Ştirea de presă.

Trăsături şi funcţii specifice Ştirea este genul ziaristic fundamental, fără de care presa îşi pierde raţiunea de a fi (nu mai trebuie să argumentăm afirmaţia că principalele rosturi ale presei sunt informarea privind actualitatea şi comentarea acesteia). Dacă presa scrisă, în special cea cotidiană, nu ar avea prea mult de suferit în absenţa comentariilor din paginile ziarelor, în absenţa informării, a cărei formă de manifestare principală este ştirea, ziarele şi-ar înceta apariţia. „Noi informăm, comentariul îl faceţi dumneavoastră!” este motto-ul multor instituţii de presă. De altfel, o atitudine contrară, de genul: „Noi comentăm, informaţia v-o procuraţi singuri!” este de neimaginat. Motivele sunt evidente. Dar chiar şi prima variantă trebuie privită cu mari rezerve. Dacă ştirea este un demers pur informativ, promovarea ştirii presupune, fără îndoială, un comentariu. Diferenţele între informaţie şi ştire de presă sunt evidenţiate, în ţări cu o bogată tradiţie de presă, chiar la nivelul limbii, făcându-se o delimitarea între informaţie şi ştirea de presă: Limba Informaţie ştire franceză information nouvelle engleză information news italiană informazione notizia spaniolă informacion noticia Această delimitare există şi în limba română: termenul îndeobşte folosit este „ştire”, termen care, spre deosebire de „informaţie”, elimină confuziile, făcând trimitere directă la genul publicistic în discuţie. Ştirea este, mai întâi de toate, o punere în formă şi presupune prelucrarea şi structurarea datelor, a faptelor ce au ca suport un eveniment real şi transformarea acestora într-un discurs purtător de sens, iar mai apoi materializarea discursului pe un suport media. Structura ştirii. Tehnici de redactare. Orice ştire de presă, indiferent de canalul media prin care este transmisă, are menirea de a răspunde la cele şase întrebări, considerate fundamentale legătură cu un eveniment: cine?, ce?, unde?, când?, de ce?, cum?. În absenţa unor răspunsuri clare, relevante, la cel puţin primele patru întrebări, nu putem vorbi despre materialul de presă respectiv ca fiind o ştire de presă. În schimb, răspunsurile la ultimele două întrebări pot veni mai târziu, ele solicitând, în majoritatea cazurilor, un timp de documentare mai îndelungat decât cel permis de urgenţa informării. Regula enunţată mai sus nu exclude din practica de zi cu zi a presei (româneşti sau străine) ştiri frustrate de cel puţin unul dintre aceste răspunsurile obligatorii. Practica de pres[ a impus, pentru ştire, o structură în două trepte:  introducerea sau capul ştirii (purtând, mai peste tot în lume, denumirea din limba engleză lead);  corpul ştirii, care dezvoltă introducerea. Introducerea ştirii (sau lead-ul) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. Ea îndeplineşte funcţiile:  de a surprinde esenţa, conţinând răspunsurile la întrebările cine?, ce?, unde?, când? - presupune inventivitate şi inteligenţă  de a îndemna cititorul la lectură - se bazează pe arta sau măiestria ziarului Ierarhia răspunsurilor ţine de importanţa datelor aflate în posesia ziaristului. Uneori, publicul este interesat, în primul rând, de cine a făcut, după cum există si cazuri în care interesul prioritar este axat pe răspunsul la întrebarea ce?, când? sau unde? s-a petrecut evenimentul. După formularea paragrafului introductiv urmează dezvoltarea ştirii, etapă ce presupune respectarea câtorva exigenţe:  textul trebuie să aibă un caracterul unitar

1

dar apare uneori şi în publicaţiile cotidiene. Un prim criteriu este cel al tematicii abordate. Un al doilea criteriu este cel al structurii. care anunţă succint un eveniment în datele lui esenţiale şi ştirea multiplã (sau complexă). de ce. 2 . modalitate de prezentare a actualităţii prin republicarea (ca atare sau prelucrate. copleşit de bombardamentul informaţional. dar cu menţionarea expresă a sursei) a celor mai importante ştiri apărute în alte publicaţii. Practica jurnalistică a condus la perfecţionarea a trei tehnici fundamentale de redactare a ştirii de presă. în conţinutul ziarului. o ştire de presă. – faptul divers. Revista presei este curentă în publicaţiile săptămânale. când. în acelaşi timp. alte detalii. cum. Astfel. singurul tip de ştire care presupune o atitudine explicită a autorului faţă de faptul relatat. relatând despre evenimentul în cauză. poate fi realizată folosind una dintre următoarele tehnici:  piramida răsturnată  piramida normală  tehnica mixtă. mereu în criză de timp şi. compus din mai multe ştiri care abordează aceeaşi arie tematică. precum şi de caracterul său inedit sau aşteptat. Tipuri de stire. pentru departajarea internă a ştirii de presă. fiind cunoscută şi sub numele de tehnica americană sau tehnica lead. Piramida normală reprezintă maniera clasică de redactare a unei ştiri de presă.detalii secundare. ştirea economicã. de context. consecinţe). cu mai multe criterii. dând cititorului posibilitatea de a regăsi mai uşor. Ea constă în prezentarea „şoc”. ştirea sportivã etc. dintre care cel puţin trei întrunesc consensul teoreticienilor genului şi sunt preluate în limbajul curent al practicii de presă. ce. ştirea culturalã. Din aceeaşi perspectivă. teoria presei inventariază si alte modalităţi de existenţă a ştirii. circumstanţe. ţinând de ştirea complexă: – minuta. Teoria comunicării mass-media operează. care relatează un eveniment în toate elementele sale semnificative. Această manieră de redactare vine în întâmpinarea aşteptărilor omului modern. există tot atâtea tipuri de ştire câte arii tematice majore abordează genul: ştirea politicã. – grupajul de ştiri. atitudine realizată prin mijloace de expresie literară. aprofundarea introducerii. Piramida răsturnată este metoda cea mai răspândită de redactare. Conform acestui criteriu. – revista presei. dare de seamă amănunţită a desfăşurării cronologice a unui eveniment de largă semnificaţie socială. care fac apel la ştirile apărute în cotidiane. informaţia de bază fiind cuprinsă în introducerea ştirii după care urmează date explicative. în funcţie de importanţa evenimentului şi de cantitatea de informaţii certe cu privire la el. tematica preferată. Corpul ştirii conţine explicarea. date privind situarea evenimentului în context (antecedente. ştirea socialã. coerenţa  relatarea să cuprindă cât mai multe informaţii şi elemente concrete. care întregesc imaginea faptului relatat. unde. care împarte ştirile de presă în două tipuri: ştirea simplã (sau flash-ul). complementare. mai ales ca atitudine faţă de ştirile tipărite în celelalte ziare. care răspunde succesiv întrebărilor cine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful