Echilibrul hidro-electrolitic si acido-bazic

Sectoarele si compartimentele lichidiene ale organismului: Apa totala = aprox. 60%G (greutatea corporala) = aprox. 42l. Barbati: 50-70%G Femei: 45-65%G Apa totala este repartizata in 2 sectoare: Intracelular 55-60% din apa totala Extracelular 30-45% din apa totala - interstitial 16% din greutatea corporala (75% din lichidul extracelular) - intravascular 4% din greutatea corporala (25% din lichidul extracelular) - conjunctiv 15% - transcelular seroase, secretii 2,5% Cele doua sectoare sunt separate prin membranele celulare semipermeabile care mentin diferentele intre compozitiile chimice ale mediilor lichidiene care le separa dar si permit schimburi hidroelectrolitice foarte intense. Apa contine scheletul ionic al organismului electrolitii. Sectoarele hidrice sunt sectoare hidroionice. Tulburarile echilibrului hidric produc hipo- sau hipernatremie. Aportul de apa: Setea = stimulul principal: Cresterea osmolaritatii efective} Scaderea volumului extracelular} Scaderea tensiunii arteriale} stimuleaza osmoreceptorii din hipotalamusul anterolateral Excretia de apa: Hipovolemia: Starea in care pierderea de apa si sare depaseste aportul, ducand la contractia volumului lichidului extracelular. Pierderile de sodiu pot fi renale sau extrarenale. Pierderi renale de apa si sodiu: Diureticele inhiba reabsorbtia Na+ de-alungul nefronului. Diabet insipid (central sau nefrogen) Filtrarea crescuta a unor solvati care nu se reabsorb in totalitate ca glucoza si ureea astfel impiedica reabsorbtia tubulara de Na+ si apa = diureza osmotica: - Diabet zaharat, - Diete hiperproteice, - Perfuzia cu manitol (tubul renal este impermeabil pentru manitol)

Boli tubulare sau interstitiale: - Necroza tubulara acuta faza diuretica. - Dupa obstructia bilaterala a tractului urinar. - Insuficienta renala cronica. In cadrul homeostaziei generale a organismului, mentinerea echilibrului acido-bazic este esentiala, deoarece toate reactiile organismului se desfasoara in mediu apos, fiind foarte mult influentate de concentratia H+. Ionii de H+ in exces pot accelera sau incetini reactiile biochimice ale organismului prin modificarea incarcaturii electrice si a proprietatilor proteinelor. In plus, enzimele si sistemul nervos isi desfasoara activitatea in mod optim numai intre anumite limite de pH. De aceea mentinerea in limite normale a concentratiilor ionilor de H din sange si celelalte lichide ale organismului este indispensabila pentru buna functionare a organismului. Meninerea homeostaziei sodiului - Cantitatea totala de Na din organism este sub controlul aldosteronului - Aldosteronul creste reabsorbia de Na si excreia de K la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronilor - Apa este reabsorbita impreuna cu Na doar daca ADH a stimulat permeabilitatea tubulara. - Scaderea TA determina scaderea perfuziei renale si stimularea celulelor juxtaglomerulare de la nivelul arteriolelor aferente si eferente cu activarea sistemului Renina-Angiotensina, cu formarea angiotensinei II. - Rinichiul este responsabil pentru meninerea pe termen lung a homeostaziei K. - Pe termen scurt concentraia serica a K este reglata de transferul intra extracelular, transfer reglat in principal de insulina, catecolamine, echilibru acidobazic si osmolaritatea intra si extracelulara. - Aldosteronul creste sinteza si activitatea ATP-azei Na/K de la nivelul membranei bazocelulare a tubilor distali, ceea ce are ca efect reabsorbia Na si eliminarea K. - Insulina stimuleaza antiporterul Na+/K+ si astfel determina patrunderea K in celula. - Cresterea intracelulara de Na va activa ATP-aza Na/K ceea ce va determina eliberare Na extracelular si patrundere K intracelular. - Catecolaminele stimuleaza ATP-aza Na+/K+. Notiuni generale despre pH-ul unei solutii Deoarece ionii de H+ dintr-o solutie au o concentratie foarte mica, de exemplu concentratia H+ din sange este de 0.00004 mEq/L, Sorensen a propus ca reactia unei substante sa fie exprimata in scala logaritmica, folosind unitatile de pH (puterea ionilor de hidrogen). Valori normale: - sange arterial - 7,40 (valorile sunt determinate in plasma); - sange venos - 7,35 (mai mult CO2 si cataboliti) - limite extreme ale pH-ului sanguin 6,8 8. - intracelular: 6 - 7,4 (6,9 in muschi).

Variatii fiziologice - in functie de: varsta: - de obicei la nou nascuti si copii este mai alcalin (7,42) favorizeaza procesele anabolice, deci cresterea; - la varstnici este mai acid deoarece predomina procesele catabolice, dar si prin inrautatirea conditiilor de hematoza pulmonara si de schimb tisular; acidoza de varsta se adauga la acidoza din somn, determinand decese in primele ore ale diminetii, cand organismul este pus in cele mai dificile conditii metabolice. fazele digestiei: - in timpul digestiei gastrice, pH-ul sanguin este mai alcalin, datorita eliminarii H+ sub forma de HCl - digestia intestinala pH-ul sanguin este usor acid, deoarece se foloseste HCO-3 pentru generarea sucului intestinal. ritmul nictemeral: noaptea si dimineata, pH-ul este mai acid, datorita acumularii nocturne de CO2, ca urmare a hipoventilatiei, prin scaderea excitabilitatii centrilor nervosi in somn; altitudine: pH mai alcalin=alcaloza fiziologica de altitudine. Datorita scaderii pO2 se produce hiperventilatie si eliminare de CO2, avand drept consecinta un pH alcalin. Rolul aparatului respirator in men tinerea echilibrului acido-bazic: Ventilatia contribuie esential la mentinerea pH-ului sanguin, ea adaptandu-se permanent la variatiile pCO2. - Agresiunea acida (cresterea pCO2) va determina prin sistemele tampon o productie crescuta de acid carbonic, care disociaza rapid in H2O si CO2. Cresterea presiunii CO2 va determina hiperventilatie prin stimularea centrilor respiratori, care va realiza corectia (neutralizarea) pH-ului intr-un timp de 1-15 min. - Agresiunea alcalina bicarbonatul sanguin va creste, centrul respirator va fi mai putin excitat scade frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii se retine CO2, care va genera H2CO3 si va tampona excesul de baze. Rolul rinichiului in mentinerea echilibrului acido-bazic: Rinichiul are un rol fundamental in reglarea concentratiei ionilor de H pentru ca realizeaza eliminarea H+ in exces prin secretie activa a H+ la nivelul celulelor tubulare, in acelasi timp recuperand si refacand bicarbonatul. Corectia este lenta (in 1- 3 zile), dar completa. Secretia activa a H+ in celulele tubulare se pare ca are loc prin 2 mecanisme : - hidratarea CO2 - mecanism redox Neutralizarea si eliminarea ionilor de H la nivel renal se face prin interventia sistemelor tampon urinare, rinichiul avand 3 ST: bicarbonat, fosfat si sistemul ionilor de amoniu. Rolul ficatului in mentinerea echilibrului acido-bazic: 1. Neutralizeaza produsii de absorbtie intestinala cu reactie acida veniti pe calea venei porte . 2. Transforma AA in glucoza prin gluconeogeneza. 3. Resintetizeaza glicogenul din acidul lactic.

4. Transforma acidul aceto-acetic si beta hidroxibutiric in acetona. 5. Dezamineaza AA si face sinteza de uree. Rolul tubului digestive in mentinerea echilibrului acido-bazic: 1. Alcalinizeaza mediul intern prin prin utilizarea H+ in sinteza HCl 2. Acidifica mediul iintern prin producti de bicarbonat de catre pancreas 3. Elimina prin fecale substante de catabolism proteic. Rolul tegumentelor in mentinerea echilibrului acido-bazic: Participa la eliminarea acidului lactic in cursul efortului fizic prin secretie sudorala