Elena Farago (n. 9 martie 1878, Bârlad – d.

4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezie pentru copii (Căţeluşul şchiop, Gândăcelul, Cloşca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.). Date biografice Elena Farago s-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc şi Anastasia Paximade. În anul 1890 rămâne orfană de mamă şi este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena rămâne şi fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la Bucureşti, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină so ț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul „România muncitoare”. În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii,„Versuri”, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabileşte la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească a fost arestată şi eliberată numai la intervenţiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naşte fiica Elenei, Cocuţa. Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele „Şoapte din umbră” (1908) şi „Traduceri libere” (1908), iar apoi pentru volumele „Şoaptele amurgului”, „Din traista lui Moş Crăciun”, apărute în 1920. În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuţii deosebite în ceea ce priveşte regulamentul de organizare şi de funcţionare al bibliotecii, fişarea cărţilor şi ţinerea unei evidenţe corecte de aranjare a publicaţiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecţiilor prin achiziţii şi donaţii. În 1922 fondează, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, la Craiova, revista literară „Năzuinţa”, la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat şi revista educativă pentru copii şi tineret "Prietenul Copiilor" (1943-1946). Elena Farago s-a stins din viaţă în 1954, la Craiova după o lungă suferință. Distincții • Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Şoapte din umbră (1908) şi Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Şoaptele amurgului (1920) şi Din traista lui Moş Crăciun (1920). • Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924) • Premiul Internațional „Femina” (1924) • Premiul Național pentru Literatură (1938) • Medalia „Bene Merenti” - clasa I şi „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare. Volume de versuri • • • • • • • • Versuri (1906) Şoapte din umbră, Craiova, Ramuri,1908 Traduceri libere (1908) Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913 Şoaptele amurgului (1920) Poezii alese (1924) Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii ştiinţei, 1926 Poezii (1937)

1915. Nietzsche. In literatura română. Deci se poate vorbi de un prim itinerar liric feminin.) confesiunea ei.". cât şi în creaţiile pentru spiritele mature. Recunoscută de criticii şi istoricii literari de prestigiu. fie că plânge. onorată cu distincţii în anii de creaţie poetică.. Elena Farago se dovedea o prezenţă notorie în Cetatea Banilor. De Reigner.. G. de o posibilă derulare exegetică până către mijlocul secolului al XX-lea (decesul Elenei Farago având loc în 1954). o vocaţie aflată sub semnul miticei Euterpe. Copiilor (1913) Din traista lui Moş Crăciun (1920) Bobocica (1921) Să nu plângem (1921) Să fim buni (1922. „Vestală neobosită a focului sacru". celebra poeta din antichitatea elină (versul safic ispitind pe Horaţiu. Editura Ion Creangă. Bucureşti. privind retrospectiv. dramatic. iar la noi pe Heliade Rădulescu şi Mihai Eminescu). H. un cercetător poate întâlni puncte de reper în literatura europeană. Călinescu o situa cu prudenţă într-un alt unghi estetic: „o remarcabilă poetă a dragostei pudice. A scris poezie şi proză. Justiţia. II 1920). In lirica ei pentru copii. în studiul său „O cercetare critică. 1989. ea stârneşte vii emoţii în spaţii imaginare. în opinia lui Perpessicius. a intuit aspiraţiile unor categorii sociale. Elena Farago este poeta iubirii discrete şi a melancoliilor adânci. proză) Într-un cuib de rândunică (1925. Poeta cu pseudonimele ei literare (Fatma. o fecioară bătrână (. Traduceri Maurice Maeterlinck. Editura Ramuri. Andaluza) reprezintă lirica noastră feminină în sensul cel mai elevat al expresiei artistice. smerită şi demnă. din Ibsen şi Fr.. proză) Ziarul unui motan (1924. Fireşte. psihologia generaţiilor tinere şi s-a aflat într-un permanent dialog cu mari scriitori ai epocii sale. Bucureşti. fie că vorbeşte bărbatul. vocaţii feminine sunt intuite de Titu Maiorescu. traducere Elena Farago. Editura Alcalay." George Sorescu . a tradus din Villon. proză) A ciocnit un ou de lemn (1943) Într-o noapte de Crăciun (1944) 4 gâze nazdravane (1944) Căţeluşul şchiop. Corneille. Este de ajuns să pornim de la Sapho. dar şi în spaţiul nostru spiritual la nivel naţional. Marot. e de o mare suavitate.Volume pentru copii (versuri și proză) • • • • • • • • • • • • Pentru copii (2 volume: I 1913.. Elena Farago rămâne o personalitate viabilă în literatura română. 1912. Bucureşti.