P. 1
Cooperarea in Agricultura, de la Piata funciara la transferul de cunoastere, pag 15-37

Cooperarea in Agricultura, de la Piata funciara la transferul de cunoastere, pag 15-37

|Views: 123|Likes:
Published by Dolores Miliţa
Aceste pagini din cartea mai sus mentionata fac parte din materia pentru examenul de admitere la ASE- Master in Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurala si Regionala
Aceste pagini din cartea mai sus mentionata fac parte din materia pentru examenul de admitere la ASE- Master in Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurala si Regionala

More info:

Published by: Dolores Miliţa on May 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/27/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL 1 POLITICA DE DIMENSIONARE A EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE Tabloul structurilor de proprietate şi exploatare din agricultura României este bipolarizat, din

punct de vedere al mărimii, iar din punct de vedere al randamentelor, slab productiv. Bipolaritatea este relevată de coexistenţa a două categorii de exploataţii: mici şi mari. În categoria exploataţiilor mici sunt incluse gospodăriile ţărăneşti, a căror dimensiune este 3,1 ha. Conform Recensământului General Agricol (RGA), gospodăriile ţărăneşti (se regăsc sub titulatura de ”gospodărie agricolă individuală”), sunt în număr de 4736,6 mii unităţi, reprezentând 99,5% din unităţile agricole existente şi deţin 55,4% din suprafaţa agricolă utilizată, din ţara noastră1. La polul opus se situează exploataţiile agricole de dimensiuni mari, organizate de regulă ca unităţi cu personalitate juridică: asociaţii şi cooperative agricole, societăţi comerciale, etc. Datele statistice preliminare, publicate de INS arată că aceste exploataţii au o dimensiune medie de 269,3 ha, şi sunt „în număr de 23,1 mii, reprezentând 0,5% din totalul unităţilor agricole şi deţin 44,6 % din suprafaţa agricolă utilizată”2. În ambele categorii de unităţi performanţele în producţie sunt modeste, comparativ cu rezultatele agriculturii Uniunii Europene (tabel 1.1). Pornind de la aceste aprecieri generale şi având în vedere experienţa şi rezultatele ţărilor europene dezvoltate, considerăm că în agricultura României, o acţiune de politică agrară de maximă importanţă este definirea şi dimensionarea în spirit modern al exploataţiilor agricole.

Tabel 1.1
1 Giurcă, D., Hurduzeu, G., Rusu, M., Salasan, C., 2004, Sectorul agricol în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană. Implicati asupra sistemului de plăţi. Sistemul de plăţi din sectorul agricol în perspectiva aderării României la Uniunea Europenă, Studiul nr. 6. 2 Ibidem

Producţiile medii la principalele produse agricole în România comparativ cu Uniunea Europeană, 2004 Produse agricole Grâu (kg/ha) Porumb (kg/ha) Floarea soarelui (kg/ha) Legume (kg/ha) Cartofi (kg/ha) Lapte (l/cap) România 3.400 4.490 1.710 1.630 15.900 3.329 Uniunea Europeană 6.510 8.440 1.860 3.020 30.200 5.897

Sursa: European Commission, Directorate-General for Agriculture and Rural Development, Agriculture in the European Union, Statistical and Economical Information 2005, February 2006

Politica agrară în segmentul structurilor socio-economice este definită de ansamblul acţiunilor întreprinse de puterea publică în vederea realizării unui cadru juridic economic şi productiv:
-

adecvat condiţiilor tehnice şi tehnologice ale momentului care să permită utilizarea raţional eficientă a tuturor resurselor de producţie; performant prin producţie şi profitabilitate; deschis progresului, prin respectarea echilibrului ecologic. Pornind de la aceste repere teoretice cadru în practică, pivotul

-

structurilor socio-economice din agricultură este considerată a fi exploataţia agricolă, ca agent al economiei cu o anumită specificitate.

Managementul defineşte exploataţia agricolă ca fiind un agent economico-social, în care, pe baza (dar şi în limita) unor raporturi de proprietate (în mod deosebit asupra pământului), sub acţiunea unui centru de decizie şi prin combinarea unor factori tehnici şi tehnologici are loc realizarea producţiei, destinate autoconsumului şi/sau valorificării la piaţă, situaţie când se urmăreşte obţinerea de profit.
(Crăciun A. , Managementul agricol, Ed. Mirton, Timişoara, 1995, p. 6)

ca bun imobil).a. p.a. Situaţie când exploatarea pământului se realizează în regie proprie. (***Economia politică . p. organizaţii obşteşti de cult ş. de natura firmelor”. - exploatarea presupune acţiunea asupra resurselor (factorilor) de producţie în cadrul proceselor de producţie. societăţi comerciale agricole. 1999) bunurilor mobile şi imobile (cu deosebire asupra pământului. Economică. numai prin folosinţă şi uzufruct. 67) În domeniul agricol trebuie disociată (Bold şi Crăciun. dispoziţie şi fruct).. situaţie specifică exploataţiilor în - 3 Dobrotă N. care „are o foarte mare importanţă asupra sistemului şi randamentelor cu care este exploatat pământul/fondul funciar”3. Ed. Bucureşti. în sens juridic.ASE . Ed. Totodată..Specificitatea este determinată. în mod obiectiv. 1995) noţiunea de proprietate faţă de cea de exploatare: - proprietatea înseamnă modul de manifestare. 1999. mare sau mică. Dicţionar de economie. în cadrul următoarelor tipuri de exploataţii: gospodării ţărăneşti. de cercetare sau producţie ş. 1995. Bucureşti. pe proprietate funciară. dispoziţia şi folosinţa) în „relaţiile sociale între persoanele fizice sau juridice generate de însuşirea şi stăpânirea” (Dobrotă. Economică. Economia politică încadrează exploataţia agricolă în categoria largă a “agenţilor producători de bunuri şi servicii. şi se manifestă. înainte de toate. în două variante: - simultan prin toate atributele (posesie. prin componentele sale. exploataţia agricolă se bazează. de stat sau privată.376 . regii autonome. a componentelor sale (posesia. de proprietatea funciară. Exploatarea fundamentează noţiunea generică de unitate de producţie sau de exploataţie agricolă care poate fi în domeniul cultivării pământului şi/sau creşterii animalelor.

o temă permanentă în dezbateri cu puseuri de tensiuni şi crize”5. din punct de vedere juridic şi economic.. Evoluţia economică a României. precum şi a modului de manifestare a lor.) (…) . Ed. ¾ adoptarea eligibilităţii după principiile democraţiei de piaţă liberă. acţiune în urma căreia rezultă noi structuri pe forme de proprietate. În ecuaţia dezvoltării generale a agriculturii româneşti. cooperativele şi arendaşii. 1966) 5 Axenciuc V. în care reprezentative sunt asociaţiile. în concordanţă cu interesele generale. indiferent de forma de proprietate adoptată. a unor mase largi de ţărani” (Axenciuc. 4 În esenţă. II Agricultura. mod de organizare. în cadrul acestora. p.75 . prin “reunirea. a relaţiilor de proprietate corespunzător noilor realităţi apărute în perioada de tranziţie.şi de procesul social de polarizare “către marea exploataţie agricolă. în care predominantă trebuie să fie proprietate privată. prin toate atributele sale (posesia. Academiei Române. ¾ alegerea celor mai raţionale direcţii de reformare. Vol. această problemă era generată. categorie în creştere. produsă de sporul natural de populaţie rurală care diviza în parcele din ce în ce mai mici moştenirea . din motive variate. ¾ formarea şi consolidarea metodelor economice de translare a terenurilor în cadrul pieţei funciare.pentru o categorie de ţărani. faţă de bunurile pe care le au în proprietate administrare sau concesionare. Relaţia dintre proprietatea funciară şi exploataţia agricolă a reprezentat o “chestiune” permanentă în istoria4 mai veche sau mai nouă. 1966.antrepriză. politica agrară vizează rezolvarea următoarelor probleme determinante în relaţiile dintre exploataţia agricolă şi proprietatea funciară: ¾ definirea şi manifestarea domeniilor de proprietate şi. nivel tehnologic etc. Cercetări statistico-istorice 1859-1947. Bucureşti.n. folosinţa şi dispoziţia) asupra pământului şi celorlalte bunuri patrimoniale. dar şi cele privat particulare. în perioada ante şi interbelică. care înseamnă stabilirea beneficiarilor îndreptăţiţi de a primi bunuri funciare şi nefunciare. într-o ţară ca România „în care agricultura şi ţărănimea au avut o importanţă şi o funcţie determinantă în viaţa economică şi socială. de insuficienţa proprietăţii funciare (s.

Scopul dimensionării este de a asigura „cadrul de acţiune normală a tuturor factorilor activităţii agricole” (Fierbinţeanu Gh. tehnologiei.dezvoltarea şi consolidarea exploataţiilor agricole bazate pe exploatarea terenului în antrepriză (cooperative. Regia Autonomă. arendaş şi altele. asociaţii. Monitorul Oficial. a patru mari problematici: 1. Criteriile de dimensionare 2. pentru utilizarea cât mai eficientă a resurselor funciare din sectorul privat. respectiv gospodăria ţărănească. Dimensiunea exploataţiilor agricole. arendaşi). organizării şi managementului va trebui să se rezolve binomul: 1) Fermă mică (Exploataţie mică) 2) Fermă de subzistenţă (Exploataţie de subzistenţă) măsuri şi acţiuni: . ca problemă importantă de politică agrară. pentru a se organiza şi lucra cât mai eficient pământul.restructurarea. Gh. institute de cercetări. Ifrim. organizarea şi îmbunătăţirea managementului în unităţile agricole comerciale. ferma. . reclamă rezolvarea din perspectivă ştiinţifică. şi colaboratorii. tehnicii. 1998 Fermă mare (Exploataţie mare) Fermă comercială (Exploataţie comercială) Aceste obiective generice de politică structurală impun următoarele . Evoluţia şi perspectiva agriculturii din România. Optimul dimensional 6 Fierbinţeanu... 1998)6.5 milioane de gospodării ţărăneşti. T. societate comercială. Prin cadru de acţiune întelegându-se exploataţia agricolă ca atare. Pentru a realiza o dimensiune corespunzătoare a exploataţiilor agricole în conformitate cu cerinţele actuale ale ştiinţei. Bucureşti.sprijinirea celor peste 4. asociaţia sau cooperativa agricolă. dar şi practică. ferme didactice etc).restructurarea şi organizarea exploataţiilor agricole din domeniul public (staţiuni experimentale. . D.. Lazăr. .

Totuşi. la suprafaţa medie de teren pe o exploataţie şi. cele mai des utilizate sunt următoarele două criterii. răspunsuri într-o manieră sintetică bazată. 2004. Optimul 7 Râmniceanu. cum se va vedea mai târziu.3. În fapt. 1. nu au o abordare unitară în teoria economică. la efectivele de animale. stabilite în funcţie de: resursele atrase în procesul de producţie (exprimate în unităţi fizice). Colecţia studii. I. cu referire. într-o proporţie majoritară înclină către parametrii fizici. în al doilea rând. punctual. Măsurile de creştere În cele ce urmează vom formula. Criteriile Criteriile de dimensionare a exploataţiilor mari. p. rezultatele înregistrate (exprimate în unităţi fizice sau unităţi monetare). nr. atât pe studiile unor specialişti din domeniu.6. fie rezultatele obţinute. Tendinţele de creştere 4. Bucureşti. fie că reflectă resursele utilizate. cât şi pe aprecierile şi concluziile noastre.. Intenţia noastră este de a nuanţa importanţa pentru moment a acestei probleme în ansamblul actual al politicii agrare româneşti.1. Studiile de specialitate. 1. medii sau mici. precum şi la alte elemente din componenţa factorilor de producţie.2. Clasificarea bazată pe criterii monetare este acceptată din raţiuni statistice şi de comparabilitate. I. cu trimitere la cantitatea de produse obţinute sau la încăsările băneşti7.R. nu au căzut de acord în toată perioada de aplicare a acestora. în primul rând. nu ne propunem să facem lumină într-o problematică asupra căreia nici politicile agricole comune. Probleme structurale ale agriculturii româneşti în perspective aderării la Uniunea Europeană.E. parcul de tractoare şi maşini agricole. în vederea eficientizării şi performării producţiei agricole. 7 .

„acceptabil”. p. Bucureşti. 2002. Ed. pentru o exploataţie agricolă sunt prezentate în tabelul următor.E. se propune. Structuri agrare. căutările din domeniul politicilor agricole referitoare la impunerea unor dimensiuni care să eficienţa în producţie. din care cauză nu erau credibile”8. calitate şi eficienţă. această diversitate de abordări în termeni. cât şi scoaterea din cultură a cinci milioane hectare pentru limitarea excedentelor şi reconversia forţei de muncă din agricultură. fapt ce a dus la neacceptarea lor în practică. 2002. pentru obţinerea unei producţii ieftine. cercetările ştiinţifice româneşti. susţină performanţele şi 8 Lăpuşan Al. care vizau formarea unor exploataţii agricole de dimensiuni raţionale. limitele şi procedurile de stabilire a dimensiunii exploataţiilor. propunerile U.. „minim”.Dimensiunea optimă este abordată ca o posibilitate de atingere a performanţelor în producţie. în continuare. prin programul Manscholt. Băneasa Print. Ele rămân ca obiect de studiu. vom reda. Tabel 1. De multe ori. Bucureşti. 40 . p. Dimensiunile optime propuse prin Memorandumul Mansholt. măsuri de ajustare a structurilor agrare. Ed. optimul este substituit cu „raţional”. Băneasa Print. demonstreză punctele de vedere diferite în ceea ce priveşte criteriile. deoarece reflectă frământările. „limită”.. calculele de fundamentare economice. „suficienţă”. Pentru exemplificare. În cadrul Politicilor Agricole Comune (PAC). Evident. pentru prima dată.2 Dimensiuni optime (raţionale) stabilite prin programul Mansholt Sectorul de producţie Cultura mare Vaci de lapte Bovine pentru carne Porci la îngraşat Dimensiuni raţionale 80-120 ha 40-60 capete 150-200 capete 450-600 capete Sursa: Lăpuşan A..40 „Aceste dimensiuni au fost recomandate fără a se fi avut în vedere. precum şi cele oficiale stabilite prin legislaţia românească. Structuri agrare.

. cercetările de economie agrară din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. 1998.4).gospodăresc .. D. 61 Tabel 1.dealuri Propice culturilor legumicole intensive Propice pomiculturii intensive Propice viticulturii intensive Dimensiuni raţionale (ha/exploataţie) 1000-1500 250-500 50-100 100-150 100-200 Sursa: Fierbinţeanu. 1998.3 şi 1.. D. Regia Autonomă. Lazăr. Regia Autonomă Monitorul Oficial. Gh. T. Evoluţia şi perspectiva agriculturii din România.În România.. p. 61 . Ifrim. Monitorul Oficial. propun următoarele dimensiuni pentru exploataţiile agricole (tabelele 1.intensiv . pe profile de producţie şi zone pedoclimatice în sectorul vegetal Profilul producţiei Cultura cerealelor şi plantelor Legumicultură Pomicultură Viticultură Zona pedoclimatică .intensiv Dimensiuni raţionale (capete/exploataţie) 5-10 100-200 15-20 500-1000 20-30 1500-200 Sursa: Fierbinţeanu. Tabel 1.gospodăresc . p. Gh. Lazăr.câmpie . Evoluţia şi perspectiva agriculturii din România.3 Limitele privind dimensiunile exploataţiilor agricole.. T. pe profile de producţie şi zone pedoclimatice în sectorul vegetal Sectorul de producţiei Vaci de lapte Bovine pentru carne Porcine Sistemul de creştere ..4 Limitele privind dimensiunile exploataţiilor agricole. Bucureşti. Ifrim. Bucureşti.intensiv .gospodăresc .

care. a promovat. sectorul animalier. în vederea dimensionării exploataţiilor agricole un criteriu unic. Conform acestui criteriu. cu referire distinctă pentru sectorul vegetal şi. condiţiile de relief (orografice). Criteriul a fost utilizat în sectorul creşterii gospodăreşti. au fost legiferate două categorii de exploataţii: comerciale şi familiale. dimensiunea fermelor este mai mică. respectiv. în cazul culturilor de câmp. 166/2002 privind exploataţiile agricole. urmare a nivelului redus de investiţii. în sistemele intensive bazate pe tehnologii performante. care suscită un interes major din partea politicilor agricole în acţiunea de subvenţionare.5 relevă următoarele criterii în funcţie de care au fost stabilite dimensiunile exploataţiilor agricole: gradul de intensificare.4 şi 1. Din această cauză. faţă de cele din zonele de deal şi munte. respectiv. comparativ cu celelalte ramuri vegetale. dat fiind dependenţa mai mare faţă de factorii climatici. animalelor. plante de cultură. bazate pe tehnologii tradiţionale. respectiv aportul de factori de investiţii pe hectar sau cap de animal. dimensiunea unei exploataţii este mai mare. sistemul agricol adoptat. formulat în funcţie de destinaţia producţiei agricole. cu referire la legumicultură. impune ca în zonele de câmpie fermele să fie mai mari. Tabel 1. au fost stabilite următoarele limite. mai mare.Analiza atentă a datelor din tabelele 1. în ramurile agricole care reclamă investiţii mai mari. evident. respectiv. Cadrul legislativ românesc. unde dimensiunea exploataţiei este mult mai mică în cazul sistemelor caracterizate prin consum mare de forţă de muncă şi factori investiţionali minimi şi. reprezentat de Legea nr. Pentru cele comerciale.5 Dimensiuni minime pentru exploataţiile agricole comerciale din sectorul vegetal . criteriu care influenţează dimensiunea exploataţiilor care au în structură cereale şi. naturali. pomicultură şi viticultură.

zona de munte Legume Plantaţii de pomi şi pepiniere Căpşunerii.000 50 Sursa: Legea 166/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 108/2001 privind exploataţiile agricole Spre deosebire de primele două versiuni.000 1.5 Sursa: Legea 166/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 108/2001 privind exploataţiile agricole Tabel 1.000 5. arbuşti fructiferi Plantaţii de vii nobile. pepiniere şi hamei Sere şi solarii Dimensiuni minime (ha/exploataţie) 110 50 25 2 5 1 5 0.6 Dimensiuni minime pentru exploataţiile agricole comerciale din sectorul animalier Sectorul de producţie Vaci de lapte Taurine la îngrăşat Oi sau capre Porci Alte specii de animale Găini ouătoare Păsări pentru carne Alte specii de pasări Familii albine Dimensiuni minime (capete/exploataţie) 15 50 300 100 100 2. unde formularea dimensiunii exploataţiilor s-a elaborat din perspectiva „optimului”. respectiv a „raţionalului”. plante tehnice şi medicinale .zona de deal Pajişti naturale cultivate şi culturi furajere .zona de câmpie Cereale. şi cercetarea agricolă românească. U. plante tehnice şi medicinale . formularea a fost . în lege.Profilul producţiei Cereale.E.

În concluzie. Exemplul ţărilor Vest Europene în domeniul creşterii dimensiunii exploataţiilor agricole este relevant şi pentru România. Tendinţe Conceptele privitoare la tendinţele de creştere a dimensiunilor exploataţiilor agricole sunt vechi şi au fost considerate multă vreme condiţia sporirii competitivităţii şi a ridicării nivelului de viaţă a agricultorilor.din punct de vedere al „minimului”. ca reflecţie a preponderenţei gospodăriilor ţărăneşti în plaja stucturilor de exploatare şi producţie din agricultura noastră. dispersate între ele la 3-10 km” . se ajunsese ca exploataţia agricolă să fie compusă din 10-80. ulterior. Din aceste cauze. pentru decidenţii de politică agrară.3. de politică agricolă. Această abordare legislativă are semnificaţii majore în planul acţiunilor practice. deoarece poate conduce la creşterea interesului exploataţiilor mici familiale în dobândirea caracterului comercial prin creşterea gradului de accesare a fondurilor de susţinere. 1. forţele pieţei pot contribui la formarea exploataţiilor agricole de dimensiuni optime. cu suprafaţă sub un hectar. şi iată de ce! „Până după cel de al doilea război mondial exploataţiile agricole din ţările europene ce vor forma. În plus. ulterior Comunitatea Economică Europeană erau excesiv de pulverizate. este o necesitate. creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole. şi chiar mai multe parcele mici. dar şi o rezultantă. În urma diviziunii proprietăţii prin moştenire. impusă de cerinţele progresului tehnico ştiinţific. într-un mod corespunzător. dat fiind controversele legate de calcularea şi asigurarea exploataţiilor optime. este mai simplu să îşi păstreze doar rolul de catalizator în procesul de formare a exploataţiilor care să se situeze deasupra unui prag minim de performanţă şi eficienţă. problema ca atare a preocupat şi preocupă în continuare politica economică din agricultură în toate ţările dezvoltate. argumentate prin „teoria neoclasică a producţiei şi consumului”.

. de acum 50 de ani. February 2006 Astfel.1 20. p.. programe prin lucrări de anuale de comasare a proprietăţii şi creştere continuă a mărimii exploataţiilor agricole.1 2003/1950 % 318.25 8.. începând cu anul 1950. intens şi continuu (tabel 1.7).E. Cit. Statistical and Economical Information 2005. ca membru sigur al Uniunii Europene după 2007.1 38.4 45. perioada 1950-2003 Ţara Anglia Franţa Germania Italia Spania 1950* 18. toate ţările Europene. constatam că România după dimensiunea medie a exploataţiei agricole. Gh şi colaboratorii.3 6. cu potenţial agricol ridicat. 47 . ia startul.75 1995** 70. va înregistra şi ea aceeaşi perspectivă. T. şi colab. a fost rezultatul. Trendul crescător al dimensiunii exploataţiilor agricole în ţările U. Dacă plecăm de la prezumţia că trendul dimensional al exploataţiei va fi şi pentru perioada viitoare constant crescător. La o privire atentă a datelor tabelului de mai sus. 1998)9. cu deosebire organizare şi amenajare a teritoriului la nivelul fiecărei comunităţi rurale.7 297.2 6. care restricţiona introducerea progresului tehnic în ramură. Agriculture in the European Unio. dimensiunea medie a exploataţiei agricole a înregistrat un ritm crescător.. în ţările Europei unite.9 319.3 2003** 57.8 252.6 Sursa:* Fierbinţeanu.(Fierbinţeanu.0 2.3 5.2 6. România. pe de-o parte. în a doua jumătate a secolului al XX lea. D.47 ** European Commission. au întocmit.7 22.7 42. p.0 14. Monitorul Oficial. Directorate-General for Agriculture and Rural Development. Gh.3 41. Bucureşti. Tabel 1. Op.9 19. Gh.1 ha. la pragul anului 1950. Ifrim. Rezultatele acestei măsuri au fost spectaculoase şi sunt relevate în tabelul alăturat. cu deosebirea că ţara noastră...0 36.0 686.7 2000** 67. Evoluţia şi perspectiva agriculturii din România. 1998. Regia Autonomă. după poziţia Italiei.5 30. Dat fiind această stare de lucruri. circa 3. Lazăr.7 Evoluţia dimensiunii medii a exploataţiilor agricole în unele ţări din Europa. al acţiunilor de organizare şi amenajare a teritoriului 9 Fierbinţeanu. este în pozitia Italiei.

Pret Dividend Arenda Concentrare sau pulverizare Concentrare Concentrare .8 Măsuri directe. Contracte Efecte în dimensiunea exploataţiilor După natura lor Acţiuni a)Economice Piaţa funciară Vânzarecumpărare Cooperare şi asociere Arendare. prin două categorii de măsuri: directe şi indirecte. al susţinerii şi intensificării schimburilor de pe piaţa funciară.4. economice şi exteraeconomice. 1.din zonele rurale. mijlocind mişcarea proprietăţii funciare. Măsuri directe Redăm în caseta următoare măsurile directe de translare a proprietăţii şi exploataţiei funciare. publicitate şi cadastru funciar. 1. de translare a proprietăţii şi/sau exploataţiei funciare în agricultură CONŢINUT Categorii economice General e Speciale Valoarea terenului Forma juridică de înregistrare Acte juridice între vii. precum şi efectele acestora asupra dimensiunii exploataţiilor agricole. Tabel 1.4. Măsuri Statul poate acţiona asupra dimensiunii exploataţiilor agricole.1. iar pe de altă parte.

. 1. Reconfigurarea după model european a pieţelor inputurilor şi output-urilor din agricultură.2. în principal. 1962 5)1991 Titluri de proprietat e publicitate şi cadastru funciar.b)Extraeconomic e locaţie Concesionare. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport. altele decât vânzările precum donaţiile. în cea mai mare parte. închiriere Anii sau perioadele de infăptuire: 1)1864 2)1921 Redevente . prin: Organizarea şi sistematizarea teritoriului.4. publicitate şi cadastru funciar Acte juridice între vii. la pulverizarea proprietăţii funciare. publicitate şi cadastru funciar Pulverizare Concentrare 6)2000 Pulverizare Comasarea Donatie Moştenire Alte forme de înstrăinare Consolidarea Uzucapiune Pulverizare sau concentrare. conduc. precum şi înstrăinările. 1948-1962. Măsuri indirecte Măsuri indirecte. Din analiza informaţiilor din tabelul alăturat rezultă că numai piaţa funciară şi comasarea au ca efecte creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole prin concentrare. Titluri de proprietat e publicitate şi cadastru funciar. cu excepţia celei din perioada totalitară. Concentrare Reforme agrare 3)1945 4)1948. moştenirilor. Acte juridice între vii. Reformele agrare. respectiv consolidare a proprietăţii funciare. chirie. se identifică.

Ca atare. . în scopul redimensionării structurilor de proprietate în agricultură. cooperarea. precum şi în acţiunile practice se manifestă încă numeroase confuzii. dar şi dispute asupra conţinutului. totuşi prin facilităţile pe care generează. original dar şi edificator pentru cititorul avizat. în primul rând. În literatura de specialitate. arendarea. concesionarea şi închirierea reprezintă o problematică cheie. În esenţa toate acţiuni sunt în sfera de cuprindere politicilor agricole. şi au ca obiectiv susţinerea performantelor şi eficienţei în producţie. şi anume. prin toate componentele sale definitorii. asocierea. vânzarea-cumpărarea. CAPITOLUL 2 ROLUL PIEŢEI FUNCIARE ÎN CREŞTEREA DIMENSIUNII EXPLOATAŢIILOR ARICOLE În prezent. pot fi impulsionaţi în dezvoltarea propriilor operari. respectiv a exploataţiei funciare: proprietari şi investitori. creşterea dimensiunii exploataţiei agricole. Semnificative sunt cele care îşi găsesc rădăcinile în segmentul doctrinar. cu orar de apariţie diferit şi personalizat pentru fiecare acţiune în parte. funcţiilor şi rolului acestei pieţe. precum şi cele referitoare la poziţia inechitabilă a puterii publice faţă de cei doi actori implicaţi în procesul de translare a proprietăţii. Cauzele acestor situaţii sunt multiple. chiar dacă nu vizează în mod direct raporturile de proprietate funciară. agenţii economici din domeniu. considerăm noi. În acest context. şi care se află numai în responsabilitatea politicii agrare naţionale. ceea ce reclamă. piaţa funciară.- Promovarea de oportunităţi nonagricole de ocupare deplină şi eficientă a forţei de muncă din aval. regulilor. demersul nostru ştiinţific are ca preambul al cercetărilor de piaţă problemele teoretice care aduc un punct de vedere propriu şi. în sistemul legislativ. confuz şi incoerent.

2.redevenţă .1.asociere/cooperare 3. pe fond definesc segmente diferite al pieţei funciare.2. piaţa funciară este o componenta obiectivă a acesteia şi ca oricare altă piaţă a factorilor de producţie. dar există şi anumite elemente specifice. . caracter determinat de prezenţa factorilor: .cumpărare 2. şi cel agricol în special.preţ . care. democratică. Reguli Regulile de funcţionare a pieţei funciare sunt în linii generale asemănătoare cu cele de pe piaţa oricărui alt bun economic. . . .este element al proprietăţii private. numai dacă: . deoarece: . Relaţiile economice circumscrise pieţei funciare îmbracă forma unor acţiuni în baza cărora se negociază transmiterea proprietăţii (cu toate atributele sale) sau numai a folosinţei.vânzare. devine obiect al tranzacţiilor de piaţă.politica agrară.închiriere Categorii economice specifice .are un caracter eminamente naţional.arendă .dividende . Concept şi sfera de cuprindere În economia de piaţă liberă. presupune relaţii juridice şi economice în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta asupra terenurilor ce urmează a fi transmise spre o nouă proprietate şi/sau exploatare.arendare 4.chirie Pământul în general. prin componentele sale proprii (sistem legislativ şi cadru instituţional) normează funcţionarea pieţei funciare în ansamblul ei. .concesionare 5. 2. Negocierile dintre proprietari şi cumpărători respectiv utilizatori au în vedere o anumită categorie economică specifică fiecărei acţiuni de transmitere a terenurilor. . după cum urmează: Acţiuni 1.

cererea de terenuri este influenţată şi de nivelul ratei de dezvoltare economică a unei ţări. . . capacitatea sectorului public şi privat de a investi. regiune sau zona şi de structura spaţială. cererea de pământ este sub nivelul ofertei. în creştere evidentă. tehnicile şi tehnologiile folosite într-o anumită arie agricolă şi nivelul de comunicare şi transport. deoarece pământul este limitat ca întindere şi fertilitate. fabricat.oferta de pământ este cea care impune regulile jocului pe această piaţă.Invers. . înmulţit. Aceasta se poate evalua prin distribuţia populaţiei agricole. aşa cum există de exemplu pe tona de grâu sau pe un tractor. . natura activităţilor economice din zonă.Pe fond. intensitatea folosirii terenului. fie el şi mediu. schimbările din piaţa de muncă şi de capital. el trebuie folosit acolo unde s-a format.. în raport cu oferta poate fi mai mare sau mai mică. din care cauză concurenţa este numai în domeniul cererii şi în plus generează creşterea preţului la categoriile de terenuri cu mai multe utilizări posibile. ci fiecare teren sau parcelă în parte. ceea ce determină preţuri mai mari pe piaţa funciară. cauza principalî fiind dată de starea de fapt a economiei în ansamblul ei. al căror conţinut se bazează pe faptul că pământul ca bun material.Astfel. Pe fond.cererea.economici. intensitatea acţiunilor de pe piaţa funciară reprezintă un indicator relevant al stării de normalitate/criza din economie. întrucât nu poate fi dislocat teritorial. în virtutea cărora pământul este considerat ca un element vital în existenţa unei naţiuni.politici. Acest preţ este în funcţie de locul şi timpul efectuării tranzacţiei comerciale. . dacă economia este în regres. iar preţurile terenurilor agricole scad. concrete nu există un preţ al pământului în general.în sfera acţiunilor practice. cererea de pământ depăşeşte oferta. oferta este rigidă fiind insensibilă la variaţia preţului acordat de cumpărători. în criza. dacă economia este în normalitate. este o marfă specială. coeficientul anual de absorbţie de teren agricol. îşi are preţul său. astfel .

Ca orice altă piaţa. 2. Dintre funcţiile specifice. Facultatea de Ştiinţe Economice.a. pe primul plan se situează contribuţia pieţei funciare la ajustarea structurală. concordanţa dintre dimensiunea. Viorica. În al doilea rând. se cer îndeplinite o serie de precondiţii: drepturile de proprietate trebuie să fie clare.că terenuri cu putere productivă identică pot avea preţuri diferite pe unitatea de suprafaţă10. 70 . fie domeniului privat. ea oferă informaţii agenţilor economici participanţi la tranzacţiile funciare. Proprietarii sunt persoane fizice sau juridice care aparţin domeniului privat al statului sau particular şi care fac dovada proprietăţii.preţ. trebuie să existe mijloace legale prin care să fie preluat pământul pus garanţie în caz de 10 Pană. funcţionarea pieţei funciare favorizează accesul producătorilor agricoli la instituţii de credit. redevenţa ş. în ultimă instanţă. Economia şi politica rurală. Partea I. p. încadraţi fie domeniului public. Cumpărătorii ca viitori proprietari şi/sau utilizatori sunt şi ei persoane fizice sau juridice. În acest scop.3. iar ai cererii sunt cumpărătorii şi/sau utilizatorii acestora. acţionează în direcţia reglării cererii şi ofertei de pământ pe total. Funcţii Funcţiile pieţei funciare sunt generale şi specifice. rentă. cât şi pe segmentele sale. iar prin instrumente şi pârghii proprii . verifică. . arendă. celor care sunt dispuşi să investească în pământ. la creşterea dimensiunii proprietăţii funciare şi a exploataţiilor agricole.preţul pământului evoluează în funcţie de intensitatea cererii. condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei activităţi eficiente şi performante. pământul ar putea deveni cea mai sigură garanţie pentru creditul agricol. Exponenţii ofertei sunt proprietarii terenurilor. structura şi calitatea ofertei cu nivelul. structura şi calitatea cererii de pământ. Universitatea din Craiova. 1995. dijmă.

Dimensiunea parcelei şi poziţia acesteia în relief. care se produce în mod inevitabil odată cu sporirea dimensiunii exploataţiilor agricole şi orientarea lor către producţia pentru piaţă.neplată şi. piaţa funciară favorizează tranziţia treptată a muncii agricole în sectoarele neagricole întrucât cei care urmăresc să părăsească agricultura îşi transferă integral sau parţial drepturile de proprietate asupra pământului celor care rămân să lucreze în acest domeniu. iar a doua categorie include factorii cu generală . cu efecte asupra ofertei. De menţionat este şi rolul pieţei funciare în favorizarea profilării şi specializării producţiei în exploataţiile cu caracter comercial. şi aplicabilitate .4. În al patrulea rând. 2. dividend). arendă. În al treilea rând. cea mai importantă dintre toate. Gradul de fertilitate naturală. Ea reprezintă astfel un mijloc important care asigură celor care doresc să se ocupe de agricultură accesul la resursele de pământ şi alocarea eficientă a acestora. Factori Asupra intensităţii acţiunilor de pe piaţa funciară în procesul de negociere acţionează două categorii de factori favorizanţi. indirectă. a) În cadrul factorilor cu aplicabilitate directă şi cu frecvenţa cea mai mare se regăsesc: • • • • Categoria de folosinţă agricolă. precum şi tipul calitatea acestora. piaţa pământului contribuie la realizarea unor schimbări în procesul de producţie agricol în sensul înlocuirii muncii prin capital. trebuia să existe o piaţă “lichidă” a pământului. Prima categorie cuprinde factorii cu aplicabilitate directă specifică. Accesabilitatea faţă de căile de transport. cererii şi respective categoriilor economice apecifice acestei pieţe (preţ.

cu referire la sistemul legislative. platforme. indirectă. când rata dobânzii este mare. scumpirea acestora. instituţional şi de susţinere a agriculturii. cu trend crescător pe indicatori macroeconomici. • Evaluarea economică determinată după metode matematice. manifestat între cumpărătorii de terenuri agricole. Evident creşterea cererii de produse agricole şi implicit. depozite. • Sistemul financiar şi de creditare. cu referire specială la achiziţionarea de terenuri. • Rata rentabilităţii producţiei agricole. care au finalitate creşterea potenţialului productive al solului. formulate şi aplicate într-o manieră laxă şi stimulativă pentru investitori. • Sistemul de taxe şi impozite. care se află în raport invers proporţional faţă de categoriile economice de transmitere. . • Politicile economice. atractivă. ceea ce stimulează creşterea cererii şi preţului pământului. influentează creşterea rentabilităţii în producţia agricolă. intensitatea tranzacţiilor funciare se diminuează. birouri.• Distanta faţă de pieţele (punctele) de aprovizioanre şi desfacere. ca urmare a gradului scăzut de stimulare a ofertei. • Posibilităţile folosirii alternative a terenului. b) Printre factorii cu aplicabilitate generală. focusate pe stimularea investiţiilor în achiziţia de terenuri. • Rata dobânzii bancare. • • Utilităţi agricole existente magazii. • Volumul investiţiilor. în domeniul cererii. • Regimul de cadastru şi publicitate funciară. dar şi susţinerea producătorilor. Împrejmuirile exterioare şi amenajările interioare. comparativ cu cea din sectoarele nonagricole. importanţi sunt: • Mediul economic normal (pozitiv). • Gradul de competitivitate.

naturală sau relativă (bonitarea). arendă. 2. chirie) pot avea ca punct de pornire dar. clasa I cuprinzând terenurile cele mai puţin fertile. în funcţie de categoria şi clasa de teren.5.economică sau absolută. ca parametru fizic. în funcţie de calităţile intrinsece ale pământului. De exemplu. s-a determinat o anumită cantitate de producţie. Ca atare. numai pe baza aportului fertilităţii naturale este de circa 2600 kg/ha. şi de orientare în procesul derulări lor ulterioare. la cultura grâului. evaluarea terenurilor care se prezintă sub . Evaluarea Negocierile asupra categoriilor economice amintite (preţ. Evaluarea naturală înseamnă încadrarea fertilităţii terenurilor pe o scară de puncte de la 0 la 100. La rândul lor. două forme: . cu producţia pe an punct.5. Pentru fiecare notă de bonitare. unde aprecierile sunt mult mai abstracte şi laborioase. Deci. redevenţă. producţia medie posibilă la nivel de ţară. 40 kg. . Notele de bonitare se modifică în sus sau în jos în funcţie de gradul de fertilitate al terenului. bonitarea serveşte la determinarea producţiei medii. clasele de fertilitate au fost grupate pe 5 clase de favorabilitate. creşterea gradului de imbătrânire şi feminizare a acesteia. respectiv 65 de puncte acordate culturii grâului. Această producţie a fost determinată prin înmulţirea notelor medii de bonitare. din 20 în 20 de puncte. De regulă. dar şi cu interpretări diverse de multe ori contradictorii. precum şi diminuarea potenţialului economic al gospodăriilor ţărăneşti sunt factori care contribuie la creşterea ofertei de terenuri agricole. după depăşirea acestei faze. Scara se determină diferenţiat pe categorii de folosinţă agricolă şi cultură şi este împărţită în clase de fertilitate (din 10 în 10 puncte). pot glisa în sfera economică.1.• Scăderea naturală a populaţiei agricole. 2. negocierile. curba lui este crescătoare ca urmare a intensificării agriculturii. în funcţie de conţinutul orientărilor doctrinare.

.5. pe baza uni metodologii prestabilite a mărimii valorii terenurilor. ceea ce transformă tot mai mult pământul din produs al naturii în produs al muncii omeneşti. presupune exprimarea bănească. în cele mai multe cazuri. Evaluarea economică. . a cotei de amortizare a pământului agricol utilizat. se exclud reciproc. deoarece: . fără existenţa cărora nu ar fi posibilă utilizarea terenurilor respective. de ansamblu.privatizarea sectorului de stat din agricultură.în teorie.protejării fondului funciar agricol şi neagricol al ţării. Această teză este valabilă chiar şi în cazul păşunilor naturale unde exploatarea este minimă. evaluarea economică a pământului creează condiţii obiective funcţionării normale a pieţei funciare şi este necesară deoarece poate sta la baza: . ca urmare a luării acestuia în cultură. . dintre producătorii şi consumatorii de produse agricole prin includere sau nu în costurile. În condiţiile economice actuale.2. încă nerezolvată. care. . Premisele evaluării economice a terenurilor agricole sunt: • Transformarea pământului din pământ-materie în pământ-capital datorită muncii incorporate (vie şi materializată). ceea ce îi dă valoare şi preţ. • Aplicarea investiţiilor amelioratoare pentru mărirea capacităţii productive a terenurilor existente. sunt o mulţime de abordări şi interpretări.despăgubirii neagricole. . nu se susţin.2.utilizării raţionale.tranzacţiilor funciare economice şi extraeconomice de orice fel. agricultorilor pentru pământul sustras în scopuri . respectiv preţurile produselor agricole.armonizării echilibrului. • Apariţia şi consolidarea proprietăţii private. Metodologia evaluării terenurilor agricole este considerată ca o chestiune de politică agrară. deoarece este nevoie de investiţii în animale domestice. dar şi eficiente a tuturor terenurilor agricole. .includerii pământului în avuţia naţională.

Cc . Ca atare.Când economia traversează o perioadă de criză.Valoarea economică a unui hectar de teren. iar preţul numai în cadrul pieţei funciare cu referire la vânzare-cumpărare.în practică. implicit. preţul poate oscila în sus sau în jos pe intervale nelimitate faţă de evaluare.. pe când preţul este rezultatul acţiunilor de negociere. care le individualizează în mod clar: . nu este un punct de vedere oficializat. explicit sau implicit. direct sau indirect. de regulă apropiate de . din care cauză. numai în măsura în care aceasta se identifică cu rezultatul evaluării economice. ceea ce face ca patrimoniul exploataţiilor agricole să nu includă şi valoarea economică a terenurilor agricole. între aceste două categorii economice au fost identificate următoarele relaţii. evaluarea economică a terenurilor este confundată sau substituită preţului pământului şi invers. atât valoarea. predeterminată. . se poate vorbi de o ecuaţie cadru. pe agricultori: . ecuaţiile de determinare a evaluării pot fi atribuite preţului. În cadrul teoriei economice.evaluarea se fundamentează pe o metodologie ştiinţifică.Coeficientul de capitalizare a dobânzii (aproximativ egală cu rata dobânzii) În două situaţii această formulă trebuie amendată pentru a proteja piaţa funciară şi.Renta funciară anuală pe hectar. În acest sens. R .evaluarea poate reprezenta un reper şi/sau o orientare în cadrul acţiunilor de negociere.evaluarea se manifestă pe tot câmpul tranzacţiilor comerciale (economie şi extraeconomie). cât şi preţul pământului ating niveluri foarte scăzute. bazată pe raportul dintre rentă şi coeficientul de capitalizare a dobânzii: V/ha = (R/Cc ) x 100 în care: V/ha . . Or. dintre vânzător şi cumpărător.

Craiova. Economia şi politica rurală. Ip . p.5. Viorica. 1984.72 13 Avuţia naţională. în ordinea apariţiei lor. O formulă posibilă care să răspundă acestei cerinţe este următoarea11: Vp = R/Cc + Vcf + (Vcf/Nc x 100) + Chv x Ip în care: R .70. pe scena istoriei12: • Prima abordare ştiinţifică a fost întreprinsă de W.coeficientul de capitalizare.cit.renta funciară.cheltuielile necesare pentru recuperarea unei suprafeţe de teren neproductiv egală cu suprafaţa scoasă din circuitul agricol.renta anuală. 1995. tată şi fiu. Opinii cu privire la criteriile şi metodele de evaluare a terenurilor agricole Pentru a crea o imagine cât mai cuprinzătoare asupra evaluării economice consemnăm în cele ce urmează. în 1664 în Anglia. Pană. perioadă rezultată din suprapunere a trei generaţii de agricultori: bunic. Univ. 11 12 . Chv . Bucureşti. p. întrucât rata dobânzii este mult mai mare faţă de pragul normal.85. perioada de suprapunere a trei generaţii de agricultori.indicele de creştere a preţurilor. Petty.valoarea neamortizată a capitalului fix integrat pământului. p.Când terenurile agricole sunt scoase definitiv din circuitul productiv. Op. Pentru a preîntâmpina specula sau alte fenomene negative ce pot distorsiona funcţionarea normală a pieţei funciare. recomandabil este multiplicarea rentei cu 20-25 de ani. Cc . Viorica . partea I.3. 2. care considera că valoarea pământului nu este altceva decât renta cumpărată cu anticipaţie pentru o perioadă de 21de ani13.71 Pană. . Vcf . apreciat a fi de 4-5%. în sinteză. principalele opinii. valoarea atribuită suprafeţelor respective trebuie să fie mult mai mare decât atunci când ar fi fost destinate activităţilor agricole propriu-zise.

determinată de mişcările ţărăneşti din primul deceniu al secolului XX. în 1914. Acesta a avut în vedere două variante: . calculează şi el valoarea terenurilor.Prima se baza pe venitul mediu impozabil şi.G. situaţia economică şi dimensiunea proprietăţii (mare sau mică). în 1935.arenda de la nivel de judeţ pentru exploataţiile mai mari de 20 ha pe care a multiplicat-o cu 20 ani (perioada de suprapunere a trei generaţii de agricultori români). Madgearu. ceva mai târziu. în 1921.preţul perceput de Casa Rurală pentru terenurile din proprietatea statului vândute ţăranilor (în cazul exploataţiilor mai mici de 20 de ha).N. corespunzătore acestor metode. rezultatele obţinute au fost diferite. • În aceeaşi perioadă. pornind de la venitul net sau plusprodusul pe hectar pe care l-a capitalizat cu o rată de 5%. dar şi la stabilirea preţurilor percepute de la beneficiarii reformei (ţăranii) pentru terenurile primite. GeorgescuRoegen. • În perioada interbelică au fost mai multe realizări în domeniu efectuate des N. Creangă. L. . D. după încetarea primei conflagraţii mondiale. Evident. Pătrăşcanu şi alţii dar. Cornăţeanu. piaţa funciară a fost ca şi . A doua pornea de la preţurile diferitelor categorii de terenuri stabilite de Nicolae Cornăţeanu. Xenopol. N. diferenţiat pe categorii de folosinţă. respectiv 1915. fapt pentru care Roegen dă publicităţii două valori: maximă şi minimă. pe impozitul funciar. Angelescu.• În ţara noastră prima cercetare în această direcţie îi aparţine lui Mihai Şerban. V. Calculele de evaluare au fost utilizate la determinarea despăgubirilor acordate marilor proprietari pentru terenurile cedate. în final. cea mai remarcabilă a fost cea întreprinsă de N. Ultimele două abordări au fost motivate de iminenta aplicare a unei noi reforme agrare în România. El a folosit două criterii: . calitate. I. acţiune care s-a materializat. • După instalarea comuniştilor la guvernare şi trecerea terenurilor în proprietatea socialistă (de stat şi cooperatistă). care reprezenta 5% din valoarea medie a unui hectar de teren. care considera că valoarea pământului este diferită în funcţie de: regiune.

. dar şi experienţa în domeniu (naţională. cât şi internaţională) oferă modele viabile. Dar. Prin urmare. Reluarea cercetărilor. S-a recunoscut posibilitatea utilizării a trei criterii de evaluare: . Evident.inexistentă. adaptabile condiţiilor prezente din agricultura României. tratate nu în suficientă măsură. în practică. piaţa funciară a funcţionat în afara cadrului metodologic obişnuit de evaluare a terenurilor agricole. . după 1965.cheltuieli de valorificare. categoriile economice care însoţeau circulaţia liberă a terenurilor. întrucât nu existau termenii de comparaţie oferiţi de piaţă.venitul net. . abordabile erau numai primele două. a presupus identificarea unor criterii de evaluare cât mai veridice. atât cercetarea ştiinţifică.renta funciară. deoarece renta absolută nu era acceptată în rândul categoriilor economice. acţiune extrem de dificilă. au fost abandonate. În toată perioada din 1991 până în prezent. iar în teorie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->