METODOLOGIA CERCETARII IN STIINTELE ECONOMICE OBIECTUL, METODELE SI ETAPELE CERCETARII 1.

Locul şi rolul metodologiei în cercetarea ştiinţifică Orice dicţionar enciclopedic cuprinde o definiţie a termenului de ştiinţă, provenit din cuvăntul latin scientia = cunoaştere. Cele mai multe dintre aceste definiţii se referă la conceptul de ştiinţă în sens larg, ca fiind orice domeniu de studiu sistematic sau cunoştinţele rezultate în urma acestui studiu. In sens restrâns, ştiinţa este definită ca fiind totalitatea cunoştinţelor dobândite prin observarea şi investigarea unor fenomene ale naturii (ştiinţele naturii) sau a comportamentului uman în cadrul societăţii (ştiinţele sociale). Este uşor de observat că orice ştiinţă dispune de un obiect al cunoaşterii si de una sau mai multe metode de observare şi interpretare a comportamentului acestui obiect, atât individual cât şi în relaţie cu alte obiecte. Desigur, pentru a fi posibilă aplicarea unei metode ştiinţifice, obiectul ştiinţei trebuie să dispună de o serie de proprietăţi care pot fi observate şi măsurate, iar comportamentul obiectului trebuie să fie determinat în mod cauzal de nivelul realizării (măsura) acestor proprietăţi. Prin urmare, metoda ştiinţifică reprezintă un demers raţional prin care un cercetător poate să obţină o imagine asupra unui obiect sau fenomen ale cărui proprietăţi şi comportament constituie obiectul cercetării. Scopul general al cercetării ştiinţifice poate fi definit, în contextul acestei discuţii, ca fiind dezvoltarea cunoaşterii. Cunoaşterea este un concept care poate avea mai multe înţelesuri. In esenţă, cunoaşterea constă în reproducerea subiectivă a realităţii în conştientul uman. Cunoaşterea priveşte identificarea, descrierea şi controlul formei, proprietăţilor şi stărilor unui obiect care aparţine unei realităţi considerate obiectivă. Cunoaşterea, ca însuşire a entităţii umane, presupune raţionalitate şi evaluare. Raţionalitatea defineşte căutarea, identificarea, explicitarea cauzală şi utilizarea tuturor formelor, proprietăţilor şi relaţiilor între proprietăţi, care permit subiectului să realizeze o anume transformare de stare în realitate, sau să producă o explicaţie cauzală pentru o stare observată ori construită experimental. Evaluarea constă în validarea cunoştinţelor utilizate în cadrul unei acţiuni de configurare a comportamentului unui obiect al realităţii, sau de explicare cauzală a unei stări a realităţii. Evaluarea poate confirma sau respinge concluziile unui raţionament aplicat asupra unor ipoteze ale acţiunii. Revenind acum asupra afirmaţiei că „scopul cercetării ştiinţifice poate fi definit, în sens larg, ca fiind dezvoltarea cunoaşterii”, putem afirma în plus că „prin cercetare ştiinţifică înţelegem un

proces raţional de verificare a unor ipoteze asupra realităţii, având ca efect formarea de noi cunoştinţe asupra universului”. Metodologia cercetarii în ştiinţele economice poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode, tehnici si instrumente de investigare, analiză şi explicare a fenomenelor economice. Este însă de observat că, în general, în orice ramură a ştiinţelor, exacte sau umaniste, obiectivele cercetării ştiinţifice pot fi văzute în două sensuri filozofice, care pot fi considerate complementare: în sensul dezvoltării cunoaşterii în general, sau asupra unui domeniu limitat al ştiinţei (culturii) umane  cercetarea fundamentală are ca obiectiv formularea unor teorii noi sau a unor dezvoltări ale domeniului teoretic al ştiinţelor studiate. In domeniul ştiinţelor economice, cercetarea fundamentală priveşte planul macroeconomic al organizării societătii (statului) cu deschideri preponderente către domeniul economiei politice; în sensul formulării unor soluţii de rezolvare a unor problrme insuficient tratate din punct de vedere teoretic  cercetarea aplicativă are ca obiectiv formularea unor metode sau tehnologii de tratare a unor probleme de ordin practice, de interes restrâns şi imediat pentru o categorie bine definită de specialişti. Această deosebire este importantă atunci când vorbim despre obiectivele specifice ale cercetării, dar şi despre etapele şi fazele cercetării, de asemenea precizate la nivel metodologic, precum şi despre metodele utilizate în cercetare. In acest context, ştiinţa economică se situează pe o poziţie relativ diferit faţă de alte ştiinţe exacte sau umaniste, datorită particularităţilor fenomenului economic. Astfel, ştiinţa economică apare ca o formă de „cunoaştere veridică a realităţii economice, verificabilă pe cale experimentală, prin simulare şi scenarii”. Stiinţele economice dispun de o bază metodologică formată din mai multe componente: materialul faptic acumulate în perspectivă istorică; rezultatele generalizate şi argumentate prin teorie ale observaţiilor şi experimentelor efectuate în scopuri teoretice sau aplictive; metodele, tehnicile şi instrumentele de măsurare a fenomenelor economice specifice unui context macroeconomic concret; ipotezele valabile din punct de vedere teoretic dar neconfirmate experimental. In crearea şi aplicarea unor metodologii de cercetare valabile în plan microeconomic, aceste componente se regăsesc într-un raport care trebuie să tindă către un echilibr optim. In linii mari, putem considera că tendinţa către acest echilibru poate fi urmărită prin consolidarea tehnicilor informatice care susţin metodologia de cercetare. Spre exemplu, este uşor de observat că, prin simularea modelelor

nesemnificativă..fenomenul economic este determinat. Astfel. a existenţei unor posibilităţi largi de generalizare ( rezultatele generalizate şi argumentate prin teorie ale observaţiilor şi experimentelor efectuate în scopuri teoretice sau aplictive ). al veridicitatii sau exactitatii cunoasterii stiintifice.fenomenul economic este. pentru început. obiectul cercetării devine problema economică. aducerea acesteia mai aproape de practica. în general. atunci vom spune ca nu exista nici o problema economica. Daca între teorie si practica este concordanta. sau cel puţin influenţat în mod semnificativ. că marea majoritate a comentariilor asupra conceptului de cercetare ştiinţifică în economie pornesc de la ideea că ştiinţa economică este o formă de “cunoaştere veridică” a fenomenelor economice. a disponibilităţii unui repertoriu adecvat de metode (tehnicile şi instrumentele de măsurare a fenomenelor economice specifice unui context macroeconomic concret ) şi în fine. numai în măsura unei disponibilităţi suficiente a rezultatelor observaţiilor ( materialul faptic acumulate în perspectivă istorică). metodologia de cercetare se sprijina pe practica în orice demers stiintific ca sursa de analiza si disjungere de noi cauze. o funcţie de mai multe variabile (y = f(xi). între teorie si practica se constata o diferenta. în general.n). aproape întotdeauna.de evoluţie a unor fenomene microeconomice se pot verifica. i = 1…. atunci aceasta este o problema economica si este o tema care poate si trebuie sa fie cercetata. este recunoscută prin noţiunea de “cunoaştere exactă. factori explicativi de perfectionare continua a teoriei. Problema economica poate sa rezulte din confruntarea pe care o face metodologia între teorie si practica. de fenomenele sociale asociate. respectiv teoria nu mai explica integral si nu mai poate previziona integral practica. metodologia formuleaza corectia si perfectionarea teoriei. Daca. dimpotriva. în timp ce ştiinţa. univeresală şi verificabilă”. Practica economică acoperă un plan mult larg decât teoria economic şi nu poate fi integral cunoscută în fiecare moment. uneori în mod sufficient de probabil. reducerea dependenţelor fenomenului economic la o relaţie monofactorială fiind. Definiţia ştiinţei economice în aceşti termeni se explică prin natura si particularităţile fenomenului economic: . care creează contextul verificării ipotezelor asupra comportamentului . Din confruntarea practicii cu teoriile imperfecte. a unor instrumente de verificare a modelelor complexe (ipotezele valabile din punct de vedere teoretic dar neconfirmate experimental). De aceea. 2. ea este unicul criteriu al adevarului. . Obiectul cercetării ştiinţifice în economie Să observăm. adica teoria „guverneaza” bine practica.

metodologia este ştiinţa metodelor.fenomenul economic are un caracter istoric. . că o metodologie este o clasă de metode. de aici însemnatatea criteriului istoric în explicarea si întelegerea fenomenului economic. Metodele cercetării ştiinţifice în economie Metodologia cercetării stiintifice este un concept general care se referă la o serie de metode sau procedee de investigare şi de raţionament posibil de aplicat în cadrul unui domeniu ştiinţific particular. adică un discurs (logos) asupra metodei. psihologie etc) se regăsesc două mari familii de metode. In ştiinţele umaniste (sociale. care pot fi considerate complementare. Prin urmare. cantitative şi calitative. .fenomenul economic are un comportament determinat de condiţiile naturale ale spaţiului geografic în care se produce la un moment dat. Natura metodologiei depinde de în mare măsură de domeniul ştiinţei la care se referă. care sunt surse de dificultate în identificarea şi modelarea comportamentului general şi specific al fenomenului economic. metode matematice etc. Se poate spune. relevarea acestor caracteristici. din punct de vedere spaţial şi temporal. . prin care sunt repertoriate metodele cunoscute prin teorie şi verificate practic prin experimente repetate în condiţii aleatoare. constituie un aspect esenţial al metodologiei cercetării. metode analitice.(spre exemplu. . un instrumentar în care fiecare instrument este o metodă aparţinând aceleiaşi categorii de metode. se poate afirma că mediul de manifestare a fenomenelor economice determină. 3. metode sistemice. fiind determinate sau influenţate de comportamentul social acestora. . prin urmare. Importanţa unei metodologii ca process de raţionament este dată de capacitatea sa de a pune în ecidenţă caracteristicile obiectului cercetat şi de a preciza metodele adecvate de cercetare a acestor catactristici în mod independent sau în relaţie cu alte proprietăţi ale obiectului cercetat.fenomenele si procesele economice se formeaza si se explica în mod dependent de interesele si aspiratiile umane.).economic al obiectului cercetării.fenomenele economice au un caracter aleatoriu. comportamentul obiectului cercetării. -. însă aspectele calitative ale fenomenului economic sunt determinante pentru explicarea comportamentului acestora în timp şi spaţiu. probabilistic şi numai rareori determinist. economice. De altfel.fenomenul economic poate fi măsurat prin metode statistice (cantitative). In sens filozofic.

Afirmaţiile privind adevărul acestor ipoteze sunt verificate prin diferite experimente. pentru care rezultatele cercetării pot fi exprimate numeric şi pot fi prezentate în forme adecvate (tabele. în mod necesar. Orice prognoză eronată. confirmă sau resping ipoteza. iniţiază considerarea şi generarea de corecţii sau de ipoteze alternative. spre exemplu) poate constitui un suport de cercetre. folosirea lor în cercetare face deseori obiectul unor controverse ideologice asupra relevanţei şi preciziei metodelor cantitative în dezvoltarea unor raţionamente specifice (în logică fuzzy. Dacă în ştiinţele fizice şi biologice utilizarea metodelor cantitative în cercetare dispune de instrumente a căror aplicare nu poate fi contestată. în ştiinţele economice. sau fenomene neexplicate. numite ipoteze.Metoda ştiinţifică. In domeniul microeconomic. natura metodei este determinată. spre exemplu. ci o afirmaţie care nu poate constitui subiectul cercetării ştiinţifice. Este de asemenea important de ştiut că o ipoteză nu poate fi dovedită. diferite prin procedeele de culegere şi analiză a datelor care descriu obiectul cercetării: Metodele cantitative de cercetare se referă la fenomenele cuantificabile. Cercetătorul foloseşte observaţia şi raţionamentul pentru a propune o explicaţie provizorie a unor fenomene. falsificabilă. care pot fi reproduse indiferent de starea obiectului cercetat. O ipoteză a cercetării este. O ipoteză poate fi acceptată ca fiind adevărată sau falsă. dezvoltarea de noi tehnologii este legată de dezvoltarea cunoaşterii potrivit metodei ştiinţifice. în general. verificarea unor ipoteze) şi. adică să poată fi verificat dacă este falsă. cât şi ca o sursă de instrumente de observare şi durijare a fenomenului economic. în primul rând de obiectivele cercetării (dezvoltarea cunoaşterii. după cum concluziile unui experiment conceput pentru a testa o ipoteză. . Se pot deosebi două mari familii de metode. O ipoteză verificată experimental în mod repetat. inconsistenţe interne sau lacune. Mai mult. devine o teorie care poate să fundamenteze prognoze asupra comportamentului obiectelor similare. în ştiinţele sociale şi. generând un ciclu iterativ. atunci nu este o ipoteză. şi poate servi atât ca un alt test al validităţii ideilor care stau la baza sa. este un instrument fundamental pentru investigaţia ştiinţifică a realităţii şi pentru dobândirea de noi cunoştinţe bazate pe demonstraţie. în al doilea rând de caracteristicile obiectului cercetat. In construirea metodologiilor de cercetare. grafice). Dacă o propoziţie nu este falsificabilă. care ele însele sunt testate. în mare măsură. nevoia de a înţelege sau de a supraveghea comportamentul unui fenomen economic în cadrul unui sistem de reguli de comportament (vezi sistemele fiscale.

2 Analiza factorială a corespondenţelor (AFC) este o metodă statistică de analiză a datelor. în principiu. această tehnică este aplicată în studiile de piaţă. Principiul metodei este de a proceda la analiză fără preferinţe asupra datelor urmărind ierarhizarea informaţiei cuprinsă în datele supuse analizei. Deşi nu credem că este necesar să aprofundăm discuţia asupra metodelor cantitative. bazate pe fapte a căror expresie nu este întotdeauna numerică. amintim aici că. pentru că nu întotdeauna variabilele analizate pot fi exprimate numeric într-un mod precis şi relevant pentru natura acestor fenomene. fie datorită dimensiunii fenomenelor studiate. ele fiind cunoscute în detaliu din studiile de statistică pe care orice economist sau sociolg le parcurge în cadrul învăţământului de profil. De altfel. In ştiinţele sociale. Este o noţiune importantă în cercetarea unor fenomene prin efectuarea de măsurători asupra unui număr restrâns de apariţii în vederea extinderii unor concluzii asupra întregului ansamblu de apariţii. tehnica sondajului constă în stabilirea unor mărimi statistice asupea unui eşantion extras din ansamblul populaţiei studiate şi de extindere a lor asupra întregii populaţii prin interpretarea rezultatelor astfel obţinute. Tendinţa actuală în ştiinţele economice şi sociale este de combinare a celor două familii de metode. pe de o parte. în analiza datelor). Sapre exemplu. şi mai ales. eventual nedeterminat. Analiza distanţei dintre punctele reprezentate permite interpretarea indirectă a procentajelor de participare la capitalul întreprinderii. probabil. din care 6 reprezintă investitorii şi celelalte 10 întreprinderile. Investigarea se concretizează în formarea unor colecţii de date care exprimă măsura unor proprietăţi ale fenomenului cercetat.spre exemplu). AFC serveşte la determinarea şi iearhizarea tuturor dependenţelor între liniile şi coloanele unui tabel. dacă participarea bursieră încrucişată admite 6 investitori care îşi repartizează portofoliile între 10 întreprinderi se obţine prin AFC un grafic care cuprinde 16 puncte. de neînlocuit. aşa cum am mai spus. 1 Eşantionarea constă în selecţia unei părţi dintr-un îneg. aceste metode cantitative de investigare şi analiză se regăsesc în contextul cercetărilor bazate pe metodei calitative. In economie. fie în pregătirea fazei de investigare (eşantionarea) fie în analiza şi interpretarea datelor colectate (analiza factorială). pe de altă parte. de dimensiunea problemelor şi relevanţa variabilelor reţinute în analiză) se regăsesc tehnicile de eşantionare1 (importante în stadiul de investigare al cercetării) şi analiza factorială a corespondenţelor2 (importantă şi. având ca argument faptul că. tehnicile de investigare şi analiză cantitativă se bazează pe metode statistice a căror aplicare presupune acceptarea unor riscuri de aproximare şi incertitudine. fie. în sens mai general) investigarea cantitativă este dificilă. printre cele mai uzuale tehnici de reducere a dificultăţilor de aplicare a metodelor cantitative în cercetarea ştiinţifică a fenomenelor economice (legatre . admite la intrare un tabel dinamic încrucişat (în sens Excel) şi produce la ieşire unul sau mai multe grafice sau imagini de repartiţie a volorilor şi variabilelor. In cercetarea fenomenelor economice (sau sociale. Metodele cantitative se dezvoltă pe baza unor instrumente (tehnici) de investigare şi analiză a fenomenelor specifice proprii unui domeniu ştiinţific. care. prin metode calitative pot fi interpretate rezultatele obţinut prin metode cantitative şi. Din aceste motive. că prin metode cantitative [ermit cuantificarea şi exprimarea precisă a unor aspecte calitative. pe baza cărora sunt elaborate diverse studii de prognoză asupra stării sistemelor economice. Tennicile de investigare cantitativă furnizează rezultatele numerice ale măsurătorilor (observaţiilor) efectuate în teren sau în laborator. .

imagine.. bazându-se po proceduri cvasi-continue de observare şi urmărire în timp real a fenomenelor studiate (a se vedea. Tehnicile pasive (cum ar fi. In literatura de specialitate sunt definite mai multe criterii de validare a metodei în metodologiile de cercetere orientate pe obiect sau pe domeniu: . a unor surse de date. analiză) până la atingerea unui prag de semnificaţie a concluziilor sufficient pentru a satisface obiectivul cercetării. Din acest punct de vedere sunt de notat diverse proceduri.metoda trebuie să permită aprofundarea iterativă a cercetării (observare. mai mult sau mai puţin completă.Metodele calitative de cercetare se referă la un ansamblu de metode utilizate în ştiinţele sociale şi economice (sociologie. cercetătorul participând direct la activitatea (subiectul) supus cercetării. spre exemplu. spre exemplu. . obiectivitatea cercetării. interviul) sau de colectare dirijată a datelor (chestionarul) care presupun o selecţie (eşantionare) aleatoare a observaiţiilor. Tehnici utilizate în metodologiile bazate pe metode calitative privesc colectarea şi reprezentarea datelor (informaţiilor) privind subiectul cercetării.metoda de cercetare trebuie sa acopere integral caracteristicile fenomenului economic. procedeele de alimentare a depozitelor de date – data warehouse). întreţinerea dirijată a bazelor de date) se referă la definirea. prin care cercetătorul urmăreşte să reducă biasul cognitiv şi cultural încercând să demonstreze. spre exemplu observarea directă. înregistrare audio) şi care se ataşează procedurilor de supraveghere a unor fenomene cu activitate continuă (spre exemplu. Dintre metodele de prelucrare a datelor provenite din investigaţiile bazate pe metode calitative amintim aici analiza de conţinut. să pună în discuţie limitele şi restricţiile de acceptare a generalităţii concluziilor. . întreţinerea fondurilor de date liberă sau nedirijată de cercetător. Tehnicile active se bazează pe instrumente interactive (cum ar fi. marketing. in format text. antropologie. fluxurile de date geografice recunoscute de GIS). al căror suport de colectare nu are o formă impusă (comunicări prin telefon. Internet etc. pe această cale. Metodele calitative permit rafinarea (explicarea) unui studiu abordat prin metode cantitative.metoda trebuie să permită formularea unor concluzii generale şi. în acelaşi timp. . politici economice). Repertoriul metodelor cuprinde două categorii mari de tehnici pasive – în sensul că nu influenţează situaţia socială studiată – şi tehnici active de colectare a datelor – în sensul că au un caracter participativ. ca şi pentru interpretarea unor reprezentări numerice ale unor rezultate obţinute prin studii cantitative. decât la o formă prestabilită de organizare a datelor.

metodele utilizate în analiză şi previziune nu sunt adecvate fenomenului. fenomenul cercetat nu este documentat suficient prin date reale.metoda trebuie să permită o descompunere suficientă a problemei în componente care pot să fie tratate independent pentru a cunoaste cauzele si factorii care-l determină comportarea fenomenului în ansamblu. lăsând cercetătorului opţiunile posibile pentru clasificarea şi măsurarea gradului de semnificatie al datelor reţinute în analiză. . de fenomenul studiat. direct sau indirect. ducând la deformarea modelului de comportament al obiectului studiat.iluminarea (explicarea. Cei mai multi specialişti în managementul proiectelor de cercetare împart metodologia de cercetare în patru etape: . . a modelului de analiză.metoda trebuie să permită tratarea diferenţiată a factorilor (variabile) care sunt susceptibile să influenţeze comportamentul fenomenului analizat. Fiecare etapă dezvoltă rezultatele etapei precedente. corectă dar insuficientă. . Etapele metodologice ale cercetării Orice studiu cu caracter de cercetare se dezvoltă în mai multe etape. ipotezele formulate sunt slab verificate prin procedee si tehnici recunoscute din punct de vedere metodologic. cât şi faţă de obiect se întâlnesc în mai multe situaţii: lipsa posibilităţilor de experimentare sau constrângerea de timp duce fie la o neglijare a confruntării cunoştinţelor teoretice cu faptele empirice. . a cauzelor şi factorilor care-l determină. 4. . Numărul de etape şi denumirile lor diferă de la o ştiinţă la alta. Principalele erori ale economistului atât faţă de metodă.verificarea ipotezelor şi a concluziilor (experimentarea).metoda trebuie să permită examinarea faptelor care sunt legate. în general fiind cuprins între 3 şi 7. a formei sale de evolutie. momentul creativ). prin procedeele specifice metodei.problematizarea sau percepţia problemei. . fie la o simplificare a problemei prin reducerea complexităţii factorilor de influenţă a fenomenului cercetat. apelând la metode şi instrumente specifice..incubarea (documentarea-învăţarea). observarea superficială a fenomenului economic. uneori până la o liniarizare.

Vom întelege acest adevar din examinarea principiilor si criteriilor care stau. Editura: ASE. Pentru completarea şi aprofundarea materialului documentar prezentat aici. c) explicarea fenomenului economic (sau cercetarea propriu-zisa). Se întelege ca atunci când o lucrare se desfasoara doar individual este important ca fiecare sa stie sa o conduca cu succes la bun sfârsit. Iovan Etapele cercetarii stiintifice economice sunt si trebuie sa fie privite nu numai drept parti ale metodologiei de cercetare. unor echipe mai mari.1 Alegerea temei de cercetare este prima etapa a oricarei investigatie stiintifica. care pot fi considerate commune pentru orice formă de proiect de cercetare ştiinţifică. Popescu. dar si pentru ca aceasta se poate realiza individual sau în echipa. la baza alegerii temei de cercetare stiintifica. ea nu are nimic formal au întâmplator. b) documentarea-învatarea.In stiinţele economice. umane si financiare. Ea conditioneaza succesul lucrarii de cercetare la fel de mult ca si oricare alta etapa. In cele ce urmează. se recomandă consultarea sursei: Metodologia cercetarii stiintifice economice. Fiecare cercetător trebuie sa stie sa-si asigure nu numai succesiunea etapelor (cu metodele si tehnicile lor). pentru elaborare. D. cercetătorii sunt de acord asupra a patru etape. punem în discuţie numai primele trei etape ale cercetării. şi anume: a) alegerea temei de cercetare. Principii generale de alegere a temei de cercetare: – temele mai complexe se încredinteaza. cu doua faze importante: formularea ipotezei (momentul creator-constructiv) şi verificarea ipotezei şi a concluziilor ştiinţifice (momentul critic-valorizator). d) redactarea şi comunicarea publică a lucrării. 2006 Autor: C. Precizarea este importanta nu numai pentru ca activitatea de cercetare implica un management al celor care realizeaza o munca de creatie. e) valorificarea lucrării. încadrarea în resursele de timp (în termenul de elaborare a lucrarii) si în celelalte resurse materiale. D. însa într-o terminologie diferită. de regula. dar si gestiunea resurselor disponibile. – temele complexe se pot diviza în parti distincte si pot fi ncredintate unor echipe mai mici sau unor . Raboaca. Ciucur. ci si drept componente ale managementului activitatii de cercetare stiintifica. 4. Gh.

o informare-documentare prealabila este indispensabila în vederea alegerii temei. aici. care se realizeaza în mare masura pe baza a trei componente: a. – riscul în cercetarea stiintifica este mai mare decât în alte activitati. .stabilirea subetapelor si a termenelor pentru fiecare în parte.sa se aiba în vedere importanta si actualitatea teoretica si practica a temei de cercetare. . . Schita proiectului de cercetare. Administrarea programului de cercetare a temei. Indiferent daca tema este elaborata individual sau în echipa.Algerea temei poate mari sau micsora acest risc. principiile alegerii temei se aplica pe baza unor criterii pe care le supunem. discutiei cu scopul declarat de a verifica valoarea lor de adevar: . o tema poate sa implice un mare volum de documentare-învatare.persoane individuale. iar termenul de realizare a temei nu-i îngaduie sa aprofundeze cunostintele necesare.principalele operatiuni de documentare-învatare.înclinatiile cercetatorului sa se potriveasca. este o operatiune complexa de definire si de corelare. Elaborarea acesteia începe dupa alegerea temei de cercetare.asigurarea valorificarii potentialului de creatie al cercetatorului.cunostintele cercetatorului sunt un criteriu important.o buna organizare. . . .corelarea etapelor si fazelor cu termenele partiale si cu termenul final al temei de cercetare.termenul de predare la beneficiar. greutati de obtinere. – cercetatorul poate propune tema de cercetare pe care doreste sa o realizeze. locul unde se afla si cum pot fi stiintifica a temei este o activitate de . schita proiectului de cercetare cuprinde: . pregatire si în raport cu resursele de care dispune.sursele de informare-documentare importante.o buna gestionare a tuturor resurselor disponibile. într-un grad cât mai înalt. . . astfel încât sa se evite orice sursa de majorare a riscului oricarei teme de cercetare stiintifica. – cercetatorul poate si trebuie sa-si aleaga tema care i se potriveste ca aspiratie. continutul si natura temei de cercetare. cu cerintele. . . Elaborarea si administrarea programului de cercetare management complexa care are în vedere: . După unele teorii ale managementului cercetării.necesitatea încheierii la termenul stability.

Elaborarea proiectului temei se face dupa terminarea documentarii bibliografice. d. factorii – cauze care determina fenomenul economic si formularea de ipoteze operationale. modele de analizasi calcul. argumentatia economicasi social-politica necesara fundamentarii concluziilor stiintifice.modul de prelucrare a informatiilor si termenele de prelucrare.documentarea directa (practica): date. Proiectul temei.consultate. probleme speciale neclarificate. sectiuni. . Planul preliminar de structura a lucrarii cuprinde: principalele teze. implementare si termenele necesare.termenul necesar refacerii si definitivarii lucrarii. Planul definitiv al lucrarii. Elaborarea acestui plan preliminar capata contur pe masura parcurgerii etapelor de documentare si de explicare a fenomenului economic. . conturarea structurii lucrarii: parti. Se realizeaza dupa modificarile care se aduc planului preliminar.cheltuielile necesare fiecarei etape. paragrafe. când cercetatorul ajunge sa realizeze si o prima formulare a ipotezei. teoriile.operatiunile de asistenta. 4.2 Documentarea stiintifica este a doua etapa a procesului de cercetare stiintifica. Proiectul temei include: . legile. . . ipotezele confirmate si necomfirmate. Este un proces de însusire activa a tuturor informatiilor stiintifice privitoare la tema care face obiectul cercetarii. în genere limbajul stiintific. cum sunt: notiunile si conceptele.etapele ulterioare de cercetare stiintifica. . c. Planul preliminar de structura a lucrarii. . principalele ipoteze confirmate si neconfirmate. datele si informatiile necesare asupra fenomenului din . sursele de informare si modul de prelucrare. . axiomele. . Insa planul definitiv al lucrarii va fi realizat în ultima etapa – redactarea si sustinerea publica a lucrarii stiintifice. . capitole.timpul necesar celorlalte etape ale cercetarii. informatii. b. principiile.termenul de verificare a ipotezelor si de fundamentare a concluziilor stiintifice. argumentatia teoreticasi practica.consumul de timp necesar consultarii specialistilor în diferite etape de realizare a lucrarii. fapte.termenul de redactare a lucrarii si termenul de sustinere publica. idei si concluzii.

Documentarea sistematica. Documentarea-învatarea constituie o latura importanta a creatiei stiintifice: – a învata înseamna a repeta aceleasi trasee. a ideilor în „constructia”. Din toate aceste considerente. în general. în vederea formularii deciziei de alegere.practica economica. – studierea surselor sub forme precum: gruparea surselor. pentru beneficiarii lui. formularii si verificarii ipotezelor etc. Procurarea informatiilor stiintifice a devenit astazi un proces foarte dificil. – culegerea surselor sub forme precum: procurarea si obtinerea surselor. metodele si tehnicile de investigare adecvateanalizei. analiza ideilor din toate sursele consultate si stabilirea limitelor si valorilor lor.. Documentarea-învatarea se întemeiaza. evaluarea utilitatii ideilor si fisarea acestor idei. Complexitatea documentarii rezulta din împletirea informarii cu documentarea propriu-zisa. pe aceleasi conexiuni. examinarea sumara a continutului surselor. clasificare. si în raport cu tema cercetata. de însusire activa a tuturor informatiilor procurate despre tema aleasa. functii de triere. – utilizarea surselor. care îndeplineste. asadar. care este în fapt procesul de învatare. în vederea înlesnirii accesului la informatia stiintifica s-a nascut si s-a dezvoltat un puternic sector de informare. în elaborarea lucrarii sub forma confruntarii si . – informarea este procesul de procurare a surselor care contin informatiile stiintifice necesare învatarii. multe lucrari nu se publica sau se publica partial. are loc însa dupa alegerea temei de cercetare. notarea si fişarea surselor. Documentarea stiintifica îsi dezvaluie si mai mult complexitatea si importanta prin cele patru etape pe care le cuprinde: – informare asupra surselor purtatoare de informatii stiintifice (identificare. deoarece: volumul de informatii stiintifice (carti. oferta si pret). accesul la informatie este dificil.). deci. – a crea înseamna a urma alte trasee (circuite) informationale. Documentarea-învatarea reprezinta. alte interconexiuni. Ea începe prin consultarea câtorva surse care sa ofere informatii despre tema chiar înainte de alegerea acesteia. locul depozitarii etc. o latura a creatiei stiintifice. având de-a face cu o adevarata explozie. în special. cresc disparitatile terminologice. este o marfa sub forma unei idei care are atributele oricarei marfi (adica cerere. depozitare. pe doua concepte diferite: – informatia stiintifica este un produs specific al cercetarii tiintifice. bine realizata. inclusiv de prelucrare. desfasurata pe întregul front al problematicii mentionate. documentareaînvatarea poate conduce la savârsirea actului final de creatie (iluminare). CD-uri si alti purtatori) a crescut enorm. informatia stiintifica este perisabila datorita intensificarii cercetarilor stiintifice si perfectionarii calitatii informatiei stiintifice.

care se poate realiza în toate etapele elaborarii temei. de experienta si vocatia cercetatorului etc. imagini etc. Oricât ar fi de importanta. – documentarea directa. In concluzie. a interpretarii informatiilor (idei. – microformate: benzi. calitatea acesteia asigura perspective de a contribui la corectarea. – documente tertiare. ci se subordoneaza integral cercetarii stiintifice a temei alese. ipoteze. asa cum nu se poate confunda partea cu întregul. cu ajutorul unor instrumente specifice. reviste de titluri. neperiodice. – documente secundare. de la alegerea pâna la încheierea ei. – etapa de culegere a surselor se realizeaza prin fisare bibliografica. desi are un rol vital în toate aceste privinte. ele se adapteaza si se diferentiaza în functie de domeniu. etapele documentarii-învatarii nu sunt rigide. pregatite de personalulunitatii de informare-documentare. menita sa asigure informarea si cunoasterea fenomenului practic din zilele noastre. rezultate dinprelucrarea documentelor primare: reviste de referate. din tara si din afara tarii. Documentarea-învatarea. dar nu poate sa se identifice cu iluminarea si verificarea ipotezelor si concluziilor. documentarea-învatarea este o etapa importanta a cercetarii stiintifice. Orice documentare care se limiteaza la documente secundare si tertiare ramâne o pseudodocumentare. ghiduri bibliografice. Studiul acestora din urma asigura succesul documentarii. rezultate din prelucrarea documentelor secundare sub forma de: bibliografii. nu se poateidentifica în vreun fel oarecare cu cercetarea stiintifica în ansamblu. astfel: – etapa de informare se realizeaza cu ajutorul cataloageloralfabetic si pe materii. O fisa cuprinde: numele si . mai ales.. a criticii obiective. menita sa asigureinformarea si cunoasterea zestrei stiintifice. Documentarea nu este un scop în sine. Documentarea bibliografica . de acceptare sau de respingere argumentata etc. documentarea-învatarea este cel mult un proces de incubare. culegeri de traduceri. metode). ajuta doar pentru a ajunge la documentele primare. sinteze de referate etc.comparatiilor. de tema. – documentarea realizata prin consultarea specialistilor. Există mai multe formele de documentare : – documentarea bibliografica (livresca). discuri. sinteze documentare. Documentele secundare si tertiare. existente în toate bibliotecile. periodice sau neperiodice. Documentarea bibliografica se realizeaza în aceleasi patru etape. perfectionarea si cresterea zestrei teoretice a stiintei. adica a ceea ce au creat înaintasii din toate timpurile.exista patru feluri de surse documentare bibliografica: – documente primare. care contin ideile sub forma de documente periodice sau neperiodice. periodice si.

masurarea cantitativasi calitativa a fenomenului economic. metodele de analizasi calcul. rapida a fiecarei surse. Datele pot fi statistice. pregatirea datelor sa se realizeze în raport cu scopul lucrarii. în totalitatea însusirilor si trasaturilor lui concrete. Cercetatorul trebuie sa cunoasca reteaua de institutii care poseda . un grup de firme etc. ceea ce presupune trecerea în revista a cuprinsului. statisticile sa fie coerente. ierarhizarea. sa corecteze vechea teorie si sa asigure noi enunturi teoretice. daca sustin o ipoteza sau alta. calculele indicatorilor sa aprofundeze observareafenomenului. – etapa studierii surselor se realizeaza prin: explorarea globala.pronumele autorului. Calitatea datelor este hotarâtoare pentru succesul oricarei cercetari stiintific: ele trebuie sa aiba relevanta. în ce priveste toate aspectele teoretice. anul aparitiei si numarul de pagini. cu deosebirea ca aici se adnoteaza pagina de la care s-a extras ideea. asa cum se prezinta el în practica. a prefetei si postfetei. a activitatii autorului. Etapa de informare asupra fenomenului cercetat se realizeaza pe baza de acte normative. studii de caz privind o firma. estimarile sa fie corecte. dezagregarea datelor sa asigure corelatia. conspecte. elaborarea de referate documentare (pe baza unei singure surse). Documentarea directa . chestionare etc. dinamice si statice.are o importanta speciala vizând cunoasterea fenomenului economic real. denumirea editurii. noi concluzii stiintifice etc. Etapa utilizarii datelor trebuie sa se faca prin confruntare cuteoria economica. sa faciliteze formularea altor ipoteze. cu precizarea exacta a sursei din care s-a extras conform fisei bibliografice. adnotari si fise de idee. a indicatorilor cantitativi si calitativi. a metodei folosite pentru analiza. a editurii care o publica. a bibliografiei. de referate documentare desinteza (pe baza mai multor surse). în toate momentele elaborarii lucrarii. a mesajului si contributiei personale a autorului fata de alte surse. dar pot fi procurate în urma organizarii prin efort propriu al cercetatorului (anchete. Pe o patrime de hârtie A4 se înscrie o singura idee. interpretarea datelor si formularea concluziilor. a gruparii dupa criterii de importanta a tuturor surselor. cu loc suficient pentru adnotari proprii. fisa de idee are o importanta vitala pentru precizia si eficienta cercetarii si pentru economisirea timpului. de structura. locul publicarii. a variabilei dependente si a variabilelor – cauze-factori independenti.este de mare eficienta. Etapa utilizarii surselor nu include nici o particularizare speciala fata de recomandarile generale facute anterior pentru toate formele de documentare. elaborarea de note de lectura. Etapa studierii surselor trebuie sa se întemeieze pe o buna observare a datelor. monografii. Documentarea prin consultarea specialistilor . pe o singura fata.). O importanta esentiala are etapa culegerii datelor statistice. denumirea lucrarii. datele sa aiba completitudine etc. agregarea. conceptuale. datele sa sigure comparabilitate perfecta.

1 Formularea ipotezei este o operatiune complexa. cât si în cadrul documentarii directe. întemeiate mai mult pe aspecte si laturi exterioare. de suprafata. 4. ipotezele reprezentationale sunt formulate prin considerarea elementelor rezultate din analiza structurii interne a sistemului. cu cât din modul de formulare pot sa rezulte mai multe consecinte. Ipoteza trebuie sa îndeplineasca mai multe cerinte: • sa aiba o mare capacitate de explicare a fenomenului economic. diferenta constatata între teoria economica existentasi practica economica. ipotezele sunt: fenomenologice. Din punct de vedere al profunzimii. teoreticasi practica. o conjectura. O ipoteza bine formulata poate contribui si la realizarea momentului critic-valorizator. arbitrar. inclusiv prin Internet. sub forma de predictii (enunturi) concrete. • sa satisfaca exigenta de noncontradictie. • verificarea ipotezei sau momentul critic-valorizator.3. între cunoscut si necunoscut. cauza (ele) si factorul (ii) care determina evolutia unui fenomen economic. • sa genereze cât mai multe consecinte testabile. Ipoteza întretine legaturi cu sistemul de cunostinte existente în proportii diferite. Valoarea stiintifica a ipotezei este cu atât mai mare. ea rezulta în mod firesc dintr-un ansamblu de analize desfasurate atât în procesul documentarii bibliografice. în procesul de analizasi sinteza a tuturor datelor. alcatuita din mai multe operatiuni importante: Ipoteza este o presupunere. Ambele momente ale explicarii fenomenului economic graviteaza în jurul ipotezei. care dispune de toate sursele de informare. a fenomenului cercetat. în functie de pozitia pe care i-o dam din formulare. care efectueaza studii si cercetari. care urmeaza sa fie testate si verificate. calculelor si informatiilor studiate. Ipoteza este o presupunere care nu are însa nimic subiectiv.date statistice. • sa permita previziuni de noi aspecte si evenimente. Formularea ipotezei se realizeaza în procesul mai multor analize si calcule de evaluare a masurii (proportiei) în care ipoteza explica problema economica (diferenta dintre teorie si practica). • sa aiba un mare continut informational. în baza careia urmeaza sa se explice problema economica. 4. acela de .3 Explicarea fenomenului economic este cea de treia etapă a cercetării si cuprinde doua momente importante: • formularea ipotezei sau momentul constructiv creativ.

Adica de persoana care dispune de: calitatile si organele de percepere necesare. Orice fenomen economic este alcatuit din: – elemente componente sau structuri. fidela. Pentru aceasta.verificare a ipotezei. aparatura cu rol de amplificare a performantelor observarii stiintifice. ea poate fi efectuata doar de omul pregatit. pe cât timp observatia stiintifica este o remarca. la cercetatori si practicieni care se ocupa cu acest fenomen. tot acesta face si transpunerea observarii stiintifice în limbaje. Observarea stiintifica trebuie sa fie obiectiva. trebuie abordat ca sistem.este un proces de întelegere a legaturii ipotezei cu fenomenul economic. Sistemul este un ansamblu de elemente ale caror legaturi conduc la dezvaluirea unor proprietati definitorii pe care nu le poseda niciuna din partile (elementele) lui componente.. dupa confruntarea datelor si informatiilor documentarii bibliografice cu cele rezultate din documentarea directa. Observarea stiintifica a fenomenului economic si a cauzelor care-l determina începe chiar din etapa documentarii bibliografice si se desavârseste în etapa documentarii directe. trebuie sa se apeleze la specialist. fiecare fenomen economic se cere izolat de celelalte fenomene învecinate. practice. Observarea stiintifica a fenomenului economic este procesul de început al formularii ipotezelor si al elaborarii modelelor. Abordarea sistemica a fenomenului economic Daca ipotezele cele mai profunde rezulta din structura si mecanismele interne ale fenomenului este evident ca observarea stiintifica trebuie sa fie concentrata asupra structurilor si mecanismelor interne. pentru a-i cunoaste amploarea si granitele. Observarea stiintifica nu este la îndemâna oricui. legaturi cauzale. fara denaturari. în acest scop. Observarea stiintifica se realizeaza pe baza analizatorilorindividuali ai cercetatorului. . sistemul de cunostinte necesare. Ea poate fi definita ca o contemplare metodica asupra datelor si informatiilor privind fenomenul cercetat. Observarea stiintifica se realizeaza pe tot parcursul cercetarii stiintifice. Cu ajutorul observarii stiintifice se obtin constatari si fapterelevante (empirice) care ajuta la întelegerea mecanismelor si legilor de miscare a fenomenelor economice si la formularea ipotezelor. pentru a fi cunoscut. Observarea stiintifica . Orice fenomen economic (sistem). – conexiuni sau legaturi. Conexiunile pot fi: . prin care întelegem un anumit raportîntre elementele componente sau structurile interne pe care le reuneste în procesul functionarii sistemului.

Ea sustine actiunea cauzei. Sistemele economice (fiind fenomene economice) au un caracter aleatoriu. legaturi de succesiune sau de simultaneitate. Ele au si conexiune inversa. Studiul cauzalitatii include doua momente: a) identificarea variabilelor factori. doua procese sau doua elemente care se succed. reunesc elementele sistemului. . delimiteaza sistemul de alte sisteme. o stimuleaza sau o frâneaza.. Conexiunile au urmatoarele functii: . . este o legatura obiectiva între doua fenomene.. Relatia cauzala are un caracter complex. a evolutiei sistemului (fenomenului economic). . devenind efect. .……n. Relatia cauzala poate îmbraca: – forma simpla: o singura cauza. i = 1.. Identificarea variabilelor – factori . .. elementele componente si conexiunile se schimbasi se perfectioneaza. Sistemul este dinamic. el joaca un rol în ce priveste cauza.. este o legatura temporala.confera specificitatea..2. în calitate de efect. Odata efectul aparut. b) pozitionarea variabilelor (stabilirea relatiilor functionale): cine este y si cine este x (sau xi). relatia de interdependenta – când un fenomen în calitate de cauza determina un alt fenomen în calitate de efect. legaturi de coordonare a functiilor. apar noi elemente si noi conexiuni. un singur efect: y = f(x). – forma multipla: adica y este determinat de mai multe cauze: y = f(xi). provocând pe celalalt. .. dar si reciproca este valabila. o grabeste sau o încetineste. Relatia cauzala si rolul ei în formularea ipotezei Dintre toate formele de legaturi (conexiuni) examinate. Relatia cauzala se defineste în felul urmator: decurge din caracteristicile sistemului (fenomenului cercetat). sunt conditia desfasurarii si miscarii. legaturi de subordonare. dar este indispensabila pentru producerea efectului. relatia cauzala este cea mai importanta pentru formularea ipotezei si explicarea fenomenului economic. adica actiunea iesirii din sistem se exercitasi asupra intrarii în sistem. unul în calitate de cauza.. iar efectul devine cauza. legaturi de interdependenta în interiorul sistemului sau între sisteme.. îmbracând diferite forme: relatia de conditionare – nu este determinanta în raport cuefectul. influentând-o. cauza îsi schimba locul. calitatea sistemului.

mai aproape de esenta fenomenului. Inductia arata ca premisele individuale. în economie se întâlneste frecvent situatia în care. Pe baza acceptarii unor enunturi denumite premise. în virtutea unei legaturi a ei cu alte judecati considerate adevarate. adica generalul. suficiente etc.. întâmplatoare. particularedetermina concluzia. denumit concluzie. statice. de apropiere de adevar. o prezenta întâmplatoare. Concluzia rezultata dintr-un numar de cazuri este denumita amplificatoare. împletind analiza din premise cu sinteza proprie concluziei. Instrumente logice si matematice de formulare a ipotezelor Inferenta este o operatiune logica prin care se admite o judecata al carei adevar nu este verificabil direct. Explicatia este data de faptul ca premisele nu includ ocantitate suficienta de informatie pentru a putea fundamenta o concluzie universala. pornind de la premise particulare (cazuri individuale) catre general. În cadrul procesului de identificare a variabilelor sunt necesare si urmatoarele seturi de precizari: – daca variabila-cauzasi variabila-conditie (ii) sunt concomitente cu variabila-efect. Inferenta îmbraca doua forme: inductive si deductiva. dinamice etc. – daca în relatia de succesiune cauza-efect (mai ales în ce priveste nivelul de variatie al fiecareia) nu existasi influente ale altor factori-cauza care influenteaza nivelul de variatie al factorului-efect.In acest proces se cer precizate: variabilele-cauza: endogene. Inductia este o forma de inferare. – daca variabila factor-cauza precede cu adevarat variabila factor-efect. ci doar probabil adevarata. In legatura cu aceasta din urma precizare. catre ipoteze si concluzii generale. exogene. sa se „infiltreze” un numar nelimitat de factori. – daca cele doua variabile (si cauza si efectul) includ variatii de nivel. Mijlocul de inferare inductiva este abstractizarea stiintifica. . nu mai este certa. din adevarul unor propozitii particulare nu se poate deduce sigur adevarul concluziei universale. gradul de certitudine al concluziei este strict mai mic decât cel al premiselor. Inferenta da posibilitatea adâncirii cunoasterii în stiinta economica. de cunoastere a realitatii. – daca relatia de concomitenta (sau de asociere) dintre cele doua variabile nu este o simpla aparenta. Dar certitudinea acceptarii concluziei este mai mica sau cel mult egala cu acceptarea premiselor. Altfel zis. dar acestea nu sunt rezultatul unei relatii cauzale. variabilele-conditii: necesare. pe lânga cele doua variabile A-cauza si B-efect. deoarece este posibil ca variatiile lor sa fie determinate de factori – cauze aleatorii (sau neluate explicit în analiza). obtinerea de modele cu grad de abstractizare tot mai ridicat. cu o anumita probabilitate. inferarea permite sa se treaca la acceptarea altui enunt.

adica pe baza axiomelor din sistem se pot infera deductiv toate propozitiile adevarate din sistemul cercetat. Procedeul soldului (ramasitei): dintr-un complex cauzal (fenomen cunoscut) se scad cauzele . Regula de aplicare: daca în fiecare din trei complexe cauzale este prezenta o componenta. este mai operativa. inferarea deductiva este logic necesara si subiectiv certa. iar în celalalt complex cauzal nu apare. într-un complex cauzal. pe cât timp inferarea deductiva s-a impus acceptarii generale. Procedeul variatiilor concomitente. Aristotel spunea ca acceptarea premiselor (generalul) este suficienta pentruacceptarea concluziei. diferenta este cauza cautata. adica una si aceeasi variabila se substituie prin aceeasi expresie. Procedeul concordantei are la baza principiul potrivit caruia daca este prezenta cauza. – regula substitutiei uniforme. b. – completitudinea sistemului. se realizeaza la nivelul claselor. Desi drumul inferarii deductive si al inferarii inductive este comun. e. adica drumul invers fata de inferarea inductiva. alt complex cauzal nu include cauza. Procedeul diferentei: daca. verde este adjectiv. A2. în plus. se deduc alte propozitii adevarate. o circumstanta (A1. împiedica denaturari. cauza apare.Deductia este acea forma de inferare care parcurge drumul de la general la particular. Procedeul combinat (al concordantei si diferentei): uncomplex cauzal include cauza. în termenii cei mai generali. Procedee logice de analiza si formulare a ipotezelor a. adica imposibilitatea demonstrarii unei axiome cu ajutorul altor axiome din sistem. d. c. premisele (generalul) au valoare de adevar. deci. aceasta este cauza fenomenului. cu ajutorul unor legi. Inferarea deductiva asigura o arie mai mare de cunoastere si. Aici. – identitatea. cu ajutorul logicii formale. este prezent si efectul. gradul de certitudine cu care cercetatorul accepta concluzia este egal cu gradul de certitudine cu care el accepta premisele. principii sau reguli: – noncontradictia axiomelor. deoarece din propozitii adevarate. într-un complex cauzal. totusi acestea se deosebesc fundamental: inferarea inductiva este logic probabila si subiectiv incerta. Inferarea deductiva. – independenta axiomelor. iarba este adjectiv (!). A3) variaza în fiecare componenta a complexului. adica sofisme de genul: iarba este verde. Inferarea inductiva este contestata puternic în lumea oamenilor de stiinta.

implicând: – evidentierea rezultatelor ipotezei – noua teorie. dar se presupune ca fenomenele respective pot avea si alte caracteristici comune. în conditii reale sau create de cercetator. ca ea este acceptata provizoriu. indiferent de forma sa concreta. Verificarea ipotezelor si fundamentarea concluziilor stiintifice constituie al doilea moment al explicarii fenomenului economic (momentul critic valorizator).. prin care se masoara influenta variabilelor independente (xi. constanti. Prezinta mare interes pentru teoria si practica . fie se modifica pâna când teoria (A) concorda cu P. dar caracteristica urmarita este prezenta doar într-o unitate. este o forma controlata. toti ceilalti factori independenti fiind tinuti sub control. cu alte cuvinte. procesul de verificare a ipotezei si de fundamentare a concluziilor stiintifice este un complex de operatii.…. Procedeul interferentelor prin analogie: când doua sau mai multe fenomene au caracteristici care concorda. alegerea unitatilor de control al experimentului. consecintele. Daca faptele empirice (P) arata compatibilitate cu teoria rezultata din ipoteze. Deci. Daca variabilele se cer izolate.n) (alese pentru a fi experimentate) asupra variabilei dependente (y). – confruntarea rezultatelor ipotezei (A) cu observatiile empirice (P). Daca apar dezacorduri între P si A . se poate recurge la un control statistic prin selectionarea aleatorie a unitatilor de observare. Experimentul.cunoscute = iar reziduul (diferenta) este cauza cautata.. Simularea este o forma particulara a experimentului. se compara doua unitati diferite. de experimentare. . fara ca asupra acestora sa se exercite si actiunea altor variabile independente. implicatiile. ipoteza fie se respinge. conchidem ca ipoteza nu e infirmata. dar nu se pot controla (pentru ca mai multe variabile se interfereaza). dar cu o singura caracteristica în comun. compararea actiunii variabilelor independente (xi) asupra variabilelor dependente (y). alegerea unitatilor de observare. In final. Exista doua posibilitati: se compara doua unitati asemanatoare. f. se face estimarea erorii aleatorii. Rezultatele teoretice (implicatiile si consecintele ipotezei) (A) în confruntare cu faptele empirice (P) constituie punctul de pornire si esenta procesului de verificare a ipotezei si concluziei stiintifice. – testarea trainiciei relatiilor dintre A si P. Experimentul cere: . i=1. Momentul central al experimentului este masurarea variabilei dependente înainte si dupa introducerea fiecarei variabile independente.

stabilirea masurii în care relatiile ipotezelor cu faptele empirice (trainicia lor) constituie o expresie a realitatii practice.. aspectelor analoge. repetate în mai multe unitati si cu serii lungi de date.. . .o ipoteza este verificata daca toate consecintele ei concorda cu datele practicii. se cer studiate si verificate succesiv toate consecintele derivate din ipoteze. modului lui de functionare.. Pe baza acestor trei momente se realizeaza concordanta sau discordanta dintre ipoteze si practica.când ipoteza nu este nici infirmata.. estimarea parametrilor legaturilor. Calitatea scenariului este functie de: o realismul premiselor.verificarea ipotezei se face prin mai multe încercari.2 Verificarea ipotezelor si fundamentarea concluziilor stiintifice Verificarea ipotezelor genereaza trei pasi importanti pentru fundamentarea concluziilor stiintifice: .. fie se reformuleaza. interdependentei dintre componente si paliere. . . teorii si solutii practice. . comportarii fenomenului. în acest sens pot exista urmatoarele situatii: . s-a extins datorita dezvoltarii tehnicii de calcul. de ramura. stabilirea nivelului optim al variabilelor controlate.economica. nici acceptata. o factorii de comportament (ipotezele considerate).confruntarea consecintelor ipotezelor cu faptele empirice. Scenariul constituie un alt procedeu de verificare a ipotezelor si concluziilor stiintifice.ipotezele partial infirmate se reiau. de economie nationala.3. Simularea contribuie la realizarea unor importante clarificari metodologice: clarificarea formei legaturii dintre variabile. de calitate. . în locul fenomenului economic real. Este o varianta a modelarii statistico-matematice. legilor de dezvoltare a fenomenului. comportamentul modelului în raport cu variatia factorilor. . o rigoarea legaturilor cauzale. cercetarea se poate amâna sau abandona.. Simularea dezvaluie informatii pretioase asupra: starii fenomenului studiat.. ipoteza este infirmata: fie se abandoneaza. verificarea ipotezelor.evidentierea consecintelor si implicatiilor ipotezelor care urmeaza sa devina principii. în scopul de a formula decizii si strategii de firma.. testarea diferitelor cai de actiune practica.daca o singura consecinta nu concorda cu datele practicii. legi. Ea capata accente de experiment dirijat. care includ si un factor subiectiv. Scenariul este o proiectie a unui proces (fenomen) economic pornind de la premise extrase din realitate si de la una sau mai multe ipoteze succesive de comportament al diferitilor factori sau agenti. 4. Presupune construirea de modele de fenomene economice analoge. Pentru decizii.

. indicarea de directii si teme de cercetare. .orice ipoteza neinfirmata este acceptata provizoriu pâna la noi fapte...o ipoteza verificata devine: teza. . Fundamentarea concluziilor stiintifice trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente: logica.. formularea de observatii si critici asupra teoriei si practicii economice. coerenta cu teoria economica.ipotezele incerte ramân în patrimoniul stiintei pâna se creeaza conditii de verificare. teorie. interes practic. lege.. eficienta economica. solutie practica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful