43

Suma ºirurilor care au limitã
Proprietatea cunoscutã: Suma a douã ºiruri convergente este un ºir convergent ºi
limita sumei este egalã cu suma limitelor se extinde, în cazul în care unul cel puþin din
cele douã ºiruri are limita infinitã, în felul urmãtor:
I) Dacã a
n
U α, α i Z ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
II) Dacã a
n
T α, α i Z ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
Dacã (a
n
) este convergent sau dacã a
n
→ +∞, atunci existã α i Z astfel ca a
n
U α,
pentru orice n i q. De asemenea, dacã (a
n
) este convergent, sau dacã a
n
→ –∞,
existã α i Z astfel ca a
n
T α pentru orice n i q. Din cele douã proprietãþi de mai
sus rezultã urmãtoarele patru propoziþii:
1) Dacã a
n
→ +∞ ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
2) Dacã a
n
→ a ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
3) Dacã a
n
→ a ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
4) Dacã a
n
→ –∞ ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
Pentru a putea afirma ºi în aceste cazuri cã limita sumei este egalã cu suma
limitelor, convenim ca:
∞ + ∞ = ∞
a + ∞ = ∞ + a = ∞ oricare ar fi a i Z;
a + (–∞) = –∞ + a = –∞ oricare ar fi a i Z;
–∞ + (–∞) = –∞.
Nu se acordã nici un sens scrierii ∞ – ∞.
Pentru a putea afirma în general cã limita produsului a douã ºiruri este egalã cu
produsul limitelor, convenim cã: ∞ · ∞ = ∞; ∞(–∞) = (–∞)∞ = –∞; (–∞)(–∞) = ∞.
Nu se acordã nici un sens scrierilor 0 · ∞ sau 0 · (–∞).
Dacã ºirurile (a
n
) ºi (b
n
) au limitã (finitã sau infinitã) ºi dacã produsul limitelor
are sens, atunci ºirul produs (a
n
b
n
) are limitã ºi lim( ) lim lim
n n n n
n n n
a b a b
→∞ →∞ →∞
· ⋅ .
Cazuri exceptate: lim 0
n
n
a
→∞
· ºi lim
n
n
b
→∞
· -∞ ; lim 0
n
n
a
→∞
· ºi lim
n
n
b
→∞
· −∞ .
Operaþii cu ºiruri
Fie (a
n
)
n
ºi (b
n
)
n
ºiruri convergente. Atunci:
J (a
n
+ b
n
)
n
este convergent ºi lim( ) lim lim
n
n n
n
n
n
n
a b a b
→∞ →∞ →∞
- · - .
J Dacã α i Z, atunci (α · a
n
)
n
e convergent ºi lim lim
n
n
n
n
a a
→∞ →∞
· α α .
J (a
n
b
n
)
n
este convergent ºi lim( ) lim lim
n
n n
n
n
n
n
a b a b
→∞ →∞ →∞
⋅ · ⋅ .
J Dacã 0
n
b ≠ , µ n i q ºi lim 0
n
n
b
→∞
≠ , atunci
n
n
n
a
b
¸ ¸
(
¸ ,
e convergent ºi lim
lim
lim
n
n
n
n
n
n
n
a
b
a
b
→∞
→∞
→∞
· .
Criteriul cleºtelui. Fie (a
n
)
n
, (b
n
)
n
, (x
n
)
n
ºiruri de numere reale.
Dacã (x
n
)
n
este majorat de (b
n
)
n
ºi minorat de (a
n
)
n
ºi dacã j
lim lim
n
n
n
n
a b x
→∞ →∞
· · i Z , atunci lim
n
n
x x
→∞
· .
Elemente de analiză matematică

www.mateinfo.ro
44
ªirul
1
1
n
n
e
n
¸ ¸
· -
(
¸ ,
, n U 1 este convergent. Limita sa, notatã cu e, aparþine
intervalului (2, 3).
Dacã (a
n
)
n
este un ºir cu lim
n
n
a
→∞
· ∞ , atunci
1
lim 1
n
a
n
n
e
a →∞
¸ ¸
- ·
(
¸ ,
.
Dacã (a
n
)
n
este un ºir nenul cu lim 0
n
n
a
→∞
· , atunci
1
lim(1 )
n
a
n
n
a e
→∞
- · .
Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe „cazul 0 · ∞“.
Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu
raportul limitelor, convenim cã: 0
a
·
-∞
ºi 0
a
·
−∞
, oricare ar fi a i Z.
Nu se acordã nici un sens scrierilor
0
, , , , ,
0 0
∞ −∞ ∞ −∞ ±∞
∞ ∞ −∞ −∞
.
Dacã ºirurile (a
n
) ºi (b
n
) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens, atunci ºirul
n
n
a
b
¸ ¸
(
¸ ,
are limitã ºi
lim
lim
lim
n
n n
n
n n
n
a
a
b b
→∞
→∞
→∞
· .
Pentru a putea calcula limite de tip lim( )
n
b
n
n
a
→∞
, µ n i q, convenim cã:


= ∞, ∞
–∞
= 0, 0

= 0. Nu se acordã nici un sens scrierilor: ∞
0
, 1

, 0
0
.
Limita unui polinom P(n) având gradul k U 1
1
1 1 0
, 0
lim( ... )
, 0
k k k
k k
n
k
a
l a n a n a n a
a


→∞
∞ >
¦
· - - - - ·
'
−∞ <
'
.
Limita unui raport de polinoame
1
1 1 0
1
1 1 0
,
...
lim 0,
...
,
k
l
k k
k k
l l
n
l l
k
l
a
k l
b
a n a n a n a
k l
b n b n b n b
a
k l
b



→∞

¦
·
¦
¦
- - - -
¦
· <
'
- - - -
¦
¦
∞⋅ >
¦
'
.
Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri
, 1
1, 1
lim
0, 1 1
nu existã, 1
n
n
a
a
a
a
a
→∞
∞ >
¦
¦
·
¦
·
'
− < <
¦
¦

'
T
.
45
Limite de funcþii
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D⊆Z
dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +∞) @ l (respectiv V O D O (–∞, a) @ l). Un punct de
acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral).
Fie
f D : →Z
, a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z. Funcþia f are limita l în
punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente:
1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui
a astfel încât, oricare ar fi x i V O D, x ≠ a, sã avem f (x) i U.
2) (Definiþii cu ε ºi δ)
• În cazul a i Z ºi l = ∞:
µ ε i Z, j Ô > 0, µx i D \ {a}, ( ) x a f x − < δ ⇒ > ε .
• În cazul a = – ∞ ºi l i Z:
µ ε > 0, j Ô i Z, µx i D \ {a}, ( ) x f x l < δ ⇒ − < ε .
• În cazul a i Z ºi l i Z:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D \ {a} cu x a − < δ , rezultã ( ) f x l − < ε .
• În cazul a = ∞ ºi l = ∞:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D, x > δ, rezultã f (x) > ε.
3) (Definiþia cu ºiruri)
µ (a
n
)
n
, a
n
i D \ {a}, ( )
n n
a a f a l → ⇒ → .
Vom scrie lim ( )
x a
f x l

· .
Fie f : D →Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la stânga pentru D.
Spunem cã
s
l ∈Z este limita la stânga a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui a astfel încât, oricare ar fi x < a din
V O D sã avem f (x) i U.
Se folosesc urmãtoarele notaþii: lim ( ) lim ( ) lim ( ) ( 0)
s
x a x a x a
x a
l f x f x f x f a
→ → −
<
· · · · −
Z
.
Fie : f D →Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la dreapta pentru D.
Spunem cã
d
l ∈Z este limita la dreapta a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l
d
, existã o vecinãtate V a lui a, astfel încât, oricare ar fi x > a
din V O D, sã avem f (x) i U. Se folosesc urmãtoarele notaþii:
lim ( ) lim ( ) lim ( ) ( 0)
d
x a x a x a
x a
l f x f x f x f a
→ → -
>
· · · · -
]
.
Fie f : D → Z ºi a un punct de acumulare bilateral pentru D. Funcþia f are limitã
în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt
egale.
46
Limitele funcþiilor elementare
• f : Z → Z, f (x) = c, c i Z; lim ( )
x
f x c

·
α
, µ α i Z.
• f : Z → Z, f (x) = x; lim ( ) lim ( )
x x
f x x f
→α →α
· · α · α , µ α i Z ºi lim ,
x
x
→∞
· ∞
lim
x
x
→−∞
· −∞.
• f : Z → (0, +∞), f (x) = a
x
, a i (0, +∞) \ {1}; lim ,
x
x
a a

·
α
α
µ α i Z;
lim
,
,
x
x
a
a
a
→∞
·
∞ >
< <
R
S
T
dacã
dacã
1
0 0 1
ºi lim
,
,
x
x
a
a
a
→−∞
·
>
∞ < <
R
S
T
0 1
0 1
dacã
dacã
.
• f : Z → [–1, 1], f (x) = sinx; limsin sin , ;
x
x

· ∀ ∈
α
α α Z nu existã limsin
x
x
→∞
ºi
lim sin .
x
x
→−∞
• f : Z → [–1, 1], f (x) = cosx, limcos cos ,
x
x

· ∀ ∈
α
α α Z; nu existã limcos
x
x
→∞
ºi
lim cos .
x
x
→−∞
• f f x
x x
x x
: , , ( )
,
,
Z
U
→ - ∞ ·
− <
R
S
T
0
0
0
g
dacã
dacã
; lim ( ) lim ( )
x x
f x x f
® ®
= = =
a a
a a ;
lim ( ) lim
x x
f x x
®¥ ®¥
= = ¥; lim ( ) lim ( )
x x
f x x
→−∞ →−∞
· − · ∞ .
• Funcþia putere cu exponent natural: : , ( ) , , 2
n
f f x x n n → · ∈ Z Z q U ;
lim (lim ) ( )
x
n
x
n n
x x f
→ →
· · ·
α α
α α , µ α i Z; lim (lim )
x
n
x
n
x x
→∞ →∞
· · ∞;
lim ( lim )
,
,
x
n
x
n
x x
n
n
→−∞ →−∞
· ·

−∞
R
S
T
par
impar
.
• Funcþiile radical: : [0, ) [0, ), ( ) , , 2
k
f f x x k k ∞ → ∞ · ∈q U , k par;
lim
k k
x
x
→α
· α , µ α i [0, ∞); lim
x
k
x
®¥
= ¥.
: , ( ) , , 2
k
f f x x k k → · ∈ Z Z q U , k impar;
lim
k k
x
x
→α
· α , µ α i Z; lim
k
x
x
→∞
· ∞ ; lim
k
x
x
→−∞
· −∞ .
• Funcþia logaritmicã: : [0, ) , ( ) log , (0, ) \{1}
a
f f x x a - ∞ → · ∈ - ∞ Z ;
limlog log
x
a a
x

·
α
α, µ α i (0, +∞);
dacã a > 1, atunci limlog
a
x
x
→∞
· ∞ ºi
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· −∞;
dacã 0 < a < 1, atunci limlog
a
x
x
→∞
· −∞ ºi
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· -∞.
47
• Funcþia putere cu exponent real: : (0, ) (0, ), ( ) , *
a
f f x x a - ∞ → - ∞ · ∈Z .
lim ( ) ( )
a
x
f x f
→α
· α · α ;
, 0
lim ( )
0, 0
x
a
f x
a
→∞
∞ > ¦
·
'
<
'
;
0
0, 0
lim ( )
, 0
x
a
f x
a
> ¦
·
'
∞ <
'
]
.
• Funcþia tangentã:
{ ¦
: \ |
2
f k k
π
π - ∈ → Z m Z , f (x) = tgx.
Pentru α i Z m \ | k k p
p
+ Î
R
S
T
U
V
W
2
, limtg tg
x
x
→α
· α;
2
lim tg
x k
x
π
π-
· ∞
Z
ºi
2
lim tg
x k
x
π
π-
·−∞
]
; nu existã limtg
x
x
→∞
ºi lim tg
x
x
→−∞
.
• Funcþia cotangentã: { ¦ : \ | , ( ) ctg f k k f x x π ∈ → · Z m Z .
"aÎZ \ {kπ | k i m}, lim
x
x

·
α
α ctg ctg ; limctg
x k
x
π
· −∞
Z
; limctg =
x k
x -∞
] π
; nu existã
lim
x
x
→∞
ctg ºi lim
x
x
→−∞
ctg .
• Funcþia arcsinus: : [ 1, 1] , , ( ) arcsin
2 2
f f x x
π π
(
− → − ·
(
¸ ¸
.
limarcsin arcsin
x
x

·
α
α, ∀α ∈ − [ , ] 1 1 .
• Funcþia arccosinus: [ ] : [ 1, 1] 0, , ( ) arccos f f x x − → π · .
limarccos arccos
x
x

·
α
α, ∀α ∈ − [ , ] 1 1 .
• Funcþia arctangentã: : , , ( ) arctg
2 2
f f x x
π π
¸ ¸
→ − ·
(
¸ ,
Z .
µ α i Z, limarctg arctg
x
x
→α
· α;
limarctg
2
x
x
→∞
π
·
,
lim arctg
2
x
x
→−∞
π
· −
.
Operaþii cu limite de funcþii
Fie f, g : D → Z, a punct de acumulare pentru D. Presupunem cã f ºi g au limite în a.
1) Dacã suma limitelor are sens, atunci f + g are limitã în a ºi
lim( ( ) ( )) lim ( ) lim ( )
x a x a x a
f x g x f x g x
→ → →
- · -
.
Propoziþia se pãstreazã pentru p termeni, p i q*.
2) Dacã produsul limitelor are sens, atunci fg are limitã în a ºi
lim( ( ) ( )) lim ( ) lim ( )
x a x a x a
f x g x f x g x
→ → →
⋅ · ⋅ .
Propoziþia se pãstreazã pentru p factori, p i q*, prin urmare lim( ( )) (lim ( ))
p p
x a x a
f x f x
→ →
· .
În particular, lim ( ) lim ( )
x a x a
f x f x
→ →
α · α , α i Z.
3) Dacã raportul limitelor nu este un caz de nedeterminare, atunci funcþia
f
g
are
limitã în a ºi
lim ( )
( )
lim
( ) lim ( )
x a
x a
x a
f x
f x
g x g x



· .
48
4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea
lim ( )
lim ( )
x a
g x
x a
f x


(
¸ ¸
nu este un caz de nedeterminare,
atunci funcþia f
g
are limitã în a ºi
lim ( )
( )
lim ( ) lim ( )
x a
g x
g x
x a x a
f x f x

→ →
(
·
(
¸ ¸
.
Fie douã funcþii u : A → B, f : B → Z. Fie a∈Z un punct de acumulare al mulþimii
A ºi b∈Z punct de acumulare al mulþimii B. Dacã
1) lim ( )
x a
u x b

· ºi lim ( )
y b
f y

· l ; 2) ( ) u x b ≠ pentru x a ≠ ,
atunci funcþia compusã f u o are limitã în punctul a ºi lim ( ( )) lim ( )
x a y b
f u x f y
→ →
· · l .
Criteriul majorãrii. Fie f, g : D → Z ºi a un punct de acumulare pentru mulþimea D.
i) Dacã 0 ) ( lim ·

x g
a x
, Z i l ∃ , j V i V(a) cu ) ( ) ( x g l x f T − , } { \ D V a x ∩ ∀ i ,
atunci l x f
a x
· ∃

) ( lim .
ii) Dacã ∞ ·

) ( lim x f
a x
ºi j V i V(a), cu } { \ D V , ) ( ) ( a x x g x f ∩ ∈ ∀ T , atunci
∞ · ∃

) ( lim x g
a x
.
iii) Dacã −∞ ·

) ( lim x g
a x
ºi j V i V(a) cu } { \ D V , ) ( ) ( a x x g x f ∩ ∀ i T , atunci
−∞ · ∃

) ( lim x f
a x
.
Criteriul „cleºtelui“. Fie f, g, h : D → Z, a un punct de acumulare pentru D ºi V o
vecinãtate a lui a. Dacã
( ) ( ) ( ), V D\ { }
lim ( ) lim ( )
x a x a
f x g x h x x a
f x h x l
→ →
∀ ∈
¦
¦
'
· · ∈
¦
'
I T T
Z
, atunci l x g
a x
· ∃

) ( lim .
Limitele funcþiilor polinomiale.
Fie f : Z → Z, f (x) = a
n
x
n
+ a
n–1
x
n–1
+ ... + a
1
x + a
0
, a
k
i Z, 0, , 0
n
k n a · ≠ (funcþia
polinomialã).
J
ã
ã
1 0
, dac 0
1 1
lim ( ) lim ...
, dac 0
n n
n n
n
x x
n
a
f x x a a a
a x x

→∞ →∞
∞ >
¦
¸ ¸
· - - - ·
'
(
−∞ <
¸ ,
'
J
ã º º
ã º º
, dac par i 0 sau impar i 0
lim ( ) .
, dac impar i 0 sau par i 0
n n
x
n n
n a n a
f x
n a n a
→−∞
∞ > <
¦
·
'
−∞ > <
'
Limitele funcþiilor raþionale
Fie f
1
, f
2
: Z → Z, f
1
(x) = a
n
x
n
+ a
n–1
x
n–1
+ ... + a
0
, a
n
@ 0 ºi
f
2
(x) = b
m
x
m
+ b
m–1
x
m–1
+ ... + b
0
, b
m
@ 0. Funcþia f : D → Z, ,
2
1
f
f
f · unde
D = {x i Z | f
2
(x) @ 0} se numeºte funcþie raþionalã.
49
Funcþii continue
Fie D ⊂ Z, f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. Dacã a este punct izolat al
domeniului D, funcþia se numeºte continuã în a. Dacã a este punct de acumulare al
domeniului D, funcþia f se numeºte continuã în a, dacã pentru orice ºir (a
n
) cu termeni
din D, convergent la a, ºirul ( f (a
n
))
n
este convergent la f (a).
Dacã a este punct de acumulare pentru D, continuitatea lui f în a este echivalentã
cu oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
1) jlim ( ) ( )
x a
f x f a

· ;
2) Pentru orice ε > 0, existã δ
ε
> 0, µ x i E, x a
ε
− < δ ± ( ) ( ) f x f a − < ε .
a se numeºte punct de discontinuitate dacã f nu e continuã în a.
Punctele de discontinuitate ale unei funcþii f se împart în douã categorii (speþe):
J a se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al funcþiei f dacã limitele
laterale ale funcþiei f în punctul a existã ºi sunt ambele finite.
J a se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã nu este punct de
discontinuitate de prima speþã.
J
ã º
ã º
ã
ã
1
1 0
0
1 0
, dac i 0
, dac i 0
...
lim ( ) lim
, dac
...
0, dac
n m
y
n m
n
x
m n n n
n m
x y
m m
m
n m a b
n m a b
a a y a y
f x y a
n m
b b y b y
b
n m
·
− −
→∞

∞ > ⋅ >
¦
¦
−∞ > ⋅ <
¦
- - - ¦
· ·
'
·
- - -
¦
¦
¦ <
'
]
.
Asemãnãtor se procedeazã pentru lim ( )
x
f x
→−∞
.
J Fie a i Z cu proprietatea f
1
(a) = f
2
(a) = 0. Atunci existã g
1
, g
2
: Z → Z, g
1
(a) @ 0 ºi
g
2
(a) @ 0 ºi i, j i q* astfel încât f
1
(x) = (x – a)
i
g
1
(x) ºi f
2
(x) = (x – a)
j
g
2
(x). Astfel
1
2
( )
lim ( ) lim( )
( )
i j
x a x a
g a
f x x a
g a

→ →
· ⋅ − .
Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale se înlãturã, de regulã,
folosind „factorul comun forþat“ sau raþionalizarea.
Limita funcþiilor de forma
( )
( )
g x
f x
Fie f : D → (0, +∞), g : D → Z, D a ′ i ,
1 2
lim ( ) , lim ( )
x a x a
f x l g x l
→ →
· · .
Dacã b x f x g
a x
· ∃

) ( ln ) ( lim ºi V ( ) a ∃ ∈V astfel încât
µ x i V O D \ {a}, g(x)lnf (x) @ b, atunci
ã
ã
ã
( )
, dac
lim ( ) , dac
0, dac
b
g x
x a
e b
f x b
b

¦ ∈
¦
· ∞ · ∞
'
¦
· −∞
'
Z
.
lim ( )
( )
lim ( ) ( )
x a
g x
g x f x
f x e
x a


·

1 b g
.
50
Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului, dacã este
continuã în fiecare punct al acesteia. Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie
pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.
Funcþiile elementare sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor de definiþie.
Dacã funcþiile f, g : D → Z (D _ Z) sunt continue în punctul a i D, atunci funcþiile
af + bg (cu a, b i Z) ºi f · g sunt continue în a. Dacã, în plus, g(a) @ 0, atunci existã
( ) V a ∈V astfel încât ( ) 0, D g x x V ≠ ∀ ∈ I ºi
f
g
este continuã în a.
Fie f : E
1
→ E
2
ºi g: E
2
→ Z (E
1
, E
2
_ Z) ºi h g f · → o :E
1
Z funcþia compusã.
Dacã f este continuã în a i E
1
ºi g este continuã în f (a) i E
2
, atunci h este continuã
în a.
Teorema de mãrginire a lui Weierstrass
Dacã f : [a, b] → Z este o funcþie continuã, atunci:
1) f este mãrginitã;
2) f îºi atinge marginile, adicã j α, β i [a, b] cu f f x
x a b
( ) min ( )
[ , ]
α ·

ºi f f x
x a b
( ) max ( )
[ , ]
β ·

.
Dacã f : [a, b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare, atunci
existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, atunci funcþia pãstreazã acelaºi
semn pe acel interval.
Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I). Funcþia f : I → J este bijectivã dacã
ºi numai dacã f este strict monotonã ºi, în acest caz, funcþia inversã f
–1
: J → I este
continuã ºi strict monotonã.
Dacã : [ ; ) f a b →Z, b i Z ºi existã lim ( )
x b
f x l · ∈
Z
Z , atunci funcþia :[ ; ] g a b →Z ,
( ), [ ; )
( )
,
f x x a b
g x
l x b
∈ ¦
·
'
·
'
se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f la [a; b].
Funcþii derivabile
Fie D _ Z, f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Se numeºte
derivata funcþiei f în a,
( ) ( )
lim
x a
f x f a
x a



, în cazul în care aceastã limitã existã (finitã
sau infinitã). În acest caz, notãm:
( ) ( )
( ) lim
x a
f x f a
f a
x a →

′ ·

. Spunem cã funcþia f este
derivabilã în a dacã, în plus, f ′(a) i Z.
Considerãm funcþia : D f →Z. Mulþimea punctelor în care funcþia f este derivabilã
se numeºte domeniul de derivabilitate al funcþiei.
51
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D; atunci urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
1)
( ) ( )
lim ( )
x a
f x f a
f a
x a


′ ∃ · ∈

Z.
2) µ (x
n
)
n
⊂ D \ {a}, lim
n
n
x a
→∞
·
( ) ( )
lim ( )
n
n
n
f x f a
f a
x a
→∞

′ ⇒ ·

.
Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. Se numeºte derivata
funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z.
Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau
df
dx
sau cu Df.
Derivate laterale
Fie : D f →Z ºi a i D.
Spunem cã f are derivatã la stânga în a, dacã a este punct de acumulare al
mulþimii D O (–∞, a) ºi existã
( ) ( )
lim ( )
s
x a
f x f a
f a
x a

′ · ∈

Z
Z .
Spunem cã f are derivatã la dreapta în a, dacã a este punct de acumulare al
mulþimii D O (a, ∞) ºi existã
( ) ( )
lim ( )
d
x a
f x f a
f a
x a

′ · ∈

]
Z .
Fie I _ Z un interval, o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I.
Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. În
acest caz, ( ) ( ) ( )
s d
f a f a f a
′ ′ ′ · · .
Operaþii cu funcþii derivabile
Fie funcþiile f, g : D → Z derivabile în a.
J Funcþia f + g este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ) ( ) f g a f a g a ′ ′ ′ - · - .
J Funcþia c · f este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ) c f a c f a ′ ′ ⋅ · ⋅ .
J Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în a ºi (f E g)′(a) = f ′(a)E g(a) + f (a)E g′(a).
J Dacã g(a) @ 0, funcþia
g
f
este derivabilã în x
0
ºi
2
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
f a g a f a g a f
a
g
g a

′ ′ ⋅ − ⋅
¸ ¸
·
(
¸ ,
.
J Se considerã funcþiile f : D → E, g : E → Z, a punct de acumulare din D,
0
( ) y f a · punct de acumulare din E. Dacã f este derivabilã în a ºi g este derivabilã
în y
0
, atunci funcþia g f o : D→Z este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ( )) ( ) g f a g f a f a ′ ′ ′ · ⋅ o .
Derivabilitatea funcþiei inverse
Fie , I J ⊂Z douã intervale ºi : f I J → o funcþie strict monotonã cu f (I) = J.
Dacã f este derivabilã în a i I ºi ( ) 0 f a ′ ≠ , atunci funcþia inversã
1
: f J I

→ este
derivabilã în y
0
= f (a) ºi
1
0
1
( ) ( )
( )
f y
f a

′ ·

.
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D.
Funcþia f este derivabilã de douã ori în a dacã:
52
1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui a.
2) funcþia derivatã f ′ este derivabilã în a, adicã existã
( ) ( )
lim
x a
f x f a
x a

′ ′ −

ºi este finitã.
În acest caz, limita se noteazã cu ( ) f a ′′ (sau
2
2
d ( )
d
f a
x
sau
2
( ) D f a ) ºi se numeºte
derivata a doua (sau derivata de ordinul 2) a funcþiei f în punctul a.
Funcþia f : D → Z este de (n + 1) ori derivabilã în a, dacã:
1) f este de n ori derivabilã pe o vecinãtate a lui a;
2) funcþia derivatã f
(n)
este derivabilã în a, adicã existã
( ) ( )
( ) ( )
lim
n n
x a
f x f a
x a



ºi
este finitã.
În acest caz, limita se noteazã cu
( 1)
( )
n
f a
-
(sau
1
1
d ( )
d
n
n
f a
x
-
-
sau
1
D ( )
n
f a
-
) ºi se
numeºte derivata de ordin (n + 1) a funcþiei f în punctul a.
Prin convenþie, f
(0)
= f.
O funcþie f : D → Z este indefinit derivabilã pe D dacã, µ n i q, f este derivabilã de
n ori în orice punct al lui D.
Regula lui Leibniz. Fiind date funcþiile , : f g D →Z de n ori derivabile,
( ) ( ) ( )
0
( )
n
n k n k k
n
k
fg C f g

·
·

.
Diferenþiala
Fie I _ Z un interval ºi x
0
i I.
Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x
0
dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie
continuã ºi nulã în x
0
(adicã lim ( ) ( )
x x
x x

· ·
0
0
0 α α ) astfel încât:
f (x) – f (x
0
) = A(x – x
0
) + α(x)(x – x
0
), µ x i I.
Cu notaþiile anterioare, funcþia liniarã h a A · h, µ h i Z se numeºte diferenþiala
funcþiei f în punctul x
0
ºi se noteazã df (x
0
).
Dacã f este diferenþiabilã în x
0
, atunci df (x
0
) : Z → Z, df x h f x h ( )( ) ( )
0 0
· ′ ⋅ , µ h i Z.
O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I.
Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile
Fie f : D → Z o funcþie; a i D se numeºte punct de minim absolut (sau global) al
funcþiei f dacã: f (a) T f (x), µ x i D. a i D se numeºte punct de maxim absolut (sau
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (a), µ x i D.
Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I.
a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã o vecinãtate
V a lui a astfel încât f (x) T f (a), µ x i V O I; f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei.
53
x
0
se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã V o
vecinãtate a lui x
0
astfel încât f (x
0
) T f (x), µ x i V O I; f (x
0
) se numeºte minim
relativ al funcþiei.
x
0
i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim
sau de maxim relativ (sau local).
Teorema lui Fermat. Fie I ⊂ Z un interval ºi f : I → Z o funcþie derivabilã într-un
punct de extrem local x
0
din interiorul intervalului I (x
0
i I ºi nu este capãt al intervalului);
atunci f ′(x
0
) = 0.
Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu urmãtoarele proprietãþi:
1) f este continuã pe [a, b].
2) f este derivabilã pe (a, b)
3) f (a) = f (b).
Atunci jc i (a, b) astfel încât ′ · f c ( ) 0.
Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu proprietãþile:
1) f continuã pe [a, b];
2) f derivabilã pe (a, b).
Atunci existã c i (a, b) astfel încât
( ) ( )
( )
f b f a
f c
b a

′ ·

.
Teorema lui Cauchy. Dacã funcþiile f, g : [a, b] → Z îndeplinesc condiþiile:
1) f ºi g sunt continue pe intervalul închis [a, b] ;
2) f ºi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b) ;
3) ( ) 0, ( , ) g x x a b ′ ≠ ∀ ∈ ;
atunci g(a) @ g(b) ºi existã c i (a, b) astfel încât
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
f b f a f c
g b g a g c
′ −
·
′ −
.
Teorema l’Hospital. Fie , , ºi I a b a b ∈ < ⊂ Z Z un interval cu ( , ) I [ , ] a b a b ⊂ ⊂ .
Dacã x
0
i [a, b] ºi f, g : I \ {x
0
} → Z sunt funcþii cu proprietãþile:
1)
0 0 0
lim ( ) lim ( ) 0 (respectiv lim ( ) )
x x x x x x
f x g x g x
→ → →
· · · -∞ ;
2) f ºi g sunt derivabile ºi
0
( ) 0, I \ { } g x x x ′ ≠ ∀ ∈ ;
3) existã
0
( )
lim
( )
x x
f x
g x




Z finitã sau infinitã;
atunci existã o vecinãtate V a lui x
0
, astfel încât g(x) @ 0, µ x i I O V \ {x
0
}) ºi existã
0 0
( ) ( )
lim lim
( ) ( )
x x x x
f x f x
g x g x
→ →

·

.
Consecinþã a teoremei lui Lagrange. Fie f : I → Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.
a) Dacã f ′(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f ′(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.
54
Convexitate
Fie funcþia f : I → Z, unde I ⊂ ⊂⊂ ⊂⊂ Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I, dacã µ x
1
, x
2
i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x
1
+ λx
2
) T (1 – λ)f (x
1
) + λEf (x
2
).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x
1
, x
2
i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x
1
+ λx
2
) U (1 – λ)f (x
1
) + λEf (x
2
)
Fie x
0
punct interior intervalului I. Spunem cã x
0
este punct de inflexiune al funcþiei f
dacã f are derivatã în x
0
(finitã sau infinitã) ºi dacã pe o vecinãtate a lui x
0
, funcþia îºi
schimbã convexitatea în x
0
, adicã, de o parte a lui x
0
funcþia este convexã, iar de cealaltã
parte a lui x
0
funcþia este concavã.
Asimptote
Fie D _ Z ºi x
0
i Z un punct de acumulare al lui D; fie f : D « Z o funcþie.
Dreapta de ecuaþie x = x
0
este asimptota verticalã la graficul funcþiei f, dacã cel puþin
una dintre limitele laterale:
0
lim ( )
x x
f x
Z
sau
0
lim ( )
x x
f x
]
existã ºi este infinitã.
Fie o funcþie f : D « Z. Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta (∞ este punct
de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã
spre +∞ a graficului dacã lim[ ( ) ] 0
x
f x mx n
→-∞
− − · , m, n∈Zfixate.
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (–∞ este punct de acumulare al mulþimii D),
atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre – ∞ a graficului dacã
lim[ ( ) ] 0
x
f x mx n
→−∞
′ ′ − − · , , m n ′ ′ ∈Zfixate.
Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f
dacã existã lim ( )
x
f x
→±∞
ºi este egalã cu a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful