You are on page 1of 4

Cruciadele

Organizarea cruciadei, pelerinaj armat cu scopul de a elibera Locurile Sfinte de sub stpanirea necredincioilor, pune in eviden fora Bisericii romane, capabil in secolul al XI-lea s se reformeze, renunand la o serie de vicii care-i erau imputate i s conduc o micare de expansiune care antreneaz cavalerii i capetele incoronate din intreg Occidentul. Cruciadele, in forma lor clasic, au avut loc in secolele XI-XIII i au fost rezultatul transformrilor economice, sociale, politice i spirituale ale Europei de apus in veacul al XI-lea. Impulsionate iniial de mobiluri religioase (eliberarea Sfantului Mormant din Ierusalim), cruciadele nu au urmrit ulterior decat expansiunea politic i economic a feudalitii apusene. In general, cruciadele au avut urmri pozitive, datorit faptului c au pus in contact civilizaiile european i musulman, fapt ce a prilejuit inrauriri i interferene reciproce. Caracterul i cauzele cruciadelor Cruciadele au fost expediii militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri i coloniza regiuni din Orientul Apropiat, ndeosebi Palestina cu Ierusalimul. Ele au aprut ntr-o societate aflat n plin expansiune politic i militar i sunt o ntregire a procesului de colonizare petrecut n Europa, la ele participnd toate clasele i pturile sociale. Izvorte din condiiile social-economice, politice i religioase ale vremii, cruciadele se deosebesc, ns, de expediiile militare obinuite prin caracterul lor internaional i amprenta lor religioas. Aspectul religios const in faptul c aceste expediii au fost insoite, de la inceput de o ideologie cretin. Proclamate ,,rzboaie sfinte, ele au fost organizate in numele eliberrii aa numitelor locuri sfinte (Ierusalimul), de sub dominaia musulman. Erau un contra djihad, adic un rspuns dat expansiunii musulmane, ce se fcea, de asemenea, in numele unui ,,rzboi sfant", declarat inc de Mahomed, ca o legitimare a politicii de cucerire a arabilor i preluat apoi de turci selgiucizi, care, in secolul al XI-lea, ptrunseser in Asia Mic. Caracterul religios al cruciadelor explic de ce conducerea lor a revenit papalitii al carei rol, pe plan internaional, se afirm in secolul al XI-lea. Este greit, ins, a se considera c cruciadele au izvorat numai din misticismul medieval. Ideile religioase erau atunci forme ale motivelor reale i nu simple iluzii. Expediiile in Orientul Apropiat au fost doar rezultatul incercrilor bisericii catolice de a canaliza tendinele societii feudale in folosul ei, elaborand o ideologie corespunztoare mentalitii vremii. Orientul Apropiat (Bizanul, Siria, Palestina, Egiptul), fiind mai dezvoltat din punct de vedere economic i cultural decat Occidentul, exercita, la sfaritul secolului al XI-lea, o puternic atracie asupra claselor sociale din apusul Europei care la acea dat trecea printr-o perioad de criz ca urmare a incheierii procesului de aservire a rnimii, a creterii puterii principilor, a instituirii ordinului" cavaleresc, a sporului demografic, precum i a unor factori naturali: inundaii, secet, foamete, molime etc. Povestirile pelerinilor despre bogiile din rsrit au trezit interesul, in primul rand, al nobilimii i mai ales al nobilimii srace. Sistemul primogeniturii lipsea de pmant un numr mare de fii de nobili, mai cu seam in Frana, iar aceste elemente intreineau o permanent stare de rzboi. Anarhia politic aducea prejudicii atat economiei domeniale, pe cale de a se dezvolta, cat i celei oreneti. Canalizarea spiritului rzboinic al cavalerilor in afara Europei aprea tuturor o soluie fericit. La ideea de cruciad au aderat repede i orenii care intrezreau posibilitatea unor noi piee de desfacere i aprovizionare. Participarea masiv a rnimii la cruciade se explic pe de o parte prin pauperizarea ei (Frana a fost bantuit de foamete 48 de ani), pe de alt parte, prin spiritul de colectivitate i solidaritate foarte puternic in evul mediu, fapt dovedit cu prisosin in timpul cruciadei copiilor (1213). Principii s-au alturat i ei cruciadelor deoarece nu puteau rmane in afara unei lupte care le-ar fi adus noi stpaniri, prestigiu i glorie, dar, de la inceput, intre idealul nobiliar i cel popular a existat o prpastie. Posibilitatea unor aciuni militare in rsrit i a unor deplasri de mase a fost creat de

insi situaia politic din Orientul Apropiat. in a doua jumtate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, dup ce au cucerit Bagdadul (1055) au inaintat in Asia Mic, in Siria i Palestina pe atunci stpanite de Califatul din Egipt, iar in anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul.Formarea emiratului de Damasc i a celor trei sultanate, de Capadocia, Rum i Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizan, ntrun moment n care cumanii, pecenegii, maghiarii i nomazii atacau imperiul. n aceast situaie mpraii bizantini au fost nevoii, n mai multe rnduri, s cear ajutor militar n Occident. Aa s-a nscut iniiativa papalitii de a organiza expediii n urma crora scaunul apostolic i-ar fi mrit sfera de influen, mai nti prin nlturarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolic i ortodox, apoi, prin rspndirea catolicismului n noi regiuni. n conciliile de la Piacenza i Clermont (1095), apelul de cruciad a fost lansat de ctre papa Urban al II-lea. Cruciada I (1096-1099) Dei cererile de ajutor ale impratului bizantin Alexios I Comnenul nu chemau neaprat spre un rzboi sfant, dei situaia cretinilor aflai sub stpanirea selgiucid nu era dramatic i pelerinii spre Sfantul Mormant nu aveau in general de suferit, in 1095 in Occident era creat un climat favorabil ideii unei expediii generale impotriva necredincioilor. In iarna lui 1095, papa Urban al II-lea lanseaz chemarea la lupta pentru eliberarea mormantului lui Christos de la Ierusalim, promiand iertarea pcatelor pentru cei ce vor rspunde pozitiv. Reacia este extraordinar, in cutarea mantuirii, mulimi nenumrate de oameni din toate straturile societii pornesc la drum, cu un entuziasm nu intotdeauna dublat de o pregtire adecvat. Participanii la cruciada sracilor, cum a fost numit aceast ridicare popular, lipsii de cunotine militare i de organizare, erau condui de un cleric, Petru Ermitul i de cavalerul srac Gautier fr Avere. Drumul pan la Bizan este marcat de violene impotriva evreilor, considerai ucigaii lui Christos, i de jafuri. Fiind debarcai in Asia Mic de impratul bizantin pentru care turbulena lor in momentul cand ajunseser la Constantinopol reprezenta un pericol, sunt foarte repede masacrai de turci. Cruciada cavalerilor, care a urmat, a fost mult mai bine organizat, a beneficiat de o conducere unitar, avandu-i in frunte pe Geoffroi de Bouillon, ales mai tarziu comandant suprem al armatei, Huges de France, fratele regelui Filip I i Robert Courte Heuse, fiul lui Wi lhelm Cuceritorul, Bohemund de Tarent, Robert de Flandra i Tancred de Sicilia. In anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde au incheiat o inelegere cu Alexie Comnenul, prin care se angajau s recunoasc suzeranitatea impratului in teritoriile cucerite de la turci. Cu mare greutate, cruciaii au respins armata selgiucid i au cucerit Niceea i Dorileea (mai-iulie 1097), dou baze militare importante. Antiohia a rezistat apte luni, dar in cele din urm a fost i ea ocupat (1098). Cruciaii au trebuit s lupte cu musulmanii inc un an pentru a-i croi drum spre Ierusalim. Abia in anul 1099 oraul a czut in mainile lor iar cruciaii au masacrat populaia oraului. In urma cuceririlor fcute, s-au creat mai multe formaiuni politice, conform sistemului politicovasalic din Occident: regatul Ierusalimului, principatul Antiohiei, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, Ascalon, marchizatul de Tyr, senioriile Ramlah, Kerak, Sidon, Beirut. Organizarea lor este cunoscut din ,,Aezmintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligaiile i drepturile clasei feudale, care reprezint expresia clasic a ordinii feudale. Pentru meninerea ordinii in randul populaiei cucerite i pentru inlturarea rscoalelor s-au infiinat ordine militaro-clugreti: Ordinul Ioaniilor, Ordinul Templierilor i Ordinul cavalerilor teutoni. Cruciadele a II-a i a III-a Turcii nu au renunat la teritoriile pierdute. Cpeteniile selgiucide, pe moment, au pus capt rivalitilor dintre ele i unindu-se au inceput ofensiva, ajutate fiind de nemulumirile din randul populaiei supuse care se rscoal in mai multe randuri. In tot acest timp turcii continuau ofensiva. Recucerirea Edessei de ctre musulmani a determinat organizarea celei de a doua cruciade (1147

1148) de ctre papa Eugen al III-lea i Bernard din Clairvaux. Este o cruciad a monarhilor, intrucat la ea particip regele Ludovic al VII-lea al Franei i impratul german Conrad al III-lea. Coordonarea las ins mult de dorit, i dup infrangeri in Asia Mic, cruciaii eueaz in faa Damascului. Sultanul Egiptului, Saladin, un militar i om politic capabil a unit lumea musulman sub conducerea sa i i-a indreptat atacul impotriva Ierusalimului. in lupta de la Hittin (1187), in apropiere de lacul Tiberiada, sultanul a infrant pe regele Ierusalimului, Guy de Lusignan, i a pus stpanire pe ora. Papa Clement al II-lea a lansat un nou apel de cruciad, la care au rspuns regii Angliei i Franei Richard Inim de Leu i Filip al II-lea August i impratul Germaniei Frederic Barbarossa. In vara anului 1190 o armat cretin uria (circa 180.000 oameni), era gata de rzboi. Filip al II-lea s-a imbarcat cu oastea sa la Genova, iar Richard la Marsilia, in timp ce Frederic I a preferat s mearg pe uscat. Primii doi suverani, abia plecai, au debarcat in Sicilia, unde au fcut un popas lung, de un an, fapt ce i-a permis impratului german s ajung primul in Asia Mic, unde a reuit s-l inving pe sultanul de Iconium. Victoria sa nu a putut fi fructificat, deoarece Barbarosa a murit inecat pe cand incerca s traverseze clare raul Cydnus (Kara-Su, in apropiere de munii Taurus). Rmai fr conductor, cea mai mare parte din cruciai s~au imprtiat, numai un numr mic sub comanda ducelui Austriei, Leopold al V-lea, i-a continuat drumul iar in anul 1191 cele trei armate se intalneau in preajma Ierusalimului, dup ce in drumul su Richard cucerise insula Cipru i o cedase lui Guy de Lusignan. Singura aciune comun a armatelor cruciade a fost participarea la asediul Acrei, inceput in anul 1189, intervenia lor determinand, in mare msur, capitularea oraului (13 iulie 1191). Dup acest succes au inceput neinelegerile din tabra cruciailor, ele obligand pe cei trei conductori s abandoneze expediia. Cruciada a IV-a (1202-1204) O meniune aparte merit Cruciada a IV-a (1202-1204), legat de numele papei Inoceniu al III-lea, i de politica sa de a-i impune supremaia asupra intregii lumi cretine, occidentale i orientale. In anul 1190 papa a inceput predicarea cruciadei, dar armata se aduna greu. La inceputul secolului al XIII-lea cruciadele ii pierduser baza popular, intre cruciada popular i cea aristocrat distana se adancise, pturile srace nu mai aveau incredere in aciunile nobililor, de aceea, despre cruciada a IV-a se poate spune c a fost o aciune a baronilor i cavalerilor. Totodat cruciada a IV-a a insemnat o abatere fi de la scopul de cruciad. Mai nti, pentru c expediia a fost plnuit impotriva Egiptului, centrul unitii lumii musulmane, i nu ca o aciune de cucerire direct a Ierusalimului. n al doilea rnd, expediia a inceput prin asediul cetii Zara (noiembrie 1202), situat pe coasta Dalmaiei i stpanit de regele Ungariei, rege catolic aflat sub protecia scaunului apostolic. Cucerirea Zarei a fost cerut cruciailor de ctre dogele Veneiei, Henric Dandolo, in schimbul transportrii trupelor pan la Alexandria. n al treilea rnd, in urma unei abateri de la planul iniial al cruciadei cavalerii s-au indreptat spre Bizan unde lupta pentru tron favoriza o intervenie. i de data aceasta cruciaii erau indemnai de dogele Veneiei, care dorea s-i sporeasc privilegiile comerciale in Imperiul de Rsrit. In luna mai a anului 1203, cruciaii au sosit la Constantinopol, au cucerit oraul i l-au reinscunat pe Isac II Anghelos, apoi i-au pretins despgubiri bneti pentru ajutorul dat. Deoarece bazileul nu a putut achita suma cerut, in anul 1204 cavalerii apuseni au luat cu asalt capitala bizantin i au jefuit-o. n urma acestei cruciade a fost desfiinat Imperiul Bizantin i mprit n mai multe state: Imperiul Latin de Rsrit, Niceea, Epirul i Trapezuntul. Imperiul bizantin a fost restaurat n 1261. Pierderea posesiunilor occidentale din Siria continu tot cursul secolului al XIII-lea, in 1291 fiind cucerit Acra, ultimul punct al rezistenei latine. Cruciada rmane ins ca o permanen a istoriei occidentale, extinzandu-i sfera de cuprindere asupra luptei cu orice fel de necredincioi, nu do ar

cu cei ce stpaneau Locurile Sfinte. Astfel, luptele cu arabii in Spania, cu pganii de la Marea Baltic, mai tarziu cu turcii otomani in Europa rsritean i central s-au dus sub semnul cruciadei. Urmrile cruciadelor Dincolo de achiziiile teritoriale de moment, cruciadele au avut consecine pozitive i negative, cele negative decurgand din distrugerile de bunuri i masacrele ce au avut loc cu ocazia luptelor, din exploatarea populaiei supuse, cele positive constand in contactul dintre dou civilizaii care s-au influenat reciproc. Zeci de mii de cruciai s-au deplasat in Orientul Apropiat, ducand acolo moravurile apusene, pe care clasa dominant din Orient le-a adoptat. La randul lor, feudalii apuseni au imprumutat forme ale rafinamentului i luxului oriental, pe care le-au adus apoi in Europa. Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legturilor dintre Orient i Occident. Relaiile comerciale ale Europei apusene cu Orientul s-au accentuat, fapt de care au profitat oraele, mai ales cele din Italia i sudul Franei. Din punct de vedere politic, cruciadele au inlesnit in Europa apusean procesul de centralizare i de afirmare a regalitii, ca urmare a slbirii unei pri a nobilimii i a tirbirii adus autoritii papale. Pentru rnime expediiile in Orient au insemnat o sporire a obligaiilor, pentru a acoperi cheltuielile fcute de nobili. In acelai timp, ele au stimulat procesul de eliberare a ranilor din erbie, eliberarea prin rscumprare fiind i ea o surs de venit. Nevoia de bani i-a determinat pe nobili s accepte sumele de bani propuse de orae pentru a-i rscumpra libertatea i pentru a obine mult doritele charte de privilegii. De asemenea,cruciada s-a transformat intr-un instrument la dispoziia papalitii, care a folosit-o in lupta impotriva ereticilor (catari) i a adversarilor politici. Cruciadele, i in special a IV -a, au contribuit la definitiva indeprtare dintre Occident i Bizanul care va pstra pentru totdeauna resentimente impotriva latinilor i care va refuza unirea religioas cu Roma chiar in condiiile in care turcii se aflau sub zidurile Constantinopolului. Expediii militare cu character religios declanate de papalitate, monarhii i feudalii apuseni, cruciadele au avut drept scop general eliberarea Ierusalimului de sub stpanirea turcilor selgiucizi i, totodat, cucerirea i colonizarea unor regiuni din Orientul Apropiat, indeosebi Palestina cu Ierusalimul. Primele patru cruciade, aa-zisele cruciade clasice, s-au desfurat in perioada 10961204. Cruciada I a fost favorabil cretinilor, avand drept rezultat crearea regatului de Ierusalim, a principatului de Antiohia, comitatelor de Tripoli, Edessa, Jaffa, Ascalon, a marchizatului de Tyr i a senioriilor de Ramlah, Kerak, Sidon i Beirut.Cruciada a doua s-a soldat cu rezultate defavorabile pentru cretini, marele om politic i conductor militar Saladin, sultan al Egiptului, recucerind Ierusalimul. Cruciada a treia s-a terminat nedecis, deoarece cretinii au cucerit Accra in 1191 dar fora militar i unitatea lumii islamice au rmas aproape intacte. Cruciada a patra a fost deturnat de la scopul ei iniial, recucerirea Ierusalimului, a sfarit cu cucerirea Constantinopolului i desfiinarea temporar a Imperiului Bizantin i a dus la sframarea unitii lumii cretine. Cruciadele au avut consecine pozitive, dar i negative. Ele au pricinuit mari distrugeri de bunuri i viei omeneti, dar au inlesnit contactul dintre culturile vest-european i islamic, conducand la revigorarea comerului la distan. Totodat, ele au inlesnit procesul de centralizare statal i de afirmare a regalitii in vestul Europei, au stimulat procesul de eliberare al ranilor din erbie i la dobandirea acelor charte de privilegii (dobandirea aa-ziselor liberti municipale) de ctre oraele din vestul Europei.