De la artă poetică la poezie

- diversitate tematică, stilistică şi de viziune în poezia interbelică -

Repere ale cazului
 Literatura anilor ’20 - ’30 a fost marcată de câteva fenomene care vor defini configuraţia noii poezii: manifestarea simbolismului ca formă incipientă a modernismului şi teoretizarea sincronismului lovinescian care are ca finalitate evoluţia spre modernism a întregii literaturi interbelice.  Simbolismul este punctul de plecare al tuturor manifestărilor moderniste: „poezia modernă rezultă din simbolism... simbolismul nu este doar un început ci şi un sfârşit...”. (N. Manolescu, Metamorfozele poeziei)

Repere ale cazului
 Poezia simbolistă este arborele din care îşi trage seva poezia modernă: „din trunchiul extraordinar al simbolismului au răsărit mai multe mlădiţe decât au putut visa vreodată întemeietorii săi revoluţionari, iar coroana acestui copac e de fapt cerul cu miraculoase şi infinite nuanţe ale poeziei moderne europene”. (Felix Aderca)

 Simbolismul este „prologul modernismului poetic românesc” (Mircea Scarlat)
 La începutul sec. al XX-lea, modernitatea s-a manifestat prin etapa de început a simbolismului, care a evoluat şi a culminat înainte de Primul Război mondial, întrând în declin după 1914. (Lidia Bote, Simbolismul românesc).

Bacovia Modernismul eclectic T. Barbu Tradiţionalismul sau modernismul autohton I. Arghezi Modernismul sincron L.Ipostaze ale modernismului românesc Simbolismul . Voiculescu Modernismul extremist Avangardismul . Pillat. Blaga Modernismul ermetic I. V.formă incipientă a modernismului G.

pentru complexitatea acestuia  cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică  dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite („inscripţie”. „psalm”. pentru viziunea asupra lumii . „creion”. cântec”)  artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic. pentru estetica personală. „catren”. „poem într-un vers”.Particularităţile liricii moderniste  preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii  preferinţa pentru universul citadin.

Particularităţile liricii moderniste  noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit. prin ambiguitate semantică. versul alb. se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului şi al sugestiei . absenţa strofelor (strofe inegale) ritmuri interioare  modificarea punctuaţiei convenţionale (versurile încep fără majusculă. prin sintaxă eliptică. prin înnoirea metaforei  coexistenţa în versificaţie a prozodiei consacrate cu versul liber. dispar punctul şi virgula).

Modul propriu de percepţie artistică a realităţii determină diversitatea tematică. . stilistică şi de viziune proprie fiecăruia dintre poeţii interbelici.Formularea cazului Studiul are în vedere relaţiile care se stabilesc între originalitatea liricii fiecărui poet şi orientările dominante în epoca interbelică.

George Bacovia  scrie o poezie simbolistă în perioada de disoluţie a curentului când acesta începe să se contamineze cu elemente ale altor curente literare  meritul său este de a se depărta de ideologia tipic simbolistă şi de a transforma curentul într-o formă a modernismului  creaţia lirică se caracterizează printr-o monotonie a temelor şi o sărăcie voită. expresivă a mijloacelor artistice .

înalt şi argotic) .Tudor Arghezi Poeziile sale sunt o expresie a modernismului eclectic. rezultat al amestecului ideologiei tradiţionaliste cu cea modernistă  opera se caracterizează printr-un proteism tematic şi prin spectaculos stilistic ce rezultă din variaţia registrelor stilistice (religios şi popular.

îndeosebi germană. dar nu o adoptă în totalitate ci îi dă o formă originală de expresionism cu tentă tradiţionalistă . de la începutul sec.Lucian Blaga Creaţia sa ilustrează o altă faţetă a modernismului –modernismulexpresionist  poetul se sincronizează cu mişcarea expresionistă europeană. al XX-lea.

 lirica este dominată de subiectivism şi de vitalism. realizând astfel o poezie de cunoaştere  exersează versul liber. de dorinţa de a se raporta la absolut. stilizează ritmuri folclorice. înlătură rigoarea canoanelor prozodiei clasice. îmbogăţeşte limbajul poetic cu noi domenii ale lexicului .

marca distinctivă a poeziei lui Barbu şi constă în abstractizarea limbajului  foloseşte sugestia. Mallarmé. care îşi are originea în poezia pură a lui St.Ion Barbu este creatorul poeziei ermetice. simbolul după modelul lui Mallarmé pentru care „a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din bucuria poemului” . încifrate. ermetismul este deci.

originale: parnasiene definite prin dualismul apolinic dionisiac. poetul urăşte „poezia leneşă”. este specifică dislocarea sintactică . baladesc orientale pentru transfigurarea modelului folcloric şi ermetic  lexicul cunoaşte inovaţii din domeniul matematicii. de cunoaştere pură pentru care adoptă formule noi. filosofiei. „refuzată de Idee” şi de aceea concepe o poezie nouă.

. Nicolae Manolescu întrezăreşte reperele avangardismului. o tensiune între spiritul original al fiecărui poet şi orientările dominante ale vremii (tradiţionaliste. George Bacovia este un „caz” aparte deoarece deşi este format la şcoala simbolistă.Descrierea şi analiza cazului Tabloul poeziei interbelice este unul variat deoarece înfăţişează o diversitate de concepţii şi manifestări artistice. moderniste simboliste) Cu toate că tradiţionalismul şi modernismul se diferenţiază ideologic. poetul nu păstrează din estetica simbolistă decât câteva „clişee” care alcătuiesc un prim strat al liricii sale. în creaţiile literare se constată o interferenţă a acestora: poeţi moderni autentici precum Ion Barbu şi Lucian Blaga încearcă o recuperare a miturilor şi a fondului mitologic iar poeţii tradiţionalişti (Ion Pillat) recurg la tehnicile de înnoire ale limbajului artistic proprii modernismului. Sub acest prim strat.

„Biserica de altădată” . Bacovia .. Voiculescu .1925 .1926 .1926 .V.” .„Scântei galbene” . Voiculescu .I. Pillat .I.1930 . Bacovia .„Pe Argeş în sus” . Pillat . Pillat .V..1923 .„Cu voi.„Satul meu” .1923 .I.G.„Pârgă” .„Poeme cu îngeri” Simboliste (prelungesc simbolismul debutului) .Volumele deceniului al III-lea Tradiţionaliste .G.1927 .

I. Blaga .1927 .L.„Flori de mucigai” Ermetice .1929 .1924 .„Joc secund” . Arghezi .1931 .T. Arghezi .L.Volumele deceniului al III-lea Expresioniste .„Cuvinte potrivite” .„Lauda somnului” Debutul arghezian .„În marea trecere” .L. Blaga .T.1921 .„Paşii profetului” .1930 . Barbu . Blaga .

Se deschid prin arte poetice care anunţă o nouă formulă estetică. discursul poetic realizându-se la persoana I singular.” (1930) George Bacovia  Joc secund (1930) Ion Barbu „Flori de mucigai” (1931) Tudor Arghezi reprezintă momente esenţiale în creaţia acestor poeţi. . o nouă turnură a creaţiei în care însăşi poezia devine temă fundamentală o artă poetică = creaţie despre arta literară în care autorul îşi exprimă convingerile despre felul în care se constituie o operă În modernism. artele poetice privesc din interior creaţia... Lucian Blaga „Cu voi.Arte poetice volumele „Lauda somnului” (1929). eul liric se identifică cu eul auctorial.

satul esenţial metafizic. cunoaşterea. amurgul. poezia. parcul. moartea. cimitirul. moartea BLAGA: imposibilitatea comunicării. abatorul . lumina. alienarea. moina.între credinţă şi tăgadă.dionisiac. transcendentul. dualitatea apolinic . amanţii. metafizica. estetica urâtului. ideile pure . Diversitate tematică BACOVIA: singurătatea. lirica socială. absolutul. erotica. ftizicii. iubirea. natura străină BARBU: jocul . provincia pustie. nervii. mitul.mijloc de cunoaştere. iubirea.vezi şi anexa ARGHEZI: Divinitatea . ludicul. moartea.Teme şi motive. fanfara. spleen-ul.

ermetismul ilustrând doar o fază a poeziei secolului al XX-lea. filosofie. Trăsăturile stilistice dominante ale liricii moderne s-ar putea prezenta astfel:  echivocul noţional  elipsa sintactică  dislocarea sintactică  prezenţa propoziţiilor nominale  lexic variat aparţinând unor domenii noi (matematică.Diversitate stilistică Lirica modernă îşi regăseşte originile limbajului între simbolism şi avangardism. teologie)  variaţie a registrelor stilistice .

adică.. „poetizare” şi „depoetizare” (M.. I) .„Două ar fi în literatura noastră strategiile fundamentale privind retorica poeziei: ornarea fastuoasă şi refuzul ornării. Scarlat. Istoria poeziei româneşti.

punctele de suspensie linia de pauză  repetiţia .expresie a golului interior  prezenţa aliteraţiilor cu funcţie imitativă  paralelismul sintactic . BACOVIA :  lexic restrâns care exprimă tendinţa de abstractizare  retorică specifică marcată de stilizare  prezenţa unor cuvinte cheie cu valoare de motive literare  vidul stilistic  punctuaţia specifică .Diversitate stilistică G.

ambiguitate sau sugestie ale limbajului poetic.. poeziei simboliste bacoviene îi revine meritul de a descoperi şi a folosi „inepuizabilele resurse de polisemie. a încifrării a «sensului secund». aleatoriului. (Matei Călinescu .. pline de inserturi «livreşti». elipse. redundanţă semnificativă etc). destructurate.. lipsa totală a metaforei.Conceptul modern de poezie.. De la romantism la avangardă) „dacă în primele lui volume putem accepta că recuzita simbolistică este susţinută la modul modernist de o formalizare textuală înaltă (simetrii. notaţia «descriptivă» configurează o poezie «gestuală» a improvizaţiei. ultimele dezvoltări ale poeziei bacoviene” sunt „versuri «prozaice» plate. Cărtărescu.. accidentalului.” (M. Sintagmele orale.. transformând aşa-numitele probleme de formă în veritabile probleme de conţinut ale poeziei”. Postmodernismul românesc) .

Diversitate stilistică T. creând un nou limbaj poetic  asocieri semantice inedite. îmbinarea unor elemente ale prozodiei clasice cu elemente moderne) . expresii populare. religioşi. limbaj şocant rezultat al unor asocieri neaşteptate de termeni argotici. neologisme. cuvinte banale care conferă o magie a cuvintelor  limbajul se caracterizează prin ambiguitate şi expresivitate  estetica urâtului  sparge tiparele topice şi sintactice. arhaisme. fantezie metaforică  înnoirea prozodică (cultivarea versului liber. ARGHEZI :  varietate lexicală.

XX) . (T. locurile comune ale limbajului frumos.„[Arghezi] a distrus convenţia poetică. pline de o viaţă arzătoare care acaparează toate simţurile omului. care de altfel nu ezită să folosească locuţiunile triviale. care nu apar în versurile şi în proza lui decât cu o funcţiune cu totul opusă celei care-i revenise prin tradiţie. Ironia verbală. cuvintele metaforelor sale sunt încărcate de o materialitate palpabilă. Vianu. obţinută prin devalorizarea felului obişnuit de a se exprima joacă un mare rol în opera acestui poet. Construcţiile lui Arghezi au reînnoit sintaxa română”. „Scriitori români din sec.

abstractizant. BLAGA :  limbajul metaforic. care are rolul de a intelectualiza emoţiile (cultivarea metaforei revelatorii)  subiectivismul expresiei lirice datorat influenţelor expresioniste concretizat prin prezenţa mărcilor eului liric (forme pronominale şi verbale de pers. I)  imagismul puternic: imaginea este realizată prin comparaţia elementului abstract cu unul concret (tehnica poetică originală bazată pe construcţia stereotipă a mesajului liric: „o amplă comparaţie.Diversitate stilistică L. cu un termen concret de puternic imagism şi un termen spiritual de transparentă înţelegere”) (Pompiliu Constantinescu. Figuri literare)  polisindetonul (enumerarea prin „şi”) .

. la nivelul discursului verbal. al unui ritm interior care exprimă frenezia trăirii eului liric şi drumul sinuos al gândurilor . fântână) sau celor cu «sarcină mitică» (sus.resemantizarea cuvintelor .. ea va practica formele exorciste sau pe cele ale ritualului mitic.” (Şt. în fine.. La nivelul imaginilor.. adânc etc) sarcina fiind înţeleasă ca un fel de forţă. Poezie şi modă poetică) .„poezia adevărată. la diverse niveluri ale materialului verbal în care se încorporează: la nivelul lexical. jos. Doinaş. trebuie să aibă o anume «sarcină» mitică şi magică. ea se va bizui pe metaforele «revelatoare» care prezintă un spor axiologic faţă de cele «plasticizate» datorită faptului că pun în lumină o «latură ascunsă» a obiectului.înnoirea prozodică: cultivarea versului liber (cu metrica variabilă). ea va acorda preferinţă cuvintelor cu «sarcină magică» (dor.. Aug.

contragerea)  cultivarea metaforelor complicate. bogat în termeni ştiinţifici  libertate de expresie  reflectarea subiectului în obiect . elipsa. obscure . BARBU :  lexic abstract. morală  ambiguitatea  preexistenţa abstractă  remodelarea realului  anormalitatea sintaxei (dislocarea sintactică.Diversitate stilistică I. retorică. sentimentalism. ermetic.lirismul obiectiv  eliberarea lirismului de anecdotică.

„acolo. Barbu. fără regrete. la o poezie de experienţă şi transfigurare nu se poate sări într-un veac.” (I. refuzată de „Idee” şi poezia pură / hermetism. care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica. ceea ce poetul contemplă sunt esenţe.realizează o distincţie „poezia leneşă” considerată ca fiind lipsită de spiritualitate. Pace poeziei leneşe.ermetismul vizează intelectul şi mai puţin afectivitatea: „de la cântecul lumesc.” (H. (T.. Vianu) . dincolo de valea răcoroasă a lumii. de a ascunde sensul în acelaşi timp.Structura liricii moderne) . Poezia leneşe) . idei nereprezentabile”. Friederich . Să ne înfundăm. în regiunile spiritului pur. „Lirica modernă constrânge limbajul la funcţia paradoxală de a exprima. în acest tabiet al romanţei şi al elegiei.

Bacovia..Diversitatea de viziune G.. „Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.. Acum în urmă m-a obsedat galbenul. culoarea deznădejdii.. BACOVIA :  viziunea poetică. este dominată de culoare.. Sufletul ars e galben. Compuşii lui dau un precipitat galben. poezia este un mijloc de a exprima corespondenţele. simbolistă la început. interviu în „Viaţa literară”) . În plumb văd culoarea galbenă.” (G. Temperamentului meu îi convine această culoare.. După violet şi alb am evoluat spre galben.

motivele şi imaginarul simbolist însă în volumele următoare. în contrast cu stilizările observate mai înainte. poetul „tinde către o individualizare a impresiilor. (T. Bacovia în ediţie definitivă.din primele volume. de a sugera o stare sufletească . poetul reia într-un mod obsesiv limbajul. ingenuă şi dureroasă”. Poetul doreşte să noteze senzaţia sa nemijlocită. art. raţionalizate este depăşită acum. construite.în volumele finale. 1946) . poetul se îndreaptă spre expresionism .. Vianu. Tendinţa de a zugrăvi tablouri simetrice.culoarea are rolul de a estompa conturul.

un meşteşugar (poeta faber) care transformă urâtul în frumos preferinţa pentru estetica urâtului (Ch. . Baudelaire) El oferă cartea cititorului. ARGHEZI :  viziunea poetică este nouă: poezia este o sublimare.Diversitatea de viziune T. carte care îl reprezintă pe el şi pe înaintaşi. o metamorfoză a unei realităţi materiale într-una spirituală „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane” (Testament)  „poetul este un rob.

secundar .în lirica sa există un plan filozofic.Diversitatea de viziune L. BLAGA :  .viziunea filozofică se concretizează la nivelul poeziei prin valorificarea conceptelor: cunoaştere luciferică şi paradisiacă .vede poezia ca pe un spaţiu al experienţelor esenţiale. este un mijloc de revelare a tainelor .

somnul este cel care face posibilă ieşirea din timp.începutul poetic stă sub semnul expresionismului mitic şi spiritualist. poetul preferă să se retragă în arhaic . fiind legat de ideea increatului . al unui expresionism care respinge caricaturalul şi grotescul tipic german .începând cu volumele „În marea trecere” şi „Laudă somnului” poetul îşi schimbă modul său de a vedea.poezia tinde spre o interioritate pură..viziunea folclorică se relevă în vol. „La cumpăna apelor” şi „La curţile dorului”. de a înţelege poezia . Blaga devenind poetul „tristeţii metafizice”.

De vorbă cu I.Diversitatea de viziune I. aşa că rămânând poet. în domeniul înalt al geometriei” un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. ea trebuia să aibă ca obiect lumea esenţială. BARBU :  poezia este expresia unor trăiri esenţiale. rezultat al unei transcederi a realului şi nu lumea reală (contingentul) „există undeva. poezia este o prelungire a geometriei. (I. n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”. Valerian.. Barbu) . pură. sublimată.. Pentru mine.

prin forţa ei de expresie. diversitatea tematică şi stilistică. inedit viziunii poetice conferă originalitate acestei epoci care va marca. peisajul liricii de după al doilea război mondial. Tocmai noutatea formulelor literare. .Concluzii Perioada interbelică reprezintă un apogeu al poeziei prin faptul că fiecare poet încearcă să alcătuiască o posibilă apartenenţă a creaţiei proprii la o direcţie sau orientare lirică într-o manieră originală Lirica acestora ilustrează atât o sinteză a poeziei româneşti interbelice şi dorinţa perpetuă de lărgire a orizontului tematic stilistic şi de viziune prin sincronizare cu marile frământări ale liricii europene din acea vreme.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful