UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE ISTORIE SPECIALITATEA: ISTORIE FORMA DE INVATAMÂNT: ID ANUL I DISCIPLINA: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC PROFESOR: Lect

. Dr. Daniela Zaharia; TEL: 3 13 39 05: EMAIL: danielazaharia@hotmail.com Modulul nr. 1 PREZENTAREA GENERALĂ A LUMII ORIENTALE ANTICE Obiective: • Studenţii să identifice pe hartă principalele civilizaţii ale Orientului Antic • Studenţii să fie capabili să facă deosebirea între principalele familii lingvistice ale lumii orientale Tematica: - Descoperirea Orientului şi constituirea domeniilor orientalisticii în sec. XIX. - Geografia istorică a Orientului antic - Structura etno-lingvistică a lumii orientale - Tipuri şi sisteme de scriere Tema de control: Descoperirea civilizaţiilor mesopotamiene antice Bibliografie: Sabatino Moscati, Marile imperii ale Orientului, Bucureşti, 1982 Sabatino Moscati, Vechile civilizaţii semite, Bucureşti, 1985 Pierre Amiet, Antichitatea orietnala, Bucuresti, 2000 1. Descoperirea Orientului antic în secolul al XIX-lea. Constituirea orientalisticii ca domeniu academic Europa creştină şi umanistă a Renaşterii, apoi cea a clasicismului, a fost prima, şi mult timp singura, interesată de rădăcinile orientale ale propriei sale civilizaţii, în acelaşi timp cu cele care ţin de antichitatea greacă şi romană. Demersul acesta a fost mai întâi o preocupare a erudiţilor, în special a lingviştilor, iar în acest sens, crearea în 1530 a catedrelor de ebraică şi arabă încredinţate lui Guillaume Postel la Colegiul regal al lui Francisc I, actualul Collège de France, constituie un reper major. Cunoaşterea aprofundată a limbilor pe care le numim semite, accesibile în mod direct, va fi decisivă în descoperirea limbilor uitate şi a scrierilor lor, revelate de inscripţiile descrise sau copiate de călători. Aşa se face că feniciana a fost descifrată graţie traducerii greceşti a vasului cu inscripţie bilingvă adus din insula Malta, traducere făcută încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea atât de către Swinton la Oxford, cât şi de către Barthélemy la Paris. Inscripţiile de pe cărămizile de la Babylon, care au fost numite cuneiforme, cu semnele lor “în formă

de cuie” şi mult mai numeroase decât cele ale unui alfabet, nu au putut fi înţelese decât mult mai târziu, graţie textelor trilingve copiate în Persia, mai precis de pe impozantele monumente de la Persepolis, pe care desenele începuseră să le facă cunoscute începând din secolul al XVII-lea. A trebuit mai întâi ca Anquetil Duperon să meargă în India pe urmele zoroastrienilor emigraţi din Persia, pentru a traduce cartea lor, Zend Avesta (între 1768 şi 1771), dintr-o limbă căreia trebuie să îi fi corespuns sistemul cuneiform ce părea alfabetic, numit vechi persan, patronat de “marii regi” Ahemenizi 1. Citirea lor nu a fost însă pe deplin asigurată decât după ce a fost copiată marea inscripţie a lui Darius de pe stânca de la Behistun din Media, de către Henry Rawlinson în 1837. Una dintre versiunile textelor bilingve fiind astfel cunoscută, a putut fi abordat sistemul infinit mai complex, silabic şi ideografic, de asemenea utilizat de către perşi, dar care era împrumutat de ei de la babilonieni; acestea transcriau propria lor limbă semită, înrudită cu cele care erau deja cunoscute. Pentru a cunoaşte această limbă, o documentaţie mai amplă era indispensabilă; ea avea să fie dobândită prin cercetări active, arheologice, chiar în leagănul scrierii cuneiforme, Mesopotamia, regiune care la acea dată era parte integrantă a Imperiului Otoman. Într-adevăr, Persia, Iranul actual, îşi oferea în mod direct monumentele sculptate, ilustrând o artă bine conturată şi pe care o acţiune de degajare părea inutilă; dimpotrivă, oraşele din Babilonia şi Assiria nu mai erau decât movile informe. Totuşi, englezul Rich raportase existenţa unor obiecte interesante aici, înainte de moartea sa prematură în 1821. Ideea de a întreprinde săpături arheologice a fost preluată de către P.E. Botta atunci când I-a fost încredinţată agenţia consulară creată la Mossul de către guvernul lui Ludovic-Filip, în 1842. Acest francez născut la Turin era incitat de către orientaliştii parizieni; el a început sondeze, pe propria cheltuială, în apropiere de Mossul, colina Quyundjik, care prin tradiţie se presupunea că acoperă ruinele oraşului Ninive. După un început descurajant, el s-a mutat într-o zonă nu foarte îndepărtată de Khorsabad, unde lucrătorii săi îi semnalaseră cărămizi acoperite cu scriere cuneiformă. Iar în martie 1843 au apărut reliefuri colosale, pe care le-a trimis la Paris. Interesul s-a creat imediat, iar Academia de Inscripţii şi Litere i-a trimis un ajutor financiar, precum şi pe excelentul desenator care era Flandin, revenit dintr-o misiune în Persia. Trecând peste ostilitatea guvernatorului turc, Botta a reuşit astfel să facă operă ştiinţifică scoţând la iveală inscripţiile, decorul mural şi planul palatului despre care credea că este cel din Ninive. Reliefurile, în gips, erau foarte fragile şi se fisurau de îndată ce erau scoase la lumină; desenele care le-au fost făcute vor avea de atunci înainte valoare de original. Iar Botta a ales “părţi din cele mai remarcabile şi mai bine păstrate sculpturi” pentru a le trimite în Franţa. Acestea au fost expuse la Luvru în 1847, în momentul în care tocmai era descifrat numele constructorului: Sargon al II-lea al Assiriei 2, menţionat în cartea profetului Isaia (20,1) Este la modă în zilele noastre să îi acuzăm pe pionierii arheologiei orientale că nu s-au gândit decât să “jefuiască” în profitul muzeelor europene; dimpotrivă, Botta şi succesorii săi ai făcut o operă de erudiţie publicând imediat descoperirile lor. Răsunetul acestora a fost considerabil determinase venirea în Assiria a marelui călător şi explorator englez A.H. Layard încă din 1845. El s-a ocupat mai ales de situl de la Nimrud, anticul Kalkhu, la sud de Ninive, unde decorul sculptat al palatului regelui
1 2

Formulă care face aluzie la titulatura ahemenidă “mare rege, rege al regilor”.

Assunazirpal al II-lea (883-859 î.Hr.) ilustra un stadiu al artei assiriene mai vechi decât cel din epoca lui Sargon al II-lea. Asociat ulterior cu Rawlinson, Layard va explora situl oraşului Assur şi pe cel de la Ninive, unde a fost scos la lumină palatul lui Sennacherib, în cursul anilor care au urmat. Din păcate, Layard l-a recrutat la faţa locului pe un anumit Ormuzd Rassam, pentru care rigoarea ştiinţifică nu a fost principala preocupare. Chiar şi în aceste condiţii, în 1851 au fost descoperite miile de tăbliţe sin biblioteca lui Assubanipal, depozitate în palatul lui Sennacherib. În acelaşi an, Franţa îl trimitea pe Victor Place pentru a încheia săpăturile lui Botta la Khorsabad şi pentru a le relua pe cele de la Ninive. Numai că aici el a fost înlăturat de către prea puţin scrupulosul Rassam, care a preluat săpăturile în palatul lui Assurbanipal, punându-I în mod sumar în evidenţă aşezarea. Pe de altă parte, la încheierea săpăturilor franceze, convoiul cu antichităţile descoperite de Place a fost atacat şi aruncat în Tigru de către beduini; doar o mică parte a putut fi salvată. Aşa se face că Luvrul a primit o colecţie mult mai puţin importantă decât cea care avea să fie pusă în valoare în mod desăvârşit la British Museum. Cele două mai muzee, conform vocaţiei lor umaniste, au funcţionat atât ca depozite pentru rezultatele săpăturilor cât şi ca instituţii legate de cercetarea arheologică, în absenţa erudiţilor şi a oricărei instituţii comparabile la faţa locului. În aceeaşi epocă, o misiune engleză a fost însărcinată de guvernele otoman şi persan cu delimitarea frontierei dintre cele două imperii. Şeful acesteia, Williams şi colaboratorul său, Loftus, au profitat pentru a explora “Chaldeea”, adică partea sudică a Mesopotamiei, unde au vizitat siturile cele mai importante, precum cele de la Ur şi Uruk care aveau să fie identificate la scurt timp graţie lucrărilor lui Taylor. Ei au fost însă dezamăgiţi de faptul că nu au găsit nimic comparabil cu antichităţile din Assiria. Cei doi au plecat în Susiana în 1850 şi au identificat Susa, cunoscută sub numele modern de Shush. Au făcut descoperiri importante, punând în evidenţă vestigiile palatului lui Darius, cu inscripţii importante. Chiar în aceeaşi epocă erau realizate progrese decisive în descifrarea celor trei sisteme cuneiforme: după alfabeticul vechi persan, assirobabiloniana (pe care o numim akkadiană) semitică putea fi considerată ca fiind descifrată începând din 1857. Cea de-a treia limbă, elamita, care nu era nici semitică nici indoeuropeană, va rezista descifrării încă mult timp. Pentru moment, o pauză se impunea în cercetări, pentru a permite analiza enormei documentaţii livrată arheologilor şi istoricilor de artă, dar mai ales epigrafiştilor ce vor fi de acum înainte numiţi assirologi. La British Museum, tânărul G. Smith a clasificat şi a început descifrarea bibliotecii lui Assurbanipal, care regrupa o parte esenţială a literaturii assiro-babiloniene; munca sa a cunoscut un răsunet uriaş atunci când a reuşit să identifice, în 1872, o versiune babiloniană a Potopului biblic. Numai că, încă din acea epocă, părea că în spatele akkadienei se afla o limbă şi mai veche, non-semitică, pe care mai târziu am putut-o atribui poporului ţării Sumerului, complet căzut în uitare. Din nou a fost un diplomat, Ernest Choquin de Sarzec, vice-consul al Franţei la Basorah, cel care a descoperit mărturiile civilizaţiei sumeriene reluând explorarea sudului extrem mesopotamian, care se dovedea că nu a devenit “Chaldeea” decât într-o epocă mai recentă. Sarzec a săpat începând din 1877 situl Tello, despre care ştim acum că este corespondentul anticului Girsu, din statul Lagash (citit în mod eronat “Sirtella” sau “Sirpurla”). El a scos la iveală mărturii referitoare la două perioade succesive, mult anterioare palatelor assiriene: cea mai recentă, ilustrată de statuile lui Gudea; cea mai veche, foarte arhaică, pentru care resturile “Stelei Vulturilor” erau cele mai

reprezentative, înaintea apariţiei monumentelor lăsate de către o întreagă dinastie fondată de regele Ur-Nanshe către, s-a crezut, începutul celui de-al patrulea mileniu (în realitate, în jur de 2550 î.Hr.). Dar imediat s-a manifestat, odată cu deschiderea Imperiului Otoman către exterior, avalanşa de săpături clandestine, favorizată de altfel, pe sub mână, de autorităţile turce, şi care avea să se extindă progresiv în tot Orientul. În timp ce se derulau săpăturile de la Tello, până la moartea lui Sarzec în 1901, apoi sub succesorul său, G. Cros, alte misiuni au venit în Mesopotamia. Oraşul sacru sumerian Nippur a fost explorat de o misiune americană, incapabilă, la fel ca şi Sarzec, să recunoască şi din acest motiv să degajeze construcţiile din cărămidă crudă. Miile de tăbliţe despre care S.N. Kramer va arăta mai târziu că redau o parte esenţială din literatura sumeriană, au fost aduse la lumină într-o manieră la fel de brutală ca şi cea în care acţionau clandestinii, odată ce plecau arheologii. În aceeaşi perioadă, săpăturile de la Susa se dovedeau la fel de dezastruoase; ele fuseseră reluate în 1884-1886 de către M. şi J. Dieulafoy, care au descoperit de acum celebrele frize emailate ale palatului lui Darius. Apoi J. de Morgan, geolog şi preistorician, bine susţinut de către diplomaţia franceză, a obţinut de la şahul Naser ed-Dîn monopolul cercetărilor în Imperiul Persan şi chiar, la scurt timp după aceea, totalitatea antichităţilor descoperite în Susiana. Lucrările a ceea ce s-a numit Delegaţia în Persia au început în 1897, dar au fost organizate ca o întreprindere de dezvelire masivă de către acest om care era totuşi excepţional dotat, animat de o preocupare autentică de a face operă ştiinţifică. Vestigiile arhitectonice, în marea lor majoritate din cărămidă crudă, au fost prost cunoscute şi distruse, în timp ce nu erau păstrate cu grijă decât cărămizile arse, inscripţionate, preţioase jaloane ale istoriei elamite, şi obiecte risipite, lipsite de orice referinţe arheologice. Aceste obiecte pot fi clasificate în două serii: mărturii ale civilizaţiei elamite, ea însăşi bilingvă, şi cele care erau aduse din Babilonia drept pradă de război, în secolul al XII-lea î.Hr. Această a doua serie, prestigioasă, era adesea suprainscripţionată cu texte elamite care le transformau astfel şi în surse ale istoriei regatului Elam ce îşi avea capitala la Susa. Toate acestea au fost repede publicate în colecţia Mémoires de la Délégation en Perse3 (abreviat MDP) cu colaborarea marelui assirolog care a fost P. Vincent Scheil. Germanii sunt cei care au stabilit o metodă de săpătură convenabilă, pentru că arheologii lor, recrutaţi dintre arhitecţi, interesaţi prioritar de vestigiile construcţiilor, erau avizaţi. Cu ajutorul împăratului Wilhelm al II-lea, eu au deschis o serie de şantiere, în Sumer şi în Siria de nord mai întâi, apoi în marile capitale antice: Babylon, sub conducerea lui B. Kodewey; Assur, sub cea a lui W. Andrae, şi capitala hittită ce corespunde sitului de la Bogazköy, cu Winkler, începând din 1906. Aceste săpături au oferit arhive a căror explorare a permis progresiv precizarea principalelor linii ale istoriei orientale, în primul rând în al II-lea şi în primul mileniu, dar şi în al III-lea, graţie fondului Inscriptions de Sumer et d’Akkad4 provenind în special de la Tello şi tradus din 1905 de către F. Thureau-Dangin. Aşa cum a fost identificată limba pierdută a poporului uitat din Sumer, cea a hittitilor a fost descifrată în 1915 de către B. Hrozny şi a revelat afinităţi neaşteptate cu latina.

3 4

“Memoriile Delegaţiei din Persia” “Inscripţii din Sumer şi Akkad”

Marele Război din 1914-1918 a impus o întrerupere a săpăturilor, şi chiar oprirea completă a celor din Assur şi Babylon. Până atunci, domeniul arheologiei orientale se confunda practic, cu excepţia Susianei, cu IMperiul turc otoman şi cu împovărătoarele sale servituţi. Totul s-a schimbat odată cu victoria Aliaţilor în 1918 şi cu regimul mandatelor Societăţii Naţiunilor asupra statelor arabe recent emancipate Irak, Palestina şi Iordania, puse sub tutelă engleză, Siria şi Liban, încredinţate Franţei. Aceste ţări nu aveau arheologi; cercetarea a fost deci încredinţată misiunilor străine, încurajate de o împărţire rezonabilă a antichităţilor descoperite cu muzeele create atunci. Acestea făceau parte integrantă din serviciile de Antichităţi organizate în acelaşi timp în care erau create reviste specializate ca Iraq şi Syria, precum şi institute de cercetări şi, la Ierusalem, Şcoala biblică şi arheologică franceză. Turcia lui Ataturk începuse să se modernizeze, iar Persia, devenită Iran odată cu venirea la putere a dinastiei Pahlavi în 1925, face apel la un francez, A. Goddard, pentru a-şi organiza serviciul de Antichităţi. Tot atunci însă, deschiderea a coincis cu începutul săpăturilor clandestine care vor pune mari probleme, cu masa de antichităţi “orfane”, care rămânea totuşi indispensabil să fie luată în consideraţie. În această epocă, între cele două războaie mondiale, săpăturile stratigrafice ale siturilor de referinţă au permis stabilirea cadrelor de clasificare corespunzând marilor epoci istorice, în timp ce perioada preistorică începea să se contureze. Primii veniţi pe teren în Irak, englezii, repede asociaţi cu americanii, sub conducerea lui C.L. Woolley, au explorat Ur şi regiunea sa, descoperind cu uşurinţă în micul sit de la El Obeid mărturiile acestei preistorii, odată cu dovada faptului că dinastiile arhaice enumerate în listele regale sumeriene nu erau complet mitice. Secvenţa arheologică a acestei mari epoci a fost stabilită de misiunea Institutului oriental din Chicago, sub direcţia lui Henri Frankfort, în regiunea udată de Diyala, la este de Bagdad. Această stratigrafie poate fi considerată ca decisivă, cu trei sub-perioade corespunzând suitei de temple periodic reconstruite. Începând din 1928, rigoarea excepţională a săpăturilor germane la Uruk a permis precizarea originilor civilizaţiei sumeriene. În timp ce săpăturile de la Susa erau continuate de R. de Mecquenem, cu mai puţină imprecizie decât altădată, explorarea propriu-zisă a platoului iranian a debutat cu cercetările de la Persepolis, făcute de o echipă arheologică a Institutului oriental din Chicago. Şi o îndelungată preistorie a putut fi reconstituită mai ales prin analiza evoluţiei stilistice a ceramicii de la Tepe Giyan, Tepe Sialk, Tepe Hissar. Descoperirea oraşului Mari, pe locul aşezării Tell Hariri la frontiera siro-irakiană, de către Andre Parrot, începând din 1933, va impune o lărgire a orizontului prea excusiv “sumerian”, şi este o civilizaţie mesopotamiană cea pe care trebuie începând de acum să o luăm în considerare începând din mileniul al III-lea, în timp ce arhivele regale ale “palatului regelui Zimri-lim” revelau lumea puţin cunoscută a începutului mileniului al II-lea. În ţările Levantului, studiul monumentelor de tradiţie elenistică acapara o mare parte din activitate, dar alături de acestea, două mari situri aveau să permită o mai bună cunoaştere a epocilor anterioare. Byblos, săpat deja de către Renan în 1860 şi cunoscut ca fiind foarte apropiat de civilizaţia egipteană, a oferit o secvenţă dificil de interpretat, datorită lacunelor de locuire şi a metodelor de săpătură care se doreau totuşi a fi extrem de minuţioase. Mai la nord, în faţa insulei Cipru, descoperirea de la Ras Shamra din 1928, va revoluţiona cunoştinţele. O secvenţă stratigrafică completă, din secolul al XIIlea până în neolitic, a fost stabilită şi precizată progresiv. Dar mai important, abundenta

Formarea vastului ansamblu al lumii Orientului Apropiat este explicată astăzi. ceea ce determină existenţa “canalului” mesopotamian. 2. împrumutat de Tigru şi Eufrat şi care se prelungeşte în Golful Persic. în special. de la Marea Mediterană la valea Indusului şi la sud de stepele Asiei Centrale. care se confundă practic cu cel al Imperiul Persan ahemenid. care au în comun climatul lor subtropical semi-deşertic. la care aceste studii au tins să se limiteze pentru mult timp. care părea o referinţă nepotrivită. ale cărei margini acoperite cu calcar s-au pisat.F. În sud. placa arabică este străpunsă. În Palestina.documentaţie epigrafică care se eşalonează în special între secolele al XIV-lea şi al XIIlea. Domeniul antichităţii orientale. nu îşi găseşte unitatea decât în complimentaritatea regiunilor de o mare diversitate. Albright la Tell Beit Mirsim. Ca pretutindeni în epocă. ce exprima limba autohtonilo rdin regatul Ungarit. a pus în evidenţă o scriere cuneiformă alfabetică necunoscută. Mişcarea sa către nord a împins-o sub placa anatoliană şi iraniană. Prin urmare. Aceste cute “alpine” corespund aşadar munţilor Taurus. arheologia “biblică” fusese deja schiţată. repede descifrată. limba diplomatică era akkadiana. de la neolitic la preistoria timpurie până în neolitic. Falia cea mai impresionantă merge de la nord spre sud. a săpăturilor lui W. din Taurus la Marea Roşie. numărul şi calitatea misiunilor arheologice în Palestina au făcut ca antichitatea acestei ţări să fie în cele din urmă una dintre cele mai bine cunoscute. fondate pe progresul tehnic la pietrei şi al metalelor. dar scrierea cuneiformă servea de asemenea transcrierii limbii non-semitice a hurriţilor răspândiţi în Imperiul Hittit şi în Mesopotamia de nord. ea este mărginită la vest de înălţimile care compartimentează regiunea Levantului şi care opresc norii. prin ciocnirea marilor plăci tectonice primare. Această depresiune . nu fără nesiguranţă în privinţa detaliilor. placa Arabiei face parte din vechiul continent Gondwana. epoci abia întrevăzute în alte zone. Aceeaşi mişcare tectonică a făcut să se ridice placa primară sub-adiacentă. sub numele de Munţii Suleiman. Paradoxal. înainte de zona montană. delimitând cele două platouri cu acelaşi nume. Geografia istorică a Orientului antic Orientul Apropiat şi Mijlociu Rapida trecere în revistă a dezvoltări cercetării arheologice în Orient pe care am făcut-o era o încercare de a arăta în ce măsură “Orientul” nu ar trebui să fie limitat la “Semiluna fertilă”. constituind lanţurile cere compartimentează cele două platouri în bazine interioare. ţările Bibliei ofereau puţine documente scrise care să permită reconstituirea unei istorii legată de arheologie şi independentă de cea a Egiptului. apoi spre valea Indusului. Dincolo de toate acestea. au fost împrumutate cadrele tradiţionale ale Europei preistorice. Mai la est. provocând ploile care fertilizează aceste zone. cu formaţiunile lor bazaltice. care se prelungesc spre est dominând Golful Persic. graţie exactităţii. alături de fracturi jalonate de vulcani stinşi astăzi. dar cadrele ei cronologice nu au fost cu adevărat definite decât în această perioadă. înrudită cu cea a canaaneenilor. apoi Zagros. acoperite de depozite de calcar formate în epocile secundară şi terţiară sub vechea mare interioară numită Tethys.

Acestei lumi în care agricultura a putut permite o populare mai densă I se opun teritoriile înalte. Faţada lor maritimă. apele sunt încărcate cu sare în suspensie. în actuala Armenie. Elamul sau “Ţara Înaltă”6 a practic singura entitate istorică din interiorul acestui paltou. decât în milenil I. Alte mlaştini se întind la est şi constituie singura barieră naturală faţă de mica Mesopotamie. în India. Prin urmare. în Mesopotamia. din punct de vedere teritorial. incluzând Sumerul. Zona era. ce se fixează prin evaporarea apei. lemn. majoritar indoeuropeană). acest regat reprezenta limita lumii orientale. populaţie cu structură etnică compozită (posibil. cel numit Urartu. asfel încât câmpia nordică mesopotamiană. mai ales în Babilonia. din care o parte a devenit Fenicia odată cu mileniul I î. Partea sudică este ocupată de vaste mlaştini. prelungire a celei mari. care nu ţine cont de diversitatea sa ecologică.. iar pe de altă parte teritoriul Susianei. iar la vest. în regiunile irigate. asupra căruia exercita influenţa civilizaţiei sale. regiunea actualului Bagdad şi la sud de acesta. În schimb. mult mai la sud. Nomadismul lor transhumant. cu diverse variante. în vecinătatea spaţiului hittit. în care condiţiile de viaţă sunt mai grele. le corespunde o fragmentare foarte accentuată ţărilor Levantului. dar care sunt bogate în resurse: metale. Platoul anatolian a cărui latură sudică oferă condiţii de climat asemănătoare celor din Levant. în timp ce zona din interior se învecinează cu deşertul ale cărui margini constituie un fel de linie de comunicaţie utilizată de nomazii pe care îi unesc limbile şi instituţiile zise semitice. deci. hurriţii5. Înaintea epocii persane. în Turkmenia şi la est. Babilonia de sud şi Assiria de nord. ameninţate în acest fel de deşertificare prin creşterea salinităţii solului. o îngustă porţiune colinară. ce constituie câmpia Susianei. precum şi spre Egipt. sunt erodate de ploi. Elementul etnic autohton cel mai stabil. care reprezintă peisajul caracteristic al anticului Sumer. în nordul Mesopotamiei. au constituit regatul Mitanni. unde muntenii coborau în mod tradiţional. Marginea muntoasă a platourilor anatolian şi iranian opreşte norii veniţi din vest. erau răspândit către est. la nord. 6 Denumire sumeriană care face aluzie la relieful colinar şi muntos ce caracteriza teritoriul celor mai multe dintre regatele elamite.Hr. pentru că nici măcar în mileniul al II-lea Imperiul Hittit însuşi nu a reuşit să le anexeze în totalitate. cu preţul unei indispensabile irigaţii. actuala Gezira siriană. incluzând pe de o parte principatele situate în văile munţilor Zagros. în nordul Mesopotamiei. 5 Nu trebuie făcută confuzia între hittiţi. în actuala regiune Fars (la vest de Chiraz). Ceea ce numim Semiluna fertilă nu reprezintă. unde se învecinau cu semiţii. Dar cu aluviunile aduse din teritoriile înalte din nord. care în mileniul al II-lea î. însă. pietre preţioase. este prea compartimentată pentru a fi putut adăposti mari civilizaţii care au nevoie de unitate. precum şi dincolo de acesta. sudul mesopotamian este fertil mai ales datorită fluviilor. la nord şi la vest. dublă. unitatea vastului ansamblu iranian a fost asigurată de situaţia sa de intermediar între civilizaţiile de câmpie dispuse la vest. albia fluviilor cu debite neregulate şi violente nu a încetat să se deplaseze. le deschide către lumea insulelor egeene şi a Greciei.Hr. La fel ca şi Imperiul Hittit. cei înrudiţi îndeaproape cu aceştia au constituit în mare măsură liantul cultural major între componentele Semilunii fertile. pentru a petrece iarna. Nu au constituit un stat. populaţia indo-europeană care dă numele Imperiului Hittit cu nucleul în Anatolia şi hurriţi. între care cel mai important trebuie să fi fost cel care a primit numele oraşului Anshan. Dimpotrivă. decât o unitate convenţională.nu a încetat să se adâncească sub greutatea aluviunilor depuse de fluvii şi formează o câmpie a cărei înclinare este extrem de slabă. . Vastelor câmpii din jumătatea sa orientală. Răspândiţi de asemenea şi în Mesopotamia. apoi colinele kurde din Irak şi.

ale cărei cadre se extind la ansamblul lumii antice. Elamul la est. Din păcate. periodizarea fiecărei entităţi teritoriale sau istorice a fost inegală. care să le dubleze pe cele istorice. Comparabile cu Elamul sunt platformele înălţimilor Gorgan. la est. cu altitudine joasă şi străbătută de . la vest de Marea Caspică şi cele din Kachi. Limitele naturale ale Chinei propriu-zise au fost atinse de civilizaţia originală la începutul primului mileniu al erei noastre. Pare mai degrabă preferabilă utilizarea unui număr cât mai mare cu putinţă de referinţe culturale şi istorice. deci. He bei (“Nordul Fluviului”). I. În nord. pe jumătate închise la fel ca şi Susiana de masivi muntoşi. cu Tepe Hissar la sud de Gorgan şi Quetta la vest de Kachi. definite pornind de la siturile arheologice cele mai reprezentative. astfel că se pune problema alegerii reperelor arheologice. au condus la adoptarea referinţelor la piatră. în nord deşertul şi stepele mongole şi manciuriene. “bazinul roşu” din Si chuan. articulate în jurul provinciei Hu nan: la vest. la frontiera Indiei. Influenţa preistoriei europene. platourile de loes din Shen xi (Chen-si) şi masivul Shan xi (Chan-si) (“Vestul muntos”). Credem că lucrul acesta este incorect deoarece. la est şi la sud ţărmurile Oceanului Pacific. la est. Documente scrise nu au fost găsite totuşi pretutindeni. precum marxismul. câmpia cursului inferior al lui Yang zi. Extremului Orient în antichitate A. pentru a include Afganistanul şi Pakistanul occidental. În sud. Problema acestei interpretări trebuie pusă. având. chiar dacă adesea sunt greu de stabilit şi de protejat în faţa tendinţelor exercitate de teorii preconcepute. cupru. la vest bariera masivului tibetan. la sud. Criteriile sociologice ar putea fi mai mulţumitoare. în realitate. unde se află Beijing-ul şi masivul muntos Shan dong (“Estul muntos”) care avansează până la mare ca o peninsulă. o axă est-vest. bronz şi fier. Acest nomadism este specific lumii devenite “iraniană” abia în mileniul I şi care depăşeşte limitele Iranului actual. marea câmpie a Chinei de Nord. Imperiul Hittit la nord-vest jalonează maxima extindere a scrierii cuneiforme care face din lumea Orientului Apropiat un mare ansamblu istoric. în mod constant. totul depinde de măsura în care reuşim să interpretăm semnificaţia “stilurilor” în care s-a putut exprima personalitatea culturală. mai ales pentru preistorie. în special în privinţa decorului şi a formei vaselor ceramice. Acestea sunt. pe care ei îi pot întâlni totuşi în Susiana. regiunea colinară (provinciile Jiang xi şi Hu nan). Pentru a putea aprecia relaţia pe care teritoriul a avut-o cu istoria chineză trebuie să luăm în considerare două mari ansambluri: China propriu-zisă şi periferia chineză. cinci regiuni de importanţă majoră. secţionate în două în aceeaşi manieră. în centru.este complet diferit de cel al arabilor. într-o suită de perioade divizate de manieră mai mult sau mai puţin artificială. trei regiuni articulate în jurul fluviului Yang zi: la vest. formată din valea râului Wei şi cursul mijlociu al lui Huang he. precum şi convingerea abuzivă a caracterului decisiv al progresului tehnic. CHINA Spaţiul istoric chinez a evoluat şi s-a aflat în expansiune de-a lungul întregii istorii regale şi imperiale.

afluenţii săi sunt orientaţi sud-nord şi nord-sud. în China centrală. închisă în sud de Wei. diversitatea umană este aproape la fel de mare ca şi diversitatea mediului. se adaugă două regiuni marginale: bazinul lui Xi jiang (provincia Guang dong. Fluviul Albastru (Yang ze). care nu este decât o amintirea a complexităţii de altă dată. datorată apropierii de Tropice. ocupă o diagonală care porneşte din nord-vest. al cărui principal afluent este râul Wei. Jiang su şi Zhe jiang/Tchö-kiang). Zonele muntoase. zonă cu o climă foarte caldă. Ea cuprinde două mari diviziuni: câmpia aluvionară a Fluviului Galben. Trebuie mai întâi să reamintim opoziţia clasică între China Fluviului Galben (sau Huang he/ Houang-ho) şi cea a lui Yang zi/ Yang-tseu (numit “Fluviul albastru” de către europeni). pâinea şi pastele . 2. pe cursul superior al Fluviului Albastru. Pretutindeni. Chiar în extremitatea estică a acestei zone. unde grâul este cereala esenţială. Fu jian) unde dialectele locale îşi conservă încă vitalitatea. Chiar dacă chinezii au reuşi să stabilească mai timpuriu şi mai bine decât alţii o reţea de comunicaţii suficient de densă pentru a permite elaborarea unei culturi comune. Altitudinea variază în interiorul acestui vast spaţiu. cu altitudine sub 1000 de metri.numeroase canale (provinciile An hui. Masivul cel mai important este Si chuan. nici diferenţele uneori considerabile care opun între ele provincii la fel de vaste şi de populate ca şi statele europene. trece prin Si chuan în zona Bazinului Roşu. se află deşertul Ordos. trebuie să păstrăm conştiinţa importanţei pe care o are distanţa şi a rolului deţinut de regionalisme. cu altitudine între 1000 şi 2000 de metri. Cel de-al doilea palier. zonă cu o climă temperată şi câmpia sudică. cu un curs mult mai scurt decât celelalte două. marcată de cursul mijlociu şi inferior al Fluviului Albastru. În această zonă. Dacă fluviul urmează un curs vest-est. dacă nu am lua în considerare decât harta lingvistică actuală. ocupă zona vestică şi centrală. Întreaga istorie începe aici printr-o geografie. Palierul al treilea. reprezintă zona de câmpie din jumătatea est-centrală şi estică a Chinei. dar pornind de la acest criteriu putem identifica trei paliere: 1. aflat chiar în prelungirea Tibetului. unul dintre munţii consideraţi sacri de către chinezi. despărţind jumătatea nordică de cea sudică. trebuie să distingem între regiunile nordice şi centrale (inclusiv Si chuan). 3. Fu jian. Fluviul Huai he. 2. direcţie pe care o urmează şi principalele cursuri de apă: 1. din platoul Ordos. cu o medie de înălţime de 3 000 de metri. În spaţiul creat de bucla fluviului. zona din jurul Cantonului) şi masivul muntos de pe coastă. care străbate câmpia centrală. Această evoluţie a altitudinii face ca spaţiul chinez să prezinte o pantă continuă de vest către est. de o parte şi de alta a buclei lui Huang he şi în valea lui Wei s-a dezvoltat prima civilizaţie a bronzului şi primul stat din spaţiul chinez. se află masivul Qin ling. Fluviul Galben (Huang he). ceea ce explică fertilitatea regiunii. 3. între China secetoasă din nord. regatul Shang. Nu trebuie să pierdem din vedere extrema diversitate a spaţiului chinez. cu un bazin hidrografic foarte bogat. unde se vorbeşte dialectul mandarin aproape pretutindeni şi regiunile sudice (Guan dong. la mijlocul distanţei dintre Fluviul Galben şi cel Albastru.

ceea ce favorizează o evaporare rapidă a apei din sol. cu depresiunea Tarim în centru). la sud de Tian shan. II. a fost cea mai influenţată de civilizaţia chineză în antichitate. unde ploile sunt abundente. Această diferenţă este datorată nu numai climei şi altitudinii. Regiunea este mărginită de munţi: Kun lun în sud şi Tian shan în nord. – I d. combătuţi atât de dinastia Qin cât şi de Han. care păstrează elementele calcaroase şi sarea la suprafaţă. iar în epoca Han aici s-a format un stat independent. În secolele I î.Hr. Periferia chineză înglobează Tibetul. În antichitate aceste regiuni s-au aflat în relaţii variate cu lumea chineză: Tibetul nu a devenit parte a Chinei. Mongolia interioară. al cărui rege s-a căsătorit cu o prinţesă chineză. Din fericire.Hr. pe care chinezii îi numesc “barbarii din nord”. Manciuria nu a făcut nici ea parte din lumea chineză în antichitate. fertilitatea – ceea ce face din tehnologia culturii umede a orezului o soluţie salvatoare pentru această zonă. solul îşi pierde mai uşor mineralele şi. cei mai cunoscuţi dintre aceşti barbari. prin urmare. B. care include şi deşertul Gobi. terenul este calcaros. nordul peninsulei Coreea este zona în care la sfârşitul mileniului I î. Turkestanul chinez (actuala zonă uigură. datorită culoarului de circulaţie de pe coastele Golfului Tonkin şi a navigaţiei de coastă. dar nu a mers mai departe cu afilierea la puterea imperiului vecin. întreruptă de cucerirea chineză din secolul II î. Min Yue şi Nan Yue. Zona cea mai interesantă rămâne Tukestanul chinez. unde orezăriile inundate se regăsesc în orice peisaj.Hr. civilizaţia chineză şi-a făcut simţită influenţa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. dar şi tipurilor de teren caracteristice celor două zone: a) la nord de munţii Qin ling şi de fluviul Huai. chiar dacă mai multe expediţii militare chineze în regiune au avut succes. chiar dacă cele mai multe fac în prezent parte din teritoriul chinez. Cu toate că au existat tentative de anexare a acestei zone. .Hr. Mongolia interioară. b) în sud.constituie baza alimentaţiei. prin nordul deşertului. Nevoia de a asigura securitatea acestui drum unic este una dintre motivaţiile principale ale expansiunii chineze în epoca Han în zona nordvestică. Regiunea actualului Vietnam. este zona din care în antichitate vin cele mai mari pericole pentru lumea chineză. dar. Asupra acestor periferii. imperiul chinez nu a reuşit să instaleze o stăpânire stabilă aici. şi China mai umedă din sud. trece râul Tarim. În antichitate. ceea ce are drept efect o mare fertilitate. sunt Xiong nü. din întregul nord al Asiei de Sud-Est. Aceasta este patria nomazilor. facilitată de existenţa insulei Hai nan. un aventurier chinez a creat un stat cu o istorie scurtă. Manciuria şi Coreea. ceea ce creează un culoar de comunicare pe care l-au folosit atât negustorii cât şi diplomaţii şi misionarii buddhişti şi pentru controlul căruia chinezii au făcut eforturi importante. asimilarea nu a mers la fel de departe ca în cazul provinciilor centrale. Centrul este ocupat de deşertul Takla Makan. s-au constituit aici o structură politice autonome: regatele Yue. care asigură legătura dintre China şi Asia centrală. ASIA DE SUD-EST Sudul extrem al spaţiului chinez este despărţit de Asia de Sud-Est de zona înaltă a Platoului Yu nan şi de regiunea mlăştinoasă din valea fluviului Si jiang.

care include Munţii Himalaya şi Hindukush. pentru antichitate. chiar şi în epoca modernă. ceea ce face ca întreaga zonă să fie tratată ca un unic ansamblu istoricogeografic.Hr. Clima tropical-musonică face ca zona să fie mai ales în anotimpul ploios ameninţată de inundaţii masive. însă în nord-vest. Paleoliticul este reprezentat prin vestigii care sunt răspândite pe întregul teritoriu menţionat. cu un teren accidentat. în valea fluviului Indus. De altfel. este cea a câmpiilor maritime. nucleul său. despărţită de Deccan prin Ghaţii de Vest. despărţită de podiş prin Ghaţii de Est. iar limbile şi dialectele dravidiene sunt din ce în ce mai prezente. inundaţiile periodice provocate de Indus au generat şi una dintre principalele caracteristici ale civilizaţiei harapeene – reconstruirea repetată a aşezărilor – şi tot lor pare să li se datoreze uzarea autorităţii şi a modului de viaţă urban în prima jumătate a mileniului al II-lea. În est şi vest podişul este închis. Aceasta este ultima zonă pe care în secolul III î. C. Platoul central indian are o altitudine superioară câmpiei şi etalează un peisaj diferit. Importanţa acestei regiuni pentru primele secole ale istoriei indo-arienilor I-a adus şi denumirea de Aryavartra – “patria arienilor”. Zona înaltă din nord. O regiune distinctă.Asiei meridională în antichitate Zona astfel desemnată include teritoriul actual al Indiei şi Pakistanului. se află coasta Malabar. însă. ca urmare a victoriei împotriva triburilor Kalinga. India poate fi împărţită în patru zone geografice şi climatice diferite: A. B. de către Munţii Ghaţii de Est şi Ghaţii de Vest. În centrul acestei zone se află Podişul Deccan. În est. . Prima civilizaţie urbană şi statală din regiune s-a constituit. Câmpia indo-gangetică este cea de-a doua zonă de instalare a indo-arienilor în peninsulă şi tot aici se formează regatele clasice ariene. se află coasta Coromandel. combinat adesea cu jungla. ca un triunghi cu vârful orientat spre sud. pe măsură ce înaintăm spre sud. Împărţirea politică modernă a regiunii nu este relevantă. dominaţia limbilor indo-europene scade. care este despărţit de câmpia nordică printr-un lanţ muntos – Munţii Vindhaya. ceea ce a făcut ca pătrunderea arienilor să fie mult mai dificilă aici. În sud. cu ieşire la Golful Bengal. Câmpia aluvionară mărginită la vest de cursul mijlociu şi inferior al Indusului şi marcată pe toată jumătatea estică de cursul Gangelui. chiar dacă nu este teritorial unitară. Ashoka a anexat-o la Imperiul Maurya. Partea vestică a acestei zone a fost prima ocupată de arienii crescători de vite care au pătruns în peninsulă în prima jumătate a mileniului al II-lea. zona colinară subhimalayană şi podişurile Kashmir. Cursurile de apă cele mai importante străbat de la vest spre est regiunea: Godavari şi Krishna. În vest. D. la sud de valea Indusului se află Deşertul Thar. creat datorită fenomenului de scăderea a precipitaţiilor din valea Gangelui de la est către vest. Nepal şi Bhutan. cu ieşire la Marea Arabiei. reprezentat de siturile Harappa şi Mohenjo Daro. În vest. aceste lanţuri muntoase se întâlnesc şi formează masivul Munţilor Albaştri. fiind amplasat în Pakistanul actual. De altfel.

Sino-tibetanii reprezintă cea mai mare familie lingvistică extrem-orientală. araba şi copta. Deşi în antichitate insula nu a intrat în componenţa Imperiul Maurya iar arianizarea (încă parţială) s-a produs aici tardiv. 4. Marile familii etno-lingvistice. scrierea are caracter de sistem) dar.) este limba civilizaţiei-centrale a Extremului Orient antic şi limba utilizată în administraţia statului chinez (inclusiv în epoca imperială). Hamito –semiţii – care ocupă cea mai mare parte a Orientului Apropiat şi a nord-estului Africii. C. aici era plasat regatul demonilor conduşi de Ravana). Limbile care compun această familie sunt aglutinante (nu flexionează) şi există între ele numeroase înrudiri lexicale. Dialectul nordic al acesteia. arameenii.Semiţii occidentali (care ocupă zona siro-feniciană şi Palestina): eblaiţii. . fenicienii. însă. Această definiţie include două elemente esenţiale: a. (vezi în anexe tabloul limbilor şi populaţiilor indo-europene orientale). etc. mai ales. evreii. canaaniţii. Caracterul convenţional al scrierii. . Limba han (chineza) este atestată în forma sa arhaică prin documente scrise începând din secolul al XVII-lea î. theravada). Din grupul asiatic antic fac parte trei mari sub-grupuri: hittiţii. Aceste condiţii. ortodox. în forma sa clasică (formată în secolele VIII-V î. reprezentanta cea mai importantă a acestui grup este limba han. Tipuri şi sisteme de scriere Scrierea reprezintă o convenţie prin care limba este reprezentată grafic. Putem face o clasificare a lor în funcţie de aspecte lingistice. semiţii se împart în mai multe grupuri. pe de o parte ca teritoriu mitic (în Ramayana. căreia I se adaugă dialectele berbere) şi semiţi. ceea ce presupune existenţa unor reguli (prin urmare. Akkadienii s-au împărţit în două subgrupuri: akkado-babilonienii (în centrul Mesopotamiei) şi assirienii (în nord-estul Mesopotamiei). Structura etno-lingvistică a Orientului antic Populaţia Orientului antic poate fi clasificată din punctul de vedere al apartenenţei etnic în două mari categorii: I. cu diversele sale dialecte. probabil.Semiţii orientali: akkadienii – care încă din mileniul al III-lea sunt atestaţi în Mesopotamia (prezenţa lor aici fiind. care fac distincţia între hamiţi (principala reprezentantă a grupului fiind egipteana. a buddhismului sudic. 3. din peninsula indiană până în extremul occident european. În antichitate. mult mai veche). Indo-europenii reprezintă o familie lingvistică foarte vastă. La rândul lor. Sri Lanka este totuşi importantă pentru cultura antică. În antichitate.Semiţii meridionali: arabii.Hr. . B. iranienii şi indo-arienii. În prezent nu mai există decât trei supravieţuitoare ale acestei mari familii: ebraica. cu reprezentanţi pe două continente.Putem adăuga la aceste patru mari zone insula Sri Lanka. pe de altă parte ca una dintre ultimele zone de supravieţuire a buddhismului în primul mileniu al erei noastre (mai precis. clasificate după un criteriu geografic: . limbile hamito-semite erau mult mai numeroase.Hr. ugariticii. Aici se încadrează trei astfel de grupuri de limbi înrudite: A. existenţa unui grup socio-cultural care produce şi împărtăşeşte aceste reguli.

rezultată din simplificarea hieroglifelor. 200 de stiluri de scriere utilizate în India. cazul semnelor de circulaţie). dar fără nici o asemănare cu acestea. “noţiunilor”.Hr. Sistemul alfabetic = sistem de scriere în care un semn grafic corespunde unui sunet (ca regulă generală. Cel mai vechi datează din a doua jumătate a mileniului I î. Iran.. fără relaţie directă cu limba pe care o exprimă. Tipul scrierii este indicat de aspectul grafic al semnelor. Scrierea cuneiformă – apărută în prima jumătate a mileniului al III. compuse dintr-un număr variabil de trăsături lineare (de la 1 la 24). pentru a transcrie arameana şi ebraica. Sistemul silabic = sistemul în care pentru notarea unei silabe este utilizat un semn. de exemplu. Toate au un aspect linear. Scrierea hieratică – scriere egipteană. în funcţie de evoluţia istorică a acestora).lea în Sumer. în zona siro-feniciană. .esenţiale pentru constituirea scrierii şi pentru desemnarea unui sistem de semne grafice drept scriere. explică asocierea directă dintre apariţia celor mai vechi sisteme de scriere şi a primelor state. cu un caracter pictografic pronunţat. b. Exemple : a. Exemple: a. s-a difuzat în întreaga Mesopotamie. g. c. În caracterizarea unei scrieri recurgem la două categorii: sistemele de scriere şi tipurile de scriere. denumită astfel după hieroglifele egiptene. f. prin urmare nu este o reprezentare directă a “ideilor”. b. Scrierea nu există decât în relaţie cu fondul sonor pe care îl exprimă (limba) şi nu poate fi concepută separat de acesta (aşa cum ar putea fi. Hieroglifele hitite – unul dintre cele două tipuri de scriere utilizate de hittiţi. etc. e. Sistemul de scriere se referă la relaţia care funcţionează între limbă şi expresia grafică a acesteia. Hieroglifele egiptene – sunt semnele unei scrieri specifice Egiptului faraonic.Hr. în Hatti. în Canaan. “obiectelor”. Scrierea pătrată – scriere utilizată începând din a doua jumătate a mileniului I î. Elam. Hieroglifele hittite au un aspect mai puţin complex şi în acelaşi timp sunt mai puţin pictografice decât cele egiptene. Sistemul logografic = sistemul în care un întreg cuvânt este exprimat printr-un singur semn grafic. c. cu excepţii în cazul unor limbi. Scrierea brahmi – denumire care desemnează un ansamblu de aprox. cu semne pătrate sau rotunjite. Scrierea reprezintă grafic limba. caracterele Han – semnele scrierii chineze clasice. d. b b.

au fost utilizate tipurile cuneiform – în Ugarit – .i. Sistemele şi tipurile de scriere nu se află într-o relaţie unilaterală. . Un sistem se poate servi de diverse tipuri de scriere (de exemplu.protosinaic – în peninsula Sinai şi fenician – în oraşele feniciene). Se presupune că ar fi inspirat scrierea de tip fenician. XV î. Are un aspect linear. pentru o scriere în sistem alfabetic. Scrierea proto-sinaică – tip de scriere utilizat în sec. rezultat adesea din simplificarea şi abstractizarea unei pictograme. silabic – de către akkadieni şi alfabetic – în Ugarit).Hr. De asemenea. în peninsula Sinai. un tip de scriere poate servi sisteme diverse (scrierea de tip cuneiform a fost folosită pentru un sistem logografic – în Sumer.

TABLOUL POPULAŢIILOR ŞI LIMBILOR INDO-EUROPENE DIN ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU ÎN ANTICHITATE Epoca în care apar ramuri pentru prima oară în sursele scrise THOKARIENII INDIENI . kurzi. bihari singaleza. etc. Iran Caucaz iranieni (persani.1000 limbi vorbite avestica lydiana.1500 . ossetini. bengali. punjabi. pashtuni. lyciana .) armenii grupul estic sogdiana India + persana veche sanscrita clasică GRUPUL HITTIT ARMENII Denumirea marilor ramuri şi sub- GRUPUL INDO-IRANIAN IRANIENI hittiţi nessiţi(?) luwiţi sanscrita vedică S-V pehlevi 15 . etc.500 prakriti (limbi vorbite) 0 pali iraniana medie khushanii (?) grupul vestic N-V Partha armenii Zone-nucleu Asia Mică Pakistan Pakistan+Afganistan Succesori moderni hindi.

Constituirea şi evoluţia statelor în Mesopotamia şi în regiunile periferice acesteia. şi până la Mediterana orientală. 3700-3100) Transformarea decisivă s-a produs în Mesopotamia sudică şi în Susiana. Elamul şi Anatolia. când s-a constatat că cea mai mare parte a vestigiilor din mileniul al VI-lea a fost acoperită de aluviuni. care sub anumite aspecte pare mai evident reprezentativ. ceea ce a făcut ca mult timp să fie considerată un “templu” reconstruit succesiv. în special al celor cu utilitate administrativă (scrierea. Epoca Uruk (aprox. iar apoi aproape imediat în Egipt. Pe teritoriul său. În cele din urmă. Civilizaţia El Obeid caracterizează nu atât un popor cât un tip sau un model de societate ierarhizată.Statul în Egipt Apariţia şi evoluţia politică a statelor în Mesopotamia şi în regiunile periferice Constituirea statelor în Mesopotamia este direct legată de o serie de evoluţii ale civilizaţiei de pe văile inferioare ale Eufratului şi Tigrului: neolitizarea şi dezvoltarea agriculturii cu amenajări hidraulice.Selecţie de texte regale din diversele epoci ale istoriei mesopotamiene. este atestată deja o arhitectură cu suporţi de lemn. în inima viitorului Sumer. creşterea demografică şi mai ales concentrarea de populaţie. Mesopotamia nu s-a constituit niciodată într-un stat care să poarte acest nume. Dr.UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE ISTORIE Învăţământ la distanţă Specialitatea: ISTORIE ANUL I DISCIPLINA: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC Coordonator de disciplină: Lect. care generează fenomenul-cheie care a fost urbanizarea. la Eridu. Daniela Zaharia Prelegerea 2: ETAPELE ŞI EVOLUŢIA STATULUI ÎN ORIENTUL MIJLOCIU ŞI ÎN EGIPT ÎN ANTICHITATE Cuprins: . apariţia unor tehnici. – Sudul mesopotamian a putut părea pustiu până la o dată recentă. . însă. El Obeid (6500-3700). în mileniul al V-lea. o îndelungată perioadă de timp. Mesopotamia sumeriană. o astfel de structură supra-înălţată cu o terasă a căpătat un aspect monumental. se desfăşoară istoria unor state cu trăsături politice diverse. pe acelaşi loc. La Tell Oueili aproape de Larsa. Acest tip de societate se extinde în Assiria către mijlocul mileniului la VI-lea. calculul calendaristic) şi evoluţiile intelectuale care sistematizează o ideologie regală. a căror influenţă s-a dovedit decisivă şi asupra regiunilor periferice: Canaanul (în special cel nordic – Levantul). determinând spaţii destul de vaste ce permiteau reuniuni şi cugetau o solidaritate socială necunoscută înainte. . cu pilaştri încastraţi în pereţi. 16 .

Organizaţi aparent în simple şefii puţin ierarhizate. şi cu atât mai puţin în Anatolia. ei s-au adaptat la condiţiile de climă. în epoca Obeid şi în Susa I. repartizate în jurul unor mici sanctuare precum cel de la En-Gedi. cu o arhitectură de aceeaşi concepţie ca la Uruk. la Tell Brak. instalări mai modeste au fost implantate. zeiţa planetei Venus. Astfel au apărut oraşe noi. la fel ca şi la Byblos pe coasta libaneză. Aceeaşi civilizaţie este prezentă la Ninive şi mai la vest. în apropierea Mării Moarte. templul consacrat zeiţei Inanna. dominată în epoca istorică de două mari ansambluri de cult: în centru Eanna. Dinamismul sumerian s-a manifestat prin crearea unei reţele de drumuri comerciale. În Mesopotamia şi în Susiana. Locuitorii lor semi-nomazi vor abandona aceste aşezări înainte de 3500 î. iar la vest Kullab. iar de acolo. Delta egipteană. 17 . la Buto. templul consacrat lui Anu. Lucrul acesta presupune o creştere demografică legată de o agricultură performantă şi de o societate sedentară mai complexă. în Siria. ea a fost utilizată într-o clădire administrativă de la Djemdet Nasr.Hr. Coasta siriană trebuie să fi fost atinsă. la Godin Tepe şi mai la est. 3100-2900) Scrierea născută în epoca precedentă la Uruk s-a difuzat în întregul Sumer. în preajma lungului abandon al vieţii sedentare produs în mileniile VI şi V. care a dat numele său acestei noi perioade. încă separate. la Tepe Sialk. cu o arhitectură ce ilustrează existenţa unei societăţi ierarhizate. la Habuba Kabira sud. Cu toate acestea. Mesopotamia sudică sumeriană acumulase în cea de-a doua jumătate a mileniului al IV-lea un avans decisiv care a fost dezvoltat de-a lungul întregului mileniu al III-lea. Păstori nomazi trebuie să se fi stabilit pe marginile semi-deşertice sudice. a căror dezvoltare rămâne prea puţin cunoscută. Ea a fost creată pentru a răspunde nevoilor de a păstra amintirea operaţiilor contabile specifice complexităţii societăţii urbanizate. intensitatea cercetărilor a permis reconstituirea cea mai bună a etapele reocupării şi re-utilizării terenurilor cultivabile. Aşa se face că în regiunea apropiată de viitorul amplasament al Babylonului. Fondat în epoca Obeid. caracterizată şi printr-o ceramică pictată de o factură diferită de cea din epoca preistorică. Mileniul Al III-Lea. la Djebel Aruda şi până în Turcia. care sunt legate exclusiv de constituirea primelor oraşe propriu-zise. putem urmări etapele preliminare. Civilizaţiile proto-urbane din Levant Nu a existat în Levant. zeu al cerului. fără îndoială pornind din Susiana. În Palestina. de acum înainte constituit. alături de tipurile moştenite din faza Uruk. Epoca Djemdet-Nasr (aprox.. în viitoarea Medie. şi putem presupune că au colonizat pământurile bune din centrul Palestinei. numite convenţional “chalcolitice”. un echivalent al civilizaţiei sumeriene. pe de altă parte. unificate în a doua jumătate a mileniului IV. de-a lungul Eufratului. în pofida altor atestări izolate. Toate aceste situri (mai puţin Buto) au oferit mărturii ale unei contabilităţi care nu s-a transformat în scriere decât la Uruk. în cursul unei perioade numită pre-urbană. oraşul Uruk era o aşezare dublă. într-o reţea foarte relaxată de instalări risipite. găsim aici comunităţi culturale promiţătoare. mai puternic ierarhizată ca altădată.Această schimbare a fost marcată de inventarea scrierilor şi a administraţiilor regale.

Aceasta a fost opera unui şef militar semit venit din oraşul Kish. statul Lagash. către sud. aproape de Abu Salabikh. ci printr-o formă de imperialism expansionist. poarta fiind astfel deschisă către lumea platoului. cu Lagash-ul propriu-zis (El Hiba) şi Girsu (Tello). Creşterea demografică favorizată de dezvoltarea instituţiilor s-a manifestat în jurul oraşelor-state şi al teritoriilor agricole ale acestora. din sud. situat puţin mai la nord. care va revendica cu noul titlu de “rege al celor patru regiuni (ale lumii)”. În anarhia care a urmat. în orice caz. ţara Subartu. “stăpân” conform tradiţiei atestate pentru prima oară la Uruk. corespunzând a două braţe ale Eufratului situate la este de cursul actual. expediţiile navale au depăşit ţara Magan (Oman) bogată în cupru şi în diorită. Dar dacă limba semiţilor s-a impus în administraţia regală. corespunzând coastei indiene. şi stilizată cu o eleganţă caracteristică. Veneau apoi Larsa şi enormul centru Uruk. “prinţ” sau. Acest imperialism a primit forma sa completă sub cel de-al patrulea rege din dinastie. În sfârşit. în timp ce Sumerul trece prin aşa18 . Ordinea antică a oraşelor-state era încă prea puternică pentru a suporta prea mult timp dominaţia akkadienă. apoi în nord rivalul său Umma şi. car avea de mult timp vocaţia întâietăţii. devenită progresiv cuneiformă. Sargon şi succesorii săi au căutat mai puţin să anexeze teritorii cît să-şi asigure controlul asupra unor puncte-cheie pe traseele comerciale ale produselor exotice indispensabile. Susa a fost anexată. “guvernator”. către 2340. La iniţiativa sa.marcat de intrarea efectivă în istorie graţie dezvoltării scrierii. cu zona mlăştinoasă de coastă. Akkad. viitoarea Assirie. lugal. La est de aceste oraşe erau situate cele care formau. şi şi-a fondat propria capitală. iar la nord. purtător al unui titlu ce putea varia dar care era indicat prin termeni în bună măsură echivalenţi: en. în sud. susienii au fondat un imperiu elamit efemer sub regele Puzur-Inshushinak. “om mare”. Fiecare oraş cu teritoriul său reprezenta un microorganism guvernat de regele său. El a luat numele de Sargon. Narâm Sîn. centru intelectual al cărui nume antic este încă necunoscut. Mesopotamia sumeriană cuprindea începând. divizată într-o nebuloasă de principate numite “elamite”. şi au atins ţara numită Meluhha. situată la nord de zona în care utilizarea limbii sumeriene rămâne mai răspândită. cât la o etapă decisivă a lungului proces de dezvoltare a civilizaţiei mesopotamiene. ce acoperea 400 ha. “rege legitim”. se pare că asistăm mai puţin la un triumf al acestui element etnic. cu noile sale reguli. aceste state arhaice au fost unificate într-un stat teritorial care constituia un fel de spaţiu de pace. în care dinamismul se exprima de acum înainte nu prin războaie interne (în pofida revoltelor). vechiul oraş sfânt Eridu. printr-o aculturaţie reciprocă între sumerieni şi semiţi. care va da numele ei întregii regiuni dominate până nu demult de Kish. Aceşti potentaţi erau locotenenţii unui zeu-patron al fiecărui oraş. scrierea sumeriană a fost adaptată la limba semită numită de acum înainte akkadiană. după 2150. mai târziu. a fost cucerită. Tradiţia legendară pretinde că Anatolia a fost atinsă. sau ensi (şi nu patesi). rivalul care era “imperiul” Ebla a fost distrus la vest. posibil abandonat la mijlocul mileniului al III-lea în favoarea oraşului Ur. adevărat suveran împreună cu partenerul său divin. Imperiul akkadian În cele din urmă. care se înmulţesc de-a lungul celor două mari axe fluviale. la începutul mileniului la III-lea înainte de declin. apoi Shurupak (Fara) şi oraşul sfânt Nippur. La est. mai departe Adab.

îmbogăţite de schimburile comerciale intense şi de o administraţie ce utiliza scrierea şi limba babiloniană. Mileniul al III-lea care se încheia astfel fusese o lungă perioadă de întâietate a Mesopotamiei de tradiţie sumeriană. în inima regiunii Akkad. După ce şi-a învins rivalii din Elam şi mai ales din Lagash. într-un vast “concert al popoarelor” care astfel a luat naştere Prima dinastie din Babilon Primele trei secole ale mileniului al II-lea a fost pentru anticele ţări Sumer şi Akkad. a ştiut să facă să vină bogăţii exotice cu un minim de acţiune militară. a reuşit să restaureze un stat elamit fondat ca în epoca proto-elamită pe indispensabila asociere dintre muntenii vorbitori de elamită şi bogaţii locuitori ai câmpiei susiene. rămasă până atunci la marginea istoriei. precum Isin şi Larsa. devenite Babilonia. Curieri şi responsabili diverşi. chiar dacă întâietatea aparţinea Sumerului. Ur-Nammu. apoi în oraşul fără un trecut prestigios care era Babylonul. Ei s-au asimilat cultural în mare măsură adoptând limba şi cadrele statului teritorial. veniţi din Siria. alături de cele ale particularilor 19 . “Coloniştii” trimişi de principii negustori assirieni în Anatolia au introdus de asemenea scrierea şi prin aceasta au stimulat civilizaţia urbană de aici. iar apoi prin restaurarea unui vast stat teritorial în epoca lui Hammurabi (1792-1750). pe Eufratul mijlociu. A treia dinastie din Ur (aprox. regele până atunci obscur al principatului Simashki. împreună cu şeful lor sukkalmah au jucat probabil roluri de inspectori şi de coordonatori. Oraşul-stat astfel lărgit şi dinamizat a servit. Astefel. o perioadă de foarte înaltă civilizaţie. Impozitele erau vărsate în natură sub formă de grâne şi vite. puternice organizaţii economice aflate în serviciul monarhiei. elaborat pornind de la cel al oraşului-stat de către regii din Akkad. Fiecare oraş-stat supus era în principiu administrat de către doi înalţi funcţionari: un ensi şi un comandant militar care era singur responsabil de regiunile periferice. era restaurat statul Lagash. a fost restauratoarea unui imperiu teritorial definit ca cel al “Sumerului şi Akkadului”. Orientul Amorit (Secolele XX-XVI) O impresionantă lamentaţie pe ruinele din Ur arată cât de dureros a fost resimţită această catastrofă. în 1894 î. atunci când piosul scrib sumerian nu putea percepe amploarea transformării al cărei simbol acestea era. vorbitori de akkadiană. 2112-2004) originară din Uruk. în spaţiul sumerian. Centralizarea impusă de către regii din Ur a evoluat profitând de o organizare economică complexă. în mare parte. Gudea. în Siria. a impus o centralizare foarte puternică.numita “renaştere sumeriană”. . cu o administraţie complexă în care domeniul palatului interfera strâns cu cel al templelor. ameliorat apoi de către cei din Ur. dincolo de ceea ce a devenit Babylonul. în numeroase state care. din nordestul Susianei. revenirea la vechile forme politice. marcată de nostalgia unităţii pierdute. precum şi dincolo de acesta. în care Palatul avea filiale provinciale ce asigurau gestiunea domeniului regal arendându-l unor agenţi independenţi. între 2120 şi 2100. În năvala sa. cuceritorul a distrus imperiul Ur. drept model adoptat de dinastia amorită care era deja instalată la Mari. Amoriţii. În cele din urmă. regele fondator. au preluat puterea în numeroase dintre vechile oraşe-state.Hr. au intrat astfel în istorie. Dar domeniul templelor păstra o importanţă economică considerabilă. Principele său cel mai celebru. cu scopul de a marca mai bine simbioza celor două popoare.

evreii. noii stăpâni ai regiunii. Dur Kurigalzu. sunt deportaţi la Babilon în 586 î. VIII î. La moartea lui Alexandru. a restabilit independenţa şi a deschis o perioadă neo-babiloniană după ce I-a alungat pe ocupanţii estici kassiţi şi elamiţi. Assarhaddon.Hr. a dorit să-şi extindă influenţa în nord. Dinastia Isin II era. Babilonul chaldeean Asirienii nu se puteau menţine nici în Babilonia. Un rege. care iniţiază o politică expansionistă. Imperiul cuprinde Canaanul nordic şi Babilonia. Perşii năvălesc dinspre Tigru spre Eufrat. După ce au cucerit Elamul. Perioada medio-babiloniană Kassiţii. 20 . Împreună cu alţi prizonieri de război. un alt rege assirian. Acţiunile expansioniste au continuat. provenit dintr-o dinastiei locală originară din Isin. oraş important al Assiriei. Babilonul este jefuit la fiecare tresărire de independenţă. locuitorii acestui regat.bogaţi şi de pământurile concesionate în schimbul prestării de servicii. noii inamici ai Assiriei. vin din munţii Zagros.Hr. până când un rege din sud. veniţi din munţii Zagros. Kassiţii inaugurează perioada babiloniană medie. În timp ce mezii domnesc la Assur. Ninive. dar dominaţi sa asupra văii Nilului nu rezistă decât zece ani. dezvoltată de către doi dintre urmaţii săi: Adad-Nirari I şi Salmanasar I. însă. în etape. pentru a lucra la înfrumuseţarea oraşului. în special cupru. atacat de populaţii barbare venite din sud. Ştim că în primele două secole ale mileniului al II-lea regii assirieni organizau un comerţ intens în Cappadocia şi în restul Anatoliei. în prima jumătate a mileniului I. este şters de pe hartă.). Nabucodonosor I. În epoca sa. chaldeean. momentul de maximă extindere a Imperiului Assirian fiind legat de numele lui Tiglatpalassar al III-lea (sec. aceştia pun stăpânire pe Babilon. Babilonia va deveni satrapia unuia dintre locotenenţii săi. care jefuiesc Babilonul. Progresul proprietăţii private era chemat să modifice în profunzime personalitatea individuală. Ultimul rege al dinastiei kassite. încearcă să cucerească Egiptul. ocupă fără luptă Babilonul şi vor stăpâni ţara dintre fluvii până la înfrângerea lor de către armatele lui Alexandru cel Mare în 323 î. Kashtiliash IV. Assiria este şi ea unul dintre regatele dominate de dinaşti care aparţin acestei populaţii semite occidentale. Nabopalassar se încoronează rege la Babilon şi întemeiază dinastia chaldeeană. Assiria Primele etape ale statalităţii assiriene ne sunt necunoscute. Succesorii lui Hammurapi nu au putut împiedica prăbuşirea imperiului. odată cu Assur-Uballit I.. după numele fondatorului dinastiei. fragilă iar asirienii redobândesc supremaţia. În secolul al VII-lea î.Hr.Hr. Ascensiunea politică a Assiriei începe cu adevărat abia în secolul al XIV-lea. Aici şi-au stabilit capitala religioasă. Aceasta îşi extinde influenţa dincolo de deşertul Siriei şi învinge o coaliţie egipteană căreia îi aparţinea regatul Iuda. unde negustorii lor vindeau mai ales ţesături şi de unde importau metale. În perioada amorită. El se loveşte de asirieni. face o alianţă cu mezii. cea politică fiind un oraş nou.

După câteva peripeţii. învingător în nouă bătălii într-un an. Regalitatea în civilizaţiile mesopotamiene – selecţie de texte antice I. al Subarului şi al ţării…El a învins Susa.” III. dăruit cu inteligenţă de către Enki.” II. hrănit cu laptele vieţii de către Nin-Hursaga.Seleucos. şiÎi face această rugăciune: O. după ce a dus aceste bătălii şi a capturat cei trei regi şi I-a făcut să apară în faţa lui Enlil. stăpâna sa. tu care atac ţările străine! Enlil mi-a dat misiunea de-a restitui regalitatea Sumerului.Regi sumerieni din Lagash: “Eannatuma. mult iubit de către Hendur-saga. fie ca Samash şi Lugal-Marad să-I ştergă rădăcinile şi descendenţa. regele Gutilor a spus: nimeni nu va veni contra lui. dăruit cu forţă de către Enlil. El s-a aşezat pe cele două maluri ale Tigrului. Naram-Sin (2254-2218) : “Naram-Sin. a jefuit câmpiile Sumerului. pe malul Tigrului. lugal din Lagash. rege al celor patru regiuni. Regi sumerieni din epoca “renaşterii sumeriene” .Utu-Hergal din Uruk (2123 – 2113) : “ Utu-Hergal se îndreaptă spre Inanna. Babilonul nu îşi va mai reveni. a jefuit caravanele.” 21 . ales al inimii lui Nanse. leoaică în luptă. Regi ai Akkadului. Mai jos. fiul său. Fi sprijinul meu! Fie ca hoardele Gutilor să fie distruse. dăruit cu un nume bun de către Inanna. prieten al soţului iubit al Innanei. cuceritor al Elamului. Celui care va şterge acestă inscripţie. într-un oraş nou: Seleucia. ensi din Umma a venit împotriva însemnelor sale iar el l-a învins. Dinastia sargonidă. mult iubit de către Dummuzi-Apsu. stăpâna mea. Tirigan. guvernator din Marad. cel care a cucerit ţările pentru Nin-Girsu. regina puternică. a construit templul pentru Lugal-Marada la Marad. a lăsat să crească buruienile. în sus. a distrus Adna. el devine rege şi se instalează nu departe de Babilon. cel puternic. Pe drumurile Ţărilor. Lipit-Ili . a învins oraşul Ur.

pe vremea recoltei. Toţi fii lui Wilanum care se află la tine să fie ucişi în aceeaşi noapte! Fără priveghi de onoare.” VII. pentru a părea poporului ca un Soare care luminează ţările. de cînd l-au făcut mai mare peste Igigi. rege care din răsărit şi până la apusul soarelui a împrăştiat în vânt pe toţi duşmanii săi şi şi-a afirmat stăpânirea. Mi-ai scris în legătură cu raziile pe care (…?) le-au făcut în regiune. (………) În ce te priveşte. fi bărbat! Ca fratele tău. dacă te duci cu o armată la Qatna. să îi ţii sub supraveghere. stăpînul cerului şi al pămîntului. a fost cel pe care l-au pronunţat Anu şi Enlil. În ce-I priveşte pe vii lui Wilanum. de cînd ei au pronunţat numele sublim al Babylonului şi l-au făcut atotputernic peste cele patru orizonturi ale lumii. Apoi. să vă abateţi împreună asupra lor.” Statul în Egipt. care deja şi-a făcut un bun renume. Hammurabi ( 1792 – 1750)– Prologul Codului: “ De cînd sublimul Anu. rege care subjugă popoarele pământurilor de sus şi de jos. cel care stabileşte destinele Ţărilor.V. pe când ei vor încerca să îşi adape oile. pentru a asigura bunăstarea oamenilor. o mare expediţie punitivă trebuie îndreptată împotriva lor.Hr): “Palatul lui Tiglatpalassar. Shamsi Adad. Dar tu. Nu va fi nici o alianţă cu Wilanum: îţi ordoni să îi faci prizonieri. au jefuit ţara. rege al celor patru părţi ale lumii. regele celor patru orizonturi. Pune-te de acord cu Tarimshkin şi Lalum şi transmite-I lui Bachdi decizia voastră de a pune trupele în mişcare pentru a le devasta regiunea. o regalitate ale cărei fundamente sunt tot atît de sigure ca şi cele ale cerului şi ale pămîntului. i-au dat lui Marduk. pentru ca cei puternici să nu-I oprime pe cei slabi. rege urmând sub semnul zeului. pentru a proclama legea în Ţări. Şi la Rapiqum. Să le fie pregătite mormintele. care comandă deja o mare parte a armatei? Învaţă măcar să îţi conduci propriul palat. putere asupra tuturor oamenilor. pentru a înlătura nedreptăţile. atunci a fost numele meu. care îi alungă pe suverani şi în locul lor pune pe oamenii puterii sale. trăieşti printre femei! Aşadar. fă-ţi şi tu un nume mare în ţara ta!” VI. Fratele tău a învins aici un şef de armată. de cînd au stabilit în centrul acestora o eternă regalitate pentru Marduk. Hammurapi. regele puternic. care se află la tine. Într-adevăr au devenit de nesuportat. Scrisoare a lui Shamsi Adad I către fiul său. Babilon. marele rege. trebuie să moară şi să fie îngropaţi. Regi assirieni. 22 . de asemenea. regele Assiriei. fără cântece glorioase. Vor coborî la Eufrat şi atunci. fără zile de doliu. întîiul născut al lui Ea. guvernator la Mari: “Lui Yasmachadad îi vorbesc: astfel spune tatăl tău. XIX-XVIII . ţi-am dat ordin ca în cazul în care alianţa se realizează. rege al Sumerului şi al Akkadului. cât timp trebuie să îţi mai dăm sfaturi? Eşti prea tânăr? Nu eşti deja bărbat? Cât timp îţi mai trebuie pentru a învăţa să îţi conduci casa? Nu îl vezi pe fratele tău. regele zeilor Anunnaki şi Enlil. Tiglapalassar III ( 747 – 727 î. Assiria sec. prinţul pios care îi venerează pe zei.

Organizarea statului. Apariţia funcţiei de vizir şi a ierarhiei birocratice. . III î. devine primul rege-femeie al Egiptului. care îl prezintă pe acest rege purtând coroanele celor două regate egiptene (de Sus şi de Jos).Reorganizarea statului. .) şi cel al ciclurilor puterii.Istoria milenară a Egiptului este periodizată după un dublu criteriu: cel al dinastiilor (inspirat din opera preotului Manethon.thinite Regatul vechi Dinastia III – cu regele Djoser Dinastia IV – a regilor Keops. . Evenimentul este comemorat prin “Tableta lui Narmer”. Fragmentarea Egiptului sub autoritatea mai multor centre de putere rivale. .Începutul arhitecturii funerare monumentale: piramida în trepte de la Saccarah (Djoser) şi ansamblul de la Giza ( cele trei mari piramide). Cronologi e 37003200 Dinastii şi suverani Epocile neolitice târzii Nagada I. Kefren şi Mikerinos Dinastiile V-VI Prima perioadă intermediară : dinastiile VII-XI Regatul Mijlociu – Dinastiile XI-XIII Regii Amenemhat şi Sesostris A II-a perioadă intermediară Din. XIII. XVIII – Tutmes I-IV AmenofisI-IV Hatshepsut 21802040 20401730 17301560 15601096 . Erezia “atoniană”: reforma religioasă a lui 23 3100 Narmer/Menes 31002700 27002180 Epoca dinastiinor I şi II . de către regele din Hierakonpolis.Hr. .Afirmarea şcolii teologice de la Heliopolis.Anexarea Etiopiei de nord.Dezvoltarea ideologiei faraonice prin adăugarea numelui de “Fiu al lui Re”. fiul lui Ossiris.O serie de documente iconografie – “tabletele” – ilustrează un conflict prelungit între civilizaţia de pe Valea Nilului (dominată de centrul Hierakonpolis) şi cea din Deltă ( dominată de centrul Buto). Formularea ideologiei regale: regele este zeu. încarnare a lui Horus. fiica lui Tusmes I.Kamose triumfă asupra invadatorilor.Amenajarea oazei Fayoum. II şi III Evenimente -Consituirea unor centre de putere pe valea Nilului şi în Deltă. . . Expansiunea egipteană în sud şi nord-est. Conflictele cu Imperiul Hittit Hashepsut. Unificarea celor două regiuni ale Egiptului.Invazia hyksoşilor. . Narmer. . în care alterneză perioadele de unitate şi cele de descentralizare politică.XVII Imperiul Nou Din. sec.

Daniela Zaharia Prelegerea nr. Etapele statului în China 4. în timpul lui Ramses al IIlea . – Alexandru cel Mare cucereşte Egiptul. XXI-XXIV Epoca târzie: Din. Predecesorii arienilor în Iranul occidental: proto-elamiţii şi elamiţii Sursele arheologice atestă existenţa a două civilizaţii care s-au succedat în zona 24 . India şi China în antichitate”. .texte persane antice 2. Renaştere culturală şi economică sub dinastia a XXVI-a. Imperiul Persan. ca semn al dorinţei de a impune ca zeu unic pe Aton (discul solar).Tutankamon Din. XXV-XVIII Amenofis al IV-lea. - Universitatea Bucureşti Centrul Credis – ID Facultatea de Istorie Anul : I Specialitatea : Istorie Disciplina: Istoria Orientului antic Profesor: lect.Sursele istoriei Chinei antice . .invazii şi diastii străine în Egipt dinastii străine: etiopieni. perşi. XIX-XX – regii cu nume de Ramses 1096-715 715-332 A III-a perioadă intermediară – Din. 332 î. 3 – “Statul în Iran. .Etapele istoriei indo-arienilor IMPERIUL PERSAN 1.Hr.Pacea cu hittiţii. Conţinut: 1.dr. Abu Simbel. Etapele statului în India 3.Sursele istoriei indo-arienilor . care preia numele de Ehnaton. Luxor. saită. Instrumente de lucru: . Karnak.Construcţia marilor temple: Deir el-Bahair.

ocupând Canaanul şi Egiptul. sub conducerea lui Cyaxare. care a reuşit să unifice mezii şi perşii şi să pună bazele Imperiului Persan. care se întinde de la Indus la Mediterana. când Ebarat se proclamă “rege al Anshan-ului şi al Susei”. care au intrat însă la începutul mileniului al III-lea sub controlul Uruk-ului.Hr. în zona istorică numită Elam.Hr. a privit cu bunăvoinţă spre acţiunile bune ale lui Cyrus şi spre inima sa dreaptă şi I-a ordonat să meargă spre oraşul său Babylon. Regi perşi 1. elamiţii s-au revoltat în mai multe ocazii împotriva dominaţiei akkadiene. Urmaşul său. din sudul Mesopotamiei. Darius a extins Imperiul până la limitele sale maxime: a creat o satrapie în Valea Indusului. mezii au contribuit la distrugerea capitalei assiriene Ninive. Susa.530) : “Marduk. sub conducerea unor centre nordice. Urmaşul său. în secolul al VI-lea î. în regiunea vechiului regat elamit Anshan. în regiunea Fars. dar abia la începutul primului mileniu î. adversari ai assirienilor.Hr. Autonomia a fost recâştigată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aliindu-se cu regele babilonian Nabopalassar. În 522 î. fără a reuşi să se organizeze politic în mod independent. Darius I. care s-a emancipat de sub dominaţia scitică.Hr. între care cei din Elam.Hr. orientându-se iniţial către est – unde ocupă zona actuală a Turkestanului şi Afganistanului.Hr. a continuat expansiunea vestică. Existenţa mezilor în preajma Mării Caspice este probabilă încă de la începutul mileniului al II-lea. mercenari în armatele assiriene şi babiloniene.. pe rând. Xerxes I . în regiunea Elamului s-au format mai multe regate. Perşii s-au instalat în sud-vestul platoului Iranian. pe Stela Vulturilor. supranumit “cel Mare”. În zona ocupată de perşi s-a creat de asemenea un centru de putere în secolul al VI-lea. Tentativa sa de a ocupa Grecia a eşuat. Mezii au fost primii care au creat un stat. în secolul al VII-lea î. La începutul mileniului al III-lea în regiune au început să se dezvolte centre urbane. supuşi ai sciţilor. Cyrus a deschis calea marii expansiuni.. Cambyse. mezii şi perşii au fost. Mezii şi perşii Epoca instalării mezilor şi perşilor în Iranul occidental este incertă. Cea mai veche menţiune despre Elam apare în 2250 î. dar Imperiul Persan. După căderea dinastiei sargonide.. ca efect al dezvoltării agriculturii şi al influenţei exercitate de civilizaţia învecinată. În secolele următoare. a fost cucerit în 2250 de către Sargon I şi integrat în Imperiul Akkadian. care celebrează victoria regelui sumerian al Lagash-ului împotriva mai multor rivali. Cel mai important centru al regiunii.Iranului occidental (între munţii Zagros şi Golful Persic). protectorul tuturor oamenilor.Hr. a rămas pentru încă un secol şi jumătate cel mai mare stat din zona Mediteranei. au început să se sedentarizeze în Kurdistanul nordic şi în zona Ecbatanei. Dispariţia sa a fost cauzată de expediţia lui Alexandru cel Mare. lângă Golful Persic. în 612 î.Hr.Hr. Cel mai important suveran al acestui stat persan s-a dovedit Cyrus al II-lea. cea sumeriană. în Tracia şi Scitia Mică. într-un context politic neclar – posibil datorită unei conspiraţii aristocratice – tronul a fost preluat de reprezentantul unei ramuri secundare a clanului Ahemenizilor. care a ocupat Susa în 331 î. a cucerit Asia Mică în totalitate şi a trecut pe continentul european. a fost obligat în cele din urmă să renunţe la Tracia. 2. Awan şi Anshan. apoi către vest: a ocupat Babilonul în 539 î. În prima parte a mileniului I î. El l-a făcut să ia drumul Babilonului. a mers fără 25 . marele zeu. Cyrus II(559 .

Darius I către satrapul Gadatas din Asia Mică: “ Regele regilor. Unele sunt dotate cu fântâni private. sistemul de canalizare era reamenajat. Ele au un etaj la care se ajunge printr-o scară interioară. nici una dintre construcţiile de la Mohenjo Daro 26 .El l-a făcut să intre în Babilon fără luptă. Una dintre cele mai frapante caracteristici ale civilizaţiei Indusului este uniformitatea producţiei materiale. sunt împărţite în două sectoare: oraşul înalt sau citadela şi oraşul de jos. marele rege al tuturor ţărilor străine. Odată ce a luat în stăpânire acest pământ. din care apa folosită era evacuată printr-o rigolă cu plan înclinat care conducea spre rigola străzii. De fiecare dată.” 2. principii şi guvernatorii au îngenunchiat în faţa lui şi I-au sărutat picioarele. întreaga ţară a Sumerului şi a Akkadului. Colonii au existat şi în Iran şi la frontiera afgano-uzbecă. El m-a adus să trăiesc în preajma-I în calitate de companion şi de intendent al palatului şi să-I compun titulatura. Cele două oraşe principale. Maiestatea Sa m-a desemnat în funcţia de medic şef. Casele din zonele rezidenţiale au o suprafaţă care variază între 50 şi 120 m².oprire alături de el ca un prieten…. nu ai respectat ordinul meu regal cu privire la zei şi. şi-a stabilit aici reşedinţa. Cambyse. oraşul cel mai bine conservat. Mohenjo Daro şi Harappa.) (fragment din biografia lui Udjahoressne): “El a venit în Egipt. pe malurile Asiei Mici…… Dar. Două scări simetrice dădeau acces la bazin. oamenii din Babylon. dar de asemenea şi o parte din Gujarat. îşi voi arăta nemulţumirea mea. o piscină rectangulară înconjurată de galerii. – Această civilizaţie s-a răspândit pe un imens teritoriu care cuprinde toată valea Indusului. el I l-a dat pe nabonid. Darius. dacă nu te vei schimba.Hr. a devenit marele suveran al Egiptului. rege care nu-l respecta. Cambyse în Egipt – din. iar toţi străinii din acele ţări erau cu el. el a eliberat oraşul Babilon de opresiune. a fost descoperită în citadelă “marea baie”. Este adevărat că ai cultivat pământurile mele şi ai pus arbori fructiferi până dincolo de Eufrat. Totuşi. Oraşul de jos este caracterizat prin orientarea nord-sud şi est-vest a străzilor care delimitează cvartalele de locuinţe regulate..” 3. ceea ce presupune existenţa unei autorităţi publice. cu toţii. fiul lui Hystaspe. către servitorul său Gadatas spune acestea: “Am aflat că nu te conformezi instrucţiunilor mele în toate privinţele. Diferitele cariere din Mohenjo Daro au fost reconstruite de mai multe ori urmând acelaşi plan. Alimentarea se făcea printr-un puţ din apropiere şi evacuarea printr-o canalizare. a XXVII-a (525-522 î. nesocotind voinţa strămoşilor mei cu privire la divinitatea care a revelat perşilor întregul adevăr…” INDIA ANTICĂ Perioada protoistorică 1. numele său de Rege al Egiptului de Sus şi de Jos. pe de altă parte. Mestyu-Re. cu ajutorul său au făcut să se revigoreze zeii care erau aproape morţi…. altele se aprovizionează cu apă de la fântâni publice. Casele erau echipate cu o sală de baie. La Mohenjo Daro. pentru că ai pus tribut asupra grădinarilor sacri ai lui Apollon şi I-ai obligat să lucreze pământuri profane. a cărui etanşeitate era asigurată prin umplutura cu bitum dintre rândurile de cărămizi. Ei nu încetau să mulţumească Stăpânului (Marduk) şi. – Civilizaţia Indusului.

sabha şi samiti. ca fiind cea a regelui-preot din Mohenjo Daro. precum Puranele8. este dificil să cunoaştem baza economică şi comercială a civilizaţiei Indusului. dar presupunem totuşi că ea transcria o limbă proto-dravidiană. Sfârşitul civilizaţiei Indusului. la rândul său. Cucerirea treptată a Indiei de către ei transpare din diferite documente care. deoarece împărţea autoritatea cu două consilii ale tribului..sau Harappa nu poate fi considerată ca fiind un templu sau un palat. Ele relatează teoretic originile umanităţii şi ale istoriei indiene. influenţa acestora. 8 Texte cu caracter epic a căror compunere alcătuire s-a realizat între secolul al IV-lea şi al XIV-lea. este foarte probabil ca oraşele Indusului să se fi numărat printre ele. redactată în sanscrită7. fără un motiv real.Hr. este utilizat odată ce procedurile de formare şi de interpretare au fost codificate. Numeroase sigilii din steatit au fost descoperite: mai mult de 1 200 la Mohenjo Daro. Această statuie este considerată adesea. A fost descoperit aici un sigiliu care provine din golful Arabic. cu atât se referă mai mult la teritorii situate în est. Arhivele mesopotamiene menţionează schimburi cu ţările orientale. Dacă civilizaţia harapeană a influenţat puternic regiunile dintre Asia centrală şi câmpia Gangelui. purtând o bandă pe cap şi un veşmânt decorat cu motive în treflă. care ar fi constituit primul val de migratori arieni.. Nici o urmă nu indică dominaţia unei clase de regi sau de preoţi. în Gujarat. care nu apare decât în secolele V-VI. 2. Reprezentarea cea mai frecventă este totuşi cea a unui personaj cu barbă. Dar cercetările făcute în Asia centrală au arătat că între aceste arii geografice existau contacte importante. Expansiunea ariană şi perioada vedică. Invadarea Indiei către 2000 î.Hr. această scriere nu a fost descifrată. O ipoteză care pare mai probabilă pune accentul pe uzura suferită de modul de viaţă tradiţional în oraşele harapeene. arienii constituiau monarhii tribale conduse de un rajah ( raja). 27 . corespunde pătrunderii altor indo-europeni în Europa. La Lothal. dar nu este totuşi uşor să facem distincţia între ei. Pe plan politic. cu cât sunt mai tardive. Raja nu exercita o putere absolută. termenul “sanscrit”. este foarte probabil ca ea să fi suportat. Pe ele se află scurte inscripţii într-o scriere pictografică ce se compune din mai mult de 400 de semne. Aprobarea lor era totuşi necesară pentru ca regele să poată fi înscăunat. în timp ce prezenţa ariană în zonă este sigură abia după 1500 î. Până astăzi. Aceşti termeni revin destul de des. În realitate conţin tot ceea ce un hindus trebuie să ştie pentru a se comporta corect în orice circumstanţă. existenţa unui mare bazin rectangular în apropierea unei zone de antrepozite demonstrează că aici ancorau corabii care îşi debarcau mărfurile. a fost explicată prin iruperea invaziilor venite din nord-vest. chiar dacă practicau şi agricultura.Hr. Din lipsa documentelor.Hr. Acest text sacru ne furnizează indicaţii asupra instituţiilor ariene dar aluziile istorice sunt mult mai abundente în texte mai recente. Arienii erau nomazi care trăiau din creşterea vitelor. Veritabile republici tribale trebuie de asemenea să 7 Utilizăm termenul “vedic” pentru a desemna limba în care este compusă Rig Veda. Cronologia evenimentelor pare să încline balanţa spre această interpretare. – Sursa literară indiană cea mai veche pe care o avem este Rig Veda. şi care a fost fără îndoială compusă în a doua jumătate a mileniului al II-lea. către 1800 î. dat fiind faptul că ultimele urme de locuire harapeană în valea Indusului sunt databile în jur de 1700 î. ca urmare a repetatelor inundaţii provocate de Indus şi a blocării porturilor maritime. termen înrudit cu rex în latină.

luptă la care fac referire sursele buddhiste. a explorat calea maritimă până la Marea Roşie. Magadha (în sudul Bihar-ului) era condusă de dinastia Shishuniga încă din secolul al VII-lea î.) dominaţia persană a fost instalată în Punjab şi Sind.. dar şi pentru exploatarea provinciilor noi.Hr. Kosala şi Magadha. ajungând în Egipt. care formează cea de a douăzecia satrapie. grecii sunt acceptaţi ca khatryas.). b. de acolo. Cel de-al cincilea suveran al dinastiei. buddhismul şi jainismul. care venea din persanul Yauna.Hr.Hr. fără a face distincţia dintre real şi legendar. vaisyas (ţăranii) şi sudras (servitorii).Hr. Cyrus al II-lea cel Mare. care se întindea în nord până în Nepal. Anumite surse indiene fac referire la greci. Această epocă este marcată de rivalitatea dintre două regate. Invaziile şi înnoirile religioase a. Ştim totuşi că Ahemenizii îşi extinseseră imperiul până în provinciile occidentale ale Indiei. un medic. Cu puţin înainte de naşterea lui Buddha. se pare că ar fi fost contemporanul lui Buddha şi al lui Mahavira: fie că este sau nu adevărat. un text antic remaniat de mai multe ori şi a cărui versiune finală datează de la începutul erei creştine. Raja era asistat de un general (senani) şi de un mare preot (purohita) care.. regatul Kashi a fost anexat de Kosala. Ştim că armata uriaşă adunată de Xerxes (486-465) pentru a invada Grecia includea un corp de armată compus din indieni. atât sursele buddhiste cât şi cele jainiste îl reclamă ca fiind unul dintre credincioşii cultelor respective 9 Fiecare varna se împarte la rândul ei în mai multe sub-grupe numite jâtis. Alţi autori greci. Ctesias din Cnide (415-397). 3.Hr. datorată religiei lor nebrahmane.) şi Xenophon (558-530 î. puterea fiind aici exercitată de un consiliu al tribului. Un secol mai târziu. – Prima dată riguroasă pe care o deţinem din istoria Indiei este invazia lui Alexandru cel Mare în valea Indusului în 326 î.fi existat. Puterea regatului Kosala se afirmase în lupta regatului Kashi (Benares). kşatria (războinicii). asigura prosperitatea tribului şi victoria acestuia în război. în sec. corespund termenului de “castă”. Purohita apare adesea ca îndeplinind ceremonii magice. centru al culturii hinduse. Până atunci. Conform lui Herodot (480-425 î. În aceeaşi epocă. Heracleu din Milet descrie diferitele populaţii din Gandhara.. V î. Se crede în general că aceste patru grupuri. prin sacrificii. cu termenul yavana. numele Ioniei. Perşii în India. – Odată cu apariţia religiilor salvării. datorită virtuţilor lor militare şi în pofida impurităţii lor. varna (culori) în sanscrită9. centrul de gravitaţie al civilizaţiei indo-ariene sa deplasat către est. Dinastiile Shishunigas şi Nandas. se interesează de rasele şi de producţia ţării.Hr. În timpul epocii vedice se constituie cele patru mari diviziuni ale societăţii ariene: brahmanii (sacerdoţii).Hr. Marii Regi utilizau mulţi greci în administraţie şi armată. începând din secolul al IV-lea î. În 517 î. Kashi fusese un oraş influent. care sunt endogame şi ierarhizate. 28 .Hr. Aceste regiuni aduc mărturia avansării arienilor către este şi probabil că brahmanismul se instalase aici superficial. îi supusese pe indieni. Dar abia sub conducerea lui Darius I (521-485 î. ionieni cel mai adesea. ne informează în privinţa indienilor. dar îi confundă pe indieni cu etiopienii. Scylax a studiat cursul Indusului de la punctul în care devine navigabil până la vărsare şi. Conform Codului lui Manu. s-au constituit ca urmare a contactului triburilor ariene cu populaţiile indigene. pe care îi desemnează. Bimbisara. Acestea din urmă. fondatorul Imperiului Ahemenid.

Fiul sau nepotul său. Regiunea care se întindea la est de Kosala. După surse indiene. Totuşi. fondatorul. Cel numit Vamsas sau Vatsas. cu capitala la Kosambî. astfel încât în secolul al VII-lea î. I se atribuie. 3. La graniţa Nepalului modern. Prasenajit. Capitala acestui stat.. ultimul general al lui Alexandru. sursele indiene nu fac nici o referire la expediţie. apoi pe Porus (Paurava). chiar dacă împăratul nu mai exercita de mult timp decât o autoritate nominală asupra periferiei. dar în apropiere de Hyphasis (Beas). regele Punjabului.. armata s-a scindat în două: o parte s-a întors în Mesopotamia pe mare. Sandrocottus nu este altul decât Chandragupta Maurya: sursele indiene şi greceşti relatează că el este cel care în cele din urmă l-a răsturnat pe ultimul Nanda. care era foarte impopular. Alexandru cel Mare l-a învins pe Darius al III-lea. Bimbisara a fost asasinat de către propriul său fiu. El a dus un război contra regelui din Kosala. El I-a supus pe regele din Taxila. – Plutarh menţionează faptul că un anume Sandrocottus l-a sfătuit pe Alexandru să avanseze până la Gange şi să-l atace pe ultimul Nanda. Alexandru şi elenizarea Orientului. Confederaţia Vajjis reunea opt state. El a cucerit Anga şi a construit capitala Rajagrha (Rajgir). Alexandru a lăsat garnizoane şi a numit satrapi pentru a administra noile provincii. care I-a succedat (554-527). cea a regilor Nandas. greaca era încă o limbă importantă în regiune. Pataliputra Nagara (Patna): propriul său fiu. Dar la moartea sa. între Himalaia şi Gange. pe 29 . numit Kautilya (sau Cânakya sau Vishnugupta). În realitate. Kalashoka (numit Kakavarna de către Curtius şi Diodor) avea să fie ultimul suveran al dinastiei.. Alexandru a trecut Hindu Kush şi a ajuns în India în primăvara anului 326 î. Aproape şaptezeci de ani mai târziu. care s-ar fi produs între 324 şi 313 î. Omphis (sanscritul Ambhi). El a fost asasinat de către un bărbier care a fondat o nouă dinastie către 413 î. – Chandragupta Maurya. Ajatashatru. care era vasalul regatului Kosava. a sfârşit prin a cuceri regatul rivalului său. în 323 î. a fondat o nouă capitală. în care a fost compus canonul buddhist înainte de a fi fost tradus în sanscrită. Arienii avansau către podişul Deccan.. rebeliunile au izbucnit în India şi în 317. retragerea lui Alexandru a avut consecinţele cele mai importante la nivel politic. era constituită dintr-o mulţime de mici republici conduse de diferite clanuri. A continuat să avanseze.Hr. Udayin sau Udayabhadra. Ujjayinî (Ujjain) este probabil locul de origine al limbii pali. După o lungă campanie în Bactriana. Dinastia Maurya 1. în timp ce Alexandru şi restul armatei au revenit pe uscat. Aceasta era familia căreia îi aparţinea Buddha. Acest eveniment. Sakyas dominau statul Kapilavastu. – În 330 î.Hr. soldaţii săi au refuzat să meargă mai departe.Hr.Hr..Hr. a fost anexat de către regatul Avanti. a trebuit să părăsească regiunea. Chandragupta era consiliat de către un brahman.Hr. după cum o atestă inscripţiile lui Ashoka. ultimul dintre Ahemenizi. Eudemus. de-a lungul litoralului. iar după mai multe bătălii. inaugurează fondarea primului mare imperiu al Indiei antice. apăruseră noi regate ariene. El a preluat astfel controlul vechiului Imperiu Persan. Aproape de delta Indusului. Probabil că el a fost adevăratul conducător al imperiului. de diverse dimensiuni. Principala consecinţă a expediţiei lui Alexandru a fost fondarea coloniilor greceşti din nord-vestul Indiei. c.

Guvernatorii provinciilor. Este deci evident faptul că Ashoka nu renunţase la ambiţiile sale expansioniste: nu făcea decât să le pună în acord cu morala buddhismului. edictele lui Ashoka constituie declaraţii oficiale în materie de politică şi indicaţii pe care împăratul le adresează funcţionarilor şi supuşilor săi. Huviska (162-185?). Un edict ne arată faptul că după învingerea triburilor Kalinga. Această domnie ne este foarte bine cunoscută din inscripţiile lui Ashoka. Ashoka şi apogeul Imperiului. care constituie cel mai vechi document scris indian care are o semnificaţie istorică. Kanishka este considerat un mare protector al buddhismului şi aceasta este epoca în care această religie începe să se propage în Asia centrală până în Extremul Orient. le-a unificat înainte de a ataca sub-continentul. Aceste surse unice atestă faptul că o schimbare s-a produs în politica imperială. fiul său Vima Kadphises a luat controlul nord-vestului Indiei. Succesorii nu au avut anvergura sa şi în privinţa lor neau parvenit doar puţine informaţii.Hr.Hr. în zona Kashmirului începe să se afirme puterea unor triburi de origine indo-europeană. Este probabil ca el să fi mărit imperiul prin cucerirea podişului Deccan. Oricare ar fi adevărul. Declinul politic al imperiului a început odată cu fiul şi succesorul lui Kanishka. Vima Kadphises a luat titlul de sarvalogisvara (“stăpânul întregii lumi”). alungate din zona Takla Makan-ului de expansiunea chineză: Yue Che. Sassanizii le-au răpit kushanilor Asia centrală. termen care desemnează aici doctrina buddhistă. la aproximativ opt ani după urcarea sa pe tron. Aceştia s-au organizat în triburi autonome.. Războiului trebuie să I se substituie dharma: împăratul proclamă că a obţinut astfel numeroase victorii şi că speră să îi “reformeze” chiar şi pe locuitorii pădurilor. iar apoi împăratul Vaduseva (185220?) a fost învins de Shapur I. Chandragupta s-ar fi convertit la jainism şi ar fi abdicat pentru a se consacra vieţii monastice. a fost în contact cu Antiochus I . care l-a succedat. în 232 î. pe cel iranian de Rege al regilor şi pe cel chinez de Fiu al Cerului.Kushanii Începând din secolul al II-lea î. Moartea bătrânului împărat. 2. până când Kujula Kadphises. ceea ce a provocat fărâmiţarea imperiului. Artashastra. din tribul Kushana. Cel Mult Iubit de către Zei a început să urmeze dharma. Aceste inscripţii sunt edicte gravate în piatră şi dispersate în cele patru colţuri ale imperiului. Împăratul prescrie supuşilor săi să nu ucidă fără motiv şi să practice iertarea. care a domnit asupra unui vast imperiu care se întinde din Asia centrală până la Benares.de altă parte. 4. Fiul şi succesorul său a fost Kanishka (120-162 ?). Poate inspirate de precedentul ahemenid. acest eveniment a fost poate legat de convertirea împăratului la buddhism. în general membri ai familiei imperiale. după un scurt interregn. 10 30 . regele Siriei. În prima jumătate a primului secol. Către 269. – Conform tradiţie jaina. au profitat pentru a-şi câştiga independenţa. care furnizează informaţii utile asupra statului şi a administraţiei10. El a purtat deopotrivă titlul indian de maharajah (mare rege). după o domnie de douăzeci şi patru de ani. fiul său Ashoka I-a succedat. un tratat politic. a deschis un război de succesiune între fii săi. fiul său Bindusara.

conştiente de aceste transformări. tehnica topirii fierului permitea utilizarea unui utilaj solid. dominată de către marii seniori locali. numai şapte dintre acestea supravieţuiseră. societate şi stat. schimbând vechile tehnici agricole. În secolul al Vlea î. multe argumente pledând în favoarea ipotezei unei colonizări. În secolul al VII-lea Î.. este denumită a “Primăverii şi Toamnei”. Din acest moment va fi numit Qin shi Huang di.Hr. Această metodă a condus însă la autonomizarea unor provincii şi la inerente tendinţe centrifuge. invocate cu scopul de a-l îndruma pe suveran în guvernare. în linii mari. populaţia era în creştere. care ar fi adus în spaţiul de locuire neolitică din nordul Chinei o populaţie purtătoare a civilizaţiei bronzului.. Se încheie astfel nu numai epoca Zhou şi sub-perioada Statelor Combatante. după cronicii care relatează evenimentele perioadei.Hr. legiştii) re-aduceau în discuţie raporturile dintre individ. În secolul al VIII-lea o conspiraţiei a nobililor l-a înlăturat de la putere pe ultimul suveran al dinastiei Zhou de vest şi a instalat un nou rege. Această evoluţie avea să conducă spre o nouă ordine. a cunoscut transformări economice şi sociale foarte profunde. 3.. Regalitatea itinerantă. când ultimul rege al dinastiei este înlăturat de rivalii din dinastia Zhou. care corespundea în epocă. Noua dinastie. teritoriul chinez. Epoca astfel inaugurată se caracterizează printr-o putere centrală incapabilă să se impună. urmaşi ai unui clan periferic din regatul Shang.ETAPELE STATULUI ÎN CHINA ANTICĂ Istoria statului în câmpia chineză începe în secolele XVIII-XVII î. cu zona provinciilor riverane Fluviului Galben.Hr. Perioada secolelor VIII-V î. schimburile se intensificau şi diverse monede metalice îşi făcuseră apariţia. marile lucrări colective de irigaţie de multiplică.. 4. deoarece suveranul unificator îşi asumă titlul de împărat şi deschide astfel epoca imperială a Chinei.Hr. Reguli de căsătorie şi de transmitere a puterii menite să garanteze coeziunea familiei regale. care se încheie în anul 221 î. care funcţiona şi ca nucleu al aparatului administrativ. piesele caracteristice fiind cazanele şi armele ritualice. adoptând practica delegării puterii către seniori ce îşi exercită autoritatea asupra unor regiuni ale regatului.Hr.Hr. formulate ca interogaţii adresate spiritelor strămoşilor. Aceste eveniment este prefigurat de schimbări complexe în interiorul civilizaţiei chineze. care asigură o excepţională unitate culturală a spaţiului Shang. cronicile înregistrează existenţa a aproximativ 40 de principate autonome şi rivale. Este o civilizaţiei a bronzului. textele tipice fiind inscripţiile de pe oase de animale. Originile dinastiei sunt incerte. epoca se caracterizează prin câteva elemente fundamentale: 1. mai multe grupuri de filozofi şi de politicieni (confucianiştii. În secolul al V-lea începe epoca Statelor Combatante. odată cu dinastia Shang-Yin. “Primul 31 . Din punct de vedere cultural. state de un tip nou se formau şi luptau între ele pentru hegemonie. pământurile cultivate ajungeau să se învecineze la graniţele principatelor. pe care îl traducem prin “împărat”. daoiştii. modifică radical sistemul de guvernare. Epoca Shang se încheie în secolul al XII-lea. Începând din secolul al V-lea î. ci şi epoca regală a Chinei. Zhou. prin care începe istoria dinastiei Zhou de est. în 221 î. odată cu victoria regatului Qin asupra tuturor celorlalte şapte. Utilizarea sistematică a scrierii. o regalitate pur formală. care îşi arogă pe rând titul de “hegemon” – “protector al regelui”. principele statului occidental Qin (actuala provincie Shan xi) a reuşeşte să unifice sub autoritatea sa aproape întregul teritoriu chinez şi asumă pentru prima oară titlul de “Huang di”. 2. Pădurea se retrăgea în faţa defrişărilor.Hr.

Hr. acestea au reapărut şi. dar fără trecut. Er Huang di. În felul acesta este marcat. Prinţul din Qin a început prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijloci şi inferior al Fluviului Galben. chiar dacă aceştia au fost obligaţi să-i tempereze rigorile. Către 32 . din 140 în 87 î. el îi va opri pe Fluviul Galben şi. a reuşit să îşi impună autoritate asupra rivalilor şi a fondat noua dinastie. care. domină întreaga perioadă. Han . el a continuat să acorde încredere aceleiaşi şcoli de gândire. au continuat să se manifeste (iredentismul anticului regat Chu. autonome. originar din actualul Jiang su. A uniformizat greutăţile şi măsurile. moneda. orientată în trei direcţii: 1. pentru început.) şi idealul său autocratic a rămas prezent în spiritul succesorilor săi. Odată cu domnia sa este declanşată marea expansiune chineză. în regiuni considerate încă barbare.) a fost urmată de câţiva ani de lupte interne. Din multe puncte de vedere. populaţii nomade care erau pe cale să organizeze o puternică confederaţie . toate principatele locale şi a creat. Cel mai important dintre suveranii Han a fost Wu di. Teritoriul chinez reprezenta. în nord. care. pe cel reprezentat de regionalisme.împărat Qin”.). a fost violent atacată ( revoltele din timpul domniei fiului şi succesorului său. statele Zhao. Qin shi Huang di datora o bună parte din succesul său reformelor radicale adoptate de către predecesorii săi. pornind de la fragmente de fortificaţii mai vechi. La nord-est.Hr. apoi Qi (în Shan dong). Totuşi. regatul central Chu (între Huang he şi râul Huai). fusese unul dintre cele mai puternice state.Hr. în apropierea actualului oraş Canton şi continuă să avanseze până în nordul actual al Vietnamului. Qin shi Huang di a suprimat toate fiefurile. în timpul cărora s-ar fi putut crede că vechea fărâmiţare politică va reapărea. la moartea sa. O astfel de ordine era prea nouă pentru a nu sucita vii împotriviri şi. Autocratismul lui Qin shi Huang di nu a reuşit să şteargă totul în câteva decenii. treizeci şi şase prefecturi. până nu de mult. el a organizat campanii în zone mai îndepărtate. Xin yang (aproape de actualul Xi an). marcând astfel pentru mai multe secole limita nordică a imperiului. către sud. pentru a preveni o invazie. dialectului local. Atunci când această primă unificare a fost realizată. o sumă de unităţi distincte. precum şi a unui cod penal sever şi a unui sistem de legi aplicabile tuturor (de unde şi numele de şcoală “legistă”). până în secolul al III-lea î. prin personalitatea sa şi prin durata domniei (54 de ani. un om nou. Puterea centrală a dinastiei Han a trebuit să elimine numeroase obstacole şi. caracterele scrierii. cutumelor. el trimite patru armate care ajung până la mare. proprietarul unor importante domenii agricole. dar ordinea pe care a instituit-o a servit drept exemplu succesorilor săi. neîncrederea în negustori. Pentru a realiza omogenizarea sa. a ajuns până în Coreea. a început construcţia faimosului Mare Zid. Dinastia pe care el o inaugura a fost scurtă. “ al doilea împărat”). încă de la origini. cadrul în care China istorică se va dezvolta încetul cu încetul. unele din principiile sale au supravieţuit mult timp (ostilitatea cu privire la nobilime. în 202. rivalitatea dintre regiunile învecinate Shan xi şi He nan). epoca Han poate fi considerată ca o prelungire a perioadei precedente. O dată ajuns stăpân al imperiului. Spaţiul astfel delimitat era extrem de divers. Moartea lui Qin shi Huang di (210 î. Liu Bang. El a organizat o reţea de drumuri. care porneau din noua capitală. ataşate tradiţiilor lor. odată ce Qin shi Huang di dispărut. care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute. Totuşi. pentru a le înclocui. în statul Qin. şi de către consilierii legişti ai acestora. Wei şi Han (actualele provincii Shan xi şi He nan). etc. în toată perioada Han. s-a lovit de Xiong nu. cu structuri identice.

Principalele surse pentru studierea etapelor statului în China antică Epoca Shang (XVI-XII) Sursele (titlu/autor/apartenenţă doctrinară) inscripţii pe carapace de ţestoasă şi pe omoplaţi de animale – utilizate în divinaţie. . pe de altă parte. considerabilă prin amploare şi durată. se pare. venite de la sud de râul Huai şi cele al “Sprâncenelor roşii”. Ei au impus pe tron un membru al familiei Liu. cei cu care se confruntase şi Primul Împărat şi cu care vor continua să lupte împăraţii dinastiei Han. incapabili să se impună. Schimbare remarcabilă. 2. Principalii adversari ai lui Wu di sunt barbarii din nord. Împăraţii minori. estul (He bei. unul dintre marii demnitari ai Curţii. unde este ocupat nordul Coreei. au reuşit să preia controlul. Liu Bang. a uzurpat puterea şi a creat o nouă dinastie. Răsculaţii se organizează în comunităţi semi-religioase. s-au îndreptat spre Chang an. Două regiuni sunt în primul rând afectate. S-au adăugat la aceasta invaziile nordice.nord-vest. Wang Mang. Xiong nu. Timp de mai mulţi ani imperiul a cunoscut o criză dificilă. Proprietarii funciari nu vor întârzia să reacţioneze şi. iar Wang Mang a fost decapitat . În anul 9 al erei noastre. din Shan dong. În timpul efemerei sale domnii (9-23 d. şi a inaugurat epoca Han de Răsărit (Hou Han). ci prin măsuri administrative. În 184 izbucneşte o nouă răscoală ţărănească. Epoca probabilă a redactării sec.XVI-XI 11 33 . Populaţia capitalei a invadat palatul. schimbarea frecventă a monedei) . Către nord-est. regiune care nu a fost ocupată ca urmare a unui efort militar. întărirea puterii centrale (controlul pieţelor şi al preţurilor. armatele “Munţilor verzi”.). Shan dong) şi nordul provinciei Si chuan.Hr. pauperizarea populaţiei rurale (interdicţia de vânzarea a pământurilor şi a sclavilor) şi. iar înmulţirea revoltelor ţărăneşti a pus în cele din urmă capăt dinastiei. puternic inspirate de daoism. ci în est. graţie armatelor private. 3.Hr. În sud. regiune esenţială pentru întreţinerea comerţului cu Asia Centrală. dinastia Han şi-a încheiat existenţa. pe care l-au ocupat de mai multe ori (în 23 şi 25). proprietarii provinciali au continuat să îşi lărgească domeniile şi marii negustori au confiscat în folosul lor controlul comerţului. neîncetatele conspiraţii şi confruntări între partidele de la curte (funcţionarii literaţi şi facţiunile de eunuci) au slăbit progresiv puterea imperială. el a decis să nu îşi instaleze capitala la Chang an. el a încercat să aplice mai multe reforme 11. cunoscută ca răscoala “Turbanelor galbene” (Huang jin). Aceste tentative au rămas fără efect. care dorea să restaureze dinastia creată de către strămoşul său. pe care a numit-o “Xin” (Cea Nouă). pe de o parte. He nan. în zona fluviului Yang ze. vizând. la Luo yang (de unde şi numele dinastiei). astfel încât la începutul secolului al III-lea d. să încetinească. toate regiunile riverane Fluviului Galben au fost afectate de răscoala ţărănească. Reluarea războiului la frontiera de nord a pus în dificultate reformatorul şi partida sa. cu scopul de a controla depresiunea Tarim şi zona deşertului Takla Makan. ca metodă de consultare a strămoşilor în luarea deciziilor în guvernare.

–V-IV sec.XII-VIII inscripţii pe vasele de bronz Zhou li – “Riturile Zhou” – nomenclatorul funcţiilor oficiale în statul Zhou Shu jing – “Analele istorice” – cronică integrată între canoanele confucianiste începând din sec. .text heteroclit sec.VIII-III (Perioada PrimăvaraToamna -VIII-V Perioada Regatelor Combatante -V.n. – III sec. Sima Qian – Shi ji – “Memorii istorice” Han shu – “Cronica dinastiei Han” “Raport despre sare şi fier” – dezbatere la curtea imperială” Huai nan zi – “Canonul Maestrului din Huai” opere literare şi filozofice diverse 34 . .Zhou de Vest sec.XI dată incertă sec.n.221) inscripţii pe vasele de bronz inscripţii în piatră Chun Qiu – “Cronica Primăverii şi a Toamnei” – culegere de note succinte datorate cronicarilor oficiali ai ţării Lu Sji jing – “Cartea poemelor” texte culegere de poeme populare confucianiste Li ji – “Cartea riturilor” Guo yu – “Discursurile ţărilor” Lun yu – “Analectele” – conversaţiile lui Confucius cu discipolii Meng zi – “Cartea lui Mencius” Dao de jing.n. -V-IV sec. – III sec. –V(?) Zhou de Est .II sec.. Han de Est 20-220 e.II Qin -221-206 Han de Apus -206 – 9 e.“Cartea Căii şi Virtuţii” texte Zhuang zi – “Cartea lui Zhuang zi” daoiste Hanfei zi – “Cartea lui Han fei” – text legist Lushi Chunqiu-“Analele PrimăveriiToamnei Maestrului Lu” . – I –II e.81 . .

–VIII (epoca regatelor clasice indo-ariene) sec. –IV/-III începând cu sec. –XIV/-IX Rg-veda incantanţii magice. Rg-veda include Sama-veda principalele texte cosmogonice şi cea mai Yajur-veda veche relatare a mitului referitor la originea Atharva-veda castelor. poezii Ramayana istoria prinţului Rama. comentarii filozofice.Comentarii teologice ale vedelor Literatura epică sanscrita Mahabharata relatează războiul dintre triburile Kaurava şi Pandava. etc. izgonit de la curte de către mama sa vitregă. Conţine de asemenea numeroase (epoca regatelor clasice indo-ariene) interpolări de altă natură: fabule. povestiri morale. ci şi pentru relatările legate de viaţa sec.SURSELE ISTORIEI INDO-ARIENILOR TITLU Vedele LIMBA TEXTULUI CARACTERUL TEXTULUI sanscrita Texte religioase: imnuri dedicate zeilor EPOCA REDACTĂRII sec. Vedanta (“sfârşitul vedelor”) sanscrita Brahmanele Prescripţii referitoare la desfăşurarea ritului Upanishadele . Sunt principalele surse scrise referitoare la ierarhia zeilor – ierarhie care evoluează între cel mai vechi text – Rg-veda (epoca vedică) şi cel mai recent – Atharva-veda. Textul este interesant (epoca imperiului Maurya) nu numai pentru informaţiile legate de religia populară. basme. –V/V - 35 .

Texte cu un conţinut “juridic” şi sapienţial Codul lui Manu sanscrita sec. – VI (?) . prakriti. Cele (imperiul Maurya) multe reflectă intenţia lui Asoka de impune legi inspirate de religiile budistă şi jainistă.Text de origine brahmană.la curtea regală. soluţii administrative şi juridice. sauraseni . Sunt inscripţii în piatră sau metal. diplomaţie etc. Conţine 12 capitole care sintetizează principale reguli ale funcţionării (epoca regatelor clasice) societăţii în viziune brahmană: principiile organizării sociale. greacă . etc.tratat de filosofie politică : recomandă reguli de comportament pentru regi şi miniştri. de la codul penal până la regulile legate de alimentaţie şi vînătoare. notate de discipoli: începând din sec. Textele legii prakriti.). un cod penal. Se încheie cu descrierea ciclului samsaric (regulile reîncarnării). Kautilya .Artha Sastra sanscrita . etc. – II aprox. –300 (imperiul Maurya) 36 . recomandări adresate regilor(strategie militară.Budiste: Canonul: singaleză Conţine învăţăturile lui Buddha. organizarea administraţiei. –III mai sec.Decretele împăratului Asoka din dinastia Maurya. Textele budiste şi jainiste pali. la relaţiile de familie. obligaţiile castelor.

dezvoltă doctrina . care se începând din mil.descrie organizarea universului Cronicile singaleze Cronici istorice. vishnuite şi shivaite Textele kushane kushana. foarte imprecise şi controversate . decrete. kushana) genealogia dinastiilor regale.Hr.Vinaya . greacă.Hr. Epoca vedică . –XV) .invazia arienilor în nordul Indiei (sec. genealogia zeilor.Sutra . sunt clasificate în: brahmanice. epoca Maurya – ep. referă invariabil la cinci subiecte: creaţia. inscripţii votive etc. În funcţie de zeul care este primul invocat.Abhidharma . faptele zeilor. sec. prakriti Ansambluri epice (peste 80) de diverse dimensiuni.arianizarea nordului şi a câmpiei indo-gangetice constituirea tradiţiilor brahmane .Jainiste : Pavayanasara Expuneri doctrinare referitoare la univers şi Tattvarthadhigama problema salvării. XV-VIII î. prakriti Surse epigrafice: inscripţii regale..fixează disciplina . succesivele distrugeri (epoca regatelor clasice şi reconstituiri ale lumii. I î.constituirea regatelor vedice în valea Indusului şi în câmpia indo-gangetică 37 . (imperiul Maurya) Cronicile puranice sanscrita. I-III (epoca imperiului Kushana) ETAPELE STATULUI ÎN INDIA ANTICĂ CRONOLOGIA EPOCA CARACTERISTICI sec.

sec. –500: Darius cucereşte vale Indusului .sec. Malla.232 – domnia lui Asoka: .conflicte între cele 16 regatele din câmpie.dispariţia unora dintre regate .273. VIII-IV î.extinderea unora dintre hegemoni: Avanti (vest). pentru deţinerea hegemoniei .326-325: campania lui Alexandru cel Mare în Valea Indusului înfruntă o coaliţie a principilor indieni. Imperiul Maurya 322 – Chandragupta cucereşte Pataliputra.arianizarea Indiei centrale . – conflictul între Kosala şi Magadha soldat cu victoria regatului Magadha condus de dinastia Saisunaga . la care ia parte un disident din Mahadha – Chandragupta sec. – I e.sec. –V: profeţii Buddha şi Mahavira găsesc refugiu în Magadha aprox.n. etc.Hr. IV-II î. Epoca regatelor clasice . VI-V î. capitala regatului Magadha .Hr. –III – împărţirea imperiului între fii lui Asoka sec. .cucereşte coasta Coromandel reformează codul penal . . Kosala (centru).240 – Conciliul buddhist de la Pataliputra – schisma între Mahayana şi Hinayana.sfârşitul sec.constituirea unor state neariene la nord de Gange: Lichchichavi. regatele post-mauriene 38 .322-298 – Chandragupta reformează statul şi armata .Hr. II î.Hr. Magadha (est) .Chandragupta cucereşte întreaga câmpie indo-gangetică 298 – Chandragupta abandonează tronul şi pleacă în sud cu o misiune religioasă jainistă 298-273 – Bindusara cucereşte podişil Deccan .

sec. Imperiul Kushan indo-europeană. probabil din ramura tokhariană.difuziunea buddhismului în nord: Iran.n. şi au cucerit câmpia indo-gangetică. creatori Autoritatea lor s-a extins către sud-est începând din .apariţia primelor şcoli de sculptură buddhistă .kushanii sunt o populaţie ai unui stat în Punjab în sec. Tibet. –I. I-III e. China. .n. I e. 39 .sec.

Societatea indo-ariană Sursa literară indiană cea mai veche pe care o avem este Rig Veda. Aceşti termeni revin destul de des. A. Invadarea Indiei către 2000 î. prin sacrificii. Rig Veda este cea mai veche dintre cele patru vede. era interzisă în Vede uciderea lor fără motiv. Cucerirea treptată a Indiei de către ei transpare din diferite documente care. Maisonneuve. şi care a fost fără îndoială compusă în a doua jumătate a mileniului al II-lea. Aprobarea lor era totuşi necesară pentru ca regele să poată fi înscăunat. Gangele nu este menţionat decât o singură dată. precum Puranele12. II. redactată în sanscrită. arienii constituiau monarhii tribale conduse de un rajah ( raja). Veritabile republici tribale trebuie de asemenea să fi existat. tradusă din sanscrită de A. Raja era asistat de un general (senani) şi de un mare preot (purohita) care. Langlois. Aceştia sunt descrişi ca fiind negri şi s-a presupus că este vorba de dravidieni. Evoluţia societăţii chineze antice. Vedele13 ne permit să aflăm care erau bazele culturii vedice a arienilor.Universitatea Bucureşti Facultatea de istorie Învăţămînt la Distanţă Specialitatea: ISTORIE ANUL I Disciplina: ISTORIA ORIENTULUI ANTIC Coordonator de disciplină: Lect. chiar dacă practicau şi agricultura. 1984. Vedele fac refere la inamicii arienilor ca la Dâsas. 40 . Societatea egipteană 2. cu cât sunt mai tardive. I se adaugă Sama Veda. Ele relatează teoretic originile umanităţii şi ale istoriei indiene. A. sabha şi samiti. Dr. Yajur Veda şi Atharva Veda. arienii nu subjugaseră încă total populaţiile din India de nord. Structura castelor în societatea indo-ariană 4. termen înrudit cu rex în latină. Raja nu exercita o putere absolută. deoarece împărţea autoritatea cu două consilii ale tribului.Hr. Orice ar fi fost. Studii de caz: A. Acest text sacru ne furnizează indicaţii asupra instituţiilor ariene dar aluziile istorice sunt mult mai abundente în texte mai recente. dar nu este totuşi uşor să facem distincţia între ei. iar centrul lor era o regiune situată între Yamuna şi Satlaj. asigura prosperitatea 12 Texte cu caracter epic a căror compunere alcătuire s-a realizat între secolul al IV-lea şi al XIV-lea. Societatea indo-ariană B. Pe plan politic. ceea ce înseamnă sclavi. În realitate conţin tot ceea ce un hindus trebuie să ştie pentru a se comporta corect în orice circumstanţă. Daniela Zaharia Prelegerea 4: SOCIETĂŢILE ORIENTALE ANTICE Conţinut: I. corespunde pătrunderii altor indo-europeni în Europa. 13 Rig Veda sau Cartea Imnurilor. Societăţile orientale antice în surse scrise: 1. În această epocă. Societatea mesopotamiană : Sumer şi Babilon 3. şi cursul superior al Sarasvati. cu atât se referă mai mult la teritorii situate în est. Comerţul în Orientul antic. Arienii erau nomazi care trăiau din creşterea vitelor. puterea fiind aici exercitată de un consiliu al tribului. Dacă stabilirea unei cronologii rămâne irealizabilă.

Purohita apare adesea ca îndeplinind ceremonii magice. a cunoscut transformări economice şi sociale foarte profunde. 41 . ceea ce pare să indice faptul că după înfrângerea unuia dintre ele. rege Bharatas. Hastinâputra a fost distrusă de inundaţii şi s-au descoperit aici o ceramică ornată cu pictură gri. Arheologii indieni au cercetat siturile de la Hastanâputra. varna (culori) în sanscrită14. Se crede în general că aceste patru grupuri. Sursele devin mai bogate în privinţa mediilor nearistocratice şi sugerează o serie de mutaţii sociale abia spre sfârşitul epocii Zhou. Imnurile cele mai vechi fac deja aluzie la o diviziune socială între kshatras. tehnica 14 Fiecare varna se împarte la rândul ei în mai multe sub-grupe numite jâtis. Familia era de tip patriarhal şi patriliniar. educaţi pentru cariere militară şi deţinători ai dreptului înnăscut de a deţine funcţii în stat. Ulterior. Le systeme des castes. conform căreia el tractează un car cu două roţi. Începând din secolul al V-lea î. care corespundea în epocă. în linii mari. iar vitele jucau un rol foarte important. câteva resturi de cupru. Acestea din urmă. Deliege. teritoriul chinez. un trib nou a preluat controlul teritoriilor Bharatas. Menţiunile referitoare la agricultură sunt rare iar această activitate pare să fi fost considerată ca plebeiană. pastorală şi agricolă. condus de doi războinici. un trib instalat pe cursul superior al lui Sarasvati. Familia reprezenta celula de bază a societăţii ariene. Economia ariană era mixtă. dacă nu sunt un mijloc de plată. PUF. Ahicchatrâ şi Kausâmbî. şi vis. odată cu intrarea în ultima perioadă pre-imperială: Epoca Statelor Combatante. Pădurea se retrăgea în faţa defrişărilor. care sunt endogame şi ierarhizate. În genealogia lor. Aceste elite ale societăţii întreţin în mod evident un mod de viaţă diferit de cel popular. Evoluţii sociale în China antică Sursele chineze referitoare la epocile Shang şi Zhou se referă aproape în exclusivitate la mediile aristocratice. Cel mai puternic dintre aceştia era Puru. care datează dintr-o epocă cuprinsă între 900 şi 600 î. Caprele şi oile furnizau lână. Fermierul se ruga pentru sporirea turmei sale.. Vitele constituiau într-un anumit sens o valoare. Vezi R. În timpul epocii vedice se constituie cele patru mari diviziuni ale societăţii ariene: brahmanii (sacerdoţii). Sudâs este descris ca învingătorul unei coaliţii de zece regi. nobilii. precum şi ruinele unor locuinţe din cărămidă. Satul era adesea descris mai degrabă ca regruparea unui număr de familii înrudite decât ca o organizare teritorială. B. 1993. cu zona provinciilor riverane Fluviului Galben. Războiul şi vânătoarea sunt ocupaţiile predilecte ale acestor aristocraţi.Hr. kşatria (războinicii).tribului şi victoria acestuia în război.Hr. Caracteristicile acestuia sunt reprezentate de preferinţa pentru familia lărgită – clanul (spre deosebire de oamenii de rând care favorizează familia nucleară) şi de respectarea cultului strămoşilor (pe care numai aristocraţii îl practică în perioada pre-imperială). războinicul aştepta un animal de tracţiune drept recompensă. corespund termenului de “castă”. oamenii de rând. Kurus. Sudâs şi Puru apar printre numele strămoşilor. Un singur raja este numit în Rig Veda: este vorba de Sudâs. Calul era la fel de important ca şi vaca. fără îndoială în scopuri militare aşa cum arată o descriere curentă. cele două triburi au fuzionat. vaisyas (ţăranii) şi sudras (servitorii). Femeia era supusă soţului ei şi căsătoria era monogamă şi indisolubilă. s-au constituit ca urmare a contactului triburilor ariene cu populaţiile indigene.

Wei şi Han (actualele provincii Shan xi şi He nan). “Primul împărat Qin”. 2. pe care îl traducem prin “împărat”. le-a distrus fortificaţiile şi nu a ezitat să deporteze pe unii dintre ei (120 000 de familii sunt transferate în Shan xi). În felul acesta este marcat. a început construcţia faimosului Mare Zid. caracterele scrierii. regatul central Chu (între Huang he şi râul Huai). O dată ajuns stăpân al imperiului. A uniformizat greutăţile şi măsurile. Din acest moment va fi numit Qin shi Huang di (Ts’in-che Houang-ti). toate principatele locale şi a creat. mereu gata să critice sau să contrazică. – Legile lui Qin shi Huang di 1. în statul Qin. societate şi stat. el a organizat campanii în zone mai îndepărtate. mai multe grupuri de filozofi şi de politicieni (confucianiştii. Proiectul unui spaţiu unificat. el trimite patru armate care ajung până la mare. La nordest. marcând astfel pentru mai multe secole limita nordică a imperiului. să ţină sub control “intelectualii” care. Această evoluţie avea să conducă spre o nouă ordine. pornind de la fragmente de fortificaţii mai vechi. – Prinţul din Qin a început prin a anexa teritoriile vecine de pe cursul mijloci şi inferior al Fluviului Galben. formaseră o mare parte din clientela seniorială. pentru a preveni o invazie. schimburile se intensificau şi diverse monede metalice îşi făcuseră apariţia. Xin yang (aproape de actualul Xi an). pământurile cultivate ajungeau să se învecineze la graniţele principatelor. Dinastia pe care el o inaugura a fost scurtă.. I. Respingerea particularismelor şi preocupare pentru unitate. precum şi a unui cod penal sever şi a unui sistem de legi aplicabile tuturor (de unde şi numele de şcoală “legistă”). daoiştii. populaţii nomade care erau pe cale să organizeze o puternică confederaţie. s-a lovit de Xiong nu. treizeci şi şase jun sau prefecturi. – Qin shi Huang di datora o bună parte din succesul său reformelor radicale adoptate de către predecesorii săi. legiştii) re-aduceau în discuţie raporturile dintre individ. care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute. O nouă ordine socială. cu structuri identice. schimbând vechile tehnici agricole. a ajuns până în Coreea. în apropierea actualului oraş Canton şi continuă să avanseze până în nordul actual al Vietnamului. principele statului occidental Qin (actuala provincie Shan xi) a reuşeşte să unifice sub autoritatea sa aproape întregul teritoriu chinez şi asumă pentru prima oară titlul de “Huang di”. el îi va opri pe Fluviul Glben şi. dar ordinea pe care a instituit-o a servit drept exemplu succesorilor săi. El a organizat o reţea de drumuri. în 221 î. apoi Qi (în Shan dong). Împăratul a căutat mai întâi să înlăture vechea nobilime.topirii fierului permitea utilizarea unui utilaj solid. Atunci când această primă unificare a fost realizată. conştiente de aceste transformări. Spaţiul astfel delimitat era extrem de divers. care porneau din noua capitală. state de un tip nou se formau şi luptau între ele pentru hegemonie. încă de la origini. până atunci. de asemenea. cadrul în care China istorică se va dezvolta încetul cu încetul. în nord. caracteristici pe care le vom regăsi la mai mult de un împărat după el. Qin shi Huang di a suprimat toate fiefurile. el a continuat să acorde încredere aceleiaşi şcoli de gândire. El a dorit. pentru a le înclocui. Cărţile clasice care exprimau gândirea vechii aristocraţii 42 . în regiuni considerate încă barbare.Hr. statele Zhao. le-a confiscat armele . către sud. şi de către consilierii legişti ai acestora. populaţia era în creştere. Pentru a realiza omogenizarea sa. moneda. marile lucrări colective de irigaţie de multiplică.

încât. Prioritatea este deţinută de producţia agricolă iar ţăranul-soldat. Utilizarea paşaportului a devenit obligatorie. îşi avea originea într-o tradiţie antică. unele din principiile sale au supravieţuit mult timp (ostilitatea cu privire la nobilime. la începuturile existenţei sale. şi prin care. un pronume special: zhen. 43 . 3. Totuşi. profită într-un fel de centralizare şi unificare.) şi idealul său autocratic a rămas prezent în spiritul succesorilor săi. “Noi”. pentru control. responsabile colectiv. 200 000 de familii de negustori au fost deportate în actualele provincii Si chuan şi He nan. principiul dinastic. atunci când îşi deleagă autoritatea unuia dintre funcţionarii săi. şase şi apa). în timpul cărora s-ar fi putut crede că vechea fărâmiţare politică va reapărea. Familiile ţărăneşti sunt împărţite în grupuri. dar statul se teme de aceşti întreprinzători privaţi şi caută să păstreze pentru el cele mai mari beneficii. călătoria în cele patru direcţii cardinale. lucrul acesta se face prin intermediul fu. Dar în acelaşi timp. existenţa secretă. a unui număr şi a unui element cunoscut ca fiind favorabil dinastiei (pentru Qin. atunci când se exprimă. literaţii confucianişti au fost hărţuiţi şi supravegheaţi. iar identitatea călătorilor era verificată. câteva sute dintre ei au fost ucişi. Ideea de Imperiu. personaj apărut treptat în statele din perioada precedentă. seara. la adăpostul palatului. – Titlul de Huang di (literal – “Suveran August”) pe care principele din Qin şi l-a atribuit în 221 î. II. în fine. elemente noi. plin de pedepse crude. Er Huang di. odată ce Qin shi Huang di dispărut. şi mai presus de toate.) a fost urmată de câţiva ani de lupte interne. unde pot locui 10 000 de persoane şi unde reconstituite palatele princiare ale regatelor cucerite. acestea au fost negrul. una dintre ele era oferită celui care îşi primea misiunea. El pune să se construiască la Xian yang un palat grandios (palatul “A fang gong”). Negustorii. a fost violent atacată ( revoltele din timpul domniei fiului şi succesorului său.. conform căreia China avusese. trei Huang (“Auguşti”) şi apoi cinci Di (“Suverani”). ţara pe care a unit-o va rămâne inseparabilă de persoana sa. sunt introduse. a insignei formate din două jumătăţi potrivite perfect.Hr. în hanuri. supus corvezilor şi conscripţiei. construcţia unui vast mormânt subteran destinat să primească corpul suveranului după moartea sa. inspirate de concepţiile legiste. au fost desemnaţi toţi împăraţii până în 1911. noua concepţie de Imperiu era ataşată de trecut şi împrumuta multe din vechea regalitate Zhou: alegerea unei culori. “ al doilea împărat”). divinaţie). după el.Hr.au fost condamnate la ardere (213 î. artizanii. face recalcitranţii să se teamă de pedeapsă.) şi nu au fost păstrate decât cărţile “utile” (medicină. agricultură. Funcţia regală nu mai este numai religioasă. suveranul joacă o autoritate efectivă şi doreşte să îşi etaleze puterea. devine acum elementul fundamental. Există bune motive pentru a crede că numele de China nu este decât o alterare a numelui său: Qin (Ts’in). Prin mai multe elemente. chiar dacă aceştia au fost obligaţi să-i tempereze rigorile. – Consolidarea în jurul văii Fluviului Galben Moartea lui Qin shi Huang di (210 î. O astfel de ordine era prea nouă pentru a nu sucita vii împotriviri şi. etc.Hr. Opera lui Qin shi Huang di a fost atât de importantă. foloseşte pentru a se autodesemna. pentru mulţi dintre străini. un cod sever. cealaltă era păstrată în cancelarie. neîncrederea în negustori.

în Chang an (în Shan xi). Acest sit a putut fi datat în secolul al II-lea î. Han. au continuat să se petreacă. unde clima uscată le-a conservat culorile originale. până în punctul în care au transformat-o complet. Înflorirea agriculturii. utilizarea unei maşini de însămânţat. Înflorirea artizanatului şi a comerţului. în 202. Au fost descoperite în jur de şaizeci de ateliere similare. în He nan. Se lucra mătasea la Lin zi (în Shan dong). în 1958. Credem că ele au antrenat dezvoltarea proprietăţii private. Să menţionăm alte câteva ameliorări tehnice: asolamentul ogor cu ogor (dai tian). de canalizare. pentru a face un paravan. în actualul He nan) unde săpăturile au permis dezvelirea. nu devine comună decât odată cu epoca Han. dar fără trecut.Stimulată de nevoile curţii şi de cele ale unei populaţii sporite. producţia artizanală a crescut în proporţii importante. iar multe erau gerate de negustori-antreprenori. care. trebuie să menţionăm 44 . dar existau de asemenea unele şi în reşedinţele notabililor. proprietarul unor importante domenii agricole. – Din punct de vedere agricol. Multe dintre ateliere depindeau direct de palatul imperial. a reuşit să îşi impună autoritate asupra rivalilor şi a fondat noua dinastie. atestând cu precizie faptul că deja era utilizat cărbunele drept combustibil. Producţia de lacuri era foarte dezvoltată: “Pentru a face o ceaşcă – spune un text – este nevoie de o sută de lucrători. Vom cita aici exemplul sitului Tie sheng gou (în apropiere de Gong xian. Transformările profunde care.. Securea şi brăzdarul de fier permit atacarea eficientă a pădurii şi însămânţarea la adâncime. este nevoie de peste o mie. se răspândise treptat în cursul secolelor al IV-lea şi al III-lea. Astfel de ateliere.Hr. O altă transformare importantă: multiplicarea lucrărilor de îndiguire. ţăranul putea pune în valoare pământul pe cont propriu. Să precizăm faptul că această cifră nu ţine cont de numeroasele regiuni.Totuşi.. În special bazinul Si chuan şi câmpia inferioară a fluviului Yang zi includeau un număr de regiuni în care populaţia a crescut. de irigaţie. muntoase sau marginale. atestată încă din jur de 500 î. Cursul Fluviului galben a făcut obiectul atenţiei speciale a împăraţilor care se preocupă de acoperirea breşelor care cauzau funestele inundaţii. fără a se preocupa de constrângerile colective pe care terenurile arse le făceau necesare altă dată.Hr. Liu Bang. care scapă încă controlului centrului. Eşantioane de ţesături din mătase au fost găsite în morminte Xiong nu. cu lingouri de fontă cu 33% carbon şi zgură. originar din actualul Jiang su. epoca Han poate fi considerată ca o prelungire a perioadei precedente. populaţia imperiului era de peste 57 de milioane de persoane. Toate acestea făceau posibile ameliorarea randamentului agricol şi creşterea recoltelor şi permiteau un important progres demografic. Shan dong. la Xiang yi (actualul Sui yang.Hr.” Alături de aceste produse de lux. la Lin zi. . în He nan) şi în capitală. Tehnica topirii fierului. adoptarea progresivă a morii de apă. foloseau mii de lucrători. putem înţelege cu uşurinţă ce revoluţie au putut antrena ele în regiunile unde cultura pe terenuri defrişate prin foc (încă practicată în zilele noastre de unele etnii din munţii Asiei de sud-est) era încă singura utilizată. Conform unui recensământ din anul 2 d. Jiang su. amplasamentelor a şaptesprezece cuptoare. din secolul al V-lea până în cel de-al II-lea au afectat societatea chineză. înarmat cu unelte solide. un om nou.

metalurgia fierului şi exploatarea salinelor. trăind sub un astfel de cer şi alături de un fluviu atât de deosebit de celelalte. la începutul secolului I î. Nu există nici o îndatorire pentru băieţi să-şi întreţină părinţii. în jur de 100 î. Cartea a II-a XXXV (…) Egiptenii. rolul determinant al faraonului în acordarea funcţiilor. La ei. ea s-a îmbogăţit prin prelucrarea fierului şi prin comerţul cu aborigenii din sud. în schimb mănâncă afară. câmpuri cultivate.. iar egiptenii în jos. rapoarte oficiale. Istoria. Nici o femeie nu se face preoteasă vreunui zeu sau vreunei zeiţe.. au fost ridicate interdicţiile care închideau munţii şi iazurile. în stradă. şeful familiei deţinea 800 de sclavi.Hr. Anumiţi negustori reuşesc să adune averi colosale. Egiptul antic Textele următoare se referă la societatea faraonică. fiecare obţinea ceea ce îşi dorea”. împăratul însuşi alegând să utilizeze statui în locul tradiţionalelor victime. favorizarea principiului ereditar în transmiterea funcţiilor. femeile merg la târg şi desfac marfa. chiar dacă nu o fac de bunăvoie. dacă nu vor. negustorii ştiau să profite de dispariţia frontierelor interioare şi de unificarea monedei. scrie istoricul Si ma Qian. întreaga îndatorite revine fetelor. iar monopolul imperial asupra atelierelor de producţie aducea venituri impresionante palatului. Bărbaţii poartă poverile pe cap iar femeile pe umeri. SOCIETĂŢILE ORIENTALE ANTICE ÎN SURSE I. “ca un aristocrat”. caracterul specializat şi sistematic al activităţilor birocratice. Să luăm drept exemplu familia Zhuo. 15 Nu trebuie uitată o altă industrie a cărei importanţă creşte şi care în epoca Han devine monopol imperial: producţia de statuete funerare din ceramică. zicând că aceste trebuinţe. iar bărbaţii lăsându-se jos. Herodot. Nu exista nici un obiect de schimb care să nu funcţioneze oriunde. cultul tuturor zeilor şi zeiţelor fiind lăsat pe seama bărbaţilor. una dintre cele pe care Qin shi Huand di le deportase în Si chuan. Odată cu Primul împărat fusese abandonat ritul funerar care presupunea sacrificii umane. iar cele neruşinoase. 1. etc. trebuie făcute în taină. necuviincioase. au fost deschise trecătorile şi pasurile. a primit o zestre de o sută de sclavi şi un milion de monede (ceea ce ar însemna aproximativ 72 kg. Femeile urinează din picioare. 45 . în timp ce bărbaţii.Hr. pe faţă. Iată de ce. Îşi fac nevoile în casă. Pe de altă parte. care puteau căpăta dimensiuni aproape industriale15. când fiica sa s-a căsătorit cu poetul Si ma Xiang ru. ţes. ceilalţi oameni ţes împingând urzeala în sus. de aur). Studierea acestora pune în evidenţă o serie de elemente caracteristice societăţii faraonice: puternicul simţ al ierarhiei (determinată de relaţia cu faraonul şi de distanţa la care fiecare dintre supuşii acestuia se situează faţă de regele-zeu).). Sunt incluse în această selecţie atât surse externe (Herodot) cât şi interne (inscripţii funerare. negustorii bogaţi şi marii comercianţi au început să parcurgă întregul imperiu. “Ţările din interiorul mărilor au fost unificate. În epoca Han statuetele ceramice au devenit nelipsite în inventarul funerar. şi-au statornicit şi obiceiuri şi legi care în multe privinţe se bat cap în cap cu cele ale altor neamuri. stând acasă. heleştee pentru pescuit şi parcuri de vânătoare.

Din jurnalul de la Der –el. Texte mesopotamiene Textele care urmează sunt provenite din Mesopotamia. 46 . de şef al zidarilor şi de supraveghetor.. Ataşat regal şi în sfârşit Arhitect regal.…” 3. ziua a 7-a şi luna a treia a iernii. Pe atunci el era profet principal al lui Onuris. eu am rămas să conduc aşezarea lucrătorilor în locul său. Cum comorile sale şi grânarele sale aduceau un venit profitabil pentru prosperitatea templului. Maiestatea sa mi-a dat pe rând rangul de adjunct. ziua a 16-a: a lucrat la reparatul uşii. Atunci când a fost avansat constructor şef al şantierelor regale. luna a doua a iernii. el m-a numit în cele mai înalte funcţii pe care le-am ocupat pe lângă regele însuşi. demersurile mele îşi atingeau scopul. el m-a făcut şef al templului. ziua a 14-a: a mers să bea cu Honsu. Amenemia – prima lună din iarnă. la fel ca şi funcţiile tatălui tău şi scaunul pe care tu îl ocupai. fiul lui Amon. Fiind ales datorită bunelor mele acţiuni am fost numit părinte divin. Honsu – luna a patra a inundaţiei. ziua a 17-a: l-a înţepat un scorpion.” 4. şeful lucrărilor.Amon m-a făcut cunoscut regelui. ilustrative pentru structura socială în Babilonul mileniului al II-lea. …. prima lună a inundaţiei. ziua a 8-a: şi-a slujit zeul. ziua a 25-a: bolnav. Cariera unui mare preot al lui Amon “Am ajuns ca adolescent în casa lui Amin.” 5. prima lună a iernii. Numirea unui mare preot al lui Amon în epoca lui Ramses al II-lea “…Nebunnef a venit atunci în faţa Maiestăţii Sale.Medine (epoca lui Ramses II) “Pandua – prima lună din inundaţie. ziua a 15-a: ajuta la mumificarea lui Hormes. doamna din Dendera. ziua a 7-a: absent. Atunci Maiestatea sa a zis: “De acum înainte vei fi mare preot al lui Amon: tezaurul şi grânarele sale sunt sub sigiliul tău.2. meritele mele excelente. Pentru a mă recompensa pentru serviciile mele m-a numit al doilea profet. epoca lui Ramses II) “Pe când îl însoţeam pe fratele meu. acesta va trece sub autoritatea fiului tău. ziua a 25-a şi a 28-a: bolnav. prim profet al doamnei Hathor din Dendera şi şef al profeţilor tuturor zeilor din regiune. Apoi m-a numit pe rând şef al şantierului. eu îi purtam paleta. Făceam totul conştiincios… Maiestatea Sa m-a cunoscut ca simplu zidar. Este vorba de o serie de sentinţe judecătoreşti pronunţate în diverse oraşe sumeriene şi de câteva articole din Codul lui Hammurapi. în calitate de Prim Profet al lui Amon. pentru cancelaria scribului. Seba – luna a patra din inundaţie. Cariera unui arhitect (Der-el. serveam drept mesager. ziua a 15-a: şi-a serbat ziua. eram pe atunci preot uâb perfect: spiritul meu era treaz.Medine. luna a patra a iernii. Ramses al II-lea. …Cât despre templul lui Hathor. pentru a răspunde apelului divinului său ka şi pentru a răspunde dorinţelor sale…. II. ziua a 14a: şi-a serbat ziua. ziua a 8-a: făcea bere. Atunci când a fost numit adjunct.

Sukud-du fiul lui Abbamu şi Ur-Baba sunt martori că Geme-Lama a venit în faţa lui Lu-Gudea iar acesta I-a spus: “Pe numele regelui. care provin din serviciul regal sau din patrimoniul familial. era de faţă la acest jurământ. pentru că Nig-Baba. marele vizir Ardamu a fost maskim. Totuşi. 1. şi că Atu. guvernatorul din Nippur şi Sag-Nanna-zu. care a adus plângere contra lui Lu-Ningirsu. fiica lui Ka” Ca urmare.” Dar Geme-Lama a recuzat aceşti martori. Duganizi s-a căsătorit cu Nin-dubsar. Lu-Ningirsu. Dar Atu I-a respins pe aceşti martori. HalaBaba a fost repudiată. fără ca tatăl sau mama acestuia să ştie. Sentinţă din Lagash – probabil secolul XXI: “ Chestiune rezolvată. moştenitorul meu va fi ginerele tău”.” 2. Lu-gina. soţia lui Iskur-andul. Dar faptele nu a u fost dovedite şi ca urmare el însuşi a fost condamnat la moarte. după care dilua untul pentru ofrande. 47 . Nin-namhani şi Ur-Lama au jurat că (Duganizi) a declarat: “O voi lua de soţie pe Nin-dubsar. a venit în faţa judecătorilor. fiul paharnicului regal Ur-Ningiszida. El a intentat un proces pe lângă marele vizir Ardamu. Dar. fiul cel mare al intendentului şef al templului Innaneim I-a intentat tatălui să un proces pe lângă tribunalul lui Amar-Sîn. Lu-Ibgal. fiul lui Seskala. pe când Ur-Ningiszida încă trăia. soţia lui Ur-Ningiszda. Dada. Ca urmare. sub întreita vinovăţie de a fi comis un sacrilegiu contra divinităţii. Lu-Gudea a trebuit atunci să depună un jurământ. soţia luntraşului Ur-gar. câte trei litri pe lună. Ur-kigula a fost maskim. articolele extrase din Codul babilonian pun şi problema ierarhiei statutelor sociale. intendentul şef al templului Innanei I-a atribuit lui Lu-balsaga. Lu-Gudea a trebuit atunci să depună jurământ. fiica lui Lu-Gudea. unt şi făină provenind din ofranda regală şi de a fi furat unt din raţiile obişnuite. pentru a doua oară. Geme-Lama. Pe de altă parte. Lu-Sara. Dar. Lu-Ningirsu va fi ginerele tău şi nu al meu. Alături de această problemă. Lu-dingira şi Ur-Istaran au fost judecători. Sentinţă de la Nippur. fiul lui Ur-saga. s-a prezentat în faţa lui Lu-Gudea. constând în slujba de intendent şef al templului Inannei. fiul lui Urani şi Kuku. fiul său cadet. Faptele fiind stabilite şi acuzatul a fost condamnat la moarte. Lu-Ningirsu. ca element cheie al constituirii şi funcţionării societăţii.Istaran au fost judecători. Kala a fost maskim. tatăl lui Hala-Baba se angajase (la rândul său) prin jurământ făcut în numele regelui faţă de Duganizi. Sentinţă din Lagash – 2035: “ Chestiune încheiată. intendentul şef s-a reconciliat cu acuzatorul său şi regele l-a graţiat.2028: “Lugal-gizkim-zi. fiul lui Ur-Ningiszida s-a căsătorit cu Geme-Nigar. cu privire la statutul acestuia de ginere. sunt martori că (Ur-Ningiszda) Ia spus atunci lui Geme-Lama: “Pe numele regelui. Lugal-gizkim-zi a lansat o acuzaţie contra intendentului şef al templului Innanei. de a fi furat oi. partea din moştenire care I-ar fi revenit lui Lugal-gizkim-zi. locuinţa şi bunurile părinteşti. Lu-Sara. Duganizi. Lu-Ibgal.” 3. Lu-dingira şi Ur.Textele sumeriene aduc în centrul atenţiei problema relaţiilor de familie.

text definitivat probabil la începutul perioadei regatelor clasice. tatăl fetei va opri toate lucrurile care I-au fost dăruite. a citi Cărţile Sfinte şi a nu se deda plăcerilor trupeşti. dacă după ce s-au căsătorit ea a intrat în casa sclavului cu o zestre de la tatăl ei. braţul. a împrumuta cu dobîndă. a aduce jertfe. dreptul de a da şi a primi. guvernatorul din Nippur. aducerea jertfelor. iar proprietarul sclavului va lua jumătate şi femeia va lua cealaltă jumătate pentru fii săi. iar după aceea s-a lăsat atras de o altă femeie şi I-a spus socrului său <nu o voi lua pe fiica ta>. Codul lui Manu – despre originea castelor – Cartea I Suveranul Stăpîn a hotărît de la început fiecărei fiinţe o îndeletnicire aparte şi fiinţa o îndeplineşte de sine de cîte ori vine pe lume. iar apoi ea a murit. 48 . Pentru păstrarea întregii creaţiuni au fost stabilite îndeletniciri diferite celor care s-au făcut din gura. a se îndeletnici cu negoţul. Codul lui Hammurabi 159 “Dacă un om a adus daruri în casa socrului său şi a fost deja dăruit terhatum.” 160 “Dacă un om a luat o soţie şi ea a adus pe lume copii. Textele următoare. aceasta aparţine copiilor. 1. tatăl femeii nu va putea cere zestrea înapoi. 4. demonstrează care sunt principiile logice şi ideologice după care se organizează castele. a aduce jertfe. pe vaisya şi pe sudra. această chestiune a fost încheiată. proprietarul sclavului nu va putea revendica pentru sclavaj copii fiicei de om liber. Pentru înmulţirea neamului omenesc el făcu din gura. conducerea jertfelor făcute de alţii.au căsătorit au făcut o casă şi au acumulat bunuri iar mai târziu s-au despărţit. fiica de om liber îşi va lua zestrea înapoi. dacă după ce s.” III. o va găsi de la sine în vieţile următoare. Funcţionarea acestei societăţi nu admite – cel puţin oficial – nici o formă de mobilitate în cadrul ierarhiei. sînt îndatoririle primite de vaisyas.” ) 175 “Dacă un sclav al palatului sau un sclav al unui muşkenum a luat în căsătorie o fiică de om liber şi dacă ea a adus pe lume un copil.Lu-balsaga. Oricare ar fi însuşirea care I-a dat în clipa creaţiei. care se compune din grupuri închise denumite « caste ». a practica binefacerea. Societate indo-ariană în antichitate Lumea indo-ariană este un caz aparte: descoperim aici o obsesie pentru ordine socială şi cosmică ce atinge paroxismul. a face milostenii. A îngriji dobitoacele. a munci pămîntul. Kşatryas au primit însărcinarea de a apăra poporul. Sag-Enlil şi Ur-Ababa au jurat pe numele regelui că nu vor intenta proces tatălui lor în ceea ce priveşte partajul stabilit de către el. Brahmanilor le-a dat ca parte studierea şi învăţarea Vedelor. bunurile obţinute de cei dou vor fi împărţite. coapsa şi piciorul său. din coapsa şi din piciorul său pe brahman. extrase din Codul lui Manu. Prin hotărârea lui Dada. pe kşatrya.” 176 “Dacă un sclav al palatului sau sclavul unui muşkenum a luat în căsătorie fiica unui om liber şi. din braţul.

un hira. fără a le nesocoti meritul.” 2. cu o fată ambaşta. Atunci când mam putut ridica. cu glas plăcut. Arhivele negustorilor asirieni cu privire la comerţul anatolian (sec. raportul cu proprietatea privată. a cărui meserie este de a aduce laude celor puternici şi de a trage clopotul în zori…………” COMERŢUL ÎN ORIENTUL ANTIC În relaţie directă cu problemele de societate este problema circulaţiei bunurilor. Băieţii născuţi de renăscuţii căsătoriţi cu femei din casta imediat următoare celei a lor au fost declaraţi de legislatori asemenea tatălui lor. cumpără cupru bun (în schimbul cositorului meu) pentru mine”. am căzut bolnav la pat.) “ Spune-I lui Puzur-Assur. cu o fată ayogava. de a sluji castelor precedente. sălbatică în fapte şi iubitoare de cruzime şi care se împărtăşeşte din firea castei războinicilor şi a castei servitorilor. etc. Prin obîrşia sa. al meu şi al tău. eram plecat. ……pentru băieţii născuţi de femei a căror castă este deosebită de a bărbaţilor lor iată regula stabilită: Din căsătoria unui brahman cu o fată de vaisya se naşte un fiu numit ambaşta. persoanelor şi ideilor în lumea antică. Un daysu căsătorit cu o ayogavă dă naştere unui sairindhra. Un vaideha dă naştere cu o ayogavă unui maitreyaka. pentru că este născut întîi . lui Ili-wedaku. 1. XIX î. aşa că am lăsat cositorul. Din căsătoria unui kşatrya cu o fată de brahman se naşte un fiu numit suta. cu o fată de sudra. valorile şi comportamentele umane cele mai comune. la întoarcerea mea din Kanish. Castele mixte în Codul lui Manu – Cartea 10 În toate castele numai cei născuţi. un dhigvana. I-am spus: “Dă-mi cuprul. pentru că are în stăpînire Cartea sfîntă. Din căsătoria unui kşatrya cu o fată de sudra se naşte o fiinţă numită ugra. Textele următoare ilustrează unele dintre cele mai interesante aspecte ale lumii orientale antice: formele de socializare. spunânduI: “Înainte de întoarcerea mea. astfel vorbeşte Buzazu: Pentru că eram citat la tribunal în Kanish. kşattri şi ciandala.Dar Suveranul Stăpîn nu a dat sudraşilor decît o singură îndatorire. Din căsătoria unui brahman cu o fată ugra se naşte un avrita. Din căsătoria unui sudra cu femei din castele superioare ies fii numiţi ayogava. un nişada sau un parasava.Hr. pentru că voi 49 . din căsătoria unui vaisya cu femei din castele militară şi preoţească se nasc magadha şi vaideha. în linie dreaptă. cel din urmă dintre oameni. dar nu fac parte din aceeaşi castă şi sînt de dispreţuit. Din păcate. implicarea diverselor elemente culturale în viaţa cotidiană. de femei din aceeaşi castă cu bărbaţii lor trebuie socotiţi ca ţinînd de casta părinţilor lor. organizarea transferurilor de bunuri. al meu şi cel al lui Puzur-Assur. Trupul omului de deasupra buricului a fost proclamat mai curat şi gura este partea cea mai curată. brahmanul este de drept stăpînul întregii făpturi. care ştie să gătească pe stăpînul său.

” Pe când el se tocmea cu mine.merge la Burushattum şi îl voi schimba pe argint. Cel care va afla.) “Regii lor au dorit atunci să trimită ambasadori în China. Mi-ai trimis 20 de mina de cositor. în timp ce tu nu încetai să îmi scrii de la Kanish pentru cupru. De aceea spun: “Înainte de toate. M-am gândit atunci: “Trebuie să fiu atent.” 2.) “Spune-I lui Isme-Dagan. Ili-wedaku mi-a spus numele proprietarului. tu trebuie să faci acelaşi lucru. adică un siclu de argint pentru o mina de cupru. mare şi magnifică. cam câte 10 mina pentru mine şi pentru Puzur-Assur. Am dus deci eu însumi cuprul la Saladuwar. Nu este momentul potrivit pentru mine să depun o plângere. Comerţ de prestigiu cu regele din Qatna (sec. strămoşii mei au îndeplinit această cerere. regele din Da qin. Comerţul Chinei cu Imperiul Roman (166 d. El păstrează cuprul şi se gândeşte ce va face cu el. a lui Amonrasonther. iar ei nu au putut niciodată să intre în contact cu noi. Cronica oficială a dinastiei Han de Est. iar dacă tu îmi oferi mijloacele necesare şi eu îl voi furniza. XVIII î. În aceste registre se găseau mii de deben de obiecte din argint…” 4. aici este de 600 de sicli de argint. pentru ca să mi liniştesc inima! Tu te comporţi ca un rege suveran! Mi-ai cerut cei doi cai pe care îi doreai şi ţi I-am trimis. chiar dacă inima mea este întristată – preţul celor doi cai care acum sunt la tine.Hr.Hr. Ce îţi lipseşte? Un frate nu îi poate da unui frate ceea ce el doreşte? Dacă nu mi-ai fi oferit cositorul. pentru mine şi pentru Puzur-Assur”. s-a produs o suspendare a comerţului şi a trebuit să întârzii 5-6 luni. XIV î. tatăl tatălui tău l-a furnizat. este adevărat. Comerţ între Egipt şi Byblos (sec. pentru că s-ar putea să-mi spună numele oricărui proprietar doreşte”. Tu ce mi-ai adus?” El a trimis după registrele ţinute de strămoşii săi şi mi le-a citit. Nu eşti pentru mine rege suveran. An tun. Iar acum mă dă în judecată pentru cupru! Şi a scris pentru a cere un acord prealabil spunând: “ Angajează-te prin contract la o jumătate de mina de argint .Hr.” Astfel I-am spus. de teamă să nu iau cuprul pentru mine. El mi-a răspuns: “Ei l-au oferit. Dar. aşa cum refuza să mi-l dea mie. dar Parţii doreau să păstreze exclusivitatea comerţului cu mătase chinezească. m-am decis să fac eu însumi pe mesagerul. gândind: “Voi aduce eu însumi cât mai mult cupru cu putinţă. dar faraonul lor le-a trimis şase nave încărcate de mărfuri din Egipt. să îl las pe Puzur-assur să recupereze ce poate din capitalul meu prim mărfurile încredinţate”. I-am spus de cel puţin 5 sau 6 ori: “Trimite-mi cuprul”. refuza să ţi-l dea şi ţie.) “ El (regele din Byblos) m-a întrebat: “Cu ce misiune ai venit?” I-am răspuns: “Am venit pentru lemnul destinat bărcii. dar despre care de fapt trebuie să vorbesc. Arhivele din Mari. Cred că nu ai avut dorinţa de a-mi vorbi despre asta! Totuşi. a trimis o ambasadă care a adus daruri la 50 . care le-au umplut magaziile. mi-ai trimis prea puţin cositor! Mai bine nu îmi trimiteai nimic! Jur pe zeul tatălui meu. el a angajat două persoane ca reprezentanţi şi sa pregătit să ne facă necazuri. Dar. Este adevărat. iar tu mi-ai trimis 20 de mina de cositor. nu aş fi fost jicnit. fratele tău: Iată o chestiune de care nu ar trebui să vorbim. Tatăl tău l-a furnizat. iar atunci când am plecat. ce va crede? Nu va râde de noi? Casa mea este şi casa ta. fiind îngrijorat. afirmând că acest cupru ar fi proprietatea unui tamrakum străin de afacere. De ce te porţi astfel? Această casă este casa ta!” 3. astfel vorbeşte Ishi Addu. Atunci când eram la Saladuwar.

De atunci au început relaţiile noastre cu această ţară.” 51 . corn de rinocer şi cochilii preţioase.frontiera Jinhan: fildeş.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful