i a z ă acel a r t i c o l e x a c t la n i v e l u l p r e ţ u l u i p i e ţ e i ş i d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l p r o d u c ă t o r u l u i c o s t u l b u n u l u i respectiv este l a n i v e l u l p r e ţ u l u i de piaţă. F i r m e l e ar pierde surplusul producăt o r i l o r p e n t r u acele u n i t ă ţ i s u p l i m e n t a r e . a d i c ă p u n c t u l u i de e c h i l i b r u de p c p i a ţ a c o m p e t i t i v ă . 5 A s t f e l . Aceasta. ' Reamintiţi-vi din Capitolul 2 că aria situată sub curba costului marginal până la orice nivel al producţici este costul variabil necesar producerii acelui bun. o u t p u t u l i n d u s t r i e i poate fi m o d i f i c a t p e n t r u a înări acel total. c u r b a c e r e r i i se a f l ă d e a s u p r a c u r b e i o f e r t e i . Grafic. s u m a c e l o r d o u ă s u r p l u s u r i ar scădea. de fapt. ceea ce î n s e a m n ă că v a l o a r e a p e care consumatorii o atribuie u l t i m e i u n i t ă ţ i d i n acel produs depăşeşte c o s t u l său m a r g i n a l de p r o d u c ţ i e . ar fi m a i m i c ă d e c â t p r e ţ u l p e c a r e t r e b u i e să î l plătească.10. P r o d u c ţ i a e f i c i e n t ă d i n p u n c t de v e d e r e a l o c a t i v corespunde intersecţiei dintre curba cererii şi a o f e r t e i . atât p r o d u c ă t o r i i . u l t i m u l a r t i c o l p r o d u s ş i v â n d u t la p r e ţ u l de e c h i l i b r u n u a d a u g ă n i m i c la s u r p l u s u l c o n s u m a t o r u l u i sau al producătorului. deoarece valoarea pe care o acordă acestor a r t i c o l e s u p l i m e n t a r e . există .9. C u m p ă r ă t o r i i ar p i e r d e s u r p l u s u l c o n s u m a torilor. Să p r e s u p u n e m că f i r m e l e sunt f o r ţ a t e să p r o d u c ă şi să v â n d ă m a i m u l t e u n i t ă ţ i d i n t r . însumarea situată sub curba cererii reprezintă suma pe care consumatorii doresc să o plătească dacă li s-ar oferi fiecare unitate de produs pe rând. apare î n F i g u r a 9. aria de sub curba costului marginal este echivalentă cu însumarea costurilor marginale din care se compune castul total variabil. P e n t r u o r i c e n i v e l a l p r o d u c ţ i e i m a i m i c d e c â t n i v e l u l c o m p e t i t i v . î n c â t o p e r e c h e s u p l i m e n t a r ă costă 60£ şi este e v a l u a t ă de c o n s u m a t o r i la 7 0 £ . I l u s t r a r e a g r a f i c ă se face î n F i g u r a 9. Similar. i a r c u m p ă r ă t o r i i sunt o b l i g a ţ i să a c h i z i ţ i o n e z e aceste u n i t ă ţ i î n plus la acel preţ. ( O b s e r v a ţ i c ă n i c i u n g r u p n u a r face aceasta î n m o d voluntar). S u r p l u s u l a d i ţ i o n a l ar p u t e a să fie f o l o s i t p e n t r u a înstări u n e l e persoane. D i m p o t r i v ă . . Să p r e s u p u n e m că p r o d u c ţ i a c u r e n t ă de p a n t o f i este de aşa n a t u r ă . valoarea totală pe care o atribuie tuturor unităţilor. aşa c u m arată c u r b a c e r e r i i .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ d c o u t p u t . s u r p l u s u l p r o p r i e t a r u l u i ) . este a r i a de d e a s u p r a c u r b e i o f e r t e i şi de s u b l i n i a c a i e i n d i c ă p r e ţ u l de p i a ţ ă ( N u u i t a ţ i că toate f i r m e l e s u n i d i r e c t sau i n d i r c c i d c ţ i n u i e d e o a m e n i .

accastă d e p l a sare a c u r b e i o f e r t e i d e n o t ă c ă p r e ţ u l d e e c h i l i b r u n u va rămâne m u l t t i m p n c m o d i f i c a t . Preţul de piaţă cu profit zero. într-o industrie competitivă pierderile sunt un semnal pentru părăsirea pieţei de către anumite firme. E l e n u îşi a c o p e r ă i n t e g r a l c o s t u r i l e totale. D e o a r e c e c o s t u r i l e i n c l u d şi c o s t u l d e o p o r t u n i t a t e a l c a p i t a l u l u i . Preţul care motivează părăsirea industriei. C u r b e i de piaţă a o f e r t e i c o n s t r u i t ă p r i n î n s u m a r e a p r o d u c ţ i e i c e l o r 100 d e firme i sc a d a u g ă a c u m p r o d u c ţ i i l e o b ţ i n u t e de c e l e 2 0 de f i r m e n o i . să sufere p i e r d e r i s a u să s c m e n ţ i n ă p e l i n i a d e p l u t i r e . noi c a p i t a l u r i v o r i n t r a p e p i a ţ ă şi f i r m e l e v o r î m p ă r ţ i p r o f i t u l î n t r e ele. presând preţul în jos până când profitul se reduce la nivelul zero. A s t f e l . d e o a r e c e se poate o b ţ i n e u n r a n d a m e n t m a i b u n a l a c e s t u i a î n alte d o m e n i i de a c t i v i t a t e . Să v e d e m c u m se desfăşoară acest proccs. şi intră p e p i a ţ ă a t u n c i c â n d sunt interesate dc p r o f i t . industria se va extinde. n u există n i c i o m o t i v a ţ i e p e n t r u aceste f i r m e să părăsească piaţa. f i r m e l e c a r e d o a r se m e n ţ i n pe l i n i a de p l u t i r e a u a v a n t a j e s i m i l a r e s i t u a ţ i e i î n care ar investi c a p i t a l u l î n altă activitate. p e m ă s u r ă ce se d e t e r i o r e a z ă . echilibru scadă până c â n d ¡oate f i r m e l e d i n industria respectivă î ş i v o r a c o p e r i doar c o s t u r i l e .8. d e o a r e c e c a p i t a l u l are a c e l a ş i r a n d a m e n t î n altă activitate economică.Efectul intrării şi ieşirii A m v ă z u t că a t u n c i c â n d f i n n e l e sunt î n pe termen scurt. a d i c ă până când ajung în p u n c t u l de e c h i l i b r u c u p r o f i t z e r o . r a n d a m e n t u l c a p i t a l u l u i este m a i scăzut decât c o s t u l d e o p o r t u n i t a t e a l c a p i t a l u l u i . D a c ă f i r m e l e e x i s t e n t e au p i e r d e r i . Să p r e s u p u n e m c ă d r e p t r c a c ţ i c la p r o f i t u l m a r e c â ş t i g a t d e c ă t r e c e l e 1 0 0 d e firme e x i s t e n t e . profitul reprezintă un semnal pentru intrarea de noi firme. A t r a s e d e p o s i b i l i t a t e a p r o f i t u l u i . î n m o d a s e m ă n ă t o r . Deoarecc firmele Un preţ atractiv piaţă. i a r p r e ţ u l de p i a ţ ă v a creşte. A c e s t a este u n s e m n a l c a firmele să părăsească piaţa. Dacă însă firmele e x i s t e n t e o b ţ i n î n c a s ă r i m a i m a r i decât c o s t u r i l e . Părăsirea p i e ţ e i de către u n e l e firme încetează. î n c o n t i n u a r e . F i g u r a 9. d a c ă f i r m e l e n o u i n t r a t e pe piaţă se aşteaptă să se m e n ţ i n ă p e l i n i a d e p l u t i r e . cât şi c e l e v e c h i v o r t r e b u i să-şi ajusteze n i v e l u l p r o d u c ţ i e i l a a c t s t n o u n i v e l al p r e ţ u l u i . Figura 9. c o n c l u z i a carc d e c u r g e d c a i c i este u r m ă t o a r e a : k f O industrie competitivă este în echilibru pe termen lung atunci când firmele obţin profit zero. m o t i v â n d aceasta p r i n p i e r d e r i l e p c care le suportă.128 E C H I L I B R U L PE T E R M E N LUNG PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ C h e i a p e n t r u e c h i l i b r u l pe t e r m e n l u n g î n condiţiile c o n c u r e n ţ c i p e r f e c t e este i n t r a r e a şi i e ş i r e a liberă de pe piaţă. şi c a r e z u l t a t . o f e r t e i v a reduce p r e ţ u l d e c c h i l i b n i şi atât firmele n o i . Deplasarea mulţi k J părăsesc i n d u s t r i a . C u o c u r b ă a c e r e r i i n e s c h i m b a t ă . 8 .8. i n c l u s i v c o s t u l de o p o r t u n i t a t e al capitalului. aşa c u m sc vede d i n s e c ţ i u n e a ( i i ) . p o z i ţ i e d e n u m i t ă echilibru firmele v o r fi în situaţia ilustrată d e s c c ţ i u n c a ( i i ) d i n F i g u r a cu profit zero. alte 2 0 n o i firme intră pe piaţă. d e o a r e c e există m a i producători. . c u r b a o f e r t e i p e t e r m e n s c u r t se v a d e p l a s a spre stânga. k f într-o industrie concurenţială. care motivează intrarea pe î n p r i m u l r â n d . preţul va creşte până când firmele care rămân în piaţă îşi pot acoperi costurile lor totale. A c e s t fapt este i l u s t r a t î n F i g u r a 9. c a p i t a l u l v a părăsi i n d u s t r i a .8. P e n t r u o r i c e p r e ţ se v a o f e r i m a i m u l t pe p i a ţ ă . F i r m e l e v o r c o n t i n u a să părăsească i n d u s t r i a . n u va e x i s t a n i c i o m o t i v a ţ i e p e n t r u a l t e f i r m e să i n t r e pe p i a ţ ă . e l e p o t o b ţ i n e p r o f i t . industria se va contracta. N o i firme v o r c o n t i n u a să intre p e p i a ţ ă .11. să p r e s u p u n e m că toate firmele dintr-o industrie construită pe principii concurcnţiale se a f l ă î n p o z i ţ i a i n d i c a t ă d e s e c ţ i u n e a ( i i i ) a F i g u r i i 9. Să p r e s u p u n e m că firmele d i n t r . Deşi firmele î ş i acoperă c o s t u r i l e v a r i a b i l e . n o i firme i n t r ă p e p i a ţ ă . iar p r e ţ u l de e c h i l i b r u va c o n t i n u a să t ^ . V c c h i l c f a b r i c i şi e c h i p a m e n t e n u v o r fi î n l o c u i t e . i a r p r e ţ u l va c o n t i n u a să crcască p â n ă c â n d f i r m e l e care r ă m â n pe p i a ţ ă î ş i p o t a c o p c r i c o s t u r i l e t o t a l e .o i n d u s t r i e sunt în situaţia ilustrată î n secţiunea (i). 9 .

I n analiza p r e c e d e n t ă a m v ă z u t c u m p r o f i t u l este cel care d ă s e m n a l u l d e a l o c a r e şi d i r e c ţ i o n a r e a resurselor l i m i t a t e î n e c o n o m i e . î n e c h i l i b r u l pc t e n n c n l u n g . sunt acoperite. P e n t r u această f i r m ă . n e e x i s t â n d alte f i r m e d i s p u s e să i n t r e pe p i a ţ ă . Producţia suplimentară este furnizată de noile firme. Este.8. Firma i n t r a m a r g i n a l ă o b ţ i n e p r o f i t şi ar t r e b u i ca p r e ţ u l să scadă m a i m u l t p e n t r u a o d e t e r m i n a să părăsească piaţa. F i r m a d o r e ş t e să r ă m â n ă î n i n d u s t r i e şi n u are n i c i u n m o t i v să o părăsească. A c e a s t a î n s e a m n ă că A T C p c t e r m e n s c u r t t r e b u i e să fie e g a l c u p r e ţ u l firmele s i t u a ţ i e c u firma d i n F i g u r a 9 . i n d i f e rent dacă este v o r b a d e o i n d u s t r i e c o n c u r e n ţ i a l ă .. i m p o r t a n t să r e ţ i n e m că libertatea d e i n t r a r e v a t i n d e să preseze p r o f i t u l spre zero î n o r i c e industrie. este u t i l să f a c e m d e o s e b i r e a î n t r e f i r m e m a r g i n a l e şi i n t r a m a r g i n a l e .8) o b ţ i n e p r o f i t zero şi este î n e c h i l i b r u p c t e r m e n l u n g .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ i n d u s t r i e i sunt î n s i t u a ţ i a e v i d e n t ă î n s e c ţ i u n e a ( i i ) F i g u r a 9. nu va dori să modifice date.o asemenea situaţie. O analiză detaliată pe t e r m e n lung Să considerăm atât firmele.. firmele n u s u n t i d e n t i c e d e o a r e c e t e h n o l o g i a sc s c h i m b ă c o n t i n u u . F i r m e l e v o r p ă r ă s i i n d u s t r i a î n t â m p l ă t o r . p r e ţ u l p 0 e s t c p r e ţ u l p e n t r u care toate costurile. A m v ă z u t deja de cc p r i m e l e d o u ă c o n d i ţ i i t r e b u i e să f i e respectate. i a r f i e c a r e arc i s t o r i a ei. î n l u m e a r e a l ă . S p r e e x e m p l u . Firme marginale şi intramarginale. Aceasta înseamnă că fiecare firmă t r e b u i e să producă o cantitatc corespunzătoare celui m a i scăzut p u n c t d c pe c u r b a c o s t u l u i m e d i u pe termen lung. cât şi industria î n situaţie de e c h i l i b r u p e t e r m e n l u n g . E a va părăsi p r i m a i n d u s t r i a . Intrarea de noi firme deplasează curba ofertei in poziţia S.11 Noii intraţi vor deplasa curba ofertei Curba ofertei se deplasează la dreapta . n i c i o m o d i f i c a r e n u î i v a aduce o creştere a p r o f i t u l u i p e t e r m e n l u n g sau p e t e r m e n scurt. F i r m a d i n secţiunea ( i i ) . t r e b u i e să se găsească î n aceeaşi 3 Nici o firmă nu poate să obţină profit dacă construieşte o fabrică de orice dimensiune. Toate f i r m e l e a u acces la aceeaşi t e h n o l o g i e şi d e aceea t o a t e v o r a v e a c u r b c a l e c o s t u r i l o r identice atunci când a trecut suficient t i m p pentru a se r e a l i z a toate a j u s t ă r i l e d e c a p i t a l necesare. D a c ă p r e ţ u l s c a d e s u b p. preţul de echilibru se reduce de la pa la p. 8 ( i i ) . A c e a s t a presup o z i ţ i e se s p r i j i n ă p e t r e i c o n d i ţ i i d i s t i n c t c : 1 Nici o firmă producţiei preţul. firmă care t o c m a i şi-a firmă înlocuit firmă l"o Pi c a p i t a l u l are p o s i b i l i t a t e a să b e n e f i c i e z e d c o f a b r i c ă m a i e f i c i c n t ă şi d c c o s t u r i m a i r e d u s e d c c â t o a l c ă r e i c a p i t a l este f o a r t e u z a t . C â n d se d e o a r e c e ea v a fi p r i m a c a r e se v a c o n f r u n t a c u deciziile pc t e r m e n l u n g referitoare la înlocuirea c a p i t a l u l u i î n caz că n u poate să-şi acopere costul dc oportunitate al capitalului.. să p r e s u p u n e m că t o a t e firmele a u c o s t u r i i d e n t i c e şi se d e o s e b e s c d o a r p r i n m o m e n t u l Ia c a r e a u i n t r a t î n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă .i preţul de echilibru se reduce. M o t i v e l e p e n t r u care trebuie . î n acest c a z . iar producţia creşte de la q0 la q r înainte de intrarea noilor ofertanţi. de fapt toate f i r m e l e sunt m a r g i n a l e pe t e r m e n lung. la acest nivel de preţ s-ar fi produs doar cantitatca q. carc să e x p l i c e c a r e firmă v a i e ş i p r i m a . firma al cărei capital trebuie î n l o c u i t cât m a i repede va d e v e n i firma m a r g i n a l ă . I n f i e c a r e situaţie se v a s t a b i l i i d e n t i t a t e a f i r m e i m a r g i n a l e care v a p ă r ă s i p r i m a i n d u s t r i a a t u n c i c â n d p r e ţ u l scade. nivelul în condiţiile Costul marginal p e t e r m e n s c u r t (SRMC) t r e b u i e să fie e g a l c u are î n v e d e r e p o s i b i l a p ă r ă s i r e a u n e i i n d u s t r i i d e către o f i r m ă . t o a t e firmele d o r e s c să se r e t r a g ă . d e o a r e c e nu e x i s t ă n i c i u n f e l d e c r i t c r i u t e o r e t i c . ( F i g u r a 9. toate finnelc aparţinând 2 Profitul să fie adică obţinut de firmele existente trebuie - egal cu zero. î n t r . i n c l u s i v costul de oportunitate al capitalului. I n m o d e l u l a b s t r a c t d e c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă pură. O o Output Figura 9. F i r m a m a r g i n a l ă îşi acoperă c u g r e u t o a t e c o s t u r i l e şi ar părăsi f i r m a dacă p r e ţ u l ar s c ă d e a d o a r c u p u ţ i n . d e asemenea.

P r e ţ u l v a creşte p e n t r u a e c h i l i b r a cererea c u oferta industriei pe termen scurt. F i e c a r e firmă v a o b ţ i n e p r o f i t ca u r m a r e a c r e ş t e r i i de p r e ţ . Aceasta înseamnă că toate firmele se confruntă cu aceleaşi preţuri ale factorilor şi au la dispoziţie aceeaşi tehnologic.ş i acoperi costurile totale m e d i i . accastă m o d i f i c a r e î i v a m ă r i p r o f i t u l . Reacţia pe termen lung la o modificare a cererii Să p r e s u p u n e m că c e r e r e a p e n t r u u n p r o d u s creşte. Nu uitaţi că avem în vedere situaţia pe temien lung. Deoarece curba LRAC este situată peste dreapta preţului in fiecare punct. şi unde toate firmele au avut şansa să îşi ajusteze capitalul la cea mai bună situaţie cu putinţă. . iar preţul scadc. nu este nevoie să distingem între costuri fixe şi variabile. p r i n u r m a r e . aşa c u m reiese şi d i n F i g u r a 9 . c u r b a de p i a ţ ă a c e r e r i i se deplasează spre stânga. prin modificarea dimensiunii fabricii. Industria porneşte cu firmele î n stare d e e c h i l i b r u pe t e r m e n l u n g . Acesta este o construcţie teoretică desemnată să analizeze tendinţe. D e o a r e c e firma acceptă p r e ţ u l de piaţă. cu o fabrică al cărei cost mediu SRATC' şi cost marginal M C ' intersectează dreapta preţului la nivelul de preţ p* şi al cantităţii de q'. Fabrica din cadrul unei firme generează curbele costurilor pe termen scurt SRATC0 şi MC0. Toate c e l e t r e i c o n d i ţ i i p r e z e n t a t e m a i sus sunt î n d e p l i n i t e c â n d fiecare firmă d i n i n d u s t r i e se află î n s i t u a ţ i a i l u s t r a t ă î n F i g u r a 9 . E l e îşi a c o p e r ă c o s t u r i l e v a r i a b i l e şi o b ţ i n u n v e n i t s u b * Deoarece toate inputurilc sunt variabile pe termen lung. echilibrul pe tennen lung nu se va stabili niciodată şi se vor folosi o mulţime de tehnologii în fiecare moment dat. In orice industrie în care schimbarea tehnologică este evidentă. iar p r o f i t u l v a atrage n o i firme î n i n d u s t r i e . până la realizarea echilibrului pe termen lung. MC„ va fi egal cu preţul. Producţia q' corespunde scării minime eficiente. corespunzător căreia. d e c l i n u l c e r e r i i poate f o r ţ a p r e ţ u l să scadă sub ATC. I n t r a r e a a l t o r firme v a c o n t i n u a până c â n d toate firmele sunt d i n n o u î n s i t u a ţ i a d e a .12 Echilibrul pe termen scurt şl lung în situaţia unei firme aflată pe o piaţă cu concurenţă perfectă O firmă pe a piaţă cu concurenţă perfectă care nu se află în punctul de minim al costului mediu pe termen lung (LRAC) nu poate realiza echilibrul pe termen lung. F i r m e l e sunt î n s i t u a ţ i a i l u s t r a t ă de F i g u r a 9 . Fiecare firmă îşi va m ă r i p r o d u c ţ i a până când c o s t u l m a r g i n a l pe t e r m e n scurt v a fi egal c u p r e ţ u l . 1 2 d e c u r b a c o s t u l u i pe t e r m e n scurt SRATC*7. să îşi mărească p r o f i t u l p r i n construirea u n e i f a b r i c i m a i m a r i şi r e d u c â n d u .RAC este î n e c h i l i b r u p e t e r m e n scurt. D e ş i firma c u u n cost m e d i u SRATC0 l u n g . producţia firmei va creşte şi preţul se va reduce. deoarece costurile variabile totale pot fi reduse prin construcţia unei fabrici de dimensiuni mai mari. ea n u este î n e c h i l i b r u p e t e r m e n se a f l ă sub preţul de piaţă la n i v e l u r i superioare de producţie. preţul pieţei fiind p„. deoarece c u r b a sa ¡.ş i astfel costurile totale m e d i i . atâta timp cât producţia este mai mică decât nivelul q'. 6 F i r m a poate. firma nu este stimulată să se deplaseze în alt punct de pe curba LRAC. 8 ( i ) .12. Firma va produce la nivelul a^. P r i m a . Deşi firma se află într-o poziţie de echilibru pe termen scurt. Sunt p o s i b i l e d o u ă consecinţe. poate obţine profit prin construirea unei fabrici de mai mari dimensiuni. în care cunoştinţele tehnologice sunt considerate ca fiind date şi constante.128 rcspectată şi c o n d i ţ i a 3 sunt prezentate î n F i g u r a 9. r ă m â n â n d totuşi deasupra l u i A V C . Dacă toate firmele s-ar comporta în mod similar. Să c o n s i d e r ă m că are l o c o scădere a cererii. Avem doar o curbă a costului mediu pe termen lung. 1 2 . finna nu se va afla la echilibrul pe temien lung. Din acest motiv. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Oulput Figura 9. A c e a s t a v a deplasa c u r b a o f e r t e i spre d r e a p t a şi a p o i v a f o r ţ a reducerea p r e ţ u l u i . k O firmă care acceptă preţul de piaţă este în echilibru pe termen lung numai dacă produce în punctul minim de pe curba LRAC. la nivelul p \ Fiecare fimiă va fi la nivelul echilibrului pe termen scurt. . ceea ce îi permite să se deplaseze în jos de-a lungul dreptei LRAC. " Discuţia din text presupune că toate firmele existente şi cele noi care intră pe piaţă se confruntă cu o curbă LRAC identică. iar costurile totale vor fi integral acoperite. cu excepţia celui corespunzător cantităţii q'.

A c c s t proces c o n t i n u ă p â n ă c â n d firmele care r ă m â n î n i n d u s t r i e îşi p o t costurile t o t a l e . v o r părăsi i n d u s t r i a . D i f e r i t e l e cazuri I înlocuiască c a p i t a l u l u z a t . D e o a r e c e t o a t e preţuri.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ (LRS). A c e a s t a este s i t u a ţ i a î n care o m o d i f i c a r e a d i m e n s i u n i i i n d u s t r i e i lasă c u r b e l e c o s t u r i l o r pe t e r m e n l u n g n e m o d i f i c a t e . cu pantă negativă sau p o z i t i v ă . S c ă d e r e a n u m ă r u l u i r c d u c c o f e r t a şi măreşte p r e ţ u l d e e c h i l i b r u . Pe măsură ce f i r m e l e părăsesc i n d u s t r i a . d e c i r ă m â n î n industrie atâta t i m p cât f a b r i c i l e şi e c h i p a m e n t u l l o r rezistă. p e m ă s u r ă ce c a p i t a l u l şi c l ă d i r i l e se uzează. Creşterea cererii pentru i n p u t u r i poate i n f l u e n ţ a p r e ţ u l 8 acestora. î n F i g u r a 9 . o curbă a ofertei crcscătoarc este normală din cauza efectului pc care modificările de producţie le au asupra preţului relativ al factorilor. c u r b a ' într-o economie cu şomaj mic. 1 3 ( i ) c u r b a o f e r t e i pe t e r m e n l u n g este o r i z o n t a l ă . m e r i t ă acoperi să se e c h i l i b r u şi o u t p u t u l f i r m e l o r c a r e dispuse s ă r ă m â n ă p e p i a ţ ă a u a v u t l o c t o a t e i n t r ă r i l e şi i e ş i r i l e d i n industrie. Dacă costurile cresc. î n acest p u n c t . faţă de preţul factorilor dintr-o industrie care se contractă. Preţul relativ al factorului folosit în mod intensiv. c e e a c e f a c e c a şi p r e ţ u r i l e i n p u t u r i l o r i n d u s t r i e i r e s p e c t i v e să n u se m o d i f i c e . . A c c a s t ă ajustare i a m u l t t i m p d e o a r e c e industria se r e s t r â n g e . A d o u a p o s i b i l i t a t e este c a r e d u c e r e a c e r e r i i să fie suficient de m a r e pentru a presa p r e ţ u l s u b n i v e l u l AVC. O d a t ă preţul m a j o r a t . î n aceste î m p r e j u r ă r i . A c u m f i r m e l e n u îşi p o t acoperi n i c i măcar costurile v a r i a b i l e şi câteva d i n t r e ele se v o r î n c h i d e imediat. l * Modificarea preţurilor factorilor şi curbele ascendente ale ofertei pe termen lung. a s t f e l î n c â t p r o d u c ă t o r i i să-şi a c o p e r e c h e l t u i e l i l e . A c e a s t a i n d i c ă f a p t u l c ă . pe m ă s u r a creşterii p r o d u c aceste Curba ofertei industriei pe termen lung P o s i b i l e l e a j u s t ă r i ale i n d u s t r i e i la t i p u r i l e d e m o d i f i c ă r i ale o f e r t e i sunt i l u s t r a t e de c u r b a o f e r t e i pe t e r m e n lung pentru întreaga industrie ţ i e i la n i v e l u l i n d u s t r i e i . A c e s t proces de a j u s t a r e este e x a m i n a t î n d e t a l i u î n secţiunea u r m ă t o a r e . toate firmele firmele a u acces aceleaşi costurilor la aceeaşi t e h n o l o g i e şi de f a c t o r i c u au c u r b e ale i d e n t i c e . capitalul vechi va părăsi repede o industrie neprofitabilă cu pierderi. C â n d a v e m în vedere m o d i f i c ă r i ale preţurilor f a c t o r i l o r . Ceea ce se întâmplă cu preţul factorilor depinde de proporţia în care industriile care se contractă sau se extind folosesc aceşti factori. Industria c u o c u r b ă a o f e r t e i p e t e r m e n l u n g o r i z o n t a l ă se n u m e ş t e o industrie cu costuri constante. l a u n m o m e n t dat. c u r b a o f e r t e i pe termen s c u r t sc deplasează spre stânga şi p r e ţ u l de piaţă creşte.13. într-un model cu două sectoare şi doi factori. Părăsirea a c t i v i t ă ţ i i d e către firme are l o c d i n c e î n ce m a i încet. A c e a s t ă c u r b ă i n d i c ă r e l a ţ i a d i n t r e p r e ţ u l dc formă de r a n d a m e n : a l c a p i t a l u l u i . î n c o n d i ţ i i l e î n c a r e p r e ţ u l este e g a l c u c o s t u l t o t a l m e d i u m i n i m p e t e r m e n l u n g . î n t i m p c e p r o d u c ţ i a î n t r e g i i i n d u s t r i i se c o n t r a c t ă s a u se e x t i n d e . Când preţul este mai mic decât costul variabil mediu. este p o s i b i l să a v e m o c u r b ă LRS sunt ilustrate î n F i g u r a 9. industria îşi v a ajusta d i m e n s i u n e a p e n t r u a o f e r i o r i c e c a n t i t a t e cerută la un preţ c o n s t a n t . va înregistra o creştere. Intrarea de capital nou într-o industrie profitabilă poate avea loc doar în măsura în care se pot construi noi fabrici şi se poate instala echipament nou. R c d u c e r e a c a p i t a l u l u i u t i l i z a t î n i n d u s t r i a respectivă are l o c r a p i d . expansiunea unei industrii presupune contracţia altei industrii. din care industria în extindere va consuma în plus. T o t u ş i . u n e l e firme î ş i p o t a c o p e r i c o s t u r i l e v a r i a b i l e şi retragerea c a p i t a l u l u i încetează. Curba ofertei pe t e m e n lung reuneşte poziţiile corespunzătoare echilibrului pe te'men lung după ce au avut loc toate modificările ce'erii. ea are n e v o i e d c m a i multe inputuri. dar când preţul depăşeşte costul variabil mediu capitalul vechi va părăsi industria în măsura în care vechile fabrici şi echipament se uzează. Pe m ă s u r ă ce i n d u s t r i a se e x t i n d e . Când o i n d u s t r i e î ş i e x t i n d e o u t p u t u l . i a r i n d u s t r i a î ş i v a o p r i d c c l i n u l . c o n f o r m p r o c e s u l u i descris a n t e r i o r . d e o a r e c e u n e l e c a p a c i t ă ţ i firmelor existente sunt d e z a f e c t a t e s a u sunt o r i e n t a t e spre alte î n t r e b u i n ţ ă r i . aşa ar t r e b u i să se î n t â m p l e şi c u p r e ţ u r i l e . orizontală. se p o a t e r e s t a b i l i pentru fiecare firmă n u m a i c â n d p r e ţ u l r e v i n e la nivelul iniţial. p e m ă s u r ă c e c a p i t a l u l v e c h i se uzează ş i nu este î n l o c u i t . A c e s t p r e ţ este d a t d e p u n c t u l m i n i m d e pe c u r b a c o s t u l u i m e d i u pe t e r m e n l u n g . e c h i l i b r u l p e t e r m e n l u n g .

Se poate reduce curba ofertei pe termen lung? A ş a c u m a m sugerat până acum. E c o n o m i i l e de scară pc carc l e . ar fi p r o f i t a b i l să e x t i n d e m scara o p e r a ţ i i l o r sale atâta t i m p cât c u r b a LRAC descrescătoare.128 o f e r t e i pe t e r m e n scurt se deplasează în afară. Aceasta a determinat crcştcrca c e r c r i i dc cauciuc şi. care au exploatat . O industrie compctiti vâ cu preţuri ale ofertei carc crcsc pc t e r m e n l u n g este d e n u m i t ă adesea industrie cu costuri în creştere. a crescut şi preţul accstuia. D e o a r e c e orice firmă poate v i n d e singură atât cât doreşte la preţul este c u r e n t de piaţă. să considerăm stadiile incipiente ale expansiunii industriei de autoturisme. pc măsură ce îşi e x t i n d p r o d u c ţ i a . dar c u r b e l e SRATC se deplasează î n sus din cauza creşterii p r e ţ u r i l o r f a c t o r i l o r de producţie. O industrie perfect c o m p e t i t i v ă poate să aibă c o s t u r i pe t e r m e n l u n g descrescătoare dacă industriile care î i furnizează inputurile au randamente crescătoare de scară. A s e m e n e a e f e c t e sunt î n afara c o n t r o l u l u i firmei î n concurenţă perfectă şi se numesc e c o n o m i i e x t e r n e . PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Aceasta se î n t â m p l ă la u n p r e ţ m a i mare decât înainte de a înccpc expansiunea. î n acclaşi t i m p a oferit p r o d u c ă t o r i l o r dc c a u c i u c u r i oportunitatea de a construi f a b r i c i m a i m a r i . deoarece e c h i l i b r u l al c u r b c i LRAC. datorită p o s i b i l i t ă ţ i i o b ţ i n e r i i de e c o n o m i i de scară î n u r m a f o l o s i r i i u n e i m e c a n i z ă r i superioare şi a unei special i z ă r i m a i e f i c i e n t e a m u n c i i . p r i n urmare. curba ofertei poate fi o r i z o n t a l ă sau c u pantă p o z i t i v ă . Pc măsură cc p r o d u c ţ i a de m a ş i n i a crescut. Expansiunea i n d u s t r i e i v a înceta c â n d p r e ţ u l va fi egal c u v a l o a r e a m i n i m ă a LRAC p e n t r u firmele existente. ele se numesc e c o n o m i i i n t e r n e . ccrcrca industriei pentru cauciucuri a crescut m u l t . Poate ea însă să c o b o a r e şi p r i n accasta să i n d i c e că p r o d u c ţ i i l e m a i m a r i sunt asociate c u p r e ţ u r i m a i m i c i în c o n d i ţ i i de e c h i l i b r u pe t e r m e n lung? S u n t e m tentaţi să r ă s p u n d e m a f i r m a t i v . aşa c u m se vede şi din F i gura 9. firmele v o r constata deplasarea î n j o s a curbelor.a m m e n ţ i o n a t se află sub c o n t r o l u l firmei. fiecărei firme firmă pe t e r m e n l u n g îşi poate reduce t r e b u i e să se găsească deja pe c e l m a i de j o s punct Dacă o c o s t u r i l e p r i n c o n s t r u i r e a unei f a b r i c i m a i m a r i şi m a i p e r f o r m a n t e ar fi p r o f i t a b i l să procedeze astfel fără să aştepte creşterea c e r e r i i . D a r acest răspuns n u este corect dacă ne r e f e r i m la industriile competitive. Ca o ilustrare a m o d u l u i î n care expansiunea unei i n d u s t r i i poate să determine scăderea p r e ţ u l u i unor i n p u t u t r i pe care le foloseşte.13 ( i i ) . O r i de câte o r i expansiunea unei i n d u s t r i i duce la o scădere a p r e ţ u l u i unor i n p u t u r i .

î n c â t fiecare are o p u t e r e d e p i a ţ ă s e m n i f i c a t i v ă . industria v a c o n ţ i n e u n m a r e n u m ă r de firme şi v a r ă m â n e în continuare competitivă.a d e v ă r . I n d u s t r i a c a r e arc o curbă a o f e r t e i p e t e r m e n l u n g descrescătoare. fiecare firmă este p r i m i t o a r e d e preţ. Condiţia necesară pentru echilibrul pe termen lung în concurenţa perfectă este ca economiile de scară aflate sub controlul firmei să fie epuizate la un nivel al producţiei care este mic faţă de outputul întregii industrii. î n i n d u s t r i e există o m u l t i t u d i n e de firme. p i a ţ a c u c o n c u r c n ţ ă p e r f e c t ă c o r e s p u n d e l i p s e i de p u t e r e a ofertanţi.I! PRINCIPIILE ECONOMIEI c c o n o m i i l e d e s c ă r i d i n p r o d u c ţ i a de c a u c i u c u r i . î n t r . A s t f e l . F i r m e l e n u v o r produce n i m i c dacă costul v a r i a b i l m e d i u . I SUMAR Structura pieţei ş i c o m p o r t a m e n t u l firmei • C o m p o r t a m e n t u l d e c o n c u r c n ţ ă se r e f e r ă l a g r a d u l î n care firmele individuale concurează u n e l e c u c e l e l a l t e p e n t r u a-şi v i n d e p r o d u s e l e . i a r c o m p e t i ţ i a p e r f e c t ă v a î n c e t a să m a i e x i s t e . S t r u c t u r a p i e ţ e i c o m p e t i t i v e se referă la p u t e r e a pc carc f i r m e l e i n d i v i d u a l e o au asupra p i e ţ e i d i n accst p u n c t d e v e d e r e . va creşte dimensiunea firmelor va până c â n d se e p u i z e a z ă t o a t e e c o n o m i i lc d e s c a r ă . natural. denumesc v a fi t r a t a t î n c a p i t o l e l e u r m ă - Există economii de scară în industriile ^perfect concurenţiale? C h e i a r ă s p u n s u l u i la î n t r e b a r e a de m a i sus se află î n r e l a ţ i a d i n t r e d i m e n s i u n e a firmei şi d i m e n siunea p i e ţ e i . . O b s e r v a ţ i că. î n c o m p a r a ţ i e c u producţia totală din industria respectivă. e c o n o m i i l e d e scară p o t e x i s t a p e u n s e g m e n t l a r g . de asemenea. A c e s t caz este i l u s t r a t î n secţiunea ( i i i ) a F i g u r i i 9 . p r o f i t u l . p r e ţ u l m a ş i n i l o r a s c ă z u t . c a r e a u l i b e r t a t e a d e a i n t r a şi i e ş i d e pe piaţă. D a c ă p r o d u c ţ i a la c e l m a i m i c n i v e l al c o s t u l u i pentru ficcare firmă LRAC este m i c ă . acest c a z se r e f e r ă la o industrie p e r f e c t c o m p e t i t i v ă care foloseşte u n i n p u t produs de o i n d u s t r i e n o n c o m p e t i t i v ă ale cărei e c o n o m i i p r o p r i i d e scară n u a u f o s t î n c ă s u f i c i e n t exploatate d i n c a u z a u n e i c e r e r i i n s u f i c i e n t e . A s t f e l . T o a t e c c o n o m i i l e de scară ar fi f o s t însă f o l o s i t e d a c ă i n d u s t r i a d e c a u c i u c u r i ar fi f o s t pcrfect c o m p e t i t i v ă . Aceste e c o n o m i i erau s u f i c i e n t de m a r i p e n t r u a contrabalansa o r i c e creştere a p r e ţ u l u i f a c t o r i l o r . creşte. Dacă însă atingerea n i v e l u l u i m i n i m p e c u r b a LRA C f a c e c a firmele să fie atât d e m a r i . U n a l t e x e m p l u este o f e r i i d e i n d u s t r i i l e a g r i c o l e c a r e cumpără m a ş i n i l e agricole de pe o piaţă d o m i n a t ă de c â ţ i v a p r o d u c ă t o r i m a r i d e a s t f e l d e m a ş i n i .a u i m p u s p r o d u c ă t o r i l o r d e m a ş i n i s-a redus. a t u n c i c â n d servesc î n t r e g i i pieţe. E c h i l i b r u l pe t e r m e n s c u r t • F i r m e l e î ş i m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l p r o d u c â n d la nivelul la c a r e curba costului marginal intersectează c u r b a v e n i t u l u i m a r g i n a l . iar preţul pe care p r o d u c ă t o r i i d e c a u c i u c u r i l . 1 3 . d i n c a u z a p r e ţ u r i l o r m a i m i c i ale u n u i i n p u t i m p o r t a n t . firmelor şi l i p s e i de r c a c ţ i e la c o m p o r t a m e n t u l c e l o r l a l ţ i E l e m e n t e ale t e o r i e i c o n c u r e n ţ e i perfecte • T e o r i a c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e arc l a b a z ă u r m ă toarele ipoteze: f i r m e l e oferă produse o m o g e n e . e l e v o r î n c e t a să m a i a c c e p t e p r e ţ u l d e p i a ţ ă . deşi e c o n o m i i l e erau externe i n d u s triei de a u t o m o b i l e . pe care e c o n o m i ş t i i î l monopol toare. A c e s t caz. A s t f e l . c l i e n ţ i i sunt b i n e i n f o r m a ţ i . cât t i m p c u r b a LRAC este descrescătoare. va O Urmă î n c o n d i ţ i i de c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă n u fi niciodată în echilibru în segmentul - c o r e s p u n z ă t o r p ă r ţ i i d e s c r e s c ă t o a r e a LRAC d a c ă p r e ţ u l este d a t ş i c o s t u r i l e p o t fi r e d u s e p r i n creşterea producţiei. ele erau i n t e r n e p e n t r u i n d u s t r i a de c a u c i u c u r i . este d e n u m i t ă industrie cu costuri în scădere.

2. A r ă t a ţ i m o d u l în carc pieţele c o n c u r e n ţ i a l c descentralizate v o r răspunde la transferul resurselor. generat de un raport care arată eficicnţa c o n s u m u l u i dc sfeclă de zahăr în reducerea riscului î m b o l n ă v i r i i de cancer. a devenit disponibil un nou tarif. (ii) orizontală. K e n Chapman a rezervat la amiază u n bilet de călătorie de 932$. î n t i m p u l nopţii. • Curba ofertei firmei pe p i a ţ a c u concurenţă • perfectă este curba c o s t u l u i m a r g i n a l . ( f ) Toate firmele percep acelaşi n i v e l al preţului. Care d i n următoarele observaţii este incompatibilă c u statutul de piaţă cu concurenţă perfectă? (a) Diferite firme u t i l i z e a z ă d i f e r i t e m e t o d e de p r o d u c ţ i e . dacă preţurile la f a c t o r i i de producţie sunt majorate ca urmare a e x p a n s i u n i i industriei. iar acum Chapman este taxat doar la nivelul sumei dc 5 7 8 $ " .128 este deasupra p r e ţ u l u i p e n t r u fiecare n i v e l al producţiei. m i t o r d e preţ şi curba o r i z o n t a l ă a cererii V a u t m e d i u . dacă o altă i n d u s t r i e (care n u este c u concurenţă perfectă) produce factori de producţie în condiţiile unor costuri pe termen l u n g descrescătoare. u n program de calculator performant a căutat o variantă m a i avantajoasă. (e) Toate firmele au realizat p r o f i t economic î n a n u l 1995. \ c n i t marginal şi preţ în c o n d i ţ i i dc c o n c u r e n ţ ă pcrfectă Relaţia d i n t r e curba ofertei i n d u s t r i e i şi curbelc costului m a r g i n a l ale firmelor R o l u l intrării şi ieşirii pe/de pe piaţă în realizarea e c h i l i b r u l u i pe termen lung Epuizarea economiilor de scară la nivelul echilibrul u i p e termen lung pe piaţa c u concurenţă pcrfectă P R O B L E M E DE DISCUTAT C o n c u r e n ţ a perfectă şi e f i c i e n ţ a alocativă • Concurenţa perfectă generează o alocare eficientă a resurselor. deoarece maximizează suma surplusului consumatorului şi producătorului. î n c o n d i ţ i i l e m e n ţ i n e r i i p r e ţ u l u i f a c t o r i l o r de p r o d u c ţ i e . (c) Firmele i n d i v i d u a l e alocă o cotă i m p o r t a n t ă d i n totalul încasărilor d i n vânzări p u b l i c i t ă ţ i i p r o p r i e i mărci comerciale. • O firmă de pe piaţa cu c o n c u r e n ţ ă perfectă îşi ajustează p r o d u c ţ i a . ( b ) P r o d u s u l p i e ţ e i este p u t c r n i c promovat dc o asociaţie comercială. producţia m a x i m i z a t o a r e v a fi Ia n i v e l u l la care costul marginal este egal cu preţul. Va genera această p r o c e d u r ă o industrie a transportului aerian m a i m u l t sau mai puţin concurenţială? Va transforma industria în una perfect concurenţială? Explicaţi. dacă dimensiunea industriei poate fi a j u s t a t ă . • • • • PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ P r . 3. Să presupunem că întreaga suprafaţă potenţial arabilă a unei ţări este alocată integral producţiei E c h i l i b r u l pe t e r m e n l u n g • E c h i l i b r u l pe termen lung al pieţei cere ca fiecare firmă să p r o d u c ă la n i v e l u l p u n c t u l u i m i n i m al curbei L R A C . Pieţele pentru cele două recolte sunt î n echilibru. . Intersecţia acestei curbe cu curba cererii pieţei determină p r e ţ u l pieţei. TEME PENTRU R E C A P I T U L A R E • C o m p o r t a m e n t u l concurenţial şi structura pieţei cu concurenţa pcrfectă • R e g u l i de c o m p o r t a m e n t pentru firma m a x i m i zatoare a p r o f i t u l u i dc grâu şi sfeclă de zahăr. c o n f r u n t â n d u . ( i i i ) c u pantă negativă. 1. L a care d i n ipotezele pieţei cu concurenţă perfectă face apel u r m ă t o r u l articol de ziar? "Recent.s e cu o curbă a cererii p e r f e c t clastică la n i v e l u l p r e ţ u l u i pielei şi maximizează p r o f i t u l p r i n alegerea acelui nivel al p r o d u c ţ i e i corespunzător e g a l i t ă ţ i i costului m a r g i n a l c u preţul. (d) I n industrie există 24 de firme. iar curba ofertei p i e ţ e i c u concurenţă perfectă v a fi suma curbelor c o s t u r i l o r marginale ale fiecărei firme de pe piaţă. ceea ce generează p r o f i t zero. • Curba ofertei pieţei pe termen l u n g pentru o piaţă cu c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă poate fi ( i ) c u pantă p o z i t i v ă . 16 ore mai târziu.

A s t f e l . A t â t v e n i t u r i l e . ' Observaţi utilizarea convenabili a notaţiei de " p r i m " pentru o derivaţi. tradusă în l i m b a j g e o m e t r i e . C u m afectează p r o g r e s u l tehnic e c h i l i b r u l unei f i r m e şi a l i n d u s t r i e i c u concurenţă perfectă pe care î ş i d e s f ă ş o a r ă a c t i v i t a t e a ? D e ce u n e l e i n d u s t r i i sunt î n d e c l i n . Astfel. n=R(q)-C(q). Prima deducere utilizează doar algebra şi p o a t e f i urmărită de oricine. Cea de-a doua şi cea d e . valoarea a l g e b r i c ă a pantei Condiţia 2 n= R-C şi unde C este costul t o t a l (F + V). astfel încât c o n d i ţ i a de m a i sus d e v i n e : y-**»- C'(q) = sau dMR dq dMC <0 dq R . sunt definite după c u m urmează: D a r aceste d e r i v a t e definesc v e n i t u l m a r g i n a l şi ^ O condiţie neccsarăpentru m a x i m i z a r e a p r o f i t u l u i este 1 = «•(<?)-C(<7) = 0 dq sau R'(q) = C'(q) n=R-(F+V). astfel încât a v e m MR = MC C o n d i ţ i a 3. F i e a c u m indicele n pentru starea în care nu există producţie şi p pentru cea î n care există producţie. C o n d i ţ i a 1. iar altele prosperă? Care este n i v e l u l începând d e la care f i r m e l e ar trebui să părăsească i n d u s t r i i l e î n declin? 4 .a treia utilizează c a l c u l u l bazat pe derivate şi n u ar t r e b u i abordate de c e i care n u sunt o b i ş n u i ţ i cu d e r i v ă r i l e simple. « A t u n c i când firma n u p r o d u c e . p.V > -F sau R>V î m p ă r ţ i n d ambele părţi c u p r o d u c ţ i a q. F este costul total fix şi V este costul total variabil. curba c o s t u l u i m a r g i n a l t r e b u i e să i n t e r s e c t e z e c u r b a v e n i t u l u i m a r g i n a l situată dedesubt. P e n t r u a ne a s i g u r a că a v e m u n m a x i m şi n u u n m i n i m a l p r o f i t u r i l o r . Care este m o t i v u l pentru care existenţa barierelor de i n t r a r e poate v i c i a c a r a c t e r u l de p i a ţ ă cu concurenţă pcrfcctă? Care credeţi că sunt t i p u r i l e de restricţii care prezintă importanţă şi în pract icâ? C u m afectează existenţa e c o n o m i i l o r de scară gradul de c o m p c t i ţ i e de pe o a n u m i t ă piaţă"? ANEXA Formalizarea matematică a regulii m a x i m i z ă r i i p r o f i t u l u i în această scurtă anexă p r e z e n t ă m deducerea formală a celor trei reguli de m a x i m i z a r e a p r o f i t u l u i . o b ţ i n e m : preţ >AVC dMR dq <dMC dq ceea ce î n s e a m n ă că v a l o a r e a a l g e b r i c ă a p a n t e i c u r b e i c o s t u l u i m a r g i n a l t r e b u i e să depăşească. R şi K s u n t z e r o . F'(X) . i m p u n e m condiţia: np >7i. M e r i t ă ca firma să p r o d u c ă dacă există cel puţin un n i v e l de producţie pentru care: costul marginal. cât şi costurile variază c u p r o d u c ţ i a . pentru funcţia F(X). cclc două notaţii d/dX şi înseamnă aeclaşi lucru ca şi tf/dX1 şi F"(X). î n p u n c t u l de intersecţie. p u t e m scrie: curbei v e n i t u l u i m a r g i n a l . î n s e a m n ă că. Profiturile. Accasta. adică R = R(q) C = C(q). î n acest caz.I! principiile economiei 5. unde R este v e n i t u l total.F .

C â n d m o n o p o l u l percepe acelaşi preţ p e n t r u toate u n i t ă ţ i l e vândute. care se află la cealaltă extremitate faţă de concurenţa perfectă. v i n d e o unitate suplimentară Prin urmare. D e o a rece această lege se aplică m a i m u l t unei pieţe care produce b u n u r i l e şi m a i p u ţ i n unei pieţe care le vinde. A s t f e l . v â n z ă r i l e scad. V o m vedea. A c e a s t a î n s e a m n ă c ă se c o n f r u n t ă c u d i l e m a dintre p r e ţ u l pe care să-1 ceară şi cantitatea pe care să o vândă. curba cererii sale este identică c u cca a c c r e r i i de piaţă p e n t r u accl produs. ^ C o s t u l şi încasările pe termen scurt î n C a p i t o l u l 8 a m văzut m o d u l î n care curbele costurilor pe termen scurt au f o r m ă de U . D e asemenea.Capitolul 10 Monopolul î n acest c a p i t o l v o m studia structura de piaţă denumită m o n o p o l . se c o n f r u n t ă cu o curbă a cerc- cu cea a încasării medii. ^ MONOPOLUL CU PREŢ UNIC P r i m a parte a acestui c a p i t o l se ocupă de m o n o r i i î n p a n t ă n e g a t i v ă . curba c c r e r i i de piaţă este aceeaşi p o l u l care i m p u n e u n singur preţ p e n t r u produsele sale. V o m vedea că. încasarea m e d i c este identică cu preţul. u n m o n o p o l . M o n o p o l u l apare când o firmă p r o d u c e întreaga masă de b u n u r i şi servicii a unei industrii. ceea ce se adaugă la încasări din vânzarea unei unităţi suplimentare este m a i puţin dccât preţul pe care îl încasează pentru acca unitate (mai p u ţ i n cu cantitatea pe care o pierde ca rezultat al rcduccrii preţului pentru toate unităţile deja vândute). î n final. Spre deosebire de concurenţa perfcctă. m o n o p o l u l trebuie să reducă preţul pe care îl cere pentru toate unităţile vândute. de ce m o n o p o l u l arc interes să perceapă preţuri diferite pentru diferite clase de u t i l i z a t o r i sau pentru cantităţi diferite dc produse vândute aceluiaşi cumpărător. ca o consecinţă a l e g i i randamentelor descrescătoare. m o n o p o l u l este cel care stabileşte p r e ţ u l pe piaţă. P r o f i t u l său. V â n z ă r i l e pot fi m a i m a r i doar dacă preţul scade. şi curbele c o s t u r i l o r î n cazul m o n o p o l u l u i v o r avea pe t e r m e n scurt aceeaşi f o n n ă de U . Curba c c r e r i i de piaţă care arată cantitatea totală pe care c u m p ă r ă t o r i i dorcsc să o c u m p e r e la fiecare nivel al p r e ţ u l u i ilustrează. cu scopul de a d i n acel articol. de asemenea. acţionând c a şi c u m ar fi u n m o n o p o l . atunci când un m o n o p o l va impune u n singur preţ pentru producţia sa. de asemenea. cu scopul de a m ă r i p r o f i t u r i l e . spre deosebire de o firmă care operează î n c o n d i ţ i i l e d c concurenţă p c r f c c t ă . naturale sau artificiale. Deoarece curba cererii sale are panta negativă. . va cere u n preţ m a i mare şi v a câştiga u n profit m a i mare decât f i r m e l e care operează în concurenţă pcrfectă. situaţia î n care firmele acceptă preţul stabilit de piaţă (sunt p r i m i t o a r e de preţ). A s t f e l . î n c a s a r e a m a r g i n a l ă şi m e d i e Dacă p o r n i m de la curba cererii de piaţă v o m deduce uşor curbele încasărilor m a r g i n a l e şi m e d i i . Deoarecc m o n o p o l u l este u n producător unic al p r o d u s u l u i pc care î l vinde. el va produce m a i puţin. iar dacă preţul creşte. şi cantitatea de b u n u r i pe care m o n o p o l u l va fi capabil să o vândă la oricare n i v e l a l preţului. marginală N e r e f e r i m în continuare la încasarea generată de vânzarea unei unităţi suplimentare dc produs. v o m vedea m o d u l în care p r o f i t u l obţinut dc m o n o p o l oferă stimulente atractive pentru n o i l e firme care v o r să intre în industrie. v o m studia m o d u l în care m a i multe firme se pot uni pentru a f o r m a u n cartel. ca şi c c l al a l t o r firme. v a depinde de relaţia d i n t r e costurile de p r o d u c ţ i e şi încasările d i n vânzări. c u condiţia să n u existe bariere de intrare reale.

90 Cantitate q 9 11 Venit total TR = pxq £81. încasarea Tabel 1 0 . d e a s e m e n e a .9£. este necesară reducerea preţului la fiecare din celc q„ unităţi vândute anterior. Deoarece încasarea m a r g i n a l ă i n d i c ă m o d i f i c a r e a î n c a s ă r i i t o t a l e c a r e r e z u l t ă d i n vânzarea unei u n i t ă ţ i s u p l i m e n t a r e de p r o d u s .2 c a r e arată c ă la o r e d u c e r e a p r e ţ u l u i d e la n i v e l u l d e 10£. O b s e r v a ţ i .1 Efectul creşterii cantităţii vândute asupra venitului Deoarece curba cererii are o pantă negativă. 1 V e n i t u l t o t a l .128 PRINCIPIILE i » ECONOMIEI ^ prezentate î n T a b e l u l 10. î n c a s a r e a t o t a l ă î n t â i c r e ş t e şi a p o i scade. . ¡.10 6.z i s ă este ilustrată î n F i g u r a 10 2. venitul marginal este negativ.1. O b s e r v a ţ i d i n tabel că m o d i f i carea î n c a s ă r i i totale asociată c u o m o d i f i c a r e a preţul u i de 0 . încasarea marginală in cazul monopolului este mai mică decât preţul la care îşi vinde producţia. mai mic decât nivelul preţului (8. pentru producţii între 0 şi 50. iar c u r b a p r o p r i u . Pentru producţii între 50 şi 100.2 Curbele veniturilor şi elasticitatea cererii Cererea elastică este însoţită de creşterea TR şi a MC.9£) de vânzare al celor 11 unităţi. (Elasticităţile sereferăla valorile absolute şi nu cele algebrice). m e d i u ş i m a r g i n a l Preţ P=AR £9. venitul marginal este mai mic decât preţul. deoarece preţul trebuie redus pentru a putea vinde o unitate suplimentară.1. Venitul marginal al unităţii suplimentare este egal cu diferenţa dintre cele două suprafeţe.9£ obţinute din vânzarea unei unităţi suplimentare minus 0.90 Venit marginal MR = i>TR/i>q ' . Venitul marginal este mai mic decât preţul.00£ la 8. cererea inelasică este însoţită de reducerea TR şi a MC. F i g u r a 10. Venitul marginal al celei de a 11 -a unităţi este diferenţa dintre venitul total corespunzător unui voluin de vânzări de 11 unităţi şi venitul total corespunzător unui volum de vânzări de 10 unităţi. Această a f i r m a ţ i e este ilustrată î n F i g u r a 10. U n e l e p u n c t c de pe această c u r b i sunt Cantitate Figura 10. Venitul marginal va fi 8. Reducerea preţului de la p t la p ( . Acesta este de 7. de la q^ la q r Venitul obţinut prin vânzarea unităţii suplimentare este dat de suprafaţa haşurată. Cantitate Figura 10.9£. venitul marginal este pozitiv. elasticitatea este mai mare de 1 şi venitul total este crescător. Pierderea de venit este i lustrată de suprafaţa neagră. Pentru a c l a r i f i c a aceste relaţii este bine să f o l o s i m ca e x e m p l u n u m e r i c o c u r b ă a c e r e r i i s u b f o r m a u n e i linii dreaptă. Datele se referă la cc se î n t â m p l ă c â n d p r e ţ u l se m o d i f i c ă de la u n n i v e l l a a l t u l . î n c a s a r e a t o t a l ă m a x i m ă se r e a l i z e a z ă î n acest e x e m p l u l a n i v e l u l de 5£. pentru a vinde această producţie suplimentară. elasticitatea este mai mică de 1 şi venitul total se reduce. măreşte vânzările cu o unitate. Dar.1 £ pierdute lafiecaredin cele 10 unităţi deja vândute. 1 0 £ se înregistrează între l i n i i l e o r i z o n t a l e care i n d i c ă p r e ţ u r i specifice.90 97. ca unnare a reducerii preţului de Ia 9. în acest exemplu.

p e n t r u care încasarea m a r g i n a l ă este m a i m i c ă dccât p r e ţ u l . Relaţia dintre elasticitate şi v e n i t discutată i f ^ ^ Echilibrul m o n o p o l u l u i pe t e r m e n scurt P e n t r u a a f l a e c h i l i b r u l p e n t r u care m o n o p o l u l a n t e r i o r arc o i m p l i c a ţ i e interesantă p e n t r u e c h i l i b r u l m o n o p o l u l u i . pe măsură ce tot mai multe unităţi sunt vândute. firma t r e b u i e să p r o d u c ă doar dacă n i v e l u l u i p r o d u c ţ i e i î i c o r e s p u n d e u n preţ cel p u ţ i n e g a l c u c o s t u l v a r i a b i l m e d i u . PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ reguli d i n C a p i t o l u l 9 . încasarea totală (TR) este pq = aq . i r Comparaţie între concurenţă şi monopol. Pe segmentul în care curba cererii este inelastică. C u r b a c e r e r i i i n d i c ă p r e ţ u l care c o r e s p u n d e a c e l u i n i v e l al producţiei. A s t f e l . c â n d el p u n e î n ccuaţic c o s t u l m a r g i n a l c u încasarea m a r g i n a l ă se a s i g u r ă că acesta v a fi m a i m i c dccât preţul.2 Pe segmentul in care curba cererii este elastică. adică DTR/Dq. ceea ce reprezintă curba ccrerii. de asemenea. încasarea totală creşte. p e n t r u u n m o n o p o l c a r e egalizează încasarea m a r g i n a l ă şi c o s t u l m a r g i n a l . î n al d o i l e a rând. poate v i n d e cât doreşte la u n preţ s t a b i l i t de piaţă. Când un monopol se află în stare de echilibru şi este în situaţia de a maximiza profitul. A s t f e l .2. încasarea marginală trebuie deci să fie pozitivă. şi apoi prin gruparea modificării în încasări la fiecare unitate suplimentară vândută. O curbă a cererii liniară este p = a . f i r m e l e se c o n f r u n t ă c u c u r b e p e r f e c t e l a s t i c e . î n c a s a r e a m a r g i n a l ă şi elasticitatea î n C a p i t o l u l 4 a m d i s c u t a t r e l a ţ i a d i n t r e elasticitatea c u r b e i c e r e r i i d e p i a ţ ă şi încasarea totală o b ţ i n u t ă d i n vânzarea p r o d u s u l u i respectiv. iar cantitatea este (când p = 0) jumătate faţă de cea de pe curba cererii. a m b e l e sunt m a i m i c i decât p r e ţ u l . dacă f i r m a are alt n i v e l d e p r o d u c ţ i e d c c â t cel m e n ţ i o n a t a n t e r i o r . Este util când construiţi aceste curbe să vă amintiţi că dacă curba cererii este o dreaptă cu pantă negativă. D i m p o t r i v ă .bq-\ încasarea marginală este dTR/dq = a . încasarea marginală trebuie deci să fie negativă. Accst fapt este stabilit matematic.3. acesta se c o n f r u n t ă c u o c u r b ă a c e r e r i i n e g a t i v ă . ceea c c î n s e a m n ă că e l t r e b u i e să r e d u c ă p r e ţ u l de p i a ţ ă pentru a vinde mai mult. M o t i v u l d i f e r e n ţ e i n u e s t e g r e u d e înţeles. costul său marginal este întotdeauna mai mic decât preţul pe care îl cere pentru produsul său. curba MR are.128 m a r g i n a l ă este p o z i t i v ă o r i d e câte o r i încasarea t o t a l ă creşte dacă se v i n d e m a i m u l t . mai mic. c o l e c t ă m i n f o r m a ţ i i despre încasările şi c o s t u r i l e sale. î n p r i m u l caz.2 i l u s t r e a z ă accastă d i s c u ţ i e p e n t r u o c u r b ă a c e r e r i i l i n i a r ă şi o e x t i n d e p e n t r u a avea î n v e d e r e încasarea marginală. A f i r m a ţ i a p o t r i v i t căreia încasarea marginală este î n t o t d e a u n a mai mică decât încasarea medie. î n t â i . deoarece preţul este încasarea medie.2bq.bq. pe măsură ce se vând mai multe unităţi. C o m p a r a ţ i a d i n t r e c o n c u r e n ţ a p c r f e c t ă şi m o n o p o l este i m p o r t a n t ă . F i r m a care operează î n c o n d i ţ i i de c o n c u renţă p e r f e c t ă a c c e p t ă p r e ţ u l d e p i a ţ ă . i n d i c ă c o n t r a s t u l c u c o n c u r e n ţ a perfectă. încasarea totală scade. prezentată n u m e r i c î n T a b e l u l 10. V ă a m i n t i ţ i că î n c o n c u r e n ţ a p c r f e c t ă încasarea m a r g i nală a f i m i e i d i n v â n z a r e a u n e i u n i t ă ţ i s u p l i m e n t a r e d e p r o d u s este egală c u p r e ţ u l la care unitatea r e s p e c t i v ă se v i n d e . şi este n e g a t i v ă o r i de câte o r i î n c a s a r e a t o t a l ă se reduce. î n c o n d i ţ i i l e î n care c o s t u l m a r g i n a l este egal c u încasarea m a r g i n a l ă . u n m o n o p o l care îşi o b ţ i n e u n p r o f i t m a x i m . Preţul său (când q = 0) este acelaşi cu cel de pe curba cererii. p r o d u c ţ i a c u r e n t ă t r e b u i e să se stabilizeze î n p u n c t u l î n care c o s t u l m a r g i n a l este egal c u încasarea m a r g i n a l ă . şi a p o i a p l i c ă m c e l e d o u ă ' Observaţi că încasarea marginală prezentată în tabel se obţine prin scăderea încasării totale asociate unui preţ din încasarea totală asociată altuia. însă m o n o p o l u l se c o n f r u n t ă c u o c u r b ă a c c r e r i i negativă. a s t f e l î n c â t p r e ţ u l şi încasarea m a r g i n a l ă sunt i d e n t i c e . N i v e l u l producţiei corespundc p u n c t u l u i î n care costul m a r g i n a l este egal c u încasarea m a r g i n a l ă . . Figura 10. încasarea medie este TR/q şi împărţind expresia pentru TR cu q se obţine AR = a bq. deşi se vinde mai m u l t ' . c â n d p u n î n ecuaţie costul m a r g i n a l cu încasarea marginală. m o n o p o l u l a j u n g e la u n p u n c t de e c l i i l i b r u aşa c u m se vede d i n F i g u r a 10. şi este o linie dreaptă cu pantă dublă faţă de curba cererii. D e o a r e c e c o s t u l m a r g i n a l este î n t o t d e a u n a m a i m a r c d c c â t z e r o . D e o a r e c e încasarea m a r g i n a l ă este î n t o t d e a u n a m a i m i c ă decât p r e ţ u l . î n cazul m o n o p o l u l u i . ele se a s i g u r ă că î n t o t d e a u n a c o s t u l m a r g i n a l v a fi egal cu preţul. .1 şi grafic î n F i g u r a 10. panta negativă intersectând axa absciselor la jumătatea distanţei la care o intersectează curba cererii.

. punctul respectiv nefiind reprezentat pe grafic). preţul p 0 . In descrierea c o m p o r t a m e n t u l u i m o n o p o l u l u i de a-şi m a x i m i z a p r o f i t u l . Figura ilustrează o curbă a cererii şi trei curbe alternative de costuri. F a p t u l că monopolul 0 "Cantitate Figura 10. A v â n d a n u m i t e c o s t u r i m a r g i n a l e . D e a i c i d e c u r g e f a p t u l c ă p e n t r u m o n o p o l . şi q. se poate obţine profit în intervalul de producţie q 2 -q r (Nivelul producţiei care maximizează profitul se va afla între q.ş i m ă r i î n c a s a r e a t o t a l ă şi a reduce c o s t u r i l e t o t a l e . . La acest nivel a! producţiei. u n a î n care m o n o p o l u l obţine p r o f i t pur. La nivelul curbei ATC". Pentru a cunoaşte cantitatea produsă. şi m o n o p o l u l v a p u n e î n c c u a ţ i c c o s t u l m a r g i n a l şi încasarea m a r g i n a l ă . n u a m introdus conceptul de curbă a o f e r t e i aşa c u m a m f ă c u t î n c a z u l c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e . c u r b a o f e r t e i i n d u s t r i e i pe termen scurt d e p i n d e n u m a i de curbele costurilor m a r g i n a l e ale firmelor i n d i v i d u a l e . Corespunzător curbei ATC".cQ) înmulţit cu nivelul producţiei t . MC ^ATC ^AVC Nu există curbă a ofertei pentru monopol. însă p r o d u c ţ i a sa n u este d e t e r m i n a t ă n u m a i d e c o s t u l m a r g i n a l şi v o m v e d e a î n c o n t i n u a r e d e ce. A s e m e n e a r e s t r i c ţ i i n u sc v e r i f i c ă î n c a z u l c o n c u r e n ţ c i p e r f e c t e .M C . c u p r e ţ u l . Profitul de monopol.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ m a x i m i z e a z ă p r o f i l u l (care p r o d u c e î n p u n c t u l p e n t r u care M C = M R ) va p r o d u c e î n t o t d e a u n a p â n ă l a n i v e l u l la care î n c a s a r e a m a r g i n a l ă este p o z i t i v ă . p e n t r u a . în punctul în care M R . monopolul îşi acoperă toate costurile la nivelul producţiei q. pentru care să evite pierderile. Cu o curbă a costului ATC'. F i g u r a 10. una î n care abia îşi poate a c o p e r i c o s t u r i l e şi u n a î n c a r e î n r e g i s t r e a z ă p i e r d e r i p e n t r u orice n i v e l a l p r o d u c ţ i e i .4 i l u s t r e a z ă aceste n e c u n o s c u t e . ChzAR deoarece î n c o n c u r e n ţ a perfectă. î n c a z u l m o n o p o l u l u i . I n acest u l t i m caz. Este adevărat. acolo unde curba ATC este tangentă la curba D. adică atât cât cercrea este e l a s t i c ă .determinat cu ajutorul curbei cererii depăşeşte costul variabil mediu (regula 1).a r p u t e a rcduce p r o d u c ţ i a . nu va exista un nivel pozitiv al producţiei. f i r m e l e care îşi m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l p u n în ecuaţie costul marginal Cantitate Cantitatea care maximizează profitul Figura 10. Monopolul va produce la nivelul q^ pentru care venitul marginal egalează costul marginal (regula 2). D a c ă f u m a ar produce şi c â n d cererea este i n e l a s t i c ă . este p o s i b i l să ş t i m cât de m u l t se v a p r o d u c e l a fiecare n i v e l al p r e ţ u l u i .4 Posibilităţi alternative de profit de monopol Maximizarea profitului înseamnă doar faptul că se alege cea mai bună alternativă. d a r încasarea m a r g i n a l ă n u este e g a l ă c u p r e ţ u l .3 Echilibrul monopolului Monopolul îşi maximizează profilurile. t Un monopol care îşi maximizează profitul nu va vinde niciodată pe segmentul unde curba cererii este inelastică. i n d i c â n d t r e i a l t e r n a t i v e a l e curbelor c o s t u l u i t o t a l m e d i u . producând la nivelul la care costul marginal şi venitul marginal suni egale. şi va fi dat de suprafaţa înnegrită.. | p r o d u c e acea c a n t i t a t e c a r e î i m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l nu ne spune n i m i c d e s p r e d i m e n s i u n e a a c e s t u i p r o f i t sau dacă se o b ţ i n e v r e u n p r o f i t . t . ea ş i . Profitul total este dat de profitul unitar (p 0 . c o s t u l m a r g i n a l nu este egal c u preţul.. C a î n s i t u a ţ i a t u t u r o r f i r m e l o r c a r e d o r e s c să î ş i m a x i m i z e z e p r o f i t u l .

o i n d u s t r i e . Exemple similare pot fi văzute în broşurile trimise utilizatorilor de cărţi de credit cu notele de plată lunare. va fi vândută la preţul p0. — Caseta 10. se o c u p ă d e o v a r i a n t ă a teoriei m o n o p o l u l u i şi a p r e ţ u l u i e d i ţ i i l o r limitate. . Datorită faptului că cele două curbe ale cererii sunt diferite. dar nu la un preţ care să permită maximizarea profitului. C a s e t a 10.limitată la 150 exemplare" şi că un certificat numerotat va însoţi farfuria. r e p r e z i n t ă şi e c h i l i b r u l i n d u s t r i e i p e t e r m e n s c u r t . Dcoarcce monopolul este PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ u n i c u l p r o d u c ă t o r d i n t r . ei vor rămâne cu o producţie nevândută pe care vor trebui să o distrugă sau să îi facă din nou publicitate cu cheltuieli considerabile. cererea este pentru un stoc care va fi produs şi achiziţionat o singură dată . după care matriţele vor fi distruse.deoarece cu cât este mai mic numărul total de unităţi produse.128 la fiecare n i v e l a l p r e ţ u l u i . A s t f e l . alegerea combinaţiei preţcantitate ce permite maximizarea profitului este simplă. d i n F i g u r a 10. p r i n t r . cu promisiunea că producţia va fi . t r e b u i e să c u n o a ş t e m c u r b a c e r e r i i p i e ţ e i şi c u r b a c o s t u l u i m a i g i n a l . p o z i ţ i a care îşi m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l .litografii. "Doar 500 tipăriri se vor face din fiecare imagine. pe baza vânzărilor lor anterioare de ediţii limitate . opere de artă . De fapt. ca în exemplele următoare. n u este n e v o i e de t e o r i i separate î n l e g ă t u r ă c u firma şi industria c a î n c a z u l c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e . 5 . I l u s t r ă m aceasta î n F i g u r a 1 0 . Firma f i industria.65£ (inclusiv taxele poştale) de vreme ce oferta a fost repetată câteva luni mai târziu. astfel încât să se obţină un preţ cât mai mare. Informaţiile de pe coperta internă arătau că cele patru acuarele erau în regim de "comision special" şi vor fi reproduse "într-o ediţie limitată de 500 exemplare" care vor fi vândute cu 25£ fiecare sau cu 85£ setul de patru. Ei egalează costul marginal cu venitul marginal. gravuri şi sculpturi 7n lemn ale unor faimoşi artişti şi uneori produse având o valoare artistică mai mică. producătorii nu au nici o şansă să se acomodeze. atunci când este folosită cu imaginaţie. cantitatea cerută pentru preţul de 25£ ar fi în jur de 500. Acestea sunt. întrucât producţia şi vânzările nu sunt repetate perioadă după perioadă. eventual chiar să înveţe forma curbei cererii. Curba normală a cererii reflectă un flux de achiziţii care se repetă perioadă după perioadă. dacă avem curba D". în sensul că. In acest caz. Nu cu mult timp în urmă.. aşa c u m se v e d e Aceeaşi producţie la preţuri diferite Figura 10.mai mult sau mai puţin similare." Aceasta a sugerat că British Telecom s-a gândit că este necesară limitarea cantităţii oferite la 500 exemplare pentru a face din 2 5 t £ un preţ rezonabil. dacă vom avea curba D' şi la nivelul p . Dar. p e t e r m e n scurt. cţ. Dacâ producătorii cunosc exact curba şi costul său marginal de producţie. In colţul din dreapta jos al unei poze colorate se decora prima copertă a fiecăruia din cele patru volume ale cărţii. î n aceste c o n d i ţ i i . m o t i v pentru c a r e v o r v i n d e p r o d u c ţ i i i d e n t i c e la p r e ţ u r i diferite. Ei trebuie să o ghicească. vânzătorii se pare câ au supraestimat cantitatea ce va fi cerută la 16. Dacă fixează un preţ prea mare. Dacă fixează preţul prea mic.1 Cererea pentru producţia care se oferă o singură dată Un caz interesant de preţ de monopol apare în cazul •ediţiilor limitate".3. ei îşi vor vinde producţia în totalitate. M o n o p o l u l este însuşi firmei el o i n d u s t r i e . i } Pentru monopol nu există o relaţie unică Intre preţul de piaţă şi cantitatea oferită. este p o s i b i l c a d i f e r i t e c o n d i ţ i i a l e c c r c r i i să i m p u n ă v â n z a r e a a c e l e i a ş i c a n t i t ă ţ i l a p r e ţ u r i d i f e r i t e . cu atât mai mulţi oameni vor aprecia fiecare unitate. Acest fapt dă naştere unei curbe a cererii cu pantâ negativă.5 Monopolul nu are curbă a ofertei Nu există o relaţie unică intre preţ şi cantitatea vândută.u n e x e m p l u în care două m o n o p o l u r i se c o n f r u n t ă c u aceleaşi c u r b e ale c o s t u r i l o r m a r g i n a l e . O "farfurie Wegwood pentru colecţionari făcută din porţelan fin" pictată cu "Lunca din Weatfield" a fost oferită deţinătorilor de cărţi de credit de la Midland Bank.1. Analizarea acestui caz ne ajută să ilustrăm flexibilitatea teoriei. în mod obişnuit. cine lua în mână o carte de telefon a Londrei vedea cuvintele "Ofertă editorială în ediţie limitată: vezi coperta internă". Curbelor cererii D şi D' le corespund curbele venitului marginal care intersectează curba costului marginal la nivelul <ţ. dar c u c u r b e d i f e r i t e ale c c r c r i i .

.u n m o n o p o l . reprezintă suma curbelor costurilor m a r g i n a l e p e n t r u toate u n i t ă ţ i l e d c p r o d u c ţ i c . Să p r e s u p u n e m c ă f a b r i c a A p r o d u c e 3 0 de u n i t ă ţ i pe s ă p t ă m â n ă ş i c o s t u l m a r g i n a l este de 2 0 £ . Această sumă ne indică producţia totală a tuturor u n i t ă ţ i l o r de p r o d u c ţ i e care c o m p u n m o n o p o l u l c â n d fiecare p r o d u c e c u u n a n u m i t cost m a r g i n a l . C u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l . există un c o n f l i c t între interesul privat al p r o d u c ă t o r u l u i î n t r . c u cât este m a i m i c ă p r o d u c ţ i a u n u i m o n o p o l . aşa c u m a m folosit-o. e c o n o m i s i n d 2 0 £ î n c o s t . P r i n urmare. c u atât s u r p l u s u l c o n s u m a t o r u l u i ş i a l p r o d u c ă t o r u l u i sunt mai mici. A c e s t a este u n caz r a ţ i o n a l p e n t r u i n t e r v e n ţ i a s t a t u l u i p e n t r u a î m p i e d i c a . pe c â n d f a b r i c a B î ş i p o a t e m ă r i p r o d u c ţ i a c u o unitate.u n m o n o p o l şi i n t e r e s u l p u b l i c a l t u t u r o r c o n s u m a t o r i l o r d i n t r . Să p r e s u p u n e m c ă m o n o p o l u l este f o r m a t d i n d o u ă u n i t ă ţ i d e p r o d u c ţ i e . p r e ţ u l d c p i a ţ ă este m a i mare decât ar fi î n c a z u l c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e . C e a care p i e r d e d i n s u r p l u s este socictatea. A n a l i z a nu se opreşte aici. P r o d u c ţ i a f a b r i c i i A se poate r e d u c e c u o u n i t a t e . la u n cost m a r g i n a l d e 10£. C o n s u m a t o r i i r e n u n ţ ă la m a i m u l t s u r p l u s decât câştigă m o n o p o l u l . î n c â t c o s t u r i l e l o r m a r g i n a l e să fie egale. P r i n u r m a r e . oricărui A n a l i z a d i n a c e s t c a p i t o l se a p l i c ă r monopol produce n u m a i într-o singură fabrică sau unitate d e p r o d u c ţ i e . I n c a z u l special în care există doar o unitate de producţie. î n f e l u l accsta. dacă este p o s i b i l . s u r p l u s u l c o n s u m a t o r u l u i este m i c ş o r a t . m o n o p o l u l câştigă p c seama c o n s u m a t o r u l u i .inde şi p e n t r u c a z u r i l e î n c a r e e x i s t ă m a i m u l t e f a b r i c i î n t r . a d ă u g â n d 1 7 £ l a c o s t . i n d i f e r e n t cât d e m u l t e u n i t ă ţ i d e p r o d u c ţ i e e x i s t ă î n acel m o n o p o l . f o r m a r e a m o n o p o l u r i l o r ş i dacă n u este p o s i b i l să le c o n t r o l e z e c c l p u ţ i n comportamentul. D i n f e r i c i r e .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Un m o n o p o l c u m a i m u l t e u n i t ă ţ i de p r o d u c ţ i e Până a c u m am recunoscut implicit că un Un monopol compus din maimulte unităţi deprodicţie care îşi maximizează profitul va coordona în aşa fel toate unităţile sale încât costurile lor marginale sâ fie egale. L a m o d u l g e n e r a l o r i d e c â t e o r i d o u ă f a b r i c i produc cu costuri marginale diferite. curba costului marginal ( M C ) a firmei este c u r b a costului marginal ( M C ) a monopolului. deoarece n u se p r o d u c e c a n t i t a t e a d e b u n u r i e c h i v a l e n t ă c u d i f e r e n ţ a d i n t r e n i v e l u l p r o d u s d e m o n o p o l şi cel p e care l . A c e a s t a este i l u s t r a t ă dc a f i r m a ţ i a g e n e r a l ă d e m a i j o s : .6. Producţia totală a firmei v a fi d e 3 0 de u n i t ă ţ i pe săptămână.a r p r o d u c e o p i a ţ ă c o m p e t i t i v ă . C â n d p r o d u c ţ i a este s u b n i v e l u l c o m p e t i t i v . Aşadar. i a r surplusul p r o d u c ă t o r u l u i este m ă r i t . C u m îşi determină costul m a r g i n a l u n m o n o p o l c o m pus d i n m a i m u l t e u n i t ă ţ i de producţie? Să p r e s u p u r e m că a m b e l e u n i t ă ţ i d i n e x e m p l u l n o s t r u operează l a u n c o s t m a r g i n a l d e 10£ şi că p r i m a f a b r i c ă p r o d u c c 14 u n i t ă ţ i s ă p t ă m â n a l şi a d o u a 1 S u n i t ă ţ i p c săptămână. A c e a s t ă p i e r dere d e s u r p l u s î n c a z u l m o n o p o l u l u i se n u m e ş t e "pierderea balastului' şi este i l u s t r a t ă î n F i g u r a 10. a n a l i z a se p o a t e ex'. p e c â n d f a b r i c a B p r o d u c e 2 5 d e u n i t ă ţ i l a u n cost m a r g i n a l d e 1 7 £ . ci c l este i m p u s î n v i r t u t e a p u t e r i i p e care acesta o deţine p e piaţă. P r o d u c ţ i a g l o b a l ă se m e n ţ i n e c o n s t a n t ă cât t i m p c o s t u r i l e s u n t r e d u s e c u 3£. ft ' Curba costului marginal în condiţii de monopol este suma orizontală a curbelor costurilor marginale ale tuturor unităţilor de producţie care compun monopolul. există î n t o t d e a u n a o p i e r d e r e netă de surplus. C u m se va d i s t r i b u i p r o d u c ţ i a î n t r e acestea? R ă s p u n s u l este că se v a d e c i d e a c e l n i v e l a l p r o d u c ţ i e i î n c e l e două u n i t ă ţ i î n aşa f e l . E c h i l i b r u l m o n o p o l u l u i n u este rezultatul u n u i acord voluntar între u n p r o d u c ă t o r şi m a i m u l ţ i c o n s u m a t o r i . m o n o p o l . C â n d u n m o n o p o l d e c i d e u n n i v e l al producţiei sub c e l c o m p e t i t i v . costul total al unei p r o d u c ţ i i c o m b i n a t e p o a t e fi r e d u s p r i n r e a l o carea p r o d u c ţ i e i d i n f a b r i c a c u cost marginal superior spre fabrica c u cost m a r g i n a l m a i m i c .o n a ţ i u n e . M O N O P O L U L Şl INEFICIENŢA A L O C A T I V Ă A m constatat î n C a p i t o l u l 9 c ă e c h i l i b r u l c o n c u renţei perfecte m a x i m i z e a z ă s u m a surplusului c o n s u m a t o r u l u i şi a l p r o d u c ă t o r u l u i .

Dacă industria este monopolizată. % suprafeţei 2 va fi pierdut prin ncrealizarea producţiei. C o m p a n i i l e aeriene v â n d b i l e t e m a i i e f t i n e c ă l ă t o r i l o r carc p e t r c c u n w e e k . d a r l a u n preţ m a i m i c c â n d se f o l o s e ş t e p e n t r u î n g h e ţ a t ă sau b r â n z ă . Produc ă t o r i i d c e l e c t r i c i t a t e o v â n d la u n p r e ţ g o s p o d ă r i i l o r şi la u n p r e ţ m a i m i c f i r m e l o r . M e d i c i i p r a c t i c i e n i cer adesea să f i e p l ă t i ţ i î n f u n c ţ i c d e v e n i t u l p a c i e n ţ i l o r lor. D c asemenea. P r e ţ u r i l e d i s c r i m i n a t o r i i apar a t u n c i c â n d o d i f e r e n ţ ă dc preţ se bazează p e e v a l u ă r i l e d i f e r i t e p e care c u m p ă r ă t o r i i le a t r i b u i e a n u m i t o r p r o d u s e . Din acest motiv. Acestea sunt costurile de incficienţă alocativă pe care legenercazâ monopolul. U n m o n o p o l v a c o n s i d e r a însă că este p r o f i t a b i l să v â n d ă d i f e r i t e u n i t ă ţ i d i n a c c l a ş i produs la p r e ţ u r i d i f e r i t e o r i d e câte o r i acest l u c r u este o p o r t u n . MC (monopol) = S (concurenţă) ® VC \ t Po suprafaţa 5. d e o a r e c e aceasta apare î n m o d n a t u r a l o r i d e câte o r i se v o r b e ş t e d e m o n o p o l . deoarece acest nivel de producţie nu va fi realizat. suprafeţele I şi 2 reprezintă pierderi suportate de întreaga socictate. î n c â t g a m a de e x e m p l e date v a acoperi a m b e l e t i p u r i de s t r u c t u r i ale pieţei. E . la calea ferată se i m p u n p r e ţ u r i d i f e r i t e p e n t r u t o n a pe k i l o m e t r u în cazul u n o r produse diferite. preţul creşte Ia nivelul p.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ .n a t o r i i . N u toate d e preţ r e p r e z i n t ă discriminări. iar surplusul consumatorului va fi dat numai de : M O N O P O L U L CU P R E Ţ U R I MULTIPLE: DISCRIMINAREA DE PREŢ P â n ă a c u m n c . A c e a s t a este o p r a c t i c ă atât d e c u r e n t ă î n p i e ţ e l e care c o n ţ i n d o a r c â t c v a f i r m e m a r i .6 Ineficienţa alocativă a monopolului Monopolul generează ineficienţi alocativi. 5 şi 6. deoarece preţul pm maximizează profitul.u n a n u m i t m o m e n t a l z i l e i . preluată din surplusul iniţial al consumatorului. D i s c r i m i n a r e a d e p r e ţ apare a t u n c i c â n d u n vânzător percepe preţuri d i f e r i t e pentru d i f e r i t e unităţi d i n a c e l a ş i p r o d u s . i n d i f e r e n t u n d e şi c u i î i v i n d e a c e l p r o d u s . surplusul consumatorului este dat de suprafeţele 1. este m a i i e f t i n p e n t r u ea să p r o d u c ă la a c e l e o r e d e c â t î n o r e l e î n c a r e c e r e r e a este m a x i m ă .e n d î n c ă l ă t o r i e f a ţ ă d e cei c a r c se î n t o r c în cursul aceleiaşi săptămâni. D a c ă d i f e r e n ţ e l e dc preţ r e f l e c t ă d i f e r e n ţ e dc c o s t . ^ De ce este p r o f i t a b i l ă d i s c r i m i n a r e a de preţ D e c e ar fi p r o f i t a b i l p e n t r u o f i r m ă să v â n d ă u n e l e u n i t ă ţ i ale p r o d u c ţ i e i la u n p r e ţ care este c u m u l t sub p r e ţ u l pe carc î l p r i m e s c p e n t r u a l t e u n i t ă ţ i d i n a c c l a ş i p r o d u s ? E x i s t e n ţ a d i s c r i m i n ă r i i d e preţ . Surplusul producătorului în situaţia MR ! echilibrului compctitiv va fi dat de suprafeţele 7 şi 2. d e n u m i t e p i e ţ e oligopoliste. Cu Cantitate toate acestea. Consumatorii vor pierde suprafaţa 1. ®\ - \ • ""Preţul pieţei cu concurenţa perleclâ oerfecis t concurenţă Figura 10. deoarece creşterea de preţ a transferat această ^ jV arie monopolistului. deoarece a c e l a ş i p r o d u s v â n d u t î n alt m o m e n t sau l o c . L a c i n e m a e x i s t ă b i l e t e m a i i e f t i n e pentru c o p i i decât p e n t r u a d u l ţ i . surplusul r. vor pierde suprafaţa 6. p r e ţ u r i l e care v a r i a z ă î n f u n c ţ i e d c m o m e n t u l z i l e i sau dc sezon n u r e p r e z i n t ă a r g u m e n t e de d i s c r i m i n a r e . Se ştie că suprafaţa 6 este mai mare decât 2. La nivelul echilibrului pieţei cu concurenţă perfectă. sau î n c a n t i t ă ţ i d i f e r i t e n u se v i n d e la p r e ţ u r i d i f e r i t e . d i f e r e n ţ e l e î n t r e v â n z a r e a e n g r o s şi en d e t a i l . producătorul va câştiga suprafaţa 6. N e o c u p ă m de d i s c r i m i n a r e a c o n s u m a t o r i l o r î n f u n c ţ i e d e p r e ţ . p e n t r u m o t i v e c a r e n u sunt asociate c u d i f e r e n ţ e l e d e c o s t . a t u n c i p r e ţ u r i l e n u sunt d i s c r i m i . Dacă piaţa este monopolizată şi preţul creşte la nivelul pm. în plus. deoarece nu maximizează suma surplusurilor consumatorului şi producătorului.a m o c u p a t d e s i t u a ţ i a î n care m o n o p o l u l pretinde acelaşi preţ p e n t r u ficcare unitate p e care o p r o d u c e . D a c ă o c o m p a n i e de e l e c t r i c i t a t e arc anumite capacităţi ncfolosite î n t r . L a p t e l e c r u d este v â n d u t l a u n p r e ţ c â n d se f o l o s e ş t e c a l a p t e f l u i d . diferenţele D i s c o u n t u r i l e de c a n t i t a t e .

D i s c r i m i n a r e a de preţ perfectă apare când firma Discriminarea de preţ în general. c o m b i n a t c u u n singur preţ p e n t r u u n p r o d u s . F i r m a v a s t a b i l i e g a l i t a t e a între p r o p r i u l său cost m a r g i n a l şi p r e ţ u l d e p e p i a ţ a străină aşa c u m o f a c e o r i c e c o m p e t i t o r c o r e c t . ea v a m a x i m i z a p r o f i t u l dacă cere 3 £ . pe c â n d pe alte pieţe p o t accepta p r e ţ u l dc piaţă din c a u z a c o n c u r e n ţ e i . c a î ş i poate m ă r i î n c a s ă r i l e şi a s t f e l şi p r o f i t u r i l e d i n v â n z a r e a o r i c ă r e i cantităţi date. A r p u t e a v i n d e p e p r i m u l c u 3 . Capacitatea de a percepe preţuri multiple îi dă vânzătorului posibilitatea să obţină o parte (sau în cazuri extreme tot) din surplusul consumatorului. Să p r e s u p u n e m t o t u ş i că firma p o a t e p e r c e p e d o u ă p r e ţ u r i d i f e r i t e .2. d ă naştere s u r p l u s u l u i c o n s u matorului. D a r d i s c r i m i n a r e a c u m p ă r ă t o r i l o r nu este t o t d e a u n a p o s i b i l ă c h i a r d a c ă n u e x i s t ă b a r i e r e l e g a l e î n l e g ă t u r ă c u ea. al treilea până la 2 £ şi u l t i m u l 1 £ . d i n t r e c a r e p r i m u l este p r e g ă t i t să plătească o r i c e p r e ţ p â n ă l a 4 £ .50£. F i r m a ar avea încasări t o t a l e d e 8 . el ar putea să vândă a treia u n i t a t e cu 2£.a.m. d a r m a i m u l t decât d a c ă ar v i n d e toate u n i t ă ţ i l e c u 0 . s. u n u l pentru p r i m e l e p a t r u u n i t ă ţ i v â n d u t e şi a l t u l p e n t r u u r m ă t o a r e l e p a t r u . Discriminarea între pieţe. 8 0 £ şi u r m ă t o a r e l e p a t r u c u 0 . al d o i l e a p â n ă la 3£. f i e c ă u n c u m p ă r ă t o r d o r e ş t e să p l ă t e a s c ă sume d i f e r i t e p e n t r u u n i t ă ţ i d i f e r i t e d i n a c e l p r o d u s . care i n d i c ă s u r p l u s u l consumatorului când o persoană cumpără opt pahare dc lapte la u n s i n g u r preţ. î n s e a m n ă că dacă firma v â n z ă t o a r e p o a t e să k " Discriminarea piaţă. 1 0 £ î n l o c d e 2 .a r fi i n d i f e r e n t d a c ă ar v i n d e şi a p a t r a u n i t a t e . P r i n u r m a r e . 4 0 £ o b ţ i n u t e d i n vânzarea a o p t p a h a r e la p r e ţ u l d e 0 . D a c ă v â n z ă t o r u l p o a t e să d i s c r i - d i s c r i m i n e z e c u m p ă r ă t o r i i p r i n preţ. M a i m u l t . c e l u i d e al d o i l e a 3 £ . între cumpărătorii de pe o Să n e g â n d i m l a c u r b a c e r e r i i p e o p i a ţ ă formată d i n c u m p ă r ă t o r i i n d i v i d u a l i care au indicat fiecare p r e ţ u l m a x i m pe c a r e sunt g a t a să-1 p l ă t e a s c ă pentru f i e c a r e u n i t a t e p e c a r c d o r e s c să o c u m p e r e . D a r p e p i a ţ a l o c a l ă v a s t a b i l i egalitatea î n t r e c o s t u i m a r g i n a l şi încasarea m a r g i n a l ă . C u cât este m a i m a r e n u m ă r u l d i f e r i t e l o r p r e ţ u r i c a r e p o t fi p r e t i n s e d e o f i r m ă . A c e s t fapt. 3 0 £ . Discriminarea produs. c u atât v a fi m a i mare capacitatea firmei de a-şi m ă r i încasările pc scama consumatorilor. p e al doilea c u 1. p e n t r u că p r e ţ u l ar a c o p e r i d o a r c o s t u i m a r g i n a l . să p r e s u p u n e m că sunt n u m a i patru c u m p ă r ă t o r i . î n acest e x e m p l u firma p r a c t i c ă o d i s c r i m i n a r e perfectă şi e x t r a g e t o t s u r p l u s u l c o n s u m a t o r u l u i . U n e l e firme s u n t s i n g u r i i v â n z ă t o r i p e o p i a ţ ă l o c a l ă p r o t e j a t ă d e t a r i f e . firma r e s p e c t i v ă p r e t i n d e u n preţ m a i m a r e p e n t r u vânzările de p e p i a ţ a locală d e c â t î n s t r ă i n ă t a t e . E s e n ţ i a l u l î n d i s c r i m i n a r e a de preţ este c a î n f i e c a r e d i n aceste î m p r e j u r ă r i v â n z ă t o r i i p o t atrage o p a r t e d i n s u r p l u s u l c o n s u m a t o r i l o r c a r e a l t f e l ar r e v e n i cumpărătorilor. v â n z â n d 4 u n i t ă ţ i şi î n c o n s e c i n ţ ă o b ţ i n â n d un p r o f i t d c 4 £ . pe al t r e i l e a c u 1 . D a c ă p r i m e l e p a t r u sunt v â n d u t e cu 0 . 3 0 £ . aşa c u m o face fiecare m o n o p o l . 0 0 £ . m ă r i n d u . F i r m e i i . 4 0 £ . D a c ă o f e r t a n t u l ar p u t e a să v â n d ă f i e c a r e p a h a r separat. m ă r i n d u . între unităţi ale aceluiaşi v â n d pe d o u ă p i e ţ e d i f e r i t e .ş i astfel p r o f i t u l d u p ă p r i m e l e două u n i t ă ţ i l a 5£. Curba obţine întregul surplus a l c o n s u m a t o r u l u i şi p r e s u p u n e ca f i e c a r e u n i t a t e să fie v â n d u t ă separat şi l a u n preţ s p e c i f i c . p â n ă la al o p t u l e a p a h a r care s-ar v i n d e c u 0 . e l ar p u t e a p r e l u a acest surplus.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ m i n e z e î n t r e c u m p ă r ă t o r i . ea ar p r i m i 4 . ^ Când este posibilă discriminarea de preţ? Preţurile d i s c r i m i n a t o r i i pentru aceleaşi produse v â n d u t e a c e l o r a ş i c u m p ă r ă t o r i d o v c d c s c că p r o d u c ă t o r i i p o t să ţ i n ă p a s u l c u n u m ă r u l u n i t ă ţ i l o r de . 0 0 £ ş. c c r e r i i are p a n t a n e g a t i v ă d e o a r e c e d i f e r i t e u n i t ă ţ i d c p r o d u s s u n t e v a l u a t e d i f e r i t d e u n i n d i v i d sau d e d i f e r i ţ i i n d i v i z i .d. 3 0 £ fiecare. î n p r a c t i c ă d i s c r i m i n a r e a d e p r e ţ perfectă este r a r e o r i p o s i b i l ă . Să p r e s u p u n e m că p r o d u s u l are u n c o s t m a r g i n a l d c 1 £ p e n t r u t o a t e unităţile. Dacă firma v â n z ă t o a r e este o b l i g a t ă să respcctc u n singur p r e ţ . A c e s t c a z este d e t a l i a t î n A n e x a acestui capitol. Pentru s i m p l i f i c a r e . Să r e v e d e m T a b e l u l 6. 3 0 £ . Multe monopoluri sc j u s t i f i c ă fie p r i n f a p t u l c ă d i f e r i ţ i c u m p ă r ă t o r i doresc să p l ă t e a s c ă s u m e d i f e r i t e p e n t r u a c e l a ş i produs.ş i a s t f e l p r o f i t u l la 6£. m a i p u ţ i n d e c â t î n s i t u a ţ i a î n c a r c ar fi p u t u t să d i s c r i m i n e z e p e r f e c t . a t u n c i ea a r p u t e a să-i c e a r ă p r i m u l u i 4 £ .

faţă de preţul unic care maximizează profitul. încasarea t o t a l ă p o a t e fi o r i c â n d m ă r i t ă p r i n r e d u c e r e a v â n z ă r i l o r c u o u n i t a t e p e p i a ţ a c u încasarea m a r g i n a l ă i n f e r i o a r ă şi să m ă r e a s c ă v â n z ă r i l e c u o u n i t a t e pe piaţa c u încasare m a r g i n a l ă superioară. U n e x e m p l u i n t e r e s a n t u n d e r e v â n z a r e a este i m p o s i b i l ă este dat de p l ă c i l e d i n sticlă. Desigur PRINCIPIILE nu este s u f i c i e n t ECONOMIEI ^ să p o ţ i separa c u m p ă r ă t o r i i sau d i f e r i t e l e u n i t ă ţ i dc p r o d u s î n clase separate. V â n z ă t o r u l t r e b u i e să p o a t ă c o n t r o l a o f e r t a carc i se face fiecărui g r u p . sistemul cel mai profitabil de preţuri discriminatorii va furniza încasări totale mai mari pentru firmă. a z c c e a u n i t a t e cumpărată d c o p e r s o a n ă l a u n m o m e n t dat se p o a t e vinde la u n p r e ţ d i f e r i t d e a c i n c e a u n i t a t e numai dacă v â n z ă t o r u l p o a t e u r m ă r i c i n e ş i c e a n u m e se c u m p ă r ă . N u are rost ca u n v â n z ă t o r să ceară m a i m u l t p e n t r u u n p r o d u s d a c ă c u m p ă r ă t o r i i sc p o t adresa s i m p l u a l t e i v i n d e p r o d u s u l l a u n preţ c o m p c t i t i v . D e ş i m ă c c l a r u l d i n c o l ţ p o a t e c e r e u n preţ de d o u ă o r i m a i m a r c u n u i b a n c h e r f a ţ ă dc cât percepe u n u i ş o f e r . atâta t i m p cât p r e ţ u l c e l o r l a l t e n u t r e b u i e scăzut. . A m i n t i ţ i . Discriminarea de preţ este posibilă dacă vânzătorul poate să distingă diferitele unităţi de produs cumpărate de un singur cumpărător sau să separe cumpărătorii în clase în aşa fel. D a c ă n u .5 metri. p r i n diferenţa dintre cele două încasări marginale. Există două consecinţe importante care decurg d i n p r a c t i c a r e a d i s c r i m i n ă r i i de p r e ţ . B a n c h e r u l p o a t e o r i c â n d să c u m p e r e d e la u n s u p e r m a r k e t . b a n c h e r u l î l poate r u g a p e ş o f e r să î i facă c u m p ă r ă t u r i l e . firme carc C o n s e c i n ţ e l e d i s c r i m i n ă r i i de preţ I n A n e x a acestui c a p i t o l a r ă t ă m c u m u n m o n o p o l care poate d i s c r i m i n a între d o u ă pieţe v a aloca p r o d u c ţ i a p e cele d o u ă p i e ţ e î n aşa f e l . încât revânzarea între clase să fie imposibilă. A m i n t i ţ i . B u c ă ţ i l c m i c i d e g e a m sunt c u m u l t m a i i e f t i n c u m p ă r a t e la m e t r u pătrat decât g e a m u r i l e m a r i .v ă că u n m o n o p o l care t r e b u i e să ceară u n preţ u n i c p e n t r u u n p r o d u s v a p r o d u c e m a i p u ţ i n d c c â t toate firmele c a r c o p e r e a z ă î n c o n d i ţ i i dc | " v * . C a p a c i t a t e a d e a î m p i e d i c a r e v â n z a r e a t i n d e să f i e asociată c u c a r a c t e r u l p r o d u s u l u i sau capacitatea de a c l a s i f i c a c u m p ă r ă t o r i i î n g r u p e care p o t f i u ş o r i d e n t i f i c a t e . e l n u v a a v e a s u c c e s î n această p r a c t i c ă . D i s c r i m i n a r e a î n t r e c u m p ă r ă t o r i este p o s i b i l ă n u m a i d a c ă c u m p ă r ă t o r i i c a r c sunt p u ş i î n faţa u n u i preţ m a i m i c n u p o t r e v i n d e a c e l p r o d u s c u m p ă r ă t o r i l o r care t r e b u i e să p l ă t e a s c ă u n preţ m a i mare. î n c â t î n c a sările m a r g i n a l e să fie aceleaşi. C h i r u r g u l însă p o a t e p r a c t i c a d i s c r i m i n a r e a ( m a i ales dacă şi a l ţ i c h i r u r g i fac la f e l ) . N u este o b l i g a t o r i u ca e l să încaseze m a i p u ţ i n şi î i p o a t e m e r g e c h i a r b i n e d a c ă măreşte preţul măcar pentru o singură unitate suplimentară v â n d u t ă . S e r v i c i i l e se r e v â n d m a i g r e u decât b u n u r i l e . | Costurile de transport. D e asemenea. barierele tarifare şi cotele de import separă cumpărătorii în clase geografice şi fac posibilă discriminarea cumpărătorilor.128 p r o d u s p e c a r e c o n s u m a t o r i i le c u m p ă r ă î n fiecare p e r i o a d ă d e t i m p . A c c a s t a se p o a t e p r a c t i c a d e către o c o m p a n i e de electricitate care p r i n sistemul de m ă s u r a r e s a u p r i n r e v i s t a d c s p e c i a l i t a t e poate d i s t i n g e î n t r e n o i i şi v e c h i i a b o n a ţ i . c u m ar fi a p a r a t e l e d e u z c a s n i c . sc p o t d i s t r i b u i c e r t i f i c a t e s a u c u p o a n e care să p e r m i t ă c o n s u m a t o r u l u i să îşi spele m a ş i n a m a i i e f t i n dacă apelează d e m a i m u l t e o r i la aceeaşi f i r m ă . Propoziţia 1. I Propoziţia 2. u n d e n u î i este c u n o s c u t ă p r o f e s i a .v ă că u n m o n o p o l c u p u t e r e d e d i s c r i m i n a r e ar p u t e a să p r o d u c ă e x a c t aceeaşi c a n t i t a t e ca şi u n m o n o p o l c u preţ u n i c şi să p e r c e a p ă o r i c u i a c e l a ş i preţ. . Pentru orice nivel al producţiei. A s t f e l . producţia va fi în general mai mare decât în cazul monopolului care practică un singur preţ. în cazul practicării discriminării de preţ. d a r persoana care are n e v o i e dc u n g e a m d c 2/3 m e t r i n u poate f o l o s i p a t r u geamuri dc dimensiunea 1 /1. Dacă curbele cererii sunt diferite pe cele d o u ă pieţe. C h i a r dacă m ă c e l a r u l şi s u p e r m a r k e t u l a u căzut d e a c o r d să p e r c e a p ă u n preţ d u b l u . aceleaşi încasări marginale înseamnă de fapt perceperea de p r e ţ u r i diferite. Această realocare a v â n z ă r i l o r m ă r e ş t e încasarea t o t a l ă . b u n u r i l e care trebuie instalate de către p r o d u c ă t o r ( e c h i p a m e n t u l greu) sunt m a i greu r e v â n d u t e d e c â t b u n u r i l e c a r c se p o t deplasa u ş o r . dcoarecc b a n c h c r u l n u îi poate cere ş o f e r u l u i să î ş i facă o p e r a ţ i a î n l o c u l său.

Iniţial. m e d i c i i d i n ţările cu sisteme medicale b a z a t e p e p r i n c i p i i d e p i a ţ ă î ş i m o d i f i c ă adesea onorariul în funcţie de veniturile pacienţilor. Acest grup.7 Un monopolist discriminatoriu Discriminarea de pre. A ş a c u m a m văzut d i n F i g u r a 10. spre deosebire de nivelul producţiei pe piaţa cu concurenţă perfectă. î n care fiecare u n i t a t e d e p r o d u s este vândută la u n a l t p r e ţ . De aceea. pm. la nivelul MC = MR. monopolistul produce volumul qm.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ c a z î n care m o n o p o l u l a m a x i m i z a t p r o f i t u l p r i n v â n z a r e la u n p r e ţ u n i c . s u b l i n i a z ă c â t e v a c a z u r i interesante de practicare a d i s c r i m i n ă r i i dc preţ. C â n d c u m p ă r ă t o r i i şi v â n z ă t o r i i s u n t s ă r a c i a p a r s i t u a ţ i i n e d o r i t e . A l t e x e m p l u este p r a c t i c a d i s c o u n t u l u i p e n t r u p e n s i o n a r i sau c ă l ă t o r i i l e c u a v i o n u l î n w e e k e n d . m o n o p o l u l îşi majorează profitul. F i g u r a 10.7. i a r u n p r e ţ m a i m i c v a fi p r a c t i c a t p e n t r u a a t r a g e u n n o u g r u p de c u m p ă r ă t o r i . aceşti p a c i e n ţ i se b u c u r ă d e u n t r a t a m e n t pe c a r e n u ar fi p u t u t să-1 p l ă t e a s c ă d a c ă se p r a c t i c ă u n p r e ţ u n i c . q<.7 arată c a r e s u n t e f e c t e l e d i s c r i m i n ă r i i de preţ a s u p r a m ă r i r i i p r o d u c ţ i e i . D i s c r i m i n a r e a d c preţ face ca firma să e v i t e această p r e o c u p a r e .2. care nu este dispus să achiziţioneze nimic la preţul iniţial. V a p r o d u c e . iar pierderile generate de monopol se vor reduce la aria 3. D e o b i c e i . D e e x e m p l u . corespunzător egalităţii dintre costul marginal şi cerere (care reprezintă utilitatea marginală a consumatorilor). d e o a r e c e n o u l g r u p dc c u m p ă r ă t o r i este p r e z e n t î n p i a ţ ă . A s t f e l . va cumpăra o cantitate care va conduce la creşterea producţiei la nivelul qd. acesta este e f c c t u l asupra d i s t r i b u ţ i e i v e n i t u l u i . D a r surplusul consumatorilor c r e ş t e şi c l . c a p o a t e v i n d e alte c a t e g o r i i de p r o d u s e fără să a f e c t e z e p i a ţ a u n d e b u n u r i l e au f o s t b i n e vândute a n t e r i o r . deoarece c l ştie c ă d a c ă v i n d e m a i m u l t a t u n c i p r e ţ u l scade. P r i m a . A d e s e a însă. a t â t m o n o p o l u l . D a r s i t u a ţ i a este m u l t m a i c o m p l i c a t ă . Pot f o r m a u n club a l c u m p ă r ă t o r i l o r d i n care e x c l u d m e m b r i i d i n p r i m a c a t e g o r i c . Un al doilea grup dc consumatori este izolat de primul. N i se p r e z i n t ă u n comparaţie cu concurenţa perfectă. p r a c t i c ă u n preţ u n i c . î n Cantitate figura 10. d i s c r i m i n a r e a t i n d e să r e d u c ă p i e r d e r i l e m o n o p o l u l u i şi d e aceea d u c e l a o m a i b u n ă a l o c a r e d e c â t î n s i t u a ţ i a m o n o p o l u l u i c u preţ u n i c . Pierderile sunt date dc suma celor trei suprafeţe albastre (1. p r i n u r m a r e . pentru intervalul q^q^. ^ Aspecte normative ale d i s c r i m i n ă r i i d e preţ E x istă d o u ă p r o b l e m e separate î n a n a l i z a o r i c ă r e i situaţii de practicare a d i s c r i m i n ă r i i de preţ. c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă . î n c a z u l u n e i d i s c r i m i n ă r i d e p r e ţ pcrfecte. c a r e î ş i m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l . c e e a ce j u s t i f i c ă r e a c ţ i i l e emoţionale p u t e r n i c e ale o a m e n i l o r la d i s c r i m i n a r e a de p r e ţ . Caseta 10. reduce pierderile generare de monopol. î n m ă s u r a in care firma poate să-şi v â n d ă p r o d u s e l e î n c a t e g o n i separate. discriminarea transferă v e n i t u l de Ia c u m p ă r ă t o r i la v â n z ă t o r i . m o n o p o l u l care m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l v a p r o d u c e f i e c a r e u n i t a t e d e p r o d u s î n aşa fel. A c c s t e p r a c t i c i p e r m i t adesea p e r s o a n e l o r c u v e n i t u r i m i c i să c u m p e r e u n p r o d u s p e carc a l t f e l n u şi l . are l o c o creştere a p r o d u c ţ i e i faţă de situaţia c u preţ u n i c . c â t şi c o n s u m a t o r i i p o t să o b ţ i n ă s u r p l u s . încât p r e ţ u l p e c a r e î l c e r c să fie m a i m a r e sau egal c u c o s t u l m a r g i n a l . corespunzător preţului pd. Profiturile firmei dc monopol vor creşte în această situaţie cu suprafaţa 2.a r p e r m i t e a t u n c i c â n d u n m o n o p o l . Surplusul consumatorului va creşte cu suprafaţa 1. se r e f e r ă la e f e c t u l d i s c r i m i n ă r i i a s u p r a n i v e l u l u i p r o d u c ţ i e i . A p o i firma c o n s t a t ă că poate i z o l a u n g r u p dc c u m p ă r ă t o r i p o t e n ţ i a l i carc n u doresc să c u m p e r e la p r e ţ u l d c m o n o p o l . care este diferenţa dintre preţul perceput noului grup şi curba costului. f ă r ă s ă f i e necesar să r e d u c ă p r e ţ u l p e n t r u c u m p ă r ă t o r i i i n i ţ i a l i . . A t â t a t i m p cât n o u l p r e ( depăşeşte c o s t u l m a r g i n a l pentru a produce o unitate suplimentară. aceeaşi p r o d u c ţ i e c a şi o i n d u s t r i e c o n s t r u i t ă p e concurenţă perfectă.2 şi 3).

arată că pot apărea probleme atunci când nu se realizează discriminarea prin preţuri. şi alte finne v o r f i interesate să i n t r e î n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă p e n t r u a câştiga m a i m u l t decât costul de oportunitate al c a p i t a l u l u i .128 — C a s e t a 10. ^ B a r i e r e d e t e r m i n a t e de tehnologie I m p e d i m e n t e l e care blochează intrarea se n u m e s c b a r i e r e d e i n t r a r e şi p o t fi naturale sau create î n m o d artificial. câile ferate britanice nu aveau permisiunea de a face discriminări între pasagerii din diferite regiuni. i a r f i r m a v a î n c e t a să m a i fie u n m o n o p o l . Funcţionarul domnitorului egiptean trimis să administreze această taxă de drum a căutat si stabilească un sistem de preţuri corect pentru toţi. M O N O P O L U L Şl E C H I L I B R U L PE T E R M E N LUNG A t â t î n i n d u s t r i i l e d o m i n a t e de m o n o p o l . p o z i ţ i a d e e c h i l i b r u d i n F i g u r a 10. deoarece s-a considerat că este inechitabil să se ceară pasagerilor acestor linii mal mult decât pasagerilor de pe alte linii. Aceasta însemna câ unele linii s-au închis chiar dacă existau utilizatori care preferau transportul pe calea ferată oricârel alte alternative disponibile şi preferinţa lor era atât de puternică. El le-a scris angajaţilor săi cerându-le sfaturi cu privire la un model de taxă de drum. D a c ă se p r o d u c e o asemenea i n t r a r e . Iar în extrasezon oferta era şi mai convenabilă. cât şi de consumatori. B a r i e r e l e naturale. aceste diferenţe substanţiale reflectă o segmentare a pieţei între călătoriile de afaceri. explică acţiunea preţurilor discriminatorii. Liniile au fost totuşi închise. ' Suntem recunoscători Profesorului Arie Melnik de la Universitatea din Haifa pentru acest exemplu. în Libanul de Sud egiptenii menţineau o taxă de drum pe o importantă rută de circulaţie. costa în jur de 900£. Faimosul sfat a făcut ca această frază să fie utilizată deseori după aceea ca un clişeu. Astfel de discriminări sunt profitabile dacă elasticitatea cererii pentru aceste două tipuri de călătorii este diferită şi mai mică pentru călătoriile de afaceri. firmele m a r i înregistrează scăderi s e m n i f i c a t i v e ale c o s t u r i l o r l o r m e d i i faţă de f i r m e l e m i c i . Al doilea. Totuşi. Acest caz evidenţiază problemele care apar când segmentarea nu este cunoscută In mod egal atât de producători. v a p ă r ă s i i n d u s t r i a î n s i t u a ţ i a î n c a r e n u găseşte a c c l s e g m e n t de o p e r a r e î n c a r e c o s t u l de o p o r t u n i t a t e este p e r f e c t a c o p c r i t . Dacă profitul unui monopol se menţine pe termen lung. Acum câţiva ani.3 se va s c h i m b a . D a c ă m o n o p o l u l o b ţ i n e p r o f i t . dar mult mai întortocheate decât aceasta. liniile de legătură care nu-şl puteau acoperi costurile erau adesea închise. Biletele de avion. Bariere de intrare . c e l m a i adesea. ale căror bilete sunt plătite de firme. indiferent de densitatea traficului lor de pasageri şi indiferent de elasticitatea cererii pentru serviciile lor. Primul. In realitate. Cel mai vechi exemplu este cunoscut ca fiind cel din Regatul egiptean în timpul lui Ramses cel Mare. Ea era bazată pe faptul că stabilirea unor preţuri diferite conduce la creşterea veniturilor. preţul unui bilet standard la British Airways de la Londra Heathrow la Roma era 445£. monopolistul discriminatoriu impozitează fiecare călătorie cu maximul pe care el sau ea ar fi gata sâ-l plătească pentru a trece pe acel drum. şl turişti. cât şi î n c c l c c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă p i e r d e r i l e şi p r o f i t u l sunt c e l e c a r e m o t i v e a z ă i n t r a r e a sau i e ş i r e a d i n t r . biletul costa numai 176£! Această diferenţă pentru aceeaşi clasă a unei călătorii. Căile ferate britanice. el v a c o n t i n u a să f u n c ţ i o n e z e atâta t i m p cât p o a t e să-şi acopcre c o s t u r i l e v a r i a b i l e . la clasa economică a unei companii de renume. intrarea noilor firme în industrie trebuie să fie împiedicată prin bariere eficiente de intrare în industria respectivă. Vom vedea două exemple recente din domeniul transporturilor. cu acelaşi avion era destinată discriminării între călătorii de afaceri şi turişti. Pentru a preveni discriminarea. C â n d c u r b a c o s t u l u i m e d i u pe t e r m e n l u n g arc pantă n e g a t i v ă p e o p o r ţ i u n e m a r e . un tarif fix per milă parcursâ a fost stabilit şi cerut pe toate rutele. Pe baza unor argumente economice. Acest bilet acoperea întoarcerea în aceeaşi zi sau tn aceeaşi săptămână. care ar putea fi într-o situaţie mult mal convenabilă decât în prezent. în perioada 1304-1237*. O discriminare de preţuri similară se realizează pentru călătoriile aeriene transatlantice. biletul APEX pentru cei care îşi rezervă locul cu 40 zile In avans şl rămân timp de şapte zile era tn jur de 400£. Dacă m o n o p o l u l suferă pierderi pe termen scurt. care le achită din propriul buzunar. în acel timp. sunt d e t e r m i nate dc e c o n o m i i l e de scară. încă o dată. Replica a venit imediat: "Taxa care ar mări circulaţia (comerţul)". Existau şi alte rute.o industrie. In iunie 1994. Pe t e r m e n l u n g însă. Dacâ însă rămâneai acolo sâmbătă noaptea. încât plăteau voluntar suficient de mult ca să acopere costurile liniei. in 1996 un bilet de avion tur-retur intre Londra şl New York.2 E x e m p l e a l e d i s c r i m i n ă r i i d e p r e ţ PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ Principiul utilizării unor preţuri diferite pentru diferiţi consumatori a început să fie utilizat cu mult timp în urmă.

Spre e x e m p l u . 0 0 0 săptămânal. care. "Distrugerea creatoare" Pc t e r m e n foarte l u n g t e h n o l o g i a se m o d i f i c ă . D a c ă o firmă se p o a t e i m p u n e î n p l i n ă f o r ţ ă p e p i a ţ ă . în absenţa lor. a . c o n d i ţ i i l e c e r e r i i îi p e r m i t d o a r u n e i firme să î ş i a c o p e r e c o s t u r i l e şi să p r o d u c ă la p u n c t u l m i n i m d e p e c u r b a c o s t u l u i pe termen lung.) Financial Scrvices Authority (n. similar în România c C N V M (n. î n c â t c o s t u l m e d i u m i n i m al o r i c ă r e i f i r m e este d e 1 0 £ care se a t i n g e l a u n n i v e l al p r o d u c ţ i c i d e 10. i n t r a t e p e p i a ţ ă .) firmei. Să p r e s u p u n e m î n c o n t i n u a r e c ă l a u n p r e ţ d e 10£. dar p u t e r n i c e p e n t r u n o i i v e n i ţ i p e piaţă. ea v a fi c a p a b i l ă să c o n c u r e z e eficient c u u n m o n o p o l d e j a existent. î n c â t i n t r a r e a p e piaţă să fie n e p r o f i t a b i l ă . F i r m e l e l e g a l e î n s ă t r e b u i e să f o l o s e a s c ă t a c t i c i l e g a l e c a r e m ă r e s c c o s t u r i l e d e l a n s a r e ale firmelor d o r n i c e să i n t r e pe piaţă.128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ r e g l e m e n t a r e .t). D e e x e m p l u . Cele m a i e v i d e n t e b a r i e r e d e acest f e l se î n t â l n e s c î n p r o d u c e r e a şi v â n z a r e a d e b u n u r i şi s e r v i c i i ilegale pentru care operarea î n afara legii pune la dispoziţie o g a m ă l a r g ă d e b a r i e r e i l e g a l e . Sunt i n v e n t a t e m e t o d e n o i d e a p r o d u c e b u n u r i v e c h i şi sunt inventate n o i produse p e n t r u a satisface atât n e v o i o b i ş n u i t e . rate autorităţii p e n t r u servicii mentare legislativă.ş i d e z v o l t a p r o d u c ţ i a şi a i m p u n e i m a g i n e a de m a r c ă şi reţeaua d e d i s t r i b u ţ i e p o t fi s u f i c i e n t de m a r i . dar în acelaşi timp intrarea lor îl erodează. U n e x e m p l u î l reprezintă c o m c r ţ u l c u d r o g u r i . pot şi ele să r e s t r â n g ă s e m n i f i c a t i v i n t r a r e a p e p i a ţ ă . î n t r . I n aceste c o n d i ţ i i . c o s t u r i l e n o i i firme p e n t r u a i n t r a p e p i a ţ ă .t. m a i ales î n d o m e n i u l s e r v i c i i l o r . d o a r o firmă unităţi poate i n c l u s i v a b ă n c i l o r .) Securities and Invcstment Board. L e g e a s e r v i c i i l o r financiare d i n 1 9 8 6 p r e v e d e a c a t o ţ i v â n z ă t o r i i d e p r o d u s e de i n v e s t i ţ i i să fie a u t o r i z a ţ i de S I B ' sau a l t ă a g e n ţ i e de ^ k " Barierele de intrare frustrează mecanismele de ajustare. şi c a m p a n i i l e c o s t i s i t o a r e p e n t r u ( A c e s t e a şi a l t e b a r i e r e d e i n t r a r e c r e a t e a r t i f i c i a l v o r fi d i s c u t a t e î n financiare" firmelor î n 1998.). p r o f i t u l n u poate exista m u l t t i m p . U n e i firme i se p o a t e a c o r d a l e g a l o f r a n ş i z ă care să î m p i c d i c c c o n c u r e n ţ a . V ă r e a m i n t i ţ i d i n C a p i t o l u l 9 c ă î n c o n d i ţ i i de c o n c u r c n ţ ă p e r f e c t ă f i r m e l e n u p o t fi î n e c h i l i b r u pe I c r m e n l u n g pe s e g m e n t u l n e g a t i v al c u r b e i c o s t u r i l o r m e d i i pe t e r m e n l u n g ( F i g u r a 9 . d a t ă f i i n d t e h n o l o g i a i n d u s t r i e i r e s p e c t i v e . Să p r e s u p u n e m că t e h n o l o g i a d i n t r . a u fost e f e c t i v transfe- d e ş i m o d i f i c a r e a r e s p e c t i v ă a necesitat şi o regle- opera la c o s t u l m i n i m s a u la a p r o p i e r e a a c e s t u i a . l e g i ale p a t e n t u l u i p o t să b l o c h e z e intrarea pe p i a ţ ă p r i n c o n f e r i r e a u n u i d r e p t l e g a l u n i c d e ţ i n ă t o r u l u i d e patent de a p r o d u c e u n a n u m i t p r o d u s într-o perioadă s p e c i f i c ă de t i m p . m a i _ (cngl. ar împinge pe termen lung profitul spre nivelul zero.o i n d u s t r i e este d e aşa n a t u r ă . R e g l e m e n t a r e a şi autorizarea financiare. " (cngl. cât şi n e v o i n o i . C e au accstea de-a face c u barierele de intrare? R ă s p u n s u l este că u n m o n o p o l c a r e r e u ş e ş t e să o p r e a s c ă i n t r a r e a n o i l o r firme c a p a b i l e să p r o d u c ă b u n u l realizat d e aceasta. U n alt t i p d e b a r i e r ă d e t e r m i n a t ă d e t e h n o l o g i e este costul de lansare. R e g l e m e n t a r e a şi l i c e n ţ c l e acordate f i r m e l o r . î n c a z u r i e x t r e m e a m e n i n ţ a r e a c u f o r ţ a sau s a b o t a j u l p o t să î m p i e d i c e i n t r a r e a . p r o f i t u l p o a t e persista p e t e r m e n l u n g o r i d e câte o r i e x i s t ă b a r i e r e e f i c i e n t e c a r e să s t o p e z e i n t r a r e a n o i l o r firme. M o n o p o l u l n a t u r a l apare a t u n c i c â n d . Profitul atrage noi firme să intre în industrie. î n c a z u l m o n o p o l u l u i însă. Ş i a l t e b a r i e r e p o t fi c r e a t e d e fi r m e l e c a r e e x i s t ă d e j a pe piaţă. 1 2 ) . c a n t i t a t e a t o t a l ă c e r u t ă este d e 1 1 . Semnificaţia barierelor de intrare Deoarece în concurenţa perfectă n u bariere. există Bariere create prin politici M u l t e bariere de intrare sunt create î n m o d d e l i berat d e g u v e m e ş i d e aceea s u n t o f i c i a l a c c c p t a t e . . E x e m p l e l e v i z e a z ă firme nou ameninţarea c u reduceri de preţ masive proiectate să i m p u n ă p i e r d e r i i n s u p o r t a b i l e u n e i susţinerea " b r a n d u l u i " d e t a l i u î n C a p i t o l u l 11. l e g e a b a n c a r ă d i n 1979 a s t i p u l a t c ă toate b ă n c i l c d i n M a r c a B r i t a n i e să fie a u t o r i z a t e de către B a n c a A n g l i e i .u n m o n o p o l natural n u există n i c i u n preţ la c a r e d o u ă firme p o t să v â n d ă s u f i c i e n t încât să î ş i a c o p e r e c o s t u r i l e t o t a l e . 0 0 0 de u n i t ă ţ i p e s ă p t ă m â n ă . T o t u ş i .

din oferta pentru un anumit bun. p e n t r u a r e s t r â n g e p r o d u c ţ i a p â n ă la n i v e l u l l a care îşi m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l c o m u n până î n p u n c t u l î n care costul m a r g i n a l egalează preţul. O altă firmă poate c o n c u r a p r i n PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ m o n o p o l u l u i d e a obţine p r o f i t r e p r e z i n t ă o m o t i v a ţ i e p e n t r u o a m e n i de a-şi risca b a n i i î n finanţarea i n v e n ţ i i l o r şi i n o v a ţ i i l o r . m o n o p o l i s t u l măreşte p r o d u c ţ i a p â n ă la n i v e l u l e g a l i z ă r i i v e n i t u l u i m a r g i n a l c u c o s t u l m a r g i n a l . O d a t ă c u f o r m a r e a c a r t e l u l u i . . U n a s e m e n e a g r u p d e firme se n u m e ş t e c a r t e l sau u n e o r i c h i a r a s o c i a ţ i e a p r o d u c ă t o r i l o r .O F O R M Ă DE MONC Până i n acest p u n c t a l d i s c u ţ i e i noastre n e . O firmă poate fi c a p a b i l ă să f o l o s c a s c ă p r o c c s c n o i d e p r o d u c ţ i c e v i t â n d u n a n u m i t patent sau a l t ă b a r i e r ă pe care m o n o p o l u l se b a z e a z ă p e n t r u a b l o c a firmelor intrarea c o n c u r e n t e . U n c a r t e l c a r e i n c l u d e toate firmele dintr-o ramură industrială se c o m p o r t ă î n acelaşi f e l ca şi u n m o n o p o l f o r m a t d i n t r . D u p ă p ă r e r e a sa.a m r e f e r i t la m o n o p o l ca l a o s i n g u r ă firmă d i n r a m u r a i n d u s t r i a l ă r e s p e c t i v ă . Ne vom ocupa dc acest tip dc cartel în Capitolul 11. Să p r e s u p u n e m că p r o d u c ţ i a care m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l r e p r e z i n t ă 2/3 d i n producţia obţinută pc piaţa c u concurenţă perfcctă. fiecărei perfectă firme Efectele cartelizării F i r m e l e de p e p i a ţ a c u c o n c u r e n ţ ă i se p o a t e a l o c a o c o t ă egală c u 2 / 3 d i n p r o d u c ţ i a pc care ar fi o b ţ i n u t .o s i n g u r ă firmă şi care are î n proprietate toate accste firme. satisface t o t u ş i aceeaşi n e v o i e c a şi p r o d u s u l m o n o p o l u l u i . Cel mai celebru exemplu în acest sens este OPEC-ul. Cartelurile sunt adesea formate de un grup dc firme care furnizează o mare pane. d c o a r e c e c o m p e t i ţ i a d i n t r e ele este e l i m i n a t ă .128 d e v r e m e sau m a i t â r z i u v a d e s c o p e r i că b a r i e r e l e sale sunt î n c o n j u r a t e d e i n o v a ţ i i . o a l t ă firmă poate e x e r c i t a p r e s i u n i asupra u n u i m o n o p o l natural p r i n i n v e n t a r e a u n e i t e h n o l o g i i care p r o d u c e acelaşi b u n c u u n cost d e p r o d u c ţ i e m a i scăzut decât o face m o n o p o l u l c u t e h n o l o g i a l u i .1 9 5 0 ) a a r g u m e n t a t că barierele de intrare n u r e p r e z i n t ă o p r o b l e m ă reală p e t e r m e n l u n g . D a c ă u n atac f r o n t a l la b a r i e r e l e u n u i m o n o p o l n u este p o s i b i l . U n a l d o i l e a m o d p r i n care poate lua naştere m o n o p o l u l este ca m a i m u l t e firme d i n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă să fie d e a c o r d să c o o p e r e z e î n t r e ele î n aşa f e l . E l a a r g u m e n t a t că acest proces a m e n i n ţ ă pe t e r m e n l u n g e x i s t e n ţ a b a r i e r e l o r de i n t r a r e î n i n d u s t r i i care obţin profituri mari. v o r avea î n vedere efectul p r o d u c ţ i e i totale a acestora asupra n i v e l u l u i p r e ţ u l u i .o p e p i a ţ a c u c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă . Joseph S c h u m p e t e r ( 1 8 8 3 . care. L u â n d î n considerare aceste aspecte. Efcctul său este acela că industria se transformă într-un oligopot. A c e ş t i a p o t c o n v e n i să restrângă p r o d u c ţ i a d e p e p i a ţ ă până la n i v e l u l la care se v a m a x i m i z a p r o f i t u l c u m u l a t a l firmelor ( î n s i t u a ţ i a î n care c o s t u l m a r g i n a l aferent î n t r e g i i p i e ţ e este egal c u v e n i t u l m a r g i n a l t o t a l ) . p o s i b i l i t a t e a C A R T E L U L . dar nu toată. o firmă de m o n o p o l ştie că m a j o r a r e a p r o d u c ţ i e i v a r e d u c e p r e ţ u l d e pe piaţă. D a c ă toate firmele într-o industrie cu concurenţă perfectă formează u n cartel. O m o d a l i t a t e d e a r e a l i z a accst l u c r u este s t a b i l i r e a d e cote p e n t r u p r o d u c ţ i a fiecărei firme. acccptă p r e ţ u l p i e ţ e i ca fiind dat şi măresc p r o d u c ţ i a ' în acest capitol ne ocupăm de un caz simplu In care toate fînnele aflate în concurenţă perfectă formează un cartel pentru a acţiona ca şi cum ar fi un monopol. p r o d u c e r e a u n u i b u n e c o n o m i c n o u . N o u a t e h n o l o g i e poate p e r m i t e î n c o n t i n u a r e m a i m u l t o r firme să intre î n i n d u s t r i a r e s p e c t i v ă şi să-şi a c o p e r e şi c o s t u r i l e . Schumpetcr a denumit înlocuirea unui monopol e x i s t e n t c u u n a sau m a i m u l t e firme n o i d e p r o d u c ţ i e procesul care i n t r ă pe p i a ţ ă p r i n i n v e n t a r e a u n o r n o i p r o d u s e sau t e h n i c i distrugerii creatoare. c u m ar fi d e z v o l t a r e a p r o d u s e l o r s i m i l a r e î m p o t r i v a c ă r o r a m o n o p o l u l n u arc m i j l o a c e de protecţie. P r o f i t u l m a r e p e care m o n o p o l u l î l câştigă pc t e r m e n scurt î i î n c u r a j e a z ă şi p c a l ţ i î n t r e p r i n z ă t o r i să o b ţ i n ă o parte d i n accste p r o f i t u r i . b a r i e r e l e p o t fi e v i t a t e p r i n m i j l o a c e . î n s c h i m b . F i r m e l e p o t să s t a b i l e a s c ă a c o r d u r i î n t r e ele. Spre deosebire de această situaţie. deşi este o a r e c u m d i f e r i t . D e asemenea. î n c â t să se c o m p o r t e ca şi c u m ar fi u n s i n g u r v â n z ă t o r şi aceasta p e n t r u a m a x i m i z a p r o f i t u l c o m u n .

se maximizează profitul total al cartelului. s a u intră î n c a r t e l şi î n c o n t i n u a r e n u î i r e s p e c t ă c o t c l e de p r o d u c ţ i e . Profitul firmei creşte de la zero la suma ilustrată în secţiunea (ii) dc suprafaţa închisă la culoare. t u t u r o r le-ar fi m a i tău d e c â t d a c ă s . Condiţiile pieţei sunt ilustrate în secţiunea (i). producţia cartelului va depăşi nivelul Q. Problemele cartelurilor C a r t e l u r i l e se c o n f r u n t ă c u d o u ă p r o b l e m e ... piaţa se află în situaţie de echilibru corespunzător pieţei cu concurenţă perfectă. dar n u m a i v J j M* Nl $ ATC MC O 3 c â \ ' : \ 0 an ita. Odată cu majorarea preţului la p. Cota reprezentativă pentru firmă va fi <).. 0 ~ :\ • % i 0 «0 "t . Iniţial.. F i r m a X p o a t e d c c i să p r o f i t e d e î n t r e g u l b c n e f i c i u o b ţ i n u t p r i n restrângerea p r o d u c ţ i e i c e l o r l a l t e firme şi să v â n d ă î n p l u s la u n preţ ridicat. p r i n d e p ă ş i r e a c o t e i de p r o d u c ţ i e . este de a se a s i g u r a c ă m e m b r i i săi au u n c o m p o r tament care v a m a x i m i z a p r o f i t u l comun în ramura industrială r e s p e c t i v ă şi a d o u a . D a c ă toate firmele ar p l e c a d e l a această p r e m i s ă . d e a î m p i e d i c a e r o darea accstui p r o f i t p r i n intrarea de n o i firme p e piaţă.i . C e l e m a i m u l t e firme p r o c e d e a z ă î n acest f e l . S a r c i n a l o r este m a i d i f i c i l ă d a c ă f i r m e l e i n d i v i d u a l e sau r ă m â n î n a f a r a c a r t e l u l u i . Impunerea restricţiilor de producţie. v a î n c ă l c a î n ţ e l e g e r i l e .8 Forţe eonflictuale care afectează organizarea de cartel Cooperarea generează preţul de monopol. a d i c ă a c e l a c a r e a fost s t a b i l i t firmele prin a c ţ i u n i l e c a r t e l u l u i . o n e ) . C u toate acestea. finna individuală este interesată să-şi mărească producţia la nivelul q„ unde costul marginal este egal cu preţul stabilit în urma înţelegerii de cartel. ceea cc este de natură să reducă producţia totală la nivelul Q. Acest fapt permite firmei să câştigc profitul ilustrat 'dc suprafaţa haşurată şi deschisă. Mana- î n ţ e l e g e r i l e . Dacă toate firmele vor încălca cotcle stabilite. p â n ă l a n i v e l u l c o m p e t i t i v şi t o a t e f i r m e l e se v o r î n t o a r c e l a n i v e l u l de p r o f i t zero. Dacă s u f i c i e n t de m u l t e firme c o o p e r e a z ă î n restrângerea p r o d u c ţ i e i . să p r e s u p u n e m că toate f i r m e l e i n t r ă î n c a r t e l a s t f e l î n c â t s i n g u r e l e p r o b l e m e pe c a r e le ridică u n c a r t e l sunt c e l e l e g a t e de etica m e m b r i l o r . |¡ ¡ ¡ ¡ • ¡ 7 ' fM» . cu preţ p0 şi cantitate Q0. şi îşi acoperă costurile totale. dar interesul individual alfirmelor tinde să genereze producţii mai mari decât cele corespunzătoare monopolului.8. A c e s t c o n f l i c t î n t r e interesele de g r u p şi interesele i n d i v i d u a l e ale firmei creează d i l e m a c a r t e l u l u i . o r i c e firmă c â ş t i g ă m a i m u l t d a c ă r ă m â n e î n afara c a r t e l u l u i sau. F i r m e l e câştigă p r o f i t ... C o n f l i c t u l d i n t r e i n t e r e s e l e d e a c o o p e r a şi d e a a c ţ i o n a i n d e p e n d e n t este a n a l i z a t î n d e t a l i u s e c ţ i u n e a ( i i ) . mii . faţă d c situaţia în care firmele rămân în c o n d i ţ i i de concurenţă p e r f e c t ă .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ p r i n r e s t r â n g e r e a p r o d u c ţ i e i .a r a l ă t u r a c a r t e l u l u i şi ar r e s t r â n g e producţia. Finna individuală produce volumul q. şi astfel.. iar situaţia unei firme tipice în sccţiunea (ii). î n s i t u a ţ i a î n c a r e se a l ă t u r ă acestuia. toate firmele au de câştigat. c h . Observaţi schimbarea de scară dc măsurare între celc două reprezentări. Cartelurile tind să fie instabile din cauza motivaţiei puternice pe care o au firmele individuale de a nu respecta cotele de producţie necesare pentru a menţine preţul de monopol. se stabilesc cote dc producţie pentru firmele individuale. D a c ă î n s ă toate încalcă Efectul cartclizării unei industrii perfcct concurcnţiale şi a l r e d u c e r i i p r o d u c ţ i e i p r i n s t a b i l i r e a d e cote este i l u s t r a t î n s e c ţ i u n e a ( i ) a F i g u r i i 1 0 8. în gerii o r i c ă r u i c a r t e l d o r e s c c a i n d u s t r i a r c s p e c t i v ă să p r o d u c ă a c e l v o l u m a l p r o d u c ţ i e i care m a x i m i zează p r o f i t u l . După formarea cartelului. Preţul creşte la nivelul p. D a c ă firma X este s i n g u r a c a r e î n c a l c ă î n ţ e l e g e rea. Toate c e l e l a l t e firme î ş i r e s t r â n g p r o d u c ţ i a şi m e n ţ i n preţul pentru întreaga i n d u s t r i e aproape de n i v e l u l preţului dc m o n o p o l . P r i m a . F i g u r a 10.' f < Cantitate (mii tone) (i) Echilibrul pieţei (ii) Echilibrul firmei Figura 10. ceea ce va duce lareducereaprofiturilor tuturor firmelor. p r e ţ u l v a f i presat î n j o s . a t u n c i aceasta este cea m a i b u n ă d i n t r e s i t u a ţ i i . d a r p e n t r u a s i m p l i f i c a .

C a r t e l u l . g u v e r n u l a introdus u n sistem de cote o f e r i n d u . U n cartcl trebuie au numai să controleze c o m p o r t a m e n t u l m e m b r i lor săi. Cotele de p r o d u c ţ i e s p r i j i n i t e de puterea coercitivă a s t a t u l u i p o t forţa c o m p o r t a r e a m o n o p o l u l u i să rămână la p r o d u c ă t o r i i e x i s t e n ţ i şi p o t să blocheze intrarea altora. Restricţii PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ !a intrarea pe piaţă. n o i firme v o r intra şi v o r presa p r e ţ u l să scadă. D e e x e m p l u . p r o f i t u l se v a reduce până la n i v e l u l celui o b ţ i n u t pe piaţa c u c o n c u r e n ţ ă perfectă.l e putere de lege. M o n o p o l u l şi i n e f i c i e n ţ a a l o c a t i v ă • M o n o p o l u l este ineficient alocativ. Dacă n i m e n i n u poate p r o d u c e fără o cotă. SUMAR M o n o p o l u l c u preţ u n i c • M o n o p o l u l reprezintă o industrie alcătuită d i n t r . este necesar ca p c t e r m e n l u n g ea să-şi c r e e z e p r o p r i i l e bariere. F i r m a de m o n o p o l îşi maximizează profitul la nivelul producţiei corespunzător egalităţii costului marginal şi v e n i t u l u i marginal. De aceea. unde costul m a r g i n a l este egal c u preţul.o singură firmă. într-o industrie î n care barierele de intrare sunt slabe. şi cotele sunt alocate între m e m b r i i existenţi. d a r să şi împiedice intrarea d e n o i p r o d u c ă t o r i . scheme care au c o n d u s la creşterea preţurilor î n a g r i c u l t u r ă p r i n l i m i t a r e a r e c o l t e l o r sunt m ă r t u r i i a l e g r a d u l u i r i d i c a t de i n s t a b i l i t a t e asociat cartelurilor. Aceste bariere p o t fi create de o m . Cartelurile de succes pot adesea să acorde licenţe firmelor d i n d o m e n i u şi să controleze intrarea altora Alteori p r i n restrângerea n u m ă r u l u i licenţelor. Dacă t o ţ i v o r p r o c e d a î n acest m o d . f e r m i e r i i d e p ă ş i n d cotele. c u m ar fi l i c e n ţ e l e sau f r a n ş i z e l e e x c l u s i v e . . în trecut. sau naturale. dacă se stabilesc î n ţ e l e g e r i de r e s t r i c ţ i o n a r e a v o l u m u l u i producţiei.o f o r m ă de m o n o p o l • P r o f i t u l c o m u n al firmelor d i n c a d r u l p i e ţ e i cu concurenţă perfectă poate fi î n t o t d e a u n a mărit Monopolul cu preţuri multiple • Dacă u n monopolist poate discrimina între diferite u n i t ă ţ i vândute sau g r u p u r i de c o n s u m a t o r i . acordurile d i n agricultură care p r i v e a u r e s t r â n g e r e a p r o d u c ţ i e i nu au f o s t respectate. v a v i n d e întotdeauna m a i m u l t şi v a încasa p r o f i t u r i m a i m a r i dccât în situaţia î n care are la dispoziţie u n singur n i v e l dc preţ. vânzăt o r u l trebuie să fie c a p a b i l să separe d i f e r i t e l e u n i t ă ţ i achiziţionate de acelaşi c o n s u m a t o r sau d i f e r i ţ i i c o n s u m a t o r i pe clase. Producţia î n situaţia de m o n o p o l este m a i m i c ă decât cea corespunzătoare pieţei c u concurenţă perfectă. D u p ă instituirea înţelegerii. până c â n d p r o f i t u l dispare. c u m ar fi existenţă e c o n o m i i l o r de scară în producţie. şi ocazionează o pierdere a s u r p l u s u l u i t o t a l care ar fi fost o b ţ i n u t dacă p r o d u c ţ i a ar fi fost la u n n i v e l m a i mare. A l t f e l . M o n o p o l u l şi e c h i l i b r u l pe t e r m e n l u n g • M o n o p o l u l poate câştiga p r o f i t u r i p o z i t i v e pe t e r m e n l u n g dacă i m p u n e bariere la i n t r a r e a pe piaţă. acesta d i n u r m ă fiind m a i m i c decât preţul. ficcare firmă îşi poate m ă r i p r o f i t u l p r i n încălcarea acordului. realizează transferul unei p ă r ţ i a s u r p l u s u l u i c o n s u m a t o r u l u i sub f o r m a p r o f i t u l u i p r o p r i u . atunci intrarea devine i m p o s i b i l ă . î n t r e care este i m p o s i b i l ă practicarea revânzării. Producând m a i p u ţ i n decât n i v e l u l c o r e s p u n z ă t o r p i e ţ e i c u concurenţă pcrfectă. cele m a i m u l t e p l a n u r i de restrângere a recoltei sunt a c u m coordonate de g u v e m e şi n u de carteluri.128 C a r t e l u r i l e şi alte înţelegeri care privesc restrângerea p r o d u c ţ i c i au o i s t o r i c lungă. • Pentru a fi posibilă d i s c r i m i n a r e a de preţ.

128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ (Este vorba despre o curbă liniară acererii. 4. c a n t i t a t e a v â n d u t ă ) .60 9. P r e ţ u l b i l e t e l o r l a t r a n s p o r t u l a e r i a n p e s t e O c e a n u l A t l a n t i c sunt m a i ridicate vara decât iama.40 17. iar cealaltă are următoarea d e f i n i ţ i e a cererii: Vânzări (unităţi) 20 40 60 100 200 300 400 500 1000 Preţ (£) 9. L a m u l t e c ă l ă t o r i i aeriene se a c o r d ă 1.02q). ( b ) este p r i m i t o a r e de preţ şi ( c ) nu este în c o n c u r e n ţ ă c u alte firme. ur.00 6. v e n i t u l t o t a l şi elasticitate î n situaţia m o n o p o l u l u i • • E c h i l i b r u l m o n o p o l u l u i pe t e r m e n scurt şi l u n g Bariere naturale şi bariere creatc la intrare în industrie.00 0. Sunt acestea e x e m p l e de d i s c r i m i n a r e de preţ? C e i n f o r m a ţ i i s u p l i m e n t a r e veţi s o l i c i t a înainte de a da răspuns Ia această întrebare? 5.00 0.ee p este n i v e l u l preţului.o zonă î n care n u este d i s p o n i b i l ă n i c i o altă sursă de a p ă .00 4.04q. T a b e l u l i n d i c ă p r e ţ u l p o s i b i l de vânzare pentru fiecare cantitate: Vânzări (unităţi) 20 40 60 100 200 300 400 500 1.00 12. exprimată de relaţia p = 20-0. U t i l i z â n d aceleaşi i n f o r m a ţ i i legate dc cost ca şi cele descrise î n întrebarea 3 d i n C a p i t o l u l 8. v i se o f e r ă i n f o r m a ţ i i s u p l i m e n t a r e d e s p r e cerere.00 4. i a r q . Care v a fi p r e ţ u l elasticitatea c e r e r i i la acel n i v e l de preţ? Este aceasta cea m a i b u n ă m e t o d ă de s t a b i l i r e a p r e ţ u l u i î n situaţia î n care i z v o r u l de apă se află în proprietatea a d m i n i s t r a ţ i i l o r locale şi exploatat în interesul p u b l i c ? 2.00 - r e d u c e r i dacă r ă m â i peste noapte î n z i l e l e de sâmbătă. firmei? C a r e este p r o d u c ţ i a poate f i n e l i m i t a t ă . (a) C e cantitate va v i n d e firma pe fiecarc piaţă? (b) Ce preţ v a percepe pe fiecarc piaţă? L_ .00 - ( C u b a cererii este dată dc relaţia p = 10-0. venitul total şi p r o f i t u l corespunzător fiecărui n i v e l al vânzărilor.000 P r e ţ (£) 19. D u p ă i n s t a l a r e a care m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l echipamentelor. Ce i m p l i c ă f i e c a r e d i n u r m ă t o a r e l e a f i r m a ţ i i referitoare la o firmă dc pe piaţa c u concurenţă perfectă? (a) se c o n f r u n t ă c u o c u r b ă a c e r e r i i orizontală. pe piaţă • • D i s c r i m i n a r e de preţ între d i f e r i t e u n i t ă ţ i sau consumatori P r o f i t i n d i v i d u a l vs. Să p r e s u p u n e m că firma de la p r o b l e m a 2 are cost m a r g i n a l constant. ( a ) Care este v e n i t u l m a r g i n a l pentru fiecare v o l u m de vânzări? (b) Care sunt nivelurile a p r o x i m a t i v e ale vânzărilor şi preţului care m a x i m i z e a z ă p r o f i t u l ? (c) Reprezentaţi grafic pentru a ilustra costurile totale. O f i r m ă deţine u n i z v o r de apă m i n e r a l ă î n t r .20 8.00 2. p r o f i t t o t a l în i n t e r i o r u l cartclului P R O B L E M E DE DISCUTAT decât î n w e e k .20 18.60 16. 3. U n a d i n acestea are curba descrisă de t a b e l u l de l a p r o b l e m a 2. U n e l e a d m i n i s t r a ţ i i ale şoselelor percep tarife m a i m i c i p e n t r u călători î n z i l e l e de l u c r u TEME PENTRU RECAPITULARE • • Relaţia d i n t r e p r e ţ şi v e n i t u l m a r g i n a l î n situaţia monopolului Relaţia d i n t r e v e n i t u l m a r g i n a l . la n i v e l u l 4 £ pe unitate ( v e ţ i face abstracţie de i n f o r m a ţ i i l e precedente referitoare la cost) şi se c o n f r u n t ă c u două pieţe segmentate.80 8.00 8. C o m p a n i i l e de electricitate percep tarife m a i m i c i odată c u creşterea consum u l u i .e n d .

C u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l . a s t f e l încât v e n i t u l m a r g i n a l şi c o s t u l m a r g i n a l să fie egale. r c s p c c t i v . Cantitate Figura 10A. p e f i e c a r e d i n t r e c e l e d o u ă p i e ţ e . D a c ă p r e s u p u n e m c ă . se parc c ă firma m o n o p o l i s t ă n u poate avea prea m u l t e i n i ţ i a t i v e legat d e c o s t u r i . C a urmare. se p r a c t i c ă u n s i n g u r preţ. Q * . A t â t a v r e m e cât p r e s u p u n e m c ă v o l u m u l de p r o d u c ţ i e este fixat. p r o c e d â n d aşa c u m se i l u s t r e a z ă î n F i g u r a 1OA. firma de m o n o p o l v a t r e b u i să plătească întotdeauna p e n t r u a r c a l o c a o c a n t i t a t e d e p r o d u c ţ i e dată î n t r e c e l e d o u ă p i e ţ e . firma monopolistă îşi va aloca vânzările pe cele două pieţe astfel încât venitul marginal obţinut pe aceste pieţe să fie egal. c o n s i d e r a t e x o g e n .1 Cantitate c e l m a i b u n l u c r u p e care î l p o a t e face este să asigure m a x i m i z a r e a v e n i t u r i l o r pe care le p o a t e o b ţ i n e p r i n v â n z a r e a c a n t i t ă ţ i i Q * p e c e l e d o u ă p i e ţ e . D e aceea. fiind dată de M C ' . R c v â n z ă r i l e î n t r e d i f e r i ţ i i c l i e n ţ i n u sunt p e r m i s e şi. 1. c â ş t i g â n d u n v e n i t net s u p l i m e n t a r . dacă firma ar d e c i d e să p r o d u c ă m a i m u l t sau m a i p u ţ i n decât acest n i v e l d e producţie. p e p i a ţ a B . v e n i t u l m a r g i n a l şi c o s t u r i l e ilustrate î n F i g u r a 1 0 A . î ş i poate m e n ţ i n e a c c l a ş i n i v e l d e p r o d u c ţ i e . Q * . C a r e este c e l m a i b u n p r e ţ la c a r e se poate v i n d e b u n u l p e fiecare d i n cele d o u ă pieţe? Cea m a i s i m p l ă m a n i e r ă î n c a r e sc p o a t e î n c e r c a g ă s i r e a unui răspuns adecvat la această î n t r e b a r e c o n s t ă în a n a l i z a m o d u l u i î n care firma d e c i d e să a l o c e î n t r e cele d o u ă pieţe u n v o l u m o a r e c a r e de p r o d u c ţ i e . c u c c r e r c a . putea proceda astfel. v o m o b ţ i n e cantitatea o p t i m ă de p r o d u c ţ i e şi n i v e l u l de p r e ţ c o r e s p u n z ă t o r fiecărei p i e ţ e . c e l p u ţ i n atâta t i m p cât c e l e d o u ă v e n i t u r i m a r g i n a l e n u sunt egale p c aceste pieţe. î n aceste c o n d i ţ i i . arată constanţa costului marginal. e g a l c u d i f e r e n ţ a d i n t r e v e n i t u r i l e marginale o b ţ i n u t e pe cele două pieţe. î n m o d a r b i t r a r . c o s t u l m a r g i n a l este constant. V o m c o n s i d e r a a p o i că f u n c ţ i a c o s t u l u i m a r g i n a l d e p i n d e de v o l u m u l d e p r o d u c ţ i e . q A şi p ^ p e p i a ţ a A şi q B şi p B . v o m putea stabili care ar t r e b u i să fie c u r s u l . aşa c u m sc i l u s t r e a z ă î n F i g u r a 1 0 A . c a r e p r e s u p u n e ca v e n i t u l m a r g i n a l şi c o s t u l m a r g i n a l să fie egale. C u m v e n i t u l m a r g i n a l v a fi e g a l p e cele d o u ă p i e ţ e şi c u m c A = c B . la n i v e l u l Q * .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ ANEXA O a n a l i z ă f o r m a l ă a d i s c r i m i n ă r i i d e preţ î n t r e d i f e r i t e p i e ţ e Să c o n s i d e r ă m o f i r m ă d e m o n o p o l care v i n d e u n s i n g u r p r o d u s pe d o u ă p i e ţ e A şi B . C o n s i d e r ă m că v e n i t u l m a r g i n a l care se o b ţ i n e firma p e p i a ţ a A este m a i m a r e decât v e n i t u l m a r g i n a l c a r e se o b ţ i n e p e p i a ţ a B . A p l i c â n d c o n d i ţ i a de m a x i m i z a r e a p r o f i t u l u i pe c e l e d o u ă p i e ţ e . 2 s e c ţ i u n e a (iii). M C . r e z u l t ă că firma d e m o n o p o l v a a l o c a î n m o d c o r e c t p r o d u c ţ i a p e c e l e d o u ă p i e ţ e . 1. ea ar î n r e g i s t r a p i e r d e r i . Pentru a a c ţ i u n i l o r m e n i t e să a s i g u r e m a x i m i z a r e a p r o f i t u l u i f i r m e i . R e z u l t ă astfel că. dar v a t r e b u i să p r o c e d e z e la r e a l o c a r e a u n e i u n i t ă ţ i v â n d u t e d e p e p i a ţ a B pe p i a ţ a A .

c h i a r d a c ă p r e ţ u l c o r e s p u n z ă t o r fiecărei O APLICAŢ IE v î n unele sectoare. fiecare piaţă în Această curbă a venitului p i e ţ e este d i f e r i t . este ilustrată î n p a r t e a ( i i i ) a F i g u r i i 1 0 A . b u n u l X este v â n d u t î n c o n d i ţ i i s i m i l a r e . qB. . Pe d e a l t ă p a r t e . respectiv. A c e s t n i v e l o p t i m d e p r o d u c ţ i e se o b ţ i n e a c o l o u n d e c u r b e l c v e n i t u l u i m a r g i n a l . 2 . să c o n s i d e r ă m u n c a z e x t r e m . v o m d e t e r m i n a c a n t i t ă ţ i l e o p t i m e d e p r o d u c ţ i e . qB. A s t f e l . presup u n e m că a z e c e a u n i t a t e de p r o d u c ţ i e v â n d u t ă pe p i a ţ a A şi a c i n c i s p r e z c c e a u n i t a t e v â n d u t ă pe p i a ţ a B c o n d u c fiecare. P e n t r u a s t a b i l i c a r e v a f i n i v e l u l o p t i m d e p r o d u c ţ i e v a f i necesar să d e t e r minăm n i v e l u l v e n i t u l u i m a r g i n a l aferent celor două 3 PA 1 I r . astfel încât. \M/T \ O \ 0 Qa Cantitate Cantitate Cantitate Figura 10A. pe fiecare d i n c c l e d o u ă p i e ţ e .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ p i e ţ e . la o b ţ i n e r e a u n u i v e n i t m a r g i n a l d e o l i r ă s t e r l i n ă p e fiecare d : n cele două pieţe. n u v o m m a i p u t e a d o a r să a m p l a s ă m curba c o s t u l u i m a r g i n a l . şi. pe p l a n m o n d i a l . î n m o d i n d e p e n d e n t .o ţară ipotetică A . P e n t r u a d e t e r m i n a a c e s t v e n i t m a r g i n a l va t r e b u i p r a c t i c să î n s u m ă m c a n t i t ă ţ i l e separate de p r o d u c ţ i e c a r e c o r e s p u n d fiecărui n i v e l p a r t i c u l a r al v e n i t u l u i m a r g i n a l . T o a t e aceste c o n s i d e r a ţ i i s u n t i l u s t r a t e g r a f i c î n s e c ţ i u n i l e ( i ) şi ( i i ) ale F i g u r i i 10 A . c o r e s p u n z ă t o r u n u i c o s t u n i t a r dc c r Prin c o n s t r u c ţ i e . p e g r a f i c u l c o r e s punzător f î c c ă r c i pieţe. î n c o n d i ţ i i l e î n care c o n s i d e r ă m că v â n z ă r i l e s u n t d i s t r i b u i t e p e c e l e d o u ă p i e ţ e . . de e x e m p l u . M C ' . P e n t r u a i l u s t r a c o n c r e t acest l u c r u . o f i r m ă este singura producătoare a u n u i produs oarecare X . în special atunci când internaţionali p r i n bariere tarifare sau p r i n limitarea c o t e l o r d e i m p o r t . N i v e l u l o p t i m de producţie al firmei de m o n o p o l . în v i r t u t e a c ă r u i a c u r b a v e n i t u l u i marginal c o r e s p u n z ă t o a r e u n u i m o n o p o l d i s c r i m i n a n t se obţine p r i n î n s u m a r e a pe o r i z o n t a l ă a c u r b e l o r veniturilor marginale obţinute pe mod independent. notată c u M R . î n a l t e ţ ă r i e x i s t ă m i i d e a l ţ i p r o d u c ă t o r i ai b u n u l u i X . care î i permite m a x i m i z a r e a p r o f i t u l u i . Accastă c u r b ă a v e n i t u l u i m a r g i n a l . M C . Acest e x e m p l u ilustrează u n p r i n c i p i u general. M R ' . şi a l e c o s t u l u i m a r g i n a l . se intersectează. aceasta î n t r u c â t costul m a r g i n a l aferent p r o d u c e r i i u n e i u n i t ă ţ i s u p l i m e n t a r e de p r o d u c ţ i e p e n t r u a o v i n d e p e p i a ţ a A v a d e p i n d e dc cât d e m u l t s-a d e c i s să se p r o d u c ă p e n t r u a se v i n d e p e p i a ţ a B şi i n v e r s . respectiv. dacă. este Q . î n t r . q A . m a r g i n a l corespunzătoare a m b e l o r pieţe arată care este v e n i t u l m a r g i n a l c a r e se p o a t e a s o c i a u n e i creşteri a p r o d u c ţ i e i . V X • S S „ c P 9 0 a tl V o 1 C MC' â V N ^ I <78 0 . A p o i v o m stabili care sunt preţurile corespunzătoare a c e s t o r c a n t i t ă ţ i o p t i m e d e p r o d u c ţ i e q A şi.2 sterlină c o r e s p u n d e u n u i v o l u m de 2 5 de u n i t ă ţ i v â n d u t e ( 1 0 u n i t ă ţ i p e p i a ţ a A şi 15 u n i t ă ţ i p e p i a ţ a B). firmele p r e f e r ă să î ş i v â n d ă competitive concurenţii produsele pe pieţele internaţionale a c e a s t a d i n u r m ă este p r o t e j a t ă d c decât pe o piaţă autohtonă. care corespund acestui v e n i t marginal. 2 . P r e s u p u n e m astfel că. P e n t r u a s t a b i l i p r e ţ u l şi c a n t i t a t e a de e c h i l i b r u c o r e s p u n z ă t o a r e fiecărei pieţe. atunci v e n i t u l marginal de o liră în accst c a z . astfel î n c â t să m e n ţ i n e m i p o t e z a e g a l i t ă ţ i i c e l o r două v e n i t u r i m a r g i n a l e . v e n i t u l m a r g i n a l p e c e l e d o u ă p i e ţ e este c .

î n s e c ţ i u n e a ( i i i ) a F i g u r i i 1 0 A . în aceste c o n d i ţ i i r e z u l t ă că se v o r a p l i c a p r e ţ u r i l e p 1( pe piaţa i n t e m ă şi. Aceste c o n s i d e r a ţ i i sunt i l u s t r a t e î n F i g u r a 1 0 . nu depăşeşte v a l o a r e a p r e ţ u l u i i n t e r n a ţ i o n a l ) . d a c ă este deservită d o a r p i a ţ a i n t e r n ă . corespunzător situaţiei specifice concurenţei venitul p e r f e c t e . v a fi c a n t i t a t e a Q . î n accste c o n d i ţ i i . i a r r e s t u l q F = Q . 3 . 3.128 c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e . p r e ţ u l p f pe p i a ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă . i a r p i a ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă este redată î n secţiunea ( i i ) a aceleiaşi figuri.A.3 Cantitate Cantitate . m i z a p r o f i t u r i l e . î n aceste c o n d i ţ i i . C a u r m a r e . aplicând o p o l i t i c ă p r o h i b i t i v ă pentru importul b u n u l u i X d i n alte ţ ă r i . M C . c u r b a c o s t u l u i m a r g i n a l intersectează c u r b a v e n i t u l u i m a r g i n a l Ia d r e a p t a p u n c t u l u i d e i n f l e x i u n e ( a c e a s t a î n i p o t e z a î n c a r e . firma î ş i v a d i s t r i b u i vânzările î n t r e p i e ţ e l e i n t e r n e şi i n t e r n a ţ i o n a l e . c o s t u l m a r g i n a l . d i n carc q H este v â n d u t ă p e p i a ţ a i n t e m ă . G u v e r n u l ţ ă r i i A va a s i g u r a însă p o z i ţ i a d e m o n o p o l a f i r m e i p e p i a ţ a autohtonă. firma se v a c o n f r u n t a c u o c u r b ă a c e r e r i i p e p i a ţ a internă c u p a n t ă n e g a t i v ă şi c u o c e r e r e p e r f e c t elastică p e piaţa internaţională. cât şi p e n t r u c e l e i n t e r n a ţ i o n a l e . atâta v r e m e cât p r e ţ u l p c p i a ţ a i n t e m ă este m a i mare dccât v e n i t u l m a r g i n a l . a s t f e l încât v e n i t u l m a r g i n a l p e c e l e d o u ă t i p u r i d e p i e ţ e v a fi egal. corespunzător i n t e r n a ţ i o n a l al b u n u l u i X . A . f i r m a va egala m a r g i n a l de p c p i a ţ a i n t e r n ă c u p r e ţ u l i n t e r n a ţ i o n a l şi. r e s p e c t i v . v e n i t u l m e d i u şi c e l m a r g i n a l v o r fi e g a l e c u p r e ţ u l i n t e r n a ţ i o n a l . Pe p i a ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă a b u n u l u i X . C e v a f a c e această firmă? P e n t r u a-şi m a x i preţului PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ rezultă că cererii interne este descrcscăloare p r e ţ u l i n t e r n v a fi m a i m a r e d e c â t c e l d i n e x t e r i o r . Să p r e s u p u n e m că.q H este vândut pe piaţa internaţională. C a n t i t a t e a c a r e v a fi v â n d u t ă î n t o t a l . Piaţa i n t e r n ă este i l u s t r a t ă î n s c c ţ i u n e a ( i ) a F i g u r i i l OA. 3 este i l u s t r a t ă c u r b a v e n i t u l u i m a r g i n a l atât p e n t r u p i e ţ e l e i n t e r n e .deoarece c u r b a Cantitate Figura 10.

1 redă distribuţia gradului de concentrare ale p r i m e l o r c i n c i firme d i n Regatul U n i t pentru treisprezece industrii m a n u f a c t u r i e r e ' . A s t f e l . în anul 1990 (% din valoarea adăugată a întregii industrii produsă de cele mai mari cinci firme) Industria • Tutun Autovehicule Biciclete şi motociclete Dispozitive electro-casnlce îngheţată şi dulciuri Distilarea băuturilor spirtoase Farmaceutice Săpun şi preparate de toaletă Produse de cauciuc Fabricarea berii Vopsele. Tabelul 11. dar nu au fost la îndemâna autorilor atunci când au redactat textul acestei cărţi. cereale p e n t r u m i c u l d e j u n şi aproape o r i c e alt b u n de c o n s u m operează î n i n d u s t r i i care sunt f o r m a t e d i n c â t e v a firme rivale (atât autohtone. spre deosebire de această unitară situaţie.1 Gradul de concentrare în Regatul Unit. c u diferenţa m a j o r ă că. lacuri şi cerneală Jucării şi bunuri sportive Bunuri din piele Grad da concentrare % 99. ^ ^ Modele de concentrare industriei prelucrătoare specifice O măsură a g r a d u l u i î n care îşi pot exercita puterea potenţială pe p i a ţ ă firmele i n d i v i d u a l e d i n t r . firmele nu sunt firme primitoare de preţ.5 43. Tabelul 11. ele n u sunt m o n o p o l u r i . F i r m e l e care fabrică m a ş i n i .5 49. de regulă. C o n c u r e n ţ a m o n o p o l i s t i c ă este asemănătoare c u c o m p e t i ţ i a perfectă. cele m a i m a r i c i n c i firme c o n t r o l e a z ă u n v o l u m m u l t prea m a r e de v â n z ă r i p e n t r u a p u t e a fi aplicată ipoteza. parte a celor mai reprezentativi vânzători dintr-o industrie. Datele tabelului ilustrează că.2 58.7 12.8 53. firma n u v i n d e u n produs o m o g e n .9 24. v a l a b i l ă î n situaţia c o n c u r e n ţ e i perfecte. T i p u r i l e celc m a i des folosite d e grade de concentrare cotă d i n t o t a l u l v â n z ă r i l o r u n e i i n d u s t r i i d e ţ i n u t ă d e cele m a i m a r i trei sau c i n c i firme. frigidere. A c e a s t a î n s e a m n ă că cele m a i m a r i c i n c i f i r m e d i n acea industrie d e ţ i n 5 3 . C h i a r şi î n oraşele m i c i . A c e s t a m ă s o a r ă partea d i n v â n z ă r i l e totale ale unei n a ţ i u n i care sunt controlatc de o a n u m i t ă Gradul de concentrare din Regatul Unit variazăfoarte mult intre industriile producătoare. î n m a j o r i t a t e a i n d u s t r i i l o r . publicat în Business Monitor (PA 1002). p r e c u m şi în cea a b u n u r i l o r de c a p i t a l operează m a i c u r â n d pe s t r u c t u r i i n t e r m e d i a r e de p i a ţ ă decât pe cele d o u ă structuri e x t r e m e ilustrate d e concurenţa perfectă şi de m o n o p o l . Rezultatele ultimului rcccnsământ vor fi disponibile la sfârşitul secolului. Sursă: CSO Census of Production.0 31. 1 Datele reflectă rezultatul unui recensământ special organizat numai o singură dată dc-a lungul unui deceniu. distribuţia şi vânzarea b u n u r i l o r ş i s e r v i c i i l o r de c o n s u m . deoarece industriile l o r sunt formate d i n m a i multe firme care. 5 % d i n vânzările totale ale industriei. televizoare. aflate î n c o m p e t i ţ i e activă u n a c u cealaltă. u n garaj. deoarece n u m ă r u l firmelor compet i t i v e este adesea m i c şi. O l i g o p o l u l se referă la i n d u s t r i i care sunt de o b i c e i formate d i n câteva firme m a r i . a f i r m e l o r ca în cazul concurenţei perfecte.7 76. Astfel. . Pe de o parte. Pe d e altă parte. ele n u operează î n pieţe perfect c o m p e t i t i v e .8 56.Majoritatea firmelor implicate î n producţia. gradul de concentrare a l p r i m e l o r cinci firme d i n Regatul U n i t r e p r e z e n t a t i v e î n i n d u s t r i a p e n t r u s ă p u n u r i şi p r o d u s e c o s m e t i c e este 5 3 .o a n u m i t ă industrie este c u n o s c u t ă sub d e n u m i r e a de g r a d u l d e c o n c e n t r a r e .1 55. n u m i t e concurenţă m o n o p o l i s t i c ă şi o l i g o p o l u l . c h i a r a t u n c i când numărat este m a r e . se a f l ă într-o c o m p e t i ţ i e activă unele c u celelalte. l o c u i t o r i i beneficiază d e m a i m u l t de o curăţătorie de haine.7 61.3 87. cele mai mari cinci firme din Regatul Unit deţin realmente aproape toată producţia dc tutun.4 I n acest c a p i t o l a n a l i z ă m c o m p o r t a m e n t u l f i r m e i în cazul a d o u ă s t r u c t u r i i n t e r m e d i a r e de piaţă. d e cele m a i m u l t e o r i . 5 % . u n c o a f o r sau u n supermarket aflate î n c o m p e t i ţ i e . cât şi d i n străinătate). dar numai 12% din producţia produselor din piele.

c a şi e c o n o m i i l e t u t u r o r cclorlalte ţ ă r i .. Globalizarea producţiei a generat locuri de muncă şi salarii mai mari oamenilor din ţările mai puţin dezvoltate. Apoi pot trimite toate piesele de care au nevoie către fabrica de asamblare. D e e x e m p l u . în consecinţă. la preţuri scăzute. Competiţia. iar avioanele supersonice tocmai începeau să înlocuiască avioanele existente. Firmele de succes au vânzări în toată lumea. unde este. Sc poate întâmpla. cea a competiţiei a redus în mod considerabil interesul ţărilor individuale de a implementa politici economice distincte. C u toate că g r a d u l n a ţ i o n a l de concentrare o f e r ă i n f o r m a ţ i i utile. ca o singură f i r m ă care operează î n Regatul U n i t să n u aibă o putere de m o n o p o l dacă intră î n competiţie p e piaţa d i n R e g a t u l U n i t c u produsele importate de l a câţiva p r o d u c ă t o r i străini. c c o n o m i a R e g a t u l u i U n i t . creşterea competiţiei şi declinul puterii naţiune-stat. a fost u n a d i n cele m a i i m p o r t a n t e c a r a c t e r i s t i c i ale d e z v o l t ă r i i cconomiei m o n d i a l e î n u l t i m e l e d e c e n i i . Producţia.1 G l o b a l i z a r e a p r o d u c ţ i e i şi c o m p e t i ţ i e i Cam cu 150 de ani în urmă. Pieţele naţionale nu mai sunt protejate pentru producătorii locali prin costuri mari de transport şi comunicare sau prin ignorarea firmelor străine. astfel încât erau necesare uneori luni de zile pentru a putea stabili părţi de comunicare între diferitele părţi ale lumii. De asemenea. pot fi însă întrecute de competitorii care provin din toate colţurile lumii. Globalizarea producţiei şi. "fabricat" produsul. dacă doresc să supravieţuiască. Ele sunt acum capabile sâ îşi amplaseze cercetarea şi dezvoltarea (R&D) acolo unde sunt disponibili cei mai buni oameni de ştiinţă. Politica economică. Deci politicile naţionale austere care reduc profitabilitatea la nivel local sunt deseori considerate autodefensive atâta timp cât firmele au tendinţa ca. fie că sunt firme autohtone.1). iar faxurile.cu un preţ infim faţă de costul unei convorbiri telefonice pe distanţe mari acum 30 ani . în acelaşi timp. în mod corespunzător. este c u m u l t m a i deschisă decât a c u m câteva decenii. puterea potenţială de piaţă. oferite. disponibile în toată lumea. în plus. pieţele se e x t i n d de multe o r i î n afara graniţelor naţionale. Trei caracteristici importante ale satului global sunt: o dezintegrare a producţiei. Competiţia globală este o competiţie sălbatică şi firmele trebuie să fie capabile să ia decizii rapide. Progresele din primii 60 de ani ai secolului XX au impulsionat atât comunicaţiile. amplasând fiecare activitate într-o ţară în care costurile sunt cele mai scăzute pentru acel tip de producţie. Globalizarea c o m p e t i ţ i e i a redus c u m u l t numărul m o n o p o l u r i l o r care existau pe pieţele naţionale Aceste i m p o r t a n t e aspecte sunt prezentate continuare î n Caseta 11. Astăzi. Astfel. Astăzi. reţelele computerizate. serviciile poştale erau singurul mod de a transmite copii hard şi ajungerea lor la destinaţii peste ocean dura săptămâni. firmele de orice tip. Dacă intraţi astăzi într-un supermarket local sau într-un un alt magazin veţi găsi cu uşurinţă produse care provin din majoritatea statelor membre ale Naţiunilor Unite. de înaltă calitate. interpretarea sa trebuie făcută cu m u l t ă atenţie. în ultimele trei decenii. Politicile economice generoase care urmăresc sâ atragă producţia pot să aibă succes doar în atragerea unei părţi relativ mici şi adesea specializate. fundamentate fie pe baza unor idei noi ale altor oameni. Cu patru decenii în urmă. călătoriile cu avioanele supersonice. telefonia directă este accesibilă în majoritatea ţărilor lumii . cât şi călătoriile. Firmele care rămân în urmă. ritmul schimbării în tehnologia comunicaţiilor a fost accelerat. având posibilitatea de a alege dintr-o gamă foarte mare de bunuri şi servicii. revoluţia din comunicaţii a determinat o internaţionalizare a competiţiei în aproape toate industriile. în C a s e t a 11. de la marile firme transnaţionale până la firmele individuale care operează peste graniţă prin intermediul reţelelor de calculatoare. Lumea a fost martoră a unei revoluţii a comunicaţiilor care a schimbat decisiv modul în care sunt adoptate şi implementate deciziile de afaceri. a supus munca mai puţin calificată din ţările dezvoltate unor presiuni foarte competitive. chiar şi pe moment. Revoluţia comunicaţiilor a avut o contribuţie majoră la dezvoltarea a ceea ce a fost desemnat sub titlul generic de "sat global".128 PRINCIPIILE p r i m i t o a r e de preţ. u n e o r i . Consumatorul este în câştig. pe care trebuie să le gândească cu repeziciune. n i c i una d i n acestc industrii n u poate f i considerată a f i u n monopol. d e t e r m i n a t ă de redu-cerca costurilor d c transport şi c o m u n i c a ţ i i . fie că sunt amplasate în străinătate. serviciile curier ieftine şl o mulţime de alte dezvoltări au făcut astfel posibile comunicaţiile sigure şi adesea Instantanee. computerele se aflau în era copilăriei. cunoscute drept corporaţii transnaţionale (TNC). să îşi mute producţia în altă parte. pot contribui cu uşurinţă la realocarea producţiei. fotocopierea şi telecopierea erau complet necunoscute. să-şi descentralizeze procesele de producţie (vezi Caseta 8.1. fie chiar pe baza propriilor idei. legăturile telefonice erau laborios şi îndoielnic conectate de către operatori. sateliţii erau jucării recente şi nu prea folositoare pentru oamenii de ştiinţă din domeniul rachetelor. legăturile prin satelit. în aceste condiţii. . mult mai lente şi nesigure. oamenii şi ştirile călătoreau cu corăbiile cu pânze. ECONOMIE Globalizarea competiţiei. Revoluţia comunicaţiilor a permis multor mari companii internaţionale. C a r e z u l t a t . ei pot produce diferite componente în câteva locuri. Pe d e altă parte. gradul de concentrare trebuie să măsoare partea din vânzări care se derulează pe pieţe relevante de către cele mai mari firme care operează pe piaţă. Pentru a evalua. în final.

c u c o s t u r i s u b s t a n ţ i a l e .a facc cu c o m p e t i ţ i a perfectă. d e o b i c e i . s ă p u n u l de faţă. A s t f e l . e c o n o m i ş t i i s u s ţ i n că f i r m a administrează p r e ţ u r i l e ş i este m a i d e g r a b ă î n admip o s t u r a de a f a c e p r e ţ u l ( " p r i c e . î n s c h i m b . acea firmă t r e b u i e să decidă caracteristicile n o i l o r p r o g r a m e computerizate pe carc doreşte să le p r o d u c ă . d i f e r i t e l i n i i de p r o d u c ţ i e care diferă m a i m u l t sau m a i p u ţ i n î n t r e ele şi c a r e d i f e r ă . m o d i f i c ă r i neaşteptate ale c a n t i t ă ţ i l o r care sunt în cadrul structurilor de piaţă. p r e ţ u r i l e se s c h i m b ă m a i p u ţ i n f r e c v e n t . firma însăşi trebuie să decidă asupra caracteristicilor produselor comercializate. B i n e î n ţ e l e s . î n p r i n c i p i u o astfel de firmă n u v a p r o d u c e p r o g r a m e c a r e sunt i d e n t i c e cu cele deja aflate programe noi. ¡ar c u v â n t u l " i m p e r f e c t " arată că n u a v e m d c . M o d i f i c a r e a c o n d i ţ i i l o r p o a t e sau n u să c o n d u c ă firmele la schimbarea p r o p r i i l o r preţuri. A c e s t l u c r u este adevărat în m o d v i r t u a l p e n t r u a p r o a p e toate i n d u s t r i i l e p r o d u c ă t o a r e d e b u n u r i d e c o n s u m şi de b u n u r i d e c a p i t a l . Firmele îşi creează propriile p r o d u s e Dacă p r e s u p u n e m că u n n o u f e r m i e r intră în industria g r â u l u i . televizoare şi c o s t u m e bărbăteşti n u se s c h i m b ă adesea c u f r c c venţa c u care sc s c h i m b ă p r e ţ u r i l e pe pieţele m a t e r i i l o r p r i m e sau ale a c ţ i u n i l o r şi o b l i g a ţ i u n i l o r ( a d a o s u l c o m e r c i a l este însă m o d i f i c a t m a i des. dar suficient d e diferite p e n t r u a putea fi vândute la preţuri distincte. firmele au. de l i n i i l e d e f a b r i c a ţ i e ale a l t o r firme c u care se a f l ă în c o m p e t i ţ i e . computere. Majoritatea firmelor aparţinând structurilor pieţei imperfect concurenţiale vând produse diferenţiate. a t u n c i acest p r o d u s v a f i i d e n t i c c u c e l o b ţ i n u t de cătrc o r i c e a l t f e r m i e r . p e n t r u t e l e v i z o a r e . D i n c o n t r ă . î n producţie. î n a s t f e l de c o n d i ţ i i . care oferă produse d i f e r e n ţiate. a t u n c i e x i s t ă deja o g a m ă c o m p l e t ă de p r o d u s e care p o t f i p r o d u s e . P r e ţ u r i l e fabricanţilor pentru a u t o m o b i l e . V o m analiza m a i întâi m o d e l e l e d e c o m p o r t a m e n t ale f i r m e i care sunt s p e c i f i c e p e n t r u toate s t r u c t u r i l e pieţei i m p e r f e c t c o n c u r e n ţ i a l e .128 PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ ^ S T R U C T U R I L E PIEŢEI CU C O N C U R E N Ţ Ă I M P E R F E C T Ă S t r u c t u r i l e d e piaţă p e c a r e le v o m s t u d i a sunt n u m i t e imperfect concurenţi ale. M a i degrabă va având propriile firmele sale din d e z v o l t a . altele decât concurenţa perfectă. ca răspuns la m o d i f i c ă r i l e c e r e r i i şi o f e r t e i . firmele îşi fixează preţurile şi apei lasă cererea să determine vânzările. d a c ă d e c i d c să p r o d u c ă t i p u l n u m ă r u l 1 d e f ă i n ă de D u r h a m . C u v â n t u l " c o n c u renţial" subliniază c ă n u a v e m dc-a face c u m o n o p o l u l . a u d e o b i c e i sute s a u c h i a r m i i d e p r o d u s e d i s t i n c t c p e l i s t e l e l o r de p r e ţ u r i . p e n t r u . m a i ales la n i v e l u l c o m c r c i a l i z ă r i i c u a m ă n u n t u l . d e asemenea. F l u c t u a ţ i i l e d e p i a ţ ă neaşteptate v â n d u t e la p r e ţ u r i l e a d m i n i s t r a t e . dacă o f i r m ă n o u ă intră î n i n d u s t r i a d e s o f t w a r e .) F i r m e l e m o d e m e . c a răspuns la k " F i r m e l e îşi aleg p r e ţ u r i l e In concurenţa imperfectă. aceasta se menţine în limite bine definite. în astfel de industrii.m a k e r " ) decât î n aceea d e a-1 p r e l u a d e p e p i a ţ ă . o a n u m i t ă d o z ă d e n e g o c i e r c este p o s i b i l ă . fixate în raport c u p r e ţ u l c e r u t de c ă t r e f a b r i c a n t . fiecare t i p de p r o d u s d i f e r e n ţ i a t arc u n preţ care p o a t e fi s t a b i l i t de către c c l care îl realizează. p r e ţ u r i l e se s c h i m b ă c o n t i n u u . Stabilitatea preţului pe termen scurt în concur e n ţ a p e r f e c t ă . U n p r e ţ n i s t r a t este u n preţ fixat p r i n d e c i z i a c o n ş t i e n t ă a unei firme i n d i v i d u a l e şi n u p r i n i n t e r m e d i u l u n o r forţe de p i a ţ ă i m p e r s o n a l e . Pe p i e ţ e l e corespunzătoare produselor fabricate diferenţiat. F i e c a r e firmă are a n u m i t e aşteptări şi r e a l i z e a z ă a n u m i t e p r e v i z i u n i legate d e cantitatea pe care o poate vinde corespunzător fixa fiecărui p r e ţ pe c a r e l . M o d i f i c a r e a u n e i l i s t e atât d c l u n g i d e p r e ţ u r i a d m i n i s t r a t e i m p l i c ă c o s t u r i . în m o d f l u c t u a ţ i i l e p e t e r m e n scurt ale c o n d i ţ i i l o r d e piaţă. Modificarea condiţiilor de piaţă este semnalată firmei prin schimbarea cantităţii pe care firma o va vinde la preţul său curent administrat. C a r e z u l t a t . A c e s t e c o s t u r i se r e f e r ă l a : c o s t u l t i p ă r i r i i n o r m a l . f i r m e l e d i n aceste industrii v â n d o serie de produse diferenţiate. p e n t r u s i s t e m e l e de p r o c e s a r e s a u p e n t r u orice alt p r o d u s d i f e r e n ţ i a t p r i n cgalarca c e r e r i i t o t a l e c u o f e r t a totală. N i c i o p i a ţ ă n u fixează u n s i n g u r preţ p e n t r u l a m e l e d e ras. u n u l sau m a i m u l t e fiecare c a r a c t e r i s t i c i d i s t i n c t i v e .a r p u t e a determină apoi p e n t r u f i e c a r e d i n l i n i i l e sale d e f a b r i c a ţ i e . T e r m e n u l de p r o d u s d i f e r e n ţ i a t se referă la u n g r u p de produse carc sunt s u f i c i e n t d e asemănătoare pentru a fi c o n s i d e r a t e v a r i a n t e ale u n u i p r o d u s g e n e r i c .

p e m ă s u r ă c e se a m p l i f i c ă c o n d i ţ i i l e p e r t u r b a t o a r e c a r e f a c necesară o m a i m a r e a d a p t a b i l i t a t e a f i r m e i şi în raport probabilitatea ca aceste perturbări să cu fie principiile economiei ^ a c t i v i t a t e de p r o m o v a r e a v â n z ă r i l o r î n t r e p r i n s ă de o singură f i r m ă n u va avea loc î n p e r f e c t ă . n u t r i n d n ă d e j d e a că v o r atrage c l i e n ţ i d c la f i r m e l e c o n c u r e n t e . O s e r i e d e m o t i v e m e n i t e să j u s t i f i c e a c e s t f a p t se r e g ă s e s c î n c o s t u r i l e r i d i c a t e d e d e z v o l t a r e şi î n c i c l u r i l e de v i a ţ ă r e l a t i v scurte ale p r o d u s e l o r . O r i c e astfel de a c ţ i u n e . D i n n o u acest f a p t r e f l e c t ă c e v a c e n u ar fi r e a l i z a t d e către o firmă p c r f e c t c o m p e t i t i v ă n i c i o d a t ă şi ceva p e care u n m o n o p o l i s t p u r n u v a s i m ţ i v r e o d a t ă n e v o i a să î l facă. economistul britanic Paul Sweezy a oferit o explicaţie a rigidităţii preţului în cazul oligopolului. Deoarece firmele care produc bunuri diferenţiate trebuie sâ-şi administreze propriile preţuri. Evident. d a t o r i t ă i n c e r t i t u d i n i i d e t e r m i n a t e de frecventele s c h i m b ă r i ale p r e ţ u r i l o r . p e t e r m e n l u n g s u n t a b r u p t e şi d e s c e n d e n t e . accste aspectc. D i f i c u l t a t e a de a u r m ă r i n i v e l u r i l e preţurilor a f l a t e î n t r .128 u n o r n o i l i s t e dc p r e ţ u r i şi l a atenţionarea t u t u r o r c l i e n ţ i l o r . f i r m e l e utilizează. Multe firme d i n i n d u s t r i i l e a l c ă t u i t e d i n m a i m u l t de o firmă par să o p e r e z e p e p o r ţ i u n i l e d e s c e n d e n t e a l e c u r b e l o r c o s t u l u i m e d i u pe t e r m e n l u n g corespunzător m a i m u l t o r l i n i i i n d i v i d u a l e d e p r o d u c ţ i e . p r i n d e f i n i ţ i e . firma trebuie să decidă asupra frecvenţei cu care schimbă aceste preţuri. aspect nccesar î n c o n t a b i l i t a t e . p o a t e d u c e la p i e r d e r e a c l i e n ţ i l o r şi. m a n a g e r u l u n e i m a r i firme d e t e l e c o m u n i c a ţ i i a a f i r m a t r e c e n t c ă 8 0 % d i n p r o d u s e l e pe care firma sa le v i n d e a s t ă z i n u e x i s t a u a c u m 5 ani! î n astfel de cazuri.o d i v e r s i t a t e de alte f o r m e c o m p e t i ţ i e . fiecare f i r m ă v a c o m p a r a c o s t u l o p e r ă r i i u n o r s c h i m b ă r i de p r e ţ c u p i e r d e r e a d e v e n i t s c o n t a t ă a f i antrenată d e n e a p e l a r e a la s c h i m b ă r i l e de preţ. a bunăvoinţei vânzătorilor cu amănuntul.c h e i e ale c o n c u r e n ţ e i imperf e c t e s u n t c o m p e t i ţ i a m o n o p o l i s t i c ă şi o l i g o p o l u l . P e n t r u a lua o d e c i z i e adecvată. cât şi din motive teoretice (comportamentul pe care îl presupune este inconsistent in raport cu obiectivul maximizării profitului): De aceea ea nu se găseşte în nici un tratat modem despre organizarea industrială. A c c s t e a v o r fi a n a l i z a t e d i s t i n c t î n c o n t i n u a r e . I n c o n f o r m i t a t e c u unele teorii recente. î n t r u c â t . i n c o m p a t i b i l ă c u m o n o p o l u l . Economiile deseară neexploatate. c u atât s u n t m a i scăzute costurile de d e z v o l t a r e per u n i t a t e produsă. Competiţia preţ. D e aceea p u t e m asista la f l u c t u a ţ i i t r a n z i t o r i i ale c e r e r i i . c u m ar fi oferirea u n o r standarde c o m p e t i t i v e d e c a l i t a t c şi a u n o r g a r a n ţ i i ale p r o d u s u l u i . Această explicaţie a fost discreditată atât din motive empirice (nu există date care să o confirme). Multe care nu se bazează firme exclusiv pe c h e l t u i e s c s u m e i m p o r t a n t e de bani pentru reclamă. de asemenea. d i f e r i t e de cea practicată p r i n i n t e r m e d i u l p r e ţ u l u i . De e x e m p l u . apărute p r i n s c h i m b a r e a p r o d u c ţ i e i . o r i c e concurenţa firmă poate firmelor v i n d e o r i c e c a n t i t a t e la p r e ţ u l c u r e n t a l p i e ţ e i . M u l t e firme se de angajează î n t r . în t i m p ce s c h i m b ă r i ale c o s t u r i l o r care sunt presupuse a f i permanente sunt interpretate în raport eventualele creşteri de preţ2. curbele costului total mediu k j i r e v e r s i b i l e . î n c o n d i ţ i i d e c o n c u r e n ţ ă p e r f e c t ă . ceea ce p r e v i n e t o t o d a t ă e r o d a r e a p r o f i t u r i l o r p u r e existente p r i n intrarea unor n o i veniţi. î n d r e p t a t ă î m p o t r i v a c o m p e t i t i v e d i n aceeaşi i n d u s t r i e . a c e s t e firme ar c o n t i n u a s ă . pe t e r m e n l u n g . firmele d i n c o n c u r e n ţ a p e r f e c t ă t r e b u i e .12). cu Alte aspecte ale c o m p o r t a m e n t u l u i t ^ * firmelor C â t e v a d i n t r e aspectele care m a r c h e a z ă c o m p o r tamentul specific f i r m e l o r d i n concurenţa imperfectă n u ar p u t e a fi e v i d e n ţ i a t e n i c i î n c a z u l c o n c u r e n ţ e i perfecte. D e ş i acest fapt este p o s i b i l p e n t r u m o n o p o l . prezentând ceea ce a fost cunoscută sub denumirea de "curbă cotită a cererii".o p e r m a n e n t ă s c h i m b a r e . V o m analiza ulterior. p u b l i c i t a t e a p e n t r u a s e m n a l a angajarea l o r în atingerea c a l i t ă ţ i i şi î n o f e r i r e a u n o r a n u m i t e s e r v i c i i . m e n ţ i n â n d preţurile constante. uneori. î n c a d r u l acestui c a p i t o l . C e l e d o u ă s t r u c t u r i d e p i a ţ ă c a r e c a p t e a z ă elem e n t e l e d i s t i n c t i v e .ş i s p o r e a s c ă p r o d u c ţ i i l e şi v â n z ă r i l e p â n ă c â n d c o s t u r i l e a c t i v i t ă ţ i c a r e p a r să fie d e s t i n a t e î m p i e d i c ă r i i i n t r ă r i i d e n o i firme. i m p l i c i t . p r o b a b i l i t a t e a c a f i r m a să f a c ă s c h i m b ă r i de p r e ţ c o s t i s i t o a r e c r e ş t e . deşi încă persistă în câteva tratate elementare şi. n i c i î n cel al m o n o p o l u l u i . î n acest c a z . să se a f l e î n p u n c t u l de m i n i m al curbelor c o s t u r i l o r m e d i i pe termen l u n g (vezi Figura 9. Ele procedează astfel. este. O r i c e ! Cu peste 50 ani în urmă. C u c â t se v â n d m a i m u l t e u n i t ă ţ i . chiar în subiectele de examen. . î n speranţa că v o r p u t e a d e p l a s a c u r b a c e r e r i i p e n t r u p r o d u s e l e i n d u s t r i e i .

d u p ă c u m se arată î n s e c ţ i u n e a ( i i ) a F i g u r i i 11. Deşi opera ei a dus la clarificări importante ale teoriei monopolului. produce o varietate specifică a produsului diferenţiat al şi ieşire d u c e . deoarece alte sortimente ale aceluiaşi p r o d u s care sunt v â n d u t e de alte f i r m e asigură a s t f e l b u n u r i s u b s t i t u i b i l e apropiate ale aceluiaşi p r o d u s . Libertatea de intrare 1. D o u ă c u r b e care sunt tangente î n t r . o corespunzător p u n c t u l u i î n care c u r b a c e r e r i i este t a n g e n t ă la c u r b a f i r m e l e existente.1 Capacitatea în exces A b s e n ţ a p r o f i t u r i l o r p o z i t i v e necesită ca fiecare c u r b ă a c e r e r i i să n u fie î n n i c i u n c a z a m p l a s a t ă deasupra curbei costului m e d i u pe t e r m e n lung. n o i firme v o r a v e a t e n d i n ţ a d e a i n t r a î n această i n d u s t r i e . deoarece p r o d u s e l e s i m i l a r e v â n d u t e d e a l t e firme o f e r ă m u l t e substitute apropiate. Fiecare f i r m ă ia d e c i z i i care se bazează p e p r o p r i i l e l o r c o n d i ţ i i legate d e cerere şi de c o s t u r i . fiecare firmă să p r o d u c ă acel n i v e l de p r o d u c ţ i e costului total mediu. . 3 Echilibrul Echilibrul finnă fiecare firmă pe termen scurt. u n n o u i n t r a t care a captat 5 % d i n p i a ţ a e x i s t e n t ă v a realiza acest l u c r u p r i n p r e l u a r e a a 5 % d i n v â n z ă r i l e fiecărei firme deja existente. care ar d e t e r m i n a ieşirea. o libertate a intrării şi ieşirii în/din D a c ă p r o f i t u r i l e sunt o b ţ i n u t e de către a c o p e r e c o s t u r i l e . 4. Ea a presupus că fiecare industrie a fost monopolizată. A t u n c i c â n d o f i r m ă nouă intră în industrie. aşa c u m este i l u s t r a t î n s e c ţ i u n e a ( i ) a F i g u r i i 11. Industria conţine atât de multe firme. I n t r a r e a l o r v a î n s e m n a c ă c e r e r e a p e n t r u u n p r o d u s v a t r e b u i să fie î m p ă r ţ i t ă î n t r e tot m a i m u l t e firme. Deoarece fiecare are u n m o n o p o ' . c u r b a c e r e r i i p e n t r u marcă a firmelor fiecare e x i s t e n t e se d e p l a s e a z ă la stânga. asupra p r o p r i u l u i său p r o d u s . Există industrie. aceste c e r i n ţ e p r e s u p u n ca. încât fiecare ignoră reacţiile posibile ale multor competitori. 4 F i e c a r e f i r m ă se c o n f r u n t ă c u o c u r b ă a c e r e r i i c a r e . de asemenea. A b s e n ţ a p i e r d e r i l o r . Există simetrie. D a c ă a c e s t f a p t se p r o d u c e .231 E c o n o m i s t u l american E d w a r d C h a m b c r l i n ( l 8991967) este c o n s i d e r a t u n u l d i n t r e p ă r i n ţ i i t e o r i e i c o n c u r e n ţ c i m o n o p o l i s t i c e care se referă la c o n c u renţa i m p e r f e c t ă derulată între m a i m u l t e f i r m e . ea captează c l i c n ţ i de la toate firmele deja existente. atunci când o industrie competitivă monopolistică se a f l ă î n e c h i l i b r u p e t e r m e n l u n g . 2. este foarte elastică.u n p u n c t a u aceeaşi pantă î n acel p u n c t . d e ş i are o p a n t ă n e g a t i v ă . Fiecare firmă sau o marcă industriei.ş i 3. l a p r o f i t u r i n u l e . în schimb. ' Deplasarea curbei cererii este determinată dc ipoteza simetriei a lui Chambcrlin. n o i f i r m e sunt s t i m u l a t e să intre. Panta n e g a t i v ă a c u r b e i c e r e r i i o f e r ă potenţ i a l u l p e n t r u p r o f i t u r i l e m o n o p o l u l u i p e t e r m e n scurt.1 Echilibrul pe termen lung. 4 0 altă încercare de a reconcilia teoria cu practica a fost făcută de economista britanică Joan Robinson (1903-1983). conform căreia un nou intrat preia vânzări în proporţii egale dc la firmele existente.c h e i c : D a r curba este d e s t u l de elastică. atunci când se adoptă deciziile legate de preţul şi producţia proprie. pe t e r m e n l u n g . A s t f e l . A s t f e l . are o c u r b ă a c e r e r i i c u p a n t ă negativă. v e n i t u l m e d i u t r e b u i e să egaleze costul m e d i u c o r e s p u n z ă t o r u n u i a n u m i t n i v e l a l p r o d u c ţ i e i . D a c ă o c u r b ă a c e r e r i i c u p a n t ă n e g a t i v ă t r e b u i e să fie t a n g e n t ă la c u r b e L R A C . Intrările continuă până când p r o f i t u r i l e scad la zero. vânzând o versiune nouă a unui p r o d u s d i f e r e n ţ i a t . Teoria Ipotezele T e o r i a c o m p e t i ţ i e i m o n o p o l i s t i c e se bazează p c patru i p o t e z e . a t u n c i u l t i m a t r e b u i e să a i b ă . în general se considcră că opera lui Chambcrlin a stabilit o direcţie pe care au urmat-o mai multe dintre abordările modeme. şi care n u iau î n considerare interdependenţa dintre p r o p r i i l e d e c i z i i şi cele ale a l t o r f i r m e d i n industrie. a t u n c i c e r e r e a p e n t r u p r o d u s u l i n d u s t r i e i trebuie să fie d i s t r i b u i t ă între mai m u l t e mărci. î m p r e u n ă . D a c ă p r o f i t u r i l e sunt o b ţ i n u t e de c ă t r e f i r m e l e e x i s t e n t e î n i n d u s t r i e . ea s-a dovedit totuşi relativ inconsistentă în explicarea comportamentului industriilor prelucrătoare. D e e x e m p l u . necesită ca f i e c a r e firmă să fie c a p a b i l ă s ă .

a r p u t e a atinge 3 1 S pt P< îs Producţia (I) Echilibrul pe termen scurt > <JL 9C Producţia (îi) Echilibrul pe teimen lung Figura 11. în sccţiunea (i). q L ar fi fost.1 ( i i ) : o f i r m a obişnuită obţine o p r o d u c ţ i c m a i m i c ă d e c â t cea corespunzătoare situaţiei î n care L R A C a t i n g e p u n c t u l său de m i n i m . Să a n a l i z ă m a c u m m o d a l i t a t e a î n c a r e p o a t e fi m a x i m i z a t ă s a t i s f a c ţ i a c o n s u m a t o r u l u i î n aceste condiţii. fiecare k f . Curba cererii mai plată din secţiunea (i) este cea care ilustrează ceea cc se aşteaptă în competiţia monopolistică. î n al d o i l e a r â n d . capacitatea î n exces a p r o d u c ţ i e i fiecărui creşte produs. Fiecare f i r m ă v a o b ţ i n e p r o d u c ţ i a la u n c o s t m e d i u c a r e este mai m a r e dccât costul pe care l . c o m p c t i ţ i a m o n o p o l i s t i c ă manifestată î n c a p a c i t ă ţ i care n u s u n t p e d e p l i n u t i l i z a t e . Această situaţie este ilustrată î n F i g u r a 11. Creşterea n u m ă r u l u i de produse d i f e r e n ţ i a t e are d o u ă e f c c t e . corespunzător producţiei qL. Capacitatea în exces este q. Observaţi că. în mod real. A c e a s t a î n s e a m n ă c ă firma investeşte î n g e n e r a l deoarece cererea totală t r e b u i e d i s t r i b u i t ă î n t r e m a i m u l t e produse. în sensul că fiecare firmă produce pe porţiunea cu pantă negativă a curbei costului său mediu. M a i î n t â i . D a r accst fapt n u este î n m o d n c c c s a r i n e f i c i e n t . dar. Pentru a maximiza satisfacţia consumatorului. Dacă firma a produs la capacitate. devotaţi. Producţia este qs când M C = MR. dar diferenţele care ar fi fost ilustrate de figură ar fi fost mai greu de sesizat. î n g r i j o r a r e a legată de f a p t u l că. de r e g u l ă . Preţul este pL şi costurile totale sunt acoperite.128 pantă negativă în p u n c t u l de tangenţă. C u alte c u v i n t e . mai apropiată de q^. preţul este ps şi profiturile sunt redate de aria suprafeţei colorate. D e e x e m p l u . a u t o m o b i l şi ceas de m â n ă are c l i e n ţ i care î i s u n t . fiecare exces.1 Echilibrul unei firme în concurenţa monopolistică Pe termen scurt. C o s t u r i l e d e p r o d u c ţ i e n u s u n t atât de m i c i p e cât ar p u t e a fi d a c ă firma ar p r o d u c e la c c l m a i m i c p u n c t de p e c u r b a c o s t u r i l o r m e d i i . pentru a produce niveluri de producţie corespunzătoare punctelor qL şi q c . Intrarea de noi firme a condus la o deplasare a curbei cererii firmei la stânga până când curba este tangentă la curba ATC. a p a r a t u r ă h i . Este capacitatea risipă? în exces generatoare de E c h i l i b r u l pe t e r m e n l u n g a l u n e i i n d u s t r i i c u c o m p e t i ţ i e m o n o p o l i s t i c ă p o a t e apărea ca i n e f i c i e n t . firmă are o c a p a c i t a t e nefolosită sau in Aşadar: m a r c ă de cereale p e n t r u m i c u l d e j u n . numărul produselor diferenţiate ar trebui să crească până când câştigul marginal al satisfacţiei resimţite de consumator printr-o c r e ş t e r e a diversităţii egalează pierderea datorată faptului că fiecare producător va obţine fiecare produs existent la un cost mai mare. o firmă aflată în concurentă monopolistici poale obţine profituri pure. o b ţ i n â n d p r o d u c ţ i a d e c a p a c i t a t e . costurile sale ar scădea de la pL pe unitatea de producţie la p c . d i v e r s i t a t e a crescută de p r o d u s e d i s p o n i b i l e v a satisface m a i b i n e g u s t u r i cât m a i d i v e r s e . î n m o d sinccr. L ' Teoria competiţiei monopolistice arată că o industrie poate fi competitivă. în sensul că include numeroase firme competitive şi că are totuşi economii de scară încă neexploatate.f i .-^. în secţiunea (ii) firma este în echilibru pe termen lung în punctul EL. ea îşi ta acoperi doar costurile. p r i n t r e a l t e l e . curba cererii din secţiunea (ii) a fost desenată cu pantă mai abruptă decât în secţiunea (i). întrucât o a m e n i i apreciază diversitatea şi sunt d i s p u ş i să plătească u n preţ p e n t r u ea. pe termen lung. PRINCIPIILE ECONOMIEI ^ A c e a s t a este f a i m o a s a t e o r e m ă a c a p a c i t ă ţ i i î n exces legată d e c o m p c t i ţ i a m o n o p o l i s t i c â . Dacă ar fi fost desenată în sccţiunea (i). firma i n v e s t i n d . D i n acest m o t i v . este ilustrat echilibrul pe termen scurt în punctul Es pentru o firmă competitivă monopolistică.. î n u n e l e c a p a c i t ă ţ i care r ă m â n n e u t i l i z a t c .

acestea sunt adesea r e a l i z a t e de către u n n u m ă r m i c d e firme. în primul rând. o firmă d e t i p o l i g o p o l se Datorită confruntă cu foarte p u ţ i n i competitori.7 î n t r e g r u p u r i m a r i ar c o n d u c e la i n e f i c i e n ţ ă i n utilizarea r e s u r s e l o r nu p a r c să fie î n t e m e i a t ă . M a i m u l t . ca î n s i t u a ţ i a c o n c u r e n ţ e i p e r f e c t e .o s t r u c t u r ă d e p i a ţ ă n u m i t ă o l i g o p o l . A p a r ţ i n ele oare unei s t r u c t u r i de piaţă d e t i p u l c o m p e t i ţ i e i m o n o p o l i s t i c c ? R ă s p u n s u l este nu. fără a atrage n o i i n t r ă r i . Hclpman. vânzarea cu amănuntul poale părea mai apropiată de condiţiile competiţiei monopolistice între grupuri mari decât este fabricaţia. fiecare firmă trebuie să realizeze că rivalii săi pot reacţiona ' Acest rezultat a fost demonstrat de câ|iva economişti. care vând orice bun. î n care m u l t e produse ^ OLIGOPOLUL O l i g o p o l u l are î n v e d e r e t e o r i a concurenţei firme m u l t e m a t e r i i p r i m e i n d u s t r i a l e . C u t o a t e c ă m u l t e i n d u s t r i i p r o d u c o arie vastă de produse d i f e r e n ţ i a t e . 1991). ele operează î n t r . î n cea c h i m i c ă . aceasta este s t r u c t u r a dc p i a ţ ă d o m i n a n t ă p e n t r u p r o d u c ţ i a de b u n u r i dc c o n s u m şi d e c a p i t a l . Invcntion and Growth in the Global Economy (Cambridge. î n c o n d i ţ i i l e î n care u n i v e r s u l diferenţierii produselor previne apariţia concurenţei i m p e r f e c t e desfăşurate î n t r e c â ţ i v a p r o d u c ă t o r i . d o a r trei sunt firmele care p r o d u c m a j o r i t a t e a c o v â r ş i t o a r e a v a r i e t ă ţ i i de c e r c a l e p e n t r u m i c u l d e j u n . I n m a j o r i t a t e a e c o n o m i i l o r m o d e m e . p e care o v o m a v e a î n v e d e r e î n u r m ă t o a r e a secţiune a capitolului6. c u m ar fi o ţ e l u l şi a l u m i n i u l . dintre care îl amintim. Fiecare finnă însă tinde să aibă câţiva vecini foarte apropiaţi şi câţiva mai îndepărtaţi. deoarece acestea c o n ţ i n destul dc p u ţ i n e firme p e n t r u c a fiecare să fie n e v o i t ă să ţ i n ă c o n t d e r c a c ţ i i l e c c l o r l a l t e a t u n c i când îşi structurează p r o p r i u l său c o m p o r t a m e n t (şi c a atare este v i o l a t ă v a l a b i l i t a t e a c e l e i de-a d o u a i p o t e z e prezentate a n t e r i o r ) . firme. pe Kclvin Lancaster care a activat iniţial la London School of Economics şi care lucrează mai nou la Columbia University din New York. a ţigărilor şi î n m u l t e alte industrii. P e n t r u a î n ţ e l e g e acest p u n c t de vedere t r e b u i e să f a c e m o d i s t i n c ţ i e între p r o d u s e şi firme. Aceasta. p r e c u m şi p e n t r u numărului mic de competitori. C u toate că d i f e r e n ţ i e r e a p r o d u s e l o r este u n f e n o m e n a p r o a p e u n i v e r s a l în industriile care p r o d u c b u n u r i de c o n s u m şi b u n u r i dc capital. Mass: M I T Press. Un exemplu consacrat se poate găsi în G. Teoriile microeconomice bazate pe acumulările recente din ştiinţa matematică care abordează economia în ansamblu şi care se delimitează de ipotezele concurenţei perfecte preferă dc regulă concurenţa monopolistică oligopolului.128 p r i n c i p i i l e economiei ^ c o m p e t i t i v e sunt realizate d o a r d e câteva firme foarte m a r i . fiecare firmă se a f l ă î n t r . . ' La prima vedere. D e e x e m p l u . m u l ţ i e c o n o m i ş t i au s u s ţ i n u t că structura d c piaţă dc t i p u l c o m p e t i ţ i e i m o n o p o l i s t i c e n u era întâlnită frecvent î n p r a c t i c ă . D e fapt. aceste firme câştigă adesea p r o f i t u r i f o a r t e m a r i . A c c e p t â n d c ă m u l t e p r o d u s e d i f e r e n ţ i a t e sunt o b ţ i n u t e dc i n d u s t r i i care n u a p a r ţ i n s t r u c t u r i i c o m p e t i ţ i e i m o n o p o l i s t i c e . u n i i e c o n o m i ş t i c o n s i d e r ă că t e o r i a este u t i l ă î n a n a l i z a r e a i n d u s t r i i l o r care c o n ţ i n multe firme relativ m i c i care realizează produse diferenţiate. 5 Relevanţa empirică O c o n t r o v e r s ă î n d e l u n g a t ă care a durat t i m p d e căteva d c c e n i i a f o s t legată de r e l e v a n ţ a e m p i r i c ă a c o m p e t i ţ i e i m o n o p o l i s t i c e . un model al oligopolurilor care se suprapun. C o n d i ţ i i similare există î n i n d u s t r i a s ă p u n u l u i .o a c c e n t u a t ă alte firme. î n acelaşi t i m p . în care fiecare firmă este în concurenţă directă şi egală cu toate celelalte firme din industrie. se referă la o i n d u s t r i e f o r m a t ă d o a r d i n câteva c o m p e t i t i v e . cu fiecare finnă în concurenţă puternică cu numai câţiva vecini foarte apropiaţi. S e r v i c i i l e s u n t î n s ă adesea p r o d u s e î n d o m e n i i de activitate care sunt f o r m a t e d i n t r . A c e s t e i n d u s t r i i n u sunt î n m o d e v i d e n t n i c i p e r f e c t c o m p e t i t i v e şi n i c i m o n o p o l u r i . rivalitate cu ceea c e face să n u se p o a t ă c o n s i d e r a curba c e r e r i i de piaţă ca reprezentând p r o p r i a sa curbă a cererii. fiecare dintre ei diferenţiindu-se de ceilalţi mai ales prin amplasarea geografică. î n contrast c u m o n o p o l u l (care n u are c o m p e t i t o r i ) şi c u firma aflată î n c o m p e t i ţ i e m o n o p o l i s t i c ă (care are m u l ţ i c o m p e t i t o r i ) . Astfel. pare a fi un model mai adecvat pentru vânzarea cu amănuntul decât modelul grupului mare din competiţia monopolistică. întrucât concurenţa monopolistică poate fi formalizată matematic şi rezultatele acestei fonnalizări pot fi agregate pentru a face prcdicţii legate dc comportamentul unic la nivelul economiei. Fiecare oraş are mulţi vânzători cu amănuntul. F i e c a r e firmă are s u f i c i e n t ă p u t e r e d c piaţă p e n t r u a n u fi î n s i t u a ţ i a dc a fi p r i m i t o r de preţ.u n n u m ă r m a i m a r c de perfecte. Grossman şi E.

î n c o n d i ţ i i l c a m p l i ficării firmele f a r ă p r e c e d e n t a c o s t u r i l o r dc d e z v o l t a r e care p o t v i n d e u n v o l u m mare de produse specifice produselor cu un înalt n i v e l tehnologic au u n avantaj d i s t i n c t i v dc preţ faţă dc firmele care v â n d u n v o l u m m i c dc b u n u r i . a t u n c i fiecare liră rezultată d i n vânzarea fiecărei unităţi de producţie v a t r e b u i să acopcre costurile de dezvoltare.u n anumit produs pot fi vândute î n fiecare z i . c u cât v â n z ă r i l e firmei v o r fi m a i m a r i . C u alte c u v i n t e . Dacă totuşi firma se aşteaptă să v â n d ă 10 m i l i o a n e de u n i t ă ţ i . Dacă 1 m i l i o n dc u n i t ă ţ i v o r putea fi v â n d u t e înainte ca p r o d u s u l să fie î n l o c u i t de o versiune superioară. diferenţiate. a t u n c i n u are rost ca p r o d u c ţ i a să fie d i v i z a t ă î n t r . F i r m e l e c u c o s t u r i de De ce mărimea este i m p o r t a n t ă ? C â ţ i v a sunt f a c t o r i i care c o n t r i b u i e la e x p l i c a r e a t e n d i n ţ e i manifestate a t u n c i c â n d d o a r câteva firme m a r i d o m i n ă m u l t e d o m e n i i de activitate. aşa c u m observa A d a m S m i t h . dc obicei. Aceasta este diferenţa-cheic între o l i g c p o l . testarea şi c o m e r c i a - lizarea u n u i n o u produs este u n proces costisitor. care a r e v o l u ţ i o n a t p r o d u c ţ i a m u l t o r b u n u r i la î n c e p u t u l s e c o l u l u i X X şi caracterizează încă e c o n o m i i l e de p r o d u c ţ i c la scară m a r c î n m u l t e industrii. atunci c â n d există u n potenţial mare pentru e c o n o m i i b a z a t e p e d i v i z i u n e a m u n c i i . î n c o n d i ţ i i l e d i n a m i c i i alerte a n o i l o r t e h n o l o g i i după n u m a i c â ţ i v a a n i apar v e r s i u n i s u p e r i o a r e ale a c e l u i a ş i produs de bază. C o m p o r t a m e n t u l m o n o p o l u r i l o r este. de asemenea. C u toate acestea costul fix al d e z v o l t ă r i i p r o d u s u l u i v a trebui recuperat pe baza v e n i t u r i l o r o b ţ i n u t e d i n v â n z a r e a acestuia. deşi intensitatea variază m u l t de la u n d o m e n i u la a l t u l şi de-a l u n g u l t i m p u l u i .u n n u m ă r de a c t i v i t ă ţ i s p e c i a l i z a t e . L l o y d s . O astfel de d i v i z i u n e a m u n c i i este. N a t w e s t şi M i d l a n d ) d o m i n ă d o m e n i u l b ă n c i l o r comerciale. administrate. doar cele patru m a r i bănci ( B a r c l a y s . C o m p o r t a m e n t u l o l i g o p o l i ş t i l o r este considerat a f i u n comportament s t r a t e g i c . u n produs a c ă r u i proiectare. preţurile sunt. î n industriile oligopoliste. F i r m e l e se angajează în alte t i p u r i de c o m p o r t a m e n t dc r i v a l i t a t e dc t i p u l c e l o r descrise î n C a p i t o l u l 9. pe dc altă parte. î n cazul ţ i g ă r i l o r ) .u n c o m p o r t a m e n t n o n s t r a t e g i c .a m studiat i n i ţ i a l în C a p i t o l u l 1. a t u n c i f i e c a r e u n i t a t e v a c o n t r i b u i la acoperirea c o s t u r i l o r c u n u m a i 10 pence şi ca atare p r e ţ u l p i e ţ e i va putea fi scăzut. C u cât s c a r a de producţie este m a i mare. O m a r e parte d i n p r o d u c ţ i a manufacturieră utilizează p r i n c i p i u l d i v i z i u n i i m u n c i i p e care l . c o m p a t i b i l cu u n număr m a r c dc vânzători m i c i . U n i i d i n accşti factori sunt " n a t u r a l i " . de asemenea. fără a lua î n considerare o p o s i b i l ă reacţie d i n partea u n u i n u m ă r m a r e de competitori. D e e x e m p l u . Costuri fixe.128 la tot ceea ce întreprinde ia în considerare această principiile şi că ar f i necesar posibilitate. Dacă n u m a i câteva unităţi d i n t r . şi concurenţa perfectă. nonstrategic. dezvoltare şi c o m e r c i a l i z a r e costă 1 m i l i o n £. î n unele i n d u s t r i i există d o a r câteva firme (trei. aceasta întrucât m o n o p o l i ş t i i n u au c o m p e t i t o r i c u care să poată interacţiona. f i r m e l e aflate î n c o m p e t i ţ i a perfectă şi î n c o m p e t i ţ i a monopolistică se angajează î n t r . Considerăm. P r o d u c ţ i a u n u i produs este împărţită în sute de activităţi simple. ccca ce înseamnă că ei ţ i n cont. î n altele sunt m u l t e firme.o a n u m i t ă industrie. Proiectarea. d i n cele c i r c a 500 de b ă n c i care operează î n R e g a t u l U n i t . c u m u l t t i m p î n urmă. cu atât c o s t u r i l e care v o r t r e b u i r e c u p e r a t e p e n t r u fiecare unitate vândută v o r fi m a i m i c i . dar n u m a i câteva d o m i n ă piaţa. o l i g o p o l i ş t i i sunt c o n ş t i e n ţ i de interdependenţa dintre deciziile adoptate de diferitele f i r m e d i n t r . repetitive. c o m p e t i ţ i a m o n o p o listică şi m o n o p o l . cu atât costul v a r i a b i l m e d i u a l p r o d u c ţ i e i v a fi m a i m i c . de i m p a c t u l d e c i z i i l o r lor asupra firmelor cu care concurează şi de reacţiile pe care le aşteaptă d i n partea acestora. atâta t i m p cât " c e i c â ţ i v a m a r i " d o m i n ă p r o d u c ţ i a industrială. iar a l ţ i i sunt creaţi chiar de către firme. O l i g o p o l u l este. I n d u s t r i i l e o l i g o p o l i s t c sunt de m a i m u l t e t i p u r i . d e p e n d e n t ă de m ă r i m e a pieţei. A s t f e l . Produsele sunt. de e x e m p l u . economiei ^ să Cauzele naturale ale mărimii Economii de scară. f i r m e l e m a r i a u u n avantaj asupra Astfel. ccca ce înseamnă că iau d e c i z i i bazate pe p r o p r i i l e costuri şi pe p r o p r i i l e curbe ale cererii. î n m o d e x p l i c i t . cât şi a studiilor e m p i r i c e . A c e a s t ă varietate a determinat o extensie semnificativă atât a abordărilor teoreticc. pe de o parte. Acest tip de d i v i z i u n e a m u n c i i stă la baza l i n i e i de asamblare. dc obicei. D i m p o t r i v ă . mici firmelor Firma prudentă va lua î n c a l c u l u n astfel de posibil răspuns. .

cu atât m a i m a r e t r e b u i e să fie p r e ţ u l . O b s e r v a ţ i că aceste e c o n o m i i sc a f l ă î n c o r e l a ţ i e c u m ă r i m e a f i r m e i . A s t f e l d e c o s t u r i şi alte c o s t u r i s i m i l a r e sunt adesea tot atât de m a r i . este b i n e c u n o s c u t d a t o r i t ă o p i n i e i sale c o n f o r m căreia m o t i v u l m a j o r p e n t r u persistenţa o l i g o p o l u r i l o r î n s e c t o r u l m a n u f a c t u r i e r este e f i c i e n ţ a p r o d u c ţ i e i d e r u l a t e p e o scară l a r g ă d e p r o d u c ţ i e . P r o b l e m a c a r e este adesea d e z b ă t u t ă este i m p o r t a n ţ a r e l a t i v ă a a c c s t o r d o u ă f o r ţ e .D. de v o l u m u l p r o d u c ţ i e i o r i c ă r u i a d i n t r e p r o d u s e sunt numite e c o n o m i i d e scop.p r o d u c t i v e ale firmei se deplasează î n j o s curbele costurilor totale ale tuturor produselor firmei. U n al t r e i l e a t i p de c c o r o m i i sunt c c i c c o r c l a t e cu a c t i v i t ă ţ i l e d e f i n a n ţ a r e şi de m a r k e t i n g . Prin reducerea costurilor n o n .Chandler. D a r accste p r o f i t u r i m a r i v o r a t r a g e n o i f i r m e c a r c v o r d o r i să i n t r e p e p i a ţ ă . " S c a l e and Scope"'.. U n asemenea proces c o n d u c e . Acest avantaj de cost al mărimii va obliga industria să devină un oligopol.I! PRINCIPIILE ECONOMIEI m ă r i m i i şi s e g m e n t u l u i de p i a ţ ă al s u p r a v i e ţ u i t o r i l o r ş i p o a t e să le p e r m i t ă a c c s t o r a c â ş t i g a r e a u n o r p r o f i t u r i cât m a i m a r i . fie p r i n fie cooperarea şi asocierea c u acestea ( a s o c i e r e ) . 1990) . în virtutea existenţei. fie a unor economii de scop.o m a r e d i m e n s i u n e şi p r i n apelarea la b a r i e r e s u p l i m e n t a r e la i n t r a r e . F i r m e l e care s u p r a v i e ţ u i e s c t r e b u i e să fie c a p a b i l e să creeze şi să s u s ţ i n ă b a r i e r e d e i n t r a r e a c o l o u n d e c e l e naturale n u e x i s t ă . chiar dacă piaţa în ansamblu f este destul de mare. h.: Harvard University Press. u n a v e n i n d d c la e f i c i e n ţ a scării m a r i de p r o d u c ţ i e şi a s c o p u l u i . Firmele au propriile lor motivaţii pentru a decide asupra mărimii N u m ă r u l f i r m e l o r d i n t r . n i c i d e m ă r i m e a v r e u n e i a d i n t r e u z i n e l e sale. A l f r e d D . ele nu sunt legate n i c i de cantitatea pe care firma o p r o d u c e d i n o r i c a r e d i n t r e accste produse d i f e r e n ţ i a t e . dc regulă. pe cel al R e g a t u l u i U n i t şi G e r m a n i c i . E c o n o m i i l e care d e p i n d d e m ă r i m e a generală a firmei şi n u de m ă r i m e a uzinelor sau Este mărimea naturală sau este creată de către firmă? M a j o r i t a t e a o b s e r v a t o r i l o r v a fi d c a c o r d că r ă s p u n s u l g e n e r a l la î n t r e b a r e a pusă î n t i t l u l acestei s e c ţ i u n i este d e t i p u l " c â t e c e v a d i n a m â n d o u ă " . fie a unor economii de scară. F i r m e l e p o t să se d e z v o l t e fie prin cumpărarea firmelor rivale ( a c h i z i ţ i i ) . u n c o m p o r t a m e n t strategic. U n e l e i n d u s t r i i a u u n g r a d m a r e de concentrare d e o a r e c e d i m e n s i u n e a e f i c i e n t ă a firmei este m a r e . nu există practic loc decât V pentru câteva firme. Acolo unde mărimea conferă un avantaj de cost. p e n t r u a p e r m i t e a c o p e r i r e a t u t u r o r a c e s t o r c o s t u r i . E c o n o m i s t u l de la H a r v a r d . mod în momentul A. cu excepţia cazului în care reglementările guvernamentale împiedică firmele să se dezvolte la mărimea lor eficientă. deoarece firmele se a f l ă î n c ă u t a r e a d e ţ i n e r i i unei m a i m a r i p u t e r i pe piaţă. E s t e c o s t i s i t o r să se p ă t r u n d ă p e o piaţă. Scale and scope: The Dynamics of Industrial Capitalism (Cambridge. în t i m p ce m ă r i m e a m e d i e a s u p r a v i e ţ u i t o r i l o r creşte. c e a l a l t ă v e n i n d de la d o r i n ţ a f i r m e l o r de a-şi deţine şi de a-şi c o n s o l i d a p u t e r e a p e p i a ţ ă . O p e r a sa m o n u m e n t a l ă . p e m ă s u r ă ce d i m e n s i u n i l e l o r sunt tot m a i m a r i . fapt carc nu este î n t o t d e a u n a u ş o r d e r e a l i z a t . V o m d e z v o l t a u l t e r i o r î n accst capitol problematica b a r i c r c l o r d e intrare. Mass. C h a n d l e r Jr. A s t f e l . dezvoltare m a r i se c o n f r u n t ă c u c u r b e descrescătoare ale c o s t u r i l o r total m e d i i c h i a r şi a t u n c i c â n d costurile l o r v a r i a b i l e m e d i i sunt c o n s t a n t e . să se o b ţ i n ă şi să sc m e n ţ i n ă o f o r ţ ă î n v â n z a r e şi să sc atragă cât m a i m u l ţ i c l i c n ţ i . Alte industrii pot avea grade de concentrare m a i m a r i decât ar dicta considerentele de eficienţă. î n nccesar. putere care p o a t e fi s p o r i t ă p r i n t r . chiar p r i n falimcntarca rivalilor p r i n p r a c t i c i calificate drept p r a c t i c i d e " p r a d ă " d a t o r i t ă a s e m ă n ă r i i c u c o m p o r t a m e n t u l a n i m a l e l o r sau p ă s ă r i l o r d c pradă. la creşterea Dilema fundamentală a oligopolului C o m p o r t a m e n t u l o l i g o p o l u l u i este. cu cât este m a i m i c v o l u m u l v â n z ă r i l o r u n e i firme. c o m p a r a t i v c u m ă r i m e a g e n e r a l ă a p i e ţ e i d i n acea industrie. î n s c h i m b . argumentează î n d e t a l i u pe e x e m p l u l S t a t e l o r U n i t e . i n d i f e r e n t de cât d e m a r i sunt v â n z ă r i l e . d a t o r i t ă c o m p o r t a m e n t u l u i strategic pe care îl adoptă însăşi firmele. Economii de scop. .o industrie poate fi scăzut. c e l p u ţ i n i n c o n d i ţ i i l e î n c a r e firmele s u p r a v i e ţ u i t o a r e n u i n t r o d u c şi n u s u s ţ i n p u t c r n i c e b a r i e r e la i n t r a r e .

f i r m e l e o l i g o p o l i s t c v o r atinge ceea ce este c u n o s c u t sub d e n u m i r e a de soluţia c o o p e r ă r i i . î n c â t n u se p o a t e a t i n g e s o l u ţ i a c o o p e r ă r i i decât dacă u n o r g a n i s m g u v e r n a m e n t a l i m p u n e u n a s t f e l de c o m p o r t a m e n t t u t u r o r f i r m e l o r . De e x e m p l u . a t u n c i c â n d e x i s t ă p e r i c o l u l p i e r d e r i i de p r o f i t c a urmare a unui comportament c o m p e t i t i v manifestat dc pe p o z i ţ i i dc rivalitate. strategiile sunt deciziile a s u p r a preţului şi producţiei. o l i g o p o l i ş t i i se c o n f r u n t ă c u o d i l e m ă c o m p e t i ţ i e şi c o o p c r a r c . î n s c h i m b . permite adoptarea a doar strategii pentru fiecare firmă: două de a p r o d u c e o Soluţia cooperantă D a c ă firmele d i n t r . fiecare producând p r o d u c ţ i a m o n o p o l u l u i .2 u n d e se prezintă cazul u n u i o l i g o p o l cu n u m a i două firme. f ă r ă a c o o p e r a c u c e i l a l ţ i este p r o d u c ţ i e e g a l ă fie c u j u m ă t a t e d i n p r o d u c ţ i a u n u i monopol. d a c ă a m b e l e p ă r ţ i c o o p c r c a z ă . dacă toate firmele d i n t r .ş i m e n ţ i n ă a c t u a l u l c o m p o r t a m e n t î n c o n d i ţ i i l e c o m p o r t a m e n t u l u i prezent a l altor firme. fie deschis. Este u n t i p d c c c h i l i b r u î n c a r e cea m a i b u n ă strategie a f i e c ă r e i firme este s ă . v a fi r ă u atât p e n t r u g r u p . Figura matrice. E c h i l i b r u l este atins de firme. a t u n c i c â n d ele trec la c a l c u l a r e a p r o p r i i l o r c â ş t i g u r i . este c e a d i n F i g u r a 11. D a c ă însă fiecare p r o c e d e a z ă la f e l . în schimb. 11. adoptat în scopul exemplificării.o i n d u s t r i e o l i g o p o l i s ă c o o p e rează. A c e a s t ă s o l u ţ i e r e f l e c t ă p o z i ţ i a p e care ar a t i n g e . Firmele acţionând într-o industrie oligopolistă vor obţine profituri mai mari dacă vor acţiona ca grup şi dacă vor coopera. . A c c s t c o m p o r t a m e n t este s i m i l a r c e l u i s t a b i l i t î n C a p i t o l u l 10 p e n t r u c a r t e l i z a r e a u n e i i n d u s t r i i p e r f e c t c o m p e t i t i v e . ' C u t o a t e acestea.o industrie o l i g o p o l i s t ă adoptă soluţia cooperării.2 p r e z i n t ă c e e a c e se n u m e ş t e o o jumătate din D a t e l e d i n m a t r i c e arată că. fie cu două treimi d i n producţia unui m o n o p o l . cât şi p e n t r u t o ţ i i n d i v i z i i . atunci când este atins punctul în care profiturile vor fi reduse dacă toate firmele îşi extind producţia simultan. ele r e c u r g la s o l u ţ i a c o o p c r ă r i i 'Motivul fundamental este că.o i n d u s t r i e p c r f e c t c o m p e t i t i v ă e x i s t ă atât de m u l t e firme. numit d u o p o l .128 PRINCIPIILE î n care optează p e n t r u a n u m i t e strategii. . orice firmă individuală poate realiza profituri mai mari pentru sine dacă se retrage. atunci când doar o firmă îşi creşte producţia cu 1%. iar câştigurile sunt profiturile. jucătorii sunt firmele. Jocul simplificat. P r e m i u l Is'obel p e n t r u e c o n o m i e p e n t r u a c t i v i t a t e a sa. jocul este jucat pe piaţă. atunci va fi p r o f i t a b i l p e n t r u oricare d i n t r e ele să-şi r c d u c ă p r e ţ u l sau să-şi crească p r o d u c ţ i a .o o s i n g u r ă firmă d e t i p m o n o p o l dacă ar d e ţ i n e î n p r o p r i e t a t e toate f i r m e l e d i n i n d u s t r i e . k ' Un exemplu din teoria jocurilor Teoria j o c u r i l o r vizează studiul mecanismelor de adoptare a d e c i z i i l o r r a ţ i o n a l e a t u n c i c â n d fiecare j u c ă t o r ştie c ă c e i l a l ţ i v o r r e a c ţ i o n a l a m i ş c ă r i l e sale şi ţine cont a t u n c i c â n d î ş i stabileşte p r o p r i i l e m i ş c ă r i de r e a c ţ i i l e p e c a r e le a ş t e a p t ă d i n p a r t e a p a r t e nerilor. Procedând astfel. O ilustrare a d i l e m e i f u n d a m e n t a l e a o l i g o p o l i ş t i l o r aplicând teoria j o c u r i l o r . de a c o o p e r a sau de a intra î n c o n f r u n t a r e . fie t a c i t . a t u n c i ele v o r b e n e f i c i a de posibilitatea m a x i m i z ă r i i profiturilor lor reunite. î n t r . Astfel. preţul scade cu mai puţin decât ar scădea dacă toate ar face acelaşi lucru. în timp ce alte firme continuă să coopereze. firma A îşi poate pune o întrebare de t i p u l : " C u m ar t r e b u i să a c ţ i o n e z asupra p r e ţ u l u i ? Să î l cresc. i n a n u l 1 9 9 4 . atâta t i m p cât c e i l