P. 1
01 Desen de Constr

01 Desen de Constr

|Views: 1|Likes:
Published by Vaszi Benedek

More info:

Published by: Vaszi Benedek on May 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2015

pdf

text

original

DESEN DE CONSTRUCŢII

ELEMENTE DE DESEN TEHNIC PENTRU CONSTRUCŢII GENERALITĂŢI Desenul tehnic pentru construcţii constă din reprezentarea grafică a construcţiilor, a elementelor de construcţii, a detaliilor constructive etc., cu ajutorul unor reguli şi convenţii stabilite în acest scop (STAS 1434—75), constituind astfel mijlocul de exprimare a gandirii şi concepţiilor tehnice pentru materializarea lor pe şantiere. Desenul tehnic cuprinde toate elementele caracteristice esenţiale pentru reprezentarea şi înţelegerea cît mai completă a lucrărilor, cu indicarea exactă a dimensiunilor, a sistemelor de execuţie şi de montare a construcţiilor, iar, unde este cazul, şi a metodelor respective de exploatare. Pentru ca un desen de construcţii să-şi poată îndeplini rolul, el trebuie să fie complet, clar şi simplu, adică să cuprindă toate indicaţiile necesare pentru executarea obiectului reprezentat, să poată fi înţeles cît mai uşor fără să dea loc la confuzii sau la îndoieli, şi să necesite cît mai puţin timp şi cît mai puţine cheltuieli de material pentru executarea lui. Pentru realizarea acestor condiţii este necesar să se utilizeze reprezentări grafice corespunzătoare, care să stabilească modul cum este privit obiectul, pentru a-i determina toate dimensiunile necesare executării lui. O reprezentare a obiectului aşa cum se vede cu ochiul este insuficientă, iar practic, desenul devine inutilizabil, fiind lipsit de o parte din dimensiuni. REPREZENTAREA OBIECTELOR. SECŢIUNI SI TRASEE DE SECŢIONARE Reprezentarea grafică a unui obiect cu forme variate in spaţiu se rezumă la desenarea lui pe suprafaţa plană a hîrtiei de desen în anumite poziţii, după care urmează să se execute întocmai obiectul în natură, pe locul şi la dimensiunile date. Acest lucru se obţine prin desenul de proiecţie, care rezolvă problemele de geometrie în spaţiu cu ajutorul geometriei plane. In desenul tehnic de construcţii, diferitele obiecte se reprezintă prin metoda proiecţiei ortogonale. Numărul proiecţiilor şi mărimea lor, la scară, sunt alese astfel încat să satisfacă condiţiile esenţiale proprii oricărui desen tehnic, şi anume de a fi simplu, clar şi complet. Pentru a fi satisfăcute aceste condiţii, desenul tehnic de construcţii se reprezintă prin trei proiecţii ortogonale plane, şi anume: una orizontală (pe planul orizontal H) şi două verticale (pe planele vertical V şi vertical lateral L), dintre care una pe un plan transversal şi cealaltă pe un plan longitudinal (faţă de axa longitudinală a obiectului). La citirea desenelor trebuie examinate toate cele trei proiecţii în acelaşi timp, ca să se poată imagina obiectul întreg, cu forma şi dimensiunile sale. Cu o singură proiecţie, de exemplu cu planul (vederea de sus), se pot determina lungimea şi lăţimea obiectului, dar nu şi înălţimea. Cu două proiecţii — planul şi vederea din faţă — se obţin toate cele trei dimensiuni (lungimea, lăţimea şi înălţimea), care pot defini un obiect cu forme simple. Pentru obiecte cu forme complicate sunt necesare proiecţii şi pe alte plane ale cubului de proiecţie, după caz, pentru a se obţine vederea de jos, din dreapta sau din stanga. Dar, pentru executarea unei construcţi, vederile obţinute din proiecţia obiectului nu sunt concludente, deoarece nu se cunoaşte poziţia ferestrelor, a uşilor, nu este indicată grosimea zidurilor, împărţirea interioară, înălţimea încăperilor, grosimea pianşeeior, adîncimea şi forma fundaţiilor etc. Pentru completarea acestor date se recurge la secţiuni. In desenul de construcţii, secţiunea este reprezentarea unui obiect după tăierea imaginară a acestuia cu un plan convenţional şi îndepărtarea părţii dintre planul de tăiere si ochiul observatorului. Secţiunile se execută paralel cu unul din planele de proiecţie pe care este reprezentat obiectul. In caz de nevoie, acestea se pot executa şi în alte poziţii, cu condiţia ea planul de tăiere să fie perpendicular pe unele din plasele de proiecţie. Secţiunea orizontală făcută printr-o construcţie la un nivel caracteristic, de obicei la nivelul ferestrelor, se numeşte plan (fig.1). Pe acesta apar toate elementele proiectate de la nivelul secţiunii în jos, respectiv parapetul ferestrelor, scările etc. Dacă există elemente importante rămase deasupra secţiunii, care nu se văd, ele se indică în plan cu linii întrerupte, pentru a se diferenţia de celelalte elemente.

construcţia acoperişului etc. Fig . segmente de dreaptă trasate cu linie continuă groasă C1 (fig. Urma planului de tăiere de pe planul de proiecţie pe care este perpendicular se numeşte traseu de secţionare. Traseul de secţionare se stabileşte în funcţie de necesităţile de indicare prin secţiuni a porţiunilor caracteristice ele construcţii şi se marchează cu cifre sau litere. (fig.1 Plan ( Sectiune orizontala). avînd la capetele traseului şi în locurile de frîngere ale acestuia. apar înălţimea camerelor. numită curent secţiune.3). Traseul desecţionare se reprezintă printr-o linie-punet subţire P3. Fig. 2).In secţiunea verticala.2 Secţiune verticală (traseul de secţionare 1—1 din planul figurii 1). Segmentele de linie continuă groasă vor fi astfel trasate ca să nu intersecteze linii de contur . . adîncimea fundaţiilor.

pentru mai multă claritate. pentru o mai bună înţelegere a desenului (fig. buiandrugi. 3. prefabricate de planşeu.3. b) sectionare decalata. Pentru a preciza poziţia unor obiecte din spaţiul unei încăperi. In general.3. direcţia de privire se indică la mijlocul segmentelor (fig. traseul de secţionare este astfel ales încat să treacă prin golurile de ferestre şi de uşi ( fig.Fig. 6). b). în cazul cînd se consideră necesar să se modifice traseul de secţionare la unele niveluri. c ) sectionare dersfasurata . 4). Elementele secţionate se conturează cu linii mai groase.d). şarpante. In acest caz. în care se reprezintă în desen atît elementele din planul de tăiere cît şi cele din spatele acestuia. d) sprijininrea sagetii pe segmentul de dreapta . Obiectele simetrice se pot reprezenta secţionate şi numai pînă la axa dc simetrie (fig. a) sau secţiuni decalate după un traseu de secţionare care trece prin părţile de clădire care interesează. se înnegresc sau se haşurează cîmpurile secţionate (v.1). este obligatoriu ca să se menţioneze modificarea respectivă pe planul fiecărui nivel în parte. In desenul de construcţii se utilizează două feluri de reprezentări ale secţiunilor: • secţiuni propriu-zise. Traseul de secţionare se reprezintă printr-o linie frîntă.3. Trasee de sectionare si modul lor de prezentare . Se pot utiliza secţiuni rectilinii făcute după un traseu drept de secţionare (fig. In dreptul fiecărei săgeţi se scrie cifra sau litera care marchează traseul de secţionare respectiv. 5. b). 2 şi 6). desfăşurat. • secţiuni cu vedere. secţiunile parţiale fiind desenate în ordine succesivă. care defineşte prin cote şi forma respectivă locul ocupat de fiecare obiect (fig. fig. 5. a). IV. în care desenul reprezintă numai ceea ce se găseşte în planul de tăiere (fig. . desenandu-le cu linie-punct subţire. terase etc. Numărul secţiunilor necesare pentru reprezentarea elementelor unui obiect este în funcţie de caracteristicile acestuia. în anumite cazuri. se alcătuieşte o secţiune desfăşurată. 5.). a)sectionare dreapta . pentru a se deosebi mai uşor de cele văzute (fig. decalate între ele. compus dintr-o serie de segmente paralele. b). Direcţia de privire se indică prin săgeţi subţiri. Elementele pentru care se întocmesc alte desene sau detalii pot să nu fie indicate în secţiuni sau pot fi indicate simplificat (de exemplu. foi de uşi. Pe secţiunile cu vedere se pot reprezenta şi elemente care se află în faţa planului de tăiere.3. perpendiculare pe traseul de secţionare care se sprijină pe segmentele groase (fig. c). urma planului de decalare fiind perpendiculară pe aceste segmente şi reprezentată cu o linie continuă subţire C3 (fig. straturi de pardoseli.

• linia mijlocic (circa b/2). Tipul şi grosimea liniilor utilizate într-un desen de construcţii se alege după destinaţia lor. LINII. pe aceeaşi planşă. prin cifra 3. Se pot utiliza şi alte tipuri de linii. prin cifra 1. Fig. a rupturilor şi a axelor de trasare.sectiune ELEMENTELE DE BAZĂ ALE DESENULUI TEHNIC PENTRU CONSTRUCTII Desenul tehnic de construcţii fiind singurul mijloc de legătură între concepţie. Grosimea de bază b se alege în funcţie de mărimea şi natura desenului între 0. clară şi completă. 2. Clasa de grosime se simbolizează printr-o cifră şi anume: • linia groasă b.vedere . întretăierea liniilor-punct se face numai prin segmente. Fig. In cazul liniei întrerupte şi liniei-punct. conform indicaţiilor din tabela 1. Liniile-punct încep şi se termină obligatoriu cu segmente de linie. • linia subţire (circa b/4). a haşurilor. b) sectiune cu vedere . . la întocmirea şi reprezentarea lui grafică precisă. Grosimea dc bază va fi aceeaşi pentru toate reprezentările aceluiaşi obiect desenat la aceeaşi scară. cu obligaţia să se specifice pe desen semnificaţia lor specială.6 .4. Reprezentarea sectiunilor a ) sectiune propriu-zisa . Secţiune desfăşurată (secţiunea 2 — 2 din planul din fig .2 şi 2 mm.5. lungimea segmentelor şi intervalele dintre ele trebuie să fie uniforme dc-a lungul aceleiaşi linii. Distanţa între două linii paralele nu va fi mai mică decît dublul grosimii liniei cele mai groase. precum şi folosirea scărilor. Se recomandă ca această distanţă să fie de minimum 1 mm. prin cifra 2. 1.1).Fig. Elemente de zidarie cu axa de simetrie . este necesar să se respecte prescripţiile standardizate privind trasarea liniilor. . In desenul de construcţii se utilizează tipurile şi grosimile de linii indicate în subcapitolul „Elemente de bază standardizate". proiectare şi execuţie.

Scara unui desen se stabileşte în funcţie de necesitatea de a prezenta un obiect cu dimensiuni mari pe un format mic sau invers. detaliul ©. La desenele în care unele proiecţii (secţiuni. ţinînd seama că trebuie să se obţină o reprezentare clară şi exactă. de exemplu 1:10 (1:2. detalii de vederi. de exemplu Scara 1:20. detalieri la scară mărită etc. executate la diferite scări (de exemplu detalii de faţadă în arhitectură). iar în căsuţa aferentă din indicator se trasează o linioară. scările se notează astfel: • în căsuţa indicatorului se înscrie scara principală a desenului (scara proiecţiei principale). de preferinţă sub titlul desenului. reprezenlînd o secţiune. vedere din B ©. • la desene cuprinzînd reprezentări de detalii ale unui obiect. La desene care se execută fără indicator. de exemplu: A-A Scara 1:10 B Scara 1:5 B. 1:5).) sunt reprezentate la altă scară decat cea a proiecţiei principale. In tabela 2 sunt indicate scările uzuale pentru diferite reprezentări grafice. A—A. • pe desen. urinată între paranteze (şi de preferinţă cu caractere mici) de scările diferite de aceasta.Tipuri de linii uzuale folosite în desenul de construcţii (conform STAS 1434 -75) Tabela 1. mărimea scării se scrie precedată de cuvîntul „Scară". . sub (sau langă) notarea proiecţiei executate la scara diferită de proiecţia principală. Scara 2:1 ©. se înscrie mărimea scării. scara fiecărei reprezentări se înscrie sub sau langă notarea reprezentării respective. precedată de cuvantul „Scară". SCĂRI.

Haşurarea secţiunilor se face cu linii echidistante. Desimea haşurilor pentru prezentarea aceluiaşi material trebuie să fie identică pe toate desenele la aceeaşi scară a unuia şi aceluiaşi element. In astfel de cazuri. într-un mod adecvat. haşurile oblice se pot trage la 45° faţă de direcţia principală din conturul elementului.1:10 La hărţi se recomandă ca scara să fie reprezentată şi grafic. Haşurarea precum şi reprezentarea convenţională sc face mai rară sau mai deasă. V. pentru una din mărimile de execuţie. corespunzător folosirii normale a echerelor curente. • mărimea scării de reprezentare pc axa verticală. se poate folosi şi haşurarea la 60°.10. Pe cîmpuri învecinate. cele două scări se înscriu în căsuţa indicatorului în următoarea ordine: • mărimea scării de reprezentare pe axa orizontală. Se admite ca piesele sau subansamblurile similare ca formă. Exemplu: O . Scara nu corespunde). Dacă liniile de contur ale elementului reprezentat au faţă de planşă o înclinare de 45° sau apropiată. se înscrie mărimea scării utilizate şi simbolul variantei reprezentate. . De exemplu: 1 : 5 Varianta II Pe copiile desenelor originale. haşurile cu aceeaşi înclinare se decalează sau se inversează. In general. continue şi subţiri (grosime C3) (v.1:100 . printr-un procedeu de multiplicare cu micşorarea sau mărirea desenului. precedată de litera O. profile etc. drepte. dar executate în mai multe variante dimensionale.). precum şi atunci cand este necesară o diferenţiere a suprafeţelor în contact. 30° faţă de cadrul desenului. să fie reprezentate la scară. 19). HAŞURI. asupra modificării proporţiilor (de exemplu: Copie xerox. In acest caz. La desenul de construcţie se folosesc haşurile trasate cu linii înclinate paralele. Haşurile sînt notări grafice convenţionale întrebuinţate pentru a pune în evidenţă secţiunile efectuate printr-o construcţie sau printr-un element al construcţiei. obţinute. în funcţie de scara mai mare sau mai mică a desenului. haşurile oblice se trag la 45° faţă de cadrul desenului. respectiv.Tabela 2 La desenele care necesită scări diferite pentru cele două axe de reprezentare (trasee. fig. într-un singur deseu. în căsuţa din indicator. precedată de litera V. se va atenţiona.

Cand ruptura delimitează mai multe elemente din acelaşi material.9. 8. Ruptura este o reprezentare convenţională care indică ruperea şi îndepărtarea presupusă a unei porţiuni din obiectul reprezentat. Fig. indicarea întreruperii se poate face prin două linii-punct P3 paralele (fig. f – bare metalice rotunde Fig. Reprezentarea convenţională a rupturilor pentru diferite materiale a —elemente metalice. Reprezentarea convenţională a rupturilor unei secţiuni alcătuită din mai multe elemente şi materiale Fig.10). sau materiale diferite.7. d — lemn ecarisnt. . Reprezentarea conventionala a unui material intrerupt Fig 10 . In cazul elementelor întrerupte.RUPTURI. b— zidărie. în vederea unei reprezentări simplificate şi mai reduse ca întindere. indiferent de material. e —ţeavă metalică. Secţiuni de materiale la care nu se folosesc linii de ruptura. 9). c — lemn rotund. pentru claritate se poate folosi linia-punct P3 (fig. Indicarea liniilor de ruptură nu este necesară la campurile haşurate sau la reprezentări convenţionale de materiale din secţiuni (fig. 8). Liniile de ruptură sau de întrerupere pentru diferite materiale sunt indicate în figura 7.

iar în figura12. fundaţii etc. iar numitorii. se continuă cu litere dublate. Dacă literele alfabetului nu sînt suficiente pentru notarea axelor din şirul lateral. pentru notarea lor. • în sistemul radial de axe se notează cu cifre axele radiale şi cu litere axele circulare. Cand în afară de axele de trasare se indică pentru elementele secundare încă un sistem de axe intermediare. sau în cercuri cu diametrul corespunzător. în care numărătorul este simbolul axei de trasare precedente. Notarea axelor de trasare la o clădire de locuit. La construcţiile asamblate din tronsoane cu sisteme independente de axe. In figura11 este reprezentată notarea axelor de trasare la o clădire de locuit. în funcţie de scara desenului.14).AXE DE TRASARE. In general. simbolurile axelor intermediare (fig. Distanţa între cei doi slîlpi de susţinere în sens longitudinal se nurneşte travee. deschidere . la o hală industrială. notarea acestora se poate face adăugîndu-se pentru axele fiecărui tronson un indicativ literal înaintea celor cifrice (fig. Fig. începînd cu AA. de la stînga la dreapta şi de jos în sus. se aplică următoarele reguli: • în sistemul ortogonal de axe se notează cu cifre axele transversale ale construcţiei şi cu litere axele longitudinale. în sensul orar (la sisteme închise începînd cu axa orizontală din stînga) şi de la centru spre periferie (fig. 15) sau unul cifric înaintea celor literale. iar în sens transversal. 13). se recomandă notarea separată a acestora cu fracţii. Notarea axelor de trasare la o hala industriala .) se materializează cu ajutorul axelor de trasare sau de compoziţie. iar planul unei construcţii (săpături. Amplasamentul unei construcţii se fixează cu ajutorul axelor principale. Fig 12. Axele de trasare se notează în planuri cu cifre arabe şi litere majuscule înscrise în pătrate cu latura de 6—9 mm. 11.

fig.13. vedere şi secţiune. precum şi simplificarea elementelor care alcătuiesc ansamblul constructiv. pentru a simplifica desenul se pot folosi elementele sale de simetrie. Notarea axelor de trasare radiale si circulare Fig. ce este reprezentat în detaliu. cu trei deschideri egale. Notarea axelor intermediare Fig. la scara 1 : 200. alcătuit din elemente prefabricate precomprimate. 16 b). pentru cadrul din figura 16 a . se poate dezvolta în desen. Dintre elementele de simetrie cunoscute (axa. De exemplu.2'. pentru economie de spaţiu şi de efort. AXE DE SIMETRIE. de exemplu. respectiv 2' . Obiectele simetrice se pot reprezenta în secţiune numai pînă la axa de simetrie sau. cea mai des utilizată în dezvoltarea unui ansamblu constructiv este axa de simetrie. . în acest scop este suficient să se reprezinte toate elementele prefabricate dintr-o singură deschidere (fig. 14 . la o altă scară convenabilă prezentării detaliilor. şarpanta cu trei deschideri prin axa principală de simetrie 1-1 se împarte în două părţi simetrice marcate cu simbolul convenţional — două stegulete — desenat pe axă. cu toate deschiderile. prin jumătăţi de proiecţii. Acest mod de reprezentare este foarte util în identificarea tronsonului de clădire sau a elementului prefabricat ca un element simetric. la scara 1 : 500. astfel. numai elementul sau partea de construcţie care este simetrică faţă de elementul de simetrie considerat. Această schemă se realizează cu linii de grosimi diferite. Din figură se constată că ansamblul constructiv este simetric faţă de axa principală de simetrie 1-1.Fig. Ţinîndu-se seama de alcătuirea simetrică a elementelor constructive şi plasîndu-se aceste elemente tot simetric. arătîndu-se simetria lor în alcătuirea ansamblului. In planul vertical.15. 16). arătandu-se şi elementele de simetrie (axele). cuplate pe axa de simetrie (v. construcţia mai are doua axe de simetrie secundare 2-2. Reprezentînd la scară redusă ansamblul simetric. ansamblul şarpantei. centrul şi planul). Pentru reprezentarea elementelor de detaliu se alege partea simetrică convenabilă şi se desenează la o scară mai mare. după axele secundare de simetrie 2-2 sau 2' — 2'. se obţine reducerea timpului de proiectare. Notarea axelor pentru constructii asamblate din tronsoane. Pentru reprezentarea în desen a secţiunii transversale se desenează schematic.

secţiune transversală prin hală . . b .Fig. Hală din cadre cu elemente prefabricate precomprimate: a .secţiune printr-o deschidere de cadru. 16.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->