Farmaco curs 24 Page 1 of 4

CURS 24 MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ
Cuprinde medicamente utile pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal. Cauzele leziunii ulceroase sunt pe deoparte creşterea secreţiei de HCl, iar pe de altă parte, scăderea cantităţii de mucus care protejează mucoasa gastrică sau duodenală. Dacă ulcerul apare unde există HCl în cantitate mare, atunci înlăturarea lui duce la vindecarea ulcerului. Există 3 clase de medicamente : I. Antiacide – reacţionează chimic cu HCl şi îl neutralizează. II. Antisecretoare – scad secreţia de HCl. III. Protectoare ale mucoasei (citoprotectoare) – protejează mucoasa gastrică sau duodenală de agresiunea HCl şi pepsinei. I. Medicamente antiacide

Sunt substanţe chimice simple care neutralizează HCl. Se folosesc compuşi de Ca2+ (oxid de Ca), de Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg, trisilicat de Mg), de Al (hidroxid de Al), de Na (bicarbonat de Na). Aceşti compuşi scad aciditatea gastrică şi favorizează vindecarea. Se clasifică după mai multe criterii : A. După rapiditatea de reacţie : - antiacide rapide – sunt cele solubile (de ex. bicarbonatul de Na). - antiacide lente – sunt cele greu solubile (compuşi de Ca, Al, Mg). B. În funcţie de capacitatea de a alcaliniza conţinutul gastric : - antiacide neutralizante – care nu cresc pH-ul mai sus de 7. - antiacide alcalinizante – în cantitate mare pot creşte pH-ul mai sus de 7 (bicarbonatul de Na). C. În funcţie de capacitatea de a produce modificări sistemice de pH : - antiacide sistemice – sunt cele care se pot absorbi (bicarbonatul de Na). - antiacide nesistemice (celelalte). Latenţa efectului este scurtă (sub 30 de min.). Doza de antiacid se poate calcula în funcţie de cantitatea de HCl secretată de bolnav. În mod normal, indiferent de antiacidul utilizat, 140 mEg sunt capabili să neutralizeze acidul clorhidric secretat pe parcursul a 2 ore. Durata efectului acestor medicamente depinde de timpul cât rămân în stomac. Efectul este variabil, în funcţie de tranzitul gastric al pacientului. La cei la care tranzitul este mai rapid, durata efectului este mai mică, în timp ce la cei la care tranzitul este mai scăzut, durata efectului creşte. De obicei se practică asocierea antiacidelor cu parasimpatolitice (pentru încetinirea tranzitului). Preparatele antiacide se administrează singure sau se asociază între ele în funcţie de ce alte efecte adverse au . De obicei modifică motilitatea tubului digestiv: compuşii de Ca şi Al au efect constipant, în timp ce compuşii de Mg, efect laxativ. Formulele magistrale asociază antiacide cu efect constipant cu antiacide cu efect laxativ. În prezent, există preparate industriale care conţin diverşi compuşi cu acţiune antiacidă în diferite proporţii, astfel încât să nu modifice tranzitul. Bicarbonatul de Na se administrează în doze mici pentru a nu produce efecte sistemice legate de pH (riscul de alcaloză este crescut când se administrează îndelungat în doze mari). Bioxidul de carbon care se eliberează în urma reacţiei poate da balonare şi eructaţii.

ducând la efecte adverse de tip atropinic. Efectul acestor medicamente este mai intens. tahicardie. în special în faza cefalică şi gastrică. în timp ce antiacidele scad secreţia de HCl din timpul fazei intestinale. sunt real eficace şi sunt foarte ieftine. Famotidină). Butilscopolamină). dacă bolnavul prezintă fenomene de insuficienţă renală. . Pirenzepina (Gastrozepin) se absoarbe puţin şi este un antisecretor cu acţiune selectivă → acţionează asupra subpopulaţiei de receptori M1 pe care-i blochează selectiv. Antiacidele au o serie de avantaje : sunt bine suportate. 2. Mg se poate acumula în organism provocând fenomene de deprimare nervoasă centrală. iar controlul este mixt (nervos şi umoral). Ranitidină. Blocarea acestor receptori duce la scăderea secreţiei de HCl atât în fazele controlate prin mecanism nervos. Parasimpatoliticele sunt eficace în ulcerele cu hipersecreţie moderată. .îngreunează evacuarea stomacului prin creşterea tonusului sfincterului piloric şi prin scăderea motilităţii gastrice. Dozele mari blochează toţi receptorii muscarinici. stări de nefrocalcinoză.Farmaco curs 24 Page 2 of 4 Acţionează de regulă pe perioada a 2 ore → se administrează la 1 oră după masă când secreţia de HCl este maximă. Pe de altă parte. Se fac asocieri între atropină şi antiacide : parasimpatoliticele acţionează înainte de masă şi în timpul fazei gastrice. . datorită faptului că parasimpatoliticele împiedică evacuarea gastrică se prelungeşte durata de acţiune a antiacidelor. Metantelină. cât şi în cele controlate umoral.gastrică – provocată de contactul stomacului cu alimentele. Antisecretoare 1. apoi se administrează altă doză la 3 ore după masă (la 2 ore după prima administrare). II. Sărurile de Ca pot produce pe termen lung hipercalcemie. Blocantele receptorilor histaminergici H2 (Cimetidină. Parasimpatoliticele se administrează înainte de masă. Parasimpatoliticele au o serie de dezavantaje : . şi influenţează puţin faza intestinală. etc. Sunt bine suportate şi singura reacţie adversă pe care o mai au este contipaţia. este aflată sub control nervos vagal. Parasimpatolitice – având în vedere că parasimpaticul (PS) are efect stimulator asupra secreţiei de HCl. . Există 3 faze ale digestiei gastrice : . totuşi. Magneziul se absoarbe puţin . nici constipaţii. Parasimpatoliticele (atropina) scad secreţia gastrică. Există compuşi de sinteză care nu se absorb în tubul digestiv : sunt parasimpatolitice cu structură cuaternară de amoniu (Propantelină.au efecte nedorite : uscăciunea gurii. administrarea de medicamente parasimpatolitice duce la scăderea secreţiei de HCl. În practica medicală actuală sunt puţin folosite datorită incomodităţii lor (este dificil de administrat pe o perioadă lungă de timp datorită intervalelor frecvente la care trebuiesc administrate).intestinală – controlul este dominant umoral. calculi renali. constipaţie. şi nu produce nici reacţii adverse de tip atropinic. tulburări de vedere.cefalică – provocată de văzul. mirosul sau/şi gândul legate de alimente .

Acolo unde este aciditate maximă. anticoagulante cumarinice. în general. antibiotice macrolide. Pot apărea fenomene de diaree. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul unui cancer gastric ulcerat → dacă tratăm ulceraţia. Inhibă secreţia de HCl atât pe cea stimulată cât şi pe cea bazală. Dispariţia efectului se produce prin sinteza de noi molecule cu valoare de pompe de protoni.nu modifică evacuarea stomacului → pot fi administrate şi la bolnavii cu esofagită de reflux (parasimpatoliticele. dacă se administrează suficient de des şi în cantitate suficient de mare. se transformă în forma activă care se fixează ireversibil de pompele de protoni. Efectul este maxim. În cazul ulcerelor obişnuite. au fost semnalate rezultate net superioare în caz de secreţie exagerată de HCl (de exemplu în sindromul Zollinger-Ellison. Dar. există 2 riscuri teoretice. Scăderea secreţiei de HCl este atât de importantă.Farmaco curs 24 Page 3 of 4 Statistic. mastocitoză ). Ranitidina de 2 ori/zi. 3. prin cuplarea cu ionii de Cl în canaliculele glandei secretoare. îngreunând evacuarea stomacului. efectele blocantelor H 2 sunt net superioare faţă de antiacide. iar ca tratament de întreţinere se administrează 1 dată /zi. celulele secretoare de gastrină (celulele G) proliferează existând riscul de hiperplazie şi dezvoltarea de cancere. datorită unei creşteri compensatorii de gastrină. Fenitoină. 2.se administrează comod ( Cimetidina de 4 ori/zi . este necesară biopsie gastrică şi numai după aceea se urmează tratamentul antiulceros. Nu s-a citat nici un caz de cancer ca urmare a tratamentului cu aceste medicamente. înainte de culcare). seara. discrimii. dimineaţa şi seara. Cimetidina este singurul medicament din această clasă asupra căruia s-au făcut studii prin care s-a demonstrat că administrate pe o perioadă lungă de timp scade frecvenţa recăderilor în ulcer. Omeprazolul – derivat de benzimidazol. care transformă ionii H + din sânge în HCl. Studiile efectuate au arătat că pentru ulcerele medii obişnuite efectul obţinut este similar cu efectul inhibitorilor H2. procentul de vindecări este mai mare decât cel al vindecărilor cu antiacide şi parasimpatolitice. Astfel. Tratamentul antiulceros poate masca un eventual cancer şi împiedică diagnosticul precoce al lui. Cimetidina poate avea efect inhibitor enzimatic → se impune prudenţă la asocierea cu Teofilină. Alte avantaje ale utilizării antihistaminergicelor : . Pentru ulcerele cu hipersecreţie de HCl mărită. care nu este activ ca atare : devine cu atât mai solubil cu cât pH-ul este mai acid. pe termen lung. pot apare infecţii enterale. Blocantele pompei de protoni Sunt inhibitoare ale pompei ionice. . Sunt bine suportate. Reacţii adverse – diaree. frecventă la Cimetidină şi foarte rară la Ranitidină şi Famotidină. efectele antiacidelor sunt similare cu efectele medicamentelor care inhibă receptorii histaminergici H 2. Scăderea secreţiei de HCl duce la creşterea reactivă a secreţiei de gastrină . Sunt comod de administrat – se administrează o singură dată pe zi. Efectul este de lungă durată – peste 24 de ore (chiar până la 3 zile). În cazul administrării îndelungate a blocantelor H2 histaminergice. sunt contraindicate la aceşti bolnavi) . De obicei. încât este posibil să dispară funcţie stomacului de protejare faţă de infecţiile digestive. datorită creşterii reflexe de gastrină. ea se poate vindeca iar simptomatologia dispare. S-au semnalat fenomene de ginecomastie la bărbaţi. nedemonstrate prin exemple în practica medicală : 1.

Administrat în cantităţi mari şi mai ales la bolnavii cu insuficienţă renală se acumulează provocând un sindrom neurologic grav → encefalopatie mioclonică. somnolenţă. Dozele mici produc constipaţie. Protectoare ale mucoasei gastrice 1. astfel creşte rezistenţa mucoasei la acţiunea HCl. parestezii ale extremităţilor. Este real eficace. În tratament. 2. enzimă importantă în secreţia ionilor H+ . . subcitrat de Bi coloidal). Se administrează în doze mici şi pe perioade scurte. Preparatul numit Ulcosilvanil conţine 400 mg acetazolamidă / comprimat într-o asociaţie complexă. Dispariţia barierei antiinfecţioase a stomacului. deoarece are efect aldosteronic. Este real eficace în ulcerele obişnuite. dar este foarte rar utilizat. Se absoarbe în cantităţi mici din tubul digestiv. Reacţii adverse : astenie. Durata administrării este limitată – nu trebuie să depăşească 2 săptămâni. subnitrat. 4. Sărurile de bismut au şi o capacitate slabă de a neutraliza HCl. fosfat.Farmaco curs 24 Page 4 of 4 Aceste medicamente au 2 riscuri teoretice : 1. 3. Bismutul reacţionează cu proteine ale mucoasei digestive formând proteinatul de bismut care constituie o barieră protectoare a mucoasei tubului digestiv . Au eficacitate comparabilă cu antiacidele. iar dozele mari diaree. Se utilizează şi în tratamentul unor leziune ale mucoasei digestive în ansamblu. formează un fel de pansament gastric. Carbenoxolona – este un alcaloid care stimulează secreţia de mucus crescând protejarea mucoasei şi favorizând vindecarea leziunilor ulceroase. dureri musculare. se fac asocieri de acetazolamidă cu antiacide.Inhibitorii anhidrazei carbonice Acetazolamida – inhibă anhidraza carbonică. Sucralfat – este un compus care aderă intim de zona lezată formând o barieră în calea HCl şi pepsinei . Colorează scaunul în negru. confundându-se cu melena. Compuşii de bismut (carbonat bazic de Bi. III. 2. Risc de neoplazie.