Manipularea prin televiziune

Influenţa mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie de mai mult timp. De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau nedorite. Influenţa mass-media poate conduce, la nivel individual, la acord, identificare sau internalizarea valorilor sau a sensurilor transmise prin presă. În acest sens, acordul este acceptarea conştientă a influenţei unui mesaj, identificarea presupune asumarea şi imitarea valorilor şi comportamentelor promovate iar internalizarea înseamnă asimilarea valorilor, sentimentelor şi modelelor de comportament difuzate de mass-media, acesta fiind nivelul maxim de eficienţă a influenţării. Prin sinteza dintre logică, retorică, publicistică, arta actorului, arta imaginii în mişcare, sunet şi muzică, mesajul audiovizual devine spectacol. În acest fel, informaţia propriu-zisă este dublată de forţa de persuasiune prin impact emoţional direct. Astfel, căutarea cu orice preţ a divertismentului face ca orice producţie TV să ia forma unui spectacol sau a unui scandal. Dacă vrem să evităm acest lucru şi nu vrem să ne lăsăm manipulaţi şi hipnotizaţi de televiziune cea mai la îndemână metodă de a reacţiona rămâne deocamdată zapping-ul , deoarece nu putem nega în totalitate importanţa televiziunii secolului XXI. Preferinţa pentru subiectele emoţionale, care oferă imagini şocante în jurnalele televizate, influentează chiar desfăşurarea unor evenimente. Mass-media fixează în acest sens agenda publică, prin modul de selecţie a ştirilor şi prin faptul că indiferent dacă impun sau nu un anumit mod de a gândi, mass-media ne impun subiectele la care să reflectăm. Televiziunea ne arată care sunt problemele cele mai importante, pentru ca în funcţie de această ierarhizare să ne orientăm în a le acorda atenţia corespunzătoare. Prin acest efect ea ne face să credem că există în primul rând sau exlusiv ceea ce este mediatizat. O altă teorie este aceea a modelului psihologic elaborat de Comstock, care integrează mai multe studii despre efectele filmelor aupra telespectatorilor. Astfel, el a identificat efecte negative precum agresivitatea şi a observat că stimularea emoţională joacă rolul cel mai important în a determina pe cineva să adopte un comportament explicit. În schimb, Noelle Newman, în Äspirala tăcerii´,
1

cel de acasă are senzaţia că cel ce vorbeşte spune adevărul. în timp real. Mesajul audio-vizual este perceput liniar. moarte este incomparabil cu cel produs de alte forme de jurnalism. pentru că atunci când ochiul şi urechea intră în conflict câştigă ochiul. uzuală. Mimetismul mediatic în cazul ştirilor pozitive este din păcate mult mai rar. mai ales de supărare. dar de referinţă rămâne televiziunea. canal de comunicare prin excelenţă neselectiv: în timp ce urmăresc imaginile. din cauza presiunii timpului şi a concurenţei. radiourile. continuă a raportărilor noilor informaţii la cele deja acumulate. deoarece telespectatorul realizează un transfer de emoţionalitate de la imagini la informaţia transmisă. de analiză şi transformarea telespectatorului într-un consumator care reacţionează emoţional. presa abordează un anumit subiect şi se conving că acesta este indispensabil. 2 . pentru că mesajul televizat se adresează în proporţie considerabilă afectivităţii receptorului. care are scopul de a manipula. Astfel. Primul pas ca manipularea să aibe efect este exprimarea foarte simplă.arată cum presiunea se exercită în special prin televiziune. Calitatea de Äveridic´ trebuie dată oricărui mesaj. Este condiţia esenţială ca o comunicare. delicate sunt cenzurate. afectele fiind stări manipulatoare sau favorabile manipulării. însă în doze diferite şi în alte canale ale comunicării. Hiperemoţionalitatea există. Şocul emoţional produs de imagini. Televiziunile. să reuşească. Deşi regulile pentru publicarea datelor în cazul accidentelor din care au rezultat morţi sau răniţi sugerează jurnaliştilor să nu facă ceva senzaţional din moarte. însă uneori se dovedeşte că informaţia a fost falsă. Înţelegerea rapidă şi Ädescoperirea´ logicii comunicării îl face pe telespectator să dea o atenţie scăzută concordanţei dintre logica internă a mesajului şi logica normală. Tot aici putem vorbi şi despre mimetismul mediatic ca febră ce cuprinde deseori massmedia şi împinge majoritatea canalelor de comunicare să trateze cu prioritate un subiect. suferinţă. oamenii nu îşi pun întrebări referitoare la credibilitatea acestora. subconştiente. Efectul pe termen lung al unei astfel de informări tendenţioase este pierderea capacităţii de operaţionalizare. neînsoţită de mesaje relaţionale. rănire sau boală şi să nu publice adresa victimelor sau a familiilor acestora această regulă este deseori încălcată. care să prindă imediat. imaginile compromiţătoare. Din această cauză. fără să mai permită apariţia unor întrebări suplimentare. O imagine valorează cât mii de cuvinte. Posibilitatea de manipulare este mult mai mare în spaţiul emoţional iraţional.

după care telespectatorii se uită la emisiunile de tip jocuri şi concursuri pentru autoevaluare. ca mod de interacţiune socială. pentru că se bazează şi pe imagine. Cercetările lui Gerbner şi Fiske au demonstrat că Ämassmedia nu creează atitudini şi valori. ce se caracterizează prin apariţia intenţionalităţii negative. Prin manipulare se deschide drumul unui traseu pe parcursul căruia funcţia de informare se distorsionează. din cauza cantităţii. care reflectă toate percepţiile. identitatea personală (în procesul construirii imagini şi respectului de sine) şi supraveghere socială (când se urmăreşte realitatea). care adesea se găseşte nepregătită în faţa unor fenomene despre care nu a fost avertizată corespunzător. iar informaţia nu este aproape niciodată egală cu mesajul. de divertisment şi pentru educare. mai grav în cazul canalului audio-vizual. prin ascunderea. Una dintre premisele procesului de manipulare este faptul că feed-back-ul există. ci le hrănesc şi le propagă´. Aristide Onanes observând acest lucru a afirmat că Äsecretul manipulării este de a deţine numai tu informaţia´ şi din acest lucru putem întări afirmaţia că televizorul deţine o forţă manipulatoare mare.Din dorinţa de obiectivitate jurnaliştii au început să construiască cu atâta atenţie emisiunile încât rezultatul este de cele mai multe ori o capodoperă de manipulare inconştientă. în vederea cărora acţionează jurnaliştii şi anume: divertisment (ca formă de evadare). adică în dezinformare. care prin încălcarea normelor deontologice. în sensul că ce se comunică se îmbogăţeşte cu modul în care se comunică. canalul cu impacul cel mai puternic şi cu posibilităţile cele mai largi de manipulare este televiziunea. trunchierea sau deformarea cu bună ştiinţă a faptelor obiective. ajungând să se transforme în contrariul ei . Pe baza acestor chestionare aplicate mai multor subiecţi ei au identificat patru categorii de recompense pentru telespectatori. pentru că acestea trebuie să existe deja. Distorsionarea mesajului afectează populaţia. Pericolul devine. iar McQuail. astfel. relaţii sociale (pentru nevoia de companie). puterii de pătrundere-acoperire şi structurii acestui tip de mesaj sincretic. convingerile şi motivaţiile realizatorului. Acestea fiind spuse putem vorbi despre manipulare ca o variantă malefică a persuasiunii. dar se realizează în timp. Blumber şi Brown au identificat Äteoria utilizării şi recompenselor´. Aşadar. 3 . transformă mesajul într-o minciună totală sau parţială.

care pot avea efecte ample. Printre acestea se află manipularea prin imagine. În acest sens. îmbolnăvirilor psihice şi a agresivităţii. în care cameramanul poate filma. Tehnicile cel mai des folosite sunt Äpiciorul în uşă´ (ex: cerşetorul întâi spală parbrizul apoi se foloseşte de faptul că te simţi vinovat şi trebuie să-i dai bani) şi Ätrântitul uşii în faţă´ (oamenii sunt forţaţi să accepte o ofertă după ce li s-a prezentat una mai puţin avantajoasă). dictată de orientarea postului de televiziune sau a unor emisiuni specifice. precum tehnica Ädezarmării victimelor´. când responsabilitatea este a întregului colectiv de redacţie sau a întregului departament de producţie iar ultimul tip este manipularea de durată. întregul sistem comportamental. caz în care responsabilitatea este a autorului. 4 . Următoarele ar fi manipulările medii. o ştire sau un comunicat. a rămâne în anonimat şi a putea ucide în continuare nestingheriţi). prin mişcări de cameră. manipulare semi-punctuală printr-o serie de emisiuni pe o anumită temă. încât să ascundă sau să exagereze unele date. care duc la modificări importante ale situaţiilor sociale şi folosesc mai ales tehnici menite să inducă sentimentul supunerii faţă de autorităţi.Posibilităţile de exercitare a manipulării au fost clasificate în funcţie de mai multe criterii. iar unul dintre ele este falsificarea a cel puţin unuia din elementele mesajului televizat. prin care e influenţată întreaga cultură în care trăieşte individul. avem manipulare punctuală printr-un mesaj anume. de valori şi gândire. alienărilor. ceea ce înseamnă creşterea ratei sinuciderilor. Un alt tip de clasificare a manipulării opiniei publice este în funcţie de amplitudinea modificărilor provocate şi astfel avem manipulari ce produc modificări minore. prin intermediul căreia victimele sunt percepute ca fiinţe nonumane şi tehnica Ädezindividualizării atacatorilor´ (ex: membrii KuKluxKlan îşi acopereau faţa cu măşti şi cearceafuri tocmai pentru a-şi proteja identitatea. de asemenea. să identificăm mai multe forme de manipulare cu diferite instrumente. detalii şi caracteristici. Edificatoare în acest sens sunt rezultatele analizei Centrului de Studii şi Cercetări pentru probleme din România anului 1994. În această direcţie s-a pronunţat Emile Durkheim când a identificat efectul cel mai grav în fenomenul de anomie. când 88% dintre tinerii între 15-29 de ani sufereau de anomie din cauza lipsei de legi sau aplicării defectuase a reglementărilor existente în perioada post-decembristă. printr-o emisiune anume. Putem. Cea mai gravă este considerată manipularea cu efecte mari.

d. dar dacă la jumătatea lunii ianuarie 1980 doar 49% dintre americani susţineau boicotul. prin mise-enscène a unui eveniment şi totodată exagerarea importanţei şi gravităţii acestuia. Manipulare prin montaj se obţine atunci când acesta este realizat în scopul de a defăima şi compromite. ABC a subliniat reacţiile emoţionale. în care un eveniment sau o persoană. la începutul lui februarie erau pentru acesta 73% şi asta datorită comentariilor făcute pe baza imaginilor prezentate. unghiuri ş. tot pentru a crea iluzia de mulţime din doar câteva persoane. 5 . Urmează manipularea prin filmare cu planuri. al camerei. se pot elimina astfel elementele esenţiale. La ceea ce ţine de sunet putem spune că un rol important îl are comentariul din off. această formă se foloseşte de obicei pentru a ascunde un eveniment nefericit. imaginile filmate într-un loc pot fi prezentate ca aparţinând altuia sau se poate pur şi simplu realiza în mod intenţionat un mixaj defectuos. fie arată ceea ce trebuie.. făcându-ne să credem ceea ce arată şi manifestând astfel Äefectul de real´ al imaginii. al televiziunii. televiziuenea îndeamnă la dramatizare în dublu sens. Se poate vorbi şi despre manipularea prin paginaţie. în care se folosesc tendenţios posibilităţile de înregistrare şi modurile de filmare. luminilor şi mai ales a obiectivelor cu efecte speciale poate fi folosită până la ridicularizarea şi compromiterea celor implicaţi. defăimează. NBC a pus accentul pe poziţiile atleţilor. de a pune într-o lumină proastă o persoană sau o parte implicată într-un eveniment.m. Astfel. care fie subliniază altceva decât ar trebui. Rezultatele unui astfel de studiu au arătat modul în care marile corporaţii americane au prezentat subiectul: CBS a fost sceptică asupra reuşitei boicotului. care exagerează sau diminuează cauze şi efecte.precum numărul persoanelor de la o demonstraţie. Cât despre folosirea posibilităţilor montajului. dar se acoperă de Äzgomot´. afirmaţia se poate transforma în negaţie prin Äciupirea´ din imagine şi sunet. un grup social sau un partid politic nu este prezentat în nici un program. Un studiu de caz interesant în această privinţă ar fi asupra prezentării la televizor a boicotului Jocurilor Olimpice de la Moscova de către SUA. acuză şi/sau compromite persoane. încadraturilor.a. Manipularea prin folosirea tendenţioasa a unghiulaţiei. instituţii. când o ştire importantă este situată la sfârşitul jurnalului. Procedeul Äa ascunde tot´ sau Äconspiraţia tăcerii´ este un tip aparte de manipulare prin omisiune. specifică buletinelor de ştiri. dar făcând să pară altfel. O altă formă de manipulare prin intermediul televiziunii este manipularea prin omisiune. când banda se aude şi se vede perfect. grupuri şi atribuie apartenenţa unui loc filmat altuia.

ca să afle ce anume a fost sau nu adevărat şi considerat ştire. un eveniment sau o problemă de interes public. rezultate în urma unui proces de deliberare colectivă în scopul atribuirii de sens unor fapte inexplicabile. Ele pot fi combătute prin politică sau pot fi amplificate de aceasta şi T. impunerea condiţiilor de comunicare. O tehnică ce ţine. Prin privilegierea imaginilor se pot Äface pierdute´ anumite fapte mai importante şi se poate da o mai mare importanţă decât ar fi cazul unora minore. executarea condiţiilor temporale (ex: de multe ori dezbaterile televizate se termină tocmai când participanţii 6 . Adevărata bârfă trebuie să alimenteze mitul păstrând imaginea celui în discuţie. deoarece publicul preferă. o poveste amăgitoare în locul unui adevăr banal. Bârfa nu trebuie nici măcar să fie adevarată. de regia unui spectacol în direct.Nu sunt de ignorat nici zvonurile mediatice. pentru că ştirea nu e definită neapărat de conţinutul ei intrinsec. Cei care intră în vizorul public trebuie să fie conştienţi că viaţa lor nu mai e doar a lor. neobişnuitul. Ceea ce transformă informaţia în ştire este insolitul. lucrurile de care ne temem sau la care sperăm sunt cele care formează nucleul unei ştiri şi al zvonului. Aşadar. deoarece asupra televiziunii fac presiune o mulţime de factori socio-economici. poate fi pusă în practică selectând imaginile luate de anumite camere plasate la locul desfăşurării evenimentului în locul altor camere. În ambele cazuri rezultatul este acelaşi: alimentarea nevoii de a intra în intimitatea cuiva. iar impresarii şi ataşaţii de presă nu fac decât să mai dezvăluie câte ceva la momentul considerat potrivit. Paparazzii îşi asumă şi ei obligaţia de a surprinde viaţa particulară a Ästarurilor´ şi a Ävedetelor´. dar trebuie prezentată şi cenzura. ca relatări sau explicaţii neverificate. la originile cărora se află un eveniment important şi ambiguu´. Această practică este justificată prin faptul că redactorul şef nu poate aştepta ediţiile de dimineaţă ale ziarelor. Ştirile sunt legate de accidente sau incidente pe care publicul abia aşteaptă să le savureze. cum ar fi: impunerea subiectului de discuţie. de această dată. o persoană. Shibutani le-a dat poate cea mai potrivită definiţie: Äzvonurile sunt ştiri improvizate. Trebuie menţionat că regia de emisie are posibilitatea de a comuta în timp real imaginea pe oricare din camerele active plasate într-un loc. în general. Am mai vorbit despre ea. Cenzura se poate manifesta în diferite forme. care se răspândesc de la om la om şi sunt legate de un obiect.

Grinder (fondatorii programării neurolingvistice) consideră că principalele instrumente ale manipulării în dialoguri şi negocieri sunt vocea. acel ansamblu de calităţi înnăscute şi/sau dobândite. Baudler şi J. totuşi. bazându-se pe faptul că presa este Äa patra putere în stat´. mesajul şi cei cu care relaţionează. Reporterii nu pot acoperi şi nu pot reflecta tot ceea ce se întâmplă în lume. buzele. situaţii în care jurnaliştii nu îşi dau seama că sunt manipulaţi la rândul lor (ex: în timpul grevei studenţilor francezi din 1968 jurnaliştii au exagerat. situaţie în care jurnaliştii se autocenzurează. postura şi distanţele. în plus. tonul. aşadar. ca jurnaliştii să fie doar marionete ale manipulării. puterea de a capta interesul şi de a magnetiza privirile. ci de evaluările fiecărei publicaţii. O altă formă importantă de manipulare televizuală este prin mijloacele non-verbale. gravitatea grevei). Deşi nu ne place să recunoaştem: politica este destul de mult implicată în mass-media. iar 55% e percepută şi reţinută prin intermediul limbajului non-verbal 7 . un om de afaceri (TF1 François Bouygues) sau alte tipuri de asociaţii. sub ce dimensiuni. fiecare ziar este rezultatul unei suite de selecţii privitoare la ce fapte se dau publicităţii. sociologi. expresia facială etc. limbajul. Comunicarea non-verbală este un proces complex. 38% reprezintă paralimbaj (în principal intonaţia şi inflexiunile vocii). Versiunea reporterului asupra adevărului este propria lui versiune. Pe această linie R. Deşi doar 7% din informaţie este legată de cuvinte. Există. toate ghidate nu de Ästandarde obiective´. O dovadă evidentă în acest sens este aceea că jurnaliştii pun mai mult accentul pe efectul politic al discursurilor decât pe conţinutul lor. care le gâdilă orgoliul şi îi face să promoveze specialişti. Alte forme ale manipulării prin cenzură le identificăm în constrângerea impusă politic postului de televiziune sau în constrângerile de ordin economic. Aşadar. gesturile. ţinuta. iar opinia pe care o înfăţişează este construită pe baza propriilor stereotipuri. prin puterea conferită de mass-media. Un tip aparte de cenzură îl reprezintă profesionalismul. în ce formă.au ajuns în miezul problemelor). nu neapărat voit. potrivit propriilor coduri şi sub presiunea interesului propriu. cultivate. mişcările trupului. alţi jurnalişti sau Äspecialişti´ obscuri. privirea. care ţin de fizicul. Se poate. deoarece proprietarul unui canal audio-vizual poate fi statul (TVR). Trebuie să mai menţionăm şi faptul că un atu al vedetelor TV este charisma. jurnaliştii au intenţii manipulatoare şi de foarte multe ori o fac conştient. politicieni. care include omul cu starea sa sufletească. construcţia discursului.

practica conform căreia se invită personalităţi pentru a dezbate subiecte din domenii cu care.(expresia feţei. manipularea numai prin text. Se continuă cu exagerarea rolului garanţilor sociali apoi cu faptul că de cele mai multe ori duritatea (agresivitatea) moderatorului are drept scop pe lângă determinarea invitatului de a spune adevărul şi convingerea telespectatorilor că moderatorul este neutru şi obiectiv. contrazice sau substitui comunicarea verbală. Al doilea ingredient ia în considerare centrul de greutate ce se deplasează de pe subiect pe obiectivitatea dezbaterii lui. gesturile. cel puţin aparent. care prin intervenţii constrângătoare impune subiectul. De exemplu. nu au nici o legatură. Cu cât numărul celor prezenţi este mai mare cu atât este indusă mai uşor ideea de obiectivitate. tocmai pentru ca sinteza să nu se producă. Mai există. Pe lângă toate acestea.a. ce-i drept mai rar folosită în televiziune şi mai mult în clipurile gen YouTube. Lista ar putea continua. pentru a crea impresia de egalitate a opiniilor) pe reprezentanţii diverselor părţi. pentru că foloseşte tehnici de manipulare foarte vizibile pentru a ascunde o manipulare mult mai subtilă şi gravă.) rolul său este adesea minimalizat. singurul lui scop fiind lămurirea celor care îl privesc. care ţin să-i aibe în jurul unei mese (de preferinţă rotundă. Aceste idei sunt întărite şi de ingredientele necesare tehnicii de disimulare a manipulării. postura corpului ş. există o modalitate de disimulare a manipulării extrem de periculoasă. când pe un fond de imagine. prin modul în care este alcătuit cercul de invitaţi (ceea ce influenţează inconştient modul de percepţie al telespectatorilor). deci prin compoziţia platoului şi prin scenariul pe baza căruia moderatorul conduce dezbaterea/emisia. cel puţin în România. textul afirmă sau insinuează neadevăruri. folosirea exagerată a argumentelor pro sau contra unei poziţii duce la respingerea sau acceptarea acelei poziţii şi orice propoziţie ar devia de 8 . însă mai aducem aminte doar de folosirea unor elemente (procedee) incongruente sau incompatibile în alcătuirea mesajului. în ciuda faptului că body language poate sprijini. Primul se referă tot la moderatori. astfel se realizează transferul de specializare. După Pierre Bourdieu manipularea în televiziune se poate realiza cu ajutorul moderatorului. În al cincilea rând s-a observat. dă cuvântul şi mimează uneori lipsa timpului. corect filmată şi montată.

recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate. poziţionare. ci inocularea unei înţelegeri convenabile. de lucru în studio (lumini. de montaj. deci luată drept adevărată. În concluzie.la linia cunoscută de telespectatori ar fi percepută precum o dovadă de bun-simţ şi considerată extrem de importantă. de comentariul din off sau de lansarea ştirii de către crainic. Absolut orice element din ceea ce compune un material de televiziune poate manipula: fie că este vorba despre filmare (cadre. Intenţiile reale ale celui ce trimite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia. 9 . mişcări de cameră). de combinarea dintre sunet şi imagine. prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei. daca nu s-a înţeles încă. spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale. mişcări de cameră. treceri). cât şi la apelul la palierele iraţionale. de sunet.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful