nnnRevista Geopolitica 11

w eo po lit ic .

r o

w

w .g

w eo po lit ic .r o

w

w .g

w eo po lit ic .r o

w

w .g

w eo po lit ic .r o

w

w .g

Tensiuni geopolitice induse de ţinuturile istorice

Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie

w

w

w .g

eo po lit
Bucureşti 2005

GeoPolitica

ic

.r
®

o

Lucian CULDA prof.704. Reproducerea integrală sau parţială a oricărui material scris sau ilustrativ din această publicaţie este interzisă în lipsa unui acord scris din partea editorului. Email: simi@b. dr.: 0722. Gheorghe NICOLAESCU conf. dr.ro eo po lit Silviu NEGUŢ Documentare: NOTĂ Autorii sunt responsabili atât de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole. 0722. univ.617. în ceea ce priveşte statutul juridic al statelor. dr. univ. Ioan IANOŞ prof. cât şi de opiniile exprimate. Redacţia revistei nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor prezentate de sponsori. teritoriilor. tel. dr. Nicholas DIMA prof.207.28. Univ. localităţilor sau autorităţilor acestora şi nici în privinţa delimitării frontierelor şi graniţelor. univ. dr.astral. dr.176. univ. Radu Ştefan VERGATTI conf. univ.g Vasile SIMILEANU REDACTOR ŞEF Cristina GEORGESCU SECRETAR DE REDACŢIE Cristina IONESCU w w Editura TOP FORM tel. Ioan Mihail OPRIŢESCU Dănuţ Radu SĂGEATĂ Redactori: Dan DUNGACIU Veronica ILIOSU Marius LAZĂR Roxana MANEA Radu MOLDOVAN Coperta şi grafica Vasile SIMILEANU Adriana LUCHIAN ic . / fax: 665.r o . Silviu NEGUŢ prof. care nu sunt întotdeauna identice cu cele ale Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea” şi nu angajează în nici un fel redacţia revistei GeoPolitica.82. dr. Silviu COSTACHIE dr. univ. dr. dr. univ. univ. Formulările şi prezentarea materialelor nu reprezintă întotdeauna poziţia revistei GeoPolitica. Vasile MARIN prof. George ERDELI prof.ASOCIAŢIA DE GEOPOLITICĂ „ION CONEA” CONSILIUL ŞTIINŢIFIC academician Dan BERINDEI ambasador George Cristian MAIOR prof. Ion PETRESCU COLEGIUL DE REDACŢIE AL REVISTEI „GeoPolitica” DIRECTOR REDACTOR COORDONATOR: w .

................. .......Anul III........... reticenţă la provocările istoriei în spaţiul ponto-caspic... tensiuni .......... Ţinuturile istorice româneşti ............. 31 Vasile NAZARE ...actor politic în interiorul elipsei geostrategice ................ Bessarabia – A Romanian Historical Land ........ „BUFFER STATES” ................. ......................... ..................... Creatore dell’era cristiana e precursore dell’unione culturale europea.r .....o nouă diplomaţie .... structură........ .... . 109 Radu Ştefan VERGATTI ...................... nr.. ........ ....... 125 w w w ........................... .................................. 88 Mădălina Virginia ANTONESCU . ......... 1 o ....................g ic EVENIMENT .......... .... 43 Vasile MARIN .......................................... ....... 11 (1 / 2005) SUMAR EDITORIAL INTERVIU Vlad CUBRIACOV Mitropolia Basarabiei are o perspectivă extraordinară .................. . evoluţie............ .... 66 Dănuţ Radu SĂGEATĂ .... 55 Maria Irina DIMITRIU ......... Axiomele relaţiilor de putere în viaţa internaţională... 9 RESTITUIRI Vintilă MIHĂILESCU Câteva observaţii asupra românilor din secuime............... .... ................. ..... . Tensiuni geopolitice induse de ţinuturile istorice ........ 97 Vlad POHILĂ ............... .. .. .. ........................... 25 GEOPOLITICĂ Vasile SIMILEANU România .. eo po lit Guido RAVASI Dionigi il Romeno............ Etnicul şi implicaţiile sale geopolitice. ....înţelegere sau . ................ Basarabenii în URSS: străini în ţară străină .................... O dispută fără obiect: Transilvania .. .......... 75 Marcela NEDEA .... 19 interviu realizat de Dan DUNGACIU .......... Gheorghe NICOLAESCU România şi noile realităţi geopolitice ............ ....

............. . . .......................... Caucazul de Sud: tensiunile geopolitice şi ţinuturile istorice........g Gheorghe VĂDUVA Xianjiang ........ 137 Dominuţ PĂDUREAN .......... regional fragil ................. ............. 163 Radu MOLDOVAN ... 203 GEOSTRATEGIE w ............ miza unui echilibru .......................... o ........................ 175 Sergean OSMAN .................................GEOISTORIE .............. India şi geopolitica Asiei de Sud şi de Sud-Vest ........................ .. Argentina – Brazil: A Thin Line Between Love and Hate .................. 184 Florentina BADEA .............. Criza Ciad-Libia ....falie sau confluenţă strategică. Scandinavian and Byzantine influences in the Kievan Russia ......... eo po lit Florin PINTESCU ........... ......... ................ Cataluña y País Vasco: comunidades históricas ..... ......... 143 Cătălina HUNT ....................... 236 Cosmin LOTREANU ............ 151 Faxri KARIMLI ............ puteri musulmane ale secolului al XVI-lea: cazul otoman.. ................. SEMNAL EDITORIAL w w ic ....... ....................... ...... The War of Mines............ .... .................. .. .... 241 .. ........................... Implicaţiile contemporane ale evoluţiei statutului juridic . . poarta sudică spre inima lumii... Configuraţia geopolitică a Peninsulei Crimeea . 209 Adrian LOCUŞTEANU .......... 189 Alina BUZĂIANU ...................................................... al Insulei Şerpilor asupra intereselor geostrategice ............. ..... Water and Land ......r .............. Aspecte geoistorice în spaţiul caucazian ......... ......... .......... Iran... 222 Ana Maria PAPUC ...... 230 Igbal HAJIYEV .................. ........ The Jammu and Kashmir – The Time Bomb of South Asia......... 214 Dacian DUNA ........ ale României în zona Mării Negre .. Conflictele zonale de pe frontul oriental al principalelor .

dar fără să devenim un avanpost către deşertul tătarilor. „cel mai ospitalier”.. utilizând. a unei altfel de percepţie a mecanismelor politicii internaţionale.Atlantică. filosofică şi poetică a rezultat. Încercăm să devenim europeni jucând pe europenii. maniere. o să tragem uşa după noi?. În acelaşi timp. membre ale Uniunii Europene 1 w w w . anul II. în principal presiunea transnistreană susţinută de impresionantul instrument militar (construit cu sprijin rusesc) va deveni insuficient în condiţiile în care Europa se mişcă permanent iar contextul devine din zi în zi altceva decât era acum 10-15 ani. În prezent. ne-a devenit familiară şi uneori chiar ne-a plăcut obstinaţia cu care propaganda comunistă încerca să ne prezinte ca pe „cel mai harnic”. de ce nu.r 1 o ..Republica Moldova. Într-un asemenea demers. se pare. în opinia unora. 61 din 18-24.. să devenim chiar noi EUROPA. Europa se prezintă ca un creuzet care conţine state aflate încă în trei ipostaze diferite: integrate în Alianţa Nord . va trebui să funcţioneze pe bazele unei alte filosofii. din obişnuinţa. (.” (Alina Mungiu-Pippidi .. o identitate negociată. Dilema Veche. aceasta se datorează unui rol mesianic conferit de divinitate.ROMÂNIA ŞI NOILE REALITĂŢI GEOPOLITICE . în fine „cel mai . în conformitate cu contextul geostrategic şi geopolitic regional. aşa cum nu i-a iertat nici pe alţii.înţelegere sau reticenţă la provocările istoriei în spaţiul ponto-caspic - Gheorghe NICOLAESCU Motto: „Putem. „cel mai viteaz”.2005) Nouă. a unei altei etici şi. nr. tribut sau „contribuţii de război” şi turcilor şi ruşilor şi sovieticilor şi că de atunci ne „mândrim” cu ideea că singurul vecin şi prieten adevărat al românilor ar fi fost Marea Neagră.. Ideea aceasta cu nuanţă politică. Va fi greu să trecem cu vederea că pentru Rusia. se încearcă. european şi mondial. 64/8-14 aprilie 2005 eo po lit ic . nenorocită.în ciuda dimensiunilor sale . trebuie să înţelegem că obiectivul major al Rusiei de menţinere a Moldovei sub tutela sa. cumva cum fac copii care pretind. găsirea unei soluţii de politică externă plasată pe nişte coordonate reale şi realiste. anul II. Încercăm.„ Europa la Marea Neagră”.) pentru vecinii noştri de la EST şi din BALCANI. atât viziunea cât şi motivele.. Istoria zbuciumată a ultimilor aproape 700 de ani ne-a întărit convingerea că dacă am supravieţuit.va constitui o zonă de maxim interes strategic. obişnuiţi cu „mesianismul” de protocol al unor campanii diplomatico-politice iniţiate cu scopul refacerii unei imagini mediatice tacite. Încetând să fim o insulă. nr.” dintre toate popoarele lumii. de a ne „negocia destinul”1. Moldova . Astăzi printr-un efort care pare scos din matca normalului.g Vitalie Ciobanu . Dilema Veche. românilor. Este adevărat că în ultimii 500 de ani am tot plătit haraci. care s-a tradus printr-o adevărată reticenţă în faţa provocărilor unei istorii care nu ne putea ierta nici pe noi. lăsând în urmă mentalitatea de insulă şi ideea că odată intraţi.03.

II. într-un viitor nu prea îndepărtat. Romano Prodi arăta că Uniunea Europeană se doreşte a fi “. Această situaţie politico-militară inedită reprezintă.Washington.. datorită condiţiilor din aceste zone.Zona geostrategică danubiano-pontico-caucaziano-caspică şi rolul geopolitic al portului Constanţa w w w . pe lângă perspectiva. şi un factor de instabilitate şi nesiguranţă. favorabile acumulării şi proliferării riscurilor şi ameninţărilor actuale. iar pe de altă parte. concomitent cu perfecţionarea modalităţilor şi metodologiilor de aplicare a acestora. prin ea însăşi.g I. în considerarea ca „tabu” a intereselor ruseşti în zona şi în grija de a nu deranja. prin mărirea decalajelor economice şi sociale dintre acestea şi celelalte ţări integrate. probabil. este greu să vorbeşti despre relaţiile bilaterale dintre România şi Moldova. în special. a unui continent unit şi nedivizat. pe de o parte. când se vorbeşte despre „elipsa de securitate” centrată pe bazinul Mării Negre şi despre „axa Bucureşti – Londra . III. IV Zone de influenţă strateg ică Axele mă rilor i ntracontinentale Axa strate gică a mărilor Axe d e impact geo politic Axa p onto -danubia nă cadru instituţional.o Uniune de popoare şi de state. Aceasta este soluţia noastră pentru o guvernare democratică într-o societate globalizată”. când de 15 ani contactele dintre liderii celor două state româneşti au avut doar scop propagandistic şi de etichetă. În acest scop. care să dea consistenţă hotărârilor adoptate şi să conducă în mod ferm la o acţiune unitară a tuturor membrilor uniunii. care să fie capabilă să-şi apere mai bine cetăţenii şi să le susţină interesele în domenii în care o singură ţară. nu o poate face. aceste interese. prin ţările neintegrate. O parte din tensiunile geopolitice cu care ne-am confruntat după căderea comunismului şi-au avut originea în „prudenţa” şi minima implicare ale României în planul relaţiilor cu Republica Moldova. în nici un fel. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe. procesul de decizie trebuie simplificat. Astăzi. nu cred că trebuie avute 2 eo po lit Const anţa ic . În acest context. este necesară coordonarea politicilor economice şi de securitate. astfel încât să implice un singur o ..r şi neintegrate în nici o structură.

g Flu xuri e conom ice Din finalizarea cu succes a acestor obsesii va avea. Lucrurile s-au schimbat.r 3 o neapărat în vedere soluţii care să vizeze indispensabil eventualitatea unor conflicte militare în regiunea Mării Negre. schimbarea politică are toate şansele să fie benefică ameliorării relaţiilor. bazate doar pe forţă şi ameninţarea cu declanşarea unor tensiuni interne. nr. ”. Suntem pe drumul spinos şi plin de sinuozităţi al aderării la Uniunea Europeană. a Alina Mungiu-Pippidi . spectaculoasa schimbare de regim în această ţară considerată izolată temeinic în interiorul propriilor prejudecăţi naţionaliste şi de „putere regională”. . atât cu Republica Moldova cât şi cu Ucraina şi Rusia. dar şi mişcările de nuanţă „portocalie” din Belarus şi din alte regiuni ale C. sincopele.03. deznădejdile.S. Dilema Veche. plan care până în prezent. anul II. dar şi în spaţiul ponto-caspic. s-a dovedit a fi falimentar în pofida regimului comunist instalat la Chişinău. vin să confirme lipsa de realism a unor astfel de planuri.De p l as a re a p o l u luide in te re s r u s e sc că tre Ori e n tu l Mi j l o ci u w .2005 w w 2 eo po lit Rus ia ic Zona d e rev it al i zare EU Zo na de ri val it a t e Zona Occi de n tal ă . Determinarea Republicii Moldova de a-şi proiecta interesele către sistemul occidental de valori şi prin intermediul vectorului bucureştean va diminua până la limita evitării ei ameninţarea Moscovei cu „balcanizarea Basarabiei”. 61 din 18-24.Europa la Marea Neagră. erorile şi obstacolele de toate tipurile ni se datorează în exclusivitate şi nu vom putea să le depăşim decât dacă vom reuşi să convertim obsesiile noastre 2 meschine de vecinătate în competenţe regionale . contextul geopolitic este altul. întârzierile. cu siguranţă de câştigat nu numai România ci şi toată zona circumscrisă „elipsei de securitate”. Normalizarea relaţiei cu Republica Moldova trebuie să se bazeze pe un plan de cooperare pluridimensional pe termen lung.I. autoliniştirea. Cât priveşte Ucraina. Eşecul impunerii unei conduceri aservite Kremlinului în Ucraina şi Georgia. iar în România. Sinuozităţile.

r o .g POLONIA 920 BIELORUSIA 500 770 815 238 920 386 REPUBLICA CEHĂ 540 98 388 878 135 1820 SLOVACIA AUSTRIA 311 56 443 535 UNGARIA 500 1080 202 SLOVENIA CROAŢIA 480 557 448 448 85 eo po lit Constanţa 308 BOS NIAHERŢEG OVINA SERBIA MACEDONIA 240 150 536 248 282 Spre ASIA CE NTRALĂ Marea ADRIATICÃ ALBANIA BULGARIA GRECIA ic 404 208 240 Marea NEAGRÃ Spre ASIA Fluxuri comerciale rutiere. Neagră) Căi fluviale Canal Dunăre-Oder Magistala rutieră NORD-SUD Legături cu ASIA 1130 Axa ponto-baltică LITUANIA 350 RUSIA 250 456 251 78 520 145 w .w Căi rutiere existente 4 ESTONIA 380 290 w Marea BALTICÃ LETONIA 210 Autostrada SUD (Spania-M. fluviale şi maritime posibile în spaţiul carpato-danubiano-pontic .

la care se adaugă criza din lumea islamică şi denunţarea de către Coreea de Nord a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare. care să constituie un factor . România simte că poate deveni şi tinde să devină „puntea” spre Europa. caracterizează evoluţia actualului mediu de securitate. Existenţa în zona euroasiatică a unor enorme zăcăminte de gaze naturale şi rezerve de petrol. cum ar fi cea legată de statutul etnicilor români din Bucovina. iar cel ce va domina acest supercontinent va avea influenţă decisivă asupra evoluţiei mondiale. problemele interne cu care se confruntă această ţară şi acest lucru trebuie să constituie un subiect serios de studiu şi analiză pentru politica noastră externă. Analistul american concluzionează că rolul SUA de superputere mondială nu va fi contestat de nimeni. în zona securităţii energetice şi a asigurării libertăţii de utilizare a căilor de comunicaţii terestre. w w w .r 5 o . SUA solicită o implicare mai semnificativă a NATO şi propune redislocarea unor forţe. Interesul României pentru Ucraina şi al Ucrainei către România va spori. de interes bilateral.un centru geopolitic în care s-ar intersecta vectorii de interes ai complexului de securitate euroatlantică. există tendinţa reorientărilor politicilor globale şi deschiderea către spaţii de interes. Este de aşteptat ca Ucraina să acorde în continuare o atenţie sporită Transnistriei. Ucraina poate deveni ceea ce Rusia a sperat totdeauna că nu se va întâmpla . sau. Mulţi au crezut că schimbarea de regim de la Kiev şi obţinerea statutului de „partener strategic” al Statelor Unite ale Americii vor rezolva de la sine atât problema privind construirea canalului Bâstroe cât şi altele. de mentalităţi şi interese politice. În studiul "O strategie pentru Eurasia". una dintre cele mai importante şi mai eficiente punţi către continentul european. Analizând perspectivele evoluţiei zonei de interes pentru România (zona transnistreană) este de aşteptat ca rolul şi influenţa Ucrainei să crească.g eo po lit ic . de multiple dificultăţi legate de oameni. Germania şi Franţa. În prezent. pe măsura apropierii acestora de finalizarea visului european. până la stadiul de „eveniment de domeniul trecutului istoric”. când şi politica „agresivă” a Ucrainei se va diminua în consecinţă. însă. în detrimentul celor ale Rusiei. afirmarea tot mai puternică a ţărilor asiatice în viaţa politică mondială. unde ele au interese economice foarte mari. ca şi la noi. extinderile europeană şi euro-atlantică. competiţia pentru afirmarea şi consolidarea noilor actori în jocul puterii mondiale ocupă locul central în determinarea evoluţiei lumii şi stabilirea noii ordini internaţionale. alături de Marea Britanie. în care securitatea şi. Nu trebuie subestimate. cât şi pe termen lung. Noile provocări globale au determinat relaţii care înainte de 1989 nu erau posibile. în special în zona Mării Negre şi Orientului Mijlociu. baze şi facilităţi militare către Est. preocupările Rusiei de a dobândi un rol de decizie în problemele internaţionale. aceasta servind intereselor americane atât pe termen scurt. ca să fim mai expliciţi. Brzezinski aprecia că această regiune reprezintă axul geopolitic mondial. atât a Ucrainei cât şi a Republicii Moldova. pentru extinderea UE şi NATO. Exerciţiul democratic este lung şi greu şi va fi în continua remarcat şi în Ucraina.propulsat-o nesperat de rapid pe o orbită care să îi confere un sprijin european pe măsură. precum şi creşterea tensiunilor dintre două ţări posesoare de armament nuclear.implicarea. pentru a-şi asigura proiectarea intereselor proprii de securitate. implicit. acum şi în perspectivă. Mileniul trei a deschis o nouă eră în politica internaţională. India şi Pakistan. aeriene şi navale. În perspectivă euroatlantică. geopolitică şi geoeconomică aparte. la care se adaugă minerale importante. îi conferă acesteia o dimensiune geostrategică. Reacţiile determinate de procesele globale. dar acest impact mondial impune găsirea unor modalităţi de abordare a relaţiilor internaţionale.chiar pe calea integrării europene. care să vizeze: . Pentru controlul şi gestionarea prezentă şi viitoare a acestor zone.

g TURKMENISTAN Turkmenbaşi Baku ROMÂNIA Constanţa Poti SERBIA Burgas ABHAZIA GEORGIA MUNTENEGRU BULGARIA AZERBAIJAN ARMENIA Izmit Tebriz GRECIA TURCIA Izmir Ceyhan IRAN Teheran Atena eo po lit Banyas Ispahan Rafinării Câmpuri p etrolifere SIRIA Homs Tripoli Ole oducte existente ic IRAK Kirckuk Bashra Bagdad Ole oducte în proiect sau reface re 20 Abadan . Caspică-M. concomitent cu sprijinirea independenţei noilor săi vecini. Graniţe de stat 0 Sistemul de oleoducte M.r o .atragerea Rusiei într-un cadru mai larg de cooperare europeană. Neagră .w Volgograd Lizişansk Tenguiz 6 KAZAHSTAN UZBEKISTN Karazhanbaş Dounga Cremenciug w RUSIA Kerson Odesa Novorosiisk POLONIA SLOVACIA UCRAINAA MOLDOVA UNGARIA w .

propriile resurse energetice. îndeosebi cele occidentale care încearcă să se implice cât mai mult în republicile din regiune pentru facilitarea desprinderii acestora de influenţa şi controlul rusesc. starea de echilibru s-ar traduce prin eforturile centrelor de putere de stopare a tendinţei de devenire a oricărei puteri locale. având în vedere importanţa resurselor acestei regiuni în construcţia noii arhitecturi mondiale.S. Ori. Astfel.g eo po lit ic . .. Kremlinul a demarat iniţiative de „criză” cu caracter de surpriză. Cu toate că Rusia nu a reuşit încă să pună capăt tendinţelor regionale centrifuge şi este angajată într-un îndelungat şi costisitor război intern în Cecenia. Prin acest demers. în condiţiile în care Alianţa se extinde tot mai mult spre frontierele sale. de care depinde accesul Rusiei la zona din Orientul Mijlociu. considerând că această ţară reprezintă o mare putere regională. Israel şi în teritoriile Autorităţii Palestiniene a încercat să compenseze. în anul 2003 s-a semnat la Yalta acordul privind crearea unei uniuni economice între Rusia. prin extinderea NATO. pentru marile puteri a rolului de intervenţie şi arbitraj în aceste zone. şi asta spune mult! w w w . într-un fel. din cauza economiei sale precare. pe plan extern. Motivaţia acestor acţiuni combină interesul economico-strategic al controlului direct sau indirect al resurselor de hidrocarburi din Marea Caspică.I. ca şi cele din apropierea sa. Tonul folosit pe parcursul acestui turneu a fost unul obişnuit. În acelaşi timp.. În viziunea Rusiei. deoarece imediat cum se transformă în produs de export. Belarus. politica rusă intervine „discret” peste priorităţile politicii externe americane: Orientul Mijlociu. prin recâştigarea influenţei în zona Orientului Mijlociu. dezvoltându-şi relaţiile cu Uniunea Europeană spre care tinde. Putin afirma la Cairo că aceasta „nu este un produs pentru export dintr-o ţară în alta. aceasta se poate traduce prin rezervarea. cu interesul militaro-strategic al dominării teritoriilor din vecinătate. în ultimă instanţă. Turneul (neconvenţional) al preşedintelui Vladimir Putin în Egipt. Ca o consecinţă a mutaţiilor de natură geopolitică şi geostrategică petrecute în zona europeană a C.sprijinirea Chinei ca ancoră estică. „pierderile politice”. devine un instrument pentru atingerea scopului unei părţi. se străduieşte să-şi recapete cât mai mult din influenţa şi ponderea de altădată. Moscova a recurs la toate mijloacele politice şi economice pentru a restabili sau a întări influenţa sa asupra republicilor ex-sovietice. stabilitatea Eurasiei va fi realizată printr-un sistem de securitate trans-eurasiatic. în zona noastră geopolitică. din Caucaz şi Asia Centrală. În acest sens.r 7 o . iar aspiraţiile sale de superputere mondială sunt încă greu de realizat (China având nevoie în acest scop. China şi Japonia. inclusiv asupra republicilor “autonome” din Caucaz şi Asia Centrală. forţa sa armată şi complexul său militaro . zona Mării Caspice reprezintă o miză enormă şi pentru companiile multinaţionale. Rusia a încercat să pună în valoare cele două atuuri rămase: primul. în detrimentul alteia”. de facto. Deocamdată. Kazahstan şi Ucraina (un fel de zonă de schimb liber în cadrul unei pieţe comune). Convergenţa celor două elemente de putere au determinat principalele aspecte ale politicii ruseşti din ultimii ani.industrial şi. de minimum 20 de ani de efort susţinut). În Caucaz şi zona Mării Caspice. la actualul ritm de creştere economică. chiar dacă s-au încercat şi unele subtilităţi. alături de aranjamente de securitate colectivă cu Rusia. În ce priveşte „democraţia”. acţiunile Rusiei sunt mult mai active şi mai consistente. aliind-se cu SUA în lupta împotriva terorismului internaţional şi căutând mijloace pentru a avea un cuvânt de spus în luarea deciziilor NATO. cu extensie către Asia Centrală şi zona caucaziano-caspică.pe termen lung. nici un stat nu este în stare să exporte democraţie. al doilea. Nemulţumită să se vadă considerată o putere de rangul doi.

1996 Bernard de Bressy: Etats-Unis. şi în Ucraina va schimba scenariu geopolitic dar şi fizionomia NATO.g 8 eo po lit Bibliografie: Eugene Berg: Un nouvel ordre mondial. 1991 ic Odată finalizat acest proiect. 1993 Burhan Ghalioun: La déstabilisation du monde. 3 / 1993 Olav F. 1996 Samuel P Huntingto: The clash of civilization? Foreign Affairs nr. The National Defense University Press. peste Marea Neagră. urmând să ne confruntăm. 1994 Marc Bonnefous: Défense. ce va fi Noua Europă şi securitatea statelor mici. Dallas. ca urmare. Défense National. Prin aderarea României la NATO se va asigura controlul Alianţei asupra bazinului Mării Negre şi Eurasiei. Lumea. României i s-a recunoscut valoarea geostrategică şi. oferind totodată un plus de credibilitate propunerilor României privitoare la realizarea unei legături directe.5. Défense Nationale. sécurité et société civile.C. i se va atribui un rol deosebit ca “punct de control strategic” al spaţiului situat la est de Marea Neagră. Simion European security policy after the revolutions of 1989. şi de ce nu. proximitatea zonei de responsabilitate a NATO în bazinul Mării Negre va asigura un control direct asupra zonelor de criză din Asia Centrală şi supravegherea traseelor resurselor energetice din spaţiul Caucazian şi al Mării Caspice. 1993 Marcel Merle: Sociologies des Relations Internationales. Revista Română de Studii Internaţionale. probabil. Totodată. Deforge: Vers le retour des zones d’influence?. precum şi facilitatea legăturii cu zonele fierbinţi din Orientul Mijlociu. nr. 1996 J. Défense Nationale. Défense Nationale. rolul factorilor externi. pe care numeroşi analişti îl denumesc deja “punctul zero” al politicii globale pentru următoarele decenii. Revue Française d’Economie vol. atât din parte Rusiei. 1995 VB.. NATO: ce este. Défense Nationale. „jocul se va sfârşi” şi în spaţiul „ponto-caspic”. Chavance: Quelle transition vers quelle économie de marché pour les pays de l’Est?. Washington D. février. 1995 Victor Duculescu: Putere şi influenţă în relaţiile Internaţionale. Ph. 4 / 1984 Jean Dufoureq: Sécurité et initiatives. Iar eventuale instalare a unor baze americane în România. Défense Nationale. a reţelei de transport a petrolului dinspre Caucaz spre Europa. Défense Nationale. . În noua configurare a zonelor de interes major pentru NATO. cât şi din partea Occidentului. Bucureşti 1996 Iulia Macovei: Puterea şi climatul internaţional actual. cu demersuri noi. seule superpuissance.w w w .Knudsen: Analiza securităţii statului mic. M.r o .

ciclo che più tardi cercherò di illustrare più da vicino. e per quale motivo.per l’importanza della tematica trattata. Volumetto poi rivisto e riedito più volte nel corso degli anni. relativa ad un personaggio . Non a caso la scuola tedesca di studi dionisiani. Personaggio che ha assunto un ruolo fondamentale nella storia della civiltà. come ho detto. con il titolo Dionisie Românul o podoaba a Biserici noastre stramosesti (XX02). avvenimento carico di attese e di speranze. più recentemente.g eo po lit ic . in modo legittimo possiamo chiamare anche Dionigi il Romeno perché nato in terra di Romania). non un interesse dell’ultima ora. è di indubbia rilevanza perché in un ciclo di conferenze relativo all’Europa e al processo di unificazione europea la figura di Dionigi assume. i motivi per i quali la Fondazione Europea Dragàn si è interessata a questa figura. ma. Ricordiamo come l’avvento del nuovo millennio ha costituito. l’età antica e il Medioevo che iniziava). Aloisie Tautu. a livello storico-culturale. profondo conoscitore della Biblioteca Vaticana che ha lavorato per decenni a Roma. di per sé. Potete immaginare come. Il tema con cui si apre la conferenza di oggi ad alcuni potrà sembrare atipico. È pertanto un interesse radicato e costante della Fondazione. Il semplice arrivo di ogni nuovo anno è già. Presidente della Federazione Mondiale degli Scienziati). tra l’altro. rappresentata da H. un’importanza che riteniamo fondamentale e a cui va dato il giusto risalto. Costantino Dragàn e la Fondazione Europea che egli presiede si sono occupati a più riprese nel passato di Dionigi. si è verificata un’occasione particolare per riproporre all’attenzione generale il nome e l’opera di Dionigi. e due epoche (rispettivamente tra le due parti dell’Europa orientale e occidentale. un evento straordinario. Già negli anni 60 il Prof. CREATORE DELL’ERA CRISTIANA E PRECURSORE DELL’UNIONE CULTURALE EUROPEA .precursore dell’unione culturale europea. nella cronologia della civiltà umana. il greco e il latino. Peitz.che le fonti storiche nominano Dionysius Exiguus (letteralmente Dionigi il Piccolo. ha definito Dionigi come intermediario e mediatore tra due mondi. Il volumetto fu scritto da Mons. due lingue. . in una circostanza storica unica. Il Prof. come dice il titolo della conferenza possiamo considerare Dionigi: . Dragàn fece pubblicare un volumetto su Dionigi che ebbe un certo successo.La conferenza odierna assume particolare rilievo.innanzitutto perché inaugura questo ciclo di iniziative della Fondazione Europea Dragàn. Dal canto mio cercherò di illustrare l’importanza di Dionigi. per diversi aspetti: .creatore dell’era cristiana . Wurm e W. Il passaggio al nuovo secolo centuplica w w w . Antonino Zichichi. ma che noi. il passaggio dal secondo al terzo millennio.r Guido RAVASI 9 o DIONIGI IL ROMENO. .In terzo luogo perché di Dionigi si sono occupati studiosi e scienziati di fama e valore indiscusso (in particolare ricordo il Prof.

al tempo chiaramente non può essere completa. ma in ogni caso lo ricordano come colui che ha introdotto l’era cristiana. David Ewing Duncan. ci riferiamo in qualche misura anche a Dionigi.). Humanity’s Epic Struggle to Determine a True and Accurate Year. 10 eo po lit ic . scienziati.D. Oggi noi diamo per scontato il calendario. La nascita di Gesù Cristo costituisce l’evento che viene assunto come punto di riferimento per scandire il computo del tempo. DUNCAN (XX03). difficilmente quantificabile. ha svolto un’analisi dei siti Internet relativi al passaggio del millennio. (David E. artisti e pensatori di tutte le epoche. Così David E. Si rese necessaria l’introduzione di un nuovo computus. alla cronologia. Chi di noi. il nostro sistema di misurazione temporale. Humanity’s Epic Struggle to Determine a True and Accurate Year. pur breve e succinto.tra i più grandi nomi della cultura mondiale nel campo degli studi di storia delle religioni . e che sono universalmente diffuse.which many people now call the common era”. dal secondo al terzo millennio dell’era cristiana. Duncan. Infatti.. Dall’alba della civiltà. Dragàn nell’introduzione al volumetto su Dionigi che ho poc’anzi ricordato) che ogni giorno. secondo storico e fenomenologo delle religioni Mircea Eliade . ha potuto riscontrare che molti di questi presentavano o presentano un riferimento. e della vita. New York. nel trapasso al millennio. Come sappiamo è un avvenimento pieno di conseguenze per l’umanità. e se oggi ci troviamo nell’anno 2005 . oltre che un enigma per astronomi e matematici. ma in realtà non è sempre stato così.queste emozioni che. che calcolasse il tempo dalla nascita di Cristo. poeti. nemmeno dalla Chiesa di Roma. dopo la nascita di Gesù il tempo non venne conteggiato come lo conteggiamo noi. scrive che “When Dionysus published his tables he included a reform that was little noticed in his own day but now affects virtually everyone in the world: the system of dating known as anno Domini (A. trovano la massima espressione.nell’anno a cui diamo il numero 2005 . possiamo riscontrare che la volontà umana di misurare il tempo è antica quanto l’uomo e.si presentano nelle forme del simbolismo della rigenerazione del tempo. Chi di noi è stato attento ai problemi e questioni della cronologia ha assistito in questi anni. autore di un’opera fondamentale sulla storia dei calendari. L’analisi dei siti Internet relativi al millennio. giustamente è stato scritto (proprio dal Prof. «the year of the Lord» . Il tempo ha affascinato filosofi.g Cfr.r o . l’uomo ha cercato di capire il significato del tempo e ha cercato di misurarlo. Personalmente ho consultato qualche centinaio di siti e 3 w w w . 1998). Calendar.lo dobbiamo a due eventi storici fondamentali: la nascita di Cristo e il computus introdotto da Dionigi. a Dionigi. Consultando le diverse storie dei calendari prodotti dagli uomini. Avon Books Inc. quando noi scriviamo una lettera o un documento che porta una data. per esempio. Ebbene se noi pochi anni fa ci siamo trovati al passaggio del millennio. Questo computus fu ideato e introdotto proprio da Dionigi. anzi. Emozioni che. proliferazione innescata dalla circostanza temporale eccezionale del passaggio del millennio. spesso senza saperlo. il tentativo di misurare il tempo e di creare un calendario valido ha costituito una delle maggiori lotte sostenute dalla civiltà. per oltre 500 anni (525 anni per esattezza). ad una moltiplicazione di riferimenti a Dionigi (che comunque rimane sostanzialmente sconosciuto ai più). Calendar. possiamo affermare che la volontà di avere un qualche calcolo e misura del tempo costituisce “uno dei tratti distintivi della nostra specie”3. “Per migliaia d’anni. Per questo. un’analisi di questo tipo comporterebbe un lavoro troppo lungo. dal 2000 in poi. implicitamente. ma di per sé la nascita di Gesù non comporta un nuovo calcolo del tempo. Molte volte lo citano soltanto.

Per approfondimenti non posso che rimandare alla sua opera. Quello che a noi interessa in questa sede e per l’oggetto precipuo di questa conferenza è che dall’analisi del ruolo ricoperto da Dionigi nella storia della scienza del Tempo. l’individuazione della struttura tipo-tempo del protone: sono alcuni dei campi della scienza in cui egli ha dato dei contribuiti fondamentali).la percentuale di quelli che ricordano. e non solo in Internet. la scoperta dell’Antimateria nucleare. secondo il suo calcolo nel 753° anno di Roma”.r 11 o . registriamo un aumento dei riferimenti. Si veda. alcuni dei quali hanno aperto nuove strade della ricerca (la fisica subnucleare delle Alte Energie. Antonino Zichichi che ha dedicato una delle sue ultime fatiche in gran parte proprio a Dionigi. risulta che Dionigi getta le basi di una rivoluzione copernicana nella storia del calendario w w w . le ricerche sull’energia effettiva nelle forze subnucleari che agiscono tra quark e gluomi. E proprio nelle primissime pagine dell’Agenda di Amnesty International vi sono alcune righe dedicate alla storia del calendario. non si approfondisce. (XX05). Dalla resurrezione di Cristo all’universo subnucleare. uno dei maggiori nomi mondiali della Fisica subatomica. Nella stragrande maggioranza dei casi non si va oltre. Tempo fa ho partecipato ad un convegno. Possiamo dire che negli ultimi anni si è verificata una crescita di attenzione verso Dionigi. A tutt’altro livello è invece la considerazione e lo studio che di Dionigi ha compiuto recentemente un grande scienziato contemporaneo.g eo po lit ic . Il presidente della Federazione mondiale degli scienziati dedica gran parte del suo lavoro alla concezione del tempo di Dionigi. Sviluppa poi altre considerazioni relative a picosecondi ed orologi atomici. che divenne poi la mia agenda tascabile personale. ordinario di Fisica Superiore all’Università di Bologna. A latere di questo convegno acquistai una agenda. in particolare la sua opera L’irresistibile fascino del tempo. in occasione di un convengo su Dionigi svoltosi in Italia. egli mi ha comunque chiesto di trasmettere il suo messaggio che mi ha inviato. organizzato da Amnesty International (XX04). secondo il Presidente della Federazione mondiale degli Scienziati orologi atomici e calendario gregoriano non sarebbero esistiti se non fossero esistiti uomini come Dionigi. ha al suo attivo oltre 500 lavori scientifici. Questi riferimenti sono tra loro vari e di diverso livello: dalla pura e semplice e superficiale menzione di Dionigi (la più frequente) a vere e proprie rivalutazioni e approfondimenti della sua opera e del significato che essa ha avuto nella storia della civiltà. Un esempio del primo caso (la semplice menzione di Dionigi) mi è capitato personalmente nell’acquisto di un’agenda. Queste righe cominciano proprio con un riferimento a Dionigi il Piccolo: „All’inizio del sesto secolo. presidente della Federazione mondiale degli scienziati (World Federation of Scientists). Ebbene Zichichi ha reso noto recentemente i suoi studi sulla concezione del tempo e su Dionigi. parlano o comunque citano Dionigi è altamente significativa. Ci dispiace che Zichichi non possa essere oggi qui con noi. Antonino Zichichi. avvenuta. Dalla resurrezione di Cristo all’universo subnucleare sviluppa questi temi. a Dionigi. Su questo basti qui dire che. confermata e avallata dalle parole di Zichichi. Nel corso dell’opera Zichichi sviluppa poi confronti tra le concezioni di Dionigi e concetti della Fisica subnucleare. Quello che vi ho appena letto è uno dei riferimenti tipici. Ma in una circostanza analoga. usuali. Dionigi il Piccolo (Dionysius Exiguus) compilò una tabella di date per la Pasqua. Zichichi nel libro L’irresistibile fascino del tempo. Egli decise di riorganizzare il sistema di computare gli anni partendo non più dalla fondazione di Roma ma dalla nascita di Cristo.

alle sfasature tra calendario e stagioni. della Terra. l’equinozio di autunno il 21 settembre). dal calendario giuliano e alla riforma di Augusto è la storia di tentativi di mettere rimedio. infine la rotazione della Terra sul proprio asse. che noi possiamo chiamare legittimamente e appropriatamente Dionigi il Romeno riuscì a sincronizzare gli equinozi e i solstizi. arrivava a grandi sfasature in pochi anni. Gli specialisti dei calendari avevano cercato in tutti i modi di conciliare un anno lunare di 354 giorni (composto da 12 mesi lunari . decretò addirittura un anno di 445 giorni per riportarsi alla pari.punto . incontra l’equatore celeste (equinozio di primavera. 3 secondi) con quello solare che in realtà ne conta poco più di 365 (l’anno tropico o solare è esattamente pari a 365 giorni. nel suo moto apparente lungo l’eclittica. L’astronomo alessandrino Sosigene fu il primo (nel primo secolo a. e della Luna. dal calendario attribuito a Romolo (304 giorni. un compito che esigeva una precisa conoscenza dei movimenti del Sole. in misura tuttavia sempre imperfetta. Era necessario inserire nuovi giorni e addirittura mesi per tenersi in pari con le stagioni. e quindi le stagioni. Ma soprattutto la decisione elaborata a Nicea presupponeva qualcosa di impossibile per quell’epoca: la sicura predeterminazione di una data certa.g eo po lit ic . 46 secondi). 44 minuti.e nella concezione del tempo. inutili quanto confusi. Nel solo giro di tre anni il calendario di Romolo era inutilizzabile perché risultava sfasato rispetto alle stagioni: si arrivava anche a situazione paradossali in cui la data del calendario indicava l’inverno e il clima era di piena estate e viceversa. Anche il calendario di Numa. Il Concilio di Nicea del 325 decretò di legare la data della Pasqua al moto della luna e per questo la Pasqua è una festa mobile. 12 ore. considerare quindi una lenta degradazione delle orbite della Luna e della Terra nel tempo. E qui nasce il problema di conciliare (e prevedere) il moto orbitale della Luna attorno a noi (cioè alla Terra) con quella della Terra attorno al Sole. dieci mesi) a quello di Numa (aggiunse due mesi. 5 ore. 48 minuti. La storia ci può mostrare come l’incapacità di questa sincronizzazione creò situazioni paradossali dovute all’inesattezza dei calendari. La Pasqua è quindi legata all’equinozio: istante dell’anno in cui il Sole.C.un mese lunare dura poco più di 29 giorni e mezzo: per la precisione un mese sinodico o lunazione dura 29 giorni. con il calendario. di sincronizzare le stagioni con le date del calendario. sebbene costituì un progresso rispetto a quello attribuito a Romolo. chiamato anche il punto gamma . gennaio e febbraio). Come arrivò Dionigi ad eliminare questa sfasatura tra calendario e stagioni? L’occasione gli venne dal fatto che fu incaricato dal pontefice (Giovanni I) di calcolare per il secolo a venire le date della Pasqua. L’equinozio di primavera aveva un ruolo fondamentale nella data della Pasqua. Luna e altri corpi celesti. Rivoluzione copernicana che supera la totalità dei tentativi precedenti. giacché la Pasqua doveva cadere nella prima domenica successiva al primo plenilunio che seguiva l’equinozio di primavera. Cesare chiamò quell’anno ultimus (ma che tale non fu) annus confusionis. Giulio Cesare nel 46 a. Nessuno prima di Dionysius Exiguus. Ancora oggi questa presa di contatto tra Sole e Luna costituisce un complesso problema astronomico: si deve equilibrare una complicata serie di spinte e di attrazioni gravitazionali da parte del Sole. Il problema relativo alla Pasqua ha la sua origine nel Concilio di Nicea.cade il 21 marzo.C) a suggerire di portare l’anno a 365 giorni più un quarto (con l’introduzione degli anni bisestili). quindi le orbite leggermente ellittiche della Terra e della Luna. Si tratta di fattori di cui i cristiani che calcolavano il tempo all’epoca di Nicea non avevano 12 w w w . La storia del calendario romano.r o .

non soltanto fu suo amico. ai tempi. dell’abate Amelli. che comporta complessi problemi astronomici e matematici.it. Il De istitutione divinarum litterarum di Cassiodoro costituisce la fonte primaria per la ricostruzione della figura di Dionigi (consultabile nella Patrologia Latina. vol. w w w . Per questo motivo possiamo considerarlo e chiamarlo anche Dionigi il Romeno. A Ravenna è conservata una tavola marmorea risalente al VI secolo che riproduce il ciclo pasquale determinato da Dionigi (vi è una riproduzione in Arno Borst. di cui fu stretto collaboratore. Zichichi definisce in pari tempo „modesta e splendida” e che ha consentito il superamento della babele dei calendari. dalla città di Tomis. ma anche suo maestro. Si tratta di un titolo estremamente significativo per la storia della civiltà europea.alcuna conoscenza. tr. Tempo e numero nella storia d’Europa). 70). Come mi ha detto un giorno il prof. curata nella edizione del Migne. 73). quindi. col. „cultura profana”) che in campo religioso (conoscenza delle Sacre Scritture) e conclude affermando che „non è da meravigliarsi che Dionigi abbia goduto della benevolenza e della fiducia di tanti papi e dell’amicizia di tanti uomini che a ragione l’hanno considerato uno dei vertici del suo tempo”. E proprio in quest’opera di Cassiodoro. riportato in Duncan. l’importante località che accolse Ovidio nel suo esilio. La scienza contemporanea considera oggi la figura di Dionigi come quella di un abilissimo astronomo e matematico. ma chi era Dionigi? Cosa dicono le fonti? Se noi leggiamo lo Spicilegium Casinense. uno di quegli uomini che abbiamo l’abitudine di chiamare biblioteche viventi o ambulanti. Zeit und Zahl in der Geschichte Europas. compito affidatogli da Papa Giovanni I nel 525. Qualsiasi tentativo di ricostruire la figura di Dionigi non può prescindere dalla considerazione di Cassiodoro. più anziano di Cassiodoro. Il testo dello Spicilegium svolge poi riferimenti alle conoscenze e capacità di Dionigi. esperto in tutte le scienze. e per quale motivo? Per il motivo che Dionigi proveniva dalla Dacia romana. cosa sappiamo di lui e della sua vita? Abbiamo parlato dell’introduzione del nuovo computus. Stabilire l’esatta ricorrenza della Pasqua fu il compito a cui venne chiamato Dionigi. Berlino 1990. 70. Ma anche l’appellativo romeno è giustificato dalle fonti. oltre che dalla storia. Dionigi. Si tratta. i quali mescolandosi con la popolazione locale diedero origine alla fusione daco-romana che tanta importanza ebbe nell’etnogenesi del popolo romeno. 1137-1138) „moribus omnino romanus” ossia „totalmente romano di costumi”. Dionigi svolse con rigore scientifico l’incarico. ci dice che „sotto il suo nome e la sua veste umile si nascondeva un uomo di eccezionale talento. (XX07 l’Algoritmo calcolo Pasqua. Una figura che il prof. Dionigi scrisse sulle tavole della Pasqua il riferimento alla nascita di Cristo „Annus Domini Nostri Jesu Christi” eliminando così il computo da Diocleziano (Anno Diocletiani) o dalla fondazione di Roma. Computus. così come Cassiodoro disse di lui”. sia in campo scientifico (la cosiddetta. con il quale emerge un nuovo modo di guardare il tempo. ebbene l’appellativo romanus è totalmente giustificato dalle fonti. La figura di Dionigi il Romeno Chi fu Dionigi.. p. troviamo la seguente affermazione riferita a Dionigi (vol. della Dacia che alcuni secoli prima era già stata occupata dai Romani. quando ci riferiamo al nostro autore con l’appellativo di Dionisyus Exiguus Romanus. l’attuale Costanza.g eo po lit ic .r 13 o . cit. determinando per quasi un secolo successivo la tavola dei cicli pasquali. Alla base vi è in realtà un algoritmo di 14 gradi calcolato da Dionigi che scompose in fattori alcune delle variabili per ottenere una data della Pasqua precisa. Costantino Dragàn sul nome di Dionigi.

pur grandissimo. In Italia la sua attività è suddivisibile in tre fasi: 1) la traduzione ed edizione critica dei canoni conciliari (chiamato da papa Gelasio. Con Gelasio si apre la lunga serie di papi che compresero e apprezzarono le doti di Dionigi e che cercarono di metterle al servizio della Chiesa e dell’unità religiosa e culturale dell’ecumene cristiano.g eo po lit ic . Infatti nel 496 papa Gelasio I chiese a Costantinopoli che gli venisse inviata una persona esperta di greco e latino. avviò a Roma la collaborazione sotto papa Anastasio II. di massima fiducia e competenza. Sappiamo che da Tomis (Costanza) si recò poi a Costantinopoli. e di qui la fiducia completa. Cassiodoro rievoca nel De istitutione divinarum litterarum. Si tratta di una figura che costituisce un motivo di vanto e orgoglio per l’Europa intera e.o comunque uno dei primi . l’analisi delle sue opere permette di giungere ad alcune conclusioni su Dionigi scrittore e traduttore. Fu così che Dionigi si recò a Roma. Nel De istitutione Cassidoro evidenza i seguenti caratteri di Dionigi: la vasta erudizione abbinata alla saggezza e alla semplicità. . con emozione. la statura intellettuale e morale unita all’umiltà.r o . che trovano radici nei suoi scritti. Si considerava . che costituisce il primo modello . 3) l’attività culturale con Cassiodoro al Vivarium di Squillace. e raccomanda a tutti gli uomini di cultura le opere di Dionigi. monastero che allora aveva carattere orientale. da parti diverse. e che come tale deve essere ripresa e valorizzata. relativo al calcolo della Pasqua e dell’introduzione dell’era cristiana. della teologia.L’analisi testuale ha mostrato che egli lavorava e traduceva con la massima cura e precisione. della legislazione canonica.Grande padronanza della lingua greca e latina. Tuttavia. I numerosi testi tradotti da Dionigi e le epistole dedicatorie che li accompagnano mostrano che.di centro culturale europeo. Noi non sappiamo con precisione la data di nascita di Dionigi. così come non sappiamo molto sulla sua vita anteriore al soggiorno a Roma.con piena legittimità a giustificazione. degno di ammirazione. 2) il calcolo della Pasqua e l’introduzione dell’Era cristiana (intorno all’anno 525. soggiornando dapprima nel monastero di Santa Anastasia. come studioso e come uomo. dal 496 in poi).„l’ultimo dei servitori sebbene fosse degno della società dei re”. il ricordo di questo amico. di ampia cultura. alle pendici del Palatino. L’attività di Dionigi si è sviluppata nei decenni successivi nei campi del diritto. della scienza del computus e dell’agiografia. precursore dell’Unione culturale europea Il merito di Dionigi non fu solo quello. in particolare per la Romania. L’esame delle fonti relative alla persona e all’opera ha condotto ai seguenti risultati: . . Dionigi. la capacità dialettica insieme alla moderazione. facevano appello alla sua competenza. in lui riposta). sotto Papa Giovanni I). della filosofia (con le varie arti liberali). Le opere che noi attualmente conosciamo di Dionigi sono una quindicina (non è questa la sede per un commento analitico della sua produzione XX08). 14 w w w .Dionigi godeva presso i suoi contemporanei di grande reputazione (reputazione sia a livello scientifico che sotto il profilo dell’integrità della persona. sono confermate da tutta la tradizione antica e dalla critica moderna.scrive Cassiodoro . dove operò per alcuni anni e dove si distinse e si segnalò per le sue capacità culturali eccezionali. Molto probabilmente egli arrivò nella città eterna poco tempo dopo la morte di papa Gelasio I (morto il 16 novembre 496). Queste considerazioni.

Lo strumento utilizzato è quello del dialogo. che rischiarono già allora la frattura a causa dello scisma acaciano che durò per circa 35 anni. La traduzione e l’edizione critica di tutti i canoni dei concili ecumenici permise alle due parti di superare la diffidenza reciproca e le accuse di falsificazioni dei canoni stessi. applicandosi a dissipare la confusione dovuta alla traduzione difettosa e lacunosa delle edizioni precedenti dei canoni.di testi comunemente ignorati dal mondo latino. pur nel riconoscimento delle eterogeneità e pluralità delle esperienze. un artefice dell’identità culturale europea (identità culturale che vive e si costituisce. Islam. che mette in rilievo l’importanza di questo strumento prezioso e irrinunciabile. eresie alle quali aderirono alcuni vescovi d’Oriente. Dionigi ha lavorato efficacemente per la traduzione e l’edizione . in collaborazione con il Centro UNESCO Milano. sono al servizio di un’armonizzazione religiosa. attraverso le sue traduzioni e le edizioni dei canoni ecclesiastici. Acacio era il vescovo di Costantinopoli che si rese protagonista dello scisma che porta il suo nome.r 15 o . Tutto ciò gli valse anche il titolo di Primus dux omnium juris ecclesiastici magistorum. Dionigi può essere considerato un precursore dell’unione culturale europea. per la risoluzione della controversia pasquale e le interminabili questioni cristologiche. tra i popoli d’Europa. w w w . come identità plurale). Milano. tra gli uomini. Egli fu insigne canonista e permise. Dialogo tra religioni e incontro della civiltà. in particolare per il problema del nestorianesimo e monofisismo. all’avvicinamento tra l’Oriente greco (e daco-romano) e l’Occidente latino. Ebraismo. alla reciproca conoscenza tra i due grandi emisferi della cristianità e della cultura europea orientale e occidentale. Si tratta quindi di uno strumento che conserva tuttora la massima importanza per il dialogo tra le religioni. Cristianesimo. l’introduzione del diritto ecclesiastico greco in Occidente. Dionigi ebbe un’importanza capitale anche nella storia del diritto. Ebbene l’opera di Dionigi è fondamentale per il superamento di questa divisione (dovuta in parte anche alle differenze nella celebrazione della Pasqua). all’ignoranza pressoché generale del latino presso i Greci e del greco presso i Latini. In questo contesto. Nagard. allora come oggi. XX09 Le opere di natura dogmatica si pongono questo problema dal punto di vista teologico e filosofico. già valorizzato da Dionigi).considerata la filologicamente migliore e attendibile . più precisamente della chiarificazione reciproca dei punti di vista diversi.g eo po lit ic . Tutto questo ha consentito a Dionigi di diventare un elemento di riavvicinamento tra Costantinopoli e Roma. delle teologie e delle Chiese. per arrivare ad una riconciliazione attraverso una condivisa piattaforma culturale. tra le confessioni religiose e per l’incontro delle civiltà.Egli diede un contributo fondamentale alla creazione e formazione di una cultura europea in quanto tale. grande importanza ha l’opera canonica di Dionigi. Lo scisma venne poi ricomposto. Opera canonica di Dionigi Le diverse attività culturali di Dionigi sono finalizzate al superamento delle cause di incomprensione tra le Chiese d’Occidente e d’Oriente. 2004. affinché si spianasse la strada verso l’unione delle culture e del diritto. Dionigi mise tutta la sua cura e scrupolo al servizio della riconciliazione e dell’armonia tra le Chiese. giuridica e culturale tra l’Oriente e Occidente europeo. A questo scopo realizzò edizioni critiche di prodotti letterari dell’Oriente. (Su questo punto mi permetto anche di rimandare al volume curato dalla Fondazione Europea Dragàn.

) e del III Concilio (Efeso 431 d. che i delegati pontifici al Concilio di Calcedonia (451 d. Per questo egli cercò di mettere in rilievo gli elementi che accomunano e smussare o sottacere i motivi di divisione. approssimativa e fuorviante). Gregorio Magno paragonò i primi quattro concili ecumenici per la loro autorità a quattro Vangeli. Questo perché l’edizione dei canoni è da lui considerata come strumento in pari tempo culturale.Codex canonum ecclesiasticorum Veniamo ora alla considerazione del Codex canonum ecclesiasticorum realizzato da Dionigi. sino al Concilio di Calcedonia.. potremmo dire pertanto al servizio dell’unità culturale europea. È il primo che rende noto anche concili non solo ecumenici ma particolari (Antiochia 341 d. Costantinopoli.C. Dei canoni apostolici esisteva una traduzione latina dell’anno 400. il trinitario e il cristologico. non accolti dall’intera cristianità.). Anche per questo l’edizione curata da Dionigi costituisce. Dionigi curò tre edizioni critiche dei canoni.C.).C. 16 w w w . Il Codex canonum contiene: . . Peitz. Sardica 343 d. Se vi furono dei tentativi precedenti.la serie di 50 canoni apostolici. L’opera costituisce un’edizione critica completa. lacunosa. ad esempio. Calcedonia. religioso-teologico al servizio non della divisione ma dell’armonizzazione e unità (culturale. con riassunti che precedono le edizioni e traduzioni integrali di ogni canone. Efeso.C.la serie numerata di 165 canoni di tutti i concili celebrati in Oriente e Occidente sino a Calcedonia (451 d. la prima opera nel suo genere.C. Tali concili ebbero un’importanza incalcolabile in relazione alle potenti istanze che minacciavano di deformare la sostanza del messaggio cristiano. uno dei più importanti studiosi di Dionigi e tra i massimi rappresentati della scuola tedesca di studi dionisiani. Sappiamo. In realtà ne erano state compiute già altre in precedenza. base della teologia e cultura cristiana. Dionigi realizza la traduzione e l’edizione critica più completa con la pubblicazione del Codex canonum ecclesiasticorum seguita dalla collectio decretorum. La traduzione latina è accompagnata dal testo greco a fronte. sociale) tra il mondo orientale e il mondo occidentale. W. Ai tempi in cui agiva Dionigi se ne erano tenuti già quattro: Nicea.) in traduzione latina.C. la Dionisiana.C. da quelli apostolici a quelli ecumenici.C. Oltre ai canoni. ed è completata da un indice generale. in questo campo. giuridico.g eo po lit ic . . come quello di Sardica e quelle dei concili africani perché non ammessi da tutti. fu comunque Dionigi a realizzare la prima collezione canonica veramente degna di questo nome. Nell’ultima omette alcuni concili. prima collezione dei canoni perfettamente autentica e generalmente accolta. Si tratta della traduzione dei canoni greci. Di alcuni concili vi era poi una traduzione preesistente.C. Tra il 325 e il 681 si tennero in Oriente ben sei concili ecumenici in cui si stabilirono i dogmi fondamentali della Chiesa. detta “prisca” di cui tuttavia non si era soddisfatti (infatti quest’ultima è una traduzione parziale.).) disponevano dei canoni niceni (325 d.) sino ad Anastasio II (496-498 d. la Dionisiana contiene anche i Decretali papali (in assoluto la prima edizione di questo genere): 39 lettere decretali dal papa Siricio (384-399 d.) i cui testi erano allora sconosciuti nell’area occidentale.r o .Dionigi è il primo che rende noto in Occidente i canoni del II Concilio ecumenico (Costantinopoli 381 d. sostiene che si tratta della prima traduzione dei canoni greci.

ma vi è anche una produzione agiografica. Dionigi. tuttavia. In conclusione. scopo che raggiunse. I saccheggi divamparono e ormai era una triste realtà la decadenza delle scuole. Spagna. Dopo la caduta dell’impero romano d’Occidente (476 d. la produzione agiografica e il ruolo del Vivarium Un capitolo a parte merita la considerazione del Vivarium. Il Vivarium divenne un insostituibile strumento di conservazione e di trasmissione del sapere. Abbiamo parlato dell’opera canonica di Dionigi.C.). orientale e occidentale. partecipa attivamente alla realizzazione dell’esperienza culturale straordinaria che ha avuto luogo nel Vivarium. già Magister officiorium del re Teodorico (corrispondente. l’influenza della Collezione Dionisiana. Adriano I era mosso dall’intenzione di assicurarne una maggiore diffusione nel regno dei Franchi. si aprì una nuova età nella quale la civiltà romana rischiava di rimanere sommersa dalla barbarie. del resto. Bisognerà attendere qualche secolo per vedere sorgere la figura di Carlo Magno e per avere una ripresa e un nuovo slancio della cultura europea. la perdita progressiva delle fonti di conoscenza. nelle varie regioni europee oltre che in zone dell’Africa che. insieme a Cassiodoro. appunto.r 17 o . la dispersione degli strumenti di studio. che per modestia amano invece farsi chiamare „piccolo”. Il Vivarium divenne un crocevia tra cultura antica e medioevale. cerniera tra due periodi (l’antico e l’evo medio) e tra le due parti della cultura europea. Egli stesso chiamandosi in questo modo rende omaggio alla sua umiltà e modestia. ben presto cedettero alla spinta ed espansione islamica. protagonista della genesi culturale w w w .La Collezione Dionisiana ebbe un ruolo e valore immenso nella storia culturale europea. nella storia della cultura europea è difficilmente sopravalutabile. Carlo Magno. da attore di primissimo piano della politica italiana ed europea diventa. attraverso gli scritti agiografici Dionigi ha contribuito a far conoscere al mondo occidentale le ricchezze della spiritualità orientale. Carlo Magno. Cassiodoro attribuisce a Dionigi il merito di aver aperto all’Occidente il tesoro della letteratura dell’Europa orientale. l’importantissimo centro culturale in cui operò. da papa Adriano I.g eo po lit ic . poi Dionyso-Hadriana. Fu la collezione usata per secoli in Italia. Accanto a questi personaggi ve ne sono altri. e poi. La Collezione Dionisiana. ma non solo: fu anche centro di creazione e riorganizzazione del sapere stesso. all’attuale incarico di Primo ministro). non meno importanti. dedicata ai secoli dal V all’VIII della nostra era. Essa fu la sola a cui ricorsero i concili franchi e i sovrani carolingi. insieme a Dionigi. Non a caso Michel Banniard. Leone Magno. Nel donare quella raccolta a Carlo Magno. In questi secoli di dominio barbaro vi sono tuttavia personaggi che per consenso universale vennero acquistando la fama e il nome di „magno”: Gregorio Magno. Gallia. insieme a Cassiodoro. grosso modo. nella sua opera La genesi culturale dell’Europa. Dionigi il Romeno. che la offrì nel 774 a Carlo Magno. Dionigi. travolgendo non solo le città ma anche il retaggio culturale. Il Vivarium di Cassiodoro e Dionigi ebbe un ruolo chiave nella formazione culturale europea. Cassiodoro. È questo il caso di Dionigi il Piccolo che le fonti tramandano appunto con il nome di exiguus. la fece accettare come autentica dai vescovi dell’Impero al sinodo di Acquisgrana dell’802. fu poi diffusa con il nome di Dionyso-Hadriana. Dall’Atlantico al Danubio il diluvio delle popolazioni barbariche rischiava di sommergere la civiltà. esalta il ruolo del Vivarium considerandolo uno dei più importante centri culturali in cui affondano le radici della cultura europea. Infatti. il centro intellettuale creato da Cassiodoro a Squillace (in Calabria).

w dell’Europa. recentemente rifondato proprio a Squillace come centro di studi permanente. Dionigi.che unendo la cultura daco-romana (oltre che in lingua greca) dell’est europeo con la cultura universale cristiana perviene ad occupare una posizione centrale nell’ambito della spiritualità europea.dallo studioso romeno Gheorghe Dragulin XX10 .r o .g 18 eo po lit ic Conferenza . facciamo i migliori auguri all’Istituto di Studi su Cassiodoro e il Vivarium. Con l’inclusione della Romania nell’Unione europea non dobbiamo parlare propriamente di „allargamento”. Ed è una parte importante mancante di cui l’Europa ha bisogno per costituirsi e ricostituirsi nella sua piena identità. La salvaguardia della cultura europea è passata attraverso nomi e centri come questi (Vivarium. e costituisce un’organizzazione culturale perfetta che coltiva non solo gli studi religiosi ma anche e soprattutto le scienze „profane” di cui è padrona. In particolare di Dionigi è stato scritto . Dionigi. possiamo dire che vi sono due elementi che rendono veramente grande. L’Unione europea oggi sta affrontando le sfide di un allargamento per recuperare la sua parte mancante. Montecassino ecc. Vivarium sono infatti la testimonianza di un nodo fondamentale per il cammino della civiltà europea. Oggi che l’Europa è alla ricerca di un comune denominatore di civiltà e di vita. mentre l’Europa era preda delle invasioni barbariche. e non già piccolo. il ricordo di Dionigi . Conclusione Concludendo e sintetizzando.28. accanto alle letture e agli studi sacri. infatti. affinché possa gettare maggior luce su questo snodo della cultura europea. Cassiodoro.allo spazio: egli è stato uno dei ponti più importanti di pensiero fra Oriente e Occidente europeo.al tempo: se la cronologia attuale ha assunto una fisionomia e un volto lo si deve a Dionigi. Cassiodoro è.riemerge per rappresentare un punto fermo e un esempio di incitamento per la costituzione di una comunità culturale europea. come Fondazione Europea Dragàn. hanno piena dignità. è da sempre una parte dell’Europa. colui che per principio impegnò i monasteri nel campo della scienza. ma di ricomposizione perché la Romania è da sempre europea. Cassiodoro aveva sino allora dimostrato grandi abilità politiche (alla corte di Ravenna). . Elementi che sono in relazione allo spazio e al tempo: . anticipando così le sintesi di conquista intellettuale che stanno alle radici della nostra cultura. e di organizzatore.01. w w . Mostrerà anche grandi capacità di studioso. Le arti liberali (tra cui rientra l’astronomia in cui eccelleva Dionigi).).Dionysius Exiguus o Dionigi di Romania .2005 . Bobbio. ma il Vivarium deve molto della sua importanza alla presenza di altri nomi del firmamento culturale di ogni tempo. Il Vivarium si avvale dell’erudizione e della capacità di Dionigi e Giordane (il celebre storico dei Goti). In effetti io sono convinto che più di „allargamento” dell’Unione europea si tratta di una „ricomposizione” dell’Europa. indicato da posteri come il difensore dell’istruzione profana. Anche per questo.

Eu l-am informat despre asta pe Patriarhul Alexei al II-lea. când sperăm că vom înregistra un salt calitativ indiscutabil. 2 eparhii sufragane (Arhiepiscopia Chişinăului şi Episcopia de Bălţi).. Moldova. În perioada 1991-1994. În 2004 Sfântul. ... din 1992 sunteţi Consilier cu misiuni speciale al Mitropoliei Basarabiei. 7 mănăstiri.. dintre care 2 eparhii sufragane. 2 asociaţii (ASCOR şi AMFOR). dar care. nu. Ţinutul Orheiului) .. 1 misiune socială cu 52 de filiale. Să mai spunem că. pentru meritele dumneavoastră incontestabile.. 1 frăţie ortodoxă cu 41 filiale. înainte de a intra în miezul discuţiei noastre. director al Fundaţiei pentru Democraţie Creştină. 86 de ani. care reîntregeşte plinătatea comuniunii de credinţă strămoşească şi gândire românească. Creşterea de la 1 ianuarie 2004 a constituit 135 entităţi înregistrate. 2001) o . iar din 1997 sunteţi reprezentant al Mitropoliei Basarabiei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. iar până în 1991 aţi fost colaborator ştiinţific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”. din 1998 sunteţi membru în Adunarea Naţională Bisericească a Patriarhiei Române.r 19 îi susţine până în prezent pe naţionaliştii de la noi. 2 mănăstiri. 1 Frăţie ortodoxă cu 41 de filiale.. În 2005 îşi începe activitatea seminarul teologic Mitropolitul Gurie Grosu din Chişinău. din 2000.. w w w . iar cât mă priveşte acum mă ocup de chestiunile proprietăţii bisericilor. se prezintă astfel: 1 Mitropolie. interviu pentru Rossiiskaia gazeta şi Trud.. nouă neau creat o mitropolie a Basarabiei subordonată patriarhului român Teoctist. nu a beneficiat până acum de sprijin financiar pentru activitate normală. Cum s-a concretizat această creştere spectaculoasă a Mitropoliei Basarabiei reflectată recent în sondajul IRI? Situaţia Mitropoliei Basarabiei. din păcate. 2 publicaţii periodice („Misionarul” şi „Luminătorul”)..interviu cu Vlad Cubreacov „Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârşeşte astăzi un act sfânt de adevăr şi dreptate. aţi fost Şeful Departamentului Culte al Ministerului Culturii şi Cultelor. Asta înseamnă 196 entităţi înregistrate de Serviciul de Stat pentru Culte şi de Ministerul de Justiţie al R. Comisia pentru Cultură. Ca să vezi. Am uitat ceva important? ic „Fericită va fi Basarabia când va fi sfinţită de paşii Patriarhului ei.g Vă propun să intrăm direct în chestiune. Marele şi Îndreptătorul Sinod de la Bucureşti a recomandat călduros Statului român şi tuturor mitropoliilor şi eparhiilor componente ale BOR să acorde tot sprijinul necesar pe plan didactic.” (Moş Toader. la 20 decembrie 2004. eo po lit Domnule Vlad Cubreacov. privind recunoaşterii reactivării Mitropoliei Basarabiei”) „România. Este vorba de acea Românie cu care ne judecăm acum la Strasbourg. că în aceşti ani. Consiliul Europei.. Aţi absolvit în 1989 Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Chişinău.. iar din 1999 sunteţi vicepreşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat. Dimpotrivă!. în judeţul Cahul. Această situaţie deschide o perspectivă extraordinară.. v-aţi născut la 24 septembrie 1965.” (Din „Actul Sinodal al Patriarhiei Române. daţi-mi răgazul unei scurte prezentări. din 1994 sunteţi deputat în Parlamentul Republicii Moldova. 36 parohii. 8 protopopiate.” Nu. 52 de filiale ale Misiunii sociale „Diaconia”. 78 parohii.. este o bază pe care se poate clădi mult în anul 2005 şi mai ales în 2007. vi s-a acordat Crucea Patriarhiei Române pentru mireni în 1992 şi 1995 şi Distincţia de vrednicie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.. 1 Seminar.. Aşadar. 1 Centru de pelerinaj. 1 Centru de pelerinaj. din 1996 sunteţi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei... „Mitropolia Basarabiei are o perspectivă extraordinară.” (Preşedintele Vladimir Voronin.MITROPOLIA BASARABIEI ARE O PERSPECTIVĂ EXTRAORDINARĂ.

organizatoric şi financiar pentru buna funcţionare a reînfiinţatului seminar teologic din Chişinău. la 25 noiembrie 2004. De fapt. Ce se întâmplă cu Transnistria. ordine. sperăm să putem reactiva Facultatea de Teologie din Chişinău. Moldova sunt parte a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Mitropolia Basarabiei. chiar a făcut o serie de gesturi publice prin care îi prezintă pe capii regimului de ocupaţie din Transnistria drept creştini exemplari. a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Ruse: Sfântul Gheorghe.om al FSB. oferit de Patriarhul Rusiei. la care au predat Nichifor Crainic. în perioada antebelică. celebră altădată. în calitatea sa de Exarh al Plaiurilor. cel puţin în 56 de aşezări rurale dintre cele 71 din Transnistria. alte personalităţi. Oul pascal de aur.. Interesant. Deci. colaborator al regimului de la Tiraspol. a decis reînfiinţarea vechii Misiuni Ortodoxe Române de dincolo de Nistru. nu au solicitat admiterea în cadrul legal şi. pe parcursul ultimilor trei ani de zile. din punct de vedere juridic. Igor Nikolaevici Smirnov. Mitropolitul Vladimir le vizitează? Nu doar atât. va cerceta îndeaproape activitatea aşa-zişilor creştini exemplari de la Tiraspol şi în cazul în care aceştia nu se vor conforma preceptelor evanghelice riscă să fie anatemizaţi.. Constantinescu Iaşi.g Aceste parohii sunt administrate de episcopul Iustinian (Viktor) Ovcinikov de la Tiraspol. adică a Mitropoliei Moldovei cu centrul la Chişinău. Mitropolitul Basarabiei. Da. unde situaţia este mai complicată. Nici o parohie din stânga Nistrului şi nici eparhia instituită acolo de Patriarhia Moscovei nu recunosc Republica Moldova ca stat. odată cu extinderea jurisdicţiei sale în Transnistria. practic. modele de urmat. căci parohiile situate în raioanele de est ale Republicii Moldova (Transnistria). chiar excomunicaţi din sânul Bisericii. Municipiul Dubăsari a fost stabilit ca centru eparhial şi sperăm să obţinem cât mai repede personalitatea juridică din partea organului competent de stat. În luna decembrie 2004 s-a înfiinţat în Transnistria prima filială a Frăţiei Ortodoxe Române în comuna Roghi.. căci aici există o componentă etnică favorabilă. unul dintre adevăraţii soldaţi ai interesului imperial rus în această zonă şi unul dintre prigonitorii înverşunaţi ai Mitropoliei Basarabiei de-a lungul ultimilor 7 ani. Parohiile din estul R. românii reprezentând majoritatea. cu studii la Bucureşti fără a-şi lua licenţa în teologie . localitate în care există două administraţii: una subordonată Chişinăului şi alta Tiraspolului. Deci nu au statut legal. cu statul de Eparhie sufragană a Mitropoliei Basarabiei.r o . nu există din punct de vedere juridic. condusă de Mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilievici Cantarean). ic . pentru că Mitropolia Basarabiei 20 eo po lit În 2005 începe şi activitatea reactivatei Misiuni Ortodoxe Române pentru Transnistria. De asemenea. Dar este important să observăm că toate aceste structuri ale Patriarhiei Moscovei au solicitat obţinerea personalităţii juridice din partea aşa-zisei „republici moldoveneşti nistrene”. Gala Galaction. Astfel. de când a fost paraşutat de Patriarhia din preajma Kremlinului în ţara noastră. Sperăm să putem extinde structurile Frăţiei Ortodoxe Române şi în alte localităţi importante. din raionul Dubăsari. Acestea funcţionează doar în plan canonic..nu a fost unul dintre cei mai străluciţi studenţi . practic. în urma demersului Mitropolitului de la Chişinău. nu au făcut parte din Mitropolia Basarabiei? „Igor Smirnov a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ruse” Care este situaţia acum în Transnistria? w w w . Sfântul Apostol Andrei cel Întâichemat. sabotează regimul juridic din R. Moldova. diplome.

Este vorba despre comunităţi mari.g Da. w w w . De asemenea. dar şi o localitate din Siberia. opt în zona 21 eo po lit ic . pentru cele şase comunităţi. după care a revenit acasă. În Rusia avem foarte multe de făcut. şi a organizat mişcarea inochentiştilor ca formă de rezistenţă împotriva rusificării prin biserică. Mitropolia Basarabiei şi-a creat primele comunităţi în SUA. Sunt localităţi întregi de inochentişti.000 de români. mai ales din nordul ei.a fost o adevărată mişcare populară de rezistenţă românească în Transnistria pentru limba română.este. cea a inochentştilor. comunitatea românească numără circa 300. doar că au dorit să păstreze rânduiala veche de până la 1795. astfel încât titlul de Exarh al Plaiurilor atribuit la 20 octombrie 1995 de către Sinodul Român Mitropolitului Basarabiei a devenit nu doar onorific. deportat în mai multe rânduri dincolo de Cercul Polar. când această veche şi întinsă parte a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei a fost anexată abuziv de către Biserica Ortodoxă Rusă prin deciziile Sinodului dirigent de la Petersburg.. Dar faptul că această structură din afara Basarabiei îşi reia activitatea în Transnistria va permite reintegrarea în viaţa spirituală Românească a românilor din interfluviu Nistru-Bug. a interzis limba română ca limbă liturgică.. Vă referiţi la inochentişti. Există peste 20 de localităţi populate compact de români. Este vorba de raioanele Balta. prin Exarhatul Plaiurilor şi prin Misiunea ei Ortodoxă din Transnistria poate face acest lucru. unde vorbim nu doar despre etnici români. unde avem o comunitate de peste 20. Credem că aceşti confraţi ai noştri. Există din păcate o foarte numeroasă sectă de origine ortodoxă. urbane şi săteşti. şi un protopopiat care a fost organizat în frunte cu părintele protopop Alexandru Sergheiev Zarnadze. În 2004 au aderat 6 comunităţi din Federaţia Rusă.r o . care s-au separat de Ortodoxie acum aproape 100 de ani. întrucât mijloacele bisericeşti dar şi cele secular-juridice ne permit să o facem. Se ştie că o serie de ierarhi ruşi care ţineau pasul după trupele militare s-au instalat în Transnistria fără ca acordul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei sau al Patriarhiei de Constantinopol să fi fost cerut vreodată. după un secol de dezbinare. Avem 6 preoţi în Federaţia Rusă. considerăm noi. Reacţia românilor transnistreni a fost una energică. pe de-o parte. Localitatea Pasat este una dintre cele mai importante. din actuala regiune Odessa. „Mitropolia Basarabiei este o poartă deschisă spre lume a Bisericii Ortodoxe Române” Cum stau lucrurile pe plan extern? În 2004 s-a înregistrat o creştere a Mitropoliei Basarabiei nu numai în interiorul Basarabiei. tributară ideilor imperialiste ruseşti. Aceşti români nu au avut iniţial nici o vină. Inochentiştii sunt consideraţi astăzi o sectă şi sunt într-adevăr o comunitate fără comuniunea cu restul Ortodoxiei. fără drepturi elementare pe plan bisericesc. de mii de locuitori. Acolo este înmormântat Inochentie Levigioară. caterisit de câteva ori. pentru că. dar şi în afară. preot de origine georgiano-rusă. De aceea un efort pentru recuperarea lor se impune.000 de suflete. Ananiev etc. şi doar Mitropolia Basarabiei. Avem două parohii şi o mănăstire cu 7 călugări pe plaiuri americane.. Credem că a sosit timpul. Prima a fost comunitatea Sfânta Ecaterina din Moscova. dar şi de etnici ruşi. pe de altă parte. legislaţia acestei ţări este un permisivă. inclusiv în Transnistria. unde există o comunitate românească numeroasă. trebuie recuperaţi spiritual. singura structură ortodoxă canonică îndreptăţită istoric la jurisdicţie. tocmai pe motivul că Biserica Ortodoxă Rusă. liderul acestei mişcări de rezistenţă. întrucât ei au suportat cea mai mare presiune din partea ierarhiilor ruşi din secolul XIX .. Aceştia au dreptul să îşi recapete şansa mântuirii. ci şi lucrător.

naţionalizat abuziv proprietăţile Mitropoliei noastre. canonică şi spirituală a Mitropolia Basarabiei de până la 1944. după ce a finalizat la scară naţională un proces legat de dreptul său de succesiune în raport cu Mitropolia Basarabiei care a funcţionat până în 1944. Moldova înseamnă. Iakusk .5. De aceea i-am primit părinteşte. plecaţi cu decenii în urmă din România sau din zonele vecine României nu se află în comuniune cu Biserica mamă şi au preferat jurisdicţii străine. Moldova să accepte şi să înregistreze modificările operate de noi la statului pentru organizarea şi funcţionarea Mitropoliei Basarabiei în sensul că Mitropolia Basarabiei este succesoare istorică. întrucât nu-i poate lăsa pe aceşti confraţi ortodocşi fără şansa mântuirii. problematic este termenul de succesiune .g Biserica Ortodoxă (rusă) din Moldova . ridicat. adică de R. una subordonată Patriarhiei ruse şi alta celei de la Bucureşti? w . „Mitropolia Moldovei este un mecanism de înstrăinare a românilor din Basarabia şi Transnistria” Care sunt relaţiile dintre cele două Mitropolii. instanţa naţională. Cine sunt credincioşii din America care au aderat la Mitropolia Basarabiei? w w Aceştia sunt creştin ortodocşi români recuperaţi de Mitropolia Basarabiei de sub jurisdicţia bulgară şi ucraineană. păstrate în cea mai mare parte. comunităţi de 1. Curtea Supremă de Justiţie. Unitatea nu este nici credibilă.r o . În 2004. acordându-le protecţie canonică în primul rând. Este dureros pentru noi că mai mulţi confraţi ai noştri. de fapt.aşa se numeşte oficial . 22 eo po lit ic . prin care structura locală a Patriarhiei ruse de la Moscova fusese recunoscută drept succesoare juridică a Mitropoliei Basarabiei.20. succesiune de drept.Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul R. În 2004. am intentat dosarul la CEDO şi am cerut organului competent de stat . Mitropolia Basarabiei s-a oferit să fie o poartă deschisă prin care reintrarea în comuniune cu Biserica mamă se poate produce. a anulat o hotărâre a guvernului Tarlev din 26 septembrie 2001. structura şi mecanismul Exarhatului Plaiurilor ne permite să facem acest lucru. Mitropolia Basarabiei a iniţiat un nou dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. şi administrate de stat. preoţi şi mireni. la graniţa ruso-chineză pe valea Amurului. În momentul în care vom obţine recunoaşterea acestui fapt. canonică şi spirituală a Mitropoliei Basarabiei până la 1944. Avem şi alte localităţi în Siberia şi concentraţii mari în oraşele care depăşesc o jumătate de milion de locuitori: Moscova . Deci. În cazul în care există anumite reticenţe în calea restabiliri comuniunii cu Biserica mamă. Care este situaţia proprietăţilor Mitropoliei Basarabiei? Un proiect important este cel al recuperării proprietăţilor bisericeşti. şi 12 în Orientul îndepărtat.5. a Primului Protocol la Convenţia Europeană ratificat de R.sau ale autonomiilor naţionale din Federaţia Rusă. nu ne rămâne decât un pas până la recuperarea de facto a proprietăţilor noastre imense.000 de locuitori în aproape toate centrele regionale . În cazul în care există cereri şi din partea neromânilor. în regiunea Krasnodar. Mitropolia Basarabiei nu rămâne indiferentă.000. Petersburg .capitalele regionale .Caucazului de Nord. Şi în acelaşi timp a statuat că Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorică. canonică şi spirituală în accepţia legilor RM şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.000. Pornind de la această decizie definitivă cu care noi am fost doar parţial de acord.este o structură implantată de Moscova în acest spaţiu şi reprezintă mecanismul cel mai subtil de înstrăinare a românilor din Basarabia şi Transnistria.rămâne să demonstrăm în faţa Curţii de la Strasbourg că succesiunea istorică.000. Acum. Moldova ca succesor al RMSS care a confiscat.

reclamă existenţa mai multor ierarhi. în acest moment. Sufletul românesc al Basarabiei va fi mai puţin confuz şi derutat dacă va fi pus în lumina martiriului celor care s-au jertfit 23 eo po lit Sunt multe. Sufletul basarabean a rodit din plin şi poate că nu este nici o altă zonă. Convieţuim.. Va trebui să ne gândim bine. Atunci când ridicăm ochii spre cer. Şi atunci. şi Mitropolia Basarabiei în special.r o .. comunitate la comunitate. Trebuie să ridicăm privirea spre Cer.g Întocmai. Faptul că la sfârşitul anului 2004 guvernul R. În 1942 Mitropolitul de atunci al Basarabiei Efrem Enăchescu a dispus întocmirea unui Martirologiu al Bisericii Basarabene în care 56 de preoţi martiri au fost identificaţi cu numele şi cazurile lor sperăm că vor putea intra în atenţia Comisiei Naţionale de Istorie Bisericească şi Canonizări. BOR trebuie să ofere un cadru concret pentru coagularea acestor energii. Prigonitorii noştri şi-au subtilizat formele de persecuţie. un număr de peste 1. De aceea. în care de-a lungul secolelor să se fi acumulat atâta suferinţă şi jertfă. la Bucureşti şi la Chişinău.... precum şi înregistrarea Misiunii Ortodoxe din Transnistria etc. Biserica Ortodoxă Română în general. dar în majoritatea cazurilor clericii. când mulţi dintre aceştia au plătit cu viaţa convingerile creştine şi româneşti. Se recurge la tot felul de tertipuri juridice. a admis în cadrul legal şi a investit cu personalitate juridică două eparhii sufragane reactivate. pentru a-i recupera din acest foarte îndelungat prizonierat canonic rusesc. s-au nevoit. Este fals.. au pătimit sau au trecut cel puţin prin Basarabia . cu structuri diverse şi ramificate..şi trebuie să recunoaştem asta. Astăzi Basarabia este singura parte a pământului nostru care. nu au voie să permită ca energiile sufleteşti din această parte a pământului românesc să se evapore pur şi simplu. în afară de Transilvania. Cămaşa în care am renăscut în 1992 este prea strâmtă. w w . căci propovăduieşte dezbinarea credincioşilor români. au vieţuit. cum să restructurăm mai bine spaţiul nostru bisericesc şi spiritual.000. nu suntem ostili lor. mistic privind lucrurile. Este şi explicabil pentru că. pentru fiecare suflet.. învecinat României. De la om la om. suntem chemaţi aproape constant în instanţe civile. Moldova a recunoscut. Ne-am gândit la un studiu aprofundat privind martiriul preoţilor şi ortodocşilor români din 19401944. nu ar fi dat nici un sfânt. ar părea că tocmai lipsa de recunoaşterea a sfinţeniei şi a jertfei acestor creştini români este una din cauzele suferinţelor care se tot repetă în această parte a lumii noastre româneşti. am face ca vizita Patriarhului României să se producă astăzi” Ce alte proiecte are Mitropolia Basarabiei? w Sperăm ca în anul 2005 să putem iniţia o serie de proiecte noi. cleric sau mirean. Aşa că relaţiile nu sunt dintre cele mai fericite. ic . iar canonizarea sau recunoaşterea oficială a martiriului preoţilor români din Basarabia ar fi o dovadă că nu suntem indiferenţi. Altminteri păcătuim prin omisiune. oficial.nici organică. vedem o mare constelaţie de sfinţi români care s-au născut. Păcatul omisiunii.. ridică o problemă destul de mare în faţa Sinodului Român: ar trebui să existe minimum şapte ierarhi în Basarabia. cum sunt Arhiepiscopia de Chişinău şi Episcopia de Bălţi. pentru a ne redescoperi sfinţii martiri. credincioşii care aderă din ce în ce mai mulţi la Patriarhia Română au câştig de cauză.. din păcate.000 de creştini recuperaţi (şi alte peste 3 milioane recuperabile) care populează compact un spaţiu relativ restrâns. dar luptăm.. Care este prima nevoie a Mitropoliei Basarabiei? „Dacă ar depinde de noi. Mitropolia Basarabiei este cea mai mare structură canonică românească din afara României. Confruntările deschise nu mai au loc în ultimii doi ani.

posibilă şi necesară.. am face ca această vizită a Patriarhului Tuturor Românilor să se producă astăzi.pentru Hristos şi pentru Neamul românesc. Dar înţelegem că există raţiuni strict omeneşti care o întârzie. Dacă ar depinde de noi.. din Ţinutul Orheiului. daţi-mi voie să închei cu o replică superbă pe care am primit-o într-o convorbire cu sfătosul Moş Toader..”..g 24 eo po lit ic a consemnat Dan DUNGACIU .. care mia spus un lucru pe care nu l-am uitat: „Fericită va fi Basarabia când va fi sfinţită de paşii Patriarhului ei. Ne-am dorit-o din totdeauna. Această vizită mult dorită de orice basarabean.. w w w . în întregime. Din sângele scump şi nevinovat al acestor martiri adevăraţi va rodi unitatea. Viaţa Bisericii în această zonă ar fi mult impulsionată şi chiar Basarabia.... Din păcate. Domnule Cubreacov. se va schimba în toate privinţele după un asemenea gest minunat. de 86 de ani. Veţi vedea! o ... sănătatea şi trăinicia sufletului românesc. ar fi prima vizită a unui Patriarh român în ultimii 70 de ani dincoace de Prut.r Minunat.

r 25 o Vintilă MIHĂILESCU . Ele se sprijină în Nord pe Mureş (linia Oşorhei-Ditrău) în Sud pe Olt cuprinzând aici şi întregul bazin al râului Negru. Lanţul vulcanic din Giurgeu în Baraolt. „blocul secuiesc” (vezi harta). la răsărit de Harghita. aproape în toate satele acestui bloc.g Comunicare făcută la congresul profesorilor de geografie ţinut la Braşov în zilele de 26-29 iunie 1922 Luăm de bază această statistică. trecătorile dinspre depresiunile intra-carpatice ale Oltului şi Mureşului de sus spre Vest. constituie o problemă istorică şi geografică de prim ordin.îi întrerupe continuitatea. cel mai căutat de negustorii şi armatele venite dinspre apus. Dincolo de graniţele „blocului” spre podiş ori spre munţi.CÂTEVA OBSERVAŢII ASUPRA ROMÂNILOR DIN SECUIME4 Românitatea formează un bloc compact strâns legat de Carpaţi şi Dunăre. bune caracterizate. mărunte şi risipite în curături. stau în legătură. separă pe Secui de Românii din Moldova. cel puţin din epoca romană până în vremea noastră. cu fundul larg alcătuit din bazine aluvionare recente. Prezenţa şi persistenţa acestei insule etnografice înăuntru masei româneşti. oferind deci minunate locuri de aşezare şi cultură. Trotuş şi Oituz fac ca separaţia între Români şi Secui să fie mai puţin răspicată. care în acelaşi timp aduce în planul întâi al discuţiei. bazine întinse. în şesul Bârsei şi spre Bistriţa). Majoritatea o au în aceste părţi Românii fie singuri fie amestecaţi cu Saşii (spre Târnave. Între aceste două goluri de populaţie. Bicaz. pe când în Est aşezările persistente ale Românilor pe Bistricioara. cel ce corespunde văii Trotuşului şi leagă Miercurea Ciucului cu Odorheiul. aşezările numeroase. Între graniţele astfel schiţate se cuprinde „blocul secuiesc”. Dintre cele două drumuri ce străbat şirul Giurgeului şi Harghitei. desparte Secuimea în două printr-un masiv muntos împădurit şi lipsit de orice aşezări permanente (părţile albe pe hartă). Pe povârnişul dinspre podişul Ardealului. cel puţin după statistica maghiară din 19005. Vom căuta. Într-adevăr.cea mai importantă ca număr şi ca întindere . cele următoare mascând şi mai mult numărul Românilor eo po lit ic . dispariţia aparentă a elementului naţional predominant dintr-un ţinut relativ întins. În mijlocul ei şi în chip nenormal. În lucrarea de faţă nu cuprindem decât adevărata insulă secuiască. a fost. Zona lor de risipire e foarte largă şi depăşeşte Carpaţii spre Est. insula secuiască . mai mult cu Moldova decât cu celălalt povârniş al munţilor vulcanici. lanţuri muntoase cu acelaşi caracter biogeografic. în cele următoare să schiţăm liniile mari ale acestei probleme. În vest pe cursul superior al Târnavelor (aproximativ linia Oşorhei-Baraolt) se află cea mai compactă şi mai curată parte a Secuimei. erau şi mai puţine şi mai înalte şi mai anevoioase. încep de la contactul dintre rocile vulcanice şi depozitele terţiare 4 5 w w w . Secuii sunt mai pretutindeni în majoritate sau extrem de risipiţi. prin pasuri relativ uşor de străbătut şi mai numeroase. Aşezările curat secuieşti sunt grupate de o parte şi de alta a munţilor vulcanici din Răsăritul Ardealului. populaţia secuiască se află în covârşitoare majoritate. Cu puţine excepţii.

IX. Linia groasă: Limita blocului secuesc Greco-cato lici şi greco-orie ntali la % de Catolici Punctele mari rare: sub 1% Liniile o rizontale: între 1 -10% Liniile orizontale dese : între 10-20% Pu nctele mici şi dese: Român i în minoritate Petele albe: regiuni n elocu ite La est de Harghita deci. poate chiar între Buzău şi Teleajen6. Homo rod V. VI. Se explică astfel pătrunderile Moldovenilor pe văi dinspre est şi persistenţa lor în Secuime şi colonizările secuieşti naturale sau silite între Carpaţi şi Siret.Miercurea Ciucului . VII. XII. Şesul Mureşului.g Regiuni naturale: I. Olt-Baraolt. Depresiunile intracarpatice apar astfel cu un caracter de avantgardă. Trotuşul.ale podişului. Bazi nul Casonului. articolul Vechiul judeţ al Saacului în lumină istorică şi antropogeografică. şi apăra-o numai în caz de atacuri uşoare. numeroase. Mureş-Niarad. Sereda I Praid X . Zetelaca şi un drum vechi ce leagă Praidul de Odorhei). II. se înşiră de-a lungul văilor spre vest şi sud-vest. contact scos în evidenţă printr-un şir de văi subsecvente. Zaharescu. Tot aceleaşi legături 6 Vezi în acest sens. risipite pe văi şi între ele. Ş esul Secuilor (marginea). păzind marginile drumurilor de pe Târnave. Zona de concentrare era dincolo de al doilea val muntos în Odorhei şi regiunile învecinate.r Tro tuş IX o Si ret rgh Ha i ta . VIII.Trotuş. Satele secuieşti de tipul celor din pădurea câmpiei române. o linie de sate. Şesul Ciucului. IV. Corond. mai dese între Târnave şi în special de o parte şi de alta a drumului (militar) Odorhei . Târnava-Mi că. ele puteau supraveghea graniţa. în legătură mai lesnicioasă cu Moldova. Ş esul Secuilor (bazi nul râ ului Negru). autor E. în general mari (Praid. Olt. cu sate mari pe valea principală. mai rare pe Homoroduri şi Baraolt. bazine largi închise. XI. III. în vest sate mici. Târnava-Mare. 26 Ne g VI ru Oi tu a re aM zu l IV ic XI C. Bistricioara Bi ca z Bicaz Ditrău M u ge ur Gi ţii un XII M ul eş ur ă Mi c II III n Târ av a eo po lit Mu nţii Odorhei n av Târ Breţc u V VIII VII Oltu l Distribuirea românilor din secuime după regiuni naturale la 1900 w w w . X .

) 7 N. Cunoaştem precis rolul acestora de grăniceri-colonişti7 aduşi din Asia Mică şi din alte părţi ale Imperiului Otoman ca să separe printr-o barieră musulmană lumea creştinilor din Nord de cea din Sud. deci şi ale băştinaşilor Români. dar mai ales ţinuturile secuieşti erau destinate să ajungă. Carpaţii Moldovei alcătuiesc ultima barieră muntoasă a Europei peninsulare către Europa continentală. pe pasurile Carpaţilor trebuia să se sprijine pentru a-i opri pe năvălitori. II. vezi N. unde stăpânirea pământului a trecut pe seama sultanului. aduşi şi îngrămădiţi peste un substrat de populaţie băştinaşă rărită din cauza năvălirilor şi emigrărilor. postul cel mai înaintat spre răsărit din întreaga zonă de apărare ungară şi polonă spre Europa asiatică. Iorga: Droits nationaux et politiques des Roumains sur la Dobrogea 8 Balint Homan.în şesurile intra-muntoase şi aceasta numai de hatârul preexistenţei lor în nişte locuri deosebit de atrăgătoare pentru aşezările oricărui popor. la Tătari şi Ruşi au rătăcit şi au întemeiat stăpâniri agresive nomazii şi imitatorii lor. Pe de altă parte e greu de admis că a putut nomadul din stepa Bugeacului. 1-3. Îndesirea în faţa pasurilor şi de pe lăturile drumurilor de pe Târnava în zona de concentrare din apusul Harghitei stă ca o dovadă directă a rolului lor de apărători ai graniţei. Şi aici se păstrează analogia cu Deliormanul. apoi tătare nu le putea pune stavilă însă o populaţie organizată primitiv pe văi în cnezate şi voievodate fără o închegare de stat unitară şi întinsă. Bucureşti. în această privinţă lesne de pretins şi foarte instructivă. Ceea ce făceau românii ca să-şi asigure stăpânirea reală a provinciilor. către întinsele şesuri. grăniceri înspre Moldova. Apare astfel prea puţin probabilă. În fine tot din cele de mai sus putem şi mai mult înţelege de ce în Odorhei Secuimea s-a păstrat curată şi compactă. 9 mai ales de smulgerea silnică a proprietăţilor din mâinile vechilor posesori . Ardealul în întregime. să se prefacă de pe o zi pe alta păstor în ţinutul limitat al munţilor şi plugar .fără profesori . care avea dreptul să-l închirieze sau vândă la cine îi plăcea w w . care i-au transmis cultura traco-romană.n. Sarcina organizării apărării a căzut pe regatul apostolic ungar. sosirea secuilor în aceste părţi înaintea trecerii Ungurilor în Panonia8. e. 1923 9 I.g eo po lit ic . în Ungaria Evului Mediu. înaintea amestecului cu sânge slav şi românesc. In drumul acestora spre vest. acestea provocate. Poziţiile pe frontul ardelean au trebuit să fie întărite de îndată ce această ţară a intrat în stăpânirea coroanei Sfântului Ştefan. munţii erau o piedică dar numai în cazul în care avea cine apăra pasurile. Puternicelor năvăliri pecenege. Der Ursprung der Siebenbürger Szekler in Ungarischer Jahrbücher a lui Robert Graggar. Iorga în Bulletin de L’ Institut pour l’étude de l’ Europe Sud Orientale. în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. cum era populaţia românească la acea vreme. tomul XLI. anul X. 147-173 (n. Analogia dintre insula turcă (inclusiv Găgăuzii) din Deliorman şi insula secuiască din Carpaţii vulcanici. Ori de câte ori curente de emigrare şi expediţii de pradă porneau din stepa răsăriteană. Pilda apărării prin îndesirea populaţiei în zonele expuse e veche şi izvorăşte dintr-o înţelepciune elementară. 1922. populaţia din depresiunile Oltului şi Mureşului ca şi cea din apusul lanţului vulcanic. pp. în primele timpuri ale stăpânirii maghiare în ardeal. ceea ce au făcut mult mai târziu turcii în Dobrogea de Sud era foarte natural să fi făcut şi regii unguri în răsăritul regatului lor. Pericolul cuman şi cel tătar au creat în acelaşi chip insula de Secui. 1923. Nistor: Imigrările de peste munţi passim.r 27 o . Fără să fi găsit aici locuri goale Secuii nu pot fi decât coloniştii regelui. 1. Dar asupra acestui lucru ne dau lămuriri şi mai preţioase aşezarea generală a ţinutului secuiesc.w mai dese şi mai uşoare spre Moldova mai explică şi îndelungata prietenie dintre Moldoveni şi Secui în timpul domnilor moldoveni. cumane. în care de la Sciţi.

pe care ortografia ungurească.r o . dar mai ales în regiunea Olt-Baraolt. Într-adevăr. între Trotuşul românesc şi Târnave (cu numeroase aşezări româneşti) trebuie neapărat să admiţi ori puternice ziduri care au căzut numai la venirea Secuilor. între probele istorice. pentru ţinutul secuiesc. la ieşirea din munţi spre vest. apare astfel ca o necesitate geografică şi etnografică. Şi tot astfel Românii sunt semnalaţi în mai toate văile ce străbat secuimea din Odorhei. în Secuime. se declară români. Poate să fie aceasta o dovadă că nu există şi n-au existat chiar şi în partea cea mai curată a Secuimii ? Desigur că nu. Amestecul cu românii e şi mai puţin pronunţat în regiunea Mureş-Niarad. Făgăraşului. Din cea mai mare parte a satelor Secuimii însă. Ce poate însemna mai presus de toate păstrarea conştiinţei româneşti la unii din „Secui” care deşi nu vorbesc româneşte.*** În zilele noaste (la 1922. Între defileul Mureşului (românesc) şi Buzăul tot românesc. 76 sunt chiar menţionate aceste sate. Aici numărul satelor cu populaţie românească în majoritate este destul de însemnat.Odorhei. românii lipsesc cu totul. În restul ţinuturilor ocupate de ea. pp. sub o haină străină.g 28 eo po lit ic . asemănarea în N. românii alcătuiesc uneori majorităţi. existenţa cneazului Ursu şi a satelor româneşti (ville olachales) în secolul XIV în jurul Odorheiului. 99. Şi e de semnalat că nimeni n-a făcut încă de la noi un studiu critic asupra toponimiei. de cele mai multe ori se află însă în minoritate: statistica îi înregistrează ca români. ori prezenţa aceluiaşi element străvechi mascat acum de stratul secuiesc şi săsesc. Bogdan. În primul rând în toate bazinele superioare ale afluenţilor Carpatici ai Siretului. Bistriţei şi Trotuşului. I. În ediţia românească.) Secuii alcătuiesc o masă omogenă şi compactă în care elementul românesc apare cu totul risipit şi deci lipsit de însemnătate. Regiunea aceasta s-a păstrat. pe care iarăşi încă nimeni dintre noi nu le-a adunat cât mai complete. statistica maghiară nu înregistrează nici un român în cea mai mare parte a satelor dinspre Târnave. I. e cu totul nelogic să admiţi că numai regiunile dintre Harghita şi Carpaţi n-au atras de cu vreme pe locuitorii băştinaşi ai Ţării. Iorga: Histoire des Roumains de la Transylvanie. e cel puţin curios să admiţi că numai în ţinuturile excepţional de atrăgătoare. ca substrat al coloniştilor din Ardealul estic. care se întâlnesc chiar în urma unei analize sumare a hărţii ungureşti? Între ele sunt caracteristice astfel. Continuitatea pânzei româneşti. cea mai curat secuiască. Sunt însă şi probe directe. n. Sibiului. în jurul Odorheiului. Când ţinuturile Haţegului. cum am văzut. Când jur împrejurul Carpaţilor în depresiunile sub şi intracarpatice şi în dealuri. E aproape de prisos să mai aducem dovezi în favoarea preexistenţei românilor în ţinuturile din estul Ardealului. vezi şi nota de mai jos 10 w w w . populaţia românească arată o îndesire pe care numai cea de pe valea Dunării se mai apropie puţin (60-150 locuitor la km2). Ce poate însemna tot astfel.n. pp. Bistriţei şi Năsăudului au păstrat o populaţie românească deasă. în inima 10 Secuimei? . pe care l-au umplut noii veniţi. o îndesire pe care numai o veche şi persistentă locuire şi cultură o poate explica. Ce poate dovedi astfel presărarea unor nume toponimice româneşti. Şi legile Etnografiei şi cele ale Geografiei umane se opun concluziei contrare. ocupate acum de aşezările secuieşti şi săseşti a fost din veacul al X-XII un gol absolut. Secuimea îşi pierde din omogenitate. vârf de munte pe drumul Ditrău-Praid şi cele două Olah-falu tocmai pe drumul Miercurea Ciucului . o ascunde.

trim. Cifra aceasta poate corespunde realităţii12. mai ridicat însă. anul IX. 3 şi 4 12 Dacă statistica este exactă 13 Creşterea în unele protopopiate se explică sau prin adaosul de români din afară (în Trei Scaune) sau prin modificări aduse în cuprinsul protopopiatului (Odorhei) . care puteau să dea greco-catolici după 1700 sau să rămână. 3. una arătând distribuirea lor reală. Într-adevăr.893 2. Păstrarea românilor nedesnaţionalizaţi la periferia blocului secuiesc. calculând pentru fiecare sat în procente raportul dintre aceşti români desnaţionalizaţi şi secui am construit două hărţi. trecând apoi la regiunile periferice menţionate la punctul 1. ortodocşi. între tipul săcuiesc şi cel românesc. care şi-au uitat limba. Introducerea. pe sate. decât cele ale cercetărilor îmbibate de şovinism.744 o 29 . procentul acestora creşte. Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile Secuilor cu Moldova. de-a lungul drumului Odorhei valea Trotuşului.474 3. Avem însă mijlocul să urmărim. români secuizaţi deci. 4. Din aceste hărţi cea de a doua este reprodusă şi în această lucrare .745 3. iar la rubrica greco-catolicilor şi greco-orientalilor un plus de circa 40. ne îndreptăţesc să credem că această pânză era mai deasă dacă nu şi mai întinsă chiar la jumătatea secolului trecut. calvine sau unitare. 2. singurii ortodocşii.184 w w 11 N. în ornamentarea ei interioară.212 Giurgeului Odorheiului Trei Scaune ic 1890 15. la vest şi la est de Harghita. românii desnaţionalizaţi se prezintă risipiţi într-o pânză continuă.000 secui).142 2. deşi vorbind limba secuiască. o sumă de greco-orientali şi greco-catolici.000 ceea ce reprezintă mai bine de 28% români din totalul secuilor cuprinşi în bloc. erau românii.r 1896 16. alta distribuirea medie pe regiuni naturale. Iorga. În statistica maghiară cifrele din rubrica naţionalităţilor nu corespund cu cele din rubrica religiei catolice. 1 2 3 eo po lit Protopopiate 1871 17. însă în minoritate. ce le-a garantat şi naţionalitatea Secuilor. Aproape întotdeauna ele sunt mai mari. înăuntrul masei secuieşti dintre Târnave şi prelungirea lui. după şematisme. vol. apare în curata ei valoare.w . În această parte răsăriteană în care catolicismul s-a păstrat numai graţie aceleiaşi izolări geografice.030 3. nepreocupate de idei preconcepute asupra înrudirii evidente dintre cultura românească şi cea secuiască.000 români (din 340. următorul tablou: No. În lipsa unor studii speciale. La nord şi la sud de regiunile cu puţine urme de români secuizaţi spre Mureş şi spre Olt.200 1876 16. însă numai raportată la suprafaţă şi urmărită înăuntrul regiunilor naturale.073 3. în făptura fizică chiar?11. Procentul slab de greco-orientali şi greco-catolici. II. în tipul casei. Înăuntrul blocului secuiesc.563 2. puţin mai de aproape acest substrat românesc. sunt mai concludente constatările logicii geografice.895 2. Datele sematismelor româneşti mai vechi (1871-76-90-96) arătând o descreştere în unele perioade de timp sau o creştere slabă a enoriaşilor greco-catolici din unele protopopiate ale Secuimii. Cu excepţia zonelor limitrofe Odorheiului mai ales. în Buletinul Comisiei istorice a României. În Secuime ca şi într-alte părţi apar astfel înglobaţi între Secui.g port.ies în evidenţă câteva fapte foarte sugestive şi anume: 1. Pentru Secuii emigraţi din Moldova constatările lui Aladar Ballagi Les Hongrois en Moldavie în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. statistica maghiară din 1900 dă circa 50. În estul ardealului aceştia nu pot fi decât români. Dăm. cu atât mai mult în timpurile mai depărtate13.

14 Aceiaşi este concluzia la care – pe altă cale – ajunge şi dl. E cea mai firească concluzie la care se poate ajunge în urma unei cât de sumare analize a trecutului acestui colţ de ţară şi mai ales a caracterelor lui geografice speciale14: 1. Trotuş. Substratul etnic pe care s-au sprijinit coloniştii privilegiaţi ca şi influenţa îndelungată a mediului fizic. 112-118. În unele localităţi de pe Olt de pildă Bicsad.au suferit o desnaţionalizare continuă care poate fi urmărită chiar documentar în trecut.Trotuş şi. Pe văile mai largi unde legătura cu masa românească a fost relativ mai liberă (spre Mureş. în acest caz).primul strat de populaţie în această parte .r o .w w w . cele istorice). care departe de a însemna duşmănie seculară. mai puţin. Între secui şi maghiari nu e identitate cel puţin atât cât nu e între saşi şi germani. economic şi politic regional. Zonă de pază între Europa continentală (asiatică) cerând o organizare militară specială. Desnaţionalizarea s-a făcut mai ales de-a lungul drumurilor militare unde îngrămădirea coloniştilor unguri a fost mai puternică în vederea apărării Statului contra atacurilor venite din estul Carpaţilor. Nu se vede de ce s-ar feri cineva de aceste adevăruri. cotul Oltului şi Buzău). foarte explicabil prin acest dublu caracter geografic al regiunii. 1922.Tulgheş. Dozarea părţii de românism din Secuime e prin urmare lucru greu dacă nu imposibil. N. românimea s-a păstrat în minoritate sau nu şi-a pierdut religia (semnul naţionalităţii. Lumina se aşteaptă de la o analiză amănunţită şi comparativă a lumii secuieşti şi a vecinilor ei. sau dinspre Mureş (Ilieş) numărul lor trece de 50% şi chiar 100% din cel al romano-catolicilor. La baza Secuimei stă deci sângele românesc şi cultura veche traco-romanoslavă. românii şi saşii. ic . Urmele lor au rămas însă în toponimie. Tulgheş. a celui Praid .g Din faptele expuse se pot scoate câteva concluzii preţioase: Românii din Secuime . 2. pot fi socotite fapte câştigate. e tocmai singura dovadă de conlocuire şi bună înţelegere între băştinaşi şi coloniştii regilor unguri de pe vremuri. Aşa se explică dispariţia românilor din lungul drumului Odorhei . depăşeşte valoarea pe care i-ar da-o probele directe cunoscute (în primul rând. pp. Iorga în studiul citat mai sus şi care nea ajuns la cunoştinţă după ce comunicarea fusese ţinută 30 eo po lit Reproducere actualizată din Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. Bucureşti. Importanţa acestui proces etnic. tomul XLI. Ţinut de bazine şi văi fertile închise între munţi şi izolate deci în timpuri liniştite. Micfalău. Până la precizarea fenomenului constatarea amestecului cu populaţia românească şi preexistenţa acesteia în ţinutul secuiesc. 1923. au modificat caracterele noilor veniţi creind tipuri etnice noi.

dar şi de anumite organisme internaţionale şi chiar de ceea ce numim mai mult sau mai puţin restrictiv comunitatea internaţională. În întreaga sa evoluţie omul a fost educat şi instruit de către doctrinele religioase. analistul Joseph Yacoub.în special în secolul al XX-lea . Specialiştii americani estimează numărul de grupuri etnice distincte din punct de vedere lingvistic. Dacă în perioada de început a civilizaţiei umane acestea nu au fost dominate de politic. culturale. încearcă să identifice tendinţele majore care vor domina lumea în următorii 15 ani. pornind de la grupuri mici care trăiesc în zone izolate. indigene şi tribale.“ Riscurile ce rezultă din diferendele etnice se situează pe locul întâi. de la care a dictat politica celui mai puternic. intitulat Tendinţe globale 2015.ACTOR POLITIC ÎN INTERIORUL ELIPSEI GEOSTRATEGICE Vasile SIMILEANU Din Antichitate şi până în prezent.g eo po lit ic .cele mai crâncene conflicte militare dezvoltate la scară planetară. inclusiv ale celor corporatiste şi categoriale. Referitor la crizele ce au marcat omenirea. religioase. Cruciadele.000. Kurdistan. Odinioară..ROMÂNIA . configuraţia etno-geografică a lumii şi repartiţia spaţială a populaţiilor s-au modificat în mod considerabil. în acelaşi timp. state sau grupuri de state au obţinut supremaţia în spaţii vitale dezvoltării civilizaţiilor actuale. Ele sunt asumate de regulă de statele naţionale. din ce în ce mai dese şi dure ca amploare în Asia. al transformării lor instituţionale şi structurale. cele mai dificil de soluţionat. etnice. Din nefericire. Tot în acest secol s-au dezvoltat cele mai puternice tehnologii de distrugere în masă şi cele mai aberante crize umanitare. De atunci şi până în prezent asistăm neputincioşi la manifestări antisociale şi antiumane din partea unor instituţii religioase ce ar trebui să propăvăduiască convieţuirea paşnică şi toleranţa. trans-teritoriale. În acelaşi timp. (…) Secolul XXI va fi secolul fragmentării statelor naţionale. ca fiind între 2. Coreea.. Africa. începând cu secolul al X-lea s-au făcut simţite primele ideologii politico-religioase. Conflictele lingvistice au generat la rândul lor manifestări sângeroase. Un raport al CIA. al regionalizării şi etnicizării lor. lipsa de comunicare şi interesele unor centre de putere au accentuat permanent contradicţiile politico-militare. w w w . Un alt aspect demn de luat în seamă pe timpul devenirii noastre. consideră că acestea nu puteau fi ocolite deoarece Terra este un mix de minorităţi naţionale. Din nefericire. Numărul statelor a crescut. caracterizând omul ca cel mai vorace animal ce a existat pe Terra. fiind considerate cele mai frecvente şi mai acute şi. la începutul secolului al XXI-lea. aceste tensiuni nu au ocolit nici spaţiul elipsei strategice carpatodanubiano-pontico-caspiene. teritoriale. „În intervalul de patru decenii. România. America de Sud.000 şi 5. este cel religios. State unitare (Germania. generând . astăzi el purifică. crizele identitare au ocupat un timp şi spaţiu cu extinderi civilizaţionale. nomade. panortodoxismul şi fundamentalismul islamic sunt câteva din multitudinea de manifestări. al recunoaşterii particularismelor. lingvistice. statul asimila.r 31 o . Viet-Nam) au fost împărţite arbitrar la masa tratativelor.

au interese pentru crearea unor breşe sau structuri pentru cooperarea viitoare. Se apreciază. colapsul economic al Rusiei şi jocurile globale în diverse combinaţii. însă. interdependenţa creată de specializarea regională din cadrul URSS şi Iugoslavia. relaţiile la nivel regional. datorită stării precare a statelor. Toate acestea. Aceste probleme sunt accentuate de presiunile pentru reformă politică şi economică impuse de structurile în care au aderat marea majoritate a statelor est-europene: NATO şi UE. au dus la o serie de manifestări ilicite. de multe ori sub ochii organizaţiilor internaţionale sau politico-economice care. Această manifestare creează probleme interne statelor est-europene şi în ceea ce priveşte contrabanda şi controlul frontierelor. se confruntă cu această problemă pentru prima dată. 5 din destrămarea Iugoslaviei. În toată zona est-europeană corupţia este acuzată. timpul disponibil pentru realizarea lor s-a dovedit a fi prea scurt. de către aceiaşi specialişti. îndeaproape. că. În ţările din regiune. cu excepţia Albaniei. împreună cu Albania) 19 pot fi considerate ţări secesioniste. sociale şi economice apărute după fragmentare. statele din regiune. Din cele 27 de state. traficul de copii. necesitatea dezvoltării unor relaţii noi politice. cel puţin în epoca modernă. în special cu cei occidentali sau din lumea a III-a. până în 2015. ea însăşi confruntată cu o posibilă „implozie”. traficul cu arme şi materiale pentru armele de distrugere în masă. dar şi mişcările sociale interne care se prefigurează a fi dure la adresa guvernanţilor statelor est-europene. cele mai mari probleme determinate de secesiune sunt: divizarea infrastructurii şi a serviciilor.privind delimitarea graniţelor. Din cele 27 de state aflate în tranziţie (15 rezultate din destrămarea URSS. eterogenitatea va creşte în aproape toate statele. fiind sprijinite pe plan internaţional. cum ar fi: traficul de droguri. Acestea pot trece din China în Europa de Est fără a fi interceptate. Astfel. de cea a Iugoslaviei. prin filiera afgano-iraniano-caucaziană. Majoritatea celor 191 de state ale lumii sunt eterogene din punct de vedere etnic şi în multe se află populaţii etnice bine reprezentate în ţările învecinate. Nici un alt stat sau grup de state nu exercită o astfel de influenţă directă asupra tuturor ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi a Eurasiei. 6 state foste comuniste în Europa de Est. în afară de Ungaria. Şi Europa începutului de secol XXI include state în care există o mare diversitate etnică. Pe lângă disputele . traficul de carne vie. au libertate de acţiune faţă de „implozii”. Lipsa unor controale asupra exportului afectează. Dezintegrarea URSS. orice demers legal este foarte dificil deoarece multe structuri mafiote interne au legături cu reţelele criminale internaţionale. combaterea reţelelor criminale. având ca ţinte viitoare pieţele Uniunii Europene şi SUA.g 32 eo po lit ic . acceptată ca atare de guvernanţi şi chiar de organismele internaţionale. Republica Cehă şi Slovacia. reformele au fost începute în acelaşi timp. în urma divizării Cehoslovaciei. Analiştii politici şi militari americani apreciază că.în special în fostele republici unionale . însă şi cu ceilalţi parteneri comerciali.până la grupuri mai mari. w w w .uneori belicoase . ca urmare a migrărilor şi ratelor înalte de naştere în rândul populaţiilor migratoare şi native. Situaţia este exacerbată . deoarece rezultatul direct al acestei poziţionări este dat de blocarea comunicaţiilor pentru comerţul cu piaţa mondială. Prima a fost cea a URSS. Chiar dacă guvernele acestor state sunt implicate în mare măsură în distrugerea acestor structuri. se pare.r o . reacţia faţă de grupările religioase şi etnice emergente şi dinamice. 14 dintre ele sunt înconjurate de uscat.şi datorită faptului că foştii militari ruşi au format structuri mafiote care au penetrat pieţele din Federaţia Rusă şi fostele state socialiste. Influenţele majore exercitate asupra statelor din regiune vin din Occident şi din Rusia. însă. statele se vor confrunta cu trei sfidări majore: gestionarea relaţiilor cu organizaţiile neguvernamentale. urmată. în mod evident. până în 2015. aflate pe meleaguri ancestrale şi în diaspora.

Moldova. la 12 decembrie 2003. În acest sens.r 33 o . axa Europei Centrale şi frontiera de nord a Peninsulei Balcanice. deopotrivă. fondate pe cooperare. cele mai importante caracteristici ale spaţiului danubiano-pontic. în condiţiile globalizării. În prezent. conflictele majore au fost limitate. dar există risul accentuării conflictelor mocnite. la Bruxelles. Fără îndoială. Ucraina.Un alt aspect care a generat disensiuni între statele est-europene este determinat de „alegerea preferenţială” a unora sau altora de a face parte din organisme politicomilitare (NATO. După repetate ezitări de a se angaja într-o politică europeană. CSI). integrarea statelor la Uniunea Europeană şi NATO sporeşte securitatea continentului. în complexa şi complicata sa istorie. Dunărea se manifestă ca o realitate esenţială pentru Europa în efortul de a-şi redefini rolul geopolitic şi geoeconomic în epoca globalizării. în zonă. pe bună dreptate. cu Rusia şi cu NATO. Nici nu s-a crezut vreodată. mai sigur şi mai liber ca în acest început de mileniu. integrarea are ca efect atragerea zonelor turbulente în Uniunea Europenă. în interiorul României. Georgia. chiar dacă statele din zonă nu au fost admise sub diferite motive. De asemenea. În aceste jocuri „geopolitice” locul României. care va include statele hexagonului. Balcanii şi Marea Neagră au reprezentat ţinta predilectă a UE. OSCE) sau politico-economice (UE. spre Est (unde va intra în vigoare un plan de acţiune pentru state ca Rep. mai mult în plan extern şi. ca realitate geopolitică şi geostrategică. Valoarea sa economică va creşte în condiţiile sporirii interesului SUA faţă de Balcani atât din punct de vedere geopolitic cât şi geoeconomic. Libanul. continentul european nu a fost mai prosper. iar rezultatele nu au întârziat să apară. Niciodată. a fost îndepărtată de la gurile Dunării. ultimele evenimente politico-militare din Orientul Apropiat demonstrează că SUA sunt interesate să se implice în zona Gurilor Dunării. document propus de Javier Solana şi adoptat de şefii de state şi de guverne. OCMN. că este şi poate fi posibilă cu adevărat unitatea Europei. Pentru stabilizarea zonei Balcanilor. odată cu independenţa Ucrainei. În acelaşi timp însă. convenţiile internaţionale şi tratatele interstatale. a fost şi va rămâne întotdeauna dominat. Dunărea este în prezent o axă economică a integrării europene ce trebuie reactivată iar în viitorul apropiat. pe parcursul istoriei. cu toate speranţele formulate vreme de peste 500 de ani. se propune să se acorde un interes mai mare problemelor Caucazului de Sud care. definit net de către confluenţa Dunării cu Marea Neagră. Afirmarea Uniunii Europene ca forţă globală care este un proces în derulare este direct legat de cel declanşat după 1990 de integrare a ţărilor din regiunea dunăreană în instituţiile europene. în Consiliul European. UE (Franţa şi Germania) a acceptat cooperarea cu Statele Unite. o axă a integrării euroasiatice. Azerbaijan şi Turcia) şi în zona mediteraneană (unde va lua fiinţă zona de cooperare economică. Din acest punct de vedere nu este în interesul Europei ca extinderea UE să creeze noi linii de diviziune pe continent. de „reprezentări politice diverse” ale centrelor de putere. Turcia. va constitui o regiune vecină UE. prin „Strategia europeană de securitate“. reglementarea conflictului arabo-israelian constituie pentru UE o prioritate strategică. în special în zona CSI. Tratatele de pace. pentru a conştientiza. la un moment dat. Asumarea de responsabilităţi sporite de către liderii Uniunii Europene în soluţionarea crizelor în deosebi în Balcani va duce la creşterea interesului pentru apărarea în comun a sudului continentului.g eo po lit ic . Israelul şi Egiptul). w w w . Extinderea NATO până la Gurile Dunării asigură fluviului cel mai sigur sistem de securitate. Considerată. au impus un efort intens politico-diplomatic. UE este interesată să susţină un ansamblu de ţări bine guvernate cu care să poată avea relaţii strânse. în condiţiile în care Rusia devenită după 1991 putere regională.

Dunăre va lega Marea Neagră cu Europa Occidentală. ale continentului care sunt Europa Centrală şi Balcanii.Rhin a cărui construcţie începuse în 1923. Etude éthnographique sur la population de la Roumanie. în trecut sensibile. Două rute pleacă pe Dunăre de la Belgrad una în amonte. marea importanţă a Dunării stă mai cu seamă. a crescut după 1990 în condiţiile noilor raporturi economice între Europa şi Asia Centrală. ea reprezintă calea naturală cea mai dreaptă care leagă centrele mari de producţie naturală din Asia şi centrele mari de populaţie şi de industrii care consumă sau prelucrează acele produse în mijlocul Europei”. Grigore Antipa în studiul Dunărea şi problemele ei economice. stabilind o legătură pe apă directă între Constanţa şi Rotterdam.r o Într-o conferinţă ţinută în 1921. de la apus la răsărit. la Odessa. alta.600 km.Main . În acelaşi an. 1938. mai departe. Se realiza astfel o artera de navigaţie continentală Dunăre . în poziţia ei geografică şi în direcţia cursului ei.g Acum. MO. către est.Rhin care lega Marea Neagră de Marea Nordului. în aval. până la Praga. când situaţia din fosta Iugoslavie permite.Main . Buc. duce până la Budapesta şi Viena şi. spre deosebire de mai toate celelalte care se îndreaptă spre nord sau spre sud curge de la vest-est tocmai prin centrul Europei alcătuind o arteră care poate fi navigabilă pe o lungime de 2. p6 ic . Fluviul este factorul esenţial pentru integrarea europeană a două regiuni. către nord-vest. căci traversează întreaga Europa. duce până la Bucureşti şi în cele din urmă. Valoarea economică a Canalului care are meritul de a lega Dunărea direct de portul Constanţa. Alte două mari rute pornesc w w 34 eo po lit Români în spaţiile limitrofe Minorităţi la fr ontierele cu România După Dr Sabin Mănuilă. În 1992 se finalizează celălalt proiect major de navigaţie de pe Dunăre prin intrarea în exploatare a Canalului Dunăre . .S E R B IA w . axa Rhin -Main . Dresda şi Berlin. ştiinţifice şi politice afirma că „înainte de toate. George Vâlsan arăta că Dunărea e singurul fluviu însemnat al Europei care.

relaţiile statelor cuprinse în arealul sistemului geopolitic determinat de bazinul Mării Negre sunt de colaborare şi de asigurare a unei securităţi zonale.r Tuapse Batumi Trabzon Novoros iisk o 35 .g Dacă în secolul al XIX-lea a reprezentat teatrul de înfruntare al marilor puteri.musulmane din Asia Centrală. căpătând o nouă perspectivă după 1989.din marea răspântie constituită de Belgrad. A doua cale urmează valea Moravei până la Scopje şi o ia apoi pe valea Vardarului (în greacă Axios până la Salonic).Pontic şi cel Anatolian. de o însemnătate strategică deosebită pentru România . Odată cu integrarea în NATO. interesele Turciei şi Rusiei se intersectează mai puţin în bazinul Mării Negre şi mai mult în zona republicilor turcofono . apoi în patru.obiect de dispută între Rusia şi Ucraina). Crimeea. În prezent. Chiar dacă geografic. la Ljublijana (Laibach).Sistemul geopolitic vechi al Mării Negre. comparând-o ic Sinap Beirut Haifa . Dunărea leagă cel mai vechi sistem geopolitic din Europa . Atlan tic eo po lit Atena Izm ir Med it erana Orientală Suez Africa de Nord Principalele rute prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele w w w . sistemul geopolitic s-a divizat iniţial în centrul Balcanilor şi Caucazului. Aceste atu-uri oferă României rolul de poartă comercială sud-estică. Una de-a lungul Savei până la Zagreb şi. adăugându-se Centrul Nord . Simferopol şi Balaklava . pe uscat. împarte Marea Neagră în două părţi simetrice de 250 km fiecare. de aici. acest sistem a fost reactivat şi a devenit o realitate pentru comunitatea euroatlantică şi pentru statele din zonă. În acelaşi timp.de Vestul Europei şi de zona Caucazului. După dispariţia Imperiului Ţarist şi a Imperiului Otoman. deoarece „cheile” sistemului sunt reprezentate de Strâmtorile Bosfor şi Dardanele (controlate de Turcia şi obiect de dispută cu Rusia) şi peninsula Crimeea (cu bazele navale Sevastopol. Mariopol Nicolaev Hersan Feodos ia Odess a Constanţa Dunãrea Var na Burgas Marea Adriatică Istanbul Tessalonik Mediterana Occidentală Gibralt ar. Marea Neagră a devenit polul de atracţie a alianţelor militare şi a schimburilor economice. mijloacele de influenţă ale Turciei în zonă fiind net superioare vis-à-vis de cele ale Rusiei împotriva Turciei.

invocând securitatea navigaţiei şi protecţia mediului marin. libertatea pentru toate naţiunile.libertatea de navigaţie în strâmtorile turceşti a constituit întotdeauna o preocupare importantă a Rusiei şi renegocierea. Ţările din estul mării sunt supuse incertitudinilor atât economice. ea va deveni spaţiul colaborărilor locale şi regionale.pentru România. o zonă de legătură între Est şi Vest. sovietic.cu Olanda care este considerată poarta nord-vestică a Europei. care. .Călăraşi cu Bulgaria.Marea Mediterană este vitală din punct de vedere economic şi comercial. deci turcesc. iar dezvoltarea exporturilor de produse petroliere ale CSI vor reactiva portul Constanţa ca cel mai mare port la Marea Neagră şi. fără a vorbi de cel kurd din Anatolia. Ca atare Ankara propune o conductă care să lege câmpurile petroliere din Caucaz cu un port mediteranean. .r o . Rusia nu a abandonat niciodată w w w . posibil. precum şi în revendicările Ankarei faţă de anumite insule greceşti situate în apropierea litoralului turcesc.traficul comercial în Strâmtoarea Bosfor este de valoare apropiată cu cele din Panama şi Suez. În acest context geopolitic perturbator apare clar că miza cea mai importantă.g 36 eo po lit ic . pe de altă parte. . şi deci de valoare strategică.) a cunoscut odată cu dispariţia ultimului.. Acest element este esenţial în diferendul greco-turc privind delimitarea zonelor de suveranitate maritimă. . Turcia. Dacă Marea Neagră a putut fi considerată un câmp de bătălie în marile confruntări dintre Est si Vest. legate de consecinţele războiului din Iugoslavia (în special pentru Bulgaria şi România) şi. de la Marea Neagră la Asia Centrală. persan. între Nord şi Sud. şi a Pactului de la Varşovia (Ucraina şi de exemplu. . Marea Neagră este (potenţial) foarte bogată în hidrocarburi.conectarea României la reţeaua internaţională de transport a resurselor de gaze naturale şi petrol prin magistralele Iran .constituirea zonelor libere economice Sulina la Marea Neagră. o constituie dominaţia asupra Mării Negre. ţarist. nu va cunoaşte o anumită libertate.schimburile comerciale se realizează. această regiune. Totodată. .navigaţia liberă în strâmtori nu se va putea desfăşura dacă ieşirea spre Marea Mediterană. Această regiune este. solicită ca exporturile petroliere din CSI să nu se realizeze prin strâmtori. respectiv prin Marea Egee. această perspectivă poate fi de amploare în relaţiile statului nostru cu lumea occidentală. prin dezvoltarea navigaţiei maritime şi fluviale. Constanţa în România. . dincolo de Marea Caspică şi. cele realizate cu Ungaria. abhazi şi osetini. Potrivit specialiştilor politico-militari francezi.Europa Centrală şi Caucaz . de la Siliştea . prin: . . totuşi.chiar dacă în prezent se manifestă conflicte locale. de modificările teritoriale regionale apărute ca urmare a dispariţiei URSS. Moldova).Marea Neagră .trecerea sub controlul turcesc a unei părţi a exporturilor energetice nu pare a fi pe placul Moscovei. nici Turcia şi nici Iranul nu pot rămâne insensibile.. care a avut loc în Turcia.000 t) în Rusia. un veritabil mozaic etnico-religios. cât şi politice. în principiu. va asigura o siguranţă ridicată şi independenţă energetică (şi prin centrala nucleară de la Cernavodă). a Convenţiei de la Montreaux (1936) nu a fost acceptată de Moscova. de-a lungul litoralului de vest şi de nord: Burgas şi Varna în Bulgaria. de-a lungul istoriei. s-a aflat în calea imperiilor (otoman.Europa Centrală. Odessa şi Crimeea în Ucraina şi Novossibirsk (complex petrolier accesibil navelor de 200. de la lumea slavă până în Golful Persic. şi cu Iugoslavia. dezvoltarea relaţiei Marea Caspică . Nici Federaţia Rusă. Totuşi. refacerea flotei româneşti. Ungheni şi Giurgiuleşti la Galaţi. cum sunt cele din partea orientală a zonei dintre armeni şi azeri.

Marmara. trainic şi de durată între Alianţă şi Federaţia 15 Rusă reprezintă condiţia obligatorie de asigurare a stabilităţii în zona euroatlantică. Turcia.000 USD/loc w w Pe de altă parte Europa de Central-Sud-Estică. Ca parte a acestui sistem.2-7 şi nr.1. Egee şi Mediterană şi incluzând Albania. 1999.r 37 proiectul său de „a deschide o fereastră” spre sud. bazată pe principiile democraţiei şi pe securitate egală.Spaţiul islamic . părţile şi-au asumat răspunderea de a dezvolta relaţiile pe baza evaluării intereselor generale. Partea I şi II . Un parteneriat stabil.) eo po lit Mongolia China 100. „Rusia joacă un rol unic în sistemul de securitate euroatlantică. limitată de mările Neagră. alături de România şi Turcia europeană. a încrederii reciproce şi deschiderii.” o . prin islam şi limbă. Rusia. Grecia. În conformitate cu Actul fondator cu privire la relaţiile reciproce. pe cât de multiple şi individualizate.250 USD/loc Ţări i slamice a le căror politică econo mică favor izea ză implantarea STN-ur ilor Ţări i slamice a le căror politică econo mică este ostilă STN-urilor Ţări n eatr active pe ntru STN-urilor ic Malaysia . 6-10.6. p.000-10. de colaborare şi securitate dintre Rusia şi NATO.tărâm al contrastelor economice Rusia w . în timp ce Rusia nu vrea să piardă singurul său mod de acces spre „mările calde”.000 USD/loc 500. reprezintă o graniţă între culturi. 1999. p.000-5. Rivalităţile actuale ruso-ucrainene privind viitorul Flotei Mării Negre şi a bazelor sale militare nu au altă miză decât autoritatea asupra acestei mări.7. Bulgaria. avea o bună posibilitate de a influenţa Asia Centrală 15 (Koalicionnaja voennaja strategija NATO .g Peste 10. nr.În: 15 Zarubejnoe Voennoe Obozrenie.000 USD/loc 5. religii. pe atât de diversificate şi intercondiţionate.000 USD/loc 1. Ucraina doreşte să obţină dominaţia asupra resurselor maritime. ideologii şi sfere de influenţă. mentalităţi. în scopul realizării unei păci trainice în zona euroatlantică. statele formate în urma dezmembrării Iugoslaviei. NATO şi Rusia au ajuns la un acord pentru ca împreună să depună toate eforturile în ce priveşte edificarea unei Europe stabile şi indivizibile.Strategia militară de coaliţie a NATO.

precum şi politicii de reforme din cele două ţări. sunt enumerate 24 de surse majore de ameninţare de natură socială în nordul Mării Negre. şi Rusiei . Cecenia.care este interesată de dezvoltarea relaţiei Baku-Cezhan . În prezent se estimează că Turkmenistanul (în special deşertul Karakumi) deţine locul trei în lume în ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale (3 trilioane metri cubi şi şase miliarde barili de petrol). Japonia .19%. Lukoil . aceasta controlează industria petrolieră a Kazahstanului şi a altor ţări din zonă.8%. în general. Abhazia. valoarea acestora depăşind 100 miliarde dolari.6. Constrângerea Turciei a afectat relaţia Baku-Supsa-Constanţa-Dunăre-Europa de Vest. alături de cele din vecinătatea Mării Negre. pe parcursul istoriei.C. O zonă cu potenţial beligen mult mai ridicat se află în estul Mării Negre. cele din Abhazia. Aceasta a determinat ca o primă caracteristică a zonei să o reprezinte conexiunea a două civilizaţii: una preponderent creştină (Armenia şi Georgia) şi alta musulmană (Azerbaidjan şi micile republici vecine de pe teritoriul Rusiei). În problematica resurselor din coridorul energetic Marea Neagră-Caucaz. cele mai active au fost cele din Nagorno-Karabah. Deşi zona Azerbaidjan-Armenia este una dintre zonele de criză şi conflict datorită prezenţei Occidentului şi parteneriatului strategic Rusia . Norvegia . Relaţiile cu Federaţia Rusă vor cunoaşte. Creşterea numărului şi puterii distructive a conflictelor etnico-religioase a devenit o caracteristică a mediului actual de securitate. Sursele de ameninţare existente în bazinul Dunării transbalcanice. Daghestan. cu implicarea companiilor multinaţionale: 11 companii americane. Crimeea.10%. contrar Convenţiei de la Montreux).4%. situaţia conflictuală w w w .6%.care a impus traficul pe ruta Novorosiisk . companiile britanice . În lucrarea „Atlas de la Russie et des pays proches”. să dezvolte legături puternice cu SUA şi Europa Occidentală. fapt ce a determinat existenţa în zona Caucazului a peste 50 de situaţii tensionate sau conflictuale. în Georgia şi cele din Cecenia.Marea Mediterană. întregesc viziunea asupra „climatului de destindere” din zonă. posibil se va contura un plan de cooperare economică. Turcia şi Iran. în Federaţia Rusă.10%.Statele Unite. Noile state au preferat. controlând rutele de export dinspre regiune prin Marea Neagră şi acestea vor fi deosebit de importante pentru transportul produselor petroliere din Bazinul Caspic.O. Azerbaidjan . la Paris. denumite Transnistria. Azerbaidjanul este un stat-pivot pentru România în strategiile pentru exploatarea şi transportul petrolului ponto-caspic. apărut în 1995. Ruta transcaucaziană.strâmtori . prin Rusia.g 38 eo po lit ic .Marea Mediterană (lucru neacceptat de Turcia care a declarat unilateral Marea Marmara sistem ecologic închis. către Novorosiisk deţine controlul asupra petrolului din regiune. NagornoKarabah.8.r o . Coridorul Marea Neagră-Caucaz-Marea Caspică-Asia Centrală s-a constituit ca zonă geostrategică a hidrocarburilor. (din care fac parte companiile americane .Marea Caspică-Asia Centrală. proprietate a consorţiului internaţional petrolier „Compania Operativă Internaţională a Azerbaidjanului” . sunt elaborate numeroase proiecte (dintre care 40 se referă la Kazahstan şi Azerbaidjan). Arabia Saudită . Totuşi. Caucazul. dintre Armenia şi Azerbaidjan. probabil.A.şi Transcaucazia. aducând mari prejudicii economice României.I. în viitorul apropiat o largă dezvoltare.1. din punct de vedere geopolitic. 24 firme occidentale şi două companii ruseşti. Conducta de 2 miliarde dolari din Kazahstan. Turcia are o poziţiecheie. a fost teatrul luptei pentru influenţă dintre Rusia.8%) a adus constrângeri din partea Turciei . deoarece prin sistemul de transport. Dintre acestea. însă a fost împiedicată de tulburările interne şi de problemele sale la Mediterană.în proporţie de 40%. Turcia . Trasarea frontierelor dintre aceste republici a fost realizată de sovietici cu totul arbitrar.

g Trasee conducte de petrol în zona caspico-asiatică Zonă de instabiliate etnico-confesională Gazoductul Nord-Sud Rafinării Conducta caspico-georgiană Conducta azeră Conducta turco-armeană Conducta transasiatică Cu toate conflictele din zonă.BELARUS RUSIA UCRAINA Marea NEAGRĂ TURCIA eo po lit KAZAHSTAN Rafinăria TENG 2 GEORGIA Lacul ARAL UZBEKISTAN AZERBAIJAN TURKMENISTAN N IA LIBAN ISRAEL SIRIA AFGANISTAN IO R DA IRAK IRAN PAKISTAN EGIPT ARABIA SAUDITĂ Marea ARABIEI w . urmată. În Georgia. Transformarea de statut traversată de Georgia a creat emulaţie la nivelul celorlalte state caucaziene. ca urmare a presiunilor comunităţii internaţionale şi a scăderii dramatice a nivelului de trai. de integrarea în UE). ceea ce va determina în scurt timp evoluţii spectaculoase. Astfel. Georgia . deşi până recent politica sa a fost reticentă şi marcată de reducerea fondurilor alocate direct. legat de aceasta. cu urmări asupra procesului de soluţionare a conflictului din Nagorno-Karabah şi normalizării w w ic ea Ă ar M SPIC CA KÎRGHISTAN TADJIKISTAN . cât şi. interesat atât în asigurarea securităţii construcţiei noilor rute de transport al petrolului şi gazelor naturale. Protocolul încheiat pentru Caucaz a marcat decizia comunităţii internaţionale de a spori implicarea în regiune şi de a sprijini direct transformările democratice din aceste state.un alt stat pivot pentru România -. cumulată cu încercarea de păstrare a unui centru de control în Asia Centrală. SUA au preluat rolul de mentor pentru Armenia. Rusia nu renunţă la zona Caucazului şi menţine o influenţă semnificativă consolidând permanent poziţiile geostrategice (constrirea unei baze militare la Novorossiisk). INDIA o 39 M AR IA EN . chiar dacă are încă probleme de frontieră cu Rusia şi cu minoritatea armeană primeşte sprijin substanţial din partea Occidentului. a izbucnit „revoluţia rozelor”. Summit-ul de la Istanbul a produs. Pe de altă parte negocierile privind retragerea militară a Rusiei din Georgia i-au determinat observatorii politici să analizeze replierea Rusiei din Caucaz. de stabilizarea zonei.r CHINA NEP AL din regiune sa diminuat şi este ţinută sub control. totodată. apoi. şi reluarea dialogului la nivel bi şi trilateral între Armenia-Azerbaidjan-Turcia. Preşedintele Saakashvili a lansat o campanie puternică pentru refacerea economică şi recuperarea controlului asupra întregului teritoriu al Georgiei şi s-a arătat foarte optimist la summit-ul NATO de la Istanbul privind viitorul ţării sale (integrarea în 4 ani în NATO.

după Huntington). Cu toate intervenţiile internaţionale.r o . traficul de persoane. distrugerea sau dezamorsarea tronsoanelor de transport al drogurilor şi materiilor prime. O parte foarte mare din producţia de heroină tranzitează filiera Marea Neagră . În acest sens. afectând .UE. În egală măsură. Regiunea Mării Negre a ajuns un subiect de actualitate. NATO. în viitor.de cele mai multe ori bugetele alocate rezolvării acestor provocări. schimburile economice. triburilor şi organizaţiilor teroriste. cum ar fi: importul de terorism. Efectele globalizării au afectat şi relaţiile dintre statele dispuse în elipsa danubianopontico-caucaziano-caspică şi a creat terenul propice pentru instaurarea guvernărilor democratice. existenţa unor zone conflictuale (Caucaz şi Transnistria). Programele demarate de aceşti actori au redus substanţial numărul şi amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale amplificând şi diversificând modalităţile de rezolvare a divergenţelor de natură etnică şi religioasă. sunt complexe şi necesită abordări profunde şi de durată. Astfel. datorate permeabilităţii frontierelor. Economia mondială. prin principalii actori politici .doreau sau erau obligate să comunice. Sunt acordate cu prioritate asistenţă şi sprijin direct Georgiei. migraţia şi traficul de droguri şi materiale strategice. politica Uniunii Europene schimbă aproape complet datele problemei. Este de la sine înţeles că. Globalizarea. ca oricând. traficul de droguri şi carne vie. 90% din heroina care se vinde în Europa este extrasă din macul cultivat în Afghanistan . comerţul cu pietre preţioase şi cu lemn slăbesc statele de drept şi înarmează organizaţiile non-statale. a avut şi o latură negativă. aceste manifestări ilegale au mai multe şanse.zona Caucazului . cea catolică şi cea musulmană) şi cele trei civilizaţii . pot deveni.Balcani către Europa de Vest. CSI şi China . de stringentă actualitate. De fapt. comparativ cu celelalte state din regiune (politică remarcată public şi de liderii caucazieni). SUA. schimbând mentalităţile din secolul al XX-lea. prin care Marea Neagră era considerată o falie între continente şi civilizaţii. ducând la creşterea ameninţărilor de tip transnaţional. aceste subregiuni pot constitui infrastructura necesară pentru proiectarea forţelor militare în operaţii de menţinere a păcii şi lupta contra terorismului din Asia Centrală sau Oriental Mijlociu (operaţiile din Afghanistan şi Irak).Fluviul Dunărea . în ceea ce priveşte Marea Neagră. vestică şi musulmană .pe relaţiile Iran şi Malaysia -. dar şi un spaţiu obligatoriu de trecere în cazul în care cele trei religii (cea ortodoxă. care se impune a fi serios evaluat de politica globală ca urmare a implicaţiilor pe care le determină recesiunea puterii Rusiei. În prezent. reconsiderarea Dunării ca punte de legătură între vestul şi estul european cu Asia Centrală. în sens pozitiv economiile în tranziţie ale statelor din acest spaţiu. între religii şi mentalităţi. comunitatea internaţională a demarat eforturi. din nefericire. deşi problemele din zona Mării Negre.g 40 eo po lit ic . De exemplu. în noul context internaţional. controlul navigaţiei.Europa de Vest. descoperirea potenţialului Mării Caspice şi creşterea relevanţei acesteia pentru Uniunea Europeană şi NATO. crima organizată. dezvoltarea traseului hidrocarburilor pe relaţia Marea Caspică . „vecinătatea apropiată” şi. criminalitate. aceste subregiuni. migraţia ilegală.Marea Neagră . cuplate într-un proiect comun.pentru a limita accesul diferenţiat al statelor la resurse de securitate. profiturile scoase din traficul cu droguri. după o perioadă apreciabilă de reflux. unde comerţul cu o astfel de materie primă serveşte la înarmarea facţiunilor. s-a revigorat şi a afectat.estică (ortodoxă. de a se propaga la scară planetară. o parte integrantă a unui Occident în plin proces de dezvoltare. privind: delimitarea platoului continental şi exploatarea resurselor energetice. reconsiderarea aspectelor etnice şi religioase au îmbunătăţit climatul interstatal în zona danubiano-pontico-caucaziano-caspică. w w w .relaţiilor cu Turcia.

Bucureşti.w UKRAINE RUSIA Kerch' BelgorodDnestrovskiy Fluxuri economice şi politico-militare în spaţiul ponto-caucazian w Novorossiisk Tuapse Soci Sukhumi Suceava Chişinău Iasi Tiraspol' Odessa MOLDOVA Crimeea ROMANIA Simferopol' Sevastopol' Brasov Yalta Gala ţi Izmail w .r o .g GEORGIA Poti Batumi Kutaisi Sinop Trabzon Samsun Carsamba Braila Tulcea Bucureşti Constanţa BULGARIA Shumen Varna Veliko Turnovo Gabrovo Yambol Zonguldak Karabuk Burgas Plovdiv Khaskovo eo po lit TURCIA Corum Eregli TURCIA Istanbul Izmit GRECIA Tekirdag ic Kirrikkale Sivas Ankara Eskisehir 41 Canakkale Bandirma Elâzig Su rsă: Vasile Simileanu. Top Form. Ed. 1998 . “ Geopolitica spa ţiului carpato-danubiano-pont ic”.

ecologici şi sociali. V. Simileanu. Transformările sociale din România-un exerciţiu de postdicţie. Marea Adriatică şi Marea Roşie). Vers le retour des zones d’influence?. Quelle transition vers quelle économie de marché pour les pays de l’Est?. pe fondul existenţei unor vulnerabilităţi specifice. Chavance. 1992. prelungirea bazinului mediteranean către Marea Baltică şi. în contextul actual România . M. Un nouvel ordre mondial. în zona Balcanilor şi bazinului Mării Negre continuă să se manifeste. Eugene Berg. fevrier. iulie. Politica puterii şi zonele de influenţă în relaţiile internaţionale. Defense Nationale. 42 eo po lit ic . România şi capcanele tranziţiei. Ph. În ceea ce priveşte modificarea contextului geostrategic. în acelaşi timp. 1994. Analiza conflictelor şi stărilor tensionate din aceste subregiuni evidenţiază faptul că majoritatea au premise istorice aproape comune. BIBLIOGRAFIE Eugene Berg. mai departe. Revista Română de Studii Internaţionale. Defense Nationale.w w w . statele membre ale UE. cum sunt interesele ţărilor riverane. tehnologici. vizând statele din Central-Est europene. Rusia. Imensul potenţial economic. Transition et depression en Europe de l’Est. 1996. B. Weffort. va trebui să îşi adapteze gândirea geostrategică acordând atenţie interacţiunii factorilor economici. Marea Neagră. are principalele caracteristici politice şi de securitate asemănătoare zonei Balcanilor. mai. ameninţări şi provocări militare sau nemilitare. militar şi demografic. Les „démocraties nouvelles” analyse d’un phénomène.5. Francisco C. la care se adaugă faptul că întreaga zonă se confruntă cu mari probleme de natură economică. dar şi caracteristici proprii. care pot pune în pericol securitatea şi stabilitatea întregii regiuni. o provocare de necontestat pentru politica mondială. 1995. către Asia Centrală şi Orientul Mijlociu (având ca principale axe: axa mărilor intracontinentale . fără a neglija impactul religiilor şi ideologiilor asupra caracterului global al conceptului de geostrategie.danubiano . România. B. deoarece realizările ca parteneri NATO şi evoluţiile pozitive din ultima perioadă privind raporturile tradiţionale întreţinute cu statele din zonă. Simileanu. 136.r o . Alexandru Florian. Revue internationale des sciences sociales. dar şi creditul sporit pe care i-l conferă stadiul avansat al negocierilor cu Uniunea Europeană şi activitatea sa ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate sunt de natură să asigure succesul unor iniţiative pe plan politico-diplomatic vizând întărirea păcii în zonele fierbinţi.g Reevaluarea bazinului Mării Negre reprezintă. cu subaxele către Marea Egee. Pierre Hassner. Iată de ce. 2001. 5/1983. În acest context internaţional. pentru geopolitica europeană. Turcia. politici. p. economică şi socială. Editura Diogene. juin-juillet 1996. Paris. Egiptul şi Orientul Mijlociu). precum şi rolul acestei zone ca element de legătură între Asia Centrală şi Orientul Mijlociu în jocul intereselor politice şi economice globale reprezintă. V. Bucureşti. Conflit des civilisation ou la dialectique de la modernite. determinate de procesul de tranziţie specifice statelor respective.pontic în contextul geopolitic şi geostrategic actual. militari. 1998. ca şi ale principalilor actori pretendenţi la topul ierarhiei mondiale (SUA. 1999. România trebuie să joace în perioada următoare un rol de promotor al eforturilor de normalizare a situaţiei din subregiunile menţionate mai sus. Defense nationale. La scene internationale entre globalisation et fractionnement.ca stat direct implicat în problemele acute ale zonelor geopolitice.Marea Caspică. Chavance. Victor Duculescu. Analiza geografică a spaţiului carpato . Contrar evoluţiilor generale favorabile destinderii şi colaborării internaţionale. Defense Nationale. nr. nr. se impune reanalizarea factorilor de risc intern a căror evoluţie negativă pentru securitatea României poate stimula criza politică. Deforge. 1993. Bucureşti. Marea Marmara şi Marea Mediterană. 12. politică şi socială. Revue Française d’Economie vol.

ci de interesele egoiste”. afirma J.J. este ghidat potrivit preceptelor realismului ofensiv. Knowing them allows making predictions with practical value in understanding the dynamics of the international political environment and in the states’ abilities to change behavior towards cooperation given the climate’s strictness. Waltz.. Nye (în studiul „East Asian Security: The Case for Deep Engagement” din Foreign Affairs) să se afirme că lumea după Războiul Rece a ieşit din epoca politicii de forţă şi a intrat în cea a geoeconomiei. b) comportamentul marilor puteri este condiţionat mai mult de mediul extern decât cel intern. c) statele se află într-o competiţie permanentă pentru putere.J. se acredita ideea optimistă a începutului unei noi ere în relaţiile internaţionale. J. Olney.AXIOMELE RELAŢIILOR DE PUTERE ÎN VIAŢA INTERNAŢIONALĂ Vasile NAZARE Abstract: International affairs manifest themselves as relations of power. Bucureşti. adăuga J. 1979. Realismul sau neorealismul au căutat să analizeze şi să realizeze predicţii privind comportamentul statelor funcţie de această variabilă majoră: puterea. Deznodământul evoluţiei balanţei de putere a relaţiilor dintre state evoluând fie spre conflict. 238. înclinat mai mult spre susţinerea stării de staus-quo. cap.16 În timp ce Morgenthau exagera apetitul statelor pentru putere. Indiferent de nuanţe. potenţialul militar ofensiv al marilor puteri. Reading. nu „depind de sentimente. iar obiectivul strategic al fiecărei puteri este acumularea necontenită de putere pe seama celorlalţi oponenţi. 235. MA. 2001. Theory of International Politics. Comportamentul marilor puteri. Asemenea 16 17 w w w . Când de fapt nimic nu se schimbase. Tragedia politicii de forţă. Sistemul internaţional se defineşte prin anarhie persistentă. a manifestării sale în viaţa internaţională constituie un subiect de permanentă analiză în teoria politică contemporană. Their evolution conveys to certain laws. În mod eronat. climat de incertitudine privind intenţiile ostile ale statelor. Waltz. Addison-Wesley. „E acum la modă. K. „Statele sunt sensibile la oscilaţiile balanţei de putere şi vor căuta oportunităţi de a-şi spori puterea sau de a slăbi pe aceea a rivalilor (…) distribuţia puterii este importantă pentru a explica izbucnirea unui război între marile puteri (…) joacă un rol esenţial în a stabili când formează marile puteri coaliţii de contrabalansare sau când aleg să paseze responsabilitatea în confruntarea cu agresori primejdioşi”. nici de principii. preciza R. p. echilibrul înlătură agresiunea. toată teoria se fundamentează pe următoarele teze: a) statele reprezintă actorii politicii mondiale. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CA RELAŢII DE PUTERE Problematica puterii. Relaţiile dintre state. În 17 opinia lui. eo po lit ic . nu pierde din vedere că posibilele victime coalizate în faţa pericolului reuşesc să creeze o contrapondere care să anuleze primejdia. Ed. 258 K. Mearsheimer. după încheierea Războiului Rece (anii 1990). instinctul pronunţat de supravieţuire al marilor puteri şi raţionalitatea actorilor care concep strategii de maximizare a şanselor lor de supravieţuire. deşi recunoaşte că puterea stimulează tendinţa agresivă a statelor.r 43 o . fie spre un echilibru precar şi vremelnic.g Mearsheimer. starea de pace (stabilitate). trebuie să constatăm că dinamica vieţii internaţionale este încă guvernată de postulatele realismului politic care a oscilat de la o poziţie defensivă la o alta ofensivă. Antet. Ne place sau nu. 8.

SUA nu a înţeles că viziunea hegemonică. iar „teoria echilibrului puterilor”. Ed.fundamentalismul de piaţă şi realismul geopolitic. Forţa militară şi violenţa rămân aspecte substanţiale ale relaţiilor internaţionale”.g 19 apud Mearsheimer. NATO. Documentul. Politica şi economia sunt legate. cit. Soroş (în „Despre globalizare”). deoarece (…) cei din urmă se vor uni pentru a distruge hegemonia”. p. iar cel mai mare duşman al atingerii acestui obiectiv îl constituie tocmai SUA care. Într-un interviu dat (în „Avenire”) cu prilejul lansării cărţii sale „Sfârşitul erei americane”. afirmă: „Formarea relaţiilor internaţionale este însoţită de competiţie. inclusiv prin crearea armelor de distrugere în masă. implică promovarea intereselor tuturor actorilor politici. Tratatul cu privire la Utilizarea Minelor Antipersonal. În aceste afirmaţii desluşim interesul sporit al unor teoreticieni occidentali de a încerca să inducă ideea că prezenţa militară a SUA şi a organizaţiei pe care o patronează. în urma interviurilor (peste o sută) făcute în perioada anilor 1990-1994 cu reprezentanţii elitelor politico-militare europene: „dacă americanii şi-ar retrage umbrela de securitate de deasupra Europei (…) statele vesteuropene s-ar întoarce la politica distructivă de forţă pe care au încercat în ultimii 18 45 de ani să o interzică în partea lor de continent”. 136-139.clişee reflectă o analiză îngustă. op. Curtea Penală Internaţională.. Iaşi. „Realismul politic. O aserţiune îngrijorătoare. autorul remarca: „supremaţia americană este sursa 18 w w w . Idee pe care o regăsim de altfel şi în concluzia formulată. cei care se opun ferm oricărui aranjament care le-ar pune în pericol suveranitatea. de exemplu. este contraproductivă. Nu mai departe. Intenţii vădit partizane. Singurul domeniu în care administraţia americană este dispusă să-şi subordoneze suveranitatea instituţiilor internaţionale este facilitarea comerţului internaţional. semnat de preşedintele Putin la 10 ianuarie 2000. Despre globalizare. dintr-o înţelegere greşită a fenomenului contemporan şi o exagerare a ipoteticilor ameninţări din exterior a rămas cantonată în mitul suveranităţii naţionale.. G. 270. Convenţiile privind Legea Mării. cu puţin timp înainte. indiferent de zona geografică.. Sistemele economice internaţionale se bazează pe ordinea politică internaţională”. Kupchan. Rusia ripostează precizându-şi poziţia în formularea „Conceptului de Securitate Naţională a Federaţiei Ruse”. Convenţiile privind Organizaţia Internaţională a Muncii etc. Polirom. cât şi de luările de poziţie ale unor lideri politici ai marilor puteri. este inadecvat în lupta cu ameninţările asimetrice deoarece el se bazează pe relaţia dintre state. care nu exclud şi luări de poziţie realiste. Hegemonia ca obiectiv şi miză a politicii de mare putere nu are viitor. G. dacă „cel care domină nu acordă atenţia cuvenită intereselor celorlalţi. constituie un factor de stabilitate şi descurajare a apariţiei unui hegemon cu potenţiale aspiraţii agresive. 2002. oferirea de „stimulente şi motivaţii” 19 pentru obţinerea unei supuneri voluntare din partea acestora. ca şi de aspiraţia unor state de a-şi întări influenţa asupra politicii globale. Soros. formulată tot de gânditori americani. care guvernează şi politica SUA -. p. SUA sunt astăzi principalul obstacol în calea cooperarii internaţionale. remarcând principiile caracteristice ale lumii contemporane . şi nu pe relaţiile ce se petrec în interiorul lor”.r o . spre o democraţie autentică. Iritaţi de politica ofensivă a SUA şi NATO. Realitate susţinută atât de accentuarea competiţiei pentru securitate în toate zonele lumii. dar improbabilă în opinia noastră. Teză reiterată de C. 44 eo po lit ic . susţine că „ambele sunt amorale” şi incapabile de a oferi o garanţie credibilă evoluţiei comunităţii mondiale spre o societate deschisă.J. J. de Robert Art (în „Why Western Europe Needs the United States and NATO”). Ţelul hegemonic intră în conflict deschis şi direct cu ideea de societate deschisă. în contextul actual. continua autorul.

. 2. în care C = masa critică (populaţie + teritoriu). Factorul decisiv în sistemul global este distribuţia puterii. viziunea despre lume).r 45 o . dincolo de finalitatea punctelor de vedere enunţate. cultura. Coşcodaru. revine obsesiv tema puterii ca factor de înţelegere a dinamicii relaţiilor internaţionale. a fluxului şi refluxului balanţei de putere. instinctul de supravieţuire induce comportamentul agresiv al statelor. sfâşiat de dezordine. sistemul internaţional este anarhic. dar şi faptul că a te afla la conducerea lumii costă. ci şi conştiinţa „potenţialului statelor” pe care o pune în valoare guvernarea. Axioma anarhiei sistemice.. 43..w AXIOMELE RELAŢIILOR DE PUTERE ÎN VIAŢA INTERNAŢIONALĂ A1. W = voinţa de a conduce. Simileanu. diplomatice sau militare. cit. anul I. Comunicare. A = gradul de acoperire. „capacitatea de a lua decizii oportune şi de a le transforma în fapte/acţiuni concrete. „anarhia internaţională. "Viziunile pe termen lung".. Puterea unui stat este evaluată prin recurs la următoarea formulă: P = (C+E+M) x (S+W) x A. Geopolitica. orice putere. eo po lit de instabilitate politică. este vorba de formula adaptată şi îmbunătăţită a lui Ray S. Asimetria fenomenului terorist. Acesta trebuie să satisfacă. Declinul său va fi determinat de ascensiunea unei puteri alternative. 27-29.20 De fapt. prin diverse mijloace: economice. statele sunt actori raţionali care gândesc strategic privind supravieţuirea în acest mediu al autoajutorării. tehnico-ştiinţific şi informaţional şi dinamismul. următoarele exigenţe: potenţial militar.ro. Centre de putere – de la unipolaritarte la multipolaritate. p. iar geopolitica nu mai poate fi doar „conştiinţa geografică a statului”. adăuga autorul. op. liderii politici.. iar SUA sunt obosite să mai cheltuiască…” Observăm că.J. Paul. sau soft (coeziunea naţională. în situaţii favorabile.g Simileanu. J. Top-Ford. p. iar „modalitatea optimă prin care un stat îşi maximizează şansele de supravieţuire este să obţină hegemonia în partea sa de lume”. P. este factorul structural esenţial care face statele să poarte războaie”. 2001. V. M = capacitate militară. guvernarea tinde să devină o geoguvernare. care devine nota dominantă a comportamentului lor. p. A. economico-financiar. S = scopul strategic.. forţa militară. Bucureşti. 23 Mearsheimer. O mare parte a opiniei publice europene vede în SUA o ameninţare la adresa păcii.22 ic . 1999.. statele nu pot fi sigure niciodată în privinţa intenţiilor altor state. 286.23 Libidoul dominaţiei marilor puteri creşte proporţional cu câştigurile dobândite prin înclinarea balanţei în favoarea lor.. ecuaţie care tinde să comensureze forţa unui stat. op.cit.. nu cultura sau democraţia.PNB. E = capacitate economică. Coşcodaru. în Geopolitica. va căuta să câştige tot mai multă putere. atenţiona J. cum ar fi Bătrânul continent sau China. Mentalitatea lor fiind guvernată de teza „jocului de sumă nulă”. a variabilelor de condiţionare (resurselor). Bucureşti. Singura soluţie nu este decât obţinerea hegemoniei şi eliminarea oricăror posibilităţi 20 21 22 w w . 23. Mearsheimer. Ed. Mai mult. Cline: Puterea = [Masa critică (populaţie şi teritoriu) + Puterea economică + Puterea militară] x [Planificare coerentă a strategiei naţionale + Voinţă]. Puterea naţională. 2-3. instituţiile.J. capacitatea economică . Simileanu (în „Asimetria fenomenului terorist”).. nr.21 Singurul mod de obiectivare în practica relaţiilor politice şi militare a unui posibil centru de putere în devenire. cu finalizarea stabilită şi cu viziunea evoluţiilor ulterioare”. este influenţată de surse tangibile. 2003. 2. T. p. sau hard (poziţia geografică. fiecare stat are ca ţel propria securitate şi supravieţuire. în opinia teoreticienilor V. Numai cunoaşterea mărimii sale. inexistenţa unui guvern mondial amplifică această sumbră realitate. Plusul de putere sporeşte agresivitatea. V. tehnologia) şi surse intangibile. P = (Mcr.+E+M) x (S +V). Bârgoanu. a mijloacelor de proiecţie şi obiectivelor urmărite în exerciţiul său firesc permite comprehensiunea vieţii internaţionale. Bucureşti. Dobrescu. V. 2003. Ed. voinţa şi stabilitatea economică. resursele naturale. populaţia. afirmă V. Paul şi T.

preocupate doar de propriile câştiguri. remarca că pacea şi stabilitatea au caracterizat doar acele epoci în care „ierarhiile prestigiului au fost respectate şi au rămas neprovocate”. le dă celorlalte un sentiment de nesiguranţă şi le obligă să se pregătească pentru ce e mai rău”. „fie echilibrului puterilor în versiune bipolară (optimum la Waltz) sau multipolară cu număr redus de mari puteri şi permutări flexibile de alianţe..R. nr. trecerea la o lume tripolară. Situaţie ce nu va înlătura definitiv pericolul izbucnirii unor conflagraţii. cit. 2. Relaţiile româno-ruse contemporane din perspectiva intereselor de securitate naţionale ale României. R. în Studii de securitate..cit. potrivit teoriei neorealismului politic („echilibrului puterilor” . 34. alianţe 24 25 w . la rândul său.24 A2. 30 vezi Gilpin. cu următorii protagonişti: America de Nord. ro. contribuind la închiderea cercului vicios al securităţii şi acumulării de putere”. fiecare are tendinţa de a-şi maximiza puterea pe seama celorlalţi. R.J. a supremaţiei de necontestat a SUA se conturează tot mai mult.29 Astăzi. În opinia lui J. 29-31. Hertz. 29 Gilpin. în World Politics 2. Axioma dilemei securităţii. După încheierea războiului rece şi a ciclului monopolarităţii..n)28. 28 Cioculescu. Ş. nr. Kissinger). 31. astăzi raportul de forţe. în virtutea principiului „polarităţii schimbătoare”. Nu logica balanţei de putere le interesează. 1990). în opinia lui E. Faptul acesta. 26 46 eo po lit ic . nu de cea a altor state. chalangerul ia în calcul declanşarea unui conflict armat şi obţinerea unei victorii la costuri suportabile. Hertz (în „Idealist Internationalism and the Security Dilemma”). Mearsheimer. J. fie de unipolaritatea cu hegemon clar. Cambridge Univerisity Press. teoretician al conflictelor militare internaţionale. „nu a existat niciodată un hegemon global. interesate doar de distribuţia capacităţilor militare. 8.apariţia unor puteri regionale precum China. Idealist Internationalism and the Security Dilemma. „(…) Statele au nevoie să obţină din ce mai multă putere pentru a scăpa de impactul puterii celorlalte. R... op. p.H. indiferent cât de multă putere controlează alte state”.J. indiferent de volumul şi nivelul acumulării. op. p. Dacă până nu demult pacea şi stabilitatea mondială erau asigurate. 1 2003. Considerându-se superior hegemonului prin potenţialul propriu şi al coaliţiei conjuncturale. 157-180. Kennedy. ci se „concentrează asupra acumulării de putere.27 Credem că la ora actuală. a sporit probabilitatea confruntării între marile puteri motivată şi explicată prin erodarea potenţialului de putere a naţiunii dominante şi ascensiunea principalului rival.. 31 27 Ibidem. manifestă o tendinţa accentuată spre multipolarism. o putere. 1988. Rise and Fall af the Great Powers.g Mearsheimer. Morin (în „Penser l'Europe”. şi statele care urmăresc „puterea absolută”. Tranziţia „ciclurilor hegemonice”30 şi redefinirea balanţei de putere în viaţa internaţională . Europa. Evoluţia balanţei de putere este guvernată de legea „ciclurilor hegemonice”. şi nu sunt şanse să apară într-un viitor apropiat (…) cel mai bun rezultat la care poate spera o mare putere este să devină hegemon regional”(…) situaţia ideală pentru orice mare putere este să fie singurul hegemon regional din lume. de plusurile de putere obţinute în raport cu ceilalţi competitori. War and Change in World Politics. relaţiile de putere în viaţa internaţională se află într-o dinamică impresionantă.. J. Franţa.26 A3.. considera analistul. p. sentimentul de nesiguranţă alimentează spirala competiţiei pentru putere. p. J. Germania. op.cit.r o . situat deasupra competitorilor direcţi” (cazul SUA-s. creşterea securităţii unui stat se face în detrimentul securităţii altor state. Asia-Pacific. nu poate aspira la rolul de hegemon global. Axioma ciclului hegemonic.. p.w w de contestare al acestui statut. Gilpin..25 Autorul distinge între statele care-şi doresc „puterea relativă”. 1950. p.

cât şi în Asia de Nord-Est. Rusia şi SUA). C. Mearsheimer. K. fie de amplificarea competiţiei pentru securitate între „hegemonul potenţial şi rivalii săi. Consiliul NATO-Rusia. c) prezenţa în sistemul internaţional a încă două mari puteri . În pofida punctelor de vedere susţinute de S. au capacitatea de a rezista şi respinge o „invazie americană a teritoriului lor”. sau pot forma oricând o coaliţie ameninţătoare la adresa poziţiei Americii. rămâne bipolară (cu cei doi poli de putere SUA şi Rusia). După aceea. a compromisului pozitiv. această ţară fiind percepută la Washington drept o ţintă uşoară. Viitoarea politica externă americană îşi propune exercitarea neconstrânsă a puterii. nu este unipolar. iar „Irakul. Huntington (în „The Lonely Superpower”). Kristol şi J.Lyne (în „The Unipolar Illusion: Why New Great Powers Will Risc”) sau K.J. China şi câteva state central-asiatice membre CSI). afirmau: „Washingtonul trebuie să fie liber în a-şi exercita puterea oricând consideră necesar”. adăuga N Chomsky.au determinat orientarea comunităţii mondiale spre o politică de acomodare a intereselor. Deci transformarea momentului unipolar în eră unipolară (doctrina „noului unilateralism” formulat de C. admiratori ai preşedintelui Bush. Care se centrează pe „ideea prezervării hegemoniei globale americane prin proclamarea puterii (a puterii militare) ca principal instrument de maximizare a intereselor naţionale şi de securitate”. Deutsch). Robert Kogan şi Charles Krauthammer. actori supranaţionali precum UE. alături de Japonia. Waltz (în „The Emerging Structure of International Politics”).care. 16/07/2003. nu-şi exercită simetric dominaţia faţă de Europa. Afirmaţie susţinută prin evocarea următoarelor argumente: a) SUA nu este şi nici nu aspiră la statutul de hegemon global. Charles Krauthammer. asupra căruia şi-a pus amprenta aripa neoconservatoare ilustrată de Robert Kogan. W. Predicţie neliniştitoare alimentată şi de obiectivul fundamental de politică externă al Administraţiei Bush. deşi puterea economică şi militară îl recomandă.China şi Rusia . unica superputere mondială.P. el va rămâne doar hegemonul emisferei vestice. Krauthammer) prin conservarea. 31 India şi Canada. Sau o „cooperare încrucişată” între puteri ce aparţin unor comunităţi de securitate diferite. Europe Will Nat Be Subservient. Necesitate care a impulsionat procesul de constituire a „comunităţilor de securitate”: PESC (Securitatea şi Apărarea Comună a statelor UE)..r 47 o . vor să stabilească 31 w w w . Din această perspectivă. inclusiv SUA”. de pildă. Tratatul de la Taşkent (structură de apărare colectivă a statelor CSI).g Hughes. b) dificultatea proiecţiei puterii peste întinderi vaste de apă („puterea blocantă a apei”) face imposibilă folosirea forţei militare în scopuri ofensive atât în Europa. iar Asia de Nord-Est devine un sistem multipolar echilibrat (prin contrabalansarea celor trei poli: China. SUA. afirmă tranşant J. China. Asia de Nord şi emisfera vestică.de tipul NATO. este doar un test. eo po lit ic . a „securităţii prin cooperare” (K. o nelimitată libertate de acţiune şi negarea constrângerilor potenţiale impuse de instituţiile sau tratatele internaţionale. sistemul politic internaţional actual. consolidarea poziţiei sale de putere relativă şi maximizarea obiectivelor de politică externă prin creşterea capacităţii SUA de preveni ca ceilalţi actori din sistem să achiziţioneze puterea necesară pentru a se opune efectiv intereselor sale. extinderea. Ikenbery. Prin respectivul test. deşi nu ating potenţialul militar al SUA. în Financial Times. strategia de securitate adoptată de UE în iunie 2003 care menţionează Rusia între partenerii privilegiaţi ai UE. Europa chiar şi după anii 90. organizaţii internaţionale ONU şi OSCE. La orizontul anilor 2020 se anticipează o mutaţie semnificativă în balanţa de putere mondială mai puţin favorabilă stabilităţii şi păcii determinată fie de retragerea trupelor americane din Europa. nevoia unei noi ordini paşnice şi stabile . Astăzi. americanii vor trece la cazuri mai grele. Organizaţia Pactului de la Şanhai (Rusia.

w

o «nouă normă» în relaţiile internaţionale: războiul preventiv. Această doctrină semnifică faptul că SUA şi numai SUA au dreptul de a ataca orice stat considerat a fi un rival”.32 Indubitabil, atrăgea atenţia J.J. Mearsheimer, adevărata ţintă a politicii externe americane rămâne conservarea poziţiei sale de hegemon al emisferei vestice şi împiedicarea apariţiei unui potenţial rival în Europa sau Asia de Nord-Est. Însă în întreaga lume se conturează coaliţii care au ca scop subminarea supremaţiei absolute a SUA. Sunt elocvente în acest sens unele simptoame: alianţa dintre China şi Rusia sau dorinţa de independentă tot mai evidentă a Europei care, îndeosebi prin intermediul Franţei şi Germaniei, îşi transformă statutul de aliat necondiţionat în unul de competitor, în contextul amplificării mişcării antiglobalizare. Pentru a preîntâmpina aceste surprize, Z. Brzezinski, în recenta sa carte, „Opţiune. Dominaţia sau leadership”, militează pentru o acţiune concertată a SUA şi aliaţilor lor din NATO, menită să-i asigure supremaţia mondială. Nu întâmplător, autorul, într-o lucrare precedentă, atrăgea atenţia asupra pericolului hegemonismului. „Pe termen lung, politica mondială trebuie să devină din ce în ce mai nefavorabilă concentrării de putere hegemonică în mâinile unui singur stat (...) America este nu numai prima şi singura superputere cu adevărat mondială, ci şi, probabil, ultima”. În viitor, concluziona reputatul politolog, Americii îi revine responsabilitatea de a forma un cadru lărgit de cooperare geopolitică stabilă prin care să se evite: atât „anarhia mondială”, cât şi apariţia „unui rival în ceea ce priveşte puterea”.33 A4. Axioma agresiunii calculate; actorii politici sunt raţionali şi prudenţi; în orice act de expansiune statele îşi evaluează atent şansele de reuşită. Dictonul stalinist „Fiecare îşi impune propriul sistem până acolo unde pot ajunge armele sale”, formulat în perioada postbelică, rămâne de actualitate. Cu un singur amendament: agresorii cântăresc foarte cumpănit costurile, riscurile, câştigurile, din perspectiva tradiţiei. În balanţa de putere ofensivă-defensivă, istoria a demonstrat că defensiva a prevalat ofensivei, de cele mai multe ori a avut câştig de cauză.34 A5. Axioma puterii anxioase; toate marile puteri relevă o stare de teamă permanentă şi persistentă, determinată de pericolul potenţialului militar agresiv al rivalilor posibili; probabilitatea creşterii preocupării pentru securitate şi pregătirii pentru război este proporţională cu nivelul acestui sentiment; cu cât un stat acumulează mai multă putere, cu atât generează mai multă teamă cu care induce rivalilor un comportament reactiv, de maximizare a puterii, deoarece niciodată un stat nu poate trăi cu certitudinea că ceilalţi competitori nu intenţionează să-şi folosească puterea împotriva sa.35 Nivelul de teamă, remarca J.J. Mearsheimer, este funcţie de anumite variabile: potenţialul nuclear (nivelul de teamă dintre superputeri în perioada războiului rece ar fi fost mult mai mare dacă nu apărea arma nucleară; descurajarea nucleară a funcţionat foarte eficient în acest timp), obstacolele naturale (întinderi de ape creează deseori impedimente insurmontabile; realitate care explică de ce SUA şi Anglia nu au fost invadate niciodată de când au devenit mari puteri), distribuţia de putere (un sistem unipolar este mai permisiv stărilor conflictuale decât unul bipolar; „bipolaritatea este configuraţia de putere care produce cantitatea cea mai redusă de teamă între marile puteri”; multipolaritatea echilibrată generează mai puţină teamă decât cea neechilibrată, de factură monopolară, dar mai multă decât bipolaritatea; marile puteri manifestă
vezi Manea, O., Revoluţia neoconservatoare, în Sfera politicii, nr. 113, 2004, p. 38-46; Tyler, E.P., U.S. Strategy Plan Calls for Insuring No Rivals Develop, în New York Times, 8 martie 1992; Boiangiu, M., Ce scrie un navetist, lumeam/ro/nr9-2002; Pacea americană, www.lumeam/ ro/nr8/2003/dosar_lumea. 33 Brzezinski, Z., Marea tablă de şah, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2000, p. 235-236. 34 Mearsheimer, J.J., op.cit., p. 32-33. 35 Ibidem, p. 35.
32

w

w .g

48

eo po lit

ic

.r

o

w

reticenţe faţă de toate statele cu indici demografici şi economici aflaţi în ascensiune, chiar dacă nu şi-a convertit bogăţia în putere militară).36 Sistemele bipolare sunt paşnice, iar sistemele multipolare neechilibrate sunt în permanenţă ameninţate de izbucnirea unor conflicte sângeroase; sistemele multipolare 37 echilibrate se situează între doi poli de risc. Cauzele conflictului, a războiului au fost identificate de teoreticieni de marcă - J.S. Levy, D.C. Copeland, S.V. Evera, K. Waltz etc. - într-un ansamblu complex de factori: natura umană, liderii politici, ideologiile politice, interdependenţa economică sau structura sistemului internaţional şi distribuţia puterii. Plecând de la distribuţia puterii în sistemul internaţional, K. Waltz, J.J. Mearsheimer ş.a susţin că bipolaritatea este mai puţin înclinată spre război decât multipolaritatea. Bipolaritatea este „cel mai paşnic şi mai puţin letal tip de arhitectură” a relaţiilor internaţionale, remarca geopoliticianul american. Afirmaţie susţinută prin invocarea următoarelor argumente: diminuarea oportunităţilor de conflict (prin existenţa numai a unei singure diade posibil conflictuală între marile puteri), distribuţia echilibrată a puterii, descurajarea erorilor de calcul şi atenuarea anxietăţii. În cei 46 de ani (1945-1990) de bipolaritate postbelică, continentul european s-a confruntat cu o singură situaţie conflictuală dintre o mare putere şi o putere minoră, războiul ruso-ungar din 1956, care a făcut 10 000 de victime. Izbucnirea conflictelor armate în sistemele multipolare este influenţată de alte cauze: existenţa hegemonilor potenţiali, sistemele multipolare conţin mai multe oportunităţi şi surse de conflict potenţial, manifestarea acută şi permanentă a dezechilibrelor de putere (asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât în cele bipolare, cele multipolare tind spre inegalitate, iar cele polare spre echilibru; cu cât numărul actorilor creşte, sporesc şi şansele ca bogăţia şi dimensiunile factorului demografic - fundamentele puterii militare - să fie distribuite neuniform între ele), posibilitatea apariţiei unor greşeli de calcul care întreţin iluzia reuşitei într-o eventuală acţiune de cucerire a unui stat rival (bipolaritatea favorizează certitudinea, iar multipolaritatea solicită probabilitatea şi face posibilă eroarea) şi inducerea sentimentului de teamă. Istoria europeană, caracterizată de multipolaritea echilibrată (fără un hegemon potenţial - 1792-1793, 1815- 1902, 1919-1938), a consemnat 5 conflicte între marile puteri şi 9 între marile puteri şi puteri minore, convertite în 20 de ani de războaie din 109, iar perioada multipolarităţii neechilibrate (1793-1815, 1903-1918, 1939-1945), fragilă şi conflictuală, au avut loc 3 războaie centrale, 1 între marile puteri şi 5 între marile puteri şi puterile minore, convertite în 35 de ani de confruntare, din totalul de 44 ani. J.J. Mearsheimer concluzionează: „războiul a ocupat 18,3% din timp în multipolaritatea echilibrată, în comparaţie cu 2,2% din bipolaritate şi 79,5% în cazul multipolarităţii neechilibrate. Din punctul de vedere al letalităţii au rezultat 1,2 milioane de morţi din rândul soldaţilor în războaie purtate în perioadele caracterizate prin multipolaritate echilibrată, cee ce e mult mai puţin faţă de cele 27 de milioane de morţi din cazul 38 multipolarităţii neechilibrate, dar substanţial mai mult faţă de cele 10.000 din bipolaritate”. A6. Axioma conflictului de interse; nevoia de securitate devansează ideologiile sau bogăţia; apărarea, scria A. Smith, are o însemnătate mai mare decât opulenţa 39 Coaliţiile create de-a lungul istoriei, dincolo de ideologii sau împotriva pericolului fascist sau cel terorist, sunt exemple elocvente în acest sens.
Ibidem, p. 37. Ibidem, p. 238, 236, 270. Ibidem, p. 242-247, 254-256. 39 vezi Walt, M.S., The Origins of Alliances, Ithaca, N.Y, Cornell University Press, 1987, p. 5, 266-238; Smith, A., An Inqury into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, Chicago, Univ. of Chicago Press, 1976, vol. I, p. 487
37 38 36

w

w .g

eo po lit

ic

.r
49

o

w

A7. Axioma ordinii mondiale; ordinea mondială nu derivă din contextul cooperării în scopuri umanitare şi generoase, ci se constituie ca rezultat al dorinţelor statelor de a-şi maximiza propriul statut în sistemul mondial de putere; reprezintă efectul egoist, 40 spontan al competiţiei dintre puteri. Marile puteri, în acţiunile întreprinse pentru realizarea unei ordini paşnice, benefice tuturor, sunt călăuzite îndeosebi de două motive: improbabilitatea consensului privind acceptarea unei formule generale de pace şi teama de responsabilitate; marile puteri nu-şi pot asuma acest ţel, pentru că nu sunt sigure de reuşită, iar eşecul lear fi imputabil; pretext pentru care, tratatele de securitate colectivă mor înainte de a se naşte; de pildă, marile puteri au cooperat în perioada Primului Război Mondial, 41 dar asta nu le-a împiedicat să intre în război, în stare de beligeranţă declarată. Cooperarea între state se desfăşoară pe un fundal competitiv, fiecare caută să obţină avantaje mai multe decât partenerii; de pildă, Germania şi URSS au cooperat în 1939 pentru a împărţi Polonia; Serbia şi Croaţia s-au înţeles să cucerească Bosnia; Germania a cooperat cu Ungaria şi Austria în 1940 în detrimentul intereselor României. A8 Axioma polemologiei; războaiele sunt determinate de intenţia statelor a-şi 42 testa, evalua şi ierarhiza puterea pe o scală imaginară, de la învingători la învinşi. Desigur, G. Blainey exagerează susţinând că aceste conflicte militare ar fi determinate doar de nevoia de evaluare a potenţialului, deoarece, în istorie, sunt şi cazuri când state cu potenţial militar îndoielnic atacă pe cele mai puternice, după cum state mai puţin puternice îşi înving agresorul; vezi conflictul arabo-israelian, victoria Rusiei împotriva lui Napoleon în compania din 1812 sau înfrângerea SUA de către Vietnam în războiul din 1965-1972. A9. Axioma variabilelor; între bogăţie şi putere se realizează o relaţie de interdependenţă; bogăţia este absolut necesară pentru fundamentarea unei mari puteri, după cum o putere mare poate deveni o sursă de bogăţie. Deşi toate marile puteri sunt ţări dezvoltate economic, bogate, nu toate statele bogate sunt şi mari puteri; din mai multe motive: statul respectiv sau este ocupat sau împiedicat prin tratate (vezi cazul Austriei şi Prusiei obstrucţionate de Franţa în urma războaielor napoleoniene; Germania sau Japonia în perioada postbelică) şi considerarea drept nocivă a creşterii cheltuielilor pentru securitate în detrimentul dezvoltării economice. Relaţiile de putere, remarca J.J. Mearsheimer, nu exprimă întotdeauna o imagine fidelă a ierarhiei avuţiei deoarece aceasta este convertită doar într-o anumită proporţie în forţă militară, şi numai anumite transformări şi tipuri de forţe militare noi au efecte care se resimt la nivelul balanţei de putere dintre state.43 În epoca globalizării, statele, susţin unii analişti, sunt preocupate mai mult de bogăţie decât de grija supravieţuirii, iar starea de conflict ar fi în dezavantajul tuturor statelor. Pornind de la situaţia economiei americane în perioada primului război mondial (analizată de P.M. Kennedy în „Over Here: The First World War and American Society”), E. Gholz şi D.G. Press formulează excepţia: războaiele redistribuie avuţia beligeranţilor la noncombatanţi. Dincolo de această apreciere discutabilă, un singur lucru devine cert: idealul prosperităţii economice nu poate fi asigurat pe seama unui război, dar, odată realizat, nu este exclus să alimenteze tendinţe şi instincte agresive. În ecuaţia geopolitică contemporană, o Chină dezvoltată
Melvyn P. Leffler, A Preponderance of Power: National Security, the Truman Administration and the Gold War, Stanford, C.A, Standford University Press,1992; Grose, P., Operation Rollback: America's Secret War behind the Iron Curtain, Boston, Hougton Mufflin, 2000. 41 vezi Mearsheimer, J.J., The False Promise of International Institutions, în International Security 19, nr. 3, 1994-1995, p. 26-27. 42 Blainey, G., The Causes of War, New York, Free Press, 1973, p. 119. 43 apud Mearsheimer, J-J., op. cit., p. 59-63.
40

w

w .g

50

eo po lit

ic

.r

o

w

economic va crea suficiente probleme Americii, fiind un posibil candidat la poziţia de hegemon regional în zona Asiei de Nord-Est. Totuşi, singura ameninţare care poate determina o mare putere să se angajeze într-o confruntare nu este de natură economică, ci militară. Angajarea Americii în cele două conflicte mondiale pe Bătrânul Continent a fost motivată de incapacitatea militară a puterilor europene de a neutraliza Germania. A10. Axioma capacităţii militare; statele deopotrivă îşi construiesc şi-şi pierd statutul de mare putere prin unul şi acelaşi instrument: puterea militară. Nu mai departe, A. Dughin remarca că destinul grandios al Rusiei nu depinde de volumul demografic sau de situaţia politică şi economică, ci de faptul „dacă vom avea un nivel suficient de înarmare pentru ca pe cale militară să ne apărăm suveranitatea faţă de singurul «duşman potenţial» al Rusiei - SUA si blocul nord-atlantic. Celelalte probleme decurg de aici”. În geopolitică, este convins Dughin, „specificul armamentului unei ţări (...) este mai convingător decât declaraţiile oficiale şi neoficiale ale diplomaţilor sau liderilor politici”.44 A11. Axioma forţei militare terestre; statele puternice posedă armate puternice (pe măsură); puterea terestră, în ansamblul tipurilor de forţă, reprezintă componenta cu rol dominant în conţinutul puterii militare contemporane. Chiar dacă nu se poate nega contribuţia forţelor navale şi aeriene - idei subliniate de remarcabili reprezentanţi ai şcolii geopolitice anglo-saxone, precum A. Mahan, A. Seversky - „războaiele sunt câştigate de marile batalioane, nu de armatele din aer sau de pe mare. Cea mai mare putere o are statul cu armata de sol cea mai puternică”. Deznodământ intuit de Makinder sau Brzezinski. Cazul Vietnamului sau cele mai apropiate timpului nostru - Afganistanului, Irakului, Serbiei - demonstrează cu prisosinţă validitatea enunţului. Deşi utile, nu blocadele navale sau bombardamentele strategice produc victorii rapide în războaie, ci numai „armatele pot învinge un adversar într-un timp scurt”.45 Este un fapt recunoscut că încă din perioada Războiului Rece, toţi competitorii cu rang de putere în balanţa puterii mondiale - Franţa, Germania de Vest, Italia, Japonia şi China - considerau că nu SUA ci URSS era cel mai puternic stat din sistem, iar în prezent, în pofida arsenalului militar impresionant clasic şi nuclear de care dispune, nimeni nu mai previzionează un pericol rusesc, deoarece slăbiciunea armatei acestui stat nu permite desfăşurarea unei ofensive majore la sol. A12. Axioma forţei navale; impunerea dominaţiei forţei navale implică stăpânirea întinderii apelor (mărilor şi oceanelor) şi anihilarea forţelor navale adverse, fie prin distrugere, fie prin blocarea lor în porturi şi punerea lor în imposibilitate de a folosi liniile maritime importante; stăpânirea oceanelor nu se confundă cu controlul permanent al suprafeţei acestora, ci doar controlul zonelor strategice şi obstacularea intenţiilor adversarilor de a proceda identic.46 A13. Axioma forţei aeriene; forţele aeriene, pentru a fi un instrument de proiectare a puterii unui stat, trebuie să aspire la controlul şi supremaţia aeriană. Numai în această ipostază forţa aeriană îşi poate îndeplini rolul: sprijin aerian apropiat, împiedicarea mobilizării şi valorificării resurselor rivalilor, de transport aerian şi de bombardare strategică. În istoria conflictelor mondiale sunt cunoscute doar 14 cazuri de folosire a bombardamentelor strategice, prin care o mare putere a încercat să constrângă o altă putere rivală prin bombardament strategic (exemplul Germaniei împotriva M. Britanii, al M. Britanii şi SUA împotriva Germaniei şi Italiei, Irakului şi Iugoslaviei, al
44

w

w .g

Dughin, A., Bazele geopoliticii. Viitorul geopolitic al Rusiei, Moscova, 1997, (subcapitolul: Aspectele militare ale imperiului), apud Roşca V, traducere şi adaptare www. persamil. ro/2003). 45 Ibidem p. 64-66. 46 Ibidem, p. 67.

eo po lit

ic

.r
51

o

w

Italiei împotriva Etiopiei, al Japoniei împotriva Chinei, al SUA împotriva Coreei de Nord şi Vietnamului etc). Indiferent de puterile ţintă - mari sau mici -, aproape în toate cazurile, cu mici excepţii (Italia, Japonia şi, mai recent, Iugoslavia), operaţiunile au eşuat; deşi au avut un rol substanţial, nu bombardamentele strategice au determinat victoria, ci alţi factori: blocadele, ameninţarea sau punerea în practică a invaziei terestre. Şi în cazul Irakului sau al Iugoslaviei. Miloşovici n-ar fi capitulat la 8 iunie 1999, dacă nu ar fi fost ameninţat cu o invazie terestră de către trupele NATO după cum Sadam Husein, în pofida bombardamentelor aeriene sau navale, nu s-ar fi predat, dacă n-ar fi fost trădat de colaboratorii apropiaţi şi trupele sale de elită, Garda Republicană. Aproape în toate cazurile, deznodământul conflictelor a fost determinat de puterea militară terestră; toate conflictele militare de anvergură - războiul Crimeii, Unificării Italiei, Austro-Prusac, Franco-Prusac, Ruso-Japonez, SovietoJaponez sau cele două războaie mondiale au fost decise nu de puterea aeriană sau navală ci de puterea terestră.47 Deoarece acest gen de acţiuni nu produc influenţe psihologice de anvergură - revolte populare - care să genereze reacţii antiguvernamentale scontate, nu provoacă pagube economice insurmontabile (Germania a avut producţii mari în producţia de război chiar în condiţiile bombardării bazinului industrial al Rhurului) şi nu au putut conduce la decapitarea conducerilor forţelor rivale (vezi cazurile Libiei, Ceceniei, Irakului sau Iugoslaviei; cu excepţia lui Dudaev, liderii celorlalte state n-au putut fi eliminaţi prin lovituri aeriene).48 Puterea terestră fiind dependentă de diverşi factori: numărul şi calitatea soldaţilor, volumul şi calitatea armamentului, organizarea armatelor şi soldaţilor. „Armata de uscat, împreună cu forţele aeriene şi navale care le sprijină, sunt cea mai înaltă formă de putere militară din lumea modernă”. Valoarea şi posibilitatea de dominaţie a unei armate pot fi evaluate prin recursul la trei variabile, singurele instrumente de proiectare reală a puterii: capacitatea unei divizii de blindate (ADE - Armored Division Equivalent - ca unitate de măsură a a cantităţii şi calităţii armamentelor din fiecare armată; stabilit de Departamentul de Stat al SUA pentru evaluarea balanţei de putere convenţională dintre NATO şi Tratatul de la Varşovia); capacitatea forţelor aeriene (care susţin armatele de la sol) şi potenţialul forţelor navale.49 Competiţia pentru securitate, susţinea K. Waltz, determină marile puteri să imite practicile de succes ale oponenţilor săi, fără a neglija importanţa coeficientului de inovaţie, imaginând şi modalităţi noi de a obţine avantaje în detrimentul oponenţilor săi (prin doctrine militare de tip ofensiv sau strategii inteligente - de tip informaţional; statele cu un comportament imprevizibil dobândesc şi beneficiile cele mai substanţiale).50 A14. Axioma geopoliticii nucleare; armele nucleare nu elimină sau diminuează competiţia pentru securitate. Există o probabilitate foarte redusă ca o singură putere să acceadă la statutul de hegemon, poziţie în care efectiv nu s-ar simţi ameninţat de apariţia unei forţe competitoare; acest statut poate fi atins fie prin obţinerea superiorităţii nucleare, fie prin capacitatea de neutralizare a arsenalului nuclear al rivalilor; altfel spus - „superioritate prin descurajare”, o decodificare a cea ce specialiştii denumeau „Distrugere Reciproc Asigurată”, pe scurt MAD. Situaţie care-i conferă şi poziţia de lider episodic în sistem. Orice mare putere vizează acest obiectiv, dar atunci când
Ibidem, p. 72-84. vezi Pape, A.R., Bombing to Win: Air Power and Coercion in War, Ithaca, NY, Cornell University Press, 1996, p. 21-27, 68; Hosmer, T.S., Psyhological Effects of U.S. Air Operations in Four Wars, 1941-1991: Lessons for U.S. Commanders. RAND Report M.R.-576-AF, Santa Monica, CA.Rand Corporation, 1996. 49 Mearsheimer, J-J., op.cit., p. 98-99. 50 vezi Mearsheimer, J-J., op.cit., p. 120-121; Waltz, K., Theory of International Politics, 1979, p. 27-128.
48 47

w

w .g

52

eo po lit

ic

.r

o

cit.53 În panoplia mijloacelor.susţinute de Colin S. nu poate fi atins de oricine şi în orice condiţii. în mod sigur. Chiar şi acest obiectiv dezirabil la majoritatea marilor puteri. cap. Depăşirea situaţiei de MAD şi asigurarea unei adevărate superiorităţi nucleare de partea vreunui participant important la balanţa de putere mondială nu este previzibilă într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Deoarece pierderile umane şi materiale ar semnificative (echivalente) de ambele părţi. Herman Kahn („On Escalations: Metaphors and Scenarios”) etc. unii susţin că argumentul beneficiilor este îndoielnic. În pofida realităţii. reiterarea practicilor reuşite ale marilor puteri rivale reprezintă o consecinţă a competiţiei pentru securitate.J. C. URSS şi SUA.. folosirea populaţiei băştinaşe fie în armata învingătorului.C. deoarece cuceritorii nu pot exploata în beneficiul lor economiile industriale moderne sau cele clădite pe tehnologiile informaţionale. continua autorul.r 53 o .. p.g vezi Mearsheimer. nu va avea şanse să reziste timpului. se acreditează teza că 60% dintre agresori au câştigat războaiele. J-J. 51 w w . Candidatul la acest statut. alţi. „(. în ultimele două secole..52 A15. dar nu este nerealistă aspiraţia pentru poziţia de hegemon regional. doar de un număr limitat de state: Franţa napoleoniană. Glenn H. Germania (wilhemină şi nazistă). o izbândă fără învingători. iar resursele agresive ar rămâne aproximativ intacte. trebuie să satisfacă anumite exigenţe: să fie mai bogat decât ceilalţi actori interesaţi şi să deţină cea mai puternică armată din regiune. tind să fie o specie rară”. 1990. I. Glaser. doctrinele statelor nucleare au evoluat. a „ripostei masive” la strategia unor „lovituri graduale” şi „limitate”. care susţine posibilitatea rezonabilă a „escaladării nucleare” a războaielor convenţionale.51 Acest şah continuu între marile puteri a fost prezent în balanţa puterilor din perioada Războiului Rece. Paul Nietze („Deterring Our Deterrent”).sunt falimentare şi criticate de alţi teoreticieni precum J. marilor puteri folosesc strategii diverse: războiul (care permite îmbunătăţirea poziţiei în balanţa de putere a statelor. sunt convinşi că învingătorii îşi pot amplifica puterea prin însuşirea surplusului economic. fie pentru efectuarea unor munci forţate.I. Primul consideră ca acest punct de vedere este eronat din două motive: improbabilitatea conservării caracterului limitat şi a rezultatelor favorabile scontate. 52 Mearsheimer. Glaser sau R. Jervis cu argumente logice. .. p. Va fi cel mult o victorie a la Pyrrhus. 53 Ibidem. eo po lit ic . periculoase desigur. Bruce G. Marile puteri îşi pot realiza visele dominatoare prin concretizarea a patru mari obiective: să fie singurul hegemon de pe glob. există şi pledanţi ai ideii. războiul este principala strategie pentru obţinerea unei cantităţi suplimentare de putere. cu beneficii discutabile. să domine balanţa puterii terestre în regiunea lor şi să posede superioritatea nucleară. 94-95. 102-107.. Puţini au şanse de a deveni hegemon global. Blair („The Logic of Accidental Nuclear War”). op. Mearsheimer. p. Scenariile „războiului nuclear limitat” .) hegemonii regionali. V. confiscarea resurselor naturale a celor învinşi. Indiferent de segmentul de timp analizat sau poziţia celor doi rivali SUA şi URSS -. Gray („Nuclear Strategy: A Case for a Theory of Victory”). Analyzing Strategic Nuclear Policy. În timp. să controleze o bună parte din bogăţia lumii. J-J.. nici unul nu a reuşit să se impună de-a lungul timpului. Sagan („The Limits of Safety: Organizations Accidents and Nuclear Weaponts”). pe seama statelor rivale. Criterii îndeplinite.w o realizează. Scott D. Princeton.. Snyder („The Balance of Power and the Balance of Terror”). remarca Mearsheimer. de la strategia „primei lovituri splendide”.cit. op. Paul Seabury („Balance of Power”). Axioma imitaţiei. 316. dimpotrivă. Princeton University Press.

Axioma paradoxului puterii. între Irak şi Iran. un avantaj de putere prin determinarea rivalilor să se angajeze în dispute cu o singură finalitate: secătuirea puterilor lor într-un conflict prelungit. pentru a permite câştigarea răgazului necesar pentru mobilizarea resurselor împotriva ameninţării principale. pasarea responsabilităţii şi contrabalansarea (descurajarea agresorului prin sistemul alianţelor defensive sau mobilizarea suplimentară de resurse proprii . încurajarea de către SUA a conflictului rusoafgan. este inadecvată şi falimentară. ci şi intimidarea poate produce rezultatul scontat. exemplul basculării Bulgariei şi României.. pasarea responsabilităţii este condiţionată de arhitectura specifică a sistemului de putere internaţional. p. ar trebui să ajutăm Rusia. criza rachetelor din Cuba din 1962. a transformat Irakul într-o putere zonală şi i-a alimentat ambiţiile expansioniste). Politica de forţă. 192-194. deşi cu rezultate discutabile. calculul cinic al politicii de forţă pur şi simplu nu dă nici un rezultat. 54 eo po lit ic . p. Bill Clinton afirma în 1992: „într-o lume în care libertatea este în marş triumfal. iar dacă Rusia câştigă. Truman. Idee care trebuie să determine liderii marilor puteri să mediteze profund asupra viitorului umanităţii.g 54 55 Ibidem.prin practica „călătorului clandestin”. riscul ar fi ca un stat să-şi sporească puterea în loc să o piardă. secătuirea (prelungirea sine die a războaielor între rivali. w . Britanie în emisfera vestică SUA. sau cel recent al Iugoslaviei devin ilustrative în acest context. instigarea şi epuizarea (a câştiga un plus. în contextul internaţional actual. cele mai puternice ţări sunt şi cele mai vulnerabile. Fostul preşedinte al SUA. între putere şi vulnerabilitate există un raport de proporţionalitate directă. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 sunt grăitoare în acest sens. pentru a face faţă ameninţărilor Germaniei naziste aflate în ascensiune). însă nu toate au avut implicaţii asupra balanţei de putere). ar trebui să ajutăm Germania (.w w întreţinerea conflictelor din Orientul Apropiat fiind determinată tocmai de existenţa unor uriaşe resurse de petrol). din acest tip de sistem fenomenul este eliminat numai de existenţa unui „hegemon potenţial extrem de puternic” şi a unor "„graniţe comune”). urmare a luării de poziţie faţă de agresiunea Germaniei asupra URSS-ului. cedarea de putere (pe termen scurt. nu numai utilizarea forţei împotriva adversarului. războiul cu Iranul. determinarea altor state ameninţate pentru a îndeplini această sarcină . şantajul (ameninţarea cu folosirea forţei împotriva adversarului. în cel de al doilea Război Mondial. ea este improbabilă într-un sistem bipolar. s-a constat că mai multă putere nu presupune neapărat şi invulnerabilitate.r o . cedarea poziţiei de mare putere de către M. Ibidem.creşterea cheltuielilor de înarmare. mobilizare generală. afirma: „Dacă vedem că Germania câştigă.. formula este preferabilă războiului. a tendinţelor expansioniste ale Irakului în detrimentul Kuweitului etc. şi nu tirania. Este nepotrivită pentru noua eră”. dar devine posibilă în sistemele multipolare echilibrate şi neechilibrate. exemplele Acordului de la München.55 A16. 113-1120. H. între forţele Axei şi aliaţilor. 112.) trebuie 54 să le lăsăm să se omoare între ele cât mai mult cu putinţă”) . alăturarea de partea celui mai tare folosită curent de statele mici.

historians. „Dicţionarul de sociologie Larousse” defineşte etnia ca fiind „o populaţie desemnată de un nume (etnonim).r 55 o . Bucureşti. obiceiuri. Dicţionar general al limbii române.”56 În lucrarea „Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale” termenul este definit ca „Etichetă descriptivă pentru un grup definit implicit în termeni de caracteristici rasiale sau naţionale. Editura Babel. The main basis of the existence and manifestations of ethnicity is understanding and tolerance. eo po lit ic . Paris. în „Dicţionarul de sociologie” grupul etnic este definit ca un grup social „cu tradiţii culturale comune şi care are sentimentul identităţii ca subgrup în cadrul societăţii înglobante.”59 În acelaşi mod. Iaşi. CONFIGURAŢIA TEORETICĂ A ETNICULUI În 1896. Editura Polirom. Din punctul de vedere al conţinutului semantic termenul oferă o multitudine de posibilităţi de abordare. économique et sociale homogène et dont l’unité repose sur une communauté de langue et de culture. Editura Enciclopedică.”58 De asemenea. a cărui unitate se sprijină în general pe o limbă. 59 Dictionnaire éncyclopédique. 1992. 60 Colectiv. its dimensions being deeply rooted in a certain socio-historical context. la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. Editura Univers Enciclopedic. „etnicitate” şi „etnocentrism” care provin din familia „etnicului”. Bucureşti. „Grupul uman care posedă o structură familială. Colectiv. 2001. rămâne în acest context. 1996.”60 Lucrarea mai evidenţiază faptul că membrii unui grup etnic se diferenţiază de ceilalţi membrii ai societăţii prin anumite trăsături culturale specifice: limbă.represents one parameter of human interrelations. legat de conţinutul acestui concept în dicţionarul enciclopedic „Le petit Larousse en couleurs” se face următoarea menţiune: „Groupement humain qui possède une structure familiale.ETNICUL ŞI IMPLICAŢIILE SALE GEOPOLITICE Vasile MARIN Abstract: Ethnicity .g Vasile Breban. Ethnicity is strongly determined by aspects of its content. cu o tradiţie culturală comună. economică şi socială omogenă şi a cărei unitate răspunde unei comunităţi de limbă şi de cultură”. politologists. sentimentul identităţii şi autoperceperea membrilor grupului etnic ca fiind diferiţi de alţi membri ai societăţii. 1998. In other words. Le Petit Larousse en couleurs. Larousse. etc. comportamente. w 1. 56 57 w w . care se bizuie pe aceeaşi origine. Astfel. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. un teritoriu şi o istorie identice. Dicţionar de sociologie. specificată de o conştiinţă de apartenenţă la acelaşi grup.”57 Mai expresivi şi mai utilizaţi în limbajul de specialitate sunt însă termenii „etnie”. etichetă în care accentul cade asupra practicilor şi credinţelor culturale. teoreticianul francez Vacher de Lapouge introduce termenul de „etnic” în limbajul ştiinţific modern. The historicity of this phenomenon is defined by its long evolution through time and also through its future projections in contemporary society. Esenţial. 1995.in its generally accepted definition . Dicţionar de sociologie. religie. 58 Colectiv. The absence of these generates numerous conflictual phenomena at social level with significant impact upon the functionality of the political and economical sphere as well as people’s everyday lives. Its level is above individual but it is accomplished especially through the agency of this. îmbrăcăminte. Potrivit „Dicţionarului general al limbii române” conţinutul termenului „etnic” face trimitere la „apartenenţa la un popor. the phenomenon of ethnicity represents a complex and existential dimension of human society marked by deep historical traditions that are far from having completed their role in our days and still are subject to analyses by sociologists.

Din punct de vedere politic. Cluj-Napoca. 1996. Aspecte similare apar şi atunci când se abordează problematica religioasă sau al unor ocupaţii. ş.61 Heteroidentificarea reprezintă actul prin care un individ este încadrat de alţii (din comunitatea în care trăieşte) ca aparţinând unui anumit grup etnic.artefacte culturale specifice. termenul de „grup etnic”. descrie o minoritate cvasinaţională.reprezentări subiective despre principalele trăsături caracteristice grupului etnic respectiv care. Există şi teorii care presupun că grupul etnic este fundamentat pe manifestarea unei esenţe metafizice. Distincţia dintre cele două aspecte are atât o valoare teoretică cât şi una operaţională. Desigur.dimensiunea şi regionalizarea teritorială. Există şi opinii potrivit cărora cei ce locuiesc într-un anumit teritoriu sunt consideraţi ca aparţinând integral unui anumit grup etnic. Astfel. Rotariu Traian – Sociologie. religiei. legat de conţinutul specificităţii grupului etnic există numeroase puncte de vedere. dar şi în ceea ce priveşte viitorul. transcendentale şi transindividuale. putând fi luate în considerare o multitudine de aspecte ce conduc la constituirea şi mai ales la individualizarea acestuia însă nu toate au relevanţa socială adecvată. 56 eo po lit ic . . ş. Privitor la dimensiunile subiective ale individualizării grupului etnic. permanent în viaţa de toate zilele există o diferenţă între numărul estimat al membrilor unui grup etnic şi cel determinat prin recensământ.un discurs referitor la soarta istorică a comunităţii.g 61 Petru Iluţ. sunt teoreticieni care acordă rolul prioritar limbii.credinţa într-un strămoş comun cuprinsă în miturile şi credinţele referitoare la etnogeneză. . Editura Managerul. .sistem instituţional caracteristic. Toate acestea se înscriu în conţinutul termenului de etnicitate. Cu alte cuvinte. grupul etnic poate fi localizat spaţial ca un compact regional dar poate fi şi dispersat într-un teritoriu foarte larg. Dintre aceste caracteristici mai semnificative sunt următoarele: .organizarea politică specifică. care trăieşte în cadrul unui stat şi care nu a atins statutul de naţiune. Din această perspectivă. avem de-a face cu două aspecte importante: heteroidentificarea etnică şi autoidentificarea. Astfel.r o . în lumea contemporană există un număr relativ redus de state care nu înglobează în structura lor grupuri etnice mai mult sau mai puţin ample. fără a se lua în considerare alte elemente. Astfel.diferenţe antropologico-fizice rasiale. omogenitate şi o personalitate specifică în cadrul unei macrocomunităţi sociale. În funcţie de ponderea factorilor care conduc la configurarea comunităţilor etnice se disting o multitudine de puncte de vedere. Un loc important în analiza acestor aspecte îl joacă şi opinia celor ce aparţin unui anumit grup etnic. reprezintă un summum de virtuţii şi defecte generalizate la întreaga comunitate.mentalitate şi comportamente comune doar acestui tip grupal. . Având în vedere aceste aspecte. considerând că unitatea lingvistică sau religioasă reprezintă factorii decisivi în configurarea unui grup etnic. . îndeosebi privind trecutul.religia. . . în general.limba. .a. potrivit unor sociologi. acestea ar putea fi: .a. . se poate aprecia că grupul etnic este dimensionat obiectiv de o serie de caracteristici care îi conferă consistenţă. Autoidentificarea este situaţia în care un individ se decide singur asupra apartenenţei lui etnice. Potrivit „Dicţionarului de sociologie” aceasta reprezintă „starea de a fi etnic sau de a aparţine w w w .

elementele. reprezentări. Spre exemplu. mod de viaţă. Editura Babel.r 57 o . Pluralismul cultural s-a dovedit mult mai eficient deoarece acceptă coexistenţa paşnică şi constructivă a diferitelor grupuri etnice în limitele unui spaţiu comun. relaţia fiind de altfel biunivocă. .W. pe unificarea comportamentelor şi. Dicţionar de sociologie.coeziunea grupului este asigurată şi de credinţe. eo po lit ic . trăsăturile morale şi de caracter cu ajutorul cărora se poate descrie un grup etnic. pot fi reţinute. pe eliminarea preferinţelor etnice. 1998. respectiv de anumite norme referitoare la comportamentul etnic specific.cei incluşi în grupul respectiv manifestă relaţii de preferenţialitate faţă de indivizii ce au caracteristici similare. ca urmare a multitudinii conflictelor generate. astfel: 62 w w w . scopul final fiind integrarea şi omogenizarea etnică a societăţii. În unele societăţi sunt ideologii elaborate din perspectiva majorităţii dominante ce consideră pluralismul cultural doar ca o fază tranzitorie. cărora li se atribuie o semnificaţie socială aparte. Datorită faptului că fac parte din reprezentările colective ale grupului. ele sunt relativ constante şi imuabile. cu privire la discriminarea grupului etnic. În acest stadiu se pune accent pe egalitatea indivizilor. la loialitatea faţă de grupul respectiv. atribuindu-se ceea ce este rău sau bun unor grupuri etnice ori membrilor lor. Scopul final îl reprezintă o societate integrată în care membrii tuturor grupurilor etnice participă la viaţa socială în raport cu talentele şi intereselor lor. De la prejudecată la discriminare nu este decât un pas. În categoria acestora se includ şi stereotipiile văzute ca şi clişee cu privire la aspectul fizic. . Separatismul promovat de multe mişcări de independenţă etnică în marea majoritate a cazurilor a eşuat. aceasta fiind baza coeziunii comunităţii etnice. Allport (1897-1967) în lucrarea „The Nature of Prejudice” (1954) descrie un întreg complex conceptual şi acţional. ocuparea unui anumit teritoriu etc. Cercetătorul american G.unui grup etnic. se constituie ca şi criterii de includere în grupul etnic. următoarele: . pe estomparea identităţii etnice.) fără ca etnicitatea să se reducă doar la acestea.delimitarea grupului etnic se face prin referinţă la anumite elemente obiective ale culturii (limbă. pe baza cărora se configurează un acord relativ privind conţinutul etnicităţii. în final. Aceste clişee referitoare la grup se atribuie şi fiecărui individ component al acestuia. mituri.”62 Evidenţierea etnicităţii se poate realiza prin separatism sau prin pluralism cultural. atât despre originea cât şi despre profilul grupului propriu. Stereotipia configurează o anumită atitudine (aşteptări. Separaţia pe grupuri şi categorii etnice conduce în orice societate la apariţia unor fenomene specifice. judecăţi) care se evidenţiază când se stabilesc interacţiuni cu membrii unui anumit grup etnic. Separatismul şi pluralismul cultural se concentrează asupra grupurilor. care sunt reflectate în mod adecvat în plan teoretic şi pragmatic. al alterităţii în raport cu celelalte grupuri etnice. Acest complex de aşteptări şi judecăţi care preced relaţia cu anumite grupuri etnice sau membrii ai acestora este denumit prejudecată. . prin intermediul acestora se stabilesc în mod arbitrar valori de adevăr şi generalizări forţate. Având în vedere aceste aspecte ale etnicităţii. Prejudecăţile se reproduc şi se evidenţiază în relaţia cu un grup etnic sau cu membrii acestuia prin intermediul lor intervenind anumite exagerări legate de existenţa şi acţiunile lor.g Colectiv. religie. referitor la conţinutul său. în timp ce integraţionismul se concentrează asupra indivizilor.

exterminarea fizică manifestată prin programe.r o . Discriminarea situaţională constă în apariţia izolată a unor forme de manifestare a prejudecăţilor. Termenul de minoritate evidenţiază un raport existent între mai multe grupuri etnice. în mod explicit. ele transpar din calitatea relaţiei majoritate-minoritate. eliminarea prezenţei unor membrii ai grupului indezirabil din spaţii sociale comune. până la privatizarea parţială de libertate sau drepturi politice..g eo po lit ic .a. care se configurează între diferite grupuri etnice. că absenţa stărilor conflictuale elimină de la sine toate formele de discriminare şi mai ales a reacţiilor la acestea. din problematica abordată rezultă că etnicitatea reprezintă o chestiune 58 w w w . .protestul prin care se urmăreşte sensibilizarea opiniei publice cu privire la prejudecăţile şi discriminările manifestate la adresa grupului minoritar. Desigur nu în toate situaţiile în care există prejudecăţi se ajunge la forme grave de discriminare.verbalizarea manifestată prin condamnarea. privitor la acest raport. deşi. nesupunerea la locul de muncă. care include forme cum sunt: discriminarea oficializată. ş. vehicularea despre acesta a unor stereotipii în cadrul discuţiilor private sau discursurilor publice. în numeroase situaţii. trebuie menţionat faptul că. blamarea unui grup etnic. prohibitarea accesului lor în aceste spaţii etc. Dimpotrivă. el îmbracă nuanţe extrem de variate şi greu de definit. ori interzicerea frecventării anumitor locuri publice. discriminarea instituţionalizată. îndreptate împotriva indivizilor ce fac parte din grupul etnic vizat (exercitarea de presiuni.evitarea segregaţiei. discriminarea situaţională ş. Aceste norme se extind pe o scară întinsă. norme discriminatorii referitoare la indivizii ce aparţin unui anumit grup etnic. . . legat de aceste aspecte nu putem eluda apariţia stărilor conflictuale dintre diferitele grupuri etnice fie minoritare. nu există prevederi juridice exprese referitoare la limitarea accesului la anumite funcţii. el generând reacţii şi din partea indivizilor aparţinând grupului minoritar. sunt sistematic excluşi din aceste poziţii. Discriminarea instituţionalizată reprezintă situaţii în care. .agresiunea manifestată prin: combaterea discriminării juridice şi instituţionalizate. Multe dintre acestea sunt consecinţe ale discriminărilor însă mare parte dintre ele îşi regăsesc cauzele în tendinţa unor grupuri etnice de a-şi transforma statutul şi a deveni fie autonome fie independente. discriminării şi contactului cu membrii grupului majoritar.respingerea grupului propriu. fie între minoritari şi majoritari. . . Discriminarea oficializată reprezintă situaţia în care documentele oficiale în vigoare prevăd. orientate şi premeditate. dintre care unele numără mai puţini membri decât altele. Prin urmare. Acest lucru nou presupune. acţiuni violente care merg până la dislocarea sau eliminarea întregului grup etnic. din punct de vedere statistic. statusuri sociale. . . însă. totuşi indivizii aparţinând grupului minoritar.). Relaţia dintre majoritate şi minoritate este supusă unui variat şi complex proces de discriminare biunivocă.discriminarea propriu-zisă exprimată printr-un comportament de trecere de la evitarea pasivă la acţiuni efective.evitarea respectiv limitarea contactelor cu indivizii ce aparţin grupului etnic vizat. distrugerea bunurilor acestora.acţiuni violente. violarea fizică a spaţiului individual şi a persoanei. fenomene discriminatorii producându-se în mod ocazional şi izolat. mergând de la interzicerea sau limitarea accesului la anumite posturi considerate cheie. Desigur procesul de discriminare manifestat în relaţia majoritate-minoritate nu este unisens.a. Fără a intra în detalii. Desigur.acceptarea situaţiei create. cum sunt: . manifestate prin agresarea fizică a membrilor grupului etnic vizat.. confruntări fizice cu membrii grupului majoritar.

problema spaţialităţii a evoluat de la simplul cadru natural al existenţei lor până la domeniul spaţial socializat al zilelor noastre. DETERMINĂRI GEOPOLITICE ALE ETNICULUI Pornind de la problematica abordată anterior se poate aprecia că fenomenul etnic este conexat la numeroase domenii ale umanului. producând pe lângă uriaşe pagube materiale şi un însemnat număr de victime umane.pluralismul cultural.schimbarea componentei etnice a populaţiei realizată prin schimb forţat de populaţie. Unele dintre probleme vizează fenomenologia conflictului şi a relaţiilor de putere. De asemenea. multiculturalitatea ca dimensiune a etnicului ş. indiferent de dimensiunea şi nivelul lor de civilizaţie. După cum arătam anterior. care au cauzat numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi materiale. Analiza relaţiei dintre un anumit tip de comunitate umană şi cadrul său spaţial de referinţă este deosebit de complexă. infuzarea populaţiei minoritare cu populaţie majoritară. cum sunt: .r o . în sensul autonomizării unor regiuni cu populaţie minoritară (cantonizare şi/sau regionalizare). oferind concluzii pertinente asupra conţinutului spaţiului de continuitate specific ca şi categorie geopolitică. cu consecinţe evidente asupra stabilităţii şi securităţii în diferite zone ale lumii. secesiunea. alungarea populaţiei minoritare din locurile sale tradiţionale. Pornită de la dorinţa ancestrală de teritorialitate manifestată la oameni de-a lungul timpului. istoria a demonstrat şi demonstrează utilitatea unora şi îndeosebi pericolul folosirii altora cum sunt genocidul. el oferă geopoliticului spre dezbatere o gamă largă de probleme. spaţiul autodeterminării etnice. ic . . Din această perspectivă. unele extrem de complexe.reorganizarea administrativă. pe cale amiabilă sau prin secesiune. respectiv participarea deplină şi lipsită de orice discriminare a fiecărui individ la viaţa social-politică a statului căruia îi aparţin. . conexiunea dintre etnic şi geopolitic evidenţiază existenţa unor categorii geopolitice cum sunt: spaţiul de continuitate etnică.consociaţionalismul care presupune dreptul de veto al minorităţilor pentru probleme care le dezavantajează în raport cu majoritarii. conturbând funcţionalitatea întregii societăţi pentru îndelungate perioade de timp. majoritatea teoreticienilor acceptă ideea potrivit căreia 59 w w w . 2. alungarea populaţiei minoritare sau prin genocid. Desigur. Specialiştii în domeniu. abordând intimitatea diferendelor etnice. ce necesită eforturi deosebite de rezolvare precum şi un substanţial material de analiză teoretică. spaţiul de continuitate lingvistică de tip etnic.2. asimetria relaţiilor interetnice.1. Relaţiile interetnice continuă să fie mari generatoare de tensiuni şi stări conflictuale în numeroase ţări ale lumii. .a.g eo po lit cu care lumea contemporană se confruntă şi se va confrunta o îndelungată perioadă de timp. spaţiul de culturalitate etnică. printre care şi cel al geopoliticului. spaţiul de continuitate etnică este domeniul spaţial în care o anumită comunitate umană (grup etnic) îşi conservă şi dezvoltă existenţa sub toate aspectele sale. adică procesul prin intermediul căruia grupul minoritar îşi pierde treptat trăsăturile culturale specifice. . evidenţiază că în practica politică s-au utilizat diverse căi de estompare a acestora. existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane. preluându-le pe cele ale majorităţii.asimilarea. Din această perspectivă.schimbarea configuraţiei social-politice prin retrasarea graniţelor în concordanţă cu cele etnice. spaţiul de continuitate spirituală de tip etnic. . Spaţiul de continuitate etnică Spaţialitatea a reprezentat şi reprezintă una dintre caracteristicile fundamentale ale apariţiei.

o caracteristică a dezvoltării accelerate a civilizaţiei umane şi a procesului globalizării. în numeroase zone ale lumii. cum sunt: limba. etc. grupurile etnice se împart în două mari categorii: grupuri etnice vechi. unguri. În această situaţie se poate vorbi despre grupul etnic indian în Marea Britanie.g eo po lit ic . fie individuale. se mai poate aprecia că spaţiul de continuitate etnică 60 w w w . Din punctul de vedere al structurii populaţiei un stat poate cuprinde două sau mai multe grupuri etnice. fiind un generator de spaţii de continuitate complementare. De altfel. obiceiurile. religia. grupurile etnice au manifestat permanent o tendinţă de agregare a indivizilor din structura proprie în limitele fizice ale unii spaţiu de referinţă. irlandezi. romi. cu mare grad de persistenţă istorică şi grupuri etnice noi.U. Această tendinţă a generat atitudinea de autoconservare a identităţii grupului etnic în spaţiul său de referinţă. Comparativ cu naţiunea. germani. el fiind o permanentă istorică a evoluţiei istorice a societăţii umane. termenul de grup etnic este utilizat în mod frecvent pentru a descrie o minoritate cvasinaţională care trăieşte în cadrul unui stat. România. şi în zilele noastre. Refractare la orice tip de ingerinţă. grupul etnic hispanic în S. fenomenul migraţiei. mergând până la ruperea grupului etnic de statul naţional şi constituirea sa în propriul stat. În limbajul politic contemporan. ş. Pluralismul cultural reprezintă o coordonată importantă a construcţiei noii ordini a lumii contemporane potrivit căreia sensul de evoluţie a acesteia o reprezintă acceptarea unităţii în diversitate. apărute în ultimele perioade de evoluţie a omenirii. Desigur. italieni cu grupul etnic francez majoritar. cum este spre exemplu cel al kurzilor ori situaţia comunităţilor evreieşti care se regăsesc în multe zone ale lumii. în anii ’90 ai secolului XX. Europa Unită să fie construită potrivit acestui principiu. Din această perspectivă. În acest sens.membrii unui grup etnic se diferenţiază de ceilalţi membri ai societăţii prin trăsături culturale specifice. procesul apariţiei şi evoluţiei grupurilor etnice nu este staţionar. De asemenea. se poate aprecia că principiul pluralismului cultural reprezintă unul dintre principiile de bază ale relaţiilor dintre grupurile etnice. De-a lungul timpului. grupul etnic are dimensiuni mai mici. Este de aşteptat ca din această perspectivă. Spre exemplu. îmbrăcămintea. aceste grupuri au răspuns uneori în forţă la intenţiile de afectare a vieţii lor spirituale şi de diminuare a spaţiului propriu de existenţă. tendinţa menţionată coroborată cu problema separatismului au condus la conflicte extrem de violente prin care unele grupuri etnice s-au constituit dacă nu în state naţionale independente cel puţin în provincii autonome ale unor state. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cuprinde englezi. este un generator continuu de grupuri etnice. unele ideologii elaborate din perspectiva majorităţii dominante consideră pluralismul cultural doar ca o fază tranzitorie. unde grupul etnic român este majoritar. De asemenea. În unele societăţi. de-a lungul timpului au apărut adevărate enclave etnice de mare consistenţă spirituală în spaţiul naţional al unor state sau chiar în spaţiul de referinţă a unor mari grupuri etnice. francezi. unde grupul etnic englez este majoritar. fie colective. germani. În raport cu existenţa grupurilor etnice. români. îşi fundamentează existenţa pe o moştenire culturală comună.a. există numeroase grupuri etnice răspândite pe teritoriul unui mare număr de state. care în raporturile dintre ele pot fi majoritare şi/sau minoritare. scopul final fiind integrarea grupurilor etnice până la asimilare.A. O astfel de situaţie s-a produs în fosta Iugoslavie. În acest mod. Din punct de vedere istoric. scoţieni. Elveţia.r o . în Europa. lumea contemporană este confruntată cu două mari direcţii de evoluţie: o primă direcţie o reprezintă separatismul etnic. iar o a doua direcţie constă în promovarea pluralismului cultural. este persistent în timpul istoric şi poate fi extrem de dispersat teritorial. manifestată îndeosebi prin respingerea prezenţei în limitele acestuia a prezenţei unor elemente alogene. comportamentele.

Din perspectivă geopolitică. Ca exemplu poate fi utilizată situaţia grupurilor etnice aparţinând unor popoare central şi est-europene. Trăsătura de continuitate atribuită spaţiului defineşte. oferind condiţiile naturale necesare existenţei fiecărei naţiuni şi exprimării ei în plan internaţional. ca urmare a migraţiilor masive de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. se evidenţiază ideea potrivit căreia în limitele spaţiului său de referinţă. ca o consecinţă a fenomenului migraţionist. existând ca realitate obiectivă doar în virtutea unui drept istoric recunoscut sau nu. În acest sens. spaţiul de continuitate etnică ca şi categorie geopolitică se abordează conex cu alte spaţii de manifestare a grupului etnic (spiritual. În limitele spaţiului naţional. îndeosebi. chiar cu riscul intrării în conflict cu puterea oficială. ce au fost şi ele la rândul lor grupuri etnice în cadrul Imperiului Austro-Ungar şi care s-au format în S. În limitele acestui spaţiu. grupul etnic îşi perpetuează nu numai existenţa ci şi modul de manifestare a intereselor sale vitale.) şi nu numai. prin tratate internaţionale. În acest sens. se mai poate evidenţia faptul că în lumea contemporană un grup etnic poate avea două sau mai multe nuclee dispuse la mari distanţe unele de altele. limitele spaţiului său se modifică continuu. Din perspectiva dreptului internaţional. se poate aprecia că avem de-a face cu o multiplicare a spaţiului de continuitate etnică. Acesta este delimitat. promovându-i totodată specificul în zonele de dispunere. lingvistic etc. obiceiurile şi chiar anumite cutume cu rang justiţiar. ca spaţiu de continuitate etnică reprezintă un argument al puterii exprimată. spaţiul naţional. Prima dintre ele ilustrează gradul de ascendenţă al grupului în raport cu altele. Acesta nu poate fi disociat de spaţiul naţional al statului în care se regăseşte grupul etnic ca dimensiune spaţială. În funcţie de dinamica dezvoltării grupului. reprezintă şi spaţiul de existenţă şi manifestare a statelor. statul care-l gestionează exercitând asupra lui atributul de suveranitate. Legat de distribuţia teritorială a membrilor grupului etnic se poate face aprecierea că spaţiul de continuitatea etnică cuprinde două zone caracteristice: o zonă de mare densitate etnică (nucleu) şi o alta periferică. fiecare naţiune îşi protejează şi susţine interesele sale vitale. în această situaţie două caracteristici fundamentale ale existenţei grupului etnic: perenitatea istorică şi distribuţia teritorială a membrilor acestuia.. Prin urmare.U.g eo po lit ic . Mai mult. pentru marea majoritatea a situaţiilor. orice atentat la adresa integrităţii acestui spaţiu conduce la consecinţe deosebit de grave privind situaţia geopolitică dintr-o anumită regiune a Globului ori dintr-un anumit stat. acest tip de spaţiu este unitar. legate de conservarea propriei existenţe. limba. prin w w w . prin care grupul etnic intră în contact cu altele. indivizibil şi inalienabil. care polarizează din energiile spirituale ale acestuia. acest spaţiu conferă garanţia morală a rezistenţei opuse penetrării lui de elemente alogene. El nu este delimitat juridic. Având în vedere aceste aspecte. Desigur. evidenţiind totodată cutuma dreptului istoric asupra spaţiului de existenţă. spaţiul de continuitatea etnică.r 61 o . aflându-se fie în extensie fie în regresie. Privind lucrurile din această perspectivă. grupul etnic încearcă să-şi conserve propria fizionomie culturală.A.reprezintă domeniul spaţial în care un grup etnic se exprimă ca şi comunitatea umană. spiritualitatea. Desigur. în mod oficial. conservându-şi identitatea fizică şi spirituală în limitele de civilizaţie specifice etapei de dezvoltare socială de ansamblu. în lumea contemporană lucrurile capătă noi conotaţii având în vedere circumstanţele în care apar grupuri etnice inedite. el regăsindu-se materializat grafic în hărţile politice ale lumii. se mai poate evidenţia faptul că în lumea contemporană. Spaţiul naţional reprezintă totodată unitatea politico-spaţială fundamentală a lumii contemporane. acesta reprezintă şi domeniul din care se proiectează forţa în scopul promovării şi susţinerii intereselor strategice ale statului în cauză. De asemenea.

este o cerinţă legată şi de viteza de desfăşurare a evenimentelor. sporeşte sau reduce importanţa statului naţional ca actor geopolitic şi. conformaţia sa structurală având în cele mai multe din situaţii consistenţa unui „schweitzer”. în cadrul căreia grupuri mari de oameni pot comunica utilizând un limbaj comun. în acest secol XXI.g eo po lit ic . Ceea ce le uneşte.2. cu alte spaţii etnice de acelaşi tip. problemă ce le dezvoltă conştiinţa apartenenţei la o anumită comunitate culturală şi de ce nu. la rândul său. din suprafaţa globului. totodată. în acelaşi timp. Prin urmare se poate aprecia că spaţiul de continuitatea etnică reprezintă categoria geopolitică pe temeiul căreia se fundamentează sintagmele de spaţiu şi stat naţional ori multinaţional.r o . Dinamica acestora indică. îi oferă sau nu avantaje în procesul propriu de dezvoltare şi în relaţiile cu ceilalţi actori geopolitici. Prin urmare. care defineşte acea delimitare spaţială. 2. procesul menţionat poate fi şi reversibil. Prin urmare. Din aceeaşi perspectivă. Chiar mai mult. de altfel. varietatea formelor de relief. De altfel. existenţială. Spaţiul de continuitate lingvistică de tip etnic Problema comunicării. populaţia ş. un spaţiu de continuitate lingvistică poate cuprinde în limitele sale grupuri mari de oameni. încă din perioada apariţiei comunităţilor etnice cu caracter permanent. resursele naturale. Prin aceste zone periferice el interacţionează.a. este absolut necesară studierea evoluţiei şi dinamicii mişcării spaţiilor de continuitatea lingvistică intrastatale pentru a determina din timp şi în mod corect. Spaţiul de continuitate lingvistică de tip etnic conţine zone de mare intensitate lingvistică şi zone periferice. în lumea contemporană asistăm în numeroase situaţii şi la procese de demultiplicare a spaţiilor naţionale şi multinaţionale în spaţii etnice.elemente cum sunt: dimensiunile. nu este limba maternă. infrastructura. ale istoriei sale. Din punct de vedere geopolitic. În acelaşi timp. dar aparţinând unor civilizaţii sau grupuri etnice diferite. Poziţia pe Glob. Relaţiile dintre aceste elemente sunt definitorii în potenţarea sau nu a rolului şi importanţei unui stat în ierarhia de putere globală sau regională sau în lupta pentru supremaţie. de circulaţia rapidă a informaţiilor. este limba comună folosită. însă. demonstrând faptul că este plastic. În această configuraţie se înscrie şi spaţiul de continuitate lingvistică de tip etnic. comparativ cu alte perioade. spaţiul de continuitate lingvistică de tip etnic intră în categoria spaţiilor ce interacţionează prin diferite formule de exprimare. Apariţia spaţiului de continuitate lingvistică de tip etnic are rădăcini istorice. contemporane din punctul de vedere al existenţei lor fizice. limitele sale fiind discontinue. Aceste relaţii suferă o puternică presiune din perspectiva utilizării uneia sau mai multor limbi de 62 w w w . cauzată de progresul nemaiîntâlnit al tehnologiei de informare. zonele de mare intensitate lingvistică coincid cu dimensiunile teritoriale locuite de promotorii exclusivişti de promovare a instrumentului etnic de comunicare lingvistică. Aceasta deoarece nici grupurile de oameni arondate acestui spaţiu nu sunt omogene. sensul evoluţiei relaţiilor interetnice în cadrul unui anumit stat multietnic. Aceasta. situaţia echilibrului de putere în plan etnic dar şi oferă indicii de producere a anumitor crize. se poate aborda şi poziţionarea acestui spaţiu în limitele spaţiului planetar. în schimb. în funcţie de forţa comunităţii etnice într-un stat şi spaţiul de continuitate lingvistică este în expansiune sau în reflux. nici chiar sub aspectul utilizării limbajului caracteristic acestui tip de spaţiu. care de cele mai multe ori. Acest lucru evidenţiază existenţa fluxurilor şi refluxurilor raporturilor dintre structurile spaţiale ale lumii cu implicaţii imediate asupra relaţiilor şi jocurilor de putere ale actorilor geopolitici ai lumii contemporane. lucru ce a condus la comprimarea spaţiului şi timpului. Din această perspectivă spaţiul de continuitate lingvistică reprezintă o categorie. Spaţiul de continuitate lingvistică nu este un compact geopolitic. va juca un rol mult mai important în evoluţia omenirii. De asemenea.

cu cele două grupuri etnice care intră în structura populaţiei sale: valon şi flamand. tehnice. însă. preferaţi cei ce cunosc fie foarte bine limba oficială. fie ambele limbi de comunicare. norme.g eo po lit ic . Prin urmare. Cultura poate fi caracterizată abordând-o dintr-o triplă ipostază: ca procesualitate.” Cu alte cuvinte. Situaţia devine extrem de sensibilă. În sensul său specific.r 63 o . după cum aprecia. Argumentaţia este extrem de simplă. Acesta este elementul din perspectiva căruia cultura etnică w w w . circulaţia şi receptarea acestora. sintagma defineşte dimensiunile teritoriale în limitele cărora un grup etnic se exprimă din punct de vedere cultural. ca finalitate.comunicare la nivel statal. deficit de educaţie.reproducerea. . În primul rând. cultura este cea care conferă continuitate şi legitimitate grupului etnic în spaţiul său de existenţă. precum şi dinamicile culturale. cultura desemnează moştenirea socială a întregii specii umane. iar impactul său cu geopolitica nu este unul direct. ca şi comportament. astfel: . Spaţiul de culturalitate etnică Din punct de vedere conceptual. În al doilea rând. Manifestarea tendinţei de refuzare a limbii naţionale unice în spaţiul lingvistic de tip etnic conduce în mod inevitabil la adâncirea prăpăstiei dintre grupurile etnice majoritare şi cele minoritare. simboluri. care accentuează rolul şi funcţiile îndeplinite de tradiţie în perimetrul etnicului. astfel că aceste zone suportă. într-un mod dens şi specific. deoarece un funcţionar public trebuie să rezolve problemele tuturor cetăţenilor. semnificaţii) cu variante ce montează sensul şi natura aceste producţii. Finalitatea culturală se referă la rezultatul producţiei culturale (creaţii sau opere ştiinţifice. de tip etnic. cultura este un generator de bunuri (valori. Exemplele concrete sunt numeroase. Un exemplu pozitiv în acest sens îl reprezintă Belgia. 2. indiferent de apartenenţa la grupul etnic. Ca procesualitate. deficit de investiţii etc. în urma căruia produsul cultural participă la un circuit asemănător celui economic. văzut din perspectiva dimensionării istorice a însăşi existenţei grupului etnic.3. Linton: „În sensul său general. ca urmare a unor acţiuni segregaţioniste. se produc discriminări de ordin lingvistic în favoarea minoritarilor şi în detrimentul majoritarilor. în mod evident. dar şi dintre stat şi proprii săi cetăţeni. însă. văzută din perspectiva spaţiului de continuitate lingvistică. Procesualitatea presupune şi urmărirea traseului creaţiilor culturale: difuzarea. se mai profilează şi un alt aspect legat de relaţia majoritar . Nu puţine sunt situaţiile în care în spaţiul de continuitate lingvistică.multiplicarea înţeleasă ca un proces de copiere sau de producţie în serie. în sensul că se creează o barieră insurmontabilă de comunicare dintre reprezentanţii grupului etnic şi instituţiile statale.minoritar poate conduce la puternice crize politice de tip intrastatal.minoritar. norme sau valori). ca rezultat al unei înzestrări şi proceduri miraculos carismatice. astfel că pentru asemenea posturi vor fi. ajungându-se de la autonomizare la autodeterminarea etnicului ca fenomen de statalitate. teoreticianul american R. . în 1936. Cultura are semnificaţii multiple. care la rândul lor în spaţiul etnic devin minoritari. asemenea situaţii trebuie abordate cu maximă seriozitate şi discernământ. se manifestă o puternică rezistenţă din partea grupurilor minoritare în acceptarea acesteia ca modalitate unică de comunicare formală.inventarea sau inovarea ce evidenţiază creaţia de valori. Exacerbarea unei asemenea reacţii coroborată cu alte aspecte ale relaţiei majoritar . deficit de justiţie. În acelaşi timp. cea naţională şi cea a grupului etnic unde-şi desfăşoară activitatea. cultura desemnează un tip particular de moştenire socială. cu efecte imediate. există întotdeauna o concordanţă în ceea ce priveşte puterea grupului etnic majoritar şi stabilirea limbii naţionale la nivel statal. artistice. Acesta trebuie. transformările la care sunt supuse toate componentele sistemice ale practicilor culturale etnice.

sprijinului ori intervenţiei externe. Nu trebuie subestimat în această ecuaţie a autodeterminării rolul influenţei. Are. Cu alte cuvinte. elementele unor culturi învecinate spaţial se transferă de la una la alta. ajungând până la identificarea cu fizionomia culturală respectivă. în toate formele lor de existenţă. În ambele situaţii. rolul acesteia este tocmai acela de a uni nu de a dezbina. Lucrurile au stat asemănător şi în privinţa Cehoslovaciei care. Desigur. exprimă practicile etnice individuale sau de grup ori acţiunile specifice unui anumit cod cultural etnic prestabilit. astfel că. Comportamentul uman. 2. cultura nu poate fi închisă în limite spaţiale ori graniţe. grupul etnic manifestă tendinţe autonomiste. care de câte ori se iveşte prilejul este revendicată. O asemenea situaţie s-a produs în deceniul nouă al secolului XX cu Iugoslavia. îndeosebi în zona iugoslavă. Constituirea acestor spaţii ale autodeterminării etnice a produs numeroase distrugeri materiale şi multe pierderi de vieţi omeneşti. Astfel de manifestări sunt destul de numeroase în zilele noastre. după circa 70 de ani de existenţă. Sunt doar câteva exemple. Spaţiul autodeterminării etnice Acesta reprezintă dimensiunea teritorială în care grupul etnic se manifestă ca individualitate comunitară. pentru că. ar modifica substanţial echilibrul de putere în această regiune. mai trebuie evidenţiat că într-un stat multietnic. caracterizat prin varietate culturală. culturile se întrepătrund cu toată opoziţia elementelor conservatoare promotoare ale puritanismului cultural. cu sau fără voia unor indivizi umani. Mai mult. Astfel. apariţia spaţiilor de autodeterminare a grupurilor etnice ex-iugoslave a condus la modificarea rolului României. Din punct de vedere geopolitic apariţia sau dispariţia unui asemenea tip de spaţiu conduce la redefinirea relaţiilor de putere la un anumit palier al acesteia. intenţiile mergând până la autodeterminare totală şi desprinderea de statul de care aparţine.4. Ipotetic analizând situaţia. este de reţinut faptul că fenomenul cultural nu se poate manifesta decât în limitele spaţiale de manifestare a etnicului. de regulă. În acelaşi timp. membrii ai grupurilor minoritare agreează în numeroase situaţii elemente ale culturii majoritarilor. apariţia unui stat kurd ar redesena harta Orientului Mijlociu de o asemenea manieră. dar situaţii similare se 64 w w w .r o . cu un nivel inegal de dezvoltare şi fără a fi vreunul în măsură să joace un rol geopolitic regional. Ele apar. autodeterminarea grupului etnic al kurzilor. de regulă. spre exemplu. în virtutea unui aşa zis drept istoric dar şi ca urmare a evoluţiei extrem de dinamice a grupului etnic. Lucruri asemănătoare pot fi evidenţiate privitor la problema grupului etnic al azerilor.g eo po lit ic . din punct de vedere cultural. în sensul creşterii importanţei acesteia în plan regional ca actor geopolitic. se poate evidenţia faptul că fenomenul cultural este plastic şi permisiv. în mod deosebit. s-a dezmembrat şi ea. având ca finalitate procesul discriminării minoritarilor. încât este greu de apreciat durata stingerii tuturor situaţiilor conflictuale generate de acest eveniment politic. aparent. Având în vedere aceste aspecte. În multe situaţii. Aceasta ne demonstrează că atât structurarea cât şi destructurarea unor spaţii macrocomunitare sunt producătoare de fenomene beligene extrem de virulente iar problemele nerezolvate se transmit peste timp ca moştenire istorică. care dintr-un stat de mărime medie şi cu o bună evoluţie economică s-a transformat în mai multe stătuleţe independente. nu poate fi omis fenomenul respingerii unilaterale sau reciproce a elementelor de cultură. Dincolo de acest aspect. De asemenea. un rol deosebit l-a jucat influenţa şi intervenţia evidentă ori disimulată externă. zonele de contact ale acestora fiind dificil de departajat din această perspectivă. în zona Orientului Mijlociu.funcţionează ca patrimoniu respectiv zestre transmisibilă din generaţie în generaţie sau ca tradiţie. intenţia constituirii lui se referă la ultimul aspect. acestea fiind principalele generatoare de conflict în multe părţi ale lumii. mai mult un caracter politic decât unul administrativ deşi.

Petru Iluţ. Editura Comunicare ro. Editura Babel. Din această perspectivă. Geopolitica. . pe cale paşnică de către cei implicaţi. Dicţionar de Geopolitică. Rotariu Traian. Colectiv. Dicţionar de ştiinţe umane. caracteristic pentru lumea contemporană.w w w . 1992. 2002. Dicţionar de sociologie. Editura Nemira. se pot face o serie de aprecieri concluzive care să întărească anumite aserţiuni fixate în context. feriţi de presiunea timpului şi a altor factori. Crizele internaţionale.. Le Petit Larousse en couleurs. ceea ce demonstrează că problematica etnică este deosebit de spinoasă. Toate acestea. Editura Corint. Bucureşti. Vasile Marin. Editura Managerul. Geopolitica şi noile provocări ale secolului XXI. iar soluţii pertinente şi oportune pentru rezolvarea acesteia nu se întrevăd. 1996. 2003. Cluj-Napoca. Thual. 1995. adică altfel spus sensibilitatea şi specificitatea fiecărei situaţii în parte necesită o atitudine şi o rezolvare flexibilă şi relaxată. Bucureşti. ic . de discriminare cât şi acţiuni de anihilare fizică a unora dintre ele. . Dictionnaire éncyclopédique. Fr.r 65 o . Având în vedere problematica abordată şi demersul său argumentativ. Larousse. Aymeric Chauprade. Bucureşti. Colectiv. Paul Dobrescu. 1998. se poate aprecia că. Editura Universităţii „Transilvania” Braşov. situaţii al căror conţinut înglobează atât elemente de prejudecată. Dicţionar general al limbii române. ce se conexează. 2003. Paris. şi altele. din punct de vedere teoretic. . Bucureşti. Editura Corint. Colectiv. laissez passer.etnicul reprezintă un fenomen extrem de complex. astfel: . 2000. Bucureşti. Bucureşti. Editura Polirom. pentru contextul respectiv a putea fi utilă aprecierea doctrinei liberale „Laissez faire. 2001. Dicţionar de sociologie. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. îndeosebi în ceea ce priveşte echilibrul de putere în plan spaţial. 1996. Editura Enciclopedică. . cu consecinţe imediate în plan geopolitic. Jean-Louis Dufour. Editura Univers Enciclopedic.g BIBLIOGRAFIE Vasile Breban. securitatea regională şi globală precum şi pacea internaţională. eo po lit regăsesc şi pe continentul african.eludarea problemelor etnice la nivelul unui stat conduce la apariţia focarelor de conflict şi chiar la destrămarea acestuia.relaţiile dintre grupurile etnice în interiorul unui stat pot fi definite ca un „barometru” al democraţiei manifestate la nivel politic şi social. Iaşi. la numeroase domenii epistemice.complexitatea fenomenului rezultă din multitudinea şi diversitatea situaţiilor cu care se confruntă numeroasele grupuri etnice existente azi. Sociologie. De la Beijing (1900) la Kosovo. vin să întărească ideea că etnicul constituie una din marile probleme ale lumii zilelor noastre. le monde va de lui même”.suportul unei democraţii reale la nivel statal îl constituie participarea şi reprezentarea proporţională a grupurilor etnice la rezolvarea marilor probleme ale naţiunii de care aparţin. Bucureşti. Colectiv. 2004.

variabilele sunt reprezentate nu numai de China şi de India. participating in international organisations and founding new regional organisations. precum nerecunoaşterea graniţei cu Tibetul de către India şi a regiunii Sikkim de către China. Către Nord sunt vizate imediat Manciuria şi partea sudică a Mongoliei. Fără existenţa „statelor tampon”. ci şi de celelalte state aflate la graniţa dintre cele două. In this strategic game of both cooperation and noncooperation a major role is played by the states whose position lies between the two ambitious powers – Bangladesh. India a fost un teritoriu care nu şi-a dezvoltat dorinţa de expansiune decât după venirea europenilor pe teritoriul 63 w . Pe de altă parte. MacDonald. Spre Sud. and achieving competitive advantages in high added value and military industries. o luptă ascunsă pentru supremaţie. Bhutan. that of hegemony. însă şi aşa. iar India a aplicat acelaşi model de reforme economice în anii ’90 pe care îl aplicase şi China cu un deceniu înainte. This article presents a historical perspective of the abovementioned buffer states and the key role they play in the regional conflicts.r o . complet neconstructiv pentru economia Asiei şi care denotă. China and India aspire to the same statute. In order to achieve this. www. cele două ţări fac compromisuri în direcţia încheierii unui acord de cooperare.atimes. w w În contextul unei Japonii slăbite şi a unei Rusii. Subhash Kapila. January 2005. care are încă numeroase probleme de ordin social şi economic. Relaţia dintre China şi India nu a fost întotdeauna tensionată. 2004 (www.rand. 64 La sfârşitul anului 2004 s-au finalizat discuţiile unui acord de cooperare economică. Pakistan. China apreciază avantajele competitive pe care le deţin industriile indiene ale tehnologiei de vârf. urmând ca în cursul acestui an să se finalizeze şi alte discuţii ce ţin de partea de definire a unei strategii de securitate comună pentru continentul asiatic. The Asian Century Is Only Delayed. India şi China îşi doresc fiecare să deţină hegemonia regională. Only after carefully analysing the relations between China and India. expansiunea se realizează mai târziu prin anexarea unor părţi din Tibet în secolul XVIII şi prin cucerirea teritoriului actualei regiuni Xinjiang (regiune majoritar islamică). 8 September 2004. one can see the real intentions of the two powers and the way they protect their interests. Până în secolul XVI (în timpul dinastiei Ming).g Rollie Lal. Vezi şi articolele următoare: Wang Yijiang. Către Est. Asia Times Online. and Myanmar. între China şi India ar fi izbucnit deja un război.org). Although they get involved in global or regional cooperative initiatives and sign treaties of friendship and good neighbour ship. Începând cu 1644 se concretizează dorinţa Chinei de extindere către Est. Deşi există încă diferende. în situaţie de cooperare.atimes. China nu a avut nici o dorinţă de expansiune. 66 eo po lit ic . and these “buffer states”. ChinaIndia Strategic Dialogue: An Analysis. există încă un comportament economic şi militar de imitaţie. atât India.„BUFFER STATES” – O NOUĂ DIPLOMAŢIE Maria Irina DIMITRIU Abstract: The first two states after the number of inhabitants. RAND Research Papers.org şi Scott B. În această ecuaţie. cât şi China reprezintă un model pentru cealaltă.com). Deşi neconfirmat de către nici una dintre puteri.saag. extinderea a fost naturală.63 Cu toate că începutul secolului XXI a marcat adâncirea relaţiilor de cooperare între cele două state64. China simţindu-se îndreptăţită să deţină controlul asupra Mării Chinei de Sud. iar croirea drumului către mare a condus la anexarea unor noi teritorii. Nepal. China and India have perfectly integrated in the globalised world economy by getting involved in international trade activities. Nord şi Sud. they get out of their cooperative shell and show their real power. 19 February 2005 (www. există diferende şi ingerinţe în afacerile interne ale acestora.com). China’s Still Political Waters Run Deep. Asian Times Online (www. China’s Economic and Political Impact on South Asia. sometimes. de fapt.

pe de altă parte. însă se întâlnesc nenumărate cazuri în care imigranţi ilegali trec fraudulos graniţa dinspre Butan. care au amortizat intenţiile războinice. un conflict 65 major nu a izbucnit niciodată între cele două state datorită existenţei unor „state tampon”. Pradesh. The limits of China’s Growth. trăiesc şi muncesc ani de zile în India nordestică până să fie descoperiţi. fiecare încheie înţelegeri tacite cu ambele state. Mai ales în zona lanţului muntos Himalaya. Meghalaya. Bangladesh sau Myanmar. unde se „mută” şi se încalcă cu uşurinţă linia de graniţă. Cât priveşte comportamentul militar sau intenţiile geostrategice. 68 De cele mai multe ori încadrate în categoria mijloacelor şi metodelor specifice „soft power”. totuşi sunt numeroase şi denotă un comportament de imitaţie. article. Cele şapte state surori sunt legate de India doar prin culoarul Siliguri şi sunt momentan foarte greu de controlat. India este departe de a-şi fi rezolvat problemele interne şi aspiră la acelaşi model de organizare ca şi China. sunt situate în extremitatea nord-estică a Indiei şi se confruntă cu multe lupte interne între triburi. de invaziile externe ale afganilor. „Statele tampon” au trebuit să facă faţă numeroasele intruziuni fizice şi politice în afacerile interne şi să accepte tratatele propuse. Până să ajungă state vecine. Regiunile muntoase fac posibil un război numai în condiţiile lunilor secetoase. Mizoram. Nagaland şi Tripura.r 67 o . India este un „paradis” de outsourcing pentru marile companii ale lumii. cât şi India se „luptă” din răsputeri pe plan diplomatic pentru a-şi construi conducte de petrol cât mai accesibile. Cum se poate manifesta acest paradox? Foarte simplu. aplicate de fapt în zonă încă de la naştere budismului şi hinduismului. mijloacele diplomatice68 şi căile subversive de influenţare a politicii externe a statelor tampon rămânând preferate. mongolilor şi a altor popoare musulmane şi islamice şi. Până în secolul XVII. Rapoarte oficiale asupra situaţiei din regiune nu există. dar China vrea să îşi dezvolte şi ea competenţe în acest sens. statele şi regiunile „tampon” dintre 66 India şi China au o graniţă slab delimitată . www.org/orbis/4802/ dreyer.limitschinagrowth. „Statele tampon” au regimuri diferite faţă de cel indian şi chinez. acordurilor şi ajutoarelor ele neputând exista.fpri. s-a încheiat un alt acord de construire a unei conducte de petrol ce va uni câmpurile de petrol de la Aktyubinsk din Kazahstan cu zona Tarim din provincia chineză Xinjiang. Manipur. Cu toate acestea.g său. India şi-a apărat cu greu teritoriul. mai ales în regiunile de coastă. Spre deosebire de ţările ce formau cordonul sanitar (care făceau parte dintr-o înţelegere.260 km ce va uni rezervele de petrol ruseşti din zona Lacului Baikal cu rafinăriile chinezeşti de mare capacitate din Daquing. de luptele interne care se dădeau între triburi. În ceea ce priveşte comportamentul de imitaţie. din partea Chinei prin intermediul Tibetului (în mare parte impracticabil în lunile de iarnă) şi din partea Indiei prin intermediul celor „şapte state surori”67. 67 Assam. astfel că oricine vrea poate să treacă graniţa. eo po lit ic . exemplele sunt mai greu de găsit. un exemplu constituindu-l cel din 1962. Orbis. India 65 66 Războaie de scurtă durată au existat. 69 June Teufel Dreyer. Dacă se analizează problema petrolului se observă cu surpriză că atât China. În 2003. nici China şi nici India nu au conştientizat pe deplin pericolul invadării fiecăreia de către celălalt stat. China plănuieşte construirea unei conducte de petrol de 2.w w w . pe de o parte. Spring 2004. însă statutul lor este departe de a fi clarificat. sau situaţii în care China introduce multe produse ilegale în India prin aceste state sau fură masiv produse din India prin aceste state pentru a le introduce în China. regiunile şi statele tampon care au graniţă cu India se pot găsi în situaţia în care la un atac din partea unui stat vecin nici India şi nici China să nu poată riposta. China deţine un model economic şi social demn de invidiat în ochii Indiei pentru că a condus la stoparea luptelor din interiorul unor regiuni.pdf. acesta este evident în domeniile economice. aveau graniţele clar delimitate şi s-ar fi putut descurca şi singure în lipsa URSS). în lipsa înţelegerilor. În plus.69 India nu este nici ea mai prejos.

despărţite printr-un teritoriu de 1600 de kilometri. istoria Bangladeshului se împleteşte cu cea a Indiei. India nu a renunţat niciodată la ideea că Bangladesh este parte integrantă a Indiei. Acorduri de cooperare militară nu există încă. cu numeroase preluări de putere de către facţiunile militare şi cu o instabilitate politică care a secătuit resursele economice ale ţării.com/atimes/South_Asia/GB24Df04. În timpul dominaţiei britanice. În cele ce urmează se va prezenta importanţa fiecărui stat sau regiune „tampon” pentru relaţia dintre China şi India şi pentru geopolitica întregii Asii de Sud-Est: 1. Bangladeshul nu este încă integrat în zona Asiei de Sud-est. neascultate de preşedintele pakistanez au condus la un sângeros război civil. viaţa politică a Bangladeshului a devenit foarte zbuciumată.Bhadrakumar. După anul 1971. Bangladesh a început să se integreze în structurile regionale ale zonei (ASEAN) şi să dovedească mai multă atenţie problemelor economice (venirea la putere ca prim ministru a Khaledei Zia). ramură a fostei Ligi Indiene Musulmane a ocupat majoritatea locurilor în legislativ. Cu toate acestea.Hr. ar aduce „statele tampon” în zona de influenţă a Indiei. iar India 70 w w w . article. religia islamică a fost decretată religie de stat. Liga Awami. Relaţiile cu India au fost destul de încordate. O înţelegere sau un acord complet de cooperare este vital şi îndelung aşteptat de ambele părţi. însă în secolul X ea se va regăsi sub influenţa culturii hinduse.html 68 eo po lit ic .r o plănuieşte construirea unei conducte de petrol prin Pakistan către India.(suprafaţă: 144. În preajma anului 1970. Deoarece se afla prea departe de celelalte imperii islamice. i-ar rezolva parţial problemele legate de petrol. tensiunile dintre populaţia hindusă şi cea musulmană au început să ia amploare. imperiul Mugul nu a supravieţuit mai târziu de secolul XVIII. În al treilea rând. zona se afla sub influenţa culturii budiste. decizie care a condus la rebeliuni între cele două populaţii. proiect care i-ar permite împuşcarea mai multor iepuri dintr-o dată. În concluzie.atimes. teritoriul actualului Bangladesh fiind inclus în imperiul islamic Mugul. Asian Times. În 1974 s-a făcut primul pas spre normalizarea relaţiilor dintre cele două state prin începerea negocierilor la un acord asupra delimitării frontierei dintre India şi Bangladesh. populaţie: 141 milioane locuitori. 2004. Discuţiile s-au încheiat abia în 2002 când s-au mai semnat şi alte acorduri de cooperarea economică şi s-a reglementat problema culoarului strategic Tin Bigha sau Siliguri dintre Nepal şi Bangladesh. influenţele religioase nu se termină aici. iar doleanţele lor. ocazie cu care s-au încheiat acorduri de cooperare economică. Ulterior. www. Relaţiile cu China au fost la fel de tărăgănate. Pakistanul anului 1947 era împărţit în două mari regiuni: Pakistanul de Est şi Pakistanul de Vest. Bangladesh prezintă pentru China o poziţie strategică formidabilă.000 km . care s-a încheiat în 1971 prin proclamarea independenţei Bangladeshului.K. acest teritoriu făcând parte din imperiile Maurya şi Gupta. fostul prim ministru al Chinei Rhongzi a făcut o călătorie în Bangladesh. majoritatea populaţiei actualului Bangladesh a fost convertită la islamism. Liga Awami dorea independenţa Pakistanului de Est. O dată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial şi cu câştigarea independenţei de către India s-a constituit sub suveranitate separată statul Pakistan. Începând cu 1996. În 1990. Urmarea a fost împărţirea provinciei Bengal în anul 1905 în Bengalul de Est şi Bengalul de Vest. Pakistani oil diplomacy at a crossroads. ar îmbunătăţi relaţiile cu Pakistanul (stat aliat al Chinei). În secolul VII. Abia în 2003. totuşi. Din păcate. Myanmar şi Bangladesh beneficiind de conducte secundare. în secolul XVI. capitală: Dhaka) 2 Primii locuitori pe teritoriul actual al Bangladeshului sunt consemnaţi în preajma anului 1200 î.70 În primul rând. Bangladesh . În al doilea rând.g M.

Nepalul este parte integrantă a acestei strategii de securitate. Cunoscuţi pentru poziţia radicală faţă de India şi faţă de problema Caşmirului. perioada guvernării „panchayat” a condus la numeroase crize economice şi umanitare. care a decis să pună capăt luptelor interminabile dintre cele 500 de state ale Indiei şi cele 50 de state ale Nepalului. Nepal Istoria cunoscută a Nepalului începe în jurul anului 400 d. Până în 1950. În urma războiului din 1814-1816. Perioada Malla (12001769).r 69 o . Însă.Hr.800 km . după mai multe crize politice regele Mahendra a interzis toate partidele politice. care a condus Nepalul înapoi în Evul Mediu. care s-a folosit de luptătorii indieni Rajput.şi China nu scapă nici o ocazie de includere a Bangladeshului în strategia lor de securitate. Nepalul a fost nevoit să îşi reducă teritoriul la dimensiunile de dinainte de unificare. un nou rege a venit la putere. Prima dinastie care a condus Nepalul aduce o dată cu ea o cultură Budistă şi guvernează micul stat de triburi până în secolul IX. Începând cu secolul X se instalează Evul Mediu. iar primul ministru provenea din rândurile aceleaşi familii de demnitari. capitală: Kathmandu) 2 w w w . Nepalul nu făcea parte din calculele Indiei. comuniştii au creat numeroase probleme relaţiei nepalo-indiene şi. cum mai este denumit Evul Mediu nepalez a culminat spre sfârşit cu unificarea tuturor triburilor nepaleze sub aceeaşi conducere. luptători denigraţi de New Delhi. În anii ’90. pentru a cuceri teritorii vaste din Nordul Indiei şi din Caşmirul de astăzi. Astfel. după care au urmat alegeri parlamentare şi guvernamentale libere. regele Birendra împreună cu alţi opt membri ai familiei au fost asasinaţi. fiind responsabil şi de una dintre cele mai grave crize prin care a trecut ţara. După anexarea Tibetului de către China. Totuşi. iar India este cea care trebuie să îşi asigure rolul de lider. populaţie: 27 milioane locuitori. Datorită modului de conducere a statului nepalez şi a crizelor politice şi de securitate defectuos gestionate.g Triburi de războinici au existat şi înainte de această dată. însă necazurile Nepalului nu s-au terminat aici. s-a deschis o nouă pagină în istoria Nepalului. care a fost numit în 1972. victoriile au fost de scurtă durată. a dizolvat Parlamentul şi Guvernul. În urma alegerilor din 1996. Relaţia Nepalului cu India este una de dată recentă şi supusă la numeroase crize. economiei nepaleze. adică primul ministru era numit pe linie ereditară. Potrivit Indiei. care este în totalitate dependentă de cea indiană. Gyanendra. După perioada de autocraţie. eo po lit ic . Kathmandu. dar şi-a putut păstra independenţa (Tratatul de la Sagauli). deoarece Nepalul a fost cucerit de Marea Britanie. în care Nepalul era condus de un monarh cu puteri restrânse. 2. Nepalul se situează pe lista celor mai sărace zece ţări ale lumii. În anul 2001.71 când dinastia Licchavi migrează din regiunea Vaishali din India în valea din jurul capitalei actuale. mai ales în legătură cu problemele de securitate şi cu ingerinţa în afacerile interne. 2004. a continuat linia politică a urmaşilor săi. Asia de Sud-Est constituie o singură unitate strategică. 71 (suprafaţă: 140. dar a adus unele dintre cele mai mari schimbări militare. dominată de lupte interne pentru putere şi cu numeroase invazii ale mongolilor. comuniştii ajung să deţină majoritatea locurilor din Parlament. perioadă puţin prosperă. politice şi economice în Nepal). În 1846 se instalează autocraţia Rana (numită după primul ministru Jung Bahadur Rana). Regele Birendra. Parlamentul a fost reabilitat. Nepalul a devenit stat vecin cu cel mai mare duşman al Indiei. Astfel. Decizia a fost luată de primul rege din dinastia Shah (dinastie ce a durat puţin. I-a urmat la tron Bahadur Shah. Această autocraţie a durat până în 1951. însă problemele de fond au rămas aceleaşi. deoarece deţine o frontieră naturală peste Himalaya. prin urmare. totuşi.

Timp de aproape un an frontiera a fost închisă. încheiat după vizita regelui nepalez Mahendra în China.73 Relaţiile Nepalului cu China datează din secolul XVIII. India a aflat de înţelegerea sino-nepaleză şi a ripostat imediat. crizele au continuat. India deţine o 72 w w . Nepalul a încercat să se apropie de China şi a încheiat mai multe acorduri militare cu aceasta. training a militarilor nepalezi sau participarea Nepalului la exerciţiile militare desfăşurate pe teritoriul Indiei) şi ajutor militar „cantitativ” din partea Chinei (prin artilerie aeriană şi echipament militar de sol). Urmare a crizei declanşate. În secolul XIX. În perioada 1976-1988. Cel mai important acord economic a fost cel din 1961. Regele Gyanendra a decretat pe 1 februarie 2005 starea de urgenţă (ca urmare a grevelor în transport organizate în provincie de comunişti). la aproape o lună de la începerea crizei s-a găsit o soluţie parţială72. Nepalul nu a dat înapoi şi a mizat pe faptul că este un stat independent. În 1956. Prin urmare. mai ales după alegerile din 1996.r o .g 73 Comuniştii au decis pe 27 februarie încetarea grevei. se poate afirma că din punct de vedere geostrategic. În anul 1989 s-a semnat un nou acord între cele Nepal şi India. Acordurile militare secrete au stipulat mai ales vânzarea de armament către Nepal. devenită între timp RP Chineză. deoarece calea de acces dintre China (prin Tibet) şi Kathmandu nu era încă terminată (lipsind 800 de kilometri până la graniţa cu Nepalul). însă nu s-a mai ajuns la situaţia de blocadă până în acest an. dar tributul a încetat să mai existe. Momentan. SUA şi Marea Britanie au decis să se asocieze Indiei în blocada contra Nepalului. Tratatul a fost completat şi de o serie de înţelegeri secrete. acord ce stipula construirea uneia dintre cele mai lungi şi dificile autostrăzi din lume . La 1 februarie 2005 s-a instituit o nouă blocadă a Indiei faţă de Nepal prin sistarea ajutoarelor economice şi militare şi închiderea graniţei. Ajutoarele dinspre Pakistan sau Bangladesh nu puteau nici ele să ajungă deoarece rutele dintre cele două ţări şi Nepal treceau prin India. evoluţia ultimelor evenimente fiind în favoarea Indiei. În 1988. India va acorda un ajutor economic şi militar Nepalului în schimbul „garanţiei de securitate şi de păstrare a independenţei”. Ultimul acord.w India a trebuit să ia în calcul varianta posibilă a invadării Nepalului de către China. în urma căruia s-a semnat Tratatul de la Thapathali. cel din 1971 a expirat în 1976 şi nu a mai fost reînnoit din motive geopolitice. În anii ’90 şi la începutul secolului XXI. relaţiile Nepalului cu China au intrat într-un con de umbră. s-a reînnoit şi acordul cu China. Nepalul fiind o ţară agrară şi dependentă de importurile din India nu a putut face faţă crizei şi a rupt legăturile cu China. a întrerupt activitatea instituţiilor statului şi a dispus urmărirea şi închiderea tuturor jurnaliştilor care se opun deciziei sale. Primul tratat dintre China şi Nepal a fost semnat în 1792. Momentan. India a închis frontiera cu Nepalul. sistând ajutoarele către această ţară. precizând că se încalcă acordurile (mai ales cele secrete) dintre India şi Nepal. iar Nepalul nu a făcut faţă crizei.autostrada Arniko din Tibet până la Kathmandu prin lanţul muntos Himalaya. În concluzie. care stipulează condiţiile de „vasalitate” modernă a Nepalului faţă de India. dar situaţia nu a revenit încă la normal. În perioada 1950-1971 India a încheiat mai multe acorduri bilaterale de cooperare şi de intensificare a schimburilor comerciale cu Nepal. altă rută nemaiexistând. Conform acestui tratat. Nepalul a câştigat un război împotriva Tibetului. Începând cu acel an s-au încheiat şi alte acorduri economice şi unele acorduri militare secrete. Tibetul a trebuit să plătească în perioada 1856-1956 un tribut anual Nepalului. 70 eo po lit ic . China urma să furnizeze echipamente militare depăşite Nepalului. India s-a grăbit să încheie un Tratat de Pace şi Prietenie cu regimul Rana în 1950. În perioada postbelică se poate afirma că Nepalul a beneficiat simultan de ajutor militar „calitativ” din partea Indiei (prin instrucţii militare.

populaţie: 2 milioane locuitori. Regii Monyual-ului au invadat în repetate rânduri regiunile Assam. iar aceasta nu a renunţat la ideea de a întregi zona prin anexarea Butanului.000 km 2. neexistând nici o cale modernă de acces peste frontiera nordică a Butanului. la fel ca şi Nepalul. 2004. Istoria Bhutanului începe cu aproximativ 2000 de ani î. După invaziile tibetane din secolul XVII. dar în afara sferei de influenţă a învăţăturilor budiste. Butanul a întrerupt din nou orice legătură cu această provincie. Teritoriul proaspăt constituit a intrat în atenţia Tibetului. În consecinţă. nici de creşterea legăturilor comerciale cu statele din zonă. însă „războiul” nu este încheiat. Înainte de anii ’70. Butanul nu a putut fi cucerit de nici o putere din zonă până în 1772. Deşi acordul dintre China şi Nepal stipulează o fragilă înţelegere prin care China respectă suveranitatea Nepalului. După retragerea Marii Britanii din zonă. când Marea Britanie s-a instalat în Butan. 74 74 w w w . Istoria cunoscută a Butanului începe în secolul XVII când un guvern teocratic independent de influenţa tibetană a fost stabilit. însă regii care au obţinut puterea după acest an au reuşit să dezvolte din punct de vedere economic Butanul. Nepalul este cu atât mai fragil deoarece este un stat fără deschidere la mare şi în totalitate dependent de ajutoarele externe. însă India consideră Butanul ca pe un stat vasal. Bengalul de Vest şi Bihar din India. China discuta numai cu India în ceea ce priveşte Butanul. Butanul a trebuit să iniţieze legături comerciale cu Tibetul în timpul invaziei britanice. ieşirea din starea de autocraţie nu s-a realizat decât în anul 1976. Ulterior. Butanul nu a beneficiat de pe urma ocupaţiei britanice nici de dezvoltare economică. acordul dintre India şi Nepal nu precizează nici o astfel de înţelegere. Tratarea „problemei chineze” nu s-a realizat direct decât după deceniul opt al secolului XX. 3. care a organizat mai multe campanii de cucerire (1629. dorind să facă din acest stat o prelungire a Indiei. Statul Lhomon sau Monyual. capitală: Thimphu) Denumirea de Butan este dată de englezi (preluată probabil de la indieni) şi folosită în toate documentele oficiale începând cu secolul XIX. Butanul este un stat care se confruntă cu o situaţie economică precară şi este dependent. Denumirea reală a statului este Drokpa însemnând „Poporul Dragonului” sau „Ţara Dragonului de Furtună”. eo po lit ic . aşa cum apare în cărţile vechi. 1631. Relaţiile cu China nu au fost încă reglementate printr-un acord complet. dorind să ia măsuri împotriva insurgenţilor indieni care se refugiază pe teritoriul Butanului.Hr. de ajutoarele externe. Butanul este în întregime dependent economic de India. Butanul este vecin cu partea nord-estică a Indiei. Butan (suprafaţă: 47. Invazia britanică a durat până în 1907. Butanul a încheiat un acord de prietenie cu India în 1949. relaţiile cu China nu sunt tocmai strălucite. Astăzi.g Denumirea de Butan este tradusă în limba sanskrită ca „parte din Tibet”. Un acord. 1639 şi 1647) soldate toate cu înfrângerea Tibetului.r 71 o . începând cu 1951. se poate afirma că spre deosebire de celelalte „state tampon”. a fost încheiat de Butan în urma unor negocieri directe cu China abia în anul 1995. Liderul suprem al Butanului (primul rege din dinastia Namgyal) a unit familiile sau triburile butoneze într-o singură unitate sau teritoriu denumit Drukyul. mai mult economic. dar nu au reuşit să-şi extindă dimensiunea teritoriului lor. Dacă dezvoltarea economică a început în 1907. aceasta finanţând şi planurile cincinale de dezvoltare economică (iniţiate în 1961). Prin urmare. India încearcă să intervină şi în conducerea politică a statului Butan. era probabil o parte din Tibet. Relaţiile cu India sunt de fapt o continuare a relaţiilor cu Marea Britanie.influenţă mai mare asupra Nepalului decât China.

O reunificare a acestora va fi efectuată între 1486 şi 1752 de către dinastia Toungoo. din cauza relaţiilor nu tocmai favorabile pe care Myanmarul le-a avut atât cu India. India şi-a făcut resimţită influenţa socială. alături de Shan şi Kachim.În concluzie. În aceeaşi perioadă se înteţesc invaziile chineze şi cele britanice. Ţara va intra până la urmă sub influenţă britanică în urma războaielor din 1824. au locuit teritoriul actual al Myanmarului şi Tailandei vreme de aproape 4000 de ani. ramura Theravada a budismului şi-a făcut simţită prezenţa pe acest teritoriu prin intermediul dinastiei Pagan. iar din punct de vedere al resurselor este un adevărat paradis cu terenuri fertile. fiind printre puţinele state a căror alegeri sunt câştigate de un partid democrat (în frunte cu Aung San Suu Kyi) aflat în imposibilitate de a guverna ţara. Aceste două mari triburi. Butanul va fi uşor de invadat. Între 1948 şi 1962 va urma o perioadă în care statul nu va mai fi condus prin legi stabilite de monarh. mănăstiri şi prin evoluţia strălucită a artei şi a economiei. se regăseşte sub „sfera de influenţă” a Chinei. Myanmarul nu s-ar încadra în categoria „statelor tampon”. poziţionat foarte strategic între China şi India şi cu deschidere la Oceanul Indian. prin invadarea acestor teritorii de către triburile chineze Pyu şi Mon. influenţa indiană nu se manifestă şi în plan economic şi militar. w w w . ţara evoluând spectaculos la nivel economic (de exemplu. populaţie: 51 milioane. Burma / Myanmar (suprafaţă: 678. În anul 1044 d. 1852 şi 1885. Junta birmaneză. situaţia internă instabilă şi deficienţele economice critice nu îi permit desfăşurarea unei apărări eficiente în cazul în care interesele Chinei sau Indiei l-ar viza direct. ci printr-o Constituţie. Myanmarul şi-a construit o reputaţie din ce în ce mai proastă. Ulterior. Myanmar reprezintă un pas important spre încolţirea Indiei. După anul 1287.r o . care şi-au făcut apariţia mai târziu. Konbaung. Burma se desparte din nou în multe stătuleţe conduse de triburi. teritoriul se va extinde ocupând porţiuni din India şi Bangladeshul de astăzi.500 km . deoarece este un stat „semi-enclavat” în partea nord-estică a Indiei.Hr. Dominaţia britanică este de bun augur.g 72 eo po lit ic . Chiar dacă prin dimensiuni. Se poate spune că interesele Chinei nu sunt de ordin ideologic. Burma devine stat socialist. China crescându-şi nu numai influenţa economică. Constituţia este abrogată şi se instalează o dictatură militară. vaste regiuni nordice şi nord-vestice fiind locuite de imigranţi indieni. În concluzie. criticată de toate popoarele lumii.Hr. aşa cum s-ar putea crede. În plus. Totuşi. iar în 1989 îşi schimbă denumirea în Myanmar. 4. capitală: Rangoon) 2 Istoria cunoscută a Burmei/Myanmarului începe în jurul anului 3000 î. ci şi pe cea militară şi politică. În timpul acesteia. Relaţiile cu India şi relaţiile cu China nu se încadrează în acelaşi perimetru. Între 1752 şi 1824 va veni la putere o altă dinastiek. depozite de pietre preţioase. Relaţiile cu China s-au dezvoltat continuu în perioada postbelică. Pe de altă parte. prin creşterea veniturilor din exporturile de orez) şi social (de exemplu. de origine chineză şi tibetană. nici o mare putere nu intervine pentru a calma spiritele. ci de ordin geostrategic şi economic. cât şi cu China sau cu Japonia. arbori valoroşi (tek) şi minerale strategice. este acceptată de China. prin creşterea numărului de persoane educate. Domnia regilor din dinastia Pagan este considerată „Era de Aur” a Burmei/Myanmarului prin construcţia de pagode. existenţa acestui stat depinde de intenţiile strategice ale Indiei şi Chinei. În 1974. În toată perioada postbelică şi cea de început de secol XXI. la un moment dat populaţia masculină educată depăşea în procent populaţia britanică educată). 1983. În cazul unui conflict major. Myanmarul.

care ţineau foarte mult unul la celălalt. 2004. Adunarea Generală (forumul de decizie al regatului Sikkim) a decis ca să fie inclus în India. Sikkim a devenit al 22-lea stat al Indiei în anul 1975. 6. După câteva luni. confruntate cu grave probleme umanitare.g Cooperarea este necesară pentru îmbunătăţirea imaginii acestor state.75 De nelipsit din acest joc este rolul pe care îl joacă statele şi regiunile „tampon”.r 73 o . diplomaţie specifică secolului XXI. Prin urmare. populaţie: 356.096 km2. situaţia relaţiilor dintre China şi India poate fi reflectată metaforic prin următoarea legendă indiană. deoarece aceasta şi-ar fi putut creşte influenţa în Nepal şi Butan prin anexarea culoarului strategic reprezentat de regatul Sikkim. Sikkim este poziţionat între Butan la est. teritoriul său actual fiind constituit din porţiuni ce au aparţinut Nepalului şi Butanului. capitală: Ganktok) 5. Văzând că nu îşi pot îndeplini visul prin mijloace specific umane. Insulele Andaman şi Nicobar sunt situate strategic în Golful Bengal. Prin urmare. În plus. O veche legendă indiană descrie situaţia a doi fraţi. ele revin sub influenţa Indiei. Sikkim (suprafaţă: 8. Sundan şi Upasundan. eo po lit Regatul Sikkim nu a existat independent de teritoriile stăpânite de regii Nepalului şi Butanului. populaţie: 540. Până să fie incorporat în India. fiind poziţionate la întretăierea mai multor rute maritime. zeul Brahma s-a îndurat să le răspundă rugăciunilor şi le-a dat o putere fizică neobişnuit de mare. capitală: Port Blair) w Insulele Nicobar au fost anexate de Marea Britanie în 1869 şi au fost incluse alături de Insulele Andaman în aceeaşi unitate administrativă în 1872.(suprafaţă: 7. Importanţa strategică a celor două grupuri de insule a fost sesizată şi de Japonia. cei doi fraţi buni prieteni s-au aventurat în cucerirea lumii şi au devenit 75 w w . Nepalul reprezenta un teritoriu mult râvnit de China.000 locuitori. iar în 1975. întrecând în importanţă Caşmirul.000 locuitori. Insulele Andaman şi Nicobar ic . Ulterior. Atât India. În concluzie. dar se puteau omorî unul pe celălalt.249 km2. Dimensiunea actuală a teritoriului a fost stabilită prin Tratatul de la Titalia din 1817 (încheiat sub patronajul Marii Britanii). care le ocupă între anii 1942-1945. erau foarte puternici şi ambiţioşi. Sikkim a beneficiat de ajutorul Marii Britanii în nenumărate rânduri atât din motive de securitate. cât mai ales din motive sociale (la un moment dat numărul imigranţilor îl depăşea pe cel al locuitorilor autohtoni şi a fost nevoie de ajutorul Marii Britanii pentru a alunga imigranţii din regat). Văzând care le erau puterile. influenţa pe care India şi China o exercită asupra statelor din zonă este una profund diferită. dorind să fie conducători supremi ai lumii într-o bună zi şi să aibă puteri asemănătoare cu ale zeilor. au închinat nenumărate rugăciuni zeului Brahma. În definitiv ele sunt cele care au păstrat echilibrul până acum în regiune şi cele care vor înclina balanţa finală în favoarea strategiei de securitate indiene sau strategiei de securitate chineze. 2004. Un acord cu India a fost încheiat abia în 1950. cât şi China au decis că trebuie să devină modele de cooperare şi şi-au aruncat în joc toate instrumentele diplomatice pe care le deţin. China are nevoie de o imagine perfectă în virtutea câştigării unei importanţe cât mai mari în regiune (se şi implică deja în organizarea unor evenimente sau conferinţe internaţionale pe teritoriul său) şi de construirea impresiei că „nimic nu se poate fără China”. Decizia a fost luată pe fondul crizelor interne ce trenau de aproape un an de zile. crize care fuseseră declanşate tot de militanţi indieni. nici unul dintre prinţi nu putea să fie omorât de nimeni (oameni sau zei). Cei doi fraţi erau prinţi. Nepal la Vest şi China la nord. fonduri ce îi vor permite dezvoltarea completă ca mare putere. Fostul regat Sikkim este poziţionat cel mai strategic între China şi India. India are nevoie să devină centrul „industriilor viitorului” (industriile tehnologiei de vârf) pentru a atrage cât mai multe fonduri străine. ceea ce conduce la sintagma de „noua diplomaţie a statelor tampon”.

Bucureşti. 2 Edition. www. Brahma s-a gândit şi el la acelaşi lucru. e Moreau Defarges Philippe. www.4to40. Winter 2004. Orbis. Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques. www. Zeul Brahma a creat o femeie nespus de frumoasă.com/~rotto/history. article.org/publications/index.Questions régionales. care l-a amăgit pe fiecare frate în parte să se căsătorească cu ea. Routledge. January-February 2005.org/orbis/4802/dreyer.roadrunner. article. article.org/orbis/4802/delisle. China after Jiang: Two Strengths and Five Unresolved Issues. Teufel Dreyer June.com/folktales/default. A Grand Chessboard.bhutannewsonline. rămasă acum fără soţ. 2000. 2001.r o . www. Dunne Tim. Booth Ken. w w w . vol. www. Brzezinski Zbiegniew.carnegieendowment.com/history.g 74 eo po lit ic . www. www. Margolis S. e Roche Jean-Jacques.htm. The Once and Future China. Paris.com/atimes/South_Asia/GB24Df04.conducători de temut. article.org/enotes/20031126.atimes.html. Asia’s Shifting Strategic Landscape: Long-Term Trends and the Impact of 9/11.html. Terror and the Future of Global Order. Dufour Jean – Louis.asp?countryid=172&countryName=Nepalencarta.fpri. BIBLIOGRAFIE: Beaumarchais Center for International Research. David Charles – Philippe. www. FPRI Conference Report. Puteri şi influenţe. internet. Foreign Policy. Orbis.asiastrategiclandscape.carnegieendowment. Geopolitică şi geostrategie. Asian Times.virtualbangladesh. Orbis. John. Democratization in Greater China. s-a căsătorit cu zeul Indra.com/general/history. Spring 2004.asp?article=folktales_index. Mearsheimer John. Approches contemporaines de la sécurité et de la stratégie. www. article.html. Palgrave Macmillian.limitschinagrowth. Dushkin Publishing Group. New York. Pakistani oil diplomacy at a crossroads.com/stateprofiles/andaman-nicobar/profile.nepalhomepage.cfm?fa=view&id=16538. Grupul editorial Corint.html#s30. 26 November 2003.html. Bhadrakumar M K.democratizationgreaterchina. zeul Indra îi cere lui Brahma să găsească o modalitate ca cei doi să moară răpiţi de mâna celuilalt.html. Foreign Policy.photius.pdf. Paris. Worlds in Collision.economywatch.delisle. Văzând cât de mult s-au îndepărtat cei doi de la credinţă. Chauprade Aymeric. Bucureşti.html. New York. 6 Edition. 2003. Bucureşti. www. 2001. Relations internationales. Ashley. La guerre et la paix.org/publications/index. 2002. Relations internationales.org/publications/index.carnegieendowment.fpri.asia.economywatch.asia.delisle.factrover.cfm?fa=view&id=16540. Tilottama.com/stateprofiles/sikkim/profile.html. Taking Sides: Clashing Views on Controversial Issues in World Politics. 2002. 2000. Editura Corint. War at the Top of the World. Spence Jonathan. Editions du Seuil.com/history/frd/cs/nptoc. Tellis J. Thual François. January-February 2005.msn. 4 édition. www. 1995. Spring 2004. De Lisle Jacques. www.com/wfb2001/nepal/nepal_history_index. De Lisle Jacques. Clash of the Titans. Foreign Policy. Crizele internaţionale. Editura Corint.com/en cyclopedia_761562648_3/Nepal. Paris.html. Bucureşti.fpri. 2001. Tilottama. January-February 2005.com/india_bhutan. The limits of China’s Growth.com/countries/nepal/national_security/nepal_national_security_india. www. www. LGDJ. Dicţionar de geopolitică. th Rourke T.org/enotes/20041005. 2001. Editura Corint. Eric. De Lisle Jacques. 1 . www. article. www.pdf.htm. workmall.com/history/Burma_history. www.fpri.emulateme.cfm?fa=view&id=16537. Văzând fiecare prinţ care este intenţia celuilalt s-a iscat o luptă între cei doi în care amândoi au murit. article. Văzând prăpădul pe care îl făceau cei doi.html.afterjiang. Claval Paul.

1-2. (1932). conducând la delimitarea regiunilor naturale clasice pornind de la criterii geomorfologice79. et ont depuis le XIX-e siècle les faveurs des notables ruraux. teritoriu. Costachie. En donnant au terme de pays. 12. a modului în care acestea au apărut. à une ancienne unité politique) qui correspondent pourtant à des espaces presque identiques. et aujourd’hui ceux de certains écologistes. mult mai des utilizate în cercetările geografice. (1984). „Vivre au pays” est une des nouvelles formes de revendication populaire. în Natura. Marile regiuni morfologice ale României. eo po lit ic . Bucureşti. Geografie. în Revue Roumaine de Géologie. 78 Grumăzescu. p. qui signifiait un canton. L. Dictionnaire de Géopolitique. 3-14. 79 Posea.. (1968). Braghină. Geofizică şi Geografie. V. (1968). se detaşează ca importanţă:  Regiunea naturală. Ed. p.). Ştiinţifică şi Enciclopedică. Géophisique et Géographie. Daniela (1999). în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. 76 Erdeli. Yves Lacoste (coord. Unităţile de relief (regionarea geomorfologică). Hartă color la scara 1:800 000. ca premisă de regionare a potenţialului economic. Ed. 12. ce a constituit punctul de pornire al şcolii franceze de geografie regională condusă de Paul Vidal de la Blache. Les rivalités locales des personnalités politiques se traduisent souvent par célébration et la promotion de „pays” de noms différentes (selon qu’ils font référence à une ville. 1931. S. Mihăilescu. noţiunea de „ţinut” este similară celor de „regiune” sau de „teritoriu”. 1995 Cuvinte cheie: tensiuni geopolitice. Grumăzescu. ţinuturi istorice. V. (1964). considerăm utilă o scurtă retrospectivă a multiplelor accepţiuni ale conceptului de „regiune”.). Il s’agit généralement d’ensembles correspondant à l’extension d’une caractéristique de géographie physique. secesiune. à une vallée. Cândea. Gr. 77 Mihăilescu. omogenă din punct de vedere al aspectului peisagistic şi al modului de utilizare al terenurilor. sinon „naturels”.r 75 o . Géographie.g ŢINUTUL ŞI REGIUNEA. XI. în accepţiunea sa largă. regiune. 3-7. H. Flammarion. care situau peisajul ca principal factor al regionării.. Bucureşti.. 314-332. Ed. pays tempérés. pays froids etc. au evoluat şi s-au îmbogăţit pe parcursul timpului. H. Mihăilescu. Pentru a vedea mai bine unde se restrânge înţelesul său. du latin „pagus”.„loc. Zamfir. 1-2. (1968). Între acestea. Principii fundamentale. w w w . qui se mesurent en centaines ou en milliers de kilomètres. Corint. în Revue Roumaine de Géologie. S’agit-il d’un très ancien territoire tribal ou d’une seigneurie médiévale? Toujours est-il que la plupart de ces „pays” sont désignés par un nom propre.TENSIUNI GEOPOLITICE INDUSE DE ŢINUTURILE ISTORICE Radu SĂGEATĂ Le sens premier du mot „pays”. Géophisique et Géographie. La région géographique comme méthode de travail dans les recherches géographiques. ou en est venu à les utiliser pour désigner des ensembles spatiaux du troisième ou deuxième ordre de grandeur. G. Bucureşti. 5. se maintient encore aujourd’hui avec le terme du petit pays rural: les dimensions de celui-ci sont de l’ordre de quelques dizaines de kilomètres. C.. Paris. sont considérés comme cadre de vie traditionnels. în Studii şi Cercetări de Geologie. CONSIDERAŢII TEORETICO-METODOLOGICE Pe aceleaşi coordonate se înscrie şi definiţia echivalentului său românesc: ţinut . în prima jumătate a secolului al XX-lea. The limits of geographical regions and determination criteria. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali în geografia regională. Melinda. Orientarea generală în ştiinţele geografice. (1965). Badea. V. p. Academiei. Géographie. Regiune geografică şi regiune economică. Geografie teoretică. L. Dicţionar de Geografie Umană. et le terme de pays (ou de région) est dans cette acception utilisé au pluriel (pays tropicaux. V. Influenţele sale s-au regăsit la noi în principal în lucrările lui Vintilă Mihăilescu77 şi Horia Grumăzescu78. Mihăilescu. delimitat prin anumite caracteristici geografice” 76. Unele probleme de geografie regională. comme à celui de „région” une extension de plus en plus grande. Prin urmare.

dintre aceştia şi zonele de câmpie etc). ce fundamentează organizarea statală după model unitar. Geofizică şi Geografie. Bucureşti. Bucureşti. ce stă la baza federalismului bazat pe modelul autonomist-etnocratic de regionare. este rezultatul proiecţiei elementului spaţial în psihologia locuitorilor. Régions. E. Floarea Albastră. J. Flammarion. P. Isard. Paris. Paris. apărută ca o replică a regiunii etnocratice. (1960). culturală şi lingvistică. Génin. element determinant în durabilitatea oricărei structuri regionale.w w  Regiunea ca spaţiu politic. în spaţiile de complementaritate economicosocială (limita dintre bordura montană şi Subcarpaţi. dezvoltate la rândul lor în ariile de convergenţă ale fluxurilor materiale şi umane. 83 Ianoş. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice. L’espace et les pôles de croissance. statul nu delegă regiunii atributele sale. Labasse. Acest model de abordare s-a reflectat în literatura geografică românească prin studiile elaborate de prof. nations. al comuniunii dintre om şi mediul său de viaţă. fie divid spaţii omogene sub aspectul potenţialului natural şi al particularităţilor economico-sociale (amter-urile daneze. Hermann. voievodatele poloneze sau judeţele româneşti). fundamentate prin identitate etnică. Sociologia şi geopolitica frontierei. L’ Europe des régions. rezultată din delimitări convenţionale. R.. (1970). 82 Juillard. ci autoritatea necesară exerciţiului 80 regional al acestor atribute . Academiei. Paris. Wiley. Ianoş. Elements de géographie volontaire. W. Paris. La région: essai de définition. Acest tip de regiuni se dezvoltă de regulă la limita dintre regiunile naturale omogene.g Bădescu. ca urmare a interconexiunilor multiple dintre spaţiile naturale omogene s-a impus după al doilea război mondial. Criteriile pentru delimitarea regiunilor administrative sunt diverse: fie că au rădăcini în trecutul istoric (regiunile şi departamentele franceze. fără personalitate juridică.  Regiunea ca spaţiu mental. (1968). dr. regiuni standard sau grupări de comitate în Regatul Unit. Este regiunea generatoare de forţe centrifuge şi tensiuni geopolitice ce pot izbucni violent atunci când actorii ce se interpun în managementul acestor crize (locali şi statali) au interese divergente. comitatele maghiare. (1991).  Regiunea economico-statistică. Sunt de regulă construcţii artificiale. (1968). fie pornesc de la raţiuni de ordin economic (regiunile şi raioanele din spaţiul ex-sovietic). Geografie. XL. Methods of Regional Analysis. La question régionale. funcţie administrativă sau antecedente istorice. nomoi-urile greceşti) fiind rezultatul unor delimitări convenţionale. a cărei omogenitate are la bază criteriul funcţional. Ianoş. Boudeville. O abordare geografică. grupări de comunităţi autonome în Spania sau grupări cu finalitate comunitară în Portugalia). (1987). în Studii şi Cercetări de Geologie. M. L’organisation de l’ espace. (2000). Regionarea după criterii funcţionale. J. indus de relaţiile stabilite între nucleele de locuire. landsdelen în Olanda. I. 387.  Regiunea funcţională. Bucureşti. îndeosebi asupra şcolii franceze82. în Annales de Géographie. pentru o mai bună imagine a discrepanţelor la nivel macroteritorial. (1993). în multe cazuri cu caracter arbitrar. Paris. Labasse. (1962). Gravier. I. grupări de amter în Danemarca. New York. Flammarion. I-II. Spaţiile mentale sunt în acelaşi timp 80 w . J. J. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. I.  Regiunea administrativă. Ed. Th. Claval. Dungaciu. a fost creată cu scopul raportării statistice a fenomenelor economico-sociale. a unităţilor administrativ-teritoriale de rang inferior existente (regiuni de dezvoltare în România. ca urmare a afirmării şcolilor geografice americane cristalizată în jurul lui Walter Isard 81 şi a influenţei pe care aceasta a exercitat-o în Europa. Tehnică. Paris. Sisteme teritoriale. Ioan Ianoş focalizate în general pe impactul sistemelor de aşezări asupra dezvoltării regionale83. D. avându-l ca principal promotor pe Georges Pompidou. grupări de regiuni de dezvoltare în Grecia. (coord) (1995). Ed. regiunea este plasată ca o autoritate delegată în raport cu statul. Ed. regieungsbezirk în Germania. F. 81 76 eo po lit ic . ZEAT în Franţa. rezultate prin agregarea. Bucureşti.r o . În acest caz. (1971). Presses Universitaires de France. în unele cazuri pe bază de voluntariat. I. grands espaces. delimitată după criterii etnocratice.

regiunile care au ajuns la stadiul de spaţii mentale sunt considerate cele mai evoluate şi totodată cele mai viabile pentru a deveni structuri administrative. Ţinuturi istorice cu tensiuni generate de factorul cultural şi religios .g eo po lit ic . În unele cazuri. La polul opus – Sicilia. nu de puţine ori. Sardinia în Italia etc. Friuli-Venezia Giulia şi Trentino-Adige în Italia. regiunea. care a imprimat în mentalul locuitorilor sentimentul de apartenenţă la 84 spaţiu (spaţiu trăit. Caracteristic pentru această categorie este nordul Italiei (Padania).spaţii funcţionale. diferite de cele ale spaţiilor adiacente. Regiunile europene sunt. Ţara (The Land) – a typical geographical region of Romania. Ţinuturi istorice diferite din punct de vedere al gradului de dezvoltare economicosocială de restul teritoriului statului din care fac parte. individualitatea ţinuturilor istorice se conturează atât din perspectiva caracteristicilor naturale ale acestora şi a particularităţilor istorico-sociale distincte. ne-am propus evidenţierea particularităţilor unor regiuni istorice care au constituit pe parcursul timpului sau constituie încă surse de tensiuni geopolitice în spaţiul Uniunii Europene. al cărui separatism (proiectul Federaţiei Italo-Sicilene de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial) a fost susţinut pe de o parte de populaţia nemulţumită. Fie că ne referim la unele landuri germane sau austriece. Valea Aosta. prin participarea asociativă a colectivităţilor locale. Alsacia şi Lorena în Franţa.Ulster (conflict Cocean. belgiene sau la unele comunităţi autonome spaniole. În ansamblu. în pofida eterogenităţii cadrului natural şi uman. descendente ale unor vechi ţinuturi istorice medievale care au generat tensiuni şi. Acestea sunt locuite fie de vechi populaţii europene care şi-au conservat într-o măsură mai mare sau mai mică de-a lungul timpului identitatea naţională (minorităţi identitare): Catalonia. Ţinuturi istorice diferite din punct de vedere al structurii etnice de populaţia majoritară a statului din care fac parte. Ţara Bascilor şi Galicia în Spania. fie de minorităţi transfontaliere. dar a cărui nivel ridicat de dezvoltare economică o deosebeşte clar de restul ţării. privită ca spaţiu mental. Prin urmare. ce nu întruneşte caracteristicile unui ţinut istoric omogen. Elveţia). toate reprezintă proiecţia actuală a unor spaţii mentale bine individualizate. cât mai ales prin omogenitatea spaţială şi funcţională. elementul identitar nu poate fi decât consecinţa continuităţii de locuire. într-o mare măsură. pe baza relaţiilor dintre colectivităţile locale. ţinutul istoric reprezintă un spaţiu funcţional relativ omogen. spaţiu perceput) . 3. în Revue Roumaine de Géographie. În acest sens am individualizat trei categorii de ţinuturi istorice: 1.. în alte cazuri. 41-50. Spaţiul mental reprezintă proiecţia actuală a unei continuităţi istorice. De asemenea. Din această perspectivă. P. structurate de jos în sus. De aceea. ce au deţinut de-a lungul timpului prerogative statale. italiene. rezultat al translatării graniţelor sau al constituirii unor state în arii de interferenţă etnică şi cultural-lingvistică (Belgia. cu rădăcini ancestrale. chiar conflicte armate. dar şi spaţii de omogenitate etnică şi culturală. 84 w w w . Caracteristice pentru această categorie sunt Flandra şi Valonia în Belgia. 2. iar pe de altă parte de marii proprietari şi de Mafie. acestea se caracterizează printr-o structură etnică diferită de cea statului în care au fost incluse. poate fi asimilată noţiunii de ţinut istoric. 41. la regiunile franceze. argumentul economic capătă o importanţă din ce în ce mai mare şi în tendinţele secesioniste manifestate în Catalania şi Flandra. (1997). spaţii de raportare a identităţii locuitorilor. De aceea. un spaţiu mental perceput ca atare de comunităţile locale ce prezintă toate atributele unei entităţi regionale bine individualizată de jos în sus. discrepanţele sunt date de factorul economic sau de argumentele de ordin cultural sau religios. Corsica. p. Bretania în Franţa.r 77 o .

în pofida apartenenţei lor la statul spaniol. Gérona. În alte cazuri.930 km2 şi o populaţie de aproape 6 milioane de locuitori. majoritatea catalanilor sunt naţionalişti. o . Flandra şi Valonia din Belgia şi Ulsterul din cadrul Regatului Unit. în zona catalană din Rousillon-ul francez. preferând viitorul Cataloniei ca parte integrantă dintr-o viitoare Europă a regiunilor. creuzetul viitoarei naţiuni catalane. însă dintre aceştia. Flammarion. alături de cea bască. dar şi a afirmării unor puternice mişcări naţionaliste în cele două ţinuturi istorice. In prezent. actuala Catalonie fiind succesoarea unuia dintre cele mai vechi state iberice: Principatul Barcelona. coord. Corsica). în limite aproximative. La rândul său este alcătuită din patru provincii: Barcelona. Hugues Capet. Astfel. Acesta a fost fondat. Yves Lacoste. În continuare ne vom focaliza atenţia pe individualizarea particularităţilor geopolitice a câtorva ţinuturi istorice care au generat pe parcursul timpului. În situaţia minorităţilor cu grad mare de asimilare (bretonii şi corsicanii). 78 eo po lit ic . ce capătă adesea forme teroriste (Irlanda de Nord. Paris. după istoriografii catalani. Trentino-Adige şi Valea Aosta din Italia. puternice tensiuni geopolitice: Catalonia şi Ţara Bascilor din Spania. Italia). In general. Padania. o parte componentă a teritoriului spaniol.r între catolicii republicani. Catalonia este şi o individualitate economică. asupra teritoriilor stăpânite de el. doar o mică parte revendică separarea de Spania. ca structură suprastatală. w w w . Oricare ar fi sursele acestora.ŢINUTURI ISTORICE DIFERITE DIN PUNCT DE VEDERE AL STRUCTURII ETNICE DE POPULAŢIA MAJORITARĂ A STATULUI DIN CARE FAC PARTE Spania Catalonia Cu o suprafaţă de 31. Statutul de frunte pe care îl deţine în economia spaniolă are şi el vechi antecedente. diferită de cea spaniolă. catalanii se consideră ca o avangardă a Spaniei din punct de vedere economic. Dinamismul dezvoltării economice s-a menţinut şi după integrarea în statul spaniol. Rădăcinile acestei ambivalenţe se pierd în istorie. chiar dacă unii naţionalişti catalani îl extind şi spre nord. zona fiind una dintre mai timpuriu industrializate din întregul spaţiu iberic. Pentru catalani însă. politic şi cultural. când contele Barcelonei nu a recunoscut suveranitatea regelui Franţei. dincolo de a fi o regiune. Aceasta a constituit forţa motrice a dezvoltării societăţii. concretizându-se prin tendinţe secesioniste. Lérida şi Tarragona. teritoriului comunităţii autonome de astăzi. în jurul anului 987. problema a fost rezolvată prin iniţierea unei legislaţii menită să sprijine identitatea culturală a acestora (fig. 85 adoptarea conceptului de „naţiune” fiind un puternic stimul în acest sens . fiind printre cele mai influente din întreaga clasă politică spaniolă. Ţara Bascilor. Acestea corespundeau. din care aceştia consideră că nu fac parte. burghezia catalană. Pe de altă parte. acestea au fost atenuate prin federalizare (Belgia) sau prin trecerea la sistemul administrativ de tip regional (Spania. Catalonia reprezintă cu mult mai mult: este teritoriul unei naţiuni. catalană. 1). pentru a-şi apăra interesele economice. Catalonia se numără printre cele 17 comunităţi autonome în care este organizată Spania.g 85 în Dictionnaire de Géopolitique.Venezia Giulia. Friuli . în defavoarea guvernului central de la Madrid. tensiunile geopolitice induse de ţinuturile istorice au un caracter identitar. adepţi ai unirii cu Irlanda şi protestanţii ataşaţi Londrei). antreprenorii au revendicat din ce în ce mai mult autonomia în raport cu puterea centrală.

Andorra. 2. 27. Malta. Valea Aosta. 11. Macedonia ( FYROM). 2. ge nerate d e factorul etnic. Ţara Bascilor. 30. generate de factorul economic. Slovenia.r 29 2004 SUE DIA o 79 . 25.Herţegovina. g. Etapel e de extindere ale Uni unii E uropene. Bulgar ia. Trentino-Adige. Serbia şi Muntenegru. 24. 26. 21. Corsica. 12. c. 1. Liechtenstein. Por tugalia. Tendinţe secesioniste. 28. b. generate de factorul religios. 8. Danemarca. 3. Albania. Elveţia. Vatican. Moldova (Rep. San Marino. 7. a. 19. 22. Monaco. 13. f. Bosnia. Flandra. 4. 17. 20.g w w Uniunea Europeană. Catalonia. Padania. Lituania. Belgia. d. 6. Ungaria. Tensiuni geopolitice induse de ţinuturile istorice. Ulster. Irlanda. cu fund ament mixt (e tnic şi economic). Grecia. 1. B. Slovacia. i.h. 4.1 A 1957 1972 1981 1986 1990 1995 NO RV EG IA FINLANDA 1 2 3 4 0 2 510 km 7 SPANIA w . 29. 16. Luxemburg.). 23. 5. 3.Venezia Giulia. 15. A. Estonia. 10. eo po lit b 4 e IA AL IT BELARUS IA POLONIA N A M 5 R E G 6 CEHIA UCRAINA 25 13 FRANŢA 14 9 h 26 24 15 16 ROMÂNIA d i 30 17 18 g 10 8 23 f a 11 19 20 21 12 ic 28 27 B c REG . Cr oaţia. Austr ia. 18. e. 9. Olanda. Islanda. Cipru. 14. Letonia. F riuli. UNIT .

Yves Lacoste. cât şi Ţara Bascilor sau Galicia reprezintă ţinuturi istorice bine conturate în timp. Astfel. ca structură supra-statală contracarând astfel tendinţele centripete pe care le-ar putea manifesta guvernul spaniol. Limite de comunităţilor autonome. Enclave teritoriale. care fac parte astăzi din departamentul Pirineii LA RIOJ A Atlantici. favorabile independenţei. şi Navarra spaniolă (fig. însă aşa cum apare ea în Alava reprezentările naţionaliştilor basci se întinde şi la nord de Pirinei. pot fi sintetizate astfel: . In concluzie. naţionalismul basc se bazează pe o ideologie defensivă. 4. aflată în continuă dezvoltare şi modernizare. Avântul industrial de la sfârşitul secolului al XIX-lea a făcut ca societatea bască. 1883). Din punct de vedere administrativ. diferite de cea spaniolă. . a diminuat considerabil ponderea acesteia şi au deschis calea afirmării unor puternice mişcări socialiste. Aceste schimbări brutale au fost cele care au contribuit decisiv la fundamentarea doctrinei naţionaliste basce.g 80 AR AG ON .r o . . aceştia considerând că Navarra poate coord. Limitele arealului limbii basce (după E. principalele caracteristici ale tensiunilor geopolitice induse de provinciile istorice spaniole.atât naţionalismul basc cât şi cel catalan. ce interpretează istoria acestui ţinut prin prisma unei naţiuni basce dominată de spanioli.ETA. . partidul naţionalist „Herri Batasuna” – HB). a fost confruntată cu venirea masivă a muncitorilor din alte regiuni ale Spaniei. sprijinite de populaţia autohtonă. fapt care. 1. Soule şi Navarra Inferioară. Reclus. cu o identitate lingvistică şi culturală proprie. politică şi culturală în cadrul unei Europe a regiunilor (Partidul Naţionalist Basc). avântul industrial a atras importante fluxuri de forţă de muncă venită din alte regiuni ale Spaniei. a căror populaţii se identifică ca naţionalităţi distincte. mergând de la acceptarea ideei că statutul de autonomie este un bun instrument pentru afirmarea economică. 268. de asemenea. privită ca indispensabilă de naţionaliştii 5. exista doar ca teritoriu. Biscaya Guipúzcoa şi Guipúzcoa. Acesta a constituit în 30 km 1 2 3 4 5 secolul al XI-lea teritoriul unui puternic regat.în ambele cazuri. basci.Ţara Bascilor Naţionalismul basc este fundamentat în primul rând pe conştiinţa specificităţii etnice şi lingvistice a acestui popor. cu o industrie veche. pentru a se angaja în minerit. tinde să opteze pentru acceptarea statutului de autonomie şi cooperarea în cadrul unei federaţii a regiunilor europene. p. puternic conservatoare şi catolică. eliberatoare. ambele fiind percepute de locuitori ca „locomotive” ale dezvoltării economice. în vechile provincii istorice NAVARRA franceze Labord. de tradiţie. Sursa: Barbara Loyer (1995). cuprinzând. P YRÉNÉES comunitatea autonomă Ţara Bascilor este ATLANTIQUES Biscaya alcătuită din trei provincii: Álava.atât Catalonia. radicale. asociat cu emigrarea populaţiei autohtone. de asemenea. Limite de pr ovincii. acestea conducând în unele cazuri la acţiuni teroriste (ETA). până la revendicarea unei independenţe totale faţă de Madrid (organizaţia separatistă „Euskadi ta Askatasuna” . care erau în plină dezvoltare. care au intrat în contradicţie cu cele naţionaliste. Integrarea Navarrei în Ţara Bascilor este 3. Ţara Bascilor şi teritoriu l istoric b asc. singurul stat bascofon care a existat vreodată.constituie. 2). în Dictionnaire de Géopolitique. nu şi ca naţiune. individualităţi economice. Nu lipsesc însă şi manifestările dure. eo po lit C A ST IL IA-L EO N ic w w w . în şantierele navale sau în uzinele sectorului siderurgic. 2. Gr aniţe de stat. limba bască fiind singura limbă pre-indoeuropeană care mai există încă în Europa occidentală.

Chr. însă recrudescenţa terorismului din anii ’60 a determinat acordarea statutului de autonomie la 20 ianuarie 1972. Belgia Flandra şi Valonia Deşi cu o populaţie comparabilă cu cea a Republicii Moldova sau a Albaniei.Italia Trentino-Adige Cu o suprafaţă de 13. Valea Aosta (3262 km2. alcătuit din: . provincie austriacă ce făcea parte. totuşi. fiind fondată în anul 1863. Valea Aosta Beneficiind de o poziţie strategică deosebită. italian. în 1919 a fost constituită „Liga din Val d’Aosta” menită să protejeze identitatea culturală franceză. Belgia este unul dintre statele europene constituite la interferenţa dintre două domenii etnice şi culturale radical diferite: populaţiile germanice din nordul continentului.toate reprezintă succesoarele unor entităţi politico-administrative bine individualizate în perioada medievală. 116. ci de extinderea transfrontalieră a blocurilor etnice limitrofe (francezi. Deşi franceza a fost recunoscută oficial ca limbă în regiune încă de la anexarea sa. până în 1914 din Imperiul Austro-Ungar.000 loc) a devenit regiune autonomă italiană în 1946. Dalmaţia de Nord. ca în cazul catalanilor sau al bascilor.4% din totalul populaţiei) . la data obţinerii autonomiei. Istria şi o parte a Veneţiei Iuliene revenind în cele din urmă Iugoslaviei (1946). după înfrângerea austriecilor de la Sadova. Dacă la integrarea în Italia structura etnică era dominată net de germani şi 86 germanofili (94. din punct de vedere istoric este un ansamblu eterogen. sloveni.Venezia. Italia şi Iugoslavia. cât şi imediat după al doilea război mondial. în regiune au avut loc o serie de schimburi teritoriale şi rectificări de graniţe între Austria. de atunci regiunea având un consiliu care alege preşedintele executiv şi legislativ. succesoare a statului veneţian fondat în secolul I d. într-o zonă de expansiune austriacă. .majoritatea populaţiei nu este dată de un nucleu etnic propriu-zis. Trentino-Adige este denumirea italiană a Tirolului de Sud. a cărei denumire provine din „Gens Julia” (familie din care au făcut parte împăraţii Caesar şi Augustus) este însă de dată recentă. A fost anexată de Italia în urma tratatului de la Saint Germain din 1919. funcţionând în prezent ca regiuni italiene cu o largă autonomie. iar prin legea din 26 februarie 1948 i-a fost acordat un statut special. . Sintetizând caracteristicile comune ale celor trei ţinuturi istorice italiene prezentate anterior. ponderea italienilor crescuse la o treime. la graniţa cu Austria şi Slovenia. Chr. situată în nord-estul Italiei.613 km2 şi 9 milioane de locuitori. austrieci. Regiunea a fost integrată în Italia în 1866. pe o importantă axă de legătură între Franţa şi Italia (tunelurile Mont Blanc şi Grand–Saint Bernard). într-un ţinut ce se dorea. Atât în perioada interbelică.g După datele recensământului austro-ungar din 1910. dată la care i-a fost recunoscută oficial şi cea de-a doua denumire: Tirolul de Sud. de 86 w w w . eo po lit ic . a cărui denumire provine din latinescul „Forum Julii”. Friuli-Venezia Giulia Deşi administrativ alcătuieşte o regiune omogenă. ca un avanpost al lumii romane. croaţi). fosta Carniola (Slovenia de Sud). pot fi enunţate două concluzii importante: .Friul.r 81 o . Valea Aosta este o veche regiune francofonă încorporată în Regatul Italiei în 1861. străvechi centru comercial şi militar fondat în secolul I î. Venezia Giulia.

din ce în ce mai multă autonomie celor două comunităţi. De aceea. Vlăsceanu. Capitala Belgiei reprezintă mai mult decât o simbioză între cele două comunităţi: deşi situată în interiorul Flandrei. aceasta reprezintă o zonă tradiţională francofonă.288 kmp. de limbă franceză. în anumite domenii. pentru a gestiona cât mai bine tensiunile crescânde dintre flamanzi şi valoni. Renaşterea economică a Flandrei a fost însoţită de o renaştere culturală. Belgia se conturează astfel din ce în ce mai mult prin componentele sale majore: Flandra şi Valonia. urmată. care au evoluat ulterior către o structură federală. Paris. 1995)89. Lacoste. pe măsura dezvoltării industriale din Valonia (bazată pe minerit şi siderurgie) şi a rolului marii burghezii valone în conducerea statului. Babel. o veritabilă conştiinţă naţională. cu o industrie în declin bazată pe puternice tradiţii socialiste. fapt ce a diminuat ataşamentul flamanzilor faţă de bruxellezi. chiar de la începutul mileniului al II-lea. de engleză. 1995. de limbă olandeză şi valonă în sud. confederativă. Prin urmare. un oraş francofon.w religie protestantă şi cele romanice din sud. 87 w w . regiunea Bruxelles. Bruxelles-ul a devenit. Însuşi formarea sa relativ târzie (1830) demonstrează acest lucru. identitatea lingvistică constituind suportul pe care flamanzii şi-au clădit. prin delimitarea oficială a Flandrei şi Valoniei. L. Ele au căpătat statut politico-administrativ în 1963. 88 Violenţa simbolică este un concept introdus de sociologul francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza autoritatea sau influenţa culturală exercitată de clasele dominante în scopul asigurării puterii (Sorin Rădulescu. când pe fondul reconversiei industriale din Valonia şi a dezvoltării infrastructurii portuare de la Marea Nordului. a fost constituită. cu o economie performantă. cât şi de cea flamandă. franceza s-a impus tot mai mult. mai ales după al doilea război mondial. aceştia fiind percepuţi ca „trădători” ai sentimentelor de apartenenţă regională (GiblinDelvallet. organizată tot după o structură federală. frânat de un sud conservator şi arogant. Y. deşi oraş cu origine flamandă. predominant catolice87. Bucureşti. loc). ambele cu o puternică identitate regională ce tind să preia. prin funcţia sa de capitală. coord. În noua arhitectură europeană. prerogative statale. Imaginea mentală astfel creată. 1993).9 mil. 82 eo po lit ic . fragmentat între cele două comunităţi etnico-lingvistice: flamandă în nord. guvernele belgiene au ales să acorde încă din anii ‘60. până la acea dată teritoriul ţării fiind o aglomerare de mici provincii. mai ales în mediile universitare şi de afaceri. Aceştia au obţinut o aplicare mai convenabilă a bilingvismului. la fel ca Flandra şi Valonia. Ed. comitate.r o . ce a constituit fundamentul divizării culturale a ţării. ducate mai mult sau mai puţin dependente de puteri străine. rolul de „locomotivă” a economiei belgiene a fost preluat de Flandra. recunoscută în 1988. franceza fiind limba preferată atât de burghezia din sud. condusă de un guvern şi un parlament propriu.g Situaţie similară cu cea a Elveţiei (41. Zamfir. după lungi dezbateri şi controverse între reprezentanţii celor două comunităţi. Comunicarea dintre cele două comunităţi tinde astfel să devină din ce în ce mai dificilă. La aceasta se adaugă percepţia flamanzilor a unui nord liberal. olandeza devenind prima limbă vorbită în Flandra. coord. C. Această axă de fragmentare datează de secole. Situaţia economică s-a schimbat însă radical în a doua jumătate a secolului al XX-lea. în 23 de cantoane (dintre care 3 sunt organizate în semicantoane). Această poziţie i-a imprimat statutul de stat de „frontieră”. 89 În Dictionnaire de Géopolitique. În acest context geopolitic. a căpătat tot mai pregnant dimensiunile unei violenţe simbolice88. Constituţia belgiană din 1831 a instituit două limbi oficiale: olandeza şi franceza. fapt ce constituie sursa slabei coeziuni a statului belgian. devenind limba oficială a statului. fără a exista o coeziune clădită pe un suport statal. în Dicţionar de Sociologie. 6. O altă problemă o reprezintă relaţiile dintre cele două regiuni şi capitală. alcătuită din 19 comune autonome. însă cu timpul. contribuind astfel la accentuarea tendinţelor separatiste. Flammarion.

Federaţia Rusă. ar a M. Oraşe autonome ic Mo ng ol ia Sursa: *** (1997). Regiuni administrative (oblast-uri). o M. 2. Paris . Districte autonome (okrug-uri).Teritorii administrative (krais-uri). B a r e n t s M ibe . 6. Federation de Russie. Regiune autonomă. O h o t s k 2 45 48 37 20 6 5 10 a 8 14 44 46 16 26 13 18 31 22 6 4 18 49 39 28 16 17 20 29 36 19 5 38 42 15 25 4 24 12 7 43 3 2 3 32 40 47 35 34 21 1 27 2 1 41 1 33 2 6 8 3 3 46 5 7 1 10 2 4 9 11 5 6 7 a b c Ka za h s tan ` ` 12 1 1 5 3 ` ` Modele de regionare politico-administrativă pe criterii etnice. Divi sion Geographique du Ministere des Affaire Etrangeres. 4. 3.g 7 19 11 M.w O c e a n u l ta en le w A r t i c O c e a n u l iO id cc ri e Ocea nul Atlantic D A L A N IN F 21 M. 7. ` ` 1. Laptev K M. J ap oniei Ch ine i 2 eo po lit 83 . Republici autonome. 5. Lacuri interioare.r M.S 10 P a c i f i c 9 8 9 14 4 13 15 b 30 23 17 w .

concomitent cu federalizarea Daghestanului. 4) a generat peste 50 de tensiuni şi conflicte secesioniste (Fourcher. Darghin şi Lezghistan. Istoria Imperiului Rus „de la Novgorod la Vladivostok şi Prut. Kumik. a estului Osetiei de Nord în Inguşetia. de integrare a naţionalităţilor caucaziene. integrarea unei părţi din Osetia de Nord cu oraşul Mozdrok în Kabardino-Balkaria. la scară mai redusă. a unor autonomii circasse. Kabardei. în Buriatia 70% sunt ruşi şi numai 24% buriaţi. amestecul de popoare asociat cu trasarea arbitrară a frontierelor politico-administrative dintre acestea (fig. Republica Tuva doreşte să devină stat independent. 84 eo po lit ic . alte tensiuni sunt tot mai greu de gestionat: reconstituirea unei republici cosace pe teritoriul fostului oblast Kuban. se manifestă şi o tendinţă opusă. Mai la sud. Pe de altă parte. Alte republici. cu totul alta este situaţia în alte regiuni ex-sovietice. Ed. Adygheii şi a teritoriilor costiere din Krasnodar etc. în condiţiile unei infrastructuri de comunicaţie deficitară şi nu în ultimul rând datorită discrepanţelor economice. Independenţa republicilor baltice de exemplu. la neghidali în număr de 90 numai 500 . locuită în majoritate de ruşi în interiorul frontierelor Circasiei. Ioachimescu. Se pune astfel problema corectării frontierei dintre Estonia şi Letonia pe traseul avut anterior anului 1941. În pofida acestui mozaic etnic. în care nici o naţionalitate nu deţine o majoritate absolută: în Tatarstan 43% sunt ruşi şi 48% sunt tătari. Dacă în regiunea caucaziană factorii etnici şi religioşi sunt predominanţi. 1993). în Başkirstan. şi a unor republici Avare. eterogenitatea sa: din punct de vedere al condiţiilor naturale şi implicit al potenţialului natural şi uman. în Karelia 73% din populaţie sunt ruşi (84% sunt slavi).r o . (1992). Imensitatea teritoriului determină. Societatea culturală „Glasul Basarabiei”. Dat fiind şi poziţia lor periferică în cadrul Federaţiei. (fig.g 90 Ioachimescu. Astfel. concretizată prin proiectul Confederaţiei popoarelor din Caucaz. statutul acesteia nefiind adesea reglementat printr-un cadru legislativ corespunzător (în Ciuvaşia ruşii alcătuiesc doar 26% din populaţia totală. dar şi sub aspect etnic. A treia situaţie o reprezintă republicile în care populaţia rusă este minoritară. Între acestea. crearea unei autonomii cosace în districtul inguş Sunjensky sau a unei republici Gorskaya. acestea sunt în pericolul de a fi confruntate cu mişcări secesioniste. considerat de unii un veritabil „muzeu etnografic”. 21% başkiri şi 28% tătari. crearea unei autonomii naţionale poloneze în sud-estul Lituaniei sau secesiunea vechii regiuni Memel (cu oraşul Klaipeda) de Lituania. pornind de la ruşi cu peste 145 milioane.Spaţiul ex-sovietic Spaţiul fostelor republici sovietice. prezintă pe ansamblu o structură etnică mozaicată. Karachaevia şi Balkaria. incluzând Abhazia. unde tendinţele separatiste vizează constituirea unei republici Nogaï în nordul acesteia şi în districtele orientale ale regiunii Stavropol. iakută abia atinge o treime. ruşii şi rusofilii reprezintă peste 80% din totalul populaţiei. fiind majoritari şi în republici sau regiuni autonome. 39% sunt ruşi. cultural şi religios. pe lângă războiul din Cecenia. iar cea autohtonă.. fapt ce explică relativa coeziune a acestora. a readus în discuţie trasarea graniţelor dintre acestea. în pofida prezenţei masive a elementului rus în mediul urban. constituite pe baza identităţii etnice a populaţiilor autohtone. inevitabil. de asemenea Tatarstanul doreşte secesiunea de Federaţie şi formarea unei republici unite a Bashtatarstanului prin reunificarea sa cu Başkirstan. ciuvaşii doresc crearea unor autonomii ciuvaşe în Tatarstan şi revizuirea frontierelor cu această republică etc. Gândirea Românească. cu integrarea estului regiunii Altaï şi a sudului oblastului Irkutsk. iar în Iakuţia populaţia rusă depăşeşte 50%. karachaev sau abazine. iar de alţii o „închisoare a popoarelor” se caracterizează prin coabitarea a peste 100 de popoare şi etnii. V. în Republica Tuva – 30% etc). Numai în spaţiul caucazian. A. O sinteză a Caucazului poate fi considerat teritoriul Daghestanului. este revendicată integrarea în w w w . 3).

Belarus a sud-estului Letoniei, a regiunii frontaliere Vitebsk şi a oblasturilor de la nord de Minsk în Lituania, crearea unei autonomii a Polasiei Occidentale la frontiera dintre Ucraina şi Belarus sau a autonomiilor transnistrene şi găgăuze prin federalizarea Republicii Moldova. Se doreşte de asemenea, crearea şi a unei republici Transnistrene în frontierele fostei RSSA Moldoveneşti din perioada 1924-1940 sau a unei autonomii bulgăreşti în Bugeac ca parte a unei federaţii bulgaro-găgăuze…

6
pică a Cas Mare

8
M ar ea

7
Ne ag ră

11

1 C

4 2 10 5
c

eo po lit
9 10 7 8 9
a

1 2 3 4 5 6
0

ic
13 14 15 11 12 19 20

3

B

b

A

13

12

2 00 km

d

IRAN

Fosta regiune germană Königsberg (Prusia orientală) devenită prin integrarea în U.R.S.S. oblastul Kaliningrad, este disputată între Lituania, care o numeşte „Mica Lituanie” şi o doreşte în frontierele sale şi populaţiile germanofile şi poloneze autohtone, care doresc crearea unei republici germane autonome, respectiv a unei autonomii poloneze. Chiar şi teritoriile slab populate din nordul îngheţat nu sunt lipsite de tensiuni: oblastul Murmansk este revendicat de Karelia, iar populaţia rusofilă de la frontiera nord-estică a Estoniei doreşte crearea republicii Narva şi unificarea acesteia cu Rusia. Teritorii imense din Siberia centrală şi de nord doresc rediscutarea statutului lor în cadrul Federaţiei. Se vehiculează astfel crearea republicilor Enisei (incluzând Evenkia şi Taymârul), Iamalo-Neneţ, Hantî-Mansi şi Neneţ (în locul districtelor cu aceleaşi nume), precum şi înfiinţarea unei autonomii Mârni în vestul Iakuţiei sau integrarea în Iakuţia a unor porţiuni din regiunea Habarovsk, a zonei frontaliere a oblastului Magadan şi a litoralului Mării Okhotsk. Desprinderea republicilor unionale de nucleul central reprezentat de Federaţia Rusă a determinat mutaţii radicale în geopolitica populaţiei ruse, peste 25 milioane de ruşi căpătând statut de minoritate în noile state independente. În multe situaţii, statutul acestora s-a deteriorat considerabil, inexistenţa sau ineficienţa cadrului legislativ alimentându-le incertitudinile. În alte cazuri sunt victime indirecte ale războaielor, cu statut de refugiaţi - Cecenia, Abhazia sau Tadjikistan. In aceste condiţii, mişcările migratorii

w

w

w .g

.r
16 17 18 21 22

D

Areale etnice: 1. Ruşi, 2. Georgieni, 3. Abhazi, 4. Cerkesi, 5. Adâghei, 6. Ceceni, 7. Inguşi, 8. Avari, 9. Lezguistani, 10. Armeni, 11. Osetini, 12. Azeri, 13. Karatchei, 14. Balkari, 15. Kumici, 16. Nogaci, 17. Alte popoare, 18. Zone slab populate, 19. Limite de areale etnice, 20. Graniţe de republici şi regiuni autonome, 21. Graniţe de state, 22. Centre de polarizar e regională. Unităţi politico-administrative: A. Armenia, B. Azebaidjan, C. Georgia, D. Federaţia Rusă. Federaţia Rusă: 1. Kabardino-Balkaria, 2. Osetia de Nord, 3. Inguşetia, 4. Cecenia, 5. Daghestan, 6. Kalmukia, 7. Kar aceaevo-Cerkesia, 8. Adâgheia. Georgia: 9. Adjaria, 10. Osetia de Sud, 11. Abhazia. Azerbaidjan: 12. Nakhitchevan, 13. Nagornâi-Karabah. Centre de polarizare regională: a. Erevan, b. Baku, c. Tbilisi, d. Tabriz..

o
85

Caucazul Ha rta etnică şi p olitico-admin istrativă.

IA TUR C

w

w

w .g

s-au inversat: dacă până în anii '90 decenii de-a rândul aceştia erau motivaţi prin politica centrală să emigreze către ţinuturi îndepărtate, destrămarea imperiului a transformat Rusia într-o ţară de imigrare, privită ca un sanctuar, un refugiu în faţa ameninţărilor şi insecurităţii pe care o presupune statutul de minoritate în aceste state. La aceasta se adaugă consecinţele deportărilor din perioada celui de-al doilea război mondial şi din anii ’50 ce au condus la ecumenizarea unor teritorii pustii şi la formarea unor areale etnice în spaţii ce nu aveau nici o legătură cu etnogeneza popoarelor respective. Este cazul germanilor de pe Volga, care revendică formarea unei republici proprii pe teritoriul fostului poligon militar Kapustin, a tătarilor din Crimeea, care doresc repatrierea şi formarea unei republici tătare, a evreilor rămaşi în extremul orient rusesc ce vor secesiunea de regiunea Habarovsk, sau a grecilor din regiunea costieră Krasnodar. Pe de altă parte, ca o tendinţă de contrabalansare a tendinţelor centrifuge, de secesiune a unor teritorii din Federaţia Rusă, a fost propusă constituirea republicii ruse, ce ar urma să includă toate oblasturile şi regiunile ruseşti. În spaţiul central asiatic ex-sovietic, Tadjikistanul este scena unui lung şi sângeros război civil între triburile tadjice autohtone de religie musulmană şi minoritatea rusă pro-moscovită. Pe acest fond, teritoriile sudice (Badakhstan-ul) revendică secesiunea şi formarea unui stat independent; minoritatea kirghiză doreşte crearea unui teritoriu autonom, iar populaţia batkenă din oblastul kirghiz Osh este favorabilă integrării acestuia în Tadjikistan. Se doreşte, de asemenea, crearea unor unităţi politice autonome sau total independente în oblasturile Leninabad, Kulab şi Kurkand-Tiube. În Kirghistanul occidental şi nordic este revendicată constituirea unor entităţi politice federative sau independente - o autonomie uzbekă, prin integrarea unei părţi din valea Ferghana cu oraşul Osh la Uzbekistan; o autonomie uyghură la frontiera cu Kazahstanul, dar şi rectificarea frontierei cu Uzbekistanul şi Kazahstanul. Nordul Kazahstanului, cu populaţie majoritar rusofilă doreşte integrarea în Rusia în vreme ce nord-vestul Uzbekistanului, unde subiectul principal este Karakalpakia, doreşte trecerea de la Uzbekistan la Kazahstan. Dacă se are în vedere că nici Turkmenistanul nu este lipsit de focare de tensiune (crearea unor autonomii kurde, respectiv beljuie, revendicarea unei părţi din peninsula Manghyshlak, concomitent cu repatrierea aici a turkmenilor) ne apare imaginea unei zone frământate de numeroase conflicte interetnice şi frontaliere, toate cu profunde rădăcini în trecut, ce fac referire la populaţiile ce au existat aici cu mult înainte de trasarea frontierelor politico-administrative sovietice.

ŢINUTURI DIFERITE DIN PUNCT DE VEDERE AL GRADULUI DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ DE RESTUL STATULUI DIN CARE FAC PARTE Padania Padania, botezată astfel după numele fluviului Pad, reuneşte regiunile din nordul Italiei constituind exemplul tipic de secesionism din raţiuni strict economice. Nordul bogat şi puternic industrializat vrea să se despartă de un sud sărac şi înapoiat din punct de vedere economic, puternic afectat de fenomene sociale marginale (şomaj, sărăcie, criminalitate organizată etc.). Primul pas în această direcţie a fost făcut în 1979 prin înfiinţarea „Mişcării Federaliste”, denumită ulterior „Liga Nordului”, partid care s-a afirmat pe scena politică speculând discrepanţele regionale dintre nord şi sud, fapt transpus în percepţia locuitorilor printr-un dispreţ reciproc. Văzând că proiectul federalist nu are mare succes în parlamentul italian, formaţiunea politică condusă de Umberto Bossi s-a radicalizat, vorbindu-se tot mai des despre o Padanie independentă. A fost înfiinţat în acest sens un „Parlament al Nordului”, devenit ulterior „Parlament al Padaniei” şi un „Comitet pentru

86

eo po lit

ic

.r

o

eliberarea Padaniei (CLP)”, ai cărui membri duc o politică activă de „răzvrătire” faţă de guvernul central. Deşi aceştia evită consecvent confruntările deschise cu sprijinitorii unităţii Italiei, tensiunile dintre cele două tabere sunt tot mai dificil de gestionat. ŢINUTURI ISTORICE CU TENSIUNI GENERATE DE FACTORUL CULTURAL ŞI RELIGIOS Irlanda de Nord (Ulster) Dacă argumentul etnic este cel care stă la baza naţionalismului care generează tensiunile geopolitice din ţinuturile istorice Londonde rry spaniole, în Ulster primează cel de natură confesională. Eforturile englezilor de a introduce forţat protestantismul în secolele Tyronne XVI-XVII s-au izbit de o puternică rezistenţă, h ag mişcarea anti-engleză găsind în catolicism an Down rm un puternic sprijin. Doar în câteva comitate din Fe nord-estul insulei, ce aveau să fie păstrate sub suveranitate britanică şi după independenţa 3 1 2 4 Irlandei (29 decembrie 1937) s-a conturat o puternică comunitate protestantă ce deţine Irlanda de Nord-Repartiţia pe comitate a populaţiei protestante în prezent o majoritate fragilă (57% din 1. înt re 33 şi 46% , 3. într e 71 şi 76% , 4. zone lacustre. 2. înt re 52 şi 58% , totalul populaţiei, procentaj în continuă Su rsa: A nne Co rbe tt (19 95 ), în Di ction na ire d e Géo po litique , coord . Yves L aco ste , p . 8 04 . diminuare) asupra minorităţii catolice (fig. 5). Acest aspect, corelat cu experienţele trecutului, a creat pentru catolici percepţia unei minorităţi „asuprite” de dominaţia majorităţii protestante din toate domeniile vieţii politice şi economico-sociale. Pe de altă parte, protestanţii unionişti, loiali coroanei britanice, se tem de reunificarea cu Irlanda, obiectiv promovat tot mai insistent de mişcarea naţionalistă irlandeză. În acest context, ei au devenit puternic ataşaţi unor tradiţii britanice, străine pentru numeroşi britanici din Marea Britanie. Acesta este antagonismul ce conferă Ulsterului o particularitate distinctă şi care a atins forme deosebit de violente datorită terorismului promovat de „Armata Republicană Irlandeză” (IRA) şi de grupările paramilitare protestante. Conflictul are conotaţii pe trei nivele: la nivelul relaţiilor din interiorul provinciei (între comunitatea catolică şi cea protestantă); dintre Ulster şi restul Irlandei, precum şi la nivelul relaţiilor dintre guvernele celor două ţări implicate. La acest nivel însă, conflictul a fost stins prin semnarea în 1985 a unui acord istoric între Westminster şi Dublin, prin care este afirmată dorinţa celor două guverne de a dezvolta „relaţia unică dintre popoarele lor ca vecini prieteni şi parteneri în cadrul Uniunii Europene” şi de a coopera în problemele de securitate. Pentru detensionarea conflictului la nivelul său local, guvernul britanic, adept al principiului „unire fără uniformitate” şi-a arătat disponibilitatea acordării unui statut particular Ulsterului în cadrul Regatului Unit, acceptând reformarea instituţiilor locale şi împărţirea puterii între comunităţi, problemă care nu a mai fost niciodată până atunci abordată în Marea Britanie (1974).

w

w

w .g

BIBLIOGRAFIE Cocean, P. (2002), Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Fourcher, M. (coord.), Fragments d’Europe, Fayard, Paris Lacoste, Y. (coord.) (1995), Dictionnaire de Géopolitique, Flammarion, Paris. Labasse, J. (1991), L’Europe des régions, Géographes, Flammarion, Paris. Săgeată, R. (2004), Modele de regionare politico-administrativă, Top Form, Bucureşti.

eo po lit

ic
Armagh

.r
87

o
tr im An

ŢINUTURILE ISTORICE ROMÂNEŞTI
- evoluţie, structură, tensiuni -

Marcela NEDEA
„Avant l’institution des comitats par les Hongrois, qui n’ont pénétré que peu à peu en Transylvanie, les Roumains possédaient des organisations patriarcales, sous l’autorité de knèyes ou kinèzes et de voïvodes. Dans les temps anciens, jusqu’aux XII-e et XIII-e siècles, les Roumains des deux versants des Carpates ont vécu ensemble, sans aucune frontière entre eux. Les knézats et voïvodats, que l’on rencontre à peu près dans toutes les régions, ont duré jusqu’aux XVI-e et XVII-e siècles. Les anciennes organisations roumaines se trouvaient plutôt le long des vallées. Aux anciennes organisations roumaines se sont superposés les „sièges” (sedes) sicules et saxons. L’institution des voïvodats comme celle des sièges était d’origine roumaine. Après l’arrivée des Saxons, les terres inoccupées ou qui n’avaient pas été distribuées par les rois de Hongrie sont encore mentionnées comme territoires roumains (terra Blachorum) et districts valaques.” Vasile Meruţiu, Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până în Banat. Evoluţia teritorială, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1929

Teritoriul românesc este structurat în 1 . M AR AMUREŞ trei tipuri de spaţii mentale, corespunzătoare 2 . BUC OVINA 2 1 a trei nivele spaţiale distincte: macroteritorial („ţinuturile” istorice) (fig. 1), mezoteritorial („ţările” istorice) (fig. 2) şi microteritorial, TRANSILVAN IA asociat localităţii de origine a individului. După retragerea romană din Dacia (271 d. Chr.) începe o lungă perioadă de MUN TENIA instabilitate determinată de frecventele 1 00 km 0 incursiuni ale populaţiilor migratoare care au adus mari prejudicii organizării aşezărilor România. Ţinuturile istorice (îndeosebi a celor cu caracter urban), dar şi dezvoltării economice în ansamblu. Forma specifică ce a stat la baza organizării populaţiei autohtone în acea perioadă a fost obştea sătească, comunitate teritorială liberă, de veche tradiţie dacică (Erdeli, 1997). Cadrul natural a avut un rol hotărâtor în configurarea primelor formaţiuni politicoadministrative româneşti. Adăpostul oferit de ariile depresionare sau căile de circulaţie reprezentate de principalele artere hidrografice, în condiţiile unei reţele de drumuri deficitare şi nesigure, a favorizat concentrări de populaţie, organizate în obşti săteşti. Prin unificarea acestora au luat naştere, într-o primă fază uniunile de obşti, apoi formaţiuni teritoriale mai mari: cnezate, voievodate, ducate şi ţări, unele ajungând să cuprindă peste 100 de sate cu suprafeţe ce ajungeau la 8000-10.000 kmp (Ţara Bârsei, Ţara Maramureşului, Ţara Făgăraşului, Ţara Haţegului, Ţara Vrancei etc). Prin diploma regelui Ungariei, Bela al IV-lea (1247) este atestată existenţa, la sud de Carpaţi, a cinci formaţiuni politico-administrative suprapuse unor regiuni naturale relativ omogene: Ţara Severinului (Banatul de Severin) în zona montană cuprinsă între Dunăre şi Jiu; cnezatele lui Ioan (pe cursul inferior al Oltului) şi Farcaş (în Subcarpaţii Olteniei) şi voievodatele lui Litovoi (în bazinul mijlociu şi inferior al Jiului) şi Seneslau (în stânga Oltului), cuprinzând teritoriile montane şi deluroase ale Munteniei vestice). Aceste structuri administrative aveau o organizare autohtonă, românească, raporturile de
RA SA BA

eo po lit
RI ŞA N A C B AN AT NI A LT E O

ic
DO

w

w

w .g

88

BR O

GE

A

.r
L MO A BI D A OV

o

eo po lit
1 3 Maramureş 2 4 5 6 ucov in B
a
C riş a na

vasalitate ce existau între voievozii români şi regele ungar neinfluenţând dreptul deplin de organizare internă a statelor româneşti. În documentele româneşti, „cnejii” sau „chinejii” (cum erau denumiţi mai ales în Transilvania), purtau şi numele de „jude” sau „judeţ”, nume atribuit ulterior şi unităţii administrativ-teritoriale supusă sub jurisdicţia acestora. Totodată, dat fiind faptul că populaţia românească era concentrată în cea mai mare parte pe văile râurilor, s-a obişnuit să se dea numele apelor întregii regiuni care gravita spre acestea. Astfel a existat o „ţară” a Oltului, a Argeşului, a Prahovei sau a Ialomiţei, nume transferate ulterior judeţelor, după cum, peste Milcov a existat o „ţară” a Moldovei. Românii din Ardeal au fost organizaţi, înainte de cucerirea maghiară, tot în cnezate şi voievodate, această accepţiune având-o şi „ducatele” pe care le-a semnalat notarul anonim al regelui Bela: Ducatul (Voievodatul) lui Menumorut (în Crişana, care cuprindea teritoriul dintre Someş şi Mureş, având capitala în cetatea Biharea), Ducatul (Voievodatul) lui Glad (în Banat, între Mureş şi Dunăre, cu capitala în cetatea Cuvin) şi Ducatul (Voievodatul) lui Gelu (în Transilvania propriu-zisă, ocupând teritoriul cuprins între Defileul Mureşului şi izvoarele Someşelor, cu capitala la Dăbâca). Astfel de voievodate au existat şi în zonele unde până târziu s-au păstrat puternice urme de autohtonie românească, acele „ţări” menţionate în documentele secolelor XIII şi XIV: Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Chioarului, Ţara Amlaşului etc. Ţinutul Făgăraşului şi cel al Amlaşului au constituit, din raţiuni politice, în secolele XIV şi XV, feude ale domnilor Ţării Româneşti, iar spre sfârşitul secolului al XV-lea, Ciceul şi Cetatea de Baltă au fost feude ale domnilor Moldovei. Existenţa acestor feude a contribuit şi mai mult la strângerea legăturilor multilaterale şi neîntrerupte dintre cele trei ţări româneşti.

ic
Moldova 15 Dobrogea

7

Transilvania

8

w .g

9

10

Banat

12

13 14 16

11

Muntenia

w

17

18

Oltenia

w

0

40 km

România. „Ţăril e” istorice
după Cocean, P. ( 1997),Ţara (The Land) - A typical Geographical Region of Romania, SCG, 41,p. 47 (2002), Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca , Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ţara Românească a luat fiinţă către sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul 89

.r
a b c d e f

o

la vest. prin Tratatul de la Adrianopol (1829). o u ză Bu Să i cu a ov ah Pr bo a vi ţ ca aş Vl i en m Ro le Te m or an aţi an . Sulina. atestat la 8 ianuarie 1394. Prahova. Măcin. este consemnat documentar judeţul Gilort. alte trei: Gorj (Jiul de Sus). Küstendge. a judeţelor Jaleş (1385). Ed. în secolul al XIV-lea. prin legea administrativă din 9 mai 1880). XV w w w .g Dobrogea forma în timpul administraţiei otomane Sandgiacul Tulcei. Dobrogea a fost organizată în 3 judeţe: Tulcea. Isaccea. judeţ dispărut ulterior. o parte din suprafaţa sa a fost alipită judeţului Teleorman (Oroveanu. Babadag. Mahmudia. documentele istorice atestă existenţa. Graniţa Ţ ării Româneşti. Încă de la începutul existenţei sale. 3. În Oltenia. Constanţa şi Silistra Nouă (desfiinţat doi ani mai târziu. După trecerea în administraţia românească. în Ţara Românească s-au configurat două regiuni istorice. Medgidia. delimitate de axa transversală a Oltului: Muntenia. I. Limite de judeţe. Motru (1415). apar către sfârşitul secolului al XV-lea. Acestea erau organizate în „judeţe”. Tulcea. Buzău. pl. Oraşe şi târguri. 4. situat pe actualul teritoriu al judeţelor Dolj şi Mehedinţi. fiind constituită din 13 districte (cazas): Chilia (Kilia). pe cursul râului cu acelaşi nume şi a unui judeţ de Baltă. documentele istorice menţionând. înfiinţat în aceeaşi perioadă. judeţele Argeş. în secolele XIV-XV. pe cursul Gilortului. în vreme ce judeţul Romanaţi. Hârşova. 4). Dunărea Sursa: *** (1992). extins până la raiaua turcească Turnu. Mangalia şi Silistra. situat pe cursul pârâului Jaleş. La începutul secolului al XVI-lea. încă de la întemeierea sa. condusă la rândul ei de un „ban”. (fig. În locul acestor trei judeţe dispărute. prin „Regulamentul pentru împărţirea şi organizarea administrativă” din 13 noiembrie 1878. 1928) (fig. Militară. După redobândirea acesteia. Spaţiul istoric şi etnic r omânesc. Un secol mai târziu sunt menţionate documentar judeţele Ilfov şi Olt. judeţe ce şi-au luat numele după cel al râurilor care le străbat. Capitala Dobrogei era la Tulcea (Negulescu.r L DO VA 1 2 3 4 secolului al XIV-lea prin unirea şi organizarea sub conducerea voievozilor de Argeş a tuturor formaţiunilor prestatale de la sud de Carpaţi într-o singură unitate politicoadministrativă. judeţul Ialomiţa. Râmnicu Sărat iar ulterior. Dâmboviţa.MO A NIEI L TRA N SI LV PR INCI PATU Loviştea Jiul de Sus Argeş Muscel Mehedinţi eo po lit m Dâ Vâlcea Buc ureşti Ialomiţa Olt Ilfov Jiul de Jos Raiau a Giur giu Ra B r iau ăi a lei ic Râmnicu Sărat IMP 0 50 ERI 100 km UL Raiaua Turnu OT O N MA Ţara Românească (1 601-1718) 1. cel mai înalt dregător al statului după domnitor. în partea nordică a actualului judeţ Gorj. Dolj (Jiul de Jos) şi Mehedinţi. Spaţiul istoric românesc. a fost 90 . Cel mai vechi judeţ oltean menţinut ca structură administrativă până astăzi este Vâlcea. 1986). Bucureşti. 3). la est şi Oltenia. Cernavodă. 2. al cărui nume provenea de la bălţile întinse din lunca Dunării care se aflau în cuprinsul său.

5. Numele acestuia. D obrogea 1408. Raiaua Ismail 1595. pl. Militar ă. menţionate separat în Vaslui Lăpuşna secolele XV şi XVII s-au unit. 1986). Este un E D alt document toponimic ce atestă o intensă IS locuire a câmpiei din nordul Dunării. un secol mai târziu. Prezenţe turceşti în nord-vestul Deoarece partea de sud a Moldovei limitrofă Mării Negre (1408-1713) I. XVIII ţinutul Covurlui. III. Tecuci. din Evul Mediu timpuriu. II. Trotuş. 1944. care s-a unit cu ţinutul Putna.g AU w w IM PE RI U L OT O M AN eo po lit PO L Do ro ho Hâ i rl ă u desfiinţat prin reforma administrativ-teritorială din 1950. Bârlad. la sud de această paralelă. ST RI A ON I EI ic . De asemenea. prin cucerirea succesivă de către voievozii români din Maramureş 6 3 (Dragoş. 4. inclusiv Bucovina 0 100 k m şi Ţara de Jos. 2 ce cuprindea teritoriile de la nord de Vaslui. Moldova (1601-17 75) 1. Horincea. iar ţinutul Bârlad s-a contopit. figurând la Bacău începutul secolului al XVIII-lea sub forma Ţinutul Trotuş şi Bacău. 6. cu o adâncă rezonanţă istorică. contopit la sfârşitul secolului al XVI-lea cu Spaţiul istoric românesc. Raiaua Reni (Ti marova) 1622. cuprinsă între Prut şi Nistru. I. Fălciu şi Hârlău. 9. Acestea erau împărţite în „ţinuturi”. tot în acea perioadă este desfiinţat şi ţinutul Chigheciului. 3. Ed. Oraşe şi târguri. cu ţinutul vecin Tutova. fusese anterior stăpânită de domnitorii din 5. 10. A N înainte de colonizările cu elemente slave. din Ţara Vrancei. 7. 5). 1. O VA Moldova a fost întemeiată la mijlocul 5 secolului al XIV-lea. Bucur eşti.141 7. conduse de doi domnitori fraţi: Ţara de Sus. Raiaua Bugeac 1538. Spaţiul istoric şi etnic r omânesc. devenind subdiviziune (plasă) în cadrul acestuia. Râuri principa le Dunării. Brăte sc u. la nord. Ţinutul Horincea s-a 3. Or aşe ş i târguri. R aiaua Br ăilei 1540. Raia ua Cetatea Albă 1 434. Prel ucrare după C. exista în Iaşi Or hei secolele XV-XVI ţinutul Agiudului. Mănăstiri. atestat într-un document latin din 2 Sor oca Suceava iulie 1431. Bârlad u rnă Ce ţi Hotin w . Raiaua Giurgiului . raţiunile de ordin MUNT politic şi militar au condus la individualizarea ENIA 1 în cadrul teritoriului său a două regiuni. ţinuturile Cârligătura Neamţ Trotuş şi Bacău. astfel încât sfârşitul secolului al XVII-lea consemnează pentru „Ţara de Jos” dispariţia a patru ţinuturi: Agiud. La 7 fel ca în cazul Ţării Româneşti. 4. Raiale tur ceşti. M OLD sud-dunărene. La fel. Ţara Românească din familia Basarabilor. înseamnă „născuţi la Roma” (Roma-nati) şi a fost dat datorită numeroaselor vestigii romane descoperite Y 10 pe teritoriul său (Oroveanu. Limite de raiale. a 8. Raiaua H otinului 1713. Nistru şi Marea Neagră. Graniţa Moldovei. Limite de ţinuturi. dintre Carpaţi şi Nistru. 2. Tot la începutul secolului al XV4 NE 5 AS 0 50 km lea a fost consemnată documentar existenţa CĂ ţinuturilor Covurlui. R aiaua Tighina (Bend er) 1 538. 2. primit numele de Basarabia (fig. Bogdan şi voievozii Muşatini). pentru ca la sfârşitul Putna 1 2 aceluiaşi secol ţinutul Trotuş să fie R O ŢA 3 MÂ R A desfiinţat. Vecin cu acesta.REGATU L cel mai vechi fiind ţinutul Putna.r 91 o AN TR SI IA AN LV to Tu ci u Făl va u Tec lu vu r Co ci i . Raiaua Chi lia 1484 . a formaţiunilor politice româneşti cuprinse 4 9 8 între Carpaţi. Sursa: *** (1992).

g Tecuci Covurlui w 1 2 3 4 ua ia le i a R răi B I MP E R I U L w Moldova (1803) 1 . Limite de ocoale. Limite de ţin uturi . Raia. autor I. 3. 2.şi Chigheciu. Râ uri. 6 în „Condica Liuzilor” (reprod usă din vol. 5 Sursa: Catagrafia din 1803. 7. POD O L IA (I M P E R U LI ŢI A S R Herţa Dorohoi Soroca I A Iaşi Hărlău Suceava eo po lit Neamţ Rom an Vaslui ic Orhei-Lăpuşn a Fălciu Tuto va Bacău Codru Putna w . 5. pu blicată de T. 4 . Co drescu. Oraşe. Capitala Moldovei. 1 998. 6 . „Pop ulaţi a Moldovei în ultimele două se cole ”. Gran iţa Moldovei.r tăr Ho e nic ni Moldova Austriacă (Bucovina) o U L I A G S T) R I Ţ A U L R I P E I M H t gă rli Câ a ur a Tr a ilv ns a ni A B S B U R Raiaua Tighine i G I C l Va ia ah . Mun tele) 7 O 75 km 0 92 T Ra S i ia u li s a tre i O M A N .

Academiei R omâne. Neamţ. 1904). Aceasta avea să fie desfiinţată însă în 1828.R. teritoriul Bucovinei era alcătuit din ţinuturile Cernăuţi şi Suceava. 95 Termenul derivă de la cel de scaun de judecată (sedes iudiciaria). în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. în secolul al IX-lea. iar în teritoriile locuite de saşi 95 şi secui. p. Orhei. Vijniţa. Iaşi şi Cârligăturii (cu o suprafaţă mică. pentru 3 ca în 1849. Coţmani. Cernăuţi. prin individualizarea. în 1940. Codru. Ţinutul Hârlău. însă intens populat. Prut. prin desprinderea sa din ţinutul Hârlăului şi ţinutul Herţei. Limite de ocoale. Hotărniceni. dată după care numărul Bucovina (1781) unităţilor administrative s-a redus iar structura 1. Bucovina. Cahul. Mappa von der Buckowiner–District. Cernăuţi. Hotin. constituit din formaţiuni politico-administrative de tipul cnezatelor şi voievodatelor. şi configuraţia lor a fost modificată. Râur i principale. în urma puternicelor mişcări 4 Prut Ce r em u revoluţionare din anul precedent. Ţinuturile istorice intracarpatice alcătuiau. la care se adăuga ţinutul urban Ismail (Arbore. Ismail. Sursa: Băican. Vaslui. Ca şi în Ţara Românească şi Moldova. Orhei. Gura Humorului. V. Greceni. treptat. Rădăuţi. Soroca Ed. Câmpulung. Această tradiţie a continuat. (1996). Dorohoi.w În „Ţara de Sus” mai existau ţinuturile Suceava. In secolul al XVIII-lea au mai fost înfiinţate ţinuturile Botoşani. Nistru. Vâlcov Vechea organizare administrativteritorială a Basarabiei în 12 ţinuturi94 a fost menţinută şi după trecerea sa sub administraţia ţaristă în urma Păcii de la Bucureşti din Câmpulung Moldovenes c Suc eava 1812. Wien. Chilia. 2. 1996) (fig. când provinciei i-a fost recunoscută autonomia. în cadrul acestora a mai multor regiuni: Transilvania propriu-zisă (Ardealul). judeţele au fost înlocuite cu comitate şi districte. cu scaune . a intrat sub ocupaţia militară a Imperiului Habzburgic.r m Şo uz o 93 . Crişana şi Maramureşul. Cetatea Albă. astfel 3.S.S. Lăpuşna. 90 şi Tighina. Acestea aveau să devină primele judeţe ale Bucovinei după integrarea sa în hotarele României Mari. Iaşi. organizarea teritorială nu eo po lit Câmp ul u ng R u ses c ic w w . să devină 5 ş mare ducat. prin desprinderea unei părţi din ţinutul Dorohoi (fig. Şomuz şi Vâlcov (Băican. Oraşe era organizată în 8 judeţe: Bălţi. la venirea maghiarilor. Geogra fia Moldovei r eflectată în documentele car tografice din secolul al XVIII-lea. că la începutul secolului al XX-lea. Roman. Zastavna. cu o suprafaţă foarte mică a fost desfiinţat în secolul al XIX-lea (Regulamentul Organic). iar ţinutul Herţei a fost cedat U. 4. Adam Iacob (1781). ulterior. În 1786 a fost încorporată în Galiţia. Câmpulung Rusesc. Banatul. organizat în 11 districte Cernăuţi (căpitanii)93 de mărimi comparabile cu cele Berhomete ale plaselor din Vechiul Regat. Nistru 2 devenind al 19-lea ei cerc administrativ. 6). fiind organizată conform hărţii 92 lui Iacob Adam (1781) în 10 ocoale: Berhomete. Hotin. instituţie tradiţională românească . Graniţă. 94 Cetatea Albă. cu prilejul organizării administrativ-teritoriale făcută de administraţia maghiară. Basarabia 5. Acestea au fost organizate până în a doua jumătate a secolului al XII-lea în judeţe. Suceava. Bucureşti. Câmpulung Moldovenesc. având reşedinţa la Târgu Frumos).g 91 92 93 In hotarele Moldovei. Siret. Chişinău. separată de Moldova91 prin Convenţia de la Constantinopol din 7 mai 1775. Storojineţ. un bloc etnic românesc compact. Văşcăuţi. Soroca şi Tighina. 0 50 km Suceava. Ceremuş. 1 7). Limita dintre M oldova şi Bucovina.

districtul Haţegului (care până în secolul al XIII-lea aparţinuse de Oltenia) şi comitatul Hunedoara (fig. 4. 94 ic Miercurea C iuc Odorhei SAT MARIENSIS Satu Mar e Sighet MA RMAROSIENSIS M . Cenad. Caraşova. Caraş. Mănăştur şi Sudriaş (Nistor. pe măsura creşterii influenţei politice a statului feudal maghiar.SABOLTSENSIS SOLNOK MEDIOCRIS BIH ARIENSIS Zalău Chioar SOLN OK INTERIOR Dej BEKENSIENSIS eo po lit Bistr iţa Oradea KR ASNENSIS B DO BOKENSIS Cluj KOLO SENSIS TH OR DENSIS Turda Târ gu Mur eş CSAN ADIENSIS KU KULL OEN SI S Blaj AR ADIENSIS Arad ZARANDIENSIS TORONTALIENSIS TEMESENSIS AS SO V IE N SI S Timişoar a IS Sig hişoara NS Rupea BE OR Alb a Iulia AL PE RI Cincu SU Mar e AS Nochrich Deva Miercurea Făg ăraş Orăştie Sib iu Sebeş Braşov ALBENSIS INFERIOR HUNYADIENSIS w . Graniţă de stat (anterioară anului 19 40). Comitate. de Joh. au fost organizate patru comitate: Dăbâca. Centr e administrative. Acesta din urmă. Iladia. 1986). Caransebeş. d istricte ). în locul căruia a luat fiinţă judeţul Sălaj (Nistor. Prelucrare după Mappa Generalis Regn i Hun garicae. 3. era menţionat în secolul al XIII-lea un district al Rodnei. în districte. Jupani. Mehadia. Solnocul de Mijloc. Districte. care a dat pe care saşii şi secuii au găsit-o la venirea lor pe aceste teritorii (Nistor. 2000). 2000). Solnocul din Afară şi Solnocul Interior. numite în documente „districte româneşti” (oláh kerületek): Almaş. Bujor. Marginea. iar din comitatul Bihor s-au desprins comitatele Satu Mare şi Crasna. Bârzava.g CR V A RE G ILL LA C IME Y R HI N IC CO UM - B . 1806. Scaune. 8). de Lipszky. 2. Arad şi Banatul de Severin.enclave din Comitatul Alba Superior 1 2 3 4 5 6 Oraviţa REGIMEN G ERM. 5. Astfel.enclavă din Distictul Bistriţa M .Mediaş AS . Lugoj.r AS Sf. BAN AT IC 1. care se întindea de la Tisa până în centrul Transilvaniei. . Gheorghe Deva HUNYADIENSIS Miercurea Făg ăraş o era statică ci varia în funcţie de cerinţele politice şi sociale. acestea au fost înlocuite de comitate: Cuvin (Keve). In partea centrală a Transilvaniei. Cu timpul. Fârdia. Limitele unităţilor administrative (comitate. Haran. Pe teritoriul actualului judeţ BistriţaNăsăud. 6. în secolul al XV-lea din comitatul Solnoc. exista comitatul Târnavei (menţionat documentar în 1217). iar în sudvest. 2000). care în 1475 a fost alipit Bistriţei (Oroveanu. w w Banatul. în secolul al XIV-lea. pe văile Târnavelor. care îşi păstrase o largă autonomie faţă de Regatul Ungariei era organizat. Comiat.

prin care se garanta deplina lor independenţă faţă de Ungaria. Caransebeş şi Orşova-Almăj. 1929. scaunele Cincu. Acestea aveau să fie răpite în cele din urmă de Ungaria în 1861 şi desfiinţate după cinci ani (Păcăţianu. iar după trecerea sub administraţie ungurească. 2000). cele 4 comitate din Crişana (Chioar. Palanca Nouă. „Partes reapplicae” („Partium”). Amplificarea continuă a tensiunilor etnice şi sociale ce au condus la amplele mişcări revoluţionare din 1848 s-a reflectat şi printr-o mare instabilitate a organizării administrativ-teritoriale. La vest de Banatul Severinului sunt menţionate documentar comitatele Timişului (1212). Neoplanta şi Zombor (1849) (Nistor. Sebeşul Săsesc. 98 Alba.A. Prin poziţia sa geografică. Ciuc. Solnocul Mijlociu. Şeica. Solnocul Interior. reîncorporate Ardealului. Această organizare teritorială a fost desfiinţată de împăratul Iosif al II-lea la 13 iulie 1784. Mediaş. Lugoj-Făget. cauze politice externe au condus direct la modificarea organizării administrativteritoriale. înlocuite ulterior succesiv prin 96 w w . în aria de interferenţă dintre Ardeal şi Ungaria. Sebeş. 7 scaune săseşti: Biertan. Iosif al II-lea a fost nevoit să revină la regimul administrativ anterior (1790). În nord.r 95 o . La rândul lor. Chioar şi Făgăraş (Meruţiu. Panciova. Făgăraş. Meruţiu. Pe teritoriile locuite de saşi. V. unele dintre ele cu alte denumiri şi reşedinţe97. ţinuturile secuieşti erau organizate. Timiş şi Torontal (1779). Reteag şi Sibiu. Nocrich. Făgăraşş. Orbai. Trei Scaune şi Turda (Nistor. Vârşeţ. documentele istorice atestă pe rând. 97 eo po lit ic . Odorhei. Teritoriul 98 Transilvaniei a fost organizat mai întâi în 6 districte (1849) . Sighişoara. 2000). Marcuszeek. Reichersdorff. cetatea Keve a fost distrusă. Astfel. Viennae.w numele întregii provincii. Becicherec. Girgio. Odată cu încorporarea sa în Austria. 5 scaune secuieşti: Arieş. În secolul al XIV-lea a căpătat statut de comitat. Hunedoara. Ciacova. delimitate după criterii etnice. 1986). Hunedoara. Odorhei şi Trei Scaune şi 4 districte: Bistriţa. a fost marcată de contradicţia dintre aspiraţiile expansioniste ale Ungariei şi demersurile autorităţilor din Transilvania de a-şi menţine jurisdicţia asupra întregului său teritoriu. Târgu Mureş şi Trei Scaune. voievodatul Maramureşului constituie una dintre cele mai vechi formaţiuni statale româneşti. astfel: 7 comitate: Alba. 1930). Czjk. Dăbâca. între 1302 şi 1349. 1929). în Oltenia. Chorographia Transilvaniae. Odordeiu Secuiesc. În urma cuceririi turceşti (1526). Cluj. Kysdi. prin Tratatul de la Passarowitz (1718). Lugojului (1391). şi Aranyoszeek96. Târnave. apud. Sibiu. În 1562 numărul acestora a fost redus la cinci: Arieş.g După G. Sighişoara şi Vinţu. Mediaş. Astfel. 2000). Becicherec. Lipova. Ciuc. Cluj. Sibiu. Alba Inferioară. Lugoj. Până la acea dată existau în Transilvania 23 de unităţi administrativ-teritoriale mici. Mureş-Oşorhei. ulterior în 5 districte: Timişoara. Solnocul Interior. 1550. teritoriul său a fost reorganizat mai întâi în trei comitate: Caraş. istoria politică a Crişanei. Solnocul de Mijloc şi Zărand) au format. comitatele Caraşului şi Cuvinului (la sfârşitul secolului al XV-lea). în urma rescriptului împărătesc din 31 decembrie 1732. Insă cum spiritul în care a fost concepută această reorganizare administrativă a nemulţumit reprezentanţii naţiunilor privilegiate. Sibiu. Braşov. iar comitatele Caraşului şi Cuvinului au fost desfiinţate (Oroveanu. Banatul a fost organizat în 11 districte: Timişoara. Odorhei. Cenad. adică părţi realipite. Torontal (la începutul secolului al XIV-lea). Crasna. Orăştie. În locul acestora au fost organizate 11 comitate puternice cu alte limite. Târnava şi Turda. se întindea şi pe versantul estic al Carpaţilor. la mijlocul secolului al XIV-lea în şapte scaune: Sepsi. Miercurea. Orăştie şi Rupea (Nistor. fiind atestat în documente la sfârşitul secolului al XII-lea (1199) şi s-a bucurat în primele patru secole o largă autonomie. în urma repetatelor încercări ale Ungariei de a le încorpora. Cluj.

(1986). Sălaj. Bistriţa-Năsăud. 101 Alba. (2004). prin 5 districte. (1904). Teză de doctorat. Năsăud. 63-70. Z. Sibiu. Academiei Române Erdeli. toate cu profunde rădăcini în istorie. Dicţionarul geografic al Basarabiei. Ştiinţifică şi Enciclopedică. vechile comitate constituind nucleul viitoarelor judeţe (1918-1925).000 locuitori. Reghin. Bihor. Alba Iulia. 103 Alba Inferioară. Judeţele româneşti desfiinţate de regimul maghiar. VII. Institutul de Arte Grafice „Ardealul”. G. Maramureş. 60-62. ic . Această perioadă. Hunedoara. Făgăraş. Dej. Cluj. Solnoc-Dăbâca. Nistor. precum Turda. Trei Scaune. principala particularitate a structurii ţinuturilor istorice intracarpatice. Cenad. Forme de organizare administrativ-teritorială ale spaţiului românesc. Atelierele grafice Socec. desfiinţând astfel orice urmă de autonomie locală pentru români şi saşi (Nistor. Bucureşti Băican. I. Sibiu. comitatele depăşind cu mult ca mărime şi importanţă districtele româneşti sau scaunele săseşti şi secuieşti. Cluj. Dăbâca şi Cluj extrem de alungite. cu statut administrativ similar. Administraţia în Dobrogea Veche. Sălaj. Oroveanu. la 5/17 februarie 1867 a acordului dualist austro-ungar. Societatea de Mâine. Cluj-Napoca. 102 Alba. înlocuite în 1864 cu 12 comitate102. dar a căror populaţie nu depăşea 15. clasele stăpânitoare şi-au asigurat dominaţia. Facultatea de Geografie w . Ed. manuscris. Braşov. Săgeată. Caraş-Severin. I. V. 2000). M. p. Caraş şi Solnocul Interior. p. R. Solnoc. a constat în existenţa mai multor tipuri de structuri administrative diferenţiate după criterii etnice. Târnava Mare. Ed. Torontal. România. Universitatea Bucureşti. Comuna şi judeţul. Funcţia politico-administrativă a aşezărilor umane din România şi organizarea spaţiului geografic.r o . Păcăţianu. Timiş. Evoluţia teritorială. Cultura Naţională. p. Prin acest mijloc. Hunedoara. Geografia Moldovei reflectată în documentele cartografice din secolul al XVIII-lea. T. V. risipite pe un vast teritoriu. Orăştie. Prin urmare. Odorhei şi Sibiu . Dacia. (1928). Cluj. Odorhei. prin 10 prefecturi cu 78 preturi (1854)101. Ed. Braşov. anterior Marii Uniri. Consecinţa a fost evidentă şi nu s-a lăsat aşteptată: desfiinţate prin Legea administrativă din 1870 a comitatelor cu majoritate etnică românească . Odorhei. Odorhei.184 locuitori. Cojocna. în vol. 28 cercuri şi 109 subcercuri (1852)100. Târgu Mureş. Ciuc. 719-734. odată cu încheierea. Organizarea administrativă şi sistematizarea teritoriului R. Turda-Arieş şi Ugocea. între comitatele Alba Inferioară şi Târnava sau între scaunele secuieşti. (2000). Bistriţa. (1997). P. Negulescu. format din 13 enclave. prin includerea în Ungaria a celor 4 comitate româneşti din Crişana ce formau „Partium”. Bichiş. S. caracterizată printr-o politică relativ liberală în domeniul relaţiilor interetnice a luat sfârşit brusc. (1996).115 kmp şi 468. Făgăraş. 4. Meruţiu. coexistau alături de scaune săseşti foarte mici. Reteag şi Sibiu . Arad. Bihor sau Hunedoara. Trei Scaune. Universităţii Bucureşti. Ed.w w BIBLIOGRAFIE Arbore. N. în urma căruia a fost constituit Imperiul Austro-Ungar. Sibiu şi Târgu Mureş.g Alba Iulia. secuii şi saşii). Cu aceste organizări teritoriale. (1930). Cluj. Bistriţa. Situaţia s-a oglindit şi la nivelul structurii şi configuraţiei acestora: comitate supradimensionate precum Caraş-Severin. Cluj. La aceasta se adăuga forma şi structura unor comitate. „Dobrogea – 50 de ani de viaţă românească (1878-1918)”. (1929). dar mai ales prin reorganizarea administrativ-teritorială a Transilvaniei din 103 1876/1877 care a instituit 26 de comitate . Ciuc. S. până în Banat Evoluţia teritorială.Năsăud. Târnava Mică. Odorhei. ţinuturile istorice din interiorul Arcului Carpatic s-au alăturat celorlaltor ţinuturi româneşti. sau Alba Superioară. 100 99 96 eo po lit 5 districte împărţite în 36 de căpitănate (1851)99. Judeţele din Ardeal şi din Maramureş. constituind instrumente pentru asigurarea supremaţiei nobilimii celor trei naţiuni privilegiate (maghiarii. Bucureşti. Sătmar. Mureş-Turda. Bucureşti. ce ajungeau până la 11. în Comunicări de Geografie.

mamă Romania.Mizil. this region is defined as the territory placed between Prute. until 1812. în 1940. prin Pactul Ribbentrop–Molotov/ 1939 – din trupul României este de a îşi recupera. vol. Basarabia a fost convertită de multe ori în decursul istoriei într-un teritoriu de schimb între marile puteri. Ed. la gurile Dunării şi deschiderea către Balcani. 15 106 Considered as the gate to the core of Balkans. From historical data. ruled by Basarab. the Great Ducat of Transilvania and Poland.„Bessarabia and Bukovina in the geopolitical game of Russia”. It is a region without mineral resources In a note of MFA regarding the appurtenance of Bessarabia during the history.ca o conştiinţă certă a apartenenşei sale la patria-mamă -. ClujNapoca. Basarabia a rezistat şi rezistă încă desavarşirii procesului de înstrăinare început. a Wallachian Romanian king. Bucharest. the cities Camenet and Cetatea Alba. Sincron. cultura şi religia fac din regiunea Basarabiei. The surface of Bessarabia.Molotov din 1939 ca încă un exemplu nelegitim de impunere a voinţei imperiale a acelor vremuri peste voinţa legitimă de unire a moldovenilor cu România.86% in 1917. 294-295. Romania. opening for USSR the direct access to Danube106 and. in the sense used by 1812 treaty is 44. Evacuarea Basarabiei. nu reflecta decât încă odată destinul acestei regiuni de a fi permanent sub presiunile unor forţe imperiale ce doresc cale liberă spre gurile Dunării şi spre centrul Europei. tradiţiile. w w w . Memorii”. istoric vorbind. a înregistrat actul de forţă care a fost Pactul Ribbentrop . The denomination of Bessarabia is officially used by Russia. încă de la prima ocupaţie a sa de către Rusia. însă modul în care va folosi şansa integrării în procesul de construcţie europeană este o problemă din care un parteneriat strategic cu România nu se poate exclude. 56. iar istoria României şi a Moldovei implicit. În prezent. Bessarabia has presented a geostrategical importance for Soviet empire due to its location at the Danube mouths.mamă. the name has been used for mapping a small region at the north of Danube Delta. Corneliu Nicolescu.The History of the Romanian 104 eo po lit ic . Basarabia rămâne una din vetrele românităţii şi ale istoriei românilor. cuprinsă între râurile Prut şi Nistru. p. it has been yielded to Russia.de exemplu. Muntenia. and is formed of Romanian majority . a proclamat unirea Moldovei cu Romania. Tzar of Russia. reafirma şi promova în interiorul său şi în relaţiile cu alte culturi. except the Bugeac. alături de alte periferii. the Danube. Dnister. Bessarabia has been a part of Moldova Principality. in 1812 when. religion and ethnical dimensions by its mother-state. în 1812. traditions. Andrei Otetea . 105 Nicholas Dima. 1998. în condiţii de presiune şi pe baza unei simple note ultimative a guvernului sovietic de atunci.g Introduction The region of Bessarabia104 represents an extension of the Romanian territory105. identitatea sa profund românească. ca singura realitate istorică. Black Sea and North Bukovina. Ed. ignorată de continuarea politicii de forţă pe care URSS. când Sfatul Ţării din Chişinau. Problema Basarabiei. juridică şi politicş. 11/treaty of 1711 between Dimitrie Cantemir the king of Moldova and Peter the Great. un teritoriu legat prin străvechi legături de patria . II.r 97 o . limba. 2% in 1930. along the Prute to the Black Sea. p. Actul Unirii de la 1918 rămâne înregistrat de istorie ca singura manifestare legitimă de voinţă colectivă a tuturor naţionalitătilor din Moldova de a se uni cu patria . Cu toate acestea. a reluat-o faţă de acest străvechi teritoriu românesc. într-o periferie strategică destinată să menţină dificilul echilibru european. to the Black Sea. linked by hydrographical networks. În ciuda unui dur proces de rusificare şi de alienare a identităşii românesti . trad. According to the art. Democraţia. ca regiune desprinsă prin efectul istoric al unor acte de forţă . Chilia arm. See Paul Niculescu . language. reprezentând toate naţionalităţile conlocuitoare. see Coord. Before this official consecration of the region as Bessarabia. implicitly.its Southern part under the ephemeral rule of Tatars-. culture. cel mai important astfel de moment fiind 1918. 2003. by history.BESSARABIA – A ROMANIAN HISTORICAL LAND Madalina Virginia ANTONESCU Rezumat: Istoria. the frontiers of Moldova are defined as the Dnister river. Ca raspântie a unor interese imperiale ce doreau accesul la Marea Neagră.„O istorie trăită. through the effect of an imperialist treaty between Ottoman Empire and Russia.442 square Km. Legitimitatea acestui act nu a fost contestată de marile puteri. unele momente ale istoriei au fost favorabile unirii cu ţara de care aparţinea în mod natural şi istoric. la est de România.

as Eastern part of Moldova).r o Bulgari . Moldova B ulgari 2% Găgă uzi 4% Ruşi 13% Alţii 2% eo po lit Dubăsari CHIŞINĂ U Tighina Români 65% Comrat Ciadâr-Lunga Alţii 7% Români 40% 0 30 w w .but one of the great agricultural areas from the whole Soviet empire. when Russia has attached this territory between Dnister and Prute rivers. was been People. during history (from 1812.g Ucraineni 14% Compoziţia etnică din regiunea transnis treană Ruşi 25% Ucraineni 28% 60 km w The Russian occupation. Ed. p. 1970. 400 98 ic Grigoriopol Tiraspol Slobozia . Bucharest. Stiintifica. as one of principal economic reasons to be maintained as a periphery of USSR. Români Ni st r u Ucraineni Ruşi Gă găuzi Ruşi şi Ucra ineni Râbniţa Compoziţia etnică din Rep.

through illegal act of 1812 annexation. In fact. 88. the slaves have only succeed in postponing the definitive creation of the Romanian people and of the Romanian states. their culture and language. Center for International Studies. Ed. Cambridge.by free will. Bessarabia was becoming again a strategically Russian province. Fischer. Many specialists in history have stressed that this territory between Prute 108 and Dnister belongs to Romania from more than 2000 years and the impact of slaves over the population was minimal because the Romanization of this region was been finished before the slaves arrival. cit. p. „Sfatul Ţării” proclaimed the union of Bessarabia with Romania) and. during Soviet occupation of Bessarabia. the Basarabi culture.op.„Moldavia and the Moldavians”. In 1859.History of the Romanian people. Andrei Otetea. the Romanians from this region were been pushed to the stage of „sub-nation”. the Soviet Moldavian Republic was one of the most artificial republics. ruled by a Soviet elite non-interested in establishing a communication with govern. Bucharest. a local ruler of the southern part of this territory belonging to the „Romanian Country”. discovered near Calafat.g In the opinion of an American specialist in the problem of Moldova.Galati. On a contrary. 29-30. p. inclusively in the Down Danubian plane. See S. The Moldavians from this region have been always felt as being a part of Romanian nation (1918 . in the mean time. when great powers become incapable to stop Russian expansionism at the Danube.. without any political right to promote and preserve their national identity. Then. Romania. 1970.r 99 o . by USSR. During the Soviet occupation. cultural and religious centers of Moldova 107 w . See coord. insuring the access of the imperial centre to Black Sea and to Danube and also.Carpathian culture. the two principalities (Romanian Country and Moldova) were been united into a new entity called Romania. The name „Bessarabia” was inspired by Wallachian family of founder Basarab. Stiintifica. with a different identity: Romanian churches and schools were been demolished.a 108 For example. as illustrative for the consolidation of gethic and dacian tribes attested from Banat to Dnister and from superior Dnister to Balkans mountains. as a middle Hallstatt Danubian . Bessarabia has returned to Romania as a natural process of territorial reunification. MIT. it was a great chance for Bessarabia to fulfill the ideal of re-unification with Romania. in „Attitudes of Major Soviet Nationalities”. because its name and is national organization were based on hiding and making untrue the history of this region. The intellectual category was systematically discouraged to spread national ideals of reunification with the mother-state and to promote Romanian language in the schools or at religious ceremonies. p. political entity established on the territories not given to Ukraine). Basic Views. during all the Russian or Ukrainian occupations have never ceased to pursue the ideal to form a single political body with mother-state. eo po lit ic . When interests of great powers have imposed the necessity that traditional expansionist policy of Tsarist Empire or of USSR must be stopped in their advance to Danube mouths and to Black Sea. to the core of the European continent. Bessarabia is a part of Moldova (that is a historical region of Romania). quoted by Nicholas Dima . in 1940. constant pressures were been made in order that the region become a Russian province. When historical conditions have created the opportunity for Moldavians to accomplish this goal. Moldavian were been transformed into a „non-existent majority” of their own republic. the denomination was used by Tsarist Empire.w w characterized by systematic efforts of „russification” in order to detach the region from its historical links with Romania as mother-state. the creation of the Soviet Socialist Moldavian Republic107. 2-3. 1973. as a necessity that the entity be politically individualized. closed or forced to adopt Russian language and to present Bessarabia as a Russian territory with a „Russian history” (for example. Historical.

and divided in two districts). Ed. by successive conquests of territories. Russian Tzarat. Bessarabia has been formally a vassal of Ottoman Empire. as a reminiscence of the Soviet policy of russification focused on creating an artificial scission between „Moldavians” and „Romanians”. Austrian Empire). p. it became a region of Dacian Kingdom of Daecebalus and after his defeat by Roman Empire (106) (in which componence Bessarabia was never been included). as a region of Moldavian principality. See I. Expres. After the withdrawal of Romanian armies from Dacia (270) under the barbarian pressures of migrants Goths and Carps. the principalities of Romanian Country and Moldova became a periphery for imperial confrontation and struggle for supremacy in the Central and South-Eastern Empire. coord. Bessarabia was included in the principality of Moldavia. the geographical position. it was possible for local leaders to create larger states. Due to the special character of Chilia and Cetatea Alba (Ackerman) that represented two centers of control of Danube mouths and of the access to Black Sea (geopolitical points of interests for all empires with expansionist policies in Europe and particularly.„Istoria poporului român”.110 Russia has occupied Bessarabia for five times (between 1711-1812). .C. Ed. In 1793.insuring the access to Black Sea) and having as eastern border the Dnister River. the Ottoman Empire (1484) took control over it.are represented by Suceava and Iaşi cities. then. it was included in the Unified Kingdom of all Dacian tribes created by Burebista. corresponds from a territorial perspective. Neutralitatea. Stiinţifică. in st the 1 Century A. the community of interests. vol. VII 110 Andrei Otetea.r o . the border between historical Moldova and Russian Empire was marked by old cities 109 w w w . around the year 2000 BC. the historical coexistence between two similar countries as main factors imposing a political unification between Romanian Country and Moldova were been underlined in the conference about Unification of the Romanians. supported by I. for Russian Tzarat. Bucharest. this political entity takes control of two geopolitical important fortresses (Chilia. and the eastern border of Moldova. attaching also the shoreline part of Bessarabia (a region placed under the Ottoman direct control. Partea I. but after the diminution of invasions. a new population. In 1538. by 1392.„Memorii. The denomination of „Moldavians” has rather a geographical function of delimitating Romanians living in the Moldova principality from ressortisants of the Romania Country principality and also from Romanians of Transylvania109. Duca.. at the Romanian Club from Paris/ 8 May 1898. officially proclaimed in 1991. 1970. I. Bucharest. language. 152-153.1914-1915”. formed by shepherds and farmers has been born: the Romanians. distinct cultural. Bessarabia was a part of Walachia (the 14th century) under the rule of Bassarab dynasty and in 15th century was a part of Moldavian principality. p.g The identity of race. G. Romanization process (of Dacia colonization) has spread also in the free territory of Bessarabia the Latin culture and the Romanian language. a zone inhabited by Dacian tribes. 100 eo po lit ic . The Republic of Moldova. with Bessarabia region. Submitted to military and political pressures between three enormous imperial entities (Ottoman Empire. Cetatea Albă . the Slaves came into the region and established settlements. G. Russian Empire has reached the Dnister River. 1992. In the 6th Century. Its population is called „Moldavians”. historical area. but it cannot be conceived as a separate. 1. Short chronology of history of Bessarabia Bessarabia was. Under the rule of Peter the Great and Catherine II. the similarities between the faith and the history. After the defeat of Mongols (1343). Duca. an open door to Dardanelle Stream and to Constantinople).

Russia entries in the possession of Sulina branch of Danube. between empires. without possibility to be considered as document of international law because the Ottoman Empire was renouncing to a territory that legally was not belonging to it.r 101 o . The Romanian possession of the Danube mouths signifies a favorable access in the space of Black Sea. as a Christian dominance. could only take a legal possession of Ottoman Empire. Vasile S. Liviu Bogdan Vlad. 2004. Bessarabia is passing to a new imperial master. p. 113 another disposals of the Paris Treaty were treated about the creation of an European Commission of Danube and neutrality for the Black Sea. Transversal. Bucharest. despite the self-assumed right of Russia to protect from unfaithful. neglecting the principle of nationalities which respect would impose that Russia should return the whole Bessarabia to Romania.g eo po lit ic . 112 111 w . Cucu. http://www.114 But the Paris Treaty (18-30 March 1856)115 is not containing a direct referral to the 1812 annexation when Moldova was placed under the „protection” of the Tzarist Empire and the Romanian Principalities became entities under the protection of the Guaranteeing Powers .„Geopolitica României”. 30 Sept. Defeated in the War of Crimeea (1853-1856). by its legal appurtenance to Moldova. Or. and Cetatea Albă.w w placed on Dnister River: Hotin. See Silviu Negut. as an effect of the new European order established as a result of force and ephemeral power. Ed. the region of Bessarabia was aliened without the consent of Moldova. by not ceding Bessarabia to Russian Empire. on the other hand. as a vital geopolitical factor. 113 Ion Calafeteanu .case that should lead to a situation placing Bessarabia under the protection of these powers). Ed. In 1806 the Russian Tzarat has occupied Romanian Principalities. to give back the southern Bessarabia to Moldova (the three counties Ismail.htm. Russia is forced by triumphant powers to recognize the free navigation on the Danube river112. with the secret agreement of Napoleon to annex it to Russian imperial body (consent of Erfurt. of orthodox populations from its composition and also. V. p. 582-583.Public international law. Tighina.1774). 114 Idem. 51 By the effect of Paris treaty/1856. the Western powers interests. Bolgrad annexed by Russia in 1812). Russian Empire. Orhei. Ed. In 1812. This way has created a situation affecting the regional interests of Ottoman Empire. Russia is removed from the mouths of Danube and its geopolitical role is seriously diminished. Soroca. all the Christians from the Ottoman Empire (as an effect of Kuciuk . 1808). Ottoman Empire has renounced to its imperial right of controlling the region between Prute and Dnister (an Ottoman district) and thus. Stiinţifică. The 1812 annexation of the southern border of Bessarabia by Russian Empire has started the implementation of a systematic policy to have control over Danube mouths and over the population living there. Gheorghe. without consent of Moldavian population and Romanian principalities.„Istoria românilor”. Coord.ro/romania/istoria. 2001. This strategy of imperial expansion to the Black Sea and to Danube (as way of communication and as increasing important way of transport between the European centers) was completed by the effects of the Adrianopole Treaty provisions (1829)111. P. Potemkin. Sf. Moldova has remained the legal possessor of this region. 61-62. This situation was ruled only by arguments of power and imperial interests. Lumina Lex. Dumitru Mazilu.„Istoria diplomaţiei”. p. 1. due to the direct link with Western Europe and with Middle Orient. By Akkermann convention between the two empires (1826). vol. Târgoviste.presidency. Cahul.Kainardji peace . This treaty gave Russia the possession of the third Danubian branch. as consequence of Bucharest peace./ 12 Oct. 1962. Russian Empire has regained the southern part of Bessarabia (without Danubian Delta) as an effect of Berlin Treaty (1878). 115 See also.

In 1917. at 24 January 1918.r o . The importance of this political act was to stress the illegal and abusive character of Russian occupation on Bessarabia. Italy but non-entered in force (USA have not participated to the treaty). it was coming from its free will to paste with its country. The unification will last until the reunified Romanian nation between Dnister and Tisa will last. 1997. in order that Bessarabia should not risk to be annexed by Russia.w Included in the Tsarist Empire as an autonomous province. 3 votes against. that consecrated the importance of this treaty as an act of historical justice for Romanian nation.„Policy and National Interest in Romania between the two World Wars”. Cucu. his toire territoriale de l` Europe. a revolutionary Bessarabian Committee is Moldova în 1914 announcing the creation of the Democratic Autonomous Republic of Moldova. they have proclaimed the independency of Democratic Moldavian Republic.. promotion of Russian as official language and many attempts of russification of the orthodox Romanian communities. the deputies of Sfatul Ţării have considered not to be anymore linked to Russia and to its federative republics. in the situation of the Ukrainian proclaimed Tirasp ol Od essa independency (15 January 1918). Les front ières europ éennes de 1900 à 1975. But. Liviu Bogdan Vlad . p. Ed. ratified by France. Bessarabia knew a systematic action of denationalization of Moldavians through colonization of Germans. 72. that voted with absolute majority (86 votes in favor. the principles of self-determination and historical right were invoked by Sfatul Ţării as legal and historical fundaments for unification117. its Mold ova în 1918-1940 URSS independency was recognized and Russia hasn’t spoke on behalf of Bessarabia. cut from the body of Molova. in an international context Chişinău almost favorable to the political unification of this region Tirasp ol Od essa with Romania. In 1828 Bessarabia is loosing its autonomy. 1976) w w . This political act fulfilling the historical ideal of reunification between a Romanian territory and the Romanian state has started with two premises: the independency of Bessarabia. p. an organ representing all Teritorii anexate de URSS după 1945 nationalities of the region. cit. Vasile S. it was even emphasized that Romania has not only historical right. but also the duty to Bessarabia and even to whole Moldova. Thus. At Brest-Litovsk.g Silviu Negut.” See the reaction of other journals after the conclusion of 1920 Paris Treaty.Sfatul Ţării116Teritoriu r etrocedat României în 1918 recognized by the neighbors. Bucharest. Genève. Georg éditeur . 26 abstentions) the unification with mother-state. The union was confirmed by Western Powers allies of Romania in the Paris Treaty (1920). Romania has officially ascertained the unification.op. Ion Calafeteanu . as a federative entity of the Russian Chişinău Republic. 113. ( După Aldo Dami. Through the Royal Decree 842/1918. invoking the historical appurtenance of Bessarabia to Romanian Moldova. expressed also by Republica autonomă s ovietică moldovenească(1924-1940) the independent supreme organ . 117 116 102 eo po lit R OM ÂNIA ic . Bulgarians etc. „The Romanian province. Great Britain. Enciclopedica. proclaimed by its internal and legitimate supreme organ (Sfatul Ţării) and the free will of Fr onti erele actuale ale Moldovei Bessarabia to be a part of Romania. to claim the countries over the Prute as parts of ancient Moldova.. becoming a simple province and the countries of Izmail and Cetatea Albă are submitted to Russian rules of law.

confirming Romanian sovereignty over Bessarabian region118. the art. Ismail and Cetatea Albă as territories inhabited by Ukrainians . infirming the reality of Moldavian as majority in Bessarabia and of their Romanian origin. Bessarabia is considered as a zone presenting particular interest for USSR that „never gave up to Bessarabia and that hasn’t concluded a non-aggression treaty with Romania”. marile puteri şi problema Basarabiei”. affirming that the working class and farmers are wishing to rejoin to USSR).demands rejected by the Bessarabian supreme organ. Recognizing implicitly the nullity of 1812 Treaty between the Ottoman and Tzarist Empires. it was the moment of historical banishment of the Soviet aggressor from this space and the Romanian state can exerted again its rights. in 1939. the Supreme Council of Allied Powers has recognized the union in its deliberation (3 March 1920). fighting against the Romanian bourgeoisie. Romania falls in the geopolitical game of two empires. party propaganda (the so . to mention the Vienna Conference (27 March . to demand Bessarabia from Romania and to impose with military force its will. also. „a territory inhabited mainly by Ukrainians” was occupied by the Romanian army in 1918 when USSR was confronting with a period of military weakness. Without political guarantees from its Allies. Thus. supported in 1928).r 103 o . Bessarabia falls in the Russian sphere of control. Despite the opposition of Russia representative (that has not recognized the Paris Treaty. was establishing the nullity of all treaties concluded between Turkey and Tsarist Empire. two great powers with expansionist policies in Europe.called struggle of working class from Bessarabia to be united with Soviet Moldova . The Soviet Union has adopted many untrue theses (based on ideas that Moldavian population is an independent nation with a distinct culture. on the reason that Bessarabia. accusing Romania of arbitrary occupation of Bessarabia and neglecting the Bessarabian free political will to proclaim independency and than unification with Romania). 16 March 1921).2 April 1924) when Romania has supported its historical and legal right over Bessarabia. 118 w w . Bucharest.g eo po lit ic . Through the treaty of non-aggression between Russia and Germany (23 August 1939) known as the Ribbentrop . between Ukraine and Moldavian Republic diplomatic relations based on mutual recognition have started. there are newly put in force the laws existing at 28 June 1940 and in the region there are extended the laws elaborated after this date. combined with a policy of intimidation: military entries of Soviet troops and their provocations on the Bessarabian territory (the case of Tatar Bunar). The sovereignty rights of Romania over Bessarabia have not ceased in any moment to belong to Romania that has only be obstructed to exert it by the military aggression over this territory. 1995. 6 from the Treaty of friendship and brotherhood between Turkey and Soviet Russia (Moscow. See Ion Constantin -„România.w After the independence proclamation. p. based on principles of self-determination and brotherhood of nations.as obligation of party. if it will be necessary. after the capitulation of France. As consequence. as a result of the secret agreement between the Germany and Russia. It is important. rejecting the Soviet proposal to solve the dispute through plebiscite. 145. Enciclopedică. as a result of the necessity for Soviet Russia to have direct access to Danube and to gain access to the core of Balkans. as a futile and injurious way that neglects the Sfatul Ţării legal proclamation as the free will of Bessarabians to become a part of the Romania unitary state. USSR is determined. But. declared as abrogate. but with the insistence of Ukraine to claim Hotin. the Romanian Government has received an ultimatum to let this region (inclusively the Herţa region of Romanian Moldova) into the possession of the Soviet Republic. In July 1941.Molotov Pact. Ed.

a. as Romanian territory incorporated in USSR (DupăAldo Dam i. Thus.„Jurnal. p. The second note sent to the Romanian Government (27-28 June 1940) demanded the evacuation of the whole region in four days while Soviet troops will Moldova după 1992 occupy the yielded territory . Alecsandru Duţu. 2002. but the Soviet occupation had not any legal base.iulie 1942” . 1976) w w . as expression of a relation of force119. The fragmentation of Bessarabia.this illegal situation was URSS clearly a consequence of the isolated international position of Romania. Rapt şi umilinţă”. cannot be assimilated with an interstate treaty. when the European balance of power between two military groups struggling in the Second World War was changed in favor of USSR. Universal Dalsi. 1. USSR claiming the region on the base of „services” made to Germany. p. the relation of force between USSR and Chişinău Germany was not favorable for maintaining Bessarabia Tiraspo l Od essa unified with Romania as mother-state. Georg éditeur. the provision relative to „an agreement of 28 June 1940 between Romania and USSR establishing a state common frontier” has no legal fundament. Genève.r o . in 1940 it has not be concluded any treaty or legal agreement between Romania and USSR and that the ultimate note from Soviet Empire.. Maria Ignat . Ed. histoire territoriale de l`E urope. The retreat was only the military consequence of a temporary relation of force. Bucharest. Ed. because this „agreement” has never existed. 120 Grigore Gafencu . obstruction of authorities and citizens retreat120.w It is essential to note that. art. nor with an armistice. USSR policy of russification and socialization has been promoted as a part of the strategy to realize a permanent detachment between this region and the mother-state: history has been changed and „Moldavians” called a „separate nation” from Romania.Treaty regarding the theory and practice of negotiations.g 119 Dumitru Mazilu . 2000. without the consent from Romanian state or from Frontierele actuale Bessarabian population was been made under illicit ale Moldovei Republica autonomă sovietică conditions: provocations of Romanian troops in retreat moldovenească(1924-1940) Ter itoriu retr ocedat României and with the clear order not to respond. Bucharest. Bucharest. Ed. Iunie 1940. by the Soviet în 1918 Teritorii anexate de URSS troops. 291. politically consecrating a situation without legal bilateral base. The retreat of Romania army from Bessarabia was forced by a policy of traditional territorial annexation of this region by this empire. for the description of the retreat.„1940. după 1945 Soviet attempts to pass the Prute121. 137. Romanian Government has accepted. and this was not been made on the legal base of any agreement or a treaty. and also. 104 RO MÂ N IA eo po lit RO MÂ N IA ic . Les front ières européennes de 1900 à 1975. In 1940. 25. of the unstopped expansionist Chişinău tendencies of USSR to have permanent control to the Tiraspo l Od essa Danube mouths. This territorial loose. the evacuation of Bessarabia. 121 See. The same provision (related to the hypothetical agreement of 1940 between USSR and Romania) is contained in the Paris Treaty of peace (10 February 1947). p. s. Lumina Lex. in these difficult conditions. Drama Romaniei. with a separate history and culture. 98-117. situation that wasn’t contested in Moldo va în 1945-1991 any way by the Romanian official delegation representing URSS a government imposed by USSR (6 March 1945). Globus.

See Grigore Gafencu . Romania has recognized the new state. proclamation of Moldavian sovereignty. a new lost of these territories will be produced after 23 August 1944. cit. Other important political facts were happened in 1990: reintroduction of Romania tricolor. Bessarabia was been occupied by Soviet Union that has imposed a communist government in Bucharest (1947). in the general context of the Soviet Union weakness. Thus.r 105 o . after a great demonstration of 600. the Moldavian SSR became SSR Moldova and then. See Ion Constantin-op. above the Prute. cit. The war has provoked about 1000 victims. Any proposal of cooperation and dialogue. In order to eliminate the consequences of Bessarabia loose and to have back its historical land. a position imposing the support of the European resistance for the case in which the Russians would be tempted to appropriate the whole Europe. searching for shelter within Ukrainian territory or inside the Republic of Moldova125. p.A. 255. Only in February 1988 the first non-sanctioned meeting was held in Chisinau. cit. In 1990. against USSR. respecting the political will of Moldavian majority to choose preservation of its independency without unification with Romania nor with Ukraine. Republic of Moldova.000 persons in refugees. demanding that Romanian language became the official language instead the Russian. the self-proclamation of independency of Transnistria or Găgăuzia cvasi-republics that used military forces in order to contest the legal authority of Moldavian authority and to create a source of permanent conflict on the territory of Bessarabia. continuing the policy of denationalization (spreading Moldavians in other Soviet republics. as a consequence of a balance of power favorable 124 to USSR . and transformed 100. p. 245 125 Nicholas Dima.. as an effect of Romania transformation into a satellite state within the Soviet Empire zone of influence. 142. adoption of a Moldavian traditional coat of arms.op. 123 122 w . as well. cit.S. colonization of alien elites and other nationalities in Moldova). Ion Constantin . as an element of balance and stability in Europe. even the promise to respect the There is no Moldavian people. without trying to involve in settling the conflict.g eo po lit ic . 248-250.. p. USSR has 122 invented a Moldavian nation and a Moldavian language with chirilian alphabet. 124 Grigore Gafencu has warned. about the geopolitical implication of the Romanian presence to the mouths of Danube. of Moldova (belonging until that time to SSR Ukraine) in a new entity (SSR Moldavian). Ukraine denounced military troops of Transnistria as mercenary..w w in 1940 was been made by different methods: unification of a great part of Bessarabia with S.op. due. the reminiscences of the Soviet armies are not retired from its territory. In 1941.op. p. This claim was been fulfilled on 31 August 1989. the first free elections for the Parliament were wined by Popular Front. 256. with moments of culminant points (as the periods of civil wars: struggle for Tighina/1992).000 Moldavians in Chisinau.. amount other. once again.R. The issue of Bessarabia was not raised by Romanian communist regimes in their diplomatic relations with USSR. Despite sufferings of Ukrainian population (considered as enemies by the so-called separatist transnistrean government). in 1942. two other parts of Bessarabia was given to Ukraine. to several policies as: many Romanian traditional schools and churches have suffered the consequences of this policy. without contesting its name. Bessarabia still remains a territory powerfully marked by the policy of russification. Bessarabia and the rest of Romanian 123 territories taken in 1940 have been returned to Romania . nor Moldavian language but only Romanians and Romanian language. Romania chose to participate in the Second World War in the military group lead by Germany.

from the Moldavian part. in fact. any action in the Black Sea or Danube basin must need the previous consent of Moscow. 1992. in the same spirit. because „these territories were traditionally of Russian interest”. In 1993. Romania and Black Sea. Principale le centre industria le Cultu ri cereali ere Zootehnie Cultu ri speciale w w 0 106 . the strategically crossroad between Ukraine. In 1993. Confronted with this type of geopolitical strategy.r Odessa o . to start cooperation with the Western countries and to adopt a moderate policy of neighborhood with Romania. In order to „maintain peace in the region”. were destined to fail and Chisinau has lost the control over this area.Cernăuţi Botoşani w . the general Lebed considered the Transnistrean region the key of Russia to Balkans. Moldova chose to enforce its independency. to become a part of CIS structures. the national security doctrine of Russia proclaimed the right to military intervention in any former Soviet republics for defending territorial integrity of Russia.g Căi ferate Zona tran snistreană Popu laţie majoritar găgăuză Comrat Basarabka eo po lit Soroca Râbniţa Bălţi Orhei Dubăsari Iaşi Chişinău Tighina Cahul Taraclia Vulcăneşti Bolgrad 100 km Galaţi Izmail Tulcea ic Tiraspol Sulina self-determination statute of transnistrean region. the main reason of this action was the re-enforcement of the geopolitical position of Russia in the zone. Russia sent troops / Sept. The fail of Moldova to control its entire and legal territory has brought to the revival of the ancient ideal of unification with Romania (opinion of pro-Romanian elements).

Moldova is a republic that has adopted from 1994 a pro-Atlantic direction. increasing economic dependency of Transnistria to Moscow) has divided Moldova. under the political pressure to become full member of NATO was obliged to sign a document recognizing the frontiers imposed by Stalin.started with the adhesion to NATO of riparian states as Romania or Bulgaria.20%. Moldova was opening to a relation with NATO. the Transnistrean Republic organizes its own elections for presidency of this region. as a buffer-zone between two types of policies (one of cooperation and political dialogue: the postmodern. Maintaining the Republic of Moldova as artificial state. The national anthem „Deşteaptă-te române” (in the same time being the Romanian state anthem) was been replaced. But Moldova chose to remain under Russian influence. as a bridge between the North Atlantic Alliance and Russia. Parliamentary elections in the Republic of Moldova . in order to influence directly the geopolitical game at the Black Sea . while the conflict with Separatist Transnistria become chronically. the Democratic Convention. the other. the geo-strategically dilemma: to turn the back to Moscow which remains the main provider with natural resources (energy) or to embrace a pro-Atlantic 126 w w w . belonging to a region with a culture and history separated from the Romanian „influences”. Moldova remains a region characterized by the strategically paradox of its geopolitical situation: it will always represent for Russia the most comfortable way to have access to Danube and to the Black Sea.r 107 o . in a context of increasing anti-Romanian oriented policy. The importance of the 1997 Treaty of Friendship and Cooperation between Romania and Ukraine is revealing a false problem: that Bucharest. separate entity. through communist regimes guaranteeing an old type of geopolitics specific to the Cold War. based on historical disputes. the new constitution officially defined the language as „Moldavian. Atlantic zone. without necessity to enforce control over Ukraine (as a former satellite state opening Black Sea to Russia) that has optioned for integration into the Euro-Atlantic structures. the communists gained 30% votes. its paradox to represent a natural part of Romanian state and still to remain an independent. but without declaring the interest to present its candidature to the Alliance. p. in the internal atmosphere dominated by dissatisfactions of Moldavian population. to the standing 14th Russian Army in Bessarabia it was given the new qualification of „operational group”.Elections of February 1994 have instituted a pro-Russian and pro-Communist Parliament. while the Block for a Democratic and Prosperous Moldova has obtained 18%.the modern. as a person capable to maintain the necessary balance between various political tendencies.g Idem. maintained in this area. determining in 1996 126 the election of Petru Lucinski . its political oscillation between the communist part and the natural tendency to union with Romania. eo po lit ic .March 1998 as a time when countries from Central and South-Eastern Europe was preoccupying to the accession in the Euro-Atlantic structures-. Russian area) it means to make permanent the dilemma of Moldova. The project of reunification between the two states was reformulated from the new European perspectives (a possible integration of the two countries only into a future united Europe). in order to diminish the Russian interest to use it as an open door to the Danube mouths and also. 263. by signing the Partnership for Peace with NATO. Turkey. without any provision referring to the Romanian territories detained by Ukraine. In a turbulent political framework (in 1995.

ic . The historical problem of Romania with this territory will need a solution only in the European structure.r o . signifying to be a part of the European identity based on respect of international law and on the historical act of 1918 unification between Bessarabia and Romania. together with Romania). by initiating debates in the European institutions (Parliament. it cannot be realized by omitting an implicit reinforcement of its European identity. that would represent the necessary cease of any continuation of russification in this territory. It is the only internal act as an authentic expression of Moldavian independency that claims to be recognized as such. European integration can be used as a favorable context for achieving the unification with Romania.w w w . One thing appears to be clear: if Moldova chooses to consolidate its Romanian identity. Europe is signifying not only the future integration of Moldova in the structures of European Union but a common set of values and democratic principles centered on the respect of human rights and on the prohibition of any discrimination. European Council and European Commission) based on the potential unification between Romania and Moldova. Being a part of Romania is thus.g 108 eo po lit policy and to choose another security umbrella. but not in the modern patterns of 1918 or 1941 but as a progressive construction of a common political future (integration and political participation to European Union structure. as a result of the free and legal will expressed by Moldavians. in order to fulfill all its effects.

ca să nu mai vorbim de zeci şi sute de fabrici. Scrierea poetică. „popor moldovenesc” apar exclusiv în texte eo po lit ic . trezind invidia altor noroade rămase sub jugul nesuferit al exploatatorilor. / Vatra doinelor străbune / Ca un strugure de poamă / Creşti pe harta Uniunii!” (evident. aşa cum ne putem da seama ..prietenia popoarelor” s-a numit unul dintre cele mai înalte piscuri din munţii Pamir. Dar la fel. În 1964. w Prietenia popoarelor . Moldovă. a Basarabiei şi Nordului Bucovinei. Vlad POHILĂ În dimineaţa zilei de 2 august 1940. În alocuţiuni. cadre de conducere. Şi Molotov. ţară-mamă. Unul dintre cântecele „populare de viaţă nouă”. suna astfel: „În frăţie de popoare / Creşti 127 w w . Uniunii Sovietice!). conferinţelor.. se intitula „Inima cântă”. o prestigioasă universitate. Şi Beria sau Kaganovici. iar îmbinările „limbă moldovenească”. se împlineau atâţia ani de la întemeierea. de altfel. „Drujba narodov . ziarişti. sovhozuri. iar capitolul ei „de vârf” începea cu o salbă de tulburătoare merafore: „Tu. uzine. Noţiunea „moldoveni” poate să figureze doar pentru o delimitare de ordin geografic.r 109 o . dacă nu chiar o obsesie a doctrinei sovietice şi a promotorilor ei: fruntaşi de partid. prototipul / precursoarea Transnistriei separatiste de azi). zece poeţi de frunte de la Chişinău au fost convocaţi pentru a scrie un poem omagial. nu se desfăşura vreun banchet partinic .. intrând în familia fericită a noroadelor Uniunii RSS.. când o cere contextul. fie în vreo organizaţie de bază din cel mai amărât colhoz ca să nu fie invocat refrenul „prieteniei de nezdruncinat”. palate de cultură şi cămine culturale. scriitori. obligatoriu a fi inclus în repertoriul celor mai de seamă interpreţi basarabeni127.un slogan favorit al Kremlinului. Abia de trecuse o lună de zile de la ocuparea. sau aproape la fel spunea şi Stalin.BASARABENII ÎN URSS: STRĂINI ÎN ŢARĂ STRĂINĂ. Apoi. cu o doză sporită de convenţional.. luări de cuvânt. români din Transnistria etc. colhozuri.colectivă. Am citat din discursul deputatei Crăciunescu din circumscripţia electorală Orhei a noii republici sovietice.a. un ordin suprem al URSS. şi-a început lucrările cea de a 7-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS având ca subiect adoptarea „Legii cu privire la crearea RSS Moldoveneşti şi primirea ei în componenţa URSS”. ziare şi reviste ş. Un slogan. lucrători ideologici. Pare cumva firesc să găseşti constant acest slogan în miile de tomuri cu materialele congreselor.. Însă la fel de frecvent se întâlnea el şi în cântece sau în poezii.. oricare alt pontif sovietic de atunci şi din următoarele decenii. nimic mai mult! Sloganul cu prietenia de nezdruncinat a popoarelor ca o garanţie a prosperării fiecărui popor şi a întregului imperiu sovietic devenise un laitmotiv îndrăgit. Moldova sovietică va înflori şi va ajunge pe culmi nebănuite. un crater de pe Lună.d. Nu exista congres de partid fără a se aclama acest slogan.g În prezentul articol utilizăm. vorbitorii îşi exprimau încrederea că „eliberată de sub stăpânirea burghezo-moşierească română. (pământuri anexate Ucrainei). Doar în cazuri speciale. români din Sudul Basarabiei. Şi Voroşilov. oameni de ştiinţă şi de cultură etc. unele nu lipsite de inspiraţie. cea mai îndepărtată staţiune de cercetări militar-ştiinţifice a URSS în zona Cercului Polar.m.. al capitaliştilor şi imperialiştilor însetaţi de sângele truditorilor”. la Moscova. etc. de către Armata Roşie. în stânga Nistrului a Republicii Autonome Moldoveneşti. cu ocazia aniversării a 40-a a RSSM (în realitate. studiat de astronomii sovietici. facem precizările de rigoare: români din Nordul Bucovinei.fie la Kremlin.. discursuri. în Kremlin. plenarelor de partid. termenul „basarabeni” pentru desemnarea tuturor românilor de la est de Prut.

dar şi mulţi conducători . „grădina în flori”. aflate la niveluri de dezvoltare de la orânduirea gentilică până la capitalismul prosper.de unităţi economice. în URSS existau şi unele tangenţe. în noiembrie 1917. Cei mai zeloşi. atunci de rang zonal. pe harta unde a apărut URSS Totuşi. Apoi .. kilometri pătraţi. aplicau „sistemul teatral al lui Stanislavski de-a-îndoaselea”: una gândeau. mai ales. (Nota autorului) 110 eo po lit ic .. Balticii.” De atunci. Peste ani. stereotipurile „strugure de poamă pe harta Uniunii”. a-estetice etc.o intenţie nobilă. dar pe baza ideologiei de clasă: prin mijloacele „dictaturii proletariatului” (cultivarea urii şi dispreţului faţă proprietatea privată. Comuniuni etno-lingvo-religioase. Pe harta colorată în roşu a w . fenomene..dacă nu între toate popoarele conlocuitoare. cu sfidarea. s-a dovedit că cei cu rezervele au fost nişte vizionari. erau cu mult mai reticenţi la acest capitol.drept creştini. După aceştia. După puciul bolşevic condus de Lenin. ucrainenii şi bieloruşii. la refren: „Eşti grădina ţării mele. Căci. nici mai puţin decât ca nişte „ghiauri”. în anii de putere sovietică. toată-n flori. din punct de vedere etnic şi lingvistic nu era mai puţin pestriţ decât Imperiul Britanic. pe un teritoriu compact la Euroasiei.). veneau imediat basarabenii.r o . în mare măsură. erau desigur ruşii. iar în viziunea musulmanilor din Asia Centrală sovieticii europeni. „internaţionalismul proletar” nu a trecut peste nivelul unor frumoase sloganuri. cât. întins pe câteva continente. a avut în URSS (iar apoi şi în alte ţări din „lagărul socialist”) un marş aproape triumfal..scriitorii din Asia Centrală. populaţii şi triburi ce nu aveau nimic în comun sub nici un aspect.în contexte cu totul specifice. deşi se extinsese continuu. iar în consecinţă . fie şi metaforică. evreii rămâneau oricum purtători ai unei religii ostile şi malefice. instituţii culturale etc. atât în sferele spiritualităţii. constituite istoriceşte. Imperiul Rus. Vom cita un exemplu ce stătea. Chiar şi în perioada când se reuşise dezrădăcinarea credinţei/religiilor din conştiinţa maselor. liderii şi ideologii sovietici. Pe un teritoriu de peste 22 mil. a minciunii sfruntate că poporul lor ar duce-o foarte bine în imperiul sovietic. etnii fătă vreo tangenţă în cultura spirituală. graţie esenţei sale belicos-distructive. nici mai mult. în cel mai bun caz . anumite liante . sau poate chiar în pofida lor. a cărui succesoare fusese URSS.g citate. erau percepuţi. convieţuiau popoare. s-a încercat o apropiere. evenimente. chiar o nivelare a acestora. dar şi prin metode specifice ale „internaţionalismului proletar”. pentru nişte ruşi sau ucraineni doar născuţi ca ortodocşi. eventual . „prietenia popoarelor din URSS” nu era mai mult decât un slogan. în beneficiul unor surogate a-naţionale. nu doar a unor exegeţi ai vieţii poporului. pe segmente geografico-istorice. A fost o contribuţie remarcabilă a poeţilor basarabeni la popularizarea. care ştiau a înlocui subiectul dat cu altele mai inspirate. traduse şi în rusă. Ca şi prietenia popoarelor. trataţi de-a valma ca ruşi. potrivit unui banc. la acest capitol. un mit. care se identifica. în conştiinţa oamenilor sovietici cu imaginea Moldovei sovietizate. independent de doctrinele sovietice. cei care formau osatura imperiului.. a-temporale. de la Vest spre Est. în mentalitatea oamenilor de rând. E de menţionat că această râvnă patriotică nu-i caracteriza chiar pe toţi poeţii din republicile URSS. negarea valorilor naţionale şi tradiţionale. implementarea postulatelor „internaţionalismului proletar” a decurs cu mult mai greu. În realitate. de exemplu.w w Moldova mea / Cea mai mândră stea…” şi mai departe. Dacă dictatura proletariatului. alta spuneau şi cu totul alta făceau. şi în privinţa „prieteniei de nezdruncinat” a popoarelor. s-au identificat mult timp. de spiritul gospodăresc etc. la îndemâna oricui. Şi nu numai poeţii de acolo. plătind astfel tribut unei tradiţii orientale de idolatrizare a anumitor personalităţi. a-geografice.

neîntrerupt . în acest spaţiu s-au semnalat numeroase interferenţe nedorite: sute de mii de tadjici trăiau în Uzbekistan. şi nostalgia unui trecut recent şi prosper. comuniste de factură rusă. numit în w w w . neîndoios. În anii ’20-’30. religios ş. au fost trasate cu totul arbitrar. apoi unitatea de religie ortodoxă. câteva uniuni/comuniuni/mari comunităţi. Oricât de convenţionale. Exista în URSS. kirghizii pretindeau că statul lor medieval s-a constituit pe un teritoriu ce se afla în Kazahstan. ucraineana şi bielorusa sunt limbi est-slave reciproc inteligibile). XIV). Letonii şi lituanienii sunt uniţi prin originea etnolingvistică comună. sau la Tbilisi. le crea armenilor un grad sporit de comoditate în întreg acest spaţiu. apoi şi dominat spiritul local mai bine de cinci secole. până la începutul sec. capitala Azerbaidjanului. o rupere mai accentuată de spiritul de iniţiativă. se constituiseră.în Kirgizia şi Turkmenia. iar „vechimea” mai mare de aflare a lor în URSS a determinat soliditatea mentalităţii sovietice. frontierele dintre ele. nu pe azeri. îi reducea din importanţă şi din vigoare. al cărei liant era comunitatea originii (toate trei popoarele „ieşiseră” din Rusia Kieveană). înscrise temeinic în circuitul de valori europene. profesat de adversarii lor seculari turcii şi iranieni. totuşi în URSS o amplă şi puternică uniune asiato-musulmană. în urma partajării teritorial-administrative arbitrare. asigurându-le chiar o poziţie dominantă. În consecinţă. exista. când existaseră ţările baltice independente. capitala Georgiei). În fine. turkmeni. existenţa. iar letonii şi estonienii . cu democraţii.în Uzbekistan etc. precum şi de vecinii lor imediaţi.a. o loialitate sporită a reprezentanţilor acestor popoare pentru orânduirea comunistă. de către poloni. economii şi culturi avansate. kazahi . comuniunea ruso-ucraineanobielorusă. În pofida acestor confuzii supărătoare. Armenii şi georgienii se solidarizau şi datorită unităţii religiei creştine. între altele. implantată de saxoni. ba chiar a fost neglijată. „graniţele au fost trase pe hartă cu rigla”. opusă islamismului. Tadjicii revendicau. în trecut. kirghizi şi tadjici. XX a unor importante centre culturale. ucraineni. (Lituanienii fuseseră convertiţi la catolicism.prin etica protestantă care. letoni şi estoni. Această dominaţie a armenilor atenua mult factorul musulman în zonă. aşadar. etnic. mai în serios. constituită convenţional din kazahi. atunci când numărul conaţionalilor lor era insuficient. iar Kazahstanul pretindea unitatea kazahilor cu cea a karakalpacilor . Se vorbea şi despre o predispoziţie specifică. tacit. perioada 1918-1940. ucrainenilor şi bieloruşilor în acelaşi stat (din sec. Deţinând poziţii-cheie şi în Azerbaidjan. în sec.poporaţie încorporată în Uzbekistan. în primul rând. a influenţat. mai în glumă. chiar „funcţionau”.URSS. cum se spunea. supranumită şi „demnitatea munteană/montană”. armenii îi promovau. dăinuirea îndelungată a ruşilor. sentimentele colectiviste cumva mai dezvoltate. monumente istorice şi religioase rămase. diferită sau chiar opusă celei „de câmpie”. XVII.în Imperiul Rus) a creat premise pentru o unitate mentală. în Uzbekistan. cultul excesiv al şefului ca factor de decizie ş. pe baza identităţii sau similitudinii de ordin lingvistic. Am menţiona.g eo po lit ic . Dispersarea istorică a armenilor în tot spaţiul caucazian. considerate de Moscova provizorii şi simbolice. Toate trei popoarele baltice aveau ca pe o caracteristică comună.a. poate mai însemnată decât a ruşilor. azerii. formată din lituanieni. apropierea lingvistică (rusa.pe „fraţii întru credinţă”. existau şi numeroase afinităţi ale popoarelor din acest spaţiu ex-sovietic. subestimată. Chiar dacă în anii de regim sovietic nu i s-a acordat atenţia cuvenită. pe georgieni sau pe ruşi. . Comuniunea transcaucaziană se întemeia pe o unitate specifică de percepere. numeroase centre culturale. adică rusească.r 111 o . cu mult mai înainte de apariţia statului sovietic. unificatoare. dar ele existau şi într-o măsură apreciabilă. avându-se în vedere. şi o comuniune baltică. politice şi economice armeneşti în tot Caucazul de Nord (inclusiv la Baku. uzbeci . când au fost create republici unionale pentru aceste popoare. uzbeci.

din sec. s-a fixat amestecul [prezenţa] componentului sud-european (mediteranean).strămoşii comuni ai tuturor popoarelor est-romanice . Moscova. Şi atunci propaganda oficială a prins a savura subiectul unei maxime apropieri cu ucrainenii şi ruşii. teritoriul din partea stângă a Nistrului. pag. dispersaţi în toate republicile enumerate. considerau ideologii de la Kremlin Basarabenii. XIV. sau măcar cu unele dintre acestea. de nord-est. dar fără a avea formaţiuni naţional-administrative).526 sunt trăitori în RSSM. unitatea lingvistică a basarabenilor cu românii din dreapta Prutului.g 112 eo po lit ic . moldovenii ţin de rasa central-europeană a rasei europeide. Exista şi o unitate lingvistică în această zonă: în afara tadjicilor. de sud-vest. intenţionat. XIV s-a încheiat constituirea poporaţiei (etniei) moldovene. în perimetrul căruia în sec. provenienţa romanică a „poporului moldovenesc”. .şi constituirea poporaţiei (etniei) moldovene. Limba moldovenească are 4 grupuri de graiuri: de centru. populaţia de bază a RSS Moldoveneşti. Editura Sovietskaia Enţiclopedia. şi pământurile dintre râurile Prut şi Nistru au fost w w w . „Cioara trebuie vopsită!”. prin limbă. „corvus albus” în fauna sovietică. au stabilit contacte cu slavii ce populaseră această zonă. ei erau un „corvus albus” . ceilalţi locuitori ai Asiei Centrale vorbesc limbi turcice înrudite. Moldovenii credincioşi sunt de religie ortodoxă. kirghizii. comunitatea istorică şi culturală. dunganii ş. În sec. de exemplu. în traducere din rusă. [În RSSM] sunt răspândite şi limbile rusă. În acest scop. kazahii. propaganda sovietică nu amintea. Mai trăiesc în Ucraina. foarte asemănătoare cu persana şi afganeza. Istoriceşte. românii din RSS Moldovenească şi din teritoriile învecinate. latinitatea limbii „moldoveneşti”. est-romanicii] s-au format într-un spaţiu ce se întinde de la nordul Peninsulei Balcanice până la munţii Carpaţi. ucraineană. la est de Carpaţi. în alte câteva republici sovietice. belugii. În linii mari. în urma interacţiunii etnice a volohilor cu slavii de răsărit (ucrainenii. Număr total în URSS . anexate Ucrainei. Scriere pe baza alfabetului chirilic-rus. popor din URSS. etica musulmană. prea bătătoare la ochi. 306): „Moldoveni. Rusia. vom desprinde. iar apoi.165 mii în 1985.o „cioară albă”. se trecea cu vederea. vorbitori ai unei limbi iraniene. Vorbesc în limba moldovenească din subgrupul romanic al familiei de limbi indo-europene. Pentru a ne edifica mai bine asupra acestui aspect al problemei.969 mii în 1959. Ei trebuiau să semene cu celelalte popoare „frăţeşti”. uigurii. geografic. iar mai târziu (în 1812). XVI Moldova cade sub dominaţia Imperiului Otoman. nu se înscriau în nici una din aceste sau alte comunităţi / comuniuni. XII. turkmenii.Basarabenii.. ruşii). comunitatea de credinţă ortodoxă a basarabenilor şi a slavilor de răsărit. respectiv. La finele sec. ca. legislaţia islamică (un fel de „obicei al pământului” local). Poporaţia (etnia) moldoveană a început să se formeze în sec. din care 2. fie „secundare” (karakalpacii. formând o republică autonomă în Uzbekistan.a. cultură. în primele secole ale erei noi. În primul rând religia şi. care au fost expuse romanizării.r o manualele de geografie şi/sau istorie Asia Mijlocie sau Asia Centrală. În sec. În sec. XVIII. în general reciproc inteligibile. pe baza unor grupuri de triburi tracice. definiţia dată noţiunii Moldoveni din dicţionarul istorico-etnografic Popoarele lumii (Narody mira: istoriko-etnograficeski spavocinik. de nord-vest. 3. tadjicii (constituiţi în republici unionale). În etnogeneza moldovenilor se disting două etape: formarea uniunii (comunităţii) etnice a volohilor [valahilor] . VI. caracteristice pentru reprezentanţii tuturor populaţiilor de aici: fie „de bază” ca uzbecii. XVII a început constituirea limbii literare moldoveneşti. tradiţii sau prin altă formă de manifestare a spiritualităţii basarabenii „făceau opinie separată” în URSS. teritoriul populat actualmente de moldoveni a intrat în componenţa Statului (cnezatului) Moldovenesc.2. Volohii [valahii. şi pentru a demonstra „veridicitatea” acestei pseudoteorii se invocau chiar şi unele aspecte despre care în mod normal ideologia.

La baza etniei române stau triburile tracice ale geţilor şi dacilor. Etnonimul român apare pentru prima dată în sec. Canada (25 de mii) ş. La răscrucea mileniilor I-II e. crearea limbii literare unice şi unirea. XIV. a apărut naţiunea socialistă română”. XIX . apariţia relaţiilor capitaliste. În sec. XI-XX a intrat în componenţa Ungariei. populate de moldoveni. XVI. În 1940. în baza [graţie] realizărilor economice şi culturale. a regiunilor istorice Moldova şi Valahia [Muntenia. Valahii trăiau de asemenea şi în Transilvania. care.). I î. 379-379): „Români. din 1882 . În acelaşi an ea a fost anexată României. crişean ş. Ungaria (9 mii). 20. . Iugoslavia (55 mii).pentru a se limita w w w . În sec.în cele slave). XVII-XVIII. O etapă deosebit de importantă la formarea ei a avut-o romanizarea geto-dacilor în perioada [existenţei] Imperiului Roman.regat). Pe parcursul construcţiei socialiste. „locuitor al Romei antice”. XVI până la 1878) a frânat dezvoltarea etnică a românilor. XIX – începutul sec.4 mil. La 1 ianuarie 1918.pe baza alfabetului chirilic). SUA (50 de mii). Majoritatea slavilor de pe malul stâng al Dunării de Jos au fost asimilaţi de către populaţia de limbă romanică. în 1859. Ţara Românească] într-un stat naţional unic (din 1862 .eliberate de sub jugul turcesc şi unite [alipite] cu Rusia. VI s-a constituit comunitatea etnică daco-romanică. Bulgaria (5 mii). s-a format poporaţia est-romanică a volohilor/valahilor (numiţi vlahi în sursele bizantine şi volohi .e. Românii ţin de tipul pontic al rasei indomediteraneene. s-au constituit într-o naţiune de sine stătătoare. Popor. au preluat] de la bulgari religia creştină.n. V e.a. Naţiunea română s-a consolidat după alipirea Transilvaniei (1920) [sic!]. moldovenii care populau în Rusia gubernia Basarabia. pe un teritoriu alcătuit din o parte a RASSM şi din cea mai mare parte a Basarabiei a fost creată RSS Moldovenească. în 1924 a fost creată Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (în componenţa RSS Ucrainene). ţări. românii istrioţi sau istroromânii (în Iugoslavia). mai există protestanţi şi catolici. mai exact . vom cita din aceeaşi sursă enciclopedică „definiţia” sovietică a etnonimului Români (pag. Ştim din surse sigure că textele acestor definiţii. Existenţa frontierei de stat între aceste cnezate a determinat formarea unor diferenţieri de ordin etnografic [etnologic] în rândul populaţiei (a se vedea şi articolul Moldovenii).a. ca parte a marii rase europoindice. pe parcursul transformărilor socialiste. XX. au fost scrupulos coordonate la Chişinău şi Moscova. pe baza dialectului muntenesc şi a altor graiuri. în sec. aromânii (în ţările balcanice). Grupuri etnice înrudite cu românii: românii mengleniţi (trăitori la vest de râul Vardar). strămoşii românilor au primit [au adoptat. iar parţial şi guberniile Podolia şi Herson. în zonele montane ale României este fixat tipul antropologic dinaric al componentei balcano-caucaziene a rasei europoindice. Cei mai mulţi credincioşi sunt ortodocşi. de la cuvântul latin Romanus. Dialecte [subdialecte]: muntean. populaţia de bază a României. Mai trăiesc în URSS (135 mii). care s-a aflat în contact cu slavii. După doborârea dictaturii fasciste (1944) şi proclamarea republicii populare (1947). pentru a se exclude coincidenţele.sec. Formarea naţiunii române este legată de descompunerea orânduirii feudale. pe pământurile populate de volohi/valahi s-au format statele (cnezatele) feudale Valahia şi Moldova.n. când pe aceste teritorii s-au format provinciile Moesia şi Dacia (sec. IX. după întoarcerea Basarabiei Uniunii RSS. Dominaţia otomană (din sec. bănăţean.n. Total.g eo po lit ic . Spre sec.r 113 o . în Moldova [Basarabia] a fost instaurată Puterea Sovietică. La sfârşitul sec. Cu titlu de comparaţie. În raionalele din stânga Nistrului. aceştia influenţând cultura materială şi spirituală [a populaţiei daco-romane]. s-a constituit naţiunea socialistă moldovenească”. Scriere pe baza alfabetului latin (până în sec. Vorbesc limba română (daco-romană) din subgrupul romanic de est al grupei romanice din familia de limbi indoeuropene. Limba română literară s-a constituit în sec.Principatul România.

Aceasta era „tonalitatea” oficială a Moscovei faţă de România. era etichetat ca „naţionalist român”. Am făcut această precizare pentru că în sursele enciclopedice sovietice anterioare. preafrumoasa fiică lui Vasile Lupu. lituaniană. XX. întâlnim abordări şi mai ciudate: în ele se contesta romanitatea românilor. în dicţionarele enciclopedice editate şi ele la Moscova. de „prietenie ruso-moldoveană”.w numărul de coincidenţe. „adversar al prieteniei seculare moldo-ruso-ucrainene”. dogme) .. Însă asemenea „manifestări de naţionalism” aveau loc doar la nivelul elitelor naţionale / intelectuale. în cazul moldovenilor. ocuparea Basarabiei de către ruşi / sovietici). un tratat. unde fuseseră deportaţi. amintindu-se. iar luarea cu forţa în căsătorie a Ruxandei. în schimb de graiurile (subdialectele) bănăţean şi crişean. admiterea unei trimiteri la articolul Moldoveni. peste secole. iar în enciclopediile estonă. orbiţi de „splendorile” „patriei sovietice” Pe e o parte. economia. şi în sursa de cel mai mare prestigiu ..r o .. aceste „opinii” (de fapt. în toate cele 15 republici sovietice şi doar în Enciclopedia Armeană s-a scris fără echivoc despre unitatea etnică şi istorică a moldovenilor şi românilor. subdialectul (graiul) moldovean ca parte constituentă (şi foarte importantă. alţii mai aveau coşmaruri cu w w . De aici. în 10 vol. De aici şi „impresionantele” diferenţe de ordin rasial / antropologic. cultura Basarabiei şi a României în ansamblu. atitudinea basarabeanului de rând faţă de prietenia popoarelor din URSS. Relativ numeroşi locuitori ai Basarabiei. încă din evul mediu! Concomitent. faţă de relaţia moldoveni / români. E de menţionat că în pofida acestor şi altor crase răstălmăciri şi falsificări. era prezentată ca un moment crucial în evoluţia „prieteniei de veacuri dintre poporul moldovean şi cel ucrainean”. Cine îndrăznea să amintească. considerate de unii specialişti ca identice sau în relaţie de subordonare etc. din anii ’30-’60 ai sec. fiul ei şi al lui Ivan. pentru a se „demonstra” apariţia/existenţa . şi Dimitrie. în Mica Enciclopedie Sovietică (Malaia Sovietskaia Enţiklopedia). şi admiterea dualului „voloh/valah”. în cazul românilor. din acest motiv . cu cneazul rus Ivan al III-lea era prezentată ca un acord. că şi Elena. Cu deosebire. Bunăoară. fiul infirm al lui Bogdan Hmelniţki.g 114 eo po lit ic . plasarea accentului pe volohi.erau preluate în toate enciclopediile naţionale: în anii ’70-’80 au apărut enciclopedii. obligatoriu contrapusă istoriei românilor şi penibil aservită istoriei ruşilor şi/sau ucrainenilor. dintre care unii abia de se întorseseră din Siberia. dacă nu chiar „duşman al puterii sovietice” şi avea de suportat consecinţe pe potrivă. la fel erau prezentate lucrurile. făcute cu bună ştiinţă (pentru a justifica anexarea.„din cauza graniţei de stat între Moldova şi Muntenia” . letonă şi georgiană se spunea tranşant despre unitatea lingvistică moldoveano-română.a unor deosebiri de ordin etnografic/etnologic între moldoveni şi munteni. dintre români şi moldoveni. sursa citată de noi era „cea mai temperată” în problema prezentării moldovenilor / românilor. adăugăm noi!) a limbii române.posibil. Să vedem care era „vox populi”.Marea Enciclopedie Sovietică (Bolşaia Sovietskaia Enţiklopedia) în 30 de vol. etc. destul de uşor „vrăjiţi” de doctrina sovietică. mulţi basarabeni s-au lăsat destul de repede. se exagera rolul slavilor în istoria medievală a românilor. se făcea o ridicolă apologetică a rolului Rusiei şi URSS în politica. ele erau relativ rare şi. a fost exclus cu multă „grijă”. de către Timuş.. Elena. în context. în anii ’70-’80. adică istoria moldovenilor. sau că pentru a o acapara pe Ruxanda bandele înarmate ale lui Hmelniţki au incendiat Iaşii şi au devastat tot nordul Moldovei.. în 6-10 volume. Basarabenii de rând. căsătoria fiicei lui Ştefan cel Mare. au fost omorâţi bestial de către boierii ruşi ce se temeau că fiul moldovencei va lua tronul Rusiei. se recurgea frecvent la falsuri grosolane când se prezenta istoria Moldovei. puţin edificatoare. în genere. latinitatea limbii române (inclusiv a celei „moldoveneşti”).

cea mai iubită în întreaga lume.. alterată vertiginos. din 1939 încorporat eo po lit ic . avea prea puţin comun cu o abordare realistă a unor avantaje. spusă franc. obiective. prin metode de-a dreptul diabolice.. cultivată masiv de către propaganda sovietică în RSSM. 1 al URSS în politica mondială. pictori. amenajat în patru (!) foste palate ale ţarilor ruşi. Rusia şi multe. URSS. Numeroşi români din Basarabia s-au infectat uşor. cea mai glorioasă din toate istoriile lumii.”). pe care i-a lăsat-o unui basarabean. problema cea mare e: cine să le facă?!). în care vedeau potenţiali autori de uneltiri şi provocări antisovietice! (Românofobia. unele super-puteri din Europa de Vest.r 115 o . cântăreţi etc.g Existau şi avantaje reale. cosmonauţi care nu ştiu nici de frică. în contexte politico-ideologice degajate. alte regimuri care încearcă să zădărnicească realizarea nobilelor intenţii ce şi le propune conducerea sovietică. ar constitui subiectul a zeci de disertaţii de doctorat. w w . este înconjurată de inamici şi pizmaşi.. Gorki sau Şolohov. China lui Mao... cochet. obiectiv.. cea mai întinsă taiga etc. a cărei conducere nu pregetă să facă bine propriului popor şi toate ar fi şi mai în URSS dacă nu ar trebui să ajute tuturor ţărilor „progresiste” şi popoarelor necăjite.. pe urmele celorlalţi oameni sovietici (cu o vechime mai însemnată de trai în „patria sovietică”). în URSS se află cele mai mari uzine şi fabrici. De exemplu. impresia. În plus. istoria Moldovei. după ce acesta vizitase Palatul Peleş: „Da. această ţară miraculoasă. basarabenilor li s-a cultivat o atitudine suspicioasă faţă de orice străini. inoculată în conştiinţa basarabenilor metodic. cu influenţe exclusiv benefice dinspre Răsărit. îşi exprimau sincer încântarea că trăiesc într-o ţară mare..w foametea organizată. cei mai talentaţi poeţi şi prozatori. poate chiar majoritatea republicilor înglobate în URSS. Limba rusă ar avea caracteristici de unicat lingvistic. totul e lucrat cu gust. dar adânc. şanse. a basarabenilor. care mai e „bastionul păcii” pe Pământ. imediat după terminarea celui de al doilea război mondial şi mai erau stresaţi de colectivizarea forţată a gospodăriilor ţărăneşti. (Vom aminti în context. această istorie părea o jalnică anexă la o fantasmagorică existenţă milenară a Rusiei. Foarte repede. concurentul nr. cel mai adânc lac. bogată. nici de eşecuri. în anii ’40-’50. ale aflării în URSS. cea mai puternică armată. plină de victorii ce au salvat de la pieire zeci de popoare şi chiar întreaga omenire. străvechiul oraş polon Lvov.. puternică. specific în general ruşilor şi ucrainenilor . (Pe acest fundal. aceşti oameni.). toată lumea progresistă jinduieşte să o studieze cât mai temeinic şi de nu ar fi uneltirile imperialiştilor această limbă ar fi cel mai mult utilizată. cel mai grozav balet. În contextul acestui stupid narcisism sovietic se dezvolta o eurofobie acerbă.. dar muzeul e prea mic pentru ca să-mi placă cu adevărat!. o istorie făcută de comandanţi şi eroi fără seamăn. iar graţie măreţiei ce i-au conferit-o geniul doctrinar al lui Lenin şi capodoperelor plăsmuite de scriitori ca Puşkin. amestecată cu o ură zoologică faţă de SUA. ei bine. de spiritul grandoman.că ar trăi într-un stat în care tot ce există sau ce se face e numai bun de trecut în cartea Guinnes a recordurilor mondiale: aici sunt cei mai înalţi munţi. este provocată constant la confruntări de către SUA.. ghid la faimosul Muzeu Ermitaj din Petersburg. scrisă la Chişinău de venetici ruşi ce nu căutau decât conexiunile moldo-ruso-ucrainene. e frumos.. cele mai grandioase universităţi şi muzee. cele mai solide echipe de sportivi. prosperă (sic!). ale căror fapte măreţe trezeau admiraţia şi invidia lumii întregi. dar mulţi nici nu le bănuiau Această bufonerie din mentalitatea. de Japonia.. puncte de atracţie pe care le oferea totuşi. asemenea. Unii credeau sincer că istoria URSS ar fi cea mai impresionantă.. şi în special faţă de vestici.

iată şi câteva oportunităţi ce stăteau la îndemâna mai multor cetăţeni.pentru carieră politică. aşa fiind numiţi în URSS reprezentanţii popoarelor neruse (abreviere de la „naţionalnoe menşinstvo” . aici au fost concepute şi realizate titluri de glorie ale literaturii şi artei române din Basarabia. actori basarabeni. căci nici moscoviţii nu ştiau ce se află într-un cochet edificiu din centrul Moscovei. Moldova. avea un institut de poligrafie . capitala Estoniei. prozatori. cineaşti. literaturile. Dincolo de soliditatea reală a şcolilor ştiinţifice din aceste cele mai mari oraşe ale URSS. li se făcea. în fine . ca şi în alte capitale de republici unionale. şi multă publicitate în stil şovin. pensionarea la vârsta de 45-50 de ani. Studii postuniveristare. Cel mai mult se făcea simţită această stare de lucruri . respectiv. Şi totuşi. pensii fabuloase. şi a multor oameni de rând.Ucrainei. „naţmenii” carieră în diplomaţiei şi în sistemul KGB (Comitetul Securităţii de Stat al URSS). căpătuire (aici salariile şi primele erau oficial de câteva ori mai mari decât în restul URSS. totuşi. Dar aceste staţiuni mai erau şi nişte centre de atracţie. dar şi anumite regiuni din Siberia. după „ispăşirea” unui termen de exil nordic benevol: dreptul de a alege pentru trai o zonă anume din partea de sud (Crimeea. militară. Studii de diplomaţie se făceau numai la Moscova. desigur.g eo po lit ic . basarabenii (cei cu capacităţi reale. şi cel de-al doilea oraş ca mărime şi importanţă. în care au făcut studii şi mulţi moldoveni. unde se pregăteau 116 w w w . concepţii originale.după felul cum puteau face ruşii. La Tallinn. şi abia. de lângă Riga (Letonia) sau din Crimeea (din 1954 .se admiteau programe neobişnuite. XX a fost deschisă o Şcoală de arte decorative. dozat . descătuşate. fiecare republică unională având o „cotă-parte” de potenţiali candidaţi la faimosul MGHIMO (Institutul din Moscova de relaţii diplomatice). Capitala. sportiv. artistică. romanul istoric georgian sau pictura lituaniană modernă. care pregătea specialişti în design (arhitectonic. istoriile naţionale). în clandestinitate. în URSS se putea scrie/susţine o teză de doctor sau o lucrare pentru confirmarea titlului de profesori universitar numai în limba rusă. urmaţi de fraţii slavi ucrainenii şi bieloruşii. dar unii sunt totuşi ceva mai egali (dacă e să ne amintim şi de romanele lui G. gradat. plasticieni. Leningrad (Petersburg) ofereau şanse mari (dacă nu unice) pentru carieră ştiinţifică. se susţineau teze de doctor în temei la limbile. practic. Odesa. ca şi la Academia MAE. Până în anii 1990-1991. care au pus apoi la baştină bazele designului şi ale artei moderne în general. practic. aflată. Moscova. chiar dacă subiectul era poezia lui Eminescu. dramaturgi. nota în ceea ce priveşte prestigiul savanţilor de acolo. în pofida mult trâmbiţatelor sloganuri despre prietenia şi egalitatea între popoarele din URSS. disidente. dar nu strica şi o pilă!) au putut face studii superioare în. folclorul uzbek. unde remunerarea se făcea pe ore . „schimb de experienţă” şi chiar de „luminare” pentru oamenii de creaţie predispuşi la idei. Extrem Orient ofereau mari şanse pentru câştig. intenţionat.„minoritate naţională”).alţi naţmeni. încă în anii ’70 ai sec. câte 10-12 ore de muncă pe zi) şi mai multe facilităţi. Basarabia erau cap de listă).unic în URSS.că toţi sunt egali. orice mare centru universitar din URSS. „Casele oamenilor de creaţie” . vestimentar etc. susţinerea doctoratului. fără de care ar fi greu de conceput funcţionarea şi în prezent a industriei poligrafică din R. cu ambiţii. realitatea era alta: existau locuri unde puteau pătrunde numai ruşii. Leningrad. se mai forţa. Tocmai că (şi) în scopul de a conferi un spor de importanţă şcolii superioare din Rusia. promovarea gradelor didactice se făceau aproape că exclusiv la Moscova.) şi pe care de asemenea au absolvit-o numeroşi tineri din Basarabia. deci. comparativ cu ale celorlalţi oameni ai muncii etc.r o . Kiev. Iarăşi Moscova şi Leningradul.de lângă Moscova. Şi dacă până aici ne-am referit la nişte avantaje sau favoruri pe care le oferea URSS elitelor.parte a Ucrainei) erau frecventate şi de poeţi. (La Chişinău. Orwell!) .

aveau şi un revers mai puţin plăcut pentru naţiunile ne-ruse. oricât de tentante erau salariile.. Nici una din celelalte 13 republici ex-sovietice nu au putut obţine nimic în acest sens. Uzbekistan. E comic. în gradul de general. mai mulţi colonei au fost avansaţi. evreii . inclusiv sau poate în mod special a basarabenilor. aceste oportunităţi aveau o contribuţie decisivă la sovietizarea naţmenilor. 5 la sută pentru armeni şi georgieni. Conform unui acord confidenţial între MAE rus şi MAE ucrainean.. cu toate însemnele specifice unor state independente. Numai prezenţa masivă a ucrainenilor în diplomaţia sovietică (numeric.. printre moldoveni. Vom aminti aici cu titlu de curiozitate cum erau repartizate „cotele”. America. După destrămarea URSS şi formarea. în primul rând. respectiv. Chiar şi republicile baltice care. unii copii de la grădiniţe de copii moldoveneşti din Chişinău răspundeau: „Vreau să devin rus!. „neisprăvit” ca reprezentant al altei etnii decât cea „de bază”. în peste 50 de ţări din Europa. acestea erau concepute ca nişte „treceri în revistă” a prezenţei pline de elan. ei se situau pe locul doi după ruşi) a făcut posibil ca în 1991 Ucraina independentă să pretindă . în armatele din Letonia. pe ruinele imperiului roşu. adică locurile la studii diplomatice pentru tinerii din republicile unionale: 90 la sută locuri erau rezervate pentru ruşi. Moldova se simţea (şi se mai simte) un excedent de generali!. aveau ambasade în unele capitale w w w . Puse cap la cap. Aproximativ aceeaşi proporţie se păstra şi la promovarea în şcolile. Estonia. rusă. priorităţi pe care le oferea imperiul sovietic şi. în alte oraşe şi chiar în unele sate basarabene făcea ravagii o „modă”. în regim special de urgenţă. în structurile KGB. Bunăoară. până la ocupaţia sovietică din 1940. S-au dovedit a fi operante şi legile nescrise ale Moscovei în ceea ce priveşte pregătirea diplomaţilor.ambasadori. complexul ’„frate mai mic” . întrebaţi cine doresc să devină.g eo po lit ic . Cam aceeaşi situaţie exista şi în privinţa carierei militare. primele.. Reversul medaliei: avantajele oferite de metropolă dezavantajau naţiunile conlocuitoare Însă aceste avantaje. 4 la sută pentru tineri crescuţi în mediu musulman. la ele. 1 la sută „pentru ceilalţi”. dar mai ales dramatic.şi să obţină! . Asia.ce-i drept! chipurile . iar Kievul şi-a însuşit clădirile unde anterior se aflau consulatele sovietice. Ele garantau nivelarea mentalităţii. promovaţi. cu cele două mari oraşe ale ei. ei devenind diplomaţi exclusiv în ţările arabe şi în alte state islamice. Şi aceasta în condiţiile în care în Rusia. la Radio ori la TV reportaje de la marele şantiere ale URSS (diferite „şantiere de şoc ale comsomolului” din Siberia şi Extremul Orient). dar şi spioni sovietici. alte facilităţi „siberiene”. în această categorie intrând moldovenii. ucraineni şi bieloruşi.. totuşi. balticii nu se desprindeau prea uşor de la baştină.Kazahstan. a 15 state noi. deznaţionalizarea. Kirghizia au fost promovaţi generali chiar şi unii maiori şi căpitani!. În statele din Asia Centrală . Armenia. balticii.. Ucraina. Şi adesea autorii acestor reportaje căutau în desperare câte vreun eston sau vreo letonă.preferabil originari din familii mixte. o fatală autopercepe de „om neîmplinit”. de a-şi găsi bunici sau rude de origine rusă. Lituania. Turkmenia.partajarea unei bune părţi a patrimoniului sovietic în străinătate. a reprezentanţilor tuturor popoarelor ce formau republici unionale. ocrotit de unul cu adevărat mare şi (atot)puternic! Este simptomatic faptul că în anii ’70 la Chişinău. acest caz: când.r 117 o . când se făceau în presă. ucraineană sau bielorusă. dezvoltarea unui devastator complex al inferiorităţii. Rusia.. s-a recurs atunci la următoarea schemă: Moscova a rămas în posesia imobilelor pentru ambasade.” Poate tocmai de aceea nu toate popoarele înglobate în URSS au beneficiat/au vrut să beneficieze în egală măsură de avantajele oferite de metropolă. Georgia şi R..

de ex. erau aşteptaţi. După cel de al doilea război mondial se organizau Săptămâni sau Decade ale culturilor naţionale la Moscova. la Moscova. dar pe alte principii. Totul trebuia să se facă prin intermediul Moscovei.şi nu că în politică sau economie.. peste capul Moscovei. E adevărat că legislaţiile unor republici au interzis angajarea în structurile naţionale. prin 1991-92 devenise notoriu litigiul dintre Lituania şi Rusia având ca obiect un imobil din centrul Parisului: fosta ambasada lituaniană fusese transformată. nici un roman eston . până a fi „testat” la peste 2. din alte raţiuni.alături. Jacques Chirac.. inclusiv unul eston-român („moldovenesc”) au putut vedea lumina tiparului abia după 1991. Cât priveşte cadrele KGB. evident. a KGB-ilor cu şcoală şi/sau experienţă sovietică. noi. un teatru românesc de la Chişinău nu putea merge în turneu în regiunea Cernăuţi. a făcut ca litigiul să fie soluţionat în favoarea Lituaniei. la Tbilisi. În anii ’70 ai sec. în reprezentanţă comercială sovietică. XX la Tallinn a fost lansată o serie de ghiduri de conversaţie în estonă plus una din limbile popoarelor frăţeşti din URSS. a URSS. Admitem că existau anumite raţiuni. Numai intervenţia energică a primarului de atunci a Parisului. Rusia. cu sediul la Moscova. la acest capitol a demonstrat exces de generozitate. nimic fără Moscova . Fără o coordonare la Moscova.000 de km. dar şi în sfere aparent inofensive cum ar fi schimburile culturale. unde exista un firesc interes sporit faţă de vecini -. nu le-au au putut recupera. declarată. şi la acest imobil pretindea. nu putea rula la vreo 300 de km. altele.g 118 eo po lit ic din Vestul Europei.. nu ar mai surprinde pe nimeni „dezvăluirea” că politica oficială a Moscovei făcea totul ca să zădărnicească.Moscova bloca metodic stabilirea de raporturi directe între popoarele din imperiu Dacă e să ne reamintim de „sistemul lui Stanislavski”. produs la Erevan. XVII-XIX. nici măcar din clasicii literaturii universale din sec. la nivelul intereselor de stat. impresionante w w w .r o . chiar dacă acolo artiştii basarabeni aveau mulţi spectatori şi. Anterior acestei aderări sovieticii traduceau din Vest orice le poftea inima. pentru atâta prudenţă în ceea ce priveşte stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor reciproce între popoarele din URSS. care erau un fel de spectaculoase. la Riga. URSS a semnat târziu. li s-au alăturat. ulterior.în alte limbi ale popoarelor din imperiu nu se permitea să se tălmăcească. în lipsa unui teatru românesc la Cernăuţi. cărora. şi câteva republicii central-asiate: Turkmenia şi Uzbekistan. cei mai mulţi din aceştia devenind perfecţi spioni sovietici în spaţiile unde îşi urmau cariera. pare cu totul anormal faptul că nu putea fi tradus. aceste republici au fost cele baltice şi Georgia. sincer doriţi. pe la finele anilor ’70. Convenţia privind drepturile de autor. „dăruind” tinerelor state sau chiar „alungând” într-acolo securiştii „naţionali”. unde s-au instaurat regimuri dictatoriale. Un film armenesc. după 1991 fiind ca o fiară ce-şi linge rănile. Cum nu e greu să ne dăm seama. Şi dacă în această interdicţie mai poate fi urmărită o logică. interpretat de-a-ndoaselea de către Kremlin. Frumoasa iniţiativă a estonienilor a fost stăvilită după apariţia a două ghiduri: eston-leton şi eston-lituanian. cărora le pare liberal până şi spiritul KGB-ist! . după prăbuşirea imperiului. după cel de al doilea război mondial. O expoziţie de pictură lituaniană poate fi vernisată la Chişinău sau Baku numai dacă anterior a fost organizată la Moscova sau dacă întregul ei conţinut şi traseul au fost aprobate la un Consiliul pentru repertoriu. Atâta doar că se traducea doar în rusă . se pare că Moscova. să împiedice ori cel puţin să nu stimuleze dezvoltarea relaţiilor dintre republicile şi popoarele din URSS. „dăruită” în 1940 republicii -„surori” Ucraina. dacă acest roman nu a fost tradus/publicat la Moscova. succesoarea de drept.

propunând soluţii de evitare/respingere a greşelilor (cu deosebire a rusismelor şi calchierilor după modele lexicale. apoi în Ţările Baltice zelul în a învăţa limba rusă era tratat cu destule rezerve. dar şi mulţi cercetători şovini. profesori din şcoli. nimic fără „binecuvântarea” Moscovei”. ne-ruse. prezentându-şi realizările în domeniul culturii.r 119 o .s-au înscris într-o adevărată cruciadă împotriva rusificării limbii vorbite.în Ucraina. neîndoios. cu jenă chiar. decurge anevoios. artişti. georgiană . a fost pentru Moscova un semnal în plus că apropierea. . Îndreptarul lui V. discret dar insistent.. în anii ’70 şi ’80. cea mai remarcabilă realizare în lupta împotriva rusificării. iar la radio şi TV . depăşind.. în vorbirea curentă. Delegaţii formate din scriitori. literaturii. lingvişti. un semn de familiarizare cu civilizaţia. În aceste discuţii aparent inofensive „fraţii mai mici” de cele mai multe ori se solidarizau. s-au organizat. contrar aşteptărilor artizanilor noului imperiu rus. gramaticale. Atunci sa tras semnalul de alarmă: nici un fel de săptămâni ale culturilor naţionale.care erau dorite de Moscova doar pentru evidenţierea elementelor exotice dintr-un tot viguros. Şi românii din Basarabia .ziarişti. Să fi fost w w w . În 1966. orice aşteptări: autorul analiza toate abaterile de la româna standard. „pe plan unional”. într-un „super-popor” sovietic. treceau un adevărat purgatoriu lingvistic. la Chişinău a fost editat un îndreptar de o valoare inestimabilă: Cuvântul potrivit la locul potrivit de Valentin Mândâcanu. astfel încât. nefavorabile poziţiei preferenţiale a culturii ruse şi în genere rolului de hegemon al poporului rus. prin mesajul său românesc. universităţi etc. nici un fel de relaţii reciproce. în premieră. sintactice etc. Cartea a suportat două ediţii.. Suspendarea acestor schimburi culturale directe dintre republicile unionale . Dacă intelectualii armeni vădeau destulă toleranţă faţă de utilizarea rusismelor în stilul colocvial.ne referim. sau alterată.în Uzbekistan etc. ruseşti).. dar mai ales a formei ei scrise. schimburi directe.g eo po lit „dări de seamă” ale provinciei în centru. cineaşti colindau republicile.Războiul limbilor în „bastionul păcii pe planeta Pământ” Nici măcar implementarea limbii ruse. dar de cele mai multe ori aceste discuţii lunecau pe panta unor viziuni naţionaliste. după care nu se mai temeau că ar vorbi o română aproximativă. artei. alţi umanitari. contopirea popoarelor mai mici. ic . cei lituanieni sau letoni se arătau extrem de îngrijoraţi de extinderea acestui fenomen în limbile lor. pictori. ziarişti. moldoveană . În condiţiile în care „centrul” (ideologii. scriitori. de la Moscova) nu concepeau decât ca pe una benefică influenţa limbii ruse asupra altor limbi vorbite în URSS. în primul rând. în raport cu cea vorbită în dreapta Prutului. Săptămâni ale culturii unei republici în alta: cultura ucraineană în Georgia. anticipându-se semicentenarului puciului bolşevic din 1917 („Marea revoluţie socialistă din octombrie”). un avantaj moral. Dacă în Kirghizia şi în alte republicii din Asia Centrală cunoaşterea limbii ruse era o chestiune de onoare. Mândâcanu a fost.emisiuni de cultivare (în fond. de „derusificare”) a limbii materne. de croială comunistă. ceva similar nu se făcuse în nici una din cele 14 republici-„surori mai mici”.în Estonia. nu a esenţelor neperimate ale unor spiritualităţi subliniat naţionale -. luând măsuri de contracarare a abuzului de rusisme în grai sau în scris: au iniţiat în ziare şi reviste rubrici speciale. prin conţinut. Tocmai în timpul acestor frumoase manifestări ochiul de veghe al KGB-ului a avut neplăcuta surpriză de a sesiza că oamenii de cultură din republicile unionale abordează subiecte de interes comun: destinul culturii naţionale. un adevărat manifest împotriva rusificării. interpreţi. rusificarea lingvistică şi spirituală a „naţmenilor” (neruşilor) nu a decurs în URSS cu succes uniform: prea diferite erau atitudinile faţă de această limbă şi faţă de felul cum era ea băgată pe gât etniilor conlocuitoare. cei care studiau cu atenţia lucrarea lui V. Mândâcanu. istorici. bielorusă . la intelectuali .

prenume. leneşi. Ilia în loc de Ilie.nişte indivizi ce nu aveau nimic sfânt. sovietic. ce nominalizează grade de rubedenie.). aproape că fără excepţie. „sărăntoci” era una dintre poreclele „de serviciu” atribuite de către basarabeanul comun ruşilor). Dincolo de mituri: ruşii şi alţi „fraţi” sovietici văzuţi de basarabeni fără ochelari fumurii Altfel. Petersburgul a pus problema unificării formei de nominalizare a tuturor supuşilor Imperiului Rus.r o . cât şi (pentru unii. considerându-le pe acestea prea oficiale. această asimilare a lor cu omul citadin le mai asigura şi reputaţia de oameni fără tradiţii. doamnă etc. excesivi de fideli. nume după tată (sau patronimic): Andrei Vasilievici = Andrei. printre nobilii. În ochii intelectualilor basarabeni ruşii apăreau adesea ca nişte îndoctrinaţi. evrei etc. fiica lui Grigore).. Vorba e că încă în timpul ţarismul. Şi cum unele prenume româneşti nu se pretau „patronimizării” ruseşti. fără rădăcini. neacceptat nici în documente. cei mai numeroşi şi mai înveteraţi adversari fiind. ca şi aerele 120 eo po lit ic . tanti. basarabenii. de a sublinia „preamărirea”. au acceptat formulele ruse de nominalizare şi de adresare (prenume şi patronimic). cu deosebire în sec. -ev. lipsite de doza de intimitate pe care o percepeau în formele ruseşti de adresare. acestora li se rusifica forma sau ele erau înlocuite cu echivalente ruseşti: Ivan pentru Ion. de afectivitate: bade. Astfel. mai ales) ca o modalitate de „sublimare”. armeni. în special.g aceasta o revanşă. tradiţionale. negospodari. georgieni. în subconştient. care tocmai au fost obligaţi să adopte şi nume de familie pe lângă prenume şi supranume (porecle. prosperi . -in). după modelul: nume (cu terminaţiile specifice -ov. respectiv moşierii. adică „golani”. cu un element efectiv de intimitate. ruşii apăreau ca beţivi. de zeloşi regimului comunist. nici în uzul cotidian de majotritatea popoarelor din URSS. care adoptaseră mai de mult această formă de nominalizare. displăcea şi spiritul milităros al ruşilor.în raport cu „naţmenii”. mătuşă etc. Foma pentru Toma etc. aşadar. nene. titluri etc. desigur. fără credinţă în Dumnezeu. nu putem cita prea multe alte cazuri de atitudine pasională a românilor basarabeni faţă de ruşi sau alte naţiuni conlocuitoare. Partea proastă e că adresările în stil rusesc au strâmtorat iar pe alocuri au scos din uz şi alte cuvinte străvechi. purtători ai ideilor şovine şi ai spiritului de misionar . comercianţii baltici. Iniţiativa nu-i viza doar pe ucraineni şi bieloruşi. fiul lui Vasile sau Maria Grigorievna = Maria. Şi cum în Basarabia cei mai mulţi ruşi stăteau la oraş. lele. Această ciudată fascinaţie a moldovenilor pentru modelul rus de nominalizare/adresare are şi în prezent un impact nociv asupra comunicării dintre ei: mulţi s-au obişnuit într-atât de mult cu patronimicul rusesc încât se jenează a-l abandona. respectiv. sărăntoci („bosiaci”. În acest context. în favoarea vocativelor domnule. Rămânea nerezolvată problema patronimicului.w w w . Dar încercarea de rusificare a onomasticii naţionale a fost primită cu destulă ostilitate de către cei vizaţi. în opoziţie cu capitaliştii bogaţi. Problema s-a pus din nou încă din primii ani de regim sovietic. Printre oamenii de rând au persistat mereu tot felul de prejudecăţi în ceea ce priveşte virtuţile sau defectele „confraţilor de Uniune Sovietică”.o identificare. nu dintre cele mai măgulitoare. de adresare. XIX. în imaginaţia celor mai mulţi basarabeni. numai că de tristă faimă? Acest record avea în vedere penibila uşurinţă cu care au adoptat moldovenii formele ruseşti de nominalizare. percepându-le atât ca o formă de exprimare a politeţii. obedienţa faţă de un superior şi/sau sugestia de a fi tratat ca atare şi cel care se adresează după modelul rus. În concepţia multor ţărani basarabeni ruşii erau asimilaţi comuniştilor. iar în ultimă instanţă . a basarabenilor pentru alt „record” al lor. cumetre. soldându-se cu rusificarea terminaţiilor la numele de familie ale musulmanilor din Caucaz şi din Asia Centrală.

„vestici”.”). oribili pentru alţii. Rusoaicele în genere erau percepute de moldoveni ca nişte fiinţe uşuratice.atotputernic. apoi „au vână de comerciant. predispuşi w w w . atotştiutor şi „atoatebinefăcător”. Totuşi.. căci anterior „toate drumurile duceau” exclusiv la Moscova. ba chiar înfumuraţi. aroganţi. curaţi. Aceste impresii îi au/aveau în vedere mai ales pe ruşii. cam leneşe şi fără excepţie proaste gospodine. Dacă ar fi să formulăm totuşi anumite atitudini/impresii ale basarabenilor faţă de alţii. chiar dacă era şi marcată de un respect neafişat pentru corectitudinea lor. distanţi. pentru „cumpătarea jidanului”. din simplul motiv că ocaziile de a contacta înde ei erau destul de rare. cumnat. conform unor scheme numai de Statul Major cunoscute. poate şi mai stricaţi”. afemeiaţi.). nu-i înghit pe ruşi („nu-ţi răspund şi nu te deservesc la magazin dacă le vorbeşti ruseşte. cu o moralitate dubioasă: „ucrainencelor le cam place paharul şi să tragă cu coada ochiului la vecin (cumătru. inclusiv pentru că.. chiar curviştine. sunt oameni foarte culţi. Basarabia. Faţă de evrei basarabenii au avut o atitudine constant rezervată şi prudentă. aceeaşi era atitudinea şi faţă de ruşii şi ucrainenii din ţările lor. sunt expansivi.în Carpaţi şi în Crimeea. Femeia („vecina”. şi invers . idei generalizatoare. adevăraţi europeni. În genere. pe de o parte. apoi la Leningrad (Petersburg). de lăcomie şi tâmpenie. Până la urmă. iarăşi fără vreo delimitare. şi închistaţi. Duminica Mare. de linguşire a superiorilor.d.alţii „naţmeni” vizitau. impresia penibilă despre „caporalul ucrainean” ca mostră de arivism. XX în URSS s-a declanşat un trafic turistic destul de intens. ar fi destul de dificil să tragem anumite concluzii categorice. accesibile oricărui amator de „relaxare”. pe atât de rezervată. Suficient să amintim această caracterizare. ucrainenii etnici. la nunţi. stabiliţi mai de mult sau mai recent cu traiul în Basarabia dar. consideraţi ca „prea aprinşi de fire”. sunt nişte „naţionalişti feroce”.. de lipsă totală de scrupule. Kiev. oaspetele din alt sat)”.a. frivole. Pe cât de binevoitoare în genere. sunt puşi pe căpătuială.”) şi găgăuzii („nu degeaba se zice ca-s un fel de turci!. de noi. în linii mari. „cumătra”) ucraineană avea reputaţia de gospodină cam leneşă şi neglijentă.g eo po lit ic . localnici. orăşeni) au putut vedea cum trăiesc concetăţenii lor din „republicile-surori”. lipsiţi de deschiderea specifică moldovenilor. trăind două secole printre sau alături de moldoveni aceştia au preluat multe din tradiţiile şi rânduielile noastre (la marile sărbătorile peste an: Crăciunul.m. respectiv. încât basarabenii (studenţi. evreii nu merită a fi trataţi nici cu încredere. totuşi. cumetrii ş. fără vreo delimitare.r 121 o . era atitudinea basarabenilor şi faţă de alţi „străini localnici” . În rândul bărbaţilor. trebuie să zici ceva în limba ta sau să cauţi o modalitate de a preciza că eşti din Basarabia”). la şmecherii”. admirabili pentru unii.. mai rar . predispuşi la înşelăciuni.bulgarii („un fel de ruşi. bulgarilor şi găgăuzilor li se găseau unele „circumstanţe atenuante”. Caucazienii. Cât despre relaţiile dintre basarabeni şi reprezentanţii celorlalte popoare din URSS. ei puteau să-şi satisfacă serviciul militar în orice colţ al URSS. bărbaţii erau în acest sens cumva avantajaţi: încorporaţi în armata sovietică (2-3 ani la infanterie şi 3-4 ani la marină). aproape generală. poate în special faţă de ultimii. Hramul satului. adică al acelora care satisfăcuseră serviciul militar în armata sovietică persista amintirea.. Totuşi. gospodăroşi. civilizaţi. pe de altă parte. intelectuali. nici cu tot respectul: sunt închistaţi („ascund de alţii. ele ar fi destul de generalizatoare şi s-ar rezuma la următoarele: Balticii. în excursii organizate. Paştele. ceva!”).. însă. Abia în anii ’70 ai sec. „de frate mai mare” . Nici faţă de ucraineni atitudinea basarabenilor nu era dintre cele mai măgulitoare. Altfel. dată de basarabeni ucrainenilor: „un fel de ruşi. pentru noi („pentru o relaţie „normală” cu noi” sunt prea reci.lor de superioritate.

cam habarnici. kazahilor. de câteva ori pe zi bat mătănii şi spun rugăciuni!”). căci părăsirea baştinei. faţă de „albi” era în mare parte justificat. kirghizul şi ceilalţi ca ei îl înlocuiesc pe Bulă în bancurile ruseşti! Cu toate astea. Astfel încât. aspiranţi la diferite titluri ştiinţifice şi grade didactice. Nu se jenează să vorbească ruseşte cu un accent oribil. Atitudinile. găgăuzi etc. pentru o carieră sau pentru o viaţă familială mai „aranjată”. orăşeanul.orice reprezentantă a rasei europene) adeseori echivala cu o tragedie în familie. pe care le ştii încă de pe băncile şcolii. Basarabenii au dezaprobat constant căsătoriile mixte. ne-moldoveni) se vedea cel mai pregnant în cazul căsătoriilor. Totuşi. în mod curent. în organele de interne.armenii ştiu exact pe câţi de-ai lor i-au căsăpit turcii şi din acest motiv îi urăsc de moarte pe turci. în fine. comportamentul distanţat. cam lăudăroşi. obsesia pentru un trai luxos. (a se vedea observaţia referitoare la evrei). insul din Basarabia impresiona în mod diferit pe confraţii lor din nemărginita ţară sovietică. era şi ea percepută de ţăranii noştri şi de mulţi intelectuali basarabeni ca o mare dramă. basarabenii aveau o reputaţie destul de bună în rândul reprezentanţilor altor etnii conlocuitoare. oameni de mâna a doua. diplomatică. regimul însă stimula căsătoriile mixte. fără o prezentare oricât de sumară.acestora li se preconiza. harnici. cu atât mai mult cu cât nici nu-şi ascund fascinaţia. paşnici. tadjicilor etc. în funcţie de „obiectul observaţiilor”: ţăranul. ruperea de la poporul său. Îşi respectă limba („peste tot scriu cu alfabetul lor!” . în cel mai limpede stil rasist: „cioirnojopâie” . „întru evitarea problemelor naţionaliste” să aibă soţii rusoaice sau rusolingve. (La fel de tragic era percepută de către moldovean şi căsătoria fiicei cu un ţigan). sunt predispuşi la. fiind o reacţie de contracarare a unei atitudini preconcepute). supuse oprobriului. ba chiar şi în cercetarea ştiinţifică) . desigur.„ [inşi] cu fundul negru” . de poporul-„observator” al însuşirilor şi cusururilor tipic basarabene şi. care au avut ocazia de a vizita RSSM. Opinia publică în genere dezaproba asemenea căsătorii. În genere.r o . sunt cam nătângi .g la petreceri. Adevărata atitudine faţă de „alţii” (faţă de alogeni. îşi cunosc istoria . aproximativă. a Basarabiei. cu pomeţii obrazului proeminenţi. abordările sunt extrem de diferite: în funcţie de epocă. poate chiar şi dispreţuitor al uzbecilor.w w w . dacă nu dispreţuitoare faţă de europeni! (Este cazul să menţionăm că aceste impresii . căci în multe cazuri buna/proasta impresie lăsată de moldoveni în vreo regiune a URSS nu era decât o reacţie la atitudinea băştinaşilor. şi totuşi în mare parte reale . gospodăroşi. condamnând atât arivismul. Cei mai mulţi sovietici. apoi - 122 eo po lit ic .mai mult ipotetice.armenii şi georgienii). După cum s-a stabilit deja cu maximă claritate.nu degeaba uzbekul. iar prin extensiune .. cu ochii înguşti”). a viziunii sovieticilor asupra basarabenilor nu am putea înţelege prea bine relaţia inversă. mai rar) „trădarea”. Asiaţii (băştinaşii republicilor din Asia Centrală) .nişte înapoiaţi. Fiţi de acord. cazurile când moldovencele se căsătoreau cu „străini” (ruşi. „nasoi”.ale basarabenilor faţă de asiaţi erau puternic influenţate de atitudinea tradiţional rezervat-dispreţuitoare a ruşilor. ucraineni. Chipul basarabeanului cioplit de imaginaţia „fraţilor sovietici” Şi acest subiect ..) erau extrem de rare şi în general condamnabile.felul cum erau văzuţi basarabenii de către reprezentanţii altor popoare din URSS ar merita atenţia unui număr mare de cercetători. care îi numeau. cât şi (ce-i drept. este greu să-ţi devină simpatic eroul unor bancuri scabroase. îi percepeau ca pe nişte oameni ospitalieri. se ţin morţiş de credinţa lor ciudată („chiar şi unii tineri. cu deosebire în cazul tinerilor basarabeni ce făceau carieră politică (de partid. bulgari. Au vână de comerciant. intelectualul etc. urâţi („galbeni. asiaţii ascund o atitudine rezervată. sordide. iar „a aduce în casă rusoaică” (aşa se numea căsătoria unui flăcău moldovean cu o rusoaică sau o slavă.

dar şi în republicile baltice persista opinia că moldovenii sunt talentaţi la arte. că ar fi parolişti. delicat vorbind . ucraineni. stupoarea.despre georgieni şi armeni. descurcăreţi. Mai rar.. Nu se spunea în URSS despre basarabeni. puternic marcaţi de demnitatea naţională şi de acuitatea memoriei lor istorice. pe care o aveau ruşii. Şi doar în ţările baltice majoritatea locuitorilor ştiau de identitatea etnică şi lingvistică a basarabenilor cu ceilalţi români. mişeleşte. numai vecini cu românii. în primul rând. mincinos. cu aspiraţiile antitotalitariste. a Cernăuţilor şi a Cetăţii Albe. filozoful Şcearanski. Mai mult încă . sau de laş. în vara anului 1940. Cu mici excepţii. în viziunea intelectualilor basarabeni cu spiritul de libertate. „nişte mămăligi”.şi aici îşi făcuse efectul imaginaţia unor creatori. în zonele mai îndepărtate ale Rusiei exista o impresie despre basarabeni ca fiind nişte fiinţe nu mai puţin exotice decât caucazienii sau asiaţii. armeni etc. totuşi. nespălat ş.. la „filozofii” din marele centre ştiinţifice ale URSS. poemul lui Puşkin Ţiganii în Basarabia. talentat. în anii ’70. chiar nişte şmecheroi.m. „brunet”. şi unele schimbări în atitudinea basarabenilor faţă de reprezentanţii altor etnii din URSS şi viceversa. chiar laşi. fideli ruşilor. în primul rând. îşi exprimau adeseori. a crescut brusc simpatia faţă de evrei. obedienţi. De aici şi o doză de neîncredere faţă de integritatea. Problema unităţii basarabenilor cu locuitorii României nu şi-o puneau intelectualii ruşi.deosebit de sensibilă la manifestările de naţionalism (percepute. Bunăoară. nu ne-a fost dat să auzim opinia că basarabenii ar fi naţionalişti. lingău şi arivist. XIX. neîntrecut cântăreţ de romanţe etc. verticalitatea basarabenilor.a. Cu excepţia Moscovei . Adesea. frumos-exotic.r 123 o .: de ex.nedumerirea. puterii sovietice. în primul rând.). în schimb . Paradoxul cel mare e că existau şi intelectuali cunoscători ai adevărului. Exista şi o părere că moldovenii ar fi prea inteligenţi. w . basarabenii nu aveau reputaţia de beţivan. ba şi o umbră de bănuială că moldovenii ar fi excesiv de loiali.. scris la începutul sec. ucrainenii şi alţi sovietici îi considerau pe basarabeni oameni practici.w w bine făcuţi şi suficient de inteligenţi pentru a fi numai buni pentru gineri în case de „nacealnici” ruşi. nu trebuia să-i spui unui muzician că melosul de la Chişinău este identic cu cel de la Bucureşti. ideilor comuniste.excesiv de docili.aşa ceva mi-a fost dat să aud în Caucaz. ruşii. adeseori. la istoricii ruşi şi ucraineni.a. în orice caz . s-a înregistrat un val de admiraţie faţă de eo po lit ic . turnat de Emil Loteanu în anii ’70 ai veacului trecut. ca despre caucazieni. şi apoi abia după aceasta ţiganul e hoţ. slabi de caracter. în general. În recompensă. nici că ar fi organizaţi şi cu simţul răspunderii. În anii 1988-1991. aceştia identificându-se. aşa cum apăreau moldovenii în prozele lui Ion Druţă sau în multe filme produse la casele de film de la Chişinău. ca rusofobe şi antisovietice). savantul Saharov ş. în ceea ce priveşte miopia memoriei istorice a basarabenilor care nu ştiau întotdeauna că fuseseră ocupaţi de către URSS. lipsit de scrupule.) . ca balticii. la numeroase cadre de conducere de pe întinsurile nemărginitei Uniuni Sovietice. datorită activismului unor disidenţi evrei (poetul Alexander Brodsky. cu tipul romantic. o dată cu balticii. Această asemănare îi supăra mai ales pe moldovenii care nu ştiau că în închipuirea ruşilor ţiganul se identifică. despre baltici şi de multe ori . Moscova şi Petersburg. s-au produs. şi. predispoziţiei la cântec şi joc etc. oamenii sovietici îi percepeau pe basarabeni ca pe o etnie distinctă de vecinii lor slavi. de ex. apoi şi filmul Şatra. evident.g Jimmy Carter a avut perfectă dreptate De-a lungul anilor.d. peste tot. tot ei promovând falsuri dintre cele mai penibile: ne referim. cum erau consideraţi mulţi ucraineni.. de degradat. unde KGB-ul era obsedat de „naţionalismul românesc” -.mulţi baltici. inerent. asemenea.în nici un caz aşa cum se spunea constant. În marele centre ruseşti. ideea de exotic îi asimila pe moldoveni ţiganilor (graţie aspectului fizic.

Deci. nu mai încetau cele mai ticăloase uneltiri şi provocări împotriva foştilor „fraţi mai mici” ai ruşilor: crearea de autonomii.r o . Inclusiv. acest model se preconiza a fi urmat şi în anii de după obţinerea independenţei. imperialistă a mentalităţii. în favoarea păstrării URSS.. trăiască imperiul liberal. acestea aveau să se schimbe întru câtva abia într-un târziu de toamnă. „bastionul păcii în lume” etc. ruşii . Mici şi mari. etc. dimpotrivă. Este firesc că în această atmosferă s-a schimbat brusc.. noţiunea de „imperiu” (cu epitete gen „liberal”. comandanţii lor de oşti şi secretarii lor generali de partid comunist. datorată cursei înarmărilor ce luase la sovietici proporţii înspăimântătoare. w w w . basarabenii nefăcând excepţie de la regulă. în anul 2004. adeseori aceste funeste prevestiri şi dorinţe de eşec ieşind din gura unor savanţi de talie europeană. Revirimentul din republicile central-asiate i-a lăsat reci pe cei mai mulţi basarabeni. fără excepţie. fie venetici în republicile unionale. în necrologuri. „reformat”. instigarea la conflicte armate. într-o epocă de maximă tensionare a raporturilor sovieto-americane. în rău. iarăşi cu precădere ai intelectualilor de la Chişinău . Precizăm că astfel botezase Jimmy Carter URSS-ul în anii ’70. ruşii s-au ridicat. Calificativele de „trădători”. au început să curgă şuvoi peste tinerele state ex-sovietice. împotriva dorinţei de libertate a popoarelor subjugate de ţarii.) este la Moscova şi aiurea în Rusia în mare vogă. ca şi tot felul de blesteme şi cobeli pe capul popoarelor subjugate. În aceiaşi ani. etc.intransigenţa în lupta pentru adevărul istoric. adversarii de pretutindeni. ca o succesoare totală a URSS. pentru scuturarea jugului rusesc şi totalitar.. la unison. în toate republicile. mass-media de la Moscova. imperiul rus-sovietic a murit. infestaţi mortal de virusul şovinismului rusesc.g 124 eo po lit ic . „nerecunoscători” etc. în multe locuri cu arma în mână. bogaţi sau umili. euroasiat Federaţia Rusă! Şi nu mai exista acest reviriment dacă URSS nu era un imperiu al tuturor relelor. Carter a spus aceste cuvinte. pe care i le-ar fi adus. Însă apologeţii şovinismului rus îşi văd patria. la fel ca revenirea balticilor în sânul naţiunilor vest-europene. care au făcut tot posibilul să zădărnicească relaţiile moldo-baltice. azerii şi armenii vădind multă bărbăţie în nişte sângeroase confruntări cu armata sovietică şi cu KGB-ul. de parcă totul se petrecea într-o lume existentă doar în imaginaţia celor ce cred în basme de genul celor O mie şi una de nopţi.în ochii basarabenilor.baltici. la moartea ex-preşedintelui SUA James Carter. esenţa şovină. Printr-o pură coincidenţă. Câtă dreptate a avut James Carter o poate şti/confirma numai unul care a trăit în „muma comunismului”.fie ei din Rusia. care prinseră a simboliza . i-a înspăimântat pe şovinii ruşi şi pe acoliţii lor de la Chişinău. Rusia. i-a alertat. „separatişti”. intelectuali sau proletari.. atitudinea „naţmenilor” liberi faţă de metropolă şi faţă de ruşi în ansamblu. în acelaşi 2004. „euroasiat” etc. la Kremlin se jenau de relaţia ţării sovietice cu imperiul rus. percepţiei lor. „grădina în floare a prieteniei popoarelor”. 19891991 s-a schimbat în bine şi atitudinea faţă de caucazieni. Era atunci la modă la Chişinău „modelul baltic de dezrobire”. că le-a lăsat ca o penibilă moştenire „umilitorul calificativ de imperiu al tuturor relelor”. înscenarea unor tulburări şi mişcări nonstop. Acum. „umilire” a ruşilor rămaşi în tinerele state etc. mimarea unor scene fantasmagorice de „maltratare”. îi reproşau răposatului (!!!). şi-au arătat cel mai urât colţii. pentru care îmi şi pun mai jos iscălitura. fiind utilizat de către conducătorii şi ideologii ruşi cu obsesivă mândrie. moştenitoare a obidelor pentru nişte imaginare ofense. reformat. fapt ce i-a pus pe jar. cu un tupeu specific numai lor. „desconsiderare”. Concomitent.. În anii de renaştere naţională a popoarelor din URSS. Este şi cazul subsemnatului. georgienii. Atunci când J. Şi doar despre ucraineni impresiile rămâneau constante.. Tocmai de aceea „despărţirea” de asiaţi a decurs fără emoţii: întoarcerea în „matca lor musulmană” era firească. constant.

Budapest. Ce i-a determinat pe guvernanţii de la Budapesta să procedeze astfel? Nu este greu de răspuns. as in the past. adică zona Banatului. But this action was not successful. titan. 180 şi urm. incluzând în ea şi zonele din vestul Munţilor Carpaţii Apuseni şi Poiana Ruscăi. the Hungarian nationalists claim does not have any ground at all. denumirea de Transilvania. st At the end of World War I. Gradually. th Beginning with the 11 century. under the new circumstances of the European Union. conducătorii Ungariei au încercat să menţină un artificial stat istoric al Coroanei Regelui Ştefan cel Sfânt129. the Hungarian kingdom helped by German knights and colonists as well as the Catholic Church finally conquered it. În sensul larg. 128 w w .realizată prin filmul „Trianon”. the Hungarians still remaining a minority. A. Following the Karlowitz Peace Treaty in 1699. care folosesc şi denumirea de maghiar (ultima provenind de la unul dintre triburile componente ale uniunii de neamuri care a venit din stepele Asiei Centrale Cf. The Habsburg Monarchy. J. the principality was integrated into the Habsburg Empire. au început să-i atace violent pe români. nici unul dintre cele două nu este în favoarea ungurilor. They have never been successful as Romanians are a major population in the area. by the 14 century. 1991. 2000. 269 şi urm. In order to be accepted. this land became the target of Hungarian armies’ attacks in their attempts to th conquer Transylvania. pe reprezentanţii puterilor componente ale Antantei etc. 1920 when the Peace Treaty was signed at Trianon. Denumirea istorică de Transilvania cuprinde exclusiv platoul mărginit de Munţii Carpaţi la est. imediat după semnarea tratatului de pace de la Trianon (4 iunie 1920). the kings from Buda decided to keep as rulers Romanian-named “voievodes”.. autorul descrie succint şi sugestiv evenimentele dezmembrării imperiului. ea însumează aproximativ 102. care nu corespundea cu noua situaţie. În total. După dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar (3 noiembrie 1918)128.000 km² şi 43 % din suprafaţa actuală a României. But the Sultan Süleyman the Magnificent conquered Transylvania turning it into an autonomous principality vassal to the Sublime Porte. with the birth of the Hungarian-Austrian Empire. London. este folosită şi acceptată astăzi. (Red. This legal act reinforcing national rights was internationally acknowledged on June 4.g eo po lit ic .. always inhabited by Romanians.O DISPUTĂ FĂRĂ OBIECT: TRANSILVANIA Radu Ştefan VERGATTI Abstract: In the western part of Romania there lies the county of Transylvania. Sătmarului şi Maramureşului. Crişanei. that is of the Romanians. Taylor. 129 Pentru întinderea statului istoric maghiar.nereuşită. În acest sens pledează o recentă acţiune de propagandă . în limbajul curent. Ea rezultă din permanenta emitere de pretenţii de către iredentiştii unguri care. natural gas. Since that time on. Akadémiai Kiadó. de formare a statelor naţional-etnice. Transylvania became part of the Hungarian kingdom which marked the beginning of a denationalizing process of all those who were not of Hungarian descent. 1809-1919. Acesta este situat în partea de vest a României. pe slovaci. Pentru a revendica un teritoriu trebuie să se folosească două criterii: cel istoric şi cel demografic. În acest caz. v. Ungurii. the Great Popular Assembly in Alba Iulia (December the 1 . p. În realitate. historically binded to Romania. the nationalist Hungarian politicians kept claiming Transylvania. p. salt. P. la vest şi la nord.r 125 o . But today. iron etc. A History of the Austrian Empire and AustriaHungary. Magyaroszág története. la sud. plictisitoare . Unul dintre ţinuturile viu cerute de iredentiştii unguri a fost şi este Transilvania. gold. 1918) demanded that Transylvania should be reunited with Romania. el redă o situaţie existentă. al Transilvaniei. Kósa László). w Titlul ar putea să pară bizar. It is only natural that some of the Hungarian politicians wish to have Transylvania under their political authority being a very rich region: forests. Late in 1867. în A magyarságtudomány kézikönyve. adică pe toţi cei ce contribuiseră la stabilirea şi recunoaşterea adevărului istoric. Gergely Adrás. regizat de Koltáy Gábor. neconvingătoare.

Turda Târgu Mureş O ŢA RA ŢA UI LT UL R Scaunul Săliştei A Lugoj Braşov B Orăştie Sibiu ÂR Ducatul lui GLAD (sec.g II Bistriţa ca tu Secolul XII l XII I S ecolu Grădişte L ATU BAN E D IN ER SEV c.r o .w UGOCEA Sighet X) (se H X c. X) e s ( I R A LU ŢA G U ŢE HA eo po lit III i GE LU D ucat u l lu X) Cluj (sec. IH O R ld eB Du w . X) Bălgrad Deva Făgăraş lX olu Sec B SILVA ic SE I 126 Ducate şi Voievodate Transilvane secolul X-XIII BEREG w IV RUM LACO UNGURII I D AJ co lu l U Se Molgrad Oradea Gilău I .

143 Idem. p. III. 234. căci: . cap. T. v. cit. vol. Anonymus Notarius. p. 93. . introducere şi note de G.r 127 o . cit. ungurii s-au întors către est . Le second assaut contre l’Europe cherétienne (VIIe-XIe siècles). în Banat şi Gyla sau Gyula/Jula în Alba-Iulia de astăzi . cit.. G. Cheresteşiu. dar pe Menumorut nu au reuşit să-l 136 biruiască. Anonymus Notarius. p. p. vol. Anonymus Notarius. L. Şt.au putut aduce în Transilvania colonişti germani. 102. Les Invasions. cit. 99. a II-a. Arabă în lb. 134-135. ungurii au întâlnit în Transilvania alţi conducători politici: 137 138 Ahtum . trad. ed. 2003. op. 99. 141 Ibidem. III. formaţiunile politice locale conduse de Gelu. op..numărul mare al românilor din Transilvania. 138 Cf. Privire asupra demografiei istorice universale. după ce au fost decimaţi de împăratul 133 Otto I (936-973) în lupta de la Lechfeld (955). C. Istoria Românilor . Daicoviciu. 314-316. 166. Pe Gelu „quidam Blacus”135 şi pe Glad i-au înfrânt uşor. Bucureşti. 136 Idem. după 955. Genezele româneşti. Franceză de Abd al-Salam Saddadi. . 81.. au încercat să prade Europa Occidentală132. cit. 2001. 134 Cf. 142 Cf. 106-107. Musset. op. PopaLisseanu. Anonymus Notarius. ed. Simon de Kéza. v. în Scriptores Rerum Hungaricarum. 99. 221. un Montesquieu Arabe (I).. loc. 269. 59. Lucien Musset. p. Paris. 90. 68-69. p. 240. Paris. dar nedovediţi moştenitori ai hunilor131. pentru discutarea numelui acestui conducător.. p. trad. op. A fost o dovadă de 139 continuitate a vieţii politice româneşti în Transilvania. 59 şi urm. 173. op. Münich. faţă de care se declarase „sufragator” deschis Menumorut. op. Pentru unguri înaintarea către răsărit. întemeietori de oraşe145. cartea a II-a. Vergatti. 139 Ibidem. 393 şi urm. Pascu. 135 Idem. Pentru comentarea operei lui. p.. care-şi manifestau intenţia deschisă de a rămâne acolo. vol. V.. Din istoria Transilvaniei. jaful şi crima. 238. Jahrhundert). Ungurii. p. 243. coord. p. Bucureşti. prefaţă. Era firesc: nu învăţaseră să lupte împotriva cetăţilor şi castelelor în goana calului. 93.. Nu au reuşit. II.permanenta opoziţie în calea noilor veniţi. încă de la începutul secolului al X-lea142. 181. în Transilvania. În aceste condiţii. I. 167. 137 Legenda sancti Gerardi. passim. cit.. 269. Şt. 146 Ibn-Khaldoun. vol. cit. p. 1980. ajungând la organizarea statală de „regat”143. Bucureşti. Hugo Weczerka. 179 şi urm. 1965. Au avut un succes efemer. Au fost obligaţi să încheie cu el o alianţă matrimonială. 46. p. vol. Das mittelalterliche und frühneuzeitliche Deutschtum im Fürstentum Moldau von seinen Anfangen bis zu seinem Untergang (13-18. p. .. p. I. din lb.au fost sprijiniţi de cavalerii germani care i-au condus144. 2003. Glad şi Menumorut134. cit. op. 28. 165 şi urm. cit. Atunci ei au întreprins un raid în cursul căruia au întâlnit. vol. Musset. Istoria Românilor. de la care au preluat ce aveau mai rău. Gesta Hungarorum/Faptele ungurilor. 233.. p.. cap. Românii şi “Maghiarii” în “Grădina Maicii Domnului”. La revenire. 140 Cf. a se vedea şi comentariul modern în: Mircea Dogaru. p. în Scriptores Rerum Hungaricarum. Morariu. Theodorescu. în Scriptores Rerum Hungaricarum. în 130 w w w . R.g eo po lit pentru a se stabili în Câmpia Panonică130). 132 Cf. p. pretinşi. au beneficiat de un ajutor substanţial în înaintarea lor către răsărit. Pascu. 188. R. Anawati. I. 133 Ibidem. 131 Cf. Bucureşti. Şt. 35. Gergely András. Timp. XV. 144 Cf. 2001. L.conducerea acţiunii militare de rezistenţă de către Biserica Ortodoxă. p. Ibn Khaldoun. cap. începută după mijlocul secolului al X-lea140. A fost o revenire. 70 şi urm. Brăila. 145 Cf. Anonymus Notarius. 60 şi urm. cucerirea pământurilor transilvane au fost dificile în această a doua etapă. Gesta Hunnorum et Hungarorum. Spaţiu. alcătuit de C. 241. p. ic . 77. 11. 1960. Obstacolele în acţiunea de cucerire au fost determinate de: 141 .Cf. Populaţie. XXXVII. 1960. 128-129. cit. p. Le voyage d’Occident et d’Orient. măsură a superiorităţii oricărei civilizaţii146. Chronicon Pictum Vindobonense. Gergely Adrás. cu caracter politic . Prima lor pătrundere către est s-a produs la începutul secolului al X-lea. care între timp evoluaseră. p. p. revăzută de Ana Cojan. op. 490-492.. 8.

p. 1971. Ştefan Meteş. Ştefan Pascu. 153 Ibidem. Bucureşti. idem. sprijinite pe acţiunea de misionarism a nou-createlor ordine ale călugărilor cerşetori. Iancu de Hunedoara. nr. 150 Ibidem. Târziu. ceea ce a dus chiar la întemniţarea lui în două rânduri. Elekes L. precum şi acţiunile preoţilor ortodocşi au constituit o stavilă în calea impunerii autorităţii absolute a Sublimei Porţi. Nici regalitatea arpadiană. Cluj. după lupta de la Mohács (29 august 1526).w w w . 175-195. Poziţia boierilor români din Transilvania a fost tot timpul solidă şi datorită neîntreruptelor legături cu domnii. la curtea marelui han tătar Timur-Lenk (Tamerlan) (1370-1405) în oraşul Samarkand. nici cea angevină nu au reuşit să înlăture această instituţie. a impus un control sever asupra Transilvaniei. Loránd. În anul 1541 marele sultan Süleyman Kanunî. boierii şi românii simpli din ţările române extracarpatice. Introducere în Istoria Universală (AlMuquddama). 5. 82-89. care i-a eliberat de .Revue du Caire”. 1968. Bucureşti. 1933. nr. a transformat Buda şi Ungaria centrală în paşalâc. 154 Cf. a primit titlul de judecător şi Învăţător al Islamului la Universitatea Al-Azhar din Cairo. 1969. cu numele arab Abdulrahman Bin Mohamed Bin Khaldoun abu Zaid Al Hadrami al-Ashbili. 151 s-au ridicat mai multe familii care au preluat şi deţinut demnitatea de voievod . passim. sociolog economist şi om politic. nu ar fi acceptat conducerea 150 politică a regalităţii ungare a Transilvaniei . Léopold Génicot. Românii în veacurile X-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei. pentru domnia regelui Matei Corvin. nr. Holban. 303-319. îl constituie menţinerea de către monarhia ungară a instituţiei politice conducătoare româneşti în Transilvania: voievodatul149. în Buletinul Muzeului Militar Naţional. 1/2003. devenind chiar rege al Ungariei153. regalitatea ungară a înaintat greu. (II). ce acoperise Europa Occidentală şi Centrală cu o dantelă de mănăstiri şi biserici. Budapesta. Bucureşti. Variations historiques sur le problème des cnèzes de Transylvanie. N. românii. că boierii români au avut legături matrimoniale şi de rudenie cu cei din interiorul arcului carpatic.r o .. Faima sa a făcut ca în anul 1400 să fie invitat. Bucureşti. a urcat mai sus. Mátyás és kora. în acelaşi sens. M. De altfel. Emigrări româneşti din Transilvania în sec. Drăganu. dintre 152 ele cea mai cunoscută fiind a lui Iancu de Hunedoara . Un alt indiciu clar. Ibn-Khaldoun (n. s-a schimbat titulatura conducătorilor politici ai Transilvaniei. p. IV (1965). că oierii practicanţi ai transhumanţei au menţinut vie legătura între cele două versante ale Carpaţilor155. 155 Cf. 223/1959. 148 între secolele al XI-lea şi al XIV-lea . 226/1959. Camil Mureşan. Paris. 1972. ca oaspete de onoare. 1956.. Însă legăturile dintre românii de pe ambele versante ale Munţilor Carpaţi. dintre boierii români transilvăneni.s-au bazat pe Biserica Catolică. Fortificaţii de piatră din secolele XII-XIV din sud-estul Transilvaniei. Matei. Dacă nu exista voievodatul ca nume tradiţional. serie nouă. Voievodatul Transilvaniei. populaţie majoritară. partea II. istoric. că Ştefan cel Mare (1457-1504) a avut biserici şi domenii în Transilvania. care a căpătat statutul juridic de principat autonom vasal faţă de Sublima Poartă. passim. Le XIIIème siècle européen. Epoca lui de relativă autonomie a durat puţin. Imediat. XIII-XX . 2003. Ei au devenit „Principi”. I-II. passim. passim. iar ţinutul s-a numit „Principatul Transilvaniei”. la începutul secolului al XVI-lea. numit de europeni „Magnificul” (1520-1566). passim. O dovadă în sprijinul afirmaţiei că a existat o puternică legătură a tuturor românilor o constituie reuşita acţiune a lui Mihai Vodă Viteazul (1593-1601). 901-923. Bordi Zs. 128 eo po lit ic . 1332 Tunis + 1406 Cairo). 151 Cf. p. dominicanii şi franciscanii147. 147 Cf. în Revue Roumaine d’Histoire. 152 Cf. ocuparea Budei (8 septembrie 1526) şi spulberarea Regatului Ungariei.g . datorită reputaţiei şi operei sale. Fiul său. s-a remarcat ca strălucit filosof. în anul 1382. 148 Cf. 149 Cf. Să nu se uite că domnii din Ţara Românească au deţinut Amlaşul şi Făgăraşul în secolele XIV-XV cu acordul regilor maghiari154. dovadă în acest sens fiind şi săpăturile arheologice care arată evoluţia lentă a graniţei în Transilvania către est. v. passim. între 1375-1379 a terminat cea mai cunoscută operă a sa. Cu tot acest sprijin. p.

Cernovodeanu. p. au stabilit legături cu nobilii unguri.156 După asasinarea lui Mihai vodă Viteazul. 527-532. Cf. 245. Chaunu. Edroiu.r 129 o . Intransigenta nobilime ungară a oferit ajutor monarhiei habsburgice cu condiţia de a i se recunoaşte refacerea teritoriilor incluse în limitele imaginarului stat al Coroanei Regatului Sfântului Ştefan. într-un stat. când. vol. a durat până la 27 octombrie 1687. vol. Cluj. 1944. 2004.21. 164 Situaţia aproximativă a populaţiei din Principatul Transilvaniei era. 1765. Istoria Românilor. O epocă de înnoiri în spirit european (1601-1711/1716). 360. În Imperiul Habsburgic. vol. Şt. 157 156 eo po lit ic . care-şi propuneau să preia conducerea întregii lumi160. 1708. P.62%. coord. Ei şi ofiţerii imperiali.72% (cf. Iluminism şi masonerie la saşi. pentru ca în anul următor. Populaţia ei majoritară nu era de origină etnică ungurească164. 158 Idem. Între anii 1716-1718. p. împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Bucureşti. Teoria imigraţiei românilor din Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea. Nancy – m. în Anuarul Institutului de istorie “George Bariţ” din ClujNapoca. v. încheiat 158 prin pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718). N. R. În fruntea ei se găseau intelectuali. s-a căsătorit cu Maria-Tereza de Habsburg în 1736. XL. pe noile pământuri preluate Pentru acţiunea lui Mihai Viteazul şi pentru bibliografia problemei. la Blaj. 2003. Imperialii nu s-au oprit aici. 2001. 63-70. saşi . 593-648. monarhii din Viena au acceptat. coord. generate pe de o parte de situaţia politică de pe continent. vol. Imperiul Habsburgic şi-a manifestat voinţa şi dorinţa de a-şi impune stăpânirea asupra Principatului Transilvaniei. iar în 1789 ajunsese la circa 50%163. 370-373. V. Necunoscuţii “Horea”. Mureşanu. în lungul secolului al XVIII-lea. 160 Cf. Bucureşti. în Imperiul Habsburgic s-au produs o serie de frământări. Între pământurile dobândite atunci de nobilimea ungară se găsea şi Transilvania. din 1745 împărat al Sfântului Imperiu Romano-German.66. p. în perioada discutată. fondând astfel casa de Habsburg-Lorraine. 161 François I de Habsburg-Lorraine (n. următoarea: români . un om cu o judecată insuficient de clară pentru un conducător. Dogaru. Cândea. împăratul Iosif al II-lea. În consecinţă. 2003. p. Sfânta Alianţă. maghiari şi secui . Bucureşti. Proiectul primului cabinet de lectură din Transilvania. p. duce de Lorraine (17291736). din 1736 soţul Mariei-Tereza.157 Preluarea Principatului Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic a fost consemnată pe plan juridic internaţional prin tratatul de pace semnat la Karlowitz (26 ianuarie 1699). mare duce de Toscana (1737-1765). 40 şi urm. devenit din nou teren de dispută. în special bancherii şi cârmuitorii statelor. 163 Cf.11. Innsbruck). politic. Mihaela Cosma. Paris. precum şi fiul şi succesorul împărătesei la tron. p.g sub dominaţia Sublimei Porţi şi i-a unificat pentru întâia dată.46%. Lupta pentru impunerea dominaţiei asupra ţinutului. în frunte cu contele Pallfi162. 159 Noua regiune românească va căpăta titlul de „Ducat” . De altfel. între care s-a impus aceea a francmasonilor. coord. Un model istorico-juridic pentru o Uniune Europeană. 2002. 18). sub influenţa lojilor francmasonice. v. “Cloşca” şi “Crişan”. membri ai francmasoneriei au fost oameni de seamă: ducele François I de Lorraine161. Ştefănescu. 159 Ibidem. Istoria Românilor. VI. împărat al Germaniei (1745-1765). M. pe de alta de intransigenta. De la universalitatea creştină către Europa „patriilor”. în urma unui nou război. În timpul domniei împărătesei Maria-Tereza (1740-1780) şi a fiului ei. Vergatti. Şt. Viena a reuşit să preia şi Banatul . S-a profitat şi de pe urma afirmării în întreaga Europă a societăţilor secrete. în faţa generalului imperial Caraffa să semneze actul de supunere faţă de Viena. p. 167. în majoritatea lor membri ai aceleiaşi societăţi secrete. p.w w w . 1688. I. 1971. 162 Pentru situaţia francmasoneriei în secolul al XVIII-lea în Transilvania. P. Bucureşti. C. recensămintele efectuate de slujbaşi din Viena şi din Budapesta arată clar că. ofiţeri şi francmasoni. 2001. Dând dovadă de slăbiciune. Românii între Europa Clasică şi Europa Luminilor (1711-1821). principele Mihail Apáfi a acceptat găzduirea trupelor imperiale. a se vedea şi bibliografia aferentă. Sibiu. Bucureşti. La civilisation de l’Europe des lumières. după conscripţia din 1760-1762. David Prodan. IV. naţionalista şi mândra nobilime ungară. suprafaţa deţinută de Ungaria în imperiu a sporit rapid: în 1725 Ungaria reprezenta 25% din imperiu. 37-38. V.

Condiţia impusă Habsburgilor a fost extrem de grea: să transforme statul în monarhie dualistă . de alte etnii. 169 Cf. 1. români. conte. 141 şi urm.000 ţigani şi evrei . vol. sistematic. în ansamblu.w w în administraţie şi în stăpânire de nobilimea ungară. prilej cu care a fost desfiinţat guvernul provizoriu al „Principatului”. p. populaţia ungară era minoritară: 3. 1848 la români.. Prodan.26% sate cu locuitori de alte etnii (cf. de unguri faţă de 4. sub formă statutară juridică de „Principat”. 1. care arată că atunci în Transilvania trăiau: 606. op. cea ungară. 1083.2 mil. 297-298. de unguri. 280 mii alte naţionalităţi .. ed. de români în alte părţi ale statului. 165 120 mii croaţi. A. cit. XXXVIII). erau unguri. 214.suveranul să fie împărat la Viena şi rege la Budapesta171. 1856.5 mil. 1105. alte etnii deţineau numărul cel mai important.74% sate româneşti. Taylor. cit. Transilvania. amplu. 171 Cf. Söllner. Ei au fost obligaţi să procedeze astfel datorită intransigenţei şi xenofobiei nobilimii ungare care a avut o comportare blamată chiar de oameni apropiaţi ei. Bem170. la Cluj. 1.. cum a fost generalul polonez I. români numai în Transilvania şi peste 1 mil.. cit. op. S-au folosit metode variate: au fost schimbate numele oamenilor de alte origini etnice în nume cu rezonanţă ungurească. efectuat de Zöllner. Pentru a se salva. Imediat. II. 173 Andrássy Gyula (n. În anul 1787. Gergely András. 22. 1. dintre care 6 mil. op.7 mil.000 armeni. Regatul Maghiar număra 14 milioane suflete. iar prin legea naţionalităţilor se declara că în regat există o singură naţiune. Este un fapt demonstrat de acad. I. op. Monarhia din Viena a ajuns într-un nou moment critic în anul 1866.2 mil. om politic ungur. după cifre oficiale. Pentru Transilvania mă rezum la două exemple: amintita conscripţie din anii 167 1760-1762 şi un recensământ din anul 1844. 2mil. 2 vol.550 mil.. a cerut din nou ajutorul nobilimii ungare. iar apoi ministru de externe al Imperiului Austro-Ungar între anii 1871-1879. au intrat sub administraţia Budapestei. Bucureşti.. cit. Chaunu. J. germani pe tot teritoriul ţării166. la 7 decembrie 1868 a promulgat legea învăţământului (Legea nr. P. slavi meridionali în sudul regatului. Atunci a fost înfrântă în războiul austro-prusac. Între 1867-1871 a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri din Ungaria. ed. Sătmarul şi Maramureşul. legea naţionalităţilor (Legea nr. împreună cu Crişana. 300 mii sârbi. 1. 340 mii ruteni. 168 Cf. de Cornelia Bodea. s-a cerut trecerea la confesiunea calvină. p. Statistik des Grossfürstentums Siebenbürgen. Bodea 169 fără posibilitate de tăgadă . p. C.250 mil. 1. de maghiarizare.000 români.890 mil. L-a obţinut. şi în Banat era aceeaşi situaţie: 72. Sibiu. 22% sate sârbeşti. p.r o . cit. 168 9. slovaci în nordul regatului. 1010. sloveni.d. Astfel a început un proces mai intens..000 germani. I. Un calcul simplu arată că. 163-354. 1890. Košice . vol. D. passim 170 Idem. 1982. Această situaţie demografică explică de ce în nereuşita revoluţie din 1848-1849 românii şi-au făcut propria lor revoluţie. cit. Pactul de creare a statului dualist s-a încheiat la 1867. p.050 mil. 63-64). 167. Prin legea învăţământului se impunea ca în întreg învăţământul de stat să se predea exclusiv în limba ungară.5 mil. existent din 1865. germani. s-au modificat Apud P. 1823. 166 167 165 w . 1. p. O istorie în date şi mărturii. În acest mod se încerca să se încununeze cu o victorie lupta nobilimii maghiare pentru ocuparea Transilvaniei şi a pământurilor unde locuiau oameni de altă origine etnică. 7. guvernul prezidat de contele Andrássy Gyula173. recenzorul Zoltan David a înregistrat în Ungaria 3. Raţiunea diriguitorilor a fost clară: s-a urmărit un proces de deznaţionalizare a tuturor acelora care nu erau de origină etnică ungară. XLIV) şi a declarat inclusă Transilvania în Regat. 1110. Volosca). Cf.291. 38. Atunci. Aceeaşi situaţie s-a menţinut şi în secolul al XIX-lea.000 unguri şi secui.g 130 eo po lit ic . 172 Ibidem. A se vedea nota nr. cu promisiunea nerespectată că va dura patruzeci de ani172.

şi Ioan Lupaş. la 21 octombrie/3 noiembrie. Eforturile guvernelor din Budapesta au fost întru-totul justificate din punctul de vedere al nerealistei nobilimi ungare. Platon. 176 Cf.r 131 o . Vergatti. este o demonstraţie statistico-demografică ce arată că ungurii erau minoritari în propriul lor regat.g Tisza Kálmán (n. unde a fondat “Institutul Tipografic Minerva” şi ziarul “România jună”. 60 din Trei Scaune. 1918. 1830.498-506. p. Ministrul naţionalităţilor. în numai o jumătate de veac au dispărut 192 de comune româneşti. tradusă sub titlul La question roumaine en Transilvanie et en Hongrie. au propus o soluţie aparent bună pentru momentul respectiv: federalizarea imperiului. românii din Transilvania şi Banat au decis să-şi proclame independenţa. Conform principiului naţionalităţilor. Timp. căci el a murit în anul 1917.057. principalii consilieri ai moştenitorului coroanei Imperiului Austro-Ungar. Tisza István (n. T. J. Viziunea lor de perspectivă ar fi dus la menţinerea unui echilibru european. Din istoria Transilvaniei. devenite localităţi exclusiv ungureşti. 178 Pentru prezentarea situaţiei etnico-demografice în Imperiul Habsburgic. A népfajok Magyarországon. s-au admis în administraţia de stat exclusiv absolvenţi ai şcolilor ungureşti etc. Budapesta. românii Al. Popoviciu (1863-1917) era de formaţie medic. 112. Aurel C. v. 261. p. Taylor. loc. op. în sensul unei politici şovine. formulată în 1906. recunoştea. coord. Wilson. Ideea lor. dându-şi seama. Şt.. Populaţie. 182 Cf. La 5/18 noiembrie 1918 românii din Transilvania au publicat „Manifest către popoarele lumii al Marelui Sfat Naţional din Transilvania”. urmând exemplul Basarabiei182 şi al Bucovinei183. Balogh. A publicat lucrările: Chestiunea de naţionalitate şi modurile soluţiunii sale în Ungaria (1895) şi lucrarea teoretică fundamentală Die vereiningten Staaten von Gross Oesterreich. de cursul istoriei din vremea sa. 175 174 eo po lit numele localităţilor. Văzând agitaţia nobilimii ungare. conte. cit. P.d. acceptat şi proclamat de prşedintele U. 250 şi urm. Bucureşti. 1918. om politc ungar. nu a fost acceptată. În anul 1918181.w w w .. Lausanne.. care urmau să apară pe ruinele marilor imperii. Bucureşti. Spaţiu. A. vol. Acelaşi proces s-a desfăşurat şi în Transilvania: în secolele XVIII-XIX au fost maghiarizate 18 localităţi româneşti din Ciuc. Gergely András. a cerut oprirea difuzării cărţii lui tradusă în limba franceză180. Budapesta). a guvernului de la Budapesta. a emigrat pentru un timp în România. W. cit. 183 Idem. p. Vaida-Voievod şi 179 Aurel C. Gh. 181 Cf. 179 Aurel C. p. 2003. Budapesta .000 locuitori ai regatului176. iar traducerea a apărut în anul 1918. a condus guvernul ungar între anii 1903-1905 şi apoi între anii 1913-1917. principele Francisc-Ferdinand.. Leipzig. p. fiul lui Tisza Kálmán. p. op. v. 1861. P. Istoria românilor. p. 55 din Odorhei. A emis cererea prin legat testamentar. Înscriindu-se în lupta generală a popoarelor europene. Budapesta). tom II. 1988.. Atunci curentul politic se îndrepta către statele naţionale. a condus guvernul între anii 1875-1890. Popoviciu . A avut dreptate.d. a murit asasinat în 1918. realist. cit. datorită unei acţiuni tenace. 180 A se vedea nota anterioară. 222. Geszt .. ed. 50 din Mureş177. VII. El a fost evidenţiat prin cifrele statistice care au arătat că între anii 1787 şi 1890 au fost maghiarizaţi 2. 1906. căci ar fi contracarat Rusia şi ar fi prefigurat Uniunea Europeană de azi. prin care Consiliul Naţional Român ic . p. obstinate. 284-291. Aşadar. că în Regatul Ungariei se produsese un proces de denaţionalizare. 1902. 1902. Regatul Ungariei a fost singurul stat din lume cu pretenţii istorice în care populaţia emitentă a cererii de dominaţie absolută era minoritară178. în anul 1918. în special în timpul guvernelor prezidate 174 175 de Tiszá Kálmán şi fiul său. folosindu-se topice ungureşti. conte. Popoviciu. R. 269 şi urm. tabelele şi comentariile din A.A. datorită persecuţiei autorităţilor ungare. De la Independenţă la Marea Unire (1878-1918). J. 177 Cf. 368. Tiszá István . Taylor. op. Oskar Iászy. 480-497. Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat.. P. A studiat şi ştiinţele politice şi s-a situat în fruntea luptei românilor transilvăneni pentru câştigare de drepturi. cit.S. referitor la el. Acţiunile guvernaţilor budapestani au fost tenace. şef al Partidului Liberal Ungar. ei au cerut să se unească cu România. cit.

366. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918. au cerut să se semneze rapid tratatul de pace cu Ungaria. la Trianon.r o . în frunte cu coreligionarii lui Kun. Marile puteri europene au căutat să pună cap agitaţiilor revizioniste. de sloveni. regele a sancţionat unirea. revenind la patria mamă. după înnăbuşirea revoluţiei comuniste a fugit la Viena şi apoi la Moscova. de ruteni. p. Unirea Transilvaniei cu România. vol. p. 1 Decembrie 1918. revoluţionar maghiar. doc. A înfiinţat partidul comunist ungar. fără perspectivă. Transilvania. Armata regală română a reacţionat: la 4 august 1919 a ocupat Budapesta. Confesiunile unui bătrân diplomat. Mai mult. în frunte cu eminentul savant dr. a zonelor locuite de slovaci. precum şi felul în care a prezentat în 184 132 eo po lit ic . unde a fost executat din ordinul lui Stalin. devenită republică.000 de români. 186 Béla Kun (n. într-o zi geroasă. 188 Albert Appónyi (n. s-au dedat la orori greu de imaginat şi povestit. 1918 la Români. la finele primului război mondial. 2003. Nicolae Titulescu. de austrieci şi înglobarea lor în statele naţionale apărute după primul război mondial. om politic . I. 394-395. istoriseşte în memoriile sale chinurile la care au fost supuşi nobilii şi intelectualii187. un evreu de limbă maghiară din Transilvania. a fost în fruntea misiunii ungare de la Liga Naţiunilor. Cu toate eforturile lor. Atunci au adus în fruntea Ungariei. La 11/24 decembrie. pe lespedea sa tombală este o inscripţie simplă: „A fost adversar al lui Nicolae Titulescu” 189 Pentru modul în care a lucrat delegaţia Ungariei la Trianon. în oraşul Alba Iulia. Ca urmare.w w w . doc. Imediat apoi. 187 Contele de Saint-Aulaire. acest act cu valoare deosebită în dreptul internaţional a fost recunoscut de regele Ferdinand al României. Viena – d. Între ianuarie-iunie 1920. s-au purtat tratative vii între delegaţia Ungariei. Béla Kun a ordonat armatelor ungare de pe Tisza să atace România. Nu au acceptat ruperea de regatul lor a Transilvaniei. parte componentă şi adiacentă a tratatului de la Versailles.186 La 21 martie 1919. fost ambasador al Franţei la Bucureşti. ale politicienilor unguri. cu ajutorul Moscovei a impus în Ungaria Republica Sfaturilor sau a Sovietelor. Intransigenţii nobili unguri au înţeles să-şi atingă ţelul naţionalist ideal aliindu-se cu comuniştii. Prin el. nr. condusă de marele jurist şi diplomat. a stârpit comunismul din acea ţară şi a arătat că Transilvania nu mai putea fi ruptă de patria mamă. prin Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie. 1846. Politicienii unguri nu s-au împăcat cu noua situaţie. conte. Bucureşti. căci raţiunea le-a biruit patima. 250 şi urm. 1886 – d. Ion Cantacuzino şi cu excelentul orator şi specialist în drept internaţional. urmase calea normală. Lenin în vederea creării unui culoar Ungaria-Rusia Sovietică. nr. Cu lipsa lui de realism. care istoric fusese permanent legată de România şi era locuită de o populaţie majoritară românească. pe Béla Kun. În interiorul ei. procesul recunoscut şi aprobat de toţi locuitorii Transilvaniei era încheiat. martor direct la evenimente. ca teribilul Tibor Samueli. cei 1. Documentele Unirii. Transilvania ar fi revenit din nou Budapestei. iar la 26 iulie 1921 a intrat în vigoare189. nu a putut rezista datorită regimului de teroare şovină comunistă impus în ţară. Practic. 5-6. din Judeţul Sălaj. 185 Idem. Béla Kun a încheiat o înţelegere secretă cu V. la 20-26 iulie 1919. Contele de Saint-Aulaire.226 delegaţi întruniţi în sala Cazinoului Ofiţerilor.g Central afirma în faţa popoarelor lumii dorinţa de a se uni cu România184. 1938). 1989. Bucureşti. 4. Geneva). ungurii au trebuit să se supună realităţii. tot comuniştii. contele Albert Appónyi188 şi cea a României. Nu au vrut s-o recunoască. p. 1933. La 7/20 noiembrie 1918 un alt manifest al Marelui Sfat Naţional Român a convocat Adunarea de la Alba Iulia185. comuniştii au proclamat Republica Sfaturilor din Ungaria. şef al opoziţiei conservatoare ungare. VIII. la Trianon. VII. de croaţi. înconjurată de 100. au votat unirea cu România. La 4 iunie 1920 s-a semnat tratatul de pace cu Ungaria. a condus delegaţia ţării sale la tratativele de la Trianon. vol.

v.492 km² şi o populaţie de peste 2. Dr. Unirea ar fi readus Transilvania în sfera de influenţă a Budapestei. Budapesta nu putea schimba tratatul de pace semnat de marile puteri. care ar fi dorit stabilirea graniţei pe culmile Munţilor Carpaţi. a anexat forţat sudul Slovaciei. căci ei au vorbit de un conglomerat multi-etnic. În urma ei. Bucureşti. Au propus o unire dinastică. Atunci au propus regelui României Carol II (1930-1940) acelaşi plan.. om politic conservator în Ungaria imediat după prăbuşirea Imperiului Habsburgic. pe Karl I190. passim. 1986. Ucraina subcarpatică. Nici un cârmuitor din lume nu i-a luat în serios. 1268. D. Bucureşti. Între timp. Transilvania de nord-vest cu o suprafaţă de 43. Ardeleanu. România după Marea Unire. partea a II-a. România după Marea Unire. şi-a dat seama de proporţiile eşecului în acţiunea de refacere a mod neadevărat documentele care au fost trunchiate sau denaturate. Bucureşti . Estoril). eo po lit ic . vol. majoritar români. Recensământul din anul 1930. Budapesta a organizat o amplă propagandă revizionistă. 1957. vol. Vergatti. Ardeleanu. Sabin Mănuilă. După eşuarea tentativei de a-l aduce pe tron pe ultimul împărat Habsburg. În preajma declanşării celui de-al doilea război mondial. au fost anexate la Ungaria195. loc. Nu ţinea seama de faptul că majoritatea populaţiei era română191 şi nu dorea unirea cu Ungaria. ar fi urmat să domnească pe tronul Ungariei sub numele de Karl al IV-lea. însă nu a reuşit. Statul. suflete. Bucureşti. după Trianon. Enciclopedia României. calitate în care a impus un regim autoritar conservator. 2003. Szálasi. cit. Evoluţia demografică a oraşelor şi minorităţile etnice din Transilvania. Era firesc: Ungaria era un regat fără rege. Oamenii politici unguri au încercat să rezolve şi problema monarhiei. Gergely András. regele Ferdinand ar fi devenit şi rege al Ungariei.w w w . 149. au trecut la acţiuni în vederea refacerii Ungariei Mari194. căci a fost răsturnat de partidul ultra-şovin condus de F. I. Premierul Ungariei. R. Nu ţinea seama de realitate. A fost o greşeală. Gusti. Kenderes – d. 194 Cf. Prin el. 1868. în 1944 a încercat să încheie un armistiţiu separat cu URSS. când a trebuit să se precizeze traseul graniţei terestre dintre România şi Ungaria (linia lord Balfour). II. sprijinit de regentul amiral Miklós Horthy de Nagybánya193. M. M. Muşat. a fost redus la o treime. Harta care ne doare. 192 Contele Pál Teleki a fost prim-ministru al Ungariei între anii 1920-1921 şi 1939-1941. pe care l-a recunoscut abia la 1925. acesta nu s-a materializat. în Dacoromania. În pofida eşecurilor. A fost un succes aparent.r 133 o . 191 Cf. nord-vestul Transilvaniei. 1983. politicienii şovini unguri în frunte cu contele Pál Teleki 192. din anul 1920 a fost ales regent al Ungariei. p. în 1919. amiral în flota Imperiului Austro-Ungar. 195 Cf. Bucureşti. 12. în 1921. 148. De la statul geto-dac la statul român unitar. 278-280. 150. 1988. Muşat. Şt. Muşat. Alba Iulia. politicienii budapestani. 686 şi urm. între 4 iunie 1920 şi 26 iulie 1921. înfăptuind astfel un vis milenar al nobilimii ungare. susţinând că teritoriul Regatului Ungariei. A fost o himeră propunerea care nu s-a realizat datorită opoziţiei marilor puteri. la 3 noiembrie 1921 Parlamentul din Budapesta a anulat dreptul de succesiune la tronul ţării al Casei de Austria şi l-a expulzat. s-au adresat României. I. p. la Szeged. 1012-1013. Ardeleanu. Între acestea a fost la 30 august 1940 al doilea dictat de la Viena.. Din nou. În anul 1931 l-au reluat. În primul rând. iar populaţia i s-a înjumătăţit. 193 Miklós Horthy de Nagybánya (n. profitând de pe urma alianţei cu Italia şi Germania. cit. 1929. op. nobilimea ungară şi-a continuat propaganda pe plan internaţional în vederea anexării Transilvaniei. p. au provocat ample discuţii. contele Teleki. Ungurii nu au renunţat la planul lor. 1938. Bucureşti. a luptat împotriva armatelor comuniste ale lui Béla Kun. S-a izbit încă odată de opoziţia marilor puteri. vol.609 mil. p. între anii 1938-1940.g Au renunţat ungurii la Transilvania? Răspunsul poate fi exclusiv negativ. nr. prof. I. VIII. coord. p. 151. A reuşit numai să provoace amânări şi scandal internaţional în jurul tratatului de la Trianon. 190 Cf. I. M. aparţinând trecutului.

pe baza mai multor studii. aliată cu armata sovietică. cit. p. Revistă de Geografie Politică. a fost creată. Gergely András. populaţia majoritară era de origine etnică românească şi. R. în ansamblu. guvernul sovietic a încredinţat guvernului României administraţia Transilvaniei eliberată de sub cotropirea armatelor ungare. nr. conform Sabin Mănuilă. Bucureşti. Budapesta nu s-a mulţumit cu acest succes. iredentiste ale ungurilor referitoare la Transilvania nu au încetat. ar fi exclusiv şi în totalitate de origine ungară. Imediat apoi. Prin tratatul de pace de la Paris (1946-1947) s-a restabilit graniţa de vest a României. a ales calea onoarei: s-a sinucis la 2 aprilie 1941196. în condiţiile ocupării României de armata sovietică. 2003.. la 9 martie 1945. Şt. p. A fost uşor să se demonstreze că. O veche şi nouă problemă de geopolitică: originea ceangăilor. Geopolitică şi Geostrategie. 196 w Cf. 203-209. în Geopolitica. loc. cit. Cf. A pretins că o parte a locuitorilor acestei regiuni româneşti. Ca urmare. La 25 octombrie 1944 armata regală română. Bucureºti.g eo po lit Români Maghiari Ruteni Bulgari Turci Germani Ruşi Evrei Găgăuzi 30-40% 20-30% 10-20% Unanimitate 90-100% Majoritate absolută 51-89. în Regiunea Autonomă Maghiară. 280. G.Ungariei. op. că ceangăii sunt în imensa lor majoritate tot de sorginte română197. Geopolitica minorităţilor. Viziunea fostului premier ungar s-a dovedit a fi fost îndreptăţită. România după Marea Unire şi situaţia etno-demografică (după rezultatele recensământului din 1930 stabilite prin metoda profesorului Paul Langhans. Vergatti. În al doilea război mondial şi Germania şi Ungaria au fost înfrânte. Au reuşit să influenţeze Moscova. CEANGĂII. Georgescu . a eliberat teritoriul întregii Transilvanii de trupele Ungariei şi Germaniei.9% Majoritate relativă Români în statele vecine 40-50% w Acţiunile revendicative.r o . aşa cum fusese trasată prin actul de la Trianon.. 197 134 ic . 1938) w . În consecinţă. 1/2004. Anul II. Regiunea Autonomă Maghiară.Atlas éthnodemographique. Şi-a extins dorinţele către Moldova.

r o . Jiu R.w GERMANIA CERNÃUŢI Movilãu Soroca Dorohoi Balta Hotin SLOVACIA Guv ernământul General Co w România în anul 1941. Severin Olteniţa CO Oraviţa eo po lit Brãila Tulcea Sulina CR AI NA BUCUREŞTI Giurgiu ic N TA NS TI N O OP L CONSTANŢA B U L G A R I A DO Cãlãraşi BR Mangalia DE O GE SU A D 135 .g Rãdãuţi Botoşani Suceava Satu Mare m CR is ar A ia tu IN lG A en er al Oradea IA R T IS N Tiraspol VIEN A ODESSA Cetatea Albã Arad TIMIŞOARA Lugoj Tecuci Focşani Galaţi Ismail MILA N O Câmpulung SE RB IA CRAIOVA Slatina T. cu pierderile teritoriale Bar provocate de raptul sovietic. maghiar şi bulgar U A R T S N Sighet TRANSILVANIA DE NORD Bistriţa CHIŞ IN ÃU IAŞI CLUJ Turda Tg. Vâlcea Ploieşti Piteşti Buzãu T. Mãgurele SO F IA L TU A N T BA VES E D Tg. Mureş Bacău Blaj Alba Iulia Deva Făgăraş Sibiu Braşov Bârlad Huşi Roman Tighina w .

Sursa: Burenko C. a pădurilor. Izvestia. fără resurse.000 de suflete. N ovoe geografichescoe obshevstvo SSSR. 2.apare o primă şi suficientă parte a răspunsului cerut. Transilvania. În van speră unii că prin Uniunea Europeană se va realiza o apropiere de Budapesta a Transilvaniei. Anonymus Notarius. p. op. Sunt sub 1. de timp îndelungat. Ele aparţin exclusiv Budapestei şi oamenilor politici revizionişti maghiari. atunci răspunsul se completează.Peninsula Scandinavă şi Transilvania .7 SEPTEMBRIE 1940) România după al doilea război mondial ic Iaşi Galati BUZĂU Limită de regiune BASARABIA BUCOVINA BOTOŞANI (TERITORII CEDATE URSS . căci elementul etnic determinant a fost şi va fi tot cel românesc. La acestea se mai pot alătura unele motive de ordin tradiţional.. 103. 136 eo po lit Cluj MURES BACĂU CLUJ BÂRLAD ARAD STALIN SIBIU PUTNA Timişoara TIMIŞOARA Stalin VÂLCEA SEVERIN PRAHOVA Ploiesti ARGEŞ GORJ Bucureşti DOLJ BUCUREŞTI DOBROGEA DE SUD TELEORMAN (TERITORIU CEDAT BULGARIEI . Se încearcă nejustificat să se creeze acum o regiune autonomă secuiască. The volatile administrative map of Romania. 82. răspunsul apare imediat. este o ţară bogată în aur. Annals of American Geographers. p. a zăcămintelor de uraniu. Totuşi. 1967. Sunt suficiente elemente care pot explica patima şi înverşunarea politicienilor unguri dornici să stăpânească Transilvania. având numai două regiuni cu oarecare zăcăminte aurifere . 1950 Helin R. în sare. 481-502 Oraş de subordonare republicană 0 20 40 60 km BAIA MARE DORNA BIHOR Pentru cine priveşte comparativ harta Ungariei şi a Transilvaniei. Cei care emit cererea nu ţin seama de două elemente: 1. firesc. astăzi secătuite de sovietici. a ocnelor de sare.r CONSTANŢA Constanţa o Nici în această situaţie nu s-a pus capăt disputelor asupra Transilvaniei. în jurul problemei Transilvaniei? A AR DO NE HU . 57. cupru şi argint etc.27 IUNIE 1940) SUCEAVA IASI GALATI IALOMIŢA . În cazul în care se ţine seama că sub zăcămintele aurifere de la Roşia Montană se găseşte titan. 198 w w w . moţional-spiritual ale celor ce-i ignoră pe românii care au luptat pentru revenirea la ţara lor a Transilvaniei. Cererile şi polemica în legătură cu Transilvania sunt univoce. Numărul celor care s-au declarat secui la ultimul recensământ (din anul 2000) nu justifică cererea. în păduri etc. nu pot încheia fără a răspunde foarte succint unei întrebări: de ce politicienii maghiari se agită atât de vehement. cit.. Nu trebuie să se uite existenţa în Transilvania a zăcămintelor de gaze naturale.g Cf. după cum remarca „Anonymus Notarius” în Gesta Hungarorum.. a zăcămintelor de fier. ţinut pe al cărui pământ au vărsat mai mult sânge românesc decât a fost udat de apa ploilor. Ungaria este o ţară de stepă.198 Dacă se ţine seama că întreg continentul european este sărac în aur. săracă.A.

În continuare este prezentat .. civilization.e. economics. ce lega Marea Baltică de Marea Neagră şi avea drept punct terminus Constantinopol (Miklagård în izvoarele vechi scandinave). which helped the genesis of the Kievan State. Scandinavii au contribuit la edificarea unei economii deschise. religion or ideology)397. the frontier represents a phenomenon of historical expansion (of a people. Contactul dintre pătura conducătoare scandinavă şi supuşii slavi a contribuit la edificarea unei noi societăţi. Principatele (cnezatele) de Kiev. Aceste trăsături sunt rezultatul practicării comerţului la distanţă de-a lungul celebrul „drum de la varegi la greci”. lansat pentru prima dată în 1893 de către istoricul american Frederick J. passim. Mongols). Societatea din vestul Europei contemporană cu Rusia Kieveană era condusă de o aristocraţie feudală. According to this sociological acceptation. Jackson Turner. pp. bizantină şi „nomadă” asupra istoriei Rusiei Kievene. Bucharest. Scandinavian and Byzantine frontier on the Ukrainian history. w w This paper will try to present some ideas concerning the birth of the Kievan principality. Jackson Turner: the frontier. în Estul Europei. I will use in my analysis a concept launched in 1893 by the American historian Frederick J. I. stat etc. 5-44. empire. Sociologia şi geopolitica frontierei. Pe teritoriul acestui stat. The foundation of a state is a complex process.g 397 398 Ilie Bădescu. eo po lit ic . w . Dan Dungaciu (1995). Avansul frontierei „nomade” a avut efecte dezastruoase asupra istoriei Rusiei Kievene. În Rusia Kieveană. cultural and religious influence of Byzantium will be discussed also. boundary). vol. cu trăsături speciale ce nu pot fi regăsite în societăţile contemporane din Europa de Vest. This concept does not mean a territorial limit (i. including internal and external elements that favor it. 1. Cernigov şi Pereiaslav vor forma prima bază teritorială a acestei civilizaţii. arta şi scrierea. neguţătorii scandinavi formau cel puţin o parte a elitei sociale. aflate în plină perioadă de fărâmiţare feudală. ritul ortodox şi liturghia slavonă au devenit elementele fundamentale ale realizării uniunii elementelor slave şi nonslave într-o nouă civilizaţie slavă. civilizaţii. The topic of this endeavor will deal with the external circumstances. aplicată la istoria Rusiei Kievene. Rusia Kieveană. A short. my account will be included into a spatial and temporal frame. According to the consecrated rule. Articolul accentuează în special impactul avansului frontierei scandinave asupra acestui stat. Avansul frontierei bizantine asupra Rusiei Kievene a condus la realizarea unităţii spirituale a acestui stat care a preluat de la Imperiul Bizantin religia. Polovtsians. The commercial. de schimb.e. This will be offered by the presentation of some historical aspects concerning the presence and the activity of the Scandinavians in the Russian/Ukrainian territory. a frontier created by the advance of some nomadic populations (Pečenegs. care desemnează în accepţiunea sa sociologică procesul de avansare a unei culturi. atacurile pecenegilor.r 137 o . The present analysis will be focused on the influence of Roman. În Evul Mediu timpuriu economiile vest europene erau autarhice. Avansul frontierei scandinave a condus la crearea primei formaţiuni politice a slavilor de răsărit. cumanilor şi mongolilor ducând la dispariţia acestui stat şi la întârzierea timp de secole a dezvoltării normale a civilizaţiilor rusă şi ucraineană. ideologii. religii.SCANDINAVIAN AND BYZANTINE INFLUENCES IN THE KIEVAN RUSSIA Florin PINTESCU Rezumat: Articolul porneşte de la analiza conceptului de sorginte americană „frontieră” (Frontier). final fragment will deal with the influence of a „Nomadic frontier”398 in the history of the same country.pe baza unor contribuţii reprezentative ale istoriografiei europene impactul triplului avans al frontierelor scandinavă.

could not develop a superior (literate) culture and an urban civilization. these populations will manage to create medieval states. The Viking Expansion as a European Phenomenon. Oxford University Press. Scandinavians in European Russia. An explicit opinion of this kind has been recently advanced. Oxford/New York. Ulpius Traianus (98-117 AD) was the author of the biggest territorial expansion of the Roman Empire in the 399 ancient Europe . Thus. Sawyer (Editor). 400 138 eo po lit ic . The emperor M. p.g See some excellent considerations on this topic in Ilie Bădescu.. These were obvious disadvantages for the populations from that area where the Roman frontier did not advance. p. these things had a great importance for the future destiny of Europe. Noonan (1997). Omeljan Pritsak gives a good account of this dispute402. in Report on the course «The Viking Age in Europe». 402 O. Thus Cornelius Scipio „Africanus” (236-184 b. Varangica. 3-9.. „The meaning of Vikings has been shaped mainly by events in the west. influencing very much the creation of a state in the „European Russia”. 399 w . pp. For Eastern Europe. S. 1425. pp. „European Russia” is probably the best way of defining the entire between the Arctic and Black seas and between Poland and the Urals”403. Old Scandinavian Sources other than the Sagas. Stender-Petersen: „The Varangian problem… can best and most briefly be defined as the problem of the part played by the Nordic-Scandinavian ethnic element in the history of the political and cultural creation and early development of the ancient Russian state”401.e. urban civilization. 401 Ad. Naturally. The representatives of the Anti-Normanist school (the majority of them are Slavs) seek to diminish or eliminate the role of the Scandinavian elements in the genesis of these states. Larkollen. passim. which were not included in the so-called ordo romana. A good definition of this dispute was offered by Ad. for example is in Ukraine. Dan Dungaciu. Cambridge. in P. Massachusetts. The Varangian Problem. offering to Europe a contact with the Celtic civilization and an access at the Atlantic Ocean.w w The medieval history of Europe was strongly influenced by the so-called „Roman inheritance”. nor does the Russia of today include all the areas where Scandinavians were active . The Oxford Illustrated History of the Vikings. The Roman (and the European) frontier advanced to Africa and the Mediterranean Sea became an internal sea of the Roman Empire („Mare Nostrum”). 5.) conquered Gaul and Britannia. Some specialists consider that even the denomination „Viking” is correctly used for Western. Without an own state tradition in the early Middle Ages. Aarhus. Stender-Petersen (1953). offering to Europe a close contact with the African civilization. The Normanist school emphasizes a Scandinavian origin for some rulers/founders of Slavic medieval states. 1.1986. Caesar (100-44 b. Pritsak (1981). 403 Th. op. C. 134. Specialists have repeatedly emphasized the Vikings’ exploits from Western Europe400. not Eastern Europe. the greatest achievement of an advanced.Chr. i. The Scandinavian expansion is a well-known historical phenomenon.r o . and Polotsk in Belarus. Those European populations. helped especially by some external factors. they could not found a state. things are more complicated.) fought and defeated Hannibal from Carthage in the second Punic War. An interesting theoretical survey of this phenomenon can be found in Niels Lund (1986). I. the advance of the „Scandinavian frontier” was a positive thing.Chr.Kiev.08. The Origin of Rus’. Oslo. the Slavic populations from nowadays Russia and Ukraine. 3-7. cit. in Idem (1953). dwelling in barbaricum. especially because of the traditional dispute between „Normanist” and „Anti-Normanist” schools. Russia did not exist during the Viking Age. There were three moments in the Roman history when a partial unification of Europe and a connection of the Roman civilization with other civilizations were realized. so to avoid endless debates about what constitutes a „real” Viking it is preferable to use the term „Scandinavian” when discussing the east. Undoubtedly.

409 Ibid. The recent historical research regards the Scandinavian expansion eastwards as a limited colonization. Northern sources record a quite long list of toponyms. Gardariki (European Russia)406. first with the Orient and later with the Byzantine Empire.w w w . Bryn Mawr. 407 Ibid. 84. The stable supremacy of Kænugarðr / Kiev414 over such older centers as Aldeigjuborg (Staraia Ladoga) and Hólmgarðr was already established in the second half of the 10th century415. Rusia. in Report on the course… pp. 410 Ibid. pp. In that period. op. his son Igor (Old Norse Ingvarr. Greka. cit. Ruscia. pp. 411 Ibid. these tasks had been carried out. 13.r 139 o . Valgaria.. As history has demonstrated. Jaroslav the Wise (1019-1054). The exceptional spatial mobility of the Vikings helped them to know populations and regions from Eastern Europe (including Balkan Peninsula). the former upper class of Scandinavian rulers was at least partially slavized.M.. 34-35. Jaropolk (972-978). 31 404 eo po lit ic . 88-89. Dacia (generally. These events shaped the face of Eastern Europe in the early Middle Ages. The famous Russian Primary Chronicle records this event412. Gardar. p. The Eastern World of the Vikings. Svíþjóð hinn mikla („Sweden the Great” = Gardariki) .. p. 36-37. 31-32. 412 The Russian Primary Chronicle. Göteborg. The most important rulers of the newly created dynasty were Rurik (Old Norse Hrørekr. 879). Rucia. Metzenthin (1941). p. They also managed to tax the native population and to become great property owners. pp. translated and edited by Samuel Hazzard Cross and Olgerd P.. They are: Bolgaraland. Pulinaland. I will emphasize the trade with the Byzantine world.. Polena (Poland)408. Svyatoslav (964-972). Russia. pp. 912-945). Vladimir the Saint (978-1015). 114. 112. Generally. The rise of the Scando-Slavic medieval state from „European Russia” had been based on the rise of trade. there is not secure trade without a political structure (a state) to protect it. p. The long creation process of Kievan Russia had been based on the existence of some Scandinavian E.A. Melnikova (1996).g This huge area has been the silent witness of the marvelous warlike exploits or of the trade adventure of the Scandinavian warriors. pp. Die Länder und Völkernamen im altischländischen Schrifttum. 405 Ibid. 59. which refer to states from this part of Europe. honey. Pennsylvania. Because of the topic of this paper. 121. Scandinavians ruled over trades routes and peoples rather than territories. Eight Essays about Scandinavia and Eastern Europe in the Early Middle Ages. All the same. made in an area of strategic importance along trade routes413. 414 Kænugarðr might be „a reinterpretation of the Old Russian popular name for Kiev. Russaland. In the first stages of their expansion in the European Russia. Grik(k)land (Greece or Byzantium)407. d. wood and even slaves. Andersen (1986). the so-called „Kievan Russia” finally became this structure. Pritsak.. Vulgaria (Bulgaria)404. Rutsia (European 409 410 411 Russia) . to defend their new subjects and to expand the boundaries of their realm. In our case. Cambridge. ancient name for the present-day Romania)405. Normally. pilgrims or merchants. wax. p. their main tasks were to accumulate personal wealth and glory. 15. 105-106. the archaeological findings show that the contacts were older. Sherbowitz Wetzor. The Scandinavians (especially Swedish) warriors and merchants had found in Russia natural resources such as furs.. p. Ungaraland (Hungary) . Grecia.. 413 Per S. Laurentian Text (1953). The Scandinavian influence in the Eastern Europe began „officially” with their „calling” in the European Russia by a mixed Slavic-Finnish population. Kijangorod” (E. 408 Ibid. 415 O. 15 406 Ibid. Some Modern Views on the Eastward Expansion of Scandinavia in the Viking Age.

written by the emperor Constantine VII Porphyrogenitus. Cambridge. A short fragment is presented below. He offers us a long.. cit. 31. Andersen. and it was the prince of Kiev who controlled both that and the ancient caravan route from east to west. the Black Sea and the Caspian Sea. the Dnieper route „became more important than the Volga route for the Northmen’s trade with the Orient. The Dnieper route is properly described in the Byzantine. Per S. 62. p. from the 417 Volga region via Kiev to Hungary” .r o 300 km RO -S OV ST K AR NM DE D UZ AL . op. Christopher Mierow. system exceptionally important for trade. SW ED EN 0 LO PO TS K E OL N SK HUNGARY Appr oximate i ntern atio nal b oundarie s Appr oximate p rincipality boundaries w .settlements in the middle of a Slavo-Finnish population. ca750 Kievan Rus` after 1054 After the rise of the Kievan state. Russian and Northern sources. they represented long distance trade route connecting the White Sea. Editor (1966).g Rus` land. „The single straked ships which come down from outer Russia to Constantinople 416 417 w w Ch. p. Jordanes stated that the Dnieper was „navigable 416 for the length of forty days voyage” . These rivers (especially the Volga. According to a general opinion. vivid description of this waterway. the Dnieper and the Western Dvina) were the main communication lines among different regions from European Russia. The Gothic History of Jordanes. 140 eo po lit G ALICIAVOLHYNIA PEREASLAV Mongol invasi ons POLAND SM CHE RNIHIV Other lands u nder Kievan control at th th times between the 10 an d 12 centuries Pechene g an d Po lovtsia n in vasions Present Ukrainian SSR bounda ries ic LORD NO VGOROD THE GREAT . In addition. the Scandinavian settlers were the heirs of the river-system from Eastern Europe. The most famous of them is De administrando imperio.

London. The Russian name of this rapid is Nenasytets. op. Starting from Greece. as opposed to «Great Preslav» on the river Tutsa. The river Volkhov flows out of this lake and enters the great lake Neva. cit. The Scandinavian name 422 of a Dnieper rapid is simultaneously mentioned by Constantine Porphyrogenitus (Aeifor) 423 and by a runic inscription from Pilgård/Gotland (Aifur) . 87. London. All these come down the river Dnieper. 421 See a commented fragment of this saga in H. 86. they were in 972 crushed by a Byzantine army led by the warlike emperor John Zimisces (969-972). some sixty miles inland and westward from Varna” (Ibid. prince of Russia.g are from Novgorod. and from Rus’ furs. since that is the center of my realm. op. Budapest.R. Sawyer (1992). 58-59. The military clashes between Scandinavians and Byzantines will have an unexpected Constantine Porphyrogenitus (1949). We have a description (in a reverse order) of the same waterway in The Russian Primary Chronicle: „…a trade-route connected the Varangians with the Greeks. and captured eighty towns along the Danube. Tulcea.. Ellis Davidson (1976). Baraschi (1991). 53. honey and slaves”426. The Viking Road to Byzantium. 241). 427 S. We have no information about the scale of trade between Kiev and Constantinople. where all riches are concentrated: gold. 425 The Russian Primary Chronicle. 423 Apud O. By following the Lovat’. silver and horses from Hungary and Bohemia.H. shows that „the trade between Russia and Islam was on a much larger scale than that with Byzantium"424. p. Kings and Vikings. Jenkins. 418 eo po lit ic .w w w . wine and various fruits from Greece. The so-called Yngvars Saga Viðforla describes a journey made by a group of 421 Swedes on a Russian river that seems to be the Dnieper . 967) Svyatoslav „marched to the Danube to attack the Bulgarians.475 (i. After two years Svyatoslav announced: „I do not care to remain in Kiev. where Sviatoslav. 56 (Greek text) – 57 (English translation). The Byzantine „secret weapon” in this war was the heavy cavalry that could not be defeated by the Scandinavian and Slavic pedestrian warriors. All the same.e. English translation by R. pp.. pp. silks. 1/1991. 419 H. p. which a portage leads to the Lovat’. Svyatoslav overcame the Bulgarians. Ellis Davidson. Moravcsik. Though Svyatoslav’s soldiers were brave.H. 426 Ibid. op. 84: „Pereyaslavets is «Little Preslav» in the Danube Delta. 2/1991 p. p. p. Greek text edited by Gy. wax. but should prefer to live in Pereyaslavets on the Danube. 422 Constantine Porphyrogenitus. 123.R. The mouth of this lake opens into the Varangian Sea”420. De administrando imperio. în „Peuce”. 373. 424 P. The emperor describes the rapids of the Dnieper.. had his seat. Guillaume Levasseur de Beauplan th made a similar description of the Dnieper’s rapids in the 17 century. cit. When they fought together. He took his residence there. p. p. the rarity of Byzantine coins from this period found in Russia. 326. this route proceeds along the Dnieper. 420 The Russian Primary Chronicle. Pritsak. pp. son of Igor. Scandinavian and Slavic. the great lake Il’men is reached. The latest archaeological investigations have identified Pereyaslavets with the modern Prislava (Nufărul) from the Danube Delta (România)427. above.r 141 o . 399-409 and 10.J. 1. It seems that the boats used by Cossacks have been constructed on the same principle as those described by the Byzantine emperor419. which were offered by the possession of the mouths of the Danube. receiving tribute from the Greeks”425. also 418 called Sambatas” . 81. 10. p. The rulers from Kiev fought the Byzantine emperors mainly for commercial and strategic reasons. and others from the city of Smolensk and Teliutza and Chernigov and from Busegrad. The Russian Primary Chronicle mentions that in 6. cit. Unele probleme despre Proslaviţa. and ruled in Pereyaslavets. some of them with both their names. p. and are collected together at the city of Kiev. „The Varangian Sea = The Baltic Sea.

000 warriors formed the bulk of his 428 Varangian regiment . It was virtually impossible to unify these territories without a numerous bureaucracy and without modern means of transport. This state took over from Byzantium is religion. the Scandinavian merchants formed at least a part of the upper class. By the advance of the „Byzantine frontier” in the European Russia. a social category that usually is interested to get commodities. Anyway. he is able to defeat until the following year the dangerous rebellions led by Bardas Phocas and Bardas Skleros. the orthodox rite and the Slavonic liturgy became the basis for the union of the Slavic and non-Slavic elements in a new Slavic civilization. cit. 32. it is difficult to conceive that these Scandinavians were interested to realize a territorial unification in the European Russia. Scandinavians initially ruled over trade routes and peoples rather than the territories. w w . Thus. The promising evolution of this civilization was brutally interrupted by the advance of the „Nomadic frontier”. these 6. active economics in the Eastern Europe. Treadgold (1995). op. but 429 its representatives „were not connected with any particular territory” . As happened in the Danubian Bulgaria. they could not properly control this population. art and writing.. was realized the spiritual unity of the Kievan Rusia. In the last part of this paper. Stanford-California. slaves and gold formed the Scandinavian upper class. These civilizations illustrate properly the influence of frontier process in the history of Eastern Europe. This event will have a decisive influence on the future destiny of the Kievan State. This thing was possible when the ruling class was at least partially of Slavic origin and the war (or the trade) was less profitable. particularly in nowadays Ukraine. the Western economics was autarchic. Byzantium and Its Army. In the early Middle Ages. A feudal aristocracy led the society from the Western Europe. According to specialists’ opinions. First. In the European Russia. Thus. 142 eo po lit ic . Pritsak. Svyatoslav made a strategic error when he destroyed the Khazars’ military force because Khazaria was a barrier that impeded the advance of the nomadic populations from Asia to Europe. I will try to summarize the influence of the „Scandinavian frontier” and “Byzantine frontier” on the history of Ukraine.g 428 429 W. Polovtsians and Mongols) impeded for several centuries the normal evolution of the Ukrainian and Russians civilizations. p. In 988 the great emperor Basil II needs military help. The Scandinavians brought open.r o . The attacks of those populations (Pečenegs. their number was too small. 284-1081. He receives 6. p. in comparison with that of the Slavic population that dwelled on a huge territory. Černihiv and Perejeslavl will formed the first territorial basis of this civilization.w result. This ruling class is not especially interested to get territories and to become proprietors. They had a primitive bureaucracy which collected taxes (poljud'e) from the subjects. the merchants. Therefore. Because of two reasons. O. the encounter between Scandinavians and Slavs edified a new society with special features that cannot be found in the Western Europe. together with his subjects. Secondly. The principalities of Kiev.000 warriors from his future brother-in-law. His sister became the wife of Vladimir who adopted in 987/988 the orthodox Christianity (her religion). These features are the result of the long distance trade. 37. The advance of the „Scandinavian frontier” had positive results for the Slavic tribes living in the European Russia. Vladimir of Kiev.

privită de sus. justeţea vechii zicale „sunt fata locorum”!).1829 şi 1856 nu consemnează Insula Şerpilor. braţul Chilia (devenind pentru prima dată riverană în zonă). aceleaşi tendinţe nutrindu-le şi Austria. deşi nu-i aparţineau! . expansionismul rus care viza gurile Dunării. Ascensiunea politică. la nord-est de oraşul Sulina. înfruntând numeroase vicisitudini (dovedind. iar pe de altă parte declinul şi politica de cedări repetate practicată de Imperiul otoman. Rusia ţaristă a reuşit să smulgă Imperiului otoman . Insula Şerpilor.Hr. ea oferă imaginea unei mici şi solitare roci stâncoase.multe desfăşurate pe pământ românesc. ea rămânând de jure pământ românesc. după cum le-au dictat interesele.. Anexarea insulei a fost un act de forţă. Insula Şerpilor433.000 m /1. care nu poate fi în timp generator de drepturi câştigate. situată geografic431 în faţa braţului Sulina. au constituit mobilul a numeroase războaie . Insula Şerpilor a fost.814 m). Până la 1857 nici un tratat juridic internaţional nu a consemnat-o nominal ca aparţinând altcuiva. a fost parte organică a pământului românesc. 22 Mm. 430 431 w w w . E) distanţa este de cca. devenind stăpâna gurilor Dunării. Rusia victorioasă smulgea Turciei dreptul de a naviga pe Dunăre. respectiv 0.g Prima sa atestare datează din anul 777 a. ea apare ca o stâncă uriaşă care se luptă cu valurile ce o lovesc necontenit. care vor duce (şi) la modificări (repetate) ale statutului juridic al insulei432. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812. cu un promotoriu (peninsulă) în colţul său nordestic. 1997. în faţa braţului mijlociu al Dunării.. este şi rămâne şi pe mai departe . Frontiera de stat a României. soldate cu grele şi grave pierderi umane şi materiale -. p. ea a rămas de jure.46. Insula Şerpilor are forma unui patrulater cu laturile neregulate. militară şi economică a Rusiei. deoarece „Nemo sue jure mali uti debet”!. din timpuri imemoriale. Grigore Stamate. suprafaţa Insulei Şerpilor 2 2 este de 17 ha (170. Basarabia. Sulina-1826 şi Sfântu Gheorghe-1829). altfel spus în estul Deltei. lipsit de orice temei juridic sau drept istoric. „Diplomaţia” marilor protagonişti ai acestui „joc”.în ciuda statutului său juridic schimbător parte organică a vechii vetre carpato-danubiano-pontice. pe de o parte. Marea Neagră şi strâmtorile sale.000036 % din suprafaţa Mării Negre). a Deltei Dunării şi ostroavelor sale. al apartenenţei teritoriale. privită de la mare distanţă. Este situată la 45º15'53" latitudine nordică şi 30º14'41" longitudine estică. ca atare. 45 km (44. Insula Şerpilor a urmat îndeaproape soarta gurilor Dunării.700 ari/0. Întrucât dreptul natural a premers dreptul scris. sau că una dintre puteri ar fi cedat-o celeilalte în mod legal.IMPLICAŢIILE CONTEMPORANE ALE EVOLUŢIEI STATUTULUI JURIDIC AL INSULEI ŞERPILOR ASUPRA INTERESELOR GEOSTRATEGICE ALE ROMÂNIEI ÎN ZONA MĂRII NEGRE Dominuţ PĂDUREAN Cu un trecut de aproape trei ori milenar430 şi începuturi ce se pierd în negura miturilor şi legendelor antichităţii. În decurs de doar 17 ani. situată la 29º41'24" long. Înţelegerea corectă a „istoriei” acestui colţ al pământului românesc trebuie să plece de la faptul că din punct de vedere juridic.cele trei braţe ale Dunării (Chilia-1812. de formă convexă. într-o manieră particulară. eo po lit ic .acesta cedând. a oscilat permanent între forţa dreptului şi dreptul forţei. din apropiere. între Insula Şerpilor şi uscat (Sulina.r 143 o .17 km . pământ românesc! 433 Dr. Bucureşti. Imperiul otoman şi Imperiul ţarist nefiind în măsură să se prevaleze de existenţa unui tratat anterior care să le consacre dreptul juridic asupra ei. precum şi singura noastră insulă din Marea Neagră. 432 Tratatele de pace din 1812.

„Dacoromania” (Alba Iulia). 440 Vezi : „Ilustraţiunea română”. 438 Vezi: *** Politica externă a României. 435 *** Românii la 1859. Vol. demonstrează fără echivoc faptul că marile puteri. în afara faptului că pe insulă a fost înălţat tricolorul. p. Bucureşti. iar cercetarea florei şi faunei insulei nu a făcut obiectul unor campanii ştiinţifice sistematice. Bucureşti.au făcut ca importante părţi ale pământului românesc (Dobrogea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cestiunea Dunărei. Bucureşti.) comme les traités conclus antérieurement entre la Russie et la Turquie.a. pe de altă parte. Franţa. România n-a putut evita postura de victimă a politicii de compensaţii practicată de marile puteri ale timpului. a unui observator astronomic ş. 1883. Nr. şi România. cât şi în bazinul nord-vestic al Mării Negre434. 436 *** Ministerul Afacerilor Străine. p. Babadagh. economice şi politice. Dicţionar cronologic. il convient de considerer cette île comme une dépendance du Delta du Danube et qu’elle doit. Anul II. conform art.Grigore Antipa. gardé le silence sur le sort de l’île des Serpents. dominaţia otomană asupra insulei a fost una formală. 1986. Întrucât nu s-a ajuns la încheierea unui tratat între România şi Rusia Sovietică. că s-a avut grijă de personalul care deservea farul. 437 Apud Dr. p.w w w . 1921. în ciuda drepturilor noastre istorice. Acte şi documente. Strâmtorile. 439 Nevoită să suporte racilele noii „ordinii” politice instituite pe bătrânul continent. că au fost detaşaţi câţiva marinari în termen pentru a face de pază pe insulă.a. le sandjak de Toulcha comprenant les districts (cazas) de Kilia. Formalităţile oficiale de reunire a Insulei Şerpilor cu România au avut loc în primăvara anului 1879.s-a încheiat cu primul document de drept internaţional care s-a referit în mod expres la Insula Şerpilor . 1984. Bucureşti. Medjidié son réunis à la Roumanie. Soulina. p.146. din 30 octombrie 1930. Trei momente importante . Akkermann-1826 şi Adrianopol-1829 au marcat fixarea Imperiului ţarist ca factor de putere în zonă (până la războiul Crimeii).g Aceste rapturi de teritorii româneşti au avut consecinţe negative asupra intereselor noastre generale atât în bazinul gurilor Dunării.12 . Delta Dunării cu ostroavele sale ş. Unirea Principatelor Române în conştiinţa europeană. Nr.II. În perioada 1857-1878. tratatul s-a semnat între Marea Britanie.a puterilor semnatare a Tratatului de pace din 1856 .„Protocole relatif aux limites de la Rusie et de la Turquie vers Bolgrade et l’Ile des 436 Serpents” (6 ianuarie 1857) . Ultima parte a prevederii din acest Protocol. ca ţară europeană implicată activ în evenimentele în derulare. Kustendjé.13.189. cercetarea arheologică a insulei a lipsit cu desăvârşire. a avut loc semnarea Tratatului de pace de la Paris. p. Pertinentele propuneri făcute de unii intelectuali români.(…)”439. Conferinţa de la Paris . 144 eo po lit ic . După războiul de independenţă. Mahmoudié. 2002.Bucureşti-1812.261. nu au găsit ecoul cuvenit în rândul guvernanţilor vremii. prin el recunoscându-se suveranitatea 434 Gurile Dunării. Hirsovo. pe de o parte. acesta a intrat automat şi în posesia Insulei Şerpilor. 437 en suivre la destination” .: „(. XLVI al Tratatului de pace de la Berlin (1878) „Les îles formant le delta du Danube ainsi que l’île des Serpents. În urma primului război mondial.. en conséquence..r o . Texte străine. p. Congresul de pace din 1856 şi tratatul încheiat în urma războiului Crimeii (18531856) .) să rămână sub suzeranitatea Imperiului otoman.10. la 28 octombrie 1920. Isaktcha. Toultcha. ea rămânând un simplu punct de reper natural pentru navigaţia în zona vestică a Mării Negre. au dat câştig de cauză Imperiului 438 otoman: primind Delta Dunării. Dunărea şi problemele ei ştiinţifice.41. Din nefericire. Peninsula Crimeea şi Insula Şerpilor au reprezentat de-a lungul timpului poziţii cheie privind geopolitica zonei Mării Negre. Italia şi Japonia.. privind construirea pe insulă a unui hotel-pensiune.45.„cel mai favorabil tratat dintre toate care s-au încheiat pentru Turcia”435 . a unei staţiuni zoologice. în fruntea delegaţiei române care a oficiat acest act aflându-se generalul (medic) Carol Davila440.

Aceasta era situaţia de jure.19. V.. Harta frontierelor României (Anexa nr. nemodificat în urma notelor ultimative sovietice din 26 şi 28 iunie 1940. Conform art..S. înţelegeri şi protocoale încheiate între Republica Socialistă România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat.(.. La 4 februarie 1948. situată în Marea Neagră.).) b. acorduri. Nistru şi Marea Neagră:„(. fără a fi consultat şi fără a semna vreun document(. erau „faţada” oficială în spatele căreia românii erau puşi în faţa unui nou dictat. 442 Cpt. la Sulina.36-37.Petru Groza. În timpul celui de-al doilea război mondial. între august 1944 . pe de altă parte .)”. p.. pe de o parte.o geamandură ancorată la cca. ceea ce constituia o lipsă gravă care impunea precizarea şi descrierea amănunţită a acesteia într-un act oficial bilateral.S.S. era menţinut statutul juridic stabilit prin Tratatul de pace de la Berlin (1878). operaţiunea de fixare a frontierei maritime între U.R.n. „Tratativele” de la Moscova. o milă marină spre nord de portul Sulina şi apoi spre est] era astfel fixat..februarie 1948 insula s-a aflat sub ocupaţie militară sovietică. sub bagheta unui maestru internaţional al rapturilor teritoriale.)”. Anul VII. Semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947 de către România.. Iulie . nu preciza în detaliu ci la modul general traseul frontierei de stat dintre România şi U. recunoscut prin Tratatul de pace de la Paris (1920).1 al Tratatului de pace (Anexa 1-Harta frontierelor României).r 145 o .S.. precum şi de celelalte state semnatare ale Tratatului. în sudul Basarabiei era fixată pe braţul Chilia până la vărsarea acestuia în Marea Neagră.. Aşa a fost răpită Insula Şerpilor. a avut loc.Ionescu.. Traseul frontierei [braţul Musura ... Convenţii.11-12.ului.12.declară ofiţerul de marină român care a asistat la operaţiune . Ulterior nici una dintre părţi nu a ratificat acest protocol! El marca nu doar o nouă anexare de teritorii româneşti.S. în ultimele zile ale lunii august 1944. nu vor putea fi puse în discuţiune (…)”. „Am asistat . Istoria României între anii 1918-1944.(.S şi România de doi ofiţeri sovietici.. în situaţia de a accepta satisfacerea noilor pretenţii teritoriale ale U.S. insula a fost ocupată de unităţi ale marinei militare sovietice. 1982. precum şi suveranitatea României asupra teritoriilor pe care le cuprinde (inclusiv Insula Şerpilor .S.S.) fiind bine stabilit că fruntariile definite prin acest Tratat..)”442. delegaţiile României şi U.. ca Insula Şerpilor să rămână la nordul liniei ce pleca de la geamandură spre est.R. Culegere de documente.Septembrie 1994.441 În notele ultimative sovietice din iunie 1940 Insula Şerpilor nu a apărut menţionată. 1977. întrucât de facto. în: „Marea Noastră”.. o delegaţie română condusă de primul ministru dr. Gheorghe Z. a purtat „negocieri” la Moscova între 2-4 februarie 1948.). eo po lit ic .de jure .S. În tot timpul întâlnirii de la Sulina nu s-a pomenit nimic despre insulă!. un nou „succes” al politicii 441 w w . la invitaţia Kremlinului..între acestea numărându-se U. apoi în largul mării la nord de Insula Şerpilor. Bucureşti.în care se preciza că :„(. p.S.României. la răsărit de gurile 443 Dunării.w României asupra teritoriului dintre Prut. şi Puterile Aliate.R 1 (r) Constantin Necula. intră în cadrul Uniunii R.1).M. 443 *** Culegere de tratate. Eufrosina Popescu. constituie tot atâtea recunoaşteri ale faptului că în anul 1947 Insula Şerpilor aparţinea . Constanţa.R.R.S. ratificarea acestui Tratat de Prezidiul Sovietului Suprem al U.la fixarea unilaterală a frontierei de către cei doi ofiţeri hidrografi sovietici. desfăşurate într-un ritm alert.S. Întrucât Tratatul de pace intrase în vigoare la 15 septembrie 1947. În toamna anului 1945.R.ului au semnat un „Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat (.ul şi Ucraina! -.ului (la 29 august 1947)..Molotov. Insula Şerpilor. Practic.g Ioan Scurtu. Doina Smârcea.R.S. la Moscova. ceea ce adeverea faptul că Insula Şerpilor era parte integrantă a teritoriului României.S. deci în zona sovietică. Nr.S. Bucureşti. frontiera dintre România şi U. p.n...R.

. dată fiind poziţia geostrategică. respectiv bazinul vestic al Mării Negre. devenită peste noapte un important obiectiv militaro-strategic sovietic. cu rază lungă de acţiune. declanşarea şi exacerbarea războiului „rece” şi a cursei înarmărilor. fiind transformată într-un puternic şi performant complex militar. în primul rând. deţinerea acestei insule bine echipată militar cu instalaţii de urmărire aero-navală.(.T. Insula Şerpilor. iar mai apoi şi pentru cel al Tratatului de la Varşovia. În el era consemnat faptul că insula „a fost înapoiată (sic!) Uniunii Sovietice de către Republica Populară Română şi încadrată în teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.S. a importanţei geopolitice a Mării Negre şi zonelor adiacente. Considerând insula un pământ anexat pentru vecie.O. Apariţia postbelică a N. Beneficiind de o poziţie geografică şi strategică favorabilă .w stalinisto-molotoviste . La aceasta au contribuit îndeosebi radarele (radiolocatoarele) de mare putere. deţinând acest veritabil cap de pod. de serioasă îngrijorare.T.p.R.)”444.pentru zona gurilor Dunării.A. a devenit un important obiectiv militar. Cei doi termeni . apariţia pe harta politică a Europei a primului stat postbelic revizionist .S. interese strategico444 w w . mişcările adversarului în bazinul sud-estic al Mării Negre. simbolică în primii ani de după război. în anul 1948 sovieticii au urmărit.13. tot prin forţă. Această mică insulă stâncoasă n-a rămas în afara cursei înarmărilor. l-au făcut de pe poziţiile de mare putere militară a lumii. a devenit pentru ţara noastră un motiv de insecuritate. un adevărat „paradis” al păsărilor migratoare. făcând inutile ale comentarii pe marginea lor. toamna lui 1940 şi august 1944-. în timp ce importanţa economică.sunt suficient de elocvenţi.A.. La 23 mai 1948. pe Insula Şerpilor. Bulgariei.„intră” şi „înapoiată”445. importanţa militară în deceniile care au urmat anexării. de dirijare a zborurilor militare şi a altor categorii de armament de la bazele militare sovietice.. permitea urmărirea atentă a mişcărilor aero-navale din flancul sudic al N. sovieticii aflându-se mult prea aproape de ţărmul estic românesc. pentru această mare în ansamblul său -. un reper maritim natural. insula a fost deturnată de la rosturile sale ancestrale.U.ul. au contribuit la creşterea simţitoare a importanţei strategico-militare a insulei.g 445 Ibidem.care se adăuga celorlalte rapturi pe care sovieticii le făcuseră din trupul României. În mod cert. utilizate pentru dirijarea şi controlul armamentului clasic şi convenţional. tot ceea ce au făcut sovieticii în plan militar pe insulă. bazinul nord-vestic al Mării Negre. în iunie 1940.r o . asupra căruia acesta nu a avut nici un titlu juridic! 146 eo po lit ic . evidenţiază uriaşa disproporţie între suprafaţa sa (17 ha) şi rolul militaro-politico-economic jucat. Ceea ce s-a întâmplat ulterior cu insula. a fost semnat un proces verbal de predareprimire a insulei. având tendinţe de creştere şi în continuare! Dintr-o oază de linişte şi pace.O şi a Tratatului de la Varşovia. sovieticii controlau coastele estice ale României. tot peste noapte a devenit un mare „ghimpe” în coasta estică a României. Retrospectiva anilor 1944-2005 relevă faptul că importanţa militaro-economică a Insulei Şerpilor a cunoscut o inversiune generată de evoluţia evenimentelor care au avut loc în Europa acestei perioade: importanţa militară mare în trecut a devenit mult mai mică astăzi. Această garanţie de securitate în plus pentru sovietici. ci şi prima încălcare gravă a Tratatului de pace din 10 februarie 1947. Precizăm că nu se putea înapoia unui stat un teritoriu care nu i-a aparţinut niciodată. într-o bază militară cheie iniţial pentru sistemul geostrategic sovietic. gurile Dunării şi traficul pe o bună porţiune a bătrânului fluviu. a crescut continuu. dimpotrivă. a devenit foarte mare în ultimul deceniu.

precum şi un Acord conex. în cursul anului 1949 sovieticii au fixat unilateral limita apelor teritoriale ale Insulei Şerpilor la 12 Mm (22. complexe şi cu grave urmări pentru prezentul şi viitorul intereselor geostrategice româneşti în zona Mării Negre449: Informativ menţionăm faptul că în anul 1856 Rusia a trimis o circulară puterilor semnatare ale tratatului de pace de la Paris.514. 449 Importanţa strategică seculară a Mării Negre s-a bazat pe faptul că aceasta a fost deopotrivă o punte 446 w . noi am lăsat Ucrainei nordul Bucovinei. ţara noastră a pierdut din apele sale teritoriale cca. Întrucât între ţărmul românesc şi Insula Şerpilor distanţa era de cca. economice şi militare ale Tratatului şi Acordului conex din 2 iunie 1997 sunt multiple. 3 Mm! O mică insulă (1. Bucureşti. sub controlul sovieticilor. a fost a patra mare „lovitură” pe care sovieticii au dat-o României în legătură cu această insulă. rămân acte subsecvente unui act lovit de nulitate absolută ab initio. . Între august 1944 (4 februarie1948) . Era a cincia mare lovitură dată românilor de sovietici/ruşi în legătură cu Insula Şerpilor. semnat sub presiunea grabei.8 decembrie 1991 (data dispariţiei oficiale a U. inclusiv Insula Şerpilor. de jure. în urma înţelegerilor cu Federaţia Rusă . teritoriu (pământ) românesc. de miniştrii de externe Ghenadi Udovenko şi Adrian Severin. p.. iar din punct de vedere teritorial este un act de trădare a intereselor naţionale ale României!448 Prin Tratat.o altă „moştenitoare” a fostei U. precum şi cu ce rezultate! Pe ansamblu este un tratat revoltător. La 2 iunie 1997.w w militare446. Altfel spus. 22 Mm. prin urmare ele sunt nule de drept. aşa cum au făcut guvernanţii români cu Ungaria şi Ucraina. fixarea limitei apelor teritoriale la 12 Mm (1949). prin actul unilateral 447 al sovieticilor . în timp ce ucrainenii nu au dat nimic şi au primit totul! Situaţia în care s-a ajuns. Şochează şi ridică serioase semne de întrebare maniera cum a fost negociat. de la România în perioada 1940-1948.r 147 o . 447 Rusia şi-a stabilit limita apelor sale teritoriale la 12 Mm încă din 1909. fără a neglija însă interesele economice de perspectivă. ale cărei interese militaro-economice se aflau în joc.Ediţia a III-a revăzută şi adăugită.S. lipsite de forţă juridică în ceea ce priveşte Insula Şerpilor. la Neptun. Pe cale de consecinţă.224 m). necerându-le sacrificii pentru atingerea acestui obiectiv ! Vezi şi: Florin Constantiniu.. nici militară (sic!)”. În martie 1995 au demarat oficial tratativele româno-ucrainene vizând semnarea unui tratat între cele două ţări. nimeni.a intrat în NATO odată cu noi.2002. Insula Şerpilor a fost.S. a ajuns să aibă ape teritoriale mai mari ca ale României (237.a anexat toate teritoriile româneşti răşluite de U.a susţinut adoptarea limitei de 12 Mm! 448 „Sacrificiile” istorice clamate de preşedintele Constantinescu s-au dovedit inutile şi dăunătoare prestigiului şi intereselor naţionale! Bulgaria .R. graba cu care a fost încheiat. la 3 mai 1997. Datorită acestor interese..care nu avea semnate şi nu a semnat în grabă tratate cu vecinii.7 km²). iar ea ne-a luat nouă Insula Şerpilor.S. Acesta a fost parafat la Kiev.. în care declara că„nu acordă Insulei Şerpilor nici o importanţă politică.indiferent între cine.R.S. la Conferinţa de la Haga (1930).S. noi am dat totul şi nu am primit nimic..ului de pe harta politică a lumii).500 km²)! După ocuparea (în 1812 şi august 1944) şi anexarea „oficială” a Insulei Şerpilor (4 februarie 1948). este şi rămâne.S. sudul Basarabiei şi Ţinutul Herţei. potrivit normelor dreptului internaţional.. preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucima au semnat acest document.R.g eo po lit ic . de cine. Implicaţiile (consecinţele) juridice. de facto. Ucraina (fostă Republică Sovietică Socialistă Ucraineană din perioada 192216 iulie 1990). abia peste 21de ani. nici din interior nici din exterior. Insula Şerpilor s-a aflat. O istorie sinceră a poporului român. dublată de o analiză juridico-istorică făcută sine ira et studio. demonstrează fără echivoc că toate actele juridice bilaterale posterioare Protocolului din 4 februarie 1948 . . fără consultări sau tratative cu România. când şi unde au fost semnate -.

vecinătatea României cu Dunărea (peste 1. ieşirea la mare şi cei 245 km de litoral maritim. dar..privind apele sale teritoriale. printr-un decret prezidenţial semnat de Leonid Kucima. un imperiu”.S.Insula Şerpilor a rămas anexată de străini în continuare. în condiţiile în care prin presiuni economice. iar a doua de creştere a rolului de punte economică între continente. automat. Anul II.pe un teritoriu fost românesc! . în total 252 ha. competiţia acerbă pentru resurse energetice.g . plus un spaţiu marin adiacent.pune în pericol întregul ecosistem al zonei. . aspect care tensionează relaţiile bilaterale şi care are drept consecinţă perpetuarea pericolului unui conflict zonal. politice şi chiar militare. având totodată efecte distrugătoare asupra lăţimii plajelor de pe litoralul românesc. Polonia şi graniţa ungaro-slovacă.r o . mai întâi aliată şi apoi subordonată. Insula Şerpilor a fost declarată zonă de rezervaţie naturală (cuprinzând 25% din suprafaţa acesteia.). .la 16 mai 1995 . face ca legat de aceasta să existe conturate două politici fundamentale . 452 Zbiegnew Brzezinski afirma că „fără Ucraina.. şi-a organizat o armată naţională impresionantă pe care a dislocat-o la graniţa cu România. potrivit dreptului natural şi celui istoric.tratatul bilateral de frontieră ce trebuia semnat în termen 2 ani. această veche nedreptate fiind perpetuată de noii înstăpâniţi asupra insulei. şi o frontieră. la 17 iunie 2003. .p. 450 Ucraina nu poate opune României nici unul dintre cele două elemente ale structurii diadice: titluizvor (negotium juris).Apud: „Geopolitica”. 453 Ucraina doreşte ca acest canal să devină principala verigă a coridorului de transport internaţional nr.depunerile aluvionare ale Dunării în mare coboară lent dar sigur graniţa sudică ucraineană spre Sulina. au început să fie transpuse în practică cu febrilitate şi asiduitate.7. respectiv titlu-probă ( instrumentum)! 451 Ucraina. până la 2 iunie 1999.w w w .119. .Ucraina şi-a stabilit (după modelul sovietic din 1949!) o zonă economică exclusivă de 200 Mm.demararea de ucraineni a săpăturilor la canalul Bâstroe453 din zona Deltei Dunării . ) în acvatoriul nordic al acestei mării. o zonă tampon şi una de tranzit între Europa şi Asia. de această dată de Ucraina (caracterul abuziv al actului din 4 februarie 1948 nu a încetat prin preluarea lui în 1991 de ucraineni!. Ucraina a exercitat şi exercită presiuni generate de deţinerea de teritorii româneşti.450). este străvechi pământ românesc. multe din clauzele sale defavorizând România. constituie un motiv de îngrijorare. .I. existenţa flotelor militare ucrainene451 şi ruse (ambele state fiind membre ale 452 C. aspect influenţat şi de modul de rezolvare a problemei minorităţii româneşti. În prezent. zona economică exclusivă şi platoul continental. Moldova. acest statut nedrept împietează asupra drepturilor fireşti ale României în Marea Neagră . intenţiile latente imediat după 1991. căi de transport şi pieţe de desfacere. la intersecţia dintre fostele imperii şi puteri. deţinerea acestei insule de către Ucraina.000 km din cursul navigabil). Federaţia Rusă încearcă refacerea Imperiului rus. asupra turismului românesc în general.6. care să preia 60% din transportul de mărfuri pe Dunăre! 148 eo po lit ic . un aspect care generează insecuritate pentru ţara noastră.în decembrie 1998. în relaţiile cu România. fără a ţine cont de drepturile şi interesele maritime fireşti ale statului vecin. se află în reală contradicţie cu statutul juridic al acestui colţ de stâncă care este Insula Şerpilor şi care.la nici trei luni de la demararea negocierilor cu România în vederea semnării Tratatului de bază!…. Rusia încetează să fie imperiu.Nr. Rusia devine. .cel mai vechi sistem geopolitic din Europa!.limita apelor teritoriale dintre România şi Insula Şerpilor a rămas cea stabilită unilateral de sovietici în 1949. împreună cu Ucraina. a fost semnat după 6 ani de tergiversări ale părţii ucrainene. a doua putere nucleară a Europei. controlul asupra Deltei Dunării.prima de îndiguire şi descurajare politico-militară.

w

w

w .g

lezând totodată interesele economice ale României legate de Canalul DunăreMarea Neagră şi porturile sale dunăreano-maritime; Ucraina, a doua ţară ca mărime din Europa, al treilea stat care speră să joace un rol major în zona Mării Negre, în atingerea obiectivelor sale strategice, încalcă cu nonşalanţă interesele României, neţinând cont de legislaţia privind protecţia biosferei Delta Dunării, zonele umede protejate, protestele şi demersurile opiniei publice internaţionale, punând lumea în faţa faptului împlinit; - imposibilitatea încheierii cu Ucraina a unui tratat privind delimitarea platoului continental şi a zonelor exclusive ale celor două state în Marea Neagră, din cauza poziţiilor şi pretenţiilor acesteia!; Ucraina pretinde insistent atribuirea de platou continental şi ape teritoriale şi Insulei Şerpilor, în timp ce ţara noastră refuză întemeiat să accepte acest lucru (acest colţ de stâncă nelocuit, este 454 lipsit de viaţă economică proprie, de surse de hrană şi de apă potabilă) ; - Ucraina, având în vedere propriile interese economico-militare, pretinde o zonă exclusivă şi un platou continental mai întins decât ceruse U.R.S.S.- ul (în perioada tratativelor dintre 1967-1987), inclusiv o linie de delimitare mai aproape de litoralul 455 românesc ; - încălcarea drepturilor economice ale României prin explorarea/exploatarea frauduloasă de către Ucraina (prin Cernomorneftegaz) a ţiţeiului456 şi gazelor naturale din arealul Insulei Şerpilor - în nordul zonei contigue a României, la 12 km est de marea noastră teritorială şi 40 km sud de insulă, o zonă ce de drept ar trebui să revină ţării noastre! -, deşi aceasta s-a angajat prin documentele oficiale bilaterale din 2 iunie 1997 să nu facă acest lucru!...; una spun (semnează) şi alta fac, ucrainenii fiind adepţii politicii faptului împlinit!...; Anularea celei mai mari părţi a acestor consecinţe, preîntâmpinarea apariţiei în viitor a altor consecinţe negative pentru interesele geostrategice ale României - stat membru NATO457, viitor stat membru al U.E. - în zona Mării Negre, impune luciditate, fermitate şi mult tact diplomatic. În ciuda faptului că noi ne-am adresat deja C.I.J. de la Haga în legătură cu partajarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive458, tratativele cu Ucraina, în ciuda intransigenţei, atitudinii refractare şi a „tacticii” practicate între 1995-2004 de aceasta, trebuie continuate, cu atât mai mult cu cât situaţia politică din ţara vecină după revoluţia „portocalie” a cunoscut o schimbare, sperăm noi, de bun augur şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale şi chestiunile aflate în litigiu459; dacă
454

Înfiinţarea unui cabinet ginecologic, a unei filiale bancare, plantarea de arbori (care nu s-au prins), aducerea de pământ roditor de pe continent (care a fost suflat în mare de furtunile din ultimii ani) şi alte încercări de acest fel, dovedesc în ultimă instanţă justeţea punctelor de vedere româneşti; în disperare de cauză, pentru a modifica realitatea existentă, partea ucraineană face eforturi deosebite pentru a putea prezenta opiniei publice şi forurilor internaţionale o altă stare de lucruri decât cea existentă… 455 A se vedea harta de faţă, întocmită de conf.univ.dr.Romeo Boşneagu (Academia Navală „Mircea cel Bătrân”- Constanţa). 456 Ucraina nu deţine pe continent zăcăminte de ţiţei, ceea ce explică importanţa deosebită pe care o acordă rezervelor de ţiţei din imediata apropiere a Insulei Şerpilor! 457 La ora actuală 75% din Marea Neagră este „mare N.A.T.O.”. Din cele 6 state cu acces direct la mare (Turcia, Bulgaria,România, Ucraina, Rusia şi Georgia), primele trei sunt membre NATO. 458 Neputându-se ajunge pe cale amiabilă la o înţelegere bilaterală echitabilă privind platoul continental şi zonele exclusive ale celor două ţări, România a recurs la o soluţie impusă de situaţie, aflată în practica statelor civilizate, sesizând (16 septembrie 2004), conform prevederilor dreptului internaţional, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. 459 La Kiev, cu ocazia ceremoniei de învestire a noului preşedinte al Ucrainei, Viktor Iuscenko, preşedintele României Traian Băsescu a discutat cu omologul său posibilităţile reexaminării disputelor

eo po lit

ic

.r
149

o

într-un termen rezonabil nu se va putea ajunge pe cale amiabilă la o înţelegere bilaterală echitabilă privind platoul continental şi zonele exclusive ale celor două ţări, dacă miza economică considerabilă aflată în joc nu va fi tranşată în beneficiul ambelor părţi, soluţia rămâne la latitudinea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, în faţa căreia fiecare parte îşi va prezenta poziţia, argumentele şi dovezile. În momentul de faţă nu este unica soluţie la îndemâna României.

w

w

w .g

După cum se ştie, la 2 iunie 1997 tratatul cu Ucraina împlineşte 10 ani de la semnare. Dacă nici una dintre părţi nu-l denunţă în 2006, el se prelungeşte automat pentru alţi 5 ani, după care este necesar semnarea unui nou tratat. Evident România poate denunţa acest tratat în 2006, dar acest lucru nu ar fi productiv, nu ar fi benefic pentru imaginea internaţională a României460. Pe cale de consecinţă, în această situaţie, soluţia „diplomatică” reiese de la sine: aşteptarea momentului în care tratatul devine caduc, când va trebui semnat un nou tratat, în condiţii noi, de pe alte poziţii, cu alţi negociatori.

româno-ucrainene, opinia liderului român fiind aceea că disputele bilaterale trebuie să înceteze prin găsirea unor soluţii raţionale, reciproc avantajoase. 460 România ar ajunge prima ţară din Europa care, după semnarea Tratatului de pace de la Paris, din 10 februarie 1947, ar denunţa un tratat bilateral!

150

eo po lit
Z O N A C O S T IE R Ă R O M Â N E A S C Ă

ic

.r

o

CONFLICTELE ZONALE DE PE FRONTUL ORIENTAL AL PRINCIPALELOR PUTERI MUSULMANE ALE SECOLULUI AL XVI-LEA: CAZUL OTOMAN
Cătălina HUNT
Abstract: In the 16 century, religious differences, political and economical goals, and territorial claims created conflict between the three Muslim powers: the Ottoman Empire, the Safavid state and the Mamluk Empire. According to Islamic law, waging war by one Muslim state against another was strictly forbidden. However, the Ottomans used religious and political pretexts to wage war against the Safavids and the Mamluks on the eastern front. In fact, the primary motivation was control of South Anatolia and the Middle East. Controlling these territories gave the Ottoman sultan rulership of the largest and most influential Muslim state of the Middle Ages. As a result of defeating the Safavids and incorporating the Mamluks, the sultan achieved supremacy in the Islamic world. In this manner the Ottoman Empire th became one of the most important states of the 16 century.

Ambiţiile politice ale suveranilor otomani s-au manifestat pe două fronturi: occidental şi oriental. Frontul occidental i-a adus pe reprezentanţii Casei lui Osman în contact direct cu populaţii şi puteri nemusulmane creştine de rit catolic sau ortodox aflate în spaţiul cuprins între Oceanul Atlantic la vest şi Munţii Urali la est. Otomanii au considerat acest front drept parte integrantă a „Casei războiului” (dar ül-harb), menită a fi transformată în teritoriu islamic (dar ül-Islam) în urma campaniilor militare cu caracter sacru (djihād). Această misiune sfântă era însă imposibil de realizat şi otomanii au conştientizat, aşa cum o făcuseră şi înaintaşii lor islamici, utopia ei. Prin urmare, statul otoman a iniţiat o politică externă inteligentă şi pragmatică, urmărind să se extindă treptat în vest, în măsura în care celelalte puteri nemusulmane au permis o asemenea strategie. Astfel, Înalta Poartă şi-a stabilit frontiera nordică la Dunăre şi cea vestică în Balcani şi sud-estul Europei, deşi a avut întotdeauna ambiţia de a cuceri inima „vechiului continent” reprezentată în acea perioadă de Viena. Motivele acestor cuceriri au fost evident de natură politică, economică şi religioasă. Imediat după cucerirea Constantinopolului, sultanul otoman s-a manifestat ca un adevărat monarh universal care-şi trăgea seva puterii în special din posesiunile sale europene. Justificarea campaniilor militare occidentale iniţiate de suveranii osmanlîilor era extrem de simplă şi la îndemână. În afară de raţiunile pragmatice (posesiuni, resurse umane şi materiale), otomanii puneau la rang de cinste misiunea lor sacră de a transforma pământurile necredincioşilor europeni în teritorii islamice guvernate de o singură lege (şeriat) şi de un singur suveran (sultanul). Ei nu aveau nevoie de legi noi extraordinare care să justifice această politică. Teritoriile nou cucerite au intrat în componenţa Înaltei Porţi ca dar ül-Islam, iar locuitorii au devenit „protejaţi” (zimmi, supuşi interni) ai statului, în cazul în care nu alegeau o viaţă mai bună în urma convertirii la Islam. Aplicarea pragmatică a legilor islamice în Balcani şi sud-estul Europei a constituit dovada elasticităţii politicii osmanlîilor. La baza acesteia se afla Islamul aşa cum a fost el înţeles de către suveranii otomani. Putem afirma fără urmă de îndoială că religia islamică nu a constituit factorul principal al expansiunii militare în aceste zone, deşi ideologia otomană a încercat să confere actelor războinice ale sultanilor un caracter sacru. Situaţia era total diferită pe frontul oriental unde Islamul a reprezentat una din raţiunile de declanşare a campaniilor anti-musulmane. Spaţiul cuprins între Transoxiana la est şi Oceanul Atlantic la vest, dar limitat în partea superioară la ţărmurile nordice ale Mării Negre şi în partea inferioară la cele ale Golfului Persic şi Deşertul Saharian, era locuit de musulmani care împărtăşeau ideile unei palete largi de curente islamice, fiecare dintre

w

w

w .g

eo po lit

ic

.r
151

o

th

w

w

w .g

Osmanlîii aveau motive politice, economice şi binenţeles religioase să aducă sub ascultare fiecare părticică a frontului oriental care-i submina sau împiedica exercitarea autorităţii. Ei urmăreau integrarea regiunilor orientale în teritoriul otoman, suveranitatea asupra drumurilor comerciale de importanţă internaţională ce străbăteau zonele respective şi extirparea şiiţilor musulmani. Dar interesele diferite ale componentelor frontului oriental şi opoziţia faţă de tendinţele expansioniste ale statului otoman au avut ca urmare întreţinerea aproape permanentă a unei atitudini belicoase de ambele părţi. Conflictul a luat proporţii neaşteptate în secolul al XVI-lea şi a antrenat chiar şi aliaţi creştini. Pentru un moment, el a implicat intervenţia militară a uneia dintre cele mai remarcabile puteri comerciale ale perioadei reprezentată de statul portughez. Spre deosebire de frontul occidental, parte a „Casei războiului”, frontul oriental era deja parte a „Casei Islamului” şi orice intenţie războinică sau atingere a graniţelor acesteia de către o altă putere musulmană era considerată păcat de moarte1. Totuşi otomanii au găsit o justificare
1

„Cel ce omoară intenţionat un credincios, pedeapsa sa este focul etern al iadului. Asupra sa se vor abate furia şi blestemele lui Allāh care i-a pregătit pedeapsă mare”, Le Coran, Traduction intégrale et notes de Muhammad Hamidullah, Islamic Republic of Iran, 1404 A.H./1984 A.D., 4/93, p. 62.

152

eo po lit

ic

.r

acestea aparţinând unei şcoli de gândire diferite. Dintre cele mai semnificative au fost curentele sunnit şi şiit, curente opuse încă de la fondarea religiei islamice. În teritoriile intrate în vizorul otomanilor în secolele XIV-XVI, anume Anatolia, Asia Centrală, Iran, Peninsula Arabică şi nordul Africii, majoritatea era deţinută de gruparea şiită, originată în mişcarea adepţilor lui ‘Ali, vărul şi ginerele profetului Muhammad, din anul 632. Focarul şiismului a fost reprezentat în epoca expansiunii otomanilor de Anatolia, Iran şi Asia Centrală. Anatolia era predominant şiită sau mai bine zis heterodoxă la venirea otomanilor, cu toate că statul selciukid a adoptat drept religie oficială sunnismul islamic. Iranul şi Asia centrală constituiau terenul de liberă practică a şiismului kızılbaş. Ambele zone erau negative la adresa otomanilor. Un alt fragment al acestui front, sunnit însă, nutrea acelaşi resentiment faţă de reprezentanţii Casei lui Osman: statul mameluc stăpân peste Siria şi Egipt.

o

w

w

legală pentru fiecare conflict iniţiat pe frontul oriental. Vom analiza pe scurt în acest articol politica Înaltei Porţi faţă de frontul oriental, în special în prinvinţa Anatoliei, Iranului şi a Imperiului mameluc. Concluziile acestei analize vor facilita o mai clară înţelegere a importanţei factorului islamic în relaţiile otomanilor cu statele musulmane. Politica orientală, sau mai bine zis anti-musulmană, a statului otoman poate fi împărţită în patru mari etape: lupta împotriva principatelor turcomane din Anatolia, conflictul cu statul Akkoyunlu, războiul cu Safavizii din Iran şi confruntarea cu mamelucii din Egipt şi Siria în care vor fi implicaţi şi portughezii. La rezolvarea fiecăreia dintre cele patru mari „chestiuni orientale”, otomanii au fost înarmaţi cu prevederi legale (fetvā-le) emise de ‘ulemā-le (învăţaţii musulmani), care puneau acţiunile războinice ale sultanilor în deplină concordanţă cu şeriat-ul islamic. Fetvā-lele scoteau în evidenţă trădarea de către turcomani a misiunii sacre a otomanilor, îndreptată împotriva necredincioşilor creştini, prin pactizarea cu aceştia din urmă. Karamanizii, oponenţii politicii expansioniste a Casei lui Osman în Anatolia, au fost proclamaţi rebeli împotriva religiei musulmane2. Cronicile otomane contemporane au propagat imaginea de trădători a turcomanilor anatolieni care, colaborând cu infidelii creştini, îi distrăgeau pe suveranii osmani de la djihād. Aceleaşi cronici au prezentat distrugerea principatelor turcomane anatoliene de către osmanlîi drept „achiziţii paşnice, exonerându-i pe reprezentanţii dinastiei otomane de vina de a purta război împotriva musulmanilor”3. De fapt, Anatolia reprezenta în ochii cronicarilor osmani moştenirea legală lăsată de selciukizi Casei lui Osman. Prin urmare, considera cronicarul Neşri, dinastiile turcomane ce-şi apărau posesiunile anatoliene nu aveau dreptul legal de a continua această luptă care uzurpa dreptul otomanilor la stăpânirea Anatoliei4. În opinia lui Kemalpaşazade şi a altor cronicari, dinastiile rebele trebuiau suprimate5. În acest context, credem noi, a fost creat mitul moştenirii selciukide a otomanilor, mit accentuat de Neşri şi purtat mai departe de o serie de alţi cronicari. Perpetuarea acestui mit a servit fie la reclamarea superiorităţii otomanilor faţă de emiratul rival de Karasi care pretindea descendenţa din Melik Danişmend, legendarul întemeietor al Danişmenzilor şi tradiţionalul inamic al selciukizilor, fie la reclamarea egalităţii faţă de hanii orientali pentru a se sustrage vasalităţii Timurizilor. În general, mitul urmărea să declare ferm şi să consacre în mod oficial superioritatea osmalîilor faţă de principatele turcomane anatoliene. Otomanii au reuşit în final să transforme principatele respective în posesiuni proprii pe cale paşnică sau cu forţa, asimilarea lor în cadrul imperiului încheindu-se pe la mijlocul veacului al XVI-lea, după includerea Dulkadır-ului. Un alt punct sensibil al frontului oriental a fost statul Akkoyunlu („al Oilor Albe”). În anul 1467 a avut loc lupta de lângă Muş dintre conducătorul Karakoyunlu („al Oilor Negre”)6, Cihan Şah (1420?-67), şi şeful Akkoyunlu, Uzun Hasan (1453-77/78). Rezultatul a constituit punctul final al existenţei istorice a statului Karakoyunlu. Uzun Hasan a preluat toate posesiunile inamicului său, inclusiv capitala de la Tebriz. La apogeul dezvoltării sale, statul Akkoyunlu a cuprins tot Azerbaigeanul şi Anatolia orientală, până la Irakul arab
Conform fetvā-lei emisă de ‘ulemā-lele din Egipt la cererea lui Murad II înaintea unei campanii împotriva Karamanizilor din 1444, Halil Inalçık, The Emergence of the Ottomans, în The Cambridge History of Islam, Volume I. The Central Islamic Lands, ed. by P.M. Holt, Ann K.S. Lambton, Bernard Lewis, Cambridge at the University Press, 1970, vol. I, pp. 289-290. 3 Colin Imber, Ideals and legitimation in early Ottoman history, în Süleyman the Magnificent and His Age. The Ottoman Empire in the Early Modern World, New York, 1995, p. 145. 4 Istoricul britanic discută această idee în Ibidem, p. 146. 5 Kemalpaşazade, Tevârih-i Al-i Osman, ed. Ş. Turan, I. defter, Ankara, 1970, pp. 25-27. 6 Statul Karakoyunlu fusese întemeiat de Kara Yusuf în anul 1410 şi se întindea de la sud de râul Kura (din nordul Azerbaigeanului modern) până în sudul Azerbaigeanului (cu excepţia statului lui Şirvan Şah), cuprinzând Armenia actuală, o parte a Anatoliei estice şi Irakul iranian (numit Irak-i Agem), Nesip Nesipli, XVI ve XVII Yüzyıllarda Osmanlı-Safevi Savaşları ve Azerbaycan, în „Azerbaycan Türk Kültür Dergisi”, 330, 1999, p. 24.
2

w .g

eo po lit

ic

.r
153

o

Istoricul azer Nesip Nesipli a remarcat că cea mai importantă realizare a statului Akkoyunlu în istoria Azerbaigeanului a fost creşterea importanţei limbii turce în toate domeniile vieţii publice. Fetvā-lele emise de ‘ulemāle pentru a legitima politica orientală a sultanilor scoteau în evidenţă şi lupta otomanilor împotriva „infidelilor” musulmani. Ea nu şi-a adus aproape deloc contribuţia la construcţia statului azer. 26. Epoca clasică 1300-1600. On the Constituent Elements of Certain Sixteenth-Century Ottoman Documents.r o . 13 Pietro della Valle. p. second edition. 290. Se concretiza în acest mod 10 avertismentul însoţit de cuvintele („Āgāh olasın”. Inalcik. 25. XVI ve XVII Yüzyıllarda Osmanlı-Safevi Savaşları ve Azerbaycan. se concretizase în ocuparea Tokatului. Uzun Hasan şi-a câştigat un duşman de temut în persoana suveranului otoman. la care se simţea îndreptăţit. vol. bâş . I. textul complet. 382.w w w . 278-279. al cărui tată fusese înlăturat de pe tron de otomani în anul 1461. 1264-1265/1848-1849. Nesipli11. p. 379. p. Menage. kızılbaşii12. acelaşi avertisment a fost trimis ulterior şahului safavid Ismail de către Selim I. Pt. dinastie iraniană al cărei fondator a fost şeikh-ul Safī al-Dīn (1252/3-1334). 11 Nesip Nesipli. Trebuie amintit faptul că şeful Akkoyunlu se căsătorise cu fiica stăpânului Trebizondului.2. F. căruia Murad II i se adresa cu apelativul „tată”7. Halil Inalcık. Colin Imber. Ideals and legitimation. 77. a noble Roman.roşu. 1996. Duşmănia dintre cei doi a crescut şi mai mult în momentul (1473) în care Uzun Hasan a contestat dreptul sultanului de a se afla în posesia Cappadociei şi a Trebizondului. Imperiul otoman. Un alt motiv al eliminării statului Akkoyunlu ar fi putut fi şi alianţa şefului acestuia cu occidentalii prin care era vizat un atac pe apă şi unul pe uscat împotriva otomanilor. Despina. Coranul a fost tradus din arabă în turcă din ordinul lui Uzun Hasan.vezi Ahmed Ferīdūn. traducerea Coranului în limba turcă nu a avut acelaşi impact pentru Azerbaigean precum a avut traducerea Bibliei în limba germană pentru Germania. că a existat o mişcare de emancipare naţională în Azerbaigean mult înainte de episodul reformei occidentale iniţiată de Martin Luther în Germania în veacul al XVI-lea. Scopul alianţei ar fi fost ocuparea Istanbulului şi intrarea sub stăpânirea Akkoyunlu a întregii Anatolii. Bucureşti. Conform cronicii lui Tursun Beg. Viaggi. Aceasta a însemnat. Imperiul otoman. Termenul îi desemnează pe partizanii primilor Safavizi. Astfel au fost categorisiţi reprezentanţii mişcării şiite din Iran. 1985.W. de altfel. p. p. dar mai ales în diplomaţie.cap) purtată de adepţii mişcării şiite persane care promovau principiile tribale şi credinţele şamaniste împrumutate de la ordinele dervişilor musulmani. 383. H. Prin uciderea lui Cihan Şah. primul fiind statul Karakoyunlu. literatură şi ştiinţă. în „BSOAS”. Munşa’āt al-salātīn. Pietro della Valle.L. Din păcate. resp. El încheiase deja o alianţă cu Karamanizii al cărui rezultat pozitiv. Hasluck14 crede că în Anatolia. into 8 9 154 eo po lit ic .9 Mehmed II a răspuns atacului Akkoyunlu şi a ieşit învingător în lupta de la Başkent din anul 1473. şi a continuat să fie uzitat în Persia pentru a identifica în general pe membrii unui ordin cavaleresc13. Epoca clasică 1300-1600. 289-290. în ochii istoricului. în categoria 7 Ibidem. 12 Denumire datorată învelitorii de culoare roşie a capului (lb. English: The travels of Sig. Datoria otomanilor era aceea de a pune capăt 8 acestei injustiţii. 48. concluziona N. 72. Istanbul. tc.g (Irak-i ‘Arab). pp. lupta de la Tokat era un act de agresiune a lui Uzun Hasan care comitea „o teribilă opresiune şi o clară injustiţie” împotriva musulmanilor de acelaşi sânge. no. Pentru prima oară în istorie. Parte 3. p. Moartea lui Uzun Hasan peste cinci ani va diminua conflictul otomano-Akkoyunlu şi va marca în acelaşi timp scoaterea treptată de pe scena politică a celui de-al doilea şi ultimul stat turcoman care a contribuit la atingerea strălucirii maxime a Azerbaigeanului în perioada medievală. a regiunii Kaiseri şi a „Ţării lui Hamid” în 1472. 145-146. 10 V. kızıl . „Să ştii că”) lansat de sultanul otoman şefului Akkoyunlu într-o scrisoare anterioară luptei pe de câmpul de la Başkent. p.

Medina. Iisus şi Muhammad. Într-adevăr. credincioşii respectau nu una.w w kızılbaşilor au fost încadraţi adepţii tuturor sectelor de natură şiită de orice rasă sau limbă ar fi ei. ci mai multe cărţi sacre. Hasluck. the several countries. kazalele Baiburt. Bagdad. încarnat pe rând în Iisus Christos şi ‘Alī. Iisus şi ‘Alī. şi rugăciunea personală în casa proprie.W. precum Pentateuhul. Christianity and Islam under the sultans. 50. de exemplu manifestarea lui Dumnezeu sub formă umană. Irène Mélikoff. numărul mic al rugăciunilor de peste zi şi al zilelor de post. Karput. Noul Testament şi Coranul. London. Allāh şi Husein. în tenassuh. Diyarbekir. conform opiniei avizate a unuia dintre cei mai remarcabili specialişti ai problemei. 1975. Moise. of those oriental princes and nations. 144-153. în „Turcica”. în fiecare dimineaţă. adică manifestarea divinităţii sub formă umană” . sancakul Tekke.g East-India and Arabia Deserta [microform]: in which. iar bărbaţii nu erau obligaţi să suporte circumcizia. pp. Ei. mama lui Iisus. are faithfully described. Kızılbaşii au fost acuzaţi nu numai de erezia doctrinei împărtăşite. 15 Irène Mélikoff. Hasluck. Le problème kızılbaş. Noe. Christianity and Islam under the sultans. Oxford. prezentând în acelaşi timp caracateristicile unui şiism extremist datorită credinţei în tecellī. precum şi Moise şi David reprezentau în viziunea kızılbaşilor reîncarnări ale aceleaşi persoane.n. precum şi în vilaietele Angora.W. Tot ‘Alī era unul din marii profeţi şiiţi alături de Adam. together with the customs. locul pelerinajului şi prescripţiile ritualului musulman. Locul lor de pelerinaj a fost evident nu Mecca şi siturile înconjurătoare. de exemplu metempsihoza.r 155 o . Trinitatea kızılbaşă era constituită din ‘Alī. Fecioara Maria. 1929. Sivas. Această formă de şiism a fost de fapt. ci sanctuarele ce adăposteau rămăşiţele imamilor de la Karbala. manners. Posteau înaintea anului nou (sărbătoarea Novruzului). in familiar letters to his friend Signior Mario Schipano : whereunto is added a relation of Sir Thomas Roe's Voyage into the East-Indies. deci ale divinităţii. Avraam. ‘umeyyadul Yazid I. VI. 16 Kızılbaşii credeau într-un singur Dumnezeu. era considerată mama lui Dumnezeu şi din acest motiv foarte venerată de comunitatea credincioşilor kızılbaşi.). mişcarea kızılbaşă a reprezentat „o formă turcomană a şiismului islamic care se baza pe credinţa în cei Doisprezece Imami. Iisus şi profetul Muhammad. „o concepţie religioasă 17 turcomană care a fost sufizată şi şiitizată de către propaganda safavidă” . 1665. dar şi de inexistenţa unui cărţi sfinte şi a bisericilor. şi în devoţiunea în exces pentru suveranul safavid care nu era altceva decât reîncarnarea lui ‘Alī (al patrulea calif drept. 16 Despre doctrina şi manifestarea religioasă a kızılbaşilor. 17 Irène Mélikoff. unul din cei doi fii ai săi ucis la Karbala în anul 680 în conflictul pentru putere cu şeful statului arab. el însuşi mazhar-ul 15 lui Dumnezeu. Autorul i-a localizat în principal în vilaietul Smirna. 14 F. Exista libertatea consumului de vin şi a cărnii de porc. I. eo po lit ic . Din punct de vedere religios. receptată însă de către întreaga ‘umma (comunitatea musulmană) drept eretică. în timpul lunii Muharrem (comemorarea uciderii lui Husein. p. sau mai exact credinţa în transformarea şi multiplicitatea formelor. Le problème kızılbaş. Fii lui ‘Alī. numită Aşura) şi doisprezece zile când sărbătoreau pe cei Doisprezece Imami. 140-142. ultimul dintre ei fiind inferior ca statut primului. pp. Tergean şi Kighi). Importanţa lui ‘Alī reiese şi din faptul că rugăciunile credindioşilor se îndreptau numai către el. dacă ne gândim la calitatea lui ‘Alī de mazhar al lui Dumnezeu. şi cele ale dervişilor din Anatolia şi Balcani. 46-47. Hasan şi Husein. Erzerum (sancakul Erzingean. îşi îndeplineau rugăciunea colectivă de vineri în casa preotului (sayyid). observăm contopirea credinţelor creştină şi şiită într-o sinteză originală. Până în acest moment. n. and rites both religious and civil. bărbaţi şi femei împreună. I. pp. Femeile nu purtau văl. 52. traffique. vezi F. Kufa. p. erau identificaţi cu sfinţii Petru şi Pavel ai religiei creştine şi puşi în rândul celor Doisprezece Imami. ii. w .

şi şi-au câştigat respectul în rândul populaţiei din Azerbaigean. în vreme ce liderii safavizi au reprezentat în acelaşi timp puterea laică şi religioasă în stat. p. Asemănarea venea din asumarea şi sanctificarea misiunii războinice de către fiecare dintre cele două părţi care luptau pentru triumful Islamului. 1006a-1053a. Kağar. Mazzaoui. La rândul lor. Wiesbaden. Liderii otomani au fost doar conducători laici. The Poetry of Shāh Ismā’īl. El beneficia de asemenea de legătura matrimonială dintre mama sa.20 Iată marea diferenţă ce separa lumea otomană de noul univers persan. pe nume Fadl Allāh ibn Rūzbihān Hunği. 74-75. caracterul paşnic al ordinului din Ardabil s-a convertit brusc în unul belicos ca urmare a preluării conducerii sale de către şeihul Ğunaid (1447-56). însă ne vom limita în rândurile următoare să discutăm numai aspectul ideologic al problemei. sora lui Uzun Hasan şi tatăl său. Din dorinţa de a-şi asigura libertate de mişcare.w Reprezentantul cel mai de seamă al noii mişcări a kızılbaşilor a fost Ismail Safavi. asigurând baza ideologică pentru „continuarea expediţiilor de gāza şi pentru djihād-ul împotriva necredincioşilor (kuffār)”. conducătorul şi fondatorul statului safavid al Iranului la începutul secolului al XVI-lea. 18 w w . n. ordinul a degenerat într-o erezie care susţinea că Ğunaid este Dumnezeu (ilāh) şi că fiul său este fiul lui Dumnezeu (ibnAllāh)19. fiul său Ismā’īl „trăise alături de Dumnezeu (Allāh) şi abia acum se arătase lumii”. Ismail Safavi a reprezentat în istoria ordinului de la Ardabil. V. făcând din statul otoman ţinta războiului sfânt. pp. and the Ġulat. Rumlu şi altele. Fiul lui Ğunaid. 51. Varsak. Šī’ism. Se pare că. Aceste relaţii „puneau alături sultanatul formal (saltanat-i suwarī) de cel spiritual (saltanat-i ma’nawī)”. n. tipul noului lider şiit. Primii reprezentanţi ai ordinului au fost sunniţi. 1972. Safī al-Dīn a descins la rândul său din kurdul Fīrūz-şah care a ales regiunea iraniană a 18 Gīlanūlui ca loc de păşune pentru oile sale. din punct de vedere militar. 1940-1943. în „Bulletin of the School of Oriental and African Studies”. Când s-a făcut remarcat din punct de vedere militar. pp. Kızılbaşii lui Ismail au contestat sunnismul şi autoritatea puterii otomane. s-a încuscrit cu Uzun Hasan şi i-a acordat acestuia sprijin militar în conflictul împotriva statului Karakoyunlu. 20 Michel M. sub Ismail. a adus treptat sub ascultare statul lui Şirvan şah în 1500 şi a zdrobit statul Akkoyunlu în Michel M. and the Ġulat. Anatolia şi Khorasan prin natura lor pacifistă. precum şi în istoria medievală a Iranului. otomanii i-au calificat pe safavizi drept „necredincioşi” (kâfirler) şi „eretici” (mülhidler). drept pentru care şi-a luat titlul de „sultan”. a răzbunat această moarte mai târziu când a cucerit Baku. El era descendentul faimoşilor lideri religioşi ai ordinului sūfi din Ardabil (astăzi Erdebil. dar a fost ucis chiar de Şirvan. sub pretextul nerespectării şeriat-ului.r o . de factură shafī’ită. Mazzaoui. 19 Ğunaid era amintit în slujbe drept „Cel care Există. Armata sa.g 156 eo po lit ic . Există o istorie a relaţiilor otomano-safavide. El moştenea pioşenia înaintaşilor săi şi aplecarea către o viaţă de introspecţie şi contemplare. Šī’ism. sultanii Ğunaid şi Haidar (1456-88). arzând rămăşiţele pământene ale ucigaşului tatălui său. profund religioasă şi contemplativă. în Iran. Ustağlu. reşedinţa de toamnă-iarnă a lui Şirvan. De la jumătatea secolului al XV-lea. Minorsky. Această erezie a ajuns religia oficială a statului safavid în anul 1501. Se credea chiar că ei posedă puteri supranaturale. ci doar El”. Ismail reuşise să aducă împreună triburile kızılbaşe Zulkadır. X.) înfiinţat de şeihul Safī al-Dīn pe la mijlocul secolului al XIII-lea. domnia sa a luat sfârşit în mod tragic. fiul lui Uzun Hasan. The Origins of the Safawids. Şamlu. conform istoricului curţii lui Yak’ub. pentru că nu există Dumnezeu. Ğunaid a dorit să controleze mai mult decât Ardabilul. în acelaşi timp cu spiritul de gāzi convertit în politică de stat de către tatăl şi fratele său. Sūfism. el a atacat statul lui Şirvan şah cu sediul la Baku. Din punct de vedere religios. Afşar. Ismail. Franz Steiner Verlag GMBH. destul de numeroasă. The Origins of the Safawids. precum şi de legătura dintre fiica aceluiaşi Uzun Hasan şi fratele său. Din nefericire pentru planurile de mărire ale lui Ğunaid. Sūfism.

83. În toate aceste noi posesiuni. proces 21 22 w w . Bloomington. Semnificaţia visului lui Muhammad Rumlu este tot atât de importantă ca visul de mărire al lui Osman. and the Ġulat. fiul maestrului său Hasan Halife Tekkeli. au fost cele mai timpurii aliate anatoliene ale mişcării kızılbaşe. Mazzaoui. 64. p. reprezintă „o chemare la arme” a anatolienilor şiiţi. 23 Rudi Paul Lindner. aşa cum o făcuseră până în vremea lui Muhammad Rumlu. p. Anatolienii trebuiau să poarte stindardul războiului. Dinastia safavidă a fost responsabilă pentru această transformare. din perioada de până la Ğunaid. 24 Michel M. Ambele legitimează preluarea puterii şi binecuvântarea religioasă a acestui fapt de către divinitate. 58. În acele momente de disperare. p. Şiiţii trebuiau să se sacrifice pe cale armată pentru izbânda misiunii lor sfinte. Acest trib era recunoscut drept susţinător fervent al mişcării kızılbaşe a lui Ismail în Anatolia. la cea de tip gulāt. Indiana University. al cărui întemeietor era Ismail. între Medina şi Bagdad. Ismail a impus religia şiită şi a dat ordin să fie ucişi tot sunniţii. Mişcarea kızılbaşă trecuse de testul timpului şi supravieţuise unor situaţii politice critice în zonele iraniene. El a visat scena în care copilului de numai 14 ani. cu Bagdadul.w 1503. Irène Mélikoff. aceea de a proteja Islamul kızılbaş. în partea conclusivă. irakiene şi anatoliene. Le problème kızılbaş. p. o povestire despre relaţia dintre şahul persan Ismail şi Dede Muhammad. London. Muhammad Rumlu s-a rătăcit de caravană în deşert. Visul subliniază însemnătatea militară a acestora prin gestul înmânării lui Muhammad Rumlu de către Imamul ascuns a pumnalului lui Ismail. Osman a visat că era stăpân pe lumea întreagă. Muhammad Rumlu a avut un vis sau poate o viziune care i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. un membru al tribului şiit anatolian Rumlu. a organizat revolta şiită anti-otomană din Anatolia. Este clar că visul lui Rumlu. timuridă şi turcomană au fost depăşite cu success datorită zelului religios. chiar în faţa lui Rumlu. Statul safavid.g Paul Coles. Acest fapt s-a petrecut într-un palat situat într-un peisaj miraculos. ceea ce a fost interpretat drept o viziune a viitorului Imperiu otoman. eo po lit ic . Nomads and Ottomans in Medieval Anatolia. teritoriul Chorasanului a cunoscut aceeaşi soartă. 109. Şah Kulî era cel care. După acest vis. Religia kızılbaşilor trece de la forma sa itnā’asarī. i-a fost acordată puterea de către Imamul ascuns.r 157 o . peste câţiva ani.22 El era perceput drept însuşi Dumnezeu de către supuşi şi privit cu mare respect de către şiiţii din alte părţi ale Orientului. Conform credinţei şiite. dar mai ales 24 belicos. Šī’ism. Irakul arab. Se spune că Muhammad Rumlu ar fi primit prin anii 1499-1500 permisiunea de a face pelerinaj la Mecca de la Şah Kulî. respectiv maestrul său. Ismail. Între 1507-1508. în special din Anatolia. 1968. aşa cum s-a exprimat Rudi Paul Lindner în analiza acestui subiect. Imamul ascuns a aprobat acest gest. în comparaţie cu cel al lui Osman. conştient fiind de misiunea războinică şi responsabilitatea sa faţă de şahul-copil Ismail. The Ottoman Impact on Europe. caracterizată prin militantism religios. Sūfism. Acţiunea militară a safavizilor a rupt drastic echilibrul politic şi religios al Islamului începutului de 21 secol XVI în opinia lui Paul Coles. mongolo-ilhanidă. The Origins of the Safawids. În 1510. Pe drumul întoarcerii din pelerinaj. El i-a ordonat lui Muhammad Rumlu să treacă prin Tabriz la întoarcerea de la Mecca pentru a-l vedea pe Ismail în momentul preluării puterii în Iran.23 Triburile Rumlu şi Tekkeli cărora i-au aparţinut Muhammad. oficializase deja religia şiită încă din anul 1501. Rudi Paul Lindner a inclus în lucrarea sa despre nomadismul otomanilor. Rumlu s-a întoars în Anatolia. căruia i s-a încredinţat pumnalul lui Ismail. caracterizată printr-o puternică influenţă sufită şi populară. noul lider safavid venise în lume cu o misiune sfântă şi cucerise deja „cele patru colţuri ale lumii”. Perioadele mongolă. şi Diyarbekirul au intrat sub stăpânirea safavizilor. Hasan Halife.

Bayezid II a ales să-i deporteze pe simpatizanţii şiiţi în teritoriile balcanice. în special în posesiunile otomane peloponeziene ale Modonului şi Koronului. Sultanul Bayezid II. 1264 -1265 (1848 -1849). în The Cambridge History of Islam. simpatizant şiit. mişcarea a pornit din regiunea Tekke şi s-a extins până la Brusa. Triburile turcomane din Anatolia se puteau oricând alia cu safavizii şi porni un război civil care putea desfiinţa statul otoman. 28 H. von Grunebaum. o serie de triburi turcomane din Anatolia. 353-54. Munşa’āt al-salātīn. o serie de triburi turcomane au rămas în munţii Taurus de unde s-au aliat de câte ori era nevoie fie cu pretendenţii Karamanizi refugiaţi în Persia.) cu următorul fapt: religia oficială era legată strâns de interesele conducătorilor. Kütahya a fost ocupată de insurgenţi. bolnav şi incapabil de a se opune planurilor uzurpării propriului tron. au trecut de partea kızılbaşilor. ci doar curiozitatea. profund nemulţumite de acţiunea centralizatoare a otomanilor. În acest sens Ismail a apelat mai întâi la o acţiune de propagandă religioasă în teritoriile anatoliene prin intermediul misionarilor. 29 Ahmed Ferīdūn. Hasluck. 169. The Central Islamic Lands.25 Extinderea safavizilor în Orient şi radicalismul lor religios a constituit cauza principală a conflictului cu otomanii. Rebeliunea a ameninţat în mod serios autoritatea centrală care se confrunta în acel moment cu lupta pentru putere dintre fii sultanului Bayezid II. cel mai pios dintre conducătorii osmalîilor. 27 F. ne confruntăm (în Anatolia. „începând cu Selciukizii. erau îndreptate către guvernarea existentă”. pp. Safavizii au reprezentat din acel moment pentru Înalta Poartă nu doar o problemă ideologică. în vreme ce opoziţia şiită.w w ce a adus cu sine unificarea Orientului mijlociu din punct de vedere religios şi politic. fie cu safavizii. Ismail a reclamat dreptul de stăpânire asupra Anatoliei în virtutea moştenirii legitime a posesiunilor statului Akkoyunlu. Selim I. Martyrdom. În urma propagandei. p. convertindu-se 26 la şiism . 313. iar marele vizir Ali Paşa a murit pe câmpul de luptă. ei au fost despărţiţi şi răspândiţi în toată zona. 1955. Istanbul. a luat măsuri imediate împotriva şiiţilor anatolieni. Qānsūh al-Gūrī. Vladimir Minorsky.n. p. 190-191. Totuşi. însă răspunsul lui Bayezid II a venit abia prin anii 15071508. ci şi una socială. 355-56. 26 158 eo po lit ic . Politica sultanului faţă de safavizi era în continuare pacifistă. însă amintirea ei a persistat în permanenţă în memoria urmaşilor lui Bayezid II. Acolo. Acest lucru se întâmpla în anul 1502. victoriosul fiu al lui Bayezid II în lupta pentru tron. Minorsky. În cele din urmă. Tekkeli şi Rumlu. Iran: Opposition. p. Inalcık. respectiv 1505. O altă rebeliune kızılbaşă a lovit statul otoman în anul 1511. „omul care a apărut în părţile răsăritene”29. aşa cum o făcuse anterior uzbecii din Māwarā şi mongolii din India.g Ibidem. asociată cu nenumărate alte mişcări. în Unity and Variety in Muslim Civilization. Potrivit lui V. De fapt. and Revolt. Ismail a atacat de câteva ori teritoriile otomane din Anatolia în anii 1502. Chicago & London.28 În urma acestor evenimente. şahul Ismail nu a reuşit să stârnească în sultan instincte războinice. bătrân. El i-a acordat o pensie anuală lui Hasan 27 Halife Tekkeli. Christianity and Islam under the sultans. cum ar fi Hamid. n.W. El a încercat să securizeze frontierele estice ale imperiului otoman pentru a împiedica accesul safavizilor la propriile fortăreţe. El urmărea împingerea Imperiului otoman către vest şi crearea unui imperiu turco-iranian limitat de ţărmurile Mării Egee la vest şi de frontierele orientale ale Asiei Centrale la est. Volume I. The Rise of the Ottoman Empire. Bayezid II îl numea pe Ismail în corespondenţa sa cu emir-ul kurd de la graniţă şi cu sultanul mameluc al Egiptului. ca semn al recunoşterii pioşeniei şi a sanctităţii sale. a manifestat la început un mare respect pentru religia kızılbaşilor. Au fost ucise 40. Condusă de aşa numitul Şah Kulî („servitorul şahului”).000 de persoane în urma campaniei de 25 w . I. Dar de îndată ce propaganda safavidă a creeat probleme sociale în sud-vestul Anatoliei. revolta lui Şah Kulî a fost oprită. Edited by Gustave E.r o . I.

d’Ohsson. Istanbul. p. vol.w w w . În textul fetvā-lei emise de Hamza Sarı Görez înainte de campania anti-safavidă a lui Selim I din 1514. pp. ma contrarj di opinione”. Se pare că natura sa divină nu-l ajutase cu absolut nimic în respingerea inamicului numărul unu al statului safavid. 35-36. Paris. 49-78. Şahul iranian reprezenta atât un pericol moral.30 Şiiţii au fost declaraţi ferm de către sultanul otoman drept eretici. Otomanii căpătau astfel rolul de apărători ai Islamului sunnit ortodox. 34 Ambii autori publica prima scrisoare a lui Selim I şi discută contextual în care au fost trimise. tome septième. 1972. Războiul împotriva şiiţilor conduşi de Ismail reprezenta în viziunea şeyh ül-Islam-ului. Selim I îi propunea lui Ismail să se convertească la sunnism şi să renunţe la toate teritoriile pe care le-a rupt pe calea armelor din Imperiul otoman. xvii/22. Histoire de l’Empire Ottoman depuis son origine jusqu’à nos jours. în Ignatius Mouradgea d’Ohsson. 178-190. Kızılbaşii provocaseră multe neplăceri şi rapture teritoriale otomanilor. publicată de M’d’Ohsson şi J. De altfel. eo po lit ic . p. Şiiţii lui Ismail erau consideraţi de sultan drept cel mai serios pericol al Imperiului otoman. 440. pp. p. 32 n. vezi M. 1844. perchè alcuni di quelli seguitano la dottrina di Alì. urmărind să epuizeze trupele sultanului Selim I. El nu încetează să-şi 30 J.) şi să le distrugem adepţii” . e altri la dottrina di Omar tutti due discepoli di Maometto. Tableau général de l’Empire othoman. tome quatrième. I. în Relazioni degli ambasciatori al Senato. tome quatrième. de Hammer34. de Hammer acordă un spaţiu mai mare analizei corespondenţei sultanului otoman. a cunoscut prima şi cea mai strălucită victorie din cariera sa militară de până atunci. vezi ideea războiului anti-safavid ca gāza majoră în Ş. 41-45 şi J. asir Türk hayati. rol pe care l-au inclus cu începere din secolul al XVI-lea în lista îndatoririlor sultanilor imperiului. Histoire de l’Empire Ottoman depuis son origine jusqu’à nos jours. 1968. 31 Bailul Constantinopolului Lorenzo Bernardo scria a relaţia sa din 1592 următoarele rânduri despre şiiţi: „Li Persani sono fra Turchi come li eretici fra di noi. de Hammer. Ankara. Ismail a cunoscut prima şi cea mai mare înfrângere militară a sa. Acesta din urmă a încercat să-l provoace pe şah la luptă printr-o serie de scrisori jignitoare la adresa credinţei şiite şi a persoanei liderului kızılbaşilor. Raccolte. Tansel. Tekindağ. serie III. distrugătorul credinţei adevărate” care se opunea aceluia ce „alterase puritatea dogmelor islamice”. 1494-1520. Yeni kaynak ve vesikaların ışığı altında Yavuz Sultan Selim in Iran Seferleri. Yavuz Sultan Selim. 109. pentru ca răspunsul acestora din urmă să fie calificat drept ofensiv. în „Tarih dergisis”. „Este o obligaţie şi o datorie sacră să-i ucidem (pe safavizi. MDCCCXXXVI. dar J. d’Ohsson afirma de asemenea că rivalitatea cu Persia se datora „ambiţiei şi fanatismului religios”. 367. annotate ed edite a Eugenio Albèri. Şahul Ismail a optat pentru retragerea din faţa otomanilor. ni-l înfăţişează pe sultan drept „exterminatorul idolatrilor. Hammer găsea că principala cauză a acestei acţiuni era asemănătoare cu cea a masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu în Franţa sau a Inchiziţiei în Spania. campania sultanului era una cu caracter defensiv. Scrisorile au primit doar un singur răspuns negativ: Ismail consideră ca este „prea târziu să se pocăiască”. p.g pedepsire a insurgenţilor din 1511. 33 Mehmet Ertuğrul Düzdağ. Ismail şi-a petrecut ultimii zece ani din viaţă în meditaţie şi rugăciuni.r 159 o .n. 1969. Oponentul său otoman. cât mai ales unul religios pentru Imperiul otoman. a Islamului în general. Pe câmpul de la Çaldıran. Lupta de la Çaldıran din 1514 a reprezentat unul dintre episoadele cele mai dramatice ale istoriei statului safavid. Faptul l-a afectat deosebit de tare. precum şi a Kur’ānului. „cel 33 mai mare război sfânt” al otomanilor şi „un glorios martirdom”. 31 cât şi de către nemusulmani. p. Seyhülislâm Ebussuud Efendi fetvalari isiginda 16. p. Safavizii erau acuzaţi de minimizarea importanţei legii sfinte a Profetului. Firenze. Corespondenţa celor doi. 174. „deschisese musulmanilor poarta tiraniei şi a opresiunii” şi acceptase blasfemia. M. dimpotrivă. Volume II. Tableau général de l’Empire othoman. lucru rămas neschimbat în timp şi perceput ca atare atât de către musulmani. de Hammer. se spunea în acelaşi text. 32 Textul fetvā-lei a fost publicat în S. Ebussuud. şahul urmând să nu mai participle vreodată într-un conflict armat.

cât şi mamelucii reprezentau cele două blocuri de putere musulmană în calea expansiunii Europei în Orient. 2000. p.L. 66.)”38. Mamelucii stăpâneau Egiptul şi Siria de mai mult de două sute de ani (1250-1517). încheiată cu un avertisment: „Sperăm că nu vei lua în considerare chemările lor [de ajutor] (ale şiiţilor care au supraviaţuit războiului. 1548-55. ele nu au mai avut niciodată impactul şi ecoul celor din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Safavizii nu au încetat să-i jeneze permanent pe otomani. suveranului său. Deşi conflictele otomano-iraniene au continuat în anii următori. Epoca clasică 1300-1600. şi nu numai cel dintre 1578-90 cum credea Cemal Kafadar.n. M. războaiele iraniene au reprezentat întotdeauna „Vietnamul” 37 otomanilor. în “Studia Islamica”. Unul dintre motive ar putea fi cel sugerat de Ralph S. 36 Paul Coles. în “Princeton Papers”. 193-94. 4. în Historians of the Middle East. 90. împreună cu o scrisoare. the Patriarch of Jerusalem. Selim I a fost cel dintâi sultan care a schimbat direcţia cuceririlor otomane de la vest. Europa ar fi fost implicată într-un vacuum militar în Orientul Mijlociu39. În 1515. Volume VII. El a stat la baza organizării unei expediţii de cucerire a Siriei şi Egiptului pentru anul 1481. 196. Atât otomanii. The Mainstay of Islam’s Military Might. 1578-90. 45. relaţiile otomano-mameluce erau destul de apropiate. În general. 1962. David Ayalon. Inalcık credea că proiectul a urmărit probabil supunerea mamelucilor. până când o pace finală a fost încheiată în anul 1639. The Utility of Ottoman Fethnāmes. Inalcık. 41 H. Selim I ştia din surse avizate că ambii conspiraseră împotriva sa şi încheiaseră înţelegeri cu Ismail în timpul războiului din 1514. la est. vara anului 1515. în „Harvard Middle Eastern and Islamic Review”. în special după cucerirea Constantinopolului. Hatox: lupta celor doi suverani pentru preeminenţa în lumea islamică. and Mamluk Authority. problema mamelucă va constitui următorul proiect oriental al suveranului otoman. 39 David Ayalon. La momentul trimiterii scrisorii. The Ottoman Impact on Europe. Armata osmanlîilor a înregistrat foarte multe victime de-a lungul lungilor ani de conflicte anti-safavide: 1514-36. Mehmed the Conqueror. The Utility of Ottoman Fethnāmes. „a implicat o stare normală de ostilitate cu Imperiul osmanlîilor. Înlăturarea şiiţilor din Anatoliei şi înfrângerea safavizilor au constituit doar două din proiectele orientale ale sultanilor otomani. marcată nu de puţine ori prin scurte perioade de armistiţiu”36. Relaţiile cu otomanii au început să se deterioreze în vremea lui Mehmed II. 116-17. p. el l-a ucis pe şeful Dulgadır-ului şi a trimis capul acestuia. conştient fiind de faptul că ele reprezentau retezarea pretenţiilor absurde ale şiiţilor la suveranitatea lumii islamice şi anexarea la imperiu a zonei cuprinse între Erzurum şi Diyarbekir. Scrisoarea era de fapt o înşiruire a victoriilor orientale a sultanului otoman. Una dintre cauze a fost lupta împotriva descentralizării statale dusă de triburile independente din Anatolia. p. p. The Question of Ottoman Decline. Holt. Hatox. Această politică. rămasă însă în stadiul de proiect din pricina morţii sultanului Mehmed II în acelaşi an. p.L.w w w . 1998. Din păcate pentru destinatarul scrisorii. Soluţia adoptată de Selim I în această problemă a fost una belicoasă. Oxford University Press. 38 G.r o . Lewis. London. pp. scria într-un articol publicat post-mortem că fără aceste două puteri. 37 Cemal Cafadar. 40 Ralph S. Imperiul otoman. 107. scria P. New York. The Mamluks.g preamărească victoriile în fetihnāme-lele post-Çaldıran35. Coles. 35 160 eo po lit ic . 1-2. sultanul mameluc Al-Ghawrî. pp. H. 76. fondatorul studiilor mameluce.41 Pacea de 15 ani încheiată în mai 1491 a consfinţit situaţia anterioară războiului de şase ani dintre otomani şi G. 1997-1998.40 Un al doilea motiv a fost pretenţia mamelucilor la stăpânirea Anatoliei de Sud (principatul Dulgadır). n. Lewis. Edited by Bernard Lewis and P.

New York. în „problema portugheză” ei au rămas total neutri. la nouvelle route des Indes et les Ottomans. i se pot adăuga altele precum: eliminarea pericolului unei alianţe safavido-mameluce45 sau stăpânirea strategicei Semiluni fertile aflată sub controlul mamelucilor şi râvnită de safavizi46. Mamelucii au primit ajutor militar concretizat în arme şi specialişti în construcţia navelor din partea otomanilor. eo po lit ic . cât şi portughezii blocau ruta comercială nordică a comerţului asiatic ce trecea prin Bagdad şi Basra. la nouvelle route des Indes et les Ottomans. 247. asigurând produse Imperiului otoman. 102. Cairo şi Alexandria. Pentru însemnătatea comerţului asiatic pentru mameluci. Mirodeniile care soseau din Cairo sau Alep trebuiau să treacă prin mâna portughezilor. ci şi safavizilor. Ottoman naval policy in the south. Aceasta a reprezentat foarte probabil cea de-a doua cauză a schimbării direcţiei cuceririlor otomane către est. The Ottoman Impact on Europe. vezi Hans-Joachim Kissling. anume Tabriz-Alep şi Tabriz-Bursa. Heft 2. Ca suzerani ai regelui Ormuzului începând cu anul 1503. 44 Salih Özbaran. Šâh Ismâ’îl Ier. în “Der Islam”. Prin urmare. ori prin deşertul sirian către Alep 42 şi de acolo mai departe spre Marea Mediterană şi Europa vestică . Mai mult. Motivului economic al cuceririi imperiului mameluc. Pericolul portughez era fără îndoială semnificativ. p. ei au înţeles mişcările contemporane în materie de comerţ şi mai ales faptul că centrul de greutate comercial s-a mutat din Mediterana în Oceanul Indian44. p. Kissling a afirmat că tensiunea safavido-portugheză a fost probabil unul din motivele ascunse care a stat la baza cuceririlor orientale ale lui Selim I şi că anexarea imperiului mameluc din 1517 a fost în realitate consecinţa inevitabilă a situaţiei Ormuzului şi a comerţului asiatic în general43. Din păcate. p. 46 W. otomanilor le-a venit uşor să atace Egiptul şi zonele înconjurătoare. vezi M. Dacă în conflictul otomano-safavid. Otomanii trebuiau să deblocheze aceste artere pentru propriul lor bine economic. 1975. ei au cucerit strâmtoarea Ormuz care lega Golful Persic de Oceanul Indian pentru a controla intrarea în Golful Persic al oricărei nave străine. p. Some Observations on the Course of Mamluk-Safavi Relations (1502-1516/908-922): I. p.r 161 o .W. Controlul portughez asupra comerţului asiatic a cauzat pagube nu doar mamelucilor. Atât safavizii. A urmat apoi o perioadă de colaborare a mamelucilor cu vecinii lor otomani motivată de două mari pericole comune: safavizii şi portughezii. p. Imperiul otoman dorea să devină parte a acestui comerţ. 66. Cu safavizii direct interesaţi în păstrarea Ormuzului. 42 w . trecând prin Marea Roşie şi Peninsula Arabică. ei primeau un tribut considerabil care va înceta să le mai revină odată cu cucerirea strâmtorii de către portughezi (1508). În calitatea sa de mare putere teritorială. flota mamelucă a fost distrusă de portughezi în Marea Roşie. 45 Paul Coles. Band 70. Šâh Ismâ’îl Ier. 60. Deja cuceririle ce au urmat anului 1514 i-au făcut stăpâni pe otomani pe fragmentele semnificative ale drumului mătăsii. VI. în Süleyman the Magnificent and His Age. Kunt. în „Turcica”. Ei îşi bazau puterea pe taxele exorbitante percepute din comerţul asiatic de bunuri şi mirodenii care treceau prin Marea Roşie în drum spre centrele înfloritoare egiptene. Mamelucii la rândul lor ţineau sub control ruta sudică a aceluiaşi comerţ. în „Turcica”.w w mameluci. 93-94.g Pentru importanţa Ormuzului. State and sultan up to the age of Süleyman: frontier principality to world empire. VI. 43 Hans-Joachim Kissling. The Ottoman Empire in the Early Modern World. Mamelucii au fost loviţi aproape mortal în interesele lor economice la aflarea acestor veşti. în 1509. 1993. în Süleyman the Magnificent and His Age. De îndată ce au descoperit drumul către India şi au conştientizat enormele avantaje materiale ale comerţului asiatic. Clifford. portughezii au încercat să blocheze intrarea dinspre Oceanul Indian în Marea Roşie. mamelucii au încheiat înţelegeri cu Ismail împotriva Înaltei Porţi. 94. 23. 1975.

230. ic . Aceeaşi explicaţie stă la baza teocraţiei iraniene de astăzi. deşi nu au scos profitul aşteptat de pe urma acestuia. Învestirea lui Selim I cu titlul de „servitor al oraşelor Mekka şi Medina” în prezenţa califului Al-Mutawakkil a semnificat deci transformarea statului otoman dintr-un üc beylik (principat de frontieră) într-un veritabil califat islamic şi a sultanilor otomani din simplii suverani otomani. apără-l pe sultan. suveranul celor două continente şi al celor două mări. în stăpâni ai întregii lumi islamice. în Istoria Imperiului otoman. Gaston Wiet. supunerea Algeriei în 1519 au deschis o nouă 48 pagină în istoria Imperiului otoman. O parte dintre ele au avut urmări care au afectat pentru o mare perioadă de timp climatul politic şi religios al Orientului mijlociu. Din perspectivă religioasă.50 În concluzie. p. Journal d’un bourgeois du Caire. Inalcık o echivala cu „începutul unei noi ere” . Imperiul otoman a atins vârfurile politicii sale orientale. Graniţa actuală a Iranului cu Turcia este o moştenire a păcilor perfectate de cele două state în evul mediu. Paris. 141. Ei au stabilit totuşi o nouă balanţă de putere în Orientul Mijlociu49 şi o nouă graniţă. Robert Mantran. Posesiunile estice ale otomanilor s-au întregit pe parcursul secolului al XVI-lea cu teritorii din Africa de Nord.g Ibn Iyâs a consemnat în jurnalul său faptul că pe 1 muharram 923 (24 ianuarie 1517) khutba era ţinută în moscheile din Cairo în numele sultanului Selim I: „O. Aldershot. Epoca clasică 1300-1600. The Frontier in Ottoman History: Old Ideas and New Myths. 48 H. sultanul celor două Irakuri. coord. 1960. fiul sultanului.r o . Burlington. t. 79. Din punct de vedere strategic. 47 162 eo po lit Campaniile otomane din 1516-1517 soldate cu înfrângerea sultanului Al-Ghawrî la Mardj Dābīk (24 august 1516). 49 Colin Heywood. Exemplele ar putea continua. tensiunea de pe frontul oriental la care au participat în veacul al XVI-lea Imperiul otoman şi statele Akkoyunlu. Malik Muzaffar Selim Sah”.w w w . slujitorul celor două sanctuare sfinte. Preponderenţa şiismului în Azerbaigeanul de azi poate fi explicat prin apartenenţa acestui teritoriu la statul safavid întemeiat de Ismail în 1501. Ele reprezentau la începutul veacului al XVIIlea două cincimi din suprafaţa totală a imperiului de aproximativ 2 500 000 km². 50 André Raymond. H. religioase (sunni versus şiia) şi economice (comerţul oriental). 2002. Imperiului Otoman. II. în Writing Ottoman History. Unele aspecte politice şi religioase ale evenimentelor din acea perioadă au persistat până astăzi. distrugătorul celor două armate. otomanii îşi asiguraseră controlul asupra principalelor rute ale comerţului asiatic. Selim I în calitatea sa de „protector” al oraşelor sfinte şi al Islamului sunnit devenea apărător şi lider al ‘ummei. safavid şi mameluc a fost declanşată de pretenţii teritoriale (pentru stăpânirea Orientului mijlociu). anume Maroc. p. Allāh. p. respectiv a lui Turman Bay la Raydāniyya (23 ianuarie 1517) au pus capăt statului mameluc47. Luarea în stăpânire a Alepului (1516) şi a oraşelor sfinte Mekka şi Medina în 1517. Documents and Interpretations. trad. Inalcik. Alger şi Tripolitania. 291. Provinciile arabe (secolele al XVI-lea-al XVII-lea). p.

există 7 republici naţionale din cuprinsul cărora au ieşit în evidenţă până azi 163 w w w . În Caucazul de Nord. Because of geopolitical interests and border’s delimitation problems in Bosnia. De-a lungul istoriei. dominate de aceeaşi formă de relief. osetin-ingush (Prigorodny).r o . but unfortunately this process gained dramatically features. Azerbaijan (8. Ajar. Cecenia etc. prezintă o sinteză culturală aparte între Apus şi Răsărit. În Caucaz. Mountainous Karabakh. În pofida depărtării. iar procesul acesta a luat.3 mil habitants and 86 600 km2). Regiunea respectivă se împarte prin munţii cu denumirea identică în două zone natural-geografice cum ar fi Caucazul de Nord şi Caucazul de Sud (Transcaucazia sau Zakavkazie). în lagărul post-sovietic. Being a synthesis of Western and Eastern cultures they had same natural conditions and geographical relief. Mountainous Karabachos.4 mln habitants and 69 700 km2).0 mln habitants and 29 800 km2). pe de alta. Balcanii. Între ele există multe conflicte active dar şi conflicte potenţiale care ameninţă în fiecare clipă să izbucnească. former Soviet Union) new conflicts brook out. Datorită intereselor geopolitice şi continuării procesului de delimitare a frontierelor s-au provocat conflicte în Iugoslavia. şi Balcanii şi Apeninii. de unitatea sa geo-culturală şi geo-istorică. chiar dacă logica distanţelor ne-ar face să credem invers. or in Eastern Europe states the process of transition from older to the new regimes didn't was easy. Osetia de Sud. karachay-circassian. This region is divided to two areas by Great Caucasian Mountains: Northern Caucasus and Southern Caucasus. Din cauza destrămării Iugoslaviei în Balcani şi a fostei URSS în Caucaz s-au născut noi state. Macedonia (in former Yugoslavia. Southern Osetia. lak-kumyk conflicts. frontiera socio-geografică a ţinut cont mai ales de similitudinile geo-economice ale unei regiuni. who has a surface equal just to Spain. care aparţine total Federaţiei Ruse. Aceste asemănări se datorează unor caracteristici spaţiale ce au determinat şi similitudini de natură istorică şi implicit culturală. întorsături dramatice. identical multietnical and multiconfessional characteristics.g eo po lit ic . pe de o parte. Armenia (3.CAUCAZUL DE SUD: TENSIUNILE GEOPOLITICE ŞI ŢINUTURILE ISTORICE Faxri KARIMLI Abstract: After the Cold War was ended. Nagorno Karabah. în contextual unor pregnante influenţe atât ale factorului turcic. în Caucaz). especially Caucasian and Balkanian regions had distinguished and we find many parallels between them. cât şi ale ortodoxiei. iar în Europa de Est. Southern Azerbaijan etc. in the Caucasian region. From this point of view. ba chiar în câteva regiuni au avut loc revoluţii. Today. Chechnya (in Caucasus. conflicte sângeroase sau războaie. În această regretabilă situaţie s-au evidenţiat. care are o suprafaţă aproape egală cu Spania. în Balcani) şi Abhazia. contains 7 federal republics and here we can notice Chechnya. a certain political vacuum in the post socialism countries camp emerge. Southern Caucasus consists three new states: Georgia (4. Macedonia (în fosta Iugoslavie. Caucazul. the Turkic and Orthodox influences. Imediat după sfârşitul Războiului Rece a fost resimţit un anume vid de putere în ţările din fostul lagăr socialist. Either in former URSS. din nefericire. Caucazul şi Balcanii au mult mai multe trăsături comune decât Caucazul şi Asia Centrală. Kosovo. Borchaly. which borne at once with problems like Abkhazia. Balkans) and Abkhazia. Kosovo. au un caracter multietnic şi multiconfesional. are living hundreds nations and exists a lot of active and passive conflicts between them. existând chiar posibilitatea stabilirii unor numeroase paralelisme între acestea: amândouă zonele. Here exist the majority-minority contradictions. (în fosta URSS. Since the collapse of Yugoslavia in the Balkans and Soviet Union in Caucasus had appeared the new states. Atât în fosta URSS cât şi în ţările Europei de Est trecerea de la vechile regimuri la cele noi nu s-a produs uşor. dar şi contradicţii acute între majoritate şi minoritate. locuiesc sute de popoare. Javahetia. The Northern Caucasus which totally belongs to Russian Federation. Croaţia. Bosnia.

r o Armenia Sovietică . 10 august 1920 ic .w Marea Neagră 164 GEORGIA CAUCAZ Ardahan Trap ezus Bayburt w Ki zi l Nicopolis Eriza Aghen Nakhichevan Erzurum Alexandropol Kars Kainepolis Ani Erevan Dvin Artashat Marea Caspică Caesarea Kharpur Tabriz Lacul Urmia Qezel Owzan Bitlis Lacul Van Hagen Sis Anazarbu s Adana Nusaibin Edessa Tigranakert Van Marea Marmara ANATOLIA Lacul Tuz w .g SYRIA fra Eu t TAURUS Lambron Tarsus Marea Mediter ană CYPRUS MESOPOTAMIA ASSYRIA ru PERSIA g Ti 0 100 200 eo po lit Armenia Mare Armenia Mare Armenia bizantină Cilicia (Armenia Mică) Frontiera Woodrow Wilson st abilită de Tratatul de la Sevres.

În zona de conflict au fost trimişi soldaţii ruşi. Spre sfârşitul sec. în urma tensiunilor şi chiar ciocnirilor militare soldate cu morţi. În iunie 1992.). dar în 1920 armata georgiană a luat sub control teritoriul respectiv. Abhazia făcea parte din Republica Democratică Georgia. când sesiunea parlamentului provincial a proclamat Osetia de Sud republică sovietică. au murit sute de oameni. părţile au preferat să păstreze status-quo-ul. osetinii s-au răsculat împotriva Georgiei independente (1918-1921) cu sprijinul ruşilor. XIX în Georgia locuiau 73. Abhazia Vorbitori ai unei limbi nord-caucaziene. În timpul procesului de industrializare.3 mil. Sovietul Suprem al Osetiei de Sud a declarat independenţa autonomei (29 mai 1992). XVII. După 2 prăbuşirea URSS-ului aici au apărut statele noi precum Georgia (69. Conform ultimului recensământ antebelic (1989). În 1918-1921.conflictele teritoriale istorice din Cecenia.800 .000 de osetini. Boris Elţin. situaţia s-a agravat. Însă în luna mai 1993 administraţia din Ţhinvali a declarat separarea sa de Georgia şi a apelat oficial parlamentul de la Moscova pentru unirea cu Rusia. când Georgia era ocupată de Rusia bolşevică.g eo po lit ic . au semnat un acord la Dagomîs (Rusia) privind soluţionarea problemei. Situaţia din zonă s-a escaladat după eforturile preşedintelui Mihail Saakaşvili care. Având în vedere complexitatea temei şi noutatea pentru publicul român vom analiza în acest articol doar zona Caucazului de Sud. locuitori). Conform surselor greceşti şi bizantine.4 2 2 mil. Dezintegrarea socio-culturală a celor două popoare a început după sec.0 mil.1989).700 km şi 4. Procesul imigrării osetinilor în Georgia prin munţii caucazieni a început în sec. Rusia ţaristă şi w w w . După intervenţia 3.900 km2. 2. În 1918. a încercat să recupereze autoritatea centrală de la „Republică Osetia de Sud”. osetino-inguş (Prigorodnîi). caraceaiocerchez. Armenia (29. statutul acestui ţinut devenise o sursă de dezbateri între organizaţiile politice. Abhazia şi Osetia de Sud. populaţia autohtonă a zonei respective. în zonele de unde georgienii erau mutaţi în oraşe au fost stabiliţi osetinii. restul fiind răspândiţi în regiunile centrale ale republicii. în prezenţa liderilor Osetiei de Nord şi de Sud. ci şi Georgia de Vest. Însă. autoproclamată (pe 31 mai 2004). XVII şi s-a intensificat după alipirea ei la Imperiul Rus. şi preşedintele Rusiei. Provincia Autonomă Osetia de Sud a fost proclamată în aprilie 1922. care a durat un an şi jumătate.000 de miliţieni georgieni în capitala autonomei .000 de osetini din Georgia numai 65.800 km şi 3. 1. din 165. VIII-X) ce cuprindea nu numai Abhazia. Succesul Moscovei a fost atunci facilitat de evidenta lipsă de interes manifestată de Occident faţă de problemele din spaţiul ex-sovietic. Al doilea val de migraţie a avut loc după 1921. abhazii sunt. odată cu dominaţia otomană în Abhazia. Parlamentul georgian a declarat această proclamare ilegală şi în 19 decembrie a anulat autonomia Osetiei de Sud.) şi Azerbaidjan (86 600 km şi 8.000 (40%) erau locuitorii autonomei (99.r 165 o .000 de georgieni şi 30. Conflictul a început la 20 septembrie 1990. având o suprafaţă de 3. Osetia de Sud În 1991. În decursul conflictului. în paralel. Moscova şi-a creat în regiune puternice avanposturi. inspirat de victoria din Adjaria. Nagorno Karabah etc. având acelaşi statut cu Georgia. laco-cumîc (Daghestan) etc. Eduard Şevardnadze (1992-2003). de genul Transnistria.000 de osetini au devenit refugiaţi. noul şef de stat al Georgiei. iar 10. alături de georgieni.Ţhinvali. Se presupune că acest popor iranian este urmaşul de drept al alanilor şi alcătuieşte populaţia majoritară în Osetia de Nord din Federaţia Rusă. cu toate că. în perioadă antică şi medievală între georgieni şi abhazi nu erau divergenţe mari: un exemplul tipic în acest sens este Regatul Abhaz (sec.

000 erau abhazi. georgienii (46%) 26 locuri (sau 40%) şi alte popoare (36%) 11 locuri (sau 17%) în parlamentul Abhaziei. iar în 2005 aici rămăseseră doar 162. Saakaşvili. Prin tratatul din 1920. peste câteva zile. care a pus capăt conflictului osetino-georgian ce a durat 18 luni. în timp ce 13 miniştri din 20 şi 40 % din deputaţii din parlament reprezentau acest popor. După acest gest. „Garda naţională abhază” a început să jefuiască trenurile circulate între Rusia şi Georgia. „libertatea” Abhaziei a fost limitată. iar ţinutul a fost populat cu alte naţiuni. După 1990 abhazii. În 1931. E. conflictul s-a escaladat. primul preşedintele georgian Zviad Gamsahurdia. Gamsahurdia a fost ucis într-un mod neclar. în timp ce tehnica abhază nu a fost scoasă din regiunea de conflict. negociind cu autorităţile abhaze.r o .g eo po lit ic . Iar începând cu anii 50 (după moartea lui Stalin. ceea ce a provocat boicotarea şedinţelor de deputaţii georgieni.bolşevistă a încercat de două ori să răpească Abhazia. pe teritoriul vilaietului 166 w w w . Rusia.000 de locuitori ai autonomei (8. iar Tbilisi.000 de locuitori (abhazi şi armeni). a lansat în Consiliul Europei ideea schimbării de statut a Abhaziei şi Osetiei de Sud prin federalizarea Georgiei. dar a fost respins de ambele regimuri separatiste. De exemplu. promovând reprezentanţi 2 de etnie abhază. În august 1990. prin care abhazii (18% din populaţie) au obţinut 28 locuri (sau 43%). Suhumi. noul preşedintele al Georgiei. luându-şi rolul de garant al regimului de încetare a focului. mai ales trupele organizaţiei „Confederaţia Popoarelor Caucaziene”. Tbilisi a intrat în CSI. Ca preţ pentru ajutorul militar rusesc împotriva răscoalei. noul lider al Georgiei. au devenit un mijloc de presiune al Moscovei asupra Georgiei atrase de Occident. În iulie 1993. a declarat suveranitatea autonomei. Însă. iar în ianuarie 1994. Şevardnadze.700 km ). Tbilisi şi-a pierdut mijlocul său principal de afectare a evenimentelor din zonă. a căzut în 27 septembrie 1993. după cum statutul ei nu şi-a găsit reflectare nici la Constituţia Federaţiei Transcaucaziene existente în perioada 1922-1936. nici a Uniunii Sovietice. doar 97. a introdus trupele militare centrale pentru paza comună a căilor ferate. a dezarmat armata georgiană. ceea ce a cauzat înfrângerea Georgiei (1994). În 1919 a fost format parlamentul (Sfatul Popular) al Abhaziei şi. Rusia sovietică a recunoscut Abhazia ca fiind parte a Georgiei. Aşadar a început conflictul abhazo-georgian ce a durat 13 luni. a făcut un compromis cu Mişcarea naţională abhază „Aidghilara”. autorităţile sovietice şi-au schimbat politica. în vecinătatea Abhaziei. Sovietul Suprem al Abhaziei. împreună cu alte minorităţi. nereuşind în schimb să neutralizeze curentele naţionaliste între abhazi. din 525. din această cauză. însă evenimentele din SUA au împiedicat al doilea război din Abhazia. Anul acesta. Parlamentul nou a înlocuit miniştrii de etnie georgiană. capitala autonomei. 3. Atunci. care era de origine georgian). Majoritatea abhazilor au dobândit cetăţenia rusă. În urma epurărilor etnice 250.000 de georgieni au părăsit Abhazia. cu toate că era considerată tot în cadrul RSS Georgiene. coborând la nivelul „republicii autonome”. şi-a pierdut 20% din bugetul naţional. Gamsahurdia s-a răsculat în Georgia de Vest (Mingrelia). şcolile abhaze au fost desfiinţate. pe baza propunerilor lansate de acest organ în februarie 1921. Intre timp. intelectualitatea fiind trimisă în exil. fostul preşedintele Z. Dar în raionul Ociamcira din sudul Abhaziei ele au fost atacate de Garda abhază. însă a fost alungată de armata georgiană. Tbilisi şi-a prezentat autonomia alături de Adjaria. În toamna anului 1993. În septembrie 2001. ţara a fost sovietizată iar Abhazia a primit statutul de „Republică Sovietică Socialistă”. înţelegând pericolul sus-numit. în lipsa deputaţilor georgieni. cunoscut pentru şovinismul său. Din partea rebelilor au participat în război cetăţenii ruşi. M. Adjaria A doua republică autonomă în cadrul Georgiei a fost proclamată după tratatul de la Kars (1921) între Turcia kemalistă şi Rusia sovietică.

000). El a fost autorul stemei şi steagului republicii autonome. datorită migrării.000 de locuitori. el l-a acuzat pe premierul georgian Zurab Jvania de complot împotriva lui şi. Abaşidze era prieten din copilărie cu primul preşedintele al Georgiei. iar noul preşedinte Mihail Saakaşvili a hotărât să ia măsuri în privinţa lui Abaşidze. în Georgia. scriitorul Mehmed Abaşidze. iar în capitala ţinutului. puteau fi numărate trei importante regiuni de concentrare ale minorităţii armene: Tbilisi (153. în 1989. în urma Georgiei unde se bucura de statutul autonomiei. În 1996. În 1998. Tensiunile geopolitice s-au ivit aici după venirea lui Aslan Abaşidze. preşedintele Georgiei. mai târziu. iar prin prezenţa tancurilor ruseşti nu a lăsat nici forţele pro-prezidenţiale şi nici pe rebelii care le urmăreau să traverseze frontiera Adjariei. E. se află o bază militară rusească. Abaşidze a aruncat în aer podul principal de la graniţa administrativă dintre Adjaria şi Georgia.880 km . În urma unor lungi acţiuni de protestare şi negocieri în care s-au implicat SUA şi Rusia.g eo po lit ic . mai ales după războiul civil din Georgia.000). A. Şevardnadze. A. După «Revoluţia de catifea» din Georgia (2003).000) şi Abhazia (73. o subetnie georgiană de religie musulmană în cadrul RSS Georgiene. de un alt complot. cedând Moscovei acest ţinut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878. Djavahetia (124. A.otoman Batum (actualul Batumi). şi de atunci înainte doar 30% din veniturile obţinute erau transferate la bugetul central. urmaşul unei familii cunoscute în acest ţinut. şi a recunoscut Sfatul Militar şi guvernul provizoriu. iar venirea lui în iulie 1991 la putere nu a fost greu de realizat. a început să joace un rol important în politica ţării. are o populaţie de 370. Zviad Gamsahurdia. Abaşidze l-a părăsit pe Z. În aprilie-decembrie 1918 Adjaria a fost iar lipită la Imperiul otoman. Însă în ultimii ani. terminând cu grupările paramilitare autonomiste şi de mafioţi. Temându-se de pericol. a dobândit un statut autonom pentru localnicii adjari. Un mare eveniment în istoria Adjariei a fost construirea oleoductului Baku-Batumi (1897-1907). Abaşidze. În octombrie 1991. 4. când s-a inaugurat calea ferată Baku-Tiflis-Batum. 2 cu suprafaţa de 2. Autonomia. Batumul a devenit al treilea marele oraş din Caucaz după acestea. În martie 1992. În 1883. iar în timpul domniei lui în Adjaria au fost inaugurate 62 geamii şi 4 biserici ortodoxe. ca prin minune. a cărui lider era Abaşidze. Abaşidze a decis să părăsească Adjaria şi a fugit la Moscova. numărul lor a scăzut w w w . De atunci A. înrucât o mare parte din populaţia oraşului Batumi era alcătuită de ruşi. Armata georgiană a intrat în Batumi şi drepturile autonomei au fost limitate. Ankara. a scăpat viu. Mişcarea «Agordzineba» («Renaşterea»). Însă noul lider avea relaţii speciale cu Moscova şi nu cu Ankara. Războiul rece între Abaşidze şi Şevardnadze a durat ani de zile şi prin sprijinul ruşilor Adjaria practic nu se supunea guvernului central din Tbilisi. controlând veniturile din portul Batumi şi din vama Sarpi de la graniţa cu Turcia. a fost preşedintele Medjlisiului (parlamentului) Adjaristanului (Adjariei) (1918-1921).r 167 o . Abaşidze era un lider laic. poziţiile liderului adjar au slăbit. la conducerea republicii. într-un mod ciudat. derivate de paşalele Batumului Abaşidze (din 1463). O parte din conturile în bănci ale liderului adjar şi bunurile lui au fost confiscate de guvernul central. Gamsahurdia. Bunicul lui. vama Sarpi de la graniţa cu Turcia a fost luată sub jurisdicţia republicii autonome. liderul adjar a câştigat o victorie zdrobitoare la alegerile din autonomă. trecând de partea rebelilor.000). Djavahetia Înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice. După alegerea lui Eduard Şevardnadze în postul cel mai înalt din ţară el a devenit vice-preşedintele parlamentului georgian. Prin ajutorul preşedintelui în Adjaria a fost înfiinţată organizaţia tineretului «Kmara» («Ajunge») care a fost motorul înlăturării lui Abaşidze. a devenit un suveran semi-independent (1992). Batumi (132. Abaşidze era considerat un rival foarte important la postul preşedintelui. relaţiile dintre Batumi şi Tbilisi s-au agravat dramatic. când a căzut guvernul din Tbilisi.

păstrate în teritoriul ţării. în momentul aderării în Consiliul Europei.407 2. nu-i recunosc ca turci. La 100 de km distanţă se află o altă bază rusească.r o . w w w .000 de turci-meshetieni.000 de persoane (5. şi-a luat obligaţia de a-i restabili pe toţi turcii-meshetieni în provincie până în 2012. ci sunt instalaţi în diferite regiuni ale ţării. având o suprafaţa de 6. Şevardnadze a semnat. O altă caracteristică a Djavahetiei este baza militară rusească din Ahalkalaki. Pogromurile din Fergana (Uzbekistan). soldate cu 66 turci morţi. deoarece minoritatea armeană din autonomă a sprijinit într-un mod clar pe separatişti.2 Samţhe-Djavahetia sau. paşalâcul a fost lipit Rusiei şi aici s-a înfiinţat două uezd-e: Ahalţihi şi Ahalkalaki. Ponderea elementului armean în provincie este următoarea (1997): raioane Adîghen Aspindza Borjomi Ahalţihi Ahalkalaki Ninoţminda armeni 1.500 de turci-meshetieni.000 de suflete. Tbilisi cere retragerea bazelor în timp ce Rusia declară că acest fapt este imposibil mai devreme de 11 ani.4 1. în Georgia s-au înregistrat doar 53 reprezentanţi ai acestei etniei. 140 unităţi de artilerie şi 35 de avioane. ţinutul Meshetia corespunde cu hotarele paşalâcului otoman Ahîska (actualul Ahalţihi).0 42. care se separă din restul statului prin trecătorile muntoase.1 77. i-au răspândit în diferite ţări. odată cu moartea lui Stalin. şi numai pe drum au pierit 15. În momentul deportării. armenii au devenit elementul majoritar din ţinut.644 62.518 25.6 georgieni 22.000 sau 16% dintre ei.400 km2 şi populaţie de 270. Turciimeshetieni.814 34.000. 241 unităţi de tehnică blindată.7% din populaţia ţării). turcii-meshetieni erau în număr de 96. li s-a inventat etnonimul „turcii-meshetieni”. Provincia Samţhe-Djavahetia include 6 raioane. Majoritatea armenilor din Djavahetia au imigrat în regiune după anexarea Georgiei de către Imperiul Rus.688 3.8 91. Djavahetia. În 2001. Conform înţelegerii obţinute în summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999. practic nu se controlează din centru. au fost singurele popoare care. Dar nici cei care îşi schimbă numele şi etnia nu au drept să se stabilească în Djavahetia în mod compact. bazele menţionate dispuneau de 4. Această populaţie (din 220 sate ale provinciei) a fost deportată de Stalin în noiembrie 1944 în Asia Centrală şi în Uzbekistan. Comisariatul ONU pentru refugiaţi a criticat Tbilisi din cauza nesoluţionării problemei.6 46. care este ultima.027 451 % 91. împreună cu baza de la Batumi. Dar.1 10. împreună cu tătarii-crimeeni. cu altă denumire.780 3. ci „georgieni-musulmani” sau „meshii”. prin care până în 2000 trebuiau să se întoarcă 5. în 1993. Cu ajutorul prezenţei armatei ruseşti şi folosind războiul civil din Georgia. nu au fost reabilitate.8 4.697 % 5.816 23. În urmă deportării. După războiul ruso-turc din 1828-1829.000 soldaţi.6 80. Pentru a-i diferenţia de turcii din Turcia.3 89.222 11. după recensământul din 2002.000 de locuitori (în 2002) şi se învecinează cu provincia Kvemo Kartli (în est) şi Turcia şi Adjaria (în vest). ferindu-se de numărul lor. iar acum se consideră că această cifră a depăşit 300. Preşedintele E. din Gumru (Armenia). unde turcii erau predominanţi. 153 de tancuri. Partidul „Virk” local se opune reîntoarcerii turcilor-meshetieni şi cere atât detaşarea provinciei. Georgia.până la 248. În 1998. Conform recensământului sovietic din 1989. un decret privind „deportaţii din anii 40”. fiindcă autorităţile de la Tbilisi. Războiul din Abhazia nu i-a afectat.g 168 eo po lit ic . în fostă Uniune Sovietică locuiau 207.660 29.8 19.

rămăşiţele populaţiei azere din regiunea au fost deportate din ţară.500 (25. Georgia. Borcealî de Munte sau actuala provincia Lori din Armenia are o suprafaţa de 3.Ahalkalaki (Georgia).000 de locuitori). În 31 decembrie acţiunile militare au fost oprite. Blocând ruta veche din Armenia. Anumite forţe politice din Georgia cer detaşarea Borcealî de Munte de Armenia. care. Georgia a reuşit să păstreze partea nordică a Borcealî (de Câmpie). 138. care ocupase deja localităţile-cheie cum ar fi Sadaxlî şi Saraclî.5%) armeni şi 47. Erevanul a pus un ultimatum prin care cerea renunţarea Georgiei la ţinuturile Djavahetia.cât şi „unirea cu patria-mamă Armenia”. În cercurile politice ale Armeniei. Până la 18 decembrie armata armeană a ocupat jumătatea provinciei şi a ajuns la linia Ayrîm-Sadaxlî. din cauza revendicărilor sale teritoriale.000 de azeri (2002). Din această cauză populaţia locală prefera guvernul georgian.186. a luat sub control ţinutul menţionat.g eo po lit ic . Tbilisi doreşte să devină un centru de tranzit pe căile ferate ce unesc Europa şi China. a început să asculte chemările populaţiei locale şi i-a distribuit armament. distinctă de părţile muntoase armenofone ale provinciei azere istorice Karabah. a doua etnie din ţara.400 km2 şi 518. Vanadzor (fost Qarakilsa). fapt apreciat de Londra. Folosind situaţia creată după înfrângerea Puterilor Centrale. Centrul provinciei este al treilea oraş din ţara.3%) azeri). armata Republicii Armenia a trecut graniţa Georgiei în provincia (uezd-ul) Borcealî. ale căror favorite erau Azerbaidjan şi Georgia. Borcealî Acest ţinut istoric se împarte în zonele nordice (Borcealî de Câmpie) şi cele sudice (Borcealî de Munte sau Loru) şi mereu a fost o altă sursă de neînţelegere între Armenia şi Georgia. care includea şi provincia Borcealî. o investiţie estimată la 350 de milioane de USD. Borcealî de Nord face parte din provincia Kvemo Kartli împreuna cu raioanele Ţalka şi Tetriţkaro (6. Centrul administrativ este Rustavi (110. cunoscut prin cruzimea sa împotriva populaţiei musulmane.r 169 o . dându-şi seama de greşeală. şi în octombrie 1918 Georgia a cerut Armeniei să înceteze înaintarea armatei armene în cadrul guberniei Tiflis. după izbucnirea conflictului dintre Armenia şi Azerbaidjan.600 (73.791 km2 şi 253.610 (1989).000 de locuitori.000 de oameni. însă mai târziu a urmat acelaşi exemplu. Guvernul georgian. Ambele părţi pretindeau Loru (Borcealî de Munte) şi Pambak (o parte din uezdul Alexandropol (Gumru)) unde populaţia azeră era predominantă. Adjaria şi chiar oraşul Gori (patria lui Stalin) şi capitala ţării. 6. care nu a permis înfrângerea totală a Armeniei.000 de locuitori). era în stare de război cu Azerbaidjanul. unde până azi minoritatea azeră este un element etnic principal. care nu urmărea politica epurărilor etnice. unde minoritatea armeană reprezenta elementul majoritar (populaţia . iar Borcealî de Munte (Loru) a fost declarată „zona neutră”. în 1918. vrea să construiască căile ferate Kars (Turcia) . cu o populaţie de 101. cu toate că era populat aproape total de azeri. Zona Pambak a fost încorporată Armeniei. negociind cu Turcia. Qarayazî (Gardabani) unde locuiesc 248. Georgia a reuşit să oprească atacul armatei armene. Başkecid (Dmanisi). 5. w w w . Nagorno Karabah Provincia Autonomă Karabahul de Munte (Dağlıq Qarabağ Muxtar Vilayati în azeră sau Nagorno-Karabahskaja Avtonomnaja Oblast în rusă) a fost înfiinţată de către liderii sovietici în 1923. Tiflis (Tbilisi) pentru crearea „Armeniei Mari”. Aşadar. Conform reformei administrative din Georgia post-sovietică. filo-englezii aveau o pondere însemnată. Bolus (Bolnisi). Kanaian). În 13 decembrie 1918. În 1988. după care generalul armean Dro (D. conform tratatului de la Sevres. al patrulea oraş din Georgia. Borcealî de Nord conţine raioanele (judeţele) Sarvan (Marneuli). Situaţia s-a agravat după retragerea trupelor otomane din zona Loru-Pambak.

w Derbent Gasim-kend Signakh Kuba Balakari TIFLIS Zagatala Akhti Nukha Gazakh 170 Kutaisi w Gandja Agdash GANDJA Geychay Udjar Shemakha Gori GEORGIA Akhalkalaki Spaţiu disputat cu Georgia Ardahan w .r o .g BAKU Tartar Basackechar Agdam Djavad ARMENIA Kars Kagizman Boyuk Vedi SHUSHA EREVAN Igtir Karabakh Spaţiu disputat cu Armenia Bashnorashen Gorus Mugan Salyan TURCIA Zangezur Jabrail Provincia BAKU Nakhchivan Julfa Mehri eo po lit IRAN Provincia GANDJA Jumă tate din provincia EREVAN Provincia ZAGATALA ic Lenkoran Astara Marand Khoy .

militari şi civili.000 km2 la numai 86. La 19 februarie 1988 minoritatea armeană a început manifestările în favoarea alipirii autonomei la Armenia.Laçın. Ambele ţinuturi istorice au suprafaţa de 7. Datorită războaielor ruso-turce din sec.r 171 o . Qubadlı. În cadrul acesteia. circa 1 milion de refugiaţi din Nagorno Karabah şi celelalte regiuni ocupate trăiesc în condiţii extrem de grele.400 km² şi 7 raioane (judeţe) administrative din jurul autonomiei . care sunt aşezate între enclava azeră Nahcivan şi teritoriul principal al Republicii Azerbaidjan. în afara Armeniei. ceea ce creează o altă sursă de tensiune. 853. ca urmare a acestui fapt. prin grupul său special de la Minsk.cu implicarea directă a armatei ruse. 7. 873.administraţia lui M. ocupă malul drept al lacului Sevan (Goyce) şi corespunde în mare măsură cu judeţele Basarkecer (Vardenis) şi Ciambarak din Armenia. reducându-şi teritoriul de la 114. Se presupune că aproximativ 3 milioane de cetăţeni ai Republicii Azerbaidjan sunt de origine azerii din Armenia. Cabrayıl. Din cauza războiului. Până în 1992 Armenia a reuşit să facă o epurare etnică în cadrul autonomei şi să ocupe teritoriile dintre ei şi Karabahul de Sus. când situaţia de pe front s-a schimbat brusc în favoarea Armeniei . 2. Azerbaidjanul a colaborat cu statele europene. Zangilan. Începând cu finele anului 1987. reprezentanţii Republicii Sovietice Socialiste Armene au declarat revendicări teritoriale împotriva unei alte republici aliate care făcea parte tot din URSS .g eo po lit ic .Azerbaidjan. ceea ce a avut drept consecinţă izolarea sa politică. Autonomie pentru enclava Karabah-ului de Sus.600. Garanţia securităţii autonomiei. fiind urmaşii de drept ai refugiaţilor din teritoriul acestui stat emigraţi în timpul cele patru valuri mari (1905-1906.000 km2 şi au fost în componenţa primei Republicii Azerbaidjan (1918-1920). Ceea ce a determinat w w w .000 oameni . 1918-1921.Conflictul armeano-azer a fost primul război etnic din spaţiul ex-URSS. iar în 1989 Sovietul Suprem al Armeniei a adoptat o lege de anexare a acesteia.Provincia Autonomă Karabah-ul de Munte (PAKM). Cu toate că ONU a arătat un anumit interes faţă de conflict (Consiliul Securităţii a adoptat patru rezoluţii . Füzuli. Goyce şi Zangazur Regiunea Goyce. Ağdam.822. în sudul Georgiei şi în vestul Azerbaidjanului au fost aşezate masele armene. l-a obligat pe acesta să întreţină relaţii intense cu organizaţiile internaţionale. mai ales cu ONU şi OSCE. 3. 884 . Însă acest stat a suferit ocupaţia tradiţională rusească şi rapturile teritoriale. greceşti etc. Imediat după pregătirea politică a urmat faza violentă a acestui proces: deportarea minorităţii azere şi confruntarea naţională (februarie 1988). sprijinul rusesc s-a simţit mai ales în 1993. 2 aceasta a ocupat 20% din teritoriul azer (14. 1988-1991). Era vorba mai precis de o enclavă . În decursul conflictului.cerând retragerea armatei armene din teritoriile ocupate). În ianuarie 2005 Consiliul Europei a fost a doua organizaţie după Organizaţia Conferinţei Islamice care a recunoscut Armenia ca stat ocupant. care s-a născut odată cu statul azer independent. ceea ce a grăbit eşecul primului preşedinte azer Ayaz Mutallibov (1991-1992) şi a aparatului său filo-rus. Documentul a fost adoptat de cele 53 de state membre. numită după cel mai mare bazin fermă din Caucaz. Gorbaciov şi apoi Federaţia Rusă au încurajat mişcarea naţională din Armenia. Moscova . Kalbacar. de problema respectivă s-a ocupat o altă instituţie OSCE. Adică PAKM însuşi . Azerbaidjanul a pierdut 20.176 km ). După o scurtă pauză. Problema integrităţii teritoriale. XIX.4. În timpul întâlnirii la vârf din Lisabona din decembrie 1996 pentru rezolvarea problemei armeano-azere s-au afirmat trei principii: 1. Regiunea Zangazur conţine două marz-uri (provincii) actuale ale acestei ţări cum ar fi Sunik şi Vaioţdzor. Integritatea teritorială a celor două părţi combatante. 19481950. printre care şi România. favorabilă pentru armata azeră.

8. a Republicii Azerbaidjan (1918-1920). care ducea o politică şovină creând mai multe ostane în fosta provincia regală Azerbaidjan. dintre 36 raioane din RSS Armenia. a proclamat „Republica Azadistan” (în traducerea „Ţara Libertăţii”). Zangazur şi partea muntoasă a uezdului Qazax (raioanele Tauş. dintre care majoritatea fiind munteni au murit în climatul cald. au fost armenizate 465 toponime azere din ţară. Prim-ministrul republicii era Seyid Djafar Pişavari. care de origine tot azeri erau (1797-1925). când iarăşi Tebrizul a devenit unul dintre marile centre ale mişcării. Berd) RSS Armeniei. iar şeful mişcării. restul de către Rusia. Deşteptarea naţională în Azerbaidjanul de Sud a început în primii ani ai sec. a cedat provinciile Goyce.000 de locuitori. adică 300.406 km2 şi după expulzarea azerilor are 53. în nord (partea rusească). susţinută de sovietici. Kurdistan. 200 km2). XX.g eo po lit ic . suveranii Iranului. era condusă tradiţional de candidaţii la tron ai dinastiei Kadjar (Qacar). În 1987. iar liderul lor Ayatullah Şariatmadari a fost neutralizat de rivalul său esenţial Khomeyni. Azerbaidjanul de Vest.000 de azeri din Armenia au fost deportaţi în centrul Azerbaidjanului.r o . sub numele de Republica Azerbaidjan. Iar în aprilie 1991. S-a accelerat migraţia azerilor sudici în alte zone din ţară şi în ţările din Europa. „Provincia Azerbaidjan” („Vilayeti Azerbaigean”). unul dintre liderii ei. În 1921. armata iraniană a capturat Tebrizul şi Republica Azerbaidjan a căzut. Sattar han. cu voinţa lui Stalin. Între 1935-1978. Idjevan. ţăranul din ţinutul Qaradag. Ultima mişcare în Azerbaidjanul de Sud. în RSS Armenia s-au înregistrat 575. Conform primului recensământ din Uniunea Sovietică din anul 1926. Se presupune că contradicţiile apărute din apartenenţa regiunii a pus baza Războiului Rece. Războiul armeano-azer a început imediat cu prăbuşirea Imperiului Rus şi a continuat cu mici pauze până la instalarea puterii sovietice în Caucaz. Azerbaidjanul de Sud În 1813. În prezent azerii sunt al doilea element etnic în Iran 172 w w w . provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei. în 1945. aceeaşi soartă au avut-o încă 97 de toponime.autonomia culturală. Spre 1988. fiindcă Stalin nu vroia să retragă Armata Roşie din zona respectivă.000 de azeri. a Republicii Azerbaidjan cu capitala în Tebriz. de către tânărul şeic Mahammad Xiyabani. în satul Gulustan din Republica Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia şi Iran cu privire la împărţirea Azerbaidjanului: două treimi din teritoriul naţional a fost anexat de Iran (cca. şi republica a fost strangulată prin participarea englezilor. Partea rusească a Azerbaidjanului şi-a câştigat independenţa. a provocat proclamarea. din secolul trecut. conform decretului prezidenţial.505 km şi 134 . Precedentul a fost continuat în 1920. adică de trei ori mai mulţi decât în Azerbaidjan.problema graniţelor după obţinerea independenţei acestor state în 1918. Daralayaz (în armeană Vaioţdzor) are o suprafaţă de 2. inspirat de crearea. 150. fiind al doilea element etnic din republică. Zangan şi parţial în Markaz. s-a înregistrat în timpul Revoluţiei islamice. În decembrie 1946.000 de locuitori. Înlăturarea Kadjarilor de noua dinastie a Pahlevizilor (1925-1979) de origine persană. în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată.000 de persoane au fost deportate în Azerbaidjan. ce înseamnă o treimi din populaţie. Hamadan. care. prin hotărârea Sovietului Suprem din Armenia. o dată în 1918 (pentru doi ani) şi apoi în 1991. În timpul Revoluţiei constituţionale (1906-1911). iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18 milioane (neoficial 25-30 milioane) de azeri. Însă după victorie azerii sudici au fost dezamăgiţi din cauza nesatisfacerii totale a cererii principale . toata minoritatea. 2 Zangazur (în armeană Sunik) are suprafaţa de 4. puterea sovietică din RSS Azerbaidjană „de dragul frăţiei socialiste”. ferindu-se de confuzie. În 1948. centrul istoric a Azerbaidjanului. Ei sunt majoritari în ostanele (provinciile administrative iraniene) Azerbaidjanul de Est. Ardebil. America şi Australia. incluzând toate regiunile azere din Iran. Ghilan. Capitala noului stat era Tebriz.

Iată de ce Teheranul s-a văzut obligat să colaboreze cu Armenia creştină şi creează probleme pentru Baku în exploatarea ţiţeiului de la Marea Caspică. Folosind inclusiv mijloace militare. este Mişcarea Deşteptării Naţionale din Azerbaidjanul de Sud (GAMOH). Cea mai mare organizaţie a azerilor sudici. Explicaţia este de natură politică si are rădăcini istorice.Al a z Balakan an i Zaqatala Qax Qazax Ağstafa Tovuz Şāki Kura Lacu l Mingäçevir Qābālā Mingäçevir A ğdaş eo po lit Ismayil li Şamaxi Gäncä Gōy çay Xanl ar Daşkāsän Yevlax Ağsu Bärdā Ucar Kūrdāmi r Tārtār Ca na Ağdam lul Ka rab Xankändi ak h Şuşa as Ar Şāmkir Ağcabādi Saatli Imişli Arpa Füzuli Naxçivan Ordubad w w w . Teheranul nu a fost deloc încântat de perspectiva unui Azerbaidjan puternic. centru de atracţie pentru provinciile azere din Iran. Iar Azerbaidjanul musulman este aliatul americanilor în campaniile antiteroriste şi întreţine relaţii de alianţă aproape strategice cu Israelul şi diaspora evreiască din Statele Unite. de locuitori 2004). cu sediul în Suedia. Teheranul se află într-o situaţia critică. nu este separatistă. După ocuparea Afganistanului şi a Irakului.r o (63 milioane de locuitori . iar preşedintele religios („rahbar”) Seyyid Ali Khamenei este originar din localitatea Khamne din apropierea Tebrizului (1. revendicând jumătate din sectorul azer. Minoritatea azeră din Iran este unul dintre cele mai importante atu-uri ale Statelor Unite pentru destabilizarea regimului de la Teheran. sunt şiiţi şi musulmani. TV şi ziare proprii. Deşi azerii. ca şi iranienii. Cercul s-ar putea închide aproape complet. Mahmud Ali Cehreqanlî. Se 173 ic Quba BAKU Şabirabad Qazimā mmād Äli-Bayramli Sal yan Bilāsuvar Cālilabad Masalli Qusar . spre deosebire de alte organizaţii. aşa cum s-a întâmplat în vara anului 2001. dispune de radio. Liderul acestei mişcării este fostul profesor al Universităţii din Tebriz. înconjurat de forţe ostile. ci cere drepturile lărgite pentru populaţia azeră prin federalizarea Iranului. as Ar . Astăzi Armenia gregoriană şi Iranul fundamentalist sunt aliaţi strategici. 20 membri ai Cabinetului Miniştrilor sunt reprezentanţii acestui popor.4 mil. GAMOH.g Avem de-a face cu un paradox: Iranul fundamentalist a sprijinit cu toate mijloace posibile Armenia creştină în conflictul cu Azerbaidjanul. care se bucură de legimitate din partea Occidentului.2002) după perşi.

autorităţile de la Baku dezmint deocamdată această informaţie. Hr. în luna decembrie. În oraş există ziare şi un teatru în limba azeră. În perioadă sovietică. iar minoritatea azeră a devenit cea mai urbanizată comunitate din autonomă. ceea ce a schimbat compoziţia etnică. prin tratatul de la Gandja. statele vecine. În sec.5 milioane de locuitori) din cadrul Federaţiei Ruse. cu sprijin de la stat. dintre toţi vecinii Iranului. Odată cu ocuparea republicii de către Rusia Sovietică (1920). El este considerat centrul cultural al azerilor din Daghestan (85. Presa internaţională menţionează că. I-III d. Derbendul (101 000 de locuitori) este centrul raionului omonim care a fost înfiinţat în teritoriul hanatului medieval cu acelaşi denumire. şi a lansat construcţia gazeoductului Iran-Armenia. În 1813. XIII). minoritatea azeră alcătuieşte o treime din locuitorii oraşului şi majoritatea populaţiei din raionul (judeţul) Derbend. Înţelegând din ce parte bate vântul. arabii au cucerit Derbendul şi. VIII d. mai ales militari. Teheranul şi-a lansat propria ofensivă diplomatică. Când a fost proclamată prima Republică Azerbaidjan (1918). că "securitatea Azerbaidjanului este securitatea Iranului".Derbendizilor (13821538). Hr. Dar şi economică. A. până la invazia hoardelor mongole (sec. aşa cum el se află exact în trecătoarea veche între Marea Caucaz şi Munţii Caucazieni. Oficial. însă Rusia a fost obligată s-o cedeze lui Nadir şah Afşar.r o . pe teritoriul Azerbaidjanului vor pătrunde trupe ale SUA şi NATO. de stat şi alte domenii. Petru cel Mare a reuşit să cucerească localitatea menţionată. Ministrul iranian al Apărării. Derbend Fiind al treilea oraş din Republica Daghestan (2. în curând. Mulţi demnitari din Azerbaidjan. Azerbaidjanul oferă Washingtonului terenul cel mai sigur şi prietenos pentru o posibilă intervenţie. Moartea acestuia (1747) a determinat apariţia statului feudal local.Denikin (1872-1947). pentru protejarea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (investiţie estimată la 3. şi forţele „Armatei Voluntare” condusă de el ameninţau independenţa guvernului din Baku. După alipirea Şirvanului la statul Safevizilor. practic toţi demnitarii de stat din Teheran au vizitat. Sesizând pericolul.000 – 1995). domnitorul Iranului. în 1735. sunt originari din acest ţinut. Cu toate această. Şamhani. Oraşul Derbend. w w w .. a declarat la Baku. al cărei nume înseamnă în traducerea din azeră „Ţara Munţilor”. Derbendul a făcut parte din acest stat. în sec. el a trăit culmea existenţei sale fiind o importantă vatră a triburilor turcice .g 174 eo po lit ic . iar în 1722.5 miliarde de USD) care va fi dat în funcţiune după anul 2005. suveranul unui alt hanat azer Quba. în republica unde nu exista vreo etnie titulară. 9. nu a intrat în gubernia Baku. A. a fost unul dintre cele mai mari centre ale Albaniei Caucaziene . oraşul a fost încorporat Imperiului Rus şi.zvoneşte că. tânărul stat nu a putut să revendice acest ţinut deoarece oraşul alături de Daghestan era sub controlul generalului din „Garda Albă”. Derbendul a fost alipit la Republica Sovietică Socialistă Autonomă Daghestan din cadrul Rusiei. oraşul a cunoscut un mare flux al popoarelor muntene (daghestene). X-XVI oraşul a fost porţile de nord al statului azer medieval Şirvan dând naştere ultimei dinastiei acestuia .oguze. care este contrar intereselor Rusiei şi propune Erevanului nişte proiecte energetice. a fost „înghiţit” mai târziu de Fatali han.un stat antic din teritoriul Azerbaidjanului având o poziţie strategică. spre deosebire de alte ţinuturile azere. care. hanatul Derbend. la rândul său. Între sec.. prin tratatul Gulustan.

partea de nord aparţine populaţiilor ce vorbesc limbi caucaziene şi care religios sunt afiliate ortodoxiei sau islamului. în cele occidentale. cazuistica şi practica relaţiilor internaţionale au sporit în semnificaţie rolul geoistoriei în privinţa securităţii întregii regiuni. În dicţionarele şi studiile de specialitate. se poate ajunge la concluzia că ar putea constitui una dintre “axis mundi” ale scenei internaţionale ce modelează atitudinea actorilor politici şi deciziile pe care aceştia le iau. în 1475. precum şi a cazacilor ce au avut un rol determinant în trasarea evoluţiilor politico-istorice din regiune. Alături de aceştia coexistă: karaceavi.ASPECTE GEOISTORICE ÎN SPAŢIUL CAUCAZIAN Radu MOLDOVAN Abstract: The logic analytical perspective upon the Caucasus’ space is generated by the complexity of aspects which define the areal: culture. sirienilor şi turcilor. daghestanezi (de fapt o populaţie polietnică ce are în componenţă: avari. geoistoria ocupă un loc bine determinat. în viaţa etniilor/popoarelor/naţiunilor de pe întreg Caucazul. ce se întâlneşte doar în cadrul geoistoriei. Mica deosebire între cele două o constituie aspectul social. Atât geografic. darghini. zikisi. Aşa. lacti. în cele orientale. iar noua Terră politică. mentality policy. Când hanatul mongol a devenit tributar turcilor. balkari. Nu în ultimul rând. VI î. este necesar să se analizeze situaţia politico-istorică din jurul anilor ´20 ce are repercusiuni asupra mersului de dinainte şi după. tabasarani.după afirmaţia lui Zbignew Brzezinsky . Istoric şi identitar vorbind. geoistoria acestei zone este legată de geopolitica puterilor regionale. ceceni. ideology. Profitând de o perioadă a vidului de putere. ce formează ramura vestică a populaţiilor cerkese se află aici din sec. teritoriile cerkesilor au intrat imediat sub controlul Istanbulului. Pornind de la realitatea perceptuală asupra întregii regiuni ce se prefigurează. spre exemplu. etc. drept o entitate istorico-politică. vorbim despre prezenţa ruşilor şi a ucrainenilor. în sec. adighei. ei fac parte din grupul etno-lingvistic nord-vest caucazian. aguli. Adigheii. economics. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a însemnat şi o redefinire a hărţii politice a lumii. circasieni. cât şi istoric. lezghini. cerkesi. Deşi n-au fost o populaţie înrobită. În mare parte. înainte de toate. Împreună cu abhazii şi ubicii (ce azi nu mai există). când a avut loc năvălirea mongolă. devenită “o mare tablă de şah” . Pentru a opera cu disciplina geoistoriei. kabardini.prezintă o miză foarte strânsă pentru orice fel de competiţie. takuri). apoi cel al frontierelor ce însumează politica şi istoria regiunii. ea tinde să se confunde lesne cu geografia istorică. Aşadar. latura evolutivă a umanităţii dintr-un spaţiu. cerkesii şi-au conceput modul w w w . În cadrul studiului întreprins. The Caucasus’ geopolitics represents one of the arenas where the strongest actor/actors impose its/their decisional capacity/capacities in reforming the International Relationships. îi putem menţiona pe inguşi. rutuli. Caucazul se divide în Ciscaucazia şi Transcaucazia. nogai şi abhazi ce sunt de provenienţă turcofonă. Caucazul. căci peste fundamentul ereditar se pliază cel al mentalităţilor. în cazul de faţă. XIII. Deşi se află la hotarul dintre istorie şi geografie. adică geoistoria sa. ei au constituit o populaţie de mercenari în slujba mamelucilor (Egipt). osetini ce sunt alani şi vorbesc o limbă iraniană de factură indo-europeană.g eo po lit ic . avem de-a face cu o suprapunere de nivele de analiză. fiind denumiţi în izvoarele bizantine. Au fost creştinizaţi sub influenţa Bizanţului şi alungaţi în sudul Donului. spirituality. kumâci. iar limba altaic-oguză şi cu preponderenţă musulmani.H.r 175 o .

r o . Georgienii au vrut să înlocuiască alfabetul chirilic din 1862 cu cel georgian. Încheierea războiului ruso-turc a reprezentat depopularea totală a Abhaziei de etnicii săi care au fost expulzaţi în Turcia. Moscova a susţinut emanciparea în cadrul frontierelor gruzine pentru a tempera tendinţele separatisto-autonomiste ale Georgiei. În locul lor. În faţa pericolului gruzin. cele două puteri regionale / majore de atunci ca şi de acum şi-au delimitat sfera cultural-spiritual-ideologică. Georgia în 1801. XVII. spre a impune proiectul de unire a acestora cu Rusia sub forma unei autonomii în cadrul raionului Krasnodar. Deşi s-au diluat demografic în Orientul Mijlociu. Perestroïka a marcat începutul luptei pentru independenţă a abhazilor. vom face referiri la Abhazia. la masa tratativelor. atraşi de bogăţiile micului stat. alături de abhazi. În felul acesta. sapsugii ce locuiesc în regiunea autonomă adighee (cerkesă) creată în 1922 şi restaurată în 1928 de Moscova. dintre ruşi şi turci. iar din 1783 când hanatul Crimeii a fost încorporat Rusiei. Geopolitica frontierelor ideologice şi civilizaţionale îşi propovăduia puternic pan-ideile. ruşii s-au folosit de sapsugi. la o manifestaţie a georgienilor în Tbilisi care s-a soldat cu intervenţia trupelor ruse. în sec. kulacii abhazi au fost deportaţi de colonii gruzini. când gruzinii au permis integrarea elitelor abhaze. Abhazii în Turcia şi armenii de acolo pe fostele teritorii ale abhazilor. Ca să conchidem geoistoria nord-vest caucaziană. Deşi falsificatorii istoriografiei abhaze fac trimiteri la anul 1930 ca apariţie pe scena caucaziană şi internaţională a Abhaziei ca parte componentă a Georgiei. Irbid şi Jerah din Iordania. în 1992. abhazii au invocat suveranitatea prevăzută în constituţia din 1925. A apărut o altă ramură a cerkesilor. unde s-au alăturat cerkesilor. Anul 1866 i-a prins pe majoritatea dintre ei deportaţi în Turcia. Georgia era independentă şi a oferit Abhaziei autonomie lărgită. Abhazia fiind marcată de includerea ei în Georgia. trecându-se apoi la asimilarea religioasă şi lingvistică a principatului. Susţinuţi de ruşi. În 1921 s-a constituit republica Abhazia după ce guvernarea de la Tbilisi a fost preluată de bolşevici şi Georgia transformată într-o regiune federată. La finalul primului război mondial. anul 1864 avea să însemne suprimarea la scară largă a cerkesilor de către ruşi ce i-au deportat în zona de câmpie sau i-au silit să emigreze spre Anatolia. în 1989. în Anatolia. După 1953.g eo po lit ic . o bună parte a ţărănimii a fost islamizată de influenţa exercitată de Turcia. gruzini megreli. ei au fost obiectul de schimb. dar acest lucru s-a petrecut prima dată în feudalism. În faţa creşterii demografice cerkese din câmpia Kubanului ce dezavantaja minoritatea slavă şi armeană şi intrarea în posesia ţinuturilor de care au fost deposedaţi. în folosul propriu. Pe fundalul primului război mondial.XVIII când au fost islamizaţi de turci. Aceasta până în sec. Ducând o politică duplicitară. Kremlinul rămâne conservator în strategia de dominare a Caucazului prin “divide et impera”. totul comandat de Stalin şi executat de Beria. Anul 1990 debutează cu poziţia celor 176 w w w . Doar mici comunităţi montagnarde au rezistat represiunii ruseşti. dar şi radicalizarea poziţiei părţii gruzine vizavi de acest aspect şi care a dus. Turcia lui Atatürk a manifestat agresivitate faţă de cerkesii stabiliţi. Deşi prin constituţia din 1925 li s-a promis suveranitatea abhazilor. Astfel. aşadar stalinismul s-a manifestat prin ideea definitorie georgiană. lumea ortodoxă şi cea islamică. colectivizarea agrară a căpătat accente anti-abhaze. ei au devenit o semi-enclavă. Siria şi Palestina ori în deşertul Amman. ruşi şi armeni s-au stabilit în detrimentul băştinaşilor. Alături de armenii din Turcia. anul 1930 a condus spre centralizarea Abhaziei în Georgia. Măsurile luate s-au reflectat şi-n mediul economico-social. cerkesii rămaşi în Caucaz au suferit o sciziune (la presiunea Moscovei) în interiorul lor.de organizare şi de viaţă după preceptele spiritual-ideologice ancestrale. deci sub protectorat rusesc.

Sosirea la cârma Georgiei a lui Zviad Gamsahurdia. Alături de geoistoria populaţiilor nord-vest caucaziene se profilează situaţia politico-istorică a celor de pe versantul nordic al Caucazului care se remarcă prin aceeaşi tumultuozitate ca şi a primelor. în 1990. iar la 1942. ceea ce pune în pericol Abhazia de Rusia. să însemne deportarea karaceavilor şi balkarilor în Asia centrală. însă. Dintre naţionalităţile conlocuitoare îi menţionăm pe ucraineni şi pe ruşi. dur şi autoritar a răspuns proclamării independenţei abhazilor în baza constituţiei din 1925. Revenirea în 1957 a condus la înfăptuirea. încălcarea administraţiei staliniste şi colaboraţionism cu germanii! Pământurile leau fost împărţite între georgieni. Autorităţile ruse au despărţit cele două etnii surori. Scopul final era. ajutaţi de ceceni şi cazaci. O situaţie similară o prezintă kabardino-balkarii. în 1990. Regiunea autonomă kabardină a fost înfiinţată în 1921. kabardinii şi cerkesii. ei vor promova secesionismul din care a rezultat: republica din câmpie cu capitala la Batalpachinsk şi cea de pe pantele montane cu centrul la Zelenciuk-Urup. Elementul cazac avea însă să pună capăt acestei stări de fapt. după cum lor li se mai spune ex-circasieni. Concomitent.140 deputaţi din Sovietul Suprem al Republicii Autonome Abhaze ce au adoptat în unanimitate o declaraţie referitoare la suveranitatea statală a republicii. în 1994. întrucât prinşi între. Motivul.r 177 o . Eduard Sevarnadze. trupele gruzine au fost învinse. agrava raporturile între cele două părţi. Noul preşedinte georgian. prin ocuparea capitalei Suhumi. conflagraţia mondială. Ca şi în cazul karaceavilor. declanşarea crizei sud-osetine a determinat autorităţile gruzine să ajungă la un compromis cu Vladislas Ardzinba. propunerea primei fiind de constituire a unei frontiere ruso-abhaze de securitate în schimbul primirii refugiaţilor georgieni din Abhazia. regiunea autonomă şi-a proclamat suveranitatea şi s-a numit Republica Kabardino-Balkară şi membră a Federaţiei Ruse. cadiul karaceav Bairamukov a decolectivizat pământurile pentru ca un an mai târziu. înfiinţându-se Republica Socialistă Sovietică Kabardino-Balkară. proiectul abhaz a rămas nesoluţionat. preşedintele Sovietului Suprem al Abhaziei. Este vorba de karaceavi şi kabardino-balkari.g eo po lit ic . Cu acordul tacit al ruşilor. limba fiind nord-caucaziană şi considerată puţin diferită de cea a cerkesilor. luând o altă turnură în planul desfăşurărilor armate. În 1922 a fost creată regiunea autonomă karaceavo-cerkesă ce-i includea şi pe cazaci. Între 1943 şi 1957 balkarii au avut aceeaşi soartă cu cea a karaceavilor. limbile sunt de provenienţă altaic-oguză. În 1928 a fost reorganizată regiunea. Constituirea Comunităţii Statelor Independente (CSI) a apropiat Georgia de noul context geopolitic din fosta URSS. împreună cu cerkesii a Republicii Karaceavo-Cerkese. suverană şi delimitată etnic. regiunea s-a diferenţiat în detalii geografico-politice: arondismentul naţional cerkes pe câmpie şi cel karaceav pe pantele montane. Conflictul a tins să capete o conotaţie pancaucaziană prin prezenţa populaţiilor montagnarde din regiune. Din această ecuaţie “matematică” au reieşit două regiuni/republici autonome: karaceavo-cerkesă şi kabardino-balkară în componenţa Rusiei. cerkesi şi populaţiile din raionul Stavropol. Planul Barbarossa i-a adus pe nazişti în teritoriile caucaziene. forţele militare ruse au fost desemnate să delimiteze teritorial cele două părţi beligerante. Kabardinii sunt ramura orientală a cerkesilor. iar anul următor i-a adus şi pe balkari alături. În 1926. În 1991. cazacii fiind acelaşi obstacol ca w w w . Până azi. revendicarea independenţei totale în baza acordului confederal semnat între Tbilisi şi Suhumi în 1994. Deteriorarea relaţiilor diplomatice dintre georgieni şi Kremlin din 1993 a condus la semnarea unui acord de pace sub auspiciile ONU. teritoriile balkare au fost împărţite între kabardini şi georgieni. combinându-le cu alte două etnii surori. Criza politică din Georgia şi iminenţa noilor alegeri din 1992 au aruncat în aer relaţiile gruzino-abhaze. Karaceavii împreună cu balkarii sunt etnii turcofone.

w eo po lit ic .g .r o 178 w w .

pământurile lor au fost atribuite de ruşi cazacilor din regiunea Groznâi. nu. lacti.g eo po lit ic . Ultimele etnii nord-caucaziene sunt grupate în Daghestan considerat o regiune polietnică. ei au devenit ţinta cuceririi ruse în această parte caucaziană. takuri şi lezghini ce sunt vorbitori ai limbilor caucaziene. sud-osetinii au cerut unificarea cu fraţii lor nordici în graniţele Rusiei. X sub influenţa bizantină. iar în 1991 cecenii au optat pentru independenţă. s-au afiliat acestora. XVII. ameninţând cu separatismul şi secesiunea republicii. tabasarani. Rezultatul a fost că printr-un referendum. Când ruşii au ridicat Vladikavkazul. Ulterior acestui fapt. limbile vorbite de cele două etnii fiind asemănătoare. după desfiinţarea Ceceno-Inguşetiei. la revenirea acestora. când parlamentul gruzin a abolit autonomia şi a denumit-o Shida Khartli (Georgia Centrală). În 1942. În 1992 s-a înfiinţat în Georgia. aproape de inguşi. O altă etnie implicată în jocurile geopolitice ale regiunii sunt osetinii. întrucât cuprinde: avari. Identificaţi ca populaţie agrară. Creştinizaţi în sec. În 1943. Osetia de Sud ca regiune autonomă. Takuri sunt mulţi şi-n Azerbaidjan. în 1936. republica şi-a consfinţit suveranitatea. Osetia de Nord a primit cea mai mare parte a pământurilor inguşe din care a renunţat la o parte. apoi prin imamul Samil care a condus djihad-ul de la 1834 la 1859. au fost supuşi în sec. iar în 1943 Armata Roşie i-a acuzat de complicitate cu naziştii şi i-a deportat în Asia Centrală. sud-osetinii au fost delimitaţi de georgieni în cadrul Gruziei. Osetia de Nord a fost inclusă în Republica Montagnardă până în 1924 când a fost creată regiunea autonomă nord-osetină. În 1921. Anul 1994 a însemnat apogeul conflictului ruso-cecen care lasă în urmă victime umane şi materiale. Rezistenţa contra ruşilor a început pe la 1875 prin Mansour Uchurma. ni se înfăţişează zbuciumata evoluţie a ceceno-inguşilor. În componenţa Daghestanului îşi duc existenţa popoare altaice sau turcice ca şi kumicii şi nogaii. Republica lor a fost suprimată în 1946. armata nazistă a susţinut idealurile acestora contra ruşilor. Hrusciov a repatriat cele două etnii şi le-a reînfiinţat republica autonomă. aguli. alături de tătarii din Crimeea. iar în 1934 a fuzionat cu Inguşetia şi au format Republica Socialistă Sovietică Autonomă Ceceno-Inguşă.în cazul karaceavo-cerkesilor în menţinerea graniţelor intacte. În 1991 şi-a declarat suveranitatea şi a decis să rămână în cadrul Rusiei. nogai şi în Cecenia şi pe valea Kubanului. ei s-au emancipat în sec. Au intrat în conflict cu inguşii pentru redarea districtului Prigorodnâi pe care aceia îl reclamau.r 179 o . darghini. una dintre etniile care se întind de-o parte şi de alta a Caucazului. georgieni şi daghestanezi. Şi-a conservat acest statut până în 1991.XVIII şi au trecut de la creştinism la islam. Cecenii sunt o etnie ce locuiesc în nord-estul caucazian.oblast. lezghinii sunt partajaţi de râul Samur în Daghestanul sudic şi Azerbaidjan. Continuând să explorăm geoistoric Ciscaucazia. iar drepturile şi libertăţile osetinilor n-au fost recunoscute. unele nevinovate/nejustificate. Aceştia militează pentru recunoaşterea geopolitică a plaiurilor din regiunea Terek şi Prokhladnâi. În decursul w w w . Migrând în Turcia. Sunt urmaşii alanilor şi vorbesc o limbă iraniană de factură indo-europeană şi îi apropie de armeni. ca mai toate popoarele nord-caucaziene. iar regiunea Groznâi a fost declarată administrativă . În 1990. Inguşii. Ea a fost împărţită între nord-osetini. În 1957. Prin acordul de la Kazbegi din 1992 consfinţit prin convenţia de la Soci între Rusia şi Georgia. Reîntorşi în patria natală au obţinut recunoaşterea regiunii autonome cecene în 1922. Republica Socialistă Sovietică a Daghestanului a fost fondată în 1921 după disoluţia Republicii Caucazului de Nord şi a emiratului cu acelaşi nume plus Daghestan din 1918 si 1919. iar în 1936 a fost denumită Republica Socialistă Sovietică Autonomă Nord-Osetină. rutuli. influenţei musulmane a Naqshbandis-ilor şi doar o parte au îmbrăţişat islamul.

pentru a înţelege geopolitica acestui colţ de lume este nevoie să plonjăm în istoria practicii politice ce s-a evidenţiat de-a lungul timpului.g Partea sudică a Caucazului. persane şi otomane. Limba gruzină este una ibero-caucaziană.r o Kazakhstan . XIII au produs declinul societăţii gruzine.timpului. Deşi până în 1924 gruzinii vestici au ţinut piept bolşevicilor. Noul guvern a încercat să ataşeze ţara la valorile Europei. Ukraine Rostov KALMYKIA Kra sn odar Abhazia Marea Neagrã w w w . Şi în acest caz. ţara a intrat în componenţa URSS. fiind inaugurat cel mai vechi regat al Orientului. prezintă o geoistorie la fel de relevantă ca şi nordul regiunii. Anul 1918 a însemnat independenţa acestui stat. Georgia a fost anexată Rusiei. ea a rămas totuşi creştină. indirect ducând la colapsul islamizat în urma năvălirii arabe. Georgia pare şi tinde să fie percepută ca o cultură ancestrală. Micul regat a cunoscut apogeul în timpul reginei Tamara (1184-1213). IV-V când s-a petrecut procesul de creştinizare. Ciocnirea cu hoardele mongole din sec. În 1801.Georgia. deşi pare mult mai clar schiţată prin existenţa celor trei state . în 1957 a cedat pământurile cecenilor şi a reintrat în posesia stepei nogaice. la 18 ani de la semnarea cu Rusia a unui acord de protectorat sub oblăduirea ţariştilor. După 1989 s-au elaborat o serie de proiecte ce au urmărit unitatea unor etnii în cadrul său (crearea Avaristanului sau unificarea lezghinilor) sau federalizarea sa. i s-a adăugat estul Ceceniei după deportarea acestora. Pe la 1956 societatea 180 eo po lit Prikumsk Armavir Mineral'nyye Vody RUSIA Inguşeţia KabardinoBalkaria CHECHNYA Nalcik Grozny Ossetia de Nord Vladikavkaz Ossetia de Sud Batumi Georgia T'bilisi TURCIA ic Astrahan Marea Caspicã Makhachkala Dagestan Azerbaijan . Armenia şi Azerbaidjan . puterea sovietică i-a modificat componenţa teritorial-frontalieră: stepa nogaică i-a fost scoasă în anii ´30. dar bolşevicii azeri au intervenit în 1921 şi au înlăturat guvernul.suverane şi independente. iar alfabetul gruzin a apărut în sec.

turcofon. devenind stat-pivot pentru interesele actorilor alogeni în regiune. În 1969 Heidar Aliev preia conducerea Partidului Comunist Azer. în primul război mondial armenii militează pentru constituirea Armeniei Mari. Sub cârma lui Aliev. Cultural. Iranul. iar în 1982 evoluează la Moscova sub bagheta lui Iuri Andropov. Anul 1992 îl aduce la cârma Azerbaidjanului pe Aboulfaz Eltchbey. Deşi este un popor vechi. Aderarea Georgiei la CSI relevă importanţa strategică a statului în regiune. ţara îşi consolidează raporturile cu Turcia şi se apropie de Iran. această ţară şi-a deschis contactele cu lumea musulmană. Afilierea la alfabetul latin îi defineşte. aruncând regiunea într-un haos politic regional. În urma procesului de perestroïka. iar relaţia dintre Tbilisi şi Ankara prin diaspora gruzină din Turcia va marca semnificaţia acestei ţări în proiectul Mării Negre implementat de partea turcă. anul 1990 aduce în prim plan noi ciocniri între azeri şi armeni. Republica Autonomă Adjaria compusă din majoritate musulmană şi aflată în componenţa Georgiei. Importul valoric occidental va contribui la echilibrarea climatului politico-social. dar apar şi probleme interetnice cu Daghestanul (lezghinii azeri despărţiţi de fraţii din Daghestan cer unificarea în cadrul Rusiei). Conflictul armeano-azer avea să atragă indirect efecte negative asupra gruzinilor. produsele naturale ale climei mediteraneene. Blitzkrieg-ul declanşat de armeni în 1992 are repercusiuni negative asupra guvernului şi preşedintelui Ayaz Mutalibov care demisionează. a doua naţie siită ce se detaşează de marele frate. în urma înfrângerii treptate a turcilor. Situaţia geostrategică a Adjariei presupune: portul Batumi. După evenimentele din 1988 de la Sumgait (pogromul contra armenilor) cu prilejul conflictului din Nagorno-Karabah.g eo po lit ic . a fost creată în 1921 şi este patronată cultural şi spiritual de Turcia. însă anul 1988 aduce în prim plan problemele interetnice clasice cu abhazii şi sudosetinii şi cu armenii şi azerii împământeniţi pe nedrept. În 1991 a fost proclamată independenţa Azerbaidjanului.gruzină cunoaşte o stare de democratizare în mai toate domeniile de activitate. politician antirus care numai după un an este înlocuit de Heidar Aliev. dar w w w . companiile străine intră pe piaţa azeră. adjarii par preocupaţi de apropierea economică de Ankara. Pe fundalul crizei georgiene a anilor `90. Zviad Gamsahurdia proclamă independenţa Georgiei în 1990. iar mişcarea lor de emancipare îi înscrie în istorie ca poporul supus la exterminarea fizică din partea ocupantului. Dintre etniile conlocuitoare îi menţionăm pe talâsi şi tati ce sunt musulmani iranofoni. alfabetul şi religia creştin monofizită gregoriană îi apropie de armeni. Teritoriile pe care armenii le-au populat au fost ocupate de ruşi între 1812 şi 1829. Azerbaidjanul este puternic turco-europenizat. vecinătatea cu Turcia. Anii `93-`94 aruncă ţara într-o criză profundă. iar în urma tatonărilor cu Moscova se garantează integritatea teritorială a statului. Resursele naturale azere au făcut din Azerbaidjan o perlă a ex-URSS-ului. Anii `20-`30 găseşte Azerbaidjanul în pragul sovietizării naţionale care a însemnat suprimarea tuturor elementelor naţionale şi de conştiinţă identitară. Cu sprijin european. Relevanţa genocidului de la 1915 are şi azi repercusiuni în raporturile diplomatice dintre Ankara şi Erevan. Azerbaidjanul este al doilea stat din Transcaucazia. precum şi udinii ce sunt consideraţi o relicvă etnică de provenienţă albaniană care au fost supuşi islamizării şi turcizării. în urma conflictului cu Abhazia care îi readuce pe ruşi în postura de factor de decizie la masa negocierilor. Cei din urmă sunt un popor de limbă caucaziană. Anul 1915 îi găseşte sub cârmuire otomană. armenii intră pe scena internaţională destul de târziu. Georgia lui Sevarnadze este antrenată în apărarea teritoriului (rolul svanilor) pe fundalul crizei din Megrelia.r 181 o . poporul fiind vorbitor al unei limbi turcice şi de religie musulman siită. Anul 1992. alături de turci.

OSCE a trimis o misiune pe teren în 1992. După 1965. Toate acestea au acutizat conflictul din Karabah. armenii erau des întâlniţi pe meleagurile otomane. deoarece ruşii sau debarasat de medierea conflictului. în cadrul căruia mercenarii armeni din Rusia având un rol important. iar teritoriile azere din jurul Baku şi culoarul georgian ce ducea spre Marea Neagră. declarându-l periferic şi nesemnificativ. În 1064. turcii au înrobit ţara şi capitala. XIX. Regimul teroarei a dominat strategia politicii armene care a dezenclavat regiunile Shusha. la 1890 s-a înfiinţat mişcarea Dachnak de orientare socialistă care a finanţat cu arme şi bani armenii din Imperiul Otoman. Iranul a avut o poziţie apreciată de Occident. Regele şi suita sa au fugit în Cilicia (între m-ţii Taurus şi Mediterana) unde a fost creat un alt regat.r o . După masacrele din 1894-1896. III. în 1918. Biserica a jucat un rol important în prezervarea culturii armene. Evenimentul de la 1915 va marca jocul geopolitic al Erevanului în raporturile cu vecinii.replica turco-kurdă a fost pe măsură. Între 1877182 w w w . când Turcia a devenit aliată a Germaniei. Totodată s-a dispus înfiinţarea regiunii autonome Karabahul de Munte cu armeni în Azerbaidjan şi regiunea autonomă Nahicevan cu azeri în Armenia. Anul 1988 marchează escaladarea armată a conflictului azero-armean. armenii au reprezentat motivul reglementării frontierelor puterilor din zonă. Armenii supravieţuitori au fost deportaţi în Siria. iar conflictul s-a internaţionalizat. Dinastia bagratidă a asigurat suflul ideologic pentru constituirea Armeniei Mari în Caucaz. Sub oblăduirea Rusiei. motiv care a dus la exercitarea unui blocaj din partea azerilor asupra aprovizionării Karabahului de Munte.g eo po lit ic . Calmarea spiritelor a însemnat şi proclamarea independenţei în 1991 după puciul de la Moscova. antiturcă. care a fost distrus în 1375. opinia turcă cerând guvernului de la Ankara protejarea azerilor. Din 1920. cu prilejul primului război mondial. cu aducerea la putere a formaţiunii Dachnak. Confruntându-se cu probleme socio-economice interne. în plan politic. Ani. Conflictul armeano-turc a început pe la 1840 când populaţia kurdă a fost instalată cu forţa în nordul Eufratului şi forţată să nimicească armenii. ţara a fost panicată. mulţi armeni din afară au răspuns chemării în interiorul statului sovietic. naţionalismul armean a început să fie instituţionalizat. dar ocuparea părţii septentrionale a Persiei şi Turciei de către ruşi i-a determinat pe armeni să recunoască tutela rusească. asperităţile şi conflictele cu bolşevicii au dus la constituirea unei Republici Socialiste Sovietice Armenia care şia reglementat frontierele cu Georgia şi Azerbaidjan. În urma cutremurului din Armenia. Armenia a sensibilizat atenţia Occidentului prin reactivarea centralei atomice de la Metzamor (Cernobâlul armean) pe care a coroborat-o. Cei rămaşi în frontierele ruseşti şi-au proclamat neatârnarea. Armenia Mică. Armenia a părut ca un stat modernist sub bagheta lui Anastas Mikoyan (1920-1965). Mizând pe sprijinul ruşilor şi al Kazahstanului s-au reunit cu azerii la Jeleznovodsk pentru a semna acorduri de pace ce n-au avut rezultatul scontat. Chiar dacă vorbesc o limbă indoeuropeană şi-au fost creştinaţi în sec. Suprapusă peste geopolitică. Până în sec. criza turcoarmeană s-a radicalizat şi armenii din Turcia s-au înrolat în armata rusă pentru satisfacerea interesului absolut. primii intitulându-se protectorii ultimilor. După moartea lui Stalin. Situaţia a devenit instabilă la Stepanekaert şi în ciuda ezitărilor Erevanului. După cel de-al doilea război mondial. Lachin şi Karabah şi au izolat Nahicevanul. geoistoria armeană şi a colţului acesta de lume este aparte. însă în semnarea tratatului de încetare a focului de la Teheran. După expulzarea azerilor din Armenia. a urmat pogromul de la Sumgait în Azerbaidjan la adresa armenilor. ambele regiuni cu preponderenţă armeană au fuzionat cu Armenia. enclava armeană şi-a proclamat independenţa. armenii au trecut în tabăra adversă. Venirea la putere a sovieticilor a trezit speranţe în rândul armenilor. alţii în Turcia. După 1915. alţii au emigrat în Europa.

ed. Reiese. ed. Bucuresti. că ineditul şi complexitatea care caracterizează întregul Caucaz contribuie la mozaicarea conflictelor şi asperităţilor dintre popoarele şi naţiunile regiunii. Sigur că manipularea lor are în spate interesele puterilor regionale/majore care transformă geopolitica mentalităţii popoarelor în geostrategia deciziilor mileniului III politic. Turkish Foreign Policy in an Age of Uncertainity. Azi.g eo po lit 1878 când armata rusă a intrat până în apropiere de Erzurum. Sprijinirea ruşilor la Iskanderun şi Van a conchis cu evenimentul sângeros din 1915 prin care armenii au fost deportaţi (cei rămaşi în viaţă) în Siria. Oleg. Studia. 1997. Santa Monica. Rapturile teritoriale. Moscova. Bucuresti. După revoluţia constituţională din Turcia din 1908.Nauka. Puteri si influente. Corint. Rand. Olga. 1984. Cei din Istanbul. Beaumarchais Centre for I. ed. ed. 1997. Larrabee. Assessing Russia´s Decline. punctează realitatea convulsiilor interetnice care tinde spre multiplicare. Relatiile internationale. Cluj-Napoca. 2002. ed. Stephen. ed. 2003. Processus ethniques en URSS. Izmir şi Tracia n-au suferit asemenea umilinţe. M. Va exploda Estul?.E. ic . Sociologia si geopolitica frontierei. Zăpârtan. preponderent ex-armene.. Badescu.BIBLIOGRAFIE: Academie des sciences de l’URSS. The Peoples of the USSR. Serebrian. Cheryl. armenii au avut acces în parlamentul turc. ruşii au obligat Istanbulul să acorde autonomie pentru şase provincii din estul Turciei. Civil Democratic Islam. 1998. Ilie & Dungaciu. Huntington. Benard. doar cei din Istanbul reprezintă o reminiscenţă a ceea ce-au fost armenii în Turcia. Unul dintre motivele fundamentale ce încurajează multiplicarea diferendelor este rolul minorităţilor etnice exclusive care evită orice comunicare constructivă cu majoritatea etnică a unei zone sau a unui stat. Dacia. vol. armenii au reprezentat un vârf de lance al acestora.Antet.Rand. 2001. Rand. Santa Monica. iar în 1912 când Turcia a fost înfrântă în războaiele balcanice (pacea de la Bucureşti din 1913). Santa Monica. Floarea Albastra. ed. in concluzie. Liviu-Petru. care au avut loc pe parcursul unei tumultoase istorii. modificările de populaţie şi teritorii. Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale. Cluj-Napoca. 2003. ed.r 183 o . Oliker. 1995. ed. an Ethnographic Handbook. Dan.Sharpe. Samuel. w w w .S.ed. New York.I-II. 2002.

Marea Neagră şi Marea de Azov au fost odinioară centrul celui mai bogat comerţ din Univers. La jumătatea secolului al XV-lea rivalităţile între aspiranţii la conducerea Hoardei de Aur au determinat dezmembrarea acestuia în patru hanate. Genovezii. depending on Ottoman Empire. reşedinţa hanului a fost stabilită în 1454 la Bahçesaray în Crimeea. În al doilea rând. A. Imperiului Otoman să exploateze economic regiunile pontice şi să le subordoneze scopurilor sale politice şi militare.g A. The importance of the Crimea to the Ottomans during the three centuries domination was at least threefold. Potrivit unui observator francez de la sfârşitul secolului al XVII-lea. ca parte integrată.CONFIGURAŢIA GEOPOLITICĂ A PENINSULEI CRIMEEA . În 1476 au cedat turcilor acest teatru al industriei461. Bizanţul.repere geo-istorice - Sergean OSMAN Abstract: The aim of this study is to shed light on the geopolitical situation of Crimean Peninsula. including Crimean peninsula. 28 462 Pentru o analiză detaliată a principalului moştenitor al Imperiului mongol vezi B. Mehmed al II-lea a reuşit să creeze premisele unui sistem care. Bennigsen. hanatul a asigurat forţa 461 w w . Hoarda de Aur. Crimeea contribuie eficient la edificarea configuraţiei geopolitice a zonei pontice. 1978. Crimea provide a true stead-fastness of history. Catherine II annexed the Crimean peninsula with its Muslim Tatar population to the Russian Empire. during the Russian annexation. în următoarele secole. au transformat Crimeea în avanpostul relaţiilor lor cu Persia şi India prin Marea Caspică. şi în zilele noastre. şi avea să rămână acolo până la cucerirea rusă din secolul al XVIII-lea. a permis. după ce au dus comerţul pontic la un înalt grad de rafinament. Paris. The cities in the Crimea were important economic and trading centers for the Ottomans. Imperiului otoman. toate au încercat să controleze măcar parţial zona în diferite perioade ale istoriei. p. Ucrainei. Anthoine. Rusiei. au fost imitaţi la rândul lor de romani. a fost continuat de greci. Teritoriul pe care îl stăpânea se întindea dincolo de peninsulă.dans les Archives du Musée du Palais de Topkapı. şi astfel a început perioada de trei sute de ani de dominaţie otomană a Mării Negre şi a hinterlandul geografic de pe coastele Mării Negre. Hoarda de Aur şi decăderea ei. Ultimul supravieţuitor al marelui Imperiu mongol şi cel mai vestic moştenitor al Hoardei de Aur462. a fost Hanatul Crimeii. În primul rând. Comerţul fondat de egipteni şi fenicieni. Iakubovski. între Donul Inferior şi Niprul Inferior. nine years after the conclusion of a major Russian military victory over the Ottomans.I. As key-position in pontic area. and as part of present Ukraine. The Tatar Khanate provided a strong northern defense against the Muscovite state. zona Mării Negre a fost de primă importanţă pentru statele care o controlau. and is contributing at the uphold system of geopolitical building of the Black Sea.r o .D. Grecov. 1953 184 eo po lit ic . În 1475/8 hanul tătar Mengli Giray a recunoscut suzeranitatea sultanului otoman Mehmed al II-lea. Le Khanat de Crimee . Ca potenţial politic. Chantal Lemercier Quelquejqay. Bucureşti. Imperiul otoman şi Moscova. on the route of Crimea Khanate. In 1783. hanatul tătar asigura o puternică apărătoare nordică împotriva statului moscovit. w Studiul de faţă încearcă o prezentare succintă a configuraţiei geopolitice şi geostrategice a Peninsulei Crimeea. Polonia. succesiv. Ukraine is the country which inherited the biggest ports at the Black Sea. Importanţa Crimeei pentru otomani în timpul acestor secole a fost întreită. aflat în continuă creştere. Considerată de mulţi analişti drept centru vital al comerţului intercontinental în zona Mării Negre. Rusia Kieveană. Lituania. continuând cu grecii Imperiului bizantin. până la Eleţ şi Tambov la nord.

genovezii s-au concentrat în special la Caffa şi Azak. când au preluat controlul asupra întregii coaste de sud a Crimeii. apud A. să se asigure că conducerea tătară era 464 favorabilă prezenţei genoveze în Peninsulă . 11). cit. Extras. să cedeze genovezilor câteva poziţii-cheie în Crimeea. 1999. Împotriva acestui monopol din Crimeea s-a ridicat principatul Mangop (Theodoro). eliminându-i pe genovezi. 6. 6 eo po lit ic .X.. Bahcesaray se transportau mari cantităţi de lână. cit. p. piele. Prin porturile de la Kerci. comerţul cu celelalte regiuni ale Mării Negre. 3-4 Ş. Marea Mediterană şi Asia se desfăşura în Crimeea şi în regiunea Mării de Azov. Această încercare a reuşit. orz. abia cucerirea otomană avea să pună capăt acestei competiţii. 16. Nu în ultimul rând. ceară. Ibidem.Fisher. Hanatul cuprindea restul Peninsulei şi era redus la teritoriile stepei nord pontice până la Caucaz. cu ajutor veneţian şi tătar. Gülben-i hanan. Vasiliev. ultima relicvă a stăpânirii bizantine din nordul Mării Negre.w w armată în multe campanii otomane în est. sare.Papacostea. (Monographs of the Mediaeval Academy of America.A. p. op. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea Caffa a reuşit să-şi întindă stăpânirea asupra întregului ţărm „gotic” şi în acest mod să-l monopolizeze. peşte uscat şi sărat. Cambridge. Întreaga activitate de comerţ dintre stepa nord-pontică. 1970. Caffa a devenit centrul unei noi provincii otomane (sancak). Premisele dominaţiei otomane la Marea Neagră. încă din secolul precedent. Fisher .g 464 465 A. op.. unt. The Goths in the Crimeea. 1936. 467 Halim Giray Sultan. tom. iar apoi de hanatul tătar. oraşele crimeene erau importante centre economice şi comerciale pentru otomani. p. XI. Caffa. agentul principal al acestui comerţ erau coloniile genoveze. s-au pus bazele relaţiei formale otomano-crimeene.r 185 o . Comercianţii genovezi au fost prezenţi în Crimeea în tot timpul dominaţiei Hoardei de Aur. După stabilizarea Hanatului Crimeii. cu ajutorul hanului Mengli Giray. După ce Mangopul a fost obligat. p. Un istoric crimean din secolul al XVIII-lea467 a notat că hanul (tronul Crimean) a intrat sub protecţie otomană. Constituiau şi centre binecunoscute pentru cantitatea şi 463 calitatea sclavilor slavi . Aşezările lor s-au mărit în timpul luptelor interne tătare. Caffa a devenit astfel cel mai important centru de export al produselor pontice . The Russian annexation of Crimeea.1-2. p. a avut ca urmare o continuă rivalitate cu colonia genoveză466. în fruntea cărora se afla Caffa. împotriva Persiei şi în vest împotriva habsburgilor şi polonezilor. unul dintre cele mai importante centre comerciale europene în evul mediu târziu. până la sfârşitul secolului al XIV-lea. în interesul coloniilor genoveze din Crimeea. p. să recâştige poziţiile pierdute şi să dezvolte un centru comercial (Calamita) care urma să concureze Caffa. în Revista Istorică. Oraşele şi porturile de pe ţărmul sudic al Crimeii au trecut sub control otoman. Competiţia pentru controlul marilor rute comerciale a determinat permanente rivalităţi şi conflicte dintre statele şi emporiile pontice. ceea ce. încercând să influenţeze politica internă tătară. care includea ţărmul crimean şi oraşul Azak. piei de capră. caviar. Balaklava. dependent în secolul al XIII-lea de Imperiul Comnenilor de la Trapezunt. În 1475 otomanii au atacat din nou genovezii din Caffa. Cambridge University Press.cereale. şi în acelaşi timp. sclavi etc. miere. 2 468 Fisher. Acest aranjament voluntar avea să se schimbe în decursul celor trei sute de ani. Ultimele încercări de înlăturare a stăpânirii otomane în regiunea nordică a Mării Negre au fost întreprinse mai 463 w . Cu acordul sultanului în privinţa cererilor tătăreşti. nr. către piaţa mediteraneană465. în secolul al XV-lea a încercat în mod repetat. etc. 466 O expunere amănunţită a lui A. grâu. în beneficiul sultanului468.

Gengis-Khan. război Imperiului ţarist. căruia. în 1488. controlul otoman asupra Crimeii era considerat un pericol pentru securitatea moscovită. Era frustrant pentru un stat care se numea a Treia Romă să fie umilit de un vecin musulman. cerând pace. p. Gurile de vărsare a două din cele trei cele mai importante fluvii ale Rusiei (Don şi Nipru) erau localizate în interiorul Hanatului Crimeii. p. Rusia evacuând fortăreaţa Kars. În 1783. şi desfăşurarea lor în cursul veacului următor au constituit unul din factorii esenţiali care au imprimat trăsături specifice atât în raporturile bilaterale otomano-poloneze. totuşi. Imperiul otoman. Gh. Eşecul acestei încercări a semnificat includerea irevocabilă şi necontestată a regiunii nord-pontice sub hegemonia otomană. când turcii otomani i-au luat Crimeea şi coastele Mării Negre. însă. Bucureşti. În a doua jumătate a sec. Paris. Criza otomană şi cea poloneză. la nouă ani după victoria armatei ruseşti în faţa otomanilor. Odată cu sfârşitul secolului. ostilităţile contra Porţii471. Trebuie să precizăm că ocupând ţările române Rusia nu declanşase. Fisher. Foarte important este faptul că incursiunile tătare făcute în teritorii revendicate de Moscova aveau ca scop transportul a mii de prizonieri. Ecaterina cea Mare. dublată şi de puterea Rusiei în continuă creştere. Balaklava. Războiul Crimeii a pus în evidenţă. Kerci. al XVIII-lea. iar Sevastopolul. în ultimă instanţă.w întâi de Moldova şi Polonia. Ecaterina cea Mare anexează Peninsula Crimeea la Imperiul Rus. Franţa şi Marea Britanie. declanşate aproape în acelaşi timp. Diplomaţia europeană în epoca modernă. deloc dornice de expansiunea Rusiei. Menţinerea supremaţiei navale ruse în Marea Neagră până către mijlocul secolului al XIX-lea. cel mai important port al Rusiei la Marea Neagră capitulase în urma unui prelungiat asediu. aplică o politică de colonizare a stepelor din sudul Rusiei470. părţile îşi restituiau teritoriile ocupate în timpul ostilităţilor. în septembrie 1853. a determinat reacţia marilor puteri occidentale. 1935. Eupatoria. unitatea nominală a Hanatului Crimeii avea să se destrame. în mod pregnant. Rusia moscovită a înlăturat definitiv supremaţia Hoardei de Aur. Enicale (art. înfrângerea. Grenard. care s-au ciocnit în rivalitatea lor pentru exercitarea controlului în Europa răsăriteană. Exact un secol după bătălia de la Kulikovo. declară. 1984.g 186 eo po lit ic . în 1485-1486. engleze şi sarde debarcaseră în Crimeea. Odată cu slăbirea puterii Imperiului otoman în Europa răsăriteană. franceze. iar apoi în 1479 de Polonia singură. în special un stat moştenitor al tradiţiei mongole. Imperiul ţarist a fost nevoit să cedeze. Marea Neagră citat din F. Atât Republica nobiliară cât şi Poarta otomană au continuat în secolul al XVII-lea să păstreze forţe capabile de expansiune. Deoarece armatele otomane. 471 N.r o . op.3-4). înapoierea economică şi uzura morală a sistemului politic din Rusia ţaristă. În concepţia rusească. iar aliaţii localităţile Sevastopol. Bercan. A. cit. xi. îşi manifestă tendinţele de expansiune alte două puteri europene: Rusia şi Austria.332 470 469 w w . În secolul următor. vânduţi apoi ca sclavi. Cucerirea otomană a Mării Negre a determinat în mod indirect noua orientare a marelui cnezat al Moscovei. p. Dar. ale fiecăreia din cele două părţi în acea vreme. i se datorează. întrucât invadase teritorii aflate sub suzeranitatea sa. 202. Atunci cneazul rus s-a lăsat purtat fără voia lui de către boieri şi episcopi împotriva hanului tătar”469. cât şi politicii externe. Marile războaie ce vor decide chestiunea Orientului în epoca modernă erau în pregătire. adică spre sfârşitul secolului al XVI-lea. iniţiativa cuceririlor va trece lui Ivan cel Groaznic. imediat după cucerirea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă. Prin tratatul ce punea capăt războiului Crimeii. ştiindu-se sprijinit şi primind din partea Parisului şi Londrei asigurări privind o eventuală cooperare în caz de necesitate. Ciachir. ea nu a făcut-o decât „când stăpânul a ajuns în ultimul grad de debilitate..

a avut ca scop menţinerea URSS departe de zona strâmtorilor Mării Negre şi Mediterana răsăriteană. p. ed. în GeoPolitica. II. Tarlé. evidenţiază apariţia unei noi rivalităţi. 22 473 472 w w . când cu prilejul sărbătoririi a 300 de ani de la Unirea cu Rusia. Războiul Crimeii. importanta forţă navală cu baza la Sevastopol a fost împărţită cu Ucraina şi Georgia. Marea Neagră şi Asia Centrală reorientări geopolitice într-o lume unipolară. decât de natură militară.12).11). II. Ucraina este ţara care a moştenit cele mai mari porturi sovietice la Marea Neagră. Dar. Situaţia geopolitică din spaţiul Mării Negre. p. Un moment important în configuraţia geopolitică a Peninsulei Crimeea s-a înregistrat în 1954. şi a scăderii puterii E. Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic. unde Stalin procedase după al II-lea război mondial la schimbări etnice.13) . Mişcarea pentru Republica Crimeea. p. Tendinţele hegemonice manifestate de Stalin în zona Mării Negre. Punctele strategice din bazinul Mării Negre. Serebrian. Insula Şerpilor. Implicit se declanşează o nouă etapă în evoluţia geopolitică a Mării Negre şi a zonelor înconjurătoare. Crimeea fiind în fosta Uniune Sovietică un fel de Coastă de Azur. 117-118. care nu manifestă suficientă deschidere faţă de drepturile minorităţilor. Dacia. ruşii devenind majoritari în acest perimetru de mare importanţă în zona nord-pontică473. Gurile Dunării. interzisă prezenţa. cât şi Imperiul otoman nu aveau dreptul să 472 deţină arsenale sau fortificaţii (art. a noilor frontiere de stat. având ca protagoniste SUA şi Rusia. fiind. Această rivalitate se derulează pe fondul emergenţei în spaţiul pontic a „statelor succesoare” fostului imperiu sovietic. secolul al XIX-lea este şi secolul apariţiei statelor naţionale. Bucureşti. Înfrângerea Rusiei a însemnat un moment crucial în situaţia internaţională a ţarismului. eşecul fiind mai mult de natură diplomatică. Opriţescu.g eo po lit ic . 1952. la sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale.6. au determinat SUA să-şi asume obligaţii şi în această parte a Europei. nr. Ilicevsk şi peninsula Crimeea. Bucureşti. 1998. ca forţă. În domeniul militar.r 187 o . comerţul în porturile Mării Negre era liber de orice îngrădiri. Ucraina primeşte în dar Crimeea. într-o zonă de stabilitate politico-militară în beneficiul statelor riverane. vol. în apele şi porturile sale a navelor de război a oricărei puteri. Poarta şi Rusia având obligaţia de a admite consuli în porturile lor (art. O. deoarece Marea Neagră devenise neutră. Implicarea americană. consfinţind sfârşitul monopolului sovietic asupra Mării Negre474. Cel mai important flux de turişti provenea din republicile unionale.V. având la bază „Doctrina Truman”. în urma unor îndelungate procese istorice. p.w devenea mare deschisă flotei comerciale a tuturor ţărilor. în schimb. 514. printre care Peninsula Crimeea. 2004. mai ales din Rusia. precum Odessa. determinând o veritabilă înflorire şi o nouă „internaţionalizare” a bazinului Mării Negre. Astăzi din cauza situaţiei tensionate din regiune. o zonă a turismului de elită. prin suportul financiar acordat Turciei şi Greciei. Cluj-Napoca. M. Printre regiunile unde Rusia este geografic mult dezavantajată în comparaţie cu fosta Uniune Sovietică este şi zona Mării Negre. Statele naţionale riverane îşi dezvoltă economia (implicit comerţul. atât imperiul ţarist. Există şi un dezavantaj de natură geoeconomică. manifestă intenţia proclamării unei republici independente. 120 474 Ibidem . au transformat o regiune maritimă marcată de numeroase conflicte armate în secolul al XIX-lea. deportând tătarii care trăiau acolo de secole. Extinderea teritorială semnificativă de la jumătatea secolului trecut şi numeroase minorităţi etnice existente în componenţa Ucrainei pot crea în viitor probleme conducerii de la Kiev. inclusiv statele riverane (art. în perioada care a urmat Războiului Rece şi dispariţiei Uniunii Sovietice. transporturile maritime). care susţine că decizia din 1954 de separare a Crimeii de Rusia a fost nedreaptă.

vol. Cambridge University Press. controlând principalele porturi. şi contribuie la sistemul de susţinere a edificiului geopolitic al Mării Negre. Bercan. II. Chantal Lemercier Quelquejqay. Bucureşti. Serebrian. Ankara speculează eficient şi comunitatea religioasă a comunităţii tătarocrimeene. Diplomaţia europeană în epoca modernă. Evident. Insuliţele turcice din spaţiul nord-pontic (tătarii crimeeni. şi aici se menţine nesoluţionată o problemă considerată geopolitic ca eventual conflict . 1999. 1970 Grecov B. BIBLIOGRAFIE Bennigsen A. Alipirea la Rusia ar fi dictată şi de specificul geoeconomic al regiunii. numărul turiştilor s-a redus semnificativ475. Considerentul este unul geopolitic revenirea la coloratura turcică a Crimeii nu anunţă nimic bun pentru suveranitatea ucraineană asupra regiunii. care a înţeles valoarea pe care ar avea-o o Ucraină stabilă şi independentă. nr. Extras. 1953 Papacostea S. Unul din aliaţii Ucrainei în geopolitica pontică îl reprezintă şi Turcia. Marile puteri occidentale manifestă un interes special faţă de Ucraina. Gh.ei optează pentru alipirea la Rusia. nogaii.w w w . . Revenirea la locurile natale le este permisă. şi pune diplomaţia rusă într-o situaţie imprevizibilă. Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic. Hoarda de Aur şi decăderea ei. Prin deschiderea sa largă la Marea Neagră. cit. fiind foarte dispersate. În afară de elementul turcic. discontinue şi copleşite de imensul ocean slav ce le înconjoară. Turcia. Premisele dominaţiei otomane la Marea Neagră.D. Aceste succinte repere geo-istorice mai îndepărtate sau mai recente. economic sau militar.X. în zona Mării Negre.1-2 Serebrian O. mai are şi un slavo-turcică. De aceea. nu doar din considerente etnice sau istorice. 188 eo po lit ic . partener politic. The Russian annexation of Crimeea. Ciachir. ca poziţie cheie în bazinul pontic. dar nu se arată deloc dispus să faciliteze acest exod. Cluj-Napoca. Peninsula Crimeea. Cea mai mare parte a crimeenilor se află în Asia Centrală în urma deportării staliniste. op. ed. tom. Bucureşti. dar şi în raport cu Rusia. Le Khanat de Crimee – dans les Archives du Musée du Palais de Topkapı. în afară de latura ruso-ucraineană a contenciosului. s-a străduit să contribuie pe diferite căi la separarea şi îndepărtarea acesteia de Rusia. în Revista Istorică. Dar. Paris. 52-54. Dacia. 1984 A. p. Liderii naţionalişti ruşi din Crimeea speculează această situaţie. ideea fiind limpede . însă autorităţile Crimeii şi mai ales populaţia sunt foarte ostile faţă de această acţiune.g financiare a fostei clientele. Bucureşti. 1952 475 476 O. în care identifică o putere regională prin care se poate schimba raportul de forţe în Europa Centrală şi de Est.V. cu consecinţe multiple. Tarlé. 1978 N.. care se menţin în actualitate în pofida mutaţiilor în plan politic.problema Crimeii. kumicii. 30 Ibidem. Iakubovski A. Kievul declară undă verde pentru revenirea crimeenilor în ţinuturile de baştină. karaceaii). Fisher . economic şi comercial important. constituie o adevărată constantă a istoriei. Războiul Crimeii. Ucraina deţine un important statut geopolitic. Recenta „revoluţie portocalie” dă câştig de cauză orientării pro-occidentale a Ucrainei.I. În ianuarie 1994 noul preşedinte crimean a fost ales în urma unei campanii electorale purtate sub lozinca alipirii la Rusia. p. ar fi greşit să spunem că în calea raporturilor dintre Kiev şi Ankara nu ar fi nici un obstacol. care. 1998 E. demonstrează că există adevărate constante geopolitice.r o . chiar şi unii adepţi înveteraţi ai pan-turcismului exclud spaţiul nord-pontic din proiectul Turkistan476.

organizaţia separatistă a anunţat încetarea atentatelor valabilă doar în regiunea Cataloniei. dar şi prin lipsa unui sistem fiscal propriu . El Parlamento de Cataluña (la herramienta legislativa) tiene 135 escaños. El comienzo de la Guerra Civil el 18 de julio de 1936 impidió el desarrollo de los estatutos autonómicos y más tarde. Cataluña La institución de autogobierno en Cataluña . cât şi Ţara Bascilor şi-au făcut cunoscute aspiraţiile privind un nou statut al autonomiei. Cataluña. ETA („Ţara Bascilor şi Libertate”) a fost înfiinţată în 1959 ca un grup de tineri naţionalişti care luptau contra dictaturii franchiste. sus órganos de gobierno y sus competencias. el Movimiento Nacional implantó la unidad nacional y se suprimieron las autonomías. Comunităţile istorice (Catalonia. Din 1979. dăunând grav turismului şi imaginii Spaniei. Deşi perioada dictaturii s-a încheiat demult. Introducción El actual sistema autonómico español477 (un estado intermedio entre el estado unitario y el federal) fue establecido por la Constitución de 1978. El estatuto de Galicia. Se doreşte separarea de Spania. El sistema autonómico tiene como principios básicos: la solidaridad entre las nacionalidades. Durante la II República y tras la Constitución de 1931. pero fue interrumpido por la Guerra Civil española (1936-1939). ETA şi organizaţiile afiliate ei continuă să aducă teroare. limbă şi tradiţii proprii. dar Planul Ibarretxe (Reforma Statutului Politic al Comunităţii Ţării Bascilor) a fost respins de către Guvernul de la Madrid în februarie 2005. la igualdad económica y social y el carácter democrático. País Vasco y Galicia se denominan “comunidades históricas” por haber disfrutado (aunque por un corto lapso de tiempo) de un régimen autonómico.La Generalitat . un înalt reprezentant (lehendakari).CATALUÑA Y PAÍS VASCO: COMUNIDADES HISTÓRICAS Florina BADEA Rezumat: Actualul sistem spaniol al autonomiilor datează din 1978. libre. La 18 februarie 2004. Por lo tanto. Catalonia se diferenţiază prin Dreptul Civil catalan. Ţara Bascilor are Parlament şi Guvern autonom. elegidos por sufragio universal. eo po lit ic . ETA realizează campanii de atentate în zonele turistice. En el País Vasco también fue votado en plebiscito . se celebran las primeras elecciones para el Congreso y el Senado (15 de julio de 1977) y se constituyen por decreto-ley diferentes regímenes preautonómicos (1977-1978). no un deber impuesto a los territorios.r 189 o . En 1975 se restablece la Monarquía (rey Juan Carlos I de Borbón) y empieza un nuevo proceso autonómico: se publica la Ley para la Reforma Política (4 de enero de 1977). aprobado en junio de 1936 no llegó a ser sancionado por las Cortes. un Presidente y un Consejo Ejecutivo.g La II República (1931-1936) estableció una fórmula intermedia entre el estado unitario y el federal el Estado Integral. La Constitución reconoce su derecho a administrarse y auto legislarse (en ámbitos en que tienen competencias). lăsând în urmă 817 morţi. la autonomía es un derecho. o instituţie de autoguvernare (La Generalitat).con la autoexclusión de Navarra un estatuto autonómico que entró en vigor en octubre de 1936.una din revendicările reformei Statutului Autonomiei (2005). igual. o poliţie autonomă (Mossos d'Esquadra). Ţara Bascilor şi Galicia) au destin. compatible con la autonomía de municipios y regiones. II.se compone de un Parlamento. Es la Constitución la que determina la división política de cada comunidad. propriul sistem de administrare a finanţelor. poliţie proprie (Ertzaintza). ratificado en plebiscito en 1931 y aprobado por las Cortes en 1932. La Constitución reconoce y garantiza el derecho a la autonomía de las nacionalidades y regiones que la integran y la solidaridad entre ellas. Las 17 comunidades autónomas de España no son soberanas. I. 477 w w w . se instauró en Cataluña un régimen estatutario. Atât Catalonia.

pero también lo es el castellano. En muchas áreas como la educación. Cataluña carece de su propio sistema fiscal y el sostenimiento económico depende en gran parte de fondos recaudados por la imposición del Estado Español y presupuestados para Cataluña. Por ejemplo: dispone de su propia policía autónoma Mossos d'Esquadra478. comercio. Cataluña tiene el nivel más alto de autogobierno en España. la jurisdicción es compartida con el resto del Estado Español.0 Bur go s w .g La región ha estado luchando desde 1979 para obtener mayores niveles de autonomía. comunicaciones. De conformidad con el Estatuto de Autonomía. 190 eo po lit Vi toriaGastei z L ogr oño Bil baoBi lbo ic San S ebastian Do nostia Pa mp l o na . Así como los Mossos d'Esquadra. que es diferente al resto de España. El Gobierno Catalán se compone de 16 departamentos o consejerías. En Cataluña se aplica el sistema de Derecho Civil Catalán.r 5 0 km directo y secreto. 478 w w Desde 2008. Después de Navarra y el País Vasco. La Generalitat retiene competencia exclusiva en diversas materias de cultura. seguridad social y justicia. el Estado Español mantendrá un número limitado de agentes en la región para cuestiones relacionadas con el terrorismo e inmigración. los cuerpos de policía municipales están bajo la autoridad del gobierno de Catalán. A diferencia de las comunidades autónomas de Navarra y País Vasco. El Presidente y el Consejo Ejecutivo sirven como autoridad ejecutiva y son elegidos por el Parlamento. La mayor parte del poder judicial permanece bajo autoridad central española. el catalán es lengua oficial en Cataluña. También existe un defensor del pueblo (Síndic de Greuges) que trata los problemas que puedan surgir entre ciudadanos / organizaciones con la Generalitat u otros gobiernos locales. o . medioambiente. transporte. seguridad pública y gobiernos locales.

000 km2. A pesar de todo. del grupo de las neolatinas occidentales. Tiene una autoridad lingüística reconocida (el Instituto d'Estudis Catalanas.total . El Parlamento Europeo aprobó en 1990 una Resolución que reconoce la identidad. lengua románica.4% La lengua catalana La lengua catalana479. reclamando un mayor nivel de autonomía fiscal en el nuevo estatuto. El catalán. este tema es una prioridad y recibió un fuerte apoyo del público. Se habla también en una porción del territorio de la Comunidad Aragonesa. ya que se confirman los altos niveles de déficit fiscal (la región paga más que lo que recibe). Fiestas y tradiciones catalanas Cataluña ha mantenido a lo largo de los años muchas costumbres y tradiciones.114 km 6. El catalán se divide en dos grandes dialectos: Catalán oriental y Catalán occidental. Gerona (Girona). la vigencia actual y el uso de la lengua catalana en el contexto de la Comunidad Europea. muy presentes en la vida cotidiana. La lengua catalana. lo bailan un número indeterminado de personas cogidos de las manos y formando un rondo (todos los domingos del 479 w w w .114 km2 6. www. El catalán es la octava lengua de la Unión Europea. En los siglos XII y XIII se expandió hacia el sur y hacia el este con las conquistas territoriales de la corona catalanaaragonesa. País Valenciano e Islas Baleares (su enseñanza es obligatoria en el sistema educativo). se mantuvo como lengua de transmisión familiar en los territorios de habla catalana. A partir de la derrota catalana en la Guerra de Sucesión (1714). es la lengua originaria y propia de Cataluña que procede del latín. griego o portugués en Europa.iec. en el departamento de los Pirineos Orientales de Francia y en la población de Alguer (Cerdeña).3% 0 Lugar n .es). el catalán ha sufrido varias etapas de prohibición y represión. Lérida (Lleida). España.% de España Superficie .O. durante la dictadura subsiguiente a la Guerra Civil. Las turística mente más importantes son: Sardanas: Baile típico tradicional catalán. Francia e Italia.r o . 6 2 32. incluso entre los años 1939 y 1975. se habla en territorios que suman once millones de habitantes y 68. Es lengua oficial en el Estado de Andorra y en las comunidades autónomas de Cataluña.total .En el proceso de reforma del Estatuto de Autonomía de Cataluña que se está llevando a cabo en el 2005.% de España Provincias Presidente Idiomas oficiales Estatuto de autonomía Tasa de paro (2004) Cataluña Barcelona Lugar n . 4/1979) 6. en sus variantes. El número de personas que lo hablan es superior al de las que hablan fines o danés y equiparable al de las que hablan sueco.3% Barcelona. Tarragona Pasqual Margall i Mira (PSC) Español y catalán 0 22 de diciembre de 1979 (L. Comunidad Capital Superficie . se formó entre los siglos VIII y X en los territorios del imperio carolingio que formaban los condados de la Marca Hispánica (los Pirineos). eo po lit ic 191 . 6 32.g El catalán es una lengua reconocida oficialmente en cuatro paises soberanos: Andorra.

delante de la catedral). como el „correfoc” (dragones de fuego venidos de toda Cataluña) y el espectáculo piro-musical (fuegos artificiales y música clásica junto a las fuentes de Montjuïc). El 25 de octubre de 2003 el Gobierno vasco aprobó en reunión extraordinaria un texto al que llamó „Propuesta de Estatuto Político de la Comunidad de Euskadi” (Plan Ibarretxe).r o . la formación o la ordenación del territorio. Los parlamentarios eligen al lehendakari (que ostenta la más alta representación del País Vasco) quien a su vez designa a los consejeros (ministros autonómicos) responsables de los diversos departamentos.que fue aprobado mediante Ley Orgánica el 18 de diciembre de 1979. Sant Jordi. se lanzan petardos y fuegos artificiales y se come la tradicional coca de Sant Joan. Castellers: Los „Castells” son unas impresionantes torres humanas de hasta 9 pisos. patrón de Cataluña: El 23 de abril. la seguridad ciudadana o el tráfico). especialmente durante la Mercè. Guipúzcoa y Vizcaya. los catalanes celebran el día de Sant Jordi. siendo costumbre regalar una rosa y/o un libro. comenzó el proceso de negociación con el Estado en busca de un nuevo marco político480 que otorgue a Euskadi identidad propia en Europa. Euskadi dispone de su propia Hacienda. tiene junto al castellano carácter oficial. conformando todos ellos el Ejecutivo autónomo. Los tres Territorios Históricos del País Vasco disponen de su propia administración. elegidos por un término de 4 años) es la institución legislativa. Su lengua propia. Gracias a su Gobierno y Parlamento autónomos. La verbena de Sant Joan: La noche del 23 de junio. la Comunidad Autónoma está integrada por los Territorios Históricos de Álava. impulsa y controla la acción del Gobierno y aprueba los presupuestos. la Diputación Foral y sus órganos legislativos. aunque en Barcelona se pueden ver en fiestas populares.000 agentes y que tiene plenas competencias en materias como el orden público.g Pacto político para la convivencia „basado en la libre asociación y en la soberanía compartida y no en la subordinación y en la imposición de una determinada visión del Estado. el País Vasco cuenta con una amplia capacidad de autogobierno. Tras su aprobación en el Parlamento vasco (30 de diciembre de 2004). un estatus de libre 480 w w w . De acuerdo con esta Ley Orgánica. La Comunidad también dispone de plenas competencias en áreas como las infraestructuras viarias o hidráulicas. fue la que declara el 11 de septiembre fiesta nacional de Cataluña. basado en la capacidad normativa para redactar y aprobar sus propias leyes. País Vasco-Euskadi La Constitución Española de 1978 establece un sistema para acceder a un autogobierno (para todas las nacionalidades y regiones del país). III. al constituirse en 1980. La Diada: la primera ley aprobada por el Parlamento de Cataluña. al margen de la voluntad 192 eo po lit ic . originarios de la región de Tarragona.año por la mañana. el euskera. la promoción económica e industrial. las Juntas Generales y la Ertzaintza (cuerpo de policía autónoma que cuenta con 7. Como elemento significativo del Estatuto de Guernika. se celebra el solsticio de verano y se encienden grandes fogatas.„Estatuto de Gernika” . del Gobierno y de su lehendakari (presidente). De esta manera se inicia el Estatuto de Autonomía de Euskadi . integrado por un número igual de representantes de cada Territorio Histórico (75. Hay varias actividades interesantes. Los poderes del País Vasco se ejercen a través de su Parlamento. Las relaciones de orden tributario entre el Estado y el País Vasco se regulan mediante el sistema foral tradicional de Concierto Económico. Las fiestas de la Mercè: Son las fiestas mayores de Barcelona celebradas la semana del 24 de septiembre (día de la Mercè). El Parlamento Vasco.

los vascófonos (euskaldunak) suman el 25% de la población total de estos territorios.234 km2 1.Densidad de población Provincias (y sus capitales) Presidente (lehendakari) Idiomas oficiales País Vasco (Euskadi) Vitoria . 7 2. pero los gana en el País Vasco (Euskadi). El Gobierno dijo que el plan „no tiene ninguna posibilidad de ser aprobado ni aplicado”. muchos lo hablan como lengua materna o como segunda lengua.9 hab. es la lengua más enigmática de toda Europa. así planteada. Más probable es la relación del vasco con el ibero. Guipúzcoa (San Sebastián .204 habitantes 5% 2 287. que se ha adoptado como lengua de la enseñanza y de la literatura.000 de personas a ambos lados de la frontera franco-española en la región occidental de los Pirineos. y la única lengua que sobrevivió en la Península Ibérica tras la conquista romana y la imposición del latín. pero esta hipótesis no se sostiene sobre pruebas convincentes. laboral y social.000 hablantes en las provincias de Lapurdi. el vasco es una lengua aislada.g del pueblo vasco”. económico.r o . Lo que se sabe a ciencia cierta es que el vasco es una reliquia de las lenguas habladas en Europa antes de la llegada de los indoeuropeos. se trataba de una lengua que se hablaba en pequeñas poblaciones. porque la reforma del Estatuto vasco.112. llamado por sus hablantes euskara. Existen teorías que relacionan el vasco con las lenguas del Cáucaso. 3/1979) 8. Baja Navarra y Zuberoa (con exclusión de las zonas urbanizadas de Biarritz y Bayona).total (2003) . Álava (Vitoria-Gasteiz).000. Es una lengua que pierde (muy lentamente) hablantes en Navarra y en Francia. En total. denominada euskara batua (vasco unificado). El vasco está dividido en varios dialectos481. Vizcaya (excluyendo la zona occidental a partir de Bilbao). Después de que el 1 de febrero de 2005 el pleno del Congreso de los Diputados rechazara la propuesta de reforma del Estatuto vasco por 313 votos frente a 29. aunque las pruebas son igual de débiles. El vasco (euskara) es una lengua hablada por cerca de 1. En la zona francesa hay unos 130. según el lehendakari. 14 7.% de España .4% Lugar n . El vasco no es una lengua muerta. anunció el adelanto de las elecciones autonómicas en el País Vasco al próximo 17 de abril.Gasteiz Lugar n0. en el sureste de Rusia.total .asociación con España y le permita asumir extensas competencias en ámbitos judicial. Comunidad Capital Superficie . noroeste de Navarra y norte de Álava.Donostia) ic 193 .% de España Población . 481 En términos de filiación genética.6% Vizcaya (Bilbao). Hasta hace pocos años. el lehendakari Juan José Ibarretxe. w w . no es viable desde la legalidad actual. eo po lit Juan José Ibarretxe (PNV) Euskera y castellano 22 de diciembre de 1979 (L. A comienzos de los ‘60 se impulsó la creación de una lengua estandarizada./km 0 Estatuto de autonomía Tasa de paro (2004) w El vasco El vasco. Sus hablantes se concentran en las provincias de Guipúzcoa.O.

ni fiesta nacional. El txistu es un instrumento musical que se toca con tres dedos de la mano izquierda. Euskadi no tiene himno. pala o cesta-punta). La txalaparta es un antiquísimo modo de percusión (dos largas tablas de madera con palos). Lli via Lérida Gerona Lleida Girona TARRAGONA Tarragona Barcelona ic . La trikitixa es un acordeón diatónico. pertenecen a Euskadi: Álava. Idi probak es el arrastre de piedras mediante bueyes. La pelota vasca es el deporte autóctono con mayor difusión (modalidades: a mano. Sin embargo. Regatas de traineras. Aurresku es un baile vasco en solitario utilizado en ceremonias de homenaje o bienvenida. 482 Real Academia de la Lengua Vasca: Euskaltzaindia. Es uno de los deportes rurales más llamativos. acompañado por un pandero.w . Los dantzaris son los bailarines de danzas folklóricas que evolucionan en grupos de hombres (Mutildantza del Baztan) o de hombres y mujeres. hoy es un deporte). Academia Popular de la Lengua Vasca: Euskerazaintza. Es el nacimiento de ETA. 194 eo po lit 0 50 km pero hoy recibe un gran apoyo institucional482 lo que está consiguiendo un auge en su literatura y como lengua de transmisión cultural. Vizcaya. Los segalaris son los segadores de hierba. Los harrijasotzailes son los levantadores de piedras de más de 300 kilos. Guipúzcoa (en España). que son embarcaciones de banco fijo. una alternativa ideológica al Partido Nacional Vasco con cuatro pilares básicos: 1) la defensa del euskera. Lapurdi. según reivindican. ETA: una historia larga Un grupo de estudiantes radicales disidentes del colectivo EKIN (nacido en 1952) funda en Bilbao „Euskadi Ta Askatasuna” („Euskadi y Libertad”). que produce una música alegre. Soka-tira es un deporte rural en el que dos grupos miden sus fuerzas desde los dos extremos de una cuerda.g w w IV. Baja Navarra y Zuberoa (en Francia). 3) el antiespañolismo y 4) la independencia de los territorios que. Los aizkolaris son leñadores que compiten en el corte de troncos con hachas (antes era una tarea del campo. que tengan la riqueza y variedad de bailes y deportes como el pueblo vasco: Los bertsolaris son los poetas que practican una fórmula de literatura oral e improvisada (ajustada a reglas estrictas de rima y métrica) en euskara. Fiestas y tradiciones vascas Pocos pueblos hay.r o . 2) el etnicismo.

El 15 de julio de 1986. El primer atentado masivo se produjo el 13 de septiembre de 1974. Los años 80. tres meses de contactos que estuvieron 483 w w w . ETA y el Gobierno intentan acercar sus posturas en las conversaciones de Argel.r 195 o . situada junto a la Dirección General de Seguridad. son 18 los miembros de ETA que han acabado voluntariamente con su vida. sentando precedente 483 para futuras colaboraciones . Francia). 12 agentes de la Guardia Civil mueren al explosionar un coche bomba en la Plaza de la República Dominicana de Madrid. despertó simpatías en algunos sectores antifranquistas. Los años 70. al mismo tiempo que ETA secuestraba al cónsul alemán Eugen Beihl. 36 miembros de ETA han muerto mientras manipulaban artefactos explosivos con los que pretendían atentar. En 1989. ETA se presenta como „Movimiento Revolucionario Vasco de Liberación Nacional” y se autodefine como una „organización clandestina revolucionaria” que defiende la lucha armada como el medio de conseguir la independencia de Euskadi. Se firman el Pacto de Madrid (1987). A mediados de los ‘60. por primera vez. Desde 1969. Ante la presión internacional. El 11 de diciembre de 1987. eo po lit ic . ETA recrudece su ofensiva para forzar las negociaciones con el Gobierno mediante unos atentados masivos e indiscriminados. Más de 400 presos de ETA están en las cárceles de España. el 31 de julio de 1959. en plena democracia. Desde 1972 hasta 2002. con atentados indiscriminados que se cobran la vida de más de cien personas. se celebra el Juicio de Burgos contra 16 miembros de la banda. En la década de los ‘80. La banda terrorista logra su mayor golpe con el asesinato del almirante Carrero Blanco (primer ministro de Franco). Al año siguiente. cuando 12 civiles morían y otros 80 resultaban heridos en una explosión en la calle Correo de Madrid. En mayo de 1962. El primer crimen de ETA se produce el 7 de junio de 1968 al asesinar al guardia civil de tráfico José Pardines Arcay. que hasta hoy se ha cobrado la vida de 817 personas (339 civiles y 478 miembros de las Fuerzas Armadas o Cuerpos Policiales). se inician los contactos con vascos exiliados en Francia y con grupos antifranquistas. Franco conmutó las penas de muerte por reclusión mayor. Hoy. la extradición de tres presuntos miembros de ETA a España. dejando 11 muertos y 40 heridos. el 20 de diciembre de 1973. El 23 de septiembre de 1984. un coche bomba con 250 kilos de explosivos hacía explosión frente a la Casa Cuartel de Zaragoza.Su nacimiento. Historia de ETA Los años 60. los últimos años de la década de los ‘70 fueron especialmente sangrientos. la ETA mantiene la dictadura del terror. Seis de los procesados fueron condenados a muerte. que en esos primeros años se resistían a calificar como terrorista a un grupo de jóvenes nacionalistas combativos contra la represión de la dictadura. aunque en algunos casos el mundo „abertzale” ha puesto en duda las tesis oficiales de suicidio. Francia se negaba a colaborar porque desconfiaba de un país recién salido de la dictadura y porque consideraba novata a la Policía. A pesar de la muerte del dictador Franco.g En los primeros tiempos. que apuestan por la violencia selectiva. En diciembre de 1970. el Pacto de AjuriaEnea (1988) y el Pacto de Navarra (1988). el 18 de junio de 1987. partidarios de la insurrección popular y los „polimilis”de ETA político-militar. en un atentado en la calle Claudio Coello de Madrid. Francia concede. han sido condenados o serán juzgados. en la celebración de su I Asamblea en el monasterio de Belloc (Bayona. un coche bomba en el parking del centro Hipercor de Barcelona provoca 21 muertos y 45 heridos. entre huelgas y manifestaciones de solidaridad con los acusados. Este atentado provoca la primera escisión importante en la organización: entre los „milis” de ETA militar.

 Grupos „Z”. Se organizaron grupos violentos que actuaban en tres niveles:  Grupos „X”. ataques a edificios y bienes públicos. gallegas y asturianas). se dedican a cometer pequeños atentados. Mikel Albizu „Antza” y Félix Alberto López de la Calle „Mobutu”) propuso una tregua de dos meses. ETA ya había perdido la ética revolucionaria. morían al hacer explosión un coche bomba en Vitoria. 196 eo po lit ic .  Grupos „Y”. un símbolo en el País Vasco.los de ETA militar y los bereziak. Vizcaya y Guipúzcoa son las dos provincias donde más acciones de violencia callejera se producen.acompañados de una tregua de ETA. la policía francesa detuvo a la dirección de la banda terrorista. estos atentados han sido precedidos por llamadas de advertencia. el 11 de julio de ese mismo año. generales. se han causado daños materiales. se produjo una de las mayores operaciones contra ETA. quemas de autobuses. ETA ha realizado campañas de atentados contra los centros situados en las zonas turísticas españolas (en la zona mediterránea. cartas bomba. lanzamiento de material explosivo. que retomó las armas tras la ruptura del diálogo.g „Los jefes de la ETA desde la democracia” por Carmen Gurruchaga. En la mayor parte. directivos. El primer jefe de esta nueva etapa fue Domingo Iturbe Abasolo „Txomin”. son los responsables de los coches bomba y de los asesinatos. dando lugar a un grupo mucho más violento. fiscales y trabajadores. En total han muerto seis personas (3 en 1991. perjudicando el importante sector económico que es el turismo. José Javier Zabaleta Elósegi „Baldo”. del PP y UPN. Pero el diálogo con el Estado no se materializa y el 21 de junio de 1993 ETA vuelve a atentar contra seis militares en Madrid. concejales socialistas. era asesinado José Luis López Lacalle. magistrados. poco antes de la Expo ‘92 y de los Juegos Olímpicos de Barcelona. Francisco Múgica Garmendia „Paquito” y José Arregi Erostarbe „Fitti”. Los jefes de ETA desde la democracia484 ETA ha asesinado en la democracia al 80% del total de sus víctimas. La nueva ofensiva terrorista contra las fuerzas políticas y los ciudadanos. Desde 1979. la nueva dirección de ETA (Ignacio Gracia Arregi „Iñaki de Rentería”. „El Mundo”. Desde el 2000 hasta el presente. procedente de los bereziak. Ante esta situación. Esto provocó la mayor crisis registrada hasta entonces en el seno de la banda criminal. Después de una minuciosa investigación. ETA continúa con su estrategia de muerte y dolor. anulando cualquier posible negociación. causando exclusivamente daños materiales. agresiones físicas.r o . en la localidad de Bidart: José Luis Álvarez Santacristina „Txelis”. fundador del Foro de Ermua. asesinando a varios guardias civiles. Buesa (ex vicepresidente socialista del Gobierno Vasco). integrados por miembros especializados. concentraciones ante domicilios de concejales. La violencia callejera se convirtió en su mejor arma. Jorge Díez Elorza. denominada „violencia callejera” incluye: quema de sedes de partidos. que compartió liderazgo con Eugenio Etxebeste „Antxon”. Los años 90. El 5 de mayo de 2000 de nuevo ETA cometía un nuevo atentado terrorista: en Andoain. Guipúzcoa. formados por jóvenes radicales encargados de realizar destrozos callejeros. en las costas cántabras. ataques a intereses bancarios. periodistas. compuestos por un máximo de cinco personas. Durante los 10 años que dirigieron la organización 484 w w w . En 1977 se realizó la fusión de los comandos de las dos organizaciones terroristas . 1 en 2001 y 2 en 2002) y han habido varios heridos. El 22 de febrero de 2000 el portavoz del PSOE en el Parlamento Vasco Fernando Buesa Blanco y su escolta. era uno de los políticos más críticos con la banda y su entorno político. El 29 de marzo de 1992.

ETA Militar V Asamblea.terrorista. Muchos de ellos han sido ilegalizados y sus miembros procesados y encarcelados. compartió liderazgo con Ternera y fue jefe de los comandos. ETA cometió el secuestro de Ortega Lara y el asesinato de Miguel Ángel Blanco. difunden sus mensajes e ideología. procedente de los bereziak. lo que significó un enorme golpe para ETA y la detención de más de 100 personas. „Yoyes” (que abandonó la organización en 1980 por su desacuerdo. Su objetivo era coordinar las diversas agrupaciones que habían surgido en torno a la banda terrorista ETA: ETA Político-Militar V Asamblea. Félix López de la Calle y Mikel Albizu Iriarte „Mikel Antza” (en 1993). „Txelis”. En la actualidad. ésta cometió el mayor número de atentados. reconocimiento de la soberanía nacional de Euskadi y poderes suficientes para que el pueblo vasco pueda dotarse de las estructuras sociales. apresado el 16 de septiembre de 2002 junto a Ainhoa Mujika. El 15 de septiembre de 2000 fue arrestado. 2. es detenido junto a Soledad Iparagirre. políticas y económicas convenientes para su progreso. „Txelis” y „Fitti”). desde 1993 (tras la caída de Bidart). ocupa su lugar. Es el responsible del inicio de los atentados indiscriminados y del atentado con coche bomba contra la Casa Cuartel de Zaragoza en el que murieron 11 personas. García Gaztelu. llevaba encima toda la documentación de la organización terrorista. De entre estas organizaciones que constituyen el entorno de ETA destacan: 1. „Pakito”.000 afiliados y el 15% de la representación sindical en el País Vasco. Mujika Garmendia. el del concejal popular Miguel Ángel Blanco. Después del „golpe de Bidart” („Pakito”. número uno de la banda. Tras la detención de „Josu Ternera”. La Koordinadora Abertzale Socialista. Es detenido en febrero de 2001.g eo po lit ic .r 197 o . „Santi Potros” era responsable del aparato militar y un defensor del coche bomba. ETA tuvo que reorganizar la dirección con Iñaki de Gracia. apoyan a los presos de la banda. luego Ibon Fernández Iradi (detenido en 2002. salida de Euskadi de la Policía y de la Guardia Civil. reclutan nuevos activistas y actúan como interlocutores políticos. Es el jefe de ETA con más asesinatos a sus espaldas. Se dice que fue él quien dio la orden de asesinar a Dolores González Cataraín. w w w . „Antza” es el dirigente que más tiempo ha estado a cargo de la organización terrorista. fue puesto en libertad y actualmente es parlamentario en la Cámara de Vitoria. los partidos EHAS y HASI y los sindicatos LAK y LAB. „Txapote” es el autor de casi de todas las barbaridades cometidas por el comando Donosti: asesinato de concejales del PP. Le sustituye Juan Antonio Olarra Guridi. Langile Abtertzaleen Batzordeak (Asociación de Trabajadores Patriotas) es el sindicato de la izquierda nacionalista que nació en 1974. en 1975. de forma ilegal. Cuando fue atrapado. El entorno de ETA La organización terrorista ETA no está sola en su lucha por la independencia de Euskal Herria. Hay diversos colectivos ciudadanos que contribuyen a su financiación. Extraditado a España. adopción de medidas para mejorar las condiciones de vida de la clase obrera. El último golpe contra ETA se produce el 3 de octubre de 2004: Mikel Albizu. fue asesinada el 10 de septiembre de 1986). el 29 de marzo de 1992. Santiago Arrospide. Él fue el creador de los grupos Y. Tras la muerte de „Txomin”. del dirigente socialista vasco Fernando Múgica y el más macabro de todos. „Anboto”. José Luis Álvarez Santacristina. fugado y apresado un año después) y Ainhoa García Montero (detenida en 2003). Su objetivo era incidir en la ámbito laboral del País Vasco. LAB cuenta con 25. „Mikel Antza”. Durante el mandato de Iñaki de Gracia Arregi. nació. José Antonio Urrutikoetxea „Josu Ternera” cogió las riendas de la organización entre 1987-1989 (el momento de su detención). Los cinco puntos de la denominada Alternativa KAS eran: amnistía total para los presos políticos y regreso de los exiliados.

El 4 de abril de 2001. como una organización independentista. Autodeterminaziorako Bilgunea (AuB) o „La Plataforma por la Autodeterminación” se presentó en febrero de 2003 con el objetivo de impulsar un nuevo marco político basado en el derecho de autodeterminación de todos los vascos. por lo tanto. Garzón declaró la ilicitud de EKIN. ordenó la suspensión de las actividades de Batasuna durante tres años y la clausura de todos sus locales. el juez Garzón inició el embargo de los bienes de Batasuna. HASI. El juez Baltasar Garzón acusó a EKIN de ser la responsable de la estrategia de la violencia callejera (kale borroka) y afirmó que sus miembros son comisarios políticos de ETA. 5. Euskal Herritarrok (EH). para diferenciarle de la Udalbiltza original. LAIA. AuB celebró diversos mítines. Pueblo Unido) es una coalición nacionalista de ideología marxista leninista creada en mayo de 1978.KAS aglutinó finalmente a ETA como brazo armado. Euskal Herritarrok y HB y ordena el cese inmediato de sus actividades. Se constituyó oficialmente el 6 de noviembre de 1999. 8. CSV. revolucionaria. Actualmente hay dos organismos denominados Udalbiltza: uno integrado por concejales del PNV y de EA. La Asamblea de Municipios Vascos (Udalbiltza) se constituyó en 1999 por alcaldes y ediles nacionalistas del País Vasco. considerados responsables del „núcleo nacional”de EKIN. y otro por ediles de EH. También solicitó al Tribunal Superior de Justicia del País Vasco que investigara a los parlamentarios de Euskal Herritarrok José Antonio Urrutikoetxea „Josu Ternera” y Jon Salaberría. 7. fuera de ley. a Jarrai como organización juvenil.r o . ESB. EKIN. a fuerzas independientes (Gestoras Pro Amnistía) y asociaciones. El 20 de noviembre de 1998. Herri Batasuna (HB. el 28 de marzo de 2003. En diciembre de 1997. a LAB como sindicato y a las Gestoras Pro Amnistía como defensoras de los presos. cuyo objetivo es fortalecer las luchas populares. que redujeron a la mitad su número de escaños. Sozialista Abertzaleak (SA). Baltasar Garzón considera a Udalbiltza Kursaal „plataforma bajo el control directo de ETA” y. el grupo parlamentario (siete diputados autonómicos).g eo po lit ic . Udalbiltza Kursaal. a pesar de la prohibición expresa de la Junta Electoral. Batasuna nació en junio de 2001. 198 w w w . denominado Udalbiltza Kursaal. 9. Desde septiembre de 1998 EH sigue la misma línea que Herri Batasuna. Sus siglas aglutinaron a diversos partidos como ANV. EH obtuvo en las las últimas elecciones autonómicas (13 de mayo de 2001) sus peores resultados. después de la reconversión llevada a cabo por Herri Batasuna tras 22 años de existencia. Su programa político asumía la denominada „Alternativa KAS”. nacional y euskaldún. a HB como brazo político. El Tribunal Supremo acordó la disolución de Sozialista Abertzaleak. Tras los asesinatos del dirigente socialista vasco Fernando Buesa y de su escolta. el juez de la Audiencia Nacional Baltasar Garzón ilegalizó la coordinadora como parte integrante de ETA. Navarra y el País Vasco francés. el Tribunal Supremo notifica la sentencia que ilegaliza a Batasuna. con vistas a las elecciones generales de 1979. HB nunca ha condenado ningún atentado o acto de violencia callejera que ocurre a diario en el País Vasco. Es la heredera de la ilegalizada KAS y tomó el histórico nombre adoptado por el grupo de jóvenes nacionalistas que crearon ETA en los años ‘50. adjudicados a los partidos políticos en las televisiones públicas y privadas). 4. Tras la ilegalización de Batasuna. los 23 miembros de la Mesa Nacional de HB (el órgano directivo) eran condenados a 7 años de cárcel por colaborar con la banda armada (cediendo los espacios electorales gratuitos. pasó a llamarse Sozialista Abertzaleak (Socialistas Nacionalistas). tras el encarcelamiento de la Mesa Nacional y el cierre de EGIN. porque la alteración del nombre no modifica la realidad de que SA es el mismo grupo que Batasuna en el Parlamento Vasco. El 28 de marzo de 2003. 3. 6. En el 2002.

Segi apareció en junio de 2001. sustituto de Egin.publicó su primer número el 29 de septiembre de 1977. Gara („Somos”).el equivalente de ETA en Francia. Euskalherria Euskaraz (que lucha para conseguir que el euskara sea la lengua predominante en el País Vasco y reivindica su presencia en las instituciones públicas). municiones. es una organización terrorista francesa. Pero desde 1979. socialista. euskaldún. joven y plural. Sus miembros pertenecen al grupo „Y” y se dedican a la captación de nuevos miembros y la instrucción en cursillos sobre manejo de explosivos. mantener su infraestructura (armas.311 ejemplares diarios. la Policía ha detenido a decenas de miembros de Gestoras. 12. El 10 de mayo de 2001. Gestoras Pro Amnistía creado en 1979 como un organismo para organización específica de los familiares de los presos de la banda terrorista ETA. 15. En su manifiesto recoge las 7 bases de su ideario: nacional. extorsión y chantaje ETA requiere importantes cantidades de dinero para pagar el material necesario para sus actividades. contaba con 210 trabajadores y tenía su sede central en Hernani y delegaciones en Vitoria. evitar cualquier disensión en el colectivo. revolucionario. Pamplona y Bilbao. Egin . creada en octubre de 199. fundada el 11 de mayo de 1999 en Leioa (Vizcaya) y se caracteriza por protagonizar actos de violencia callejera. en consonancia con la línea de sus predecesoras. otras fueron asesinadas por los terroristas. el juez Garzón declaró ilegal la organización Jarrai/Haika. 11. ETA ha secuestrado a 77 personas. Sus objetivos son: convertirse en el medio de referencia de Euskadi. Otras organizaciones ligadas a ETA son las siguientes: Ikasla Abertzaleak („Los del Norte”. por presunta apología del terrorismo y colaboración con la ETA. es el nuevo periódico de la izquierda abertzale vasca.r 199 o . 13.g eo po lit ic . Se le acusa de que trata de justificar los actos terroristas. tiene dos objetivos: la mejora de las condiciones de los presos etarras y su acercamiento a las cárceles del País Vasco). Al principio Egin se mostró a favor de recuperar la personalidad vasca sin recurrir a la violencia y condenó el primer atentado de ETA tras promulgarse la Ley de Amnistía. Jarrai es una organización juvenil integrada junto a ETA en KAS. La financiación de ETA: secuestros. comandos) y apoyar tanto a los etarras liberados como a sus miembros deportados. Desde noviembre de 1988. En el momento del cierre decretado por Garzón (1999). Senideak (La Asociación de Familiares de Presos de ETA. Egin vendía 52. refugiados o huidos.el periódico nacionalista . 14. permitir la comunicación entre estos y sus responsables en Francia. Algunas fueron liberadas tras el pago de los rescates exigidos o gracias a la intervención de la Fuerzas de Seguridad. que nació en 1973) . independentista. La banda inauguró la w w w . sus dos principales fuentes de financiación. el diario reflejó las distintas líneas políticas seguidas por HB. método utilizado como vía de financiación y medida de presión y chantaje frente al Gobierno. En sus inicios. En 2002 Garzón acordó declarar la ilicitud de Segi como parte integrante de la misma organización terrorista que ETA/EKIN.10. lograr un hueco mucho mayor que el dejado por Egin y ser la voz de los sectores que no tienen hueco en otros medios. la banda terrorista consiguió financiarse mediante atracos a entidades bancarias. técnica que fue abandonada progresivamente para centrarse en los secuestros y la extorsión a empresarios a través del cobro del „impuesto revolucionario”. explosivos. publicando entrevistas a miembros de ETA. Sus funciones son: controlar y sostener económicamente a los reclusos. A lo largo de su historia. Haika surgió el 22 de abril de 2000 tras la fusión de Jarrai con su equivalente francés Gazteriak y es un colectivo juvenil que pretende ofrecer a los jóvenes una alternativa en torno a la independencia y el socialismo y poner en práctica la territorialidad.

La tregua En toda su historia. El 18 de febrero de 2004. Pocos días después. ETA anuncia una tregua limitada al territorio de Cataluña. la Operación „Diru Gutxi” (agosto de 1993) o la operación de mayo de 2002 contra las herriko tabernas (las sedes de Batasuna que. tiempo aprovechado para reorganizarse). Un comunicado de ETA informaba que suspendía la lucha armada de sus comandos en esta comunidad apenas tres semanas después de que se conociera que Josep Lluís Carod-Rovira (Esquerra Republicana de Cataluña). El miedo y la indefensión de los amenazados ha ido en aumento en los últimos tiempos. socio del PSC en el Gobierno catalán. La red de financiación de ETA se extiende desde el País Vasco hasta Cuba. 200 eo po lit ic . ETA había declarado un total de cuatro treguas (1989 la más extensa. ETA anunciaba la entrada en vigor de una tregua „indefinida y sin condiciones” que comenzaría dos días después. La policía autónoma vasca ha dado varios golpes a la red del chantaje mediante: la „Operación Easo” (enero de 1992). Panamá. 1997). la tregua terminaba con la explosión de un coche bomba en Madrid. que duró 25 días. poco antes de la celebración de elecciones generales en España. 1992.técnica el 1 de diciembre de 1970. El 21 de enero de 2000. ETA propone al PNV y EA un segundo acuerdo. muchos amenazados han denunciado estas prácticas mafiosas. El texto no fue aceptado por los nacionalistas y el 28 de noviembre de 1999 ETA anunció el final de la tregua (tras 439 días sin pistolas. Venezuela y Cabo Verde. ETA recurría una vez más al secuestro para demostrar su fuerza: el 12 de julio de 1997 ETA asesina a Miguel Ángel Blanco 485 (diputado del Partido Popular en la localidad vizcaína de Ermua) 48 horas después de secuestrarlo. El secuestro más largo (532 días) en la historia de ETA ha sido el del funcionario de prisiones José Antonio Ortega Lara. con motivo de las conversaciones de Argel. Los métodos de extorsión de ETA incluyen el envío de cartas amenazantes a empresarios vascos.g El ultimátum dado por la banda terrorista al Gobierno para que cediera en su política de dispersión de presos y trasladara al País Vasco a los etarras repartidos en prisiones de todo el país. En agosto de 1999. Ante el terror psicológico impuesto por la banda terrorista. El Presidente del Gobierno en aquella época. 485 w w w . José María Aznar ofrece flexibilidad si ETA demuestra que quiere la paz y autoriza contactos con el entorno de ETA. En la actualidad. al considerar que existían oportunidades únicas para caminar hacia la independencia del País Vasco. que acababa con la vida del teniente coronel Pedro Antonio Blanco (la primera víctima mortal de los terroristas). los responsables de la lucha antiterrorista consideran que ETA no secuestra porque tiene sus necesidades financieras cubiertas con el cobro del „impuesto revolucionario”. con el secuestro del cónsul alemán Eugenio Behil. en las que se exige el pago de una determinada cantidad de dinero a cambio de que su patrimonio o su integridad física no corran peligro. se había reunido con miembros de la banda terrorista. 1996. El 16 de septiembre de 1998 (mediante una declaración de ocho puntos). basado en el redactado en agosto de 1998. han funcionado como centros de recaudación donde acudían los empresarios del País Vasco y de Navarra para cumplir con los pagos del „impuesto revolucionario”). con el envío de cartas marcadas con un código especial (números y letras en la parte superior) que indica la cantidad a pagar y cómo hacerlo.r o . con la posibilidad de que los terroristas reconozcan la carta con el código en el caso de que sea reproducida en los medios de comunicación. durante años. liberado el 1 de julio de 1997 por la Guardia Civil.

www.conversaciones Gobierno-ETA. El juez español de la Audiencia Nacional Baltasar Garzón inicia en mayo de 1998 una larga serie de operaciones contra ETA.es. Mondragón Corporación Corporativa (MCC) es el primer grupo empresarial de Euskadi y el más diversificado del Estado español. la Policía desmantela Xaki. y permitió la creación de uno de los grupos bancarios más importantes de España: el Banco Bilbao-Vizcaya. www. www.uam. la lengua y una tradición cultural. ¡Basta ya! (desde 1999). 487 Más información: www.w La lucha antiterrorista Con el asesinato de Carrero Blanco y el atentado de Correos.org.com. 1998.org. V. más de 6. Navarra y Baleares) se situaron a finales de 2003 con un PIB per cápita por encima de la media europea. alquilar viviendas y vehículos y transmitir las órdenes de ETA a los huidos.atentaban contra militantes y simpatizantes de ETA residentes en el sur de Francia. www. Venezuela o Uruguay (donde los etarras buscan escondite y apoyo).org. Conclusión La historia. http://manos-blancas. Gesto por la paz (desde 1986. En 1977. México.covite. Bélgica. eo po lit ic . Xaki facilitaba pasaportes. cierran capítulo. cuando los GAL (Grupos Antiterroristas de Liberación). tiene el silencio como forma de protesta).elkarri. La 486 „guerra sucia” se inicia en 1975 y se alarga hasta 1986. Hay gente infiltrada y algunos miembros de la organización que hablan por dinero. Alemania.gesto. Los contactos y las negociaciones constituyen otro de los pilares de la lucha antiterrorista (1986 . La lucha se produce en dos frentes: el legal y el ilegal. La colaboración con el Gobierno de Francia es cada día más intensa (el procedimiento de extradición es habitual) y lo mismo ocurre con otros países en los que se ha señalado la presencia de ETA: Francia. y detiene al dirigente de HB Gorka Martínez. La economía de Euskadi (que representa 6.org.000 personas). pide justicia para poder alcanzar el proceso de pacificación en el País Vasco)487. Adolfo Suárez crea el Mando Único de la Lucha Contraterrorista. Barcelona es la ciudad de los Juegos 486 w w .avt. dinero.g Los GAL (Grupos Antiterroristas de Liberación) – un grupo de mercenarios financiados con los Fondos Reservados y amparados desde el Ministerio del Interior. negociaciones con el PP.4% en el 2002) y en ella se encuentra un 25% de los extranjeros residentes en todo el país. Argelia. 1997. para la defensa de los derechos humanos). Colectivo de Víctimas del Terrorismo (desde noviembre de 1998. política y jurídica diferenciada han configurado la personalidad de la gente de Cataluña y País Vasco. tregua de 16 meses). El 29 de enero de 2000. que actuaron entre 1984-1986 cometiendo 23 asesinatos . la lucha antiterrorista comienza a tomarse más en serio. www. Manos Blancas (integrada por universitarios y estudiantes de la Universidad Autónoma de Madrid).org. La revolución industrial impulsó las ciudades y las industrias.bastaya.foroermua.r 201 o . Las comunidades de País Vasco y Cataluña (además de Madrid. El Foro de Ermua (surgió tras la muerte del concejal Miguel Ángel Blanco y es un grupo cívico que llama a la resistencia contra el fascismo vasco). Elkarri (desde 1992. „el aparato de relaciones internacionales” de ETA.38% de la economía del país) se mantiene en niveles superiores a la media nacional. La respuesta social De entre las organizaciones que rechazan la violencia y piden el cese de la lucha armada destacan: Asociación Víctimas del Terrorismo (que desde 1981 atiende a los damnificados por acciones terroristas. Cataluña es la comunidad autónoma con mayor producción industrial de España (el peso de la economía en el Estado fue de 18.

com/co2/muzaraque/lingua/vasco/Vasco.es/cia/dispo/25064.htm. A pesar de la condena unánime de todas las fuerzas políticas a estos terribles atentados.elmundo. la persistencia de la violencia de ETA es una dramática constante en los últimos 40 años. justa y duradera.com/turismo/euskadi/eus48. atenta contra la convivencia. 1999 *** Propuesta de reforma de Estatuto Político de la Comunidad de Euskadi *** „Cinco status diferentes para la lengua vasca y los derechos lingüísticos”.angelfire.org/catalunya/catalunya. sino intentar utilizar la llave de cerrar la puerta a una reforma estatutaria y abrir la puerta a un diálogo político que permita. Desgraciadamente. siendo un paso atrás en la democracia.barcelona-on-line.euskadi.htm http://www. dejando atrás más de 800 muertos.com/co2/muzaraque/lingua/catalan.es (Sitio oficial del Instituto Nacional de Estadística) http://www. Tanto en Cataluña como en el País Vasco las luchas internas de carácter sociopolítico repercuten negativamente en la autonomía política del país.net (Sitio oficial de la Generalitat de Catalunya) http://www.igsap.gencat.html http://www. 2003 http://www.htm. México.net (Sitio oficial del Gobierno Vasco – Eusko Jaurlaritza) http://www.htm.la del cine español. adaptación. 15 abril 2002 José M. mientras que Bilbao es la capital de la ópera.net/Otrasvoces/Zubi.elalmanaque.org.kontseilua.r o . traer a España una paz estable. ic .igsap.html www. El juez Garzón (de la Audiencia Nacional) puso en marcha una maquinaria legal para acabar de una vez por todas con la red terrorista. „Historia del Idioma Español”.htm http://webs.g 202 eo po lit Olímpicos. Pamplona. y San Sebastián . „Las comunidades autónomas: una experiencia de reparto territorial y político del poder en España”.es/cas/turisme/pracinfo_popular.ine.scgenealogia.html (“Los jefes de la ETA desde la democracia”.html http://www.llull.angelfire. suscita el rechazo de la inmensa mayoría de la sociedad. http://www.es (Hemeroteca). las formaciones más próximas a la estrategia terrorista. de la „Sagrada Familia” de Gaudí.org/origen. http://www. sus miembros son más inexpertos y con menos recursos. Ante las tensiones geopolíticas hay que buscar siempre vías democráticas para solucionar los conflictos y cerrar las puertas de los errores del pasado.html http://www. sembrando el terror y el dolor.eu. Carmen Gurruchaga) Fuente de los mapas: http://europa.map. Universidade de Vigo.gif http://europa.elmundo. tasa de escolaridad o PIB. www.mir. Para ambas comunidades.elmundo. La ETA actual se encuentra más enferma y debilitada.20minutos.htm http://www.wikipedia. „Materiales para el estudio de vasco”.es/noticia/2872/.BIBLIOGRAFÍA Fernando de Rojas.net http://www. www.es/weba575/ldm/resumos/euskera/euskera. García-Miguel. Las dos comunidades se sitúan entre las más desarrolladas de España por su esperanza de vida. ETA no respeta el más elemental de los derechos humanos: el derecho a la vida.es/cia/dispo/25072.es/eta/jefeseta.es/oris/infoeta/ (Sitio oficial del Ministerio del Interior) http://www. http://www.htm.int/abc/maps/images/regions/spain/cataluna. Guadalajara. destruye la vida de familias inocentes y daña la imagen del País Vasco en el mundo. www. siguen sin condenar ningún atentado.int/abc/maps/images/regions/spain/pais.bizkaia.bilbao. http://www.elcastellano.htm http://www. 2000 Sergio Zamora.org http://es.es/eta/historia.com/llull/estatic/ fil/esp/01catalunya/cat_europa.shtm www. definitivamente. HB y EH. no hay que buscar estrategias de confrontación.eu. Ambas comunidades quieren obtener una reforma de sus estatutos de autonomía.map.net/lehendakaritza/turismo/ca_index. Bucarest.uvigo.javierortiz. Cataluña quiere ser denominada como „nacionalidad” en la Constitución y el País Vasco .su independencia.gif w w w .

una din modalităţile de afirmare a rivalităţii dintre cele două state poate fi tehnologia şi dezvoltarea nucleară. pe la începutul anilor 1800. Chiar şi după ce Argentina şi Brazilia şi-au câştigat independenţa. Tratatul de pace ce a urmat acestui conflict. „Conquistadorii” luptau pentru cucerirea de noi ţinuturi. dar fără a avea prea mult succes. conducând la noi conflicte. Generalul Juan D. În perioada dominaţiei coloniale. The Pope decreed that all lands discovered west of a meridian 100 leagues (one league is 3 miles or 4. având caracteristici şi conotaţii diferite în funcţie de cum se schimbau circumstanţele politice şi economice. leaving the rest of the New World to the Spanish while rewarding the Portuguese with Africa and most of the East. HISTORICAL BACKGROUND While the recent rivalry between Argentina and Brazil has rarely been as ferocious as many others in the world. rivalitatea a persistat. începând cu secolul al XVI-lea. The Treaty of Tordesillas Just months after Christopher Columbus returned to Europe from his maiden voyage to the New World. is that in political. spre sfârşitul anilor 1940. it would be a mistake to underestimate it. Acesta a constituit ultimul conflict armat direct între Argentina şi Brazilia.” Jimmy Carter US diplomat & Democratic politician Rezumat: Relaţiile Argentino-Braziliene au fost dintotdeauna complexe. făcând eforturi mari pentru a putea ţine pasul. there should be an honest attempt at the reconciliation of differences before resorting to combat. În mod esenţial. aceste două puteri europene şi-au extins propria rivalitate prin cuceriri teritoriale în Sudul Americii. Prin aceasta se poate înţelege faptul că. Perón a avut iniţiativa de a întreprinde eforturi pentru a restructura relaţiile cu Brazilia. rivalitate şi neîncredere. Totuşi. The Portuguese and Spanish crowns vied for influence in Latin America ever since shortly after Columbus discovered the New World in 1492. Preşedintele argentinian. în special în regiunea River Plata şi a Paraguayului de azi. Argentina a fost cea care a intrat prima în competiţie în anii `50. a stabilit Uruguay-ul ca noul stat-tampon între cele două ţări.r o . rivalitatea dintre cele două ţări a continuat să reflecte trecutul colonial al acestora. când teritoriile celor două ţări făceau parte din imperiile coloniale ale Spaniei şi Portugaliei. . military.ARGENTINA – BRAZIL: A Thin Line Between Love and Hate Alina BUZAIANU “One of the most basic principles for making and keeping peace within and between nations. În anul 1825 cele două ţări au pornit la război atunci când Imperiul Brazilian a încercat să pătrundă în River Plata. Papal concern over the outcome of that early rivalry led to the famous Treaty of Tordesillas which drew a line by Papal Bull between the parts of the non-Christian world which would be open for Portuguese initiatives and those which would be available for Spanish. For this negative relationship has been extremely lengthy and has brought the two countries to war twice since independence and into undeclared fighting. moral.8 km) west of the Cape Verde Islands should belong to Spain while new lands discovered east of that line would belong to Portugal. Competiţia pentru a deţine puterea în America de Sud a fost mereu prezentă cu toate elementele ei de antagonism. the Spanish-born Pope Alexander VI gave Spain a head-start in the quest for domination over newly discovered regions of the world. and spiritual confrontations. . motivul acestei rivalităţi nucleare nu derivă atât din preocuparea pentru securitatea naţională cât mai ales din nevoia de a ţine pasul cu un competitor. That line went through what is now eastern Brazil.g eo po lit ic . Brazilia urmând-o îndeaproape. În cele din urmă. Thus despite its relatively benign nature in recent years it would be wrong to think of it as lacking depth or seriousness. This papal bull also specified that all lands already under the control of a „Christian 203 w w w . arms races and all manner of other conflict situations since well before that status was achieved. în 1828.

prince” would remain under that same control. were to pay no attention of any serious kind to the Bull. Portuguese expansion inland was based first on the pursuit of slaves and then on the discovery of mines in the hinterland of Brazil which soon engaged the energies of Brazilian adventurers. Augustine 1609 1569 Tordesillas could be accurately determined Viceroyalty of Cuba New Spain 1492 Hispaniola 1492 (due to problems determining longitude). Even the Portuguese for long concentrated their attention on more lucrative colonies in Africa and Asia. Spanish interest concentrated on the populated regions of great mineral wealth in Mexico and Peru. known as bandeirantes (literally. As a result the Portuguese. The British and Dutch. Spain and signed a treaty moved the line 270 leagues west. This new line (located at approximately 46° 37') gave Portugal more claims to South America yet also provided Portugal with automatic control over most of the Indian Ocean. Needless to say. King John II (the nephew of Prince Henry the Navigator) negotiated with King Ferdinand and Queen Isabella of Spain to move the line to the west. The Brazilian experience could hardly have been more different. expanded deep into the heart of the continent and did so at Spanish expense. and while the River Plate came to have a significant role in transporting the products and needs of some of the mines. and even the French. Here the Spanish resisted as they did not and could not deeper in the continent. 1494 Spain and Portugal met at Tordesillas. The Portuguese in particular paid little attention when it did not serve their interests. thus limiting Spanish influence in Asia. While it would be several hundred Taos 1615 years before the line of the Treaty of Santa Fé St. Even the two Iberian powers were not above playing with its provisions. and even most of the other Catholic ones. to 370 leagues west of Cape Verde. Some such expansion went southwards and struck the Spanish settlements along the delta of the River Plate. the eastern tip of South America appealed to them hardly at all. When Napoleon invaded 204 w w w . and then the country fell into a state of anarchy and civil war that did not end until the 1860s and had some shocks still well after that date. And the centuries-long struggle for dominance of the delta began. King John's rationale to Ferdinand and Isabella was that the Pope's line extends all around the globe.g eo po lit ic . This limiting line made Portugal angry. 1548 1554 Rio de Janeiro Portugal and Spain ignored an order 1567 Valparaiso 1544 Viceroyalty of La Plata from the Pope in enacting their treaty but Santiago 1541 Buenos Aires 1580 all was reconciled when Pope Julius II agreed to the change in 1506. despite their relative weakness in Europe. the Protestant powers. Portugal ended up Bogota 1538 Viceroyalty of Guayaquil colonizing places like Brazil in South New Granada 1535 America and India and Macau in Asia. gave little credence or legitimacy to this division of the world. In the early 19th century. BRAZIL Viceroyalty of (Portugal) Cuzco New Castile Brazil's Portuguese-speaking population is 1535 Lima 1535 La Paz Sao Paulo a result of the Treaty of Tordesillas. carriers of the flag). The Spanish in the Philippines and the Portuguese in Brazil quickly showed a highly elastic vision of the actual territorial limitations imposed by the agreement. Argentina began a struggle for independence from Spain. On June 7.r o . Mexico Puerto Rico 1502 Veracruz City Portugal and Spain kept to their sides of 1510 Caracas 1567 Panama 1510 the line quite well.

r 205 o . This led to war again in 1855 but this time Brazil merely backed one of the contenders in yet another Argentine civil war. Domestic disorders related to the Great Depression sapped much political energy in the more southern country and while there was some reflection of this in Brazil. in themselves very impressive. Equally important. w w w . however and the two countries returned quickly to their mutual distrust and contradictory ambitions. overthrown in 1889. For a series of reasons. one of the keys to Argentine urbanity and progress. and especially the River Plate (Argentina). Immigration. Despite this animosity. The huge land spaces of the interior dwarfed those of Argentina. its new freedom was as a united monarchy instead of the quarrelsome and unstable republics that surrounded it. Argentina Lima 1535 La Paz Sao Paulo 1548 leapt ahead of Brazil and became a 1554 Rio de Janeiro 1567 thoroughly European country in terms Valparaiso 1544 Viceroyalty of La Plata of race. Brazil moved then to an essentially peaceful independence. the royal family simply boarded ships of the Royal Navy and sailed to establish the imperial capital in Rio de Janeiro. The independence of Brazil in 1822 was in many respects a dynastic issue although local nationalism played a major part in it. British power put paid to such fighting over Uruguay when that country was carved out of the border zones. however. loans and capital. Augustine 1609 1569 beginning of the new brought great Viceroyalty of Cuba New Spain change to both countries. While the South of Brazil was to know something of the same. Taos 1615 The end of the old century and the Santa Fé St. shortly afterwards. War over control of the delta and its ports occurred between the two countries in 1827 but settled little. made sure the national image did not take the same steps forward as did that of Argentina. saw the rivalry continue but at a less fierce level. began to slip with the First World War and never recovered. they began to play in the complex balance of power relationship developing in the whole of the Southern Cone of the continent.Portugal in 1807. But the rivalry lived on. a transformation 1492 Hispaniola 1492 Mexico Puerto Rico 1502 Veracruz that was to alter the relationship but not City 1510 Caracas 1567 end the distrust. the North. Evolution it was when compared with the revolutionary events occurring almost everywhere else in Latin America. Brazil's great advantages became more manifest in power terms. rural and poor. Thus Brazil was able to increase the pressure on its newly independent neighbor Argentina as its domestic unity came into play. The last years of the monarchy in Brazil. Both countries received Panama 1510 Bogota 1538 untold numbers of European immigrants Viceroyalty of Guayaquil New Granada 1535 with Argentina getting the lion’s share. Such an alliance did not last. The subsequent evolution of Brazil is tied up with the presence of the royal family and the court in the country. the two countries came together in 1865 in order to jointly (and with the help of Uruguay) prosecute a five-year war with Paraguay. As the 20th century wore on. backward.g eo po lit ic . The two countries still had border disputes in the regions near Paraguay but much more importantly. it was on a smaller scale. language. BRAZIL Viceroyalty of The same was true of European (Portugal) New Castile Cuzco 1535 technology. urban society and much Santiago 1541 Buenos Aires 1580 else.

Even after Argentina and Brazil gained their independence in the early 1800s. 489 The story of Rio Branco's original policy vis-à-vis the United States and Argentina is given in Alvaro Lins.w HOW THE CONFLICT SITUATION EVOLVED Argentine-Brazilian relations have always been complex. the rivalry persisted. It sent an infantry division to the Italian front. 1986). and allowed US forces to maintain the vital air bridge to North Africa from Brazilian shores. their rivalry continued to reflect their colonial past. Instead. 1961). Despite poor relations in many senses. The crisis of Peronism in Argentina had no equivalent in the neighbouring country and while Buenos Aires linked itself with a Britain in decline. 23-91. In World War II. Brazil alone in South America declared war on the Central Powers. their disputes became more and more about prestige and leadership in Latin America rather than about terre à terre matters. The war was crucial in setting the scene for the changes in the bilateral balance of power one was to see in the post-war era. Prior to the First World War. This was the last direct armed conflict between Argentina and Brazil. Argentina remained anti-US (though pro-British). pp. beginning as early as the sixteenth century.r o . The resulting peace treaty in 1828 491 established Uruguay as a new buffer state . 1995). when their territories were part of the Spanish and Portuguese colonial empires. with elements of antagonism. and opposed hemispheric cooperation in support of the war effort. Alfa-Omega. aircraft. In return. Nevertheless. Editora Guanabara. In the period of colonial rule. The conquistadors fought to acquire new lands. His policy was revolutionary in that it accepted the United States as a positive factor in inter-American life rather than a threat to Latin American independence and sovereignty. This policy was to last most of the 20th century but in the early days it allowed Brazil to lean on a powerful ally in its struggles with the viscerally anti-US Argentines489. In 1825. Arms races were commonplace but despite temptations on several occasions. La política 488 206 eo po lit The impact of all this was not immediately reflected. armoured vehicles. pp. the US made Brazil eligible for Lend-Lease provision of ships. cooler heads prevailed and war was avoided488. Rio became increasingly connected with a United States enjoying enormous expansion. Historia de las relaciones exteriores argentinas (Buenos Aires: Editorial Perrot. Brazil and Argentina had no occasion in the 20th century to test their relative mettle as they had had in the 19th. 491 This period of Argentine-Brazilian history is well-documented in Carlos Alberto Silva. conducted joint anti-submarine warfare with the United States Navy in the South Atlantic. w w . 16779. Novo cenário internacional (Rio de Janeiro. as well as greater social cohesion. rivalry. Brazil did much more. Brazil slowly moved forward to greater economic and military power. 490 Isidoro Ruiz Moreno. these two European powers expanded their own rivalry through territorial conquests in South America. refused to declare war on the Axis until the very last days of the war (even then only in order to be allowed into the United Nations in the post-war period). and much more. the two nations went to war when the Brazilian Empire tried to get a foothold in the Plata River. particularly in the regions of the Plata River and present-day Paraguay. While Argentina began a steady slide from its impressive showing in the previous century. was always present490. Rio Branco (São Paulo. and mistrust. Brazil’s foreign policy was handled by the exceptional Baron de Rio Branco. Competition for the leadership of South America. ic . leading to clashes. they restrained themselves and never actually went to war again.g See Helio Jaguaribe. When war came. Meanwhile.

302-312. Cuba. Policy-makers in both nations realized that nuclear development was a field in which it was proper and promising to cooperate. both countries vied for the right to occupy the seat on the Board of Governors assigned to the country most advanced in nuclear technology in each region (under Article VI. 1946). pp. trying hard to catch up. during the visit of Brazilian President General Joao Figuereido to Buenos Aires.r 207 o . Szasz. 1983). (Buenos Aires: Ministerio del Interior. At a meeting on May 17. which has its source in Brazil and flows into Argentina. the exercise did not last.” While the agreement was similar to arrangements concluded between other nations on this same issue495. 494 Ibid. a new element of discord appeared: a dispute regarding the administration of a shared natural resource. Juscelino Kubitschek (1955-60) and Janio Quadros (1960-61). „The Law and Practice of the IAEA” (Vienna: IAEA Legal Series Number 7). Italy. and Brazil followed immediately. Unable to decide which country was the most advanced. At the International Atomic Energy Agency (IAEA). pp. the waters of the great Paraná River. Argentina entered the race first in the 1950s. pp. Essentially. the Agency determined. Until that problem was satisfactorily resolved. it was only natural that one way the traditional rivalry would express itself was in nuclear technology and development. it was impossible to even contemplate a serious attempt to place Argentine-Brazilian relations on a new basis494. 94-104. Romania. pp. but attempts by Argentina’s military rulers and Brazil’s military influenced government to move beyond this issue bore only limited fruit. in the nongovernmental field new links were established and developed.A. 1980. 144-145. however.1 of the IAEA Statute). the reasons for the nuclear rivalry derived not so much from the national security concerns but from the need to keep up with a competitor. Around 1960. Frondizi and Quadros were politically weak and were in the end overthrown493. 495 Argentina has signed approximately 20 agreements on nuclear cooperation. made a new overture to ease tensions with Brazil. it was significant because it demonstrated that the nuclear competition of nearly three decades was being restrained.w w with different characteristics and connotations as the political and economic circumstances changed. whose heads of state. Arturo Frondizi (195862). 493 Juan Archibaldo Lanus. by a gentlemen’s agreement. eo po lit ic . Colombia. Unfortunately. At the beginning. he and Argentine President General Videla signed an „Agreement on Cooperation for the Development and Application of the Peaceful Uses of Nuclear Energy.g internacional de la Nación Argentina. In the 1970s. including agreements with Peru. France. 492 P. shared a similar ideology. Argentine President General Juan D. THE PRESENT SITUATION A realistic appraisal of the present state of nuclear affairs in the two nations w . the new approach was fairly successful. While there were no new important efforts at the official level. that Argentina and Brazil would rotate representation in the Board of Governors492. Perón initiated an effort to restructure relations with Brazil. and other countries. But the failure of these initial embryonic efforts did not result in a return to the former antagonism and competition. Its aim was to establish reciprocal consultations and coordination of the foreign policies of both countries. another Argentine president. Agreement on the water issue was reached in 1979. By this point. but the endeavor did not make much progress. 285-296. Canada. Finally. De Chapultepec al Beagle-política exterior Argentina 1945-1980 (Buenos Aires: Emecé Editores. in the late 1940s.

The Nuclear Non-Proliferation Treaty (NPT). and 6) Some policy divergence is possible. pp. 3) The time has come to consolidate the bilateral arrangements. while full confidence can be created between two countries. 53-78. „Brazilian-Argentine Relations in the 1980s: From Wary Rivalry to Friendly Competition. The road taken by Argentina and Brazil created a satisfactory state of affairs in South America. although there are reasons to predict that in the long run Brazil will also join that treaty. some uncertainties will remain. 497 496 208 eo po lit reveals that: 1) Extraordinary accomplishments already have been achieved and have been generally welcomed. Argentina and Brazil. the main beneficiaries of such a bilateral process are the two countries directly concerned. The four-party safeguards agreement took care of the particular aspects of the bilateral arrangements and ABACC. and even favorable elements. „The Silence Spread. the IAEA498.” Journal of Inter-American Studies and World Affairs 27 (Summer 1985). „The Law and Practice of the IAEA” (Vienna: IAEA Legal Series Number 7). and the international community. Selcher. Wayne A. Leonard Spector. cit. pp. 46. pp. 2) There is no danger that the process will be reversed or undermined. op. In the end. assessment of the state of the present ArgentineBrazilian relationship. 144-145. Their experience may provide important lessons for other areas of the world. Therefore. De Chapultepec al Beagle-política exterior Argentina 1945-1980 (Buenos Aires: Emecé Editores. P. pp. pp. 23-91. Szasz. ic . whatever their original intentions. the history of the Argentine-Brazilian operation reveals that. But because they have no way of verifying that the situation is exactly as it has been described by the agency or the interested states.g BIBLIOGRAFY: Julio Carasales. ABACC). p. difficulties. 1961). 496 4) The nuclear control agency ABACC is performing in a satisfactory manner. it cannot be established in the international community without monitoring and controls being carried out by an international body independent from the two parties. 47-62. as in the case of the NPT497. 498 International Atomic Energy Agency (IAEA).r o .” Foreign Policy 58 (Spring 1985). form a cover for collusion between the two parties against a third country. 5) New substantial agreements are not to be expected. „Goals for the Argentine-Brazilian Nuclear Cooperation. felt compelled to have recourse not only to ABACC but to a multilateral agency. Historia de las relaciones exteriores argentinas (Buenos Aires: Editorial Perrot. but the commitments included in it were the full-scope safeguards prevailing all over the world.” in Leventhal and Tanzer. 1983). Brazilian-Argentine Agency for Accounting and Control of Nuclear Materials (in Spanish. This is an optimistic. 285-296. Each region has its own problems. The inspections and controls of the twonation body could be superficial or unsatisfactory or. but I think realistic.. Other neighbors and the international community at large might obtain a measure of reassurance. their neighbors.w w w . even worse. to the benefit of nations. Isidoro Ruiz Moreno. Juan Archibaldo Lanus.

nici intimidaţi de interesul Beijingului pentru această provincie care. Assimilation forcée dans le Xinjiang chinois Le monde diplomatique. spre sud-est. care. După toate datele.monde-diplomatique. de fapt şi de drept. în timpul 499 w w w . Kazahstan. dar conflictele din regiune sunt mai puţin mediatizate şi. împreună cu Turcia. de foarte multă vreme. care fac parte din China Centrală. dintre care 8 milioane sunt uiguri499. Această zonă . Regiunea Xianjiang nu a aparţinut dintotdeauna chinezilor. Una dintre zonele cu probleme în ceea ce priveşte stabilitatea şi securitatea o reprezintă regiunea Xianjiang din China. Vestică şi Tibetană. uigurii. Aceste ţări şi-au obţinut independenţa. În acelaşi timp. Uigurii sunt de origine turcică. Regiunea are o populaţie de 17 milioane de locuitori. februarie 2002. Kîrghistanul. regiunea Xianjiang are ca vecini. regiunea Gansu. cu Mongolia. din punct de vedere istoric şi cultural. consideră că nu are nici un fel de afinitate cu ceea ce ei numesc ocupantul chinez. înseamnă. spre est. Ea este situată în partea de nord-vest a ţării şi se învecinează. adică a şasea parte din teritoriul acestei ţări. uzbecii şi tadjicii. De asemenea.pe care ei o numesc Turkestanul de Est . îi aparţine. mai puţin cunoscute. întrucât.g http://www. Aceştia din urmă sunt legaţi de Iran prin limba indo-persană. reclamă independenţa. Această regiune este locuită. uigurii sunt convinşi că au foarte multe lucruri în comun cu ţările din Asia Centrală. la nord. şi are o valoare strategică cu totul deosebită. spun ei. care. Marele Orient Mijlociu ar trebui să cuprindă şi provincia Xianjiang. Uigurii speră să o obţină şi ei. Uigurii consideră că. în opinia lor. 8-9. alături de chinezii han.r 209 Gheorghe VĂDUVA o XIANJIANG – FALIE SAU CONFLUENŢĂ STRATEGICĂ? . Ei numesc provincia Xianjiang cu apelativul Turkestanul Oriental. regiunea Qinghai şi spre sud Regiunea Xizang. Limba uigurilor are rădăcini turcice şi mongolice şi este complet diferită de cea chineză. China nu poate renunţa sub nici o formă la această regiune atât de importantă. Asia Centrală şi Afghanistan.fr/2002/02/SALA/16173. China a încercat mereu să cucerească această regiune. cu o suprafaţă de 1.6 milioane km . Celelalte grupuri turcice din Xianjiang sunt cazahii. Kîrghistan şi India. această populaţie de origine turcică şi indo-europeană. altceva decât China. cu 200 de ani înaintea erei noastre. dar n-a reuşit decât în 1759. pp. sub lanţul munţilor Himalaya. Turkmenistanul şi Uzbekistanul. şi dispune de numeroase bogăţii.a fost independentă încă din antichitate. În această viziune. iar uigurii nu par nici impresionaţi. eo po lit ic . kirkizii. provincia lor formează o mare comunitatea culturală. situaţia de aici este mult mai complexă şi mai gravă decât cea din Tibet. de unde şi înverşunarea cu care revendică independenţa provinciei. Tadjikistanul. Este cea mai mare provincie autonomă a 2 Chinei. Ilaria Maria Sala. deci. şi de o populaţie musulmană foarte rebelă. Uigurii. precum Kazahstanul. Rusia. întrucât se află în zona de contact şi de falie cu Rusia şi cu Asia Centrală. nord-vest şi vest. Tadjikistan.1. deci aproape jumătate din totalul locuitorilor.

Dacă populaţia chineză reprezenta. un uigur care nu ştie foarte bine limba chineză găseşte cu greu de lucru.53k . sprijiniţi de englezi.dinastiei Mandchu. chinezii reuşesc din nou să ocupe acest teritoriu. www. 2. independentiştii făcând apel la acţiuni asimetrice şi atipice. de sorginte teroristă. În 1977. Conflictul se intensifică începând cu anii 1980. iar în 1955. în mandarină.g O vreme. Paul George. 1998 500 210 ic COREENI Coreeni Turci Mongoli Uiguri Tunguşi ALTAICI MALAYASO-POLINEZI Indonezieni Teritorii nelocuite . procentajul se ridică la peste 40% dintr-un total de 18 milioane de locuitori. „Noua Frontieră“ ) şi anexat oficial în 1884. s-a produs o mare insurecţie care i-a alungat pe chinezi. În momentul de faţă. datorită situaţiei ei speciale. la sud de Kashgar. militari şi simpatizanţi ai musulmanilor consideraţi partizani ai Beijingului. după unele opinii. Din 1949 însă i s-a acordat din nou o atenţie specială. care urmăreau să împiedice expansiunea rusă. au luat forme dintre cele mai neaşteptate. în momentul de faţă. au avut loc confruntări de stradă şi numeroase arestări.csis-scrs.Grupuri etnolingvis tice SINO-TIBETANI eo po lit Han (chinezi) Hui (chinezi musulmani) Tai Tibeto-burmani Miao-Yao INDO-EUROPENI Tadjici AUSTRO-ASIATICI Mon-Khmer w w w . China . care s-a soldat cu victime.ca/fra/comment/com73_f. ci dimpotrivă. Perioada de independenţă a fost destul de scurtă (până în 1876). 10%. De aceea. L'agitation islamique dans la Région Autonome Chinoise du Xinjiant-ouïgour. cum ar fi atacurile cu bombă şi asasinatele. dar uigurii îi acordă o foarte mare atenţie. provincia a fost cvasi-independentă.r o . În 1876. Aceste atentate au vizat autorităţi chineze. De la această dată. Ostilităţile n-au încetat. are loc o acţiune a forţelor guvernamentale chineze împotriva extremiştilor religioşi în districtul Baren. 500 teritoriul s-a numit Xianjiang (care înseamnă. în 1949 doar 6% din total.html . dar nu este atât de bine cunoscut precum cel din Tibet. în această zonă a început un proces intens de sinizare. În 1990.gc. În 1862. îndeosebi în centre urbane.

Totuşi. ceea ce contează foarte mult pentru economia chineză. Provincia Xianjiang dispune de importante rezerve de petrol. După Amnesty International.000 de locuitori.apariţia şi evoluţia unor pericole şi ameninţări asimetrice.Uigurii continuă să spere la o republică independentă. Ea conţine însă zăcăminte de petrol. în mare parte. ci şi pentru motivul că ea se prezintă ca o zonă extrem de delicată. Frontul Unit Naţional Revoluţionar din Turkestanul Oriental (FUNR) a anunţat că. în timp. aur şi alte metale preţioase. w w w . mentalităţile şi numeroasele determinări îndeosebi de natură geopolitică. deşertică. cele mai importante sunt următoarele: . . De aceea. iar în februarie 1997. Regiunea Xianjiang este.dezvoltarea terorismului în regiune şi îndeosebi în Asia Centrală. să capete forme mai accentuate. autorităţile chineze fac tot posibilul să ţină sub control această regiune. zinc.recrudescenţa fundamentalismului islamic. . în cursul anului 1997. Ibidem. Între acestea. în oraşul Yning. de la frontiera cu Kazahstanul. au fost făcute arestări. Se pare că nici în acest moment lucrurile nu stau altfel. pe care uneori o numesc Republica Uiguristan. în 2010. Cel puţin până la începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea.zona se situează pe coridorul islamic cel mai activ. hindusă şi islamică. eo po lit ic . la aceste frontiere se întâlnesc şi se confruntă numeroase interese strategice ale marilor actori. plumb. Nu este numai pentru că este foarte importantă din punct de vedere economic. datorită următorilor factori: . Marele Orient Mijlociu. Afghanistan. China fiind una dintre cele mai mari consumatoare de astfel de resurse. îndeosebi din Mongolia Interioară. de care vorbesc americanii. ci interesele. peste 200 501 de persoane fiind executate în perioada 1997-1999 .fr/2002/02/SALA/16173. Ilaria Maria Sala. de peste 21 de milioane de tone de petrol. Din acel moment. Tibet). . . acţiunile să crească în continuare în intensitate.000 de uiguri. În apriliemai 1996. oraş de 300.este o zonă de confluenţă (dar şi de falie) între China Hanică. oraşul Yning nu şi-a mai regăsit calmul. 3. unele de importanţă strategică. sau Orientul Mijlociu Extins. . care are nevoie de mari resurse energetice.intensificarea instabilităţii în regiunile periferice ale Chinei. în toată lumea şi îndeosebi în Asia Centrală şi în Marele Orient Mijlociu. Mişcarea separatistă a uigurilor din provincia Xinjiang se află în concordanţă cu cea a tibetanilor şi influenţează agitaţia etnică din apropierea Beijingului. Situaţia geopolitică din zonă are deci câteva particularităţi care fac ca zona să fie deosebit de sensibilă. cum îl denumesc europenii şi tot aici. Acţiunile separatiştilor şi extremiştilor musulmani uiguri nu au însă nici coerenţa necesară şi nici acea forţă care să le transforme în ameninţări serioase pentru Beijing. . Caşmir.monde-diplomatique.g 501 http://www. acţiunile represive au făcut 9 victime şi mai multe sute de răniţi.r 211 o .în vecinătatea strategică imediată. Este totuşi posibil ca. Represiunile împotriva rebelilor uiguri au continuat. întrucât aici se sfârşeşte Marele Orient Mijlociu.se află la intersecţia marilor culturi: sinică. se află regiuni de crize şi conflicte (Asia Centrală. Rusia şi India. Importurile de petrol chineze vor fi. trebuie să spunem că nu culturile sunt cele care produc starea tensionată din zonă. provincia Xinjiang este unicul loc din China unde prizonierii politici continuă să fie condamnaţi la moarte. au fost arestaţi peste 57. Manifestanţii au cerut formarea unui stat islamic independent.

India şi. 1998. comunicaţiile şi telecomunicaţiilor. iar frontiera chineză s-a oprit pe acel aliniament. faţă de minorităţi. scăpate de sub control. L'agitation islamique dans la Région Autonome Chinoise du Xinjiant-ouïgour. bineînţeles. pe tarabe. hinduismul a pătruns în China nu în mod direct. Xianjiang este. în general. Ar fi o adevărată mană cerească pentru China. China. deopotrivă. armatele chineze au fost înfrânte de arabi. au fost efectuate aici 45 de eseuri nucleare. Oricât de generoasă ar fi China faţă de minorităţi. chinezii sunt cei care controlează economia. resursele energetice.g www. comercianţi mărunţi. produsele. a cărei economie se situează pe locul doi în lume în ceea ce priveşte consumul de hidrocarburi. dar şi cu limitări extrem de severe. China are o atitudine atentă. Este puţin probabil să-şi mai permită cineva.csis-scrs. prin regiune. dar fermă. crescători de vite.ca/fra/comment/com73_f. Interesant este că. lângă lacul Lob Nor. în 1951. Rusia. ea poate supraveghea. deopotrivă. dar şi o bază extrem de importantă. din raţiuni geopolitice. w w w . Uniunea Europeană. forţa culturală şi religioasă dominantă în această zonă. De altfel. iar acesta nu a mai fost niciodată depăşit. cultivatori.gc. importanţa strategică a provinciei Xianjiang rezultă şi din poziţia ei geopolitică deosebită. Japonia. un vot nefavorabil din partea ONU. forţe aeriene şi o mare parte dintre mijloacele sale nucleare. Între 1964 şi 1996. China menţine aici forţe terestre. care rămâne ermetică gândirii chineze. 4. Bazinul Tarim se află pe aceeaşi zonă de hidrocarburi cu Asia Centrală şi îndeosebi cu Kazahsanul.html . astăzi. Cei 4 milioane de tibetani care au dorit separarea de China au primit. 502 212 eo po lit ic . din punct de vedere strategic. este posibil ca bazinul central Tarim să conţină cantităţi uriaşe de petrol. spre exemplu. vânzându-şi. urmând ca zăcămintele găsite să fie împărţite echitabil. în Kashi. Uigurii sunt. să-i încurajeze pe tibetani împotriva chinezilor. S-a votat în unanimitate (mai puţin un vot) pentru integrarea Tibetului în China. îndeosebi. Pot fi întâlniţi zilnic în capitala Urumqi. pentru China. de valoare strategică. Chinezii au apelat inclusiv la firme americane pentru a efectua explorări petrolifere în zonă. un spaţiu-pivot. prea mare) pe care i-o acordă islamul.După cum subliniază Paul George502 în studiul său despre această regiune. dar şi de confruntare între marii actori ai lumii: Statele Unite. îndeosebi industria. Ea protejează cultura minorităţilor. în Korla şi în alte oraşe. El se prezintă ca un spaţiu de colaborare. Sunnismul constituie. În Xianjiang.53k . se află şi un poligon de încercări nucleare. Asia Centrală şi întregul areal de confluenţă şi de falie din zonă. care poate fi apreciat ca deosebit de fragil şi de imprevizibil. cu măsuri care ţin de respectarea valorilor minorităţilor. Cu alte cuvinte. În China există 56 de naţionalităţi. cât şi din bazinul Tarim. ci prin Indochina. Uigurii consideră aceasta o mare jignire. Paul George.r o . China doreşte să aibă o influenţă sporită în întregul spaţiu-pivot din Asia Centrală. îndeosebi ramura sunnită a acestuia. În anul 751. ea este foarte atentă la păstrarea unui echilibru între libertăţile minorităţilor (care. În pofida valorii ei strategice incomensurabile. Lumea sinizată se opreşte la porţile Indiei. provincia Xianjiang are numeroase vulnerabilităţi care provin tocmai din importanţa (poate. China operează. aşa cum spuneam. în deşertul Taklaman. Se preconizează ca. dar nu cedează sub nici o formă în faţa presiunilor rasismului şi extremismului subtil. cel mai interesat dintre toţi. încă din secolul al X-lea. în provincia Xianjiang. să fie construite conducte petroliere care să transporte în spaţiul chinez atât resurse energetice din Asia Centrală. pot pune probleme de identitate foarte grave pentru autoritatea chineză) şi necesitatea gestionării situaţiei strategice din zonă. Dar. De aici.

5. Perioada lui Mao Tze Dun a fost extrem de restrictivă, mai ales în ceea ce priveşte cultura şi religia, inclusiv pentru provincia Xijiang. Revoluţia culturală a interzis, practic, orice fel de identificare a valorilor numeroaselor minorităţi din China, a distrus moscheele şi a interzis religia. O dată cu venirea le conducere a lui Deng Xiaoping, lucrurile s-au schimbat radical. S-a permis acestei populaţii din zona cea mai sensibilă şi, poate, cea mai importantă a Chinei să-şi practice cultul, să construiască moschee şi chiar să se ducă în pelerinaj la Mecca. Această atitudine nu a dus însă la creşterea respectului populaţiei uigure şi a altor minorităţi din zonele conflictuale faţă de conducerea de la Beijing, ci, dimpotrivă, a accentuat tendinţele separatiste. De aici nu rezultă că nu trebuiau operate aceste deschideri ale conducerii chineze, ci doar complexitatea realităţii şi a problemelor care există în zonă. Contradicţia dintre valoarea strategică a provinciei Xianjiang pentru China şi tendinţele separatiste ale populaţiei uigure (care urmăreşte, probabil, nu doar ruperea de China şi independenţa, ci şi unificarea cu alte populaţii musulmane din zonă şi crearea unui stat islamist, Republica Uiguristan) generează o antinomie strategică. Situaţia pare fără ieşire. China nu va renunţa niciodată la o astfel de provincie (nici un guvern chinez nu a semnat vreodată un acord cu cineva prin care să renunţe măcar la un metru pătrat din teritoriu său), iar uigurii nu vor renunţa niciodată la idealul lor de a-şi întemeia un stat independent. Astfel de situaţii sunt generatoare de crize şi conflicte şi ele se cer gestionate cu foarte multă grijă, întrucât incumbă o mare responsabilitate. China consideră pretenţiile uigure drept ameninţări la adresa securităţii naţionale şi ia măsuri în consecinţă. Probabil, în zonă, vor continua să staţioneze forţe chineze numeroase, iar măsurile preventive vor viza, între altele, fie disiparea sau asimilarea populaţiei uigure, fie copleşirea ei printr-un sistem de sinizare forţată. Oricum, China nu va accepta sub nici o formă atentatele teroriste din zonă (pe care le consideră teroriste) şi va întreprinde măsuri ferme pentru oprirea lor. Este puţin probabil ca vreunul dintre marii actori interesaţi de spaţiul Asiei Centrale şi de Marele Orient Mijlociu să întreprindă ceva în favoarea uigurilor. Dimpotrivă, sar putea ca uigurii să fie trataţi precum cecenii, dacă vor continua actele teroriste asupra autorităţilor chineze. China este mult prea mare şi mult prea puternică pentru a ceda în faţa presiunilor şi ameninţărilor (care degenerează din ce în ce mai mult în acţiuni ce pot fi considerate de tip terorist) ale populaţiei uigure. După intervenţia promptă a americanilor şi comunităţii internaţionale în Afghanistan, după constituirea, cu acord rusesc, a unei prezenţe americane în Asia Centrală, după acţiunile de control şi supraveghere a acestei zone importante din vechiul foaier perturbator (care se întindea între Marea Caspică şi Manciuria), întreprinse de toţi marii actori strategici, după prezenţa Uniunii Europene în Asia Centrală şi în Asia de Sud-Est, după parteneriatele strategice încheiate între Rusia şi China, între Rusia şi Statele Unite, între Statele Unite şi India, între India şi Uniunea Europeană (în viitor), după presiunile care se exercită asupra Iranului pentru a renunţa la ideea de a-şi constitui o componentă nucleară, e greu de presupus că vor fi încurajate acţiunile separatiste ale uigurilor, ale tibetanilor şi ale altor populaţii din zonă. În acelaşi timp însă, nu este imposibil ca, în eventualitatea în care s-ar apela la o strategie de îndiguire a Chinei, să se încerce destabilizarea, în continuare, a acestor regiuni periferice rebele. Chinezii cunosc foarte bine acest lucru şi, probabil, îşi vor consolida poziţia în zonă prin toate mijloacele. Unul dintre aceste mijloace îl constituie diplomaţia. În acest sens, Jiang Zemin a semnat, în aprilie 1996, cu omologii săi din Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan, înţelegeri privind opoziţia faţă de fundamentalismul islamic. Desigur, conducerile statelor din

w

w

w .g

eo po lit

ic

.r
213

o

zonă se vor coaliza împotriva acestui tip de fundamentalism, dar fundamentalismul islamic nu se manifestă prin conducerile de stat, ci prin cu totul alte mijloace, îndeosebi asimetrice. Dacă tibetanii sunt oarecum sprijiniţi de budism şi de o parte a comunităţii internaţionale, uigurii sunt foarte puţin cunoscuţi şi recunoscuţi pe plan internaţional.

w

w

w .g

214

eo po lit

ic

.r

o

IRAN, POARTA SUDICĂ SPRE INIMA LUMII, MIZA UNUI ECHILIBRU REGIONAL FRAGIL
Adrian LOCUŞTEANU
Abstract: Short time after the confirmation through vote of the internal support granted to the new neocons American policy, the world is expecting to see if and when The United States will attack Iran, the next „announced target on the list”. One of the two countries still being on „The Axis of Evil”, Iran is today the point that attracts, more than ever, the attention of the international community. The purpose of this article is to put into a geopolitical perspective the main factors affecting the behaviors of the players involved in Iran. The presentation of the geopolitical factors will be accompanied by a set of views and potential explanations of the Iranian phenomena, together with a set of comparisons with similar situations and events. The current target of Teheran is to maintain the existing regional power equilibrium, equilibrium that is allowing the consolidation of its influence in the neighbor’s countries and - in time - to reach the targeted nuclear capacity. The geographical factors (mountains, water access, control of the channels), as well as the political-military setup based on common economic interests with UE, Russia and the Asian powers are making Iran a target far harder to reach if compared with Iraq. On the other hand, the main challenge that Iran is facing is planning for the next steps in internal social and economical reforms, any wrong step allowing a possible „orange revolution”. More than that, Iran is today an important geostrategical point of indirect conflict and any delay or giving in attitude coming from The United States will be interpreted by the other main international powers (being as well in process of reconsideration of interests and priorities) as a sign of weakness and favoring the redefinition of the world power equilibrium.

I. INTRODUCERE. METODĂ DE ANALIZĂ Metoda utilizată se bazează - după modelul lui Thual - pe evaluarea factorilor politici, economici, militari şi religioşi. În plus, pentru a crea o imagine completă, s-a pornit în analiză de la reperele geografice de bază şi de la analiza evoluţiei structurilor statale de-a lungul timpului. Ca diferenţă faţă de modelul lui Thual, s-au luat în seamă în primul rând factorii economici, consideraţi ca având - alături de cei geostrategici o importanţă determinantă atât în stabilirea intenţiilor şi raporturilor de forţă ale tuturor statelor implicate, cât şi în stabilirea sau susţinerea dispozitivelor politico-diplomatice.

w

w

w .g

II. ANALIZA FACTORILOR II.1. Repere de bază

“The geographic factor in world history is the most fundamental because it is the most constant” (Halford Mackinder)

Suprafaţă : 1.629.218 Kmp - de trei ori suprafaţa Franţei; după Arabia Saudită, este cel mai întins stat din zonă. Populaţie : 63.442.000 locuitori - faţă de 33,7 mil. locuitori în 1976; aflat printre statele mari (cu populaţie între 50 şi 100 mil. locuitori), este comparabil cu Turcia şi net inferior vecinului său din sud-est, Pakistanul. La nord, are ieşire la Marea Caspică şi se învecinează cu ex-republicile sovietice Armenia şi Azerbadjan (la estul Mării Caspice) şi Turkmenistan (la vestul Mării Caspice). La vest, se învecinează cu Turcia şi Irak, iar la est cu Afganistan şi Pakistan. La sud, are o deschidere largă la Golful Persic, are ieşire la Strâmtoarea Ormuz şi la Golful Oman. Este situat pe un platou montan înalt de peste 1220 metri, fiind înconjurat aproape în exclusivitate de munţi: Munţii Zagros, de peste 4500 metri, la vest, Munţii Elbrus, de peste 5000 metri, la nord şi Munţii Iranului de Est, de peste 2500 metri, la graniţa de est. Ca structură a populaţiei, 45.6% din populaţie este de origine persană, 9,1% (în zona de vest) sunt kurzi, iar la nord 16.8% azeri şi 28,5% alte populaţii, în special de origine turkmenă. 215

eo po lit

ic

.r

o

w

Semnificaţii geopolitice (repere de bază) Din punct de vedere al frontierelor, remarcăm caracterul de fortăreaţă al spaţiului geografic iranian, element care a determinat în istoria îndepărtată dezvoltarea sa ca imperiu şi în istoria recentă evitarea căderii sub dominaţie colonială. Ca formă, Iranul este mai degrabă un stat compact, 1 Āžarbāyjān-e beneficiind astfel de o serie de Khāvari avantaje precum centralitatea şi n a rā nd Gïlān za controlul facil al teritoriului. ā M Zanjān 5 2 Din punct de vedere al 4 Semnān maritimităţii fundamentală în 3 Markazī 503 dezvoltarea puterii unui stat , Khorāsān Lorestān Eşfahān Iranul este ţara care are cea mai largă deschidere litorală din Yazd 6 regiune, spre deosebire de 7 504 Irak , a cărui ieşire la Golf Fārs Kermān este gâtuită în portul Basra, la Būshehr Sīstān va vărsarea în Golful Persic a n Balūchestan gā fluviului Tigru. Acest element a Diviziunile administrative oz rm Iranul are 24 de provincii Ho facilitat din punct de vedere Capitale 1. Āžarbyjān-e Bākhtarī geostrategic intervenţia forţelor 2. Kordestān 5. Tehrān americane în al doilea război 6. Chahār Mahāll va Bakhtīarī 3. Bākhtarān 7. Kohkīlūyeh va Būyer Ahmadī 4. Hamadān din Golf, Basra fiind unul din primele obiective militare). Iranul stăpâneşte Insula Qishm, de importanţă strategică pentru controlul Strâmtorii Ormuz, prin care se asigură legătura dintre Golful Persic şi Marea Arabiei, adiacentă la Oceanul Indian. În 1992, a ocupat, în dauna Emiratelor Arabe Unite, insulele Tumb şi Mussa, de asemenea cu semnificaţie strategică pentru căile navigabile ale petrolierelor din Golf. Dacă se consideră, conform profesorului american John Mearshimer, că populaţia şi avuţia economică sunt principalele surse de putere latentă, este de remarcat creşterea accelerată (dublarea) populaţiei iraniene, în decurs de doar 30 de ani. Ca şi structură a populaţiei, remarcăm componenţa multietnică a populaţiei, componenţă de a cărei gestiune echilibrată poate depinde stabilitatea internă a statului iranian505. Conform teoriei britanicului Halford Mackinder, teritoriul iranian se află la extremitatea sudică a „Heartland”-ului, situată în partea centrală a Eurasiei cuprinsă între râurile Volga şi Lena, al cărei control eficient determină la rândul lui controlul planetei. II.2. Morfogeneză - formare şi evoluţie statală Deoarece instrumentele de analiză geopolitică se concentrează pe relaţiile de

w .g

w

Este o constantă faptul că dezvoltarea marilor puteri, inclusiv imperiale, s-a făcut în jurul principalelor bazine şi rute de navigaţie: Atena, Cartagina, Roma, Imperiul Bizantin, Genova şi Veneţia în bazinul Mării Mediterane; mai târziu, după descoperirea Lumii Noi, Spania, Portugalia şi Marea Britanie, în Oceanul Atlantic. Ca un contraexemplu interesant, China a fost frânată mult timp din dezvoltare de faptul că a închis circulaţia maritimă. 504 De remarcat, în acelaşi timp, că una dintre cauzele ocupării Kuwaitului de către Irak în 1990 a fost tocmai intenţia acestuia din urmă de a-şi extinde litoralul la Golful Persic. 505 În războiul iraniano-irakian, populaţiile de origine arabă nu s-au răsculat împotriva regimului de la Teheran pentru a-i susţine pe irakieni, în ciuda aşteptărilor lui Saddam Hussein.

503

216

eo po lit

“Look at the past, so that may interpret the present.” (Halford Mackinder)

ic

.r

o

Ilā

m

K hū

tān zes

putere dintre state, atât modul de formare cât şi evoluţia acestora („morfogeneza”) au o deosebită relevanţă pentru identificarea şi înţelegerea situaţiei actuale. Teritoriul pe care se situează astăzi statul iranian nu a constituit niciodată parte integrată a vreunuia dintre imperiile coloniale europene. Mai mult, structurile statale de pe teritoriul iranian datează din perioada antichităţii, distingându-se de-a lungul timpului prin continuitate şi consistenţă. Încă din timpul Imperiului Ahemenid (650-330 î.Chr), se remarcă la statul persan (iranian) o tradiţie în constituirea de instituţii legistlativadministrative şi prin construcţia unei reţele de drumuri care a stat la baza dezvoltării comerciale. Ulterior, Iranul a influenţat, prin maturitatea instituţiilor sale, cuceritori precum Imperiul Musulman Umayyad sau Imperiul Mongol condus de Tamerlan. Până la începutul secolului XX, dezvoltarea statală persană (iraniană) a fost una de tip monarhic absolutist, clădită pe o societate cvasifeudală. După sfârşitul cuceririi musulmane, statul persan - de tip imperial - a evoluat între 1501 şi 1722 cu dinastia Savafizilor, aflată sub o puternică influenţă a islamismului şiit. Neavând aceeaşi legitimare religioasă, dinastia Kajar (1723-1905) a trebuit să facă faţă unor provocări majore: pierderea controlului centralizat şi dubla presiune de tip colonial / imperial, exercitată de Imperiul Ţarist şi de Imperiul Britanic. În urma revoluţiei din 1906-1907, Persia (Iranul) realizează trecerea la sistemul constituţional-parlamentar, determinând începutul unei perioade de „de-feudalizare”, de întărire a controlului centralizat, de modernizare şi reforme ale căror principal artizan avea să fie Reza Pahlavi, echivalentul iranian al celebrului Ataturk. Mohamed Reza, proclamat şah în 1925, va fi cel care va reuşi să realizeze - în etape succesive stabilizarea frontierelor şi consolidarea statului, redenumit Iran pentru o nouă definire identitară, ancorată pe trecutul pre-islamic. Conştient de ameninţarea sovietică (moştenitoare a celei ţariste), din nord, Iranul se bazează, după al doilea război mondial, pe susţinerea principalelor puteri occidentale (Anglia în retragere, Statele Unite în creştere) pentru consolidarea poziţiei sale în regiune, în special faţă de statele arabe din zonă (Irak, Arabia Saudită). Iranul a fost considerat ca având o importanţă strategică deosebită pentru Statele Unite, acestea determinând în 1953 căderea regimului Mossadegh, pe care-l considerau necontrolabil atât din punct de vedere al perspectivelor politice, cât şi al celor economice506. Văzut ca un cap de pod al alianţei NATO în zona Orientului Mijlociu, Iranul a beneficiat în deceniile 6-8 de încrederea specială a SUA, concretizată prin susţinere economică, investiţii şi dotarea cu armament modern. Incapacitatea şahului Mohamed Reza Pahlavi de a eficientiza sistemul economic şi de a răspunde atât aspiraţiilor sociale ale claselor mijlocii, cât şi nevoii de identitate naţională şi religioasă, a dus la victoria, în 1979, a revoluţiei fundamentaliste conduse de ayatolahul Khomeyni. Semnificaţii geopolitice (formare şi evoluţie statală) Formarea statului iranian modern s-a realizat pe fondul conflictului dintre cea mai mare putere maritimă a începutului de secol XX, Marea Britanie, şi cea mai mare putere terestră din acea perioadă, Imperiul Ţarist. Odată cu sfârşitul celui de al doilea război mondial şi cu dezintegrarea Imperiului Britanic, Iranul se transformă dintr-un punct strategic de conflict ruso-englez într-unul de conflict sovieto-american (conflict care, sub masca ideologică pro sau anticomunistă, ascundea aceeaşi rivalitate între o putere maritimă şi una terestră, precum şi acelaşi mobil de control al „Heartland”-ului). După 1979, afirmarea identitară fundamentalistă a noului stat Iranian, precum şi
506

w

w

w .g

La 15.05.1951, Mossadegh a naţionalizat industria petrolieră iraniană, controlată de capitalul britanic. Se poate specula conform ideii că acest eveniment a facilitat preluarea acesteia, mai târziu, de capitalul american.

eo po lit

ic

.r
217

o

Iranul este a doua ţară producătoare de ţiţei din regiune. 75. în comparaţie cu 93% în 1980. Iranul a fost economia petrolieră care a lansat cele mai importante reforme structurale. Astfel. în ultimii 10 ani. Controlul statului şi a fundaţiilor religioase asupra principalelor zone economice a permis consolidarea puterii politice a clasei conducătoare dar. naţionalizarea cvasi-totală a industriei şi comerţului (gestionate în special de fundaţii religioase) precum şi de susţinerea efortului de război împotriva Irakului. avuţia economică constituie principala sursă de putere a unui stat (conf.w . Dincolo de acestea.7% din exporturi erau reprezentate de petrol şi gaze naturale. este de remarcat caracterul real. autentic. În plus.r Golful Oman O M o AN . cele trei surse fundamentale de conflict sunt în mod esenţial de natură economică: (a) controlul resurselor naturale. (b) controlul pieţelor şi (c) crearea premiselor pentru transferul de proprietate asupra avuţiei economice. Analiza economică Alături de componenta demografică. nu a fost lipsită de pragmatism.g eo po lit I R AN Bandar-e `Abbās Bandar-e Lengeh tendinţa acestuia către exportul de „revoluţie islamică” a dus la îndepărtarea sa de lumea occidentală şi la izolarea pe plan internaţional. dezvoltarea economiei Iranului în perioada ulterioară revoluţiei islamice (1979) a fost marcată de trei elemente fundamentale: dependenţa de „renta petrolieră”. beneficiind de „renta” de venituri din exportul de hidrocarburi. după cum se va vedea. ideologice sau religioase ca sursă principală de conflict între state. 218 ic St râ Ho mto r m ar u z ea Oman . după opinia autorului acestui articol. m sh Qe e y hīr e Jaz Jazīreh-ye Tonb-e Kūchek Jazīreh-ye Tonb-e Bozorg e Rute mar itim Abū Mūsā Ra`s al Khazmah Umm al Qaywayn `Ajmān Ash Shāriqah Dubayy w Abu Dhabi w 0 25 50 km E T EL IRA EM IT E UN AR AB E Astfel. Din punct de vedere al resurselor. în realitate. legitimat de istorie al statului iranian în raport cu artificialitatea şi eşecul multor state din zonă. în 1999.3. precum şi ţara care controlează cele mai mari resurse de gaze din zonă. dar sesizând dependenţa periculoasă de volatilitatea pieţelor de energie (petroliere). Este de remarcat că. componenta economică prevalează întotdeauna asupra celor politice. John Mearsheimer). Din punct de vedere structural. după Arabia Saudită. II.

Dispozitivul politico-diplomatic actual Din punct de vedere global.Totodată. determinantul fundamental al acestor relaţii a fost cu precădere economic: Uniunea Europeană urmărea accesul avantajos la resursele şi la piaţa iraniană iar Iranul viza o deschidere economică pe care o considera ca fiind necesară. ca inamic ireconciliabil al libertăţii şi valorilor democratice. cu siguranţă nu unice. la stabilirea unui sistem economic controlat de crima organizată şi slăbind enorm nu doar puterea centrală de la Moscova dar şi capacitatea Rusiei de a se impune ca supraputere. veniturile petroliere au susţinut în mod eficient o modernizare socială accelerată. alături de Irak şi Coreea de Nord. în care regimul de la Beijing a reuşit să păstreze controlul eficient al pârghiilor de putere internă.01. la care trebuie să asigure principalilor parteneri externi (ţări din Eurasia: Uniunea Europeană. preşedintele american George Bush încadrează Iranul. Iranul este o piaţă potenţială importantă. ca principală deosebire. în special China şi Japonia.2004.Iranul va trebui să liberalizeze economia. după 1992. China. preferabil printr-o deschidere graduală. Deşi a condamnat atentatele din 11.g eo po lit ic . un acord cu Iranul în ceea ce priveşte un proiect de 2 miliarde de dolari pentru exploatarea comună a zăcămintelor de la Azadegan. II. Decizia Iranului în ceea ce priveşte evoluţia economică internă. (65% din petrolul iranian are ca destinaţie Asia.pentru a susţine creşterea economică şi a ieşi din dependenţa de veniturile petroliere. Japonia) un acces echilibrat şi controlat. Franţa şi Germania). Ca şi relaţiile iraniano-americane.4. Experienţele similare rusă şi chineză sunt doar două răspunsuri posibile. Mai mult.02. au fost reluate după moartea lui Khomeyni. relaţiile dintre puterile occidentale europene şi Iran au intrat după 1979 într-o răcire accentuată dar.r 219 o . în ciuda presiunilor americane. la 29. justiţie socială) vor fi cruciale pentru evoluţia sa ulterioară ca centru de putere în regiune. Totodată . prin instituirea unui sistem de asistenţă şi protecţie socială şi printr-o dezvoltarea urbană fără precedent. Japonia). China. naţionalism. cu referire la cea din urmă fiind menţionate şi importuri de armament.09. Ca exemplu. După revoluţia din 1979. trebuie analizată relaţia Iranului cu principalele puteri politico-economice: Statele Unite. Astfel. a dus la implozia regimului sovietic. iar Uniunea Europeană este principalul exportator în Iran). un consorţiu de firme japoneze a semnat.2002. Revenirea ţărilor asiatice pe scena politică mondială a determinat Iranul săşi definească o strategie specială în relaţia sa cu jucători importanţi pe scena mondială precum Japonia.2001. Perioada recentă marchează rolul activ pe care Uniunea Europeană îl joacă în medierea crizei nucleare iraniene. w w w . Asemănătoare sunt schimburile economice cu India şi China. în timpul administraţiei Reagan). în „Axa Răului”. şi mai ales abilitatea regimului de la Teheran de a formula reforma economică în raport cu principalele valori colective fondatoare ale statului iranian (islamism. la 18. Uniunea Europeană (i. Rusia şi ţările asiatice mari (India. începută prin perestroika. blocând orice speranţă de detensionare a relaţiilor bilaterale. China sau India. India. precum şi pentru capacitatea acestuia de a răspunde ameninţărilor exterioare. reliefată prin creşterea nivelului de educaţie. Iranul a refuzat să se alieze „cruciadei anti-teroriste” iniţiate de Statele Unite. dar şi pentru a răspunde dinamicii sociale în creştere . Semnificaţii geopolitice (factori economici) Iranul controlează cantităţi importante de resurse cu semnificaţie strategică şi foloseşte „arma economică” pentru susţinerea eficientă a dispozitivului său politicodiplomatic. Rusia. Experienţa rusă. relaţiile americano-iraniene au cunoscut un îngheţ subit. Experienţa chineză a arătat o tranziţie economică reuşită.e. deşi marcat sporadic de relaţii economice „intermediate” sau de tranzacţii precum afacerea „Irangate” din 1985 (arme contra ostatici.

utilizând cu abilitate factorul religios. Ca exemplu. Iranul a beneficiat de ajutor militar din partea Libiei. Rusia. cât şi cel al talibanilor. considerând relaţiile cu principalele mari puteri. despre acordurile în ceea ce priveşte programul nuclear iranian) Înainte de 1979. Un exemplu istoric grăitor este ajutorul dat de cardinalul de Richelieu (catolic) pentru statele germane protestante în războiul de 30 de ani. căreia i se opune o axă Israel-Turcia-Azerbadjan susţinută de Statele Unite507. se conturează o axă Iran-Armenia-Rusia susţinută discret de China.g Rusia vizează şi ea relaţii speciale cu Iranul. cu cei doi vecini aflaţi sub controlul forţelor americane (Irakul şi Afghanistanul). Factori militari „Cu Iranul. Siriei. un dispozitiv politico-diplomatic ramificat la nivel global. în care depinde în mare măsură de Rusia. În Irak.09. Coreei de Nord şi. cu statele arabe şi cu Israelul.04. Iranul a oferit un ajutor direct de 560 milioane dolari pentru reconstrucţia Afghanistanului şi a stabilit legături cu partidele şiite sau cu leaderii din Alianţa Nordului. În ciuda apropierii Turciei de Israel şi de Statele Unite. în 1976. inclusiv în domeniul cooperării atomice (contractul pentru centrala de la Bushehr. Paradoxal. Mai mult.r o . Iranul.000 de oameni. Din punct de vedere regional. prin prisma relaţiilor sale favorizate cu Statele Unite. relaţiile Iranului cu Turcia se manifestă în plan economic. Iranul deţinea cea de-a doua flotă militară de elicoptere din lume. China) şi marea putere maritimă a timpurilor noastre. Semnificaţii geopolitice (factori politico-diplomatici) Spre deosebire de Irak.w w w . pro-occidental şi anticomunist. Colaborarea ruso-iraniană are de asemenea aspecte economice semnificative. În prezent. Le Figaro. Însă armata iraniană. Iranul a reuşit să-şi creeze. II. a fost preluat în 2004 de Rusia pentru suma de 800 milioane dolari). Iranul trebuie să ia în primul rând în considerare faptul că principalii săi vecini. care să nu constituie o ameninţare pentru Franţa. Astfel. ca pe un aliat preţios în Orientul Mijlociu. în perioada care a precedat revoluţia islamică. armata iraniană numără efective de peste 350. bine antrenată şi echipată de americani. găzduiesc importante dispozitive militare americane. în înfruntarea sa cu Statele Unite. Chinei. Pe durata conflictului. Astfel. de a cărei securitate depinde stabilitatea zonală. trebuie analizată relaţia cu Turcia. Totodată. Iranul apreciază ca fiind în convergenţă cu propriile interese atât căderea regimului lui Saddam Hussein. pe care-l consideră ca o contrapondere la statele turcofone din Asia Centrală. Iranul reprezintă în continuare un punct de confruntare indirectă (sau confruntare test) între principalele puteri euroasiatice terestre (UE. 507 220 eo po lit ic . Statele Unite ale Americii. cu ţările din bazinul Mării Caspice. Irakul şi Afghanistanul. Revoluţia islamică din 1979 a avut ca efect oprirea modernizării armamentului convenţional iranian. partidul şiit condus de Ali Sistani (islamist moderat născut în Iran) a câştigat alegerile libere organizate sub tutelă americană şi deţine majoritatea în noul parlament de la Bagdad.5. Astfel. Iranul a reuşit să-şi constituie o influenţă în noile structuri politicostatale din Kabul şi Bagadad. doar în ultima parte. a trecut cu bine testul dificil al respingerii agresiunii irakiene din anii '80. în ciuda prezenţei militare americane. abandonat de Germania la presiunea americană. scopul fiind acela de menţinere a unei zone germane dezbinate. de sprijin evident din partea Uniunii Sovietice. dar dispune de un armament convenţional Remarcăm că pragmatismul axelor nu ţine cont de identitatea religioasă a statelor ce le compun. Iranul capătă astfel rolul de stat pivot. Acest element scoate încă o dată în evidenţă lipsa de semnificaţie reală a factorului religios în stabilirea alianţelor şi declanşarea conflictelor. aceasta din urmă dorind să-şi creeze opţiuni energetice faţă de situaţia prezentă. Statele Unite considerau Iranul. 30. a beneficiat de o poziţie privilegiată în ceea ce priveşte dotarea cu armament şi tehnologie militară americană. regional. negocierea începe doar după semnarea tratatului” (François Hesbourg.

de natură economică. dar punând un semn mare de întrebare asupra continuităţii prezenţei americane în Irak şi chiar asupra echilibrului de forţe din zona Orientului Mijlociu. Însă derularea şi progresul aparent al dialogului europeano-iranian asupra energiei nucleare nu sunt de natură să ofere garanţii asupra intenţiilor iraniene reale. element ce-i conferă o identitate aparte în zonă. în timp ce Arabia Saudită este islamist sunită. Subliniem. După opinia autorului. De aici decurge miza majoră a presiunii de timp ce se impune unui atac american victorios asupra Iranului sau. urmate de renunţarea de către aceasta la programul nuclear) deoarece Iranul dispune de o serie argumente economice şi strategice care nu îl predispun la o cedare facilă. w w w . Statele Unite nu pot invoca nici argumentul mai general al denuclearizării Orientului Mijlociu. Pakistanul. nu doar blocând în acelaşi timp accesul american către "Heartland". Semnificaţii geopolitice (factori militari) Trebuie remarcat faptul că toate statele care înconjoară "Heartlandul" euroasiatic sunt nuclearizate: India. în vederea asumării de către acesta din urmă a unor condiţii stricte de supraveghere şi control în domeniul nuclear.relativ învechit din punct de vedere tehnologic. de către Iran. îşi datorează existenţa într-o mare de state arabe tocmai forţei atomice de descurajare. unul dintre cele două state fundamentalist religioase din Orientul Mijlociu.6. Iranul este centrul şiitismului. Necesitatea realizării unor programe vaste de irigaţii pentru extinderea terenului arabil (doar 20% din suprafaţă în prezent) ar fi una din justificările principale pentru producerea de energie nucleară. unicitatea civilizaţională iraniană. Statele Unite. ţară fundamentalist islamică. În fapt. variantă mai puţin credibilă de rezolvare. II. politica iraniană în acest sens este mai degrabă determinată de pragmatism decât de exacerbarea unui anumit tip de panism religios. în special prin intermediul puternicelor comunităţi şiite din Irak sau Afghanistan. alături de Arabia Saudită. nici „soluţia irakiană” (bombardarea. a centralei irakiene de la Tamouz) nu este o opţiune validă. diferenţa fiind că.contractul dintre Iran şi Rusia pentru cooperarea nucleară la centrala de la Bushehr.r 221 o .g eo po lit ic . întrucât principalul său aliat în zonă. în 1981. a fost semnat în 2004. Statele Unite nu pot adopta „soluţia libiană” (negocieri secrete cu Libia. Factori religioşi şi de civilizaţie Iranul este. Soluţia aleasă a fost aceea a negocierilor purtate de principalele state europene (Marea Britanie. dar ne-arabă. Oficialii de la Teheran justifică lansarea programelor în ceea ce priveşte energia atomică. . Un Iran nuclearizat şi-ar „sanctuariza” propriul teritoriu. În rezolvarea acestei potenţiale ameninţări. Franţa. Israelul. a obţinerii unor garanţii credibile de neutilizare. China şi Coreea de Nord au toate o forţă semnificativă de descurajare nucleară. De asemenea. Este interesant de observat că principalul motiv de creştere a suspiciunilor comunităţii internaţionale. tipic dictaturilor arabe laice (Libia sau Irak). totodată. Elementul cel mai important în evaluarea militară a Iranului îl constituie intenţiile sale în domeniul armelor nucleare. pentru a balansa sursa unică de energie provenită în prezent din hidrocarburi. a energiei atomice în scopuri militare. Germania) cu Iranul. nici analiştilor internaţionali şi cu atât mai puţin principalului inamic al Iranului. specialiştii din domeniu cunosc posibilitatea de a converti fără probleme mari utilizarea paşnică a energiei nucleare în scopuri militare. în momentul în care Statele Unite ocupaseră deja Irakul şi îşi exprimau tot mai clar continuarea ofensivei împotriva ţărilor din „Axa răului”. ca având obiective paşnice. Semnificaţii geopolitice (factori religioşi şi de civilizaţie) Iranul foloseşte cu abilitate imaginea religioasă de care dispune pentru a-şi creşte şi consolida influenţa în zonă. având în vedere că Iranul a dispersat geografic punctele de cercetare în domeniul nuclear.

favorizând remodelarea echilibrului de forţe mondial. . acces la apă. Géopolitique no 88 222 eo po lit III. Géopolitique no 88 Coville Thierry. Géopolitique no 88 Graeff Christian. confruntat cu potenţiale expropieri şi cu scăderea ponderii în viaţa economică. Editura Antet 2003 Webster’s New International Atlas Kissinger Henry. dublează eficient constituirea Iranului ca un pol de aspiraţii identitar-religioase pentru alte state din zonă. Factorii geografici (relief. controlul strâmtorilor). „L’économie de l’Iran islamique depuis la révolution”. Editura All 1993 Djalili Mohamed Reza. Este de remarcat că în prezent stabilitatea economică iraniană şi succesul social al revoluţiei ayatolahului Khomeyni. doar un element de suprafaţă. caracterul fundamentalist islamic al revoluţiei din 1979 a constituit. (ÎN LOC DE) CONCLUZII În prezent. materializate în creşterea demografică.g BIBLIOGRAFIE Thual François. În schimb. Iranul trebuie să-şi calculeze paşii imediat următori în gestionarea internă a reformelor sociale şi mai ales economice deoarece orice pas greşit ar favoriza desfăşurarea unei „revoluţii paşnice sprijinite” de tip georgian sau ucrainean. Irakul.consolidarea influenţei în statele vecine şi atingerea capacităţii nucleare dorite. ic . cauzele reale fiind economice: evoluţia procesului de laicizare/occidentalizare („revoluţia albă” iniţiată de şahul Reza Pahlavi) ameninţa serios rolul social al clerului musulman. Un couple diabolique?”. 2003 Mearshimer John „Tragedia Politicii de forţă”.Iran.r o În fapt. „Diplomaţia”. „Iran entre échec du réformisme et reconfiguration géopolitique”. Chauprade Aymeric „Dicţionar de geopolitică” Editura Corint. precum şi dispozitivul poltico-militar bazat pe consolidarea de interese economice comune cu partenerii euroasiatici (UE. Iranul reprezintă una din cele mai importante mize geostrategice ale noii confruntări internaţionale şi orice întârziere sau cedare din partea Statelor Unite vor fi interpretate de celelalte puteri mondiale (aflate şi ele în plin proces de redefinire) ca un semn de slăbiciune. China. după opinia autorului. India. Japonia) fac Iranul o ţintă potenţială mult mai greu de atins din punct de vedere militar decât prima ţară din „Axa răului”. „Etats Unis . elemente ce i-ar spori consolidarea puterii în zonă. Rusia. îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi a protecţiei sociale din Iran. echilibru ce-i poate permite . obiectivul clar al Teheranului este de a prelungi echilibrul de forţe existent în regiune.în timp .w w w .

underlining some of the regional opportunities and constraints under which this country is building up its international position.r 223 o . In addition to the elements analyzed so far. între un Pakistan w w w . fenomene care au lăsat răni adânci în subcontinent. În primul rând. însă. the paper provides some conclusive remarks on the prospects of US-Indian relationship in the context of the war on terror (short term) and of the presumptive development of a threatening China for the US and Indian security and interests (long term). asemenea vecinului său China. the geopolitical trends. implicând două entităţi politice rivale . morfologia de astăzi a regiunii se datorează colonialismului şi decolonizării. nu a fost avantajată prea mult de poziţia sa geografică de-a lungul multimilenarei sale istorii. Alţii remarcă rolul acestei sub-regiuni în contextul problematicii Golfului. unul dintre cei doi giganţi asiatici. dobândite în 1947. Bogăţiile Indiei au atras şi mai mult interesele cuceritorilor europeni. în timp ce Imperiul Celest s-a „bucurat” de o asemenea izolare. India . cât şi prin caracteristicile sale structurale. Diferenţa majoră faţă de puternicul său vecin din nord-est consta. Cei mai mulţi autori utilizează criteriul geografic.g eo po lit ic . anul 1947. India joacă un rol important pe scena sud-est asiatică. glorios. Independenţa Indiei nu a fost. denumirea regiunii ca entitate geopolitică este una disputată. Subcontinentul are propria sa matrice civilizaţională. care situează regiunea în sudul Asiei. The study emphasizes the historical patterns of the Indian subcontinent. Există o imensă asimetrie între India şi celelalte state sud-asiatice.Liga Musulmană şi Partidul Congresului Naţional Indian (hindus). deoarece a consfinţit apariţia Caşmirului şi apariţia pe scena internaţională a două state a căror rivalitate va marca pentru mai bine de jumătate de secol istoria subcontinentului.statul cvasi-hegemonic al subcontinentului . India. Un alt punct important îl constituie faptul că subcontinentul este dominat de un singur stat . deşi încă nu unul pe măsura dimensiunilor sale. perioada colonială a contribuit enorm la modernizarea Indiei şi formarea naţiunii (politice) indiene. prin intermediul lanţului himalayan. cu consecinţe importante şi în planul relaţiilor internaţionale. atât prin problematică. Această slăbiciune s-a datorat cu precădere unor cauze interne. India şi Pakistanul. Asia de Sud şi mai ales subcontinentul indian constituie un complex de securitate unic pe mapamond. podişului Tibet şi deşertului Gobi. the strategic stance of India. chiar dacă slăbiciunea sa endemică a justificat adesea în istorie apelativul de uriaş cu picioare de lut.India. 1947 a semnificat transferul acestui conflict într-unul interstatal. Poziţia geografică a Indiei a defavorizat dezvoltarea unui stat unitar indian şi a expus-o relativ uşor colonialismului european. Pe de altă parte. o moştenire istorică indigerabilă. dar constituie şi punctul de întâlnire al mai multor influenţe culturale şi religioase. în faptul că India nu a fost separată de bariere naturale insurmontabile de Europa şi civilizaţia mediteraneană. Ambele ţări au fost însă expuse în faţa vastei arii de civilizaţie nomadică ce cuprinde Asia Centrală şi câmpiile Eurasiei. Mai mult.INDIA ŞI GEOPOLITICA ASIEI DE SUD ŞI DE SUD-VEST Dacian DUNA Abstract: This study approaches the contemporary geopolitical condition of India. Pakistan and the other nations of South-Asia in conjunction with the geopolitical games forming in Central and South-West Asia after the Cold War. aşa cum a dorit Gandhi. Dacă până atunci avusese loc o problemă societală. cu doi ani înaintea Chinei. India şi Pakistan au fost predestinate să devină duşmani naturali încă din momentul naşterii lor.nu este ameninţată structural din exterior. Acest scurt istoric se încheie sau mai bine zis reîncepe odată cu episodul independenţei. un moment apoteotic. preferând denumirea de Asia de Sud-Vest.

Obiectivele strategice ale Indiei privind subcontinentul. SAARC relevă însă mai mult o tendinţă geoeconomică.510 Cea de-a doua tendinţă vizibilă este una centrifugă. 101 509 Termenul a fost inventat britanici – indiannes . lipsa de încredere reciprocă cauzată de stări conflictuale latente etc.India şi Pakistan nu au reuşit să-şi asocieze aliaţi în subcontinent (chiar dacă Pakistanul a găsit un aliat în afară . Totuşi. 102-103 511 Stephen Philip Cohen. care reuneşte alături de India. 60 508 w w . Tendinţa centripetă a fost vizibilă în unele momente ale istoriei subcontinentului. încearcă uneori chiar şi subliminal. Maldive. „The Role of India în the New World Order: An American Perspective”. convenabilă pentru ea însăşi. La această tendinţă contribuie aspecte legate de naţionalismul hindus.China). De ce? În primul rând. sunt mai mari decât cele reale. Sri Lanka.w islamic şi o Indie seculară. art. Cit. această preponderenţă face ca şansele realizării unei structuri multilaterale de cooperare să fie reduse. p. Cambridge University Press.. Însă acest conflict bilateral nu are prea multe şanse să angreneze mai multe state din regiune sau din regiunile limitrofe într-un conflict regional. Este vorba în primul rând de o tendinţă centripetă. India şi geopolitica subcontinentului indian Cea mai importantă regiune pentru interesele Indiei este cea din „vecinătatea sa apropiată” şi anume subcontinentul indian sau Asia de Sud. Bhutan. În subcontinent. şi avea initial conotatii peiorative 510 Barry Buzan. limbi şi religii şi i-a fost extrem de greu să-şi descopere o identitate naţională. The Structure of International Security. în The United States and India în the Post-Soviet World. Bangaldesh) sunt izolate între ele. aşa cum reiese şi din subcapitolul următor. derivă din trei surse principale511: Barry Buzan. Cel mai important este unul geocultural.508 Conflictul indopakistanez va domina scena strategică sud-asiatică până în prezent. Maldive. India se confruntă cu două tendinţe care afectează situaţia sa geopolitică. Cei doi inamici sud-asiatici . ceea ce face ca India (în jurul căreia se situează) să fie mediatorul regional. Actuala situaţie din subcontinent se datorează în bună măsură moştenirii coloniale. Sikh. În al doilea rând. Aspectul geopolitic al problematicii subcontinentului este indicat de fapt de preponderenţa clară a Indiei în contextul Asiei de Sud. să imprime o tendinţă integraţionistă în subcontinent. însă postura ei de putere regională o face implicit să se dedice unor proiecte mai ambiţioase. musulman. ele nu rivalizează nici măcar colectiv cu India din punct de vedere al resurselor şi nu a fost niciodată o tendinţă a tuturor acestor state de a se asocia unei alianţe anti-indiene centrate pe Pakistan. Pakistan şi Sri Lanka. Nepal. 2003. pag. iar rezultatul ei cel mai important îl constituie SAARC (Asociaţia Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională). Regions and Powers. statele mici din regiune (Nepal.g 224 eo po lit ic . Această tendinţă se manifestă ori de câte ori diferenţele de interese percepute între naţiunile sud-asiatice. decât una geopolitică. efect al lipsei de omogenitate regională (mari disparităţi între statele ce formează regiunea) şi al unei lipse de „conştiinţă regională”. ceea ce nu înseamnă cu necesitate o tendinţă negativă pentru India. India are adesea o atitudine de hegemon regional şi pornind de la acest fapt. ceea ce a permis Indiei să menţină de fapt politica de securitate a regiunii pe o bază bilaterală. Op.000 de ani pe subcontinent. celelalte state din Asia de Sud: Bangladesh. Bhutan.r o . Este evident că India însăşi este un amalgam de etnii. culturi. India este însă depozitarul tuturor culturilor care s-au succedat de-a lungul unei perioade de peste 3. fapt care o motivează să nu se resemneze în faţa istoriei. simbolizat prin conceptul de „indianitate”509. multi-culturală dar şi dominată de hinduşi. p. ca urmare a relativei izolări faţă de alte complexe de securitate regională.

etc. experienţa lungă şi variată în domeniul antreprenoriatului industrial. Rezumând argumentele. tehnologică şi ştiinţifică. 2. Valoarea acestei situări geopolitice constă.r 225 o . India şi Bangladesh. dintre subcontinent şi restul continentului asiatic. Reminiscenţele preocupărilor imperiale (datând din vremea Indiei britanice) protejarea subcontinentului de penetrare externă şi avansarea intereselor legitime ale Asiei de Sud în alte regiuni. un motiv în plus pentru încercarea acesteia de a contribui decisiv la forjarea unei identităţi pan-regionale. iar în contemporaneitate imperativele Războiului Rece şi cele ale dezvoltării le-au impus situarea în rândul ţărilor nealiniate şi / sau grupului ţărilor Lumii a Treia. India reprezintă miezul geopolitic al subcontinentului. „South Asian Prospects. o tendinţă integratoare pe subcontinent (geopolitica se întâlneşte aici cu geoeconomia pentru a realiza acelaşi scop). Arhitectura geopolitică a subcontinentului se cvasi-identifică cu arhitectura de securitate naţională a Indiei. Lanka Guardian. 512 w w . Există şi excepţii: frontiera dintre India şi Pakistan este un exemplu tipic. Zona cea mai vulnerabilă din punct de vedere strategic este frontiera de Nord-Est. inhibitori pentru o geopolitică axial-centripetă şi care definesc mediul geopolitic şi geostrategic sud-asiatic:  În Asia de Sud nu există o coeziune regională semnificativă. Perceiving Reality”. Afganistan şi Pakistan. în special Golful Persic. Putem vorbi de o geopolitică axial-centripetă sau axialcentrifugă. disputata cu China încă din primii ani de independenţă ai celor două state (de asemenea o moştenire a perioadei coloniale). ecologice şi economice peste frontierele regionale. pe termen lung. acesta fiind un caz tipic de dominaţie geopolitică exercitată de un „heartland” preponderent asupra unui „rim land” redus ca pondere în privinţa resurselor şi valorii sale geostrategice. popoarele Asiei de Sud împărtăşind mai multe elemente etnice. între India şi Pakistan. mai 1998 eo po lit ic .  Statele din subcontinent împart legături civilizaţionale512.India are o preponderenţă incontestabilă: resurse umane şi materiale. Limitele arhitecturii geopolitice a subcontinentului rezidă în faptul că barierele naturale care mărginesc de jur împrejur acest spaţiu. lingvistice.g Pluralismul religios. face ca securitate regiunii sa devină obiectiv al Indiei şi securitatea Indiei sa 513 devină interes primordial al vecinilor săi sud-asiatici . nivel de dezvoltare economică. în faptul că ea pare să impună. 513 Jayanath Rajapakse. India domină regiunea Asiei de Sud (hinterlandul său). Asia Centrală şi Asia de Sud-Est.  Centralitatea unică a Indiei în regiune (permiţând analogia cu o roată de moară). subliniem că există o sumă de factori stimulatori sau. deoarece fac legătura. în jurul căruia gravitează mai mulţi sateliţi. răspândirea globală a reprezentanţei diplomatice naţionale şi influenţei regionale  hegemonia asigură o axă sigură în jurul căreia se va forma coeziunea regională. însă. Partiţia din 1947 prin care India şi Pakistan au devenit surse de ameninţare reciprocă şi rivali regionali. larga răspândire a cadrului profesional şi birocratic. importanţi pentru India. culturale şi chiar antropologice care le diferenţiază de cele aparţinând altor regiuni. în funcţie de circumstanţe. Intersectarea problemelor umane.  Existenţa unor asimetrii semnificative . 3. Prin poziţia sa. reînnoite şi reîntărite prin secole de interacţiune etnică şi culturală. în mai multe puncte. nu mai sunt securizante pentru statele din regiune (vezi războiul cu China pierdut de India în 1962). dimpotrivă. o moştenire colonială comună (reflectată şi în metodele de guvernare). precum şi existenţa conflictelor regionale nu atenuează acest fapt. comercial şi financiar.w 1. ci o cooperare structurată.

cuprinzând în principal populaţii musulmane. „Doctrina Gujral” susţinea extinderea asistenţei indiene pentru vecinii săi mai mici. Pe termen lung. Ambiţiile Indiei cu privire la subcontinent sunt. în The United States and India în the Post-Soviet World. Mongolia. între care şi faptul că regionalismul se dezvoltă aproape direct proporţional cu globalismul. pornind de la postura de hegemon a Indiei pe subcontinent. Acest fapt explică legăturile culturale şi religioase care leagă India de ţările vecine sau mai îndepărtate ale continentului asiatic. India are toate şansele să domine subcontinentul indian şi în viitor. Practic aproape toate interacţiunile transcontinentale ale Asiei de Sud şi subcontinentului indian cu restul lumii au fost realizate prin această regiune. Benerjee. Realitatea contemporană abundă în paradoxuri. abordarea maximală este una geopolitică. regiunea Asiei de Vest sau Sud-Vest cuprinde zona dintre Golful Persic şi Israel. Abordarea maximală priveşte Asia Centrală ca pe o zonă mai întinsă a civilizaţiei nomadice. până la Orientul Mijlociu şi India. încă din perioada aryană şi mogulă. 514 w w w . “Opportunities and Prospects for Cooperation on Central and West Asian Security Issues”. China (prin provinciile sale Xinjiang şi Tibet) şi India (prin provinciile sale Jammu şi Casmir).Unul dintre obiectivele politicii guvernelor indiene în ultimele două decenii şi în perspectivă. satisface mai bine rigorile cercetării de faţă. Din punct de vedere geopolitic India se află la întretăierea mai multor axe geopolitice şi geostrategice: spre Asia Centrală (fostul „drum al mătăsii”) şi Asia de Sud-Vest („drumul petrolului” şi leagănul lumii islamice) şi spre Asia-Pacific. mult mai larg şi cu implicaţii mult mai vaste. este denumit de către alţii Eurasia Centrală. În contextul globalizării şi accentuării interdependenţelor. Dacă abordarea minimală este una esenţialmente geografică sau cel mult geoculturală. este necesară o corelare a geopoliticii indiene cu geopolitica regiunilor învecinate. conform sintagmei sugerate de Jigme Singye Wangchuk din Bhutan: „generozitatea celui mare se va combina cu prietenia celui mic”514. postură care îi permite să deţină iniţiativa panregională. incluzând frontierele Rusiei şi Chinei. Asia Centrală este însă un concept ceva mai ambiguu.g Ibidem D. Privind dinspre Asia. Mai mult. O abordare minimală priveşte această regiune ca fiind zona cuprinsă între Marea Caspică şi munţii Tien Shan. fostele republici sovietice trans-caucaziene.r o . Se prevedea ca ajutorul să fie extins în speranţa că primitorii vor fi reciproci în esenţă. 30 515 226 eo po lit ic . cel puţin pentru statele mari. dacă nu chiar într-o uniune multinaţională (după modelul Uniunii Europene). contestabilă. ceea ce unii analişti denumesc Asia Interioară. Ne vom limita la o analiză a Asiei Centrale şi de Sud-Vest. a fost formarea coeziunii regionale. ceea ce constituie de fapt o abordare minimală a ambiţiilor sale globale. deoarece spaţiile geopolitice sunt definite subiectiv şi regiunile sunt interferenţe astfel încât apartenenţa la o anumită regiune sau alta este. În acest sens. Pakistanul. Importanţa zonei amintite pentru India este deosebită. Însă ambiţiile de mare anvergură se referă la rolul Indiei în contextul întregului continent asiatic şi în context global. recunoscute de întreaga lume. India ar putea încerca să coopteze statele din Asia de Sud într-o zona de coprosperitate. Această zona ar include Afganistanul. Rolul şi interesele Indiei în Asia Centrală şi de Sud-Vest Poziţia geopolitică a Indiei este dificil de reperat în contextul continentului asiatic. conceptul geopolitic de Asia Interioară. de facto. fără a aştepta reciprocitatea. pag. Este ceea ce analiştii de la Asociaţia Internaţională pentru Studiul Culturii Asiei Centrale (IASCA) [sponsorizată de UNESCO] denumeau prin INNER ASIA (Asia Interioară)515.

Acest concept vizează în mod implicit India. există o sumă de factori favorizanţi: dispariţia URSS. 34 Greg Sheridan. Rusia face faţă. China şi Pakistanul. Iar în privinţa acestei revitalizări fără precedent a Islamului. Ultimul factor care merită menţionat este probabil şi cel mai semnificativ: existenţa unor bogate resurse de hidrocarburi.r 227 o . De asemenea. Unii analişti consideră chiar că Pakistanul a fost corupt în timpul Războiului Rece şi mai ales cu ocazia ocupării Afganistanului de către trupele sovietice. precum Iranul. Nu departe de această dimensiune de ordin geopolitic a regiunii. care atrag interesele SUA. Pentru India. 5 iunie 1998 eo po lit ic . Japoniei. O altă dimensiune regională o constituie pan-turcismul. De fapt. Arabia Saudită şi nu în ultimul rând. Islamabadul a sprijinit intermitent terorismul internaţional şi s-a implicat extra-teritorial în numeroase grupuri insurgente islamice. creşterea influenţei unor ţări islamice. care pot penetra şi graniţele proprii. India nu poate să treacă cu vederea existenţa unor factori de risc transnaţionali. au devenit partenerul CIA şi un stat în stat. cat şi transnaţional. devenind totodată una dintre cele mai militariste societăţi ale lumii517. atât din punct de vedere geopolitic. a dezvoltat un uriaş comerţ ilicit cu arme şi droguri. Chinei. factori care pot fi clasaţi ca geopolitici. Pakistanul a găzduit peste trei milioane de refugiaţi afgani. întâlnim una de ordin religios-geocultural. sau parte din vecinătatea sa apropiată. cât şi geoeconomic sau geostrategic. unde Pakistanul se află în concurenţă cu Iranul pentru dominaţie. Interesele Rusiei şi ale Turciei se ciocnesc inevitabil şi cu implicaţii greu de prevăzut pentru viitor. legată de Islam şi relevanţa lui puternică atât la nivel local. Washingtonul a folosit Islamabadul ca pe un canal de transmisie. se poate spune că interesul cel mai mare al Pakistanului în Asia Centrală este legat de vecinii săi afgani. Motivul îl constituie căutarea unei „adâncimi strategice” (expresie formulată iniţial de un fost comandant militar al armatei pakistaneze). în calcul faptul că apariţia unui Afganistan întins de-a lungul Liniei Durand. Rusia considera republicile Asiei Centrale ca făcând parte din propriul său near abroad. India percepea activităţile pakistaneze în Asia Centrală ca fiind îndreptate spre formarea unui bloc de aliaţi islamişti. prin care rezistenţa mujaheddină a primit miliarde de dolari de la americani. dar nu numai. creând motive în plus de îngrijorare Indiei. privind Asia Centrală şi interesele sale comerciale în zonă..Asia Interioară sau Centrală conectează Europa şi Asia. The Australian. „Subcontinent loose canon” . de securitate. spre ambele continente. pag. îndreptat împotriva intereselor sale.g Ibid. de asemenea. economici. Pakistanul. explică raţiunile geopoliticii ruse. Rivalitatea indo-pakistaneză în subcontinent este dublată de complicata ecuaţie strategică din Asia Centrală. ecologici etc. atunci când infrastructura logistică îi permite. Guvernul indian a început să-şi structureze strategiile vizând regiunea în funcţie de aceste variabile. de asemenea. Inter-Serviciile de Informaţie ale Pakistanului (ISI). Indiei şi multor altor state ale mapamondului. cele 32 de comunităţi islamice ale Asiei Centrale sunt în acest moment cele mai dinamice/active din lumea musulmană. motiv în plus să reacţioneze dur la orice imixtiune externă capabilă să devieze orientarea acestora faţă de Moscova. asupra naţiunilor Asiei Centrale. Această zonă este pentru Rusia pivotul influenţei şi dominaţiei continentului asiatic. cele mai importante provocări în regiune sunt legate de strategiile rivalilor săi regionali. Nu întâmplător. orientată ambivalent. Pakistanul ia. atunci când nu are alternative decât cele ale conservării. Chinei şi chiar Rusiei. Europei. îi poate cauza aceleaşi instabilităţi ca şi cele suferite de India britanică în cursul secolului trecut şi la inceputul secolului XX516. unui imens trafic de droguri provenite 516 517 w w w .

nu a avut şanse reale de succes. Pakistanul şi-a jucat bine cartea 518 w w . Bucuresti. a cărui societate civilă şi politică s-a implicat adânc în republicile Asiei Centrale. Asemănarea evidentă din punct de vedere morfo-cultural a fost exploatată în favoarea sa de către Islamabad. India. 1998.259 Ibidem. deoarece Pakistanul este o ţară relativ înapoiată.Diplomatique. nu este motivată doar de câştiguri comerciale (pentru China) sau de utilizarea ei ca mijloc de intimidare a Indiei (pentru Pakistan). Nu trebuie trecute însă cu vederea implicaţiile regionale ale influenţei Pakistanului asupra republicilor Asiei Centrale. Japonia. Cu suportul clar al SUA. Americanii doresc să dejoace planurile Iranului de extindere a influenţei sale spirituale şi politice în această regiune. să 520 neutralizeze revoluţia islamică iraniană şi să confirme apropierea sa de Arabia Saudită . Indian Council for Cultural Relations. care au reuşit la vremea aceea să obţină controlul asupra celei mai mari părţi a ţării. adică fie spre Turcia. editura Scripta. De fapt. fie spre Pakistan .g Ibidem Patrick Karam. Introducing India. în strânsă cooperare cu Arabia Saudită şi în defavoarea rivalului său shiit. Pakistanul i-a înarmat şi finanţat pe talibani. Iranul. 260 521 G.w din aşa-zisul „triunghi de aur”: Afganistan-Pakistan-India. India şi China). dinastie de origine uzbecă. New Delhi. „Asian Panorama after the Bomb”. mai ales asupra acelor republici a căror populaţie este de origine iraniană. înainte de prăbuşirea URSS. Asemenea ambiţii nu au depăşit niciodată un cadru informal. Raghavan. Islamabadul continuă să aibă un rol de neînlocuit în strategia americană privind Asia de Sud-Vest. Pakistanului i-au fost îngheţate ajutoarele militare primite din partea Americii. pag. încercând să relativizeze o eventuală axă strategică New Delhi-Kabul. Pakistanul sunnit a încercat să se folosească de influenţa sa regională ca să schimbe raportul de forţe cu New Delhi (o evoluţie anticipată de indieni). Pakistanul revendică şi o înrudire istorică. Alianţa sino-pakistaneză. o apartenenţă la un spaţiu cultural islamic divizat în mod artificial în urmă cu şapte secole519. Le Monde . prin intrarea într-un pact cu China comunistă521(este adevărat că Statele Unite nu au asociat strategia lor referitoare la URSS cu cea referitoare la China. Americanii încearcă să reducă prezenţa şi influenţa Rusiei. chiar genealogică cu popoarele din Asia Centrală. ci şi în vederea evitării ajutorului pakistanez pentru rebelii uiguri din Xinjiang.N. care a predominat din 1947 până la plecarea trupelor sovietice din Afganistan şi chiar după aceea. care a cultivat timp de 50 de ani prietenia cu URSS şi urmaşa sa . mai ales în contextul strategiei unui alt actor nemenţionat până acum în această secţiune. Revenirea Islamului în fostul Imperiu Rus. mai mult.cei doi piloni ai strategiei americane în regiune522.r o . locuit în majoritate de etnia paştună) şi controlul accesului la piaţa şi resursele minerale ale Asiei Centrale (o misiune „imposibilă” în condiţiile în care ceilalţi concurenţi sunt Uniunea Europeană. pag. prin reorientarea republicilor musulmane ale fostei URSS spre Sud-Vest sau Sud-Est. participă astăzi mult mai activ la construcţia /reconstrucţia acestor potenţiali viitori „tigri” ai Asiei Centrale.Rusia. Totuşi. septembrie 1998 519 520 228 eo po lit ic . atât de des invocată de New Delhi ca sursă de îngrijorări pentru sine şi un real impediment în calea normalizării relaţiilor sino-indiene. au încurajat fisura ideologică între cele două). 1983. dar relevant pentru chestiunea de faţă. SUA au sprijinit Pakistanul chiar şi după ce acesta a facut un nonsens din participarea sa în presupusele alianţe defensive anti-comuniste. Este citată deseori moştenirea Marilor Moguli.S. Această strategie visată de generalul pakistanez Zia. Statele Unite. Alianţa Pakistanului cu talibanii mai avea şi alte considerente: renunţarea de către Kabul la pretenţiile teritoriale faţă de Pakistan (în nordul acestuia. Beijingul 518 cunoscând rolul pivotal al Pakistanului în ajutorarea insurgenţilor islamici de pretutindeni . pag. Cu toate că prin amendamentul Pressler.109 522 Paul-Marie de la Gorce.

s-ar putea să fie la fel de dificilă ca şi calmarea Germaniei imperiale şi naziste în prima jumătate a acestui secol. cât mai ales economic. dacă nu cumva India şi SUA vor dezvolta o relaţie puternică. p. superior celui pe care îl va avea Pakistanul.r 229 o . Deşi administraţia Bush a reluat relaţia strategică cu Pakistanul. Forţa gravitaţională a Chinei va atrage în următoarele decenii Coreea de Sud. Prezenţa indiană în Asia Centrală va fi un indiciu al apetitului comercial al unei tinere puteri mondiale şi al nevoii sale de a păstra legăturile cu Moscova. Însă cea mai importantă contribuţie pe care o alianţă americano-indiană ar putea-o avea ar fi legată de relaţiile celor două puteri cu China. „Passage to India”. Relaţiile indo-americane sau înscris. aliatul său tradiţional. SUA şi India par mai degrabă astăzi „aliaţii naturali” de care vorbea fostul premier indian Vajpayee. având în vedere tipul de regim din Pakistan şi implicarea acestuia în proliferarea nucleară. Deşi aliată tradiţional cu URSS şi mai târziu cu Rusia. Fost oficial al administraţiei Reagan (timp în care a servit ca ambasador în Indonezia) şi actual Secretar Adjunct al Apărării. atât sub aspect politic şi strategic.peste 10% din populaţie) şi ambele tratează problema asemănător: pentru a preveni eventualele ingerinţe din partea unor state islamice radicale. acordându-i-se un rol important în strategia americană privitoare la războiul anti-terorist. a cărei creştere a propulsat-o în postura de a deveni un posibil rival al Americii pe plan global. Indonezia. Într-adevăr. India a fost utilizată cu succes de britanici în echilibrul forţelor din Orientul Mijlociu şi Golf.523 Un element important legat de războiul condus de SUA împotriva terorismului (în special în Golful Persic) poate fi furnizat din recursul la istoria Imperiului Britanic. În Asia Centrală. care nu a fost ferit de problemele Orientului Mijlociu. National Review. În acest caz. India s-a apropiat în ultimii ani de Statele Unite. în Current History. 9 iunie. India va avea de jucat un rol important în secolul XXI. „India and America: Estranged No More”. 161 Ibidem 525 Martin Sieff. unul dintre arhitecţii „doctrinei 523 524 w w . SUA au folosit China ca pe o contrapondere pentru Rusia în Asia. mai ales în timpul administraţiei Clinton. într-un trend ascendent. mai ales că prin circumstanţele sale geopolitice este forţată să se opună Chinei. Apropierea dintre India şi SUA ar putea favoriza reluarea acestui rol istoric al Indiei în zona Golfului şi Afganistan. remarcăm că aceasta este una doar conjuncturală.Pacific.g Gautam Adhikari. Ameninţările ample la adresa securităţii naţionale indiene sau a securităţii subcontinentului indian. încearcă să manifeste o atitudine benignă faţă de lumea islamică. între timp. Japonia. aşa cum părea să confirme Departamentul de Stat al SUA într-un studiu din octombrie 2002 intitulat „Indo-US Military Relationship: Expectations and Perceptions”. Vietnamul şi chiar Taiwanul în orbita sa. în privinţa panislamismului. Un alt aspect important îl constituie posibilul rol al Indiei în contextul strategiei americane în Orientul Mijlociu şi chiar în Asia . deoarece raportul de potenţial economic. într-o perspectivă mai îndepărtată. ţările din regiune vor gravita spre axa americano-indiană ca cea mai bună garanţie a menţinerii 525 libertăţii şi securităţii lor . politic şi diplomatic este net favorabil Indiei. Ambele au minorităţi musulmane semnificative (India . Ideea sugerată de Wolfowitz.524 În anii ’70. 1998 eo po lit ic . Statele Unite s-ar putea să aibă nevoie de o contrapondere pentru China. pe poziţii relativ similare. India ar putea fi un factor deloc de neglijat într-o eventuală strategie de îngrădire a Chinei. importantă în contextul războiului împotriva terorismului. nu vor veni din această regiune. aprilie 2004. Pe termen mediu şi lung. India şi China se află. Paul Wolfowitz afirma în 1998: politica de containment a Chinei în prima jumătate a secolului XXI.w sa şi după invadarea Afganistanului de către americani şi aliaţii lor.

Washington D. 1993 Adhikari. în termeni practici. The United States and India în the Post-Soviet World. The Structure of International Security. ci reliefarea câtorva elemente constante ale unei geopolitici sud-asiatice dominate de un hegemon regional. Le Monde . Am evidenţiat faptul că cele două state dominante ale Asiei de Sud s-au implicat destul de intens pe arena Asiei Centrale şi de Vest. mai 1998 Karam. Patrick. în Current History. 2003 De la Gorce. septembrie 1998 Ganguly. criza fiind soluţionată cu ajutor american. precum şi rolul crescând al puterilor sud-asiatice pe scena central şi vest-asiatică. Proceeding of the Third Indo. 5 iunie 1998 Sieff. Mai mult. în vreme ce perspectivele politice şi economice ale Pakistanului s-au dovedit din ce în ce mai sumbre. aprilie 2004 Buzan. Indian Council for Cultural Relations.g Bush” poate fi simptomatică pentru rolul Indiei în strategiile pe termen mediu şi lung ale SUA în Orientul Mijlociu Extins şi chiar Asia de Nord-Est. „Pakistan. Mai mult. în special după Războiul Rece. „Asian Panorama after the Bomb”.N. „India and America: Estranged No More”.. 230 eo po lit ic . BIBLIOGRAFIE ***. Acest ţel pare a fi unul tot mai îndepărtat. India. Greg. Current History. Trupele pakistaneze au pătruns pe teritoriul indian în oraşul Kargil. puterile Asiei de Sud. Cambridge University Press. s-a dovedit că relaţiile antagonice indo-pakistaneze nu au un potenţial serios de escaladare pe verticală. Current History. Percepţiile Indiei cu privire la regiune sunt legate de perspectiva unei ameninţări teroriste islamice pe propriul teritoriu.S. datorată alianţei Pakistanului cu China şi Coreea de Nord şi mai ales datorită acuzaţiilor de 526 proliferare nucleară. 1998 Raghavan. această ameninţare s-a dovedit a proveni mai degrabă din Pakistan decât din Iran sau alte state musulmane (vezi atentatele pakistaneze din 2001-2002). însă din considerente diferite. care ar putea intra într-o nouă fază de răcire. În fapt. dar nu prin externalizarea conflictului lor bilateral (care a mai avut un episod care s-a consumat în 1999 prin aşa-zisul 527 război pentru Kargil ). aşa cum o arată prima secţiune a acestei lucrări. Barry. bazat pe o precară balanţă a terorii nucleare (vezi testele nucleare indiene şi pakistaneze din 1998). chiar dezirabilă pentru ambele părţi. 9 iunie. Martin. în favoarea Indiei. „Subcontinent loose canon” . Agenda SUA şi Indiei s-ar putea întâlni curând într-un punct care ar face cooperarea mai mult decât necesară.Diplomatique. Revenirea Islamului în fostul imperiu rus. un ţel intangibil. National Review.US Strategic Symposion. Rolul Indiei în modelarea geopoliticii subcontinentului indian este unul decisiv. G. „Passage to India”. ultimii ani au semnalat o adâncire din ce în ce mai clară a asimetriei dintre cele două puteri sud-asiatice. Regions and Powers. „South Asian Prospects. aprilie 2004 Jayanath Rajapakse. În anul 1999 generalul Perwaz Musharaf a preluat printr-o lovitură de stat puterea în Pakistan. Perceiving Reality”. Lanka Guardian. India şi Pakistan şi-au dovedit abilitatea de a influenţa regiunile învecinate..C. Conflictul dintre India şi Pakistan are toate şansele să rămână unul sub-regional. The Australian. Gautam.r o . editura Scripta. regiunile în care încă mai există state cu potenţial ameninţător la adresa securităţii SUA. în ultimii ani s-a constatat o apropiere tot mai evidentă între Washington şi New Delhi. 1998 526 527 Vezi Sumit Ganguly. în special în relaţie cu statele de pe „axa răului”. Paradoxal. chiar dacă ele implică şi o ecuaţie strategică sino-pakistanezo-indiană extrem de complicată. Din mai multe considerente. deşi acesta a fost. aprilie 2004 Războiul pentru Kargil din 1999 a fost un episod cauzat de problemele interne ale Pakistanului. New Delhi.w w w . Introducing India. the Other Rogue Nation”. Pakistanul şi-a dorit un rol de lider al lumii islamice. National Defense University. Concluzii Această lucrare nu s-a dorit a fi o analiză aprofundată a evenimentelor cotidiene care au avut loc în Asia de Sud şi Sud-Vest. Bucuresti. Însă acest scenariu depinde şi de relaţiile SUA cu Pakistanul. 1983 Sheridan. Sumit. Paul-Marie. Guvernul indian a reacţionat cu o remarcabilă prudenţă. „Pakistan. the Other Rogue Nation”.

In the ‘80s. and uniquely Kashmiri cultural strains in region). glaciers. Interest in Kashmir typically revolves around two issues: the situation in Indian-administered Kashmir and the situation between India and Pakistan. it has many barriers. Turkistan to the northwest. Pakistan. conflictul a fost alimentat şi de reînvierea naţionalismului islamic. fiecare considerând că regiunea ar trebui să îi revină în urma împărţirii fostului imperiu colonial britanic. The Pakistan-administered Northern Areas contain just over half a million people. 231 w w w . regiunea Jammu şi Kaşmir a constituit o sursă a conflictului dintre India şi Pakistan încă de la obţinerea independenţei de către cele 2 state. the population was around 77% Muslim and 20% Hindu. cum în prezent. secular nationalism (as represented by India). Some are deeply disenchanted with their political fate. In Ladakh. the state of Jammu and Kashmir has been the focus of a dispute among India. În ultimii ani. ceea ce explică interesul comunităţii internaţionale pentru soluţionarea pe cale paşnică a conflictului din această regiune. the Sinkiang province of China to the north. with about 8 million people. 46% Shia Muslim. The conflict thus represents the confluence of religious (Muslim) nationalism. predominantly Shia Muslim. and Kashmiris themselves since 1947. over half the 134. and it covers plains. It is bordered by Tibet to the northeast. Often described as „the unfinished business of partition“. which gave rise to the mountains. I. atacurilor teroriste ale grupurilor insurgente islamiste. were mirrored historically by the political pressures on a region squeezed between the spheres of British. The geological pressures. but the proportion varies by region. ceea ce a redus şi mai mult perspectivele soluţionării conflictului în mod paşnic. and Jammu. situation complicated by the fact that both countries are nuclear powers.g eo po lit ic . and fewer than 3% Hindu. un altul s-ar putea transforma într-un război nuclear cu consecinţe catastrofale pentru întreaga lume. precum şi de dorinţa de independenţă a unei părţi din populaţia regiunii. Geographically.THE TIME-BOMB OF SOUTH ASIA Ana-Maria PAPUC Rezumat: Cuprinzând o populaţie diversă din punct de vedere etnic şi religios. over 95% of the Kashmir valley’s population of 3 million was Muslim and 4% were Hindu. Russian and Chinese influence. al naţionalismului secular susţinut de India şi nu în ultimul rând al naţionalismului etnic susţinut de populaţia Kaşmirului. The population likewise is diverse and subject to contending pressures. some fight for change. de tendinţele centralizatoare ale Indiei.000 people were Buddhist.471 square miles. while the former hill states (Pakistancontrolled Azad Kashmir) contain 2 million. Pakistan and China. Today it is still squeezed. and many are caught in conflicts in which they are at best troubled by-standers and at worst victims. The Jammu and Kashmir region is large and diverse. mountains and lakes. and the Indian states of Himachal Pradesh and Punjab to the south.THE JAMMU AND KASHMIR . or form an independent state. forţele armate indiene răspunzându-le cu acte de represiune faţă de populaţia musulmană.7 million residents were 66% Hindu and nearly 30% Muslim. predominantly Sunni Muslim. between India. Brief overview. forested foothills and high ranges such as the Himalayas and the Karakoram. join Pakistan. cele 2 deţin arme nucleare. around two-thirds of the population is Muslim. Pakistan to the west. In the present. Hindu.r o . The state of Jammu and Kashmir is the largest in India at 84. a vague term for the confluence of Islamic. the Kashmir Valley. The root of the conflict is the question of sovereignty and the possibility of self-determination by Kashmiris of whether to remain in India. while Jammu’s 2. In 1941. and ethnic nationalism (embodied in Kashmiriyat. India şi Pakistan au purtat două războaie pentru această regiune şi. The Himalayas divide Jammu and Kashmir into three regions: Ladakh. Conflictul din regiune reprezintă punctul de întâlnire a naţionalismului religios islamic susţinut de Pakistan. but is sparsely populated.

A historical perspective of the conflict. which soon went to war with India over Kashmir.II. Security Council Resolution 39 of 20 January 1948 established the United Nations Commission for India and Pakistan (UNCIP) with the mission to solve the conflict. Hari Singh. Hindu of Muslim the choice was simple. Jammu and Kashmir was formerly a Princely State within British India. On 1 January 1948. The efforts of UNCIP were unsuccessful since no further progress was made towards a plebiscite. 232 w w w . withdraw its troops. Pakistan and becoming independent. and deny access through Pakistan to tribal „invaders“ fighting against Kashmir. the Indian version being that of a Pakistani aggression. Armed hostilities between India and Pakistan over Jammu and Kashmir were suspended in 1949.g eo po lit ic . under the partition plan provided by the Indian Independence Act of 1947. requiring the contestants to withdraw their forces and ordering a plebiscite. Ladakh. and the Kashmir Valley with a population around nine million). to choose between joining India. partly as a result of its disparate origins and partly as a result of the autocratic rule which it experienced on the fringes of Empires. Pashtun tribesman crossed Pakistan’s border with Kashmir and there was an uprising of people living in western region of the state who wished to join Pakistan. With minor variations. Kashmir was granted. Since then the territory became a constant issue in India and Pakistan relations. in October 1947. As one of the 565 semi-autonomous princely states. this line remained the boundary between Indian . and Pakistani-administered Kashmir to the north and west (population around 3 million) which is labeled by Pakistan as „Azad” (Free) Kashmir. A ceasefire line was negotiated under the Karachi Agreement. India lodged a complaint with the UN Security Council demanding that Pakistan stop its aggression. The partition of British India in 1947 represented a turning point in the history of the region. and then passed resolutions in August 1948 and January 1949 to enforce a ceasefire. Taking in account the fact the majority of the population was Muslim. Pakistan transferred a third part of Kashmir it occupied to China in 1963 which has built a military highway in the region and is unlikely to vacate it. What happened in the region then remains contested both India and Pakistan having their own version for the course of action. The state was created in the first half of the 19th century by the Hindu Dogra dynasty. In those states. between who control of north-west India was passing. In the case of Kashmir the situation was complicated by the fact that the region was contiguous to both Pakistan and India and therefore could have opted for either on geographical grounds. religious and ethnic rationalities dictated. partly through conquest and partly through gift from the Sikhs and the British. Bringing together disparate territories and a variety of ethnic groups. which were either predominantly. Under attack. The Princely State represented an artificial structure and it did not develop a fully coherent identity. The Maharajah called for Indian military assistance. assistance that was conditioned on accession to India. or even become independent. From some points of view. but the maharajah of Kashmir. This historical inheritance set its mark on the evolution of the region. Under the partition plan the rulers of the princely states had the authority. but in practice they were pressured to choose to join one or the other as the geographical. The so-called „Line of Control” divides Kashmir on a two-to-one basis: Indian-administered Kashmir to the east and south (covering Jammu. in principle. the possibility to join either Pakistan or India. which falls into the Indian state of Jammu and Kashmir. was a Hindu and wanted to obtain independence for the region. Kashmir’s accession to India was contested by Pakistan. the maharaja chooses to join India in exchange for military aid.and Pakistani controlled Kashmir. the solution to join Pakistan seemed to be the right one. demographical. The Security Council asked India and Pakistan to refrain from aggravating the situation.r o .

but the situation remained tense for the rest of the year. The situation then remained static until the Indo-Pakistan war of 1971. on 3 July 1972. and material blow to Pakistan. per the accord. folding his All Jammu and Kashmir Plebiscitary Front into the National Conference. India claimed that this was organized by Pakistan and that it included some regular Pakistani troops. India. and struck a symbolic. and articulate Kashmiris. and in January 1966 the two sides signed a declaration at Tashkent. Instead.g eo po lit ic . shall be respected by both sides without prejudice to the recognized position of either side. India. signed at Simla. President’s Rule was imposed in Kashmir in March 1977. The National Conference’s organization structure did not allow it to serve as an outlet w w w . foreign affairs. After 1971. claiming that Pakistan had carried out an air raid within Indian Territory. Kashmir had been pressing for a return to its pre-1952 status. weakening India’s political institutions in the process. The Beg-Parasarathi Accord represented Kashmiri’s attempt to regain that status. and they agreed to withdraw to the positions they occupied before the fighting. Several factors increased popular discontent. They affirmed their commitment to solving their disagreements through peaceful means.the most free and fair election in the state’s history . The Simla Agreement stated that the two countries are resolved to settle their differences by peaceful means through bilateral negotiations or by any other peaceful means mutually agreed upon between them and that the line of control resulting from the ceasefire of 17 December 1971. Indira Gandhi’s insecurity led her to centralize power and preclude opposition to Congress. fleeing ethnic violence. the loss of Bangladesh undermined Pakistan’s irredentist claim on Kashmir as part of a coherent Muslim state. the situation in Indian-administered Kashmir had worsened. Shortly afterwards Pakistan launched an offensive into Jammu. He made efforts to improve administration in the state. following a series of UN Security Council resolutions. They referred to „a final settlement of Jammu and Kashmir” as one of the issues towards which they would hold further discussions. The war was significant to the Kashmir dispute since India emerged as the dominant power on the subcontinent. The USSR undertook mediation. and this prompted India to occupy positions across the ceasefire line. There were allegations of a ceasefire violations and the two sides retained forces in one another’s territory for a period. when both sides crossed the ceasefire line and occupied territory previously on the other side of that line. psychological. which prevented non-Kashmiris from buying immovable property in state (hence keeping the state’s demographics intact) and the review of a number of legislative acts concerning Kashmir. New elections .In 1965 there was covert infiltration from Pakistani-administered Kashmir into Indian-administered Kashmir. The full hostilities between Indian and Pakistani forces ended after three weeks. Under the leadership of Sheikh Abdullah. However. crossed the international border into Pakistan. Young Kashmiris found their employment opportunities in new sectors limited. caused by the civil war in East Pakistan (now Bangladesh). The Simla Agreement left the „final settlement” of the Kashmir question to be resolved at an unspecified future date. This conflict ended with an agreement between the two states. Abdullah then acceded to the chief minister ship of Kashmir in July 1975. politicized. under which India controlled only defense. the lack of democracy of Abdullah’s government and its enactment of stringent security ordinances stifled civil liberties in state and further cut off legal means for airing political grievances among increasingly well-educated. but continuing conflicts with Congress caused problems.were held in June. The National Conference won. particularly as reflected in the rise of Islamic radicalism in the valley. but all Kashmiris gained in return was the retention of Article 370 of Indian Constitution.r 233 o . the Instrument of Accession no longer subject to challenge (quashing demands for a plebiscite). and communications in the state. An influx of Muslim clergy and other migrants came from Assam.

While these measures may have limited militant activities somewhat. Throughout. beatings. These actions were intended to enforce support among the Muslim population and to drive non-Muslims out of the Vale of Kashmir. The Indian authorities responded by deploying large numbers of security personnel to Jammu and Kashmir. left the Vale of Kashmir for refugee camps in neighboring regions of India at the beginning of the insurgency. Pakistan had been accused of providing support to the insurgents. India claimed that Pakistani forces on the Line of Control provided cover for infiltration by militants. instead just expanding draconian anti-terrorist laws to curb secessionist and pro-Pakistani organizations. A number of Muslim organizations joined in the Pakistan-linked Muslim United Front (MUF). The state authorities were accused of using arbitrary and politically-motivated detention to punish and disrupt the activities of political opponents. The insurgent groups represent a range of opinion. but antagonized Hindus and Sikhs residing on property (especially in Jammu) that previously belonged to Muslims. once about 300.r o . disaffected Kashmiris. rape. The situation deteriorated and in late 1989 a full-scale insurgency broke out. others for independence. The poor economic conditions. alliance that many in Kashmir saw as a betrayal of Kashmir’s autonomy. and others for incorporation within Pakistan. formed a coalition with India’s Congress Party. although it claimed that it offers political and diplomatic support but not material or military support. The majority of the Hindu Pandit community. Finally. and these have an agenda which goes wider than Kashmir. Violent confrontations between these youths and security forces during and after the elections increased popular alienation. the corruptions of the government. and others have been targeted since. but which are involved in the 234 w w w . did little to press the Kashmir government to improve its effectiveness. In recent years jihadi groups. but excluded from contesting by a ban of religious parties. Indian politics were more turbulent. and extortion. There were also reports of torture. A number of youths went to Pakistan. and other protests against the central government. Rajiv Gandhi. returning with arms and training as militants. Congress was in decline. although it had undergone changes. including torture. deaths in custody and „disappearances”. and the state was placed under Governor’s rule and later President’s rule from 1990 until 1996. They have been accused of human rights abuses against the civilian population. There are also groups which oppose Indian rule. which was to facilitate the return of Kashmiri residents who had fled in 1947. legitimate opposition parties that launched strikes. The insurgency continued. By the 1980s. boding ill for states like Kashmir with large non-Hindu populations. the centralization policy promoted by India provided a recruiting ground for secessionist organizations which pressed with increasing success for Islamicization. President Zia-ul-Haq had embarked upon an Islamicization program in Pakistan that extended to supporting both Afghan mujahideen and young. particularly in the Vale of Kashmir and in areas near the Line of Control. the government’s high-handedness and disregard for local people’s sentiments increased popular discontent and resentment. organizing among urban youths.000 strong. demonstrations. Indira Gandhi espoused pro-Hindu themes in the early 1980s to create a new national electoral coalition.for growing discontent. newly in control. post nationalist generation demanded greater political and economic resources. as well as for other. The Indian security forces were accused of human rights abuses against both insurgents and the civilian population. In Kashmir. targeted and indiscriminate killings. son of Sheik Abdullah and his successor as head of the National Conference. some arguing for autonomy. Abdullah also riled up ethnic tensions in March 1980 by introducing the Resettlement Bill. and a new.g eo po lit ic . In 1987 Farooq Abdullah. have entered the area. some linked to the Al-Qaida terrorist network. Moreover.

The violence in Kashmir increased to an average of an estimated seven deaths per day between fall 1999 and summer 2000. recall its ambassador. The talks included unofficial discussion of an autonomy package for both India. an attack by Islamic extremists on India’s parliament on 13 December 2001 led India to cancel transport links with Pakistan. held a failed summit at Agra in July 2001. returning the state to its pre-1952 status.political process in Indian-administered Kashmir. In 1996. Pakistan launched a series of initiatives in 2000-01 to attempt to curtain arms trading and possession.r 235 o . this agreement gave rise to optimism. aimed at building a more positive relationship and at reducing the chances of conflict. Pakistan became a key US ally in the war on terrorism. Pakistan wanted Kashmir formally recognized as the central issue of conflict between the two countries. and in May 1998 the two countries conducted nuclear tests aimed at raising their status in the world at large and at sending signals to one another over the risks involved if they should try to resolve their differences through the use of force. These two branches of policy have not always worked well together. which Pakistan would not do. to negotiate ceasefires in 2000. but arguably there has been an effect of preventing the militants from monopolizing the political space in Jammu and Kashmir. Pakistan initiated an intense military engagement in the Kargil sector of Indian-administered Kashmir. India said its troops would remain through the spring. without success. The militant groups called for a boycott. India stepped up security. and there were widespread reports that security forces had forced some voters to go to the polls. Musharraf and Vajpayee.g eo po lit ic . Colin Powell urged India to reciprocate. India’s approach to the insurgency has been fairly consistent since the mid-1990s. but it became apparent that Pakistan’s military. which has ruled the country for the majority of its history.000 Islamic militants and closed over 300 of their offices. as at the September 1999 UN General Assembly session or with Pakistan’s endorsing a call for Clinton to mediate in bilateral talks. while using forceful measures against the militants themselves. However. but both sides sought a de-escalation of the conflict.000 troops to the border. then soon arrested almost 2. and to offer a democratic alternative. In January 2002. India demanded that Pakistan eschew support for violence in return. was not supportive. On the one hand the two governments set in motion a series of talks. The turnout was low in most of the elections held after 1996. first between officials and later between Prime Ministers. However. which India was finally ready to grant. formed the state government. With the events of 11 September 2001. the new leaders of the two countries. and send 500. led by Farooq Abdullah. since the role of the Indian security forces has been a source of discontent itself.and Pakistan-controlled areas. but fearing that the mujahideen would just relocate to Azad Kashmir. This coincided with a period of tension within Pakistan between the civilian government and the military. where they issued a „Lahore Declaration“. Both Pakistan and India still sought international favor for their positions. Throughout the late 1990’s the relationship between India and Pakistan over Kashmir was characterized by contradictory signals. under US pressure. Skirmishes continued along the Line of Control. It seeks to exploit the unhappiness felt by the civilian population about the aggressive techniques of the militants. by emphasizing the political process. At the time. parliamentary elections were held in Jammu and Kashmir for the first time since 1989 and the National Conference. and both sides attempted. Pakistan broke links with Taliban and tried to curb Islamic extremists. In response to India’s w w w . either as participants in Indian democracy or as parties pursuing non-violent civil disobedience. Atul Behari Vajpayee of India and Nawaz Sharif of Pakistan held a summit meeting in Lahore in February 1999. Musharraf announced to the Pakistani people that the country would no longer allow its soil to be used for terrorism. and militant Islamists joined the insurgency.

Both India and Pakistan have sought international assistance throughout the conflict. Cambridge University Press.. and censuring abuses by either state. because both countries now have nuclear weapons another war could bring catastrophe. Pakistan accepted this approach. violent attacks of Islamist groups continued. There is reason to believe that political will for a solution to the long-standing differences between India and Pakistan may be greater currently than in the past. Tauris and Co. No. The perpetual conflict of Kashmir has been a constant in IndiaPakistan relations since the two nations gained their independence in 1947. The international community has a vested interest in the aversion of conflict in the region since India and Pakistan have nuclear capability and the threat of nuclear war is real. Sumit. The violence continued through out 2002. http://www. and on combating Islamic-oriented terrorism more recently. The crisis in Kashmir: portents of war. there are signs that the people of Kashmir. Kashmir in Conflict: India.org/ 236 eo po lit ic . Ganguly.jammukashmir. India pressed for step-by-step improvements in relations. India showed flexibility in its own position. Cynthia Kashmir and „The War on Terrorism” in Policy Brief. Sumit „Explaining the Kashmir insurgency: political mobilization and institutional decay”. http://www. 2/1996. Previously in his premiership the Lahore process and the Agra summit in 2001 had not led to success. International Security. and European legislators and human rights activists have investigated and lodged complaints. Vol.selfdetermine. Schofield. Although in the past few years India and Pakistan seem to be willing to move towards a peaceful settlement of the conflict. rather than insisting that its demands on counter-terrorism and infiltration first be met in full.g BIBLIOGRAPHY: Ganguly. agreeing to hold talks. Vajpayee appears to be concerned with his political legacy. Mr. http://www. Pakistan released most of the militants it had detained. Both leaders have come under pressure from the US to renew their efforts towards peace. Conclusions. particularly with intensifying international focus on human rights abuses in the 1980’s. The year 2004 brought a real change in the Indian-Pakistani relationships. and some of the separatist leaders. http://www. agreeing to arrange talks aimed at the peaceful settlement of all bilateral issues. I. Pakistan and the unfinished war London. Also. International actors have played a role in validating India and Pakistan’s claims to pursuing a „just cause“ mediating between the two states. 1999. but there were some signs that the population was tired of the insurgency and that moderate groups were strengthening their position. but in April 2003 the Indian Prime Minister Vajpayee announced a major effort at peace with Pakistan. http://www.weltpolitik. w w .com/. but also in intensifying the conflict. 2000. no. Although at the political level the relations seemed to normalized. The two countries have fought two wars over Kashmir and. on the two states’ nuclear capabilities in the 1990s. American. since the leaders of the 2 countries met in Islamabad and issued a joint statement.net/kashmir/. Victoria. International attention and censure has helped to keep human rights abuses and the nuclear threat somewhat in check. in March.kashmiri. in a shift from its previous „Kashmir first” policy.com/.ummah. including Kashmir. hopes of peace. Mahmood.B.net/.net/. most obviously Kashmir. any solution must address the underlying grievances of Kashmiris and take a two-pronged approach: between India and Pakistan to end Pakistan’s support for the insurgency and irredentist claim on Kashmir and among insurgent groups to bring about the internal reforms and negotiations necessary for restoring peace and normalcy. Events in Kashmir are ongoing and have significant effects on South Asia. under which normalization of relations with India was dependent on progress in relation to Kashmir. British.w non-cooperation. initially from the UN and subsequently also from potential mediators such as the US.kashmirtimes. http://www.r o . 21. 8 / October 2001. are keen for a settlement. while deferring discussion of the bigger issues.

the „New World Order” or the „New Order” refers to a system of totalitarian slavery to be imposed upon the peoples of the world. care a constituit un subiect de dispută între Uzbekistan şi Kîrghizia. The disintegration As used by the Axis Powers. conflicts will become mostly culture-dictated. Odată cu dispariţia Uniunii Sovietice. In the light of this argument. With the annotation that nations states will preserve their status as the most powerful actors in world affairs. where mankind’s ideological evolution culminates with the universalization of Western liberal democracy as the final form of human government. Subiectul Asiei Centrale prezintă anumite particularităţi reprezentate de faptul că populaţia statelor din această regiune nu cunoscuse o perioadă de individualizare până la destrămarea Uniunii Sovietice. precum şi neînţelegeri privind divizarea zonelor cu resurse naturale. Odată ieşite de sub tutela Uniunii. Jr. Turkmenistan. respectiv Turkistan-ul (format din actualele Kazahstan. as well as its consequent dismantling have contributed enormously to redesigning the Eurasian geopolitics and provided for a significant transformation of the world political system. 528 w w . 27..528 New world order has proved somehow problematic for scholars since consensus on the matter of its image has not been fully obtained. Huntington predicts that interstate relationships will acquire more peaceful valences. definindu-se drept „musulmana” şi ocupând un teritoriu comun şi nevidizat. New York: Basic Books. qualifying wars as possible „complications” arising from the policies approached by non-democratic regimes.r 237 o . 1940. fiind revendicată de ambele din pricina resurselor valoroase de apă şi a pământurilor deosebit de fertile. Although the period subsequent to the dissolution of the communist power in the Soviet Union generated confusion and a climate of political. 529 NYE. WATER AND LAND Igbal HAJIYEV Rezumat: Destrămarea Uniunii Sovietice a dus la apariţia unor noi state pe harta euro-asiatică. „Soft Power” In: Bound to Lead: The Changing Nature of the American Power. statele care aveau graniţe comune în perioada sovietică au început să se confrunte cu diverse probleme. in cele din urma. în zonă au apărut probleme legate de definirea graniţelor.g eo po lit ic . s-au constituit drept premise ale unor conflicte din zonă. economic and social instability throughout the region. Aceste neînţelegeri au provocat conflicte sângeroase. în special a celor care dispuneau de surse de apă. the international community recognized the sovereignty and independence of all the former Soviet republics at the end of 1991. Huntington’s The Clash of Civilizations advances the hypothesis that the next pattern of conflict will be dominated by great divisions among humankind established on cultural grounds. umilirea cetăţenilor şi a imigranţilor provenind din ţările vecine. w With an existence that can be traced back to the 1940’s. ajungându-se. Kîrghizia. new world order is to be taken as an expression defining the ever changing political reality if one refers to the significant changes affecting the political approaches of the different situations in international relations and by a great power shift. care. 1990. blocarea drumurilor. în timp.529 The end of the Cold War and the collapse of the Soviet Union. Uzbekistan şi Tadjikistan). the concept of ‘new world order’ has been commonly employed to describe world politics after the end of Cold War. should win the War.THE WAR OF MINES. Consequently. On the other hand. Acest articol descrie unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Asia Centrală. Francis Fukuyama in his The End of History conceives it as a state of historical dead end. respectiv cel din regiunea Farghana. la minarea graniţelor dintre unele state central-asiatice. Samuel P.. when and if the powers which signed the Berlin-Rome-Tokyo (Tripartite) Pact on Sept. Joseph S. Parting with such speculations of potential undertakings of world politics.

Turkmenistan. the United States of America and the European Union have developed a genuine interest regarding the potential of the region. Moldova. extending from the Caspian Sea on the west to China on the east. especially from the economic point of view. However. while bordered on the south by Iran and Afghanistan and on the north either by the southern or the northern border of the former Kazakh Soviet Socialist Republic. The creation of the Soviet Union delayed that process for them. as well as at the global one. Preliminarily concluding on the nowadays Central Asia. Moreover. most of its foreign policy objectives are oriented towards keeping the ties with its former satellites. Azerbaijan. We are dealing with historic nations. PAKISTAN Chinese line of control o CHINA Indian claim . These countries have deep roots and a deep sense of their identity. Russian influence still prevails in the area and. Russia and Ukraine proclaimed the establishment of the Commonwealth of Independent States (CIS) on 8 December 1991 in Minsk. the post-Soviet Central Asia.530 Most of all. both at the regional level. Belarus.” In: Azerbaijan International . the breakup of the USSR effected policy changes within all its former components since all the states have reoriented so as adopt and integrate in the western economic. consequently. Therefore.r 300 km Almaaty Bishkek N A ST HI RG KÂ of the Soviet Union and the emergence of the Commonwealth of Independent States have introduced the former Soviet countries to a new era. Zbigniew. has succeeded in capturing western attention no matter whether it featured ethnic or otherwise in nature conflicts or news about the Caspian oil and.g Undoubtedly. The CIS member states are: Armenia. Kyrgyzstan. „The Central Asia and New Geo-Political Realities -How the West Can Support the Region. Zbigniew Brzezinski assesses that „there is an altogether new reality. And yet. democratic and security systems. Tajikistan. the region has become of a significant importance to economic and security concerns. has made a successful comeback on the international stage. thus. the Russian Federation. Georgia. As a matter of 530 Belarus.”531 Reiterating the above stated the Soviet Union and its actual collapse did much more than impeding the soviet republics to enjoy western modernity. paradoxically. which are now independent. as well as recognized its importance in the process of establishing and maintaining stability in the Central Asia. 531 BREZINSKI. Kazakhstan.ic 0 Kiev RUSIA Black Sea TURCIA GEORGIA Tbilisi ARMENIA AZERBAIJAN Erevan eo po lit KAZAKHSTAN UZBEK ISTAN Tashkent Baku Caspian Sea UCRAINA TURKMENIS TAN SIRIA Ashgabat Dushanbe A N T IS IK DJ A T Kabul Teheran IRAK IRAN AFGANISTAN w w w . Summer 1997. they are just now engaged in the process of modern nation-building. Ukraine and Uzbekistan. 238 .

The Uzbek enclaves in the territories of Kirghizia and Tajikistan constitute a special case due to the status of the Fergana valley. it was found out that the scheme of division has not been the most successful. km. the transformation process of the former Soviet republics into independent states appeared to be very complicated. The national structure of 99 % of the population is not Uzbek. but composed of ethnic Tadjiks. One of the biggest enclaves in the Central Asia is Uzbek Soh. when asked about its nationality. moreover. while never overlooking the problem of the ten Central Asian enclaves. The authorities of Uzbekistan and Kirghizia tried to solve the problem in a rather 532 w w w . This may explain why insurgents of the Islamic Movement of Uzbekistan (IMU) . the dismantling of the USSR left the newly emerged Central Asian republics with a series of problems. With the collapse of the Soviet Union. the nationalist concept. among which the fact that the states of this region have never been constructed according to the national aspect.possessed by idea to create a Halifat in Fargana valley . In 1921. was in many respects conditional. eo po lit ic 239 .During the last ten years the leaders of the Central Asian states tried to settle frontier disputes. The population of a valley is composed preponderantly of highly religious Uzbeks and Tajiks. the indigenous population of the Turkistan territory answered unequivocally: „Moslem”. which is disputed by no less than three neighboring states.r o fact. provides the opportunity for the occurrence of numerous requisitions and other forms of abuse on the account of the Kirghiz and Uzbek customs officers and frontier guards. as punctually referring to a state of mind in which the individual feels that everyone owes his supreme secular loyalty to the nation-state. Here in 19 kishlaks. As a result. fact which does not lend a helping hand to establishing a connection between the local population and the main part of Uzbekistan and. live 52 thousand people.532 surrounded with picturesque hills.persistently get into this zone. At that time. . It is necessary to cross the borders of the neighboring states to get into Soh.g Kishlak – the village in Uzbekistan. while the remaining percentage refers to the Kirghiz. The area of the enclave is not so significant since it amounts to 325 sq.

etc held a special place in the debates. it produced many questions. But we would like to maintain peace. Today there are many people who assert themselves as intolerant. The independent researcher. General Ismail Isakov. esteemed as a sacred place and where 17 thousand persons live. the frontier guards used their weapons 240 w w w . land deficiency. previously accused of damaging the boundary property without being proved guilty. trade became practically impossible because of custom barriers. In exchange for conceding to this. without the knowledge of and the participation of the parliaments of the two countries.” However disputes do not cease. However. there have been similar skirmishes between the Uzbek and the Kirghiz. resources. When the secret became obvious. Bahodyr Musaev. in general. Hakimdzhan Sayfutdinov. What is the necessity of the land where there is no water? “. The document emphasized the expediency of the unification of the Soh enclave with the rest of the Uzbek territory. with the stroke of pen: on February 26. And now it will be difficult to share the territory. the memorandum was accepted secretly. the inhabitants of the bottom of the Soh area behave according to their Kirghiz neighbors’ beck and call. As a consequence. to close road. In fact. though not such picturesque and fertile. thus. where there is a well-known spring bearing the same name. In the light of these events. Under the version of the Uzbek authorities. considered that the situation might have been summed up by saying that people turned into hostages of the territorial disputes between two states. Blocked by the Kirghiz. In such situations „wise authorities” have found for the best. As the head of the Soh area. the Kerben . the traditional problem of employment of the population aggravated. An elder of this area. 65-years Mamadali Rakhmonov.simple manner. There was an obvious destruction of subsistence systems in the area as factories were closed and. Ever since. For a long time. the situation in the Soh worsened every month. At the same time it was obvious that the problem had to be solved in the shortest term as the economic and the social status of tens thousand people depended on its resolution. 2001 the Kirghiz-Uzbek Memorandum on the settlement of the legal bases of the delimitation state borders between the two states was accepted. while we argue. Besides. Representatives of a regional administration informed that that part of the highway passes through the territory of Uzbekistan. Conflicts on the Kirghiz-Uzbek border have been going on for almost 10 years. among which the problems of water use. believe that „dispute at the draw-well” will have no good result: „For a long time our fathers and grandfathers have lived amicably. Last year the Uzbek frontier guards fired at two automobiles driven by Kirghiz citizens. Recently. the spring may dry out. in the south of Kirghizia. the overwhelming majority of youth in search of earnings left for Russia.Dzhalal-Abad road has been blocked. in 2002 the Uzbek frontier guards killed a Kirghiz citizen. On the territory of the Chashma kishlak. issued a rather quite legitimate question: „Which territory is offered in exchange by the Uzbeks? We give them water. Besides the fact that the deficiency of the land did not allow the able-bodied to be engaged in agriculture. the passions provoked by the lost territories have inflamed. the maintenance agreement came to the attention of the Kirghiz public through the press. Poverty grew. and water is a life. In April 2001.r o . Kirghizia gained Uzbek lands. repeatedly emphasized. the inhabitants of Kirghizia who passed it were exposed to arbitrariness on the part of the Uzbek frontier guards and repeatedly complained that customs officers of the neighboring country constantly extorted money from them.g eo po lit ic . while ready to struggle for water and land both by just and unjust methods. the chairman of the Kirghiz Committee of State. beat two Kirghiz shepherds. the top part of the Soh frequently remains without water. Similarly.

The most important project at this time. remains under the sign of uncertainty. eo po lit ic . the projects meant to restore the Great Silk Road that once ran the territory of Central Asia stalled. they are separated by a de jure border. Concluding on the above stated. The Tadjik frontier guards have unilaterally made mine clearing in the Nausk area. the maps of the minefields are kept under secrecy.r 241 o .w w w . The authorities do not know. Undoubtedly. or at least they pretend not to know. also known as the TRACECA project. de facto. The problem of the state borders between the newly independent states of the Central Asia may effect possible disagreements and contribute to their intensification. Evidently. as well. if any. But the number of victims of the undeclared „mine war” grows. Due to the fact that the two neighboring states have entered into a complicated visa-related. is to be found among the impeded.” But the most important . die due to the minefields. who wished to remain not named. In the Shahimardan enclave mines have been found on a 3 kms-wide and 100 mwide area. the introduction of frontier-visa barriers complicated the realization of these grandiose plans. According to the high-ranking official of the Tadjik Ministry of National Safety. despite the precautions. among which the enforcement of fenced borders using barbed-wire and mining about 70 % of the border.g soundly.Tashkent has mined its borders. while the quality of life follows a downwards spiral. However. Tadjikistan and Uzbekistan have territorial disputes. Undoubtedly. innocent people die. several mines explode in the Soh enclave two or three times a month. According to the Kirghiz frontier guards. when insurgents of the Islamic Movement of Uzbekistan (IMU) tried to break through Kirghizia to Uzbekistan . one may say that resolution. After introduction of the visa mode Tashkent unilaterally started to strengthen boundaries. while „fighting off an attack of a disorderly crowd. both Tadjik and Uzbek. but also on the territory of Tadjikistan. each year innocent people. mines were not located only along the border.after the notorious events of the summer of 2000. Tashkent does not give such data. check points are to be seen only in separate places. as well on a significant distance along the borderline. People suffer socially and economically. using highly questionable methods. but. The local population is constantly informed about the location of the mines. the exact number of victims.

pouvoir politique centrale du pays.r o . à partir de 1 septembre 1969. Ciad-ul este şi astăzi un pion important prin poziţia pe care această ţară o ocupă. Ciadul reprezintă un ansamblu compozit. à partir de 1830. comme Roland Dumas (envoyé de François Mitterrand. La lutte entre la France et la Libye a connu des moments difficiles mais a eu une constante. pe de altă parte. anume în centrul continentului african. le roi Idris) a été très sensible au problème algérien et a cherché la pénétration dans le nord tchadien comme mesure de défense contre la France. Concluzia este că. géopolitiquement. O linie de demarcaţie culturală separă societăţile sahariene şi saheliene (islamizate) de societăţile meridionale. faptul că puterea politică în Ciad a fost aproape tot timpul disputată de două grupări din nordul ţării. pour sauvegarder la situation et rééquilibrer la balance. desigur). obiectul articolului de mai 242 w w w . La monarchie libyenne (la monarchie Senoussi. le régime Kaddafi (Muammar Ghaddafi) a continué cette entrée au nord du Tchad. germane şi italiene în zonă. des envoyés spéciaux des présidents français mentionnés plus tôt. interesul geopolitic a avut întâietate asupra considerentelor de ordin economic. colonie franceză încă din intervalul 1830-1847). lingvistice) pe de o parte şi. încă de la început. fondé sur le duo franco-libyen qui passe de la confrontation à la coopération. De asemenea.CRIZA CIAD . Libia şi miza lor geopolitică: Ciad Ciadul a suscitat un interes geopolitic deosebit pentru Franţa.g eo po lit ic . futur ministre des affaires étrangères de la France. a apporté avec elle la proximité avec l’espace libyen. aceasta dorind să facă din teritoriul acestui stat un cap de pod ce trebuia să împiedice intervenţiile britanice. région du nord) et une pression plus au moins forte et permanente au nord. (în termeni de rentabilitate. Franţa. Une observation s’impose. Şi astăzi Franţa şi Republica Ciad au legături privilegiate. L’enjeu géopolitique est vital pour les deux acteurs et ils se sont confrontés d’une manière spéciale. Définitoire a été la visite à Tripoli du premier ministre français de l’époque (année 1976). Le XIX-ème siècle est le début de la confrontation (pas uniquement militaire) entre les deux pouvoirs.LIBIA Cosmin LOTREANU Resumeé : L’article ci-dessous traite un espace géopolitique historique. mari sultanate saheliene centrale şi comunităţi rurale ale regiunilor tropicale mediteraneene. Jacques Chirac. la contactul dintre lumea arabă şi Africa continentală. un conflit de façon indirecte entre la France et La Libye pour une domination de l’Afrique sous .saharienne. Plus proche de la contemporanéité. Les deux acteurs ont cherché toujours à sauver leur relation économique et commerciale. pays situé à la frontière entre le monde arabe et l’Afrique. Cet espace a constitué depuis des siècles un terrain de lutte entre les principaux pouvoirs politiques régionales et internationales. une intervention militaire française limitée. la recherche géopolitique doit tenir conte de la fracture profonde entre le nord et le sud du Tchad. Istoria acestui spaţiu este una tumultuoasă. fidele cultelor ancestrale şi parţial creştinate. având în vedere numeroasele diviziuni interne (etnice. en pédalant entre une assimilation totale du nord tchadien (voir les cartes d’identités libyens pour la population du Tibesti. le dialogue permanent entre les deux acteurs de la crise. Le Tchad signifie. Dans une telle situation. Le nord du pays a été toujours un monde islamisé. (putem vorbi şi de o joncţiune de sorginte franceză cu spaţiul algerian. année du commencement de la conquête française. au gouvernement socialiste Michel Rocard) entraient en scène et le dialogue franco-libyen continuait. même si on parle de la présidence de Valéry Giscard D’Estaing (président de la République Française entre 1974-1981) ou de François Mitterrand (président de la République Française entre 1981-1995). durant une crise régionale au Tchad. legată profund de colonizarea franceză. présentait une influence chrétienne accentuée. grupând laolaltă nomazi de sorginte sahariană. très ouvert à la propagande de l’Umma (le monde arabe réuni) et le sud. Une crise politique bilatérale comprenait une forte poussée militaire libyenne au nord du Tchad pour une conquête totale et. Se impune totuşi o nuanţare faţă de această fractură nord-sud (culturală cel puţin). L’article se concentre sur le problème tchadien. le Tchad. politice. La présence française en Algérie. comme réponse.

au fost minimalizate la început de guvernul din Ciad (se vorbea de “banditism”) dar intervenţia franceză a devenit necesară şi s-a materializat prin intervenţii punctuale (1968 şi 1969 în Tibesti). izbucnind războiul civil. Aş adăuga o observaţie nu lipsită de importanţă. societăţile meridionale au fost acelea care au luat avânt. fiind sprijinit la KANEM început de Sudan şi apoi deplasându-se BILTI NE BATHA spre orbita Libiei. sprijinite de Libia. 1968 Tibesti). legăturile cu Libia s-au intensificat. Înainte de 1900.) În 1962 a fost instituit regimul partidului unic. Ibrahim Abatcha. Independenţa Ciad-ului a fost marcată de ascensiunea liderului Francois Tombalbaye. CENTRAFICAINE Centrul de gravitate al mişcării s-a deplasat în Tibesti. evoluat pe axa Sudan-Libia. opoziţia (fie din nord. care a luat anumite măsuri puţin inspirate. şef al Partidului Progresist din Ciad (P. dizidenţii desprinşi din FROLINAT s-au bucurat de sprijinul OUADAI Sudan-ului. Trebuie amintită şi dorinţa Republicii Franceze de a interveni pe plan politic. fie din sud) fiind reprimată. vezi cazul lui Hissene Habré. sau prin dialog cu opozanţii regimului de la N’Djamena. de aici până la apariţia insurecţiilor nemaifiind decât un pas. Acţiunile militare ale membrilor FROLINAT. De altfel.T. În momentul declarării independenţei (11 august 1960). Cauza oficială a fost insecuritatea din zona nordică şi central-estică a ţării. apărută la iniţiativa unui militant progresist. Acest fapt a determinat privarea nordului ţării de orice expresie politică. Intervenţiile politice şi militare nu au avut rezultatele scontate. cu o componentă islamică destul de puternică. Echilibrul şi aşa fragil al statului Ciad s-a destrămat. prin anumite propuneri de reformă administrativă. cum ar fi denunţarea verbală a Franţei eo po lit NI GE R ic MOYENCHARI LO GONE ORIENTAL NIGERIA w . SALAMAT MAYUGUERA KEBBI conducerea mişcării a fost preluată de TANDJI LE Abba Siddick. militant care nu a reuşit să concilieze rivalităţile personale şi diviziunile etnice . emigrând masiv către Sudan). FROLINAT-ul ca mişcare a B. Baza acestei mişcări era formată din militanţi BORKOU ENNEDI din nord.g LOGONE OCCIDENTAL w w . datorită resurselor de bumbac. regiune aflată în apropierea Libiei. sultanatele saheliene din nord dominau sudul ţării. Legăturile vechi şi interesul geopolitic al Republicii Franceze în regiune au determinat intervenţia militară franceză în Ciad.ideologice din interiorul FROLINAT. legată de atitudinea populaţiei din sud faţă de francezi (receptivă la politica educaţională şi la recrutarea militară. mişcare de YE TIBESTI eliberare clasică. După anul 1969 (an în care la conducerea Libiei a ajuns Moammar Kaddafi). T. poate şi datorită regimului Tombalbaye.E. închisă într-un refuz cultural durabil.P. (1964 Am-Timan. Odată cu începutul şi desăvârşirea cuceririi franceze. resurse ce au determinat investiţii rentabile şi profit economic-comercial. poate şi ca o compensare faţă de statutul lor inferior din trecut) şi atitudinea populaţiei din nord (islamizată.r SOUDAN o 243 C AM O ER U N .jos constituindu-l tocmai intervenţia franceză în această ţară şi confruntarea limitată franco-libiană legată de acest spaţiu. CHARI BAGUIAMI După moartea lui Ibrahim Abatcha. Un capitol aparte îl constituie apariţia LIB în 1966 a FROLINAT -ului. „sudiştii„ erau în măsură să controleze ansamblul aparatului de stat. mediile franceze ale epocii vorbind despre un „Ciad util”. REP.

cu numeroase victime. Se impune o observaţie şi anume faptul că desantul militar francez a însemnat în primul rând răspunsul la o deteriorare gravă a situaţiei politice din acest areal. un joc geopolitic: Politica externă a Libiei (Marea 244 w w w . Intervenţia militară franceză a îngheţat conflictul şi a impulsionat negocierile purtate la Addis-Abeba şi Brazaville (în Etiopia şi Congo). Preşedinte a fost numit Goukouni (fost şef al FAP. Hissene Habré a demisionat din guvern (GUNT) şi a intrat în conflict cu Goukhouni. marcând de asemenea şi încercarea Nigeriei de a îşi exercita influenţa în această zonă. Conferinţele de la Kano I (martie 1979). pe 28 august 1978 Hissene Habré a devenit prim ministru al Republicii Ciad. Acesta. Începând din iunie 1983. bucurându-se de o largă recunoaştere internaţională. alături de lipsa de eficienţă a OUA (Organizaţia Unităţii Africane) şi de lipsa de combativitate a trupelor diverselor state africane (un fel de forţă africană de securitate). Rezumând. marcând totodată o dată importantă în istoria statului african şi anume caracterul etnic şi religios al războiului. Conflictul s-a internaţionalizat. sprijinite de Libia prin logistică şi consilieri militari. “Sudiştii” au părăsit în masă capitala N’Djamena. acţiunea franceză “disuasivă” a avut scopul de a reduce riscul extinderii conflictului şi a subliniat rolul şi interesul Frantei pentru acest spaţiu. forţele militare rebele (membri ai fostului GUNT). a reprezentat o înfruntare a interesului geopolitic francez şi libian pentru această zonă. susţinut de armata naţională şi jandarmeria statului. Conferinţele sus-menţionate au condus la crearea unui guvern de reconciliere naţională. toate acestea au contribuit la eşecul acestei încercări.r o . sprijinit deschis de Libia. Retragerea trupelor libiene din Ciad (la presiunea Franţei şi a altor guverne) a adus cu sine victoria lui Hissene Habré. Anul 1979 părea să consacre ideea potrivit căreia doar recurgerea la o soluţie „africană” era în măsură să rezolve criza statului Ciad. Acest organism politic a avut rolul de a construi instituţii naţionale şi reprezentative. distrugerea credibilităţii statului prin lupte permanente etc. adică al Forţelor Armate Populare din nord). a cucerit capitala N’Djamena în decembrie 1980. pentru cucerirea provinciilor Faya şi Abeche din nordul statului Ciad. Acesta a fost momentul intervenţiei Franţei şi al ţărilor vecine Ciad-ului. Franţa/Libia şi Ciad. Acesta a instalat un nou guvern. Acţiunea armată a eşuat într-o primă fază. Din păcate. intrând în scurt timp în conflict deschis cu preşedintele statului. mai presus de orice. Astfel. În martie 1980. dar. denumit GUNT (Guvern de Uniune Naţională şi Tranziţie). vice-preşedinte a fost numit Kamougué (fost şef al Comitetului Permanent) şi Hissene Habré a devenit ministrul apărării. A fost impusă o „încetare a focului” şi au fost iniţiate convorbiri diplomatice. determinând o intervenţie mult mai vizibilă a Libiei (vezi raidurile aeriene din Faya). Kano II (aprilie 1979) şi Lagos (august 1979) au adus la masa tratativelor toate facţiunile şi forţele politice ale Republicii Ciad.sau refuzul acceptării constituirii unei mişcări politice a nordului pentru un posibil dialog nord-sud. Preşedintele Francois Mitterrand a îndemnat la negocieri politice între toate părţile implicate. generalul Malloum. FROLINAT-ul a cucerit capitala N’Djamena. Trebuie menţionate şi încercările eşuate de dialog ale guvernului generalului Malloum cu lideri ai FROLINAT. slaba unitate a guvernului. În august 1983 preşedintele Francois Mitterrand a optat pentru o intervenţie militară franceză.g eo po lit ic . În al doilea rând. repliindu-se în arealul lor strict geografic. răsturnarea lui Tombalbaye în 1975 printr-o lovitură de stat. au declanşat conflictul cu guvernul lui Hissene Habré. ce a recucerit capitala în iunie 1982. Această ruptură a determinat izbucnirea unui război civil la N’Djamena. Anii 1975-1983 au însemnat continuarea confruntărilor. S-a constituit Comitetul Permanent condus de colonelul Kamougué ca expresie politică a “sudiştilor”.

angajamentul libian nu a fost atât de vizibil. politica libiană faţă de Ciad nu a avut un caracter specific faţă de politica sa africană globală. înainte de toate. 1 septembrie 1969). regiunea Aozou (o suprafaţă deşertică de 100. trebuie adăugat faptul că în Ciad influenţa israeliană a fost semnificativă. statul libian s-a angajat să nu se implice în afacerile interne ale statului Ciad şi să acorde un ajutor financiar în valoare de 28 miliarde de franci.r 245 o . Aozou. (ruptura cu Egipt. în 1973. Astfel se explică deschiderea diplomatică libiană faţă de statele sahariene după 1969. Pentru Libia. Preşedintele Georges Pompidou (1969-1974) a urmărit temperarea „imperialismului” noului regim de la Tripoli şi păstrarea influenţei franceze în această arie geografică. relaţii delicate cu statele maghrebiene. Este vorba de dualitatea arab/african. Să nu uităm faptul că. în care elementul african predomina şi era totodată favorizat de fosta monarhie aflată la putere în Libia. Cele două ţări au întrerupt relaţiile diplomatice pe 27 august 1971. cum ar fi concesii substanţiale politice din partea regimului Tombalbaye. care s-a pliat pretenţiilor libiene. Intervenţia directă în afacerile statului Ciad (ajutor acordat FROLINATului) trebuia să aducă beneficii Libiei. Pe de altă parte. („curtarea” simultană sau succesivă a tuturor actorilor conflictului. definitoriu pentru diplomaţia libiană a epocii. la revoluţia „ofiţerilor liberi” libieni din 1969. Împreună cu Uganda. Ciad-ul însemna doar o parte a dorinţei sale de dominare a spaţiului sub-saharian. acordul franco-libian din 1972 stipula intrarea Ciad-ului în orbita geopolitică libiană. mai ales după venirea la putere a colonelului Kaddafi (Muammar Ghaddafi. La început. atitudinea Republicii Franceze faţă de noua realitate din zonă a fost caracterizată de câteva dominante. prin încetarea raporturilor politice cu statul Israel şi recunoaşterea oficială a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. În schimb. Ciad-ul a devenit „noua frontieră” a Libiei. Trebuie observat faptul că în nici o ţară din Africa sub-sahariană. (monarhia Senoussi. datorită sprijinului pe care autorităţile libiene l-au acordat FROLINAT-ului. Aceste intervenţii au avut un caracter fluctuant. km2 cu resurse de uranium şi totodată un teritoriu-tampon în eventualitatea unui conflict pe axa Khartum-Cairo) a fost ocupată de trupe libiene fără să se înregistreze un protest diplomatic din partea guvernului din Ciad sau din partea altor ţări. printre altele. intervenţii armate urmate de false retrageri) Politica externă libiană (faţă de Ciad) a avut însă un principiu dominant şi anume influenţarea cât mai profundă a evoluţiei arealului regional vecin. Pe de altă parte.000. Politica moderată a Republicii Franceze a fost personificată de atitudinea şi discursul preşedintelui Georges Pompidou. Politica sahariană a statului libian a dus. De fapt. în timpul unui voiaj în Niger şi Ciad (februarie 1972). Maghreb sau Orientul Apropiat. un rol mai mult decât important l-a jucat proximitatea geografică. Sfârşitul anului 1972 a adus cu sine schimbarea de optică a preşedintelui Tombalbaye. Această mişcare militară a statului libian a fost şi un gest de prestigiu al regimului Kaddafi (Ghaddafi) în contextul unui an 1973 dificil pentru autorităţile de la Tripoli. Am putea susţine ideea potrivit căreia implicarea libiană în Ciad s-a tradus prin dorinţa de a avea un cuvânt decisiv în geopolitica spaţiului central saharian.g eo po lit ic . Cooperarea între cele două ţări (Israel şi Ciad) a fost deosebit de strânsă spre sfârşitul anilor 1970.Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă) faţă de Republica Ciad s-a tradus prin intervenţii directe. regele Idris) Revoluţia lui Kaddafi (Ghaddafi) a adus cu sine sfârşitul politicii izolaţioniste a regimului monarhic faţă de lumea arabă. epoca în care statul israelian antrena o parte a forţelor de ordine din Ciad şi dispunea totodată de acces în cadrul a trei baze aeriene utilizate de rebelii Anya-Nya din Sudan. schimbarea alianţelor. Ciad-ul constituia punctul forte al dispozitivului strategic israelian în spatele Egiptului lui Gamal Abdel Nasser. începutul izolării diplomatice) etc. reprezenta credibilitatea Libiei ca actor dominant pe scena regională. Acesta a anunţat retragerea progresivă a prezenţei w w w . Desigur.

Punctul principal de divergenţă a fost sprijinul oficial acordat de către preşedintele Valery Giscard D’Estaing concilierii. cu alte cuvinte. cel puţin aparent. A fost o confruntare indirectă. Politica franceză faţă de Tripoli a devenit una dublă. colonelul Kaddafi (Ghaddafi) a perceput restaurarea cooperării militare franco-egiptene ca o destabilizare a propriului său regim. Francois Mitterrand a dorit să îl convingă pe liderul de la Tripoli de necesitatea suveranităţii statului Ciad. aprobarea de către Franţa a acordului israeliano-egiptean privind dezangajarea forţelor din Sinai a semnificat schimbarea de optică de la Paris. loc principal al jocului geopolitic franco-libian.r o . după fosta URSS. s-a făcut sub sprijinul direct al Franţei. Pentru aceasta. eliberat la intervenţia directă a lui Kaddafi (Ghaddafi). Cu alte cuvinte. Putem afirma faptul că. poate şi datorită faptului că liderul de la Tripoli a conştientizat dificultăţile economice ale statului libian în susţinerea cheltuielilor militare şi de ocupaţie ale trupelor sale şi a dorit obţinerea preşedinţiei Organizaţiei Unităţii Africane. logic. S-a adăugat «afacerea Claustre».militare franceze din zonă şi a îndemnat la mediere şi conciliere. La această stare de fapt s-a adăugat Sahara. Organizaţia Unităţii Africane trebuia să fie mediator şi să se implice ca un actor principal în acest puzzle geopolitic. într-o primă etapă. Acesta a fost adeptul unei politici fundamentate pe dezvoltarea relaţiilor comerciale cu statele deţinătoare de resurse energetice şi financiare. cele două ţări au urmărit maximizarea avantajelor şi solutii negociate în mod obligatoriu. Au existat dezacorduri între factorii politici de la Paris (“afacerea diamantelor” fondată pe relaţia Giscard/Bokassa). Trupele libiene au evacuat la sfârşitul anului 1981 capitala N’Djamena. ostilă politicii de la Tripoli. Ridicarea embargoului de vânzări de arme către Egipt a condus la degradarea relaţiilor franco-libiene. să marcheze o reconciliere oficială. evitarea oricărei internaţionalizări a conflictelor regionale. imobilisme în diplomaţia franceză datorită alegerilor prezidenţiale din mai 1981. Franţa era. Pentru noul preşedinte al Republicii Franceze Francois Mitterrand (1981-1995) prioritară era păstrarea Africii în afara conflictului clasic postbelic (Războiul Rece) şi. Pe de o parte. Aflat în ruptură totală cu preşedintele egiptean Sadat (încetarea războiului arabo-israelian din oct. 1974-1976 şi 1986-1988) a efectuat o vizită la Tripoli. fiind o victorie pentru diplomaţia de la Paris. în anii 1970. În acest context. Franţa a admis implicit legitimitatea intereselor Libiei în Ciad. Ideea a fost aceea de a relansa cooperarea franco-libiană.1973). anunţând în iulie 1981 ridicarea embargoului asupra armelor impus de fostul preşedinte Valery Giscard D’Estaing. un arheolog francez ţinut ostatic de catre rebelii «toubou». nu a existat o înfruntare directă între cei doi actori. descris mai sus.g eo po lit ic . a reintrat în joc. ce trebuia. toate acestea au dus la o intervenţie directă a Libiei în Ciad şi la proclamarea fuziunii între cele două state. fermitate oficială (pentru prestigiul său în Africa francofonă) şi pe de altă parte contacte permanente şi discrete cu regimul de la Tripoli. astfel. Acordul Habré-Malloum din 1978. în 1976. medierii între puterea de la N’Djamena şi aripa rebelă a lui Hissene Habré. dorinţa Franţei de a se retrage indirect şi de a introduce Nigeria pe scena regională. marginalizarea rolului Libiei în conflictul din Ciad. Transformarea profundă a raporturilor franco-libiene a început odată cu mandatul prezidenţial al lui Valery Giscard D’Estaing (Preşedintele Republicii Franceze între anii 1974-1981). domnul Jacques Chirac (prim ministru al Republicii Franceze în două rânduri. Practic acordul mai mult sau mai putin tacit între cei doi principali protagonişti (Franţa şi Libia) a fost încălcat de aceasta din urmă. adică recunoaşterea internaţională a 246 w w w . fie şi numai pentru păstrarea accesului industriei franceze pe piaţa libiană. al doilea furnizor de material militar în Libia. În concluzie. Cu toate acestea. politici indirecte de dominare a Ciad-ului. O schimbare majoră a intervenit în anii 1980-1981. care. primul ministru de atunci.

a fost teatrul de intersecţie al mai multor curente. A intrat în scenă «anti-imperialismul» ca instrument de luptă împotriva dominaţiei franceze. cu obiective limitate. Trebuie totodată remarcat faptul că regimul de la Tripoli a ştiut foarte bine să profite de slăbiciunea structurală a statului Ciad prin amestecul său în istoricul conflict nord/sud al acestei ţări. w w w . stabilitate şi libertate” şi printr-un dialog susţinut cu Jamafiria Libiană. a fost teatrul unor încercări de asimilare (vezi distribuirea de cărţi de identitate libiene. Odată cu dizidenţa lui Hissene Habré. discursul oficial libian s-a modificat. Regimul libian a încercat să „recupereze” sentimentul de identitate islamică a Ciad-ului de nord (în sensul pan-arabist al expresiei) pentru a se reprezenta ca un aliat natural împotriva unei puteri centrale „sudiste şi creştine” totodată. A fost de fapt un «joc de sumă nulă» în care liderul de la Tripoli trimitea un mesaj Franţei. Concluzii : Libia post 1969 a privit totdeauna Ciad-ul ca pe o regiune în care trebuia să aibă ultimul cuvânt.g eo po lit ic . Ciad-ul de astăzi. În momente în care balanţa înclina definitiv în favoarea uneia dintre părţi. s-a pronunţat pentru „dezvoltare socio-economică”. prin emisarul special al preşedintelui francez. îşi făcuse apariţia în proximitatea spaţiului libian. este retragerea simultană şi totală a trupelor libiene din nord şi a contingentului militar francez. cu prezenţa militară franceză pe anumite poziţii. regiune care. (islamism. concomitentă cu un dialog mai mult sau mai puţin subteran dar permanent. Colonelul Kaddafi (Ghaddafi) a încercat să imprime asupra celor trei curente sus-menţionate ideile sale legate de naţiunea arabă (Umma). mai ales datorită atitudinii statelor africane francofone. Ciad-ul. Acest teritoriu greu încercat (spaţiu al unui îndelungat război civil). Franţa şi Jamahiria Libiană s-au confruntat într-un „joc de sumă nulă”. a rămas o dominantă a politicii Jamahiriei Libiene. Putem aprecia că proiectul libian a pendulat între restructurarea unei vaste entităţi regionale în jurul Jamahiriei sau o simplă reorganizare a echilibrelor politice existente la acea dată. de neacceptare a pierderii simultane a preşedinţiei OUA şi a Ciad-ului.Libiei ca purtător de cuvânt al continentului african. Sigur. De remarcat este faptul că dialogul franco-libian continua. Soluţia. Libia redevenind partener iar Franţa moderând pretenţiile liderului Kaddafi (Ghaddafi). cealaltă intervenea ferm şi situaţia se reechilibra. aşa cum a fost descrisă de diplomaţia de la Paris şi Tripoli. Ciad-ul de astăzi este în aceeaşi situaţie cu cel din 1978. se poate face o legătură între acest tip de politică şi o anume continuitate ideologică cu filiaţia monarhică a regimului de la Tripoli (monarhia Senoussi şi regele Idris). nemaifiind vorba de o retorică de sorginte musulmană exclusivă. Franţa a răspuns prin trimiterea unei forţe militare în Ciad. Această dorinţă a rămas însă neîndeplinită. condus de preşedintele Idriss Deby. pan-arabism şi anti-imperialism). o ţară împărţită în două zone de influenţă. aflat la contactul între lumea arabă şi Africa. în sensul unei disocieri între Ciad ca ţară şi regiunea ei nordică (Tibesti în special). Eşecul organizării summit-ului Organizaţiei Unităţii Africane la Tripoli a adus cu sine o nouă intervenţie militară în Ciad (vara anului 1983). „consolidarea democraţiei în pace. În conflictul care a durat mai mult decât un deceniu. într-o luptă indirectă. deseori. utilizarea dinarului ca monedă de schimb). viitorul ministru de externe Roland Dumas. ca garanţie a stabilităţii politice şi a securităţii regionale. cu un duo geopolitic „perfect” franco-libian. Satisfacţia a fost a ambelor părţi. Africa şi lumea islamică.r 247 o . ca „pântece moale” al Africii centrale. prin cucerirea Algeriei. caracterizată de lupta împotriva unei Franţe ce. (vezi intervenţiile militare punctuale franceze). Această afirmaţie trebuie nuanţată.

ca medii favorabile acestora. cu mult înaintea unor posibile agresiuni. respectiv în sfera publică şi privată reprezintă o problemă de interes pentru instituţiile chemate să gestioneze securitatea şi siguranţa. subliniind necesitatea scientizării deciziilor politice pentru reglarea performantă a socializării cetăţenilor. ci şi complicatele şi. apreciind că această Dr. astfel încât societăţile pot deveni vulnerabile în faţa agresiunilor virtuale prin relativa inadecvare a socializării oamenilor în raport cu mediile de viaţă ce pot fi expuse acestor agresiuni. Gheorghe ILIESCU relaţie trebuie gestionată în primul rând de decidenţii politici. Securitatea naţiunii şi siguranţa statului depind hotărâtor de cele două procese care se derulează în amonte. Autorul aduce suficiente argumente privind necesitatea intervenţiei structurilor statului în susţinerea proceselor socializante astfel încât oamenii să se poată raporta cu competenţă şi responsabilitate la problematica securităţii naţiunii în condiţiile globalizării. Bucureşti. Totodată argumentează caracterul insecurizant al reglării proceselor sociale şi modalităţi ideologice. 2005 Lucrarea prezintă o analiză pe marginea unor teorii şi a unor interpretări asupra socializării şi a celor două trăsături ţintă ale acestui proces: discernământ şi responsabilitate.Gheorghe ILIESCU Editura Top Form. În condiţiile implicării reţelelor mediatice în procesele socializante se subliniază posibilitatea ca acţiunile mediatice să exercite influenţe contradictorii asupra oamenilor şi de aceea cetăţeanul are nevoie de o anumită capacitate de procesare a informaţiei pentru a deveni capabil să recepteze analitic informaţia pentru a se raporta critic la mesajele receptate. în cel mediatic. imprevizibilele evoluţii ce decurg din strategiile de globalizare. pentru a nu fi dezorientat de informaţiile contradictorii. inclusiv prin intermediul media. Ipoteza axială a lucrării este aceea că în epoca modernă pot să apară decalaje între procesele de socializare şi noile tipuri de agresiuni.g 248 eo po lit ic Gheorghe NICOLAESCU .r o CONEXIUNI ÎNTRE PROCESELE SOCIALIZANTE ŞI SECURITATEA NAŢIUNII . precum şi modalităţile corecte în care se pot implica în problemele de interes naţional şi cetăţenesc. uneori. în şcoală. În lucrare autorul evidenţiază relaţia dintre discernământul social şi socializare. Socializarea în familie. Se porneşte de la premiza că gradul de libertate socială al oamenilor sporeşte atunci când organizarea socială este întreţinută în parametrii sociali prin comportamentul responsabil şi competent al tuturor cetăţenilor. Autorul s-a orientat spre dimensionarea problematicii socializării prin prisma discernământului social şi al responsabilităţii oamenilor pentru securitatea naţiunii. dar şi de către cei militari. pentru ca ei să poată înţelege situaţia naţiunii. Problematica lucrării este de un acut interes practic dacă avem în vedere nu doar situaţia naţiunii române. inclusiv în domeniul securităţii naţionale. pentru buna funcţionare a organizaţiilor sociale. În acest context autorul a analizat şi problematica agresiunilor informaţionale precum şi posibilitatea patologizării discernământului social prin diverse mijloace. în actul religios. w w w . şi anume procesele socializării primare şi secundare. îndeosebi pe domeniul securităţii şi siguranţei naţionale.

europeană actuală. care îmbină caracteristica de modernitate a unui studiu de sinteză cu „tradiţionala” analiză monografică într-o îmbinare fericită şi productivă pentru literatura de specialitate. mergându-se până la studii de caz şi finalizând prin evidenţierea elementelor de favorabilitate şi a celor restrictive pentru decupajul administrativ propus. Dragoş BAROIU SOLUŢII DE OPTIMIZARE A ORGANIZĂRII ADMINISTRATIV-TERITORIALE A ROMÂNIEI ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ Editura Ars Docendi. asupra aşezărilor şi sistemelor de aşezări.r Alexandru ILIEŞ o 249 . Primul capitol al lucrării este unul e analiză criticăconstructivă a sistemului actual de organizare administrativteritorială. a sistemelor de aşezări dublete din arealele transfrontaliere în procesul de reorganizare şi regândire a funcţionalităţii sistemelor teritoriale constituite prin decizii politice. Desigur. care nu se limitează la frontierele politice. Efortul unui astfel de demers este lăudabil în condiţiile în care după 1990 reorganizarea administrativ-teritorială a României a fost un subiect mereu de actualitate. este important de precizat faptul că este transpus impactul şi efectele acestor decizii politice. a euroregiunilor interne şi transfrontaliere. cu privire la reînfiinţarea unor judeţe „abuziv desfiinţate”. argumentat şi exemplificat rolul arealelor frontaliere. Profitând de conjunctura politică mondială. succesiune logică a problematicii abordate. Este surprins. sistemul democratic au permis abordarea inclusiv a favorabilităţii sau defavorabilităţii demersurilor etno-culturale în acest proces. lucrarea are meritul de a supune analizei forme moderne de organizare a spaţiului. mai mult sau mai puţin argumentate ştiinţific şi cu realităţi teritoriale. poziţia României pe traseul integrării în Uniunea Europeană se construieşte şi fundamentează şi cu o politică care vizează o reorganizare administrativ-teritorială compatibilă cu cea existentă la nivelul structurii europene. lipsind în cele mai multe cazuri soluţii viabile şi argumentate ştiinţific. Mult mai convingătoare este partea referitoare la necesitatea de a optimiza sistemul administrativ românesc cu cel european şi de a identifica criterii pentru realizarea acestui demers inspirate în egală măsură din modelele europene dar cu precădere şi din realităţile spaţiului politic românesc.g eo po lit ic . de mare importanţă pentru un studiu geografic. În continuare sunt prezentate succint scenarii privind o problematică mai veche. la modă în anii care au urmat căderii comunismului. Ultima parte a capitolului poate fi considerată o sinteză a celor prezentate anterior. fapt care amplifică valoarea ştiinţifică a lucrării. Nicoleta DAMIAN. De altfel. sunt aduse argumente pentru demersul iniţiat. este grafica clară şi expresivă şi cu elemente actualizate. imperios necesar în perspectiva imediată a unei noi propuneri de organizare administrativ-teritorială compatibilă cu sistemul Uniunii Europene. Contextul politic actual. Liliana GURAN. transfrontaliere.2004 Originalitatea şi cuprinderea acestei lucrări. ci dimpotrivă au drept obiectiv eliminarea acestora ca „bariere restrictive” între comunităţi umane şi în special în ceea ce priveşte mobilitatea umană. Utilizându-se un complex de indicatori potenţiali. care analizează un areal însemnat ca întindere.Radu SĂGEATĂ (coordonator). Analiza SWOT completează în mod convingător argumentele pro şi contra în ceea ce priveşte funcţionalitatea actualului sistem. w w w . Bucureşti. prin care sunt relevate cele mai importante elemente care pot contribui la optimizarea sistemului administrativ-teritorial românesc dar şi a „barierelor” şi neajunsurilor care pot împiedica acest demers. Plecând de la premisa că orice lucru este perfectibil şi în acest caz există această perspectivă. meritul lucrării este de a propune şi de a argumenta ştiinţific un astfel de demers care poate fi considerat de pionierat în literatura românească post-comunistă. Bianca DUMITRESCU. sunt materializate prin: prioritate în literatura geografică şi mai ales prin efortul de a aduce la zi şi corela fapte şi realităţi derulate de-a lungul timpului despre un domeniu complex şi cu abordare interdisciplinară. La toate acestea.

g eo po lit 250 ic .referitoare la o gamă foarte variată de probleme ce ţin de domeniul siguranţei şi securităţii naţionale. încrederea că persoanele responsabile. în parteneriat cu societatea civilă. inclusiv din societatea civilă. sau. regionale ori globale. Iar NATO reprezintă la ora actuală. intelligence-ul concurenţial care ar trebui privit în conexiune cu necesitatea cooperării şi a parteneriatului între instituţiile ce concură la realizarea securităţii naţionale. eseuri. sub nici o împrejurare. oricând şi oricui de bună credinţă. înţelegând prin aceasta cimentarea unei relaţii de încredere reciprocă între societate şi serviciile care-i prezervă starea de siguranţă. documentelor şi informaţiilor secrete? Dar în domeniul securităţii alimentelor? Avem noi românii şi ceva pozitiv în tradiţia activităţii de informaţii care poate fi folositor actualului proces de restructurare instituţională? Cum se respectă drepturile şi libertăţile fundamentale în activitatea de informaţii? Iată câteva dintre întrebările formulate. w w w . o serie de concepte care devin din ce în ce mai acutizante. Dimpotrivă. în momentul în care România şi comunitatea sa informativă sunt înscrise pe traiectorii precise în structurile euro-atlantice.NELINIŞTILE INSECURITĂŢII Editura Tritonic. iar istoria stă mărturie şi de data aceasta cu suficiente exemple. Colecţia Studii de securitate Bucuresti. vor dovedi suficientă inteligenţă şi inspiraţie în găsirea celor mai potrivite soluţii pentru a depăşi momentele de criză. Suntem pregătiţi la nivel naţional? Mai este important acest lucru dacă privim din perspectiva globalizării? Vom fi oare capabili să înţelegem că dacă vrem linişte. instituţia internaţională care s-a dovedit cea mai flexibilă şi capabilă de a evolua pentru a face faţă cerinţelor noului mediu de securitate. doar un optimism suficient de echilibrat.dar şi analize. sub coordonarea cele mai diverse (mass-media. bunăstare şi siguranţă pentru noi va trebui să acceptăm acelaşi lucru şi pentru ceilalţi? Ce rol va juca intelligence. altfel formulat. iar un pas extraordinar în acest sens îl reprezintă colecţia Studii de securitate. o valoare pentru securitatea naţională? Va reuşi noul concept de securitate prin cooperare să aducă pacea globală? Este nevoie de un sistem educaţional pentru securitate în rândul tineretului? Care sunt standardele internaţionale şi cât am reuşit să le adaptăm pe plan naţional în domeniul protejării datelor. va reuşi acesta să găsească soluţii pentru prevenirea producerii unor catastrofe cu impact asupra umanităţii? Putem gestiona o situaţie de criză? Ce rol atribuim mijloacelor de comunicare în masă pre şi post eveniment de securitate? Avem un sistem instituţional şi legislativ capabile să reacţioneze oportun în faţa propriilor vulnerabilităţi ori riscuri transfrontaliere? Reprezintă democraţia. pot insufla. în ciuda unor neajunsuri. regionale ori globale. dar şi o mai mare varietate de răspunsuri posibile. într-o perioadă de tranziţie prelungită. Iată de ce este necesară o educaţie de securitate. Asistăm la un proces de regândire a întregii arhitecturi de securitate naţională. dar nu vor oferi niciodată garanţii. Departe de noi gânduri fataliste ori vreo intenţie disimulată de a nu recunoaşte că am fost seduşi sau că ne situăm pe baricada celor cu viziuni apocaliptice. ceea ce dovedeşte o dată în plus că înţelegerea corectă a problemelor de securitate şi siguranţă naţională reprezintă o chestiune mult prea serioasă pentru a fi ţinută în umbra secretului ori a o lăsa pradă ignoranţei şi superficialităţii. nu poate fi abandonată. ministere ori structuri de apărare) oferă studii . Neliniştile insecurităţii. De exemplu.2005 La începutul lui 2005 a apărut la editura TRITONIC un volum colectiv. Să nu uităm că experienţa şi mai ales înţelepciunea celor ce ştiu să înveţe din greşelile trecutului. Este exact mesajul celui mai recent volum din colecţia Studii de securitate. proiecte . Această carte adaugă noi perspective în înţelegerea mizelor globale şi este o modalitate de a aprofunda. care toate la un loc dovedesc ţinută şi rigoare academică alături de o reală responsabilitate civică din partea celor care s-au încumetat să-şi dezvăluie neliniştile în paginile acestui volum. Ceea ce transpare din lectura Neliniştilor insecurităţii este interesul şi seriozitatea de a aşterne pe hârtie câteva din propriile gânduri şi dubitaţii.r Mireille RĂDOI o . Cercetători din instituţii dintre. organizaţii non-guvernamentale domnului Cristian Troncotă.ul de securitate.

Savu Liţoiu. ghetele astea îmblănite/şi privirea scăldată în lumină/şi puloverul gros/şi căciula cu miros persistent de sulfină. Pentru că „Omul nu are timp să fie. neatent./cineva.” „În aşteptarea morţii”. dar.” O „tăcere de onoare” în faţa căreia avem datoria să ne închinăm „legal”. are timp să devină.scrie poetul. atunci când îţi iei inima în dinţi şi începi să citeşti./când plouă la umbră/şi fără permis de armură”. Da. într-o „Scrisoare”. cu măsură. nu îl cunosc pe Savu Liţoiu.g w eo po lit ic . Iar şocul se acutizează pe parcurs. însă. te face să-ţi aminteşti (de trecut şi chiar de viitor!) şi. Şi./altcineva din fiecare. într-adevăr. poetul Savu Liţoiu nu vrea decât să-şi mai arunce o dată privirea spre lume. la Viaţă. cere „un fel de chitanţă divină”. şi trist. cu început şi sfârşit. o rugăciune spre Dumnezeu şi un testament adresat celor dragi. la Viaţă! Ca o ironie.Savu LIŢOIU EU SUNT CEL CONDAMNAT LA MOARTE Editura Top Form.” Dar. În rimele unui poet. în final. Personal. unde „se moare din greu. să-ţi accepţi condiţia. am sentimentul că îl ştiu de o viaţă. anunţă resemnat şi cu „minimum de decenţă”: „Vă scriu deja fără cuvinte. decât tăcerea de onoare. Căci. după cum minunat se defineşte. De fapt. să-şi ia la revedere de la fluturi şi să-şi reconstituie tăcerea. ce nevoie mai ai de permis atunci când cântecul prietenului Liţoiu „va izbucni în lacrimi”! Spre Viaţă şi spre Nemurire! w . Poeme care te duc cu gândul uneori Sava Liţoiu la Bacovia. nu face decât să-şi amintească viaţa. citindu-i resemnarea disperată. „şi anonim. exact ca pe front. deşi scrie cu trăirea celui „condamnat la moarte”. cel mai des. chiar dacă uneori ţipă sfâşietor către un doctor (real sau închipuit) că îl doare./cu gesturi ample colorate. celei dragi – „Iubito./de câte ori sunt prea profund/eu nu mai folosesc cuvinte. Şi să o accepte. a aprins din profil un băţ de chibrit. Bucureşti. Şi are tăria de a se refugia în rime. Iar „În povestea asta despre viaţă şi moarte. Marele merit al domnului Liţoiu este acela că a reuşit să descopere poezia „ca o rană eternă”.” Volumul pare a fi o lungă scrisoare către destin./să le dai cuiva de pomană.r Loredana TIFINIUC o 251 . Şi când te gândeşti că eu abia îmi îndur nemurirea” . asumându-şi cu demnitate „o parte de vină”. 2005 w EU SUNT CEL CONDAMNAT LA MOARTE” – un titlu şocant la prima vedere. Prin versurile Domniei Sale răzbate acel ceva care te pune pe gânduri./vă scriu ce nu mai pot surâde/pe clopote abandonate. Şi să o trăiască în continuare.

Mădălina Antonescu drd. Constanţa Profesor universitar. Fondazione Europea Dragan Conferenţiar universitar.Ap. Vlad Pohilă dr. Azerbaidjan Psihosociolog. Vasile Nazare dr. Academia de Studii Economice. Nicholas Dima dr. Cristian Barna drd. Bucureşti Direcţia de Relaţii Publice a M. Institutul de Geografie al Academiei Române Conferenţiar universitar. Academia Forţelor Navale. Cătălina Hunt drd. Universitatea din Oradea Analist politic. Dacian Duna drd.Mulţumim persoanelor care au contribuit nemijlocit la apariţia acestui număr al revistei GeoPolitica dr. Bucureşti Asistent universitar. Universitatea Bucureşti Cercetător. Baku. Gheorghe Nicolaescu dr. Bucureşti dr. Igbal Hajiyev drd. Dan Dungaciu drd. Suceava Analist politic. Bucureşti Facultatea de Relaţii Internaţionale. Universitatea Babeş Bolyai Consilier. Bucureşti Conferenţiar universitar. Republica Moldova Analist politic. Republica Moldova Director. Academia Forţelor Navale. Ion Petrescu dr. ASE. Mireille Rădoi ic dr. Dănuţ Radu Săgeată dr. Ana-Maria Papuc drd. Facultatea de Relaţii Internaţionale. Târgovişte Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România Membru al Societăţii de Geografie din SUA Profesor universitar. ASE. Dominuţ Pădureanu dr. Alina Buzăianu drd.g 252 eo po lit dr. Titulescu” Asistent universitar. Azerbaidjan Jurnalist. Titulescu” Institutul Român de Studii Internaţionale „N. Universitatea din Bucureşti Lector universitar. Vasile Simileanu drd. Silviu Neguţ . George Erdeli dr. Ministerul Afacerilor Externe Facultatea de Relaţii Internaţionale. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Facultatea de Geografie. Bucureşti Profesor universitar. Universitatea din Sibiu Profesor universitar. Maria Irina Dimitriu drd. Colegiul Naţional de Apărare Profesor universitar. Washington DC Profesor universitar. Guido Ravasi dr. Facultatea de Sociologie. Radu Ştefan Vergatti Secretario Generale. Bucureşti Corespondent revista Geopolitica. Alexandru Ilieş dr. Academia de Studii Economice. Radu Moldovan drd. Vlad Cubracov dr. Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate Profesor universitar. Constanţa Profesor universitar. Vlad Cubracov dr. Prodecan al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale. Lucian Culda dr. ASE. Facultatea de Ştiinţe Politice. Florin Pintescu dr. Fakhri Karimli drd. revista „GeoPolitica” Institutul Român de Studii Internaţionale „N. Trustul de Presă al Armatei Cercetător. Cosmin Lotreanu Adrian Locuşteanu Florina Badea Loredana Tifiniuc Marcela Nedea w w w . SUA Jurnalist. Cluj Director. Universitatea Valahia.N. Titulescu” Institutul Român de Studii Internaţionale „N.r o . Republica Moldova Lector universitar. Universitatea „Ştefan cel Mare. Baku. Gheorghe Văduva dr.

Henry Coandă Academia Forţelor Navale – Mircea cel Bâtrân Academia Naţională de Informaţii Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale . Mihai Ielenicz. INTELL TRADING GROUP S.g Lucian Badea. S&T ROMÂNIA S. Vasile Cucu. Gheorghe Iliescu. OMNILOGIC S. George Erdeli. ELECTROALFA INTERNATIONAL S.C.C.C. Lucian Culda.C. Petre Deică. TOP FORM o . Dan Bălteanu. Silviu Neguţ.r 253 S. Silviu Costachie.C. Gheorghe Nicolaescu.ASE Asociaţia de Geopolitică „ION CONEA” Asociaţia Umanitară „TOP MUNDI” Asociaţia de Geopolitică „ION CONEA” ic . Vasile Simileanu w w eo po lit Membri Fondatori SC GECAD SA Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae Titulescu” Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate Trustul de Presă al Armatei Academia Forţelor Aeriene .Mulţumim celor care au sprijinit apariţia acestei reviste: SPONSORI: INSTITUŢII ŞI ORGANIZAŢII: Ministerul Apărării Naţionale w . Nicholas Dima.

Simileanu Gh. Aspecte geografice Evreii din România. Colecţia GeoPolitică Gh. www.geo-politica. Nicolaescu Gh. sect. tel / fax 665 28 82.danubiano . Nicolaescu Gh.astral.militare Informaţie.g Colecţia Academica Gh. Putere. 0722 704 176 e-mail: simi@b. Nicolaescu. Simileanu Gh. Managementul sistemelor informaţionale Războiul informaţional Informaţie. V.ro Sistemul informaţional Comunicarea în cadrul sistemelor informaţionale Sisteme de management Managementul informaţiei Globalizarea informaţiei Restructurarea sistemelor informaţionale Războiul informaţional Aspecte metodologice ale războiului informaţional Informaţii şi reţele Lupta informaţională *** Rezerva proprietăţii în dreptul internaţional privat Confesiuni în alb Eu sunt cel condamnat la moarte ic . V. Conexiuni între procesele socializante şi securitatea Asimetria fenomenului terorist Radiografia terorismului România. Aspecte etnogeografice Modele de regionare politico-administrativă Ecoturism Spectacolul din culise w w w . I vol. V. str.ro. Simileanu Gh. Nicolaescu. III naţiunilor Vasile Simileanu Vasile Simileanu Vasile Simileanu Vasile Simileanu Colecţia Geografie Politică Silviu Costachie Silviu Costachie Dănuţ Radu Săgeată Colecţia Geografie Elena Matei Loredana Tifiniuc Gestionarea crizelor politico . Putere. Nicolaescu Gh. Nicolaescu. tel. Turda 104. V. Tensiuni geopolitice Geopolitica spaţiului carpato .APARIŢII EDITORIALE: Colecţia GeoStrategie Gheorghe Nicolaescu. Simileanu Gh. 1. Simileanu Gh. 0722 207 617. Simileanu Corina Andreea Baciu Victor Lotreanu SavuLiţoiu 254 eo po lit Editura TOP FORM Bucureşti. Simileanu vol.pontic Evreii din România. Management. Nicolaescu. V. V. Nicolaescu. V. Nicolaescu. Nicolaescu. V. Simileanu Gh. Management. Nicolaescu. II Gheorghe Iliescu vol.r o .

ro. Provocări şi incertitudini Gheorghe Nicolaescu.r 255 o . Mureşan.formă de manifestare a războiului informaţional Gh. Turda 104. V. sector 6 tel/fax: 021-444. 1. 0722 704 176 e-mail: simi@b. Valea Lungă nr.01. Costachie Geopolitica României Colecţia GeoStrategie Gheorghe Nicolaescu Dezinformarea . R.geo-politica. M.ro.ro Colecţia Geografie Politică Dănuţ Radu Săgeată Funcţia politico . Simileanu Informaţie. e-mail: protransilvania@fx. Putere. tel / fax 665 28 82. 0722 207 617. 52-54.dezinformare vol.g eo po lit Editura TOP FORM Bucureşti. www. S. V.administrativă a aşezărilor umane din România şi organizarea spaţiului geografic Tiparul executat la Tipografia PRO TRANSILVANIA Bucureşti.ÎN CURS DE APARIŢIE: Colecţia GeoPolitică Gh. Săgeată.98. ic . vol. V Spionajul. sect. str. tel. IV Dezinformarea. Simileanu. Nicolaescu. Management.astral. Vasile Simileanu Terorismul post-Saddam w w w . str. Binomul diversiune . Nicolaescu.

w eo po lit ic .r o 256 w w .g .

w eo po lit ic .r o w w .g 257 .

w eo po lit ic .r o 258 w w .g .