You are on page 1of 234

VICTOR KERNBACH

ENIGMELE MITURILOR ASTRALE

EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ Şl ADÂUGITA BUCUREŞTI 1973 EDITURA ALBATROS

1

ARGUMENT

Cînd autorul şi-a asumat riscurile unei ipoteze ce se abătea de la canoanele interpretării uzuale a mitologiei, el n-a bănuit că lucrarea sa tipărită va fi atît de căutată de public. Deosebite întîlnîri şi multe scrisori, care-i confirmau apoi îndreptăţirea, sarcinii ce şi-o luase, l-au dus la scrierea din nou şi nu la simpla reeditare a cărţii, întrucît Enigmele miturilor astrale constituie de fapt un laborator, ipoteza se bizuie pe o aglomerare de probleme încă deschise şi chiar în colocviile sale cu cititorii, autorul răstoarnă vechea dogmă, transferînd-o în mecanismul autonom al unui principiu dialectic: nu crede şi cercetează! Materialul amorf (mituri, tradiţii, monumente de artă şi arhitectură sau construcţii rituale) se acumulează grabnic în depozitul de informaţie al cercetătorului de azi. Dacă la începutul explorărilor în această zonă, autorul rostea elementele ipotezei încă în 1961 (în epilogul evocării sale fantastice Luntrea sublimă) şi după aceea încerca o primă sistematizare a ei într-un ciclu de articole din revista Viaţa studenţească (1968), astăzi ne găsim în împrejurări mult mai prielnice, cînd în multe ţări exegeţi lucizi examinează cu migală miturile şi monumentele enigmatice, spre a răspunde la una din întrebările mari ale epocii. Uneori aceste cercetări se fac fără sistem, mai mult cu mijloace jurnalistice. Autorul cărţii de faţă nu gustă însă alergările după senzaţional sau exagerările entuziasmului juvenil, deşi acest entuziasm are mai multe şanse în căutarea adevărului, decît încetineala dogmatică. Amplificîndu-şi materialul susţinător şi recitindu-şi formulările ipotezei sale, care urmăreşte în primul rînd explicarea genezei miturilor printr-un sistem organizat înăuntrul obiectului cercetării, autorul şi-a fixat coordonatele mai clar. Cartea de faţă nu cuprinde aşadar decît o ipoteză de lucru. Dacă această ipoteză se va nărui într-un viitor oarecare sau se va consolida şi într-un caz şi în celălalt va fi avantajat exerciţiul cunoaşterii omeneşti.

2

SENSUL ENIGMELOR ÎN EVOLUŢIA CONCENTRICA A CUNOAŞTERII iulie 1973 V. K FORME ALE ENIGMELOR IN ISTORIA OMENIRII Istoria este o etapă tîrzie din existenţa omenirii şi un şir discontinuu de fapte pe care le cunoaştem retro-- spectiv numai dacă fiecare deosebit şi mai multe împreună au izbutit să se reflecte în destule documente contradictorii, din confruntarea cărora istoricul nepărtinitor găseşte mijloacele logice de a deduce adevărul. Istoria ca studiu ştiinţific se bizuie pe documente. Dar ce sînt documentele? Sînt fapte înregistrate subiectiv de nişte oameni care ştiu sau presimt că vor fi cercetaţi de alţi oameni. Istoricul are nevoie de obiectivitate, însă materialul cercetărilor sale e în mare parte subiectiv. Acest material e cu atît mai subiectiv, cu cît autorul lui a fost mai conştient de valoarea documentară a înregistrării. Şi iată de ce documentele arheologice devin din ce în ce mai preţuite: nefiind în genere înregistrări cu scop documentar, ele îşi păstrează nealterată valoarea documentară. Dacă documentele istorice (de pildă, cele scrise) induc adesea în eroare cercetarea ulterioară, fie pentru că sînt false, fie pentru că sînt superficiale, cum se vor comporta faţă de istoric documentele ante-istorice, adică cele tratate de obicei drept enigme? Soluţiile mai curente sînt două: ignorarea documentului sau căutarea simbolurilor. Evoluţia cunoaşterii are mereu un caracter concentric, din centru spre circumferinţă. Această evoluţie porneşte de la centrul comun al tuturor cercurilor, care este totodată şi cel mai mic cerc; acolo se poate fixa începutul omenirii. Dar de la un cerc la altul, oamenii au lăsat nenumărate pete albe, enigme, simboluri (care sînt consolări ale cu- noaşterii) şi mituri (care sînt crize ale cunoaşterii). Privită în sine, protoistoria şi chiar şi istoria omenirii lasă prea multe aparenţe biizare sau chiar absurde, pe care simbolul sau ignorarea vin să le îndulcească temporar. Dar din aceste treceri pe lîngă problemă cunoaşterea nu cîştigă nimic. Enigmele istoriei trebuie considerate într-un plan mult mai vast decît pînă acum. Epoca noastră de mari mutaţii în metoda de cercetare a naturii şi a existenţei impune revizuiri în vechea optică asupra enigmelor care au fost presărate, de cauze necunoscute, în lungul istoriei umane. Noile ştiinţe care au părăsit domeniul clasic al magiei spre a intra direct în laboratorul savantului modern deschid şi aici căi noi de cercetare. Industria nucleară, cibernetica, bionica, satelizarea capsulelor cu pasageri pe orbite extraatmosferice şi alte preocupări ale industriei omeneşti au şi intrat în uz; dar se supun cercetării ştiinţifice riguroase

3

pînă şi fenomenele parapsihologice, unele de pe acum folosite de cosmonauţi (comunicările numite altădată cu dispreţ telepatice), altele (psihotronica) aflate la începutul experimentării. Cartea de faţă şi-a propus să cerceteze enigmele istoriei prin monumentele materiale inexplicabile, prin tradiţiile ciudate mai ales ale popoarelor vechi şi prin miturile de raport astral, în vederea desluşirii uneia din marile întrebări ale omenirii, anume dacă omul pămîn-tean a fost vreodată martorul apariţiei vreunei solii de civilizaţie cosmică şi dacă nu cumva unele descoperiri moderne ale lui le-a mai cunoscut cîndva, într-o formă sau alta. Implicit, ne va interesa întrebarea dacă formarea miturilor şi apoi a religiilor nu a fost cumva doar consecinţa unui astfel de contact cosmic. Fiind una din pasiunile lumii contemporane, dezbaterea întrebării dacă Pămîntul a fost vizitat odinioară de reprezentanţii unor civilizaţii nepămîntene îşi are, fireşte, aversul ca şi reversul ei. Discuţia este alimentată în ambele sensuri şi de numeroşi oameni de ştiinţă, care abordează cercetarea fără vreuna din cele două prejudecăţi antagonice, dar mai cu seamă de ziarişti, dintre care unii foarte serios documentaţi şi uneori dînd dovadă de intuiţie sigură; sînt însă printre toţi aceştia şi destui oa-. meni care, afirmînd sau negînd, nu se întemeiază totuşi decît pe informaţii sărace şi rudimentare, am spune pe legenda legendei. Dacă la susţinătorii ipotezei vizitelor făcute de extraterestri exagerările vin uneori dintr-un impuls romantic, la unii dintre negatori exagerările izvorăsc, paradoxal, chiar din dorinţa de a nu exagera. Construind o negaţie în aria acestei ipoteze, negatorul se sperie pe parcurs de lipsa unor argumente decisive, fiind convins că, deşi nu le cunoaşte, ele trebuie să existe undeva şi atunci fie conchide grăbit apelînd la bunul simţ, fie recurge la sofism. Dar o astfel de expediere a unor enigme nu face cinste nimănui şi, mai cu seamă, lasă problemele şi mai încurcate decît în momentul abordării lor. Iar enigmele pe care istoricii le abandonează, cînd nu le ocolesc, sînt mai numeroase decît se crede îndeobşte. MONUMENTELE MATERIALE NEEXPLICATE De vreo două decenii, partizanii ipotezei paleoastronautice insistă mai ales asupra enigmaticei terase din Baalbek şi asupra desenelor rupestre din peşterile de la Tassili. Numărul monumentelor inexplicabile este însă mult mai mare. Nu ne vom opri deocamdată la studiul lor analitic, pe care l-am destinat altui capitol. Enunţăm cîteiva din ele, ca să putem examina mecanismul respingerii de uz curent a obîrşiei lor extraordinare. Terasa din Baalbek, aşezată pe un platou din Munţii Antilibanului acum multe milenii, a fost clădită din blocuri de rocă densă, fiecare cu o greutate de o mie pînă la două mii de tone; deasupra ruinelor terasei s-a construit mult mai tîrziu un templu de arhitectură alexandrină, care nu are nimic comun cu terasa. Chiar fără aventurarea în ipotezele neclasice, ne putem întreba cu ce fel de

4

mai mult. Ceea ce H. la o miraculoasă maturitate. ca în basme. capetele din jungla mexicană şi capetele din Insula Paştelui. răspîndite pe pămînt şi atribuite de Daniel Ruzo unei străvechi civilizaţii dispărute. Numite de obicei „civilizaţii fără copilărie". ceramica stratului yomon. unele pînă la înălţimea de şapte metri. numeroşi cercetători au conchis cu seninătate că lucrările' s-au efectuat tot aşa ca şi la piramidele egiptene sau la ridicarea marilor statui din Insula Paştelui. Atît civilizaţia sumeriană. Desenele naive descoperite în Sahara de Henri Lhote oferă şi ele destule dificultăţi de interpretare. părînd a purta un costum spaţial etanşat sau în orice caz un scafandru complet. ambele soluţii fiind incompatibile cu gradul de civilizaţie al Africii preistorice. lespedea funerară de la Palenque. Mai mult. cit şi cea egipteană sau aceea a vechilor popoare din America pre-incasă îşi încep existenţa direct de la un nivel superior. De asemenea. discul din Phaes-tos şi tabletele găsite la Glozel. Cu toate acestea. în aceeaşi zonă a ipotezei pot intra sferele gigantice de piatră din Costa-Rica sau imensele statui montane. purtînd acelaşi gen de costume. Ceea ce se ascunde în atari raţionamente este faptul că blocurile pentru piramide şi statuile amintite au o greutate de două sute şi chiar de trei sute de ori mai mică. multe dintre subiecte ies vădit din limitele contextului clasic. fără a ne lăsa şi cheile celor şapte lacăte. aceste blocuri a căror greutate nu o pat suporta nici macaralele moderne de azi. cum zice dînisul. corabia etruscă fără vele şi mai ales piramida mare a lui Khufu sînt o parte dintre monumentele pe care trecutul ni le-a lăsat moştenire. s-au mai găsit în Asia şi în Europa.mijloace tehnice au fost tăiate într-o geometrie atît de perfectă şi cum au fost ridicate. pînă ia dovada contrarie. au pe căştile sferice care le ascund faţa nişte evidente antene parabolice fără nimic din panaşul ritual al sălbaticilor. Dar în orice tainiţă încuiată se poate pătrunde şi prin efracţie. făcut probabil de o mînă primitivă (sau foarte rafinată?). CIVILIZAŢIILE ISTORICE FĂRĂ COPILĂRIE Istoria cunoaşte cîteva civilizaţii străvechi ce nu se supun în aparenţă legilor evoluţiei. primii care au alcătuit un sistem comod de scriere şi totodată 5 . acestea par a fi ţîşnit din nimic. Teritoriul cîtorva ţări din America centrală şi de sud oferă un belşug uimitor de asemenea monumente. basorelieful de la Behys-tun. Dacă Samuel N. fără să se fi bucurat măcar de vreun avantaj semnificativ al condiţiilor naturale. printre care Poarta Soarelui de la Tiahuanaco nu este cel mai important. Desene rupestre similare. fără precedentul primitivităţii barbare şi. Lhote numea nu fără ironie bonomă „marele zeu marţian" este o figură înaltă de şase metri. chiar dacă e cel mai frecvent în discuţiile contemporane asupra ipotezelor paleoastronautice. statuile megalitice. unele figuri din acele peşteri ale Saharei. în ciuda naivităţii desenului pe stîncă. pe care legile istoriei nu o pot explica. aparţinînd aceleiaşi epoci. căci. ajungînd peste noapte. Kramer consideră că sumerienii au fost.

dar şi din unele liste nominale cu o foarte riguroasă distribuţie a muncii. penuria de documente poate fi ea însăşi o explicaţie confortabilă. de pildă. reprezentau imaginea singularizată a grupurilor care găsiseră de cuviinţă să ajute tinerele populaţii ce se alcătuiseră după catastrofele terestre precedente. O idee de bază a lui James George Frazer.n. atît dintr-o anume voluptate a secretului. Dar. ca să facă faţă greutăţilor şi primejdiilor care îl pîndesc din toate părţile. Aşa cum sumerienii îi atribuiau lui Oannes naşterea şi consolidarea culturii lor. Dar într-un vechi text egiptean. căci ştiinţele dintr-însul au ieşit şi au ajuns în ţinutul unde mă aflu . lista îngerilor damnaţi. nici ţintă. Călătoria lui Unuaraon. cum este. dacă nu neapărat absolută. omul depinde de propriile lui puteri. în care religia nu era nici cauză. Ideea este captivantă şi frumoasă.n. iar pămîntul egiptean. „In magie. La originile culturii sumeriene se află totuşi făptura stranie Oannes. exoterică. cît probabil şi pentru a1 putea manevra în scopuri sociale şi economice.e. afirma că mersul gîndirii omeneşti. a făcut operă de misionarism ştiinţific şi etic printre locuitorii Sumerului şi s-a retras cînd şi-a socotit opera împlinită. Aceste nume. în formele ei elevate. în cea tibetană şi în cea mayasă. unii istorici o consideră a fi fost Atlantida.poporul care a întemeiat prima civilizaţie cunoscută. egiptenii venerau pentru acelaşi lucru pe Thot. trecînd prin religie. XI î. Căci Amon a făcut toate pămînturile. însă nici ea nu explică. 1-a făurit de la început. popoarele sudamericane pe Quetzalcoatl. n. El le-a făurit. putem citi aceste lucruri: „Iată Amon va tuna în cer şi îl va da pe Suteh (Set. după unele presupuneri sub domnia faraonului Ramses XII. Ideea este atrăgătoare. El mizează pe existenţa în natură a unei anume rînduieli stabilite pe care se va putea bizui cu certitudine şi care ar putea să servească 6 . pînă şi în erorile ei. transmisă de unul din apocrifele lui Enoh. de unde ai ieşit tu. Că zeii citaţi mai sus au fost simboluri ale unor grupuri mai numeroase putem deduce nu numai din sinonimele lor (uneori chiar în contextul mitologiei aceluiaşi popor) sau din politeismul mai multor religii arhaice. s-a desfăşurat de la magie la ştiinţă. la fel ca în celelalte cazuri.) alături de sine. a cărei puţină populaţie salvată după catastrofă s-ar fi dispersat apoi pe întreaga suprafaţă a Pămîntului.. care. din vestita lui Creangă de aur. dar azi pare riscantă. ci numai un mijloc de acţiune. intrate în mit mai ales cu numele de potop. Ştiinţa antichităţii îndepărtate era însă aproape totdeauna o ştiinţă ezoterică. el nu explică însă fenomenul apariţiei spontane a acestei civilizaţii.. Ca în toate cazurile similare.. Obîrşia acestor misionari culturali. spunea Frazer. Există legende asemănătoare în mitologia vedică şi chineză. scris la începutul sec. ascunzîndu-şi arsenalul de ochii vulgului. enigmele fundamentale ale istoriei terestre care ţin de o civilizaţie mult mai temeinică. mitul e mai comprehensiv şi mai limpede. Căci meşteşugurile dintr-însul au ieşit şi au ajuns în ţinutul unde mă aflu. aşa cum vom vedea mai tîrziu. ieşind periodic din mare." ŞTIINŢA DE TIP SACRAL Ştiinţa modernă este făţişă. circulînd ca simboluri.

oamenii de contact despre care vorbim. la cunoaşterea ştiinţifică. printre problemele variantelor aleatoare dintre care zarul a indicat-o pe aceasta. simple cunoştinţe tehnice de valoare practică imediată. reţete şi postulate circulau în lungul timpului fără să se piardă. împreună cu primele lor cercetări ştiinţifice personale." Ca şi alţii însă. de care ne ocupăm aici. pe propriile lui eforturi şi se lasă foarte umil la discreţia mărinimiei unor oarecari fiinţe supreme. ca şi dominaţia pe care a crezut că o poate exercita asupra acestei naturi. ar fi rămas să evolueze de la cunoaşterea magică prin cunoaşterea empirică. Cu cîteva artificii. scării evoluţiei biologice. controversată în cauzele ei. erau imaginaţie pură. dar cum. Şi care ar fi fost rezultatul evoluţiei singuratice şi cînd s-ar va fi cristalizat el? Aceasta e o cu totul altă problemă. păreau transcendentale. se prea poate că abia după plecarea oaspeţilor mărinimoşi. binecunoscută în efectele ei. era apărată împotriva privirilor indiscrete de condiţia ei iniţiatică. Religia putea deci să nu fie născocită niciodată (perpetuîndu-se numai ciclurile de superstiţii demonologice pînă la dispariţia lor). cu mult mai dificilă. ridicaţi de la rangul de vrăjitori la rangul de preoţi. unor tradiţii (secretele lui Numa Pompilius). anumiţi oameni înzestraţi cu o bună intuiţie şi cu un ferm echilibru al inteligenţei. fireşte. divină. sacrală. au deschis drum evoluţiei cunoaşterii omeneşti. însuşite nu prin cercetarea naturii şi prin experiment. el încetează să se mai bizuie pe propria lui inteligenţă. pentru majoritatea maselor omeneşti primitive şi înspăimîntate de alura şi comportamentul unor fiinţe venite de pe o treaptă superioară a. punîndu-1 să electrocuteze pe intruşi. Idei. noii stăpîni ai secretelor dăruite au devenit stăpîni absoluţi ai sclavului. orişicum minunate în raport cu epoca. chiar şi Frazer trece prea uşor peste un impas al demonstraţiei problemei: pasajul inteligenţei de la magia primitivă la religie. formule. In orice caz este cert că drumul singurătăţii ar fi fost foarte lung. unor obiecte de cult (chivotul legămîntului) sau unor lucrări de artă (figurinele culturii yomon).scopurilor lui. dacă omul. au inventat cel mai lung şi cel mai cumplit mijloc de dominaţie. cărora le atribuie acum toate vastele prerogative pe care altădată şi le atribuise sieşi. ca şi ai regelui. ci pe calea revelaţiei. fără îndoială. cînd el recunoaşte cu ciudă că ordinea ce a presupus-o în natură. fiind secretă. dar nevăzute. nu ştim însă dacă nu cumva ar fi fost mai bun. este un impas din care omul singur n-ar fi ieşit astfel. în împrejurările revelaţiei. au avut totuşi meritul păstrării celor învăţate de la nemaipomeniţii oaspeţi şi mai ales al meditaţiei autonome care. şi-au asumat rolul de păstrători ai unor. Aflînd totuşi prea devreme anumite adevăruri care. unor mituri (zborul lui Etana). acele cunoştinţe ştiinţifice erau transmise unor monumente (piramida lui Khufu). Revelaţia nu era. Uneori. Cînd eroarea sa se risipeşte. insolitul părea supranatural. Moise îşi apăra tabernacolul cu gelozie. ascunse şi voalate f în natură. însă nu depăşeau zonele 7 . unor scrieri (Vechiul Testament). Ştiinţa lor. Aceşti oameni. care de fapt se face după o dramatică criză de spirit a omului. în realitate. înconjurat doar de fenomene naturale cu care se obişnuia treptat. după trecerea sentimentului emoţional de şoc.

După naştere. este aceea legată de utilizarea fierului. unealta agricolă. O sumă de deducţii şi invenţii mai tîrzii. unde a căpătat viaţă. De acolo. le-a înghiţit şi a rămas grea. unul dintre exegeţii paleoastronauticii. Silvestru II. iar fraţii aveau nevoie de lut. avion. Muntele nu avea decît fier. dacă muntele n-ar fi plutitor şi mai ales dacă legenda s-ar opri aici. rămase fără întrebuinţare practică evidentă. Deocamdată este greu de răspuns de unde proveniseră toate acele cunoştinţe. fierul era socotit metal blestemat. vapor. Dintre acestea. lucrurile încep să se vadă în cu totul altă lumină dacă ne gândim că nimic din civilizaţia noastră modernă (electricitate. potrivit căreia la început nu era pe lume nimic decît un munte mare. Destul de multe lucruri pe care le ştim din invenţiile oficiale ale ultimelor două sau trei secole. ţinînd seamă îndeosebi de faptul că semnalarea acestei superstiţii apare încă în textele sau datinile orale ale unor vremuri cînd fierul abia se ivise. mai bine zis numai un trup de femeie căruia nu avea cine să-i dea viaţă. TRADIŢIILE OBSCURE Una din cele mai ciudate tradiţii. născînd doi copii necuraţi: unul şchiop şi deştept. Dacă ar fi fost vorba de aur. orologiul cu greutăţi) cît cunoştinţele sale astronomice şi utilizarea paratrăsnetului par stranii pentru sfîrşitul primului mileniu al erei noastre. era mai lesne de găsit o explicaţie comodă. Omologarea muntelui cu un vulcan . automobil. industrie ato-.ar puitea fi admisă în virtutea circulaţiei temelor folclorice.în Bucovina . antichitatea şi evul mediu le păstraseră cu zgîrcenie în medii intime. ac. Pe de altă parte. au făcut notorii nişte nume în jurul cărora n-a încetat să plutească misterul: regele Numa sau mai ales Pitagora. Leonardo da Vinci.conservate cu grijă de către iniţiaţi. a fost iniţiat de maeştri arabi la Sevilla şi Cordoba şi nu atît invenţiile sale (orga cu aburi. tradiţia este de-a dreptul obscură. una din cele mai interesante ni se parte o credinţă populară circulînd în Bucovina. femeia a coborît pe munte. celălalt sănătos. dar prost. s-a născut o femeie. ceasornic. şoptite la ureche sub paza sacra-lităţii. pumnalul de fier purtat de unii faraoni era un semn distinctiv divin. ci de la maestru la ucenic. purtat încolo şi încoace de vînturi (întocmai ca muntele magic dintr-un basm vietnamez al lui Ty Thyk) şi scoţînd neîncetat foc din pisc. ele se aflau nu din tratate şi laboratoare universitare. în toate scripturile popoarelor vechi. pe cînd aşa. Şi totuşi. astronavă. pînă cînd într-un tîrziu a ajuns la Vîntul-eel-mai-de-sus. aşa cum a remarcat Robert Charroux. Dar din focul permanent al muntelui. înainte de a fi ales papă. aşa că cel prost coborî în 8 .mică sau ordinator electronic) nu poate exista deocamdată fără acest metal. Ideea poate fi confruntată cu interdicţiile de folosire a carului ceresc (făcut din fier şi echivalent vădit al unei astronave) din poemul arhaic indo-tibetan Samaranganasutradhara. dar şi cu unele tradiţii folclorice africane sau europene despre semnificaţia fierului. a găsit două bucăţi de fier. în evurile mai noi papa Silvestru II sau Roger Bacon. precizează legenda. armă. poate chiar Dante. trupul i-a fost luat de vînturi şi dus în toate părţile. Swift.

comportamentul acestui cal magic contravine cunoştinţelor primitive ale ciobanilor. pînă cînd de la o vreme îşi luă lumea în cap. analizat atent. Intrară amîndoi în cal şi izbutiră să-1 mişte. In descîntece. adăugiri superficiale. statul incaşilor avea depozite speciale. de pildă măgarul ale cărui excremente devin. ca după o mare catastrofă. aducînd noţiuni care azi ni se par magice. de unde cel ce nu avea hrană sau haine le putea primi gratuit. dispărute din uz. folclorul. Vom vedea mai tîrziu că. posibilă numai în cuprinsul unei civilizaţii de care lumea de azi e încă departe şi pe care incaşii o socoteau lege divină moştenită din trecut? FOLCLORUL Deşi circulă de la un teritoriu la altul şi FANTASTIC se transmite mereu de la o generaţie la alta. ci o maşină şi în general este caracteristică pentru folclorul fantastic de formaţie arhaică metaforizarea maşinilor transcendente. Folclorul multor popoare păstrează ciudăţenii. care nu au nici o legătură cu memoria ancestrală. Calul lui Făt-Frumos aparţine însă altei categorii. fără viaţă. pe care n-o înţelege nici magicianul moştenitor. e drept. calul acesta nu e un cal propriu-zis. Asemenea lucruri amintesc de un timp confuz cînd omul abia începea să se deprindă cu o nouă stare de lucruri. dar care cîndva şi-au avut sensul lor concret. Dacă un cal se comportă uneori întocmai ca o maşină de zbor cu reacţie. Iată însă de pildă cîteva trăsături ale moralei incase: nimeni nu era lipsit de dreptul la hrană. iar cine pleca de acasă lăsa un băţ în prag. şi mai neverosimilă era lipsa noţiunii de hoţie. ori covorul zburător cu care se poate călători prin văzduh.) care face pe om nevăzut sau oglinda fermecată în al cărei cristal se poate 9 . Apoi fratele prost rămase să-1 tragă pururi pe celălalt. Unele sînt. vînătorilor sau plugarilor din a căror cultură orală fac parte şi Galben-de-Soare şi Buşteanul Ielelor. în care elementele fabulaţiei fundamentale au fost puse exagerat de folclorişti pe seama aspiraţiilor şi ambiţiilor omului.adîncul mărilor de unde aduse lutul necesar. structural. fiind mereu contemporan în aluziile sale). nu a unor primitivi cum ar urma să-i considerăm în limitele cronologiei admise de istorici. probabil în temele lui fundamentale de cînd există homo sapiens şi cu toate că se schimbă nu numai stilistic (căci are o imensă putere de adaptare şi de absorbţie. găsim unele venind probabil de dinainte de potop. aur sau pietre preţioase. coif etc. De unde această etică. căci la incaşi uşile nu aveau lacăte. privit în structura sa. dincolo de mica experienţă a medicinei empirice locale sau de incantaţia rituală. este forma cea mai conservatoare de comunicare a memoriei omenirii. îmbrăcăminte şi adăpost. Printre proverbe. Celălalt frate făcu un trup de cal. ca semn că locuinţa e goală. la dorinţă. car© au totuşi alura comportării unor oameni cu civilizaţia consolidată. trăgînd după ei o căruţă. răzbat elemente dintr-o magie absconsă. Legenda ţine să precizeze că pe atunci Dumnezeu era necunoscut. Cel mai interesant pentru problema noastră este însă basmul fantastic. căciula fermecată (cu variantele diferitelor zone geografice: scufie.

datorită cine ştie cărei împrejurări. Acestea. eroul îşi părăseşte locul natal şi. Dar a căutat-o vreun istoric în locurile inaccesibile pentru istoricii laici. cartea împăratului să fi urmat un destin contrar. Să luăm un exemplu mai categoric. provenite fie dintr-o vanitate iniţiatică lesne explicabilă. Nevoia de a recurge la orice fel de surse este pricinuită de sărăcia moştenirii pe care ne-a lăsat-o trecutul. împăratul Traian. urmînd modelul lui Caesar.vedea la distanţă se pot clasa. existentă în cel puţin 15 variante principale (cîte am izbutit să cunoaştem) din patru continente. Mai dificil de clasificat printre aspiraţii este tema de basm a călătorului paradoxal. evident. printre simbolurile categorice ale refulărilor omeneşti. dar nici nu sînt arătate lumii. poate că păstrează mari cantităţi de texte care. fie din alterările succesive ale memoriei care la un moment dat şi-a pierdut elementul de confruntare. observă un imens decalaj de timp între viaţa lui desfăşurată în ritm biologic normal şi viaţa de acasă. Dacă din ele n-ar răzbate la lumină uneori cîte unul. Pe de altă parte. e greu de presupus că într-o vreme cînd cărţile poeţilor se editau în sute de copii. miturile primordiale s-au erodat în transcrierile succesive. care a consumat în absenţa lui unul sau mai multe secole. de pildă în tainiţele Vaticanului? După părerea specialiştilor. după o judecată impresionistă. Şi totuşi ea nu există. aceste aparate fantastice încep să aibă însă contingenţe cu aparatele similare pe care astăzi le fabrică industria sau le pregăteşte teoretic ştiinţa. ca aceea din Alexandria. FORMELE OCULTE DE CONSERVARE A MEMORIEI Memoria ancestrală s-a conservat în diferite forme. Poate că spiritul său cultivat (să nu uităm una din fundaţiile lui: biblioteca Ulpia) îl va fi împins să comunice date mai adînci despre religia şi moravurile stranii ale unui popor pentru care moartea era clipa festivă supremă. despre care circulă legende vagi. nici n-am mai spera că aceste depozite există cu adevărat. folclorul nu e în întregime cules şi editat. se poate spera că în anul 1980 un mic număr de ordinatori electronici perfecţionaţi va înmagazina toată documentaţia scrisă a lumii. mai zac destule sub vegetaţia nesmulsă a junglei. sînt elemente neinventabile prin metaforă şi nu le poate explica satisfăcător. iar dintre monumentele de piatră şi metal care au scăpat de furia conchistelor şi bigotismului religios sau laic. decît teoria relativităţii timpului în zborul cosmic accelerat. oricît n-ar dori-o folcloriştii. Cercetate însă cu multă prudenţă. au ars. din care forma ocultă nu este neglijabilă. Iar în ce priveşte textele 10 . Ia întoarcere. Depozitele oculte. Privite analitic. încă destul de multe din puţinele texte arhaice sînt nedescifrate. nu se distrug. tradiţiile oculte pot oferi cercetătorului laic destul material din care s-ar extrage adevărul istoric pierdut. în toate aceste basme. Vechile biblioteci mari. Bineînţeles că aici au intervenit de-a lungul vremii interpretări voit sau involuntar false. a scris o carte asupra războaielor dace. Dar specialiştii se referă la documentaţia publică. neconve-nind din punct de vedere teologic religiei sau sectei depozitare.

artă. cunoscînd existenţa Crucii Sudului. Se prea poate ca viitorul să demonstreze că teza paleoastronauticii a fost falsă şi că altele au fost cauzele care au generat numeroasele enigme ale istoriei omeneşti. printre crimele pasibile de pedeapsa cu moartea şi falsificarea adevărului de către istorici. nu de axiome. Enigmele miturilor astrale. ocolind cu voie sau fără voie arhitectura complexă a argumentelor posibile. ne duc spre ipotezele paleoastronautice care par fantastice numai la o privire 'superficială. duce inevitabil la această ipoteză. dimensiunile şi vitezele sateliţilor planetei Marte şi pictorul Jeronimus Bosch zugrăvea nişte vehicule spaţiale în plin zbor. Dante vorbea mai tîrziu despre unele constelaţii ale emisferei australe. Putem greşi. sînt cîteva monumente de literatură. ca faimoasa lapis exillis despre care vorbea poetul Wolfram von Eschenbach. geografie şi teologie apărute în mileniul nostru. parcă se tem să nu afle că în casa noastră cu aer intim a mai locuit cîndva un oaspete vremelnic sau că aceeaşi casă ar mai putea primi un oaspete similar. nu poate să aibă nimic comun cu o dispută ştiinţifică. dar care par imposibile la nişte autori ce fac afirmaţii exacte despre nişte adevăruri descoperite abia mult mai tîrziu. în stilul negatorilor paleoastronauticii o irascibilitate ciudată care. De aceea este greu de înţeles groaza unor persoane care. o piatră căzută din cer ce avea nişte inscripţii apărînd numai în anumite împrejurări. conservate în cele cîteva tipare pe care le-am enunţat. Se remarcă.oculte (nu cele doar ocultate). Din păcate. tocmai de aceea. cînd ciclul informaţiei va putea fi complet. orbitele. REFERINŢE STRANII ÎN MONUMENTE TÎRZII Mai accesibile. formele diferite în care ne apar enigmele istorice sugerînd unele surse străvechi de informaţie asupra raporturilor dintre omenire şi alte civilizaţii oferă azi posibilităţi noi cercetării monumentelor stranii (sau cel puţin neclasice) ale istoriei Pămîntului. acumularea de elemente istorice şi mitologice în confruntare reciprocă. iar Lucanus se referea cu o enigmatică precizie la clima şi la coordonatele antarctice. confruntate de asemeni cu datele ştiinţelor contemporane. Aşadar. Este adevărat (miraculos de adevărat) că poporul mayaşilor avea o lege penală care considera. Sînt şi referinţe mai bizare. Tot atît de inexplicabile sînt hărţile echidistante ale Americii şi Antarcticii copiate de amiralul turc Piry Reis. Swift determina numărul. asemenea lege nu s-a mai semnalat în alte etape ale istoriei omenirii. Ceea ce susţinem aici este un sistem de ipoteze. Nici chiar numărul sporit zilnic al adepţilor ipotezei nu este hotărîtor în sine. nefiind oculte. desigur. chiar dreptul de acces la manuscris nu include încă şi accesul la sens. Aşa cum Platon descria Atlantida. Timpul o va susţine sau o va infirma. comunicînd date autentice.. Deocamdată. ca şi vehiculele ovoidale gata de decolare ori chiar în plin zbor spaţial din iconografia creştinismului ortodox medieval. SURSELE PARAISTORICE 11 .

coexistente: a) ficţiune metaforică sau simbolistică. politice şi medicale. din punctul de vedere al unei civilizaţii imediat superioare. evident. noţiunea de mit are două sensuri paralele. transcendentă. a unui plan religios gîndit dinainte pentru amăgirea populaţiei credule. tratat subsidiar şi negat adesea. H. cu metafore poetice. au sporit materia mitului. Cei mai abili dintre spectatori. toate sînt însă legende. adică prin punctele lor comune. profeţii înşişi erau. care mai stăruia în memoria vagă a oamenilor. cu orizontul lui mărginit. administrativ. era modalitatea cea mai eficace de a-i stăpîni şi înfrîna. cu precepte etice şi cu fabule. „Un şir pestriţ de legende şi rapsodii asupra obîrşiei lumii şi omului. Spre deosebire de toţi aceştia. această construcţie eclectică putînd servi şi servind într-adevăr dirijării politice a unei mase omeneşti prin religie. în fiecare codice religios. Fr. de memorie tradiţională. E amuzant însă cînd unii istorici (ca bunăoară K. inventînd din nimic zei cu atribute fantastice. cu reguli juridice. Jesper) vor să demonstreze caracterul de invenţie al miturilor şi vechilor legende tocmai prin ceea ce neagă acest caracter. ar fi cu neputinţă de închipuit. găsim contradicţii flagrante. unii cercetători i-au dat curs) este infirmată pînă şi de contextul mitologic al fiecărui cult în parte. ştiindu-se că insolitul şi nepămîn-tescul. Bineînţeles. cu felurite legende colaterale. deşi e cel fundamental. b) tradiţie sacră a unor revelaţii din epocile timpurii ale popoarelor (sau omenirii întregi). Judecind lucrurile cu rigoarea logică necesară şi pas-trîndu-ne simţul proporţiilor n-ar fi cu putinţă să-i atribuim primitivului o fantezie nelimitată. Mitul deci nu este construit niciodată pe structura unui scop. Procedeul este. mitul nu are legătură nici cu noţiunea şi mai aberantă. dintr-o insuficientă digerare a materiei documentare. mai mult." Dar tocmai acele „poveşti încurcate" care deranjează planul exegezei sînt mai totdeauna aruncate la coş ca neavenite. cu atît mai puţin forţa de a crea metafore esenţiale. Prejudecata e mai veche şi i-au dat tribut şi alţi cercetători. afirma cu 12 . scrie Jesper. Mitul nu este decît oglinda deformată a unor evenimente reale. care au depăşit puterea de înţelegere a spectatorilor. rezultatul nivelului scăzut de cunoştinţe despre natură şi societate. privind numai imaginea răsturnată a mitului (lucru curent pentru epocă). Engels. Cum să concepi un biet vrăjitor paleolitic sau chiar un preot arhaic. ceea ce în cazul producerii mitului printr-o deliberare apriorică. Printre ele sînt şi poveşti încurcate şi poveşti foarte simple. produse ale fanteziei. avînd o intuiţie psihosocială. de revelaţie. după sistemul avalanşei. totuşi. nişte naivi şi nişte creduli. Rareori se adaugă şi al treilea sens. nebizuite pe experienţa clasică omenească? Inconsistenţa unei atari explicări a teogoniei (căreia.MITUL CA FORMA A MEMORIEI în accepţie curentă. chiar în acelaşi text. defilează prin faţa noastră.

iar aceasta putea să însemne abdicarea totală de la critica religiei şi a consecinţelor ei nefaste. extinzîndu-şi observaţia justă numai în ce priveşte manipularea miturilor de către clerici şi teologi în scopuri de fapt politice. ei greşeau astfel. conferind unor preoţi modeşti sau magi primitivi. poate de o structură biologică mai avansată sau de alt tip. căci echivalarea mitului cu simbolul este o încercare mediocră de sofism. dar într-un anume sens chiar imposibilă. Cu datele de care dispuneau însă în epoca lor. căci nucleele marilor mituri aveau să apară din altă cauză. afirmaţia rămîne valabilă şi în plan mai larg. Dar Mircea Eliade consideră imperfectă definiţia ce atribuie mitului relatări de evenimente petrecute într-un timp fabulos.prin suprapuneri şi interpolări a ajuns un buchet eclectic de înţelesuri şi implicaţii. aceşti comentatori n-ar fi avut cum să găsească ideea că zeii veneau într-adevăr din cer. ci numai reprezentanţi ai unei civilizaţii de pe altă planetă. ce păstoreau triburi de ciobani sau agricultori. căci. aceşti comentatori erau puşi în faţa unor situaţii penibile. se şi întreabă dacă e cu putinţă „să se găsească o singură definiţie susceptibilă de a acoperi toate tipurile şi toate funcţiile miturilor". nu puteau să vină decît din cer. Fireşte. nişte intuiţii ştiinţifice care încep să apară abia în zilele noastre. ajungeau de la problemele scopului la problemele obîrşiei. combătînd religia (mai exact spus: teogonia). mai ales în forma axiomatică utilizată de enciclopedii. care e un constructor şi un beneficiar al maşinilor gînditoare şi al aparatelor spaţiale. fără să fi fost zei. Privind mitul nu ca ficţiune metaforică. Extrapolată. pe care acesta le personifica pînă se obişnuia cu ele. vom putea explica mult mai realist şi teogonia. ca Iaroslavski. Dar aici este vorba numai de o demonologie simplistă a primei trepte a gîndirii din societăţile primitive. pentru că o putem raporta într-adevăr la atitudinea primitivului faţă de forţele naturii. Mircea Eliade. mitul fiind după el „o realitate culturală extrem de complexă care poate fi abordată şi interpretată din perspective multiple şi complementare". 13 . Unii popularizatori ca Julius Lips (ori şi mai modestul Jesper) sau publicişti fără îndoială bine intenţionaţi. însă lipsiţi de cultura necesară şi de un sistem propriu de judecată. oricît de intuitivi ar fi fost. Unul dintre cei mai interesanţi şi mai profunzi cercetători contemporani ai mitului. Starea de azi a cunoştinţelor omeneşti despre natura lucrurilor şi despre Univers ne dă putinţa altor confruntări. Definirea mitului a fost mereu nu numai dificilă. dacă zeii n-ar fi fost inventaţi. şi chiar dacă mitul .sclipitoare luciditate că „figurile fantastice în care se reflectau la început numai forţele misterioase ale naturii capătă astfel atribute sociale şi devin reprezentative pentru unele forţe istorice".în nucleul lui esenţial fiind formă a memoriei străvechi . el rămîne totuşi ceea ce este şi nu-1 putem deposeda tocmai de elementul care aparţine structurii sale celei mai intime. ci ca memorie ancestrală şi aducînd ca elemente de comparaţie datele cîtorva preocupări noi ale omului de azi.

Frazer. Religiile sau cultele mai noi sînt neimportante sub acest raport al vehiculării marilor mituri primordiale. chemate de nevoile protocolare ale religiilor şi de interesele conducătorilor de state. de roată. Nu este greu de înţeles de ce miturile originare au cunoscut. Ni se pare într-adevăr că a defini mitul numai ca o coagulare metaforică a spaimelor şi dorinţelor unor primitivi înseamnă a-1 idealiza şi a-1 rupe cu totul de realitatea socială care 1-a produs. căci vechile religii erau nişte religii de asupritori şi stăpîni. primii inşi care s-au folosit de foc. ci şi în jurul unor acţiuni şi persoane terestre (acţiuni îndemînatice şi oameni foarte înzestraţi). Fr." Astfel de intuiţii. Cu mai mult curaj şi cu mai multă răbdare. el. există o memorabilă concluzie de mare fineţe stilistică şi de vădită profunzime. acest act de mitizare (care se produce mereu. precum şi valoarea practică incontestabilă a unor lucrări de talia dezgropării Troiei de către Schliemann. iar creştinismul . interpolaţii şi adaptări. el însuşi foarte imprecis. Actul de mitizare s-a săvîrşit. „Fără să aruncăm o privire în viitorul îndepărtat. scria ilustrul savant. în vederea unei eficacităţi mai sigure. în funcţie de care profeţii şi teologii ordonau materialul moştenit. ci mai ales prin ziarişti) s-a raportat de cele mai multe ori la oameni anonimi. G. fireşte. Faptul că în miturile codificate multor zei li s-au acordat atribute şi îndeletniciri omeneşti curente este pe deplin normal: acesta corespundea gradului de viziune metaforică a fiecărui popor în parte (sau trib). putem arăta mult mai limpede cursul urmat de gîndire pînă aici. căci caracterul lor este epigonic în ce priveşte evoluţia cunoaşterii omeneşti. chiar dacă lipsită de o judecată cauzală completă. azi însă nu prin vrăjitori sau profeţi. spunea. aparţi-nînd multor cercetători şi exegeţi (unii iluştri). Engels intuise în bună măsură această structură ciudată a mitului.o religie de sclavi blazaţi. mai sînt în stare să nege astăzi că evangheliile şi Faptele sfinţilor apostoli sînt prelucrări ulterioare ale unor scrieri care s-au pierdut şi al căror miez istoric. în diferite etape. mai bine zis a zbaterii omului faţă de necunoscut. ci de a face mai ales o translaţie în domeniul originii miturilor şi de a reda miturilor astrale adevărata lor obîrşie. multe suprapuneri. Nu este vorba nicidecum de a nega atîtea rezultate admirabile asupra meditaţiei în jurul genezei multiple a miturilor.Preocupat de problemă. comparînd-o cu o pînză ţesută 14 . ridicaţi la rangul de zei pentru că au fost primii pescari. primii vînători. nu mai poate fi recunoscut azi sub maldărul de legende care l-au acoperit. la cei care au descoperit o oază fertilă sau un lac cu apă dulce în vederea staţionării ori au organizat tribul pentru apărarea împotriva unui vrăjmaş. nu numai în jurul unor fenomene şi fiinţe străine de Pămînt. adaptîndu-1 mentalităţii sociale şi aranjîndu-1 în spiritul acesteia. inutila tendinţă idealistă care ascunde adevărurile epocilor arhaice poate fi neutralizată şi nimic din ceea ce este logic pentru poziţia omului în Cosmos nu va mai fi ocolit. sînt preludiile care ne-au dat posibilitatea să sistematizăm astăzi grupul de ipoteze privitoare la miturile astrale. „Numai teologii de profesie sau alţi 'istorici interesaţi. de un adăpost amenajat sau de luntre. ea aparţine lui J.

implicit. care era încă o definiţie. Idealul. Dacă urmărim evoluţia mitului de la memorie la simbol (deşi. este o Consecinţă. Iar un trib tătar asiatic (teleuţii). deşi vulturul i-1 ciuguleşte zilnic şi chiar titanomachia reia cu mijloace imagistice exterioare lupta de altă semnificaţie dintre Typhon şi Osiris. a acelor adevăruri pe care oamenii din toate vremurile le-au posedat în număr mare. din ce în ce mai mult fiziologice. am vedea atunci că urzeala ţesută cu alb şi cu negru alcătuieşte ceva ca un covor de noţiuni adevărate şi false. nu mai rămâne decât un rezultat târziu. dacă prin termenul ştiinţă ne este îngăduit să înţelegem. totalitatea adevărurilor simple extrase din observarea naturii. încă o parţială cunoaştere a secretului de obîrşie. Dacă ne-ar fi cu putinţă să examinăm ţesătura gîndirii de după debutul ei. bineînţeles. venit din cer şi ascuns în pămînt într-un loc determinat precis de populaţia localnică. adică fără a-i găsi un sprijin în cunoaşterea lumii concrete. fantezia omenească nu poate inventa ceva din nimic. alimentate de simbolul transparent al dorinţelor omeneşti imediate. căci. Măreţia abstractă. organizează materia împrumutată indirect în ciclul unor anecdote picante. dar timpul nu lea filtrat decît poate numai stilistic. în structura mitului. nu o cauză şi putem găsi desfăşurarea fenomenului chiar în epocile mai noi. La obîrşia miturilor clasice şi. Miturile au fost ştafete transmise temporal de o epocă altei epoci. care în cele din urmă ajung să reflecte prezentul cu dorinţele imediate. al unei lupte pentru rezervarea unui eden terestru cu vinuri. pe care se restructurează mitul originar. deoarece memoria evenimentelor primordiale se şterge treptat şi cum se încarcă pe rând de metafore exterioare. ţesătura poate fi comparată cu gîndi-rea omenească din stadiul ei modern. Aşa de pildă vestitul meteorit din Arizona a putut fi găsit de specialişti numai datorită povestirilor locale referitoare la un zeu de foc. străbătută de fire multicolore.în trei fire deosebite: firul negru al magiei. firul roşu al religiei. dar schimbîndu-şi culoarea pe măsură ce se desfăşoară treptat. din ce în ce mai puţin spirituale. să nu uităm. firul alb al ştiinţei. din miturile Egiptului şi ale Indiei degringolează în mitologia grecească spre formele cele mai concrete. îl vedem cum se descarcă treptat de marile lui taine simple şi lineare. fenomenul e de fapt o involuţie). ospeţe şi pălăvrăgeală. normale care depăşeau însă puterea de înţelegere a privitorilor primitivi. De aceea şi simbolistica este barbară şi aproape absurdă ca imaginaţie: Atlas ţine cerul pe umeri. influenţat într-o 15 . adaptate temperamentului epicureic. Miturile eline. deci renunţând la contemplare şi abstracţie. abia nuanţate de firul roşu al religiei. cu toate aspiraţiile ei divergente. iar simbolul naiv şi practic. amor." Şi Frazer încheie astfel: „Aşa bălţată şi vopsită. numai un grup de superstiţii în jurul unei demonologii primare. tot astfel. cu toate tendinţele ei contradictorii". care multă vreme nu avusese o religie pro-priu-zisă. Prome-teu are un ficat în veşnică regenerare. sub alt raport. a religiilor a stat spectacolul unor fapte reale şi.

cercetătorul american reconstituie anumite momente dramatice din istoria omenirii. Printr-o admirabilă demonstraţie. Fulgerul era divinizat de la început. pline de duhuri şi forţe oculte. din respect pentru tradiţie. geneza mitului nu are nimic comun cu demonologia primară sau cu superstiţiile aferente ale acesteia. în miturile primare sînt însă miezuri care nu se pot explica prin nici un mijloc clasic. de pildă Zeus. după ce în păturile sociale superioare s-au organizat cele dintîi intuiţii sau chiar cunoştinţe meteorologice de formaţie empirică. Că explicarea miturilor printr-un soi de refulare globală a omenirii (o metodă la urma urmei psihanalitică. profesorul Yuan Ke susţine că la baza tuturor miturilor „se află viaţa reală şi nicidecum plăsmuirile apărute în capul oamenilor". oglindite în mituri (aşadar şi potopul terestru). 16 . Teza originii simbolistice a miturilor nu mai corespunde de mult unei exigenţe ştiinţifice moderne. însă nu de zei. fulgerul decade de la rangul de forţă autonomă deliberativă la funcţia de simplă armă secundară în mîinile unui zeu major. Ideea originii mitului în realitate nu este nouă. în genere.epocă tîrzie de creştinismul ortodox şi de mahomedanism. este vrednică de luat în seamă. prinltr-o dezordine produsă în mecanica cerească de apariţia periodică a unor comete de anunită forţă. acestora li s-a atribuit de fiecare dată cîte o explicaţie convenţională. şi. bizuit pe o foarte vastă erudiţie şi în orice caz pe un punct de vedere nou. nici savantul chinez nu merge pînă la capătul invers al fenomenului. Studiind miturile şi legendele. extinsă de la individ la umanitate) şi tot acest pre-freudism (dar şi freudism întîrziat) devin afirmaţii din ce în ce mai nefundate şi chiar naive. deşi nu înaintează decît cu un pas. se vede clar din încercările tot mai multor oameni de ştiinţă serioşi de a scutura miturile de praf spre a le dezvălui depozitul de memorie ancestrală. apariţia insolitului care a produs marile mituri despre circulaţia zeilor în vehicule celeste a certificat şi obîrşia naturală a descărcărilor electrice din atmosferă. scrie net: „Multă lume consideră că miturile sînt un produs al fanteziei omeneşti. şi-a imaginat un dumnezeu ea un bătrân eu barbă albă. explică marile cataclisme din sistemul solar. Ea are o structură romantică. pentru a le pune însă pe seama unor factori extraterestri naturali. Immanuel Velikovsky. în care hiperbola (dacă nu pur şi simplu hipertrofia) înlocuieşte judecata mai adîncă în aria confruntării permanente a documentelor memoriale ale omenirii. într-o carte de sistematizare ştiinţifică a mitologiei chineze. în uniformă fastuoasă de ofiţer rus de dragoni. iar în ultimele decenii ale secolului nostru ea şi-a cucerit foarte mulţi adepţi. de astă dată. De aceea teoria mai recentă a dr. ca şi monumentele de artă sau arhitectură ale trecutului foarte îndepărtat. Aceasta e o eroare profundă". totuşi. Yuan Ke. Aşa face Immanuel Velikovsky care. în care nu credeau nici comentatorii. ca mulţi alţii. Desigur. unul dintre specialiştii remarcabili ai acestui foarte vast şi controversat domeniu. iar mai tîrziu. Dar.

deşi. Miturile dorinţei onului de a zbura au însă structuri naive. De asemenea. Se vorbeşte de pildă destul de des în ultima vreme de mitologia zborului. reconstruieşte o experienţă traumatică uitată care a lssat o dîră adîncă în copilăria unui individ. dar care seamănă uimitor de bine. căci în miturile secundare sau în cele tîrzii (cînd şi poezia şi sportul şi chiar uneori ştiinţa lansează un gen de mituri noi). urmarea lor tragică.senzaţia de zbor din timpul visului. Dar să nu uităm factorii de care depinde calitatea descrierilor din această zonă.a. nu şi funcţia pozitivă a fenomenului (de vreme ce şi acest cercetător. fiecare mit ajuns pînă la noi a depins rînd pe rînd de naratori orali diferiţi. Neputînd defini cauzal nitul prin simbolizarea dorinţelor refulate ale omenirii. evident. fie obiecte sau funcţii. cu tehnologia rachetelor contemporane. Negînd sacralitatea 17 . pornind de la amintiri şi vise discontinue. care nu seamănă cu nimic cunoscut în natură.) sau la calul înaripat. care este o levitaţie. Aplicînd aceeaji metodă la istoria omenirii. dar mai ales de teologii codificatori. ghio-noaia ş. distanţa geografică de locul unde s-a petrecut evenimentul (în situaţia în care cunoaştem mitul în varianta geografică depărtată de locul de obîrşie sau de zona principală a circulaţiei) şi distanţa temporală faţă de momentul înregistrării evenimentului. Miturile fundamentale au fost utilizate de teologi pentru armarea religiilor respective. este imposibil de admis că descrierea nu a avut un model concret. implicit. la căruţa zburătoare (care este o simplă căruţă rurală sau un car de război). Fie zei. ocoleşte mituri şi monumente care nu-i convin). vedem că inscripţiile şi temele legendelor joacă un rol comparabil cu al amintirilor şi viselor în analiza unei personalităţi".printre care el consideră mai ales cometele. ca şi alţii. Immanuel Velikovsky scrie într-un preambul: „Lucrarea mea ar semăna destul de bine cu a unui psihanalist care. Dar în clipa cînd vehiculului i se adaugă o tehnologie insolită. nu totdeauna modelele sînt descrise cu aceeaşi bogăţie de detalii tehnice. ei sînt mai ales: inteligenţa martorului. a vehiculului din vedenia lui Iezechil şi a atîtor altora. e de reţinut metoda cu totul nouă. la cîteva păsări (vulturul. ele nu puteau să aibă nimic sacral. de numeroşi copişti. nu putem nici să excludem cu totul această teză. şi aceasta e situaţia carului ceresc descris cu lux de amănunte în poemul indo-tibetan Samct-ranganasutradhara. acest gen de mit fiind un antidot psihosocial al alienării. care n-au putut depăşi modelul real: pasărea sau limitele sărace ale imaginaţiei . a maşinii zburătoare Vimana din poemul sanscrit Ramayana. sursele pot fi căutate în idealuri şi în speranţe. Deşi din tot acest trecut dramatic îl interesează numai catastrofele şi. adesea pînă la detalii. vehiculele acestei categorii se reduc la covorul zburător. Ga atare. adică tocmai aceea pe care o aplicăm ipotezei aşa-zise paleoastronautice. Fireşte că exagerările într-un sens sau într-altul nu duc la adevăr. astfel că puritatea iniţială avea toate motivele să se altereze.

deşi gîndită cu alte criterii. secol după secol. Trebuie să separăm cu grijă faptele memorate în formule ermetice. De fapt. înainte de a fi devenit literatură determinată de neînţelegerea structurii concrete a acestor modele. A proceda ca Schlie-mann. Despre profeţii-mitografi se exprimă dur chiar unul dintre ei. numite astfel numai pentru că aşa-zisa lor revelaţie nu avea termen de analogie în nimic din ce cunoştea omul pînă acum două decenii. încît aceştia nu s-au putut decide să le includă nici măcar în categoria simbolurilor. nici simboluri. un punct de plecare logic în studiu. iar neînţelegerea a dus la supraestimarea şi ca atare la sacralizarea modelelor. dar considerîndu-i pe eroii supranaturali nişte' invenţii ale dispoziţiei metaforice a omenirii primitive. este purificarea noţiunii de mit pe care a făcut-o Lucian Blaga. care pun la încercare răbdarea cercetătorului. sanitare. Printre aceştia se numără uneori şi oamenii numiţi în mod curent profeţi (deşi adesea acelaşi nume se dădea şi martorilor oculari sau pur şi simplu popularizatorilor unor noi doctrine rudimentare izvorîte din contemplarea evenimentelor insolite). Primul act este decantarea. 4): „Proorocii sînt oameni uşuratici şi vicleni. nu e destul. Dar. de toate adaosurile concentrice de simboluri. aducînd-o la două categorii fundamentale: mituri semnificative (revelînd semnificaţii ce pot avea şi echivalent logic) şi mituri trans-semnificative (care ar încerca să reveleze ceva fără echivalent logic). III. Personajele sacrale ale miturilor nu sînt însă nici fiinţe supranaturale. fabule. Fiecare mit a fost transformat literar. din punctul nostru de vedere. juridice.miturilor. se realizează. agricole şi mai ales de jurisdicţia religioasă intercalată masiv. de marii mitografi sau recompus necontenit de naratorii folclorici. trebuie să ne întrebăm care va fi metoda cea mai eficace de a deshuma din maldărul de moloz nucleul originar atît de preţios şi de ascuns. Trebuie să 18 . există o arie de concordanţă a unor nuclee de mituri. lăsîndu-le de cele mai multe ori pe dinafară. Mai mult. Dacă însă timpul a încărcat de dificultăţi miturile originare. Utilă. care au părut atît de bizare cercetătorilor clasici. în Vechiul Testament (Profetul Sofonie. precepte morale. Oprindu-ne aşadar cu alte criterii în faţa miturilor primordiale. aceeaşi răbdare este unealta cu care se poate ajunge la cunoaşterea nucleului real din mit. chiar dacă rezultatele pasiunii lui conjugate cu intuiţia au avut succesul ştiut. e drept. Ele au avut modele concrete. ' preoţii pîngăresc templul şi siluiesc legea". oculte sau pur şi simplu hipertrofiate din ignoranţă. memoria evenimentelor produse de întîlnirile oamenilor cu unele civilizaţii nepămîntene trebuie căutată tocmai: în aceste mituri „trans-semnificative". o cercetare amănunţită a fenomenului ne face să credem că modelele vii care aduceau solia altei civilizaţii cosmice nu au fost nici măcar nişte superfiirtţe din categoria posibilă în Univers pe care astăzi exobiologia o şi susţine în ipoteze argumentate. nu facem altceva decît să revenim în punctul de plecare. Arătam mai sus că una din dificultăţile cercetării este absenţa formei originare a mitului.

De vină este tradiţionalismul exagerat al unor oameni de ştiinţă care nu încearcă să se autodepăşească. care este un filozof al ştiinţei sale şi tehnicianul. au fost oameni de bună credinţă. adică să renunţe la un moment dat la ceea ce a devenit. In 1865. De fapt. explicînd că n-au de unde şi cum să cadă pietre aprinse din cer. atunci cînd nu erau făcute din candoare. după avizul specialiştilor.examinăm apoi atent contradicţiile dintre vechile texte şi teza religioasă de bază. Nu e deloc ciudat că tocmai dintre aceştia s-au recoltat de fiecare dată detractorii fiecărei invenţii. Se poate bănui că aceşti iniţiaţi. cînd T. Iniţiaţii puteau fi nu numai cunoscători ai faptului respectiv prin memorizarea mecanică a unor texte sacre. descoperiri sau ipoteze noi. alteori se contrazic: gînditorul. care e de multe ori ceea ce numea Tomaso d'Aquino un homo vnius libri.jocorit prima teorie a meteoriţilor. care uneori coexistă fertil. ci chiar oameni cu inteligenţă autonomă. Newcombe. de multe ori nişte naivi transmiţători de texte. savant de mare autoritate ştiinţifică. cînd textul pare clar şi nu invită la descifrarea înţelesului ocult şi nu neapărat invers). iar în al doilea rînd combătînd dogma care acoperă sensul. depăşiţi însă de o fenomenologie superioară nepămînteană. reuşeşte să sperie sau numai să respingă numeroase minţi. fără să uităm că uneori antidogma poate deveni ea însăşi o dogmă. Mai tîrziu. unul dintre ei. au ajuns pînă la noi ca operă colectivă şi deci au fost supuse interpolărilor făcute uneori din cultul pentru enigmatic. învechit şi dogmatic. a avut chiar ambiţia să 19 . scrise sau orale. destui învăţaţi prestigioşi arătau imposibilitatea zboiurilor cu aparate mai grele decît aerul. găsind în primul rînd cheia mecanismului criptic (de pildă. savantul Jean Bouilleaiid declara că „este imposibil şi va fi totdeauna imposibil să se reproducă miracolul vocii omeneşti cu ajutorul unor aparate de lemn sau de metal". Aceeaşi Academie a ba. Tot astfel. dar. sensul secund al textului. trebuie să purificăm materia de toate corpurile străine printr-o permanentă confruntare cu datele oferite de ştiinţele moderne şi cu ipotezele ştiinţifice cele mai recente. cîteodată neînţelese chiar de iniţiaţi. Edison prezenta Academiei Franceze fonograful. Nu e un secret pentru nimeni că sistemul de ipoteze paleoastronautice co. Şi iată cîteva momente ruşinoase din istoria acestor contradicţii.re-şi cucereşte tot mai mult teren în vremea din urmă. ştiind de asemenea că tuturor teologilor le-au sunat bine în contextul revelaţiei zise divine toate întîmplările criptice sau măcar confuze. ştiind că textele mitologice. transmiterea vocii prin sîrmă era imposibilă. A. prin îndrăzneala cu care abordează problema şi în ciuda logicii cu care o explică. la New York era arestat ca escroc un om care pretindea a fi construit un telefon. In sfîrşit. chiar dintre cele lucide. în noţiunea de om de ştiinţă includem adesea două noţiuni diferite. folosiţi ca unelte şi depozitari de către pontifii religiei abia născute din combinarea superstiţiilor şi demonologiei primare cu noile cunoştinţe dobîndite de la „zeii" atunci veniţi din cer. prin evoluţia lucrurilor.

cum se spune cu o certitudine insuficient controlată. Ce a urmat după aceea ştie toată lumea. întrebat cînd va putea fi aplicată ea practic. au trecut numai cîţiva ani pînă cînd au început să zboare primele aeroplane şi a trecut o jumătate de secol pînă la zborul spaţial al lui Gagarin. prăbu-şindu-se în cavităţile lunare". întreprinse în 20 . iar din 1902. Dar Einstein. primul savant care a obţinut fisiunea nucleară şi care. fără s-o conteste. a început să producă antimaterie. a satelitului nostru natural ar fi acoperită de straturi groase de pulbere meteoritică. pot tinde către o valoare infinită. îmbrăţişată şi de alţi oameni de ştiinţă (de pildă fizicienii Michael Kreisler şi Torsten Al-văger). Gerald Feinberg (Universitatea Columbia). se referea numai la particulele accelerate care pornesc de la viteze mici. completează afirmaţia einsteiniană.lină şi chiar orice fel de aselenizare va fi imposibilă din cauză că suprafaţa. în laboratorul de radiaţii „Lawrence" se fac tentative experimentale. prin colaborarea dintre fizicienii sovietici şi vest-europeni. Dar asemenea inconsecvenţe apar ş: mai recent. dornici de a scăpa de spectrul care îi deranjează al noilor ipoteze asupra unor relaţii şi evenimente interplanetare efectuate în trecut sau nu numai în trecut. dar între timp sincrotronul de la Serpuhov (Moscova). aceşti savanţi vorbesc de existenţa în Univers a unor particule care se deplasează mult mai repede ca lumina (tachionii) şi care.demonstreze matematic faptul că un aparat mai greu decît aerul este un vis ce nu se va realiza niciodată. E încă proaspătă cerneala cu care mai mulţi universitari au respins ideea de antimaterie. Astăzi. anul bigotei demonstraţii. recurg la argumentul suprem care pentru ei este limita vitezei luminii şi deci imposibilitatea străbaterii marilor distanţe cronospaţiale. pentru că pornesc de la viteze mult mai mari. cum face Pieter Koll într-o carte recentă. Iată că ipoteza prof. Bunăoară după debutul zborurilor cosmice astrofizicieni notorii (sau cel puţin de mare circulaţie) au ajuns la concluzia (tot demonstrată) că aselenizarea. a răspuns cu convingere: „Niciodată!". să eviţi cu nepăsare să discuţi întrebările la care nu mai ai replică şi să te adaugi şirului bigot al dogmaticilor. lipsită pînă şi de simţul umorului. inexplicabile prin mijloacele uzuale. In primă-ara anului 1965. exact cu nouă ani înainte de explozia de la Hiroshima. acuzînd cercetările. De fapt nu e greu să închizi ochii în faţa unor documente. mulţi oameni de ştiinţă. negînd vitezele superioare vitezei luminii. împiedicate deocamdată de paradoxul logic căruia i se supun aceste particule ce ar elibera semnale în trecut şi le-ar detecta în viitor. un savant de la Universitatea Corneli compara suprafaţa Lunii cu „aluatul dospit" şi se temea că „în timpul aselenizării nava cosmică va perfora suprafaţa poroasă. Azi pare şi mai bizară o afirmaţie a lui Rutherford. în clipa cînd îşi epuizează toate argumentele (sau sofismele) clasice.

dar şi în manevrarea calculată a laserului sau a altor mijloace fizice din vremea noastră. dar încetarea mişcării înseamnă moartea. acest admirabil explorator care şi-a ales unul din drumurile spinoase ale cunoaşterii: „Nu are sens să ne punem întrebarea utilităţii cunoaşterii. depind însă de sărăcia fanteziei cosmice a unui popor epicureu. nu numai în zonele încă tinere ale psihotronicii. ceea oe teoretic ar fi posibil. vedem că simbolul din mit nu este mitul însuşi. printre care industria Tanagrelor sau atelierele părăsite de la Tomis sînlt derizorii. greşit confundate de unii 21 . atît de elegante stilistic.jurul marilor enigme mitologice. într-adevăr. el nu ar mai fi om". De pildă mitul lui Perseu (eare-şi preface toţi duşmanii în statui de marmură sau piatră. a nu căuta să afli este a te opri în loc. în cercetarea de faţă este un act de demistificare. meşteşugul lai Perseu părînd a fi mai curînd un sistem de sculptură rapidă de la distanţă. iar aici nici un simbol nu mai este posibil. Şi totuşi pe orizontul acestui mit trece spectral nucleul originar: forţa de înmărmurire ce o degajă capul Meduzei. într-adevăr. nu lipsite de un anume hieratism. spre a construi apoi marile simboluri. căci avem atîtea dovezi. arătîndu-le capul Meduzei ucise de el) coincide. Dar aceşti negatori miopi sînt chiar necesari. dacă asemuim acţiunea lui Perseu cu sculptura gigantică de tipul Masma ori cu enigmaticele capete mai tîrzii din jungla mexicană sau din Insula Paştelui. prin naiva alăturare de vorbe „business" cu „fantezia". un act a cărui mişcare dialectică ni se pare firească în planul cunoaşterii. care nu este decît un galimatias semantic. o ignorare a structurii şi rostului fanteziei în gîndirea umană. Să ne gîndim la ce spunea Fridtjof Nansen. adică mişcarea. Aşadar. miturile greceşti. omul vrea să ştie şi dacă i-ar dispare această dorinţă. imaginaţia omenirii s-a folosit de elementele figurative ale crîmpeielor care se mai ţineau minte. iar ceea ce a mai rămas din ele s-a înecat în zgura unor anecdote şi în aurul înşelător al simbolurilor. transformîndu-le întîi în metafore criptice. cu visul negustorilor greci ide a obţine pe căi cît mai lesnicioase mai multe statui pentru vînzare. UN EFECT AL UITARII Cu simbolistica mitului ne-au deprins mai cu seamă interpreţii mitologiei eline. Hrănită iniţial cu nişte fenomene care îi depăşeau puterea de înţelegere şi apoi incitată de amintirea lor din ce în ce mai vagă. de vreme ce ei întreţin vioiciunea spiritului celorlalţi oameni. ci un adaos care suplineşte facil şi formal esenţa uitată. nucleele mitice primordiale au fost părăsite prin trecerea timpului. SIMBOLUL. iar sensul existenţei este viaţa. înclinaţi spre poetizarea sensurilor ascunse observaţiei imediate. şi s-ar părea că lucrurile n-au fost chiar imposibile în trecutul protoistorie. ceea ce ne propunem. a căror minte se mişcă cu mobilitate autonomă în ariile cunoaşterii. In fond. simbolic vorbind.

viteze mai mari decît a vîntului. o armătură de simboluri îndeobşte morale. cunoscut de oameni înainte. şi este foarte justificată. revelaţia fiind uitată în formele ei iniţiale. între zidurile solemne cu basoreliefuri care sînt amprente de visuri. luxurianţa acumulată vreme de multe 22 . Astfel. Omul are nevoie în fiecare epocă de mituri. fireşte. pe cînd de fapt nu este decît rezultanta unor mari durate de timp ce au deformat mitul originar.cercetători cu marile mituri ale omenirii. îngerii şi toate celelalte forme similare. Intrarea unor civilizaţii în conştiinţa istorică este o părăsire. adică a aşa-zisei revelaţii. ca de altfel şi vulturul lui Etana. caii înaripaţi. ci faptul văzut. medicale sau politice. însă. ele fiind transcendentale pentru omenirea primitivă. învierea tuturor morţilor ori măcar tinereţea perpetuă. însă mai încete decît gîndul. paralel cu noile forme ezoterice. libertatea amorului sau. ea reuşind „să supravieţuiască. Iată de ce spunem că simbolul mitologic este un efect al uitării. El amplifică adevărurile de mare circulaţie în arhitecturi metaforice şi e plăcut să-ţi petreci răgazul printre coloanele măreţelor simboluri cu inscripţii pe care nu le mai citeşti. a miturilor considerate literal. juridice. fiind legate numai de forma lui tîrzie. fericirea edenică. noua vîrstă de aur. După aceea. Dar. în fine. Unele dintre aceste simboluri porneau de la constatarea cîtorva fapte cărora nu li s-a înţeles niciodată structura. zboruri în paradoxul timpului etc. după care „lucrul cel mai picant este că ea a'supravieţuit mai ales în istoriografie". fără îndoială. excomunicarea răului. fie şi radical schimbată (dacă nu camuflată desăvîrşit)". Uitarea acestui fapt primordial în detaliile lui. Elementul originar nu este niciodată simbolul. Dar aceste sisteme de simboluri nu au nimic comun cu evenimentul iniţial. altfel însă nimic altceva decît nişte fapte fireşti produse de o civilizaţie superioară. rămînea dorinţa mereu aţîţată care se transforma treptat în simbolul acestei dorinţe. sub pavăza pictată cu tropi a tavanelor. Dar aceste zboruri se bizuie pe ideea de aripi. aşa cum remarcă Mircea Eliade. în totalitate sau mai adesea parţial şi păstrarea numai a unor linii de contur confuz din ceea ce a fost odată nucleul mitic. chiar dacă ironică. pe cită vreme miturile zborurilor astrale. suprasolicitarea acceleraţiei. care a ajuns să fie tratată drept revelaţie primordială divină. duce inevitabil la restructurarea moştenirii tradiţionale şi la organizarea ei în simboluri şi metafore de tip sacral. servind lucrării de conducere înfăptuită de către religie prin stat sau de către stat prin religie. sistemul de referinţă iniţial îşi părăseşte repede structura logică şi capătă. care a fost totdeauna o noţiune fluctuantă şi aproape indefinibilă altminteri decît juridic. afirmaţia sa. jeturi de propulsie. nu numai acolo. indică stîlpi de foc la aterizare. e greu de afirmat că gîndirea mitică ar fi fost abolită. Spunem de pildă că Icar reprezintă simbolul dorinţei omului de a zbura în spaţiu. neavînd nici un model pămîntean. Aceste simboluri conţineau ispita dorinţelor omeneşti esenţiale: zborul.

prin confruntări reciproce. Totuşi. ele nu ar oferi nimic deosebit celui care vrea să reconstituie epocile de contaot astral şi de catastrofe planetare. lui de pornire este un fenomen neînţeles. peste pivniţele ignorate alt ciclu istoric îşi clădeşte alt mit şi tot aşa mereu. Aparent. socotite de obicei rituale. amintită de Ovidiu. vom găsi în numeroasele calendare străvechi.aşa cum vom vedea mai tîrziu nu la un început cronologic propriu-zis.) calculase durata totală de 24925 ani pentru domnia celor trei dinastii divine. neclasice. care se referă Ia începutul unei epoci mult mai îndepărtate.n. ne asigură. Adăugind cei 5264 ani socotiţi de Eusebius pentru dinastiile următoare (mai exact: de la Mener sau Menes. CALENDARELE CRIPTICE Dacă cele două surse paraistorice mitul. ci decantarea memoriei de metaforă şi de simbol.e. Cele patru calendare. Din cînd în cînd însă vine cineva şi în pivniţă. prin uitare. Dar există şi alte calcule calendaristice. iar apoi cei 1973 ai erei contemporane. Sensul demitizării nu este distrugerea mitului. face curăţenie şi alungă falsele stafii. dar niciodată el nu se poate naşte din nimic. templul frumos se năruie. dobîndesc sens istoric susţinute de compararea riguroasă a patru calendare rituale: egiptean şi asirian. cînd cerul era lipsit de Lună. însă mai concret.generaţii în aceste arhitecturi acoperă de la un timp pivniţele demult golite de vinul memoriei faptelor reale petrecute cîndva şi demult împînzite de păianjeni şi licheni sau chiar de gunoaie. în simbol este un exerciţiu al refulării. fiind rituale. cunoscute sub termenul generic de potop. o sumă de elemente părînd la început bizare. ca oglindă întoarsă fac parte din domeniul imponderabilului. Transferarea lui.n. ca memorie alterată şi simbolul. un element secundar. dacă le judecăm după cu totul alte criterii. părînd multă vreme o cifră convenţională sau o simplă figură de stil. putem considera că acum 32 502 de ani ar fi început de fapt prima organizare a civilizaţiei protoistorice omeneşti. deşi sînt laolaltă materialul principal în ipoteza noastră. ca şi epoca ar-cadiană. ci la epoca marilor catastrofe din sistemul nostru solar. marcînd un grup de fenomene pozitive din istoria planetei noastre. făcute de istoricii antichităţii. Aşa bunăoară datarea de către Platon a pieirii Atlantidei. indian şi mayas. unificatorul legendar al Egiptului. Punctul. au o formă criptică şi se referă . III î. Există însă şi alte calcule şi. Preotul egiptean Manethon (sec.). adică o fata morgana. datarea aproape certă a evenimentelor petrecute în epocile paleoastronautice. pînă la Artaxerxes) şi încă 340 ani pînă la Augustus (adică aproximativ anul 1 e. Mitul este pentru oameni o gimnastică a afectelor. chiar dacă 23 . fiindcă nu corespund datelor istorice curente.

e. Dacă însă aceste calcule stabilesc. preoţii egipteni calculau o durată de 23000 ani de la domnia Soarelui pînă la intrarea lui Alexandru cel Mare în Asia (334 î. Privind acum aceste cronologii ca pe un criteriu de bază. împărţind cronologia la care se referă în cicluri sau vîrste după criteiii deosebite. dacă ţinem seamă de criteriile calendaristice diferite ale antichităţii (ani solari. Decalajul precis de 110 ani dintre cele două perechi de calendare am putea bănui că se explici prin faptul că egiptenii şi asirienii fixaseră ca punct cronologic iniţial sfîrşitul epocii catastrofale.deducţiile noastre sînt riscante. Diogene Laertius (sec. căruia îi adăugăm şase cicluri lunare. In vechiul calendar indian.n. se apropie foarte mult de acestea despre care am \orbit. Cidul asirian avea 22325 luni lunare. una din datele ciclului sothiac egiptean corespunde anului 139 e. dacă adăugăm anului respectiv (1322) şapte cicluri sothiace: 1322+(7x1460)=22542.) ne informează că egiptenii posedau însemnări despre 373 eclipse solare şi 832 eclipse de lună. înti-un fel sau altul. cifrele altor istorici nu diferă prea mult. El reluase un calcul pe caie îl cunoşteau şi babilonienii. un început. însă cu puncte de plecare identice.). ani lunari şi ani socotiţi după orbitele unor planete enigmatice). iar indienii şi mayaşii începutul ei. care este începutul unuia dintre cicluri. n-ar fi exclus ca între cele două calcule să nu existe diferenţă de durată. iar un astfel de ciclu avînd 2850 ie ani.e. adică 712 + (6xl805)=11542. similitudinea dintre calendarul egiptean şi cel asirian.n..n. îşi încep toate numărătoarea de la epoca marilor evenimente catastrofale.e. deci 1805 ani.n. iar ciclul sothiac era de 1460 ani. identice între ele.n. astfel că cele trei cicluri ale erei lespective ne duc la anul 11653 î..n. Ştiind corespondenţa amintită mai sus. Calendarul principal mayâ (cicluri de cîte 2760 ani) ne oferă şi el un reper: anul 3373. refăcînd adunarea. Incă Donnelly observase în cartea sa despre Atlantida. Platon stabilea un interval de 12000 ani între timpul său şi timpul scufundării Atlantidei. începutul presupus îl găsim de astădată acum 25307 ani.. calendarele rituale propriu-zise. ca să ajungem exact la acelaşi început: anul 11=542 î. III e. Una din datele de reper este anul 712 î.e. neînsemnata diferenţă de un an provenind probabil de la începerea cronologiei în luni diferite. cu atît mai mult cu cît ne vom referi în ele la începutul civilizaţiei atlante. ciclul Kaliyuga a început în anul 3102 î.n. în funcţie de distanţa geografică.n.e. cu mult mai riguroase. putem afla uşor criteriul de calcul (1460-138=1322). ci numai de etalon. Acest calcul in aparenţă fără însemnătate dă rezultate uimitoare cînd e confruntat cu calculul ciclurilor lunare asiriene. Dar. De pildă. apărută în 1882. prin acelaşi tip de calcul ajungem la anul iniţial 11652 î. astfel. Alte două calendare. după Diodor din Sicilia.e. putem extinde confruntările şi idee se va consolida.. iar calculele 24 .

din răstimp în răstimp.n. următoarea. După acest calendar. dar nu e de prisos să amintim chiar aici că analizele mai noi ale unei bucăţi de rocă găsită pe fundul Atlanticului în 1898 de echipajul unui transatlantic francez i-au stabilit vechimea de aproximativ 13 000 ani. putem deduce că migraţi a uriaşilor ar fi avut loc în anul 11 600 î.242129 zile. iar astronomia maya calculase anul terestru astronomic la 365. dar nu acest lucru e impresionant. XIII e. ci după liniştirea lucrurilor. Ştim însă că incaşii au apărut în Anzi în sec. chiar dacă ştim (şi oare ştim într-adevăr?) că nu posedau aproape nici un fel de instrumente speciale. în care giganţii şi-au părăsit patria şi au migrat în toate părţile lumii. după datele majorităţii acestor calendare. după acelaşi calcul ca şi pînă acum. la sfîrşitul căreia au venit incaşii. ci faptul că. de altfel şi analiza vechimii unor puternice ziduri submarine descoperite foarte recent lîngă Bimini. astfel că.n.e. numite „sori" (schimbarea soarelui marcînd aşadar fiecare eră nouă). De pildă. a treia. închein-du-se cu un mare diluviu. potopul ar fi avut loc în anul 13102 î.e. peste tot.. de 4010 ani. deci începutul calendarelor rituale se confirmă şi aci.242500 cît ştim că e stabilit în prezent. a foametei. a doua. au schimbat înfăţişarea sau chiar structura regiunii cosmice în care ne aflăm. piatra-calendar maya de la Tical începe numărătoarea cu anul care corespunde în cronologia noastră anului 12 042 î. Ehecatonatiuk (epoca aerului). Toate calendarele rituale din antichitate împart istoria în cicluri dependente de marile fenomene (naturale sau nu) care. Nu vom intra deocamdată în detaliile atlantologiei. Trebuie remarcat de altfel şi faptul că cei vechi aveau cunoştinţe astronomice de o precizie care pare să excludă empirismul. faţă de 365. era a patra. Tletoniatiuk (epoca uriaşilor). în care a domnit dreptatea şi într-o ţară îndepărtată a prosperat un neam de uriaşi. de 5042 ani şi. numită era uraganelor.4 secunde mai puţin decît măsurătorile de azi. Un mare potop înghiţind un continent vast s-ar fi petrecut. în care ne aflăm.n. de 4801 ani. există fireşte şi altele. acestea sînt Tlatoniatiuk (epoca Pă-mîntului).e. prima din ele sfîrşindu-se cu Potopul.n. Afară de cele patru calendare principale amintite. marcînduşi începutul la date diverse. sfîrşindu-se cu un mare incendiu. în momentul unor mari cataclisme. Tribul american aymara posedă un calendar de patru cicluri. Succesiunea e aceasta: o eră de 4008 ani. Preoţii sumerieni stabiliseră durata orbitei Lunii numai cu 0. 25 . cam cu douăsprezece milenii înainte de era noastră.astronomice de control arată că acele însemnări cuprindeau o perioadă de 10000 ani şi trebuie spus că observarea sistematică a cerului va fi început nu în plină catastrofă. ca. începutul postdiluvian corespunde celebrei datări transmise de Platón şi confirmate de analiza rocii atlantice şi a zidurilor de pe fundul oceanului. Atonatiuk (epoca apei). Calendarul din Codex Vaticanus împarte istoria omenirii în cinci ere.

căci vom vedea mai tîrziu. foarte păstrătoare. Cel scurt. Faptul că din combinarea calendarelor tzelkia şi ahau rezulta aşa-nu-mitul cumhu de 52 ani (18 980 zile) e numai jumătate din explicaţie. Cîte generaţii de oameni sînt cuprinse într-un astfel de an. nu m-aş hotărî să spun. în primul rînd. ajungeau la dimensiunea unui an de 260 zile. cînd sufletul lui Romulus s-a strămutat în aceste temple (n. Romulus a dispărut în anul 716. Căci de obicei oamenii socotesc anul numai după întoarcerea Soarelui. atunci se poate socoti că după întoarcerea tuturor constelaţiilor şi aştrilor în punctul lor de plecare. totuşi. oricît de uimitoare. bagă de seamă. scria oratorul roman. nu avea relaţie cu nevoile pămîntene. Celălalt era calendarul lung (ahau). aşa cum li s-a părut oamenilor. aceste coincidenţe de date rezultă evident din memoria ocultă. confruntînd tradiţiile lumii vechi despre Lună şi despre Venus. abia atunci se va putea vorbi într-adevăr de schimbarea anului.Dacă totuşi. Civilizaţia maya avea două calendare uzuale. avea loc în anul 149. Se admitea o ciclicitate cosmică determinată ca timp.în regiunea Căii Lactee!). a trecut un an. XXI-XXII. că măsurarea timpului după Luceafăr nu putea ispiti pe astronomii empirici ai vremii decît dacă nu ar fi fost Lună." Trebuie amintit că. cînd el (Soarele) va păli din nou din aceeaşi parte şi în acelaşi timp. rămâne cu mult mai enigmatică însă obîrşia calendarului scurt al mayaşilor şi. avea un raport direct cu cunoaşterea exactă a mişcării de revoluţie a planetei Venus. anul calendarului ahau totaliza 365 de zile. ca urmare a diluviilor şi incendiilor Pămîntului (iar acestea se petrec inevitabil la anumite răstimpuri). adică a unui singur astru. fiecare de douăzeci de zile şi completat. a pălit şi s-a stins. noi nu putem atinge gloria. stoicii considerau că la fiecare an mare se petrece un incendiu general. . Lucrurile erau însă privite de undeva dinafară. Fiindcă odinioară Soarele. discuţia cu Pu-blius Africanus. ca şi la egipteni. numit tzelkia. De altfel. acum n-a trecut nici măcar a douăzecea parte a acestui an. calendarul acesta. „Dacă generaţiile îndepărtate. Despre acest lucru vorbeşte şi Cicero (Visul lui Scipio. vor dori să transmită urmaşilor gloria dobîndită de fiecare dintre noi de la părinţi. iar de la o vreme a şi fost înlocuit cu un calendar lunar. Dar. nu mai zic eternă. la care se referă Cicero. dar în realitate numai cînd toţi aştrii se vor întoarce în locul de unde au plecat odată la drum şi după scurgerea unui mare răstimp vor readuce cu ei aceeaşi ordine în tot cerul. alcătuit din optsprezece semne reprezentînd lunile anului. raţiunea existenţei lui. din douăzeci de semne care. din tratatul despre republică). adică solar. iar tradiţiile care vorbesc de conţinutul fiecărui ciclu încep să poată fi confirmate azi chiar şi geologic. după legendă. urmate de cifrele 1-13. deci dacă intervalul de 567 ani e a douăzecea parte 26 . că lumea existentă se distruge ca să apară alta nouă (palingeneză). de o perioadă festivă finală de cinci zile. aceasta după ce am admite totuşi ideea nevoii de calendar defectuos concomitent cu unul verificat încă de atunci: acela solar. a generaţiilor de preoţi.n. dar fie şi de durată mai lungă .

Nici o enigmă nu poate dura la infinit.căci există destule temeiuri şi pentru aceasta la cunoaşterea în vechime şi desigur nu pe cale intuitivă a consecinţelor relativităţii. Mai multă mirare produce. spre a restitui cunoaşterii omeneşti încă o parte de adevăr. care împărţea istoria lumii în şapte vîrste. care este. datarea destul . ne fac să ne gîndim mult mai puţin la o metaforă decît la un calcul de timp sau chiar . nu se pot utiliza ca arhivă documentară decît în urma unei analize logice riguroase. Vom încerca să le descifrăm pe cele care ne interesează. dar şi de patimă romantică. Prima o găsim în Avesta. bunăoară. semnalînd şapte sori iviţi pe rînd. care Şi ea totuşi migrează. însă tradiţia relatează despre nişte cataclisme de foarte mare anvergură. de exactă a catastrofelor. din Mexic. ai căror supravieţuitori vor fi transmis probabil tot ce văzuseră în jurul lor. fireşte.din anul mare. Iată. Condiţia umană este condiţia unei fiinţe raţionale în expansiune. vorbind de şapte epoci solare sau ca şi cartea sacră budistă Visuddhi-Magga. neglijate de obicei sau şi mai rău. Dar toate aceste surse paraistorice ale subiectului nostru. ar rezulta că durata acestuia este de minimum 11 340 ani solari mici. interpretate mistic tocmai cînd se credea că sînt privite mai realist. act de cunoaştere şi de adaptare. ca şi tradiţia rabinică după care lumea s-a distrus şi s-a refăcut de şapte ori. fie şi sub presiunea unor condiţii externe. lipsite de prejudecăţi. Tot astfel. Nimic nu poate demonstra singularitatea raţiunii într-un Univers unde Pămîntul este una din planetele 27 . Alte cosmologii sînt structurate pe cifra 9: în insulele polineziene şi în Hawaii se crede că au existat nouă vîrste şi că de fiecare dată era deasupra lumii alt cer şi tot despre nouă lumi succesive vorbeşte şi Edda. omul caută mereu căi noi de acces pentru viaţa sa. în esenţă. iar în folclorul românesc aceeaşi cifră are o bogată circulaţie mitologică şi metaforică. SITUAREA COSMICĂ A CIVILIZAŢIEI UMANE 1. cu implicaţii în aproape tot sistemul solar. ca şi Analele de la Cuauhtit-lan. vieţile patriarhilor biblici. EXOBIOLOGIA Şl ASPIRAŢIILE COSMICE ALE OMULUI Omul nu este o fiinţă sedentară ca planta. neverosimil de lungi. insistenţa cu care se repetă cifrele magice 7 şi 9. privită în plan cosmic. această condiţie nu poate fi unică. observarea cerului ca atare nu poate să ne mire prea mult. Toate numărătorile cronologice ale celor vechi aveau raport cu mişcarea peisajului ceresc şi dacă ar fi numai atît. considerate în raport logic cu aceste calendare rituale. Tocmai de aceea. Evoluînd. cu detalii de mecanică cosmică oe depăşesc vădit mijloacele de înţelegere ale unor primitivi şi cu ecouri încă enigmatice în toate miturile periferice şi tîrzii.

exobiologîa a dobîndit încă o cale de investigaţii. de pildă. părăsind din ce în ce mai nult zonele retrograde şi prejudecăţile empirice.a. astronomii de la universitatea Corneli (New York) au descoperit în constelaţia Racului. gravitînd în jurul unui pulsar. Distanţa nu ne îngăduie să ne gîndim la comunicaţii directe. Una din ele se află în întrebarea plină de nelinişte a lui Kepler: „Dar dacă aceste lumi sînt locuite. o planetă cu aceeaşi mărime şi masă ca a Pămîntului.). dar similitudinile pot alimenta mai departe problema vieţii cosmice. l-au determinat pe astronomul Nikolai Kardaşev să emită (în 1964) ipoteza originii lor artificiale şi provenienţa lor de la o supercivilizaţie. CTA-21. de exemplu. Variantele de viaţă raţională în Cosmos nu sînt numai posibile. Lukian din Samosata. Astăzi nu mai putem fi înclinaţi să negăm nici repetarea undeva în Cosmos a formei noastre coloidale. că stelele din clasa spectrală G (similare Soarelui nostru) alcătuiesc cea. dar azi ştim prin calcul matematic. inventat de teologi şi supravieţuind în chip ciudat şi în unele cercuri ştiinţifice.modeste. succedate de la Democrit încoace. nu este nimic altceva decît o formă de infatuare. chiar dacă mai puţin acute. aşadar galaxia noastră poate să aibă aproximativ 10 miliarde de sisteme planetare. Diferite descoperiri astronomice. printre ei: Demoerit. In 1969. dar şi rădăcini. Iată prin urmare de ce antropocentrismul. nori de alcool în centrul Căii Lactee. au lărgime. fie pe alte structuri chimice. care nu doreşte să admită forme similare sau superioare de raţiune şi civilizaţie. Formele de raţiune posibile sînt prn urmare oricum mai multe decît una. dar şi absolut necesare. în 1960. confirmă şi completează mai vechile ipoteze matematice. Atît această sursă de radioeoisiuni. care confirmă ipotezele speculative. Gîndirea omenească despre răspîndirea vieţii raţionale în Univers a e-ornat simţitor în ultimii ani. preocupările contemporane ale exobiologiei. cît şi alta. şi-au permis însă şi oamenii din antichitate. nici existenţa probabilă a altor variante de sisteme bazate fie pe siliconi. recepţionate ulterior şi la institutul astronomic „Sternberg" din Moscova. 10% din totalitatea stelelor galaxiei noastre şi posedă probibil ele însele sisteme planetare proprii. în alte sisteme solare din Cosmosul infinit. aşa-numita radio-sursă CTA-102. însă de mare viitor. purtînd girul unor instituţii ştiinţifice ce verificat prestigiu (aminoacizi cu funcţii similare sau diferite faţă de cele terestre şi hidrocarburi în 'meteorţi. în gîndirea veche instrumentul era mai ales logica intuitivă. unele descoperiri esenţiale de dată recentă. Epicur. privitoare la răspândirea vieţii în Cosmos. De asemenea. care este o ştiinţă tînără. cine le locuieşte? Sîntem noi sau sînt ei stăpînii lumii?" Intrebări asemănătoare. Totuşi. la o depărtare de 6000 ani-lumină de Pămînt. 28 . asigură un sol mai ferm evoluţiei concepţiei moderne despre Univers. Mai ales de cînd astronomia americană a semnalat. în pofida acestei atitudini involute. prezenţa acidului formic în spaţiul interstelar ş.

Un congres recent de astrofizica (New York) confirma ipoteza lui Dyson. semnalată de Alan Barrett. Long (Cambridge. Eellermann (California. Conway (Jodrell Bank. G. a ajuns în această privinţă la idei consolidate. astrofizi-cianul englez Fred Hoyle (Cambridge) confirma la televiziunea britanică ipoteza profesorului american. Aceste fiinţe ar fi în stare să pună^ în funcţiune emiţătoare gigantice. Asta rezultă din simpla gîndire ştiinţifică. Anglia) şi R. profesor la Institutul de tehnologie din Massachusetts. de pildă W-3. scria el de curînd. cu lungimea de undă de 18 cm. Faptul că astfel de ipoteze nu aparţin operei unor fantaşti se confirmă nu numai prin caracterul antiştiinţific al teoriei antropocen-triste. Trebuie să acceptăm faptul că. publicîndu-şi rezultatele cercetărilor în atît de serioasa revistă Science. dar şi credit din ce în ce mai mare în lumea ştiinţifică modernă. de pildă. formula ipoteza că radiosursa descoperită este un sistem de semnalizare al unor fiinţe inteligente. cu noi sau cu alte fiinţe inteligente de 29 .Cu un an înainte (1963). I. Astfel. Aceste superfiinţe trebuie să fi ajuns la trepte de inteligenţă. semnalele cărora ar fi întărite de norii cosmici de hidrogen. După acesta. Anglia) remarcaseră că semnalele celor două radiosurse sînt extraordinar de puternice şi emise pe frecvenţa de 900 megahertzi. S. Fizicianul Alan Barrett. Profesorul Nikolai Kardaşev a ajuns chiar la o 'clasificare a civilizaţiilor cosmice posibile.). E interesant de sugerat sistemul de activitate coordonată a acestor civilizaţii din zona W-3 (numite de altminteri „comunitatea civilizaţiilor tip Dyson").U. astronomii K. dar mai ales prin descoperirea consecventă a altor radiosurse. prezentând cu această ocazie o hartă cerească pe care. conducătorul centrului radioastronomic de la Jodrell Bank. „Nimic nu ne duce la concluzia. astrofizicianul Fr. civilizaţie şi dezvoltare ştiinţifică fantastic de înalte. in număr de cinci. civilizaţii care stăpînesc energia soarelui lor (II) şi civilizaţii care stăpînesc energia întregii lor galaxii (III)." Radioastronomul bănuieşte că „este foarte posibil ca superfiinţele să caute a intra în legătură cu noi prin radiosemnale. Savantul britanic Bernard Lovell. Nu de mult. neobişnuită pentru radiosursele cosmice naturale. se însemnaseră poziţiile presupuselor emiţătoare. Dyson emitea în anul 1960 ipoteza existenţei unor corpuri cereşti artificiale. Iar undele de 18 cm (egale cu frecvenţa hi-droxilului.A. după toate probabilităţile. în trei grade: civilizaţii de un nivel tehnologic apropiat de al omenirii noastre (I). R. întru cît cele cinci puncte alcătuiesc un cerc perfect. cea mai răspîndită în Univers. conform calculelor. W-3 provine din Calea Lactee. F. că dezvoltarea omului pe Pămînt ar fi un fenomen singular şi că evoluţia vieţii s-ar ópri la o anumită treaptă. care ar fi locuite de fiinţe cu o înaltă civilizaţie tehnică. în unele puncte ale spaţiului cosmic există superfiinţe. deci şi cea mai accesibilă) sînt şi ele un indiciu. Anvergura acestui gen de ipoteze (fie şi neconfirmate deocamdată) dobîndeşte acum nu numai strălucire (căci aceasta ar ţine în special de latura retorică a gîndirii omeneşti). semănînd cu un maser uriaş.

nu mai poate fi compatibilă cu vechile prejudecăţi mistice antropocentriste. bucurîndu-se de prezenţa unor savanţi ca Melvin Calvin. Luciditatea dialectică.U. Frank Drake. III î. De altfel celebra ecuaţie de la Green-Bank (elaborată de grupul ştiinţific care a conferit.. de pildă. media planetelor bune pentru viaţă.A. pentru o supercivilizaţie faptul poate fi curent. gîndirea şi chiar mijloacele tehnice ale omului au evoluat destul. adică raportul între media stelelor similare soarelui. în ce are aceasta mai autentic şi mai fertil. căci a nu dori să crezi în 'existenţa vecinilor nu înseamnă a te pune' la adăpost de surprize. ca relaţiile între naţiunile terestre. simţul elementar al proporţiilor arată din capul locului justificarea preocupărilor exobiologiei.undeva din spaţiul cosmic". sînt sensibile la cîmpul electric uman. că dacă nişte minţi necoapte de pe o planetă mijlocie a unui soare de mina a treia vor începe să afirme că sînt singurii stăpîni ai Cosmosului. E cu atît mai sugestivă. Cari Sagan. care afirma că „ar fi tot aşa de absurd să nu aşezi decît o lume în spaţiul infinit cum ai crede că este un singur spic de grîu într-un lan" şi declaraţia din 1970 a astrofizicianului american G. nici monotonă. existenţa civilizaţiilor din galaxia noastră ce caută contactul raţional (N = R+fp n0 fi fi fc L. Su Shu-huang ş. dînd emoţiilor noastre răspunsuri clasificabile. Giuseppe Cocconi.e.) demonstrează. Treapta civilizaţiei omeneşti contemporane. media planetelor cu viaţă evoluată. S. în numele cărora a fost ars pe rug Giordano Bruno. Gama vieţii în Univers nu poate fi nici restrînsă. emiţînd ca şi omul un cîmp electric. se va naşte o îndoială serioasă asupra faptului dacă există cu adevărat viaţă raţională şi pe Pămînt între Metrodor din Hios (sec. ca să nu ne mai fie teamă să înţelegem că nu sîntem singuri în Univers. W. Logica ipotezei este evidentă. Un gânditor 'Contemporan spunea. media planetelor locuite de fiinţe autonome. glumind. este de mirare că se pot întîlni expuneri calme de planuri ale cuceririi planetelor 30 . iar numeroasele experienţe şi calcule ipotetice din ultimii ani ne conving tot mai argumentat că este o eroare dogmatică limitarea formelor raţionale cosmice numai la compoziţia biochimică a omului terestru actual. constatarea făcută de echipa de cercetători din San José (California) că plantele. căci dacă civilizaţia noastră atît de tînără doreşte de pe acum explorări şi contacte (bunăoară proiectul OZMA). în 1961. In epoca vehiculelor spaţiale construite şi manevrate de omul terestru.n. la Observatorul naţional de radioastronornie din Green-Bank. în limitele unei oscilaţii de probabilităţi (N) între numărul minim 40 şi numărul maxim 50 000 000. Cameron că un contact cu civilizaţiile extraterestre este iminent. media planetelor cu civilizaţii avansate şi durata medie a vieţii unei civilizaţii cosmice).a. media stelelor care furnizează energia necesară vieţii.).

sfinţii. nici Pămîntul pe care locuim nu este cunoscut încă în întregime. Şi să nu uităm că nici chiar aceste prime explorări selenare n-au -fost scutite de inexplicabile fenomene adiacente. căci duhul rău Ci-iu stîrnise nişte răscoale şi războaie între cer şi pămînt. locuită de japonezi. Oamenii ainu. ca şi despre ascensiunile. dar şi unii oameni mai îndrăzneţi urcau şi coborau mereu pe nişte scări construite anume. supravieţuind potopului. ci un fapt. In Japonia. forma ei stilistică diferă de la o regiune terestră la alta. a găsit un arbore cu o scară interioară le la pămînt la cer. Nu trebuie scăpat din vedere nici caracterul nespecial al călătoriilor cereşti făcute de oameni. miturile în genere neprecizînd că aceştia ar fi fost nişte indivizi aleşi pentru însuşirile lor morale sau religioase. festive sau curente. ale unora dintre oameni. cînd existaseră legături permanente între cer şi pămînt. la porunca zeului Cijumsiui. pînă cînd Cijun şi Li. De aceea. uneori cu precizări ce întrec posibilităţile fanteziei metaforice. Miturile tuturor continentelor vorbesc cu consecvenţă despre desele călătorii ale zeilor pe Pămînt. din punct de vedere ştiinţific nu înseamnă totuşi încă decît foarte puţin. Astfel se poate cita în primul rînd un mit ainu. RELAŢIA PÂMÎNT . circulă un mit straniu. au tăiat scările. Trei. construită numai pentru zei şi a fost primul dintre pămînteni care şi-a îngăduit s-o folosească. azi nu mai mulţi de douăzeci de mii. Modalitatea ascensiunii nu este totdeauna aceeaşi. pe insula Hokkaido. Dar această 'certitudine incomplet construită are la bază numai insuficienţa datelor esenţiale (şi cită dreptate avea Spinoza cînd spunea că ignoranţa nu este argument!). 2. căci martorii oculari şi participanţii muriseră demult. pe cîtă vreme logica ne previne că lucrurile pot sta şi altfel şi nu orice Cortez poate avea parte de o conchistă fericită. oricât de grandioase ar fi ele ca act eroic. Mai multe popoare din lume îşi revendică originea stelară. ca şi cum s. patru sau mai multe aselenizări cu oameni. zeii. au aspect european. un om care. în asociere cu un şir de documente arheologice din trecutul aceluiaşi popor. ni se pare că alegerea acestor pasageri a avut de cele mai multe ori o formă întîmplă-toare. şamanii.(deocamdată doar din sistemul nostru solar). pe cîtă vreme ideea de bază pe care o putem extrage se menţine identică de la mit la mit. De altfel.COSMOS Miturile şi unele monumente de artă străveche oferă destule dovezi că într-un timp anteistoric relaţia dintre Pămînt şi Cosmos nu era o simplă idee metaforică.-ar fi verificat în mod absolut că terenul este gol şi ne aşteaptă în stare amorfă. Specialiştii înşişi 31 . Se pare că mitil cel mai vechi se referă la Fusi. Stilul acestei relaţii a fost cu vremea degradat prin metaforele compuse de mitografii care nu moşteneau deJ cit tradiţia confuză a evenimentului. vorbesc o limbă neasemănătoare cu celelalte şi afirmă că neamul lor ar fi venit odinioară din cer. dar şi de o populaţie cu totul aparte din rasa aproape stinsă ainu. Dimpotrivă. Miturile chineze spun de pildă că în vechile vremuri.

căci acolo îţi voi grăi! Şi m-am sculat şi am pornit la cîmp. Zeul principal din panteonul antic ainu era Şarpele solar. dar în marile mituri ea se impune fără nevoia comentariilor. ba chiar cu lux de amănunte. pasageri ai astronavelor străine. această figură are contingenţe cu înfăţişarea pe care şi-o lua. ca şi Dragonul oriental. Iezechil. Se impune de la sine compararea lui cu întreaga familie a acestui simbol încă nedescifrat: Diavolul biblic. există un monument şi un fel de terasă de piatră care ar reprezenta. făcut pentru fiinţe humanoïde bipede. Quetzalcoatl.cărora le vom acorda mai tîrziu o atenţie specială .pot fi considerate printre primi. zeul iluminat din mitologia maya. iar dacă ne gîndim bine. descoperită printre sculpturile polineziene de pe terasa din Puamau (insula Hivaoa). deci şi primele persoane de contact cosmic. au fost cercetate mult prea puţin. învăţătorul poporului sumerian. coborîndu-se din cer. ca pentru a filtra lumina. Monumente materiale asemănătoare se găsesc din belşug în America centrală şi în oarecare măsură în Egipt. întrucît nu pare să aibă mare flexibilitate. de asemeni Balaurul din basmele mai multor popoare indoeuropene care. pe cale de dispariţie. în ornamentaţia artei populare ainu predomină spirala şi zi0za-gul. locul unde ar fi călcat pe pămînt primul ins ainu. dimpotrivă părînd să aibă funcţia precisă a unor antene.susţin că rasa ainu ar continua o populaţie băştinaşă veche de cel puţin şapte milenii. Unul din izvoarele importante este Vechiul Testament. Câteva personaje . Observînd însă figurinele ceramice de tipul yômon. Şi 32 . Ideea contactelor interastrale trebuie însă uneori dedusă cu destulă dificultate. cu doi oculari ovali fiecare cu câte o crăpătură orizontală îngustă. pe creştet sînt cîteva mici excrescenţe de forme diverse şi orientări diferite. după relatările babilonianului Beroz. care a corupt în Eden pe primii oameni. în valea rîului Saru. omologat cu Şarpele. al cărui nume este Şarpele cu Pene. totuşi nu omeneşti. zeul marin Oannes. Acum vreo două secole oameni ainu mai trăiau în insulele Kurile şi pe ţărmurile Sahalinului şi din nefericire mitologia şi folclorul acestora. remarcăm numaidecît strania şi neaşteptata lor similitudine cu un costum etanşat. ci mai curînd spaţial. figura poate cea mai interesantă datorită lucidităţii cu care-şi observă atît condiţia. Zeulamfibie. cit şi zborul. dar iată că acolo era slava Domnului. care mi se descoperise la fluviul Che-bar. Dar populaţia ainu oferă cercetătorului şi alte vestigii uluitoare: arta populară şi mai ales ceramica miniaturală din cultura yômon. fără nimic comun cu stilul curent al podoabelor. De notat că ocularii (sau ochii?) seamănă perfect cu ochii unei figuri culcate (ceva între batracian şi humanoid tî-rîndu-se pe burtă). zice: „Şi iarăşi a fost mîna Domnului peste mine şi mi-a zis: Scoală şi ieşi la oîmp. mai ales în folclorul mitologic vechi. Acolo. era şi el un soi de şarpe. nu de scafandru acvatic. după datină. Capul e ascuns într-o cască perfectă.

dar nu exagerează. în contactele lor cu oamenii. 22-23). Printre cele mai interesante figuri din epoca marilor contacte între pămînteni şi extraterestri este persoana biblică Enoh. au înlăturat la un moment dat o seamă de texte care. 33 . mai exact. Şi totuşi istoria şi miturile au înregistrat mulţi asemenea inşi. Cartea lui Iezechil are mereu nostalgia exactităţii.şi în textul oficial al Bibliei. dinaintea porţii" celei dinăuntru. Profetul îşi descrie întâmplările foarte aventuroase şi pro-' babil pline de mari emoţii. cu toate acestea. fiinţele extraterestre foloseau o aparatură complexă. în ceea ce priveşte descrierea lucrurilor nemaivăzute de oameni şi considerate miracole. care stîrneşte gelozia. părînd a fi un om care s-a adaptat destul de repede noilor situaţii. Şi iată că acolo era slava Domnului Dumnezeului lui Is-rail. aceste personaje pot fi variante refăcute literar ale aceluiaşi martor originar. prin relatări prea puţin mistice şi prin gustul de a explica fenomenele insolite altfel decît teologic. se îndepărtau vădit de dogmă. în ziua a cincea din luna a şasea. Mai mult. bunăoară. 3. însă mai ales în apocrife. 8. Şi cînd m-am uitat. o cercetare atentă relevă tipuri diferite şi relatări foarte diferite. iar bătrînii lui Iuda stăteau şi ei în faţa mea. In unele cazuri. 1-4). atunci cînd vom confrunta diferitele afirmaţii ale profeţilor şi mitografilor. întocmit precum o văzusem în cîmp" (Iez. textul citat acum nu spune prea mult. însă. Şi tocmai acestea ne oferă materialul cel mai bogat. dictată de aceeaşi prudenţă pe care o vor folosi în curînd şi cosmonauţii pămînteni: „Iar în anul al şaselea. Luat în sine. ci cu un început de discernămînt ştiinţific: „ceva ca mîna". Şi a întins ceva ca mîna şi m-a apucat de şuviţele capului şi Duhul m-a ridicat între cer şi pămînt şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti. de pildă. căci. lesne de înţeles. primele relaţii dintre oameni şi fiinţele astrale au produs impresii catastrofale. Fireşte. aveau probabil şi nervi de oţel. ele fiind adesea definiţii metaforice făcute întrun timp cînd nu exista şi nici nu putea să existe o terminologie tehnică stabilită. cum vom vedea în capitolul principal al lucrării noastre. mîna Domnului Dumnezeu căzu peste mine.deşi sporadic . noţiunile nu pot fi luate totdeauna în sensul lor curent. Ele au fost păstrate mai ales în tainele sectelor. jeturile duzelor acestuia. mai cu seamă că şi zborurile şi întîlnirile lui deveniseră frecvente. îndreptată spre miazănoapte. Rigori teologice. am ajuns la concluzia câ Iezechil numea cu expresia „slava Domnului" nu un zeu sau pe fiinţa întîlnită. iată că era un chip ca de om şi de la şolduri în jos pare că era foc şi de la şolduri în sus o puternică lumină ca electrul. Iezechil. existent . iar oamenii care asistau la spectacol. ci chiar aparatul de zbor sau.. zice nu „mina lui Dumnezeu". comparabilă poate numai cu precizia din apocrifele lui Enoh şi dintr-un anumit pasaj al poemului indo-tibetan Samaranganasutradhara. unde era sălaşul idolului geloziei. pe lingă înţelepciune.am căzut cu faţa la pămînt" (Iezechil. pe cînd stăteam în casa mea.

sau amestecat în unele dileme superioare. In mitografiile care narează activitatea acestor personaje. Dar. totuşi destul de naiv construite. prin acestea. căci să nu uităm că obiectul era un sul. omule.Cartea Jubileelor.Enoh. Naraţia este însă mai totdeauna încărcată de simboluri şi metafore' suprapuse. care era numit în hagiografia ebraică şi Hanok şi a fost preluat şi de Coran cu atributul de „învăţat". apoi du-te şi propovăduieşte casei lui Israil! Şi deschisei gura şi el îmi dădu să mănânc cartea aceasta. mesagerii vechilor texte sanscrite şi chiar scriitorii mayaşi sînt totodată şi mai subtili. într-o carte. şi asta fiindcă „el a fost deci cu îngerii Domnului vreme de şase jubilee de ani şi ei lau ajutat să vadă tot ce este pe pămînt şi în cer. dar uneori şi de ecourile vanităţii fiecărui profet în parte. au colportat informaţii în ambele sensuri şi. In acest din urmă text. esenţialul pare să fi fost mesajul pe care o civilizaţie nonterestră voia să-1 transmită. 21-23). iar el a scris tot şi a mărturisit veghetorilor care păcătuiseră cu fiicele oamenilor. scrisă şi pe o parte şi pe alta şi anume ou plîngeri. totuşi. rămîn naive şi sînt contrazise chiar de text. iar în mînă avea o carte pe care mi-a deschis-o. iar noi (îngerii) l-am însoţit în grădina Edenului întru mărire şi slavă şi iată că acolo el a scris judecata şi osînda lumii şi toată răutatea odraslelor omeneşti" (IV. de pildă. iar ideea că ar fi fost scris pe ambele feţe nu trebuie 34 . Profeţii de tipul lui Enoh şi al lui Iezechil se pare că. 3. realizînd mai mult decît un simplu contact. cu sau fără voia lor. nici în sensul nostru lucrurile nu trebuie luate ad literam. căci ei începuseră a se uni cu fetele oamenilor spre a se murdări şi Enoh a adus mărturie împotriva tuturor acestora. gazdelor pămîntene. ca şi cărţile timpului. puterea soarelui. Aceeaşi întîmplare e copiată aproape literal în Apocalipsul lui Ioan şi a stîrnit multe comentarii mistice. iată că şi întinsese mîna spre mine. Şi-mi zise: Fiul omului! Mănîncă ceea ce vei găsi dinaintea ta! Mănîncă această carte. interpretările elasice. Şi îmi zise: Fiul omului! Pîntecele tău să mănînce şi lăuntrul tău să se umple de cartea aceasta pe care ţi-o dau! Şi eu am mîncat-o şi era în gura mea atît de dulce ca mierea" (Iez. evident. 17). Deschide gura şi mănîncă ceea ce eu îţi voi da! Şi cînd m-am uitat. povesteşte: „Şi tu. Şi el a fost ridicat din mijlocul odraslelor oamenilor. fixate asupra simbolului elocvenţei. pentru ca fiii oamenilor să cunoască vremea anilor după rînduiala fiecăreia dintre lunile lor" (IV. se relatează că Enoh a fost „cel dintîi dintre fiii oamenilor. 8-10. e amintit cu mai multă exactitate în două apocrife de circulaţie creştină (traducerea coptă şi un fragment slavon) şi într-unui ebraic (transmis tot într-o versiune etiopiana) . care a învăţat scrisul. pe care nu le-au priceput. ştiinţa şi înţelepciunea şi care a scris despre semnele cerului. după rînduiala lunilor. de un labirint de fraze criptice. 1-3). tînguiri şi jălanii. dintre cei care s-au născut pe pămînt. Iezechil. ascultă ceea ce îţi grăiesc ţie şi nu fi îndărătnic ca neamul cel îndărătnic. 2. Mai demni şi mai profunzi decît profeţii biblici.

cu chip de om. numai cu darul vorbirii. atunci au văzut fiii lui Dumnezeu că fetele oamenilor sînt frumoase şi şi-au luat neveste. cu atît mai puţin uneia mistice şi nici explicaţiei psihologice care ar fi de pildă dorinţa omului primitiv de a se şti ocrotit. care a rezistat. In textele în care căutăm urme ale relaţiei Pămînt. la care se şi referă atît apocrifele lui Enoh. 2) făptura de lemn. vestita carte sudamericană quiche Popol Vuh vorbeşte de două încercări succesive de creare a omului: întîi o formă asenzitivă. Amestecul biologic. zeul este bărbat şi el fecundează fetele terestre. „Iar 'după ce oamenii au început să se înmulţească pe faţa pămîntului şi li s^au născut fete. Ordonată cu mai mult spirit filozofic. fiind şi o formă sexuată. în Cartea lui Enoh. care s-a şi muiat la prima ploaie. potrivit relatării lui Platon din Banchetul. petrecut probabil înainte de potop. trebuie comparate intervenţiile constante ale unei terţe persoane: a Şarpelui în Facere.Cosmos ne lovim adesea de un mit derutant (dar numai la prima vedere). Mitul acesta. luat ca atare. 35 . dar şi în memoria reconstrucţiei lumii după potop. a grupului de specialişti condus de Semyaza.luată negreşit în sens literal. nu rezistă unei explicaţii estetice. unde acesta îndeamnă pe Eva şi pe Adam să mănince (aşa cum Iezechil mănîncă sulul cărţii) din roadele pomului cunoştinţei binelui şi răului. este unul din elementele principale în miturile consacrate raporturilor dintre pămînt şi cer. din toate. numit de obicei al creaţiunii. In general. Totuşi. a zeului care divide fiinţele androgine cu cîte patru perechi de membre. cît şi vechile mituri sudamericane. 1--2). apoi forma umană. 3) forma cunoscută a omului ce apare abia după diluviul organizat de creatori ca să distrugă creaţia nereuşită. care se înmulţeşte. experienţele succesive din Popol Vuh sugerează destul de limpede şi treptele evoluţiei vieţii pe Pămînt: 1) făptura de pulbere. în zilele acelea li se născură fete frumoase şi îmbietoare. ea putînd izvorî şi de la o vagă similitudine. în apocriful lui Enoh (versiunea coptă) relaţia Cosmos-Pămînt e vădită pînă şi în prudenţa firească pentru un conducător de expediţie cosmică: „Dar după ce fiii oamenilor s-au înmulţit. în scopuri documentare. după cit s-ar părea nu însă cu acordul deplin al semenilor extraterestri. în ambele ipoteze. 6. Dacă însă aici faptul e redus la comportarea unui trib primitiv cuceritor. înflorită de profetul unui popor de ciobani. Obîrşia lui trebuîe căutată în amintirea tulbure a unui amestec între pămîntenii antediluvieni şi humanoizii extraterestri. unde îngerii se unesc cu fetele oamenilor. deşi am putea presupune uneori şi modelarea de către extraterestri a formelor umane. Poate că aici e vorba pur şi simplu de nişte experienţe biologice de încrucişare. pe acelea pe care şi le-au ales" (Facerea.

Povestea e romantică. De pildă. iar Iştar se ridică mînioasă la cer ca să se plîngă tatălui ei Anu. insectelor şi a tot ce este viu şi iubitor al libertăţii şi luminii. păsărilor. Dar Ghilgameş refuză. apar singulare. Făcînd aşa-zisul legămînt. Ghilgameş răpune taurul şi-şi blestemă zeiţa. Tu fi-vei soţ. o duce în cer unde o spală cu ape cereşti. apoi o readuce pe pămînt şi o ia de nevastă.în tot atîtea clipe")." Îngerii lui Semyaza sînt însă foarte puţin angelici şi. înhăma-se-vor furtuni". ei coboară din cer pe piscul Ardis al muntelui Hermon. printre cedri. De aici vom reţine cel puţin ideea atît de firească a spălării în cer. să nu ne schimbăm ţinta.şi îngerii. care poate să nu fie chiar simbolic. zeiţa Iştar se îndrăgosteşte de eroul din Uruk: „La frumuseţea lui Ghilgameş şi-a ridicat ochii stăpîna Iştar: Hai. le văzură şi le doriră pe ele şi îşi ziseră: Să mergem să ne alegem femei dintre odraslele oamenilor şi să naştem copii. De fapt. măsură evident sanitară care nu se poate realiza tehnic pe pămînt. ci s-o atingem cu adevărat. textul basmului românesc cules de Kunisch oferă (iar Mihai Eminescu a intuit uluitor în el pînă şi zborul celest în timp relativist: „ şi căi de mii de ani treceau . în munţii Libanului. care din punctul nostru de vedere vor fi considerate dincoace de alegoria eminesciană. Dar ei toţi i-au răspuns: Să facem legămînt şi să făgăduim cu toţii unii faţă de ceilalţi cu blestem. dintre care multe civilizaţia umană le-a cunoscut abia în ultimele trei secole. sînt împărţiţi cu stricteţe pe specialităţi ştiinţifice. însă nu izbuteşte să ascundă conflictul neteologal. să-mi fii soţ. reproşîndu-i zeiţei numeroasele ei aventuri galante. le-a spus: Mă tem că poate voi n-aţi vrea să împliniţi această lucrare şi numai eu unul voi fi răspunzător de un mare păcat. cum vom arăta mai tîrziu. după ce Ghilgameş şi Enkidu l-au ucis pe monstrul Humbaba. Persoanele cereşti doresc deseori legături fecunde de dragoste cu pămîntenii. Ghilgameş. fiii cerului. Atunci Semyaza. 36 . cu roţi de aur şi coarne de electru. stăpîn al pădurilor. eu fi-voi soţie. căpetenia lor. fie pămîntene. persoanele de contact. Voi pregăti pentru tine un car de aur. pîrga trupului dă-mi-o în dar. el face din argilă roşie o femeie frumoasă. Altminteri. descinzînd din vechile mituri ale dragostei pentru Luceafăr. însă miturile nu explică dacă din pur impuls fiziologic sau şi dintr-o anume curiozitate ştiinţifică. Astfel. cu ape cereşti. mai ales că în general legăturile de natura aceasta între pămînteni şi fiinţele cereşti nu sînt lipsite de drame. Mult mai interesante sînt variantele folclorice. fie cereşti. care-i creează un taur şi-1 trimite împotriva eroului pămîntean. în mitologia maori din Noua Zeelandă există un zeu Tane. Copiii lor populează pămîntul şi moştenesc toate lucrurile uimitoare şi sublime pe care Tane le-a făurit anume pentru ei. care devine şi prima reprezentantă a genului uman. Este şi unul dintre puţinele cazuri cunoscute în mitologie de sosiri în grup organizat.

Raporturile de intimitate între persoanele cereşti şi fiicele oamenilor nu decurg totdeauna lin. fireşti pentru ea şi o fată albă. în Povestea lumii de demult) care. îl readuce pe pămînt. de la tropic. două surori. în acest mit. deşi de o structură foarte simplă. lovit cu o creangă. numit Taina-Can.Un număr de informaţii devenite absconse numai prin eroziune de-a lungul timpului. nu aşteaptă fericirea pe nimeni. fie din neîncredere. dîndu-le amîndorura putinţa de a se urca acolo sus. e în această privinţă ca o definiţie de o concizie extremă a întregului fenomen al raporturilor erotice dintre expediţionarii extraterestri şi fetele terestre. regele-pasăre Urubu. el nu se supără şi armonia lor conjugală se consolidează. adesea chiar si a mitografilor. un tînăr vede o stea şi o doreşte şi ea vine noaptea la el. dar este stranie. uneori fetele pămîntene opun rezistenţă. personaj mitologic prezent mai cu seamă în America de Sud. lipsa de pertinenţă a naratorilor folclorici. desţelenind jungla. din milă. Există un basm românesc (citat de Tudor Pamfile. descrescînd. La porunca zeului suprem QuananCiue. unde tînărul zăreşte dansul spectral al unor cadavre. pe care o vede mai tîrziu Dumnezeu şi. faţă de zeii coborîţi la condiţia umană. o dată cu doi prunci negri. unde există şi enigmaticul calendar venusian. pretutindeni. Imaere şi Denaque. de sora mică. Fata se teme. ca în toate împrejurările similare. Intr-o legendă a tribului sudamerican xerente. care totuşi nu are pene. In prima. care e de astă dată Luceafărul de dimineaţă. povesteşte că mama dracilor a născut. Denaque. Iată două legende de factură similară ale tribului brazilian quaraja. Luceafărul. iar părinţii ei o închid. deşi lumina stelelor e atît de ispititoare. de unde tribul său află că acolo. îi propune fetei să vină cu el. cu toate că ea calcă consemnul şi-1 zăreşte pe cîmp ca pe un tînăr frumos. E interesant că Taina-Can muncea în secret. e refuzat din lipsă de intuiţie de sora cea mare. se sperie şi loveşte din nou palmierul care. dar e luat de bărbat. anume transformat în tapir. întrucît stabileşte obîrşia stelei Taina-Can. de frică şi pentru mai multă 37 . A doua legendă e şi mai interesantă. Importantă pentru noi este ideea în sine. sînt concurente la dragostea Luceafărului de seară. în cer. ci păr de om. bine examinate. Acelaşi Urubu lansează la fel şi Luna şi Soarele. care se iveşte cu chipul unui bătrîn. cu alură de legendă. tînărul moare zdrobit de puternice dureri de cap. După această aventură. ca o fată frumoasă. repetă în sens invers aventura lui Ghilgameş sau chiar dificultăţile grupului lui Semyaza. fie de frică. care zboară cu mare iuţeală căutînd cerul şi apoi se stabileşte pe orbita cunoscută. Nu ne vom propune să ne întrebăm cum a ajuns în folclorul nostru interesul pentru un Luceafăr personificat. îşi desface pieptul lăsînd să ţîşnească steaua Taina-Can. Fata plantează apoi un pom care. interzicîndu-i soţiei să-1 vadă la lucru şi. care însă. creşte pîna la cer. răsplăteşte tribul învăţîndu-1 să facă agricultură. furnizîndu-i seminţe. Basmul.

Ni se pare mai logică luciditatea acelor oameni care se preocupa intens de gasirea adevărului.siguranţă o ferecă în lanţuri. savantul american Frederik Ordway arăta net: „Noi sîntem pe punctul de a încerca să stabilim contacte cu civilizaţiile din vecinătatea noastră. Basmul precizează că băiatul alb şi fata albă s-au chemat Adam şi Eva. Adam şi Eva). Este foarte 38 . pe care o citim numai în versiunea sumeriană a poemului despre Ghilgameş: din despărţire a rezultat naşterea lui Enlil. Pe lîngă autonomia legendei faţă de tradiţia biblică. Făcînd această scurtă incizie în obiectul cercetării noastre. uneori. Relaţiile. pîndind-o. cînd acestea încetaseră să mai îngrozească lumea şi îşi pierduseră efectul magic primordial. Uneori. în cele din urmă trebuie să i se dea drumul. anexate cu totul superficial. figurat prin despărţirea bărbatului (An) de femeie (Ki). se urcă la cer. în aceste conflicte omul nu e de-cît un spectator involuntar al titanomaniei. dar un rac taie funia şi Dumnezeu îl ia şi pe acest băiat în cer. ca Ghilgameş. invită la meditaţie mitul despărţirii cerului de pămînt. alături de Dumnezeu. Se reţine însă vădit elementul de raport firesc între Pămînt şi Cosmos. îl aruncă în apă. De astă dată fata acceptă şi. din-tr-o epocă probabil de înteţire a frecvenţei vizitelor celeste. alteori este însă erou direct. deşi venit din cer. înciudaţi. ca în mitul lui Enoh. neverosimile pentru experienţa umană nu numai primitivă. iar acolo. ceea ce pare a sugera că e vorba de un mit local mult mai vechi. Şi putem vedea din alte mituri cît de firească este lipsa de armonie teologică în complexitatea acestui raport. decît să' fii luat prin surprindere de existenţa lor necontrolată. ca să se ducă să se spele la rîu. nelipsite de greutăţi imprevizibile şi bineînţeles de oscilaţia în faţa necunoscutului (atitudinea fiind în acest sens caracteristică ambelor elemente ale raportului). Cei doi fraţi negri (o fată şi un băiat) între timp născuseră un băiat alb pe care. legîndu-1 de un pietroi. alteori al spiritului. Conflictele din jurul relaţiilor Pămînt-Cosmos au avut şi consecinţe catastrofale. căci este mai bine să constaţi că bănuielile în privinţa vecinilor au fost înşelătoare şi că aceşti vecini nu există. am urmărit să atragem atenţia asupra firescului unor relaţii dintre pămînteni şi eventualele civilizaţii cosmice care ne-au vizitat probabil în epocile foarte vechi şi nu ar fi exclus să ne viziteze şi în prezent. In astfel de întîmplări. colorat ulterior cu puţine elemente creştine (Dumnezeu. în orice caz păgîn. colorează arbitrar comentariile ulterioare ale mitografilor şi folcloriştilor. înainte de prezentarea sistematică a faptelor. din care omul nu a ieşit totuşi frustrat. Aşa. Dumnezeu îi face din nou propunerea cunoscută. este remarcabilă prezentarea unui Dumnezeu atît de laic. O atitudine tranşantă fără dovezi nu duce la nimic bun. Esenţial aci e însă raportul cosmic. simbolul e inexistent sau. ajung la conflicte ce nu se mai pot rezolva. care uneori este zeul aerului.

prin miracol. sovietici şi suedezi care a elaborat proiectul unei reţele de staţii spaţiale şi terestre. Spiritul practic.posibil ca şi alte civilizaţii să fi încercat să intre în contact cu noi. varietatea posibilă a vieţii în Univers.. văzută în lumina ştiinţei şi tehnicii noastre". să înregistreze şi să identifice modificările cele mai discrete din mediul înconjurător. printre cei mai captivanţi. nu ne pot scuti de datoria de a cunoaşte adevărul.) S-ar putea ca noi să fi fost vizitaţi de alte civilizaţii fără să putem şti acest lucru. a fost profesorul român Dimitrie Drăghicescu. ele ar fi putut atinge un asemenea avans. învăţatul român lansa . pe Jacques Bergier şi Louis Pauwels sau pe alţii. dar se manifestase cu lucrări publicate la Paris încă de la debutul acestui veac. care declarase încă din 1954 că „farfuriile zburătoare vin din lumi îndepărtate". Şi este plăcut să descoperim oameni care au gîndit într-un înţeles asemănător mai înainte de epoca noastră jalonată de primele zboruri spaţiale. o iniţiativă de la începutul anului 1970. devansînd cu mult pe M. Este din ce în ce mai verosimil ca unele din aceste civilizaţii să aibă astfel de formă. departe de orice tendinţă panicardă.o ipoteză despre originea omenirii. în stare să detecteze. numim civilizaţie". Adăugind la aceasta faptul. împinge pe oameni spre acte mai folositoare. Intr-adevăr.. Un astfel de precursor.. rămasă în mituri şi în atîtea monumente materiale. de mai multe ori repetat. văzute în perspectiva lucrurilor. dar noi nu le-am putut înţelege. Este vorba de acţiunea grupului de oameni de ştiinţă americani. înţelegem şi mai bine barbaria unei atitudini pasive. (. S-ar putea ca această vizită să fi avut loc cu mii sau poate cu milioane de ani înainte ca viaţa noastră prezentă să fi apărut. Astfel. care înainte de război preda sociologia. La fel. etica şi estetica la Universitatea din Bucureşti. pămîntenii. încît chiar dacă. noi nu le-am recunoaşte. Reţeaua. iar staţiile ar fi înzestrate cu aparatură şi cu instalaţii ultra-sensibile. plus dovezile pe care numai cine nu vrea să le vadă nu le vede în memoria întâlnirilor străvechi. avînd o profundă semnificaţie prin calmul şi acuitatea ei. Agrest. astronauţii Alan Shepard şi Edgar Mitchell s-au antrenat în simulatoarele de la centrul spaţial angajîndu-se într-o luptă cu macheta automată a unei posibile fiinţe extraterestre. cum ar fi de pildă chiar celebrul savant dr. mai lucid decât aşa-numitul bun simţ. nelimitată logic. că fenomenul ufologic preocupă numeroase personalităţi ştiinţifice de mare prestigiu. ne-am afla în contact cu ele. s-ar baza pe un sistem complex de alarmă internaţională. într-un eseu ce i-a apărut însă la Bucureşti. în Revista de Filosofie din 1938: „Reflecţii asupra originii şi destinului omului". dimpotrivă. încît să nu prezinte nici un semn exterior din ceea ce noi. Hermann Oberth. 39 . demonstrează existenţa unor oameni al căror sentiment planetar nu s-a sclerozat. destinate să avertizeze omenirea în împrejurarea apariţiei unor pericole extraterestre.

referindu-se la nenumăratele încercări pe care le face natura. filozoful se călăuzea după un cunoscut principiu al lui Karl Marx: o reformă realizată într-o ţară mai avansată economic ar putea fi adaptată şi ar reuşi într-o ţară înapoiată. în raţionamentul său. Drăghicescu făcea această deducţie surprinzătoare: „într-o bună zi. vizitatori supratereştri au eşuat în paraginile noastre. de nu cumva a fost asta pe teritoriul legendarei Atlantide şi iată că problema originîi omului pePămînt e în sfîrşit dezlegată". filozoful român admitea că „viaţa ar fi putut să rateze pe o planetă ceea ce a putut izbuti pe alta" şi. sînt de nivel diferit (mai vechi sau mai noi) faţă de cele terestre.Fireşte. D. de la prima vedere") se referă. ipoteza sa inedită („în ciuda stridentului ei caracter paradoxal ce i-1 dă aparenţa de absurditate perfectă. în unele detalii ale ei. care-1 consideră pe om fructul evoluţiei progresive a formelor vieţii. acest gol îl umple sosirea vizitatorilor supratereştri veniţi nu se ştie de pe ce planetă mai mult sau mai puţin îndepărtată". pe toată suprafaţa pămîn-tului. nu se pot repeta des. întorcând problema într-o retroviziune. veniseră să împlinească această lacună". el izbutea să lămurească un alt ascunziş. Este interesant de remarcat că. prof. dînsul privind omenirea ca pe o colonie astrală şi argumentîndu-şi ideea cu un punct de pornire cel puţin ingenios: pe de o parte. ipoteza e foarte discutabilă. Argumentaţia urmăreşte următoarele etape: formele de viaţă din Univers. Extrapolarea făcută de D. 40 . subliniind inexistenţa flagrantă a punţii de legătură între animalele superioare şi om: „probabil că această ruptură. în Egipt sau pe platoul Pamirului dacă nu în China. de fapt la domeniul paleoastronauticii. cele 5-6 milenii de istorie umană reprezentînd o clipă efemeră). în cele mai felurite condiţii. fără a o înlocui însă cu cealaltă. profesorul admitea că progresul tehnic va perfecţiona mijloacele de zbor în câteva decenii. Drăghicescu este perfect logică. iar pe de altă parte se remarcă observaţia că omul e răspîndit sistematic. dacă în epoca respectivă motoarele cu reacţie îşi confirmaseră viabilitatea. Precursorul nu uită să-şi pună şi întrebarea care stăruie şi azi: de ce asemenea vizite nu se repetă? Dar fără să insiste asupra ei (călătoriile interplanetare fiind lungi şi dificile. fără a-1 denumi ca atare. să zicem în Mesopotamia. care s-a pierdut în noaptea epocilor geologice trecute. trăgea de aici concluzia că „efortul evolutiv ratat pe Pămînt a reuşit aiurea şi ipoteticii vizitatori supratereştri. în orice caz negreşit în Asia. Ateu structural. căci este cu putinţă a se sări peste unele etape necesare ale evoluţiei. Drăghicescu respingea teza creaţionistă. nenumărate. aşadar a mult căutatei legături lipsă. In judecarea problemei în sine a vieţii raţionale în Cosmos. eşuînd pe meleagurile noastre. pînă la nevoile deplasărilor spaţiale. se pune întrebarea dacă nu cumva diferenţele între om şi lumea animală sînt mai importante şi mai adînci decât asemănările.

in clipele de deznădejde. Ultima concluzie a filozofului. de azi nu mai mai procură decît o stare pur sentimentală faţă de un precursor care nu şi-a putut exercita influenţa. fără să aibă pe masa de disecţie abundenţa materialului informativ. Fireşte. în acest caz. cu toate erorile inerente sau unele naivităţi. Iată însă că ipotezele sale sint inevitabil reluate. îndeosebi mitologic. e regretabil că eseul filozofului român a rămas uitat mai bine de trei deceni în colecţia unei reviste şi că redescoperirea. simbolul onomastic chiar al planetei de obîrşie. Deoarece fenommul din ce în ce mai frecvent al aşa-numitelor obiecte zburătoare neidentificate din zilele noastre totuşi există indiferent la ce explicaţie se va ajunge în cele din urma conştiinţa omenească nu poate dormita. rezistînd in structura lor generală. cu măreţia paterii pierdute. devenită improprie vieţii. cultura cerealelor. Cu un alt raţionament deosebit de logic. domesticirea animalele. Drăghicescu semnificative ir deprinderile oamenilor : credinţa în obîrşia cerească a Dinului şi implorarea cu mîinile şi ochii spre cer. Luînd ca element de confruntare a ipotezei mitul adamit. Dacă Dimitrie Drăghicescu. că condiţiile de viaţă pe una din aceste planete solare sau extra-solare deveniseră la un moment dat insuportabile din motive pe care Pămîntul nostru le va cunoaşte într-un anumit viitor.a. la care se poate recurge azi. filozoful răspunde şi la întrebarea posibilă asupra caracterului derutant pe care-1 oferă urmele precare ale ipoteticei vizite: „o mînă de indivizi deposedaţi de mijloacele lor tehnice în mijlocul unei naturi ostile nu-şi puteau da măsura capacităţii şi ştiinţei lor" . personificată în mit. dacă nu de plăcere" sau o vizită „de o inexorabilă necesitate". 41 .Cît priveşte mobilul care ar fi produs această sosire din Univers. Ca efect al părăsirii planetei natale două urme i se par lui D. D. D. destul de incert ca dată (…) S-ar fi putut chiar ca mai multe planete să se fi găsit în atari condiţii şi ca locuitorii lor să fi fost obligaţi a-şi părăsi meleagurile şi a se refugia pe planeta noastră". se mulţumeşte să raţioneze mai ales inductiv argumentele sale. arta desenului şi a sculpturii. Drăghicescu îl vedea în aceste variante: „o simplă călătorie din curiozitate.descendenţi neputînd conserva deoît elementele rudimentare al vieţii practice: folosirea focului. după el. urmată de un efort multimileiar de ridicare a acestui „rege detronat" care nu se va potoli pînă cînd nu-şi va recupera tronul. naraţiunea biblică a izgonirii din rai nu este decît interpretarea naivă.a acestei plecări de pe planeta natală. Drăghicescu observă că. preeptele morale şi juridice ş. în această din urmă prezumţie apropiindu-se de una din ipotezele majore din zilele noastre: „se poate presupune. explica astfel şirul lung de dificultăţi ale condiţiei umane. dar exactă în termeni . el văzînd venirea omulii pe Pămînt ca o decădere. Iahve fiind. în definitiv. este însă de un optimism ferm.

care a demonstrat probabilitatea vizitelor periodice extraterestre pe planeta noastră. Cari Sagan sau Felix Zighel.Z. că sîntem martorii unei observaţii din spaţiul extraterestru. fenomenul OZN pluteşte încă într-un ocean de contradicţii şi incertitudini. Alieri Hynek. o cercetare cu rezultate stranii.N ? Referirile profeţilor şi ale vechilor cronicari şi mitografi anonimi la apariţiile frecvente de persoane cereşti nu au nimic din misticismul ulterior cu care au fost încărcate miturile de către scriitorii bisericeşti târzii. după astronomul american Cari Sagan. el transpune in schemă matematică radiosemnalele reflectate şi. McDonald afirmase acum cîţiva ani acestea: „Am nutrit îndoieli cu privire la farfuriile zburătoare şi am considerat că ele nu sînt altceva decît iluzii optice sau feno-mene naturale. Fred Hoyle. se poate stabili chiar un ritm al frecvenţei acestor sosiri expediţionare. pînă cînd am obţinut informaţii precise întrebînd 250 martori. De altfel. putem nega deooamdati părerile similare ale unor oameni de ştiinţă de talia lui Clyde Tonibaugh. Ultima etapă din ciclu ar fi epoca noastră. care dacă nu găseau un fenomen în cărţile lui Aristotel. luat ca atare. Este foarte probabil că ne aflăm sub o anumită « formă de supraveghere". deşi nu deţin dovezi. Textele vechi işi păstrează 42 . J. înţelege că obiectul anonim ar fi poate o sondă spaţială sosită acum 13000 ani de pe planeta 6 a stelei duble Epsilon Bootis (constelaţia Bouvier) în preajma Terrei. la intervale cam de 5500 de ani. dar logica nu ne mai dă dreptul să luăm atitudinea scolasticilor. întreprinsă de astronomul scoţian Duncan Lunan. care susţinea ca: „Pămîntul s-ar putea să se găsească în prezent sub obervaţia. datele oferite îmbelşugat de miturile astrale şi de monumentele pe care nimeni nu ne împiedică să le cercetăm în linişte deplină credem că sînt o contribuţie dintre cele mai ferme la explicarea aceloraşi enigme de ieri ca şi de azi.Putem fi de acord sau nu cu opinia de pildă a lui James McDonali. Deşi fenomenul OZN nu ne interesează aici decît ca o eventuală repetare a fenomenului pe care-1 numim paleo-astronautică şi cu toate că. îl declarau cu seninătate inexistent şi imposibil. fie cu misiune de observaţie şi informare. din studiul diagramelor recompuse. Lunan deduce că reflectorul necunoscut care decalase undele s-ar fi aflat în apropierea planetei noastre pe o orbită armonizată cu mişcarea acesteia. Acum consider. fie pentru contactarea civilizaţiei noastre. fizician notoriu (universitatea Arizona). Studiind observaţiile din 1928 (publicate în revista britanică Nature de Balthus Van der Pol şi Cari Storner) asupra ciudatelor decalaje ale ecoului unor emisiuni de unde radio. excluzînd deci opera hazardului. altora din spaţiul cosmic". pare să confirme o atare probabilitate. DE LA PALEOASTRONAUTICĂ LA FENOMENUL CONTEMPORAN O. In 1973.

paleoastronautica îmbrăţişează o epocă mai lungă. ca un vrăjitor suprem. iar de cronicarii Bibliei. mai 43 . Doamne? Atunci îngerul care grăia cu mine mi-a răspuns: Iţi voi arăta acum ce sunt aceştia! Ci omul care stătea între cei doi munţi mi-a grăit: Aceştia sînt solii pe care i-a trimis Domnul ca să cutreiere pământul! Şi ei au rostit către îngerul Domnului. confundat adesea cu conştiinţa de sine a legilor naturii. în confruntare cu alte texte. mai ales după operaţia de decantare pe care e obligat s-o facă cercetătorul. D Deocamdată nu există mijloace de a cerceta epocile arhaice. aşa cum vom vedeamai departe. care stătea între munţi şi au zis: Am cutreierat pămîntul şi iată. deşi unele mituri fac referiri ciudate şi la acestea. un dumnezeu de concepţie mistică este obligat să ştie orice fără investigaţii prealabile. cel puţin cît decalajul de peste un secol dintre cele două perechi de calendare criptice. întocmai cum face şi vestita inscripţie de la Behystun. văzând între munţi pe cineva ce i se pare a fi un călăreţ şi apoi alte fiinţe similare care comunică unui şef rezultatele investigaţiilor făcute. numit de ai săi Daraiavauş. Agheu şi chiar Zaharia) stabilesc apariţiile extraterestre la începutul domniei lui Darius. tot pămîntul este locuit şi liniştit" (Zaharia. de sub basorelieful în care zeul suprem Ahuramazda salută din zbor pe regele Darius. în textul biblic citat este izbitoare situaţia de grup în acţiune a unor exploratori cosmici. după aşezarea lucrurilor. Raportul celor care au cutreierat pămîntul pare de la prima vedere ambiguu. spre deosebire de frecventele ipostaze ale personajului suprem cu care discută profeţii bibjlici sau unii regi legendari. In ultimii ani scepticismul faţă de paleoastronautică a început să cedeze sub presiunea deducţiilor logice. Pe lîngă faptul că un dumnezeu metaforic. Dar dintr-o cercetare mai atentă se poate deduce că sosirile se repetau apoi periodic. oricum foarte dificilă. Datarea contactelor. probabil pe baza relatărilor aflate din contactele mai tîrzii ale omenirii cu persoanele extraterestre. 9-11). Cînd se petreceau lucrurile? Deşi pare firesc să credem că explorarea ar fi fost făcută la prima aterizare.câteodată maniera unui naiv reportaj de gazetă provincială. ultimul cuvânt e de natură să sugereze. rege pers legendar cu fapte uneori stranii. De pildă profetul Zaharia. postdiluviană. se poate face mai verosimil însă numai pentru epocile de naştere a marilor mituri. Ahaşveroş. poate a epocii giganţilor şi a sculpturii megalitice. 1. iar un dumnezeu metafizic. nu se mai sperie şi devine chiar curios: „Şi am întrebat: Ce sînt aceştia. o dată mai tîrzie. Unele monumente foarte vechi dau impresia că sînt mărturia unei epoci paleoastronautice timpurii. Persoanele cereşti din acele descrieri nu au însă nimic angelic sau dumnezeiesc şi sînt comentate iniţial cu mirare. pentru că de pildă wnii profeţi biblici (Daniil. chiar dacă el se menţine într-o formă nouă. Căci. cînd omul încă nu exista sau abia începuse să existe. este o abstracţie.

în mărime ca de 12 palme. întreprinzînd un astfel de plan de cercetări cosmice (aşa cum noi. în timp ce se ştie că numai pînă la mijlocul anului 1971. dar n-am dorit să facem aici inventarul urologic al teritoriului românesc şi textul citat mai sus ni se pare suficient. de călătorii cu echipaje omeneşti. durată pe cer a unor obiecte zburătoare care nu păreau a fi nici meteoriţi. precum Târgu Neamţu. el făcând parte de fapt dintr-un plan vast de cercetare poate nu a Pământului nostru ân mod special. unii astronomi de la sfîrşitul veacului trecut şi de la începutul secolului nostru notau prezenţa de scurtă. potrivit unor date mai vechi. fie şi pentru secolele următoare. se refuză ideea călătoriilor galactice cu mari viteze şi pe distanţe lungi. Aristotel. anume aceea de a admite ipoteza vizitelor din Cosmos. spaţiul circumterestru era populat de 2427 de obiecte fabricate de om. Uneori însă constatăm şi observaţii mai ciudate. ca fenomenul descris în Albina românească din 9 septembrie 1837. sîntem la începutul unui plan similar al nostru) şi urmărind obiective care deocamdată ne depăşesc puterea de înţelegere. prezenţa obiectivă a fenomenului se înregistrează. apoi Pliniu cel Bătrîn şi Titus Livius observau ori retransmiteau ivirea unor discuri traversînd cerul. unele apariţii fiind probabil comete. Acest meteor să coborea din atmosferă în direcţia oblică (chizăşi) spre apus. Totuşi. luminînd toate poenile cu foarte vie şi sclipicioasă lucoare şi slobozind scîntei care lunina ca ale stelilor căzătoare. Nu este unica mărturie a epocii. într-o corespondenţă jurnalistică din Iaşi: „Noaptea la 29 spre 30 august trecut s-au văzut din deosăbite locuri' a ţării de sus în Moldova un meteor sau arătare fizică despre care împărtăşim următoarele: ziua au fost sănină şi căldura păn'la 24 grade Réaumur (la umbră) cînd. dar se întocmesc proiecte umane. Părăsind un moment evocarea timpurlor mitice.modestă. Probabil că o civilizaţie extraterestră (sau mai multe). să părea cum că mănăstirea ar fi arzînd. In România. în epocile trecute. Se contestă venirea din spaţiul cosmic a altora. cronicarul Grégoire de Tours semnala cîteva globuri de foc. meteoriţi sau fulgere globulare. s-au văzut chiar deasupra Mănăstirii Neamţu un glob luminos de formă sferoidică. dar numai pentru erele dinaintea apariţiei omului pe Pămînt. mai rar. vom constata că apariţiile interpretate azi drept fenomene extraterestre încep să se înregistreze încă de acum două milenii. Din părţile învecinate cele de aproape. manifestă faţă de planeta noastră doar un interes secundar. fenomenul OZN. nici alte fenomene naturale. mai bogat şi prin 44 . lungureţ. pare să fi avut o frecvenţă consecventă tot timpul. în astronave de cursă lungă şi de mare viteză. folosind contactele sporadice numai ocazional. chiar şi în condiţii de anabioză ori de succesiune a generaţiilor de astronauţi din aceeaşi navă. pe la 11 ceasuri. Trebuie remarcată însă neconcorcanţa dintre cele două direcţii de raţionament ale negatorilor ufologiei. Acest meteor s-au observat şi de la Dorohoiu la acelaş ceas". pământenii. încet pe deasupra ogrăzii mănăstirii.

Trebuie adăugat şi faptul că. seminarul a sistematizat argumentele ştiinţifice moderne care precizează că obiectele zburătoare neidentificate nu sînt nici fenomene naturale (de pildă. De la zborurile omului de afaceri Kenneth Arnold şi pilotului Thomas F.a. în toamna anului 1968. presa vehiculînd ştirile aşa cum altădată nu avea cine să facă ceva asemănător. interesul ca să spunem aşa al obiectelor zburătoare neidentificate a început să se concentreze sistematic asupra mai ales a două teritorii terestre: Argentina şi Peninsula Balcanică. se citează şi unele situaţii. verificate. numărul observatorilor se înmulţeşte. ci o formă de supraveghere exterioară a planetei noastre. numeroşi martori. tehnicieni de radar şi aviatori) au privit (de la sol şi din aer). In această privinţă e bine să amintim măcar în treacăt fenomenul din 19 septembrie 1968. Aceste relatări nu par fantasmagorice. Robert Hali ş. de cîteva secunde). Allen Hynek.de acest gen se intensifică dobîndind un caracter periodic sau cel puţin. McDonald. psihologiei şi sociologiei (J.savoarea autenticităţii sale. ar fi fost dus înăuntrul obiectului şi cercetat fiziologic în stare de inconştienţă. iar după ultimul război apariţiile . iar pe de altă parte sarcina acută de a le cerceta în interesul întregii noastre planete. unde în acea zi. din ce în ce mai captivant. nici contagiune isterică. tehnicii industriale. Misterul ufologic a încetat de fapt să mai fie obiect de anecdote jurnalistice şi tinde să devină o problemă planetară de prim ordin. Pe lîngă numeroasele cazuri clare de observaţie optică sau tehnică.) au organizat un seminar de ufologie. dar şi in altele. ca al soţilor Hill. căci plasma are o existenţă foarte scurtă. a căr6r mărturisire sub stare de hipnoză a fost înregistrată pe bandă de magnetofon de către psihologi notorii. ce s-a deplasat cu mari viteze la o importantă altitudine si de mai multe ori a si staţionat în spaţiu. artilerişti. şase savanţi americani aparţinînd fizicii. Simulacre de aparate zburătoare se zăreau tot atunci cînd în Texas. Desfăşurîndu-se la Washington. 45 . în Transilvania. istoria obiectelor zburătoare neidentificate cîştigă teren şi ajunge să ocupe un vast capitol special. cum s-a susţinut fără temei. cînd în sudul Franţei sau în alte ţinuturi. calificaţi (astronomi. în cursul anului 1968. Se adaugă că Hill. de un anume contact involuntar. căruia i se oprise motorul automobilului în preajma unui obiect aterizat. matematicii. au fotografiat si au descris un obiect alb luminescent de formă conică. James E. astronomiei. meteorologi. Deşi cartea de faţă nu este consacrată ufologiei contemporane. în ciuda conditiilor oferite de atmosfera şi de posibilităţile tehnice actuale ale omenirii. plasmă. Hardner. A. observat. digresiunea de mai sus ne-a fost necesară spre a sublinia continuitatea fenomenului de care ne ocupăm. Mantell (1947 şi 1948). relevînd pe de o parte consistenţa ştiinţifică a ipotezei asupra originii extraterestre şi caracterului de artifacte dirijate pe care le au obiectele zburătoare neidentificate. cînd în Tibet.

îl lipsesc de autoritatea scontată. Mai mult. decît să nu susţii nici una. Air Force pentru ufologie încă din 1948) sau dr. din ce în ce mai mulţi savanţi serioşi şi chiar comisii speciale cu fonduri importante. iar ipotezele pe care încercăm a le descifra fac parte tocmai din această obligaţie. William K. pentru paleoastronautică a încetat să fie o simplă curiozitate omenească. cu un anume caracter de frecvenţă sistematică. la fel în centrul Americii Latine şi mai ales în Argentina. oficial. Mendeleev. Ceea ce am dori sa remărcăm aici este că strania luminiscenţă albă a obiectului corespunde uimitor atît descrierii făcute odinioară de profetul biblic Iezechil („un punct luminos ca electrul băgat în văpaie"). desigur. îi recunoaştem totdeauna explicarea logică a întregului fenomen. Bulgaria şi România. realizat cu transfocatorul la Cluj. iar modalitatea de deplasare şi staţionare spaţială a acesteia concordă cu mişcările şi cu oprirea obiectului necunoscut observat la Cluj. autorul sistemului periodic al elementelor. afirmase odată că e mai bine să susţii o ipoteză care cu vremea se va dovedi eronată. vrednici de admiraţie pentru migala şi seriozitatea lor. Hartmann şi dr. fiindcă a devenit o datorie. e mai largă. neconsiderînd problema deloc închisă. căruia. fenomene similare s-au remarcat în ultimii ani în Iugoslavia. Franklin E. De aceea pasivitatea nu mai este recomandabilă. de o echipă de cineaşti români. deşi încheie oficial o etapă. chiar prin aceasta. iar interesul faţă de obiectele zburătoare neidentificate şi prin el. Ion Hobana. în vremea din urmă. Dacă azi fenomenul ufologic preocupă ştiinţific. De altminteri. Allen Hynek (directorul Centrului de cercetări astronomice Lindheimer şi consilier ştiinţific al U. dr. printre care mai ales Frank Edwards. cit şi comportării legendare a stelei magilor. continuarea investigaţiilor. raportul conţine o seamă de contraziceri şi inadvertenţe care.De covârşitoare însemnătate este filmul în culori. Roach (doi coautori ai Raportului) au cerut. pe lîngă informaţia ireproşabilă. iar la noi. O bună sistematizare a datelor au făcut în Europa şi în America mal mulţi autori. J. Faimosul Raport Condon (intitulat „Studiu ştiinţific asupra obiectelor zburătoare neidentificate"). de fapt deschide un teren mai larg disputelor ştiinţifice neoficiale. 46 . Aria. aşezat pe o armătură de argumente calme. savanţi de valoarea. După opinia foarte multor specialişti de autentic prestigiu universitar.S. în mai multe ţări. De ce legăm însă istoria paleoastronauticii de recenta istorie a obiectelor zburătoare neidentificate? înregistrând pe o hartă a lumii locurile ce poartă vestigii materiale sau mitice ale vechilor enigme de obârşie astrală şi totodată locurile unde s-au semnalat mai des apariţii contemporane de obiecte zburătoare neidentificate. faptul se datoreşte unui început de sentiment de unitate planetară al omenirii în faţa necunoscutului.

uitată pe nedrept. Bineînţeles. în personajele sculptate de la Somerset. pe care însă nu-i pot birui. ceea ce este absurd. IPOTEZE PALEOASTRONAUTICE 1. iar folcloriştii au socotit şi acestea simple simboluri fără voie freudiene. Totul alcătuieşte pe hartă o zonă cu limite paralele. ca şi condiţiile optime de contemplare a acestora. ca şi a celor de la Fontainebleau. Miturile atribuiseră uriaşilor diferite construcţii magnifice şi formidabile deplasări de munţi şi albii de fluvii. PROTOCIVILIZAŢIl CULTURA MASMA In mai toate miturile stăruie amintirea egală a unei străvechi. ca şi în aliniamentele de la Stoneihenge (Anglia). Probabil că această cultură a fost unitară pe Pământ. descoperind şi o serie de secrete speciale ale monumentelor Masma. noua ipoteză a făcut vîlvă. 47 . Ruzo cercetase ani de zile monumentele megalitice ale lumii. Carnac şi Stonehenge. Cu mult înainte. adesea în ciuda zeilor. de vreme ce stilul ei rămîne acelaşi pe platoul peruvian Marcahuasi. alteori titani. în simulacrele statuare din Franţa. destul de limpede în esenţă. dincolo de ceea ce are sublim şi străveziu metaforic în ea. ere a uriaşilor. la apariţia pe Pămînt a oamenilor pe care îi şi ajută. Fontainebleau). Nicolae Densuşianu afirma lucruri întrucîtva similare în cartea sa Dacia preistorică. D. Uriaşii. Şi totuşi teoria lui nu este absolut inedită.observăm între ele o stranie coincidenţă. înclinată in unghi ascuţit faţă de ecuator şi amintind foarte" bine poziţia ipotetică a vechii axe a Paminitului. Puternic. rămîne de văzut ce este incidental aci şi ce anume este logic. ci şi transmiterea. încă de pe atunci. nu este jocul incidental al eroziunii atmosferice. dar temuţi şi în ascuns dispreţuiţi. intrepid. a unei realităţi de demult. dar a fost întîmpinată de tradiţionalişti cu un surîs sceptic. fiind mai puţin abili şi mult mai oneşti. veneraţi de mitografi. numiţi uneori şi giganţi. Daniel Ruzo a părăsit complet intuiţia pur empirică. stăruitor şi blajin. în stîncile modelate de pe rîul Nam-U i(Laos) sau în monumentele megalitice stranii din Carpaţii meridionali. acest neam enigmatic asistă. nu este totuşi numai un subiect etic de poezie. firesc faţă de o teorie incomodă. Titanomahia. se şi răscoală împotriva zeilor. după unele variante. demonstrînd prin evidenţele fotografiei că sculptura stîncilor de la Marcahuasi. Cînd învăţatul peruvian Daniel Ruzo a atribuit stîncile sculptate de pe platoul Marcahuasi artei unui neam care ar fi produs cultura gigantă numită convenţional Masma.

O cunoaştem din asemenea monumente şi din referirile adesea laconice ale miturilor. zice învăţatul peruvian. de asemenea. 3) repercusiunile implicit legate de distrugerea bruscă a civilizaţiei de tip Marcahuasi în urma unor imense inundaţii care poate că au acoperit suprastructurile. un sector determinat. fie muzeală." Daniel Ruzo stabilea nu numai timpul. cu toate detaliile lui. drept o civilizaţie de stadiu religios). din iunie pînă în decembrie şi din decembrie pînă în iunie. încă nu ar fi atît de 48 . D. Megamonumentalitatea acestor sculpturi care pot fi privite convenabil numai de la distanţe destul de mari. populaţii terestre (nu ştim dacă şi de obîrşie terestră) antediluviene. alteori. ci şi de ştiinţa sculpturii în două dimensiuni. ale cărei urme ideologice s-au pierdut. aceste sculpturi răsar în toată splendoarea lor. putem invoca monumentele din acest ciclu. ca să producă reprezentări antropomorfe şi zoomorfe. căci dacă multe dintre ele se pot distinge cu o bună atenţie în orice zi a anului. se poate afirma tot astfel că umbrele pe care le proiectează aceste monumente au fost calculate. ci şi locul optim (existînd totdeauna o cheie în descoperirea acestora) de unde se poate privi monumentul în întregime. Ruzo a descoperit că în anumite unghiuri ale razelor solare şi mai ales în amiezele solstiţiilor. spre a parcurge. că există un raport între anumite puncte ale acestor monumente şi liniile extreme sau mediane ale declinului soarelui. adică atunci cînd soarele completează orbitele ochilor sau alte linii şi cavităţi cu un anume grad de umbră. Locul întreg alcătuieşte în chip evident o incintă fie sacră. Daniel Ruzo scrisese acum cîţiva ani mai cu seamă despre modalitatea de contemplare. Dar poate că lucrul cel mai important care pledează pentru caracterul lor artificial este secretul contemplării totale. „Se poate afirma. astfel că monumentele au trecut prin patru faze: 1) starea iniţială a formaţiilor naturale modelate în erele geologice. cu concursul soarelui. Sistemul de lucru împinge imaginaţia foarte departe. cel puţin pentru stabilirea existenţei unei. aşadar şi lucrate de la aceleaşi distanţe. ca să poată fi considerate simple fantezii geologice. Daniel Ruzo e de părere că ansamblul de la Marcahuasi a fost un gen de templu solar. 2) realizarea progresivă a monumentelor de către un popor necunoscut. nu numai dintre rasele omeneşti sau speciile animale cunoscute local).Platoul de la Marcahuasi are numeroase stînci sculptate pe un teritoriu relativ mic şi ele se prezintă în forme vădit speciale (capete de oameni şi de animale. 4) eroziunea naturală ulterioară. Aşa sau altminteri (deoarece nu ne-am aventura să considerăm o civilizaţie dispunînd nu numai de arta sculpturii megamonumentale. uneori. Se pare că sculptorii antediluvieni au ales stîncile erodate de natură care sugerau o asemănare cu modelul propus şi apoi au desăvîrşit opera întîmplătoare a naturii.

de pe Insula Paştelui. leul. de-a dreptul uimitoare: există de pildă o statuie din acelaşi ansamblu amintit care. se află pe malul lacului Baikal. au dat naştere. fiindcă printre animalele sculptate figurează şi cele pe care le ştim numai prin reconstituiri paleontologice (de pildă. fotografiată normal în momentul şi din locul special. de vreme. elefantul) care n-au trăit niciodată. la începutul lumii. culcat pe spate. la altitudinea de 3600 metri şi pe o suprafaţă de numai 3 kmp. Cultura Masma (numită aşa după numele unei văi şi al unui oraş legendar. iar oamenii figuraţi la Marcahuasi. De multe ori. un ansamblu de stînci sculptate cu chipuri omeneşti. locuit de huanci) se consideră a fi avut o vechime de cel puţin zece milenii. viu şii tînâr. venind din stele. iar în porecla Oglinda fumegîndă a lui Tetzicatlipoca alţii au văzut un sinonim al noţiunii de cometă (sitlalin popoca). Aici însă e greu de presupus că sînt simbolizate cele patru rase omeneşti: prezenţa culorii albastre e derutantă. ansamblurile monumentale erau legate de puternice sisteme hidrotehnice. pe teritoriul Amerieii precolumbiene.stranie. regăsite pînă şi în Siberia. de unde veniseră cu toţii era socotit cel mai important.acolo. Obârşia neamului de giganţi este foarte greu de bănuit. Trebuie să notăm deocamdată doar ideea că. care . 49 . Quetzaleoatl era identificat şi cu planeta Venus. fiind dominantă la un moment dat. mic de statură şi albastru. unor fii avînd patru culori simbolice: Tlatlaqu'i Tetzeatlipoca. toate patru prea puţin legate tipologic de rasa misterioasă pe care o putem ghici bunăoară în capetele cu fălci încleştate şi cu privirea îndreptată spre cer. Durata existenţei giganţilor pe Pământ îşi are începutul probabil într-o epocă terestră foarte timpurie. după ştirile istorice. erau uimitoare. pe acest teritoriu pierdut în centrul Anzilor. cămila. cărora localnicii le-au atribuit funcţia legendară de zei. Quetzaleoatl. Omiteotl. numit în limbajul curent Lacul Sfînt. Yanayauqui. Fotografiile cu raze infraroşii au adus cercetătorului peruvian şi alte surprize similare. după unii comentatori. dar fotografiată în infraroşu dă imaginea aceluiaşi personaj. numit uneori şi „Oglinda fumegîndă". înfăţişează tipurile tuturor celor patru rase pămînteşti. acolo. ridicîndu-se pe jumătate. după cum vom vedea. ca şi in America de Sud. fiind alb. şi. stegosaurul) sau altele (calul. înfăţişează un om mort. dacă Daniel Ruzo nu ar fi remarcat şi o calitate a unora. deşi mijloacele tehnice de care dispunea acel neam şi care n-au lăsat urme nici măcar în mituri. care era roşu. care era negru. în cer. numit câteodată şi Yoalli-Eequatl (Noapte-Vînt). vom mai reveni însă la acest element mitologic care. în fine. Un mit nahuatl (din vechea scriere Istoria mexicanilor după desenele lor) spune că un zeu şi o zeiţă. cu statura cea mai mare. afară de unele sugestii vagi ce se şi pot confunda uşor cu simbolurile. ce avea cunoştinţă despre particularităţile unor regiuni'foarte diferite ale Pământului. nu are conţinut simbolic.

caii. de importanţa lui deosebită şi de neobişnuita lui culoare albastră. mai ales după ce fiii lui Dumnezeu intrară la fiicele oamenilor şi le născură fii. Dar Dumnezeu nu i-a ales pe ei şi nici calea către înţelepciune nu le-a descoperit- 50 . se cuvine să ţinem seama de statura lui foarte scundă. ultimul dintre ei pierind. dar posibilă pe o planetă cu aer rarefiat şi climă rece. ori a unor mijloace tehnice importate de la altă civilizaţie. apoi s-au devorat unii pe alţii. Un cronicar aminteşte de incaşul Tupac Yupanqui care ar fi cunoscut personal toate ansamblurile sculpturale din Peru. dar de pe urma acelor raporturi femeile pămîntene au născut uriaşi care. au devorat toate roadele muncii omeneşti. Unele ansambluri erau instalate pe malul lacurilor artificiale de acumulare. 4). maimuţele şi elefanţii. ele îşi sporeau efectul estetic.Nuanţele de mituri de obicei se suprapun şi nu se deschid aproape niciodată ou o singură cheie. de pildă Marte sau alta similară. înalţi la statură şi iscusiţi la război. cămilele. neomenească. să ne amintim că mai toţi cronicarii conobistei spaniole au semnalat chiar de la începutul stabilirii în America existenţa. reflectate în ape. Nephelim. Aceştia sînt vitejii cei vestiţi din vechime" (Facerea. poate că de tipul laserului nostru sau al ultrasunetelor. leii. Realizarea la dimensiunile ştiute a acestor lucrări care depăşeau enorm Sfinxul sau marile basoreliefuri montane din China nu putea fi decît la îndemina ori a unei populaţii de altă forţă şi mărime fizică. celor patru rase. făcute în vederea celor şase luni de secetă ale anului. vacile. Probabil că. acelor opere de artă.. 6. precum şi meşteşugul de a tăia rădăcina şi ştiinţa pomului". Biblia comunică: „Iar în vremea aceea erau pe pămînt Uriaşii. In cazul lui Omiteotl (care nu trebuie confundat cu Ometeotl). Ei nu indicau locul. Dar să ne întoarcem la mărturiile miturilor." Iar din apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh aflăm că îngerii din grupul condus de principele ceresc Semyaza au avut raporturi erotice cu fiicele oamenilor. cum am mai spus. Să nu uităm că Platon (în Kritias) nota existenţa în Atlantida a unei îmbelşugate specii de elefanti. Prima propoziţie este însă mai bogată ca sens în cartea ebraică Zoghar: „Cei care căzuseră din cer erau atunci pe pămînt. Tot Biblia relatează şi altă îndeletnicire a acelei populaţii ciudate: „Acolo s-au născut uriaşii cei vestiţi din vremi străvechi. incomparabilă cu tipul uman de azi. animalele şi păsările erau: boroaştele ţestoase. Oamenii reprezentaţi aparţineau. dar afirmau fără dubiu că sculpturile înfăţişează evident figuri de oameni şi animale.. crescînd. pe care le-au învăţat să cunoască „farmecul şi încîntarea. imposibilă pe Pămînt. Revenind acum la subiectele uneori inexplicabile prin datele istorice din ansamblurile sculpturale de la Marcahuasi.

s-au suit pe vârfurile munţilor. Fireşte numele provin din confuzii şi calchieri târzii. săpările albiilor de fluvii ş. Atunci ei. Ştim de pildă că exista o rasă mai veche de oameni puternici. exterminată de canaaniţi şi numindu-se în limba ebraică rephaimi sau nephilimi (giganţi). Localizarea lor e destul de dificilă. Aproape că nu există popor modern care să nu aibă seria sa de basme. necesare altei ginţi. Bălăşel. acei uriaşi ar fi fost văzuţi la est de Iordan.o. Vechile mituri chineze şi mai ales cele adunate în Cartea munţilor şi mărilor. văzduhul cu mulţimea lor. al erei noastre. se referă la nişte neamuri de uriaşi trăind îndeosebi pe înălţimile montane şi podişuri.a. destinul giganţilor apare destul de clar. pe titani de giganţi. cari mulţi din ei aveau numai cîte un ochi în frunte". Un mit al tribului american aymara arată că în primele două epoci milenare au existat uriaşii. Câteva legende peruviene spun lucruri asemănătoare despre rasa de uriaşi Huaris. din neamul uriaşilor. Tudor Pamfile a găsit datini potrivit cărora uriaşii erau socotiţi în vechime nu numai voinici. de frica înecului. 13. Privit în general prin mituri. socotită a fi fost Atlantida. pierit-au din pricina nebuniei lor" (Baruh. neavînd 51 . în mitologia grecească giganţii sunt uneori identificaţi cu titanii. Pe vremea lui Moise. alteori deosebiţi de ei. balade şi datini despre giganţii din vechime şi peste tot li se atribuie aceleaşi munci de dimensiune ciclopică. tot din stirpea lor. a căror expansiune de scurtă durată s-a încheiat cu dispariţia lor de pe Pămînt. după T. Aceleaşi mituri indică însă şi o epocă în care giganţii s-ar fi răspîndit prin lume. Şi s-au stins pentru că n-au avut pricepere. unii dintre ei legîndu-şi existenţa de mari lucrări cum ar fi mutările unor munţi. în ţinutul Hebron. Amintirea uriaşilor a penetrat desigur din marile mituri şi în folclorul târziu. citată de N. 26-28). dar nu prin înec şi iată ce aflăm dintr-o legendă orală de pe valea Prahovei. Astfel. Unele mituri sud-amerieane îi stabilesc adesea în ţara Actlan. Vechiul Testament stabileşte astfel dimensiunea lor fizică: „Acolo am văzut uriaşi. pe feciorii lui Enac. 3. printre uriaşi „au fost Doicin şi Arap Buzat. Rareori li se atribuie o inteligenţă deosebită şi s-ar părea mai adesea că existenţa lor pe Pămînt n-a avut o durată prea lungă şi că au fost utilizaţi mereu pentru marile lucrări grele. Este interesant de semnalat că unele credinţe populare româneşti deosebesc la fel ca şi miturile eline. dar şi buni la inimă. care ar fi săvîrşit o seamă de construcţii ciclopice răspîndite aproape în tot ţinutul Anzilor. 33). de statură gigantică. iar păsările cerului care umpluseră. spre răzbunare. consideraţi a fi apărut după titani. Şi noi eram în ochii noştri ca şi în ochii lor ca nişte lăcuste" (Numerii. o dată cu marile cataclisme. Pieirea uriaşilor se leagă în memoria mitică a folclorului nostru de potop. dîndu-le însă nume locale. Densuşianu: „Uriaşii au pierit de când cu potopul.

cum erau flămînde. în sensul ei primar. este într-adevăr. însă nu putea fi vorba decât de o izolare ştiinţifică. Şă reţinem de astă dată ideea sîngelui albastru originar. dar teologii o explicau prin voinţa de retragere şi izolare a personajelor divine. uitat. mai mult. unde există o similitudine a rarefierii aerului cu atmosfera piscurilor foarte înalte de pe Pământ. s-au aşezat pe uriaşi şi. In Egipt. inexistentă în America pînă la venirea europenilor. mai verosimilă. Ştim că plantele terestre de mari altituidini sînt de culoare albastră-vînătă şi în ultima vreme astrobiologii deduc aproximativ aceeaşi culoare pentru presupusa floră şi eventual faune marţiană. despărţiţi de restul lumii de care se deosebeau prin statură. cât ar fi fost ou putinţă. şi-au căutat pentru lungile sau scurtele lor popasuri pe planeta noastră locuri întrucâtva asemănătoare. în compoziţia acestui sînge incas a fost descoperită o combinaţie chimică neregăsită decât la doi sau trei oameni vii de pe Pămînt. i-au tot ciugulit din carne pînă i-au isprăvit". erau adesea foarte scunzi. Preferinţa zeilor pentru locurile înalte a fost o idee foarte răspândită în mai toate religiile vechi şi noi ale lumii. După cum am mai văzut. mai restrînsă: incaşii de rând erau totdeauna spîni. de importanţă. trăind la marile altitudini (peste două mii de metri) ale ţinuturilor andine. 52 . Şi nu e de prisos să amintim că în zilele noastre există triburi sudamericane. dar culoarea albastră e predominantă. conform miturilor. Aici însă găsim o legătură ciudată între două categorii de legende contradictorii. De altfel şi aspectul facial avea diferenţe. Zeii fiind fiinţe raţionale din altă lume biologică. Ideea izolării trebuie şi ea păstrată. de obârşie celestă fără să sugereze nobleţe. ceea ce se pare că se observă şi la eventualii exploratori astrali contemporani care ar popula obiectele zburătoare neidentificate. uriaşii erau socotiţi zei care coborâseră din cer. După apocriful lui Enoh.unde se odihni. uriaşii rezultaseră din fraternizarea îngerilor cu femeile terestre. cu planeta natală. Tot aici mai trebuie adăugat şi faptul că analizele de sânge făsute unor mumii incase au dat rezultate uluitoare: sîngele vechilor regi incaşi era din grupa A. zeii. de 4-7 metri) şi că ar fi trăit numai pe marile înălţimi ale munţilor. pe cîtă vreme analiza atentă a miturilor oferă cu totul altă explicaţie. ci numai o caracteristieă biologică. locuind toţi pe înălţimi. Legendele egiptene şi unele asiatice şi sudamericane le declară totuşi o origine cerească. în vechiul Egipt se credea că uriaşii ar fi fost înalţi (în măsurile noastre. care a fost coruptă ulterior în organizările sociale mai ales feudale. în alte mituri. a căror compoziţii sangvină diferă mult de aceea a oamenilor de la şes. pe cînd zeii lor erau totdeauna înfăţişaţi cu bărbi. dar şi prin sîngele lor albastru. dar care.

murind după ce trecuseră de vîrsta de 700 de ani. ca Noe pe muntele Ararat? Legendele româneşti mai vechi. 68) că. moştenit de marii preoţi daci pînă prin sec. marile centre de civilizaţie şi cultură precolumbiene sînt aşezate în Anzi la altitudini foarte mari. apoi de-ai fi văzut ce-am văzut 53 . chiar dacă mai rămîn în opera lui şi cîteva anecdote ce nu se vor mai confirma niciodată. 493-494). ca să fie începătorul rasei muritorilor". De o vreme. O legendă din Bucovina ne spune chiar că Adarn şi Eva. ci oraşe admirabil clădite. zice Herodot. peste care s-au suprapus ulterior unele elemente biblice auzite în biserică. altminteri arătîndu-se rar în public. de la estetica arhitecturii pînă la confort. Herodot începe să se confirme aproape în fiecare amănunt. intrînd într-o fierărie din Tegeea. fie pentru meditaţie în izolare desăvîrşită. în care totul a fost urmărit cu minuţie. Astfel. l-a născut Pămîntul negru pe coamele munţilor înalţi. deşi ideea a străbătut timpurile. de pildă poetul persan Firdousi scrie în Cartea Regilor: „Atunci Khejiumars s-a făcut domnitor . Atestarea existenţei uriaşilor o găsim însă nu numai în mituri. In timpurile istorice exista încă intensă tradiţia marilor preoţi şi a marilor iniţiaţi sau profeţi de a se retrage pe cele mai înalte piscuri de munţi. Maehu Pichu) nu erau aşezări incidentale. I. orieintîndu-se după un oracol al Pythiei. dacă lucrarea fierului îţi pare acum minune aşa de mare. îşi conteni lucrul şi spuse: Drumeţ din Laoonia. au fost îngropaţi potrivit dorinţei lor antume. 14) afirmă: „Pe Pelasg. de acces deosebit de dificil şi într-un aer rarefiat căruia omul de cîmpie i se adaptează foarte greu. Iar toate aceste centre (Cuzeo. Şi oare această ciudată tradiţie nu venea din enigmatica epocă imediat postdiluviană. Fierarul. cel asemenea zeilor. „Lyohas. cînd naufragiaţii potopului escaladaseră munţii spre a se salva şi perpetuaseră acolo vechea învăţătură salvată. pus atît de des la îndoială altădată. iar Pausanias în Descrierea Greciei. Chavin. VIII. regăsindu-se şi în lucrări mut mai târzii. Lychas îl găseşte. băgînd de seamă uimirea oaspetelui. în câmpia tegeeană din Arcadia. care sunt consecvente în această privinţă. Vechiul istoric povesteşte (Istorii. fie pentru a predica de acolo în anumite zile festive. miturile. şi-n piscuri de munţi locui mai întâi" (vv.n. Să ne gindim fie şi la Muntele Ascuns al lui Zamolxe.Dar pentru afirmarea preferinţei de altitudini. ori acostaseră întâmplător lingă piscurile uscate în navele lor înjghebate ocazional. Nazga. nu oferă surse suficiente de argumentaţie. privea cum se lucrează fierul şi se minuna mult de cele ce vedea. Pachaeamac. amintesc şi ele deseori despre rolul magic al piscurilor montane. în sprijinul textelor din mituri vin faptele materiale. îndeosebi cele de arhitectură străveche. trimis de spartani să caute mormântul lui Oreste. confirmat de toată tradiţia dacică pe care o cunoaştem pînă azi. în muntele Alelei. V e.

Specialiştii clasici afirmă fără sfială în acelaşi timp că omul s-a născut după dispariţia acelor animale. o deschisei şi. 54 .18 metri. ceea ce nu e de mirare dacă ne gîndim că grecii îl socoteau pe Orfeu un coborîtor din Tracia. colecţia Cristea Sandu-Timoc). Dar să presupunem că nici Herodot nu transmite altceva decît tot o legendă incertă. Fireşte. Există de asemenea misteriosul craniu al aşa-numitului om preistoric de la Glozel (Franţa). Chiar şi aşa însă unele descoperiri contemporane vin să confirme că existenţa uriaşilor nu a fost o ficţiune metaforică. Totuşi. dar că ele există în basm sub formă metaforică. te-ai mira şi mai mult.. ca şi odraslele născute din împreunarea îngerilor damnaţi ai lui Semyaza cu pămîntenele. ou incisivii de 7. cum nu-mi venea să cred că au trăit vreodată oameni mai înalţi decît cei de azi. când homo primigenius se maturizase într-atît încît să poată transmite nişte amintiri vagi urmaşului său homo sapiens.5 cm cm. In Siria şi în Moravia s-au găsit unelte de piatră mari de cîte trei şi patru metri.10 metri (7 coţi având aceeaşi lungime). Voiam să fac în bătătura asta un puţ. ceea ce e însă greu de acceptat logic. am dat de o raclă lungă de şapte coţi. Intr-un asemenea basm se spune de pildă că eroul „ridică în sus nuiaua şi căpcăunii se făcură două steiuri de piatră neagră ca noaptea" (Trei copii săraci. ne face totuşi să credem că giganţii antediluvieni (sau preadamiţii) au dispărut în terţiar. un mort lung tocmai cît racla. Va fi apărut omul mai demult decît se crede sau puntea spirituală între el şi animalele care l-au precedat era constituită tocmai de rasa giganţilor? O comparaţie atentă a legendelor respective. Giganţii au cunoscut fără îndoială declinul biologic normal. din această enumerare lipsesc confuziile făcute de empirişti. în Filipine şi pe alte teritorii. găsite în China de sud.. Paleontologul dr. iar oseminte umane uimitor de lungi s-au dezgropat în Transvaal. un bun păstrător al celor mai vechi elemente de mit.eu. în Jawa. ce să vezi. în provincia de nord a Filipinelor. Iar la Gargayan. urmînd aceeaşi lege neiertătoare ce a supus decăderii şi dispariţiei fizice marile animale din erele numite preumane." Un calcul simplu arată că Oreste avea un schelet de 3. Faptele giganţilor sînt consemnate şi în folclorul românesc. tot săpînd. care au considerat drept oseminte umane sau umanoide nişte simple schelete de mari animale preistorice. în sudul Chinei. amintirea destul de clară a acestor animale este păstrată de numeroase mituri şi de toate basmele încadrate formal în categoria folclorului fantastic. L-am măsurat şi l-am îngropat la loc. fosil sau contemporan. Pei Wen Chung a studiat nişte oseminte lungi de aproximativ 3 metri aparţinînd unor fiinţe evident humanoide. a cărui grosime nu corespunde normelor omului terestru. s-a găsit un schelet de 5.

aceasta ar explica dimensiunile unor fiinţe omologate cu uriaşii mitologici. în care „era o masă lungă de aur şi la masă şedeau pe jilţuri aurite trei bătrâni". în schimb pe o planetă de dimensiuni foarte mici. atribuindu-i nu. Rămînem totuşi în faţa dilemei obîrşiei reale a uriaşilor. Aşa se socotesc multe ginţi din Caucaz sau bascii din Pirinei. Trebuie remarcat că folclorul românesc simpatizează această categorie de uriaşi. De multe ori folclorul indică precis chiar şi lucrările ou urme vizibile pe care le-ar fi executat odinioară uriaşii. îi şi declară împăratului la un moment dat: „Eu pot să dezleg izvoarele. dar şi permanente preocupări intelectuale. După unele păreri. Cele mai multe mituri afirmă însă că giganţii erau ei înşişi o categorie autonomă de zei. veniţi tot din cer. unde o frumoasă fiică de uriaşi îl conduce în a şaptea cămară. cum e bunăoară Marte. luminoasă. trăiesc aşa numiţii gugani. Pe de altă parte. cu valoare strict literară. să tratăm astfel de gesturi drept acte fantastice de magie. iar cei doi ortaci îl ascultau zîmbind". trebuie să ne gîndim însă bine la mijloacele de sculptură folosite de civilizaţia Masma. TIPUL IPOTETIC ATLANT 55 . una din teoriile contemporane susţine ideea că dimensiunea fiinţelor este invers proporţională cu forţa de gravitaţie a planetei respective. în preajma muntelui Gugu din masivul Retezat. Acceptînd ipoteza existenţei istorice a uriaşilor. După legenda transmisă de Pausanias ori după apocrifele lui Enoh şi alte cîteva fragmente mitice. Iar câteodată. trebuie să recunoaştem că ambelor origini li se poate ataşa o explicaţie ştiinţifică. care lumina peştera întreagă ca soarele şi un bătrîn cu barba albă şi cu nişte ochi pătrunzători sub fruntea lată. unele mici populaţii izolate se consideră a fi coborîtoare direct din primii oameni de pe Pământ. In România. numai ştiinţa de a săvîrşi miracole tehnice. ei ar fi fost un produs pămantean al zeilor coborîtori din cer.Obişnuiţi pînă acum. păstori voinici şi foarte înalţi. creşterea disproporţionată a animalelor preistorice s-ar fi datorat procentului prea mare de radioactivitate din atmosfera planetei noastre. cu viaţă retrasă şi particularităţi lingvistice destul de stranii. care se pretind a fi oamenii cei mai vechi din lume. citea din o carte mare. pe masă „era o piatră mare. potrivit acestei teorii. tot aşa se socoteau guanohii din Canare. Un basm ardelenesc (Comoara. din colecţia lui Adam Bolcu) narează pătrunderea eroului într-o pivniţă imensă. în comparaţie cu ceea ce încep să ofere mijloacele tehnice ale laserelor din zilele noastre. numit în context Copilul. nestemată. pe Jupiter făpturile ar trebui să fie mult mai mici decît pe Pămînt. să pun în mişcare apele şi să scap de la moarte lumea şi ţara ta". ele ar fi gigantice spre aşi putea păstra o greutate normală în condiţiile atracţiei planetare prea slabe. pînă în terţiar. eroul basmului.

Atlantida fusese organizată de Poseidon. Referindu-ne acum la subtilitatea ansamblurilor sculpturale Magma şi la mijloacele tehnice care le vor fi fost vădit necesare. al cărui zid extern strălucea mereu ca văpaia focului şi ferea de priviri coloana de oricalc din mijloc. ochii profunzi. au pus bazele unei bune industrii extractive şi ale unei arhitecturi de rară soliditate şi frumuseţe. citrice. De notat că in centrul acropolei aşezate pe o înălţime de la mijlocul insulei era templul lui Poseidon. unde se remarcă oamenii stranii din neamul masanti) putem stabili statura înaltă. aşa-zisul serviciu divin nu părea să fie public. Platon în orice caz atribuie o origine nepământeană primului atlant. Această a doua categorie umană (de astă dată corespunzînd limpede unei tipologii terestre cunoscute) ar putea fi plasată pe teritoriul Atlantidei. . vulgul necunoscînd de fapt ce se petrecea în interiorul secret al templului. pe care el o moştenise de fapt de la Solon. cit şi cunoştinţelor ştiinţifice şi gospodăreşti care au fertilizat viaţa în Atlantida. naraţiunea platoniciană este de fapt mult mai sobră şi mai ametaforică decît altele. avea numeroşi pomi fructiferi care dădeau nuci de cocos. cu nas acvilin. nu pare să rămână fantezie simbolică pură. tot astfel. de la palatul central pînă la ţărmul mării. „Primind toate aceste daruri din partea pământului. figura plăcută. Prin el. ca şi la tradiţia de a socoti pe giganţi nişte făpturi mai mult executante. este firesc să ne întrebăm dacă nu cumva tipul Masma va fi fost un tip atlant. Relatată în două dialoguri Kritias şi Timaios. dintre care cel mai important este neterminat. pe care se gravaseră legile principale. iarăşi culoarea amintitoare a originii cereşti. examinată atent. avea viţă de vie.Dar trecutul a cunoscut şi un alt tip de uriaşi. Dar nici plasticitatea luxuriantă a altor relatări.au întins poduri peste toate centurile de apă ce înconjurau vechea cetate mamă" şi au săpat un canal foarte larg. zeu sosit din cer care se căsătorise cu localnica Clito şi făcuse cu ea zece fii. scrie Platon. unde slujitorii iniţiaţi se îmbrăcau în timpul ritualului ciclic „cu haina cea mai frumoasă de un azuriu închis". fără disproporţia primei categorii. Aşadar.. locuitorii insulei au durat în ţară şi temple şi palate regale şi porturi şi arsenale şi toate celelalte". rasă dispărută subit de pe scena istoriei tocmai cînd părea să-şi fi asigurat mai amplu evoluţia. 56 . Mai mult. După afirmaţiile filozofului elin în dialogul Kritias. povestea lui Platon. în lungime de 50 de stadii. Prin compararea legendelor cu unele imagini din fresce (mai ales din frescele egiptene. rodii. fruntea largă. totuşi depăşind înălţimea de doi metri. Ce era la urma urmei această stranie Atlantida? Printre atlantologi s-a acreditat de mult. iar această imagine seamănă surprinzător de bine cu tipul Cro-Magnon. Insula avea aur şi oricalc. iar acela de la nilşte preoţi egipteni. urmaşii săi laolaltă cu băştinaşii au învăţat să lucreze pământul scoţând roade bogate din agricultură şi pomicultură. ca izvor esenţial de informaţii.

câte au scăpat de conchistă (şi în primul rînd în Popol Vuh). iar în mijlocul grădinii erau pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului (n.n. emigrând de acolo din cauza catastrofei. sunt referiri amănunţite la o ţară sau insulă numită Actlan şi potopită de ape în urma unui cataclism. în anul 1942. acesta înconjoară tot ţinutul Cuş. judecând cu aceeaşi optică.să comparăim acest pom central cu coloana din templul atlant pe care erau gravate legile secrete. ca de o patrie legendară a toltecilor. oraşul Tallan.Amerieii pre-columbiene. s-a scufundat în urma unei mari catastrofe petrecute în timpul primului zeu Thot. Şi aurul acestui ţinut e de mare preţ. una înconjurată de un zid de aramă.Manethon spune că ţara Siriat. legenda afirmă că tribul nahuatl. Şi numele fluviului al doilea este Ghihon. Codexul Tira vorbeşte de aceeaşi Actlan. în ciuda referirilor la aceleaşi evenimente catastrofale culminând cu potopul. adică Atlantida. Miturile druizilor din Galla şi din Irlanda vorbesc de o insulă occidentală de unde au venit sau cu care au avut relaţii în vechime atît galii. iar alta de un zid de foc. a zidit în Mexicul de azi. alţii ar fi fost convinşi până la Columb că mergând spre apus vor da de coastele Indiei). acolo se află aur. s-ar putea ca el să nu fi fost decît un sinonim al aceleiaşi Atlantide. în Egipt se povestea despre o ţară din apusul îndepărtat. Acolo se află bdeliul şi onixul. şi un fluviu ieşea din Eden. printre alte insule. în Eden. iar o sagă irlandeză arată că eroul popular Mayl-Duyn a găsit la apus de Irlanda. care a fost într-adevăr dezgropat de arheologi şi identificat cu cel din legendă. . înfăţişată în vechea iconografie mexicană ca o marea insulă muntoasă împrejmuită de ziduri. Acesta înconjoară tot ţinutul Havila. Dacă. Apoi Domnul Dumnezeu a poruncit să răsară din pământ tot felul de pomi. Aşa de pildă în pădurile Venezuelei trăieşte un trib al cărui sat se numeşte din vechime Atlan. numită Amenti sau Aaru. Un text egiptean găsit în mormântul lui Ram-ses III (Cartea Vacii) indică existenţa unei insule occidentale înconjurată de un zid metalic. de unde sau refugiat oameni ce au lăsat amintiri în legendele folclorice cunoscute şi astăzi din circulaţia lor orală. pe podişul Anahuac. Se remarcă deopotrivă în toate miturile similare că ţinutul acela insular este o patrie a belşugului şi a fericirii. să nu uităm totuşi că in puţinele texte ale.” Numele celui dintîi este Fison. Cu mult înainte de Manethon. Şi numele 57 . după relatarea lui Platon!). spre răsărit şi a sălăşluit acolo pe omul pe care îl zidise. Aşa cum descrie Biblia Edenul terestru. frumoşi la vedere şi buni la mâncare. cit şi celţii. ca să ude grădina şi de acolo se despărţea în patru braţe. căci iată descrierea lui principală: „Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină. mulţi cercetători au considerat mai totdeauna că miturile nu descriu altceva decât coastele răsăritene ale celor două Americi (aşa cum.

8-15). ţinutul Havila este menţionat şi de unele texte sanscrite. de unde patru fluvii? în al doilea rînd. corespunzînd grădinii Edenului biblic şi tuturor ţinuturilor edenice din miturile sudamericane. viaţa e fericită pentru toţi laolaltă şi certuri nu sînt. neam de sizi". Dar acest text nu se referă la Mesopotamia. la noi. . Versiunea sumeriană. adică cea mai veche. In saga dispariţiei lui Condla cel Frumos. nici chinuri De când domneşte el în ea". Acolo.n. care curge la răsăritul Asiriei. 58 . un tînăr fiu de rege este iubit şi răpit de o ciudată femeie frumoasă. în această versiune sumeriană. care ne abat de la orice înclinare de a acorda ideii vreo semnificaţie simbolică. De la prima vedere textul pare foarte clar. femeia adaugă un cîntec despre Condla. Noţiunea Atlantidei revine îmbelşugată în tradiţiile celtice din eposul irlandez. miezul nopţii. asiatice. Tigrul şi Eufratul fiind fluvii arhicunoscute. Noi locuim pe colinele paşnice (n. în primul rînd. din ţara unde nu este moarte. “Şi a luat Domnul Dumnezeu pe Adam şi 1-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească" (Facerea 2. Vorbind mai departe. dar şi pace) şi de aceea ne numim. venit din ţara celor vii. Mai curînd în acest text se ascunde rememorarea ţinutului părăsit. De asemenea.cuvîntul irlandez side înseamnă calină. ceea ce este deosebit de important. a Poemului lui Ghilgameş descrie o ţară fericită Diimun. nici nefericire. omul Ziusudra. inundaţia nealegînd anume teritorii. Pe care n-o vor atinge nici bătrâneţea. celtice. în momentul potopului ascultă sfaturile zeilor „aproape de zid". Acest zid nu putea fi un simplu hotar între două ţinuturi. chiar dacă figurează în el numele Asiriei. nici moartea. ai cărui vechi locuitori vor fi adus cu ei şi amintirea unei toponimii originare. Confruntarea intre mai multe mituri oferă însă alte surprize. tânărul răpit: „El stă de vorbă cu o femeie tânără Preafrumoasă.fluviului al treilea este Tigru. care la o anumită întrebare răspunde aşa: „Eu am. care îl numesc bogat în aur şi. Iar al patrulea fluviu este Eufratul. de neam nobil. arată că amiezii din Havila îi corespunde în India. se ţine lanţ un neîntrerupt ospăţ pe care nu trebuie să-1 gătească nimeni. Aspectul zidului care înconjoară templul central atlant apare straniu şi în textul lui Platon. in Mesopotamia nu a existat niciodată onix. devenit apoi zeu. L-am îndrăgit pe Condla cel Roşu Şi îl chem în Cîmpia Fericirii Unde domneşte un rege învingător In ţara unde nu-s tristeţi.

Aici cîntă o fată asemănătoare eu prima. Şi pentru carul meu. In stadiul de azi al atlantologiei. de muzică şi de luxurianţa spectacolului naturii. care vine pe mare într-un car. fiul lui Ler şi explică: „Ceea ce pentru Bran este mare luminoasă Pe care el pluteşte într-o luntre cu. cîrmă. s-a scufundat treptat. părăsind insula veseliei. Pentru. mine-i cîmpie cu o mulţime de flori. Ea se referă la insula foarte depărtata. oceanografice. dar e înveşmîntată în haine nemaipomenite. 59 . numită Emayn. Coordonatele geografice ale insulei n-au fost ocolite de poet: „Sînt de trei ori câte cincizeci de insule La mijlocul oceanului. sprijinite de mari acumulări de studii istorice. le iese în întâmpinare un bărbat străin. astronomice etc. fericire. foarte mulţi". se poate ajunge nu numai la consolidarea ipotezei atlante. la apus de noi. ajunge pe insula femeilor. în reprize. Cînd însă. ascunde relatări senzaţionale. femeia din saga amintită dispare. Bran cu ai săi crede că a rămas acolo un an. ce ne transportă în aria magiei. fiecare din ele" Acest ţinut al tinereţii şi al vieţii eterne (şi nu trebuie uitat că omului i se pare etern tot ce depăşeşte durata memoriei sale) va fi reîntâlnit în multe basme ale lumii de mai târziu. iar aici fiind încercată şi de amintirea difuză a unor constatări din trecutul îndepărtat. dar şi la concluzia că Atlantida. Intr-acolo „vor pluti bărbaţii pe marea luminoasă către ţara care este ţinta călătoriei lor" si „ei vor ancora lîngă piatra strălucitoare din care se răspîndesc o sută de cântece". Iată aşadar o nouă consecinţă metaforică a memoriei corupte de timp. fiul lui Febal. După cîntecul ei. Saga lui Bran. „deşi au trecut ani mulţi. care „stă pe picioare de bronz alb ce strălucesc pînă la sfîrşitul veacurilor" şi se bucură de sănătate. iar a doua zi Bran cu alţi treizeci şi nouă de bărbaţi pleacă s-o caute.Iar altă rapsodie. cu două roţi". dar care de fapt ascunde priveliştea minunată a unui instrument pe care privitorul pămîntean 1-a admirat fără să-1 priceapă. El se numeşte Manannan. De două ori mai mari ca Irlanda Sau de trei ori. ideea tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte fiind totdeauna captivantă. După două zile şi două nopţi de navigaţie. viaţă veşnică. cînd miturile corespunzătoare sînt.

dacă urmărim traseul lui Hanon în lungul ţărmurilor Africii de Vest. Iată ce scrie însă Aelian (Istoria pestriţă. Nu am putut să vizităm. fiindu-i hărăzită nemurirea. pe care nici filozofii antichităţii. acest spectacol nefiind de fapt altceva decît un cataclism în lanţ. remarcăm că insolitul spectacol se situa în zona actualului arhipelag al Capului Verde. 525 î. dar nici oamenii de ştiinţă moderni nu le-au desluşit pînă la capăt.n. 18): „Teopomp povesteşte o conversaţie dintre frigianul Midas şi Silenus. Carul Zeilor a fost interpretat drept un fenomen vulcanic. Pe lîngă aceasta. trebuie remarcată şi noţiunea mitologică de „car al zeilor". în plus. iar oamenii de acolo sînt giganţi. ne-am depărtat în grabă de ea. apoi cotind la sud după Stâlpii lui Melkart (echivalentul fenician pentru Coloanele lui Hercule. Patru zile ne-au purtat valurile şi într-o noapte am zărit un pământ învăluit de flăcări. Silenus i-a istorisit lui Midas următoarele: Europa. care preferau mereu pe Platon. dar aşa cum observă atlantologul sovietic N. Relatările celtice sînt pline de ciudăţenii. plină de miresme. mai mare decît celelalte. Asia şi Libia sînt insule scăldate din toate părţile de ocean. deci în zona Atlantidei. Locuitorii din Eusebes îşi petrec zilele în pace şi belşug. cit două staturi obişnuite şi trăiesc nu atîta cit noi. după natura lui. se înălţa un foc foarte mare. cu totul deosebite de ale noastre. întrec prin dimensiuni pe toate celelalte. mai prejos de o zeitate. părînd că atinge stelele. lucruri misterioase. după trei zile am ajuns în golful numit Cornul de Miazăzi". înspăimântaţi. am trecut pe lingă o ţară dogoritoare. Pe continentul acesta sînt multe oraşe mari cu rînduieli şi legi specifice. din pricina dogoarei. nesemănînd între ele prin nimic. navigind în preajma aceluiaşi ţăim. Unul se numeşte Machim. întemeindu-se pe relatarea lui Herodot că o corabie nu putea să parcurgă în 24 ore mai mult de 220 km. F.De altfel. nimeni nu putea să vadă o erupţie vulcanică oricât de grozavă ca pe un spectacol neîntrerupt. Potrivit cuvintelor Iui Teopomp. se află dincolo de limitele lumii locuite. Torente uriaşe de foc se revărsau în mare din ea. printre altele. altul Eusebes.e. însă nici ele. dar mai presus de oameni.) Ei discutau despre felurite lucruri. această ţară. Carul Zeilor. socotind că acela ar fi spus cam tot ce s-a putut spune. Jirov. pe o distanţă de aproape 1 509 km. Lăsând în urmă puhoaiele de foc. De altfel. La mijloc. în această zonă s-au petrecut totdeauna şi se petrec şi acum.). adevărul este că. Două oraşe. printre mărturiile târzii se relevă un fragment rămas din relatarea generalului cartaginez Hanon (cea. obţin roadele pământului fără a se folosi de plug şi boi. singurul continent care există. care scrie: „îndepărtîndu-ne în grabă de ţărm. numit Pheon-Ohma sau. Ziua am aflat că este un. munte foarte înalt. identificată totdeauna cu vehiculele cereşti şi nu cu fenomenele plutonice. nu au nevoie să are 60 . (Acest Silenus era fiul unei nimfe. III. ci de două ori mai mult. adică Gibraltar). acesta e nemăsurat de uriaş şi e populat de animale mari. nici aitît de interesanta poveste narată de Aelian nu au prea fost frecventate de atlantologi.

Ei sînt atât de neîntinat de drepţi. el intră în floarea vârstei. Locuitorii din Machim sînt însă neobişnuit de războinici. baza recepţiona un mesaj neverosimil din partea comandantului escadrilei: „Nu vedem pământ. hotar al pământurilor lor este o localitate numită Anoston. Silenus i-a mai spus lui Midas şi alte lucruri şi mai uimitoare: un neam oarecare de oameni muritori populează multe oraşe mari de pe continent. fără vânt. acum nu mai respecta instrucţiunile şi îşi încheia mesajul. cu astfel de 61 . Părăsindu-şi vârsta bătrâneţii. incit nu rareori zeii îi răsplătesc cu vizitele lor. Bermude şi Haiti şi poreclit de marinari Capcana cerului (Sky-trap).. după vorbele lui Silenus. iar comandantul. dar n-au dorit să meargă mai departe. conformă ipotezei moderne a fizicianului englez dr. scris cu rară sobrietate şi cu pasiunea clarităţii. F. de i-a plăcut ceva. un vechi pilot. în adolescent. La 5 decembrie 1945 dispăruseră cinci bombardiere Avenger. deoarece auzind că localnicii au printre noi faima celor mai fericiţi oameni. au ajuns pînă la hotarele hyperboreilor. dar şi Heisenberg în plan matematic sau o înfăţişare a universului faustian. care poate fi sau un gen de deplasare temporală a cărei posibilitate teoretică o intrevăd astăzi fantaştii din literatură. (. aceasta e ca o prăpastie: nu este acolo nici zi. întrerupt brusc la jumătatea frazei. uită ce i-a plăcut. pomii care cresc de-a lungul Fluviului Tristeţii dau fructe cu această însuşire: cine le mănâncă începe numaidecât să plîngă şi-şi va petrece în lacrimi tot restul vieţii. decolînd din Florida pentru un zbor de antrenament de două ore. se referă la un ţinut edenic. nu sîntem siguri de poziţia noastră". n. încetează cu totul să mai existe". în copil şi. în cele din urmă. Ştamard. In acest triunghi convenţional dispar adesea avioane şi nave maritime. au găsit viaţa lor tristă şi săracă. Prin Anoston curg două fluvii: Fluviul Bucuriei şi Fluviul Tristeţii. în număr de o sută de miriade (100x10000=1 milion. raporturile periodice ale pământenilor unei anumite civilizaţii cu zeii. apoi se preface pe rînd în tânăr. ce amintesc întrucâtva de fenomenul pe care-1 repovestea Aelian. pe oînd se întorceau. începe în curând să intânerească şi-şi retrăieşte anii demult uitaţi. sînt totdeauna sănătoşi şi viguroşi şi plini de veselie până în clipa morţii. Tot pasajul din cartea lui Aelian.) Cândva.. plasat unde bănuim că ar fi fost Atlantida şi readuce în discuţie cu mai multe detalii nişte elemente comune marilor mituri: pe giganţi. nici noapte şi aerul e totdeauna plin de un amurg roşiatic. R. atât de specifică acestui autor. în zilele noastre se petrec lucruri stranii în triunghiul atlantic format de Florida. pînă va muri. pe malurile amîndorura crescînd nişte arbori de mărimea unui platan înalt.).şi să semene.n. dar şi altceva nemaiîntâlnit: întoarcerea fizică in tâmp." Aşa sau altfel. cei care cresc pe malul Fluviului Bucuriei dau cu totul alte roade: cel ce le-a gustat se desparte de vechile lui dorinţe şi. deşi vremea era excelentă. fără să lase nici o urmă. pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. grădina Edenului. ei au făcut încercarea de a ajunge pînă la insulele noastre şi au trecut oceanul.

In 1963 dispărea marele petrolier „Marine Sulphur-Queen". reperat de vasul „Cotopaxi". tot fără pasageri. semnalat de vasul „Maplebank". niciodată echipajul nu apucă să transmită un S.. Aşa de pildă. sau. persoanele dispărute între anii 1881 şi 1971 au fost peste 2000.. care-şi instalase nişte aparate de navigaţie. . zburînd pe timp bun în rută corectă din Bermude spre Kingston. se pierdea în condiţii asemănătoare. Toate versiunile vehiculate în presă cu scopul de a explica inexplicabilul sînt cusute cu aţă albă si nu merită atenţie.dispăruse fără urmă. 62 . nu ştim exact unde ne aflăm. dar cu 40 de persoane la bord. totdeauna timpul e frumos. Peste o lună dispărea cvadrimotorul „Ariei". sîntem la cea. Nu trebuie şă uităm nici navele văzute navigînd la vest de Azore. mai prudent spus. dispariţia se petrecuse pe vreme senină. a plecat îndată un hidroavion cu 11 oameni. un avion de transport cu 32 de pasageri... îndată după ce căpitanul «chema turnul de control din Miami şi cerea instrucţiuni de aterizare. Cazurile sunt. alt iaht. Jurnalul de bord. cu 39 marinari. Ciudăţeniile s-au ţinut lanţ: un iaht singuratic. Crowhurst este însă dintre cele mai derutante.marinar cu mare experienţă şi totodată un bun electronist. 225 mile nord-est de bază." Dîndu-se alarma. care decolase din Londra. dar fără echipaj (de la „Mary Celeste" din 1872 până la recentul iaht al lui Donald Crowhurst). iahtul „Vagabond" al navigatorului William Wallin. mult mai numeroase. se sfârşea la 24 iunie. toate pe paralela 35. Şi mai curios este că. se pare că ne aflăm .S. în condiţii normale. fără furtună: pe navă nimic nu se clintise din loc. la distanţă de cca. In ianuarie 1948 dispărea tot acolo. inventate de el. fără să comunice nimic anormal. cu 13 pasageri şi un echipaj de cinci oameni. în vederea probelor tehnologice . . fireşte. în împrejurări similare. cvadrimotorul „Star Tiger" al companiei British South American Airways. comunicând că vremea e bună şi că se zăresc luminile din Miami. plutind cu stăpînul său căzut în nesimţire şi aşa mai departe. şi după dispariţie nimeni nu găseşte epave. o legătură prin radio. 50 mile. lipsea aparatul fotografic. cinci zile mai tirziu. ţinut de obicei grijuliu zi de zi. Apoi alte vase. iar la 30 iunie nu s-a mai ţinut de promisiunea de a chema staţia Portshead. dar după zece minute nu mai răspundea nici el la apelurile radio şi era dat dispărut chiar şi după următoarele două săptămâni de cercetări infructuoase. dintre toate lucrurile de pe bord. La sfârşitul aceluiaşi an. cu toate că navigatorul stabilise. Cazul navigatorului solitar D. Victimele omeneşti. care zbura de la Porto Rico spre Florida. marea e ciudată . în condiţiile unor anomalii inexplicabile. la care luaseră parte 100 nave şi 300 avioane. de 20 m lungime. întrucât acesta ...O.cuvinte: .

pilotul american Robert 63 . antropologi. absolut toate pe paralela 35. ajunge fără voie în Utopia sau mai curind e vorba de o răpire sistematică. la fel cu aceea prin care un erou al lui H. întîmplîndu-se pe uscat. dispărînd bineînţeles şi mulţi dintre aceştia. la mijlocul triunghiului format de Japonia. la fel cu altele care. au făcut vîlvă. punctul celălalt aflîndu-se la antipod.U. fireşte fără nici un rezultat. Cine sînt răpitorii: pasagerii din farfuriile zburătoare. oceanografi. etnografi şi chiar lingvişti). explorarea fundului Oceanului Atlantic se impune acut. trecerea subită la cea de a patra dimensiune. e că acest Triunghi al Diavolului este unul (din singurele două puncte ale lumii) care indică nordul geografic şi nu nordul magnetic. s-au întreprins asupra numeroaselor dispariţii cercetări la care au participat numeroşi voluntari calificaţi. în triunghiul oceanic amintit. Nişte anecdote. care urmâreau elucidarea a două dificile întrebări atlantologice: originea insulelor Canare şi obîrşia guanehilor. cu un an şi ceva mai înainte. bună pentru literaţii fantaşti ori pentru reporterii gazetelor senzaţionale. invocînd incertul „Philadelphia experiment". în absenţa unei explicaţii care să satisfacă pe toată lumea în modul cel mai cuminte şi mai neîngrijorător. Din toate aceste considerente. ale cărei ipoteze dau impuls mai multor oameni de ştiinţă (arheologi. ziariştii au găsit o altă explicaţie senzaţională. geografi. G. In timpul din urmă.. altele fantastice şi deocamdată neeontrolabile (răpiri să-vîrşite de către fiinţele extraterestre. S-au emis pe rînd mai multe ipoteze. problema Atlantidei constituie obiectul unei discipline ştiinţifice. insula Guam şi nordul Filipinelor. pătrunderea într-un timp diferit de al nostru). Pe de altă parte. dar pe care Pentagonul îl neagă. La începutul anului 1970. repetând operaţia făcută ou soţii Hill sau chiar urmaşii vechilor atlanţi care îşi vor fi continuat civilizaţia independent de lumea postdiluviană şi la adăpost de indiscreţia noastră? Dar întrebarea cere un examen mai atent şi din alt punct de vedere. n-au făcut decît să înteţească misterul succesivelor dispariţii. Nemaifiind în vremea noastră o simplă problemă particulară. repuse în circulaţie cu acest prilej. în Marea Diavolului. geologi. care ar fi reuşit în cursul celui de-al doilea război mondial să facă invizibile navele şi pe mateloţi. botanişti. sosise la Tenerife (capitala arhipelagului Canarelor) un grup de experţi ai O. locuitorii băştinaşi ai acestora.Cum nu este vorba de o întâmplare izolată. unele naive şi abandonate repede (o piraterie modernă cu aparate necunoscute). începînd din anul 1872! Faţă de relatările existente atît în mituri cît şi în realitate. Tot ce se ştie mai sigur după ancheta Întreprinsă cinci ani de marina americană. nici de o ştire senzaţională jurnalistică neconfirmată.N. se poate conveni deocamdată asupra a cel puţin două ipoteze foarte îndrăzneţe: sau este vorba cu adevărat de o breşă în dimensiunea a patra. Wells. Barnstaple.

spre miazănoapte de insula Andros din arhipelagul Bahamas. dar şi uneori lăsîndu-şi urmele vii pînă în zalele noastre. un zid format din dale pătrate (cu latura de 5 m. întemeind oracolul de la Delphi. Bimini şi Berry Islands. Hyperboreenii. Tot Aelian vorbea de campania insularilor atlantici care ajunseseră pînă la hotarul hyperborean. rânduite pe axa est-vest din partea nordică a marelui banc al arhipelagului. înălţimea n-a fost încă măsurată. Analiza carbonului 14 din cochiliile fosile de pe ziduri a stabilit că scufundarea s-a produs acum. Unii confundau Thule cu Atlantida.5 m şi greutatea de 25 tone). Ulterior. La grecii vechi (Homer.Brush descoperea şi fotografia din zbor. nişte păstori hyperboreeni ar fi coborît în sud. grosimea de 0. nici planeta noastră nu a fost pustie înainte de catastrofa potopului. figurând în legendele apollinice. albanii. s-au descoperit alte construcţii ciclopice similare. ar fi făcut parte dintre pelasgi. XVI considera Islanda drept un vestigiu al continentului hiperborean şi pretindea a cunoaşte. Alchimistul islandez Arne Saknussem din sec. kartvelii). dacii. în preajma coastelor Floridei. Există nişte vechi legende mexicane care vorbesc de insula solară Tuia din nordul pământului. Iar civilizaţia de tipul Masma şi civilizaţia atlanta. mulţi l-au văzut totodată la 64 . după cum adaugă filozoful. într-o zonă subterană ce ar conserva urmele Atlantidei scufundate. nişte formaţiuni subacvatice stranii. Din cauza nisipului aglomerat. In aceeaşi zi şi la acelaşi ceas. la 6 metri sub apă. Toate acestea se grupează pe fundul apei între laturile triunghiului virtual alcătuit de insulele Andros. Iată ce mai scrie Aelian în aceeaşi Istorie pestriţă (II. pe care unele mituri o socoteau ţară a soarelui veşnic. iar după Pausanias. ceea ce azi nu se poate regăsi nici în Islanda. Plutarh) circula numele insulei nordice Ogygia. nici în Groenlanda. Grecii antici se referau adesea la minunata insulă nordică Thule. 26): „Aristotel spune că locuitorii Crotonei îl numeau pe Pitagora un Apollo al hyperboreilor. n-au fost singurele. dar miturile admiră fertilitatea solului cald. Fotografiile pilotului au determinat organizarea unei explorări care a descoperit. deşi în genere cele două insule se preciza că erau situate pe latitudini diferite. acolo. HYPERBOREENII Aşa cum Europa prearică nu a fost lipsită de populaţii stabile şi ajunse la un anume grad de civilizaţie elementară (bascii. potrivit unor tradiţii locale. pe fund. deşi (in cazul cînd nu era una şi aceeaşi) dominante. 10 000 de ani. Stabilitatea luminii boreale în timpul zilei de-şase luni este un fenomen binecunoscut. compun străzi şi pieţe. chiar locul pe unde s-ar fi putut pătrunde în măruntaiele pământului. zidul fiind lat de 10 metri şi întinzîndu-se pe două lungimi: 70 m spre est şi 500 m către vest. cele două insule cărora li se atribuie pe rând numele de Thule. etruscii.

E drept că arhipelagurile din Pacific. liane. Adăugind la aceasta pe foarte ciudatul străin venit din Ogygia şi despre care povesteşte Plutarh şi raportând ambele persoane (şi mai ales biografia miraculoasă şi şoldul magic al lui Pitagora) la deplasările inverse prin timp relatate lui Aelian de Teopomp. pot sugera ideea unui continent dispărut sau măcar a unei insule mari. legenda capătă contur. Pitagora le-a arătat acolo şoldul său de aur. După cuvintele aceluiaşi Aristotel. Morlay. în 1924. a stat de vorbă cu Pitagora. pe acelaşi grumaz şi se deplasau repede şi caraghios. învecinîndu-se ori eonfundîndu-se adesea cu un alt continent. se bucuraseră de o luxuriantă vegetaţie tropicală. Carolinele şi Insula Paştelui. despre certificarea continentului Mu pe temeiul a 2600 tablete. zeii i-au despicat în două. Fantasticii lemurieni amintesc uneori de fiinţele androgine pe care le cunoaştem din Banchetul lui Platon. precum şi unele legende locale. două feţe ca Ianus. LEMURIA şi MU Mai bizară poate părea structura biologică a legendarilor lemurieni. coroborate cu cercetările geologului american William Niven ajungeau. Churchward pretindea că a descifrat aceste tablete (1880) care au fost apoi autentificate. Un continent lemurian este plasat de unii în Oceanul Indian. frizând fantasticul să facă afirmaţii ineontrolaibile şi pesemne înrâurite de nişte bogate lecturi asupra legendelor Atlantide. le-au răsucit gâturile şi le-au dat forme de femeie şi de bărbat. rostogolindu-se ca o roată. care se menţin încă mult mai aproape de simbol sau chiar de fantasmagorie. Nişte cercetări foarte nesigure ale colonelului englez James Churchward. J. dar nu şi a unei populaţii civilizate. Simbolul lui Platon poate avea la origine amintirea vagă a unei forme biologice primitive. decît de memoria mitică a omenirii. aflîndu-se datorită altei înclinaţii a axei pământeşti într-o zonă de soare arzător. Mai itîrziu. In zilele noastre. cu arbori enormi.Metapontica şi la Crotona. de un dr. dar valoarea lui principală e totuşi aceea simbolistă. Ridicîndu-se de pe locul său în timpul întrecerilor. Iar în acest caz legendele despre hyperboreeni nu mai par bizare. numit convenţional Mu (o Atlantida a Pacificului) şi având ca vestigii Marianele. palmieri terţiari. Acestea aveau patru perechi de membre. geologii afirmă că odinioară ţinuturile arctice sau mai exact Groenlanda şi Svalbard. 65 . iar de atunci jumătăţile aleargă mereu prin lume să se regăsească. fapt pe care mulţi de altfel l-au auzit cu urechile lor". bisexuate sau nu.

atestat de geologi. La urma urmei. lipsite de gheaţă sau zăpezi şi lacuri îngheţate. In una dintre oaze Taylor s-a găsit sub gheaţă un schelet de delfin. considerat de o vechime pînă la 1700 ani. căci unele cunoştinţe vechi din surse inexplicabile o atestă pînă şi cartografic. care arătau ţările Sind. După unele opinii. toate sau cel puţin unele. De asemenea.CONDWANA SAU ANTARCTICA Mai certă este existenţa unei civilizaţii străvechi antarctice. fără să fi avut nici mijloace. precum şi după o hartă făcută de Cristofor Columb. Hind şi China. Antichitatea greco-latină. dar exploratorii urmăresc mult mai puţin ştiinţele teoretice şi de aceea continentul alb păstrează încă destule pete albe. în ciuda aiurii lor serioase. De altfel Reis însuşi mărturisea: „Aceste hărţi au fost făcute după datele altor douăzeci de hărţi. Dar. cercetările ulterioare. două sau mai multe civilizaţii de tip protoistoric. găsite în palatul Topkapy din Istambul şi desenate de acel fost corsar şi apoi comandant al flotei otomane după nişte izvoare mult mai vechi. uneori şi faună. Madagascar. care cuprindea Antarctica şi se întindea pînă la Dekkan. adică acum cîteva zeci de milioane de ani. Potrivit cunoştinţelor ştiinţifice actuale. în 66 . Brazilia. mai ales pe actualul ţărm. s-au descoperit şi urmele mai tinere (din miocen) ale unor foste mari păduri de stejar. dar în zona Peninsulei Antarctice. socotită a fi din jurasic şi cretacic. Înainte de modificarea axei terestre şi aici a existat o climă caldă. Astăzi. avea ştire despre continentul de miazăzi. Antarctica împădurită devine o Antarctică de gheaţă în paleogen. Senzaţională a devenit însă foarte recenta dezgropare a scheletului unui animal necunoscut. prielnică vieţii. Antarctica este precis conturată în hărţile lui Piry Reis. vor aduce multe surprize menite să confirme neguroasa amintire mitică a unei mari civilizaţii sudice în Gondwana. floră geologică. pînă la un stadiu superior. n-au fost permanent îngheţate în ultimele milenii. pe care-1 găsim amintit eu oarecari detalii de pildă de poetul Lucanus. care să sperăm că se vor intensifica. în Antarctica sînt oaze montane. Determinările temporale sînt însă adesea arbitrare şi. Indonezia. de vreme ce chiar şi izotopul radioactiv al carbonului 14 are o limită foarte modestă în determinarea precisă a vîrstelor care depăşesc zece milenii. nici prilejuri de navigaţie în apele antarctice. după portulanele a patru portughezi. S-a găsit bineînţeles. Gondwana e un continent pierdut. Ele sunt tot aşa de bune pentru navigaţia pe cele Şapte Mări ca şi hărţile ţării noastre". nu mai e riscantă afirmaţia că pe planeta noastră s-au dezvoltat cîndva. Antarctica e cercetată asiduu azi. rămîn totuşi mai mult sau mai puţin empirice. în Pharsalia. se presupune de altminteri că lacurile antarctice.

fie stoarsă de resurse naturale. pot confirma aceste mituri. sau fertilizarea culturală a populaţiilor pămîntene protoistorice de către o populaţie cosmică superioară.legătură cu acele civilizaţii protoistorice se pun câteva întrebări la care nu se poate răspunde prea uşor. paralele sau neparalele. emigrarea în spaţiul cosmic pentru căutarea unui azil planetar. mai ales de artă. Totuşi. de asemenea. într-o bună confruntare logică. adică nu se pot susţine decît prea rar prin documente administrative cărora istoricul le dă crezare mai lesne. însă nu epuizante. atât miturile cît şi documentele materiale aduc mărturia unui ansamblu de cataclisme. dar aflindu-se într-o zonă catastrofală nu a fost cruţat. printre care potopul era unul din cele mai modeste. după abandonarea planetei natale care a fost fie distrusă de o catastrofă de tip phaetonian. dar şi pentru că nu se ştie dacă nu cumva planeta noastră adăposteşte două genuri de fiinţe raţionale concomitent. pus la cale de zei spre a pedepsi imoralitatea umană. Potrivit legendelor secundare. pentru viaţa dezvoltată pe suprafaţa lui. o mare bogăţie de informaţii. catastrofa ar fi fost una singură: potopul. o serie de documente materiale. ipotezele se construiesc şi mai dificil. în timpul popasului pe planeta noastră. Cercetate îndeaproape. două se pot discuta mai serios: imigrarea unor populaţii cosmice pe Pămînt. incontestabile. 67 . ca întotdeauna. pot fi formulate cel puţin următoarele ipoteze: distrugerea lor fizică totală. Miturile oferă. In ce priveşte obîrşia fizică sau morală a protocivilizaţiilor sau cel puţin a celor două principale. EVENIMENTE CATASTROFALE Aşa cum ne arată principalele calendare criptice ale antichităţii. existând independent unul de altul. Pămîntul a suferit poate mai puţin. cu civilizaţiile succesive apărute pe planetă după diluviu şi care şi-au asigurat începutul printr-un gen de preluare a ştafetei umane. ci mai curând aparţinând aproape întregului nostru sistem solar. Nici cauzele lor nu par să fi fost strict planetare. retragerea pe fundul oceanului în oraşe-cupole şi deci continuarea evoluţiei. Penuria de documente de primă evidenţă istorică nu trebuie să descurajeze însă cercetarea. nu numai fiindcă tema este dintre cele mai seducătoare pentru cunoaşterea destinului omenirii. Au dispărut însă definitiv? Urmele lor s-ar părea că există. Chiar dacă dovezile nu sunt de factură clasică. Pămîntul a cunoscut cel puţin o dată un ciclu de catastrofe cu consecinţe dramatice. Pare clar că ele au dispărut din aria evidentă ca urmare a unor mari catastrofe planetare. In privinţa destinului ulterior al acestor civilizaţii.

constatăm cu surprindere o metodă incomparabilă cu tot ce ştim că^a posedat vreodată omenirea istorică. Din clipa în care privim. în. sub această lumină.a. deci zei. Titanomahia. armele aruncate în luptă. una de profitori tiranici reprezentaţi de grupul de sinonime: Iahve. Simbolul bătăliei pe viaţă şi pe moarte între cronizi. dacă o considerăm numai după legislaţia ei exterioară. Quetzaleoatl etc. De fapt. Şi de jur împrejur. pâlpâia în flăcări". fiii ţarinei. adică fiinţe nepămîntene şi uranizi. repezind loviturile. Limbajul miturilor este un limbaj neolitic. Zeus. „Un suflu arzător înfăşură pe titani. îndeaproape tehnologia tita-nomahiei. dar şi de ideea participării lăturalnice la ciocnirile de interese divine. forţelor dezlănţuite ale naturii. cuminţi. însoţite de tunete şi fulgere. O dogoare năprasnică străbătea genunea. Prometeu. erau din eu totul altă zonă. studiind miturile greceşti ale titanomahiei am putea crede uneori că este vorba de o bătălie între o protocivilizaţie terestră şi o civilizaţie venită de pe altă planetă. din mîna sa vînjoasă. Dualitatea bine-rău.CONFLICTE SPAŢIALE Existenţa civilizaţiilor protoistorice e însoţită în mituri nu numai de relaţiile cu zeii. prin urmare conflictul se desfăşura între două rase nonterestre. adică dumnezeu-diavol sau zeu-titan sau Ormuz-Ahriman. pătratele de trăsnete zburau. Dar mitul prometeic indică limpede obârşia nepământeană a titanilor. deci titani. pămîntul. dar în primul rind este simplificarea sintetică a amintirii unor spectacole cereşti. înregistrate de mituri până la unele detalii uimitoare ce nu puteau fi explicate înainte de apariţia noilor ştiinţe ale ultimelor două sau trei decenii. Zeus „venea din cer şi din Olimp aruncând fără răgaz fulgerul şi. izvor de viaţă. sub raport tehnic. pe care comentatorii tradiţionalişti ai miturilor le-au asimilat. repetată în etica divină a fiecărei religii. limitelor cunoaşterii omeneşti a epocii respective. aşadar mai puţin tactica. Popol Vuh. Mahabharata şi Ramayana. poate fi confundat lesne cu oglinda războaielor între neamurile pământului. de aceea el lucrează cu metafore sau simboluri. ei îşi simţeau ochii orbiţi cînd scapără lumina trăsnetului şi a fulgerului. Thot. strategia şi ţinta ei şi mai mult armele ei. făcând să se învârtească văpaia divină.. iar pămîntul şi cerul gemeau. Apocalipsul lui Ioan Teologul şi chiar Theogonia lui Hesiod aduc mărturii certe. Omenirea fiind o rasă de uranizi. în Theogonia se relatează cum cronizii „se ridicară în faţa titanilor într-o bătălie cumplită" de la care marea vuia. puterii lor. este şi un simbol moral. dar obiectul descris în acest limbaj lipsit de o terminologie tehnică adecvată este din afara. alta de personalităţi mesianice: Semyaza. Priveliştea din ochi şi sunetul din urechi 68 . devine un fapt istoric real. vreme ce văpaia se urca uriaşă spre norul divin şi în ciuda. atâta timp cît ne mărginim la examinarea intereselor care se ciocnesc. Set ş. adică fii ai pământului.

Dar în Zend Avesta. inclusă dubios de Hélène Blavatsky în tratatul ei de teozcfie. 674-703). Chiar admiţând intervenţia teozoafei. fie săgeată. O cronică chineză.erau aidoma celor pe care le-ar face. 6-7): „Roţile mai vechi se rostogolesc în jos şi în sus. O parte a muntelui Tai-şan s-a prăbuşit". luptătorul capătă atribute non-terestre: Tisitrya nu e un căpitan de oaste. A patra ei spiţă e mama noastră". confundate cu obiectele zburătoare artificiale. au un mare rol în tehnica luptei. Scînteia mamei a umplut întregul. referin-du-se la domnia împăratului Koei. Cel puţin. întâlnindu-se. Fulgerul este. vv. Uneori. există acest text (stanţa VI. nu mai putem face acelaşi lucru cu neverosimilele pătrate de trăsnet. ci şeful stelelor. In textul indo-iranian Bundehesh citim ceva similar: „Planetele se avîntară la asaltul cerului şi stârniră tulburare în Universul întreg". instanţa citată am putea să distingem o vagă sugerare a scopului titanomahiei. vorbeşte de bătălia a două stele la fel de strălucitoare ca şi soarele: „în vremea aceea s-au putut vedea cei doi sori înfruntîndu-se în ceruri. Lanoo. dar nimeni nu 1-a văzut vreodată pătrat. In aşa-numita Carte a lui Dzyan. Războiul ceresc a avut ecou în memoria mitică a tuturor popoarelor şi nici nu se putea altfel. deşi chiar şi aici s-ar putea să fie vorba de cite un detaliu mărunt al luptei cereşti. pământul şi cerul răspândit deasupra" (Theog. ca în lupta lui Iacob cu îngerul sau ca în lupta din timpul profetului Isaiia contra Leviatanului. adică fulger globular. Au fost bătălii purtate între Creatori şi Nimicitor: şi luptele s-au dat pentru spaţiu. Iar priveliştea vizibilă pe cer imediat după o explozie nucleară este singura ce se potriveşte imaginii poetului elin: un grătar de lumini. dacă ne gîndim la măreţia cumplită a spectacolului pentru pămîntenii îngroziţi. Dacă putem accepta vechea explicaţie pînă şi pentru inoendul planetar total. sămânţa apare şi reapare neîncetat. în. Fă-ţi socotelile tale. La fel şi efectivul nociv asupra ochilor. ideea decade însă în localizări duse pînă la simbol. fie chiar sferă de foc. 69 . ştiindu-se interdicţia categorică de a ridica privirea spre lumina exploziei nucleare înainte de termenul stabilit. ca şi dragonii din miturile chineze şi sudamericane. sînt aci lucruri pe care dînsa nu le putea inventa în secolul trecut şi nici n-avea după ce să le imite. Stelele. Leviatanul putea fi şi o maşină. dacă vrei să desluşeşti vîrsta adevărată a roţii tale mici. credinţele şi în informaţia populară milenară. două elemente din textul lui Hesiod nu se pot explica prin simbolizarea forţelor naturii cunoscute de omul clasic. Cele cinci planete se zvârcoleau în mişcări neobişnuite. fie linie frîntă.

" După cum. uriaşul Ravana murise. eliminate poate tocmai de aceea din fluxul teologic principal. Oraşul Lanka. Pămîntul s-a cutremurat pînă în măruntaiele lui de foc. „Suliţele. Lovită de una din ele. memoria mitologiei vedice retransmite amănunte semnificative atît în privinţa armelor utilizate în războiul celest. securile. Eroul puse în arcul său săgeata aceasta minunată". Rama şi Laksmana îşi repezeau groaznicele lor săgeţi. la o depărtare de zece yojana. lăsate în subtext. Zdruncinarea văzduhului le-a prăbuşit. Multe stele s-au desprins de pe cer. „sute de meteori căzură din cer". Săgeata aceasta. care avea adunată în ea energia tuturor fiinţelor. Conflictul spaţial e reluat de Biblie. fără similitudine în dezlănţuirea forţelor naturale pe care le studiază meteorologia. Capitolul „Bătălia" din Ramayana stabileşte că „soarele intrase în constelaţia Victoriei" şi. o lectură curentă a textului edifică asupra atributelor neclasice ale armei strămoşului şi asupra efectelor imensei explozii. alte mituri şi mai ales apocrifele biblice. Un fum stăruitor şi gros ca noroiul înăbuşea oamenii şi animalele care încercau să iasă pe străzi. 70 . o cetate de granit. precum sfericitatea. îi spuse Matali (lui Rama). putea trăsni după aceeft un şir de o sută de elefanţi şi apoi putea să prefacă în pulbere alt şir de o sută de care. neputând fi observate de iniţiaţi din cercetare proprie. Dar n-au izbutit. scuturile se învolburau. cît şi în privinţa cunoştinţelor generale pe care le posedau odinioară iniţiaţii. sînt derutante. iar în cele din urmă tot mai putea să sfărîme. se vede. acordă războiului ceresc mult mai multă luare-aminte şi dezvăluie mobilul neînţelegerii. Cu pieptul crăpat. strălucea ca soarele. care poate erau două civilizaţii diferite biologic sau poate numai două grupuri de orientare deosebită asupra valorii şi canalelor de contact între extraterestri şi pământeni. suspensia în gol şi mişcarea conformă unor legi fixe a astrelor şi implicit a Pămîntului sau miezul incandescent al planetei noastre. erau totuşi cunoscute de ei din alte izvoare. când începu lupta. nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer".Dar luptele cereşti sînt relatate mult mai amănunţit în vechile scrieri sanscrite." „Potrivit chipului care stă scris în Veda. poarta cea mare a templului zbură în ţăndări". fă să ţîşneaseă din arcul tău săgeata Strămoşului. Ea putea să răzbată un munte. Vom mai vedea că noţiuni formulate de ştiinţă abia în vremurile moderne. Mai păstrătoare datorită continuităţii ei scrupuloase. Bătălia reîncepu. „Pentru a isprăvi cu acest monstru. Acest mobil pare să vină de la optica diferită a celor două tabere celeste. „Cele două oşti crezură că venise sfîrşitul lumii. iar balaurul şi îngerii lui au stat în luptă. dar în termeni mai sobri: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. lumina marea." „Rama luă din tolba sa o săgeată pe care o păstra de la preafericitul Rischi Agastya şi o ţinuse pentru împrejurarea supremă. arzînd. Dacă aici cauzele conflictului.

cere-i socoteală lui pentru tot păcatul" (Enoh. In ajunul catastrofei e chemat Noe. Dacă Azazel este un Prometeu simplificat. Rafael şi Gabriel . X. După aceea să tămăduieşti pămîntul pe care îngerii l-au desfrînat şi să vesteşti tămăduirea pămîntului. cu urmări nefaste). nu au nici măcar autoritatea de a vorbi singuri şi îl iau ca martor pe omul Enoh. 6-9). Iar în trecutul paleoastronautic miturile atestă dese încălcări ale unor norme similare pe care orice explorator cosmic prudent şi le-ar fi asumat spontan. Pe de o parte. Tot pămîntul s-a desfrînat de ştiinţa şi lucrarea lui Azazel. numit eliptic Domnul: „Ai văzut ce a făcut Azazel.Mihael. de o confuzie între două noţiuni ce nu aveau nimic comun. stabilim norme riguroase pentru cosmonauţii ce s-ar întâlni în viitoarele călătorii cu o altă formă biologică raţională. Şi ei (îngerii damnaţi) s-au dus către fetele oamenilor pe pămînt şi s-au culcat cu ele şi s-au întinat cu aceste femei şi le-au descoperit toate păcatele. căruia tu i-ai dat putere să stăpânească asupra tovarăşilor săi. căci Azazel de astă dată e confundat cu eroarea sa. oare nu sînt decât nişte delatori impersonali. astupă-1 în beznă ca să nu mai vadă lumina. al îngerilor fideli poruncii supreme . Este însă adevărat că. pentru ca ei să-şi vindece rana şi ca nu toate odraslele oamenilor să se piardă de la toată taina pe care veghetorii le-au dezvăluit-o şi au arătat-o copiilor lor.Nu trebuie neglijat faptul că şi noi. Iar femeile acestea au adus pe lume uriaşi. stilul pedepsei ordonate e din altă categorie decît pedeapsa carnală dată de Zeus lui Prometeu. cum i-a învăţat pe oameni arătîndu-le toată nedreptatea pe pământ şi cum a dezvăluit tainele veşnice care se săvîrşese în ceruri şi în ce chip Semyaza.se plîng ca nişte funcţionari stăpînului (sau conducătorului) principal. le-a dat oamenilor învăţătură. din pricina cărora tot pămîntul s-a umplut de sînge şi nedreptate" (IX. potopul a fost o consecinţă tocmai a acestor îndeletniciri ale grupului condus de Semyaza după coborîrea în piscul Ardis. şeful suprem îl va pedepsi. In apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh se arată cum după ce grupul lui Semyaza sa unit cu fetele pămîntene şi i-a învăţat pe oameni secretele diferitelor ştiinţe şi arte (unele. 4-5). iar pe de alta o noţiune abstractă. Azvârle peste el bolovani şi pietre ascuţite. în epoca de pregătire a explorării spaţiale cu echipaj. Azazel pare la început un Prometeu. Azazel e un învăţător nesăbuit. Aceste ultime două versete citate trebuie studiate mult mai. care le-a oferit oamenilor ştiinţa focului. terestră. atent. adică tocmai aceşti eroi pozitivi ai moralei teologale. apoi Domnul i se adresează lui Rafael astfel: „Leagă-i lanţuri lui Azazel la maini şi la picioare şi aruncă-1 în întuneric şi deschide pustiul ce se află în Dudail şi aruncă-1 acolo. potrivit aceluiaşi text. Observând fiecare 71 . Şi mai ciudat este că îngerii cuvioşi. se pare. căruia i se spune cum să salveze fauna. Uriel. Şi în ziua cea mare a judecăţii de apoi să fie aruncat pe jăratic. grupul celălalt. totuşi. dar aici e mai curînd vorba. cu experimentul său nefast.

producînd o catastrofă similară cu o explozie nucleară liberă. chiar dacă interpretarea oficială îl considera înger damnat. alternată cu regenerarea (sau reapariţia) aceloraşi zei. Tetzcatlipoca este oglinda fumegîndă.) Trei zile se luptă ei. Presupus a fi trăit cu cinci milenii înainte de războiul troian.. ascunsă cît mai bine. spre a nu se continua efectele nocive asupra dezvoltării organismelor biologice iradiate. trebuie înlăturată negreşit.. VIII) o bătălie cerească aproape identică: „Şiatuncî creşte. o sfinte Zarathustra şi trei nopţi şi în cele din urmă demonul Apaosha îl covîrşeşte cu puterea-i.. Dar lupta îşi schimbă raportul de forţe. însă memoria miturilor îi conservă figura senină de înţelept maliţios şi totodată cu nesecate rezerve de generozitate ştiinţifică. dar simpatizată pe ascuns de oamenii evlavioşi lipsiţi de bigotism. în care Elohim e un plural (cei puternici) al singularului Eloah. în mod firesc. ca şi ciudatele măsuri de precauţie recomandate de zeu. dar a fost înfrînt de grupul divin al lui Thot. El se numeşte cînd Satan sau Satanail. un ins cosmic mai apt să înţeleagă nevoile omeneşti decît rigorile absolute ale celeilalte civilizaţii astrale. Să ne amintim cum s-a procedat în cele câteva cazuri mai recente. el fiind o persoană supranaturală nefastă. Tradiţia sudamericană îl consideră pe Tetzcatlipoca o pluralitate. In mitologia egipteană.detaliu al pedepsei şi al consecinţelor faptei lui Azazel. ca dealtminteri şi mitologia ebraică.) se lasă în jos amîndoi dintr-o mişcare. o sfinte Zarathustra. sfîrşind cu biruinţă asupra lui şi el care este Tistrya cel fulgerător şi măreţ e alungat din cale. Quetzalcoatl poartă război cu mai mulţi Tetzcatlipoca. în evoluţie. osîndită teologic. pe care îl considera zeu. Fructul oprit era cunoştinţa binelui şi răului şi omul se simţea atras.. ca să se lupte. mai puţin de aerul magic al tainei în sine şi poate mai mult de persoana nepămînteană a purtătorului ei. cînd Sootan (în miturile mayase).. Saturn sau Semyaza. noţiune atît de apropiată simbolic de aspectul unei astronave văzute de departe. cînd s-au prăbuşit avioane cu încărcătură nucleară la bord sau ce urmări a avut asupra organismelor explozia atomică de la Hiroshima. Bigotismul a făcut din el o caricatură. ba chiar respectată pentru marile sale însuşiri intelectuale şi artizane. Luptă durează destul de mult. căci Tistrya. căci distrugerea este mereu reciprocă. însuşi fulgerătorul şi măreţul Tistrya şi demonul Apaosha.. pînă cînd în cele din urmă se sfîrşeşte cu un mare cataclism. nu e greu să ne dăm seama că Azazel este o maşină sau o instalaţie scăpată de sub control care. Tistrya cel sclipitor şi măreţ şi se retrage spre lacul Vourukasha şi (. cînd (la perşi) Pashutan. Set are corespondenţe în toate religiile mari şi mici ale lumii. Set era un ins ceresc cu pielea albă şi părul roşu şi construia admirabile cetăţi. 72 . Zarathustra evocă în Avesta (Yasha cartea imnurilor. (. In alte mituri însă opoziţia dintre cele două forţe ale titanomahiei nu este atît de evidentă. ".

care de fapt e o stea, agită lacul şi se înalţă fulgerător din lac, cînd se ridică şi Satavaesa, care ar putea fi, după unele deducţii, planeta Venus. Războiul celest n-a fost cîtuşi de puţin un spectacol obiectiv. Un conflict dorit sau nedorit ori poate numai un accident cu urmările cele mai grave, a angajat implicit natura şi pe locuitorii Pămintului în situaţii desperate, de vreme ce ajunseseră la desperare zeii înşişi. Această nuanţă o întîlnim la poetul latin Marcus Manilius (Astronomicon, I, v. 413 şi urm.), care comunică în plus detaliile cosmice ale catastrofei: „După Centaur e Templul lumii şi aici se vede strălucind Altarul ce a fost victorios în urma îndeplinirii ceremoniilor religioase, atunci cînd Pămîntul înfuriat ridică împotriva Cerului cu armele pe Giganţii cei enormi, iscaţi din crăpăturile stîncilor, generaţii cu feţe felurite şi trupuri de diferite naturi. Atunci chiar şi zeii căutară alţi zei, superiori. Se îndoia pînă şi Jupiter şi se temea că nu va fi în stare să facă ceea ce putea face. El văzu Pămîntul ridicîndu-se şi crezu că întreaga natură s-a răsturnat cu fundul în sus, munţi grămădiţi înălţîndu-se mereu peste alţi munţi, încît şi stelele fugeau de aceste mase enorme ce se apropiau de ele. Jupiter nu mai văzuse astfel de asalturi ostile şi nici nu ştia dacă mai existau oarecari puteri divine mai mari ca ale lui. Atuncea Jupiter alcătui acest altar din stele, care străluceşte şi acurn ca altarul cel mai mare ... La picioarele altarului căzură sacrificaţi Giganţii şi Jupiter luă fulgerul cel violent ca pe o armă în mina dreaptă, numai după ce se alese însuşi preot înaintea zeilor". Iar dacă uneori a tari evenimente au fost puse de comentatorii nesimbolişti pe seama spectacolului oferit de ciocnirea cu o cometă, amănuntele tehnice ale armelor supreme contrazic făţiş şi acea ipoteză, ori de cîte ori ne întoarcem mai ales la mitologia Indiei. Intr-un imn hărăzit lui Indra, în Rig-Veda, se arată cum Indra „1-a lovit pe Ahi, care se ascundea în munţi, cu această armă răsunătoare făurită pentru el de Tvastari", cum acelaşi Indra, impetuos în bătălie, îşi potolea setea cu soma şi cum „în acest timp Maghavan a luat trăsnetul şi 1-a zvîrlit ca pe o lance". „Indra l-a lovit pe Vritra, cel mai nebulos dintre duşmanii săi. Cu trăsnetul său puternic i-a retezat membrele." „Lipsit de braţe, lipsit de picioare, Vritra se mai lupta cu Indra, dar acesta 1-a izbit cu trăsnetul său în cap şi Vritra a căzut sfîşiat în bucăţi." Aşadar şi Vritra era o maşină, ca Leviatanul, ca dragonii sau ca Typhon. Structura acestuia din urmă aminteşte de Vritra, căci Typhon era o fiinţă monstruoasă, născută de Gaia şi de Tartaros, cu un trup uriaş presărat cu şerpi şi purtând o sută de capete. Cînd Gaia 1-a asmuţit împotriva zeilor olimpieni, monstrul a fost în stare să-1 învingă vremelnic pe Zeus, tăindu-i muşchii şi tendoanele picioarelor şi

73

braţelor şi ţinîndu-1 prizonier într-o peşteră, pînă cînd Zeus şi-a regăsit puterea cu ajutorul lui Hermes (sinonimul elin al egipteanului Thot) şi al lui Pan şi distrugând pe monstru cu trăsnetul, a prăvălit muntele Etna peste el. Bineînţeles, grecii aveau totdeauna pasiunea precizărilor simplificate şi tabloul e modest. Mai înclinată către abstracţii, nici Biblia nu depăşeşte decît în cărţile ei foarte vechi terminologia vetrelor păstoreşti. Tabloul e însă mai bogat. „Ci pământul s-a mişcat din loc şi s-a zguduit, iar temeliile munţilor s-au cutremurat şi s-au cumpănit încoace şi încolo, căci aprinsă era mînia lui. Din nările sale se ridica fum şi foc mistuitor ieşea din gura sa; jăratec viu zbucnea din el. El aplecă cerurile şi scoborî, în vreme ce nouri întunecoşi stăteau sub picioarele sale. Şi purcese pe un eberub şi-şi luă avînt şi pluti pe aripile vântului. Şi se înfăşură în întuneric de jur împrejur ca într-un cort, în întunecimi de ape şi în nouri deşi. Din strălucirea din faţa lui răzbăteau grindină şi cărbuni aprinşi. Şi din ceruri Domnul porni să tune şi Cel Prea înalt slobozi glasul său. Şi slobozi fulgerele sale şi risipi pe duşmani şi prăvăli trăsnetele sale şi-i învălmăşi. Atunci se dezgoliră zăcătoarele mării şi tălpile pămîntului se dădură pe faţă, din pricina dojanei tale, Doamne, din pricina viforului răsuflării nărilor tale" (Cartea a doua a lui Samuil, 22, 8-16). Tabloul bătăliei are aici aproape toate elementele fundamentale: aparatul de zbor, cu jeturile de propulsie ţîşnind din duze, răscolirea atmosferei, ţarinii şi apelor, suflul extraordinar depăşind uraganele, dispariţia luminii în plină zi. Dar puţine mituri, chiar dacă explică pricina titanomahiei şi izgonirii învinşilor, fac şi procesul cauzal al acestora. Intr-un text biblic alcătuit din suprapuneri şi probabil transcris de multe ori de scribi, care confundă noţiuni contrare şi interpolează lucruri din alte epoci, putem citi totuşi un reproş, izgonirea de aici nefiind însă izgonirea primilor oameni din Eden: „Fost-ai un desăvîrşit inel pecetluit de o negrăită frumuseţe. Şi erai în grădina lui Dumnezeu, în Eden. Veşmintele tale erau înstelate cu pietre preţioase. (...) Şi erai heruvimul miruit să ocroteşti şi te aşezasem în muntele dumnezeilor şi umblai printre pietrele scânteietoare. (...) Dar din pricina întinsului tău negoţ, fiindcă lăuntrul tău se umplu de silnicie şi ai păcătuit, te-am izgonit din muntele dumnezeilor şi te-am alungat, heruvim acoperitor, din mijlocul pietrelor scînteietoare. Şi inima ta se trufi din pricina frumuseţii tale şi ţi-ai lepădat înţelepciunea ta în schimbul frumuseţii tale! De aceea te-am aruncat pe pământ..." (lezechil, 28, 12-17). Conflictul la care asistaseră oamenii se rezolva cu o aparatură insolită şi nu e de mirare că atât altitudinea la care se dădea lupta, Cît şi senzaţiile optice au determinat confundarea ei cu mişcarea unor aştri demenţi: „De sus din cer se războiră stelele; din cereştile lor cărări, luptară cu Sisera1" (Cartea Judecătorilor, 5, 20).

74

Mitologia indiană, cum am mai subliniat, este mai ferită de metafore bizare, iar elementul memorial este transmis mult mai exact. Poetul Bhavabhonti, trăind în veacul al optulea şi alimentîndu-se probabil din texte azi pierdute sau din tradiţia orală, descria un obiect zburător folosit în războiul ceresc aproape în aceiaşi termeni în care sînt descrise azi farfuriile zburătoare: „Un car aerian, Pushpaca, transportă mai multe persoane spre vechea capitală Ayodhya. Cerul este împînzit de maşinării uluitoare care zboară, negre ca bezna, lăsînd să ţâşnească din ele lumini cu sclipiri gălbui" (piesa Mahavira). Războiul antrenează însă aparate diferite, cu efecte diferite. Ramayam oferă detalii noi în capitolul „Victoria", de astă dată ocupîndu-se de bătălia celestă dintre Khara şi Rama: „O ploaie de sînge căzu dintr-un nor uriaş. Un vultur nemăsurat se cocoţă pe lancea de aur a steagului lui Khara. Caii carului său căzură într-o poiană unde nu erau decît flori. Un disc negru acoperi soarele. (...) Numaidecît, ziua fu înlocuită de un întuneric total. Enorme stele căzătoare străpunseră bezna deasă ce înlocuise ziua. Peştii stăteau nemişcaţi în iazurile unde lotusul începea să se ofilească. Toţi arborii îşi pierdură frunzele. Pămîntul se zgudui. Khara izbucni întrun râs grozav. Eu sînt stăpînul Morţii! strigă el, îl voi ucide chiar şi pe Regele Zeilor, de s-ar ivi în faţa mea cu trăsnetul în mină. Mânia mea este mai cumplită decît minia elementelor", în clipa aceea a ameninţării, în spatele lui Khara se ridică armatele lui compuse din mulţimi de Rakshasa. „în picioare pe elefanţii lor roşii, toţi Rakshasa acoperiră cu o ploaie de suliţi, discuri şi securi pe Eroul care semăna, împlătoşat în toată splendoarea lui, cu steaua Mahadeva înconjurată de jerbele ei de raze." Iar cînd bătălia e în toi, Deva şi Maharshi se adună cu toţii (amănuntul e mai mult decît straniu) „în vîrful palatelor lor aeriene". Ceilalţi îl blestemă pe Khara „de sus, din carele lor cereşti". Khara îi răspunde lui Rama cu ameninţări: „Priveşte aceasta măciucă din mîna mea, care-ţi va despica ţeasta!" De aici încolo fiecare îşi etalează puterea, scoţând pentru dtima clipă arma supremă. Măciuca lui Khara porni în zbor. O săgeată a Celui Neînvins o sparse în trei cioburi. Plin de furie, Khara smulse din rădăcini un smochin şi-1 aruncă, făcîndu-1 să se învârtească. Soarele se opri. Pămîntul se cutremură. Liniştit, Rama luă din tolba sa o anume săgeată pe care i-o dăduse Magharat (...) şi o puse în arcul său. Se auzi un şuier scurt. Khara se prăbuşi ca Bala sub trăsnetul lui Indra". Bătălia e descrisă în cadru similar, doar cu neînsemnate diferenţe terminologice, de poetul Bhavabhonti, pe care l-am ma citat, în aceeaşi Mahavira. Mai interesante sînt însă acolo amănuntele să zicem tehnice în legătură cu folosirea armelor cereşti. In actul VI al piesei găsim de pildă următoarea explicaţie: „înţeleptul îi încredinţează toate tainele mânuirii armelor de cea mai mare putere, care aduc amorţeala sau tot aşa răspîndesc în trup un somn adinc ori a armei cu foc în stare

75

să prefacă în cenuşă marea oaste a lui Kumbhakarna". Sistemul de mânuire e şi mai precis în actul V, unde Rama însuşi spune: armele „nu pot fi mânuite decît prin datină, acele arme care sînt aruncate şi chemate îndărăt printr-un secret magic. Fiind încărcaţi de penitenţe întru înflorirea Ştiinţei Sacre, vreme de peste o mie de ani, vechii înţelepţi, Brahma şi alţii, au cunoscut prin revelaţie armele acestea şi gloria lor, ca fruct al propriei lor austerităţi. Kricacva a transmis cunoaşterea tainică (upanishad) a întregii ştiinţe dăruite de Mantra lui Vigvamitra, care mi le-a dezvăluit mie". Armele lui Indra sînt pomenite destul de des şi se pare că sînt de mai multe feluri; cea mai cumplită, bucurîn-du-se de o descripţie mai grijulie pentru amănuntul insolit, o găsim, utilizată în momentul luptei finale dintre Rama şi Ravana, aşa cum relatează Ramayana: „Rama luă atunci o săgeată pe care Brahma o făurise odinioară pentru Indra; această săgeată avea în ampenajul ei vîntul; în vîrf avea focul şi soarele. Brahma închisese în nodurile ei zeităţile purtătoare de groază. Ea avea înfăţişarea morţii". De remarcat că, lansată asupra demonului, această misterioasă şi groaznică săgeată îşi îndeplineşte menirea fără greş, apoi se întoarce singură în tolba ei. Armele şi aparatele cu care fusese purtat războiul din cer şi-au lăsat câte un fragment de imagine în numeroase mituri, dar mitografii nu le-au înregistrat probabil pe toate, apoi canoanele religioase au înlăturat destule şi dintre cele rămase, astfel că altele s-au perpetuat numai oral, conservate de basmele folclorice. Fireşte, o reconstituire absolută nu se poate visa, iar una care să adune măcar elementele esenţiale este o întreprindere ce nu se poate măsura ou munca unui singur om. De altfel, nici nu urmărim; restituţii absolute ale detaliilor, ci conturarea unor idei, pînă în zona posibilităţii demonstrării lor generale. Ne vom opri aici la armele de origine nepămînteană sugerate în cîteva basme româneşti. O caracteristică principală este că voinicul pămîntean numit FătFrumos sau altfel se luptă mai totdeauna cu Zmeul, care locuieşte de obicei pe alt tărîm. Dacă în basmele de formaţie mai nouă armele sînt sau ciobăneşti (bîta, pumnul) sau haiduceşti (paloşul, flinta ş.a.), în cele mai vechi, de structură fantastică, armele fac parte dintr-un arsenal transcendent. In foarte interesantul basm Voinic de Plumb (culegere Vasile Bologa I. Ion, 1892), Zmeul zice la un moment dat: „Să schimbăm lupta. Eu să mă fac o roată de oţel şi tu una de plumb", de unde rezultă sugestia că Zmeul era făcut din elemente metalice. Propunerea e ciudată ea însăşi: „Apoi să ne suim unul într-un vîrf de deal şi celălalt într-altul şi de acolo să ne repezim unul într-altul şi care roată se va strica, acela să se omoare". Propunerea e ciudată nu atît în sensul transformării luptătorilor in arme, nici în sensul alegerii neaşteptate tocmai a roţilor care se vor lovi din viteză, ci mult mai mult în semnificaţia acestui contract tehnic, potrivit

76

care stând imobil pe teren solid pare o clădire. tot ţăndări săreau şi din ea. obedele". aşa că abia se mai ţineau. biruind trei zmei şi ajungînd la curţile lor strălucitoare. în preajmă. pe cînd cea de plumb se turtea numai unde şi unde cîte oleacă. le află impenetrabile: „Dar de unde să poată el intra acolo. o singură butie mare ou 12 ferecaturi de fier. Iată şi stilul luptei: „Şi se sui o roată într-un vîrf de munte. vînătorul. Totuşi. Mergînd în căutarea frumoasei Inia-Dinia. voinicul găseşte. nu putem contesta că păstorul. la care vom reveni de mai multe ori pentru încărcătura lui de stranietăţi: Trişti-Copil şi Inia-Dinia (colecţia Al. cînd pe rîurile noastre curgea lapte şi miere". unii mitografi au cutezat să sugereze forţa conflictului. în care se află trei cai de aramă îngropaţi din vremile vechi. Voinic de plumb descoperă şi nişte vehicule locale de mare viteză: „In partea de cătră apus a cetăţii este o groapă mare. Trişti-Copil la un moment dat „vede o zmeoaică bătîndu-se cu o drăcoaică. pentru care termenii de comparaţie uzuali lipseau. apoi se începu lupta cea turbată". luna şi stelele împăratului Roşu". Vasiliu). chiar dacă în secret binele acesta nu e totdeauna simpatizat de oameni. Cînd sărea peste pietre. săreau bucăţile şi scînteile din ele cine ştie unde". de unde luminau lumea întreagă cu zarea lor. în care erau ascunse „soarele. ele însele cu mula mai vechi. mai ales locuinţele zmeilor. cînd jur împrejur erau înconjurate cu nişte păreţi de fier. Războiul roţilor se regăseşte în alt basm. eroii fantastici ai basimelor şi mai ales eroii din mituri înving în cele din urmă. căci conflictul ceresc memorat a avut un final şi acest final a fost moştenit de omenirea postdiluviană fără prea multe comentarii. Doamne! Se făceau două roţi de foc şi cînd se izbeau una-n alta. Dar ce bătaie se băteau. Cînd un incident rezolvă intrarea în palat. Pe lîngă luptă.căruia distrugerea roţii nu este încă moartea celui care s-a prefăcut sau a intrat in ea. Apoi. faţă în faţă şi se repeziră una către alta din toate puterile. Dar din roata de oţel. căci eroul. este descris şi cadrul. alta vînătă şi se suiră pînă-n naltul Cerului. iar cînd au ajuns în vale şi se bufniră. altfel nici nu se putea. Şi totuşi. roata cea de oţel era aproape toată fărâme. de nu se cunoaştea nici locul barem pe unde-s porţile". de gîndeai că nici pasărea să nu poată străbate acolo? Şi aşa erau de închegaţi păreţii. aşa că luptătorii „se făcură îndată două flăcări mari. Luptătorul a cărui roată se va strica. plugarul din epoca timpurie de penetrare pe teritoriul nostru a subiectelor de basme fantastice. una roşie. în 12 pivniţi la un loc. nu au avut unde să vadă construcţii atît de bine etanşate şi semănând pentru noi astăzi atît de bine cu etanşeitatea absolută a unui vehicul spaţial. Contractul nu e respectat însă chiar după distrugerea ambelor roţi. 77 . urmează abia după aceea să redevină ceea ce a fost şi să se omoare el singur. cealaltă într-altul. Purtători ai noţiunii de bine universal.

. patru Bakab îl vor dărîma. au fost sădiţi copacii (Bakabilor). Aşa poate că lupta zeilor e relatată chiar mai amănunţit în unul din textele mitologice mayase. Atunci s-a ridicat Imix Che cea Albă la miazănoapte. Atunci s-a înălţat Imix Che cea Neagră. Atunci veneau orfani. Mitul la care ne referim sună astfel: . Atunci a fost luată şi pasarea verde kuk. dar ei nu ştiau ce se petrece. V. Căci uneori miturile par compuse anume ceţos şi nu pentru că ar fi lipsit materialul mitografic." (Cartea lui Iov. semnul dărîmării lumii. prin duhul său s-au limpezit cerurile şi mâna sa a străpuns balaurul fugar. nevoiaşi. 26. traduse cu ajutorul ciberneticii de profesorul I. Atunci se şi încheiase creaţia lumii. au fost bătute feţele lor. văduve şi cei vii rămîneau fără inimile lor. neînţeles integral. al micilor tigve. Knorozov. Aceasta era Imix Che cea Albă. Iată. dar aspectul abscons este o perdea mai grea decît comparaţia simplă sau metonimia textelor sanscrite. Atunci inima lui plecă din pricina acelor Oxlahun-ti-Ku. Atunci a început bătaia cu pietre şi cu toiege. . Cînd s-a isprăvit dărîmarea lumii. jos o văpaie. Yax Bolon Tzacab înfăşură seminţele şi dispăru în al treisprezecelea cer. ci numai fiindcă mitograful. ei au fost schilodiţi şi răsturnaţi pe spate. care se stinseseră demult. Ei au fost ingropaţi în nisip printre valurile mării. Se vor prăbuşi cerurile. Din pricina acestui decalaj nici nu avem mărturii globale în nici un mit şi trebuie să cernem cu atîta grijă puzderia de metafore.. semnul dărîmării lumii. acestea sînt numai depărtate căpătâie ale lucrărilor sale! Cit de slab e murmurul pe care-1 prindem noi. vor fi ploi atunci înainte de pieirea seeptrului. numai pieliţele şi cocenii au rămas aici pe pământ. punea un plasture stilistic gratuit şi derutant peste fisurile materialului său. se vor prăbuşi pe pămînt. Atunci au fost luaţi germenii recoltei. 12-14). 78 . mai lucid decât alţii şi evident nu dintre martorii oculari. Mitograful. S-a ridicat stîlpui ceresc. acolo s-a aşezat pasărea Zac Chic. la apus. Au fost străpunse capetele lor. ca să găsim grăuntele ascuns cu sau fără voie. Atunci (zeii) Oxlahun-ti-Ku au fost prinşi de (zeii) Bolon-ti-Ku. Şi iată. al seminţelor roditoare ale tigvelor mari şi al fasolei fertile. recunoaşte decalajul de inteligentă şi cunoştinţe între genul său biologic încă primitiv şi genul de civilizaţie vizitînd Pământul. Atunci au fost prinşi (zeii) Oxlahun-ti-Ku. dîndu-şi seama de carenţele inteligenţei sale care totuşi exista. hiperbole şi prozopopei. acolo s-a cuibărit un graur galben. atunci s-a pogorât o funie. Se zice că nici lor nu li s-a arătat faţa lui. s-a ridicat stîlpui ceresc. Atunci s-a lăsat în. atunci s-a înălţat Imix Che cea Roşie la răsărit.Dumnezeul biblic devine o similitudine a lui Rama: „Prin puterea lui el a domolit marea şi cu înţelepciunea lui a zdrobit pe Rahafo. atunci au pogorît pietre şi toiege.ln duodeceniul 11 al Stăpânului ieşi Ah Muceneab să-i lege ochii lui Oxlahun-ti-Ku. miezul seminţelor recoltei. cînd (cei) patru zei. Sosiră ploile. dar ei nu ştiau că a plecat inima recoltei. Dar numele său nu-1 cunoştea nimeni afară de sora lui mai mare şi de fiii săi. Atunci li s-a răpit sceptrul şi vopseaua roşie de pe faţă. S-a înălţat stîlpul ceresc.

dacă ne gîndim că “zac” înseamnă în acelaşi timp o anume pasăre (Ardea occidentalis repens). dar şi „pasăre artificială”. Potrivit atestărilor amănunţite din textele Ramayanei. din care ar rezulta noi supravieţuitori ce ar inventa mituri noi despre ceea ce a fost lumea noastră. dar şi pe temeiul moralei tuturor marilor religii primordiale. deşi e greu să mai contestăm faptul că ele s-au petrecut cu adevărat. se poate presupune că ar fi fost vorba de un război purtat sau de două civilizaţii de structură biologică nesimilară (de ex. una terestră şi una venind din altă planetă a sistemului solar ori a unul sistem stelar mai îndepărtat) sau de două civilizaţii de pe aceeaşi planetă (fie două civilizaţii terestre coexistente. fie două grupuri de supravieţuitori phaetonieni). poate cel mai criptic din seria de relatări asupra bătăliilor cereşti. Acest război paranuclear (şi nu intervenţia obiectivă a unei comete. Simbolurile punctelor cardinale schimbate după catastrofă arată mai bine decît alte mituri reaşezarea Pământului în noua lui poziţie. Atunci s-a înălţat Imix Che cea Galbenă (la miazăzi) şi s-a mai aşezat acolo un graur galben şi pasărea vestitoare Oyal. Ştim azi prea bine că un război atomic. care înfăţişau lupta perpetuă între bine şi rău. Acest mit. iar unele situează catastrofele după titanomahie.semnul dărîmării lumii. prima întrebare pe care ne-o vom pune din nou va fi aceea privitoare la obîrşia amîndorura. Transferul dintr-un plan temporal într-altul al evenimentelor este un procedeu caracteristic oricărei mitologii şi de fapt ne interesează mult mai mult ce forţe ar fi putut intra într-un conflict de asemenea amplitudine şi care ar fi putut să fie beligeranţii. Erau titanii faţă de cronizi. socotindu-le urmări ale acesteia. numai la stadiul contemporan de acumulare a armamentului nuclear. în amintirea dărîmării lumii". Aşadar e greu să ne îndoim de această semnificaţie a titanoimahiei. Atunci s-a înălţat Imix Che cea Verde la mijlocul pământului. din vremea animalelor gigantice şi după schimbarea condiţiilor terestre (modificarea orbitei şi axei planetare. acolo s-a aşezat pasărea cu piept negru Pitzoi. cum consideră de pildă Immasiuel Velikovsky) ar fi fost o cauză plauzibilă a catastrofelor din sistemul nostru solar. prăbuşirea pe pămînt a unui satelit prezumtiv. Cauza ciclului de mari catastrofe este neclară. ar putea declanşa un lanţ de catastrofe similare. Bibliei. Dacă revenim la cele două civilizaţii antediluviene ce s-au înfruntat. apariţia satelitului 79 . Dar au ele vreo legătură cu titanomahia? Mai multe mituri vorbesc de titanomahie şi de catastrofe ca de nişte fapte concomitente. Un indiciu al dublului sens (ocult şi superficial în acelaşi timp) îl putem găsi în aşezarea păsării Zac Chic. o rasă veche totuşi pămînteană. Mahabharatei. culminând cu diluviul. cărţii Popol Vuh şi chiar din unele basme fantastice ale tezaurului folcloric general. este însă şi cel mai ferm în solemnitatea lui revelatoare.

treptat sau subit. Desfăşurarea cerească a conflictului. modificarea gravitaţiei pămînteşti) au pierit. dispariţia giganţilor şi plecarea zeilor cu făgădulala întoarcerii mesianice sînt numai cîteva din argumentele atestate. nu ar fi dispărut. rolul de spectatori şi mai ales de victime al pămîntenilor. nişte reprezentanţi ai populaţiei venusiene şi giganţii. ci s-ar fi transformat printr-o involuţie fizică şi o evoluţie spirituală. de anumită utilitate. o concluzie nu se poate trage. din simpatie pentru oameni. victoria obţinînd-o cronizii? Deocamdată. a acestei unice civilizaţii extraterestre şi ajungînd la ideea unei revolte a giganţilor faţă de stăpâni (sau patroni). ca nişte făpturi de statură aproape umană cum ni le arată unele mituri. amestecul printre oameni al unei unice civilizaţii extraterestre. faţă de zei. pe temeiul diferenţei de atitudine faţă de oameni. ci pe temeiul diferenţei de concepţie probabil galactică şi. 80 . a degringolat în noţiunea luciferică a îngerului periculos şi damnat. Susţinând. încetând a mai fi prometeică. pe de altă parte. noţiunea de titan. subsidiar. armele ambelor tabere. De aceea credem că. Poate tocmai de aceea. cum de altfel au şi dus. Să fi fost totuşi cronizii. căci ambele ipoteze pot fi argumentate satisfăcător. păstrând o secretă simpatie fraternă doar pentru demoni.numit Lună. Lupta însă nu pare să fi fost dusă pentru supremaţie. omenirea a stat în adoraţie înfricoşată. înlocuiţi de cronizi? Sau un conflict generat de interese contrare a stîrnit titanomahia între două grupuri de exploratori spaţiali nontereştri. Cercetările contemporane lansează ipoteza că volumul corpului fiinţei depinde în proporţie inversă de masa planetei natale şi de cîmpul ei gravitaţional. dar mai înţelept decît zeul care el însuşi s-ar teme uneori de subalternul său izgonit. O tabără considera salvatoare pentru omenirea noastră primitivă oferirea de cunoştinţe practice şi teoretice. nişte marţieni? Poate că viitorul apropiat ne rezervă. Dar atunci memoria miturilor ar fi conservat măcar metafora modificării. combătut şi învins moral de neamul eronizilor. de-a lungul vremii. puteau să ducă la nişte rezultate catastrofale. Neamul uranizilor. în virtutea căreia noile condiţii terestre ar fi făcut să piară neamul giganţilor deodată cu animalele lor. Dacă vrem să susţinem ideea unei modificări succesorale. dezlegarea acestei presupuneri deocamdată fantastice. Calendarele ezoterice ne-au ajutat să presupunem că diluviul s-a încheiat acum patrusprezece milenii. trebuie să admitem originea pur pămîntească a ambelor populaţii. găsim în mituri şi în monumentele materiale argumente mai stabile.de mituri. socotind pe giganţi un rezultat al fraternizării sau o colonie temporară. dus de fiinţe cereşti. antagonismul ţelurilor. ivirea unei mari comete. în loc să relateze cu atâta lux de amănunte războiul ceresc. pe cînd cealaltă vedea salvarea aceleiaşi omeniri tocmai în tăinuirea marilor secrete ştiinţifice care prost învăţate.

fiindcă nici chiar ţăranul nu-şi dă caii nărăvaşi pe mîna unui fiu nepriceput. Dar mai întîi trebuie să epuizăm cel puţin variantele principale ale miturilor phaetoniene. 81 . sub un cer fără nori. II.aşază pe cap cununa sa şi îl povăţuieşte patern: „Fereşte-te să mergi în lungul liniei care taie cele cinci zone. cum spune din nou Ovidiu „îşi acoperi fruntea. PHAETON Văzând că nimic nu-i poate îndupleca încăpăţînarea. el se îngrozeşte şi scapă hăţurile. vei încinge pămîntul. astfel uneori. calea cea mai sigură este între cele două extreme". Trasă oblic şi alcătuind o curbă largă. cade cite o stea sau pare să cadă". care povesteşte amănunţit Întâmplarea (Metamorfoze. nici măcar fabulistic. pîrjolind oraşe. secând ape. Problema acestei legende o putem soluţiona în primul rînd cu ajutorul astronomiei. fie şi răpirea de către un nepriceput a unei astronave. Dacă vrem cu tot dinadinsul fabulă. prea jos. de-a curmezişul câmpiilor aeriene. Dar Phaeton uită sfaturile. vei încinge lăcaşurile cereşti. de ce să nu-1 considerăm pe Phaeton drept un astronaut amator. Poetul latin era prudent faţă de mituri. ca să nu-1 ardă văpaia. sate.Dar pînă atunci. adăugind: „Dacă trebuie să credem datina. Cei patru cai foarte iuţi (Pyroeis. îi. autentificarea lor nemaifiind azi o chestiune prea dificilă. Cerul ardea tot şi după ce trăsnetul lui Zeus lovise în plin. iar vehiculele spaţiale sînt de altă categorie şi nu se poate presupune. care varsă foc întocmai ca patru duze de rachetă. îi stropeşte fruntea cu un elixir ceresc. zburînd în neştire. Fereşte-te să cobori prea jos sau să urci prea suiş: prea sus. de pildă fotonică? Dar şi o asemenea interpretare e naivă. Soarele. catastrofele de acum patrusprezece mii de ani se pot controla destul de bine prin confruntarea miturilor cu documentele materiale. pentru că astronavele nu sînt motociclete lăsate la colţuri de stradă. Helios îi dă fiului său carul. Frumoasa legendă a fost interpretată mereu doar ca o figurare a consecinţelor cărora li se supune omul care aspiră să-şi depăşească propria condiţie. Phaeton nu ştie să-i stăpînească. au sărit în tot cerul bucăţi din car şi din hamurile cailor. Eous. Rugat de Gaia. Zeus îşi asmute trăsnetul asupra lui Phaeton. 1). care cade arzând ca o stea ân fluviul Eridanus. Iar după dezastru. Ovidiu. ţine să reliefeze spectacolul: „Phaeton se rostogoleşte intr-un torent de flăcări. făcând să crape pământul. se deschide o cărare circumscrisă între limitele celor trei zone din mijloc. pleacă rapid făcînd să răsune aerul de nechezatul lor şi se abat de la drumul obişnuit. păduri. manevrînd prost o astronavă. atunci o zi a trecut fără soare şi n-a fost altă lumină decît pîlpîirea incendiului". Carul coboară acum prea jos. cu un văl de doliu". zdrobit de durere. o dâră lungă de lumină ii inseamnă căderea. Privind pămîntul de sus şi văzîndu-1 atît de departe. Aethon. Phlegon). ele ii devorează pletele blonde.

„Tu ziceai în cugetul tău: Sui-mă-voi la ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! In muntele în care se adunau zeii voi pune sălaşul meu. vom vedea mai departe că textul se referă. a urmărit omenirea multă vreme şi nu e de mirare că de pildă un autor al unei Cometographia. publicată în latineşte la 1668. este că se îndrăgostise de el tocmai Venus. 13-14). descrise cu lux de amănunte în toate miturile fundamentale. ale căror urme s-au descoperit în ultima vreme. in miazănoaptea cea mai depărtată. sinonim acolo şi pentru planeta Venus. iar seria de mituri similare. versetul precedent spune: „Cum ai căzut tu din ceruri. Ideea catastrofelor cosmice. ca şi a hiatului dintre Marte şi Jupiter. 14. la prăbuşirea unei stele (poate unul din vechii sateliţi ai Pământului. de care în America precolumbiană e legat uneori şi numele zeului Quetzalcoatl. după anume autori vestiţi. scria: „în anul de la facerea lumii 2453 (1495 î. o cometă avînd forma 82 .). ceea ce ar fi admisibil. Mitul phaetonian este cîteodată explicat prin apariţia şi prăbuşirea unei comete uriaşe. din care provine toată centura de asteroizi din sistemul nostru solar. nu era în stare să realizeze spectacolul cosmic de care vorbesc miturile. Şi chiar dacă versetul 12 (cartea 14) din Isaia vizează un împărat asirian sau Babilonul ca noţiune citadină sau orice altceva. era firesc să-i fie atribuit ca fiu lui Helios. poate un asteroid gigantic). Iar un asteroid nu se putea prăbuşi înainte de explozia planetei dintre Marte şi Jupiter. fiu al revărsatului zorilor? Ai fost doborît la pământ. simbolul nu e decît o interpolare tîrzie în pasta mitului. 412-15) rememorează succint: „în ziua cînd Phaeton carul mînînd fără ţintă Eterul din cer 1-a aprins în văpăi cu-nfocatele-i hăţuri Şi secînd pămîntene genuni a uscat păraiele toate. în miezul lui originar. dar în aceeaşi carte a lui Isaia. în care hiperbola e numai aparentă. care era soarele. Marcus Annaeus Lucanus (Pharsalia.n. face trimiteri la deplasarea de pe orbita veche a acestei stele lueiferice. miturile greco-latine transmit în acest caz mai multe detalii cosmice. dacă alte mituri n-ar contrazice flagrant presupunerea şi dacă n-ar rămîne astfel deschisă problema originii centurii de asteroizi. ceea ce e mai ciudat. aşa cum încercăm să-1 restituim.Unele dintre ele se află în Biblie. tu care aşterneai la pămînt toate neamurile?" Deşi teologii considerau că aci nu era decît o invectivă contra unui împărat mesopotamian.e. Dar prăbuşirea uneia dintre lunile mici. II. Pe înaltul norilor mă voi urca şi cu Cel Prea înalt voi fi la fel" (Isaia. Doar Eridanus a stins văpaia înfuriatului Phoibos" Phaeton însemnînd greceşte „arzător". stea strălucitoare. Dacă ar fi numai sugerarea trufiei omeneşti de a se măsura cu divinitatea şi tot am reţine un excelsior necanonic al condiţiei umane. Deşi simplificatoare.

mai ales cîteva texte din Codex Vaticanus. acordă fiecăruia un sfîrşit special: primul soare s-a descompus sau a explodat. azi nu mai încape îndoială. cele peste zece versiuni de anale sudamericane. Acesta avea forma unui glob şi o înfăţişare înspăimîntătoare. ceea ce. Cei mai mulţi sînt consecvenţi orbitei materne. De asemenea. Ea părea de foc. Că o planetă a existat într-adevăr între Marte şi Jupiter. în epoca soarelui următor cerul s-a prăbuşit pe pămînt. iar oamenii epocii au fost inundaţi de ploi de foc şi. referindu-se la succesiunea calendaristică a mai multor sori. Cînd în 1801 a fost descoperit asteroidul Ceres. Ieşirea. în India. 83 . Aici e desigur vădită succesiunea doar a principalelor patru etape ale unei explozii de tip phaetonian. deşi pare imposibil. încă în secolul XVI. în Indii. Kepler stabilea ritmicitatea depărtării planetelor de soare. a apărut o cometă deopotrivă amintită de Plinius în a sa carte a doua. Ahraham Rockenbach. cu diametre variind între unul şi patruzeci de mii de kilometri şi încă 250 milioane de cioburi planetare cu diametre sub un kilometru.unui disc a fost văzută în Siria. O explozie de atari dimensiuni în sistemul solar putea fi însă explicată de mituri printr-un şir de imagini unde chiar hiperbola devenea expresie modestă faţă de cataclismul ceresc. chiar în clipa cînd israeliţii părăseau Egiptul în căutarea Pământului Făgăduinţei" (J. apropiate de orbitele cometelor. dar în timpul ulterior au mai fost descoperiţi cam 6000 de asteroizi în aceeaşi zonă orbitală. al doilea a fost dus de vînt. în Babilon. totuşi există. sub semnul Capricornului. dar sînt destui care contrazic paradoxal mecanica newtoniană prin orbitele lor parabolice. cu nişte comentarii în plus: „în anul de la facerea lumii 2453 cum mulţi autori vrednici de încredere au stabilit sprijinindu-se pe numeroase presupuneri. Se spune că regele Typhon domnea în acea epocă în Egipt. al treilea s-a incendiat (ca o navă?). în Babilon. Hevelius). Trebuie reamintit că numele egiptean al lui Typhon era Set şi că în cartea a doua biblică. Anumiţi autori arată că această cometă avea forma unui disc şi că a fost zărită în Siria. sub semnul lui Io. Iar un alt autor. unde trebuia neapărat (potrivit demonstraţiei matematice) să existe o planetă. memoria omenirii neavînd de unde şi nici cum să înregistreze atîtea etape ale transformării unui soare. avea o formă circulară neregulată şi capul ei era învăluit. descoperind un gol între Marte şi Jupiter. relua chestiunea în tratatul său despre comete. s-a bănuit că e vorba de planeta absentă. în momentul cînd fiii lui Israel părăseau Egiptul spre Pămîntul Făgăduinţei". în sfîrşit. fenomenul a fost relatat în mai multe feluri şi în nici unul din cazuri ca o cometă.

el i-a şi dat planetei dispărute numele simbolic Phaeton. In felul acesta nu este exclus ca Phaeton să fi avut aceeaşi mărime ca Marte sau aproximativ aceeaşi. s-ar obţine o planetă puţin mai mică decît Mercur. S-a calculat că dacă s-ar aduna la un loc toţi asteroizii cunoscuţi. Orlov a explicat anomalia prin catastrofa care a sfărîmat o planetă întreagă dintre Marte şi Jupiter. confruntat cu mitul phaetonian în toate variantele lui cunoscute. Probabil nu era o planetă mare. ca şi materia irosită în procesul exploziei. adică picături de silicaţi condensate subit. enigmatică este cauza exploziei lui. mai conformistă. anume că centura de asteroizi nu ar fi decît un soi de materie primă pentru o planetă ce nu s-a mai format. Zavarniţki a ajuns la concluzia că distrugerea planetei a fost pricinuită de o explozie. în cazul acesta. nucleul ei de odinioară fiind distrus de atracţia lui Jupiter. Dar stelele căzătoare nu erau fenomene necunoscute în epoca formării miturilor. Phaeton (sau după numele dat de alţi astronomi. Fie că planeta era locuită. fie că n-a fost decît un popas pentru un grup 84 . Există însă şi o altă ipoteză. care circulă în ultimul timp: distrugerea planetei prin explozie ar fi avut o cauză artificială. de aceea. academicianul A. iar astronavele nonterestre. Asteroidia) nu este o enigmă în sine. Astronomul sovietic S. Acest rezultat. dă putinţa formulării altei ipoteze.Mulţi asteroizi mici cad pe pămînt şi analiza lor demonstrează mereu că toţi provin dintr-o planetă asemănătoare geologic cu a noastră. în decursul vremii. am putea crede că e vorba fie de nişte stele căzătoare. alţii puteau să dispară. vorba de priveliştea exploziei phaetoniene în următorul text din apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh? „Am mai văzut şi alte lucruri din neamul fulgerelor. a cărui atracţie puternică a creat un şir de fluxuri de tensiune în corpul phaetonian. fie de decolări de astronave. iar pe lîngă asta se adaugă marea cantitate de pulbere şi gaze. nu lipsiţi de umor. mulţi dintre ei au căzut pe Pământ. I. fosta planetă s-a apropiat de Jupiter. Să fie. erau comunicate în altă terminologie. un meteorit din această centură conţinea chiar apă. De n-ar fi ultima propoziţie. încît acesta a explodat dînd naştere asteroizilor pe care îi cunoaştem. rotindu-se în jurul Soarelui la distanţa de 240 milioane km dincolo de orbita lui Marte. Analizele efectuate asupra acestei materii prime sau materii rămase au arătat însă probabilitatea unei similitudini cu Pămîntul. După una din principalele ipoteze în această privinţă. Studiind tectitele. Dar nu trebuie să uităm că. cum anumite stele ţîşnesc şi se fac fulgere şi nu-şi mai pot părăsi înfăţişarea lor cea nouă" (XLIV). Oricum. aşa cum le interpretăm din mituri. care păstrează încă o doză de radioactivitate şi conţin bobite de sticlă cosmică. V.

dimpotrivă. s-a provocat o reacţie nucleară cu sfîrşit fatal. amoniacului şi azotului. Nu de mult. lîngă Murchison. Mai târziu. Revenind la analizele făcute mai multor meteoriţi şi reamintind că alte surse de cioburi planetare nu există în sistemul nostru solar. la începutul anului 1971. a meteoritului descoperit in toamna lui 1969 în sudul Australiei. pentru menţinerea echilibrului pe această planetă gigantică. Terra ar repeta în puţine ore destinul tragic al planetei Phaeton. pentru cazul unui atac atomic.A. Iar originea hidrocarburilor nu e un secret pentru nimeni: sunt străvechile organisme vii. cu o forţă de gravitaţie aproape de trei ori mai mare decît cea terestră. de animale şi plante.A. E interesant însă de subliniat că unii dintre aceşti aminoacizi aveau funcţii biologice necunoscute pe planeta noastră.pe lîngă unele hidrocarburi . a punerii în funcţiune a sistemelor de siguranţă ce comandă declanşarea imediată. fiinţele posibile pe Marte ar fi. cu un centru de greutate aflat mai jos.de exploratori cosmici. au detectat în meteoriţi o substanţă chimică (sporopolenina) ce se formează numai în celula vie.A. Incă în laboratorul lui Jakob Berzelius (1834). construit în S. să ne oprim la meteoritul Alais. alte analize au găsit în acelaşi meteorit chiar şi aminoacizi. de la Societatea regală britanică de astronomie. aceste fiinţe ar fi mici şi groase. a intrat în funcţiune stârnind panică în toată ţara. căzut în Franţa în 1806. uriaşe. deşi identică proporţiei constatate în alţi meteoriţi. cercetarea în laboratoarele unei instituţii dependente de N. în loc de apă şi oxigen. componenţi de bază ai vieţii proteinelor.U. (Armes Research Cen-ter). ar fi temeiuri să bănuim că şi pe Jupiter ar putea exista fiinţe adaptate. pe atunci însă neluat în seamă. Că faptul nu e deloc imposibil ne dă dovadă primejdia care înconjoară neîncetat viaţa noastră contemporană.S. Spre deosebire de Jupiter. Dar. Să ne amintim ce era să se întâmple pe pămînt. obţinem date în stare să clatine opiniile scepticilor chiar şi în privinţa unor condiţii la care s-ar fi putut adapta o anumită formă de viaţă raţională. întrebarea asupra enigmelor planetei explodate pare să se clarifice. Asupra planetei Marte vom mai reveni: aici converg cele mai multe dintre presupunerile exobiologilor contemporani. omeneşte tot atît de posibilă. poate ca urmare a efectelor titanomahiei. diferă de probele terestre. efectuată în 19691970. Dacă o asemenea eroare ar conduce spontan la cealaltă eroare. după Firsow. posibilă în limitele aceluiaşi sistem solar. chimiştii Shaw şi Brooks. Dacă meteoriţii provin din centura phaetoniană. de la universitatea Bradford (Anglia).16 aminoacizi. meteoritul şi-a relevat neaşteptatul conţinut bogat în hidrocarburi. cu atît mai mult cu cît descoperiri foarte recente sugerează o ipoteză nouă: diferenţa de evoluţie structurală. cînd dintr-o eroare a unui funcţionar. Chiar proporţia carbonului 13 din meteoritul de Ia Murchison. 85 . Intr-adevăr. poate ca urmare a unor experimentări nereuşite. a scos la iveală . Dacă examinăm posibilităţile de viaţă vecine (Marte şi Jupiter). sistemul de alarmă.

a pornit carul cu foc al tatălui său. lovit de trăsnete. cerul laolaltă cu pămîntul trag de moarte. Care erau aceste stele? Poetul latin Marcus Terentius Varro afirma că „steaua Venerei şi-a schimbat culoarea. 24. de fapt. care la rîndul lor au generat modificări ale scoarţei. Explozia phaetoniană a produs la rîndul ei schimbări neaşteptate în sistemul solar. efectul devenea' el însuşi o cauză generînd alt efect. numite şi apocalipse. . profetul utilizează memoria mitică organizînd-o în jurul unui schelet istoric şi oferind-o drept previziune. iar la răstimpuri mai lungi. a suferit zdruncinări şi schimbări de poziţie. a pîrjolit totul pe pămînt şi a murit şi el. s-a şi petrecut. va răsturna faţa lui şi va împrăştia pe locuitori. fiul Soarelui. aşa cum transcrie Platon în dialogul Timaios: „Aveţi doar şi voi o legendă care spune că odinioară Phaeton. fie numai din vanitatea. Mai multe mituri. Dar tot ce se anticipează în ele. Străvechea tradiţie ebraică socotea că potopul s-a petrecut fiindcă Dumnezeu a mutat locul a două stele dintr-o constelaţie.) Pămîntul jeleşte şi se ofileşte. . adaugă acestei structuri o încheiere anticipativă care uneori se şi împlineşte parţial. MODIFICĂRI ÎN MECANICA CEREASCA Pământul nu a fost teatrul principal în şirul de catastrofe. cercetările la care ne referim au înlăturat definitiv. . Asta se povesteşte bineînţeles. vechea bănuială că meteoriţii ar putea fi contaminaţi prin contactul cu atmosfera şi cu solul Pămîntului. Cercetînd însă asemenea apocalipse. forma. deci ca anticipaţii. sunt compuse in ton profetic. tot ce există pe pămînt dispare din pricina furiei focului". de a-şi asigura credincioşii că el ştie ce se va întîmpla în viitor. sub formă de mit. erupţii vulcanice anormale şi un diluviu. prin probe experimentale. lumiea toată se usucă şi este în cumpănă mare. necesară cultului. sîntem obligaţi să le judecăm ca pe nişte fapte de mitologie. dar aflîndu-se în zona consecinţelor acestora. mărimea. dar aici se ascunde adevărul că printre corpurile cereşti ce se mişcă în jurul Pămîntului se produc abateri. asigurîndu-i prestigiul de pontif şi de profet. dar neavînd putere să-1 îndrepte pe drumul ce îl urma tatăl. . Aşa trebuie tratat şi următorul fragment biblic (Isaia. In timpul ciclului de catastrofe.(. Un foarte bătrîn preot egiptean i-a spus lui Solon. îndeosebi dintre cele biblice. aspectul şi calea. nici după aceasta".) Groază şi 86 . Cînd el reuşeşte să înţeleagă fenomenologia cursului istoriei. (. 1-22): „Iată Domnul va pustii pămîntul şi îl va preface în pustietate.Pe de altă parte. ceea ce nu se mai întîmplase nici înainte. Fie din intuirea repetiţiilor istorice.

semnifică acest lucru: „Şi luna îşi va schimba legea şi ea nu se va mai ivi în vremea ei". Pămîntul a avut de suferit mult şi textul citat confirmă ceea ce a dedus şi ştiinţa. au fost privite cu groază de oamenii şi animalele care mai putuseră să scape cu viaţă. regina luminii. In acelaşi timp se poate face referire la ivirea Lunii în preajma Pămîntului. ca un om beat. Eu sînt Iştar şi lumina mea se ridică în cer. Unul din psalmii babilonieni. aceasta este faima mea". Un vechi text astronomic chinez (Sutşeu) atestă acest fenomen: „Venus era vizibilă în plină zi şi pe firmament rivaliza în strălucire cu soarele". se considera drept unicul luminător al nopţii. inundaţii provocate de topirea marilor gheţuri. pămîntul plesneşte şi sare în bucăţi. 26) şi în fine: „Căci precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi zidi" (66. cumplită". atragerea ei de către Pămînt petrecîndu-se poate la începutul ciclului de catastrofe. Eu sînt Iştar şi plutesc pe creasta cerului!" şi: „Eu sfărîm şi înghit munţii lumii. Cu focul fulgerelor mele eu luminez cerul. Totuşi. Chiar dacă Luna intrase în obişnuinţa oamenilor. fireşte că admiţând ipoteza ca atare. ca şi la modificarea peisajului ceresc. In timpul evenimentelor catastrofale din sistemul solar. Sfărîmări şi alunecări de munţi. care cutremură cerurile şi face pămîntui să se clatine. Iştar regina cerurilor. este posibil ca unele referiri la modificările paradoxale ale mişcărilor Lunii să fie nişte confuzii şi să se lege de fapt de o stare similară a planetei Venus. locuitori ai pămîntului! Cel care va fugi de groază cădea-va în groapă. pămîntul se clatină! Pămîntul se mişcă încoace şi încolo.groapă şi cursă veni-vor pentru voi. se dă în sus şi în jos ca un scrînciob". 23). ce a precedat ciclul catastrofal. care a cunoscut mult mai multe şi mai intense momente de instabilitate şi care. „Şi luna va străluci ca soarele. într-o epocă mai veche. se prea poate ca o vreme să-şi fi modificat orbita şi ea (ceea ce în măsură mai modestă se petrece şi acum). schimbîndu-şi totodată şi poziţia axei. iar soarele străluci-va de şapte ori mai mult decît lumina a şapte zile" (30. reluînd ideea. In acelaşi răstimp de peste un secol s-a schimbat şi harta constelaţiilor vizibile. 87 . cel care va scăpa din groapă se va prinde în laţ! Căci stăvilarele cele de sus se vor deschide şi temeliile pămîntului se vor clătina. Trei versete din Cartea lui Isaia vorbesc de Lună şi de noul peisaj ceresc: „Luna va fi roşie iar soarele va pierde din lumina lui" (24. o înfăţişează şi drept cauză a cataclismului terestru: „Eu sînt Iştar. 4). Aşadar Luna exista în momentul formării acestui mit. Pămîntul se sfărîmă. după ce planeta noastră s-a plasat pe o orbită nouă. Iar regele Asurbanipal spunea că Iştar (adică Venus) este „înveşmântată în foc şi pornită în cer o coroană plină de raze. 22). căci un verset din apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh (LXXX. ca şi alte fenomene. puhoaiele mele de foc bieiuiesc vrăjmaşul.

între Venus şi planeta noastră. Matematicienii Dion. ajungînd pe orbita ei de azi. la mutarea vizibilă a punctelor cardinale pământeşti. Iar după o tradiţie musulmană. de fapt: 11366) nu s-a arătat. căci trei generaţii fac o sută de ani. arătîndu-mi că de la primul lor rege pînă la acest preot al lui Hefaistos. Asupra acestei planete circulă destul de multe zvonuri mitologice stranii. dar nici mai înainte şi nici după aceea. cine ştie în ce stare sufletească. ca şi despre mutarea punctelor cardinale: „Pînă la acest loc al povestirii noastre cuvîntul l-au avut egiptenii şi preoţii. soarele a răsărit de patru ori altfel ca de obicei. în toţi aceşti unsprezece mii trei sute patruzeci de ani (n. Alte calcule. nu s-a mai ivit aşa ceva. planeta şi-a schimbat locul şi mărimea aparentă. nici un zeu cu chip de om. Dar ciudat pare şirul de analogii între ea şi zeii de structură satanică: Ahriman. In epoca acestor modificări catastrofale a existat o perioadă în oare probabil aceeaşi generaţie a putut să asiste. de două ori a răsărit de acolo unde asfinţeşte acum şi tot de două ori a 88 . sub domnia regelui legendar pelasg Phoroneus. ar fi căzut tot din Venus. deoarece nici un mit nu vorbeşte de explozia acesteia din urmă. Set. o veche gravură indiană semănînd cu o hartă cerească trasase o linie punctată. acest pseudometeorit paralelipipedic. Să fi fost planeta luciferică un loc de strămutare a naufragiaţilor phaetonieni? Rămîne de văzut. Perioada se leagă bineînţeles de apariţia fiinţelor nepămîntene pe care miturile le numesc zei.a. LuCifer. mult mai recente. cum că arderea planetei Phaeton ar fi fost de fapt un fenomen petrecut cu planeta Venus.n. De asemenea.7 zile. stabilesc faptul că înainte de catastrofa cosmică. nu poate fi acceptată. aşa cum spun alte mituri. Celelalte patruzeci şi una de generaţii care au trecut peste trei sute fac o mie trei sute patruzeci de ani. Mai degrabă imaginea elină a naşterii Venerei din spuma mării confirmă ipoteza jocului cosmic şi modulaţiei de lumină a Luceafărului. Baal Zevuv (Belzebut) ş. în timpul celorlaţi regi care au mai domnit peste Egipt. unele corpuri cereşti neidentificate au schimbat culoarea. Herodot scrie în cartea a doua a Istoriilor (142. Kaaiba. văzîndu-se deci mai mare şi de altă culoare. în primul rînd trebuie să ne amintim de înlocuirea la un moment dat a calendarului criptic maya acordat după Venus (260 zile terestre). Trei sute de generaţii fac zece mii de ani. sînt trei sute patruzeci şi una de generaţii şi că în acest răstimp au fost tot atîţia mari preoţi şi regi. probabil cînd.Ideea lui Immanuel Velikovsky. ca indicarea unei căi de navigaţie astrală. în acest răstimp. de 224. cu unul lunar. dimensiunile şi orbita planetei Hesperus (Venus). Venus era mai aproape de Pămînt cu 17000000 km. după care s-a declanşat catastrofalul potop terestru. spuneau ei. care a domnit cel din urmă.144) despre raporturile dintre oameni şi zei. din Neapole şi Adraste din Cyzic susţin că.

se spune că s-a petrecut o minune: timp de zece zile soarele nu s-a culcat. după cum se spune. ele asfinţeau şi răsăritul lor trecuse în punctul opus". Acesta. pînă şi Coranul transmite ideea (sura 50. Gole- 89 .. In sfîrşit. 1116 B de la Ermitaj (publicat iniţial de V. în urma celor întîmplate. în aceeaşi cronică găsim informaţia că sub domnia lui Yao „o stea strălucitoare a ieşit din constelaţia Yin". la boli sau la moarte". textul din Şu King certifică faptul că o atare necesitate nu putuse izvorî decît din schimbarea poziţiei Pămîntului faţă de astre şi cu toate că nu se discută în nici un fel cauza cataclismului. în acord respectuos cu cerurile. De pildă străinul din Politica lui Platon (I. soarele păruse a rămîne pe cer un timp neverosimil de lung. S. ci prin depărtarea bruscă a Pămîntului care s-a plasat pe o orbită nouă. Yao porunci lui He şi lui Ho ca. a fost cel din urmă zeu domnitor al Egiptului. iar „asta înseamnă. iar cîţiva comentatori socotesc acest potop care a încheiat catastrofa drept potopul lui Ogyges (mijlocul mileniului II î. pădurile au ars şi gîngănii scîrboase s-au răspîndit pretutindeni. nici cele legate de pămînt.apus acolo unde răsare.îmi dovediră preoţii . fiul lui Osiris. lunii. Dar înainte de aceşti bărbaţi.) şi nu al lui Noe. (.) Acolo sus. stelelor şi a spaţiilor Zodiacului şi să aducă la cunoştinţa poporului anotimpurile". însă nu prin modificarea structurii sale s-a petrecut schimbarea luminozităţii. să calculeze şi să stabilească mişcările şi apariţiile soarelui. mai cu seamă aceasta se leagă de cearta dintre Athreea şi Thyest". Mai clar ca multe altele. Osiris în limba elenă înseamnă Dionysos. peste Egipt domniseră într-adevăr zeii. se zice că zeul îşi dovedea preferinţa pentru Athreea". cînd afirmă că Allah este „Domn peste amîndouă răsăriturile şi Domn peste amîndouă asfinţiturile". trăind împreună cu oamenii. nici cele privitoare la fluviu. că din punctul cerului de unde le vedem acum răsărind.n." Amuzant este că unii comentatori explică cele două răsărituri şi două apusuri prin „naivitatea" lui Herodot. după ce a răsturnat pe Typhon. soarele se pare că era mai strălucitor. căruia elenii îi zic Apollo. Inainte de aşa-zisa oprire. Codicele Şu King arată că fenomenul a fost văzut în China pe timpul domniei împăratului Yao: „în vremea aceea. 16-17). căci în textul numit Profeţia lui Noferti. foarte departe de a fi fost zei.toţi aceia pe care-i înfăţişau aceste statui erau oameni. Ultimul fenomen a fost socotit drept înregistrarea unei nove. astfel că „producînd prin această intervertire configuraţia actuală a cerului.. In astfel de împrejurare. unul din zei ţinea întotdeauna puterea în mînă. „ceea ce a constituit intervertirea. Dar nu s-au schimbat în Egipt. din papirusul nr. Dar şi dacă nu am ţine seamă de ipotezele astronomice moderne. fenomenul a fost consemnat şi de alţi autori. „Prin urmare . a asfinţitului şi răsăritului lor". care nu ar fi înţeles bine lămuririle date de preoţii egipteni.e. 4) îi povesteşte tînărului Socrate că „printre alte minuni pe care le comunică legendele străvechi. Cel din urmă care a domnit peste ţară a fost Horus. pentru soare şi celelalte astre.

în epoca dezastrelor. spune că odinioară soarele mergea foarte repede pe cer şi că ziua era scurtă.grăit-a în faţa lui Israil: Soare. stai în loc deasupra Ghibeonului şi tu.. memoria a păstrat numai metaforic sensul real îndepărtat al evenimentului. O informaţie similară găsim în Cartea lui Isaia (13. De pildă misionarul iezuit Martin Martinius. Cucerind Palestina sau de fapt ajungînd acolo în plin cataclism. Desigur. Lună.nişcev). Soarele îşi va străbate calea lui obişnuită ca mai înainte. încetinindu-i definitiv mersul. dar soarele acela fi-va aidoma lunii". „reazimul cerului s-a năruit. pînă cînd un om s-a urcat în cer şi i-a frînt soarelui un picior.e. Tot sistemul Universului s-a cufundat în neorînduială. Va lumina numai un ceas şi nimeni nu va afla vremea amiezii. rămine uimitor de exact.) Soarele va înceta să strălucească orbitor. oamenii îl vor vedea ca pe vremea strămoşilor lor. pînă ce poporul s-a răzbunat împotriva duşmanilor săi. citim aceste lucruri: „Soarele va pleca de la oameni. luna şi stelele şi-au schimbat calea mersului lor. scris probabil în epoca lui Tutmes III. din pădurile tropicale sudamericane. Modificarea vitezei de rotaţie este vădită. pămîntul s-a cutremurat pînă la temelie.. 10-13): „Luceferii de pe cer şi pilcurile de stele nu-şi vor mai da lumina lor. în valea Aialonului! Şi soarele s-a oprit şi luna a stat în loc. (.) Pentru aceasta cerurile se vor zgudui şi pămîntul se va clătina din locul lui". tribul quaraja. oamenii se vor putea uita la el şi ochii nu le vor lăcrima. „Şi pe cînd ei fugeau de dinaintea fiilor lui Israil pe povârnişul de la Bethoron. Alteori. informîndu-se după unele cronici vechi. au murit mai mulţi de grindină decît cei pe care fiii lui Israil i-au ucis cu sabia. soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci. foarte multe mituri orale sau scrise s-au pierdut. sugerînd că profetul este singurul ins ce poate beneficia de un colocviu cu zeul şi că zeul totdeauna discerne binele de rău şi se manifestă printr-un act categoric. prin panică şi învălmăşeală. Miturile ebraice mai vechi stabilesc însă un raport de convenţie între om şi divinitate. (.. datorită memoriei încă proaspete a unor revelaţii ceva mai vechi. Atunci a grăit Iosua către Domnul adică în ziua cînd Domnul a dat pe Amoriţi în mîna fiilor lui Israil . Domnul a pornit peste ei grindină mare din cer. aşa încît cei care au murit. soarele.n. armata lui Iosua profită de ocazie.. pînă la Azeca. Astfel.. cam în anul 1500 î. cerul a început să cadă spre miazănoapte. deşi în unele cazuri ideea fundamentală a fost salvată de autori mai tîrzii. care însă. Soarele a intrat în eclipsă şi planetele şi-au schimbat drumul". în cazul mai ales al legendelor folclorice. Oare acestea nu stau scrise în «Cartea Dreptului»? 90 . arăta în cartea sa Istoria Chinei că.

înăuntrul piramidei. tribul chibcha istoriseşte că potopul a fost provocat de. Intersecţia dintre cele două poziţii ale planetei a constituit un anume moment tragic pentru fiinţele care o populau. după care soarele şi luna erau odinioară şamani. Toate miturile vechi maya consideră pentru timpul arhaic planeta Venus drept luminător principal al nopţii. după toate probabilităţile. Să examinăm întâi datele mitologice. nici pe urmă. ca Domnul să dea ascultare unui glas de om" (Iosua.Deci soarele a stat în loc. încît să-1 păstreze în câmpul vizual. Deplasarea dereglată a Pămîntului faţă de Soare a avut acelaşi rezultat. zeul a aruncat-o pe cer unde ea a şi rămas sub formă de lună. a fost un accident şi chiar unul tîrziu. Uriaşa piramidă de la Tenayuca (ceea ce înseamnă „loc înzidit") e compusă din opt platforme suprapuse. 11-14). 91 . Mişcîndu-se faţă de un punct în aşa fel. dar nuanţa referirii la Lună sugerează. iar ultimele decenii au reluat ipoteza din punctul de vedere al ştiinţei. supărîndu-se pe femeie. aproape o zi întreagă. Tot astfel. exact în centru. ceea ce atestă un verset din acelaşi capitol al Cărţii lui Iosua (16): „Iară cei cinci regi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda". în care soarele s-a oprit în loc. Ivirea Lunii pe cerul pămîntesc. 10. Luna începînd să fie înregistrată numai din perioada marilor catastrofe cosmice. fără s-o mai prindă. se vede un semn arătînd o zi. corespunzătoare. In interior există un fel de rigle gradate indicând poziţia soarelui la cele două echinocţii. In Africa de sud. Oprirea Soarelui şi a Lunii erau fenomene optice lesne explicabile. Evenimentul e consemnat mult mai sobru de un mit sudamerican. după calendarul nostru. boşimanii susţin că pînă la potop cerul era fără Lună. în raport cu alte informaţii despre acest satelit. în mijlocul cerului şi nu s-a zorit să apună. Miturile vorbesc despre asta în bună concordanţă de opinii. dar şi de o indicaţie textuală. Şi n-a mai fost altă zi ca aceea. zilei de 26 iulie. privitorul crede că punctul este fix. dar dintr-o neînţelegere soarele şi-a bătut soţia (adică luna) şi în tot acest răstimp pămîntul s-a zguduit de la fiece lovitură. iar soarele a alergat după ea. clădite în funcţie de calculul unor intervale astronomice precise. Anul nu se indică sau cel puţin nu a fost încă descifrat. pînă cînd luna a fugit în cer.nevasta rea a bunului zeu Bochica. nici mai înainte. tribul ona din Ţara de Foc are un mit destul de tulbure. fie de altceva: apariţia Lunii. ideea că pînă la catastrofă „astrul nopţii" nu ar fi existat pe cer. Pe înaltul platou montan al Columbiei. indiferent de poziţia reală. Se pare că aventura lui Iosua a fost concomitentă şi cu alt eveniment cosmic legat fie de dereglările ivite atunci în sistemul solar.

custodele bibliotecii din Alexandria. în Faste (II. După prima. Există şi alte trei ipoteze.). 289-300). s-ar fi stabilit acest sistem dublu. lăsînd astfel groapa uriaşă din Oceanul Pacific. nici datini". Mai mulţi specialişti consideră azi că satelitul Pămîntului este o planetă captată. Ovidiu a folosit legendele arcadice pe care s-ar părea că le cunoscuse mai amplu. acest popor sălbatic era plin de grosolănie şi ignoranţă. ţară care existase şi înflorise înainte de apariţia Lunii pe cer. în privinţa originii ei şi a cauzelor strămutării în zona gravitaţională a planetei noastre. ce se bucură de mai multă popularitate. oamenii care locuiau pe podişul Bogota trăiau ca nişte adevăraţi sălbatici: umblau goi. e mai riguros: „Se spune că arcadienii au stăpînit pămîntul înainte de naşterea lui Jupiter şi că acel neam a fost mai înainte decît Luna. Oamenii trăiau sub cer cu trupurile goale. G. părerile sînt împărţite. Legenda comună cu mitul amintit al tribului andin chibcha. poeţii. de pildă.Despre absenţa Lunii de pe cer în timpurile străvechi au vorbit şi unii scriitori din antichitate. Independent de mitologie.e. orbita Lunii s-ar fi modificat. oaia umbla îmbrăcată în blana sa. Luna s-ar fi desprins din Pămînt în epoca lui de incandescenţă. ştiinţele astronomice contemporane s-au ocupat de biografia enigmatică a Lunii din punctul lor de vedere. nici o ţarină nu recunoştea legea vreunui stăpîn. străină de orice cultură. Luna ar fi făcut parte dintr-un sistem de planetă dublă. III î. Conform celei de-a doua ipoteze. Aceste legende se raportează consecvent la misterioasaArcadie. care începe astfel: „In vremile străvechi. acum părăsită. nici un taur nu asuda trăgînd brăzdarul încovoiat al plugului. Aşa. Ei ştiau frunzişul drept case şi ierburile drept roade. susţine ipoteza că orbita Lunii. aici se intercalează un adaos şi anume că Luna ar fi fost sau un asteroid gigantic sau un corp ceresc independent care. călindu-se sub vînturi si ploi". ca bunăoară Apollonius din Rodos (sec.n. cu orbită solară autonomă. Printre ipotezele cele mai noi este aceea după care. printre care oameni de prestigiu. bazîndu-se pe teoria lui Hans H6r-biger despre originea sateliţilor planetelor din sistemul solar. Ovidiu. intersectîndu-şi orbita la un moment dat cu orbita terestră. mai înainte ca luna să fi început să însoţească pămîntul. nu se cunoştea folosinţa calului. Luna s-ar fi format similar cu toate planetele. Bellamy. Pămîntul captînd mica planetă. Ca rezultat însă al marilor opoziţii ale planetei Marte. se afla între Pămînt şi Marte. Viaţa le era la fel cu a animalelor sălbatice. din norul de pulbere cosmică şi de gaze. 92 . fiecare se purta pe el însuşi. nectarul lor era apa ce o luau în cele două palme. De asemenea. pînă să fi devenit Luna satelit al Pămîntului. fiind singurul satelit din sistemul solar fără disproporţii prea mari faţă de planeta-mamă (diametrul Lunii e de patru ori mai mic decît cel terestru). nu ştiau să lucreze pămîntul şi nu aveau nici legi.

adus de acelaşi echipaj care 1-a excavat de la oarecare adâncime. în acelaşi plan cu problemele eventualei biologii selenare. spre deosebire de alte roci selenare. toate aceste roci şi-au avut elementul lor senzaţional. Engelhardt au constatat diferenţele substanţiale de compoziţie chimică între rocile lunare şi bazaltul terestru. albia evidentă a unui rîu. Alături de oxigen. Giovanni de Maria au dus la concluzia (tot în 1971) că rocile lunare conţinînd cantităţi apreciabile de oxigen. fapt care exclude existenţa unui nucleu lunar incandescent. Gerald Taylor neaşteptate proprietăţi bactericide. Luna poate fi poroasă. Faptul că Luna are totuşi munţi înalţi. conţinînd plumb şi cupru şi semănînd cu magnetita. ca nucleul de fero-nichel al Pămîntului. gros de peste 330 km. al prof. Ca atare. dacă ţinem seama de uluitoarea forţă de adaptare a vieţii la condiţiile cele mai aspre. aşadar probabil şi microorganisme. bineînţeles fără apă în prezent. pînă la 7 km altitudine.S.. California) potrivit căreia „Luna seamănă mai mult cu o sferă goală pe dinăuntru decît cu un corp dens". fie şi în stare de îngheţ. 93 . toate aceste ipoteze sînt interesante şi merită atenţie: ultima cumulează însă mai multe dovezi. Echipajul astronavei . Urey afirmă că în straturile foarte adinci s-ar găsi chiar cantităţi importante de apă. Ramdor şi W. găsit în Marea Liniştii. Aşa stând lucrurile. profesorii P. fie că ne referim la minereul necunoscut..A.Fireşte.4 ori mai mare decît densitatea apei. după ultimele analize. Densitatea materiei selenare e de 3. alcătuit din roci aparent asemănătoare cu bazaltul. prof. mai clar spus. Vorbind îndeobşte. analizele efectuate de prof. în proporţie de 26-28%.Apollo-ll" a adus o aparentă „bilă de sticlă". Mai există o ipoteză (Mac Donald. un metal foarte rar pe pămînt. fie că ne reţin luarea aminte minereurile conţinînd fier în stare pură. scandiu.5. nu contrazice ipoteza. declanşînd în cursul mai multor experienţe acelaşi fenomen de inhibiţie a vieţii. adaptabilitatea vieţii poate accepta şi existenţa altor forme biologice. trebuie menţionate cîteva observaţii frapante în ceea ce priveşte comportarea unor roci aduse de pe Lună. Mai mult. Mai stranii sînt însă alte roci. astronautul Stuart Roosa (. H. poate avea mari labirinturi de peşteri. Se mai pare că în peşterile labirintice selenare s-ar fi putut păstra aer rarefiat şi apă. în zona cercetată de el. De altfel. Roca este însă un antibiotic de origine anorganică şi conţine. deducând astfel şi originile diferite ale Pămîntului şi satelitului său.A. sunt suficiente 20 kg de rocă selenară spre a-i asigura unui astronaut de pe Lună toată cantitatea de oxigen necesară în 24 de ore. în urma analizei probelor aduse de primele două expediţii selenare. s-a dedus că Luna are un înveliş exterior. Pe de altă parte. şi-a manifestat în laboratorul din cadrul N.Apollo-14) a remarcat. iar densitatea Pămîntului de 5. Un alt eşantion. ce nu pare o formaţiune naturală. Mai recent.

craterul Vargentin. alte daţi îşi modifică dimensiunea şi forma. 94 . Iar enigmele selenare sînt mai multe. aruncând o umbră când gri cînd portocalie. care nu au de unde proveni în lipsa unui nucleu incandescent. dar cu ce substanţă? In Marea Liniştii se pot remarca mai multe cratere înecate. văzute cu instrumente optice moderne de astronomi în ultimele decenii. ca şi explozia portocalie din craterul Alfons. căci. Observaţiile lor au fost. Pe de altă parte. care de obicei îşi schimbă culoarea. Sînt tot aşa celebrele „raze" care pleacă mereu din craterul Tycho sau luminile din craterul Aristarc. cu diametrul minim de un sfert de milă. plantele sădite în eşantioane de sol lunar cresc de patru ori mai repede ca pe pămînt. instrumentele instalate de echipajul astronavei „Apollo-14" în zona craterului Fra Mauro au detectat un mare nor de gaze. chiar de pe malul craterului. La sfârşitul lui februarie 1971. care să fi utilizat labirinturile interioare ca refugii de durată sau cel puţin de popas şi această ipoteză mai puţin folosită se poate lega de fenomenul ufologic contemporan. Există apoi cratere selenare cameleonice. De exemplu. în două rânduri. confirmate imediat şi de veghea terestră. cîteva izbitoare: „Podul lunar". fiind mai mic sau mai mare. Dar deocamdată să examinăm cîteva fenomene ciudate şi în primul rând schimbările de colorit observate de Piekering în craterul Eratostene. dar şi de echipajul modulului „Vulturul" („Apollo-ll"). Neacceptată pe Lună. Craterul Linné cîteodată dispare şi reapare. de altfel. dar mai ales comportarea unor cratere. surprinzând pe savanţi. ideea unei vegetaţii cade. deşi ridicîndu-se mult peste nivelul solului lunar. pe de altă parte. cu cît seismografele n-au înregistrat în acea clipă nici un cutremur selenar. în acelaşi timp. mai rotund sau mai iregular. era cu atît mai enigmatic. Kozîrev în octombrie 1958. deşi nu putea să-i precizeze natura. "durând 5 secunde. pe versantul frontal al craterului Aristarc. A. Norul. înregistrată de N. fără să se poată şti încă în ce anume. în urma unor îndelungi observaţii telescopice s-a dovedit plin până la margini. localizată în acelaşi crater Aristarc. arătînd o construcţie artificială sau aşa-zisele „domuri lunare". Astronautul Michael Collins comunica centrului spaţial de la Houston că a văzut cu binoclul său o pată. adaptabilitatea vieţii în condiţiile cele mai severe ne poate duce cu gîndul şi la adaptarea unor fiinţe raţionale. localnice sau străine. la fel ca şi fenomenele plutonice. uneori chiar subit. observatorul astronomic vest-german de la Bochum constata o anumită activitate stranie. el arăta că pata este de o culoare închisă şi că se deosebeşte izbitor de toate nuanţele culorilor văzute pe Lună.Problema minereului bactericid rămîne încă deschisă.

în faţa ochilor îngroziţi ai unei singure generaţii. Consecinţele mutării orbitei terestre au fost multiple. adică după retragerea apelor diluviene. locuitorii Pămîntului fiind nepregătiţi să le înţeleagă şi să le facă faţă. transformaţi în vehicule cosmice în vederea economiei de combustibil? Oricum. din care au rămas şi supravieţuitori. nu pot duce deocamdată decât la ideea originii lor artificiale. De aceea a existat posibilitatea înregistrării nu numai memoriale a tuturor elementelor catastrofei. 1). apariţia legendară a Lunii în şirul de catastrofe de acum 13 sau 14 milenii. se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde de istov. spre a le transforma în profeţii. (. ci frig şi ger. Deşi. unde nu există apă şi. oare se observă în vremea abundenţei obiectelor zburătoare neidentificate şi concomitent cu unele fenomene aproape similare (de pildă. spre a deveni satelit al nostru sau a fost manevrată spre Pământ. totuşi. acest verset poate accepta şi altă interpretare. dar nu pînă la ultima limită au apărut nu din nimic. Ele au venit pe neaşteptate. ca atare. Un lama tibetan.Atari fenomene. atunci cerurile pieri-vor cu vuiet mare. Tocmai de aceea poate şi literatura apocaliptică ulterioară le relua. nici noapte. adică apariţia acelei glaciaţiuni subite pe care o certifică. chiar dacă întreaga perioadă a durat mai mult de un secol. dar asupra căreia polemizează într-una geologii: „în ziua aceea nu va mai fi lumină. nici mări. Şi a venit oare Luna din întîmplare în zona terestră. Lobsant T.. în esenţa lui. inexplicabile altminteri. 6-7). aşa cum ştim azi că în viitor vom putea manevra asteroizii mari. 21. .Iar ziua Domnului va veni ca un fur! . 95 . Ne dăm seama că în perioada marilor catastrofe mitice.. exploziile) constatate pe suprafaţa planetei Marte. modificările petrecute în mecanica sistemului solar dezastruoase. iar stihiile.) Cerurile luînd foc se vor nimici. Va fi o zi fără pereche. căci spectacolul s-a desfăşurat. Căci cerul cel dinţii şi pămîntul cel dintîi au trecut. ca' şi fenomenele amintite. se vor topi. aprinse. una din ele . stihiile. Rama. textul său apropiindu-se de un anumjit pasaj din Poemul lui Etana: schimbarea succesivă a priveliştii pe care o vede un călător ce decolează de pe Pămînt şi se opreşte pe altă planetă. dinaintea a trei sarcofage de piatră. cînd viaţa putea începe să reintre în normal: „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou.scria sf." Modificarea hărţii cereşti s-a observat numai după liniştirea stărilor catastrofale. pe care Domnul singur o ştie: nu va fi nici zi.schimbarea climei noastre prin depărtarea de soare. Petru în Epistola II sobornicească (3.. sunt lucruri care trebuie să dea de gândit. iar marea nu mai este" (Apocalipsul. arzînd. ci la vremea serii va fi lumină" (Zaharia. 14. povesteşte că în cursul iniţierii sale a fost dus de învăţător într-un mausoleu subteran şi. Momentul în care Iosua vedea soarele oprit pe cer s-a petrecut în grabă. 10-12).

Iniţiatul tibetan. afirmă că a văzut în sanctuarul subteran (şi să ne amintim de Agartha!) o hartă cerească săpată pe un sarcofag. potopul mătura pămîntul. DILUVIUL Modificarea bruscă a axei şi orbitei pămîntului a dus la topirea gheţurilor din regiunea foştilor poli (care s-au mutat în ţinutul artic şi în ţinutul antarctic de azi). de pe Eufrat şi i-a spus să construiască o corabie în formă de cub.. Cei care s-au luptat ca o oaste. ceea ce a fost luminos se face beznă.) Umblă vîntul şase zile. fără nici o stea. trăind în vremurile modeme. pe care s-o încarce cu toată averea lui. potopul se curmă. cînd zeul Anu 1-a ales pe fiul lui Ubar-Tutu din oraşul riveran Suruppak. mica galaxie de formă neregulată „I. pe cînd mările scăldau ţărmurile noastre şi pe cer erau alte stele". S-a domolit marea.. efectuate în 1970. ieşi Utu. tot pămîntul s-a despicat ca o cupă. După aceea ridicară torţe (zeii) Anunnald ca să aprindă cu sclipirea lor pămîntul. venind repede. Zeii potopului s-au înfricoşat. Utnapiştim îi istoriseşte lui Ghilgameş cum s-a petrecut potopul. se apropie de galaxia noastră cu viteza de 500 km/sec. şapte zile şi şapte nopţi.-3258".C. In ziua întîî suflă vîntul de miazăzi. el care-şi varsă lumina peste cer şi pămînt. In aceeaşi clipă. cu şase punţi. s-au întins pe-afară. Iştar ţipă ca în chinurile naşterii. Faptul nu poate să ne mire nici considerat în sine. înaltă de o sută douăzeci de coţi. Putem citi aceste detalii încă din versiunea sumeriană a Poemului lui Ghilgameş: „Toate furtunile de nemaipomenită putere se dezlăntuiră deodată. ei au fost zei pe pămîntul nostru. şapte nopţi. tunînd cumplit. iar cauzele poate că nu sînt mereu obiective. în sens larg sau în sens restrîns. potrivit observaţiilor unor astronomi germani. unde constelaţiile erau înfăţişate într-o aşezare necunoscută şi stranie. La sosirea zilei a şaptea furtuna şi potopul şi-au încetat războiul. s-au zgribulit ca dulăii. Salvîndu-se astfel. Din pricina lui Addu amorţeşte cerul. ca războiul alergînd după oameni. Utnapiştim vede apoi cum apare un imens nor negru pe cer. cu vitele sale şi cu familia sa. provocînd imensele inundaţii numite de omenire potop. părând un nor de gaze incandescente. Astfel. furtuna acoperă cu potop pămîntul. oînd marea corabie fu zgîlţîită de furtuni pe ape. Atari crize sînt oricînd posibile în Univers. Deschise atunci Ziusudra o fereastră a uriaşei sale corăbii. Eu am deschis răsuflătoarea 96 . s-a potolit uraganul. pînă să se fi ridicat munţii. Descrierea fenomenului este mai amănunţită în versiunea akkadiană a aceluiaşi poem. se închină regele Ziusudra atunci dinaintea lui Utu". Ei au umblat pe pămînt. Unul pe altul nu-1 vede şi din cer nu se zăresc oamenii. fiind probabil expulzată din Constelaţia Fecioarei în urma unei catastrofe locale. (. întrucât observaţiile astronomice semnalează chiar şi în vremea noastră evenimente cosmice fatale sau modificări catastrofale în Univers. umplînd munţii. potopul înecă cetăţile credinţei. Şi-n vremea în care.învăţătorul i-a spus: „Fiule.

iar altele s-au filtrat pînă la concizia elementară a schemei.n. Calculul este acesta: Adam. fiind descris pretutindeni.şi lumina mi-a căzut pe faţă. Simbolismul numelor de eroi şi zei. Ellil le spune: „Pînă azi Utnapiştim a fost om. Iată şi două mituri chineze. Unul. de pildă. nu schimbă nimic din structura egală peste tot a mitului fundamental. iar toată omenirea s-a prefăcut în lut". . navigatorul lansase. rezultă că au trecut 1656 ani biblici între apariţia omului pe Pămînt şi diluviu. cerul s-a prăbuşit şi uscatul a fost cotropit de ape". zeilor". iar perechea de copii crescand singură în lumea primenită a dat naştere unei omeniri noi. în esenţă la fel. 65 + Iared. am privit marea şi liniştea a cuprins-o. Una din variantele sudamericane din Cartea lui Cmlam Balam descrie laconic: „Oamenii au fost acoperiţi de nisipurile ţărmurilor şi de apele mării. Sînt mituri mai scrupuloase. chiar dacă unele texte mitologice sînt mai bogate în detalii. Corabia se oprise pe muntele Niţir. apoi o rîndunică şi în sfîrşit un corb. Iar apele s-au izbit unele de altele şi s-au năpustit pe pămînt. Zeul le-a oferit ca răsplată un dinte care. iar de-aici înainte Utnapiştim e aidoma nouă. Celălalt mit arată că potopul a rezultat din războiul purtat de zeul focului Ciju-jun contra zeului apei Hun-hun. Considerînd vîrsta fiecărui patriarh în clipa cînd i se naşte principalul succesor (potrivit relatărilor din Facere).probabil Şarpele cu Pene. 650 + Matusalem. Aci potopul este văzut ca o prăbuşire a cerului peste pămînt. zeul Enlil e supărat că n-au pierit toţi oamenii şi în cele din urmă vine pe corabie lîngă Utnapiştim şi soţia acestuia. 182 + Noe. 70 + Mabalaleel. arată că atunci cînd au început marile ploi. Aici nu se mai poate pune pe seama circulaţiei temelor identitatea principalului subiect tragic din memoria paraistorică a omenirii. valurile au aruncat în cer şi barca şi dovleacul. Barca s-a sfărîmat. pus în pămînt. Potopul biblic. Cînd a fost răpit Marele Şarpe (n. 130 + Set. un porumbel. Să privim comparativ cîteva forme mai importante. unde există pînă şi elementele unei anumite cronologii. de la Adam la Noe şi ţinînd seama de faptul că Noe avea în momentul potopului 600 ani. dovleacul însă nu. Tatăl lor şi-a făcut între timp o barcă de fier. îndeosebi cele din marile cărţi sacre. convinşi de zeu prin alt şiretlic. 187 + Lameri. variabil de la un popor la altul. Deşi tot el rînduise potopul. 90 + Chenan. într-o cuşcă.- 97 . ca şi Noe. 105 + Enoş. a crescut devenind plantă şi rodind un dovleac unde copiii s-au adăpostit cînd s-a înteţit potopul. apoi retrăgîndu-se le-au lăsat să cadă pe pămînt. referindu-se la salvarea perechii Fu-si. 600. deci Quetzalcoatl). un tată 1-a prins printr-un şiretlic pe zeul fulgerului. Leihun. Potopul s-a reflectat aproape fără excepţie în toate miturile. se poate data. 162 + Enolh. atingîndu-1 pe frunte. dar cei doi copii ai omului. i-au dat la cerere apă de băut şi l-au eliberat fără voia lor.

Şi a ţinut ploaia pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi" (7. cele două ţări în care locuiau zece popoare. atît de mult şi aşa de tare că. nemaiputînd să îndure cumplitele cutremure. corabia sa oprit pe muntele Ararat" (8. în ziua aceea ţîşniră toate izvoarele marelui adînc şi stăvilarele cerului se crăpară. de obicei din moştenirile iniţiatice. Iată un ecou al forţei de dărîmare din vremea marilor cataclisme: „Glasul Domnului sfărîmă cedrii! Domnul zdrobeşte cedrii Libanului.Facerea spune: „In anul şase sute al vieţii lui Noe. ca un pui de zimbru el face să salte Libanul şi Sirionul.. In această privinţă. El face să sară Libanul ca un viţel. apele de pe pămînt se us-cară şi Noe dădu la o parte acoperişul corăbiei şi se uită: şi iată se zbicise faţa pămîntului. Dovadă şi aici. teozofii puneau în circulaţie uneori şi mituri autentice. făcute însă după alt calendar. In cele din urmă. 3-4). s-au scufundat în ocean împreună cu 64 milioane de locuitori. silobozitau nourii tunete. Londra 1895) spre justificarea dispariţiei Atlantidei. „Şi au crescut apele pe pămînt vreme de o sută cincizeci de zile" (7. „Iar în anul şase sute şi unul al vieţii lui Noe. multe ţinuturi s-au despărţit unele de altele prin crăpături adînci. iar săgeţile tale cutreierau văzduhul. Tot regele David relata indirect asupra legăturii dintre titanomahie. chiar dacă ideea iniţială a ajuns pînă la noi metaforizată extrem. Psalmii lui David sînt o sursă interesantă. doua. „Şi apele de pe pămînt au dat înapoi. au început cutremure cumplite. nemaiputînd îndura acestea. Un text maya. Zeii subpămînteni au ridicat şi au coborît fără încetare scoarţa pămîntului. de care nu era niciodată străină teozofia (cum a demonstrat nu o dată şi Hélène Blavatsky). în ziua întîi din luna întîia. pe care l-am comunicat numai pentru cele cîteva elemente originale. nu trebuie să ne mirăm cînd regăsim fragmentele lor în cărţi colaterale. Ţara cu coline de lut a lui Mu şi ţara lui Mud au fost jertfele lor. conţine nişte calcule similare.ln anul al şaselea al lui Can. în luna a. catastrofele de obîr-şie cerească şi potopul terestru: „ Vărsat-au nourii puhoaie de apă. Iar în luna a şaptea. se pare că este o pretinsă traducere făcută de un teozof (Le Plongeon. 24). unde linia elementară se regăseşte în atîtea alte texte recunoscute. 3-7). e considerat dubios şi nerecunoscut de specialişti. Bubuitul tunetului tău 98 ." Textul. în ziua a şaptesprezecea a lunii. care au ţinut pînă în a treisprezecea Xuen. Acestea s-au petrecut acum 8060 de ani. 11-12). în ziua a douăzeci şi şaptea. Ştiind de altfel prin cîte avataruri au trecut vechile structuri mitologice. de pildă în psalmi. . pămîntul era uscat" (8. Glasul Domnului varsă trîmbe de foc" (29. în afară de mistificările posibile. Dar. puţin cîte puţin şi după o sută cincizeci de zile au scăzut de tot. ele au fost pustiite de cutremur în două rînduri şi într-o singură noapte au dispărut. în a unsprezecea Muluc. în ziua a şaptesprezecea a lunii. 13. din Codex Troanus. Iar în luna a doua.14).

oalele lor. mitul potopului nu a fost judecat printr-o confruntare lucidă a tuturor textelor şi tradiţiilor din zona acestei scheme şi mulţi comentatori n-au ştiut şi nici nu s-au ostenit să decanteze cum trebuie 99 . în ton sacerdotal. 3). Explicat de obicei ca memorie confuză a marilor revărsări de ape între Tigru şi Eufrat. La certarea ta ele au fugit. fluviile se revarsă. Mitul elin al lui Deucalion are cam aceeaşi schemă: ploaia curge abundentă. Sau: „ … pe munţi au stătut apele. cîinii lor. pe muntele (Parnas) se opri luntrea plăpîndă în care Deucalion fusese adus cu soţia lui" (Metamorfozele. Şi din această pricină faţa pămîntului s-a întunecat şi a început să cadă o ploaie neagră. dar copacii. „nu mai este deosebire între pămînt şi ocean. ei vrură să se ascundă în peşteri. pînă cînd. dinaintea Făuritorului lor. a oamenilor creaţi. ei vrură să se caţere pe acoperişul caselor. O smoală deasă se scurse din cer. adunate grămadă. Cotzbalam veni şi le înghiţi trupul. potopul e descris în miturile sudarnericane şi mai ales în Popol Vuh. Şi totul prinse să vorbească: ulcioarele lor de lut. Astfel s-a săvîrşit a doua pieire a oamenilor făuriţi. iar pămîntul s-a scuturat şi s-a cutremurat" (77. pînă la faţa tatălui lor. carte a populaţiei antice quiche din Yucatan: „Dar cei pe oare-i născuseră. către locul pe care l-ai statornicit lor" (104. nu cugetau şi nu vorbeau dinaintea Născătoarei lor. I. dar casele se prăbuşeau şi-i aruncau la pămînt. Cel al cărui nume este Xecotcovacb veni şi le smulse ochii. Iar rîşniţele au răspuns: Voi ne-aţi chinuit în fiecare zi" Reproşurile continuă îndelung din partea fiinţelor şi lucrurilor. iar copacii şi stîncile începură să-i izbească (pe oameni) peste obraz. nemaipomenită. Şi de aceea ei fură nimiciţi. apoi ca amintire a topirii gheţarilor. De pe munţi s-au pogorît în văi. Inima cerurilor. cei pe care-i crescuseră. Cu o grijă mai mare pentru amănuntul esenţial. ei fură înecaţi. iar acum vă vom ucide noi pe voi. pentru că gîndurile lor nu ajungeau pînă la faţa mumei lor.răsunat-a în vijelie. 18-19). 5). la glasul tunetului tău s-au dat înapoi înfricoşate. Iar „după ce totul dispăruse sub valuri. Voi ne-aţi făcut mult rău. pietrele lor pe care-şi măcinaseră boabele de porumb. ca să-i pedepsească. si gura si chipul tuturor s-au zdrobit"' (I. „Cuprinşi de deznădejde (oamenii) fugiră din răsputeri. tigăile lor. străchinile lor. dar şi cu mult aer de parabolă sobră. voi ne-aţi mîncat. fulgerele au luminat rotundul lumii. el macină şi nimici oasele lor. numele căruia este Huracan. 6-8). în timp ce oamenii sînt ameninţaţi că vor fi arşi şi zdrobiţi. Atunci s-au adunat animalele cele mici şi animalele cele mari. Camalotz veni şi le smulse capetele. le spuseră dinii lor şi păsările lor de curte. a făpturilor cărora li se hărăzise să se năruie si să fie nimicite. se scuturau azvîrlindu-i departe. Tucumbalam veni şi el şi frînse şi sfărîmă oasele lor şi vinele lor. cum scrie Ovidiu. Peste tot era marea şi marea nu avea ţărmuri". dar peşterile şi-au astupat feţele lor. Asta. ei vrură să se caţere în vîrful copacilor. ploua ziua şi ploua noaptea. tot ce era s-a sculat şi a început să le izbească obrazul.

căci îmi pare rău că le-am zidit" (Facerea. nonterestre. cerul . căci soarele şi luna. 4). ceea ce nu i-a împiedicat pe puţinii supravieţuitori să se lupte pentru consolidarea supravieţuirii lor. Dacă am admite aici prezenţa unui simbol. ca şi cînd el ar fi fost soare şi lună. împreună cu cele cîteva tipuri de catastrofe strict terestre. vegetaţia. Pe de altă parte. 4) ne izbeşte acest tablou: „Chipul soarelui nu se arătase încă şi tot aşa chipul lunii. ca s-o ia de la început. alegoria şi hiperbola de ceea ce omul protoistorie avea sau nu avea de unde să ştie. 7. iar zorile încă nu se revărsau. inundaţiile nu devin catastrofe planetare. atunci fără voie am intra într-un gen de speculaţie deocamdată metafizică. şi voi şterge de pe faţa pămîntului toate făpturile pe care le-am zidit" (ibid. unic supravieţuitor al diluviului. văzînd pe Dumnezeu ca pe un cibernetician semidoct care. fireşte justificat. nu e decît o tradiţie a poreclelor sudamericane cu sens bivalent. nu erau încă stele. 6-7). Peisajul pămîntesc de după potop era trist. 6. Şi acestea se petrecură toate cînd din pricina oamenilor de lemn s-a dezlănţuit potopul". una din ultimele verigi ale lanţului tragic al epocii protoistorice finale. timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. este bineînţeles un simbol târziu al ideii originare: simbolul (cu semnificaţia: Şapte Papagali). De aceea Vueub-Caquix era cuprins de trufie. Miturile canonizate de teologie explică potopul ca o pedeapsă: „I-a părut rău lui Dumnezeu că a făcut pe om pe pămînt şi s-a mîhnit în inima sa. Potopul a fost.metafora. Atunci a rostit Domnul: Nimici-voi de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am zidit şi pe om şi dobitoacele şi tîrîtoarele şi păsările cerului. In Popol Vuh (I. ambii devenind întemeietori ai civilizaţiei 100 . Sistemul clasic a explicat tot atît de naiv şi cauzele diluviului.care este de fapt un om. iar omul se obişnuieşte cu ele ca şi cu toate calamităţile naturale periodice. Oricît de mari. Hun-Ahpu şi Xbalanque. dintre care unele nici nu cunosc marile ploi sau marile revărsări de fluvii. oricît de mult ar circula miturile pe vaste arii geografice. Acest Vucub-Caquix. cit şi din unele pasaje mitologice. Dar e mult mai logică explicaţia simplă a cauzei externe. nu se poate accepta în cazul de faţă vechea teză folcloristică atunci cînd vedem similitudinea de amănunte în variante apărute în zone geografice atît de diferite. dezolant. Modalitatea distrugerii era apa: „Căci peste şapte zile eu voi slobozi ploaie pe pămînt. nu-şi arătaseră lumina lor. pe care le-am examinat în capitolele anterioare. a constatat deodată carenţele proiectului şi vrea să rebuteze totul. după ce a respins. nu se iviseră. reprezentînd un papagal cu penaj roşu-verde-albastru poate culorile fundamentale ale naturii: focul. Singura lui dorinţă trufaşă era să se înalţe şi să domnească. aşa cum de fapt se şi poate deduce atît din ipoteza modificării axei Pămîntului. cauzalitatea religioasă. Textul cărţii care arată mai departe cum Vucub-Caquix e nimicit de către doi tineri. producind mai multe serii şi tipuri de roboţi coloidali.

a. oprită în piscul. Ghilgameş ş. „în ziua 1 Chuen el îşi arătă dumnezeirea şi făuri cerul şi pămîntul. Dar trebuie adăugată semnificaţia celor două nume calendaristice: „Chuen. Astfel. Etana.postdiluviene.. spune textual: „Atunci ei au venit din inima cerului". De altfel versetul 64 din Mitul II (publicat de Knorozov) al aceloraşi texte maya. perpetuat din scripturile babiloniene şi avîndu-şi obîrşia în miturile Sumerului. iată însă că unele cercetări din vremea noastră aduc surpriza exactităţii datelor tradiţionale. în gheţarul din pisc. Epoca postdiluviană debutează. traducerile canonice aflate în circulaţie. înalt astăzi de 5180 m. care înseamnă „artificial" şi Eb.Totuşi. fauna şi flora suferiseră importante mutaţii biologice în procesul greu al desfăşurării şirului de catastrofe cosmice. Desigur. fără mari dificultăţi. O fundaţie americană urmărea topirea gheţarului şi degajarea presupusei corăbii. 101 . ne îndepărtează de obiect. dacă ţinem seamă de grija supravieţuitorilor din categoria lui Noe de a salva perechi de animale şi plante. şi atunci coborârea din cer dobândeşte sensul firesc al călătoriilor cel puţin extra atmosferice. deşi zona acestui arbore se opreşte la cîteva sute de kilometri distanţă de Ararat. oine erau ei? Ţinînd seama că în orice codex al antichităţii textele nu se succed logic. într-un mit maya al creaţiei (Crearea lumii în douăzeci de zile) găsim de fapt descrierea criptică a restabilirii vieţii terestre după potop. fiind adesea adunate la întîmplare în epoci mai tîrzii. Ea a coborît din mijlocul cerului în mijlocul apei. Mai ciudată este însă salvarea omului. pe care le regăsim la Enoh. Un calcul arată că masa navei din gheţar ajunge la 50 de tone. Mijlocul salvator era arca. care înseamnă „scară". în confruntare cu primele patru din Evanghelia lui Ioan. propunând unele unificări de termeni şi nume. După ce ani în şir. a reuşit să scoată din el o bucată de lemn. textul însuşi pare destul de limpede. conform miturilor. al muntelui Ararat din Armenia. analizele au arătat că lemnul era vechi de cinci milenii şi că era de stejar. cînd probabil au existat şi consecinţele radiaţiilor şi rezultatele neobişnuite ale scnimbării poziţiei planetei. nici stânci şi arbori. putem apela chiar la primele două versete ale Genezei. după ce memoria omenirii s-a înceţoşat şi a ajuns să confunde planurile. alpinistul francez Fernand Navarra. umbra formelor unei corăbii. piloţii care zburau peste Ararat mărturiseau unanim că ar fi zărit. In ziua 2 Eb el a făurit întîia scară. întocmai ca Acvinii indentici. imaginată-de cele mai multe ori ca un soi de corabie gigantică (Biblia îi dă şi dimensiunile!) plutind pe ape. căci încă nu era pămînt." In lumina ipotezei noastre. s-a socotit vreme îndelungată simplu simbol. ca gemenii miturilor nord-amerioane sau ca perechea Fu-si dintr-un mit chinez. escaladînd acel enigmatic gheţar. Iezechll. în cazul de faţă în vederea salvării. Dacă această arcă a lui Noe. Ne interesează însă şi mai mult circulaţia amplă a mitului salvării şi reconstrucţiei postdiluviene. De fapt.

d. Din datinile lor se putea observa o inexplicabilă cunoaştere a astronomiei. citim pluralul ebraic „elohim" (de la singularul „eloah"). Aici. cu funcţia precisă de reconstructori. una dintre cele mai enigmatice din lume. întocmai ca în Japonia antică sau ân Mexic. scrierea pare a fi alfabetică. se vede clar că „cuvîntul" (de fapt logosul) nu este altceva decât memoria conservată de elohimii care veneau să reconstruiască o lume inundată şi distrusă.). incidentul e foarte grăitor în mai multe sensuri. păstrate cu evlavie de guanchii care nu le înţelegeau nici ei. în versetul 1 („La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul"). Dacă reluăm ideea. nişte şopîrle uriaşe. ca fosile vii. era formată din oameni înalţi. ne dăm seama numaidecât că este vorba de nişte zei secundari. In cazul acesta.a. în loc de traducerea falsă „Dumnezeu". elohimii puteau fi sau supravieţuitorii planetei explodate Phaeton sau naufragiaţii din Atlantida scufundată sau poate o expediţie tehnică. alta prezentând similitudini vagi cu scrisul fenician. Iar în mormintele foarte vechi s-au găsit cranii de tip Cro-Magnon. Un incident interesant s-a petrecut în Gran Canaria. Această populaţie. In insula Tenerife (lîngă San Miguel) s-au descoperit 60 de mumii îmbălsămate în stilul şi după reţeta chimică egipteană. suflul) lui Dumnezeu (elohi-milor) se purta deasupra apelor". avea datini religioase asemănătoare cu cele babiloniene. Revenind la scrierea guanehilor.m. Pe insula Salom s-au descoperit. după cataclism. în vremurile moderne. Morţii de vază erau îngropaţi în piramide. scrierea sa prezintă unele similitudini cu scrierea cretană. La venirea europenilor. din panteonul ebraic iniţial. iar duhul (mai exact: suflarea. Băştinaşii trăiau într-un amestec bizar de barbarie şi civilizaţie. citind versetele iniţiale din Evanghelia lui Ioan („La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvîntul" ş. deci a zonei noastre din sistemul solar. precizarea este mult mai dificilă. dar pe multe vase grava imaginea soarelui cu 16 raze. Versetul 2 indică precis activitatea acestora: „Şi pămîntul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adîncului. trimisă de undeva din spaţiu pentru reparaţiile necesare menţinerii echilibrului galactic. îşi îmbălsăma morţii după ritualul şi reţetele egiptene.Dar dacă. Dar europenii au constatat în arhipelagul populat pe atunci de guanchos şi alte curiozităţi. Robert Charroux interpretează acest text drept o descriere a reclădirii cerului şi pămîntului. Existau inscripţii şi tablete cu o scriere nedescifrată. o grafie semănînd cu scrierea cretană. băştinaşii canarieni s-au arătat foarte miraţi văzând alţi oameni şi au arătat că ei ştiau că după uriaşa catastrofă străveche ce nimicise toată omenirea nu scăpaseră cu viaţi decât cîţiva strămoşi ai lor. Aveau legi admirabil sistematizate juridic şi o religie cu ritual superior. 102 . dar a treia având origine total necunoscută. în arta admirabilă a olăritului se asemăna cu vechii meşteri greci. trebuie adăugat că se disting de fapt trei tipuri grafice. Chiar dacă nu ne amintim numaidecît că arhipelagul Canarelor se presupune a fi o rămăşiţă a continentului atlant. căreia nu i se poate stabili nici o rudenie precisă. deşi unele urme stranii au persistat pe Pămînt. restul pămîntului fiind inundat.

marea duşmană devenise tabu. acum peste 13000 de ani. ale cărui ruine monumentale se văd în preajma lacului Titicaca. care nu e totdeauna dictată de condiţii climatice. ba chiar mai adesea fără necesităţi clare sau fără nici o necesitate. nu cunoşteau nici un fel de navigaţie.n. Dacă transhumantele au cauze evidente în nevoia permanentă a păstorilor de a căuta păşuni. unic în lume pentru o populaţie înconjurată de ocean şi trăind pe nişte insule mici. Există acolo statui gigantice îngenuncheate. Spectacolul oferit de oraş este măreţ şi straniu. statui de oameni bărboşi (pe un teritoriu unde localnicii erau spîni. amintesc mai degrabă de un instinct orb al peregrinării.. după marea catastrofă a scufundării Atlantidei. străbătînd uriaşe distanţe duble. multe din aceste monumente megalitice sunt monoliţii.Ceea ce este însă uluitor. iar de pildă ţiganii.e. un ansamblu arhitectonic slujind odinioară ca loc de refugiu la primejdie. marile mişcări ale neamurilor omeneşti care s-au săvîrşit nu totdeauna din nevoi economice şi militare. Singura explicaţie posibilă este ipoteza că. reconstruit de tolteci după ce a fost părăsit de 103 . nici chiar cea mai rudimentară. In aceeaşi zonă geografică cu Oraşul Morţilor (Tiahu-anaco) se găseşte Oraşul Zeilor (Teotihuacan). Calasasaya. rămînînd enigmatice: peregrinările geografice ale popoarelor şi migraţia păsărilor. sădit în om întro vreme tulbure cînd forţe obiective alungaseră mulţimile de fiinţe fragile de la locul unei catastrofe. plecaţi după mai multe ipoteze din India în timpuri uitate. în primul caz. s-a văzut că la venirea europenilor aceşti insulari. nu şi-au curmat mişcarea bizară pe o anumită fîşie de latitudine terestră nici acum. spre a se întoarce tot acolo. sunt apoi trei construcţii ciclopice: Acopana. în cazul al doilea. Tot astfel se poate explica şi migraţia păsărilor. păsările părăsesc anual clima permanent caldă a Africii. potrivit calculelor făcute de astronomii de la Observatorul din Potsdam (prin stabilirea poziţiei soarelui în timpul construirii ei). fiecare de cel puţin o sută de tone. în mod paradoxal. oraşul a fost părăsit în grabă. acesta. poate cel mai interesant ansamblu arheologic din lume. în anul 9550 î. Fenomenul este. obeliscuri patrulatere avînd gravate pe ele figuri omeneşti. dată ce corespunde aceleia indicate de Platon pentru scufundarea Atlantidei. se cunosc numeroase popoare migratoare oare nu se ocupau cu păstoritul şi care în cele din urmă piereau fără să se statornicească undeva. CATASTROFE TERESTRE Două fenomene străvechi stăruie de-a lungul istoriei. înconjurată de imense statui de piatră şi care. a fost abandonată de constructori înainte de edificarea totală. Ce altceva putea fi la obârşie migraţia oamenilor şi păsărilor decît fugă şi salvare? Se cunosc situaţii cînd oamenii au părăsit subit nu un oarecare teritoriu convenabil. ci chiar mari oraşe cu viaţă înfloritoare. După opinia mai multor arheologi. Iată de exemplu Tiahuanaco (în iimba incaşilor. şi în fine al treilea ansamblu ciclopic este Palatul. Oraşul Morţilor). alt ansamblu din oare face parte celebra Poartă a Soarelui.

fac parte din viaţa curentă a omenirii. Lohitanga şi Brishapati se opriră. Vacile nu-şi mai alăptară viţeii. Fundescu.a.Denuşianu sublinia cu o bună intuiţie o parte din cauze. 12-15). Examenul miturilor principale arată limpede că n-a fost vorba de înregistrarea unor cutremure obişnuite sau a unor fenomene vulcanice. Acest fenomen se caracterizează în vechile tradiţiuni ale poporului român prin cuvintele: «cînd se băteau munţii în capete»". „Datoria"): „Ei plecară. Dezastrul trebuie să fi fost cumplit. ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mişcat din locurile lor. VIII. iar dimensiunile lor. Un cutremur zgudui Ayodhya. Biografia Oraşului Zeilor se deduce. N. iar ţipătul lor se înălţă la cer" (Cartea lui Enoh. în basmele folclorice româneşti se regăseşte adesea momentul „când se băteau munţii în capete" şi locul „unde se băteau munţii în capete". în cartea sa Dacia preistorică: „în poveştile poporale române ni se prezintă foarte adeseori o vagă amintire despre accidentele orogenice întîmplate pe suprafaţa globului nostru în epocile îndepărtate geologice. Stelele nu-şi mal trimiseră razele. Sbiera. Soarele dispăru. e părăsit în chip inexplicabil şi de tolteci. Şi mai ciudat este că. apocr. Astrele Trincanku. căci acestea sînt prea numeroase ca să pătrundă în mitologie. toltecii l-au acoperit cu un strat gros de pămînt şi apoi cu un strat de mortar de 30 cm. etiop. O variantă foarte apropiată găsim în Ramayana (cap. Aşa bunăoară. spre a-1 conserva. O furtună grozavă umflă Oceanul. după care se aşază aici mai tîrziu aztecii.predecesorii lor. cînd capetele de munţi se prelungeau şi se loveau unele cu altele. Este vorba de un cataclism planetar. Pop-Reteganul. fie din'tr-o puternică intuiţie a istoriei. dînd spune că „s-a făcut cutremur mare şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a înroşit ca sîngele. aproape doar pe temeiul câtorva mituri. Frîncu ş. căci „în nimicirea lor oamenii strigară. fie în vederea unei întoarceri care nu s-a maî efectuat. Iar cerul s-a dat înlături. Citind colecţii variate (Ispirescu. Elefanţii vărsară iarba pe care o rumegaseră. Tradiţia orală a păstrat în diferite forme pe aproape toate continentele amintirea marilor catastrofe care i-au alungat pe oamenii protoistorici din ţinuturile lor.). privindu-se istoria în genere. Apocalipsul descrie probabil una din scenele culminante. Atunci împăraţii pămîntului şi boierii şi căpitanii şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor" (6. foarte greu şi numai parţial. Locuitorii ei căzură 104 . Şi stelele cerului căzură pe pămînt precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi cînd este zguduit de vijelie. 4). Planetele se făcură negre. concomitent cu potopul care n-a fost decît una dintre consecinţe. oricât de mari. petrecut în lanţ. Focurile sacre nu mai străluciră. căci despre reconstruirea oraşului de către tolteci ştim foarte puţin şi de la un om care nu a fost martor ocular: cronicarul aztec Ixtlilxochitl. înainte de a-şi abandona oraşul elegant şi clădit cu rafinament.

neaşteptat de sleiţi. cele nouă ţinuturi s-au despicat unul de altul. Capitolul „Lan min" din străvechea carte chineză Huainan-ţzî relatează fapte similare: „In vremi demult apuse cele patru hotare au ajuns în paragină. E interesant de remarcat relatarea poluării apelor cu acel prilej: „Şi a treia parte din ape s-a. fiare cumplite înghiţeau pe supuşi. le-am putea identifica eventual cu cele două Americi. arzînd ca o făclie şi a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor. ucise dragonul negru spre a da o mînă de ajutor locuitorilor ţării Ţziei-jou. Acest mit apocaliptic înregistrează chiar şi consecinţele modificării subite a poziţiei axei pămîntului: „Şi a trâmbiţat şi al patrulea înger. Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au gătit ca să trâmbiţeze. Flacăra ardea fără să se stingă. Europa. solicitînd fantezia. şi a ars din pămînt a treia parte şi a ars din copaci a treia parte. căci la deschiderea ultimei peşteri. se petrec lucruri în care putem recunoaşte aproape tot şirul de întîmplări dramatice de care ne ocupăm aici. Apocalipsul se pare că a reţinut detaliile tabloului general. Africa. Poporul rătăcea pe drumurile împărăteşti. Şi numele stelei se cheamă Absintos". păsări de pradă răpeau pe bătrîni şi pe slăbănogi. pe care fireşte. florile erau fără mireasmă. Bătrînii zăceau părăsiţi"." Fie titanomahia. şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sînge şi au căzut pe pămînt. şi ca un munte întreg de foc şi de flăcări s-a prăbuşit în mare. Soarele şi luna nu mai străluceau. Nu se mai auzeau decît suspine şi plînsete. adună cenuşă de trestie şi stăvili cu ea calea apelor potopului". Pruncii nu mai surîdeau spre mamele lor. atunci a treia parte din 105 . iar iarba verde a ars de tot. pentru că se făcuseră amare". talazurile se ridicau necontenit. în acelaşi timp s-a prăbuşit din cer un asteroid gigantic rezultat din sfărâmarea planetei Phaeton sau una din lunile mici care se mişcau odinioară pe orbite de sateliţi tereştri: „ … a trâmbiţat al treilea înger şi a căzut din cer o stea uriaşă. a şaptea. Vîntul nu mai bătea. Şi a trâmbiţat întîiul înger. reteză picioarele unei broaşte ţestoase uriaşe ca să întărească cu ajutorul lor cele patru hotare. şi a murit a treia parte din făpturile cu viaţă în ele care sînt în mare şi a treia parte din corăbii s-a sfărâmat. Antarctica. De notat că alte mituri chineze precizează calitatea de continente a celor nouă ţinuturi. Atunci Niui-va topi nişte pietre multicolore cu care drese bolta cerească. şi a treia parte din mare s-a prefăcut în sînge. A trâmbiţat apoi al doilea înger. pamîntul purta pe faţa lui nu tot ce trăia. cerul acoperea nu tot ce era. fie efectul multiplu al exploziei phaetoniene a bombardat o parte din suprafaţa Pămîntului. Asia. Soţii nu se mai îngrijeau de soţiile lor. „Apoi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul jertfelnicului şi a aruncat cărbunii pe pămînt şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi pămîntul s-a cutremurat. Oceania. îngrozind populaţia lui cu lucruri nemaivăzute şi scufundînd un continent. Atlantida şi Mu. făcut amară ea pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor.

s-au despicat de celelalte şi s-au scurs cu totul. Tot în Cartea lui Iosua (3. zi de întuneric şi de beznă. cu scopul firesc de a opri sau diminua fluxul catastrofelor. iar poporul a trecut prin dreptul Ierihonului". iar apele care coborau către Marea Araba. zi de pustiire şi de prăpăd. oraş vecin cu Zaretan. Se prea poate ca în cursul evenimentelor să fi aterizat una sau mai multe nave gigantice. De aceste trei bătăi . 1. 18-20) şi bineînţeles de dispariţia oraşelor ei: „Zi de urgie este ziua aceea. 16. unele mari construcţii terestre vor fi căzut victime. oare au fost compilatori. din punctul nostru de vedere arheologic. căci: „toate ostroavele pieriseră şi munţii nu se mai aflară" (iibid. adică Marea Sărată. 9. 5-12. iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă. 8. în pămîntul despicat brusc a părtaşilor lui Core. ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă din lumină a treia parte şi noaptea tot aşa". ca oraşele legendare Sodoma şi Gomora: „Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare. 15-16). zi de strâmtorare şi de jale. totuşi. 5. pînă la Adama. călăreţii aveau platoşe ca faţa focului şi a iachintului şi a pucioasei. în neolitic. şi am văzut o stea căzută din cer pe pămînt şi i s-a dat cheia fîntînii adîncului şi fum s-a ridicat din fîntînă. Ioan Teologul. orieît de mult ar trebui s-o filtrăm. 16) se semnalează împrejurarea apariţiei acestei mări: „Apele (Iordanului) care veneau din sus au stat drept şi au făcut zid. nu ne putem lipsi de adaosul lor de informaţie. nu martori oculari ca Iezechil. In astfel de împrejurări. Vechiul Testament descrie două tipuri de peisaje iordaniene şi numai în al doilea apare Marea Moartă. pe teritoriul căreia se aflaseră mai înainte oraşele distruse. în preajma 106 . Punctul culminant al cataclismului poate fi pus în legătură cu marşul lui Iosua. Pentru că puterea cailor este în gura si în cozile lor" (Apocalipsul sf.de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor ucisă a fost a treia parte din oameni. zi de nouri şi de negură! Este zi de trâmbiţă şi de urlet de război împotriva cetăţilor şi a turnurilor înalte" (Profetul Sofonie. 1-2 şi 17-19). pe timpul lui Moise. ca fumul unui cuptor mare şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii". care a avut loc. Confuziile metaforice sînt mai dese la profeţii tîrzii. pe o mare întindere. Deşi aici poate fi vorba mai curând de scufundarea Atlantidei. Iar la a şasea trâmbiţă: „Şi am văzut în vedenie caii şi pe cei ce şedeau pe ei.soare fu lovită şi a treia parte din lună şi din stele a treia parte. Dar accidentele cu caracter local începuseră ceva mai demult: unul era dispariţia. aşa cum nu a fost de cînd s-a zidit omul pe pămînt un cutremur atît de puternic. dacă ţinem seama de un anume1 verset: „In această vreme Domnul a grăit lui Iosua: Fă-ţi cuţite de cremene şi taie împrejur pe fiii lui Israil" (Iosua. 2). Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei bucăţi şi cetăţile paganilor s-au prăbuşit". căci iată ce spune mai departe mitul apocaliptic citat: „Şi a trâmbiţat al cincilea înger.

cărora numai foarte rar li se spune şi îngeri. unt. dacă apariţia lui n-ar fi însoţită totdeauna de anume persoane cereşti. iar de nu. textul biblic aminteşte că regii Sodomei şi Gomorei. cei doi bărbaţi sau îngeri trec pe la Lot. în lucrarea De herbis (un manuscris păstrat la Biblioteca Naţională din Paris). 31-35 şi Psalmii. are o compoziţie cu proporţii neobişnuite de sodă. var şi sulfat de magneziu. pînă la Ţoar. vorbind de Iordan. nu semnalează nici un fel de lac sau mare de-a lungul lui. Se pare că marea încă nu exista înainte de bătrâneţea lui Lot: „Şi Lot şi-a ridicat ochii şi a privit toată câmpia Iordanului. începe o lungă tocmeală cu Domnul. Această mare. numindu-se şi lacul Asfaltit. mă pogor acum să văd dacă faptele lor sînt întocmai precum arată strigarea ajunsă pînă la mine. 10). ca grădina lui Dumnezeu ori ca ţara Egiptului" (Facerea. pîine). Pe lîngă mituri. „Atunci cei doi bărbaţi întinseră mâna şi băgară pe Lot la ei în casă şi închiseră uşa. In timp ce Avraam. Iar pe cei de la uşa casei îi loviră cu orbire. Cam în acelaşi timp veniseră Ia bătrînul Avraam trei bărbaţi." Lot e împins afară şi îndemnat. Se ştie de asemenea că Manfredus de Monte Imperiali. 16. Pe teritoriul acesta au dispărut concomitent cinci oraşe biblice: Sodoma. Segor. iar unul dintre ei era Domnul. ceilalţi doi bărbaţi se îndreptară şi luară calea spre Sodoma. este o mare pe care vîntul n-o poate încreţi niciodată şi în care nu poate trăi nici un peşte. i-a zis unul: Fugi ca să scapi cu viaţă! Nu te urita îndărăt şi nu te opri 107 . stau mărturie pe de o parte apele Mării Moarte. am putea socoti că era vorba de un cutremur obişnuit. Şeboim şi Adama. fugind de prăpăd. care şi spune: „De vreme ce strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei este mare şi păcatul lor grozav de greu. ea oprind cursul Iordanului fără cauze de ordin geofizic. 106. „după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric. 17-18). 20-22). din valea Sidim. Dar Avraam mai rămase pe loc în faţa Domnului" (ibid. care mai înainte ca să fi prăpădit Dumnezeu Sodoma şi Gomora. căci erupţii vulcanice n-au existat în ţinuturile limitrofe ale Iordanului. Gomora. care au trecut prin acele ciosvîrţi" (15. 18. voi vedea! De acolo. Fenomenul e aproape curent în cărţile biblice şi ar putea fi un meteorit. de la cel mai mic pînă la cel mai mare. Aşezarea ei e nefirească. 13. 17). aşa încât eâ se istoviră căutînd uşa. Răscolirea produsă a scurs probabil în noua scobitură largă de pe cursul Iordanului conţinutul numeroaselor puţuri de smoală de oare era plină valea Sidim. au căzut în aceste puţuri. să fugă împreună cu familia sa: „Iar după ce i-au scos afară. pe de altă parte vestigiile arheologice. iar primele cărţi ale Bibliei. descrie nişte ruine de pe fundul lacului Asfaltit. iată un cuptor fumegând şi o văpaie de foc. Cum s-au petrecut lucrurile? Facerea arată că se pregătiseră cărnuri pentru jertfe şi. neştiutor sau numai milostiv cu oamenii.morţii lui Aaron şi dacă n-ar fi semnalată apariţia unui foc mistuitor oare nimiceşte deodată două sute cincizeci de oameni (Numerii. iar unele săpături arheologice submarine mai recente au descoperit intradevar ruinele unui mare oraş pe fundul Mării Moarte. era toată adăpată. ei mîncaseră alimente omeneşti (carne. pentru cruţarea celor două cetăţi. anunţindu-1 să plece de pe locul viitoarei catastrofe. Lot îi găzduieşte peste noapte. dar sodomiţii îi cer pe cei doi ca să-i sfîşie.

în vremea vînturilor de primăvară. unul zicînd: „Iată că-ţi împlinesc şi această rugăminte. limba textului fiind aproximativ din preajma anului 2000 î. Mochlossos. care nu poate decide datarea originalului. Iată cum e descrisă în Facere (19. căci a imprimat funinginea pe zidurile dărîmate. cunoscut sub numele de Papirusul lui Ypuver. indatabil. ascuns în peşteră cu cele două fiice ale lui. cauza. Fapte asemănătoare s-au petrecut şi în Creta. totul degringolînd în incendii.e. de la Domnul din cer. După legendă. 114. iar în timpul catastrofei vîntul a suflat aproape orizontal şi cu foarte mare viteză. Şi un nou argument se adaugă azi: potrivit unui raport recent al directorului Institutului de energie atomică al R. 21-22). concomitent cu vîntul care bătea de la sud spre nord. s-au surpat şi au ars. dar papirusul pe care-1 cunoaştem nu e decît o copie târzie. ca fumul dintr-un cuptor". dacă ne gîndim că. fiindcă nu pot să împlinesc porunca până cînd nu vei ajunge tu în cetate" (ibid. Ci femeia lui Lot s-a uitat îndărăt şi s-a prefăcut în stîlp de sare. în Darn'iat şi în peninsula Sinai. s-au descoperit urme de elemente radioactive în regiunea Rachi.. Explozia arăta ca una nucleară. Atunci Domnul a turnat asupra Sodomei şi asupra Gomorei ploaie de pucioasă şi de foc. Iordanul s-a întors înapoi. Egipt. a intrat şi Lot în Toar. Şi a căutat spre Sodoma şi Gomora şi spre toată cîmpia ţinutului şi a privit şi iată: fum gros se ridică de pe pămînt. Şi s-a sculat Avraam a doua zi de dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mioarele!" (Psalmii. găsită la Saqqarah. dar efectul lor e clar. deocamdată. A. Lot poate fi şi un simbol al supravieţuirii reduse. oferă informaţii emoţionante cu privire la un dezastru vast şi. Dă zor şi fugi acolo. au avut loc uriaşe cutremure. 108 . trebuie să fie îmbătat de fiice spre a zămisli cu ele copii. Şi a prăpădit cetăţile acelea şi tot ţinutul şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe cîmpie. Papirusul ca atare se atribuie momentului trecerii de la Regatul Vechi la Regatul Mijlociu.nicăieri în acest timp. Marea -a văzut şi a fugit.. dar cei doi bărbaţi străini sunt nerăbdători. AgiaTriada. Hurnia. Psalmistul notează metaforic momentul: „Israil ajunse ţinutul stăpînirii sale. Phaestos. bătrin centenar sau aproape centenar. Un text egiptean. In acest timp a apărut şi Marea Moartă. Oraşele Knossos. comandate de Teseu. 2-4). Dar legenda nu explică şi cutremurele. într-o necropolă aproape de Memphis. E greu de stabilit ce fel de operaţii tehnice şi în ce scop s-au săvîrşit. ar fi fost intervenţia unei armate de ahei. Fugi la munte ca să nu pieri!" Muntele e însă departe şi Lot cere voie să se ascundă în mica cetate ce se va numi Toar. 23-28) explozia catastrofală: „Cînd soarele a răsărit deasupra pământului. 19. un fiu. el. ca să nu i se stingă neamul. ca să nu prăpădesc cetatea de care mi-ai grăit.n. Un lucru similar se va întîmpla şi cu Avraam la o sută de ani. care face cu Sara. după cum nimeni nu poate răspunde ferm cine era de fapt Teseu. prin intervenţia lui Dumnezeu. Mallia.

Bineînţeles. iar cauzele sugerate par exterioare societăţii omeneşti. ca peştii. Ypuver raportează: „Oamenii se aruncă singuri în fluviu.să-i atribuie un caracter eminamente social. nu şi al textului. căci le ţin minte oamenii". Adevărat: părul le-a căzut tuturora. dar acest haos este departe de structura unei răscoale. de fapt esenţiale în text. care n-a fost examinat din toate unghiurile de vedere. 109 . s-au împlinit lucruri ce niciodată nu s-ar fi putut împlini". folosindu-se de isteria obştească: „cel ce a dormit fără soţie fiind sărac. Nu conteneşte larma în zilele larmei. dar de aici nu rezultă cîtuşi de puţin fenomenul unei răscoale. Pomii nu mai poartă rod. „descântecele sehem şi descîntecele sehem s-au făcut primejdioase. care construieşte anticipaţii din memoria secretă a trecutului. Anumite pasaje aparent obscure. nu are nimic din stilul unei răscoale sociale. căci am văzut în ce constă mesianismul literaturii apocaliptice. Larma nu are capăt. Unul din pasajele obscure ale papirusului pare să fie tocmai cheia lui de boltă: „Priviţi. In acest papirus. Să privim lucrurile mai de aproape. Pămîntul şi-a urmat ursita. tind . ceea ce iarăşi nu este real. ei nu mai deosebesc apa de uscat. Nu se deosebeşte feciorul unui bărbat de unul fără tată. Iar oamenii se ceartă la adăpători cu porcii. Priviţi. de aici şi tot haosul descris de Papirusul lui Ypuver. (.ca V. Copiii dragi sunt aruncaţi în înălţimi. In acest dezastru general. azi a pierit. V. necertificată de nici un fel de alte referinţe şi contrazisă chiar de logica contextului. focul s-a ridicat sus de tot. De groază. aceea este moarte! Dar ei se aruncă în apă. Cît priveşte pretinsul caracter mesianic. acum găseşte femei de neam". de fapt imposibilă în acea epocă a Egiptului. Hnum e trist de neputinţa lui". fiindcă ar nara o mare răscoală populară. „zicerile magice au ajuns cunoscute de toţi". mulţi dintre egiptologii occidentali atribuie papirusului un caracter mesianic strict religios. Tabloul desenat e tragic. iar egiptenii aidoma străinilor azvîrliţi pe drumuri. „toată Delta a rămas fără apărare". eare-i cuprinde pe oameni. Unii egiptologi. văpaia lui ţâşneşte de la vrăjmaşii pământului. sulurile de legi sînt călcate în picioare.) Cine mai trăia ieri. într-un astfel de haos există şi profitori de moment. nici acesta nu e justificat. n-au cu ce se hrăni nici păsările. de nu mi-ar fi dat el viaţă!» Adevărat este: copiii dregătorilor sînt izbiţi de ziduri. Struve1 . Li se spune: Bagă de seamă. desigur.Asupra semnificaţiei conţinutului există controverse. „capitala s-a năruit într-un ceas". Adevărat este: asiaţii au ajuns toţi aidoma egiptenilor. pentru că ele ating intangibilul şi cotropesc natura: „Adevărat este: azi toţi mănîneă iarbă şi beau apă după ea. Adevărat: (suferă toţi) din pricina zgomotului. întîmplările catastrofale ce ating viaţa planetei au repercusiuni sociale grave.. Starea uneori depăşind limitele disperării. înţeleptul Ypuver compune un raport către faraonul său. au fost interpretate şi de unii şi de ceilalţi în funcţie de punctul de plecare al comentatorului. să nu te duci acolo. Pe de altă parte.. Adevărat este: cei mari şi cei mici (zic): «Vreau să mor!» Copiii cei mici spun: «O. ca inul smuls cu rădăcină eu tot". în contrazicere cu mulţi alţii.

probabil generale. s-au revărsat pe o durată mare de timp. dar asta-i altceva. în cazul acesta considerăm că explozia ar fi fost una locală. Un vehicul spaţial puternic poate realiza o aterizare nu numai foarte spectaculoasă. De fapt. Dar putem înţelege uşor că o astronavă exploratoare se va feri să stârnească mari dificultăţi planetei vizitate. manifestîndu-se în ceea ce avea omenirea mai sacru şi mai necesar existenţei. la fel 'ca şi primejdia de a locui mult timp după explozie în ţinut (ca urmare a contaminării radioactive)". bine justificate logic. confruntate de pildă cu istoria bombardamentului atomic de la Hiroshima şi cu consecinţele lui multiple. 110 . Aici metafora e minimală şi străvezie. asupra formării în timpul exploziei a unei coloane de foc. poate chiar accidentală dacă ne gândim la atingerea vreunui depozit nuclear sau deliberată. Locuitorii sînt preveniţi asupra pericolului morţii (prin unda de şoc). se exagerează noţiunea de oraş în ce priveşte Sodoma şi Gomora. Una din cele mai comprehensive definiţii ale fenomenului arhaic o găsim într-un blestem din Deuteronom (29. Agrest se depărtează de raţionamentul bun atunci cînd se stabileşte cauza iniţială. iar pierderile acolo nu au fost însemnate. Caracterul acelor consecinţe aminteşte îndeaproape efectele nocive ale marilor explozii nucleare. în toate elementele informative pe oare le acoperă şi care devin clare. 21-22): „Şi cînd neamul care va fi. Adamei şi Teboimului. asupra mijloacelor de apărare (printr-un strat gros de pământ). Amploarea distrugerii e indicată. dar şi cu repercusiuni locale dezagreabile. că nici nu se samănă. vom cita o sistematizare a explicării lui. pe care le-a nimicit Dumnezeu întru văpaia urgiei lui". fum. pucioasă şi sare şi tot păimîntul în văpaie. fiii lor care se vor ridica după ei şi străinul care va veni din ţară îndepărtată vor vedea bătăile pămîntului acestuia şi molima trimisă de Domnul. Acest fizician socoteşte că fenomenul s-a petrecut în urma aterizării unei mari astronave fotonice. Că fenomenul a fost însoţit şi de o aterizare de vehicul spaţial. făcută de fizicianul sovietic M. al orbirii (printr-o lumină puternică). Făcând parte din lanţul de catastrofe ce au bântuit sistemul solar. ale lui M. Agrest.Consecinţele. al iradiaţiei (prin radiaţii penetrante). nici nu odrăsleşte şi nici nu creşte pe el vreo buruiană. aşa cum le cunoaştem azi. cu atât mai puţin să se dea în spectacol. ca la pieirea Sodomei şi Gomorei. Revenind o clipă la destinul celor două cetăţi biblice. dacă ne gândim ia nevoia distrugerii unor reziduuri de carburanţi. în multe mitografii şi mai ales în Biblie vedem că uneori catastrofa obiectivă e confundată cu efectul local al aterizării unei astronave. Totuşi observaţiile. în articolul Cosmonauţii din antichitate: „Legenda biblică a distrugerii oraşelor Sodomia şi Gomora aminteşte într-un chip straniu tabloul modern al unei catastrofe atomice. praf şi pietre. sînt dovezi. dorite sau nedorite de cei care le-au provocat. De asemenea.

aleargă după cârmuireaDomnului.e. colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii veşniciei sale. i s-a spus lui Gudea că soarele înălţat pe zare era zeul Ningisida ce „se urcă pe cer cu chipul unui şarpe de foc şi se lasă apoi din nou pe pămînt la marginea de apus". întru urgia ta.Unele texte deosebesc desluşit cele două fenomene. După câteva clipe. tu treieri noroadele" (3. dacă alt verset n-ar preciza: „Din miazănoapte năvăleşte o lumină ca de aur. Fei Cian porni cu slugile sale şi cu toţi ai casei către Yn". ca şi azi. Observaţiile remarcă şi mişcarea dirijată a obiectelor. (. pe faţa lumii pămînteşti". din pricina luminii săgeţilor tale în zbor.. se ridica. raze se revarsă în jurul lui: acolo stă ascunsă a lui putere. In jurul Domnului stă slava înfricoşată!" (ibid. dar în scrierile profetice mai târzii hotarul dintre ele e şters. Văzutu-te-au munţii şi s-au cutremurat. săvârşind tot ce i-a poruncit. dar că „cele şapte porţi ce duc în lumea subpământeană sînt vegheate de el". Soarele de la apus era întunecat şi se lăsa în jos. puhoaie de apă au trecut. Din cu-vîntarea lui Elihu (Cartea lui Iov. 37.. Fei Cian îl întrebă pe Fen I: Care din ei întruchipează pe Yn? Şi care pe Sia? Fen I răspunse: Cel de la apus este Sia. 37. Adîncul sloboade tunetul său şi braţele sale de valuri în sus le izbeşte. Vorbind despre visul sumerianului Gudea. cam din secolul XXII î. din pricina strălucirii lăncii tale fulgerătoare. In mînia ta. In cartea chineză Descrierea tuturor lucrurilor (capitolul „Veşti neobişnuite") se relatează un fenomen similar: „Fei Cian. Soarele de la răsărit. în trecutul mitic forma discoidală a obiectelor zburătoare neidentificate este asemuită cu soarele. 3.n. 111 . ca la profetul Avacum (sau Habbakuk). a văzut doi sori. Soarele şi luna opritu-s-au în sălaşul lor.. aflîndu-se în vremea lui Ţze pe malul fluviului Huanhe. răspîndind o lumină sclipitoare. (. tu calci pămîntul în picioare. acest soare a şi dispărut. Intr-adevăr.. VEHICULE SPAŢIALE NEPĂMÎNTENE Miturile timpurii (dar nu numai ele) conţin din belşug descrieri metaforice sau chiar exacte ale unor fenomene insolite pe oare nu le putem asemui cu nimic altceva decît cu zborurile unor mari nave astrale. sclipind din capul său de şarpe şi cum razele lui au inundat Universul. 22).) Tu spinteci pămîntul cu şuvoaiele tale. Iar în tălmăcirea visului.) Munţii cei din veac trosnesc. care spune într-un imn aşa: „Strălucirea lui înveşmântează cerul şi tot pămîntul plin este de slava lui! Zbucnire de lumină ca la răsărit de soare. 12) aflăm că „fulgerul se învîrteşte în cercuri. iar cel de la răsărit este Yn. După aceea. Deodată răsună un bubuit de tunet. 3-12). şi mai putea crede că e vorba de un fulger globular.. un mit arăta cum s-a ridicat deodată pe orizontul de la răsărit un disc ca al soarelui.

ziua şi noaptea. apoi în alt moment determinat cade fumegînd şi rotindu-se în mare. deşi mult mai bogată în amănunte. iar după trecerea lui apele vin la loc. 13. din nările lui iese fum ca dintr-o căldare încinsă şi clocotindă. marea se despică. din gura lui ţâşnesc jurubiţe de flacără. cu balena sau cu hipopotamul.) De măreţia lui se ânîrîcoşează valurile. scapără scîntei de foc. 21-22). Una din apariţiile interesante prin durată este aceea semnalată la exodul evreilor din Egipt. Fierul i se pare lui ca paiele şi arama ca lemnul putred. înţepenite ca prin pereţi de piatră! Unul se încopcie strîns cu celălalt. Există însă şi o legendă hawaiiană despre o stea temerară ce apare pe cer într-un timp determinat. 14.. Fiecare se lipeşte de frăţinul său şi sînt ca o bucată şi nu se mai desfac. ziua în chip de stîlp de nour. ca să privească viaţa umilă a locuitorilor insulei Hawaii. într-atît 112 . în zborul său razant evaporă apa..Fenomenul e remarcat mai ales în zonele maritime şi montane. 1-16) găsim o descripţie am zice tehnică uimitor de exactă: „Cine a descoperit pulpana dinainte a veşmîntului său? Cine poate să pătrundă pînă la căptuşeala zalelor sale? Porţile gurii lui cine le-a deschis vreodată? în jurul colţilor lui e numai spaimă! Spinarea lui este şiruri de scuturi. sînt. (. Apariţia se personifică la trecerea miraculoasă a Mării Roşii: „Iar cînd a fost în straja dimineţii. el lasă o dâră de lumină. oprindu-se apoi pe o stîncă solitară. O lectură atentă a textului arată că analogiile făcute de mulţi comentatori cu animalele preistorice. iar noaptea în chip de stîlp de foc. Nimeni pe pământ nu e la fel cu el. Cînd acest stîlp trece peste ape. de aici ar rezulta că e vorba de un imens obiect incandescent saucare. ca să le lumineze.) Pe pântecele lui sînt cioburi ascuţite. 74. talazurile mării se trag înapoi. Nu se depărta stîlpul de negură în timpul zilei. el lasă pe mocirlă scrijilituri de grapă. aşa încît ei să poată să meargă.un cap cu plete albe. 24). iar în timpul nopţii nu se depărta stîlpul de foc de dinaintea poporului" (Ieşirea. ai zdrobit capetele balaurilor pe întinsul apelor. degajînd o uriaşă forţă calorică. ţi se pare genunea . este structura Leviatanului biblic. el face din mare o căţuie fumegîndă. tu ai făcut să ţîşnească izvorul şi puhoiul". Domnul a căutat din stîlpul de foc şi de nour spre tabăra egiptenilor şi a umplut oastea lor de spaimă" (ibid. 13-15) îl pomeneşte indirect: „Tu ai despicat marea cu puterea ta. (. Strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sînt la fel cu genele zorilor. cel ce zidit a fost să nu ştie de frică". că nici măcar vîntul nu poate să pătrundă printre ele. naive şi ridicule. în urmă-i. El pune adâncul în fierbere ca o căldare. „Iar Domnul mergea înaintea lor. se usucă. răsuflarea lui dogoreşte ca jăraticul şi flăcări izbucnesc din gura lui. Un psalm al lui Asaf (Psalmii. ca să le arate calea.. tu ai sfărîmat capetele Leviatanului şi l-ai dat spre mîncare fiarelor pustiului. Similară. Dar în Cartea lui Iov (41..

apoi. ori spirale. că la Arpi s-ar fi văzut arătîndu-se pe cer nişte scuturi şi soarele luptîndu-se cu luna. la suprafaţa mării sau în aer. Astfel. de uimitoarea viteză a rotaţiei depăşind toate vitezele naturale (valuri. în Istoria naturală şi de Titus Livius în De la fundarea Romei. ocupîndu-se de începutul celui de-al doilea război punic din pragul primăverii anului 537 ab U. dacă . suprapuse pe un ax comun şi rotindu-se în sens contrar. căci se spunea că în Sicilia cîtorva soldaţi li s-ar fi aprins vîrfurile suliţelor. că în Sardinia aşijderea. au fost observate de mai multe ori imense roţi luminoase învîrtinduse cu viteze mari. Faptul că Leviatanul circula de obicei în apele mării sugerează comparaţia cu un fenomen enigmatic din mările tropicale. Kahle nu rezistă unei analize serioase. „o scînteie căzînd dintr-o stea a crescut pe măsură ce se apropia de pămînt pînă cînd a ajuns de mărimea lunii şi a lăsat o lumină la fel ca lumina unei zile noroase. petrecut sub consulatul lui L.). cînd „un scut arzător. transmite prudent o seamă de veşti şi de zvonuri: „Semnele şi arătările aduse la cunoştinţă din mai multe părţi deodată măreau şi mai mult spaima. Mai darnic în amănunte este însă Titus Livius (De la fundarea Romei. întorcîndu-se în cer. că la Praeneste ar fi căzut din cer pietre aprinse. pe lingă relatările biblice.ţinem seamă de dimensiunile prea mari.este de evidentă destinaţia Leviatanului. în amurg".. fie în apă. semnalat în zilele noastre. Marius. de formele perfecte. In general. (217 î. aruncînd scîntei.c.) că s-ar fi văzut micşorîndu-se globul soarelui. Pliniu cel Bătrîn comunică două fenomene. se relatează că în ultimii ani. ipoteza prof. sub consulatul lui Cn. Echipajul vasului „Glenfolloch" semnala şi o roată dublă.. întâi în mările ce scaldă sud-estul Asiei.admiţând că roţile luminiscente nu sînt totuşi o născocire a celor câteva zeci de echipaje . XXXIV şi cap. XXII) cînd. într-adevăr. curenţi. oricum. care se produce datorită bioluminiscenţei in ceaţa ce acoperă apa mării şi are caracterul unui miraj. geometrice. XXXV). în Meteorologice.n. fie deasupra ei.. Octavius şi C. Scribonius. viteza lor de rotaţie (în ambele sensuri) ajungînd pînă la 30 m/sec. a căpătat forma unei torţe" (Istoria naturală. nişte discuri luminoase sînt înregistrate de Aristotel. apoi de Pliniu cel Bătrîn. de la blindajul etanşat pînă la degajarea de forţă calorică şi de lumină. aparent nesimilare: unul. că la Capena ar 113 .N. de fapt două roţi fosforescente. cap. apoi că în numeroase rînduri ar fi fost trăsnite ţărmurile. Fără să vorbim de cele două lucruri încă discutabile: ipoteza paleoastronautică legată de Leviatan şi ipoteza fenomenului contemporan O. cînd. cartea II. apoi şi în alte părţi. a străbătut cerul de la apus la răsărit. unui călăreţ care făcea rondul străjilor din posturile de pe ziduri i-ar fi ars toiagul pe oare-1 ţinuse în rnînă. (. Valerius şi C. roţile ar avea diametre de aproximativ trei kilometri şi spiţe ori drepte.Z. Profesorul german Kurt Kahle a încercat să explice fenomenul ca fiind o particularitate a golfului Siam şi a mării din preajma insulei Borneo. evocă scurtele informaţii oferite de cîţiva scriitori elini şi romani. Cei care se ocupă de istoria obiectelor zburătoare neidentificate. altul. vînt). sub ochii proconsulului Silanus şi ai însoţitorilor lui.e. K. desigur.

răsuflarea e moarte".. dar la ele vom ajunge mai tîrziu. LVII. în vremea la care se referă Livius. care e un monstru locuind în inima codrului din munţi. unde Grégoire de Tours semnalează nişte globuri de foc zărite pe cer în anul 583. 1-3) citim: „Şi după aceea am ajuns să văd altă oştire de care şi în ele erau urcaţi oameni.fi răsărit deodată două luni în timpul zilei. descoperit de un arheolog în apropiere de San Salvador. Rouen 1869 etc. ceea ce nu împiedică decantarea informaţiei esenţiale. De altfel. ca aceea descrisă de Ramayana. mai bogate în detalii.. Aceasta acordă ipotezei noastre un contur mult mai cert. se auzea uruitul carelor lor şi cînd răsună larma. Şi ei căzură cu toţii cu faţa la pămînt" S-ar putea ca şi Humbaba (din Poemul lui Ghilgameş). Şi chiar mult mai tîrziu: Tg. Printre desenele rupestre dein India se pot distinge mai multe nave spaţiale părînd că participă la o luptă. găsite în provincia chineză Yunnan. Mai multe vase străvechi de bronz. 114 . întrucît descrierea atât epică. poartă gravate pe ele nişte aparate cilindrice zburătoare ce se ridică spre cer de pe nişte piramide care ţîşnesc din ape după un cutremur. dar căderea pietrelor aprinse era aproape vădit o ploaie meteoritică şi celelalte apariţii concordă izbitor cu fenomenologia obiectelor zburătoare neidentificate. în prima categorie. In Cartea lui Enoh (apocr. sfinţii se zăriră din cer. cît şi plastică a paleovehiculelor spaţiale ajunge uneori aproape la o precizie inginerească modernă.. alterări hiperbolice sau confuzii provenite din desele transcripţii. să fie simbolul unei maşini: „Humbaba . înfăţişează un pîlc de palmieri deasupra cărora nişte figuri umanoide planează în cîteva maşini cilindrice care lasă în urmă jeturi de flacără şi fum. (.) că la Falerii s-ar fi văzut cerul deschizmdu-se întocmai ca o genune uriaşă şi că acolo s-ar fi ivit o lumină orbitoare. Alt vas. (.. pe vînturi. textele au adeseori suprapuneri.gura lui este flacără. s-a stabilit şi sărbătoarea ciudată a Saturnaliilor. etiop. iar luna ar fi apus în timpul unei ploi". bunăoară în Istoria Francilor. din răsărit şi din apus pînă la miazăzi.) că la Capua s-ar fi arătat cerul cuprins de flăcări. Există bineînţeles şi altele. stîlpul pămîntului fu zdruncinat din temelia lui şi s-a auzit dintrun capăt la altul al cerului vreme de o zi. şi ei mergeau. ci şi într-o abundentă iconografie arhaică. Maşinile paleoastronautice sînt semnalate însă nu numai în mituri. Unele fenomone relatate de istoricul roman par simple halucinaţii sau plăsmuiri vulgare. Neamţ 1837. Descrierile epice se pot împărţi în două mari categorii: metaforice şi impresioniste.uragan îi e glasul . Apariţii similare se înregistrează şi în Evul Mediu.

iar deasupra candelabrului se află un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi 115 . . Plecând de acolo. Dar există în folclor aluzii la nîşte vehicule mult mai complexe.şi tot ce e viu se retrage în peşteri. se zguduie cerul .cînd deschide gura... 29) vorbeşte de „un balaur zburător". căci Făt-Frumos. Când s-au suit pe buştean şi i-au dat pinteni de trei ori. cu şapte candele. întrucît vînătorul primitiv nu se mai temea de fiare. Vehiculul e descris în funcţie de viteză şi i se arată şi modul de propulsie. Tinereţe fără bătrîneţe). cei doi lovesc în burtă cerbul de aur. răsuflarea e moarte".oştean turbat a cărui mînie-i ca uraganul. însă e mult mai greu de admis că modelul ar fi fost o fiară de codru. iar dacă Isaia (14. metaforei i se substituie adesea alegoria sau simbolul hiperbolic. se clatină stâncile . iar tendinţa de a omologa aparatura nemaivăzută de om cu podoabele curţilor regale sau ale templelor nu are nimic anormal. ci un vehicul. dacă cineva s-o duce în pădurea cea neagră de lîngă gârla de păcură care aruncă cu pietre şi foc până la cer şi dacă o încăleca pe buşteanul Ielelor. „auziră un zgomot şi un urlet mare.Gura lui este flacără. însă regăsit în multe alte variante. unde n-au fost niciodată vulcani. care şi el se preface în căruţă cu doisprezece cai de foc.ca un potop cutremură ţările lumii. feciorul de împărat şi feciorul bucătăresei. vînîndu-le şi izbutind astfel să le şi cunoască. Calul lui Făt-Frumos nu e un simbol.se cutremură munţii. apoi văzură o gîrlă mare de păcură aprinsă. Astfel.uragan îi e glasul tulbură marea. De fapt. cale de zece ani. clatină pămîntul . Unele scrieri profetice au alură de basm. după care monstrul locuieşte într-o pădure de cedri din munţii Libianului. Profetul apocaliptic vede cetatea sfântă pogorîndu-se din cer. acesta „se prefăcu într-o căruţă ou doisprezece cai de foc şi într-o clipă se înălţă pînă la Vîntul turbat şi se pogorî la porţile palatului doamnei Chiralina".ca vîntul turbat aţâţă războiul . cu care poate să treacă gîrla. . . face un antrenament: „Se urcă. Victoria asupra lui Humbaba e probabil o suprapunere a unei alegorii vînătoreşti peste schema zoomorfică a unei maşini. Acest cal e similar de altfel cu dragonii asiatici. unul din acestea fiind Buşteanul Ielelor din basmul Omul de Piatră. un profet vede „un candelabru cu totul de aur. uitînd însă indicaţia din context. Atributele acestui Humbaba nu par tehnice. noţiunea se va regăsi pictată mai amplu în basmele folclorice ale tuturor timpurilor. In textele profetice sau de cult. după ce zărise „un cer nou şi un pămînt nou". înainte de a porni în primul zbor efectiv." Cei doi tineri eroi.Unii comentatori l-au socotit pe Humbaba simbolul unui vulcan. cules de Nicolae Filimon. Ispirescu. „împărăţia doamnei Chiralina este departe de aici. dar această cale se poate face cît te ştergi la ochi. aruneînd pietre pînă la înaltul cer". transportîndu-i âmpreună cu doamna Chiralina pe tărâmul celălalt. făcu probă şi într-un minut fu aproape de pădure" (P. toată descrierea monstrului e stranie: „Humbaba .

care în cursul 116 . ca într-un mit chinez. unde Y şi soţia sa Cian-e (după unele variante. cu funcţii diverse. naiv şi serios. alegoria se stabilizează stilistic. Şi iată că a căzut din cer o stea şi văpaia ei i-a cuprins pe toţi. aruncat de uragan pe o insulă. altele sfredele. in formă de disc: „Şi fiindcă am întrebat: Ce este aceasta? el mi-a răspuns: Este efa care a ieşit la priveală!" „Şi iată că s-a ridicat dintr-o dată un disc de plumb din efă şi în mijlocul efei se vedea o femeie. între metaforă şi impresionism. 1115. Alte daţi însă omul intervine în acţiune. iar Dumnezeu ii explică alegoric rostul lor: „aceste şapte candele sînt ochii Domnului care cutreieră tot pămîntul". căci aveau aripi ca aripile de barză. am văzut că ieşeau patru care dintre cei doi munţi şi munţii erau de aramă". Dintr-o piaţă vastă. Naufragiatul dintr-o poveste egipteană (din papirusurile hieratice nr.către cele şapte candele". Alteori. Şi cînd am ridicat din nou ochii mei şi am privit. care ies după ce s-au înfăţişat înaintea stăpînului" (ibid. conţinând şi mici vehicule de investigaţie: „Şi cînd am ridicat iarăşi ochii mei şi m-am uitat. în toţi sorii. De pildă. Printre isprăvile săvârşite. Lucrurile se petrec în timpul împăratului Yao. după cum cartea ca un sul care zboară. 5. Deci putea fi vorba de nişte instrumente teleoptice. Profetul descrie însă conştiincios. cea mai grea şi mai urgentă este lupta cu cei 10 sori care luminau în acelaşi timp pămîntul. comparând uneori amănuntele străine cu lucrurile de uz curent din lumea sa. 4. iată că ieşiră două femei. Au ars cu toţii şi numai eu am scăpat". potrivit unei superstiţii din Dobrogea. 6. Şi vîntul bătea în aripile lor. pîrjolindu-1. Cînd naratorul e despărţit printr-un mare tampon de timp de fenomenul pe care nu 1-a văzut niciodată. Astfel. Căci îngerul explică faptul că cele patru care „sînt cele patru vînturi ale cerului. 1 şi 5). cam tot ce vede. pe rînd. îţi voi istorisi ceva despre nenorocirea ce s-a petrecut pe insula aceasta. Am locuit aici cu fraţii şi cu copiii mei şi eram şaptezeci şi cinci de zmei cu totul. întâlneşte un zmeu care-i spune: „Ascultă. care era o măsură de greutate. stelele căzătoare sînt personificate. 2 şi 10. Literatura folclorică a lumii e plină de stele căzătoare transhumante. 1116 A şi 1116 B de la Ermitaj). Mai era printre noi o fetiţă. o formă discoidală poate fi o efă. o pămînteancă) vin din cer pe pământ ca să-i ajute pe oameni. fiica unei muritoare de rînd. dar pe ea nu o pun la socoteală. Şi ele ridicară efa între pământ şi cer" (Zaharia. unele stele sînt comori. cu două obiecte imense care puteau fi astronave principale. Descrierea culminează. în vreme ce tot cerul e în flăcări. aceştia se sfărâmă loviţi de săgeţile care zboară cu şuier cumplit şi cioburile (sau penele lor de aur) cad pe pămînt. 1-2 şi 6-9). era un micro-vehicul. Y trage cu un arc fermecat. lungă de douăzeci de coţi şi lată de zece.

iată un balaur mare. paleoastronavele se disting în asemenea cazuri mai greu. Dacă seamănă într-adevăr cu chipul zugrăvit. 12. Eu n-am văzut-o decât zugrăvită. omorîse Himera. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pămînt" (Apocalipsul. totdeauna admirată pentru solitudinea. dar chiar şi în Egipt se iveşte foarte rar. mărime şi ca înfăţişare este cam aşa: parte din penele de aripi sînt aurii. totuşi din categoria aparatelor zburătoare metaforizate în mituri face parte poate că mai ales enigmatica pasăre Phoenix şi vom căuta să vedem de ce. în unele mituri. are următorul obicei: pornind din Arabia. după 117 . jeturi de foc. a marilor aparate zburătoare cu păsările este un act de metaforizare firească. atunci ca. ridicîndu-se pînă la nori pe un tron de aloe tras de patru vulturi. roşu. îşi cară tatăl învelit în smirnă pînă la templul Soarelui. de n-ar fi vomita. ca acest balaur apocaliptic: „Şi alt semn s-a arătat în cer. viteza de zbor. lucrurile rămîn în planul lor literar. Sau ca Gheonoaia. Egiptenii susţin că ea soseşte atunci cînd îi moare părintele. de pana lui Firdousi (Şah-nameh). după cîte spun heliopolitanii. Confundate uneori cu cometele. 3-4). trimite un om să scoată pe furiş o săgeată din tolba lui Y. călare pe înaripatul Pegas. acolo unde simbolul nu acoperă un mit. povestind lucruri ce nu pot să le cred. 73): „Mai este şi o altă pasăre sfîntă. pasăre de altminteri cinstită încă de romani. emblema primului modul lunar. pe temeiul textelor antice care o consemnează. penetrate apoi în folclorul epic al erei noastre. II cară astfel: mai întîi face din smirnă un ou atît de mare eît poate să-1 ducă. par mai mult maşini decât fenomene astronomice naturale. apoi încearcă dacă poate să-1 poarte. pe nume Phoenix. ca in ascensiunea lui Etana. De altfel. Aceasta Himeră era un monstru zburător ce ar fi putut reprezenta şi amintirea vagă a unui arheopterix. Această pasăre. La fel făcuse în mitologia grecească şi Belerophon cînd. dar balaurii şi marile păsări nepămîntene. Oricât de paradoxal ar părea la prima vedere. care a descris-o astfel în Istorii (II. Bineînţeles.luptei îşi dă seama că nu trebuie nimiciţi toţi sorii şi. din misiunea „Aporlo-ll". era tot un vultur. avînd şapte capete şi zece coarne şi pe capetele lui şapte cununi împărăteşti. zic ei. Vulturul care 1-a purtat pe Etana în al nouălea cer este din categoria cea mai frecventă. După această încercare îşi vîră tatăl înăuntru. Primul ei comentator a fost Herodot. ca să mai rămână unul. aşa ca aici. ci numai ambiţia de a zbura. îndeosebi în miturile secundare. ci care se luptă FătFrumios călare pe calul său cu aripi. vrednic. iar parte roşii. unde îl şi îngroapă. încolo aduce foarte mult cu o pajură şi la chip şi la mărime. vederea sa excepţională etc. Vulturul este o pasăre nobilă. ca în încercarea nereuşită a regelui pers Key-Ka'us. la cinci sute de ani o dată. Asimilarea. mai ales în basme.

In ce priveşte durata vieţii ei. spre Arabia.. şi-a făcut de bună seamă un cuib în ţara sa de baştină. fiind însoţită de numeroase stoluri de zburătoare. Ceea ce constituie surpriza principală în mitul Phoe-nixului. deşi mai tîrzie.) şi după acesta a lui Ptolemaeus III (n. purtînd o povară de smirnă.n. Claudian adaugă că pasărea venea spre Egipt din ţinutul titanilor. la templul Soarelui. sînt păreri felurite. dar folosindu-se de izvoare omise de cei doi istorici: „Ochii ei scânteiază de o lumină tainică.e.n. In legătură cu acest subiect. ci. ale unora care n-au fost bine lămuriţi. VI. aşa cum. pasărea Phoenix.). menţionând şi altele.n. Chiar cu tatăl păsării vîrît înăuntru. dînd prilej celor mai vestiţi învăţaţi băştinaşi şi greci la numeroase discuţii în privinţa acestei minuni.n.. (. asemenea obiceiuri are pasărea". un rege de neam macedonean şi că şi-a luat zborul către oraşul cu numele Heliopolis. în jurul gîtului penele strălucesc ca flacăra.. un cerc de azur trece peste aripile sale.. socot că este nevoie să arăt unele păreri care se potrivesc între ele. anume. aceasta însă nu la voia întîmplării. 1394--1328 î.e. că pasărea Poenix. a cărui cea dintîi grijă după ce a ajuns vârstnic a fost să-şi ângroape tatăl. face un zbor de încercare pe o lungă distanţă pentru a se Încredinţa că e în stare să suporte o povară deopotrivă de grea şi un drum de parcurs deopotrivă de lung pentru a duce în spate leşul tatălui său şi a putea ajunge pînă la altarul soarelui şi a-1 arde acolo".e. 569-526 î. mai numeroase însă. Suidas spune însă că ea sosea dintr-un loc necunoscut. în schimb alţii susţin cu tărie că Phoenix are o viaţă de 1461 ani şi că această pasăre a apărut întâia oară sub domnia lui Sesostris (n.) S-a susţinut. apoi sub a lui Amasis (n. pe ruinele faimoasei terase de la Baalbek. poetul latin Claudius Claudianus o descrie mai fastuos.n.n. iar partea superioară îi este împodobită cu pene aurii". 246-222 î. deasupra capului are o creastă roşie al cărei vîrf luceşte ca o stea şi revarsă în întunericul nopţii o lumină senină. în acea zonă a existat un singur templu al soarelui. 28). îndeobşte s-a răspândit aceea că are o durată de 500 ani. iar Pliniu cel Bătrîn îi indică drept loc de obârşie Oraşul Soarelui de lingă Panchaea. „Pe vremea consulatului lui Paulus Fabius şi L. Vitellius a apărut în Egipt. cînd şi-a sfârşit anii de viaţă şi a simţit apropiindu-i-se moartea. este mai bogată şi mai puţin anecdotică.ce-a scobit oul. 1-a rodit cu sămânţa sa din care a ieşit un pui. După ce la învăluit bine îl duce în Egipt. Cei care i-au zugrăvit chipul sunt de aceeaşi părere că atît în privinţa înfăţişării şi frumuseţii penelor.. atrase de priveliştea nemaivăzută a înfăţişării păsării. Această vieţuitoare e consacrată soarelui. Descrierea lui Tacitus (Anale. este direcţia zborului: Heliopolis. ii vedem relatat mai ales de cei trei autori. Phoenix se deosebeşte în întregime de celelalte păsări.). Dar sînt şi alte amănunte stranii care arată 118 . greutatea oului rămîne aceeaşi. In fine. după scurgerea mai multor veacuri. construit în munţii Antiliban. picioarele sale sînt roşii ca purpura de Tyr. apoi cu altă smirnă astupă gaura pe unde 1-a băgat în ou pe tatăl său. După spusele lor.

periodicitatea revenirilor. în aparenţă foarte clar şi totuşi cu un aer enigmatic: „îşi va lua zborul marea pasăre. ceea ce este obligatoriu înainte de lansările spaţiale. asupra cărora vom reveni în capitolul consacrat persoanelor mitologice extraterestre. Oul de transport spaţial era aşadar produs pe cale artificială. şi. Astfel. dar şi de unele documente iconografice. nu-1 oua. aspectul insolit. Cartea munţilor şi mărilor.lucruri cu totul din afara ornitologiei. notează: „în munţii cereşti este o pasăre fermecată. Pasărea Phoenix confecţiona cîte un ou. Şi nu e de prisos a cita anume aici un pasaj din însemnările lui Leonardo da Vinci. nu i se poate zări nici faţa. Păsări mai mult sau mai puţin similare există şi în alte mitologii. Tacitus însă nu. Herodot poate fi bănuit de exagerări şi informaţii necontrolate. cărţile vor fi pline de faima ei. dar roşie ca focul. care în unele variante ale mitului arde şi renaşte din propria cenuşă. universul va rămîne încremenit de uimire. dar ea ştie să cânte şi să danseze". timpului nostru. fenomenele naturii stimând frica omului primitiv şi aducîndu-1 pe calea . în sfîrşit. căzute din cer. Să comparăm această informaţie cu un mit peruvian conform căruia zeul solar Viracocha a depus cinci ouă pe culmile de la Condor Koto (mai sus de Lima actuală) şi că din aceste ouă divine au ieşit mai multe genii printre care două cu nume semnificative: Pariakaka (Fulger-apă) şi Wampu (Fulger-foc). Iar dacă citim atent descrierea făcută de Claudian. arătând ca un sac galben. nici ochii. argint sau bronz. apoi. care credem că se suprapune unor fenomene spaţiale confirmate şi de mituri. tînărul legendar Şun din vechile naraţiuni mongole iese din flăcări transformat în pasăre şi zboară la cer. pe spinarea măreţei sale lebede. se remarcă zborurile de încercare integrală (distanţă şi greutate). cu şase picioare şi patru aripi. ca să putem reţine elementul mitic esenţial. izbeşte similitudinea cu aspectul sub care se prezintă adesea obiectele zburătoare neidentif ioate ale. balastul literar trebuie eliminat. dar şi un sens criptic pe care-1 cunoştea numai subtilul mag. oul găsit cu două gălbenuşuri: geniul legendar Wampu avea însuşirea de a fecunda gemeni. în această ordine de idei e interesant de menţionat obiceiul menţinut şi azi la ţăranii peruvieni de a îngropa în ogor. Bineînţeles. ca pe un ou magic. Aci e fără îndoială o referire la elicopterul inventat de ilustrul inginer şi artist.unei demonologii rudimentare nu au fost omologate niciodată în marile 119 . O veche lucrare chineză. Ar mai fi de adăugat că apariţia Phoemxului in vremea celor doi consuli la care se referă Tacitus coincide cu ivirea legendei despre Iisus. aducând glorie nepieritoare locului în care s-a născut". Ca şi Phoenixul. Noţiunea de pasăre nu e aici de fapt altceva decât o metaforă. Pe de altă parte. Alte variante ale mitului lui Viracocha precizează că oamenii din vechime s-au născut din ouă de aur.

1). Sau. Fiindcă Tripura (sau Tripura-cura) era opera unui demon (aşura) auster. Rădulescu-Codin). 6). imaginile din basme nu sînt adesea decât reminiscenţe din miturile auzite în predicile şi serviciile divine ale riturilor tîrzii. Moise a fost unul dintre spectatorii naivi care au contemplat coborârea pe pămînt a unei nave nepămîntene şi nu s-au speriat animalic. căci de pildă iată cum un înger salvator (Ingerul românului. cum vom mai vedea. din mitologia vedică. aşa cum le numim. 22. aflăm că Maya a construit trei fortăreţe puternice sau trei oraşe (Tripura): unul în cer. pogorîndu-se din cer. Şi nu i-am putut vedea nici mărimea. Bineînţeles. iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau oa stâlpi de foc" (Apocalipsul.mituri cu actele artizane sau actele de magie divină. mistuitoarea curiozitate pamantească a învins. Zeul în cazul acesta este fie un strateg. însă despotic şi perfid. iar descrierile lui. Pavel din Tars mărturiseşte: „Dar pe eînd eram pe drum şi mă apropiam către amiază de Damasc. Biblia spune: „Şi Moise păştea oile socrului său Ietro. De pildă: „El care sloboade fulgerul şi fulgerul porneşte. pe care apoi le-a contopit printr-un act de magie. 10. atributele angelice fac loc atributelor mecanice: „Şi am văzut un înger puternic. învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul. plină şi ea de stîlpi mari de foc ce coborau într-însa. paleoastronautice. preotul din Madian şi o dată a mînat turma în fundul pustiei şi a ajuns la muntele 120 . Cu acest gen de mituri astrale. altul în văzduh şi al treilea pe pământ. lăsînd loc descrierilor de maşini spaţiale nemaivăzute de oameni. C. acestea din urmă fiind modelări ale altor fapte. col. din pricina căruia stelele luminează în locul lor şi se veselesc. nici slava şi nu am putut să mă uit ţintă la ea. Qiva i-a chemat pe ai săi dîndule săgeata sacramentală cu care să fie distrusă tripla cetate dintre cer şi pămînt. sensul metaforic se diminuează. incheindu-şi misiunea. el le cheamă şi ele răspund: Iată-ne!" (Cartea lui Baruh. aproape obiectiv şi chiar acolo unde maşina e socotită înger. îl cheamă şi ascultă tremurând. De aceea poate şi în folclor orice înălţare la cer este asociată cu o luminozitate specială. Picioarele ea nişte stîlpi de foc traduc simplu priveliştea jeturilor de amortizare a vitezei de coborîre. 33-35). fie un inginer cu forţe magice. şi locul acela avea o crăpătură care mergea până la viltoare. Am zis atunci: Ce groaznic este locul acesta şi cumplit la vedere!" Privitorii ocazionali asociau însă aceste apariţii mai ales cu o explozie de lumini. deodată o lumină puternică din cer a strălucit de jur-împrejurul meu" (Faptele apostolilor. Acele descrieri care au ajuns până la noi sunt făcute într-un mod impresionist. sînt adesea de o precizie tehnică impresionantă: „Am văzut acolo un lucru cumplit: era un foc arzător azvîrlind văpăi. 3. până piere într-o lumină orbitoare". „începe să se ridice în sus. Enoh (din apocriful etiopian) a fost însă un pasager deprins cu astronavigaţia. încet-încet.

înaintea Domnului mergea o furtună mare şi vajnică să crape munţii şi să despice stîncile. Moise aflase în chipul acesta că „poimîine se va pogorî Domnul. 1-3). 5-13). Şi după furtună un cutremur. Şi cînd 1-a auzit Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia sa şi a ieşit şi stătea la gura peşterii" (Cartea întîia a Regilor. dar Domnul nu era nici în foc şi după foc un murmur uşor şi dulce. mai ales că fusese prevenit şi asupra consecinţelor nocive ale prea marii apropieri de astronava în curs de aterizare: „Şi să pui poporului hotar împrejurul muntelui. ca fumul dintr-un cuptor şi . nici să vă atingeţi de poalele lui! Oricine se va atinge de munte să moară!" într-adevăr. dar nu se mistuiau.tot muntele se cutremura grozav. mai directe. dar Domnul nu era nici în cutremur.şi să-i spui: Feriţi-vă să nu vă suiţi pe acest munte. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat lui în flacăra de foc din mijlocul unui desiş de mărăcini. un foc. în timp ce „Moise s-a apropiat de întunecimea unde era Dumnezeu" (ibid. profeţii s-au văzut în stare să iniţieze organizarea unei religii şi. Chiar numai faptul îndrăznelii de a se apropia de giganticul obiect străin. Din structura tuturor religiilor rezultă limpede că persoanele pămîntene oare au realizat contactul au profitat adesea de noua lor situaţie. le aţîţa fără îndoială vanitatea. chiar dacă impresioniste. care însă n-au prevăzut efectele denaturate ale spectacolului aterizării şi ale informaţiilor oferite. Mulţimea chemată îşi admirase profetul care cuteza atît de mult: „Şi tot poporul era martor la tunetele şi fulgerele şi la sunetul cornului şi la priveliştea muntelui fumegînd şi privea poporul şi se cutremura şi stătea departe". adică la Horeb.. Astfel. O completare a imaginii la aterizare găsim în Psalmi (103. mulţimea chemată a putut vedea priveliştea: „Iar a treia zi cînd s-a făcut ziuă. Atunci s-au ivit şi descrierile mai amănunţite. Astfel. 121 . Şi Moise şi-a zis: Să trec în partea aceea şi să privesc la această arătare năzdrăvană: de ce nu se mistuieşte mărăcinele?" (Ieşirea. 9-20). căci Domnul se pogorîse în. sihastru pe înălţimi singuratice. Şi sunetul cornului răzbătea şi clocotea puternic" (Ieşirea. Se prea poate ca unii pămînteni mai îndrăzneţi şi mai ageri să fi fost selecţionaţi anume de către exploratorii cosmici. foc pe munte şi fum se ridica de pe el. (. Ilie este chemat de înger să vadă zborul marelui vehicul: „Şi iată Domnul trecea. sub un jneapăn. 19. transformîndu-se probabil din simpli şamani în profeţi şi sacerdoţi. 20. Dar cu vremea. pe muntele Sinai". 18-21). după ce aterizările au început să fie cunoscute dinainte.lui Dumnezeu. 19. se pare că oamenii epocii au început să se deprindă cu fenomenul şi chiar cu contactele personale.) Iar muntele Sinai fumega tot.. care cobora în flăcări. Şi după cutremur. implicit. s-au pornit tunete şi fulgere şi nouri grei au acoperit muntele. dar Domnul nu era în furtună. şi s-a uitat Moise şi iată mărăcinii ardeau cu flacără. 3. conducerea unei mulţimi omeneşti. 32): „El care atinge munţii şi munţii fumegă". în văzul poporului întreg.

un nor mare. dar în acelaşi timp (el sau poate copistul textelor sale) iubind mult şi metafora.nu numai de o inteligenţă subtilă şi fermă. omul avea nevoie . fireşte. care vărsa strălucire în juru-i. Si fiarele alergau încoace -şi încolo. două se atingeau una de alta. nu se întorceau cînd mergeau. creaturi misterioase. întocmai ca scăpărările de fulger. uitat la fiare şi iată că jos lingă tuspatru fiarele erau patru roate. la dreapta chip de leu.n. cînd ieşeai tu din Seir. iar din mijlocul lui se arăta un punct luminos ca electrul băgat în văpaie. cînd o putem. Şi fiecare mergea întins înainte şi încotro le mina Duhul într-acolo se şi îndreptau. fiinţe. i-a vizitat instalaţiile. fiarele aveau picioarele drepte şi rotunde şi scînteiau ca arama strălucitoare. citim: „O. Cînd fiarele porneau. Şi ori încotro le mîna pe ele Duhul. poate tocmai din această pricină.în primitivitatea sa superstiţioasă . se ridicau şi roatele. După el. la fluviul Chebar". într- 122 . Tuspatru aveau în faţă chip de om. e unul dintre cele mai vechi texte biblice cunoscute. Fiecare avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. cărţile căruia textul canonic însă nu le-a păstrat. iar la spate chip de vultur. 5. Şi iată care erau chipurile lor. spirit impresionist. iar cînd mergeau nu se întorceau. confrunta cu oricare reportaj jurnalistic al lansărilor spaţiale: „O vifornita venea dinspre miazănoapte. foarte atent la amănunte. Singurul dintre profeţii biblici care a izbutit să se apropie de aceste două condiţii a fost Enoh. semăna cu nişte lumini. pămîntul se cutremura şi cerurile se zguduiau şi norii se topeau deodată în ploaie! Munţii se clătinau în faţa Domnului . un foc strălucitor. din ţinutul Edomului cînd tu porneai. Şi chipul şi făptura roatelor semănau cu un crisolit şi toate aveau aceeaşi asemănare: Chipul şi făptura lor erau ca o roată îmbucată într-alta. Şi între fiare era ceva care semăna cu cărbunii aprinşi. Şi aşa erau tuspatru.). Obezile lor erau ridicate la o înălţime înfricoşată şi obezile erau umplute cu ochi de jur-împrejur. Iată şi făptura feţelor lor. Ele se îndreptau în mers în cîte tuspatru părţile. pentru o observaţie globală care să nu omită principalele detalii. Şi mîini de om ieşeau de tuspatru părţile de sub aripi şi feţele lor şi aripile celor patru. la stìnga chip de taur. Şi din mijloc am văzut chipurile a patru fiare (de fapt. Tuspatru aveau aripile întinse în sus. Aflîndu-se „în ţara Caldeilor. ele aveau chip de om. ci şi de foarte mult sînge rece.pămînt. Doamne. Dar. iar cînd mergeau nu se întorceau. 4-5). a fost Iezechil. porneau şi roatele de lîngă ele şi cînd fiarele se ridicau de pe . care. Iezechil a privit în toată durata fenomenul apariţiei unei astronave. în anul al cincilea al robirii regelui Ioachim. după opinia filologilor. în Cîntecul Deborei. care tot umblau printre fiare şi focul strălucea şi focul scapără ca fulgerul.însuşi Sinai!" (Cartea Judecătorilor. ci fiecare fiară mergea întins înainte. pînă la aterizare şi mai mult.Unii pămînteni au observat şi alte efecte ale intrării astronavei în atmosferă. iar aripile lor erau sprintene. Şi m-am. conform cuvantului ebraic haiyot n n. ale căror aripi se atingeau una de alta. Descrierea e într-adevăr uimitoare azi. iar cu două îşi acopereau trupurile lor.

Aşa era strălucirea lui de jur-împrejur. Şi înăuntru şi de jur-împrejur am văzut ceva ca focul.) Privii pînă cînd fură puse jilţuri şi s-a aşezat Cel vechi de zile. 7. 2. 13). jilţul său: flăcări de foc. 1. 1). Iar pe bolta cerului care era deasupra capetelor lor." Sistemul acesta de a descrie este evident necanonic şi tocmai de aceea superior. El este superior chiar faţă de o seamă de descripţii din vremea noastră pe care le înitîlnim în presă. se ridicau şi roatele. cînd se ridicau ele. stupefiat de o instalaţie industrială electronizată. acesta e interesant şi prin gradul său. iar cînd se opreau. (. Un pârâu de foc se vărsa şi ieşea din el. 4-28. Iezechil cedează în faţa impresiei grave produse de o realitate nemaivăzută. ca un vuet de ape mari. care era deasupra capetelor lor. Şi în timp ce se opreau şi îşi lăsau aripile în jos. am căzut cu faţa la pămînt şi am auzit o voce a unuia care-mi grăia.. ca glasul celui Atotputernic. însă tot conştiincios în faţa insolitului astral. fiindcă Duh de viaţă era în roate. ca un chip de om. 9-11. roatele lui: foc arzător.acolo se şi îndreptau şi se ridicau şi roatele împreună cu ele. se opreau şi roatele. care semăna cu cleştarul care-ţi lua ochii . însă totodată captivantă. Iar deasupra capetelor fiarelor era ceva tare ca bolta cerului. Faţă de multe alte texte de asemenea natură. iar de jur-împrejurul lui strălucire ca de curcubeu care se arată în nouri pe vreme-de ploaie. (. ca un huet. Şi cînd am văzut-o.. ceva ca electrul. Lucrurile se 123 . era ceva care semăna cu safirul. Cînd porneau fiarele. de auto-autentificare. pe cît arătau coapsele şi mai jos. deasupra. care a asistat la o amerizare: „Văzut-am în vedenia mea în ceas de noapte-şi iată că cele patru vînturi ale cerului sfredeliră marea cea necuprinsă.. Şi-mi zise: Fiul omului! Scoală-te în picioare ca să vorbesc cu tine!" (Profetul Iezechil.) Şi pe când eu priveam ţintă la vedenia mea în ceas de noapte.. iată că pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi a ajuns pînă la Cel vechi de zile şi a fost dus înaintea lui" (Daniil. lăsau aripile în jos. îmbrăcămintea lui albă ea zăpada. Şi eu mă uitam din pricina zgomotului cuvintelor trufaşe pe care le grăia cornul. 2-3. de vreme ce îl vedem răscolind toată terminologia săracă a limbii lui ciobăneşti spre a găsi echivalenţe..aproape cu discernămînt ştiinţific. răsunetul se auzea pe bolta cerului.. a fost profetul Daniil. Iubind metafora ca toţi profeţii. Era aievea chipul slavei Domnului. înfricoşătoare.întins deasupra peste capetele lor. dar şi atunci repetînd într-una expresia prevenitoare „ceva ca un. era ceva ca un tron de împărat. ca huetul unei oştiri. una mai ciudată decît alta. porneau şi roatele şi cînd se opreau fiarele. Şi cînd porneau ele auzeam fîlfîitul aripilor. ieşite din creionul cîte unui reporter mediocru. Mai modest de cît Iezechil. am putea zice . fiindcă Duh de viaţă era în roate. ca să spunem aşa. şi atunci îşi construieşte comparaţiile esenţiale cu o neaşteptată prudenţă. mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de mii stăteau gata înaintea lui. iar pe el şedea. Şi patru fiare uriaşe ieşiră din mare. iar părul capului său curat ca lina. Şi sub această boltă cerească se întindeau aripile lor unele-spre altele şi fiecare fiară avea cîte două aripi cu care îşi acopereau trupurile lor.

Nici munţii. Pe stânca Behystun din Irak. „înaintează. arme nimicitoare care seamănă mult cu armele noastre nucleare. care zboară peste capetele supuşilor într-un obiect lung. străbătând spaţiul iute ca gândul". Dacă aici lucrurile par mult mai clare. s-a produs un fenomen de necrezut şi uimitor. iar indicaţia ne este foarte preţioasă. Darius salută şi este salutat de zeul său protector Ahuramazda. comparînd zvonul comunicat de istoricul iudeu cu unele scene descrise în Rig-Veda. scrie: „Cîteva zile după sărbătoare. în Războiul iudeilor. Cu zgomotul grozav al vînturilor furtunii însoţât de fulgere. Ei vin spre Darius pe măsură ce ies dintr-un simulacru de uşă dreptunghiulară. cu caii de argint aurit". mulţimea a putut privi care şi oştiri de soldaţi înarmaţi. ivite pe neaşteptate în văzduh". în ziua de 21 a lunii artemisius. ele frizând adesea prea mult fantasticul. Destinate a rămîne oculte pentru mulţimile omeneşti de-a lungul mileniilor şi ajungînd să devină oculte şi ininteligibile după trecerea vremii chiar pentru iniţiaţi. 124 . Iar voi înconjuraţi cerul şi pămîntul. purtând pe piept podoabe de aur. pe de o parte. Carele acvinilor strălucitori. măruţii şiau făurit o mare putere. dar nu mai presus de viteza măruţilor. Şi totuşi.petreceau „în anul întâi al lui Darius". mişcarea mâinii stângi a zeului (aminteşte perfect mişcarea mîinii oricărui pilot pe manşă. ne putem gândi şi la o realitate metaforizată. oare fac minuni. pot fi interpretate şi simbolîstic. Rig-Veda spune: „Hărăziţi jertfei cereşti şi înarmaţi cu lănci înflăcărate. măruţii işi iau podoabele de la ploaie. aflate într-un document plastic de piatră. figură legendară el însuşi (Daraiavauş). în jos. iar pe de altă parte e fixat total. Carele lor s-au rostogolit îndată ce ei şi-au desfăcut podoaba. Şi au străbătut cu vigoare măsurată văzduhul. Înainte de asfinţitul soarelui. ce nu poate fi sceptru pentru că. precum şi persoane extraterestre care nu au nimic angelic sau dumnezeiesc. mai mult decît atîta. pe un perete netezit vertical. concomitent. Dacă toate acestea. care sînt consemnaţi şi în inscripţia cuneiformă de pe aceeaşi stâncă. Literatura vedică e in genere foarte bogată ân descrieri amănunţite de războaie cereşti. făcând acelaşi corp cu peretele obiectului zburător. întrucât e vorba de un sincronism evident. nu e ţinut într-o poziţie solemnă. la o înălţime de cincizeci de metri. vehicule aeriene şi astrale care seamănă mult cu vehiculele noastre spaţiale. Ahuramazda ţine mîna stingă atent şi strins pe un obiect oblic de formă cilindrică. Ei înaintează pe cai înfrînaţi şi iuţi. cu caii roşii. Dar aci e aproape vădit mirajul. mai ales aşa cum vor fi ele peste unul sau două decenii. Printre acestea se poate socoti ştirea transmisă de Josephus Flavius care. stranie pentru tradiţia clasică e însă atitudinea zeului: salutând cu mîna dreaptă ridicată. dar cu simbolul unui jet propulsor ieşind sub formă de raze din aeronava sa. există alte mărturii (zvonuri sau legende) ce se pot interpreta în mai multe feluri. în timp ce primeşte închinarea celor doisprezece regi supuşi. fără aripi. nici râurile nu i-au oprit în loc. stă săpată o scenă în basorelief înfăţişând pe acest rege Darius I.

ţevile îndreptate în jos erau închise pe jumătate. pentru ca nava să poată atîrna în văzduh. şi poate că la un moment dat exploratorii cosmici îşi vor fi dat seama de unele consecinţe psihice ale prezenţei lor. Prin mijlocirea puterii ce se ascunde în mercur şi care pune în mişcare un vifor. transferată în ritualul spălării sacre în Gange. fără să cadă. forţa mai trecea . Vîrtejul se năpustea cu putere şi se izbea de pămînt. se deschideau tijele celor opt ţevi.informaţiile din atari texte mitologice nu mai opun cercetătorului de azi decît o perdea stilistică. deoarece. pentru încălzire. De la această ladă. oare se iveau la gazdele terestre. folosită în titanomahia sanscrită: „Spre a face neprimejdioasă asemenea săgeată care nu s-a folosit. Noţiunea de navă spaţială există însă în literatura vedică şi ca atare. aşezate în spatele şi în faţa navei. La începutul călătoriei.prin opt ţevi îndreptate în jos. spre a putea ţîşni afară forţa eliberată ce avea să. Afară de ele. Nu se dau în vileag amănuntele făuririi. nu pentru că nu am cunoaşte aceasta. relatarea principiului de funcţionare îşi avea rostul ei. Unul din texte analizează structura instalaţiilor de propulsie: „La mijlocul navei o ladă grea metalică este izvorul forţei. vorbindu-se făţiş de o maşină spaţială (car ceresc). Aflăm de exemplu că „Tvastar a făurit trăsnetul ceresc. ci spre a păstra lucrurile în taină. fiind înjghebat din materiale uşoare şi asemuindu-se unei mari păsări care zboară. Ideea a rămas. trăsnetul cu care a descoperit partea slabă a lui Vritra şi 1-a zdruncinat". înăuntru se cuvine să se aşeze o instalaţie cu mercur şi altă instalaţie de fier. Totuşi. ca să-şi spele cu grijă armele şi veşmintele. Atunci partea cea mai mare a vîrtejului era călăuzită în ţeava din spate. iar tijele de sus stăteau închise. împingă astfel nava înainte". după ce titanomahia trecuse cu marile ei urmări tragice. De altfel. Într-un lung poem antic indo-tibetan: Samaran-ganasutradhara (după unii filologi însemnînd „Arhitectul Universului"). care erau îndreptate în jos. în acelaşi poem se explică modul general de funcţionare: „Corpul său trebuie să fie puternic şi trainic. lesne de tras la o parte. Fireşte. omul ce se. aflîndu-se de către toţi. Totuşi. vorbind de săgeata supremă. Prudenţa însă ei n-au părăsit-o în relatări. se spune tot atît de făţiş: „Despre chipul în care se pot făuri părţile alcătuitoare ale carului zburător noi nu vorbim nimic. nici un om din vremea aceea nu ar fi îndrăznit să se apuce de construcţia astronavelor. săltînd astfel nava în sus. după asemenea informaţie. făcută pulbere şi înecată in mare". află înăuntrul acestui car poate să străbată în zbor mari depărtări prin cer în Chipul cel mai 125 . Cînd nava se înălţa destul. forţa trecea în două ţevi mari. dincolo de orice interes simbolist. Ostaşii scăpaţi de urmările exploziei erau obligaţi să ajungă repede la fluviu. ea trebuie pisată. în literatura vedică se găsesc şi informaţii exprimate aproape direct. cel care face treaba cea mai bună întru bucuria bătăliei. ele ar putea să slujească răului". Un alt text indic dă poveţe cu totul neaşteptate.

Toate instrumentele muzicii cereşti porniră să sune laolaltă. E interesant de amintit că aceste maşini mitologice erau conduse de voinţa pilotului. carele strălucitoare. Iată însă un text al lud Leonardo da Vinci. spre a le scufunda împreună cu echipajul lor. nici luna nu le luminau totuşi.) Pătrunzînd în cetatea cerească (a lui Indra). Şi datele. străluceau într-o fermecătoare lumină. următoarele fracţiuni divizionare: para. Acolo. ziua este împărţită în 60 de fracţiuni kala. Să adăugăm şi un text misterios al lui Newton. călăuzit de vizitiul Matali. Părînd inutilă milenii în şir. atît de clar astăzi. nici soarele. care va lămuri mai bine semnificaţia acestui gen de taine: „Pentru ce nu am publicat procedeul meu de a sta sub apă atîta timp eît se poate sta fără a mînca şi pentru ce nu voi publica şi nici nu voi divulga aceasta? Din pricina răutăţii naturii oamenilor. Datorită mercurului. Ramayana prezenta maşinile zburătoare vinwna ca pe nişte sfere ce navigau în văzduh. deasupra şi dedesubtul lui. în jurul. Ajungînd în ţinuturi pe care muritorii nu le pot atinge. care este de trei sute milioane ori mai mică decît secunda. dar ele însele emanau o lumină orbitoare. ne mai putem opri în faţa altei informaţii enigmatice din alte cărţi ale culturii antice indiene (Suria Siddhanta şi Brihat Sataka): diviziunea timpului. spre a distruge corăbiile. dimpotrivă. care (echivalentă cantităţii de 24 minute) se divide la rîndul ei în 60 vikala (fiecare din acestea echivalînd cu 24 secunde).uimitor.. capătă un sens în plus dacă ne amintim că în 1968. Carele cereşti apar desigur şi în Mahabharata: „Fremătînd de bucurie. propulsate de efectul tainic al mercurului. Voi arăta alte mijloace care nu sînt legate de atare primejdie". care s-ar sluji de acest mijloc spre a ucide pînă şi pe fundul mării. în Anglia. Şi deodată el se preface într-un mărgăritar. (. el străbătu o 126 . Arjuna fu salutat de locuitorii ei divini. Arjuna sări în carul său ceresc ce se avîntă numaideeît. vorbind de proprietăţile nobile ale mercurului „care nu puteau fi comunicate. pentru aceasta fiind necesară doar modificarea poziţiei motorului. iar dacă ar mai rămîne îndoieli asupra principiului de funcţionare a motorului cu mercur care propulsa carul ceresc din Samaran-ganasutradhara. abia azi ştim. carul capătă o putere de mişcare ca a trăsnetului. păreau mici şi întunecate ca nişte lămpi gata să se stingă. pe fondul cerului. altele. motorul a şi fost experimentat pe o rachetă. sînt evidente în textele citeţe. Acest text arhaic. vitat para şi ima conduc la ultima din scara descendentă: kashtxi. a fost pus la punct un motor ionic cu mercur. fără ca lumea să se expună unei mari primejdii". ca şi tăinuirea publică a principiilor tehnologice esenţiale. Arjuna văzu cum treceau în toate direcţiile. pe cer".. Nici un astru. folosind ca mijloc de propulsie vaporii de mercur şi avînd aspectul unui tub electronic de radio fără înveliş. în cer. din practica laboratoarelor noastre moderne. tat para. Unele. transmisă telepatic şi că îşi puteau schimba zborul în orice direcţie. că o astfel de subdiviziune infinitesimală se foloseşte numai în fizica nucleară.

Dacă amintisem mai sus. 9). trec în zbor de la apus la răsărit două obiecte stranii. Prima referire mitologică la vehiculul probabil este steaua magilor. citind că steaua magilor „s-a pogorît pe un munte şi din ea a ieşit Hristos. Obiectele zboară la o anume distanţă unul de celălalt. pe marginea unei fraze a lui Tacitus. unde era pruncul" (Matei.. un student a fotografiat cu ajutorul teleobiectivului frescele din bolta bisericii care. către soarele scînteind de raze al lui Indra" (op. Icoanele şi frescele la care ne referim există încîteva ţări învecinate.cale semănată cu stele. Obiectele sînt văzute în secţiune longitudinală. Cercetătorul sovietic V. mişcarea este strict tehnică. sau produs cu mijlocirea unui vehicul. pe oare o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor pînă ce a venit şi a stat deasupra. Zaiţev mai transmite şi alte curiozităţi din textele apocrife slavone despre acelaşi subiect." De asemenea. relatează că steaua nu semăna cu cea zugrăvită în biserici şi că avea aripi şi multe raze lungi care o mişcau în cerc. cit. parcă vrînd să constate dacă e urmat de celălalt vehicul. pe unii zugravi de biserici. au oferit imagini cu totul neaşteptate. probabil din sec. ascultînd pe împăratul. este pentru că există unele legende de la începutul erei noastre. Mînăstirea s-a zidit între anii 1327 şi 1335. In 1964. de formă perfect aerodinamică şi cu simbolul liniar al jeturilor de propulsie în spatele fiecăruia. de către astronomi" (sic!). iar din cel din faţă pilotul priveşte înapoi printr-un gen de hublou. 2. XV. cele mai multe pierdute ca atare şi conservate aproape numai în ecouri plastice destul de stranii. Nu ne oprim deocamdată decît asupra aspectului acestor vehicule transferate dintro legendă necunoscută în mai multe texte şi icoane ortodoxe. Apocriful slavon al Cărţii lui Enoh. Cel mai interesant grup de fresce s-a descoperit la mînăstirea sîrbească Deciany de lingă metecul din Kossovo. Ambele obiecte seamănă pînă la identitate cu primele capsule spaţiale lansate în epoca noastră. Peste mulţimea mal mult uimită decît speriată ce înconjoară crucea răstignirii lui Isus. preocupată fără crispare şi neavînd nici un atribut mistic sau clerical în înfăţişare şi mişcări. Iisus Cristos. Una dintre evanghelii spune: „Iar ei (magii). îndeosebi zugrăveli de biserici ortodoxe. cartea Udyagaparva). dar mai ales înălţarea la cer. privite atunci prima dată de aproape. dincolo de atributele tehnice vădite. steaua ar fi fost observată „din turnuri anumite. dar calmă. iar în fiecare din ele e un personaj humanoid cu figură gravă. zugrăvirea încheindu-se în 1350. Dar. dimpotrivă. au plecat şi iată steaua. în epoca medievală a acestor ţări. Teologii au explicat existenţa nefirească a acestor obiecte într-o biserică ortodoxă printr-un simbol naiv: soarele şi luna. de coincidenţa dintre o apariţie a păsării Phoenix şi apariţia aşa-numitului mîntuitor creştin. trebuie subliniat că 127 . care contrazic flagrant spiritul canonic creştin. pe unde au circulat probabil anumite tradiţii şi anumite texte apocrife ce au inspirat mult mai tîrziu. potrivit cărora „naşterea" (alteori pur şi simplu apariţia) acelei persoane cvasiistorice.

de forme geometrice diferite. singuratică şi uitată. ci sînt grupate într-un singur loc. el trage de o manşă fixată sus. peisajele sînt pictate până la orizont. Aici. nu numai prin grosimea lor. la marginea pământului existând nişte ciudate construcţii de piatră. oare evident nu pot fi stânca naturale şi a căror formă ese imposibilă în arhitectura vremii şi în genere în arhitectura istorică. în direcţie contrară zborului şi că. am găsit o imagine şi mai stranie: pe un teren stâncos şi pustiu e înfăţişat momentul biblic al întâlnirii dintre Moise şi Yahve pe Muntele Sinai. Isus. 128 . Dar pe zidul dinspre apus al naosului. în stînga capsulei. în fine. Alte capsule târgoviştene sunt semielipse cu excrescenţe colţuroase şi cu mai multe detalii de natură tehnică. considerată a fi Măria Magdalena. Pereţii capsulei lui Isus dau impresia de soliditate. prin oblicitatea lor avîntată puţin în sus. pictate confuz. spre deosebire de toate amănuntele tehnice care-1 înconjoară. amintind toate . cu orificii centrale. în peretele interior al capsulei.însă uimitor de exact pistele de aerolansare. Iisus este singur şi nu manifestă nici un sentiment de contact cu mulţimea. dar faţa lui exprimă un puternic sentiment de despărţire. este de fapt un disc mic aplicat concentric peste unul mai mare. apare însă un personaj terţ împreună cu un obiect în plus: sus. persoanele dinăuntru nu au nici un atribut sacral. zugrăvită în secţiune verticală şi având un contur ovoidal cu vîrf ascuţit. care se află nu pe un nor.cele două capsule zboară de la apus la răsărit. Scena a fost reluată cu mai multe detalii tehnice de o icoană rusească din sec. XVII. iar gestul e mai mult decît laic. spre cerul totdeauna negru şi înstelat. Mai trebuie adăugat că peste tot unde sînt zugrăvite înălţări de capsule în frescele târgoviştene. lingă Moscova. Baza acestei capsule gata de decolare sugerează 8 (4 + 4) pătrate aşezate orizontal. un înger de tipul personajelor cu expresie degajată din capsulele mînăstirii sîrbeşti iese pe jumătate dintr-un dublu disc zburător. pictate cam în aceeaşi epocă de Constantin Zugravul. Cea mai complexă dintre ele se află pe tîmpla altarului. adică în sens invers faţă de mişcarea aparentă a soarelui şi a lunii. deci simbolul fraternizării între personajul ceresc şi femeia pămînteană. cu mîna dreaptă. e zugrăvit momentul înălţării lui Isus. păstrată la Zagorsk. sub scena zborului spaţial şi deasupra mulţimii de oameni. în cabinetul arheologic al Academiei Teologice. mai multe capsule de zbor. ca în simbolurile solare.'" Faţă de textul canonic. dintre ele ieşind jumătatea de sus din trupul personajului amintit. care însă se fereşte înspăimîntat. că tot astfel razele nu înconjoară obiectele. fireşte. similare ou cea din Zagorsk. în cele ovoidale. se înclină o femeie tânără şi frumoasă. Am văzut însă în frescele din Biserica Domnească de la Tîrgovişte. e îmbrăcat în veşmînt canonic. Isus stă în picioare într-o capsulă. In aceeaşi mînăstire din Iugoslavia. ci întro capsulă ovoidală. ca nişte duze. considerat de teologi drept Adam. încearcă să tragă înăuntru un alt personaj. Cu mîna stingă. în colţul din dreapta.

cea veche. 1). unde o va căuta pe Inia-Dinia. în unghiuri ascuţite. Helios îi răspunde îngrozit: „Voinţa ta nu e fără primejdie. acum aproape patru secole. telegarii mei abia îl pot urca. învioraţi de odihnă. Dar în legătură cu zugrăvelile stranii mînăstireşti şi cu aceste capsule zburătoare e vrednic de atenţie şi un vechi basm folcloric românesc. dintre care majoritatea s-a pierdut. aşadar. Aceasta insă. se ridică în văzduh. Astfel este o idee suprapusă mitului catastrofei phaetoniene. Trişti-Copil şi Inia-Dinia. II. Toate aceste descripţii epice şi plastice.Am mai văzut capsule similare pictate pe icoanele dih două biserici vechi de la Bucureşti: Biserica lui Bucur (unde sînt câteva imagini din familia celor tîrgoviştene) şi biserica Sf. marea şi pământul mă fac pînă şi pe mine să tremur adesea. Sursa acestei iconografii se află probabil în ciclul apocrif de legende evanghelice. Acelaşi subiect ciudat se găseşte şi pe mai multe icoane vechi pe sticlă. al propulsiei). Mai e de remarcat că Trişti-Copil. Sarcina spre care năzui e mare. îşi poate revela caracterul unei lecţii de astronavigaţie. pe care o zăriseră cei trei magi. unde o căuta pe Inia-Dinia). E interesant de amintit că steaua magilor i se păruse enigmatică şi demnă de o cercetare ştiinţifică încă lui Kepler. dând detalii cu totul din afara universului metaforic al miturilor şi departe de posibilităţile minţii omeneşti din epocă de a 129 . la mijlocul cerului drumul este de o înălţime uriaşă. văzute din locul acela. Spiridon. îndeosebi din Maramureş. dispărând imediat. dimineaţa. de pe cheiul Dîmboviţei (unde o capsulă în secţiune verticală are indicat dedesubt jetul triplu. la o mînăstire cu nume ciudat şi arhitectură bizară: „mînăstirea Calu-Gastru. Iată. un simpozion ştiinţific internaţional a reluat problema stelei din Bethleem. potrivit unui canon. legate toate de steaua magilor. o Phaeton! ea nu se potriveşte nici puterilor. Cînd Phaeton îşi vizitează tatăl în palatul sclipind ca un curcubeu şi îi cere să conducă şi el o zi carul solar. este totuşi un intelectual (ştie carte multă) şi un artist (zugrăvind minunat chiliile mînăstirii Calu-Gastru. Metamorfoze. panta e repezită: ea cere un conducător încercat" (Ovidiu. nici tinereţii tale!" după care-i aminteşte Că nici zeii nu se . care. Iar în declin. Câteodată se adaugă detalii şi mai uimitoare. ântr-un pai razemă şi ântr-un păr spânzură". frica şi groaza îmi turbură inima. că materialul mitologic oferă informaţii despre diferitele ipostaze şi epoci ale apariţiilor de vehicule extraterestre.încumetă să-şi asume atare răspundere şi adaugă: „Nici unul afară de mine nu are dreptul să se aşeze în carul care împroaşcă văpăi!" explicând dificultăţile inerente: „De la început 'drumul urcă pieptiş. deşi erou folcloric. bine decantată. Tînărul erou Trişti-Copil pleacă. iar acum cîţiva ani. împreună cu cele douăsprezece prietene ale ei.

S-a procedat desigur la diferite verificări. într-atît era de similar desenul cu schema unei rachete cosmice. seamănă foarte bine cu orice rachetă spaţială contemporană. în spatele omului sînt ţevi şi aparate cu o distribuţie perfect ordonată din punct de vedere tehnic şi departe de cel mai îndrăzneţ simbolism. basorelief deosebit de straniu. aparţinînd civilizaţiei maya. în faţa omului. După publicarea materialului fotografic şi comentariilor. ci spre un instrument optic interior de bord. trufia care neagă evidenţele. Există însă şi un. Fireşte. demonstrează că odinioară cineva a cunoscut pe Pământ forma şi structura unei astronave. amintesc cunoaşterea de către om a unor fenomene insolite nepămîntene. deasupra aparatului uşor conic. pe care arheologul Pierre Honore o consideră piatră de mormânt a zeului Cuculoan. nedeosébite cu nimic de cunoscutul jet de propulsie al rachetelor. are atenţia absorbită şi privirea concentrată. izbitoare prin similitudinea lor cu aparatura de bord a cosmo-navigaţiei de azi şi neasemănătoare cu nimic din pictografía popoarelor Americii precolumbiene sau a oricăror altora dintre popoarele antichităţii. Lespedea e acoperită de un. iar ambele mâini şi le ţine strâns pe nişte manşe de poziţii şi aspecte diferite. ca un semicerc dinţat. în faţa căruia optica clasică rămâne neputincioasă. ca de . La mijloc.document de piatră. Examinând desenul. sînt mai multe instrumente şi cadrane. căci aparatul este complet etanşat. nici operaţia de decantare grijulie a ideilor sugerate vag. Koll nu găseşte în imaginea vestitei pietre tombale de-cît o reprezentare a „crucii de porumb" maya. Publicistul german. cit şi autenticitatea basoreliefului ei. Iar afară. Specialiştii i-au atribuit lespezii vârsta de un mileniu şi jumătate.. unui turbocompresor de rachetă modernă. după care vin câteva şâruri de orificia. in faţă. care. obicei. un bărbat mayas tipic. In piramida mare de la Palenque (Yueatan). ceva părând o antenă. aşa cum 1-a publicat Yesuko Matsimura. aşa ca în mituri sau în iconografia cvasisimbollcă): desenul e o schemă dintre cele mai evidente a unui aparat de zbor care. s-a pus fireşte şi problema mistificaţiei. P. examinînd pentru prima dată cu multă atenţie desenul săpat in lespede. a observat un lucru la îndemâna oricărui privitor atent (aci nemaifiind necesare nici fantezia. se vede un sistem de duze. iar apoi o foarte distinctă schemă secţionată.. în 1953. De curînd. în coada aparatului de zbor. într-o încordare a corpului aşezat numai pe jumătate şi vădind mişcarea înainte. văzută în secţiune longitudinală. dar nu spre vreo fereastră sau vreun hublou. s-a manifestat şi aici. ân care noi putem recunoaşte forme şi structuri de vehicule cosmice. în mijlocul aparatului. arheologul mexican Alberto Ruz Lhuillier a descoperit într-unui din vestibuluri o lespede dreptunghiulară. vedem. cercetătorul japonez Yesuko Matsimura.construi simboluri. Totuşi. deşi străvechi. spre a salva prejudecata singularităţii omului în Univers ori măcar credinţa bigotă a neputinţei contactelor. ce corespunde şi ca aspect grafic şi ca poziţie. din afara miturilor. cu indicaţia grafică precisă (de astă dată clasică) a fasciculului de văpăi evacuate cu forţă. 130 . oricât neam căzni să găsim alte explicaţii. dar scepticii iniţiali au confirmat apoi atît existenţa lespezii într-un vestibul secret al piramidei de la Palenque.

ca un nor de flăcări.e. Unele păreri mai recente socotesc tectitele drept nişte deşeuri de carburanţi ai navelor spaţiale venite din afara Pămîntului. morţi din cauze enigmatice. ar proveni (potrivit unor mituri) de la reziduurile de carburanţi ai carelor cereşti.). Se susţine că lacul Titicaca. plumb.) era. Aşa sau altfel stînd lucrurile. Ammianus Marcellinus relata despre interesul filozofului Anaxagoras pentru meteoriţi. 149) că. povestind că înainte de căderea acestei pietre s-a văzut. care sînt un produs misterios. după Pliniu cel Bătrân. din Anzi. după cum spun specialiştii. nu au găsit totuşi „sedii extraterestre". Indonezia şi Filipine. aluminiu. care s-ar părea că nu provin din Lună (probele selenare de până în 1971 încă nu le demonstraseră prezenţa pe satelit). deoarece formarea lor cere temperaturi mult superioare celor ale lavei topite. timp de şaptezeci şi cinci de zile pe cer.n. conduse de Yves Cousteau. chiar dacă ar proveni din spaţiul cosmic. crâmpeiele acestea de 131 .A. Valea -Vitavei (Cehoslovacia).U. Dar mai stranie este o informaţie dată de Plutarh: „In sprijinul lui Anaxagoras vine şi Daimachos. oare nu stătea nemişcat. Tectitele. nu sunt formaţiuni de origine vulcanică. prezentând şi o anume radioactivitate. Trecerea probabilă prin zona Pământului a unor vehicule aparţinând unei sau mai multor civilizaţii nonterestre e confirmată şi de alte lucruri. dar au descoperit de pildă peşti. în anul morţii poetului Simonides (468 sau 467 î. Un meteorit ce căzuse la Aigospotamoi. necontenit. Texas şi Georgia (S. nu sînt nici de origine meteoritieă. Tectitele. „pe cer. sudul Australiei şi in triunghiul format de Indochina. Ele nici nu s-au dispersat uniform pe pământ. celebrul paralelipiped negru din Meoca. sub forma unor câmpuri tectitice: Coasta de Fildeş (Africa). ca meteoriţii.Schema deci putea fi făcută sau în timpul aproximativ al apariţiei stelei magilor sau copiată după tradiţii mai vechi. în nopţile acelea lucea şi o cometă". In altă epocă. argint. dintre aceste deşeuri (însă de altă compoziţie) ar face parte şi Kaaba. întrucât sunt mult mai tinere decât meteoriţii şi nedispersiate geografic la voia întâmplării. numite şi „lacrimile lunii". Unii atribuie acestei categorii de reziduuri şi tectitele. căderea cărora ar fi ştiut s-o prezică. „de mărimea unei încărcături de căruţă şi avea culoarea brună de arsură". cupru. în lucrarea intitulată Despre evlavie. II. Recentele explorări pe fundul lacului. care 1-a văzut mult mal târziu. siliciu. ci se-purta încoace şi încolo. calciu. sub forma unor picături solidificate de rocă albastră-verzuie şi conţinând izotopi radioactivi. magneziu şi oxid de fier). aşa că din pricina mişcării şi a rătăcirii. naturalistul latin notează mai departe (Istoria naturală. un corp focos foarte mare. adorat de musulmani. ci sunt concentrate in cinci regiuni. E interesantă de semnalat şi constatarea specialiştilor că tectitele (compuşi de aur. e util de citat anume aici faptul că mal mulţi autori ai antichităţii eline leagă unele căderi de meteoriţi de un fenomen mai ciudat. sînt peste tot identice indiferent de compoziţia solului unde se adăpostesc. deci mereu in preajma ecuatorului.

Vitezele cosmice de prim rang sînt foarte des amintite în mituri şi basme.8 m/sec2. la început nedeosebindu-se de săteni. I. lăsînd o dungă de lumină pe urma sa". dar după mecanica relativistă a lui Einstein. Să nu uităm însă că în acele vremuri nu se clădeau temple pe vârfuri de munţi înalţi. Evident şi profanii ştiu că o cometă nu se comportă aşa! Adesea. cu o sfoară de in în mînă şi cu o prăjină de măsurat". iar în faţa mea era o clădire ca de cetate. până ce ii veni pară de foc. luă chip sperios şi înălţîn-du-se cu iuţeală „se duse spre locul lui. Conform mecanicii clasice newtoniene. într-un basm cules de transilvăneanul Adam Bolcu (Dealul fetii). In această ordine de idei se poate cita una din numeroasele curiozităţi danteşti. egală cu acceleraţia normală a căderii libere. dintre care unul singur. ci-un fulger scurs din proprie casa lui nu cade-aşa. (Lysandros. pentru recuperarea fetei. Iezechil vorbea de fapt de mai multe tipuri. izvorînd din cine ştie ce zonă iniţiatică: „ . aşa cum am spune azi: nava-bază. iată văzui un om care stătea la poartă. iar unele deocamdată le depăşesc şi pe cele de azi. nu-şi are dreptul . un zmeu.9 ani de viaţă (în timpul rachetei) ca să atingă limitele universului cunoscut. Iezechil zice: „Cu vedenii dumnezeieşti mă duse şi mă lăsă pe un munte foarte înalt. miturile şi folclorul indică viteze de zbor ce depăşeau categoric posibilităţile umane de mişcare din epocă. întocmai ca stelele căzătoare". Referiri la nave venite din cer şi la vitezele lor se regăsesc mereu şi după antichitate şi mai ales în folclorul şi în cronicile întregului Ev Mediu. mai tîrziu şi mai ales în legendele medievale ele par mai suple şi au dimensiuni reduse. se face o alifie dintr-o anume iarbă crescând în loc pietros. alteori cu un munte. „zmeul începe a strănuta şi a sufla pe nări. precum şi a asigura securitatea organismelor umane în timpul acceleraţiilor.la noi în mod firesc. comparat cu un templu. transportînd persoane puţine. chiar 132 . XXII. Apocalipsul ş. pe când lumina parcurge aceeaşi rută în 3 miliarde de ani (timp terestru).. răcnind urât. sau: „Nimic din câte suieori se scobor . Divagând puţin. Şi când m-a dus acolo. zburînd cu o viteză supusă unei acceleraţii constante de 9. 12). este uriaş. apoi de la o vreme.foc provenite din sfărâmare erau purtate şi străluceau peste tot.). efectul se vede îndată căci. arămiu la chip. mirosind alifia. aci s-ar putea aminti un bun proverb spaniol: „nu se merge în cer cu căruţa!" E. vine la o nedeie şi fură o fată din horă. Sanger a calculat că. cosmonautul va consuma numai 41. Dacă în textele biblice uneori aceste nave capătă proporţii gigantice (Iezechil. problema ar consta numai în a găsi mijlocul de propulsie-necesar marilor viteze cosmice. 92-93)..să poţi a-1 compara cu-al nostru zbor" (ibid. cum tu te sui de iute" (Paradisul. menită să-1 alunge pe venetic. pare imposibil de străbătut o distamţă cosmică ce depăşeşte timpul uman terestru (o viaţă).a. 103-105).

ca o mare de sticlă. nu ne mai este greu să facem analogiile necesare. ci numai ca un om semiprimitiv. pe care l-am auzit vorbind cu mine îmi grăieşte: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea! îndată am fost răpit în Duhul şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea cineva. Şi înaintea tronului. ferestre lărgindu-se spre chilii şi părând. căci scriitorii medievali şi scriitorii Renaşterii transmit relatări enigmatice în plus faţă de marile mituri pe care le 133 . glasul ca de trîmbâţă. martorul din Apocalips nu ne mai apare ca un alienat mintal. dar şi de galerii. de explorare. Nu este lucru de mirare că şi acest om apocaliptic. Şi cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardoniu. care tocmai se întorcea la nava-bază: „După aceea mă duse la poarta care dă spre răsărit şi iată că slava Domnului venea dinspre răsărit. dar aceasta nu e aterizată. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul scaunului. pline de chilii. Să nu uităm în aceeaşi privinţă. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului.capiştele montane apar mai tîrziu. Pesemne că se păstraseră până în Evul Mediu mult mai multe descrieri legendare ale circulaţiei cosmice decât ştim noi azi. astfel. asemenea cu cristalul. Daniil şi ceilalţi. lenticulare. ci probabil pe o orbită circumterestră: „După aceasta m-am uitat şi iată o uişă era deschisă în cer şi glasul cel dintâi. iar de jur-împrejurul tronului era un curcubeu. dinainte şi dinapoi". cu un interior de trei caturi. Profetul descrie. clădirea era se pare rotundă. vedenia cerului pe care o văzusem la fluviul Chebar. cit şi mişcările autonome ale aparatelor de Zbor. Şi am căzut cu faţa Ia pământ. Şi slava Domnului intră în templu. patru fiinţe. Şi vedenia pe care o văzui fu ca aceea pe care o văzusem cînd el a venit ca să piarză cetatea. douăzeci şi patru de bătrâni. Credincioşii credeau fără să cerceteze. dar asta e din afara problemei noastre. care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune. Iezechil asistă din nou la aterizarea uneia din navele mai mici. la fel ca Iezechil. porţi. şezînd. era închipuit de greci tot ca o fiinţă ou o sută de ochi. 1-6). abuziv de amănunţit. copleşit de instalaţiile contemplate undeva în cer." O navă-bază similară găsim în Apocalips (4. pilaştri. descriere păruse comentatorilor atei de pînă acum două-trei decenii cel puţin dementă. îşi pământul strălucea de slava lui. pline de ochi. înţelegînd fireşte altceva. personifică atît instalaţia să zicem cibernetică centrală a navei. a ordinatorilor contemporani. Avînd însă acum la îndemînă cunoaşterea aparaturii electronice. din descrierea cam difuză. adică într-o mare astronavă plasată pe o orbită circumterestră. pe poarta a cărei faţă dădea spre răsărit. coridoare. înconjurate de pereţi groşi. Iar fiinţele pline de ochi nu erau decît lămpile de control ale instalaţiei. îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur. că Argus. paznicul astral al Herei. Fireşte că o asemenea. într-o vreme cînd acei oameni nu cunoscuseră alte mijloace de tracţiune decît puterea animalelor domestice. cu înfăţişarea smaragdului. iar vuietul ei era ca vuietul unei ape mari. Enoh. a aparatelor de bord. ceea ce numeşte el templu. Aflîndu-se acolo.

. de către copiştii creştini oare au transcris.ce-1 scoţi din foc. această saga.cunoaştem. apoi au văzut un om sărind afară şi coborând pe funie ca şâ când ar fi vrut să desprindă ancora. 58-65). devenind nemuritor. Ancora a rămas însă în biserică. ne putem gândi că sursa de informaţii nu trebuie căutată numaidecât în vechile mituri.o zi la zi. Parea că înoată in apă.cu ochi ţintiţi" . Aşa plecă Condla. Lăsat liber. ca fierul . urcîndu-se cu tatăl său pe muntele Usnech. O saga nordică ne informează că regele irlandez Condla icel Frumos. s-a petrecut o minune. O ancoră de metal legată de o funie a căzut din cer şi una din ghearele ei. plutind cu fata peste mări şi de atunci nu i-a mai văzut nimeni şi nu s-a mai aflat ce se petrecuse cu ei". plutind la capătul celălalt al funiei ancorei. Tot aflat de inexplicabilă este şi prezenţa. dar scurt nu fu-ntratîta jocul . In manuscrisul irlandez Konungs Skuggsa (cca. I. eu existenţă confirmată istoric. după ce s-a înălţat.Beatrice sta spre veşnicele roate . într-o duminică pe când oamenii erau la liturghie. s-a făcut nevăzută.. 134 . precum şi altele. ci poate în fenomene similare mai apropiate de timpul respectiv. într-o insulă cu o cetate de sticlă. iar corabia. deşi de la prima vedere afirmaţia ar părea riscantă. De pildă Dante mărturiseşte că se înalţă spre ciudatul său paradis într-o sferă de foc cu viteza pe care o numim azi cosmică. Călătoria e relatată astfel: „Condla sări într-o luntre de sticlă. care a domnit între anii 123-157 e. (Paradisul. dintre care una are chiar o antenă evidentă precum şi un instrument de măsurat. . Mitul lui Condla e celtic. Caci iată o replică regală din Shakespeare. Antonie (păstrată la muzeul din Bruxelles) din 1516. Totuşi. . uimind deopotrivă prin conţinutul ei ca şi prin precizia deloc simbolică: „Lumina îmi orbeşte ochii sau văd oare trei sori?" (Henric VI). 950 e. Apoi cei din ea au tăiat funia.să-l prindă. Şi peste puţin timp oamenii abia putură s-o mai zărească în depărtarea până unde era ân stare să ajungă privirea lor. a unor maşini zburătoare. omul acela "s-a căţărat în grabă pe funie şi a ajuns la corabia sa”. Oamenii s-au năpustit afară şi au văzut în cer o corabie cu oameni în ea. semănând destul de bine cu aparatele goniometrice. scîntei în juru-mi locul. iar sfera aceea are o manevrare precisă şi îi dă la un moment dat senzaţia distinctă a imponderabilităţii.cu-al doilea soare vru s-orneze cerul. fireşte ou interpolări dogmatice.şi-n clipă parc-a şi lipit eterul . Oamenii s-au repezit . "stînd mărturie a minunatei intîmplări". pe o pânză a pictorului Jeronimus Bosch: Ispitirea sf.) citim: „în târgul Cloera.. Regele Arthur plecase şi el. de teamă că il vor ucide.n.încît să nu observ că dă. Astfel de amănunte se repetă în epocă. insa episcopul nu le-a Îngăduit să pună mâna pe el. s-a agăţat de arcul de lemn de deasupra uşii bisericii.n. adaptat ulterior personajului Condla cel Frumos. Mai ales acest pasaj din Divina Comedie e uluitor: „Nu lung. care erau ascuţite. părînd că Cel ce poate . a întâlnit o minunată femeie străină în veşmânt nemaivăzut şi a plecat cu ea într-o luntre de cristal spre Ţara Marilor Măguri.

precum şi trei altare. din surse enigmatice. Dar lucrurile capătă alt ecou. Similitudini am găsit în textele biblice. această insulă are următoarele caracteristici principale: e un disc circular cu diametrul de 7837 yarzi. Regăsim imaginea şi în folclor (col. acoperit cu un strat gros de diamant 135 . Insula Laputa. cum s-a arătat. printre stele. care înainte vreme nu plutea. unde un colind comunică: „Pe sub nouri. câteva persoane laice. povestind următoarea legendă: în această insulă.Această corabie plutitoare în văzduh nu e o legendă singulară. din Călătoriile lui Gulliver. care o plasează însă pe apă. insula este plutitoare. Herodot scrie: „Aceasta se află aşezată într-un lac adine şi întins. însoţite de un înger gigantic. Da nu-i soare răsărit. pe sub mare Răsărit-a mîndrul soare. la fel ca muntele plutitor locuit. cu un secol şi jumătate înaintea descoperirii lor astronomice. în apropierea sanctuarului din Buto. Bârseanu). existenţa şi coordonatele aproximative ale celor doi sateliţi ai planetei Marte. O atare insulă e în orice caz din familia mitică a triplei cetăţi indice. Egiptenii spun că insula e plutitoare. După spusele egiptenilor. Leto . dacă studiem aceste legende în comparaţie cu misterioasa insulă plutitoare prin aer Laputa. ascunzîndu-1 în insula astăzi numită «plutitoare». II. de asemenea aici cresc sumedenie de palmieri şi mulţi alţi arbori roditori şi neroditori. iar printre frescele din Biserica Domnească de la Tîrgovişte se află una înfăţişând o barcă zburătoare ce transportă. pe deasupra unui turn. m-am întrebat cu mirare dacă într-adevăr o insulă poate să plutească.una din cele opt zeităţi apărute dintru început. zboară autonom deasupra pământului. Tripura-cura. Cînd am auzit aşa ceva. fiind populată de o gintă neobişnuită. Una din ele e descrisă din auzite de Herodot (Istorii. Legenda e aburită de timp. tocmai atunci cînd a sosit Typhon care scotocea peste tot în dorinţa de a da de fiul lui Osiris". 156). descrisă cu lux de amănunte de către Jonathan Swift. dintr-un basm vietnamez despre eroul Ty-Thyk. care găseşte tinereţea eternă. După Swift. Eu însă nam văzut-o nici plutind.1-a primit pe Apollo în grija ei de la Isis şi 1-a scăpat. care-şi avea locuinţa în oraşul Buto unde se află şi oracolul pomenit . că-i o sfîntă mînăstire Mînăstirea slujba ţine Iacă vine-o corăbioară încărcată d-îngerei" Se poate trage concluzia că aceste corăbii sau temple alunecând prin cer ar fi putut fi un fel de insule de tranzit sau un fel de baze orbitale. Pe ea se află un mare templu al lui Apollo. totuşi jocul unor situaţii aminteşte vag de era titanomahiei şi de instrumentele ei. scriitorul care a semnalat. Le sugerau de asemenea apocrifele biblice ortodoxe şi cărtile bogomilice. nici mişcîndu-se.

captaţi în vederea economiei de combustibil de către exploratorii cosmici nepămînteni şi apoi satelizaţi ca baze spaţiale. atribuie totuşi unei societăţi cvasiprimitive calităţi excepţionale de fantezie simbolistă şi metaforică şi ignoră tocmai funcţia esenţială a conştiinţei omului primitiv: imitaţia. De multe ori ne sperie ipotezele aparent îndrăzneţe. iar aceasta aminteşte de una din ipotezele asupra farfuriilor zburătoare. după tradiţie. uneori staţionare. ar fi putut să fie nişte oraşe spaţiale plasate pe orbite provizorii.) referindu-se la un mic satelit care. e că insula se deplasează prin propulsie magnetică. o dată sau de mai multe ori. zboară lin.A. de unde vor fi plecat periodic navele-sonde în vederea unor explorări prealabile. ca şi Luna (şi aceasta e deocamdată numai o ipoteză). Omul trăieşte mult prea puţin faţă de condiţia sa cosmică. Nimic nu ne-ar mai mira astăzi dacă am socoti că şi aceşti sateliţi naturali. II) şi Agalot (cap. turnuri. admirînd ceea ce nu a existat. dacă ţinem seamă de legendele arcadiene care vorbesc despre cerul preselenar. Acum câţiva ani s-a descoperit în Argentina un grup de cratere aşezate în linie dreaptă. IV) vorbesc de nişte turnuri zburătoare. omul fiind mirat să redescopere de cîteva ori pînă descoperă o dată.U. Acestora credem că li se pot adăuga şi aşa-zişii sateliţi naturali ai Pământului. pasager al insulei. ceea ce este deosebit de interesant. se poate urca oricît de sus şi poate coborî pe pămînt. Marea Britanic) datate la universitatea din Dublin cu o vechime de trei milenii. iar experienţa cîştigată de o generaţie se mistifică şi rămîne utilizată numai într-o proporţie modestă. In genere. Astfel. îşi schimbă la dorinţă direcţia şi se poate opri nemişcată în aer. Fenomenul s-ar fi petrecut acum 5800 de ani. fantezia omenească e un act festiv şi omenirii îi trebuie foarte mult timp pentru a imagina insolitul. Astăzi există opinii temeinice care afirmă că planeta noastră a mai avut şi alţi sateliţi naturali afară de Lună. Şi în genere. cetăţi oare zboară sau plutesc. care s-ar deplasa prin crearea unor dîmpuri electromagnetice. Campo del Cielo. tratatele Khaguiga (cap. la fel ca şi munţii plutitori sau mînăstiriile aeriene. micşorîndu-şi treptat orbita. au fost odinioară mici planete libere sau asteroizi phaetonieni.dintr-o singură bucată. aceste insule. a căzut în regiunea aceea. Gulliver nu simte zborul. numită în chip straniu de către localnici. Acordul între mituri şi documentele materiale în ce priveşte vizitarea Pământului. 136 . Semnalări de vehicule asemănătoare găsim destule în scrierile vechi ale Asiei. de către navele extraterestre este un fenomen. controlabil. concluzia specialiştilor de la universitatea Columbia (S. aşa cum a arătat analiza craterelor efectuată cu ajutorul izotopului radioactiv al carbonului 14. efort al gîndirii ele pot deveni adevăruri evidente. deşi cu puţin. In 1967 s-au descoperit urmele altui satelit (Knowth. cum am mai spus. pe orbite circumterestre. E ciudat însă cum unii oameni (chiar de ştiinţă) se încarcerează adesea în prejudecata care.

care supraveghează tainele celeste şi îngerii damnaţi care au fraternizat cu oamenii şi le-au comunicat numeroase cunoştinţe ştiinţifice. ci omeneşti. miturile şi legendele din cuprinsul acestei teme explică lucid că fiinţele cereşti nu erau divine. într-o frescă. cărora pînă şi Vechiul Testament le spune adesea bărbaţi. în lemn sau în metale. M. Oricît ar părea de nefiresc pentru mentalitatea medievală. fie cereşti. ouăle acestea coborau miraculos din cer (America de sud). Cu vremea. zeul japonez Suzano a locuit întîi pe Lună. fie terestre. dîndu-i acest argument: „Dumnezeii pe care-i adoraţi voi sînt chipuri cioplite în piatră. Vom examina în acest capitol mai îndeaproape. De mai multe ori. să adopte creştinismul. oamenii se năşteau din ouă de aur. Clotilda. cronicarul Grégoire de Tours relatează că. se împart în două clase: îngerii morali şi neiertători. Ingerii mitologici. Oamenii căzuţi din cer au rămas vreme îndelungată pe pămînt după venirea Fiului lui Dumnezeu". V. legendele recompuse în sînul cultelor tîrzii au degradat cele două noţiuni pînă la două forme naive şi contradictorii: 137 . PERSOANE EXTKATERESTRE In vechime. atari persoane nu au nimic din atributele îngereşti pe care le-a inventat pictura Renaşterii europene. aşa cum le cunoaştem fie din mituri şi tradiţii folclorice. regina francilor. în sec. dar structura lor e foarte asemănătoare. dintr-un obiect ovoidal (Tassili). Agrest citează două fraze ale unuia din textele găsite la Qumran. Astfel. potrivit unor mituri. într-o clasificare ce o socotim posibilă. întemeind prima dinastie locală. regele. după caz. iar numele ce le daţi lor au fost nume de oameni. îl convingea pe soţul ei. un humanoid ieşea. persoanelor cereşti de importanţă secundară li se dă numele de îngeri. dar în acele mituri vechi. unde ele s-au redus repede la un trup grăsuţ de copil şi o pereche de aripioare de pasăre. lîngă Marea Moartă: „Au venit oameni din cer şi alţi oameni au fost ridicaţi de pe pămînt şi duşi în cer.PALEOASTRONAUŢI Chiar şi din materialul cercetat pînă acum a rezultat destul de limpede amintirea mitică a unor fiinţe. In unele grupuri de mituri religioase. nu de zei". Mango Guella şi soţia sa (Peru) au coborît din cer pe un fir de păianjen. care au efectuat călătorii de informaţie sau de explorare cu obiecte ce au aproape toate atributele tehnice ale unor astronave sau. persoanele pe care le numim paleoastronauţi. Unele texte mitologice sînt de valoare generală. Iisus Cristos se înălţa într-o capsulă ovoidă (după frescele şi icoanele medievale ortodoxe). de unde a coborît apoi pe Pămînt. Exemplele sînt numeroase. argint sau bronz (Peru). ale unor aeronave. fie din unele documente străvechi de artă plastică.

Kokabiel. Arazeyal. Samsapeel.îngerul sufletelor omeneşti întinate. Satariel. ulterior damnat. grupul numeros al lui Semyaza coborîse din cer în piscul Ardis al muntelui Hermon. purta răspunderea celor înviaţi. Baraqiel a fost dascălul astrologilor. iar ceilalţi două sute puteau fi exploratorii şi cercetătorii de rînd. Cartea lui Enoh (apocriful etiopian) informează amănunţit asupra celei de-a doua clase de îngeri: grupul. cel care a indicat plăgile sufleteşti. al lui Semyaza. paznicul celor mai buni oameni din popor. le-a relevat secretul metalelor. Raguel . prinţul lor. care i-a învăţat pe oameni să-şi facă spade şi săbii. dezvăluitorul semnificaţiilor amare şi dulci ale vieţii şi al secretelor îngereşti. Turiel. Ingerul. Aceştia sînt căpetenii peste cîte zece" (VIII. Potrivit textelor comparate. Baraqîel. Asbeel. Asdariel a explicat mersul lunii. (oamenii) au preacurvit. care le-a arătat oamenilor toate plăgile morţii. Amiziras este cel care i-a instruit pe vrăjitori şi pe vraci. cel care i-a convins pe îngeri să coboare pe Pămînt şi le-a sedus pe fiicele oamenilor. acest grup avea o organizare paramilitară: „Şi iată numele căpeteniilor lor: Semyaza.arhanghelii şi diavolii. Din grupul opus făceau parte mai ales îngerii: Mihael. dar fără atribuţii precise. are o definiţie lingvistică precisă. găsim următoarele nume (desigur. dragoni şi heruvimi şi Remeyel care. s-au rătăcit şi toate căile lor au fost desfrînate". Penemu. Armaros le-a descoperit oamenilor arta desfacerii farmecelor. conducătorul expediţiei. la porunca lui Dumnezeu.purtătorul ideii de răzbunare a lumii luminătorilor. Tamiel. Mai mult decît oricare alta. Quetzalcoatl). plaga vieţii şi muşcătura şarpelui. Daniel. Armaros. Agni. scuturi şi pieptare. 7). mai ales. Vriei era îngerul lumii şi infernului. plaga fătului în sîn. Kokabiel a dezvăluit înţelesul semnelor cereşti. După Enoh. Saraquiel era emisarul straniu pe lîngă sufletele care păcătuiau împotriva sufletului. alterate) împreună cu specializarea ştiinţifică a fiecăruia: Yekon. Circulau şi alte nume. cum zice textul apocrif etiopian. Kasdeya. apoi. Ezeqiel. Prometeu. Gadriel. Yomeyal. cel care răspundea de paradis. cel care i-a sfătuit pe ceilalţi îngeri „să-şi întineze carnea lor cu fetele oamenilor". Ananiel. Aceste derivate vulgare nu au însă nici o legătură cu nucleele memoriale din mituri. Arămiei. i-a învăţat pe oameni să scrie şi să citească (corespondentele lui sînt: Thot. Asaël. cuvîntul corespunzător ebraic (malah) avînd semnificaţia de sol regal. Rafael . 10) informează însă că Azazel se afla în pustie. atunci cînd Yahve i-a cerut lui Aaron să-i trimită acolo tocmai acestui înger damnat un ţap viu. grupul era compus din 221 persoane: unul era prinţul Semyaza. Se poate presupune că scopul propriu-zis al aterizării era limitat 138 . Potrivit mitului. Gabriel. le-a arătat taina prefacerii lumii. Zaquiie. i-a învăţat folosirea uneltelor morţii şi a sedus-o pe Eva. Azazel. trebuie spus că Azazel s-a împovărat de faima cea mai rea în faţa îngerilor morali: „nelegiuirea a fost mare şi obştească. Arakib. arta de a le lucra şi tainele împodobirii trupului şi sulemenirii ochilor şi. douăzeci erau conducătorii grupelor divizate pe specialităţi ştiinţifice. Resistematizînd materialul mitologic. 16. în miturile mai tîrzii fiind omologat cu Şarpele. de fapt. Batariel. Textul canonic al Bibliei (Leviticul.

în acest caz. unirea cu femeile lor. transmite foarte clar: fetele pămîntene erau frumoase şi gingaşe. a fost privit rău de conducătorul principal al expediţiei extraterestre. s-ar putea ivi şi o ipoteză mai gingaşă. care ar schimba şi optica noastră asupra titanomahiei: dezaxarea şi 139 . s-au împreunat cu ele şi s-au întinat cu aceste femei şi tot păcatul a fost descoperit!" In ordinea firească a lucrurilor. adaptate stilistic şi acceptate dogmatic de religiile moştenitoare ale miturilor primordiale. Domnul (sau Dumnezeu). dar în cele din urmă a cedat. Aşa cum am mai amintit. ca şi termenul de „înger răsculat". iar pe unele nu le-au priceput deloc şi de aici o sumedenie de confuzii. ne putem da seama că în cele din urmă damnaţiunea îngerilor. căruia i se trimitea în aparentul exil un ţap viu. Cît priveşte răscoala îngerească şi damnaţiunea. iar în acelaşi timp şi mult mai riscantă. confruntând ceea ce spun miturile. pare a fi totuşi o persoană importantă. Mitografii au suprapus diferitele izvoare ce le-au stat la îndemână. dată fiind varietatea specializărilor ştiinţifice pe care Enoh le atribuie membrilor principali ai grupului. acestui şef. căci oamenii nu au fost puşi în lume spre a-şi arăta astfel credinţa lor cu condeiul şi apa de funingine. Aproape toate miturile acelei perioade stabilesc două erori fundamentale. căruia tu i-ai dat putere să-şi stăpînească tovarăşii. îi comunică: „Ai văzut ce-a făptuit Azazel. iar moartea atotstricătoare nu i-ar fi atins". Rămîne inexplicabilă acuzarea întregului grup de o culpă care pentru oameni a fost în mare parte o binefacere. Semyaza rezistase la început dorinţelor fireşti ale grupului de a-şi lărgi misiunea. Acelaşi Enoh. din impuls natural şi poate şi dintr-o curiozitate ştiinţifică. Adevărata damnaţiune. atunci dând două interese cosmice contrare se vor fi ciocnit. după relatarea lui Enoh. ci pentru a rămîne drepţi şi curaţi. numit în Biblie. numit uneori şi Tuniel. pe de alta. săvîrşite de avangarda expediţionară. bucurîndu-se chiar şi în cursul acuzării de consideraţia şefului suprem. Altruismul prometeic. i-a învăţat pe oameni! Şi ei (îngerii) s-au dus către fiicele oamenilor. aceste erori sînt expuse ca într-un rechizitoriu de Cartea lui Enoh (apocriful etiopian): pe de o parte. căci oamenii nu au fost creaţi altminteri decît îngerii. Penemu. cineva. iniţierea ştiinţifică a oamenilor. repetat în numeroase mituri. îşi are locul în titanomahie.la un şir de prospecţiuni în domenii diferite. atît în textul canonic cît şi în apocrife. cum i-a învăţat (pe oameni) şi le-a dezvăluit tainele veşnice care se săvîrşesc în ceruri şi în ce chip Semyaza. pe care toate vechile religii îl numeau cu numele zeului suprem. „le-a dezvăluit oamenilor toate tainele înţelepciunii îngereşti şi i-a învăţat pe oameni să scrie cu apă de funingine pe papirus şi sînt mulţi aceia care s-au rătăcit din această pricină de la o veşnicie la alta şi pînă în ziua de azi. care fără îndoială înfloresc şi hiperbolizează înţelegînd totul prin optica omenească primitivă. Azazel. iar „îngerii fii ai cerurilor le-au văzut şi le-au dorit şi au zis unii altora: Să mergem să ne alegem printre odraslele oamenilor femei şi să naştem prunci!" Cu toate acestea. ne putem imagina că o formă biologică similară putea dori şi realiza un amestec cu oamenii. după cum am mai arătat. nu a fost altceva decît exprimarea unui regret în faţa unora dintre urmările nedorite.

prin minuni şi fapte mai presus de fire. Cînd acolo c-ajungea Cărţi pe braţe că-şi lua Şi citea. precum a făcut în ochii tăi. într-atîta de necanonică. mai sus se ridicară. similitudinea cu mitul dezlănţuirii lui Prometeu e numai aparentă. în Egipt. sensul adânc este mai curînd depăşirea ştiinţifică a unui impas. proorocea. Textul biblie dă la un moment dat o definiţie generală a persoanelor cereşti care vizitaseră Pămîntul. Un foarte interesant colind românesc din Dobrogea sugerează anume asta. Jos. proorociţi Şi citiţi de Dumnezeau Şi pe Dumnezeu nu-1 ştiţi. Iată Dumnezeu că scapă" Aici. miturile nu oferă decît crîmpeie de sugestii turburi. aflându-se în colocviu cu sfinţii. dar pentru această ipoteză. Sus. cu arătări înfricoşate. e aci tocmai cheia informaţiei. 34). care nu e decît un comentar politic ulterior. fără stabilitate logică. zice: „Voi citiţi. Mai desluşit putem vedea altceva şi anume unele dificultăţi inerente explorării unei planete necunoscute. 4. Definiţia e susţinută de un argument logic elementar: „Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină pe pămînt ca să-şi aleagă lui şi popor din mijlocul altui popor prin încercări. Aceşti comentatori probabil 140 . mai jos că se lăsa Pe stîlp de piatră cădea.scăparea de sub control a unui grup de roboţi autonomi. cu mînă tare şi cu braţ întins. Cercetarea ştiinţifică putea fi uneori însoţită de erori tehnice şi implicit de impasuri. iar ideea unui dumnezeu încarcerat. Personajul Ion Sînt-Ion.D-unde sfinţii c-auzea Ei săltară şi zburară. trebuie înlăturat de aici ecoul vanităţii naive de administraţie teologală. Domnul Dumnezeul tău?" (Deuteronomul. De trei zile şi trei nopţi Stîlp de piatră-n patru crapă. Cu norii s-amestecară. Iar eu viu şi bine-1 ştiu Jos la cheia raiului în stîlp-piatră mi-e-ncheiat!" Apoi se produce o agitaţie generală: . prin luptă. Bineînţeles.

deosebirile între fiinţele raţionale extraterestre şi maşinile lor. artistic sau moral. în ciuda metaforizării uneori excesive. informaţiile cele mai clare ni le dă ciclul sanscrit. Cu un efort de atenţie. îl găsim în ciclul ebraic. unde însă. 141 . în mîna lui dreaptă avea şapte stele. mîinile şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită. iar înfăţişarea lui era ca soarele. ci el. iar miturile nu le ofereau nimic logic din punctul lor de vedere. a grăit: Nu te teme!" (Apocalipsul. în ziua Domnului şi am auzit în urma mea glas mare ca de trîmbiţă. iar huetul cuvintelor lui ca huetul unei mulţimi". Capul lui şi părul lui erau albe ca lîna albă şi ca zăpada şi ochii lui ca para focului. ci persoanele care şi-au asumat cîte o sarcină misionară printre oameni. In schimb Ioan Teologul. informaţia propriu-zisă este mult mai greu de decantat. 1. Aici a fost o manevră teologică pămînteană. descrie o fiinţă în mijlocul aparaturii sale: „Fost-am răpit întru Duhul. (. fie cu costumul spaţial. nişte iniţiaţi singulari. din pricina numeroaselor confuzii şi interpolări teologice ulterioare.) Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi întorcîndu-mă am văzut şapte sfeşnice de aur. chiar dacă tocmai ele au dobîndit numele sau de îngeri damnaţi şi demoni sau de zeităţi secundare. cînd ne stau la îndemînă termenii reali de comparaţie. îmbrăcat în veşmînt lung pînă la picioare şi încins pe sub sîni cu un brîu de aur. 6) vedea mai degrabă un aparat: „Trupul lui era ca şi crisolitul şi chipul lui ca fulgerul. punîndu-şi mîna dreaptă peste mine. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe cineva asemenea unui Fiu al Omului.. născîndu-se mult după el. cum de altfel s-a şi întâmplat cu timpul. Misticii şi exaltaţii credeau dogmatic în simbolul suprapus mitului. Ei nu văzuseră fenomenul. Examinarea ştiinţifică a lucrurilor este posibilă abia astăzi. ştiinţific. Este notabil că dintre aceste persoane nonpămîntene au intrat mai temeinic în mituri şi au fost înconjurate liric de mult mai multă simpatie. dar probabil de fapt completînd cîteva cicluri tradiţionale. nu conducătorii expediţiilor cosmice.. deşi acestora li se acordă întotdeauna numele şi titlul de zeitate supremă. De fapt. cu scop cultural. chiar mulţi dintre martorii oculari ajungeau să confunde o persoană nonterestră fie cu maşina de care se slujea. cînd străluceşte întru a sa putere. care însă le convenea. pe cînd se afla în insula Patmos. Dar materialul cel mai abundent. Profetul Daniil (10. se pot distinge în oricare din mituri şi chiar în folclorul epic şi ritual. pesemne. Dintre mitologiile sistematizate în scris.nu credeau adesea nici ei în adevărul tradiţiei. 10-17). am căzut la picioarele lui ca un mort. printre semenii tereştri. acoperindu-şi nevoia laşă de a avea un stăpîn şi un judecător transcendent. pînă la detalii. Picioarele lui erau asemenea aramei care a ars în cuptor. iar ochii lui ca flăcările de foc. Şi cînd l-am văzut. fiindcă foştilor şamani le părea mai convenabil să rămînă. şi din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri. iar glasul lui era ca vuietul apelor mari. pretinzînd a fi avut o serie de vedenii.

iar consilierul său bizar şi atît de eficient se motivează mai bine prin similitudinea cu un calculator automat. după alte legende. Într-un dialog. Noul venit iradia o lumină uimitoare.cine se ascunde în fiecare din noi. darnice. folosindu-se în atari situaţii de consilierul său secret. căci Hermes e curier al zeilor. care a domnit 100 de ani şi a fost cel mai modest om din imperiu şi cel mai folositor poporului său. frumos îi era chipul şi minunată înfăţişarea. ca un zeu. Dar. Nimeni nu mai văzuse vreodată un om ca dînsul. de asemenea. poate un demon. de asemenea. împăratul legendar chinez Kao-yao. avînd un corespondent identic în miturile maya în Quetzalcoatl şi omologat de greci cu Hermes. Impresionaţi de prima întîlnire. In chipul fizic al lui Kao-yao e mai lesne de recunoscut efectul unei clime reci şi al unei atmosfere cu aer foarte rarefiat. Hermes s-ar fi născut în Arcadia şi ar fi fost. Era foarte frumos. conduce sufletele morţilor în Infern etc. El era bun şi 142 . deşi Thot era în acelaşi timp şi un Prometeu. orientaţi teologic. pentru că aflau din tradiţie asemănarea care sugerase ideea creaţiei omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Lukian din Samosata pune în gura lui Hermes această frază curioasă: „Cum să nu-mi vărs amarul. Nu se poate şti niciodată . putem bănui că mitografii şi copiştii de mai tîrziu. fie cu aspect fizic omenesc. care era un berbec sacru. au atenuat nuanţele. gura lungă şi întinsă ca botul cailor. avea o figură stranie: faţa albastră-verzuie. cînd numai eu sînt împovărat cu atîtea treburi şi sînt hărţuit de atâtea slujbe?". Aproape toţi vizitatorii cosmici apar însă în mituri fie în înfăţişări imposibile (cînd sînt confundaţi cu maşinile lor sau cînd li se descriu numai costumele spaţiale). fiind fiul nimfei Maia. Persoanele extraterestre care intră în contact cu oamenii sînt mereu blajine. martorii oculari au narat de obicei mai cu seamă aspectul tehnic. decît o fantezie care nu poate fi motivată. Să nu uităm totuşi că şi Hermes e din neam de titani. cîte o informaţie izbitoare asupra înfăţişării paleoastronauţilor extraterestri. protectorul tuturor călătorilor. poate un zeu. Şi totuşi găsim. se îngrijeşte de hrana lor. Un basm liberian (Necunoscutul luminos) povesteşte că într-unui din satele tribului way (din regiunea Sierra-Leone) „a venit într-o zi un om luminos. mare cît un urs şi cu blana albăstruie. El rezolva chestiunile cele mai încurcate într-o clipă. neglijînd cu sau fără intenţie ceea ce le era similar şi deci mai puţin impresionant. chiar dacă rareori. spre a putea susţine apoi teza inversă. era un înţelept desăvîrşit şi un ins incoruptibil. lipsit de particularităţi străine.comentează basmul . înţelepte şi puternice. confecţionînd de fapt nişte zei după chipul şi asemănarea omului. necesară sistemului religios. El era desăvîrşit.Una sau mai multe dintre persoanele extraterestre care au transmis oamenilor învăţătură este zeul egiptean Thot. printre altele. decît cu un rod al închipuirii. Necunoscutul răspîndea o sclipire în juru-i. care era fiica lui Atlas şi amanta temporară a lui Zeus.

şi 69). pe care Iezechil. iarbă. Călimara e bineînţeles un alt instrument. După un drum foarte lung. totuşi fără a le personifica.. iar culoarea roţilor era ca strălucirea pietrei de Tarşiş" (ibid. care era la privire ca un tron. despre funcţia căruia profetul nu avea de unde să ştie. „îndată veniră şase bărbaţi de la poarta cea de sus care dă spre miazănoapte. de la înălţime aşa de mare că fata nu putu să vadă de unde anume. lanţul îi ridică sus de tot pe podişul unuia din munţi. Şi acela l-a luat şi a ieşit de acolo. ceea ce străinul nu acceptă prea uşor. Apoi se îndreptă cu vorba către bărbatul cel înveşmîntat în veşminte de in şi-i spuse: Intră între roate sub heruvimi şi ia un pumn de cărbuni aprinşi din locul dintre heruvimi şi împrăştie-i asupra cetăţii! Şi a intrat în văzul meu. Atunci un heruvim a întins mîna dintre heruvimi spre focul cel ce era între heruvimi şi a luat foc şi 1-a pus în pumnul bărbatului celui înveşmîntat în veşmînt de in." Aşezîndu-se amîndoi pe podeţ. se slujesc de aparatele lor. soţii ajung la nişte munţi înalţi. 143 . textul biblic folosindu-se de cuvîntul respectiv. 9. Trebuie spus că numai o ignoranţă religioasă mai tîrzie a transformat şi heruvimul în fiinţă angelică. cîte o roată lîngă fiecare heruvim. heruvimii stăteau în partea dinspre miazăzi a templului şi un nour umplea curtea cea dinlăuntru. cînd a intrat bărbatul. iar în mijlocul lor se afla un bărbat înveşmîntat în veşmînt de in. ca de un simplu termen de personificare..politicos cu toţi.) Şi cînd i-a poruncit bărbatului celui înveşmîntat în veşminte de in: Adu foc dintre roate. unde erau palmieri. „totul părea ciudat şi necunoscut: necunoscutul luminos părea ciudat şi necunoscut". dar heruvimul avea sub aripi ceva care semăna cu o mînă de om. persoanele. indicaţiile lui Iezechil asupra instrumentelor cu care lucrează persoanele cereşti văzute de el. (. „Acolo. „Şi cum mă uitam . dintre heruvimi! s-a dus şi s-a oprit lîngă o roată. Săvîrşind lucrare. basmele au filtrat foarte mult miturile originare şi mai ales elementul tehnic însoţitor al persoanei insolite este alterat. 20. Şi deodată de undeva de sus. sînt mult mai evidente şi nici prea greu de clasificat în zilele noastre. 1-3. cu o călimară la brîu" (Iezechil. se lăsă în jos un lanţ lung. fiecare cu unealta sa nimicitoare în mînă. se vedea deasupra lor ceva ca piatra de safir. După ce Domnul dă o poruncă alor săi. aşa cum subliniază basmul. care se opri pe pămînt. Străinul explică despre sine doar „că e dintr-o ţară străină şi călătoreşte ca să vadă pămînturi străine şi că în curînd se va întoarce în ţara lui". le numeşte heruvimi. uşor identificabile.zice el mai departe . 1-2). adică îngeri de al doilea rang. surse nevăzute de muzică şi de glasuri gingaşe. Şi cînd mă tot uitam. acesta fiind în anume măsură corupt chiar în cele mai vechi mituri scrise. In vremea aceasta. în lipsa altuia. iată că lîngă heruvimi se aflau patru roţi. necunoscutul se opri.iată că pe bolta cerului care se sprijinea pe capetele heruvimilor. Dacă podeţul folcloric liberian nu este decît o reflectare palidă. fie şi interpretate naiv. dar o fată îl iubeşte şi insistă să fie dusă de el. Despărţirea de părinţi e tristă fiindcă. In capătul lanţului era prins un mic podeţ. Desigur.

soarelui. îmbrăţişaţi cum erau. ca să nu povestească în cer celorlalţi îngeri ce au văzut pe pămînt. cules de 144 . îngerilor le plăcu lumea aceasta. care cum am mai constatat era un observator destul de fin şi profund pentru modesta sa condiţie. Dar. Aici. Uneori există totuşi o vagă diferenţiere. o păstoriţă. cu căpetenia lor Manco Kapak şi le-a spus: Tu şi urmaşii tăi trebuie să fiţi stăpîni şi să supuneţi multe popoare. O legendă aymară (sudamericană) povesteşte că. de vreme ce adaugă: „Şi pe aceste roate le-a numit în auzul meu: Galgal". Iezechil. Arhetipul e greu de restabilit. că „atunci cînd o stea sclipitoare cu chip de om s-a ridicat spre boltă. repetă fermecat descrierea întregii aparaturi şi pesemne cere informaţii suplimentare persoanelor cereşti. La noi. de asemeni. Sacrificiul omului-stea pentru o pămînteancă este şi mai răspîndit în folclor. ceea ce şi făcură numaidecît". i-a dat drumul pe pămînt aruncînd-o aşa de tare. ci scapără mereu aruneînd scîntei de foc. fiind la început întuneric. Alteori. nu lucea de bucurie. lunii şi stelelor li se dădu poruncă să se înalţe la cer şi să se aşeze la locurile lor. Folclorul însă. iar de acolo să se înalţe la cer". ca să le arate lumea în care trăiesc oamenii pămînteni. luna şi stelele şi le-a poruncit să se ducă pe lacul Titicaca. folcloristul Tudor Pamfile comunică o stranie variantă transilvană. dar înciudat. iar îngerul îndrăgostit. căruia îi cere să facă fapte de zeu. atunci cînd se vorbeşte mai clar despre originea persoanei celeste. aflat nu departe (de Tiahuanaco). Atunci Dumnezeu a dezlipit de pe cer steaua scăpărătoare.Dimpotrivă. vede mitul în estompe. Dumnezeu i-a prefăcut pe toţi în stele luminoase. zeiţă a dansului. Astfel se explică de pildă abundenţa de variante ale mitului oamenilor-stele. ideea iniţială s-a păstrat transparentă. iar unul dintre detaliile remarcabile este dorinţa neteologală a lui Dumnezeu de a le arăta îngerilor viaţa terestră. topind detaliile şi diferenţele între ele pînă la confundarea unora cu celelalte. într-o călătorie turistică. Unuia însă îi plăcuse o pămînteancă. dar ideea din basmul românesc Fata din grădina de aur. i-a chemat mai întîi pe incaşi. diferenţierea amintită dispare aproape cu totul. Creatorul a făcut „soarele. Intr-o legendă hawaiiană. şi. Legende similare cu oameni-stele găsim în folclorul tuturor popoarelor cu rădăcini etnice vechi. că tot în picături de scîntei a picat pe pămînt". Laka. coboară din Lună spre a se dărui regelui muritor Lono. după care stelele ar fi fost făcute din îngeri: „Dumnezeu coborîndu-se odată din cer pe pămînt. socotiţi-mă pe mine tatăl vostru şi voi o să fiţi copiii mei şi mă veţi respecta ca pe un părinte! Şi în aceeaşi clipă. împietrindu-i pe vîrful muntelui. prefăcut în stea. zeul Kukailimoku îi pedepseşte pe amîndoi. pentru care el şi-ar fi dat viaţa lui îngerească. depărtîndu-se în timp. a luat cu sine cîţiva îngeri. în care astronavigatorul este confundat cu vehiculul său.

Apoi Luceafărul face din oasele porumbelului o arcă în care îl aşază pe Waikaura cu toţi ai săi. steaua explodează în faţa muritorilor indiscreţi şi îi arde.Kunisch. Waikaura i-a adus atunci apă caldă să-şi spele rănile. dar nu numai pentru că această planetă este un luminător al nopţii. Dar uneori stelele înseşi coboară pe Pămînt. dar cînd fraţii lui o descoperă. Printre cele mai captivante legende sudamericane asupra persoanelor nepămîntene şi relaţiilor pe care le-au avut acestea cu oamenii există una. apoi folosit de Eminescu în Luceafărul. fiindcă în acel timp localnicii se masacrau unii pe alţii. Lévi-Strauss citează interesanta legendă a tribului brazilian kayapo după care steaua Jupiter (considerată femeie) coboară o dată din cer ca să se mărite cu un tînăr îndrăgostit de ea. trăia odinioară sub formă de om. un Noe în felul său. care în prima noapte 1-a întrebat pe Waikaura ce ar dori să i se împlinească şi cum acesta n-a răspuns. care nu au relief? Iată însă o variantă şi mai curioasă: descoperită în ascunzişul unde o băgase soţul ei. din păcate nu îndeajuns de sigură. Afară de familia lui Waikaura. 145 . ea le apare ca un animal cu ochi de foc. i-a oferit o rogojină nouă şi i-a cerut amănunte: iar Luceafărul bolnav i-a explicat că rătăcise drumul. fie înecaţi. ca simbol. care în scurtă vreme potopesc satul. fiind egal cu Prometeu. comunicată de C. unde planeta Venus. milos. pare a fi dintre formele cele mai vechi. un purtător de lumină. Să ne gîndim oare la una dintre planetele vecine. fie răpuşi de frig şi de foame. iar de departe începe să se audă vuietul apelor. omorînd mai întîi un porumbel. dar avînd ulcere pe tot trupul. un Luceafăr). Tribul xerente din Brazilia are o legendă. Ideea amorurilor dintre stele şi pămînteni e generoasă în miturile folclorice. străinul a repetat: „Să trăieşti sau să mori?" şi. printre oameni. personaj de astă dată masculin (deci. Tot el devine numele popular al planetei Venus. Numai indianul Waikaura. împresurate de muşte şi scîrbind pe trecători. Aceste îngrijiri atente l-au însănătoşit pe oaspete. steaua îşi duce în cer soţul pămîntean. ci şi fiindcă alte mituri indicau rute spaţiale tradiţionale între ea şi planeta noastră. insistînd să facă asta în colibă şi poruncindu-i fiicei sale fecioare să-1 îndemne pe străin să se aşeze pe coapsele ei goale. ceilalţi pier. însă acestuia cerul i se pare un cîmp pustiu. Lucifer (în mitologia ebraică şi apoi în cea creştină făcînd parte dintre îngerii damnaţi şi uneori identificat cu Azazel) este. în timp ce el se înalţă la cer într-un puternic vîrtej. a Orejonei. Atunci. Tînărul îşi ascunde soţia astrală într-o tigvă. oaspetele îşi sfătui gazda să se pregătească în secret de plecare. C. Trebuie notat că mitul luciferic are o semnificaţie specială şi în altă privinţă. Nimuendaju.

apoi. dacă textul biologului sud-american e o mistificare. cînd nu exista încă nici o fiinţă omenească pe planeta noastră populată doar de animale fantastice. împlinindu-şi misiunea sau poate plictisită de pămînt şi dorind să se întoarcă pe Venus. Orejona mergea vertical ca şi noi. la nord de Orinoco. cu urechi mari şi mîini palmate cu cîte patru degete.) în era terţiară. un descendent al vestitului istoric al Conchistei. vizitatorii siderali au căutat aşadar o altitudine şi un lac favorabil organismului şi vieţii lor de amfibie. a comunicat nişte documente secrete rămase de la strămoşul său. rămîn alte documente de autenticitate verificată care. era înzestrată cu inteligenţă şi.. nişte fiinţe omeneşti foarte evoluate. animal ce grohăia mergînd în patru labe. lacul cel mai înalt de pe pămînt. avea intenţia să dea naştere unei omeniri terestre. fără să aterizeze. adică locul unde s-ar fi aşezat întîia noastră Mamă. alternînd cu mîinile normale. într-o zi. venind din altă planetă au găsit. ale unor aparate cu motoare misterioase şi ale unor maşini de aparenţă siderală. pledează pentru aceeaşi ipoteză.n. Francezul Robert Charroux. Există în primul rînd schema astronavei din piramida de la Pâlenque. unde putea să aibă un soţ după chipul ei.Biologul Beltran Garcia. cu al femeilor actuale. Numele ei era Orejona (Urechi-Mari) şi ea venea de pe planeta Venus. după nevoile lor. biologul sudamerican continuă: „Prin puternicele lor telescoape. arată că a descoperit mai tîrziu printre inscripţiile Porţii Soarelui imaginile cîtorva scafandre autonome. unde atmosfera era aproape analoagă celei terestre.e. Rasa se fixase. mărturisind că se îndoise la început de autenticitatea textului. căci a avut relaţii cu un tapir. Beltran Garcia scrie: „Textele pictografice din Tiahuanaco spun că în era tapirilor giganţi. arheologii datează construcţia Porţii Soarelui cu anul aproximativ 12000 î. de asemenea. cum s-a văzut. Odraslele născute din această încrucişare monstruoasă apăreau pe lume cu două mamele. după care am citat relatările lui Beltran Garcia. Ei n-au uitat buricul (lumii). Orejona îşi reluă zborul în astronavă". de la picioare pînă la sîni. cifră concordantă. dîndu-i lacului forma unei fiinţe omeneşti culcate pe spate. cu 146 . dar cu un cap conic. ca mîinile palmate ale Orejonei. în Venezuela. Mîinile ei palmate arătau că apă era din belşug pe planeta originară şi ele jucau un rol primordial în viaţa venusienilor. încărcată de sămînţa inteligenţei umane". piloţii îşi aruncaseră deşeurile acolo. o inteligenţă scăzută şi cu organele reproducătoare de tapir. Din această aeronavă ieşi o femeie cu un corp semănînd. într-adevăr. de la care a născut mai mulţi copii. printre care ciudate mîini omeneşti cu 4 degete. ce ar constitui o traducere a petroglifelor de pe faimoasa Poartă a Soarelui de la Tiahuanaco (Bolivia). Referindu-se apoi la posibilităţile diferenţelor sangvine în funcţie de faptul că indigenii Anzilor trăiesc la o altitudine unde omul alb nu s-ar putea aclimatiza. In cursul călătoriei lor interplanetare. parţial. s-au descoperit 80 de picturi murale precolumbiene... (. fără îndoială. palmate şi cu un sînge diferit de al nostru. Garcilaso de la Vega. un pasionat şi serios cercetător al paleoastronauticii. o aeronavă strălucitoare ca aurul veni să se aşeze pe Insula Soarelui din lacul Titicaca.

Squier. de altfel suferă de acelaşi viciu şi extrapolarea informaţiei că şi mai de vreme decît Leif Erikson. rezuma şi comenta o traducere a unui text de noduri (specifice băştinaşilor sudamericani). vărul Conchistadorului. călătorise pe continentul american în anul 1000.susţine tradiţia comunicată de Pizarro. Castelnau. Traducerea fusese făcută de Quipocamayo Catari şi încredinţată Vaticanului în 1625. cît şi călătorii Tschudi. fiul lui Erik cel Roşu. publicată la Viena în 1909. dar această descoperire deocamdată nu confirmă nimic din ambiţiile de prioritate precolumbiană ale istoricilor scandinavi sau irlandezi. De pildă. Indienii pretind că e vorba de urmaşi ai idolilor" (zeilor). Despre ideea eredităţii sîngelui albastru. în lucrarea Cele două Tiahuanaco. referitoare la altă epocă: vikingul Leif Erikson. Această cetate subterană a fost zidită spre a îngădui locuitorilor să găsească o temperatură mai clementă. Manuel Gonzales de la Rosa notează: „Numele primitiv al oraşului Tiahuanaco era Chucara. lăsînd în Terra Nova şi un stabiliment hanseatic. Cetatea subterană va da cheia unei emoţionante civilizaţii ajungînd pînă în cele mai îndepărtate vremuri. pe care le-au văzut atît marele naturalist francez Alcide d'Orbigny.multe alte tradiţii paleoastronautice similare. ele ştiu că sînt frumoase şi chiar sînt de fapt. cînd orice om s-a putut adapta destul de lesne chiar şi climatului aspru de la altitudinea celor patru mii de metri bunăoară ai Limei peruviene? Pedro Pizarro. ce vorbesc de galeriile sumbre şi fetide răspunzînd în incinta oraşului Tiahuanaco. scria în cronica sa peruviană din 1571: „Femeile nobile sînt plăcute la vedere. Explicaţia care se dă de obicei (deşi este un act pur şi simplu de neatenţie ştiinţifică. care nu are nimic a face cu coruperea expresiei în sensul de clasă nobiliară.dată fiind imensa distanţă geografică faţă de locurile de debarcare ale vikingilor sau irlandezilor . antropologii au găsit recent un sat de băştinaşi cu pielea albă şi vorbind un idiom neasemănător cu celelalte în Brazilia pe valea Amazonului. în această ţară am văzut o femeie şi un copil a căror piele era de o albeaţă neobişnuită. ar fi debarcat pe coasta americană un irlandez. Părul bărbaţilor şi al femeilor este blond ca spicele şi unii inşi au pielea mai deschisă decît spaniolii. sînt. Gonzales de la Rosa. Intr-adevăr. atestat de cartea Călătoria sfîntului Breudan (anul 600). fapt ce dovedeşte că altitudinea nu a variat". ba mai degrabă . nu o vom relua. 147 . am vorbit în locul necesar. în cetate se putea pătrunde prin mai multe intrări. o extrapolare lipsită de temei) izvorăşte dintr-o informaţie de altă natură. Se va pune însă o întrebare firească: dacă locuitorii adăpostiţi în admirabilul oraş subteran ar fi fost oameni tereştri. Oraşul era în întregime subteran şi ce se afla la suprafaţă se reducea la cariera de piatră şi la satul lucrătorilor. în fine şi cîteva cronici vechi conţinînd ecouri din aceeaşi zonă mitologică. de ce le-ar fi trebuit o atare risipă de forţe.

Astăzi este greu de contestat că Marte ar fi adăpostit cîndva o civilizaţie. cînd e vorba de destinul civilizaţiei noastre umane. Dacă în alte decenii era neglijată una din însuşirile fundamentale ale vieţii: imensa ei adaptabilitate la orice fel de condiţii. anticipează totdeauna cu fanatism şi prevăd posibilitatea salvării urmaşilor noştri pînă şi dintr-un cataclism general. Cine. iar după acest criteriu.A. au dreptate: unul dintre exemple a fost potopul. totuşi teza e infirmabilă prin faptul că sursa de măsurare o constituie undele radio. acum planetele Marte şi Venus (şi chiar Luna) încep să atragă şi atenţia exobiologilor. La acestea. să ne oprim puţin la planeta cea mai interesantă pentru noi: Marte.a îmbătrînit şi s-a stins demult. William Plummer şi dr.Dar vom reaminti încă unele sugerări ale cîtorva tradiţii şi chiar documente. John Strong. azi punctul de vedere devine mai logic.U. moştenită de la teologia medievală. De altminteri. era numită şi planeta albastră. din cauza prezenţei în mari cantităţi a gazului carbonic şi din cauza penuriei de oxigen. că pe această planetă „ar putea să existe viaţa aşa cum o cunoaştem pe Pămînt". Există însă tentaţia de a nega posibilitatea vieţii venusiene prin argumentul temperaturilor foarte ridicate din unele zone (+400°C). datorită nenumăratelor noastre staţii de radio şi televiziune. iar vechile veşminte rituale sau cele care indicau nobleţea erau tot albastre. chiar cei care nu mai contestă acest lucru. pînă şi Vaticanul a înfiinţat o confrerie monahală de misionari cosmici! Doi profesori de la universitatea Hopkins (S. In ultimii ani. locul de baştină al legendarei Orejona. radio-temperatura Pămîntului ar indica valori pînă la un milion de grade. în plastica vechiului Egipt. Ammon şi Osiris sînt pictaţi de obicei în albastru deschis. deci. pe baza studierii datelor obţinute. dintre oaspeţii epocilor paleoastronautice îşi va fi lăsat pecetea ereditară în noi? Un răspuns cert e deocamdată imposibil de dat. măsurată din spaţiul extraterestru. exclud aceeaşi posibilitate pentru prezent. De ce atunci probabila civilizaţie marţiană să fi pierit.dacă a existat vreodată . pe măsură ce oamenii de ştiinţă renunţă la concepţia antropocentristă. cînd îmbătrînindu-i 148 . fiinţele posibile (dacă ar fi) ar avea pielea albastră. Această planetă era numită în Babilonul secolului al optulea planeta imprevizibilă şi porecla ei ne urmăreşte şi azi. explicînd că civilizaţia marţiană . De pildă. trebuie adăugat că în antichitate planeta Venus sau Luceafărul. ca şi la cele spuse mai înainte. De fapt. optica oamenilor de ştiinţă despre cele două planete vecine s-a schimbat mult. zeii Thot. ori de cîte ori poposim în dreptul straniului punct sîngeriu de pe cer. anunţaseră în aprilie 1966 că pe Venus există regiuni „unde omul poate găsi o temperatură confortabilă" şi arătau.). dar aceiaşi oameni. dr. Totuşi. Declarate pînă nu demult inapte pentru orice fel de viaţă. ceea ce concordă ciudat de bine cu o ipoteză ştiinţifică recentă susţinînd că pe Venus. Trecînd peste ipoteza timidă cu privire la putinţa existenţei unei forme de viaţă raţională (organisme bazate pe siliconi) chiar şi pe fierbintele Mercur.

cu toate că pînă atunci mulţi savanţi considerau că forţa gravitaţională redusă a planetei nu ar putea reţine hidrogenul aproape deloc. S. Pittendrigh (universitatea Princeton. de o sută de ori inferioară celei terestre. înalt de 100 km şi cu un diametru de 1500 km. a descoperit în atmosfera marţiană o mare cantitate de hidrogen. lucrînd cu un telescop monocromatic special. Vorbind de aceleaşi fotografii. 1951 şi 1954. bunăoară. de la „Jet Propulsion Laboratory". planeta roşie n-a fost luată totuşi prea mult în serios. nu sînt chiar înspăimîntătoare. planeta dispune din 149 . canalele marţiene tulburînd imaginaţia multora. dr. Lewis Kaplan. astronomul japonez Sadao Saeki a observat un nor în formă de ciupercă. In ce priveşte planeta Marte. pe baza unor studii spectroscopice. că atmosfera marţiană conţine o cantitate apreciabilă de vapori de apă. Kaplan a fost confirmata de doi francezi. dar mi-ar place să li se facă un examen oftalmologie".planeta. De la ipotezele romantice care au rezultat din cercetările făcute de Schiaparelli în 1877. a constatat. ea putea fie să emigreze pe altă planetă. In toamna anului 1965. remarcînd ironic că „cei ce nu vor să vadă canalele pe Marte trebuie să le examineze direct". care au descoperit în atmosfera marţiană chiar şi unele mari concentrări de hidrogen. la adăpost de radiaţiile cosmice şi în sînul unui confort total produs pe cale artificială! Şi Marte nici nu este o planetă moartă. în timp ce planeta vecină furnizează mereu fapte enigmatice. S. Iar profesorul Audouin Dollfus. Datele cunoscute ale atmosferei şi climei marţiene. fie să se adapteze biologic. în 1950 (28 ianuarie). în 1963. toate argumentate ştiinţific şi mai toate căzînd în faţa altor teorii şi mai noi. In 1965. în ultima vreme fenomene astronomice stranii se succed rapid. adăuga cu duritate îndreptăţită: „Cunosc persoane care spun că nu pot să vadă «canale» pe Marte. Densitatea atmosferică. De asemenea. de 1000 de ori mai mari decît în atmosfera pămînteană. ar corespunde densităţii pe care o are atmosfera noastră la altitudinea de 18 km. Aşa. deoarece cîteva din ele seamănă rnult prea evident cu exploziile nucleare. 1950.A. dr. Concluzia dr. care să nu se manifeste în vreun fel.U. gazul atît de necesar dezvoltării vieţii. Azi însă discuţiile între savanţi au devenit acute. fie mai ales să se mute în nişte mari oraşe subterane. în ultimele trei decenii mai mulţi astronomi au înregistrat prin observaţii telescopice unele explozii care ar fi imposibil de explicat prin procesele naturale cunoscute. apar cîteva teorii noi pe an. astronomul american Clyde Tombaugh de la observatorul universităţii New Mexico (care este şi descoperitorul planetei Pluton). de la Observatorul astronomic din Paris. Pierre şi Janine Connes.) critica pe cei care trăseseră concluzii pripite asupra inexistenţei vieţii pe Marte numai după fotografiile luate de nava americană „Mariner-4" şi se referea la fîşia foarte îngustă pe care o putuseră fotografia instalaţiile navei. L. judecate lucid. C. Interesante cu deosebire au fost observaţiile din anii 1937. declara într-un raport din 1966 că 7 din cele 22 fotografii înregistrează trasee negre pe care el le-a observat în timpul unor studii telescopice şi.

furtunile violente (praf ridicat pînă la 60 km. Astfel. ca şi norii de apă şi gheaţă . iar inima ei nu înceta să bată.R. Salisbury (universitatea Colorado) şi sovieticul Felix Zighel (universitatea din Moscova). O broască ţestoasă a trăit mai mult de 3 luni în împrejurările unei zecimi din presiunea atmosferică normală (deci corespunzătoare altitudinii de 17000 metri) şi într-un aer care nu conţinea decît 2% oxigen. în vinele ei nemaicirculînd sîngele. dintre care unele formează nori albi plutind deasupra planetei mai multe 150 .belşug de azot şi bioxid de carbon. frigului ca şi acţiunii directe a razelor ultraviolete.timp de 54 zile . Această fosilă vie. cît priveşte şirul de explozii strălucind orbitor. se cunoaşte pe planetă un mare pustiu de dimensiunea Texasului. precum şi . reuşind să menţină în viaţă varietăţi de secară. în ciuda remarcabilei sale longevităţi. la ecuator. Una din ultimele experienţe efectuate în U. se adaptează lesne celor mai variate compoziţii atmosferice (cu oxigen de la 0 pînă la 100%). iar minima noaptea este pretutindeni de -90°C. instalaţia a reconstituit integral condiţiile marţiene. pigmenţii protejîndu-le împotriva efectului nociv al razelor ultraviolete. cu o viteză a vîntului de 180 km/h). orz. In funcţie de datele controlate. în privinţa oazelor marţiene. care propun o nouă interpretare a unor fenomene cunoscute de mult. Similitudini esenţiale între om şi broasca ţestoasă nu sînt. numit Nodul lui Laocoon. aldehidă acetică şi acid glicolic) socotiţi trepte premergătoare apariţiei vieţii.S. avînd şi oxigen într-o cantitate redusă. este foarte interesantă experienţa instalaţiei sovietice „Kik". S-a remarcat cu acest prilej că desi broasca se plimba si înota firesc. Să adăugăm. totuşi experimentul deschide o poartă largă problemei adaptabilităţii organismelor la condiţiile marţiene. a realizat. din 1965.fenomene deci imposibile pe o planetă cu atmosferă săracă.cîteva broaşte ţestoase. dintre observaţiile comunicate de sonda spaţială „Mariner-9". iar în 1956 astronomii l-au văzut întîia oară acoperit de vegetaţie. oferind concluzia că viaţa e posibilă pe această planetă. Aproape concomitent cu această experienţă. pînă la +29°C.S. volumul sanguin i se redusese la zero. mai mulţi savanţi americani au reprodus şi ei în laborator condiţiile marţiene. americanul F. înalte sau joase. cei doi savanţi spun că aproape toate intersecţiile canalelor planetei sînt marcate de mici pete de culoare verde-închisă. Temperatura planetei se ridică ziua. în condiţii marţiene artificiale. celor mai diferite presiuni. condusă de microbiologul Anna Jukova. deasupra căruia se observă distincte formaţiuni de nori. formarea unor compuşi organici (aldehidă formică. trăind şi pe Pămînt în condiţii modeste. iar acolo ar putea fi oraşele civilizaţiei respective. Iar printre fotografiile celei de-a doua serii transmise de „Mariner-6" (vara anului 1969) este una înfăţişînd un crater cu diametrul de peste 480 km. dar că organismele predominante ar trebui să fie cele intens colorate. citrice.B. Foarte captivantă este teoria comună a doi astrofizicieni.

Spectogramele obţinute de curînd de un grup de astrobotanişti din Kazahstan par să demonstreze că regiunile întunecate ale planetei Marte ar fi acoperite de nişte plante asemănătoare cu cactuşii. fizicianul William Markowitz (Wisconsin.U. căci nu putem atribui altor civilizaţii limitele noastre ştiinţifice din clipa de faţă. tot mai şubrede şi mai sărace. în fine.000. cel puţin pînă acum. S.fie că mulţi oameni acceptă sau încă nu acceptă ipoteza pare să fi fost vizitat de mai multe ori în nu prea lungul său trecut şi poate că este vizitat şi în momentul de faţă de persoane care nu aparţin genului uman.000 km) şi. mai cu seamă cînd azi se şi admite teoretic putinţa altor mijloace de propulsie spaţială (astronava nucleară proiectată de dr. e mai penibilă o atitudine similară la un om de ştiinţă. Dyson. ce formează nori părînd să acopere mari suprafeţe planetare şi care. cei doi savanţi bănuind că ar putea să fie o metodă specială de a reţine sau filtra razele ultraviolete nocive care altfel străbat lesne atmosfera rarefiată. plantele noastre atîc de bine adaptate climelor toropite de uscăciune. Lucrul în sine e inatacabil. cînd respinge categoric posibilitatea oricăror vizite extraterestre pe Pămînt. 151 . fotografiile făcute în ultraviolete au relevat un fum vioriu. determinată de doi factori: cantitatea redusă de oxigen din atmosferă şi culoarea roşcată a pustiurilor marţiene. Marte).000. Totuşi. iată că Pămîntul . acoperind Marea Mlaştină (Syrtis Major).814. sînt doar fructele unor imaginaţii foarte avîntate. în alţi termeni. este aşa-numita „lume ruginie". Un alt fenomen curios este praful galben. cîmpul antigravitaţional etc). îşi susţine părerea referindu-se la distanţe şi la marile viteze necesare. motoarele ionomercurice care au şi fost experimentate. dar e un sofism.") Dar dacă un ziarist îşi mai poate îngădui luxul afirmaţiei sau negaţiei gratuite. în anul 1956.ore. Argumentele împotriva ipotezei devin. funcţionarea acestuia ar provoca o temperatură de 85000 grade. lucru straniu pentru un fizician. neagă această soluţie printr-un raţionament empiric: „Dacă s-ar imagina folosirea unui motor atomic capabil să ducă la asemenea viteze. 406. ambii astrofizicieni se întreabă dacă este vorba de nişte fenomene vulcanice sau dacă marţienii studiază efectele căderii unor sedimente radioactive. cu fiecare an. ceea ce ar însemna arderea de vii a ocupanţilor vehiculului". Să trecem peste neglijarea neexplicată a planetelor apropiată (de pildă. Plauzibile. adesea ele sună în stilul jurnalistic al unui Ch.A. căci profesorul american stabileşte ca prim punct posibil Alpha Centauri (4. toate aceste argumente se vor verifica fără îndoială în viitorul destul de apropiat.3 ani-lumină' sau. Dauzats („Se înţelege de ia sine că nimeni nu poate da nici cea mai mică posibilitate de crezare acestor «farfurii interplanetare» care.). a alcătuit un nor de formă ciudată (ca un W). ca o ceaţă uşoară care acoperea zone întregi din discul planetei. ca o materie primă a oraşelor-cupole cu aer condiţionat. proiectul „Nerva" pentru nava-paraşută acţionată de o rază laser. Iată. care i-au făcut pe specialişti să considere că nisipurile maro-roşcate ale planetei ar fi oxizi de fier (limonit) ce păstrează oxigenul şi că deci ele sînt împrăştiate artificial pe mari suprafeţe.

dar şi cu o medicină ştiinţifică modernă. 16). vădind o confecţie inabilă. în acest caz s-au efectuat mai multe suprapuneri de mituri şi realităţi istorice diferite. căci fecioara n-a murit. ci doarme. Dar el rideau de el. 4. în acest caz. ulterior personajul a devenit o noţiune mistică şi.e trecută repede şi superficial. descriindu-1 fără să-1 fi văzut. chiar dacă relatarea e dusă pînă la simplificarea extremă. Unele texte de la Qumran sugerează ideea că un cult mesianic se stabilise cu mult înaintea erei noastre. aşa cum am spune azi: „Iisus veni la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi gloata zgomotoasă rosti: Depărtaţivă. 23-25). Activitatea lui aduce pe alocuri cu practicile yoga. Uzând de unele funcţii parapsihologice. Elementele biografice care i se atribuie de către cele patru evanghelii sînt uneori contradictorii. nişte mituri circulînd în texte apocrife (de fapt.Călătorii nepămînteni care şi-au lăsat amintirea în mituri încep să nu mai pară în ultima vreme rod al fanteziei. Metodele logice de investigare a mitologiei dau rezultate logice şi de multe ori surprinzătoare. iar prima perioadă . lîngă mare. iar în alte împrejurări îşi 152 . le-a atribuit obîrşie nepămînteană. Iisus ar fi apărut prima dată în public la Capernaum. paralel. anume că acest Iisus ar fi fost una dintre persoanele aparţinînd unei civilizaţii nonterestre. personajul nu e niciodată teatral şi nu-şi ascunde sistemul: „fecioara n-a murit. Printre persoanele mitologice cărora tradiţia. pe care am mai citat-o. al cărui zbor fusese urmărit de astronomii timpului. Structura primitivă a doctrinei ce i se atribuia este la urma urmei una de educare prin voinţă a comportamentului fizic şi moral al oamenilor. „s-a pogorît pe un munte şi din ea a ieşit Hristos". precum şi o anumită iconografie consacrată înălţării la cer a personajului în capsule de aparenţa unor vehicule spaţiale. în secta esenienilor. 9. Pe de altă parte. pe care-1 contrazice textul însuşi al evangheliei. Teologia a atribuit acestor simple vindecări medicale un caracter divin. aşa ca întotdeauna. unde şi-ar fi început predicile: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în laturea şi în umbra morţii răsăritu-le-a lumină" (Matei. prin reanimare situaţii de moarte clinică. După una dintre evanghelii. dintr-un text apocrif slavon (sec. zice el. el vindecă mai ales paralitici şi psihopaţi. un simbol moral.de la aşa-zisa naştere pînă spre vîrsta de treizeci de ani . Desigur. XV) unde se spunea că steaua magilor. Despre personajul Iisus ca atare vorbesc şi unii istorici romani. Bineînţeles. prin uitarea treptată a structurii memoriale. de miracol. una bucurîndu-se de o imensă faimă durabilă este aşa-numitul Iisus Cristos. împreună cu alte deducţii. Informaţia de aici pare mai verosimilă şi concordă cu alta. obiect cu aripi şi multe raze. intrînd Iisus luă pe fată de mînă şi fata se sculă" (Matei. Ci cînd multimea fu scoasă afară. iar uneori. doar necanonice). ci doarme". ne determină să deducem una din rădăcinile mitului.

153 . Evanghelia mai arată că în cripta goală s-au găsit doi bărbaţi sau doi îngeri. dar nedivină a persoanei numite convenţional Iisus Cristos şi misiunea sa de reînnoire a contactului cu omenirea. numiţi evanghelişti. Inălţarea s-a produs obişnuit: „Iar după ce a grăit acestea s-a înălţat. Momentul se cheamă bisericeşte „schimbarea la faţă": „Iisus luă cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan. o stare de somn prelungit.întreabă sincer pacienţii. Oricîtă mistificare s-ar fi interpolat în textele iniţiale pe care compilatorii. Există un pasaj din textul canonic de unde rezultă că Iisus era reprezentantul mult mai nou al unei civilizaţii extraterestre ce crease o istorie a contactelor cu pămîntul. „Şi pe cînd îi binecuvînta. în virtutea vechii tradiţii biblice). iar veşmintele lui se făcură albe ca lumina. ale cărui interese erau contrare. 17. că îngerul Domnului pogorînd din cer a venit. ceea ce realizăm şi noi astăzi în mod curent. vorbesc Tacitus. 1. îşi poate releva caracterul foarte firesc: moartea. cu funcţie simbolică. învierea.. 28. Şi iată că Moise şi Ilie se arătară lor. orice cosmonaut se trezeşte. dacă ne gîndim la conservarea imaginii vii. Lucrurile nu pot fi luate literal. s-a despărţit de ei şi s-a ridicat la cer" (Luca. deşi chiar pretinsa revedere a celor doi profeţi ebraici străvechi poate fi justificată. 1-3 şi 5). După somnul obligatoriu dinaintea zborului. Suetonius. fratele lui şi îi duse pe ei într-un munte înalt. Pe lîngă aceste date şi faptul că despre existenţa fizică a personajului. le-au amplificat şi corupt. 51).. trebuie să ţinem seama şi de numele criptic. cu ei de faţă şi un nor I-a luat din ochii lor" (Faptele apostolilor. Şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi" (Matei.) Pe cînd el vorbea încă. vorbind împreună cu Iisus. înălţarea. 24. a rostogolit piatra şi a stat deasupra ei. procedeele tehnice pot fi diferite. însă cu rezultate aproape similare. cercetat cu atenţie. ceea ce se traduce prin „Dumnezeu să ajute”.. (. mizînd pe puterea sugestiei: „Credeţi că pot să fac eu aceasta?" şi îi vindecă numai după răspunsul lor afirmativ. se ştie că orice cosmonaut trece printr-un stadiu de odihnă totală. Iisus fiind în ebraică Yeshua. înfăţişat ca învăţător public ciudat. cosmonautul decolează în nava sosită să-1 ia (în evanghelie nava fiind numită îngerul Domnului. iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată o voce din nor a rostit: Acesta este fiul meu cel iubit. Josephus Flavius şi pînă şi Talmudul. 2-4). înainte de decolarea rachetei. Sfîrşitul şederii lui Iisus pe Pămînt se compune dintr-un triptic care. iar dificultăţile primilor creştini în raporturile lor cu statul roman au generat povestea naivă a unei judecăţi. Iar tradiţia mitologică indică mereu ajutorul oferit de zei (adică de emisarii unei civilizaţii nepămîntene) oamenilor. soldate cu moartea prin răstignire. văzută de martorii oculari de atunci. în cinematograf. Evanghelistul spune: „Şi iată s-a făcut cutremur mare. înaintea lor. aşa încît faţa lui străluci ca soarele. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca omătul. 9). Şi se schimbă la faţă. aceasta a fost învierea. Apoi.. stînd la capul şi la picioarele locului unde ar fi fost înainte presupusul cadavru. " (Matei. iar decolarea nu este nimic altceva decît o înălţare la cer. tot se mai poate deduce originea nonterestră. putea fi luată drept moarte. în singurătate.

Huan-ti caută elixirul vieţii şi îl găseşte. aşa cum e neimportantă activitatea lui de predicator. caută şi uraniu sau alte elemente fisionabile. orice grup de astronauţi va alege din societatea de fiinţe raţionale găsită acolo (în cazul cînd acea societate se află pe o treaptă inferioară a evoluţiei). enigmaticul trepied de aramă. atunci cînd căutăm modelul original al personajului. împăratul a căutat tot timpul elixirul vieţii veşnice. de altminteri foarte frumoasă. bineînţeles. fabricarea arcului automat. situaţia 154 . PROFEŢI SAU PERSOANE DE CONTACT Transportîndu-se pe altă planetă. dar ea se rupse şi ei se prăbuşiră de la înălţime. In cazul nostru. Sintetic şi limpede. arhitectura. alături aflîndu-se imensul trepied de mare capacitate. în munţi. şi-a deprins supuşii să crească viermi de mătase. ca şi a tuturor celorlalte persoane extraterestre. nu ne mai este greu să vedem că un grup de exploratori cosmici. cosmonauţii noştri pămînteni. pe care l-a găsit şi apoi s-a înălţat la cer. Indepărtînd crusta stilistică. a apărut pe cer Dragonul fermecat. mama sa rămînînd gravidă cînd privise un fulger apărut lîngă Steaua Polară. a mitului. iar dragonul îl ridică. acest model cu destinul său cunoscut nici nu e unic în miturile lumii. pe care chiar împăratul îl turnase din aramă. vine în zbor un mesager cu o platoşă strălucitoare să-i ia pe toţi în palatul ceresc. specimenele cele mai inteligente şi mai puţin fricoase. le-a alcătuit calendarul şi le-a construit căruţa şi barca. După terminarea misiunii lui şi a celorlalţi 70 de zei. deşi e împărat. nu trebuie să ne legăm strict de figura lui ezoterică şi nici chiar de aceea istorică datată. în timp ce şedea la masă cu oamenii. Impăratul Galben pricepu numaidecît că e un mesager care-1 cheamă să se întoarcă în palatul ceresc. a instituit în China numele de familie. nu călătoreşte numai de dragul de a călători şi a cunoaşte. pentru a stabili un contact de utilitate bilaterală. E notabil cu atît mai mult şi procedeul înălţării. ducîndu-se pe altă planetă. fără îndoială. neîncredinţîndu-se supuşilor săi.Pentru a înţelege adevărata funcţie cosmică a acestui personaj. De altfel. Aflîndu-se pe Pămînt (şi acest lucru e dintre cele mai interesante detalii ale scopului venirii nontereştrilor pe planeta noastră!). explorînd Luna. se duce în munţi să-şi toarne singur. Unii dintre oameni încercară să se agate şi ei apoi de mustaţa dragonului. Nu mai puţin semnificativă este descrierea apariţiei sale: împăratul s-a născut după o gestaţie de 24 luni. Legendarul împărat chinez Huan-ti (sau împăratul Galben) era o personalitate enciclopedică ce i-a învăţat pe oameni scrierea pictografica. împreună cu alţi 70 de zei care şezuseră atunci la masa comună cu oamenii. acesta e unul din cele mai preţioase mituri despre rolul pe care l-au îndeplinit pe Pămînt persoanele extraterestre ale epocilor paleoastronautice. acoperit în întregime de o strălucitoare platoşă de aur şi-a scos trupul pe jumătate dintr-un nor şi şi-a aţintit o mustaţă direct în cupa trepiedului. medicina.

fiul zeului Aea. dar Adapa s-a salvat şi i-a spus Vîntului de Sud: „Pentru ce pui stavilă luntrii mele? de ce mă împiedici să plutesc spre miazăzi întru belşugul cetăţii mele? Te voi înlătura din cale şi voi pluti nestînjenit pe întinderile părintelui meu Aea!" El se luptă cu vîntul. a fost întrucîtva privilegiată. îi frînge aripile. învinuitul e sprijinit de mărturia favorabilă a zeilor Tammuz şi Ghishzida. Oamenii erau slabi şi neştiutori. O altă persoană de contact timpurie este Moise. ci . Persoanele de contact dintre oameni. care „tocmai plecaseră în cer".metaforic . după cum arată mitul.de gazde ale unor paieostronauţi extraterestri. Aflînd zeul maxim Anu. iertîndu-1. Mitologia menţionează destul de multe persoane de contact." (Ieşirea. Vîntul de Sud i-a răsturnat barca.la 155 . năzuiau să se amestece în destinul intim al planetei noastre1. chiar dacă mai ceţoase. iar acestea se vindecă abia după şapte zile. cum dorise o clipă. îl cheamă în cer la judecată. dacă nu au avut întotdeauna o structură morală incoruptibilă. nici cu ostilitatea în faţa eventualităţii cînd oamenii ar redeveni gazde al altor exploratori extraterestri. naive şi orgolioase faţă de semeni. în cele mai multe cazuri aterizările. 3). de alură diversă. aşa că Anu se convinge de dreptatea şi înţelepciunea lui Adapa. se efectuează pe platourile montane cele mai înalte. iar Domnul 1-a strigat din munte. dar servile faţă de nepămînteni. dar privită proporţional. care urcă la Dumnezeu pe muntele Sinai: „Şi Moise s-a suit în muntele lui Dumnezeu. deşi foarte rar. fie şi destul de vag. iar Adapa era înţelept şi cunoscuse tainele lumilor cereşti ca şi rînduiala lor. dar nemaidîndu-i. chiar darnici. unele persoane de contact au fost şi oameni fermi care au intuit. să macine făină şi să coacă pîine. au dat însă mereu dovadă de şiretenie şi isteţime care adesea friza inteligenţa. fapt destul de lesne explicabil în virtutea celor bănuite despre preferinţele climatice ale vizitatorilor cosmici. O astfel de atitudine există. e unul dintre primii oameni care a aflat din surse nepămîntene lucruri utile pentru semeni. După cum ştim. le-a arătat cum se poate pescui şi le-a făcut cea dintîi barcă. nevoia de demnitate umană faţă de străinii cosmici care. care se poate confrunta cu alte cîteva indicii similare. Dar în fraza biblică citată. abstract şi astăzi. nemurirea. chiar binevoitori. ea rămîne tot rară şi nu trebuie confundată nici cu negarea antropocentristă a altor civilizaţii cosmice. în această frază există o cheie. Pornind din oraşul său Eridu (de pe ţărmul Golfului Persic) pe mare. El i-a învăţat pe oameni să facă agricultură. Sumerianul Adapa. 19. credem că mitograful nu se referă la munte ca la o formă de relief terestru. Uneori. ca şi contactele. pe care au avut-o oamenii din epoca formării marilor mituri.

E limpede că vuietul şi flacăra duzelor unei rachete nu e agreabilă de la mică distanţă nici chiar pentru un inginer din zilele noastre. primele contacte au fost dificile şi cele mai înspăimîntătoare pentru oameni. care a aterizat probabil pe locul neted al vreunui pisc. 10-11). 4) filozofi criptici sau simbolişti care. astfel de profeţi de tip epigonic s-au recrutat de obicei dintre şamanii triburilor primitive care veneau în contact tangenţial cu exploratorii europeni. compunînd opere oculte de factură iniţiatică. 16). dar în primul rînd incomparabile ca treaptă de evoluţie cu tot ce se ştia pe Pămînt. Moise era totuşi un om cu nervi de oţel. Materialul lăsat de mitografi şi de nu atît de numeroasele cărţi profetice. i-au intuit esenţa. oferă în ultimă analiză posibilitatea de a clasifica profeţii cel puţin în patru categorii: 1) persoane de contact direct cu o civilizaţie extraterestră. în scrierile lor.o astronavă gigantică şi comparabilă cu un munte. Biblia îl şi admiră indirect pentru marile lui îndrăzneli: „Şi nu s-a mai sculat în Israil profet ca Moise. Fireşte. şi-au asumat totdeauna calitatea de mijlocitori între oameni şi zei. căci aceştia. pe care să-1 fi cunoscut Domnul faţă către faţă şi să fi săvîrşit toate minunile şi faptele cele mai presus de fire. Cînd vorbim de persoanele ce au realizat contactul cu oaspeţii cosmici există ispita să trecem din oficiu în această categorie pe toţi profeţii. 3) epigoni tîrzii care au pus în circulaţie zvonuri şi anecdote folclorice asupra contactului petrecut într-o epocă anterioară. Ca şi apariţia miturilor şi ivirea profeţilor o putem studia pînă in timpul nostru modern. iar pe de altă parte. 34. personalitatea foarte diferită a profeţilor nu se poate considera după un singur criteriu. ca să nu mor!" (Deuteronomul. dispunînd de unele amintiri tradiţionale ale contactului uitat de generaţiile succesive ale marelui public. 2) mitografi mijlocitori între persoana de contact şi public. căci nimeni dintre pămîntenii acelor epoci ale întîlnirilor copleşitor de insolite nu era pregătit să înţeleagă cu adevărat structura gîndirii şi comportamentului solilor unei civilizaţii nu pu-mai nepămîntene. Judecate însă numai după structura conţinutului lor. 156 . Moise îşi aduce aminte ce i-a spus odinioară Dumnezeu: „Şi întocmai cum ai cerut de la Domnul Dumnezeul tău în ziua adunării în Horeb: Să nu mai aud glasul Dumnezeului meu şi să nu mai văd acest foc mare. scrierile tuturor profeţilor (sau despre profeţi) capătă în ochii noştri aceeaşi marcă de epigonism şi e normal. de nu şi-ar fi amintit cu adevărat de cumplitele senzaţii vizuale şi auditive ale aterizării astronavei. Totuşi. genul acesta de tocmeală cu cel prezentat drept zeitate abstractă ar fi o inadvertenţă pe care mitograful iniţial ar fi evitat-o." (Deuteronomul. 18.

dar înzestrat cu mai mult romantism. Se prea poate ca şi în mitul dacic al lui Zamolxe să fie vorba de o persoană de contact nemijlocit sau cel puţin de o persoană terţă. e greu de afirmat că aici ar fi vorba de memoria unei întoarceri reale. jocul etimologic de a-i deriva numele din numele zeiţei Semele şi a face din el un zeu agrar. fratele său. dar prietenul nedespărţit al lui Ghilgameş. Dacii îl adoraseră. este Ghilgameş. se înlătură de la sine. acolo. Există şi un caz relatat cu amănunte. cam ca zeii păroşi din miturile sud-americane) este însă Enkidu. Şi i-a zis acela: Dă-mi drumul. din viaţă.Din aceeaşi categorie. ca pe un zeu al cerului senin. De fapt. de unde se arăta poporului o dată pe an. ci Israil. Persoanele de contact astral au fost numeroase şi printre ele sînt dominante figurile celor care au şi călătorit în cer (ca Iezechil sau Ilie sau mai ales Isaia şi Enoh). atunci 1-a lovit peste încheietura şoldului şi s-a scrîntit încheietura şoldului lui Iacob în luptă cu acel bărbat. Iacob „a rămas singur. Şi dacă a văzut că nu poate să-1 biruiască. Pârvan. Ghilgameş era socotit două treimi zeu şi o treime om. din care n-ar fi rămas apoi decît metafora morţii. aşa cum deducea V. ca să se ferească de Esau. dar despre ele vom vorbi în alt context potrivit principalei lor funcţii mitice. ca să cadă în suliţi. poporul mai ales pastoral al dacilor era mai atent la cerul senin decît la glie. Trecînd Iordanul împreună cu familia sa. solii trimişi la zeu erau aruncaţi spre cer. Atunci Iacob a pus acelui loc numele Peniel. fiindcă. un păstor trăind cu animalele şi ca ele. un bărbat păros („cu trupul acoperit de blană". ca persoane fizice. după moarte. Ci Iacob a răspuns: Nu-ţi voi da drumul pînă ce nu mă vei binecuvînta! Atunci acela 1-a întrebat: Care este numele tău? Şi Iacob a spus: Iacob! Zis-a acela: Numele tău nu va mai fi Iacob. Atunci un om s-a luptat cu el pînă la revărsatul zorilor. „a privit tot ce este sfînt". fiind o făptură încîntătoare şi puternică. Dar cel mai interesant fapt din concepţia dacică despre moarte este credinţa că. cel modelat din lut. dacă ne gîndim la tot cultul dacic al lui Zamolxe: dacii nu-şi în-gropau morţii spre a-i trimite în imperiul vreunui demon subteran. numele tău! Răspuns-a: De ce întrebi de numele meu? Şi 1-a binecuvîntat pe el. căci se luminează de ziuă. „a pătruns înţelepciunea". zicea el: Am văzut 157 . mai ales „ne-a adus veste asupra zilelor de pînă la potop". omul care „a văzut totul pînă la marginea pămîntului". Zeul dacilor s-a retras temporar într-o peşteră şi îşi avea locaşul pe vîrful muntelui Kogaionon. ci îi ardeau pe ruguri sub cer deschis. pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit! Dar Iacob a întrebat şi a zis: Spune-mi. de asemenea. Totuşi. ci chiar oamenii. lucru cunoscut şi din vechile noastre balade folclorice de esenţă locală. te rog. cînd un om e ostil faţă de un nepămîntean. se întorc la Zamolxe nu sufletele eliberate din trup. e vorba de faimoasa luptă a lui Iacob cu îngerul.

cînd unii civili sau militari au tras cu arma spre unele obiecte zburătoare neidentificate. deveniţi pasageri cosmici în anumite conjuncturi. Orgoliul lui Iacob a fost alimentat mai degrabă de consemnul pe care-1 puteau avea extraterestrii de a nu ucide localnici şi îngerul se putea afla tocmai atunci într-o misiune ştiinţifică. filtrul naiv al timpului a irosit destule elemente din viziunea iniţială. cum e pămîntul acuma. potrivit opticii sale primitive. Fireşte. este imposibil de explicat prin teoriile clasice ale simbolismului mitic sau ale metaforei care ar defini fenomenele neînţelese ale naturii. dacă nu cumva acelaşi Iacob jinduise după asigurarea liniştii sale ulterioare după ce în sfârşit pricepuse că celălalt era. Există de altfel şi relatări de cazuri aproape similare din vremea noastră. cognoscibile numai de cînd omul a început să zboare în spaţiul extra-atmosferic. Enigmatică rămîne binecuvîntarea cerută.pe Dumnezeu faţă către faţă şi am scăpat viu! Şi soarele răsărea în faţa lui cînd el a trecut de Peniel şi Iacob şchiopăta din şold" (Facerea. din candoare sau iresponsabilitate. un zeu. privelişti şi împrejurări pe care ştiinţa noastră contemporană nu le-a aflat decît abia acum: cîţiva ani. Cazul e posibil. 25-32). 32. In poemul asiro-babilonian al lui Etana (de fapt provenind din Sumer. PASAGERI SPAŢIALI Deosebit de curios este că criticii sceptici ai ipotezei paleoastronautice nu se miră în faţa unor date. am putea zice că poemul nu e decît un simbol al dorinţei omului de a zbura ca pasărea. marea arată ca apa din fluviu. prietene. de după potop) ni se oferă priveliştea Pămîntului văzut din spaţiu. căci Etana a fost al treilea rege din prima dinastie sumeriană Kish. din ultimii zece ani. Mai multe mituri informează asupra unor senzaţii. deranjată de arţăgosul cioban ce se certase şi cu fratele său. şi dacă nu ar fi un indiciu păstrat eu uluitoare exactitate. pe măsura îndepărtării vehiculului decolat. Textul relatează: „După un dublu ceas de zbor repezit îi spune vulturul lui Etana: Priveşte. Ceea ce mărturisesc oamenii din mituri. priveşte marea dinspre lanţul de munţi Pămîntul arată ca un munte. iar vehiculul spaţial a devenit vultur. După două ceasuri duble 158 .

îi spune vulturul lui Etana: Priveşte. plecaţi după miraculoasa iarbă a nemuririi. După două ceasuri duble de zbor repezit (vulturul spune): Priveşte. Pămîntul acum arată ca o turtă şi marea îndepărtată nu-i mai mare decît un coş pentru pîine. unde n-o găsesc şi sînt nevoiţi să se înalţe şi mai sus. prietene. După trei ceasuri duble de zbor repezit (vulturul spune:) Priveşte.de zbor repezit îi spune vulturul lui Etana: Priveşte. După trei ceasuri duble de zbor repezit. acum ce e cu el? Marea-i acuma cît în stropitoarea grădinarului!" Călătorii. iar marea îndepărtată cît o curte-i de mică. în cerul zeiţei Iştar: „După un dublu ceas de zbor repezit (vulturul spune:) Priveşte. cum e pămîntul acuma. Pămîntul acum arată ca discul lunii. prietene. prietene. Pămîntul arată ca un crîng. prietene cum e pămîntul acuma. pămîntul. ajung în cerul lui Anu. cum e pămîntul acuma. prietene cum a dispărut pămîntul de tot! Şi pe marea îndepărtată 159 .

trei sute de ani şi a avut fii şi fiice. 8). arată viteza de zbor şi aspectul optic al deplasării. vulturul şi Etana se prăbuşesc în genune. Şi iarăşi înălţîndu-mă mai sus. Dar într-un pseudoapocrif. au venit la el „doi bărbaţi atîta de înalţi cum n-am mai văzut vreodată pe pămînt. iar din buzele lor izbucneau văpăi. unde s-a născut ea. păstrat în lumea ortodoxă răsăriteană (Cartea slavonă a lui Enoh. Mărturisirile lui se ridică uneori aproape de tonul obiectiv. Unul din pasagerii asidui a fost Enoh.e. Enoh spune că. i. Cei doi bărbaţi îl informează pe Enoh că sînt trimişi de Dumnezeu ca să-1 ducă în cer. i-am văzut limpede pe aceşti oameni care stăteau dinaintea mea". Dacă am mai putea accepta micşorarea treptată a priveliştii explicînd-o prin migrarea legendei de undeva din munţi (deşi popoarele mesopotamiene.) Şi fiindcă Enoh umbla în căile Domnului. în vedenia mea. 21-22 şi 24). El se considerase răpit şi apoi obligat să călătorească. minune! nourii începură a se mişca. Primul popas este grădina Edenului. apar detalii cu totul inedite. aripile lor mai albe ca zăpada. Unul îi spune: „Nu ai teamă şi nu te înfricoşa. un manuscris din sec. (. Şi Enoh a umblat în căile Domnului. ele m-au adus sus şi m-au silit să intru în ceruri" (XIV. picioarele ei le aveau purpurii. văzut-am văzduhul. deşi mărturisirile ulterioare transmit o anumită mîndrie secretă de a fi cunoscut căile astrale şi vehiculele cereşti.n. nici ce mă aşteaptă". dar finalul nu-1 ştim.. Veşmintele lor arătau ca penele. Astăzi te vei înălţa împreună cu noi în cer!" Despărţindu-se de fiii săi. Enoh o descrie vag. 160 . după ce i s-a născut Matusalem. Şi chipurile lor străluceau ca soarele şi ochii lor erau ca nişte lămpi aprinse. 5.nu s-a mai odihnit ochiul meu" Din imensa altitudine. care şi-a încheiat destinul departe de planeta natală: „Şi Enoh era în vîrstă de şaizeci şi cinci de ani cînd i s-a născut Matusalem. Limbi de foc îl înconjurau. m-au făcut să mă grăbesc. destul de străvezii. este cu neputinţă de admis că acum patru sau cinci milenii se putea ajunge prin simplă intuiţie la imaginea de disc a Pămîntului văzut din cer. aflată în cerul cel dinţii. erau popoare de cîmpie). căci ultimele rînduri cuneiforme sînt alterate şi complet ilizibile. Chiar prima decolare (în apocriful etiopian) e privită calm: „Dar vedenia mi s-a arătat astfel: iată că nişte nori m-au chemat în vedenie şi un nor gros m-a strigat. în apocriful etiopian. nu s-a mai văzut. căci Dumnezeu 1-a luat la sine" (Facerea. iar mai sus am văzut eterul şi ei m-au adus în cerul cel dintîi". Enoh pare să fi înţeles din experienţa sa de pasager cosmic mai mult decît oricare alt profet biblic. Ei statură la capătîiul patului meu şi mă strigară pe nume. şi mersul stelelor şi fulgerele m-au făcut să mă grăbesc şi m-au dorit şi vînturile.. Cînd m-am deşteptat din somn. Plecarea e descrisă aici cu mai multe detalii: „Ei m-au luat pe aripile lor şi m-au aşezat pe un nour. am intrat lângă un perete zidit ca din pietre de grindină. Metaforele. în vedenia sa. Enoh le zice: „Nu ştiu încotro mă duc. insistând asupra unei clădiri principale: „îndată ce am ajuns.). Şi.

Acoperişul ei era ca drumul stelelor şi ca fulgerele. trecînd prin flăcări. de sub pelicula metaforică. unde era grădina Edenului. Considerate superficial metafore de parabolă. 5). m-am apropiat de o casă mare. i s-a spus cum a luat fiinţă Pămîntul şl care sunt secretele planetelor şl stelelor. Apoi m-am dus pînă la apele vieţii şi la focul din asfinţit. Şi am fost adus în lăcaşul furtunii şi pe un munte al cărui pisc înalt atingea cerul. înconjurată de limbi de văpaie. Vizitând treptat cele şapte ceruri. văzînd „cercurile pe care luminătorii (aştrii) trec aidoma vîntului. deşi în cuprinsul beznei străluceau aştrii. Cînd am intrat în casa cea arzătoare ca focul şi rece cum e zăpada. am văzut fulgere şi anume stele care ţîşneau făcîndu-se fulgere şi nu-şi mai puteau părăsi înfăţişarea cea nouă". soarele părîndu-i-se că luminează acolo de şapte ori mai puternic decît luna. ei i-au citit cărţi cereşti şi l-au învăţat să scrie. sabia de văpaie şi fulgerele toate. ca şi în alte mituri sau chiar în unele basme fantastice. lunii şi aştrilor. Acolo era un tron ca de cleştar şi pe tron şedea Măreaţa Slavă. la margini.Apoi. De aici se deplasează mai departe. în pseudoapocriful slavon Enoh spune că a scris tot ce a văzut şi a auzit. aceste afirmaţii sînt insă. întrucît ideea revine de mai multe ori în ambele apocrife. mergând inainte cu neinchipuită iuţeală şi fără să aibă nici o zi de răgaz". 1). Atunci m-am înspăimântat şi am căzut şi m-am deşteptat într-altă casă mai mare. Şi în acelaşi context (XVII. Oamenii se uitau fără să înţeleagă cum fusese luat Enoh". iar veşmîntul îi era mai strălucitor decît soarele şi mai alb decît oricare omăt" (XVII. De la ingerii inalţi care l-au Însoţit peste tot. cînd vor. Am fost unde nu a mai fost nici un om de pe pămînt: peste vînturi. 2) se descrie un nou peisaj celest: „Apoi am fost purtat într-un loc ai cărui locuitori sînt ca focul arzător şi. în spatele acestor munţi. ei se ivesc cu chip omenesc. 1. In apocriful etiopian găsim varianta: „Zburînd. n-am zărit nimic dintre podoabele vieţii. sensul real. a fost adus pe Pămînt. Acest text îşi vădeşte lesne. memoria unor viziuni reale. ân chipul cel mai evident. Şi am văzut un foc arzător şi. în ultimul. un loc. profetul descriind aproape fără erori un fel de bază astronautică din spaţiul cosmic. poate că pe unul dintre asteroizii mari. Am văzut sălaşurile luminătorilor şi ale trăsnetelor. Enoh vede în tot cerul „un întuneric mai întunecos decît cel pămîntesc". înainte de a fi ajuns la cerul cel dintîi. pasagerul cosmic a cunoscut calculul mişcării soarelui. Fraza despre dispariţia întunericului este una dintre cele mai preţioase. Ajungînd în cerul al patrulea. dar faptul nu s-a putut cunoaşte in 161 . bătută cu grindină. După 60 de zile de călătorie. Acolo i s-au arătat tainele naturii şi ale omului. la fiii lui. în 366 de cărţi. Enoh 1-a văzut pe cel pe care-1 numeşte Dumnezeu. a văzut că „întunericul s-a dat înapoi din faţa pămîntului şi s-a făcut lumină. săgeţile şi tolba lor. O relatare similară găsim într-una din evanghelii: „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o" (Ioan. Enoh (după pseudoapocriful slavon) se miră de strălucirea concomitentă a soarelui şi a lunii. dincolo de pămîntul cel mare. în genunea unde se află arcul de foc. Ajungînd. unde se împreunează cerurile".

pe care se părea că se sprijineşte marginea cerului. Enoh însuşi. Neîncrezători. XVII. Intr-un basm românesc.n. în timpul acesta mulţimea s-a împrăştiat fugind. fără însă a1 mai găsi.vremurile moderne decât de la primul zbor spaţial. cu atît cerul se făcea mai negru". Cam tot astfel avea să povestească mult mai tîrziu o legendă răpirea lui Romulus. In toate textele despre Enoh (canonice şi apocrife). cind s-a constatat că. după ce a încetat tulburarea şi a strălucit din nou lumina şi mulţimea s-a adunat iarăşi. ceilalţi ucenici au căutat trei zile prin împrejurimi cadavrul presupus al lui Ilie. ca în această frază: „Şi ceea ce spun nu-i pentru vîrsta aceasta. ci plină de fulgere înfricoşătoare. are o frază gravă care nu păstrează nimic din stilul pompos al textelor sacre.. ori de cîte ori vorbeşte în monolog. ci pentru cea care vine de departe" (apocr. există unele aluzii discrete la structura iniţiatică a mărturisirilor sale. de-abia în timpul de amiazi mai soseau cîteva raze pierdute şi slabe din soarele cerului. Eroul se hotărăşte să exploreze „această afundătură eu noapte nesfîrşită" care se afla totuşi pe un vîrf de munte. comentariile simt potolite şi degajă o anume stimă laică. El „se sculă de pe piatra unde se odihnea şi apucă în jos. căruia i se atribuia o obîrşie cerească: „Romulus prezida adunarea poporului afară din oraş lîngă aşa-zisa Mlaştina Caprei şi deodată s-au ivit din văzduh lucruri minunate şi de neînţeles şi schimbări de necrezut. nouă împărăţii ascultă. numit ciudat: Ileana Cosînzeana. 11-12). X-XII e. Aici. dar foarte departe de soare. după ce fusese anunţat dinainte: „Dar pe cînd ei mergeau vorbind. Cînd a văzut Eliseu. Alţi pasageri spaţiali mitologici sînt mai avari în relatările lor. Ilie s-a suit la cer într-un vîrtej de vînt. 1). Era capătul lumii acesteia. Faţă de alţi profeţi. in spaţiul cosmic. aceasta a început să-1 caute şi să-1 dorească pe rege. putem citi acest pasaj: „După mult amar de oale şi de umblat zadarnic (Ionică Făt-Frumos). în mijlocul zilei". Intr-o carte chineză din sec. fie pentru că multe pasaje au fost omise de copişti. efectuat de Gagarin. de vînturi vijelioase care aduceau furtuna din toate părţile. nu se vedea alta decît întuneric adînc şi gura unui vîrtej de vale neguros. el a început să strige: Părintele meu. din cosiţă floarea-i cîntă. iată că pe neaşteptate un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei şi Ilie s-a suit la cer într-un vîrtej de vînt. etiop. dincolo de zonele de refracţie ale atmosferei. prin noaptea adîncă. iar cei puternici s-au strins la un loc. părintele meu. totuşi. după cum urmează: lumina soarelui a dispărut şi s-a aşezat o noapte. nu blîndă şi liniştită. dar senatorii n-au lăsat 162 . carul lui Israil şi călăreţul lui! Şi apoi nu l-a mai văzut" (Cartea a doua a Regilor. (Călătorie spre Soare-Apune) lucrurile sînt şi mai precizate: „Şi cu cît călătorul se înălţa tot mai sus şi mai sus. cerul rămâne tot timpul de un negru dens. 2. de al cărui fund numai Dumnezeu sfîntul ştia". iată că într-o zi se trezeşte pe piscul unui munte. fie pentru că au văzut mai puţine lucruri.

loan Teologul scrie: „Am văzut apoi un tron mare alb şi pe cel ce şedea pe tron. Romulus i-ar fi spus: „Zeii au hotărît. de unde sînt". „Atunci. m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un huruit mare ca de cutremur. ci au poruncit tuturor să-1 cinstească şi să-1 adore pe Romulus. senzaţiile insolite. profetul auzea . Dacă. atent ca întotdeauna.pînă şi zgomotul jeturilor de propulsie care ţîşneau din duzele posterioare.localizat precis de urechea lui . senzaţia vizuală a mişcării spaţiale ajunge să fie relatată pînă şi în Apocalips. iar senzaţia pe care o descrie este aşa: 163 . de sursă nepămînteană. argumentele principale sînt. Prorocule. să locuiesc iarăşi în cer. trebuie amintit că şi enigmaticul profet spunea clar (în apocriful etiopian): „Un nor şi un vîrtej de vînt m-au smuls de pe faţa pămîntului şi m-au dus la capătul cerului". Ilie sau lezechil. Şi Duhul mă ridică şi mă duse în zbuciumul duhului meu. care circulă uneori în mărturisirile pasagerilor cosmici din mituri. 3. într-un pasaj unde senzaţia fizică a suprasolicitării din timpul acceleraţiei este atît de evidentă. Căci poetul florentin preciza că îşi săvîrşise călătoria în cer cu trupul. văzîndu-1 frumos şi mare.) Pe lîngă efectul creşterii greutaţii. XXVII-XXVIII)." (lezechil.poporul să continue cercetarea. cînd slava Domnului s-a înălţat din locul ei. ca eu să zăbovesc numai atîta timp printre oameni şi. profeţii mai vechi. o comunică în amănunt. fruntaşul patrician Iulius Proculus s-ar fi întîlnit cu regele dispărut. Plutarh mai revine la eveniment. împodobit cu arme ce străluceau ca fulgerul. fîşîitul aripilor care se atingeau una de alta. Dar una dintre cele mai senzaţionale surprize ne-o oferă tot lezechil. 1. sugerată şi în apocrifele lui Enoh. Viaţa lui Romulus. după ce voi întemeia o cetate care va avea o foarte mare putere şi glorie. arătînd că răpirea s-a făcut cu mare zgomot de către un nor care a coborît din cer. cum am mai spus. Senzaţia stării de imponderabilitate (de unde provine probabil şi vechea noţiune de levitaţie). apare neaşteptat de bine definită tocmai la Dante: „S-arăt per verba ce-i transumanare nu-i chip să pot. nici să mai pună ceva la cale.Norul poate fi o metaforă în ambele sensuri posibile. 12-14. 20.1). ca Enoh. încît relatarea ar putea fi semnată de fiecare dintre cosmonauţii noştri contemporani. De altfel. Revenind la Enoh. atunci. Ulterior. deoarece a fost răpit şi dus de zei şi le va fi un zeu binevoitor aşa cum le-a fost un rege bun" (Plutarh. în vreme ce mîna Domnului apăsa din greu peste mine. huruitul roatelor şi vuietul surd al cutremurului. iar dinaintea feţei lui pămîntul şi cerul fugiră şi loc nu se mai găsi pentru ele" (Apocalipsul. zice profetul. de pildă. ci-ajunge exemplul dat cui graţia-i păstrează-asemeni stare". dar citind şi părerea altora că ar fi fost tocmai atunci o eclipsă de soare.

„Şi-am zis: Departe simt că-n mine moare uimirea ce-o avui, ci-acum mă mir că zbor trecînd prin corpuri mai uşoare" (Paradisul, I, 70-72 şi 97-99). Aceste lucruri circulau poate în anumite zone spirituale ale epocii, ajungînd la poet pe cale iniţiatică, de la templieri. De altfel, Dante are nu o dată alură de poet ezoteric. CALATORUL PARADOXAL Tot Enoh (în apocriful etiopian) află de la îngerul ce îl însoţea în călătoria celestă că „locul acesta este capătul cerului şi al pămîntului" şi că „stelele care se rostogolesc deasupra focului nu sînt venite în vremea lor". Iar la sfîrşitul aceleiaşi cărţi, în capitolele profetice, regăsim ideea cu mai multă claritate: „Şi în zilele acelea se va ivi în cer şi va veni stîrpiciunea pe înălţimea unui car din apus şi ea va străluci grozav, mai mult decît legea luminii. Şi vor greşi mulţi conducători ai rînduielii stelelor şi aceştia îşi vor schimba căile şi lucrarea lor şi nu vor sosi în vremea ce le-a fost hărăzită". In apocriful slavon din sec. II-III, numit Vedenia lui Isaia, Citim că acest profet, îndoindu-se la un moment dat de măreţia lui Dumnezeu, este luat în cer şi se căieşte după ce vede o seamă de lucruri care, ca şi la ceilalţi mitografi, sugerează de departe aspectul unor instalaţii tehnice rafinate. Apoi, îngerul însoţitor îi spune că-1 va readuce pe pămînt, dar Isaia se miră: „Pentru ce aşa repede? Căci la tine aici numai două ceasuri am stat!" şi îngerul îi răspunde cu o exactitate de matematician: „Nu .două ceasuri, ci treizeci şi doi de ani!" Atunci Isaia îşi închipuie că se va întoarce îmbătrînit pe Pămînt: „Pentru ce dar să mă întorc întru trupul meu cel ofilit?" (şi ,,s-a întristat Isaia foarte"). îngerul însă îl linişteşte: „Nu te întrista, căci nu vei fi bătrîn". Dacă vrem să explicăm acest fenomen, repetat adesea de mituri şi de o categorie de basme populare, prin altceva decît prin consecinţa contracţiei cronospaţiale, înseamnă să negăm evidenţa lucrurilor de dragul inventării unui simbolism imposibil; aici sînt date pe care fantezia omenească nu avea de unde să le absoarbă, dacă nu ar fi existat amintirea unor zboruri în paradoxul timpului, făcute fie de mereu uimiţii pasageri experimentali invitaţi de pe Pămînt, fie de oaspeţii veniţi poate nu numai din cuprinsul sistemului nostru solar. Folclorul mai vechi păstrează ca temă predilectă izbitorul tablou aşezat pe pămînt în absenţa călătorului ceresc şi are grijă mereu să precizeze cu cifre decalajul de timp între durata călătorului şi durata pămîntului.

164

Un lucru mai mult decît dramatic se petrece cu eroul basmului românesc Trei copii săraci (col. Cristea Sandu-T.): „Trecuseră mii de ani de cînd zbura el ca gîndul din stea in stea şi, când simţi că-i vine dor de fraţi şi de pămînt, se lăsă ca gândul în adâncurile văzduhului şi porni în zdrenţele lui vechi spre palatul frăţiorilor. Mergând puţin cam îngândurat că i-a venit vremea de-nsurat şi n-are nici un rost pe lume, băgă de seamă că pământul era copt şi pârjolit de arşiţa soarelui, că nu mai are pe el nici iarbă şi nici viaţă. Toate pieriseră! Nu mai erau nici oameni şi nici ierburi. Numai palatele de marmoră ale fraţilor mai străluceau în bătaia fierbinte a soarelui. Nu-şi putea da seama nici când au murit şi nici unde sînt îngropaţi. Soarele îşi aruncă razele dogoritoare din belşug că era gata-gata să-1 topească, dacă nu-i trecea prin minte să-şi pună fesul pe cap şi să fugă la coadele mărilor, la marginea pământului, unde ar putea găsi o înghiţitură de apă să se răcorească". S-ar putea ca aici să fie câteva amintiri diferite, suprapuse in procesul de circulaţie al basmului. De altfel, basmul citat conţine mult mai multe elemente, pe care le-am omis: tînărul se plimbă prin lună şi prin stele, vede fel de fel de făpturi bizare, însă cu o construeţâe biologică admisibilă ş.a.m.d. Important este însă pentru problema noastră să reţinem două trăsături structurale din subiect: consecinţa zborului în paradoxul timpului (tînărului abia îi vine vremea de însurătoare cînd fraţii lui au dispărut demult şi chiar pămîntul a suferit o prefacere geologică, posibilă in durate milenare) şi de asemeni, modificarea climei (care aminteşte uimitor de situaţia Saharei, ţinut odinioară cu vegetaţie bogată şi cu fluvii mari); mai e notabil şi faptul că tânărul se salvează de arşiţă şi de bătaia ucigătoare a soarelui, punîndu-şi fesul pe cap, procedeu care aminteşte nu casca colonială, cum am fi tentaţi "să ne imaginăm, ci unul din globurile de scafandru pe oare le cunoaştem din desenele rupestre sahariene de la Tassili şi Hoggar, din aşa-numita perioadă a „capetelor rotunde". Paradoxul timpului, cu efectele lui asupra călătorilor care se deplasează cu viteze apropiate de viteza luminii, munte cu 36 de peşteri, stăpânit de zâna Ngui, căreia tânărul îi devine ginere. Dar întors acasă după câteva zale ale lui, constată un decalaj de un secol. O păţanie asemănătoare povesteşte eroul unui basm rusesc, plecat in lumea cealaltă, raportul temporal fiind intre câteva zile şi trei sute de ani. Personajul Bran (dintr-o saga irlandeză), navigând din Irlanda spre apus, petrece cu tovarăşii săi, pe Insula Femeilor, un an subiectiv, după care, întors acasă, locuitorii ţării îi răspund că nu-1 cunosc şi că numai în istoriile lor străvechi se vorbea de călătoria pe mare a lui Bran. Vechile mituri l-au alimentat şi pe psalmist cu o astfel de informaţie tradiţională: „O mie de ani înaintea ochilor tăi sîmt ca ziua de ieri care a trecut şi ca o strajă de noapte" (Psalmii, 90, 4).

165

Concordanţa izbitoare între ideea modernă in această privinţă si mitologie apare intr-un raport ştiinţific al Agenţiei americane pentru aeronautică şi spaţiu cosmic, informând pe temeiul unor deducţii şi al unor tradiţii, că spre mileniul III î.e.n. locuitorii Văii landului au plecat în planeta Venus cu un mare vehicul spaţial, pentru a se salva de un cataclism planetar. Oricât de neverosimilă (din punct de vedere clasic) ar părea această îndrăzneaţă ipoteză (dar nu mai îndrăzneaţă decât altele, intrate acum în practica tehnică de fiecare zi a industriei), trebuie spus că în mituri există destul de multe referiri la o astfel de strămutare cosmică. Motivele plecărilor sînt însă diferite. In Analele din Cuauhtitlan (Codexul Ohimalpopoca) se face referinţă la raporturile lui Quetzalcoatl cu forţele cereşti, el însuşi fiind considerat un zeu: „Se istoriseşte şi se spune că Quetzalcoatl căuta pe cineva; din adâncul cerului, invocându-1 ca pe un zeu al său; pe aceea a cărei fustă este din stele, pe acela care face lucrurile să dea lumină. Doamna cărnii noastre, Domnul cărnii noastre; aceea care este înveşmântată in negru, acela care este învesmântat în roşu; aceea care dă temelie pământului, acela care-1 acoperă cu bumbac. Şi într-acolo îşi îndrepta chemările, precum, era ştiut, către locul doimii, către locul celor nouă grinzi din care este alcătuit cerul". E interesant de remarcat că (potrivit relatării lui Miguel Lean-Portilla din cartea sa despre filozofia mahuatlă), în acel moment, Quetzalcoatl se mai afla în casa din Tuia, unde venea de obicei să mediteze şi unde acum postea în vederea plecării. Acest regim fiziologic, în cazul dat, e caracteristic şi în pregătirea de Zbor a cosmonauţilor de azi. Quetzalcoatl s-a decis să plece spre răsărit, pe pământul culorii negre şi al celei roşii, în ţinutul cunoaşterii ştiinţelor, după ce a înţeles că în lumea aceasta a oamenilor există păcatul şi chipul omenesc îmbătrâneşte. E ciudat totuşi că miturile sudamericane nu au un punct de vedere unitar asupra modului de dispariţie a acestui zeu. Dacă unele indicau plecarea lui pe ocean, spre răsărit, din care pricină urmaşii târzii l-au şi confundat cu vicleanul Cortez, alte mituri, nevrând să accepte dogma principală a refugiului în astre, i-au atribuit mai multe morminte din marile cetăţi. Această credinţă s-a aciuat şi în ipotezele unor arheologi moderni; bunăoară, un grup de arheologi mexicani, lucrând în peninsula Yukatan, au descoperit lîngă Palenque, în primăvara anului 1971, un tunel secret ducând spre o piramidă, la capătul căruia, după 500 de metri, o uşă tainică dinitr-un zid i-a condus într-un cavou; iar acolo zăcea îmbălsămat un bărbat foarte înalt, cam de 50 de ani, cu faţa într-o mască de jad. Prin confruntare cu imaginea aceluiaşi personaj de astă-dată coborând din cer aşa cum e reprezentat de basoreliefurile din piramidele de la Tical şi Chichen-Itza, tot cu mască de jad sub o pălărie stranie ca o cască de astronaut, s-a conchis că e vorba de Quetzalcoatl. Tradiţia migraţiei, despre care vorbesc câteva legende oculte şi pseudomiturile teozofilor, e confirmată de documente de o valoare mai certă. Deşi, probabil şi

166

legendele teozofice - ca bunăoară aceea despre detaliile societăţii atlante - au fost reconstruite după tradiţii iniţiatice mai vechi, căci unele se regăsesc în elementele lor principale în miturile necriptice, care se pot verifica mai uşor. In aşa-numita Carte a lui Dzyan, publicată în cuprinsul lucrării de învăţătura secretă a Hélénei Blavatsky, se spune, în definitiv, un lucru curent in ciclul mitologic al strămutării cosmice, doar exprimat cu alte detalii stilistice şi anume că după diluviu „unii oameni galbeni, unii roşcaţi şi negri, unii roşii au rămas. Cei care erau de culoarea lunii au plecat pe totdeauna" (stanţa 12). Ary Sternfeld, unul dintre pionierii teoretici ai zborurilor spaţiale, comunica în 1937, în prefaţa cărţii sale Introducere în cosmonautică, o legendă se pare ocultă, potrivit căreia, în timpul marii catastrofe suferite de planeta noastră, o parte din atlanta s-ar fi salvat zburând în aeronave eu reacţie spre America şi Africa, iar altă parte, în astronave, către alte planete. De altminteri, aluziile stranii care se găsesc într-un text, citat de noi, al lui Aelian, converg spre aceeaşi ipoteză. Mai importantă însă decât acestea ni se pare o frază din Apocalips (2, 28): „Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă", care este planeta Venus. Acest lucru se leagă perfect de o inscripţie rupestră găsită în Pivniţa de la Kohistan (India); veche de aproximativ 14 000 de ani, inscripţia conţine un desen simplificat, înfăţişând Pământul şi planeta Venus legate printr-o linie de săgeţi direcţionale. Fără îndoială că multe alte asemenea confirmări se vor găsi în viitor, printre miturile pierdute poate numai vremelnic sau printre documentele de piatră încă ascunse. Aceasta, pînă cînd exobiologii şi arheologii, ca să nu adăugăm deocamdată şi pe viitorii exosociologi, îşi vor efectua lucrările de specialitate pe suprafaţa celor două enigmatice planete vecine. MISIONARISM ŞTIINŢIFIC Există printre unii cercetători, care se ocupă de paleoastronautică şi de rolul ei pozitiv in evoluţia civilizaţiei umane, o tendinţă către exagerarea romantică a contribuţiei extraterestrilor în viaţa noastră pământească. Din câte am văzut până acum, este greu de respins nu numai ipoteza unor vizite şi contacte din vremurile arhaice ale îndepărtaţilor noştri strămoşi cu fiinţele raţionale venite din Cosmos, dar şi intervenţia lor activă în viaţa acestor strămoşi. Amintirile, risipite în mituri şi în o seamă de documente plastice sau grafice, dar probabil încarcerate şi în memoria inertă a fiecăruia dintre oameni, sînt ca un joc de reconstituire a unui tablou din câteva sute sau eîteva mii de secvenţe decupate, care s-au amestecat şi, mai mult, care zac fie împrăştiate pe toată suprafaţa pământului, în subteranele lui, pe fundul oceanelor, în peşteri, fie pierdute, fie închise de grija ocultă a unor religii în safeuri cu cheile rătăcite. Omenirea ar fi putut evolua şi fără sprijin străin şi se naşte întrebarea cît din intervenţia extraterestră a fost binefacere şi cît a fost noxă, dorită sau nu de străinii cosmici. Desigur, intenţia poate fi bună din partea donatorului, dar ea reprezintă

167

dar şi prin unele monumente cu destinaţii diverse şi poate şi în scris. deşi această din urmă ipoteză. Aceste mituri.optica lui. Şi acesta e numai începutul lucrărilor. Ne vom opri îndeosebi la rolul misionar al categoriei pro-umane de zei sau persoane extraterestre. mitul sumerian al lui Oannes. aşa că Anangama trebui să coboare el însuşi din oer şi să le arate ce anume să facă şi cum". Astfel. chiar şi cele orale. Acesta s-a manifestat nu numai prin învăţături teoretice. un mit al tribului baule. acordă un respect totdeauna ferm sprijinului dat de unii zei principali. De pildă. Şi s-a întâmplat că pornind oamenii din răsărit. spune că: „în acele vremuri îndepărtate oamenii nu ştiau să facă nimic. ale căror urme materiale sau nu mai există demult sau nu se pot identifica. poate mai bună pentru el. O informaţie mai bogată despre el ne dă Biblia: „Şi tot pămîntul avea un singur grai şi aceleaşi cuvinte. poate că cea mai interesantă prin destinaţia ei obscură şi certificată numai de cele mai vechi mituri. şi în acelaşi timp. indică aproape tot timpul un conflict surd între zeii misionari şi zeii geloşi de risipirea printre oameni a cunoştinţei binelui şi răului. In ceea ce priveşte descrierea misiunilor venite din spaţiul extraterestru. Haidem să ne pogorîm 168 . că acest ţinut african este una din cele cinci zone de concentrare a enigmaticelor tectite. sînt de obicei condamnate. dar nimic nu le va rămînea. iar primitorul poate fi în unele cazuri strivit şi de binefacere sau derutat din calea pe care a apucat să meargă. navigaţie şi construcţie. tot africane. ca să vază cetatea şi turnul pe care îl zideau fiii oamenilor. ca să nu mai fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului! Atunci s-a pogorât Domnul. pe care unii cercetători le bănuiesc a fi rezultatele chimice ale deşeurilor provenite din motoarele paleoastronavelor. Miturile primitive au în ele o anumită laşitate în raporturile morale cu sprijinul divin tradiţional. CONSTRUCŢII Şl AMENAJĂRI TERESTRE Printre construcţiile tradiţionale insolite. Şi au zis: Haidem să ne clădim o cetate şi un turn al cărui vîrf să ajungă pînă la cer şi să ne facem vestiţi. chiar în condiţiile unei mari exuberanţe metaforice. Şi şi-au zis ei între ei: Veniţi încoace! Să facem cărămizi şi să le ardem în foc! Şi s-au slujit de cărămizi în loc de piatră şi de catran în loc de muruială. transmis printr-o poveste folclorică din Coasta de Fildeş. acordând o simpatie secretă personalităţilor cereşti prometeice care. de structură mai puternică. trebuie privită cu prudenţă. fiinţa venită din mare să-i înveţe pe oameni astronomie şi agricultură. Totuşi. fără vreun comentariu special. sau mitul lui Quetzaleoatl. tot miturile ironizează uneori pe aceşti zei principali. miturile. au găsit un şes în ţinut şi s-au sălăşluit în el. canonic. semănînd şi cu altele. este Turnul Babel. foarte hazardată. Trebuie să adăugăm aici. miturile adulte sînt însă mai ponderate. nefăcut din toate cîte îşi vor pune în minte să facă. Domnul: Iată iei sînt un singur popor şi o singură limbă au cu toţii. Şi a zis.

fixau porţi in construcţiile pe care ei le socoteau cetăţi montane sau chiar munţi şi care am văzut că puteau fi chiar astronavele. fie cu privirea. Dar aceasta nu rezistă nici măcar ca metaforă. deocamdată deopotrivă. pe giganţi. Şi i-a împrăştiat Dumnezeu pe ei de acolo pe toată faţa pământului şi ei au contenit cu ziditul cetăţii" (Facerea. (pămîntul) le dete o mie de braţe şi. având aşadar menirea să prospecteze secretele cereşti. cînd deodată vînturile veniră în ajutorul zeilor şi surpară zidirea peste ziditorii ei. monştri enormi care cutează să meargă împotriva casei lui Jupiter. Mai degrabă era vorba nu de înălţimea reală a construcţiei. poate utilat cu sprijinul misionar al zeilor prometeici. După unele surse mitologice. 1-8). fie în zbor. Ba Bel Înseamnă Poarta Zeului. Informîndu-se dintr-un izvor necunoscut. O legendă similară celei biblice găsim la cronicarul babilonian Beroz: „Se spune că cei dintâi oameni. Ruinelor li se dădu numele Babel. Bineînţeles. 11. Ovidiu plasează momentul în epoca giganţilor: „Pămîntul născu un neam sălbatic. fie toată construcţia urma să aibă destinaţia unei rampe de lansare. trebuie subliniată la început gelozia bizară a zeilor supremi (căci Dumnezeu e în originalul ebraic un plural şi nu pluralul majestăţii) faţă de o faptă omenească în care limba unică nu este decât simbolul unităţii de opinie şi de scop. Lăsînd la o parte faptul că. Ei au zidit un turn înalt în locul unde se află acum Babilonul. Pînă atunci oamenii vorbiseră o singură limbă. au ajuns să-i dispreţuiască pe zei şi să se socotească mai presus de aceştia. Profeţii biblici şi mai ales Iezechil. astfel ca să nu se mai înţeleagă în limbă unii cu alţii. Turnul aproape că ajunsese să atingă cerul. despre care am vorbit în jurul ipotezei asupra paleoastronavelor. deoarece lucrurile se pot specula şi altfel. deoarece în mituri şi metafora îşi are logica ei riguroasă. există aici o laudă a geniului uman. pasajul din Biblie susţine temeinic raportul construcţiei cu titanomahia.şi să amestecăm pe loc graiul lor. teamă justificată dacă admitem că turnul cu vîrf până la cer este un simbol pentru năzuinţa omului de a se lansa spre stele. Beroz oferă un element în plus: informaţia că turnul ajunsese aproape de cer. Şi într-adevăr. ânfumurîndu-se de puterea şi mărirea lor. justificate: fie că turnul era să devină un observator astronomic. în loc de picioare. Înţelesul acestei denumiri devine mai clar prin confruntarea lui cu alte detalii mitologice. In acest sector al mitului se pot emite două ipoteze. distrugerea Turnului Babel ar fi avut loc în cursul marilor catastrofe cosmice provocate de titanomahie. nişte şerpi şi le spuse: luaţi armele contra marilor zei! Ei se pregătiră să grămădească munte peste munte pînă la stelele înalte şi să pornească 169 . ci de înălţimea la care se putea ajunge de pe ea. vrednică de atenţie. apoi rămâne de subliniat teama grupului celest de rezultatul construcţiei. dar zeii îi siliră să vorbească în graiuri felurite". aceste deducţii sînt valabile în funcţie numai de varianta biblică.

170 . Turnul Babel nu era decît un sistem arhitectonic repetat. cel de la Behdet. într-o epocă în care cunoştinţele cosmologice şi geografice erau empirice şi primitive. Dar evidenţa unei atari precizii. templul se situa la 40° est de meridianul egiptean din Behdet. centrul originar al cultului vechi ebraic fusese muntele Garasim. a reuşit să stabilească dimensiunile tipului de piramidă Ziggurat (în şapte trepte comunicante). După opinia profesorului Stecchini. La 7° nord de acelaşi Behdet se instalase oracolul grecesc de la Delphi. babiloniene şi ebraice confruntate între ele. Piramida lui Khufu era centrul geodezic al lumii. trecînd prin ea şi împărţind în două uscatul şi mările terestre. acolo ar fi existat un templu reclădit apoi de samariteni pe vremea regelui Darius şi distrus de macabei cu două secole mai tîrziu. Totuşi trebuie să amintim cu luciditate că a muta sursa de pe nişte continente reale pe unul dispărut este numai o translaţie comodă sau cel mult o amînare a rezolvării problemei. închinate întotdeauna zeului revelator din varianta populaţiei respective. baza reprezentînd ecuatorul. Stecchini. Turnul Babel ar fi fost situat (pe paralela 33. Aşadar. Atlantida în sine neputînd s-o rezolve. templul musulman principal de la Mecca fusese aşezat la 10° est de meridianul egiptean oriental şi la 10° sud de Behdet. 35-42). îl determină pe profesorul Stecchini să bănuiască drept sursă a cunoştinţelor ştiinţifice arhaice Atlantida. toate aceste mari temple. Reconstituit cît s-a putut după vechile texte sumeriene. Chiar şi templele mai tîrzii sînt dependente de aceste calcule scrupuloase. de pe paralela 30. dar Jupiter aruncă trăsnetul din ceruri şi răsturnă grămezile grele peste cei care le ridicaseră" (Fastele. meridianul egiptean de bază. a Babilonului) într-o poziţie echidistantă faţă de Polul Nord şi de centrul Pămîntului. O confruntare mai amplă a tuturor miturilor cunoscute din această clasă poate duce însă şi la o altă concluzie. nu se clădeau la întîmplare. calculul poziţiei astromatematiee fiind esenţial. avînd menirea înmagazinării şi conservării unui cît mai mare număr de cunoştinţe ştiinţifice şi poate şi menirea multiplă de observator astronomic. Iar istoricul Stanley Clatchie consideră că Piramida Soarelui de la Teotihuacan este o proiecţie perfectă a emisferei nordice. geografie şi trigonometrie. Părerea nu e numai a sa.paralela 30 (ca şi piramida lui Khufu) şi treapta a treia . care era de fapt tipul piramidal arhaic atît din Mesopotamia şi Egipt.bătălia cu Jupiter. Turnul Babel şi-a relevat calitatea de magazie a unor temeinice cunoştinţe de astronomie. Iniţial. Profesorul S. studiind textele matematice sumeriene. marcaj geodezic şi calendar. Şi mai tîrziu.cercul polar arctic (66°33'). V. cît şi din America precolumbiană şi arhipelagul Canarelor. Ca şi marea piramidă a lui Khufu. aceea că. prima treaptă .

ridicînd 800 de tone. El are 21 m lungime. Document de piatră palpabil.8 lăţime şi 4. au tras concluzia naivă că societăţii sclavagiste nu-i stătea nimic în cale oînd era vorba de muncile strict fizice. dacă ne gîndim că o astronavă interplanetară de explorare trebuie să fie 171 . Cariera de piatră de unde a fost adus materialul de construcţie se află cam la un kilometru distanţă şi adăposteşte şi acum un bloc neterminat. terasa din Baalbek ar fi fost o rampă de lansare. acolo. atîta cît mai este din ea.n. Dar sînt şi blocuri între 1500 şi 2000 de tone. şi-a trecut examenul în 1969. Să privim puţin amănuntele. o enigmă pe care în zadar se străduiesc s-o dezlege istoricii ce operează cu raţionamentele clasice. dar nedesprins de stâncă. Unele din aceste blocuri. au fost transportate pe distanţa amintită. Aici începe competenţa unor instrumente subtile.Turnul Babel. Mai mult. numit de. 4. Dar iată ce putem citi într-o Istorie a Baulbekului. Terasa e clădită din pietre admirabil fasonate geometric. cu neputinţă de efectuat cu toporul neolitic şi nici chiar cu fierăstraiele manuale de oţel.). Observaţia este aproape de adevăr. care e departe de a fi grupul edecarilor de pe Volga! Căci. adică de două ori şi jumătate mai puţin decît se ridica la Baalbek cu milenii în urmă. în munţii Antiliban. Asupra funcţiei iniţiale a acestei terase există două ipoteze mai logice: după unii cercetători. cele mai moderne macarale din zilele noastre nu se pot măsura nici pe departe cu sarcina ridicării blocurilor de la Baalbek. spaţială. de producţie vest-germană. Dacă nu vrem să admitem intervenţia unor maşini nonterestre. una dintre cele mai puternice macarale moderne. Să notăm că „Magnus III". din familia ultrasunetelor sau a laserului. fără să-i mai numărăm pe cei vreo şaptezeci de sclavi. este încă în carieră. Aceasta e realitatea. terasa amintită rămîne deocamdată. în greutate de 2 milioane de kilograme.2 grosime. fasonat.60 m şi în greutate mijlocie de 750000 kg fiecare. însă blocurile cele mai mari ale piramidei lui Khufu sînt în medie de 200 de ori mai uşoare. dar asta pare bizar.localnici Piatra Sudului (Hadjar el Gubl). apărută la Beyruth în 1896: „Un bloc enorm. de imposibilitatea răspîndirii eficiente în spaţiu a unui număr chiar numai de zece ori mai mare. Care a fost totuşi forţa capabilă să manevreze asemenea greutăţi enorme? Mulţi istorici care s-au ocupat în treacăt de fenomen. ne dăm seama.e. ca toate celelalte şi ridicate după aceea pînă la înălţimea de 7 metri. vom recurge fără să vrem la magie! Aceeaşi problemă o ridică şi sistemul de tăiere şi finisare a atâtor blocuri. gata fasonate probabil în carieră. privind bunăoară o reprezentare plastică a transportului unui monument asirian (anul 1000 î. hărăzite de fiece dată impasului sau eşecului. potrivit necesităţilor de construcţie ale terasei care astăzi are lungimea de 134 m şi lăţimea de 113 m. ar putea fi omologat întrucîtva şi cu celebra terasă din Baalbek. Se dau ca exemplu mereu piramidele. Ar fi necesar efortul a 40000 de oameni pentru al putea deplasa". dar şi ea omite posibilitatea practică de a conjuga într-un singur punct efortul acestei mulţimi omeneşti.60m x 4. cu dimensiunea medie de 25 m x 4. prin sugerarea poziţiei lui geografice şi prin aerul lui ocult.

devine stăpânilor al Orientului şi e ajutat în opera de reconstrucţie a lumii post diluviene de ciudatul 172 . iar în Malta s-a descoperit şi un simulacru de cale feroviară. Toate acestea sfidau înălţimile şi erau împrăştiate pe aproape toată suprafaţa Pământului. fie coloanele monolitice înalte de câte 5 metri. se impun dimensiunile elementelor arhitectonice: fie blocurile de 5x8x4 metri. In sfîrşit. fie dalele de 3 m grosime şi lungi de 7 m. Aşa bunăoară. băiatul salvat de la dezastrul diluviului împreună cu sora sa. Diferite legende păstrează imaginea altor construcţii cu destinaţie obscură. Pe de o parte. răspîndite în întregul arhipelag. ar fi fost făcute după potop. blocul Madison de lingă Conway (New Hiampshire) are 90x40x38 picioare şi cîntăreşte cam 10000 tone. trăise şi pierise în epoca de piatră. a lăsat moştenire şi pierduta civilizaţie malteză. ce ar constitui un mesaj pentru omenirea din anul 6971. iar pe de altă parte. îngropînd cu ocazia Expoziţiei de la Osaka (1970) o capsulă conţinînd 2980 obiecte reprezentative. al unei voci grave care vorbeşte într-una din firide. Un mit chinez sugerează ideea că totuşi aceste mari construcţii şi amenajări. compunând clădirea numită Gigantea din insula Gozo. Fu-si. Cînd ar expira deci termenul? Poate că în zilele noastre cînd. insulele arhipelagului maltez sunt brodate de urme adânci de roţi. Terasa din Baalbek pare a fi contemporană cu marile monumente stranii atribuite erei giganţilor. dublele case ovale de forma O D. aşa cum afirmă arheologii. întrucît au proprietatea acustică de a purta ecoul sporit. Pălind să fi înflorit acum 5 milenii. transportabile chiar azi cu un vagon feroviar. ea avînd întrucîtva o alură megalitică. după alţi cercetători (şi această ipoteză e mai plauzibilă) terasa ar fi un depozit de materiale abandonat de extraterestrii epocilor arhaice sau poate un safeu suigeneris în care oaspeţii cosmici ai strămoşilor noştri vor fi închis un testament alcătuit din documente tangibile de către om numai atunci cînd omul va fi ajuns destul de ingenios pentru a le despuia şi.prevăzută cu posibilitatea decolării în aproape orice condiţii. cînd ne gîndim eă omenirea de azi fructifică aceleaşi intenţii. azi părînd nişte catacombe. O astfel de ipoteză nu mai pare absurdă. după unele mituri ar avea loc întoarcerea făgăduită. altădată pesemne sanctuare sau aşezămintele unui oracol. majoritatea dispărute. ce mai acut. deşi străvechea populaţie. fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate devine din ce în. implicit. dar nu şi ostile. pe de o parte. destul de înţelept ca să le înţeleagă. monumente de tip megalitic. din perete în perete în toată grota. în scopuri străine omenirii. Dar tipul de prelucrare a pietrei folosit la Baalbek îl mai regăsim. pe de altă parte. fără amenajări speciale pe planeta gazdă şi în orice caz nu de pe o rampă din blocuri de piatră.

care întregesc şi susţin tradiţia mitologică a unor mari construcţii ce nu era posibil să fi fost săvârşite de mâna omului. In comitatul britanic Somerset. cum găsim în toate atelierele străvechi de tăiat piatră sau marmură. cu trup de pasăre. într-o epocă foarte veche. de o formă geometrică aproape ideală. iar singura soluţie în ţinut este a le privi din avion. cu faţă de om. III-IV e. Lingă Cambridge (Anglia). ţinutul atîtor construcţii şi mituri misterioase.văzute de sus. Predominanţa triunghiului poate fi explicată.n. într-un plan de cîteva zeci de km2. Dionysios Periegetul (sec. în Irlanda de Nord impresionează regularitatea geometrică a unor şiruri de blocuri de bazalt ce au fost numite de popor Calea Giganţilor. mai ales babiloniană şi ebraică. dintr-un înalt pisc andin.) scria. Văzute de sus. in apropiere de Gadira cea din părţile extreme sub culmea munţilor Atlas ce se întind departe. Iar în nord-vestul Scoţiei stă ciudată Grota lui Fingall. pătrate şi cercuri. aceste sfere aşezate în grupuri inegale (de la 3 până la 45 sfere într-un grup) marchează printr-o distribuire calculată contururile unor gigantice triunghiuri. există nişte stranii şosele care nu duc nicăieri. orientate perfect pe axa nord-sud.5 metri. de unde ele apar ca un marcaj special de semnalizare. Unul din ele s-ar fi aflat la Gibraltar. pe platoul Nazga. doar cu abateri de 2-3 cm la o dimensiune cu diametrul de 2. prin asemănare cu un cult special pe care-1 aveau vechile religii. o mlaştină a fost drenată. Unele sfere sunt mici. Nicăieri în jur nu este nici o urmă de unelte. 63-68). însă drenajul nu s-a făcut întâmplător. însă deloc haotic. cîteva sute de mari sfere de piatră.contururile părţilor secate şi ale canalelor reproduc fără echivoc harta bolţii cereşti. informîndu-se din izvoare mai vechi: „Lângă Oceanul hesperic. In Costa Rica. îmbrăcat în alb şi circulând simultan pe doi dragoni. nedepăşind diametrul de 10 cm. pe colinele numite Gog şi Magog. spirit silvestru. un mare miracol. dintr-un avion de mare altitudine . stau ca nişte puncte terminale columnele lui Hercule. însă pătrată. pe un platou ca şi pe unele piscuri montane. pentru această figură geometrică. In Peru. Probabil acela a fost timpul monumentelor la care ne referim. 173 . Tot aici se înalţă la cer o coloană înaltă de aramă. căci . cele mai mari ating greutatea de 16 tone. sfîrşindu-se toate. foarte înalte.personaj Hou-man. există numeroase alte monumente dintr-o clasă asemănătoare. dar şi prin simplitatea ei perfect vizibilă de la mari înălţimi. există nişte figuri colosale ce nu se pot vedea plastic decît de la foarte mare înălţime. brusc. Pe lingă Terasa din Baalbek. zac risipite. Iar de la Fu-si oamenii au învăţat scrisul. pe buza prăspastiei. pescuitul şi aprinderea focului. acoperită de nori deşi" (vv. Foarte interesant este faptul că Hou-man e totdeauna reprezentat plastic cu un compas în mînă.

Dar şi mai misterios este aeroportul Yundum pe lingă Bathurst (capitala Gambiei). să ajungă la concluzia că nu poate fi vorba de nici un fel de şosele. aceste şosele fără noimă capătă subit un aspect figurativ precis. interpretat adesea fără motiv ca un simbolism zoomorfic.Această întrerupere a inexplicabilelor Drumuri incase 1-a făcut pe arheologul Paul Kosock. în avantajul ideii că marcajele erau Rişte forme simplificate de semnalizare pentru aparatele ce aterizau in Nazga. Fiind vorba de terenuri prezumtive de aterizare. mărginit de ţărmul golfului Mozambâc şi de fluviile Zambezi şi Limpopo. potrivit logicii clasice a istoriei. de pildă. afară de condori? De asemenea. avea. înfăţişând păsări uriaşe ân diferite poziţii de zbor. din mari dale de piatră albă. folosit în mod curent de companiile aviatice fără nici un fel de amenajare. elementul figurativ. de astă dată fără semne de marcaj. încă nu zbura nimeni. pe care unii istorici au identificat-o cu misteriosul Ofir. statul Wisconsin). cu anvergura aripilor pînă la 60 metri. ân chipul cel mal firesc. In genere. Regatul. XVI.. ci că există un raport direct între traseele lor şi traiectoriile diferiţilor aştri. întrun vârf ide munte de pe insula Navigator există o misterioasă platformă de piatră roşie. Alţi interpreţi au socotit că Drumurile incase indică precis poziţia unor constelaţii. în regatul african de odinioară Zimbabwe (de pe teritoriul de azi al Rodesiei) există diverse vestigii . Prima întrebare care se pune. fără Îndoială. vom aminti şi alte construcţii sau amenajări din aceeaşi epocă protoistorică. care le-a cercetat şi din avion. scrisese: „Chiar la mijlocul ţării este o cetate zidită din bolovani mari şi grei. avusese o cetate ciclopică. nici acestea :-ui se pot vedea decât de la mare înălţime. care nu poate fi un produs geologic natural. Şi să nu uităm că de cele mai multe ori vestigiile pe care le numim paleoastronautice sunt amplasate pe podişurile marilor piscuri montane. înfăţişând fie contururi de animale (mai ales câini. pentru vizibilitatea de la o anumită altitudine. dar aceasta putea să însemne şi un cod. intr-o epocă în care. căci este cel mai autentic 'aeroport. păsările sînt bineînţeles intra-tît de stilizate. Marcaje asemănătoare se găsesc şi în apropierea oraşului Madison (din S. în aer rarefiat şi departe de privirile indiscrete ale oamenilor. construit însă în vremuri străvechi. de până la 50 metri. iată una dintre figuri: un contur de fiinţă avântată fizic in sus cu ambele braţe şi ou degetele mâinilor desfăcute ca într-un gest de atenţie şi întâmpinare. De altfel. Dar când observatorul din avion începe să coboare. socotite. fără îndoială. mai ales că intr-adevăr subsolul ţării era bogat din vechime în aur. Această minunată şi nemaipomenită 174 . încît e greu să le fixezi între condori şi avioanele cele mai moderne. vastă şi plană.A. din sec.arhitectonice. la altitudinea de 1 500 metri. aşa-zlsele figuri zoomorfe au trupuri foarte lungi. E drept că. este de ce era necesar aspectul figurativ al acestor marcaje. din imense dale cafenii vitrificate. care nu se putea constata decât de la o mare altitudine. o altă cheie. fie de mâini omeneşti.U. Ca şi cele din Nazga. după unele interpretări). Cronicarul portughez de Goes. una dintre marile figuri seamănă vag cu un bot de animal avînd deasupra nişte coarne ramificate. ale cărei ruine au rămas destul de impunătoare şi acum.

stilului de aici i se poate alătura şi ansamblul de ruine din Kukii (Hawaii). în grupuri alcătuind un soi de oraşe ciclopice demult abandonate. în Oltenia. Iar pe atolul Tongatabu." Textele antichităţii eline situau în insula Leuce (din Pontul Euxin) templul originar al lui Apollo şi. pe un platou înalt de 4 000 metri. spre cer. misteriosul şi magnificul oraş străvechi Tiahuanaco. toate rămânând edificii enigmatice. întrucîtva. căci pietrele ei sînt legate fără mortar şi nu sînt bencuite. din Machu-Pichu (în Cor-dilierii peruvieni). situate fie la Isvernea din Mehedinţi. tradiţia vorbeşte despre diferite tăieri de munţi făcute de uriaşi. De remarcat că cercetarea lor ştiinţifică a stagnat mereu din cauza dificultăţii de a le aborda direct. cercetătorii mulţuminduse cu aerofotografia. din preajma insulei Mângâia. care nu ar fi decît un gen de ornament. La mijlocul aşezării se afla un imens templu de bazalt. . ca bunăoară păsările de cristal. deşi nici caracterul ornamental nu este vădit şi de altfel multe grafii străvechi au fost socotite ornamente până la descifrare. ca să-i prăpădească". ale cărui ziduri surpate au şi acum mai mult de zece metri. Cursul Oltului a suferit într-adevăr fluctuaţii. într-adevăr. să nu uităm. Singura deschidere a acestor înalte turnuri este sus. unde după arheologul american Macmillan Brown ar fi fost oîndva capitala unui puternic imperiu polinezian. întreaga zonă fiind plină de altminteri de vestigii în care rareori se poate regăsi mina omenească.Cum şedea şi socotea. . Comentatorii de mai tîrziu au susţinut că cronicarul s-ar fi înşelat asupra Inscripţiei. Pe o lespede de deasupra intrării a fost scrijelită o inscripţie care-i aşa de veche. sînt aşezate în piscurile cele mai greu accesibile ale munţilor. a căror unică ieşire este pe sus. ca un arc ide triumf. dar în Cordilierii bolivieni. Tradiţia indică pînă şi unele urme ale lucrărilor. ca să abată apa Oltului şi s-o reverse peste români. . Destul de aproape de aceste edificii. Un cîntec folcloric reia ideea: „Alergat-au alergat .Doi sfinţi împodobiţi. Mai importantă în cazul dat este perfecţiunea construcţiei în această cetate şi în alte palate sau temple din Zimbabwe. încît nimeni nu o mai poate citi". există o imensă arcadă ide piatră. a unor teritorii muntoase ori riverane. în insulele Caroline. fie la Piatra Scobită de pe muntele Pleşa din Gorj sau pe râul Tismana. lucrată monolitic şi avînd o greutate de peste 170 tone. Ele sînt aidoma cu odăile oamenilor zburători. Acestea.Şi cetea vanghelia . se află.Pin' pe Domnul l-au aflat .. O cetate ciclopică ruinată este şi la Ponape. săpăturile arheologice din 1823 găsiseră acolo ruinele 175 . înalte şi ovale.în chilie de tămâie . potrivit căreia acei uriaşi „încercaseră să taie un munte. ca şi provenienţa unor obiecte găsite înăuntru. Mai captivantă e tradiţia din Vîrtop '(Dolj). Şi mai ciudate sînt nişte turnuri stranii. La noi.Cum să sece Oltul mare . s-a păstrat în tradiţia populară chiar şi acolo unde nu mai există demult vestigii vădite. numite aşa de băştinaşi pe temeiul legendelor locale.Cu uşa de alămîie.clădire arată pe dinăuntru ca şi pe dinafară. în comuna Timişani. Alţi arheologi au considerat acest fost oraş o Veneţie ciclopică. dar cauza lor e mai ceţoasă.. Memoria lucrărilor tehnice de amenajare în scopuri mai mult sau mai puţin limpezi.

al celor trei cruci. care vorbeau de jocul cu sferele cereşti al zeilor lor: „Fiul (adică „fiul măicuţei lui Dumnezeu") ţipă un măr în lună . . Mînăsti-rea: „. imaginea se întregeşte mai clar. nici de largă nu-i prea largă . La sud de Lima. mai mult.Cum e plină pe la cină. . pe care arheologul Köhler îl raporta la epoca arhitecturii ciclopice. vrînd a se căsători. . Miturile ite transmit şi alte forme enigmatice. După alte legende răspândite1 pe tot teritoriul ţării. nr. într-un colind din folclorul nostru (colecţia Marienescu): „Colo-n sus şi mai în sus .e.ialta ar fi fost pustie pînă cînd a început să apară acolo omul (cea. nu se pot asemăna cu nimic altceva decât cu o oale ferată modernă. XIII î. 281) găsim relatări asupra detaliilor de construcţie. Făcut la înălţimea de 25Q metri. Revenind însă la colindul citat mai sus.Ou păreţii de tămîie .. observăm un alt pasaj. în Cordilieri şi aproape de latitudinea localităţii Cuzeo. înv corespondenţă directă cu miturile maya.. reprezentând un soi de trident. a colindat cerul şi pământul. cu ocazia unor cutremure s-a putut conchide că ar fi un Se! de seismograf. pe oare 1-a ucis Medeea. mitul apo'linic făcîndu-şi loc în stihul popular românesc. într-o variantă (publicată de un folclorist în „Gazeta Transilvaniei" din 1899. iar colonizările feniciene se datează abia cu sec. ci de Sfântul Soare oare.m). se vede clar pe peretele roşu al falezei unui pisc un imens desen.Unde sfinţii toţi s-au dus .Pe la praguri tot de marmuri . pînă când a găsit-o pe Iana Sânziana Doamna florilor. paznicul de aramă 'al Cretei. ea însăşi figură stranie.. Poate că transmisă din generaţie în generaţie şi transferată pe nesimţite din limba strămoşilor în limba urmaşilor. Studiindu-i-st: rostul obscur. .unui templu măreţ. aşezate fără mortar. desenul poate fi văzut de pe mare chiar de la distanţa de 20 km.Face luna tocmai plină.Nici de naltă nu-i prea naltă.. Clădirea fusese făcută din enorme blocuri de piatră. a cărui mişcare ar fi prevestit din depărtare pe navigatori. s-a păstrat o excelentă evocare.Şi-n lăuntru-i plin de prapuri. Cu toiate acestea. numai prin calculul echilibrului geometric.Sus pe soare când răsare . „a umblat prin lume şi prin stele" 9 ani pe 9 cai. Dar şi mai senzaţională. ca să facă loc unei legende mai stranii.Şi când e la prînzul mare".Făr' cuprinde lumea-ntreagă. Priveliştea e vădit păgână.E o dalbă mănăstire . urmele amintite par mult mai vechi şi. cu 176 .Cu vreo nouă popi bătrâni . unde urmele mitului apollinic dispar cu totul. pe care conchistadorii l-au numit semnul miraculos.Altu-1 ţipă sus pe soare .Rugă fac de săptămâni" . 2300 î.Uşile de alămîie. ce locuia „într-jal Mării Negre prund". aşa cum am mai ai'âtat.en. a fost descoperirea în insula Malta a rămăşiţei unei străvechi căi ferate. din care am reţinut aici pe Talos. . Istoricii consideră că î.Da-n ea oare cine sînt? La altar e Ion cel sfânt . vestita mînăstire albă nu era clădită de mână omenească.Făr' ou turnul sus la nori". .Şi-i gătită de sfinţire . Sînt pe alocuri în lume însă şi vestigii care pot stîrni stupefacţie. Amintind totodată de miraculoasa punte protois-torică ce leagă cultura ciclopică andină de la Marcahuasi de cultura ciclopică din Carpaţi.

piramida de la Palenque. fie spre a le transmite altor generaţii de mult mai tîrziu. mai mare decât aceea a lui Khufu. Ceea ce se poate constata însă chiar fără descifrarea textului e că unele petroglife. venită de pe meleagurile caucazice ale detenţiunii lui Prometeu. Dar sînt Citabile cu aproape tot atîta interes şi altele: piramida mexicană de la Tenayuca. în basorelief. cu admirabila schemă de astronavă de pe o lespede de mormânt.atribute vrăjitoreşti. fie spre a le salva de furia vremii. în apropiere se află vestitul monolit de 9 tone şi înalt de 3 metri căruia i se spune Poarta Soarelui. ulterioare sculpturilor megalitice de care s-a ocupat Daniel Ruzo. MONUMENTE MEMORIALE Dacă genurile de construcţii sau lucrări de amenajare. Chiar dacă aparenţa lor este de construcţii tombale şi în mai toate s-au găsit sarcofage cu sau fără mumii. deşi stilizarea geometrică este excesivă. Frontispiciul poartă. Numele oraşului abandonat Tiahuanaco revine des în centrul atenţiei. decât din comunicarea biologului Beltran Garcia. le putem considera mai curând nişte monumente memoriale. Nişte ruine din preajmă sînt numite şi astăzi de băştinaşi Calea din Tiahuanaco. iar muntelui vecin aceştia îi zic Buricul Lumii. Despre calendarul criptic am mai vorbit. la mijloc este infăţişat zeul Soare.a. rămânând o simplă administrare de hârtii ce privesc trecutul acestei planete. bineînţeles. o inscripţie şi un calendar. către care înaintează din stânga şi din dreapta ostaşi inaripaţi şi condori. nedescoperite încă. Printre monumentele memoriale de bază se pot socoti. prin mulţimea de lucrări enigmatice pe care le-a concentrat. Bineînţeles că abandonarea unei cercetări nvmai cu motivul caracterului ei bizar şi clasarea monumentelor inexplicafcile clasic în domenial jocurilor naturii se depărtează de metodele ştiinţei. probabil nelipsite. trecute în revistă pînă acum. ş. ele au avut în primul rînd menirea de a conserva sinteze de cunoştinţe ştiinţifice. cele mai multe dintre piramide. Inscripţia. explică mirarea multor cercetat ari contemporani faţă de un alt gen de a judeca lucrurile. unele explicabile. atîta timp cît nu intrau în canoanele clasice ale raţionamentului sociologic care a dominat şi mai domină studiile istorice. având un labirint interior de cîţiva kilometri. 177 . altele deocamdată nu. Probabil că vestigii similare mai sunt în lume. par a Înfăţişa indubitabil nişte aparate de zbor. lucrările de evident conţinut plastic. cu calendarele ei interioare. ascunde ceea ce nu cunoaştem pînă acum. în aria acestei chestiuni argumentale se exemplifică de obicei cu piramida mare a lui Khufu. încă nedescifrată. multe din ele şi de alte funcţii. piramida din Cholula. aveau destinaţii practice. în el şi în jurul lui. Dezinteresul faţă de ele. Pe faţada răsăriteană a porţii.

Printre cele mai interesante sunt formele din Bucegi şi îndeosebi piscul Omul. de unde se deschide o vastă perspectivă". Omul. De asemenea. a fost cuprins de legendele locale care povestesc coborîrea din cer a acestuia: „De la tatăl de sus în cer sus S-a înălţat în sus Un nor mare. tipologia raselor. reprezentând o figură omenească înaltă de peste douăzeci de metri. statuia zeiţei gravide şi celelalte sculpturi de tipul Masma par a înregistra aproape didactic stările principale ale biosferei terestre. ne place să cităm de asta dată nu pe D. de nu vor fi fost şi un fel de muzeu documentar sau un sistem special de orientare pe suprafaţa planetei noastre pentru alţii.Semnificaţie memorială au avut probabil statuile megalitice lucrate direct în stâncile avantajoase din natură. Şi din lemnul mare S-a tăiat o aşchie mare Şi s-a făcut o biserică mare Cu nouă altare" (col. mai ales că nu descoperise momentele cele mai prielnice ale contemplării: „simulacrele archaice ale divinităţilor primitive". unde scria: „Caracterul general al tuturor acestor monumente de sculptură megalitică este că tipurile sunt tăiate în stil gigantic şi în forme neregulate. adică piscul sculptat. Şi din Omul mare S-a făcut o pădure mare Cu un lemn mare. Animalele. pe coastele văilor. cele două vîrste. intuind un adevăr mai puţin evident. Denşuşianu a remarcat destul de multe asemenea simulacre. Cercetătorul român numise aceste opere. pe la izvoare. Ruzo. N. ale dealurilor. Catană). ci pe un precursor al său: Nicolae Denşuşianu care. 178 . pe la păsuri şi în apropiere de drumuri. le-a consacrat un studiu vast în Dacia preistorică. cum am mai amintit. Din norul mare S-a făcut un Om mare Cu o secure mare. Sfinxul Bucegilor şi Babele. pe care Denşuşianu a socotit-o divinitatea supremă a triburilor pelasge. că aceste simulacre au mai ales numai din depărtare aparenţa unor figuri umane. că peste tot aceste imagini primitive ni se prezintă numai pe vârfurile munţilor. G. unele însă incerte. Asupra caracteristicilor generale care definesc aceste cicluri megalitice.

şi este ciudată continuitatea între acea închinare gravă şi mirabilul dans al fetelor din Căpîlna. arhitectul asigurînd astfel scurgerea mai rapidă a ploii sau se referă la nevoia de a domina moral şi estetic împrejurimile. aşezate după rigoarea dogmei negreşit în punctul cel mai înalt. acolo unde se face în fiecare an tradiţionalul târg de fete. fie făcută din piese de fier sudate desăvîrşit. săgeţile. veche se zice de 4 000 de ani. imposibilă chiar şi mult după acea epocă. Pe de altă parte. Forma lor de săgeată spre cer putea fi un simbol al muntelui. Sculptorii protoistorici alegeau de multe ori piscurile conice pentru a le transforma în figuri omeneşti. logic. avînd implicaţii foarte stranii în folclor. Tocilescu găsise un gen de descântec cu această ameninţare: „Dacă slujba nu mi-i face Eu trăsnetului şi fulgerului te-oi da In Caraiman ăl mare pe Divan" Dar sunt şi alte punţi de echilibru şi mai semnificative. Fierul este de calitate specială. este şi el o sculptură megalitică. semilunele şi toate celelalte simboluri divine. dar putea fi şi simbolizarea geometrică a vehiculului conic gata de decolare spre astre. Dar piscul montan s-a reflectat adesea în obeliscurile atît de preţuite în epoca civilizaţiilor străvechi. îndeajuns de stranie. în acest sens. există o Babă Dochia. dar şi pe astronavele care au debutat acum cîţiva ani. Gr. Garaimanul. mai ales în zilele noastre. aşa cum nota în veacul trecut un călător german care o remarcase. închipuind statura unui zeu cu braţele încrucişate şi umerii aplecaţi". Dar. lucrat după o reţetă necunoscută şi. între sculptura in stîncă şi obiceiurile sau legendele locului. Iată de ce par naive explicaţiile date curent. Legendele populare consideră figura din munte un „domn al trăsnetului şi al fulgerului" şi „judecătorul cel mare şi puternic al lumii". ce se referă la nevoia strictă a apărării materialului de construcţie. în curtea templului mare din Delhi (India) stă coloana din Kutub. crucile. deşi expusă de cel puţin patru milenii tuturor 179 . „din apele învolburate. sînt atît de vădit similare antenelor de televiziune din zilele noastre. Dacă obeliscurile egiptene. asupra sensului de a clădi conic sau emisferic turlele de temple şi biserici care. o stîncă se ridică. Iar in satul Căpîlna pe lingă rîul Sebeş. fie turnată. de fapt un mers solemn în contratimp pe cîntecul aproape astral şi neasemănător cu nimic din folclorul nostru muzical. dacă nu direct la dragostea fiinţei umane pentru apoteoză. amintesc la tot pasul tendinţa de a zbura spre astre. In Bihor.Celălalt pisc. pe muntele Găina. implantate pe clădiri. se poate pune o întrebare fără putinţa unui răspuns precis. asiatice şi americane erau construite însă din materialul curent.

faţă de altitudinile terestre: puţin peste 2 500 m. într-o epocă în care olmecii nu cunoşteau nici roata. cu cît bazaltul se lucrează foarte greu chiar cu unelte de oţel. stăpîn în primul rînd pe sine şi părînd să fi cunoscut demult şi exact diferenţa între iluzie şi adevăr. cu un ecou folcloric straniu (basmul Zînele din Valea Cerbului). aplatizată. atrăgea atenţia că trebuie văzută de jur împrejur. Spontan. Am insistat asupra acestui monument montan. Aspectul figurii întregi este pământean şi nepămîntean în acelaşi timp. Fineţea sculpturii uimeşte cu atît mai mult. Densuşianu a numit Columna cerului este un chip omenesc în partea de sud-sudvest a vîrfului Omul. Acestea sînt tot capete fără trup. Ciclul începe din perioada monumentelor megalitice şi ne vom întoarce la vîrful Omul. Faţa se compune dintr-un amestec ciudat: ochii sînt ai rasei albe nordice. ceea ce e mai curios. încruntată. şef militar sau profet. poartă o stranie cască rotundă. nasul aproape negroid. ele impresionează din mai multe puncte de vedere. O faţă prelung virilă. deoarece capătă mereu alte forme. Densuşianu. Expresia are aerul unei rase ajunse la o mare fermitate a civilizaţiei şi inteligenţei. semănînd mult cu o cască pneumatică din zilele noastre. numit Valea Cerbului. Descoperite abia acum trei decenii. Un anume ciclu cu vaste ramificaţii şi cu rădăcini foarte depărtate este închinat. Şi mai interesante sînt aceste capete din punct de vedere tipologic. tipul e plin de energie şi voinţă. cu puţin scepticism. iar de la poalele lui pînă la rîul Prahova coboară un imens amfiteatru natural în şase mari trepte. găsindu-i 9.99 m înălţime şi 10. Capetele din jungla mexicană au apărut pe vremea olmecilor. rămînînd tot timpul inoxidabilă. Dar piscul domină o regiune vastă. ci de ins încercat în drumuri şi experienţe mult mai complexe şi mai dificile. bărbia rotundă şi foarte voluntară. pe de altă parte celor părăsite şi cu nostalgia zborului astral. cu clape trase peste urechi.intemperiilor. Nu este un munte foarte înalt. pomeţii mongolici. la fel 180 .72 m lăţime la bază. cu puţină ironie. Dar la un examen atent deosebirea este enormă. prima comparaţie se face cu capetele din Insula Paştelui. pe de o parte fiinţelor venite pe Pămînt. Un asemenea cap lipsit de trup. Privirea are şi ceva hipnotic. ochii privesc din adîncime. credem. fiecare cu o greutate de 20 tone. iar transportul bazaltului s-a făcut pe o distanţă de peste 100 km. la dimensiunea de 3 metri înălţime. deşi tot stranii. Alte figuri sînt mai bonome. fiindcă el prevesteşte întrucîtva cele peste treizeci de capete din jungla mexicană. buzele groase însă nu negroide. coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau rugină. care măsurase statuia. cu o căciulă sau o cască pînă la jumătatea frunţii. nici utilizarea metalelor. cu o cureluşă petrecută pe sub bărbie. cu înţelepciune şi voinţă. Ceea ce N. dar nu de satrap. au fost sculptate cu mare rafinament plastic în bazalt.

fără nimic din însemnele rituale cunoscute sau bănuite la popoarele primitive. strînse. însă fie datorită rafinamentului simplificator al artistului. să amintim faptul că toţi călătorii. In fresca combinată de la Sefar. cu „capete rotunde" ca nişte căşti spaţiale. neconcludentă. Se deosebesc şi tipologic de celelalte. în deznădejde. avînd urechile lungi. Iată de ce ipoteza lui Erich von Daniken (chiar dacă acesta îşi construise opiniile din intuiţii insuficient digerate în acizii logicii şi se mulţumise uneori să-şi convingă auditorul cu fraze retorice) este mai plauzibilă: un grup de extraterestri naufragiaţi au făcut statuile ca un semnal al disperării. pînă cînd a venit (sau n-a mai venit) astronava salvatoare. sugerînd într-adevăr un costum etanşat care se pliază la mişcările 181 . la mijlocul căreia tronează figura gigantică a unui mare zeu cornut. mai puţin interesant din punctul nostru de vedere. ochii sînt depărtaţi şi rotunzi. uneori sugerînd chiar bărbi. unde se află şi multe piramide încă neerodate de factorii atmosferici. lung şi ascuţit. nasul drept. arcadele proeminente umbrind priviri pierdute. Pe de altă parte. reluînd privirea pierdută spre cer. fie din pricina candorii lui. Figuri paleoastronautice s-au găsit şi printre numeroasele desene rupestre de la Tassili şi din alte peşteri ale Saharei. totuşi. acestea sînt vădite figuri omeneşti sau humanoide. Faptul pe care-1 confirmă Heyerdahl însuşi că statuile de tip taciturn privesc spre cer şi nu spre marea de unde ar fi venit expediţia lui Kon-Tiki. atrag atenţia asupra peisajului selenar al piscurilor montane (regăsit uneori în munţii celor două Americi). există nişte aşa-zise femei rugîndu-se.înfipte direct în pămînt. Tipul esenţial în acest şir de desene rupestre este însă marele zeu marţian. în orbitele goale pierdute: tăcerea îndîrjită a insului care aşteaptă ştiind că aşteaptă. aproape ţuguiate. bărbii drepte. a capetelor din insulă. dar deopotrivă conştient că va aştepta mult. după opinia noastră. în costume etanşate. angajînd nişte localnici să transporte şi să instaleze o asemenea statuie chinuitor de încet. fără viaţă interioară. cum 1-a botezat H. prevăzute cu orificii (sau vizori) pentru ochi şi cu o anume aparatură discretă pe creştet. ca şi Heyerdahl. feţele acestor capete au o expresie neutrală. dar şi gravuri pe stînci. Lhote cu oarecare ironie. înfăţişînd în concordanţă cu legendele locale nişte oa-menipăsări. buze subţiri. ceea ce nu mai poate explica numărul imens al vechilor statui (peste 150) fixate fără urma greoaielor mormane de pietre ce au servit experienţei arheologului scandinav. în gura strînsă la maximum. ca într-o deznădejde. Dacă examinăm cu răbdare expresia acestor figuri. cercetate de grupul lui Henri Lhote. Thor Heyerdahl a făcut o experienţă. iar toate aceste priviri sînt orientate oblic spre cer. costumul spaţial al acestei figuri are nişte ciudate linii sau cute pe gît. este cu atît mai grăitor. cu siguranţă descoperim una singură certă.

de la Jabbaren. neînaripate. se pot supune într-o măsură şi explicaţiei clasice care limitează lucrurile la simbolul ritual. care 1-a numit cosmonautul din Fergana. Fie că ne referim la vasul din San Salvador. în fine. cu laturi egale şi bineînţeles paralele şi de o netezime perfectă care ar fi "putut servi drept platou de aterizare discretă. variind ca poziţie şi formă de la un personaj la altul. înalt de 6 metri.unei mici statui descoperite în piscul andin Aucanquilcha (la altitudinea de 6 180 m) lîngă o stîncă de forma unui paralelogram. pentru că au conture geometrice precise. prin nici un fel de măşti. Dar dacă toate aceste desene amintite şi chiar capetele rotunde din stilul evoluat sau micile personaje cornute. în toate aceste cazuri nu putem avea de-a face cu nimic din tot ce se explică prin reţetarul arheologic tradiţional. Pe lîngă statui şi mari desene rupestre. neîntîlnite decît la antenele parabolice. nu are absolut nimic ritual sau simbolic. nu se mai pot explica prin nici un fel de magie. el corespunde stilistic şi poate şi ca timp de apariţie unui desen similar descoperit în 1956 (cu opt ani mai devreme) de un arheolog francez într-o peşteră din Alpii italici. anumite bransarde. ele nu pot fi altceva decît instrumente de comunicaţie sau detecţie. ca nişte cili. ne-am opri la statuetele ceramice ale epocii arheologice yomon. deşi marele zeu marţian. Deci. dar mai cu seamă desenelor rupestre găsite în preajma Localităţii thailandeze Chiang Mai. Oarecît din familia acestora este şi desenul descoperit şi comentat de arheologul G. centuri şi diagonale. 182 . Desenul e considerat a fi dintr-o epocă mai veche decît cele din Sahara sau cel mult din epoca stabilită de Lhote pentru marele zeu marţian. sistemul aminteşte de inelele metalice paralele de pe gîtul capetelor de bronz din Benin. unde scenele reprezentînd făpturi ciudate şi zboruri par prea puţin rituale. Şaţki. acest „cosmonaut" are şi el o cască globulară. unele miniaturale. uşor tăiaţi transversal şi cu o aparatură complicat geometrică pe creştet. Găsit într-o peşteră din Uzbekistan. cu aparatele care zboară peste palmieri şi au forma unor trabuce. iar marile şi complexele lor antene parabolice. cu antene parabolice pe capetele rotunde ale scafandrelor lor. figurile sobre şi atente. găsite pe insula Honshu (Japonia) şi care înfăţişează nişte stranii figuri umanoide în scafandre vădit spaţiale cu vizori lenticulari. care cuprind acelaşi tip de mesaje nepămîntene.capului. fie că. nu se pot compara cu panaşele sau cu alte podoabe purtate de primitivi sau de militari pe coifuri. din provincia chineză Yunnan. Pictate în ocru galben conturat cu ocru roşu. într-un şir de desene rupestre.cu atît mai straniu . fie că vorbim despre vasele de bronz. podoabe de cult sau panaşe. aceste figuri au o mişcare gravă. în 1969 şi . cu raze ieşind din ea de jur împrejur. par să aibă destinaţii practice precise. aşa cum le cunoaştem azi. există însă şi numeroase obiecte de uz sau de artă. cu cîte 100120 figurine miniaturale pe fiecare. de exploratori prudenţi care merg încet căutînd ceva (unele cu trupul uşor aplecat înainte). chiar forţîndu-se fantezia.

pe care-1 au destul de multe cunoştinţe ştiinţifice tradiţionale. care le-au realizat cu aparatura lor necunoscută de oameni şi adesea într-un stil plastic neştiut vreodată pe Pămînt. adică pe ceea ce le vor fi comunicat pămîntenilor protoistorici extraterestrii care i-au vizitat. este pentru că. Există prezumţia că s-ar fi păstrat. sorbindu-şi înţelepciunea dintr-un izvor. ispitiţi de un şarpe. mari depozite informaţionale de obîrşie desigur străveche. Dar simbolurile sînt în miturile iniţiatice în primul rînd nişte criptograme. au făcut să se ştie deopotrivă că nişte colegii de iniţiaţi au continuat mult timp să se retragă. după cum adaugă legenda. ocult. încheierea e captivantă: „Autorii care în antichitate. lucrate desigur de mîini omeneşti. rămăşiţa unui vechi portic mai mult sau mai puţin îngropat şi greu de regăsit în labirintul acestui deşert" şi că. Acele depozite. citite superficial. baronul D'Espiard de Colonge susţinuse că. deci necontrolabile de marele public. Marile statui însă. Pornind de la o legendă. „este un Serapeum. spre deosebire şi de numeroasele desene rupestre. după scurgerea unei epoci incerte. Dimpotrivă. „acest loc închide gurile unor lungi galerii prin care se poate pătrunde în labirinturi cu extraordinare locuinţe antice slujind piramidelor drept bază". cu geneză inexplicabilă. Dacă tradiţia unor izvoare extraterestre nu s-a bucurat de o atenţie serioasă. să-şi petreacă aproape în întregime 183 . a treia. dar şi în documente perfect controlabile. bazate pe o serie de revelaţii nondivine. pentru mayaşi. cum ar fi de pildă datele oferite în cîteva domenii de marea piramidă a lui Khufu. DEPOZITE INIŢIATICE Pune adesea pe gînduri caracterul iniţiatic. ca şi în mitul Bibliei. la sud de cele trei mari piramide egiptene şi la vest de ruinele de la Memphis. altă fiinţă face acelaşi lucru pentru egipteni. au revelat toate aceste lucruri tainice pînă atunci ţinute în mister. Adam şi Eva se împărtăşesc din secretele înţelepciunii unui copac. miturile au naivitatea de a rezolva totul cu o tranşantă care nu pare criptică.Insolitul acestor obiecte de artă şi mai cu seamă al figurinelor yomon (stilul îmbrăcămintei cărora s-a perpetuat în costumul ritual japonez dogii) ne îngăduie să credem că ele transmit imagini. un zeu nordic a stat nouă nopţi sub alt copac. conţin probabil mesajul direct al oaspeţilor cereşti. la care nu au acces decît puţini iniţiaţi. manifestate şi în unele mituri. ar consta în primul rînd din vaste biblioteci sau inscripţii de alt caracter. spre deosebire de figurinele de pe bronzuri şi din ceramică. din marele spectacol protoistorie al contactului omenirii cu exploratorii cosmici nepăminteni. un studiu migălos şi comparativ al miturilor se prezintă astfel: o fiinţă ciudata dată iese din mare şi-i învaţă pe sumerieni cîteva ştiinţe folositoare.

nici n-a fost singura. cu cele 200 000 de manuscrise ale ei. biblioteca Templului din Ierusalim. în parte distruse de efectele felurite ale conflagraţiei terestre care. unele mituri citează relatări stranii care par a se referi la Agarttha sau la ceva similar. furnizaseră mai întîi refugii marilor personaje ale Occidentului. iar tragedia bibliotecii din Alexandria este prea bine cunoscută. ca aceea din Alexandria sau aceea romană. după cum se spune. De ce aşadar o uimitoare civilizaţie protoistorică nu şi-ar fi apărat prezenţa. Antichitatea a avut grijă să adune cit mai multe opere scrise în marile biblioteci ale ei. unde s-ar găsi conservate toate moştenirile tehnice. citim în Biblie că „un norod strein a săpat hrube pe sub pămînt. Dar bibliotecile sînt şi ele perisabile. 184 . Rînd pe rînd s-au distrus: biblioteca din Pergam. Teozofii . ea ar fi cel mai misterios din toate marile centre iniţiatice. magice şi spirituale ale marilor civilizaţii dispărute. dar nu lipsite de logică în planul problemei noastre. ce ar adăposti şi o uriaşă bibliotecă planetară. 28. antologic. discuri. reproduceri de plastică. faţă de îndepărtaţii urmaşi? De altfel. biblioteca sanctuarului lui Ptah din Memphis. nu le putem controla în vreun mod efectiv.care s-au referit cel mai des dintre toţi la acest sanctuar complex . ar fi marea universitate iniţiatică a Asiei. uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni" (Cartea lui Iov. ca Ferdinand Oddendowsky. Fireşte. dintr-un sentiment al perisabilităţii valorilor materiale.susţin că Agarttha este de fapt o imensă lume subterană cu ramificaţii sub continente şi oceane. perpetuarea esenţelor ei. ascuns sub lanţul Himalaiei. date statistice. ca un fel de obligaţie pentru omenire de a reface de fiecare dată întregul efort al cunoaşterii. Pare să existe cu adevărat o neînâuplecată ritmicitate în distrugerea marilor acumulări de cultură. Altă legendă vorbeşte de un sanctuar subteran. De pildă. cărţi. Istoria confirmă de mai multe ori acest adevăr. ideea nu pare cu totul lipsită de logică. Acolo au fost depuse încă înainte de catastrofă obiecte de preţ din toate valorile şi au fost conservate arhivele lumii primitive.viaţa în aceste sumbre sălaşuri care. 4). care retrăgîndu-se în Egipt au scăpat de valul de furie anunţat dinainte prin calcule şi observaţii superioare şi savante. miile de cărţi arse din porunca împăratului Şen-Hoang-ti.păstrează sinteze ale ştiinţei din epocă şi informaţii de natură socială. zisă Ulpia. Lucrurile se fac din nevoia de a lăsa un testament explicit posterităţii. De altminteri. Pînă la ultimul război se construiseră lăcaşuri betonate în care s-au depus. într-o epocă de pe atunci îndepărtată. nu dispunem de dovezi. Cuvintele baronului sînt destul de vagi. Piramidele principale. dacă ne gîndim că o civilizaţie solidă vrea să-şi asigure. colecţiile ateniene ale lui Pisistrate. azi se confecţionează în acelaşi scop depozite şi mai sigure. ca so mai repovestim. ar fi produs o mare înnoire planetară". se ştie. de asemenea. numit Agarttha. în genul ei. Trecînd totuşi peste exagerările ei evidente. unde ar fi oficiat Maeştrii Lumii. Louis Jacouiot sau Hélène Blavatsky. iar informaţiile date de unii teozofi. Sanctuarul.

pămîntenii şi să stabilim astfel o primă treaptă de contact cu ei. Sagan. apocrifele lui Enoh aduc şi ele mărturii asemănătoare şi chiar mai amănunţite. consideră că există şi urme ale unor atari vizite. cit ar fi stat profetul cu extraterestrii. dar şi spre a feri acest depozit de eroziunea naturală şi de un amestec pământean venit înainte de vreme şi deci incompetent. Enoh a devenit erudit la bătrîneţe.Astronomul american C. 185 . Unele mituri sugerează gîndul că străinii din Cosmos ar fi comunicat informaţii chiar în scris şi nici această ipoteză nu e ilogică. Aterizarea astronavei e prezentă ca de obicei. Sagan îşi explică interesanta ipoteză prin următorul argument: extraterestrii şi-au plasat depozitul anume acolo. C. dacă luăm cifra în serios. „Domnul a scris pe table. Alt astronom american. anume că pentru un cod moral de zece fraze nu era nevoie de 40 de zile şi tot atîtea nopţi. iar de aici. prin radioactivitate). 4). 10. Şi Moise a intrat în mijlocul norilor şi s-a urcat pe munte şi a stat Moise în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi" (Ieşirea. în plus însă trebuie ţinut cont de o ciudăţenie. adică legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor! Deci Moise s-a suit în munte şi un nour a acoperit muntele. Tot astfel. Drake. Dar planeta noastră e încă aşa de superficial cercetată. Lucrurile s-ar fi petrecut astfel într-unui din cazuri: „Apoi Domnul a zis către Moise: Suie la mine în munte şi stai acolo şi-ţi voi da table de piatră”. cele zece porunci pe care vi le rostise din mijlocul focului în ziua adunării" (Deuteronomul. cu scrisul cel de la început. încît existenţa acestor depozite informaţionale prezumtive nu se poate infirma pînă la epuizarea ipotezelor. datorită contactului repetat cu extraterestrii şi călătoriilor cosmice efectuate. pe Pămînt. socoteşte că străvechii vizitatori cosmici ar fi putut lăsa diferite artifacte ale lor pentru ca să le găsim noi. fiind unul din partizanii ipotezei vizitelor extraterestre pe Pămînt în trecutul îndepărtat. uneori chiar uimitor de bine. spre a nu fi descoperite decît de oamenii ajunşi în. fenomenele insolite ce i-au fost arătate în cursul voiajului celest. în peşteri şi marcate în moduri speciale (de pildă. 12 şi 15-18). Nu ştim nici măcar ce ascunde sub ea Terasa din Baalbek. In vremea lui Moise. implantîndu-1 pe partea invizibilă a Lunii. mai precis că paleoastronauţii străini ar fi lăsat un depozit memorial de cunoştinţe. Frank D. aceste depozite fiind ascunse aici. Iar în ziua a şaptea 1-a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norilor. iar nourii l-au acoperit şase zile. Şi slava Domnului s-a pogorît pe muntele Sinai. Poate că însă profetul avusese o bază anterioară de informaţie care-1 făcuse apt să memoreze destul de bine. 24. nu rezultă decît că a avut loc o iniţiere propriu-zisă. spre a prelungi timpul pînă cînd expediţiile terestre vor reuşi să-1 abordeze cu succes. Potrivit tradiţiei. Iar înaintea ochilor fiilor lui Israil chipul slavei Domnului pe vîrful muntelui era ca un foc mistuitor. stadiul competenţei.

luîndu-1 la sine pe Enoh. în totală neconcordanţă cu nivelul spiritual al popoarelor care. ar mai exista un text ermetic egiptean (Tablele de smarald). cu multă iscusinţă. LXXXI. arborele e Ygdrasil.„Şi el (Uriel) mi-a spus: Priveşte. Ea adună puterea lucrurilor de sus şi pe a celor de jos. care a fost retransmis numai de alchimiştii Evului Mediu şi oare ar conţine învăţături comunicate oamenilor. după părerea istoricilor moderni. tablele cereşti şi citeşte ceea ce este scris în ele şi să înţelegi totul desluşit! Şi am privit tablele cerului şi am citit tot ce era scris şi am priceput totul şi am citit cartea tuturor lucrărilor oamenilor şi ale tuturor odraslelor cărnii care sînt pe pămînt. Afară de acestea. De altfel. Ştiind ce cuprinde marea piramidă a lui Khufu. Dumnezeu i-a arătat între altele pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. de asemenea. El a poruncit. asemănîndu-se cu un ciorchine de strugure. şi mireasma acestui pom se răspândeşte şi pătrunde în depărtare" (XXXII. a zidit cele două mari piramide. ea va scoate la iveală tot ce este ascuns şi va pătrunde nepătrunsul.e. Ele există. El este părintele oricărei desăvîrşiri în Univers. Aparenţa simbolică a copacului nu ascunde ideea de bază şi nici descrierea fructului şi miresmei. rodul său. după cum spune legenda. ca să rămînă mărturie spre binele celor ce vor putea cumva să le înţeleagă". în apocriful etiopian. la fel au izvorît toate din substanţa aceasta. de către zeul Thot în preajma morţii lui. ceea ce este fin de ceea ce este grosolan.n. El seamănă cu pomul de roşcove. este foarte frumos. unul din regii Egiptului dinainte de Potop. 3-4). Pe Pămînt. Desparte pămîntul de foc. nu trebuie să inducă în eroare. După cum arată cartea ebraică Zohar. le-au înregistrat. Enoh descrie pomul cunoştinţei binelui şi răului: „Şi acolo se află pomul înţelepciunii. Enoh. Şi tu vei dobîndi gloria lumii şi orice întuneric se va îndepărta de tine. prin folosirea ei. care nu este decît agrement stilistic. e semnificativ să cităm alături informaţia oferită de scriitorul copt Masudi (din anul 957 î. Şi precum toate lucrurile au izvorît din unul singur. cu băgare de seamă. 186 . Iată cîteva fraze: „Ceea ce e jos este la fel cu ceea ce e sus şi ceea ce e sus este la fel cu ceea ce e jos. căci aşa este făcută lumea". et.): „Surid. Substanţa aceasta se înalţă de pe Pămînt la cer şi coboară numaidecît din nou pe Pămînt. pe care i-1 interzisese lui Adam. pe rădăcinile căruia Odin a stat nouă nopţi sorbind înţelepciune din izvorul Mimer. întru săvîrşirea minunilor unuia şi aceluiaşi. puterea lui este nemărginită. preoţilor să depună înăuntru suma înţelepciunii lor şi a cunoştinţelor ce le aveau în felurite arte şi ştiinţe ale aritmeticii şi geometriei. 1-2)." (apocr. Este marea putere a tuturor puterilor. în cea scandinavă. transmiterea de cunoştinţe în epocile străvechi nu e o iluzie. Ideea de arbore o regăsim şi în alte mitologii. după gîndul unuia singur.

Soarele şi Pămîntul durează patru mii şi o treime de mii de mii de ani. După o sută de asemenea zile. care este o lucrare primejdioasă. nu le foloseşte de loc sau le alterează. adică o zi a lui Brahman. aşadar după o sută de ani cereşti. totul se topeşte şi se încheagă şi apoi se reface de la început şi creşte iarăşi o sută de ani cereşti. O supercivilizaţie care vine pe altă planetă. poate fi învinuită de misionarism naiv (în ciuda decalajului imens de inteligenţă) tot atât cit poate fi învinuit omul de ştiinţă ce se osteneşte cu instruirea unui grup de semeni primitivi. textul Tablelor de smarald nu are nimic din procedeele acelora. ca rezultat al unei explozii gigantice şi că extinderea sa se încetineşte treptat. de pildă. deci radiaţiile cosmice şi că folosirea prudentă a energiei eliberate este o binefacere pentru omenire. De aceea. tot astfel. departe de vreun sens religios aşa cum ne-ar ispiti să credem o lectură pripită. fenomenul explozie-implozie fiind permanent. ceea ce ştim bine ce înseamnă. textul apocrif etiopian al Cărţii lui Enoh este totuşi cel mai interesant capitol biblic sub raportul informaţiei 187 . misionarismul ştiinţific al paleoastronauţilor străini a găsit pe alocuri şi ecou mai autentic. ei o alterează în felul lor şi devin cel mult nişte semidocţi. Trebuie remarcat că. cerînd o aparatură specială. în astfel de împrejurare. unitatea materiei şi a particulelor ei elementare. în vreme ce găsim în mituri unele principii ştiinţifice ori chiar date de observaţie concretă care ne stupefiază prin ceea ce am numi modernitatea lor. Cînd. modul de folosire şi dominare tehnologică a energiei interne a materiei. evoluţia naturii nevii. cum ar fi piatra filozofală. aurul produs din metalele ieftine sau perpetuum mobile. Iar din străvechea mitologie indiană aflăm că viaţa şi domnia unui Indra durează şaptezeci şi unu de eoni şi după ce douăzeci şi opt Indra s-au sfîrşit. că noile teorii cosmogonice au ajuns la concluzia că Universul este un sistem apărut acum 13 miliarde de ani. tehnologia fisiunii nucleare chiar. o înălţare deasupra dificultăţilor şi ignoranţei.Comentatorii consideră că. forţele ascunse în materie. biochimie. textul conţine cîteva principii de bază pe care le putem regăsi abia în ştiinţele moderne (fizică. un univers născîndu-se după alt univers. se sugerează ideea că eliberarea în flux a energiei de pe Pămînt e similară cu energia venită de sus. încă impenetrabili la cultură şi dornici mai degrabă de petreceri barbare. în fiecare societate există şi un mare decalaj intern. deşi transmis de alchimişti. Ştim. Universul deci pulsează la fiecare 82 miliarde de ani. geologie etc): unitatea şi identitatea de structură a micro şi macrocosmosului. primitivii păstrează ceva din informaţia comunicată. Oricât ar fi de confuz în metaforismul său uneori excesiv. n-a trecut decît o zi şi o noapte a lui Brahman. fiind minată de interesul cunoaşterii sau de alte interese şi în mod special sau întâmplător comunică populaţiei băştinaşe un număr de cunoştinţe sau sfaturi utile progresului şi pe care această populaţie le foloseşte altfel. diviziunea celulară.. Totuşi.

Acolo am văzut şapte stele părînd a fi munţi uriaşi ce ardeau şi fiindcă am întrebat despre acestea. 11-16). el este închisoarea stelelor. Dacă se pot admite intuiţii şi performanţe strict teoretice pentru preoţii savanţi din Mesopotamia. nu se mai afla pe el nici apă (nici cer). dacă ţinem seamă de marea diferenţă de timp. cifra concordă. Această piramidă e orientată pe direcţia nord-sud. cu cifra fixată de unele mituri maya pentru întoarcerea pe pământ a lui Quetzalcoatl. versiunea grecească a aceluiaşi apocrif. de asemenea. cu program.208 m) înmulţită cu 1 miliard dă distanţa aproximativă de la Pămînt la Soare.416 m) dă ca rezultat cifra 3. iar stelele ce se rostogolesc pe foc. stelele ca nişte munţi arzând sunt astronavele.805x4931.208x2 296. într-o vreme cînd nici una din civilizaţiile pământeşti nu dispunea de mijloacele unui calcul astronomic sau geodezic corespunzător. recalculată. cu o eroare mai mică decît ne-am putea imagina: 4'35" sau poate fără nici o eroare. azi.22 m) împărţită la 2 axe verticale (148. fixînd ca termen pentru anul tainei . cu mici diferenţe. Am mai spus că meridianul de la Gizeh împarte uscatul şi apa globului în două părţi egale. in anul tainei" (XVIII.paleoştiinţifice. nu avem cum să admitem nişte cunoştinţe ştiinţifice practice de mare anvergură. Şi el s-a mâniat pe ele şi le-a inlănţuit pînă la săvârşirea păcatului lor.zice profetul . Şi totuşi bunăoară cotul sacru (sau cotul piramidal) cu care îşi efectuau măsurătorile preoţii egipteni reprezintă a zecea milioana parte din raza polară a 188 . Dacă am vrea să contestăm veracitatea unor atari interpretări ale mitului. Dincolo ele această prăpastie am zărit un loc peste care se întindea bolta cerească. îl conducea „îngerul Michael" care i-a arătat „toate tainele adevărului şi toate tainele marginilor cerului şi toate fîntînile stelelor şi ale luminilor toate". faţă de 149 504 000 km după calculul modern. ne vor contrazice numaidecât cunoştinţele ştiinţifice uluitor de exacte pe care le conservă de pildă piramida lui Khufu. Dar faptul principal stă in tabloul cosmic pe care-1 pictează Enoh: prăpastia sub care nu e pămint si nu sunt păsări este spaţiul interplanetar. cu peste două milenii înaintea lui Thales din Milet şi mai exact decît el. datele ştiinţifice din piramida de la Gizeh nu se reduc la acestea. adică 148 208 000 km. cele patru feţe ale piramidei sînt orientate precis spre cele patru puncte cardinale.14 (numărul JI). în ultima propoziţie. Suma celor patru laturi ale bazei (232. Fireşte. îngerul mi-a spus: Locul acesta este capătul cerului şi al pămîntului. înălţimea piramidei (148. Enoh descrie cu detalii modul de călătorie cosmică şi lucrurile aflate. Egipt sau Yucatan. E şi mai semnificativă. „Apoi .„peste zece mii de ani". ele circulă în scrierile de specialitate. In fine. în epoca transportului animal şi a maşinii vii (sclavul). „inlănţuite". Stelele care se rostogolesc pe foc sînt acelea care au încălcat porunca Domnului de la răsăritul lor.am văzut o prăpastie adîncă lîngă stîlpii de foc care coborau şi a cărei înălţime şi adîncime era nemăsurată. sub care nu mai era deloc temelia pământului. nici pasăre şi locul acesta era pustiu şi înfricoşat. căci ele nu sunt venite în vremea lor. Important pentru noi este de a stabili imposibilitatea altei surse decît una extraterestră. pot fi nişte sonde cosmice automate.

S-a spus că alegerea s-a oprit asupra figurii tridimensionale cu cea mai bună stabilitate. Iar în Armenia.n. înmulţit cu densitatea medie a materialului din care a fost construită (2. care e mai simplu de construit şi valea Nilului nu este un ţinut cu viaţă vulcanică.S. evident artificială. spre a transmite amintirea acestora către urmaşi". trei platforme construite de om se orientează cu maximă precizie pe direcţia nord-sud. adică anul 2170 î.. greutatea totală a piramidei se afla într-un raport simplu faţă de greutatea totală a Pămîntului. pe atunci. care este perioada în ani a precesiei echinocţiilor. înaltă de patruzeci de metri. De notat tot aşa semnificaţia criptică a piramidei.) astronomul Achilles: . două descoperiri recente se impun de la sine. constructorii au marcat data zidirii piramidei.E. calculele bazate pe datele acestei piramide relevă şi cunoaşterea mişcării de precesie a Pămîntului. prin această orientare. Dar există interpretări mult mai logice. Edwards. Mai mult decît atît.n. fusese steaua Alpha Draconis. In limba greacă.5422.Se spune că egiptenii au măsurat cei dintîi cerul şi pămîntul şi şi-au înscris descoperirile pe pietre funerare. cu jetul de flacără dedesubt. alături. Printre destul de numeroasele vestigii cu atari preocupări. în plus. are un sistem de stîlpi cu semne gravate pe care cercetătorii englezi le consideră calcule astronomice ajutînd la prevederea certă şi de lungă durată a fazelor Soarelui şi Lunii în toate perioadele anului. iar în acest sens apropiindu-se de ideea unei astronave decolînd vertical. de asemenea. forma piramidală este legată de raza zeului Ra.Pămîntului. cuvîntul piramidă înseamnă rug. Luînd în seamă naivitatea acestor comentatori tîrzii faţă de nişte date anterioare care totuşi îi depăşeau. Despre cunoştinţele matematice încifrate în piramide vorbise şi Herodot. la Silbury Hill. suma celor două diagonale ale bazei piramidei dă cifra 55826. calendarele şi calculele astronomice ale strămoşilor îndepărtaţi aduc o lumină în plus. o colină. dă densitatea Pămîntului (5. iar mai tirziu (anul 350 î. care a fost redescoperită foarte tîrziu.06). axa coridorului descendent a fost îndreptată de constructori către punctul ceresc din cercul de precesie care. deşi o bună stabilitate are şi cubul.e. transmiţînd poate un sens arhaic egiptean. Dar. aflăm lungimea orbitei circumsolare a planetei noastre. După I. dacă înmulţim unitatea de măsură fundamentală (degetul piramidal) cu 100 miliarde. pe malul rîului Metamor. una din platforme este un triunghi al cărui vîrf ascuţit indică sudul. în sfîrşit. piramida avea şi rol de calendar multiplu: umbrele ei constituiau un calendar solar extrem de precis. nu mai putem atribui ingeniozităţii ştiinţifice presupuse a preoţilor egipteni nişte cunoştinţe şi mai subtile: căci volumul piramidei lui Khufu. ca formă geometrică. în Anglia.52 gcm3) cu diferenţa derizorie de o miime faţă de calculele moderne. pe suprafaţa unei platforme trape- 189 . S-a mai socotit şi aşa-zisul simbol social al piramidei.e. jucînd rolul de stea polară. deşi credem că el este ulterior utilizării în construcţie a acestei figuri geometrice. enigmatice prin prezenţa lor în epoci foarte vechi (de pildă în neolitic) şi explicate de arheologi adesea naiv.

zoidale indicînd un azimut de 120 grade, se află gravate simbolurile a patru stele, azimutul platformei corespunzînd exact direcţiei de unde răsare Sirius. Mai vechi sînt tabelele astronomice gravate în peşteri, descoperite şi ele abia acum cîţiva ani, din Spania (Canchal de Maoma şi Abride las Vifias). Dar unul dintre documentele astronomice, poate cele mai derutante pentru istorici, este descrierea cornului planetei Venus, din tabelele de astronomie babiloniană din fondurile Muzeului Britanic. Intr-adevăr, fiind mai aproape de Soare decît Pămîntul, planeta Venus urmează aceleaşi faze ca şi Luna. Fazele planetei Venus nu se văd însă decît printr-un bun telescop, instrument pe care arheologii nu l-au descoperit încă printre ruinele Babilonului. Şi tot atît de inexplicabilă pare precizia astronomică a calendarelor maya, fie că este vorba de calculul anului solar (iar acest calendar se poate utiliza şi astăzi), fie că ne gîndim la exactitatea (controlată cu ajutorul unei maşini electronice de către istoricul prof. dr. Giinter Zimmermann împreună cu fizicianul Manfred Kundlek) a calendarului de previziune a eclipselor ,de soare şi de lună. Şi în acest caz, numai calculele matematice, oricît de abile, nu puteau fi suficiente. Involuţia cunoştinţelor astronomice de pînă la noul reviriment (Bruno, Copernic, Galilei) n-a însemnat însă totodată şi o completă uitare a ceea ce se ştiuse odinioară. Aşa cum ne încîntase cunoaşterea formei discoi-dale a Pămîntului văzut din cer de către Etana, alte relatări de resort obscur şi în orice caz cu neputinţă de imaginat empiric apar uneori în textele scriitorilor antici. Deşi de concepţie geocentrică, ştiind de la greci despre sfericitatea Pămîntului, ca şi despre mişcările de rotaţie şi revoluţie ale planetelor, Cicero scria acest pasaj ciudat in Visul lui Scipio (XV): „Cînd din locul în care mă aflam am contemplat toate acestea, mi s-a părut şi altceva sublim şi uluitor. Stelele arătau aşa cum nu le văzusem niciodată de aici şi toate erau de o mărime pe care nu le-o bănuisem vreodată; cea mai mică din ele era aceea care, fiind cea mai depărtată de cer şi aflîndu-se mai aproape de Pămînt decît toate celelalte, lumina cu lumină străină. Sferele stelelor întreceau cu mult Pămîntul prin mărimea lor. Cît priveşte Pămîntul, acesta mi s-a părut atît de mic, încît mi-a fost necaz pentru statul nostru care parcă n-ar ocupa decît un oarecare punct pe suprafaţa acestuia". Reţinînd de aici cunoaşterea dimensiunilor reale (ca noţiune) care nu corespund, cum îşi dădea seama şi Cicero, magnitudinii aparente a corpurilor cereşti, să ne oprim din nou la apocriful etiopian al lui Enoh: „Şi eu, Enoh, am fost în cerul cerurilor şi am văzut acolo în mijlocul acestei lumini o casă care era bătută cu lespezi de gheaţă şi printre aceste lespezi de gheaţă erau limbi de foc viu. Şi sufletul meu a văzut un cerc care înconjura cu foc casa aceea, de la cele patru colţuri ale ei pînă la rîurile pline de focul viu ce înconjura această casă. Şi în jurul ei erau Serafimii, Heruvimii şi Ofanimii; aceştia sînt cei care nu dorm şi care

190

păzesc tronul slavei lui". Ştim şi din alte pasaje că Enoh numea case corpurile cereşti care nu erau stele, deci care erau locuibile. Descrierea citată corespunde destul de bine planetei Saturn, căci, după modelul făcut de Wildt, această planetă are un nucleu de fier, plumb şi zinc, acoperit de un strat gros de gheaţă; e de asemenea singura din sistemul solar care are un ansamblu de inele alcătuite dintrun mare număr de corpuri mărunte ce se mişcă independent, conform legii a treia a lui Kepler, aceste corpuri variind de la sateliţi pînă la pulbere şi particule de gheaţă, care reflectă admirabil lumina solară. In acest sistem inelar se mişcă pe orbite diferite, avînd şi dimensiuni diferite, 9 sateliţi cunoscuţi. Conştienţi, cînd abordau legendele, că omenirea mai veche trebuise să înveţe unele cunoştinţe ce o depăşeau, de la alţii, scriitorii antici nu mai îndrăzneau să considere că acele alte persoane sînt de obîrşie divină şi de aceea le socoteau semeni înţelepţi cu prerogative regale. Vorbind de primul rege atlant, Diodor din Sicilia scria: „Acest rege a adunat întîia oară în cuprinsul unei cetăţi oameni care altădată trăiau împrăştiaţi pe cîmpie. Astfel, supuşii lui şi-au părăsit viaţa sălbatică ce o duseseră şi au învăţat de la el cultivarea şi păstrarea fructelor, precum şi alte cunoştinţe folositoare. Imperiul lui se întindea peste aproape tot cuprinsul pămîntului şi mai ales în marginile lui de la apus şi miazănoapte. Bun cunoscător al astrelor, el a prezis o mulţime de evenimente care urmau să se întîmple şi i-a învăţat pe oameni să măsoare anul după mersul soarelui, iar lunile după mersul lunii; tot el a împărţit anul în anotimpuri. Oamenii, care pe vremea aceea nu cunoşteau legile eterne ale mişcării astrelor, erau uimiţi de aceste preziceri şi le socoteau săvîrşite de o fiinţă supranaturală. După moartea lui, în amintirea binefacerilor făcute de el, popoarele i-au acordat onoruri divine şi universului i-au dat numele său". Relatarea aceasta destul de palidă nu demonstrează decît că memoria ancestrală a slăbit de la un secol la altul, dar că autoritatea ei se manifesta încă ferm; această fermitate a făcut să nu se piardă o seamă de informaţii ştiinţifice, mai cu seamă din domeniul astronomiei şi geografiei, care rămăseseră numai în mituri, nefiind prezente (sau redescoperite) în documentele materiale pe care le-au testat strămoşii. De exemplu, Dante nu fusese în emisfera sudică (cel puţin biografii lui şi cunoştea, pe lîngă mai multe principii cosmologice şi chiar de astronavigaţie şi harta cerească a emisferei de miazăzi. Comentatorii s-au străduit să inventeze cele mai năstruşnice simboluri religioase care, de la primul examen, se spulberă de la sine, cînd adevărul putea fi observat mai simplu. Marele poet fusese cîndva templier şi poate că prin această filieră ocultă se înfruptase din unele cunoştinţe străvechi, păstrate cu grijă de către iniţiaţi. Căci Dante scrie: „Spre dreapta-ntors apoi, luînd aminte, alt pol, văzui un grup de patru stele,

191

cel nevăzut decît de-ntîia ginte. Părea şi ceru-nveselit de ele; sărac e Nordu-n văduvia lui că-n veci nu vede-asemeni flăcărele!" (Purgatoriul, I, 22-27) Grupul de patru stele este Crucea Sudului. Probabil tot o sursă ocultă a stat şi la baza referirilor lui Swift la cei doi sateliţi ai planetei Marte. „Ei, scrie Swift despre activitatea astronomilor laputani, au descoperit de asemenea două stele mai mici sau sateliţi care se învîrtesc în jurul lui Marte. Cel mai apropiat se află la o distanţă egală cu trei diametre ale lui Marte de centrul planetei principale, iar cel mai îndepărtat, la o distanţă de cinci diametre. Primul satelit are o mişcare de rotaţie de zece ore, iar al doilea de douăzeci şi una de ore şi jumătate. Astfel, pătratele epocilor lor periodice cresc aproximativ în aceeaşi proporţie cu cuburile distanţelor de la centrul lui Marte, ceea ce dovedeşte indiscutabil că ele sînt guvernate de aceeaşi lege a gravităţii care influenţează celelalte corpuri cereşti." Un secol şi jumătate mai tirziu, cînd Asaph Hali a descoperit cei doi sateliţi, dîndule (numai dintr-o bună inspiraţie?) numele celor doi curieri ai lui Ares: Phobos (Teamă) şi Deimos (Groază), informaţiile date de Jonathan Swift au devenit incomode pentru astronomi, Călătoriile lui Gulliver erau un roman, iar autorul nu se ocupase cu astronomia. E drept că în sec. XVIII existase o deducţie empirică după care planetele sistemului solar trebuiau să aibă următorul număr de sateliţi (unii care se şi descoperiseră); Venus-0, Pămîntul-1, Marte-2, Jupiter-4, Saturn-5, Uranus-16; dar coincidenţa rămînea acolo. Datele, dintre care una uluitoare şi unică, asupra dimensiunii, distanţei şi mişcării nu puteau fi explicate. Diferenţele între cifrele lui Swift şi cele de azi, pentru altitudinea sateliţilor faţă de planetă (19200 şi 33600 pentru 9300 şi 23500 în calculul de azi), nu sînt foarte mari şi în virtutea ipotezei lui Iosif Şklovski ei îşi micşorează orbita treptat, fiind goi pe dinăuntru. Cea mai uimitoare dintre indicaţiile date de scriitorul englez este aceea că unul dintre sateliţi se roteşte în jurul său mai repede decît planeta sa, fenomenul fiind unic printre toţi sateliţii cunoscuţi. Se ştie însă că, în 1726, Swift nu s-a folosit de nici un fel de telescop, acest instrument neexistînd, iar lunetele vremii erau aşa de modeste încît cu ele ar fi fost imposibil să se observe micii sateliţi marţieni. Fireşte, cînd datele problemei nu s-au putut ocoli, s-a admirat fantezia scriitorului şi s-a făcut referire la jocul coincidenţei. Pe de altă parte, partizanii empirici şi mult prea incendiaţi de pasiunea paleoastronauticii au hotărît că Swift, în perioada aşa-zisei lui nebunii, ar fi intrat de fapt în contact cu o civilizaţie extraterestră. Ambele explicaţii sînt naive şi era mult mai la îndemînă presupunerea că scriitorul s-a folosit de un mit sau de o tradiţie dintre cele care azi nu mai circulă sau nu au circulat niciodată decît în arii iniţiatice.

192

In sfîrşit, mult mai impresionantă ni se pare potrivirea între faptul că Swift a ales pentru astronomii săi laputani tocmai sateliţii marţieni şi faptul că mai multe ipoteze ştiinţifice din vremea noastră îi consideră artificiali. Primul care a lansat ipoteza a fost un astronom american, Hard, în 1951, cînd abia se discuta chestiunea lansării apropiate a sateliţilor artificiali. Ceva mai tîrziu, astronomul sovietic Iosif Şklovski a dezvoltat ipoteza, creîndu-i o armătură de argumente noi. Aceşti doi sateliţi se deosebesc radical de toţi ceilalţi din sistemul solar; gînt cei mai mici; se rotesc la o distanţă foarte mică de planeta lor; Phobos face cca. 4 rotaţii într-o zi marţiană, fiind unicul care se roteşte mai repede decît planeta sa; amîndoi au orbite aproape circulare, exact deasupra ecuatorului, un fenomen nemaiîntîlnit în natură, unde, de asemenea lucrurile se petrec întâmplător; luminozitatea amîndorura nu se schimbă niciodată în cursul mişcării orbitale, de unde şi evidenţa formei lor perfect sferice, deşi toţi ceilalţi sateliţi, asteroizii şi chiar unele planete au forme imperfecte, asteroizii mici ajungînd chiar la forme bizare; după Sharplace (S.U.A.), Phobos suferă o mică accelerare care-i sporeşte mereu viteza, micşorîndu-i astfel şi raza orbitei, deşi faţă de masa lui ar fi trebuit în atari condiţii să cadă demult pe planetă; de aici şi explicaţia dată de Şklovski că satelitul e gol pe dinăuntru. Savantul rus a folosit toate aceste date pentru a-şi formula ipoteza că în trecutul îndepărtat civilizaţia marţiană lansase aceşti sateliţi artificiali în scopuri ştiinţifice; atacată de mulţi astronomi, totuşi ipoteza pînă acum a rezistat în argumentele ei fundamentale. Paralel, astrofizicianul sovietic Felix Zighel construieşte o ipoteză nouă, pornind cam de la aceleaşi date iniţiale. El scrie: „Consider că sînt destule temeiuri pentru a presupune că civilizaţia de pe Marte există şi azi" şi enunţă în sprijinul presupunerii aceste argumente în 1862, an de mare opoziţie, deci în condiţii foarte prielnice observaţiei, cei doi sateliţi nu au putut fi văzuţi, deşi se descoperiseră mai demult; în schimb în 1877, în condiţii mult inferioare, au fost observaţi uşor amîndoi deodată de către mai mulţi astronomi independent unii de alţii şi cu aceleaşi telescoape ce se folosiseră şi în 1862; de atunci, ambii sateliţi se pot vedea cu regularitate chiar cu mijloace optice inferioare celor din 1862. F. Zighel conchide astfel că în 1862 sateliţii nu au fost văzuţi pentru că nu existau, el presupunînd că între 1862 şi 1877, nişte rachete marţiene gigantice ar fi ridicat şi asamblat în spaţiu cei doi sateliţi, pe care Asaph Hali i-a descoperit în 1877. Şi totuşi informaţia uluitoare oferită de Swift, nu se poate ocoli, iar în acest caz trebuie presupus că sateliţii ar fi fost înlocuiţi la un moment dat cu alţii noi, cei vechi corespunzînd ca date cu cei descrişi de astronomii laputani. Dacă am insistat atît, în acest capitol, asupra unor date contemporane, este pentru că noi înşine considerăm nosibilă continuitatea, unei civilizatiL chiar pe o planeta aridă şi sărăcită de timp, o civilizaţie planetară nefiind o specie de animale sau păsări care ar dispare în faţa imposibilităţii de adaptare la nişte condiţii neobişnuit

193

Dificultatea de a descifra uneori vechile mesaje ştiinţifice nu e iluzorie. ca vitezele cosmice sau structura astronavelor. India. îşi asigurase călătoria în Egipt vînzînd untdelemn sau ca dogmaticul Aristotel. Thales din Milet. fie cu naivitate metaforică. aşa cum spune Aetios. 194 . faţă de cunoştinţele astronomice. răstignit în centrul pămîntului. din cauza vigorii cu care se învîrteşte. nu se impun ca într-o axiomă. al 12-lea tărîm. ca senzaţia de imponderabilitate şi ca decalajul de timp rezultat din zborurile cu viteze apropiate de viteza luminii sau. Fiinţa raţională e un summum al biosferei sale şi inadaptabilitatea nu-i este specifică. erau clasificate pînă de curînd în zona fantasticului. putem considera într-un plan logic autenticitatea zestrei ştiinţifice moştenite de la oaspeţii cosmici străvechi. întorcîndu-se din cerul zeilor. ce astronom sau astrofizician putea să deducă adevărul ştiinţific. conform relatării cam ironice a lui Plutarh. în zilele noastre. el smulge pietre de pe pămînt şi. în virtutea atîtor date tradiţionale din mituri şi monumente enigmatice. care considera pămîntul „o coloană de piatră" şi socotea că eclipsa de soare are drept cauză astuparea orificiului prin care ţîşneşte focul solar. adevărurile. Ghilgameş a străbătut 11 tărîmuri de întuneric des şi numai după ce în al 11-lea a început să simtă o adiere. le preface în astre". exprimate fie criptic. afirmase că „eterul înconjurător esteincandescent în substanţa lui şi că. de numele lui Quetzalcoatl era legată ideea zeului suprem Ometeotl: „Mama zeilor. teoretic sau experimental. cu zgîrcenie. zeul bătrîn. Chiar cei mai profunzi. Toate aceste date pe care ştiinţa le confirmă. acolo unde nu s-au hrănit din cunoştinţele tradiţionale împărtăşite uneori. în fine. Dar aceeaşi naivitate se regăseşte azi la negatorii ipotezei unei istorii a contactelor între omenire şi alte civilizaţii cosmice. cel mai fermecător este totuşi Anaxagoras care.de noi. iar stelele sînt numai de foc şi era un ferm gînditor geocentric. ca informaţia despre peisajul negru din spaţiul extraatmosferic. Nu puţini dintre ei n-au reuşit să vadă pădurea din pricina copacilor. de preoţii egipteni. fiindcă nu se noate uita că ei vin după Sumer. bunăoară din relatarea că. aprinzîndu-le. geodezice şi psihologice ale preoţilor egipteni par nişte şcolari naivi. In materie de astronomie. în ultimul. credea că soarele este de natura pămîntului. tatăl zeilor. Anaximandru. Într-adevăr. s-a făcut lumină? Astfel de informaţii sînt de neconceput ca deducţii în sine. ca Platon. Admiţînd astfel două ipoteze asupra continuităţii unor civilizaţii pe Venus şi pe Marte. mai ales dacă ne gîndim că glorioşii filozofi greci. care. Asiria. De pildă. fac afirmaţii de o candoare jenantă. acum cîteva decenii. ca teoria astronomilor de pe insula zburătoare Laputa. matematician onorabil care vizitase Egiptul şi măsurase piramidele după umbra lor. Egipt. totuşi a intuit (deşi e mai probabil că a aflat) succesiunea eternă de distrugeri şi naşteri ale lumilor în Univers.

7). El cunoştea situarea planetei sale în spaţiu. 5). ziua şi noaptea nu vor mai conteni" (Facerea. Ştia că planeta are un nucleu incandescent: „Pămîntul! . zestrea e totuşi mai bogată. la începutul întrupării sale.zăvorit în temniţa de peruzea. semănatul şi secerişul. Dacă cele mai multe cunoştinţe ştiinţifice tradiţionale. 8. în mijlocul căruia pythagoreicii zic că este aşezat focul. Unele date se referă la un timp care uneori e confundat cu potopul. acela care se află în apele de culoarea păsării albastre. la forţa ei bilaterală şi la cele patru dimensiuni. Domnul focului şi al anului". Aici. deşi definiţiile sînt clare ca structură. nici în mijlocul bolţii care se învîrteşte. la bătrîneţe. „De aci.. arbori sau plutind pe ocean: „El a întins miazănoaptea peste genune. zeul bătrîn care locuieşte printre umbrele din lumea morţilor. 22). Toate marile piramide au demonstrat o viziune matematică asupra geodeziei şi geografiei. îi este cuvenit unei stihii mai puternice" (Plutarh. pe care-1 numesc Vesta şi Unitate. frigul şi căldura. Omul iniţiat al vechimii ştia în linii mari cum luase naştere planeta sa: „Aidoma cetăţii. el a spânzurat pămîntul deasupra golului" (Cartea lui Iov. Platon cunoscuseră într-un sens oarecare structura sistemului solar şi poate chiar pe a galaxiei: „Se spune că Numa a pus temeliile templului rotund al zeiţei Vesta. unde poate fi deci partea lui superioară şi unde poate fi partea lui inferioară?" Ciudatul rege Numa Pompilius şi. XI). voind să imite. cît va dăinui pămîntul. aidoma unui nor şi aidoma unui nor de pulbere era (pămîntul) la crearea lui. Vechiul discipol al ştiinţelor nonterestre ştia că Pămîntul e un glob şi înţelegea ideea de antipozi. acela care e ascuns de nori. deoarece acesta este un glob mişcîndu-se prin eter. vara şi iarna. balene. 28. nefiind nici una dintre părţile cele mai de cinste şi prime ale lumii. nu forma pămîntului. 26. Apoi munţii s-au ivit din apă. Şi ei zic că pămîntul nu este nici nemişcat. putem vedea că textul citat se referă la cele patru stări ale materiei. Viaţa lui Numa. 195 . s-a gîndit că pămîntul stă în alt loc. revelate de zei. Se spune chiar că Platon. ci mai curînd cu cheia metaforei magice. dăruite de extraterestri sau. se raportează la astronomie. înaintea sa. munţii cei mari au crescut într-o clipă" (Popol Vuh). ci că se mişcă în jurul focului. iar că mijlocul lumii şi cel mai de seamă. din el iese pîinea. ca fiind Vesta însăşi. ca aproape oriunde. ci forma întregului univers.. într-un tratat arhaic indian de astronomie (Surya-Siddhanta) se poate citi: „Şi pretutindeni pe pămînt oamenii cred că locul lor este sus. şi că nu este eternă. cosmogonie şi astrofizica. contrar părerii vulgare că Pămîntul era o tipsie rezemată pe stîlpi. Astfel. simbolismul frazei iniţiatice poate fi tălmăcit nu cu cheia cunoaşterii omeneşti reale şi curente. cum idealizau miturile înseşi. dar pe dedesubt este răvăşit ca de foc" (ibid. ca o strajă în jurul focului nestins. dar.

de pildă oceanul arctic şi ţinutul antarctic. asupra existenţei Americii nu mai polemizează nimeni. Şi nu 1-a văzut cum se naşte pe Phoibos Noaptea ce-acoperă cerul. cu care se mărginea această adevărată mare. din care două. Partea de jos a lumii zace la fel asuprită De veşnice ierni şi zăpezi.T. I. Lucrurile sînt mai mult decît evidente.un emisfer. Şi nici nu rodeşte nimic. cu uriaşele gheţuri" (Pharsalia. planisfera era cunoscută cu detaliile cele mai surprinzătoare. Dante totuşi afirma: „Da zori aproape-aici. pentru că în faţa gurii ei. topi deosebirea-ntre lucruri A cerului faţă schimbată-mpreună cu negura deasă. şi-n noapte-al nostru iară" (Paradisul. unele informaţii deţinute de antichitate sînt anterioare tuturor celorlalţi navigatori. Această insulă era mai mare decît Libia şi Asia la un loc şi de la ea li se deschidea navigatorilor accesul spre alte insule. Cicero cunoştea imaginea reală (în linii mari) a geografiei Pămîntului: „Dar tu vezi că acelaşi Pămînt este cuprins şi înconjurat ca de nişte brîie. sub eticheta ştiinţei care s-a pretins mereu exactă. secole în şir. 103-109). şi-ntreg era albit . aşa cum pămîntul ce o înconjoară se poate numi pe bună dreptate un continent adevărat şi întreg". ştiindu-se că cele două Americi sînt întradevăr ca un zid între poli. sînt ferecate de gheţuri. Platon spune (în Timaios) că preotul egiptean i-ar fi comunicat lui Solon şi aceste lucruri: „Scrierile spun că odinioară cetatea voastră a înfrînat o mare putere ce se îndrepta cutezător dinspre Marea Atlantică asupra întregii Europe şi deopotrivă asupra Asiei. cele mai îndepărtate unul de altul şi proptite de ambele părţi în înălţimile cerului. iar de la acele insule spre întreg continentul opus. 43-45). Iar dacă existenţa Atlantidei este o problemă încă în dispută. A.Tradiţia cunoaşterii reale a globului pămîntesc a însoţit ocultă. polemicile se hrănesc din întrebarea dacă America a fost vizitată înainte de Columb de normanzi sau de vikingi sau dacă nu cumva a fost cunoscută înaintea acestora de către chinezi şi fenicieni. Căci în partea interioară a gurii de care vorbim marea apare doar ca un golf. Totuşi. de gerul cel sterp ferecată. brîul de mijloc şi cel mai mare este uscat de arşiţa 196 . Lucanus spunea: „ . constelaţii în ceruri nu vede.. Şi în vremea romanilor.. Pe atunci marea aceasta era navigabiă. şi-acolo seară atare-un punct. se găsea o insulă. evoluţia greoaie şi naivă a cunoaşterii lui empirice. Poetul M. pe care voi o numiţi în felul vostru Coloanele lui Hercule. IV. Iar M. cam ca o strîmtoare. Chiar focul subpămîntean potolind. Contemporan cu multe dogme ale ignorantelor clericale şi nedispunînd de marile descoperiri geografice care aveau să se organizeze în ceva ca un sistem psihosocial după patru secole.

deopotrivă. iar a doua desenată in 1531 de Orontius Fineus) conţin o parte din conturul Americii meridionale şi chiar izvoarele fluviilor ei. ai cărui locuitori îşi îndreaptă spre noi tălpile picioarelor. Şi să nu uităm. sonde seismice.U. cu concursul de neînlocuit al aviaţiei. precum şi al specialiştilor din cartografia aeriană militară. Fundaţia naţională de ştiinţe din Statele Unite. 197 . iar paralel de către numeroşi savanţi notorii. că Antarctica este acoperită de un strat de gheaţă gros de 2 000 de metri! Continentul austral a fost descoperit de exploratorii moderni abia după anul 1820. prin urmare.A. în ce priveşte brîul celălalt.U. se pare că s-a lămurit misterul marilor deviaţii ale hărţii lui Piry Reis: harta era desenată în proiecţie echidistantă (conturul continentelor şi al insulelor fiind înfăţişat cu deformaţiile fireşti. dar. mai mult. contestată de o parte dintre specialişti) nu putea să fie decât la îndemâna unei civilizaţii cel puţin de nivelul celei omeneşti de azi. deşi ştim că harta contemporană a Antarcticii (aproape nedeosebită în detalii de cea veche) s-a realizat abia în ultimul deceniu. ca şi din serviciul hidrografic şi mai târziu al prof. specialişti în geografie. ajutate în această muncă dificilă de maşini electronice de calcul. un fragment al unei hărţi vaste. prea mult efort pentru a constata că o atare precizie cartografică (e drept. dau conturul cu detalii uimitor de exacte al continentului antarctic. ca în hărţile obişnuite) dacă terenul va fi fost privit de la o altitudine oarecare (aeriană sau spaţială). De nu ar fi fost această tradiţie a cunoaşterii geografice exacte şi nu din sursă obişnuită pământească. geologi şi cartografi din mai multe ţări. de către grupurile de colaborare compuse din geografi. Arlington H. geologie. cel sudic dintre ele. nave spărgătoare de gheaţă. avioane şi elicoptere. Pământul Reginei Maud din Antarctica . la Galipoli în 1513. Nu trebuie.. cu concursul unui istoric al cartografiei antice. XVI (prima. Mallery. aşadar cu trei secole după redesenarea vechilor hărţi de sursă tradiţională. de amiralul turc şi fostul corsar Piry Reis. Trebuie subliniat că.vag reprezentat pe hărţile de pînă în 1952 . Societatea geografică americană. Două brîie sînt locuite. desenate după izvoare azi necunoscute. socotite multă vreme plăsmuiri. toate acestea fiind descoperite abia cîteva decenii mai târziu. îndreptat spre nord. cum s-ar putea explica precizia de pildă a hărţilor lui Piry Reis? Cele două hărţi de la începutul sec. nu are de-a face cu poporul nostru.A. priveşte cu ce dungă îngustă se atinge de voi" (Visul lui Scipio. Hapgood.soarelui. După război. Charles H.este cu mult mai precis conturat în harta amiralului turc. precum şi (prima din ele) contururile insulelor Falkland. ci dinte-o relatare ştiinţifică clară făcută cândva de oaspeţii cosmici. apoi autentificate oficial de mai multe instituţii ştiinţifice (Biblioteca Congresului S. deci neconvenţionale. precum şi de serviciul hidrografic şi de echipa de verificare aeronautică din S. oceanografie şi cartografie. instalaţii radar.). geodezi. XX. cele două hărţi au fost cercetate riguros. 21).

3. mamiferelor şi în fine a omului. printre aceste miracole. Sub raport biologic. ca şi asupra evoluţiei în genere a vieţii pe Pământ şi putem fi siguri că anumiţi inşi de inteligenţă remarcabilă. Informaţia. fără să ştie că structura lui biochimică rezultă din elementele existente în compoziţia planetei. aşa cum fusese în manifestările primilor profeţi. pînă când te vei întoarce în pământ. Cu două veacuri şi jumătate mai devreme. Şi. „In vremea când Domnul Dumnezeu a făcut pămîntul şi cerul. vestitul medic indian Giwaka poseda o „piatră" care. se raporta uneori la metode şi aparaturi subtile. a unor grupuri umane din epocile străvechi.210 î. 2. zeul nu mai este aici persoană. Orice primitiv ştie că omul e îngropat în pămînt. Au fost cazuri în mitologie când s-au transcris ecouri ceţoase despre al treilea sistem de comunicare ceva mai desluşit şi mai apropiat de noţiunea de parapsihologic. începuseră să nu se mai mire de fenomene şi adevăruri teoretice. Unii tropi nu au de fapt decît o valoare stilistică secundară în mituri. reptilelor. ci principiu sau lege a naturii. a peştilor. Să fie lumină este apariţia soarelui pe cerul curăţat de norii sulfuroşi ai primei ere.n. una metalică. Căci pulbere eşti şi în pulbere te vei întoarce" (Facerea.): într-una din sălile palatului existau două oglinzi. Omul vechi se iniţiase din aceleaşi izvoare şi asupra propriei sale evoluţii. alta de sticlă. după aceea a vegetaţiei. făcută de francezi şi italieni sub Mont Blanc. ajungînd să stabilească un grad la 59. potrivit calculelor de astăzi. faţă de 60. „îi lumina măruntaiele". rostită de Dumnezeu către Adam: „ . aşa cum: o înţelegem azi. tunelul fiind rectilin. iar pacientul aşezat între oglinzi se afla ca sub efectul unei instalaţii Roentgen. In schimb o operaţie analoagă. început din două capete.. Astfel Eratostene măsoară meridianul terestru. 19). apropiată de trupul unui bolnav. este corectă şi această frază biblică.Istoria oferă şi alte exemple stranii de calcule admirabile. modul de explorare optică a organelor interne pe care-1 foloseau medicii chinezi de la curtea împăratului Ţîn Şi (256-.e. ci numai aburi se ridicau de pe pământ şi adăpau toată faţa pământului" (Facerea. Biblia arată. 4-6). apariţia Pământului (deci a sistemului solar). Eupalinos conduce lucrările de perforare a tunelului din Samos. Fantaştii. căci din pămînt ai fost luat. ar fi de ajuns să amintim. în succesiune logică. cu totul ciudată.5 mile marine. iar lucrătorii se întâlnesc perfect. mirarea rămânând numai în sarcina mitografilor şi copiştilor târzii. incomparabile cu epoca istorică în care se foloseau.. căci Domnul Dumnezeu nu slobozea ploaie pe pământ şi nu era nici un om să-l lucreze. după o vreme de oarecare deprindere cu străinii cereşti şi cu ştiinţa lor. nici un copăcel nu era pe pământ şi nici o buruiană nu răsărise. detectoare magnetice şi instalaţii cu ultrasunete. cu neputinţă de conceput în condiţiile timpului lor de apariţie. atunci cînd narează relaţii între 198 . radar. păsărilor. Fireşte. a necesitat aparate electronice.

Fenomene de telekinezîe s-au înregistrat de multe ori în diverse timpuri. (de la Moscova la Novosibirsk). pe distanţa de 3200 km. Una din erorile de interpretare . câte unul şi s-au umplut toţi de Duhul Şfînt şi au început să vorbească în alte limbi. de eînid parapsihologia a încetat să fie socotită ştiinţă ocultă sau să fie confundată cu şarlatania de bîlci. Să ne amintim paralel că în 1963. în toamna anului 1966. pasajul se arată într-adevăr străin de miraculosul fantastic sau de noţiunea teologică ide revelaţie divină. In ultima vreme. nu-şi va fi descoperit mai timpuriu decât omenirea rezervele interioare. Dar nu se ştie dacă neapărat o altă civilizaţie. un sfert din imagini recepţionîndu-se bine şi încă o jumătate satisfăcător.) Cînd s-a răspîndit zvonul acesta s-a adunat mulţimea şi a stat uimită (.a textelor mitologice este tratarea nucleului informaţional drept metaforă. dezvoltînduse în alte condiţii. Şi li s-au arătat împărţite nişte limbi ca de foc şi deasupra fiecăruia din ei s-a oprit. căci o altă interpretare nu este posibilă decît în zilele noastre. la Congresul XIV al Federaţiei internaţionale de astronautică (Paris). specialiştii în psihotronică au început să 199 . de asemenea. De altfel. structura telepatică a fenomenului fiind vădită.U.) Atunci cum auzim noi firecare pe limba noastră.exploratorii noştri cosmici şi băştinaşii de pe alte planete. ca de vijelie care trece şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 2. în S.). bineînţeles. percepientul a recepţionat 12 din cele 25 de hărţi transmise şi un mare număr de obiecte. Acest pasaj a fost adesea ironizat de comentatorii mai multor secole. Chiar pe atunci.a venit un huet... în absenţa cunoaşterii ştiinţifice a unor fenomene stranii. adresîndu-se numai interpretării teologice. Uneori relatările sunt destul de clare: „Şi din cer fără. fără să mai recurgă mereu la întregirea activităţii biologice prin unelte artificiale. dar. se ridicase acut chestiunea studierii „uneia din cele mai interesante probleme ale ştiinţei contemporane: în ce constă esenţialul unor fenomene legate de mijloacele electromagnetice de comunicare între fiinţele vii". acele ironii erau pe deplin justificate.şi în acest sens şi în altele . de veste..) Şi îşi ieşeau din cumpăt toţi şi se miriunau zicînd: (.A.. De pildă. vechea frază de parabolă credinţa mişcă şi munţiidin loc dobîndeşte cu totul altă semnificatie. (. în care ne-am născut?" (Faptele Apostolilor. se şi pregăteau experienţele de transmitere a energiei şi experienţele asupra relaţiilor reciproce între lumea fizică a particulelor atomice şi zona plasmei psi-subiective şi se preconizau. Mitografii relatează adesea fapte care amintesc domeniul parapsihologiei. vorbesc despre traductorii electronici. sistemele biocibernetice care începuseră să preocupe şi pe unii specialişti sovietici. judecata în lumina tinerei ştiinţe a psihotronicii. aceştia din urmă au şi realizat în domeniul bioinformaţiei transmiterea telepatică. Citit însă cu atenţie. precum duhul le dădea ca să vorbească. 2-8 şi urm. a unor imagini de hărţi şi obiecte... renunţîndu-se la încă recentele prejudecăţi.

asemănătoare după unii autori cu undele gravitaţionale sau cu undele telepatice şi avînd proprietăţi uimitoare.S. vom. nu se putea realiza cu dalta şi ciocanul. nici alţii şi cu atît mai puţin Nicolae Densuşianu. C. Fără să intrăm în amănuntele anecdotice ale unei activităţi ciudate de un sfert de veac. cit şi întreaga fenomenologie a acestei zone.\ Zestrea mitologică a omenirii este mai bogată decît ne imaginăm în informaţie ştiinţifică. Aici era nevoie de ceva asemănător cu laserul sau ultrasunetele. civilizaţia atrofiind în om aceste forţe extrasenzoriale. în care abundă chiar şi aparatura de un anume caracter paratehnic.S. Potrivit unei ipoteze dintre cele mai recente. cita pe profesorul Wilhelm H.S. Cînd Perseu. din Cehoslovacia ş. Pavlica.a. sub acţiunea privirii acesteia.. să nu uităm că Atlas este prima fiinţă mitologică de care se leagă noţiunea de sfericitate a Pămîntului.dar probabil şi altele) sînt moşteniri canalizate de un filon preistoric. bunăoară. Este în orice caz vrednic de amintit fostul farmacist Gerald Croiset. nu s-au aventurat în a căuta un răspuns de răsunet public. chiar dacă. emise de creier. care şi-a revelat într-o zi mijloacele naturale de clarviziune (ca odinioară Swedenborg) şi de atunci a colaborat cu poliţia în acţiunile de prindere a răufăcătorilor. martorii relevării unor forţe noi la unii oameni. încă de ilustrul profesor Charles Richet . îi arată lui Atlas. prim-docent al catedrei de parapsihologie de la universitatea din Utrecht. adesea cu destule similitudini faţă de cea mai modernă aparatură umană. obiectele ar fi mişcate sub acţiunea concentrată a undelor psihice. subiecţii depistaţi nu sînt numeroşi. vizibilă clar de la distanţă. oasele – stânci) care rămâne de atunci să străjuiască Coloanele lui Hercule. Întreaga fenomenologie este însă mult mai diversă. totuşi destul de repede.ambele adăugate celor 5 simţuri comune. declarase de curînd: „Sîntem.S. Atlas se preface treptat.piscuri. Tanhaeff. întrebarea dificilă asupra modului tehnic de realizare a sculpturilor megalitice. Punînduse. venind noaptea lingă cetatea lui Atlas şi. ştiinţa n-a putut descifra încă pînă la capăt resursele de care dispune omul. nici Daniel Ruzo. e refuzat. ca marile statui chineze în stâncă. care a studiat cazul şi afirmă că aceste facultăţi paranormale ale unor oameni (clarviziunea. Academicianul A. cerîndu-i găzduire. inginerul R. premoniţiunea sau presentimentul . pentru fiecare ramură parapsihologică. Mikulin din U. într-o uriaşă statuie de piatră (barba şi părul devenind copaci.) de a deplasa orice fel de obiecte de greutate mică prin concentrarea privirii. In aceeaşi ordine de idei. Este însă clar că o statuie de dimensiuni uriaşe. Dar iată ce sugestie ne oferă un mit. printre care viteza superluminică şi permeabilitatea prin plumb sau prin apă. 200 . din U.R.studieze atît capacitatea nativă a unor oameni (Neli Mihailova.R. capul Meduzei. umerii . ca şi a întregului Univers. Fireşte că fenomenul respectiv trebuie cercetat îndeaproape cu toată seriozitatea".

Sursa e una singură pentru informaţia noastră şi din păcate de a doua mînă căci cronica preotului babilonian Beroz nu o cunoaştem direct. Lăsând la o parte faptul că Oannes ne aminteşte ântrucâtva pe venusiana Orejona. Făptura ar fi ştiut să vorbească la fel ca omul. Beroz mai spune că. să alcătuiască legi şi le-a lămurit temeiurile alcătuirilor geometriei. Pe baza examinării atente a unor texte mitologice putem vorbi. I-a învăţat să caute seminţe în pământ şi le-a arătat cum să culeagă roadele". acestea au atributele unor humanoizi şi numai naivitatea mitografului le-a adăugat deprinderi şi forme fantastice. Aşa cum mai amintisem vorbind despre unele prezumtive persoane extraterestre. Trebuie spus însă că. dar ea existînd în memoria tradiţională şi fiind atribuită de diferitele religii vechi magiei divine. odinioară.e. Quetzalcoatl sau grupul de îngeri damnaţi condus de Semyaza. I-a învăţat să zidească case şi temple. dar se întorcea noaptea în mare. spre a nu se irosi învăţăturile oferite sumerienilor. populaţia care locuia pe pămînturile dintre Tigru şi Eufrat ar fi trăit fără datini şi legi. Trăind pe la anul 280 î. căci după aceea a urmat potopul.n. Thot. după acelaşi Beroz. dar în toată vremea asta ea nu se hrănea cu nimic. de unde n-a mai venit niciodată. inmînând-o apoi celor mai înţelepţi dintre oamenii cu oare avusese relaţii. ca fiarele sălbatice.' Oannes a căutat să înlesnească viaţa oamenilor şi să-i facă mai umani. a fost acceptată ca metaforă folclorică de cei mai mulţi comentatori de mai târziu. pe care (oamenii) l-au numit Oannes" şi al cărui trup părea de peşte. Ea le-a arătat oamenilor scrisul şi ştiinţele şi toate felurile de meşteşuguri.. pînă cînd ar fi ieşit din mare „un animal înzestrat cu judecată. Printre cele mai bizare „metafore" de 201 . fiind amfibie. confundînd îmbrăcămintea şi instrumentele cu nişte părţi ale corpului. printre făpturile misionare una din cele mai vechi ar fi fost Oannes. desigur. de pildă. deşi „sub capul peştelui' mai era un cap şi pe coada avea picioare de om". trebuie adăugat că. relatînd că. au acţionat adesea şi ca misionari. aşadar nimic miraculos. de o paleoelectrotehnică. pe lângă descrierea in general a meşteşugurilor învăţate de Aameni de la persoane stranii ca Oannes.Obârşia unor meşteşuguri tehnice simple şi a unor aparate pe care miturile le-au înregistrat cu mult înainte de cunoaşterea ştiinţifică de către oameni a fenomenelor respective se atribuie uneori făţiş în mitologie unor făpturi neîngereşti. miturile oferă şi descrieri destul de amănunţite ale unor instrumente stranii. privite mai atent. învăţîndu-i cîteva meşteşuguri şi dîndu-le mai multe sfaturi morale şi sanitare. Oannes a scris o carte asupra originii tuturor lucrurilor. fie că se urcaseră din mări pe pământ. s-a întors ân mare ca să plece în patria sa. de la care s-ar fi tras obârşia civilizaţiei sumeriene. Beroz se ocupase de creaţia lumii şi de potop. ce n-a putut fi inventată pe atunci. fie că veniseră din stele. de către oameni. Fiinţele acelea străine. despre care ar relata textul de pe Poarta Soarelui din Tiahuamaco. Oannes avea un contact cotidian cu populaţia mesopotamiană: „Ziua. împărtăşindu-le oamenilor cunoştinţe ştiinţifice teoretice. această făptură de obicei se întâlnea cu oamenii.

(. Descrierea e într-adevăr metaforică din lipsa de termeni tehnici în vocabularul mitografului. iar noaptea lumina în el foc" (ibid. lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi. 4. Şi să-i faci patru coarne la cele patru colţuri ale lui. dintre cei doi heruvimi care stau pe chivotul legii" (Ieşirea. cu feţele înspre capacul chivotului. care nu ne miră în comparaţie cu tăbliţele „pericol de moarte" de pe instalaţiile de azi pentru curentul electric de înaltă tensiune. 25. fratele tău. (. ci numai efectele ei. 9. de o construcţie curioasă şi nepotrivită în structura ei esenţială jertfei de animale. Şi să-1 fereci cu aur curat şi pe dinăuntru şi pe dinafară.. Iată cum se manifestă „slava Domnului" din tabernacol: „Şi flacăra de foc a ţâşnit din faţa Domnului şi a mistuit jertfa arderii de tot şi grăsimile de pe jertfelnic" (Leviticul. ceilalţi leviţi având obligaţia „înăuntru să nu intre şi nici să nu arunce vreo privire la sfintele lucruri. Fiii lui Aaron. (.. Să mai faci doi heruvimi de aur şi să-i faci din aur ciocănit. şă nu intre orişicînd înlăuntrul sfîntului locaş. Instalaţia cuprindea şi un aşa-zis jertfelnic.. răsărind din cele două capete ale capacului. (. 38). Nabad şi Abiu. Şi acolo mă voi descoperi ţie şi voi grăi cu tine de sus de pe chivot. Şi chiar iniţiatului i se recomanda o mare grijă: „Şi Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron. Biblia nu ne arată modul tehnic de întrebuinţare a instalaţiei. 1-8). ca nu cumva să moară" (Numerii. 24). aşa să-1 alcătuieşti" (ibid..acest gen este chivotul legământului dintre Moise şi Iahve sau tabernacolul. Moise şi Aaron fiind singurii iniţiaţi. 10. De aceea avizul prudent era necesar. dincoace de perdeaua din faţa capacului care este pe 202 ... In primul rând. 20).) După aceea să pui în Chivot legea pe care ţi-o voi da-o". Să pui gratia aceasta jos la temelia jertfelnicului iar gratia să ajungă până la jumătatea înălţimii jertfelnicului. dar uneori sunt şi formule criptice pe care nu le mai putem lua drept tropi: „Aşadar să-mi faci un chivot de lemn de salcâm. împreună cu toate accesoriile. la cele patru colţuri ale ei.) Să faci împrejurul jertfelnicului o gratie de aramă în chip de reţea şi la această gratie să faci patru verigi de aramă. lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea lui tot de un cot şi jumătate. lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate.) Şi jertfelnicul să-1 faci din scânduri şi gol pe dinăuntru. „Şi să faci pe urmă un capac de aur curat. 2). Şi să pui acest capac deasupra chivotului. Personajul Iahve anunţa că se va descoperi anume acolo.. precum ţi s-a arătat ţie în minte. coarnele să fie dintr-o bucată eu el şi să-1 îmbraci în aramă. sunt electrocutaţi: „Atunci a ieşit foc dinaintea Domnului şi i-a mistuit şi au murit acolo în faţa Domnului" (ibid. 27. iar cînd cortul descoperirii a fost construit. revelaţia a avut loc sub forma unui nor înflăcărat: „Căci norul Domnului stătea ziua deasupra sfîntului locaş.) Iar heruvimii să fie cu aripile întinse şi ridicate acoperind cu ele capacul chivotului şi să stea unul în faţa altuia. 10-22).: „Să faci un jertfelnic din lemn de salcâm. Vom vedea însă că legea nu este decalogul din tablele tradiţionale ebraice. din care-i putem deduce natura. Iahve recomanda o excesivă prudenţă. lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate iar lăţimea lui de un cot şi jumătate. iar în Chivot să pui legea pe care-ţi voi da-o.. 40.

Aaron şi fiii lui să intre şi sardea jos perdeaua care acopere vederea spre sfînta sfintelor şi să învelească cu ea Chivotul legii. ca să facă ispăşire în sfântul locaş. Fireşte. ca să nu moară. era ţinut în desăvârşit secret: „Iar când va intra ân cortul descoperirii. toată de perfiră violetă şi apoi să vîre pîrghiile prin verigi" (Numerii. aparatul devenea periculos chiar fără dorinţă. Poporul fiind în marş de la Sinai spre Paran. 17). 5-6). Atunci a auzit Domnul şi s-a aprins mânia lui şi focul Domnului s-a făcut văpaie împotriva lor şi a început să mistuie capătul taberei. Uza şi-a întins mâna către chivotul lui Dumnezeu şi 1-a ţinut bine. 16. 16. s-a întâmplat un accident tragic: „Iar când au ajuns la aria lui Nacon. oare a transportat chivotul legii la Ierusalim. 6-7). nimeni să nu fie ânăuntru. căci boii erau să-1 răstoarne. dar persoanele extraterestre care au făcut acest act de misionarism ştiinţific se prea poate să fi ignorat turnura ulterioară a lucrurilor. Arcul voltaic se producea „deasupra capacului chivotului legii dintre cei doi heruvimi" (ibid. Lumea din jur s-a deprins uşor cu efectele trăsnetului artificial. 203 . De notat că intenţia lui Uza fusese de fapt dintre cele mai cucernice. Aparatul îi fusese revelat celui dintâi pe munte. unde se reia evenimentul. 89). Dar poporul a strigat către Moise şi Moise s-a rugat Domnului şi focul se stinse" (Numerii. Ştim de altfel prea bine din vremurile noastre moderne cum pot fi utilizate in două direcţii diametral opuse descoperiri ştiinţifice de imensă valoare. probabil destul de simplu chiar pentru epoca profeţilor biblici. dar probabil putea deveni de o forţă deosebită. focul tabernacolului mai izbucneşte de două ori. 11. Aceeaşi prudenţă era recomandată şi pentru transportarea instalaţiei: „Cînd va fixă pornească tabăra la drum. căci pe vremea regelui David. 1-2). instalaţia funcţiona încă destul de bine. judecând după consecinţele dorite de cei doi tehnicieni improvizaţi. ne sfîrşim cu toţii! Oricine se apropie de locaşul Domnului trebuie să moară! Să pierim oare cu toţii?" (Numerii. cronicarul comentează într-un fel ciudat. către pământul făgăduinţei. Să-1 acopere cu un acoperământ de piele de viţel de mare şi să întindă peste el o poală. pierim. căci eu mă voi arăta în nour deasupra capacului" (Leviticul. 6. nimicind întîi eîteva sute. însă mînia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu 1-a răpus acolo. După numeroase generaţii.chivot. mânuit fără pricepere. pentru nechibzuinţa lui şi a murit lîngă chivotul lui Dumnezeu" (Cartea a doua a lui Samuil. iar în Cartea întâia a cronicilor. aşa că o pedeapsă era nemotivată religios. ca să ne mai mirăm bunăoară de următoarea întîmplare biblică: „Şi a început poporul să cârtească la urechile Domnului. apoi câteva mii de oameni şi stîrnind groaza tuturor celorlalţi: „După aceasta au zis fiii lui Israi lui Moise: Iată murim. 2). 27-28). căci nu va fi stat în gândurile lor să ofere profeţilor pământeni un mijloc de constrângere. Moise şi Aaron. De aceea sistemul de manipulare. de când va intra Aaron şi pînă când va ieşi" (Leviticul. 9. 17. 4. ajuns un sceptru al puterii pontificale.

şi 1-a lovit fiindcă şi-a întins mîna spre chivot" (op. nerespectînd însă tipicul slujbei. ba dimpotrivă. de inginerul arheolog Wilhelm König. pe ascuns. ele mai emiteau un curent electric de 6 volţi.aproape întocmai cum ar face un reporter faţă de accidentul de muncă al unui lucrător necalificat. in chivotul legământului erau păstrate tablele legii. dar au rămas pînă azi surse active de electricitate. iar 204 . ca şi mânuirea chivotului ebraic. în preajma războiului. Iată ce scrie Titus Livius despre această întîmplare: „Se spune că însuşi regele (Tullus Hostilius). îndată după război. ci într-un palat de lîngă templul Vestei. Tot acolo găsim şi amănuntul tehnic preţios: „chivotul care este numit după numele Domnului cel ce sade pe heruvimi". 31). Dacă totuşi aceste mituri. Tullus Hostilius. 13. cade victimă nechibzuinţei sale. König şi-a confirmat presupunerea. Jupiter s-a mâniat trimiţîndu-i un trăsnet pentru călcarea orînduielilor sacrificării. nu numai că nu a căpătat nici un semn din partea zeului. Ca şi biblicul Uza. din pricină că vitele scăpaseră alături. XV) că acestui rege ciudat anumiţi zei sau poate chiar Jupiter „i-au arătat şi purificarea trăsnetelor". Ştim însă că regele Numa avea orele lui de meditaţie şi retragere pe care şi le petrecea nu în locuinţa obişnuită. I. Construcţia lor nu e câtuşi de puţin empirică. ar fi găsit acolo istorisirea unor sacrificii făcute în taină în cinstea lui Jupiter Elicius. ele fiind în stare de funcţiune. trebuie supuse unui raţionament logic de interpretare. Regele a vrut să le îndeplinească singur. neiniţiatul fiind expus primejdiei. E bine să ne amintim că efecte electrice aproape similare se atribuiau şi unor aparate pe care le-ar fi posedat regele Numa Pompilius. supunând „obiectele de cult" unor analize de laborator spre a constata cu uimire că. W. E interesant de reţinut că instrumentele şi ştiinţa lui se păstrau secrete. Oricum. nici în ce priveşte desfăşurarea sacrificiului. de fapt nu atît de absconse. deci trei elemente ce ne sunt transmise în limbaj metaforic insă care amintesc ciudat de componentele unei pile electrice. ele au fost expuse în muzeul local ca „obiecte de cult" cu vechime milenară. nici în ce priveşte pregătirea. tot răsfoind prin cărţile lui Numa. lovit de fulgerul acestuia. admis lîngă o aparatură ce-1 depăşeşte „Uza a întins mîna ca să sprijine chivotul. toiagul lui Aaron şi vasul cu mană cerească. Plutarh ne spune (Viaţa lui Numa. s-a mistuit în para focului cu casă cu tot" (De la fundarea Romei. vechi de cel puţin două milenii. Scutul căzut din cer în mâinile lui Numa (sau după alte izvoare. într-un Curs elementar de electricitate generala). în palatul său) era rotund şi se credea că asemenea scuturi se mişcă singure. Atunci s-a întărâtat mînia Domnului împotriva lui Uza. tabernacolul era un soi de ladă electrică în stare să producă descărcări puternice între 500 şi 700 de volţi. trecutul ne oferă şi dovezi palpabile din domeniul paleo-electrotehnicii: pilele electrice de la Bagdad. iar regele. Rezultate din săpăturile de canalizare efectuate de municipalitatea din Bagdad şi descoperite. regele următor. După părerea unui specialist în electricitate (Maurice Denis-Papin. destinaţia lui e neclară. 9-10). cit.

insolitul lor constă în prezenţa, alături de electrozii de fier şi cutiile cilindrice de cupru, a unui electrolit: necunoscut oamenilor de ştiinţă tereştri. în aceeaşi zonă din Irak s-au găsit obiecte aurite prin galvanoplastie, mai vechi cu două mii de ani decît pilele din Bagdad. De altminteri, tradiţia iniţiatică a perpetuat pe căi secrete mai multe cunoştinţe electrotehnice. Cronicarii din sec. XII vorbesc de un protejat al regelui francez Ludovic cel Sfînt: rabinul Jechielé care „avea o lampă strălucitoare ce se aprindea de la sine" şi, tot astfel, „atingea un cui înfipt în peretele odăii lui de lucru şi numaidecât ţîşnea din el, pîrîînd, o scînteie albăstruie". Trebuie presupus că metodele de confecţionare a vechilor aparate producătoare de curent electric s-au transmis din secol în secol pe căi oculte, fără a avea vreo legătură cu redescoperirea tîrzie a electricităţii. Sursele acelor metode străvechi de fabricaţie nu se justifică dacă le-am dori pămîntene, omeneşti; de ele se foloseau numai puţini oameni, care erau iniţiaţi în taină. Tot Titus Livius povesteşte că Porsenna, regele Etruriei, s-a servit de secretul lui Numa spre a ucide un animal cu numele ciudat de Volt. Dar nu numai atît. Templul regelui Solomon, construit, după cronicile biblice, în conformitate cu detaliile planului lăsat de David, nu a fost lovit niciodată de trăsnet, rămînînd intact un mileniu, fiindcă avea 24 de paratrăsnete. Fizicianul Francois Arago admirase ingeniozitatea construcţiei: „Acoperişul Templului clădit în stil italic şi îmbrăcat în lambriuri din lemn de cedru era acoperit cu plăci groase de aur şi ornat de la un capăt la altul cu lame lungi de fier sau oţel, ascuţite şi suflate cu aur". Ne putem întreba la fel de unde a purces ideea miraculoaselor maşini, unele din ele automate, ale lui Heron? Dar şi înainte de şcoala din Alexandria, ca şi mult după ea, poeţii şi cronicarii citează existenţa unor maşini autonome, care - examinate foarte atent - nu par simple alegorii literare. Dimpotrivă, ajutoarele lui Hefaistos, descrise de Homer în Iliada (XVIII, 406-410), au comportare de roboţi: „sub el tot umblă mărunt şi-1 ajută Fete făcute din aur, dar vii ca fecioarele aieve; Au deopotrivă cu dînsele minte şi glas şi putere Şi-nvăţătură la lucru de mînă deprins de la zîne. Ele se străduie alături de bunul stăpîn" După aceea automatele alexandrine, printre care vestitul Teatrum niachinarum, descrise de autorii lor şi confirmate de contemporani, reapar în Evul Mediu, ca să dispară apoi pentru totdeauna împreună cu secretul principiilor de funcţionare. Albert cel Mare (1206-1280), doctor universalis, ar fi construit o maşină vorbitoare, de tipul androizilor, atestată de documentele vremii. Interogînd

205

trecutul, putem să ne întrebăm, tot aşa, cine sau ce era de fapt Argus, paznicul astral al Herei, cu cei o sută de ochi ai lui sau de ce zidul Chinezesc, o construcţie fără motivare strategică propriu-zisă, este singurul monument pămîntean care se poate vedea de pe o orbită spaţială circumterestră? Cu cel puţin patru secole înaintea erei noastre, chinezii cunoşteau prepararea şi folosirea prafului de puşcă şi este o legendă falsă aceea după care ei s-ar fi mulţumit cu focurile de artificii, căci documentele timpului atestă mai multe unelte sau arme care purtau denumiri semnificative: ho-yao (foc devorant), ho-tung (ţeava cu foc), tien-ho-kieu (glob cu foc ceresc). Ceva asemănător întrebuinţase şi Moise într-un conflict politic intern (Numerii, 16, 28-35) împotriva lui Core, Datan şi Abiram. Alungind pe ceilalţi de lîngă corturile celor trei, Moise a făcut o minune care nu e departe de explozia unei mine sau a unei bombe mici: „pămîntul s-a crăpat sub ei şi şi-a deschis gura sa şi i-a înghiţit cu casele lor"; bineînţeles, fenomenul nu se poate confunda cu un cutremur, căci „foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni". Inferioare săgeţii lui Indra, despre care am vorbit în cadrul ipotezei conflictelor spaţiale, aceste arme revin se pare în Apocalipsul lui Ioan (15, 7): „Şi una din cele patru făpturi dădu celor şapte îngeri şapte năstrape de aur, pline de mînia Iul Dumnezeu". Apoi, în forme variabile, sînt consemnate şi de alte texte: „Atunci îngerul Domnului a întins vîrful toiagului care era în mîna lui şi a atins cu el carnea şi azimele. Şi a izbucnit foc din stîncă şi a mistuit carnea şi azimele, iar îngerul Domnului a pierit" (Cartea Judecătorilor, 6, 21). Alte obiecte producătoare de foc, într-un chip sau într-altul, sînt pomenite de Herodot în legătură cu cei trei fii ai regelui scit Targitaos: Lipoxais, Arpoxais şi Colaxais, pe timpul domniei cărora „au căzut în Sciţia din cer nişte lucruri de aur: un plug, un jug, o bardă cu două tăişuri şi o cupă. Primul dintre ei care le-a, văzut, anume fratele cel mai vîrstnic, s-a apropiat cu gîndul să le ia, dar aurul, cînd a ajuns la el, s-a prefăcut în flăcări. După plecarea lui a venit al doilea, dar şi lui i s-a întîmplat acelaşi lucru. Aurul, arzînd cu văpăi, i-a îndepărtat deci pe cei doi; cînd s-a apropiat însă al treilea, cel mai tînăr, aurul s-a stins, iar el 1-a putut duce cu sine acasă" (Istorii, IV, 5). Aici, relatarea prea confuză nu lasă să se vadă prea mult; oricum obiectele puteau fi şi nişte meteoriţi metalici de anumită culoare. Mai interesante sînt, pe lîngă cele descrise migălos, obiectele găsite în realitate, a căror utilizare a rămas încă nedezlegată. Astfel, în ruinele din Intihuatan, unde s-au descoperit mai multe construcţii preincase (un apeduct, un observator astronomic, piramide, numeroase sculpturi ciclopice care se întind şi pe teritoriile vecine), la 130 km de miraculosul Cuzco, arheologii au găsit printre podoabele şi obiectele de aur ale mumiilor din sarcofage, fără să le poată descifra semnificaţia, nişte ciudate tuburi mici de sticlă străvezie fără evidenţa vreunui scop artistic sau practic; mai mult, prezenţa lor acolo pare cu atît mai stranie cu cît se ştie bine că şi în epoca

206

următoare, nici chiar urmaşii incaşi nu au învăţat să fabrice sticlă. Bineînţeles, orice încercare de a le explica sensul ar fi riscantă, dar aceasta nu face decît să întărească ipoteza obîrşiei lor nepămîntene. Miturile şi documentele de piatră atestă cunoaşterea, vagă sau uneori precisă, pe lîngă sfera mai amplă a navelor spaţiale de diverse mărimi şi structuri, aşa cum am văzut şi a cîtorva vehicule de uz local, în flagrant contratimp însă cu epoca ce le-a înregistrat prezenţa. Aşa de pildă, potrivit unei legende, druidul irlandez Ruith, din sec. I e.n., avea un car magic numit Roth Fail, cu care putea călători pe pămînt ca şi pe mare. Vehiculele amfibii s-au răspîndit însă abia în cursul celui de-al doilea război mondial. Mult mai veche este totuşi bizara corabie etruscă, dintr-un basorelief, care are toate atributele navelor maritime ale antichităţii clasice, minus atributul esenţial: velele. Sculptorul etrusc a lucrat corabia văzînd-o din profil: sub punte, aliniate drept, el a făcut nouă hublouri rotunde sau nouă locaşe pentru vîsle; puntea are două mari catarge, la prova şi la pupa şi alte două, subţiri şi mai scunde, de o parte şi de alta a traversului; în vîrful fiecărui catarg e înfiptă cîte o sferă; corabia sugerează o mişcare impetuoasă înainte, dar în tot basorelieful nu găsim nimic care să amintească oricît de vag pînzele sau lopeţile; în schimb, din sfera catargului de la prova ies îndărăt trei linii paralele avîntate oblic în sus, indicînd distinct direcţia contrară plutirii, iar de la baza catargului pupei, adică acolo unde navele antice nu aveau nimic, însă exact acolo unde se află elicea oricărei nave moderne, sînt trase alte trei linii, care se îndreaptă, radial, înapoi. Sculptorul etrusc a tăiat în basorelieful său nişte semne care se folosesc abia azi ea simbol al mişcării pentru vehiculele autonome şi pentru cele cu reacţie. Iată cum, pînă şi covorul zburător din basmele arabe (care nu e decît o metaforă) începe să capete sens în contextul mai larg al documentelor inexplicabile prin raţionamentul clasic. Există de asemenea un şir de aparate optice şi acustice în mitologia veche religioasă şi mai ales în folclorul fantastic, unele din ele foarte captivante prin similitudinea lor cu aparatele noastre moderne. Adesea, fireşte, mai cu seamă în basme, descripţia se reduce la tropi de mare rafinament estetic, proveniţi din stilizarea succesivă a crâmpeiului memorial, care totuşi transpare. Sînt bine cunoscute oglinzile fermecate din basme, care arată obiecte de la mari depărtări. Dar o poveste alană din Cau-caz vorbeşte de o oglindă cerească avînd aceleaşi atribute fantastice întîlnite îndeobşte în folclor, atît numai că această oglindă este ţinută într-un turn, iar eroul izbuteşte să nu fie văzut de urmăritori numai cînd se ascunde „în spatele oglinzii cereşti". Din aceeaşi familie de instrumente optice mitologice face parte căciula sau boneta sub care eroul se poate face nevăzut. De obicei, aceasta aparţine magiei folclorice şi e mai greu de interpretat dintr-un punct de vedere logic; în schimb, există un tip de scufie în colindele apollinice româneşti, cu o semnificaţie tehnică vădită. Personajul divin din colind

207

„în cap are o scufie Şi scufia-i de scumpie Şi dedesubt de scumpie Este o piatră despicată De se vede lumea toată" Şi mai interesante sînt simulacrele de aparate acustice. Strania metaforă dublă din titulatura unei Ilene Cosînzene revelează o funcţie uimitoare: „din cosiţă floarea-i cìnta, nouă împărăţii ascultă", ce pare a fi un emiţător subtil, folosind unde hertziene sau altfel de unde, căci metafora nu se poate suprapune nici unui alt înţeles. De altminteri, emiţătoarele de mare putere sînt frecvente în miturile religioase şi folclorice. O saga irlandeză descrie un interesant stîlp cîntător: „Apoi ei plutiră pînă cînd ajunseră la un stîlp uriaş de argint. Stîlpul avea patru feţe şi fiecare faţă a lui era lată cît ai pluti lovind de două ori din lopeţi; ca să-1 înconjori era nevoie să vîsleşti de opt ori. Lîngă el nu se afla nici un petic de pămînt, ci numai oceanul nesfîrşit. Nu se zărea nici temelia stîlpului, nici vîrful, într-atîta era de înalt. De sus de pe stîlp cobora desfăşurîndu-se largă o plasă de argint şi corabia cu pînzele strìnse trecu printr-un ochi al plasei". Dar Diuran stihuitorul, singurul din echipaj care nu 'ascultă sfatul dat de eroul Mayl-Duyn, taie cu spada o bucată din firul plasei; bucata cîntăreşte două uncii şi jumătate. Apoi, „ei auziră din vîrful stîlpului un glas puternic, răsunător, melodios, însă nu putură înţelege nici cine anume vorbea şi nici în ce limbă". In marile depozite iniţiatice tradiţionale, printre miturile atît de fluctuante şi sub reţele dese de metafore şi simboluri intră însă nu numai informaţia oferită în actul misionar al extraterestrilor, ci şi interpretările subiective ale unor obiecte rămase enigmatice pentru pămîntenii privitori, nefiindu-le destinate în nici un fel. Unul din aceste elemente îl constituie cornul sau coarnele. Cornul (singular sau pereche) figurează ea semn distinctiv în unele ritualuri, în unele desene rupestre mitice sau la unele personaje fantastice din epica tradiţională şi pare la început un amestec de zoomorfism şi antropomorfism sau pur şi simplu artă rituală zoomorfă. Coarnele unei figuri umane din desenele rupestre de la Tassili, cornul de rugăciune al lui Moise şi apoi al tuturor sacerdoţilor evrei, coarnele Minotaurului, figura Diavolului reprezentată în concepţia populară (mai ales la popoarele creştine) întrun amestec de om, cal şi ţap cornut sînt, toate, de aceeaşi origine. Pînă acum, această origine e neclară, dar ea începe să se limpezească în alte mituri. Europa, fiica regelui Agenor din Sidon, este răpită de un taur cu peri sclipitori, cu o stea de argint arzînd pe frunte şi cu două coarne de aur curbate ca secera lunii; taurul este Zeus, figură de obicei omenească, trebuind acum să se prefacă în taur. Aici este uşor şi comod de interpretat mitul răpirii Europei ca simbol al virilităţii maxime, dar confruntarea simbolului coarnelor cu adevărul logic scoate la iveală

208

cum ar fi astronomia sau matematica. Găsim adesea beneficiari foarte tîrzii ai misionarilor ştiinţifici astrali. plus. dar nici vitezelor iluzorii din basme. steaua arzătoare din frunte aparţin unui costum de navigaţie astrală. deşi superioară celor nemecanice. Plecarea zeului taurin peste mare cu o viteză deosebită şi într-o împrejurare în care logica clasică a interpretării miturilor ar fi justificat mai mlult un cal ou aripi pare neverosimilă şi. fapt mult mai simplu. Vechiul Testament ne oferă o pregnantă demonstrare a folosirii forţei ultrasonice într-o împrejurare practică dintre cele mai banale şi. iar Dedal îi construieşte Labirintul. adică pe fiul soţiei regelui. cîteva unelte. mai verosimilă: coarnele de aur. oricît ne-am strădui. nu puteau fi decît din familia tehnică a antenelor civilizaţiei noastre contemporane. Iar coarnele. imposibilă la un neam de păstori primitivi. Dar pentru a întemniţa o biată fiinţă monstruoasă nu era necesar neapărat un labirint! O examinare raţională a mitului.întrebarea asupra necesităţii lor simbolistiee în atîtea cazuri unde prezenţa le e evident nejustifioată. în amănuntele lui ca şi în structura sa generală. voi da în mîinile tale Ierihonul şi pe regele lui şi 209 . cum am mai văzut. multe verigi au dispărut în cursul catastrofelor planetare periodice ori s-au ascuns. viteza zeului nu aparţine nici vitezelor cunoscute de oameni în epoca formării miturilor. chiar dacă metafora este exagerată. Astăzi nu mai putem stabili dacă toţi mitografii sau toate personajele povestitoare din mituri au fost sau nu martorii oculari ai paleoastronauticii. nu-i putem găsi o sursă empirică. Martorii oculari ai aterizărilor efectuate de paleoastronauţi n-au putut realiza ideea necesară. Textul biblic nici măcar nu metaforizează relatarea: „Şi Domnul a zis lui Iosua: Iată. ne poate duce azi însă spre altă presupunere. în permanente transhumante şi conflicte economice tribale. alteori numai în mod teoretic. avînd trup de om şi cap de taur. o seamă de informaţii generale din principalele ştiinţe. în ceea ce avea nevoie în chip urgent omenirea primitivă spre a face un pas mai lung într-o perioadă mai scurtă spre civilizaţie: nişte meşteşuguri. prin adaptarea lui la cunoştinţele superficiale asupra lumii fizice imediate. uneori cu scopuri practice. pentru ca regele cretan să-1 poată întemniţa aci pe Minotaur. costumaţia şi accesoriile ei nefiindu-le destinate. de înţelepciune populară. de la coarnele diavoleşti sau excrescenţele frînte de pe casca figurinelor ceramice ale culturii yomon. pînă la antenele parabolice de pe căştile globulare ale unor figuri de la Tassili. existente în diverse forme în epica şi în plastica tradiţională. indică nu o temniţă ci un simulacru de mare laborator. ne face să ne gîndim lă nenumăratele mijloace naive de alterare a mitului originar. omologate cu iuţeala gîndului: este o viteză medie. Omul a descoperit bunăoară efectul şi mijlocul de dirijare a ultrasunetelor în deceniile vieţii noastre. perii sclipitori. Actul misionar s-a manifestat de. Totuşi. Să zicem că acest cap de taur este o moştenire a uneia din stările fizice cu care obişnuia să jongleze bunicul Zeus. însă lanţul istoric nu are continuitate. Minos este fiul taurului temporar Zeus şi al nimfei Europa. labirintul construit. ca în atîtea alte situaţii. mai multe reţete şi sfaturi inginereşti.

fiindcă în ziua cînd vei mînca din el. din Samamngana sutraahara. cu şapte trîmbiţe din coarne de berbec. neputînd sau nemaiputînd fi folosite. Ştim din apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh că grupul lui Semyaza a săvîrşit acţiuni de legătură şi misionarism care au fost reprobate de alţi membri ai expediţiei astrale. recomandarea începe să semene cu alta. Iosua fiind probabil un iniţiat. iar poporul să dea năvală. stăvilirea poate că a unor excese făcute de cîţiva expediţionari mai zeloşi trebuie interpretată mai degrabă ca prudenţă în folosul omenirii. iar zidurile s-au prăbuşit îndată" . divină din textul canonic sună limpede şi ciudat: „Din toţi pomii grădinii vei mînca. tot poporul să izbucnească în strigăt zguduitor şi atunci zidurile cetăţii se vor prăbuşi pe loc. 210 . 6. Porunca.pe războinicii lui! înconjuraţi cetatea. 20). pînă în ziua cînd vă voi spune: Strigaţi şi atunci să izbucniţi în strigăte" (ibid. să fie generoasă faţă de una inferioară. . s-au slujit empiric de informaţia moştenită. definit în upanişada Brihanaaranyaka (Madhu. De aceea efectul e total: „Şi cînd poporul a auzit răsunetul trîmbiţei. în faţa căreia spiritul omenesc înclinat spre democraţie se revoltă. 2. Nimeni nu ar putea pretinde că exploratorii extraterestri s-ar fi amestecat în distrugerea Ierihonului şi că ar fi oferit reţete de dărîmare a zidurilor prin zgomot. 10). Şi totuşi. Totuşi tehnica dărîmării era urmărită riguros. fiecare drept înaintea lui" (Iosua. II. Şi şapte preoţi să meargă înaintea chivotului. un cuţit cu două tăişuri. şapte ori cetatea şi preoţii să sune din trîmbiţe. iar în ziua a şaptea să ocoliţi de. Şi cînd preoţii vor suna prelung din trîmbiţe de corn de berbec şi voi veţi auzi răsunetul trîmbiţei.. după o privire mai atentă. de la o generaţie la alta şi fără o cunoaştere teoretică a fenomenului care li s-a comunicat pe calea tradiţiei. (ibid. De aceea. 16-17). Aşa să faceţi timp de şase zile. chiar dacă nimeni nu ar avea cum să pretindă unei civilizaţii superioare. unde erau ocolite detaliile de construcţie ale carului zburător. certificată de mituri şi de monumentele materiale. pe care o vizitează poate că incidental. Unele informaţii din aceeaşi zonă se păstrau numai teoretic. El îşi menajează oamenii pînă în clipa supremă: „Să nu strigaţi şi să nu auză nimeni glasul vostru şi să nu iasă nici un cuvînt din gura voastră. De la întâia privire e o recomandare bizară. foarte justificată. 6. spre a nu da pe mina oamenilor o binefacere. informaţia era deţinută de preoţi. Dar istoria misionarismului ştiinţific desfăşurat de persoanele extraterestre cuprinde şi unele momente de aparentă inadvertenţă. aşa 'ca următoarea aluzie deschisă Ia raportul între sunet şi viteza supersonică. fără îndoială. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci. nu în pofida ei. dar şi o primejdie. totuşi. de altă structură bio-psihică. 6. lucru care nu concordă cu atitudinea generală. 10): „Gargia zise: Sunetul acela care-1 urmează pe cel ce merge îl respect ca pe Brahman". vei muri" (Facerea. 2-5). toţi oamenii de luptă şi daţi ocol cetăţii o singură dată. aceasta nu le împiedica să fie uneori de o claritate riguros ştiinţifică. a pornit să strige zguduitor.

3) microbiologia şi biochimia. curiozitatea specific omenească. poate nu) al Şarpelui. îndemnul insistent (poate perfid.n. adică străinul nepămîntean care doreşte să le împărtăşească pămîntenilor ceva din avuţia sa ştiinţifică şi să fraternizeze cu ei. rescrise apoi mereu douăzeci de secole. cunoscând binele şi răul.). care ar fi compus 9 cărţi. 5) comunicaţiile terestre şi cosmice. sub pretextul stricaciunii produse de ştiinţă in vulg. căci pămîntul întreg a fost stricat de ştiinţă prin lucrarea lui Azazel". iar îngrijorarea e motivată astfel: pentru ca nu toţi fiii oamenilor să se piardă prin toată taina pe care veghetorii au arătat-o copiilor lor. pentru permanenta lor împrospătare: 1) ştiinţele tehnice şi ale războiului.e. De altfel şi mai târziu s-a menţinut rigoarea secretului iniţiatic. Faptul că nu era vorba de un fruct comestibil stricto sensu e adeverit şi de inexplicabilul regret gelos al lui Dumnezeu. în plus. Şarpele poate fi chiar Semyaza (sau Quetzalcoatl. cum se întâmplă în orice contacte. rodul pomului fiind „bun de mîncare. îngerul damnat Azazel. chiar între oameni. ispititor la vedere şi de dorit. unul dintre colaboratorii lui Semyaza. şarpele cu pene).flictele spaţiale cu efect atît de catastrofal. Cu atât mai ciudat pare faptul că acelaşi personaj suprem ii arată lui Enoh şi arborele înţelepciunii şi chiar arborele vieţii. orice atribut mistic: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi. nici să nu vă atingeţi de el. adesea atât de contradictorii. Lucrurile încep să se lă-murească în replica Evei către Şarpe: „Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii a spus Dumnezeu: Să nu mîncaţi din el. Nu este aşadar exclus ca tocmai asemenea fapte să fi generat o parte din con. 211 . 3. Iar după ce 1-a gonit pe Adam spre răsăritul grădinii Edenului. curiozitatea care 1-a ridicat pe om peste celelalte vieţuitoare terestre şi. 2) fiziologia. oare au fost refuzaţi lui Adam. după un timp oarecare experimental. însuşirea de rod comestibil a fructului oprit este numai o metaforă. 4) transmutarea metalelor. cunoştinţele ştiinţifice le-au fost transferate Celor Nouă Necunoscuţi. Fireşte. Apoi. expediţionarii extraterestri şi-au format discernământul necesar în a deosebi firile noastre omeneşti. este mustrat pentru că le arătase oamenilor prea multe lucruri. De aici se poate conchide (fie şi provizoriu) că. ca să păzească drumul spre pomul vieţii". Dumnezeu „a pus heruvimi cu sabie de flacără. Şi acum să nu întindă mina şi să ia şi din pomul vieţii şi să mănînce şi să trăiască în veci" '(Facerea. 22).S-ar putea ca preceptul dictat lui Adam şi Evei să fi fost chiar o prezervare de primejdiile unei catastrofe similare cu cea abia petrecută care succedase marile conflicte spaţiale. ca să nu muriţi". o determină pe femeie să calce porunca. Sub regele indian Asoka (de la 273 i. ca unul care dă înţelepciune". care prin acest sentiment îşi pierde cu desăvârşire orice aură divină. In acest conflict.

din epoca dinainte şi de după dilu-viu. In asemenea condiţii de ocultare rigidă a ştiinţelor. falsele interpretări teologale au hrănit milenii în şir un agnosticism. iar noaptea ca o pară de foc. s-au încheiat şi plecarea reprezentanţilor civilizaţiei străine s-a produs masiv. MITUL MESIANIC FĂGĂDUIALA ÎNTOARCERII Oaspeţii astrali nu au părăsit definitiv planeta vizitată. uneori cu precizări uimitoare. potrivit unor deducţii făcute în ultimul timp pe temeiul unor mituri andine. Dacă unele sînt vagi: „Pentru aceasta aşteptaţi-mă. Presupunînd că planeta de origine a acestor oaspeţi s-ar afla nu prea departe de noi. zice Domnul. 3. marile expediţii extraterestre pe Pămînt. unele amănunte. în epoci tîrzii. fapt care a şi făcut posibilă cucerirea atît de rapidă a Mexicului de către Contez. deşi cu zgîrcenie. Quetzaleoatl făgăduise să se întoarcă. ca să putem deduce ferm dacă unii expediţionari au mai rămas şi altfel decît prin urmaşii realizaţi în urma amestecului cu oamenii sau dacă au avut loc. cosmogonia. 8). Şi miturile biblice conţin. evoluţia societăţii. 4. Se poate admite presupunerea că vizitatorii astrali aveau nevoie de o continuitate în cercetările lor terestre. oricît de bizar ar părea. 1). Totuşi. Totul depinde în fond 212 . care a pătruns uneori. ideea revenirii poate fi uşor acceptată. Mitologia oferă cîteva sugestii destul de vagi după aceea. reveniri periodice în număr mic. cuvîntul Domnului era scump şi arătările erau singuratice" (Cartea întîia a lui Samuil. făgăduiala întoarcerii. ceea ce nu exclude însă şi ipoteza revenirii dintr-un punct galactic mai îndepărtat. ar sugera o dată anume: sfîrşitul secolului nostru. lumina.pîlpîitor" (Isaia. chiar în ştiinţă. la fel cum descoperim acuma că în ultimele secole s-au semnalat apariţii rare de obiecte zburătoare neidentifioate. conchistadorul fiind confundat cu zeul a cărui revenire lumea o aştepta. bineînţeles. pînă în ziua cînd mă voi scula ca mărturie" (Sofonie. După toate probabilităţile. iar în legătură cu promisiunea reîntoarcerii miturile dau. altele indică şi modalitatea sosirii: „Domnul va veni pe muntele Sionului şi în adunările sale ca un nor de fum în timpul zilei. Textul biblic spune la un moment dat: „Iar în zilele acelea. Întoarcerea programată. miturile mai înregistrează din cînd în cînd sosiri din cer. 5). Desigur însă că azi ne lipsesc încă mijloacele de a recalcula cu precizie absolută vechile calendare criptice şi termenele profetice dependente de ele. Dar păstrarea secretului iniţial în cazurile primejdioase apare motivată. 3.6) 7) 8) 9) gravitaţia.

graţioşi. la extremitatea nordică a masivului muntos Sierra Nevada. încă rău cunoscut." Enoh adaugă informaţia alegorică. iar cealaltă antică. regii şi puternicii pieri-vor şi vor intra în mîinile drepţilor. oameni din viitor. ca să nu lepădăm începutul înţelepciunii. martorii fiind imobilizaţi de nişte «vibraţii» ce par literalmente a-i ţintui de pămînt. (. nu trebuie dispreţuit faptul că locurile cele mai puţin accesibile ale munţilor californieni sînt uneori teatrul unor întâmplări foarte curioase.) Dar misterul sporeşte cu faptul.) Oricît de neverosimile ar fi unele mărturii sau afirmaţii. agili. . Pilda a doua: în zilele acelea. întîia pildă: cînd se va ivi lumina în cei drepţi. cînd semnalarea obiectelor Zburătoare neidentificate a devenit un fapt aproape cotidian. de departe. (. a putut zări prin telescop. că din vreme în vreme ceremonii tainice sînt celebrate în jurul unor mari focuri. . nu e de prisos să amintim două legende asemănătoare. Maiestuosul munte Shasta. din ce în ce mai puţin contestat. Automobilişti circulând pe drumuri forestiere părăsite au întâlnit pe 213 . la cuvîntul sfînt pe oare vreau să-1 rostesc. Pentru cea dintîi. Aceşti oameni sînt mari. stabilit acolo într-o misterioasă cetate subterană. vom cita o relatare din cartea relativ recentă a lui Serge Hutin (Civilizaţiile necunoscute): „în munţii Californiei se semnalează din timp în timp o stranie lumină strălucitoare. fostul director al Observatorului de pe muntele Lowe (California meridională).de interpretare. fiii aleşilor şi ai celor sfinţi se vor pogorî din înălţimile cereşti şi neamul lor va fi acelaşi ca al oamenilor. au fruntea foarte înaltă. Enoh stabileşte chiar condiţiile acelei întoarceri: „Ascultaţi voi cei străvechi şi voi uitaţi-vă. spre a face troc cu muntenii. al Californiei septentrionale. că toate acestea se vor petrece „în zilele cumplitei nelinişti". mai ales că una este contemporană.. In California se întîlnesc tot soiul de poveşti legendare plasate de preferinţă pe muntele Shasta.. ideea unui popor misterios («lemurian» sau altul). dar şi acelora din viitor îl spun. poate invoca nişte fapte deosebit de stranii: un astronom american. Pînă astăzi el nu a fost dat nimănui. se semnalează oameni «stranii». iviţi uneori din păduri (unde de obicei se ascund cu grijă). ca blitzul unui fotograf. In tot acest district. de oare e cu neputinţă să te apropii. greu accesibil. un dom metalic auriu. Dar în atît de interesantul aprocrif etiopian al Cărţii lui Enoh găsim anunţat altfel termenul întoarcerii făgăduite a reprezentanţilor civilizaţiei extraterestre ai căror probabili strămoşi au aterizat pe Pămînt în epocile paleoastronautiee. Şi oamenii înţelepţi vor vedea adevărul şi fiii pămîntulul vor pricepe toate vorbele cărţii pe care am scris-o. e un vechi con dînd încă periodic uşoare semne de activitate vulcanică. A treia pildă: în zilele acelea ei se vor pogorî într-un loc ascuns. In epoca noastră. fiecare circulínd pe alt continent. cînd tainele celor drepţi se vor dezvălui şi nelegiuirile se vor şterge de pe pămînt. împrejmuit de construcţii cu aspect ciudat. Trebuie să-1 spun mai ales celor de altădată. derutantă ca o şaradă. relatat de numeroşi martori. ei poartă o coafură specială a cărei extremitate inferioară le cade deasupra nasului. care ar fi produsă de nişte oameni misterioşi. profesorul Edgar-Lucien Larkin.

Dar aceasta nu ne împiedică să comparăm lucrurile observate în California cu o legendă chineză foarte veche. Singura greutate stătea în faptul că munţii pluteau şi adesea nemuritorul nu mai găsea. din mituri. Nu vom insista asupra acestuia.n. se aflau cinci munţi.neaşteptate oameni de o rasă necunoscută. în piscurile acelor munţi existau podişuri netede şi largi de cîte 9000 li fiecare. oare se îmbrăcau în alb şi aveau la spate nişte aripi mici (întocmai ca în desenele de pe mai multe stele din epoca Han) cu ajutorul cărora zburau de la un munte la altul. Vremea l-a filtrat pînă la forma banală a unui simbol legat de speranţele claselor oprimate într-un salvator care să aducă dreptatea socială. din sec. cine ştie la cîte milioane de li. precum şi în virtutea progresului civilizaţiei..e. ducînd într-un loc misterios unde se află o cetate cu case stranii. a devenit obiectul tungus.. nu atât pentru că nu s-a reuşit încă o demonstraţie prea clară. muntele spre care se îndreptase. fumul ce iese periodic din vechiul crater ar proveni nu din fenomene plutonice. pe oare le-a numit întâi farfurii zburătoare şi apoi obiecte zburătoare neidentificate. citim: „La răsărit de Bohai.din acest unghi de vedere . Putem pune la îndoială. orice.. cît pentru că enigmatica explozie siberiana din 1908 este prea cunoscută din presă. se deschide o prăpastie uriaşă. îmbrăcaţi în alb. nimic nu se va adăuga şi nimic nu va scădea într-însa". mitul mesianic s-a reconturat în amintire. Considerate divinităţi. un mit mesianic.fost căutate dovezile din trecutul apropiat ale revenirii mesagerilor astrali şi unul dintre fenomenele care tulbură de două decenii . III î-. cu păr lung buclat. de vreme ce nu a lăsat urmări pro-priu-zise. clasele oprimate au renunţat puţin cîte puţin la iluzii şi şiau descoperit mesianismul în revoluţii. (. Hutin. iar pe aceste podişuri netede se înălţau palate de aur cu trepte de nefrit alb.gîndurile multor cercetători. este mai puţin important să ştim azi ce a fost obiectul tungus. promisiunea de întoarcere a persoanelor extraterestre. în cadrul unor religii. de altfel. fiecare înalt de trei mii de li şi între fiecare era o distanţă de 70000 li. ci din misterioasa cetate pierdută". fireşte. Păstrînd. care dispăreau la orice încercare de a intra în contact cu ei. Unii astronomi şi 214 . In cartea Le-ţzî. Atunci au. aşadar şi observaţia astronomului american ca şi relatările mărturiilor editate de S. adică tot ce n-am văzut cu ochii noştri. Cînd însă omul a început să se antreneze pentru zborurile cosmice şi. a început să observe obiecte zburătoare insolite. cu timpul omenirea şi-a organizat. In palate locuiau nemuritorii. Mai tîrziu. iar mitul originar a fost sau uitat sau închis în compartimentele rar cercetate ale memoriei ancestrale. şi. Legenda arată mai departe că lingă prăpastia aceasta. Ba nu are fund şi chiar dacă s-ar turna acolo toate apele celor opt ţări ale lumii şi ale celor nouă ţinuturi ale pămîntului şi tot puhoiul Căii Laptelui. paralel. în zbor. persoanele mesianice divine întârziind să se arate. numită Kuisiui. de talie maiestos înaltă.) O tradiţie californiană pretinde că ar exista un tunel sub baza orientală a muntelui Shasta.

In ultimii doi ani. au anumite zone de predilecţie care coincid în mod curios cu zonele în care se remarcă. dar în timp ce materialele pe care ne sprijinim în determinarea conturului unor vizite astrale străvechi pe Pămînt sînt la îndemîna oricui şi pot fi supuse judecăţii logice riguroase. Dar primele semnalări făcute de astronomi aparţin totuşi veacului trecut. Aceasta o facem nu din scepticism. oare azi solicită atenţia încordată nu numai a diferiţilor amatori sau interpreţi empirici. Mult mai importantă este fenomenologia obiectelor zburătoare neidentificate din ultimele două decenii. deşi au putut fi semnalate şi chiar descrise în mai toate ţinuturile terestre şi oceanice. examinînd cu atenţie urmele din zona pădurii carbonizate. altfel decît în fotografii şi în filmul făcut la Cluj în toamna 'anului 1968. Dennis. un moment dat traiectoria în mod artificial şi a frînat. venind spre Pământ.astrofizicieni. chiar dacă nu am avut ocazia decât o singură dată să contemplăm personal fenomenul (deşi nu aceasta e important). Azi ştim că dacă. observarea unor atare obiecte în 1870 (unul din ele traversînd discul Lunii) de către lordul Brabazon şi astronomul William F. lucrarea noastră nu abordează ufologia decît tangenţial. Ipoteza mai veche după care obiectul tungus nar fi fost decât o cometă de mari dimensiuni începe să se clatine. închinată cercetării sistematice a enigmelor din miturile astrale. însoţirea primei capsule „Gemini" cu cosmonauţi de către patru obiecte necunoscute pe tot parcursul unui zbor orbital sau semnalările de obiecte similare în preajma câtorva zeci de avioane de pasageri şi militare. şi-a modificat la. Este drept căr de pildă. atât cît e neoesar în vederea unor comparaţii şi a descoperirii unor similitudini cu fenomenologia paleoastro-nautică. OBIECTELE ZBURATOARE NEIDENTIFICATE Obiectele numite din prudenţă neidentificate. Explozia obiectului ar fi fost una specifică rachetelor cu combustibil nuclear. iar pe de altă parte. cele mai multe monumente materiale enigmatice. au ajuns la concluzia că obiectul. Unele cazuri au şi născut întrebarea dacă nu cumva se poate stabili o continuitate între ceea ce studiază paleo-astronautiea şi ceea ce studiază ufologia. printre care Felix Zighel. relatările contemporane despre apariţiile de obiecte zburătoare neidentificate nu s-au coagulat încă într-o formă ştiinţifică precisă. constituie evenimente semnificative. evenimentele din acest domeniu s-au înmulţit enorm. pe de o parte. cele mai multe mituri cu indicii paleoastronautice. de pildă. Cazurile ufologice sînt mult mai numeroase decît documentele paleoastronautioe. dar şi a unor savanţi notorii care-şi angajează prestigiul ştiinţific m cercetarea tuturor evenimentelor ce intră in zona noii discipline a ufologiei. de unde se trage concluzia că era o rachetă. Nu intră în scopul cărţii de faţă întocmirea unui inventar al obiectelor zburătoare neidentificate. 215 .

Omul o privea înnebunit. apoi Turciei. cu superstiţia. Inregistrările mai vechi sînt adesea vecine. Antarcticii şi Arcticii. căci aici vorbise mai mult filozoful. spiritul contabil nu poate ratifica astfel de mărturisiri. Angliei. de unde plecase Quetzalcoatl. poate fi socotită şi amăgitoare. Lung. Greciei. fără nici un adaos de fabulaţie folclorică. De notat nu numai faptul că Blaga îşi amintise de fenomen în plin ciclu ufologic (cartea apărea în 1965). Să trecem uşor peste cazurile înregistrate de Keneth Arnold. cuvintele lui nu mai pot fi puse la îndoială aşa de uşor. în capitolul 5 al poemului Ţara pustie: 216 . pot fi uneori contestaţi. în tripla lui calitate de filozof. geodezişti. Şi om cu om se priviră. însă nu se pot trece cu vederea unele relatări sau comentarii ale unor spirite deschise oare au ştiut să lase totuşi o portiţă cognoscibilităţii viitoare. mayaşi. Clyde W. e deosebit de interesantă notaţia lui Lucian Blaga. tîrziu după înalta oră. abundând în ultima vreme deasupra ţinuturilor sudamerioane locuite altădată de tolteci. Nu ne-am propus nici în acest sens o analiză. Tot astfel. dar şi acela al situaţiei speciale a întîlnirii dintre roată şi ţăran. în satul transilvan Lancrăm: „într-o noapte. Tombaugh. în 1934 de către echipa de exploratori conduşi de Nicolas Roerich în Tibet.. descoperise împreună cu Lowell planeta Pluton. fotografia făcută în 1967 de Juan Fon-seca. meteorologi. Thomas F. deci cu mai puţin de patru ani înainte de explozia obiectului tungus).U. Roata se apropia repede. Cînd un savant de talia acestuia îşi afişează numele în legătură cu comentarea unui fenomen insolit ceresc. Era treaz. poet şi memorialist. dar şi în alte locuri. Astfel. Vedenia aceasta a dat mult de lucru tălmăcitorilor din sat şi macină minţile" (Hronicul şi cîntecul vîrstelor). coborând din zare de peste Munţii Apuseni. stilistic. Bulgariei şi României. fotograf oficial al O. pierind în explozia pulverizantă a avionului său) şi de alţi observatori care. Desigur. în 1930. un ţăran sta cu carul său pe cîmp. Uniunii Sovietice. Remarcate deasupra teritoriului Amerieii Latine. deşi astronomi. aşa se povestea. Mantell (care a urmărit un obiect de mari dimensiuni în 1948. Cînd fu lingă el. văzut şi descris de prof. Barris. Norvegiei. Statelor Unite ale Amerieii. care a prins în obiectivul aparatului său un obiect necunoscut planând la 100 metri deasupra Bogotei columbiene. ceea ce dă mai multă autenticitate întâmplării şi desigur nu ţine de vreo invenţie literară a poetului. fără a-şi spune un cuvânt.N. pilotul. S. Franţei. Dar să ne oprim la observarea în New México (1949) a unui obiect zburător nonterestru. roata de foc se prefăcu în om. şirul imens început în anul 1947 conţine destule elemente vrednice de luat în seamă. astronomul reputat care. învârtindu-se. aceste obiecte au dobîndit o frecvenţă oare depăşeşte frecvenţa fenomenelor naturale.în 1912 de către astronomul F. poate pentru că timpul modern construieşte mituri mai mult din iluzii decît din false percepţii. incaşi. piloţi militari şi reporteri. Eliot. Dintr-o dată el vede o roată de foc. însă cu sublinierea uluirii mute. scria Blaga. despre un fenomen auzit odinioară (vara secetoasă a anului 1904. Iugoslaviei. aşadar nici pe aceea transmisă de poetul englez T. nu poate intra in categoria trucurilor sau a confuziilor. B.

generaţiile tinere şi mijlocii de azi vor apuca nu numai această lămurire publică dar şi un anume gen de contact cu altă civilizaţie cosmică. le cercetează în prezent ca fenomenologie generală şi. de asemenea ca material de laborator. eliminînd însă prejudecăţile antropocentriste. sateliţii artificiali sau rachetele purtătoare. ca să elimine din discuţie toate elementele apocrife.A. în virtutea mersului lucrurilor. Deocamdată. J. mulţi dintre colegii mei (. reputatul astronom.în interesul major al omenirii . avea iluzia constantă că printre ei se afla unul în plus.U.. Pe negatorii fenomenului. dacă acceptăm informaţia că unele obiecte ar fi căzut ori ar fi lăsat deşeuri. adică fenomenele meteorologice. de teama opiniei publice: „Totuşi.Cînd număr sîntem numai eu şi cu tine alături" şi completată cu o notă de subsol: „Versurile următoare mi-au fost sugerate de darea de seamă a uneia din expediţiile antarctice (am uitat oare anume.„Cine este cel de-al treilea care umblă mereu alături de tine? . în această dare de seamă se relata că grupul de exploratori. impulsurile mistice şi religioase sau pasiunile jurnalistice pentru reportajul senzaţional. ca mulţi alţi oameni de ştiinţă. Dacă admitem că obiectele zburătoare neidentificate sînt fenomene neinventate de ziarişti (şi acesta este adevărul. iluziile optice. plasma. că nu a mai rămas mult pînă la lămurirea enigmei şi că. faţă de numărul membrilor cunoscuţi". pe cale particulară. confuziile provenite din ignoranţă. se cuvine să ne punem întrebarea cine sau ce ar putea să se afle în obiectele zburătoare neidentificate. din obiectele străine aterizate. datoria fiecărui om care-şi asumă răspunderea cercetării. Cercetările de pînă acum au triat îndeajuns materialul de observaţie. la capătul puterilor. Acestea nu sînt confirmate ştiinţific sau cel puţin nu sunt din acest punct de vedere de notorietate publică. urgenţa interesului descifrării enigmei ufologice. care a lucrat aproape două decenii în calitate de consilier ştiinţific permanent al forţelor aeriene militare ale S. dar cred că este vorba de una din expediţiile lui Shackleton). compuse din savanţi notorii. dar public preferă. ca 217 . în domeniul obiectelor zburătoare neidentificate. halucinaţiile. într-un fel sau altul. Rămâne în discuţie aşadar ceea ce nu se poate explica. abundenţa lui nici nu mai trebuie demonstrată. logica nu poate refuza atari apariţii. ei se interesează în chip serios de fenomen. semnalând. prof..) s-au alăturat rîndurilor tot mai sporite ale savanţilor îngrijoraţi.de a examina logic toate ipotezele care într-o zi ar putea să devină de foarte mare folos. directorul Centrului. sîntem obligaţi să ne punem întrebări asupra. în această împrejurare. în acelaşi timp. deşi mai există oameni înspăimântaţi de insolit care cred contrariul). Cît priveşte fenomenul tehnic în sine. îi divulgă cu amară ironie (1967) pe savanţii lucizi careşi fac însă cercetările în secret. îi acuză justificat de „provincialism temporal". Allen Hynek. meteoriţii. pe care mai multe comisii (oficiale şi neoficiale). Am îndrăzni să credem. a fenomenelor din planul paleoastronauticii şi al ufologiei este . S-ar părea că uneori s-au semnalat în lume şi cazuri de apariţii. dimpotrivă. ale unor forme biologice raţionate humanoide. astronomic Lindheimer. originii lor.

Z. legate de anomaliile difuzării luminii în atmosfera terestră de tipul curcubeului. există cinci explicaţii. având un diametru intre 7 şi 10 m. singura decizie justă e de a supune enigmaticul fenomen O. imposibile în mişcarea aparatelor pământene de zbor şi insuportabile pentru organismele planetei noastre. Prudent însă şi el. lungi de aproximativ 70 m. în sistematizarea sa.N. în 1967. cercetînd idei care par fantastice şi stranii. unei cercetări ştiinţifice multilaterale şi scrupuloase. Astrofizicianul Felix Zighel a construit. Naturii trebuie să i sé mai smulgă un secret. Ei nu doresc să devină obiectul glumelor şi batjocurii. autorul o respinge categoric. deasupra insulei Trinidad. fiindcă ştiu cît de fantastic şi straniu ar fi părut termenul energie atomică pentru un fizician de acum: o sută ani". In sfârşit. Fizicianul american Edward U. cele câteva obiecte eliptice şi strălucitoare.U. Zighel conchide: „Natura acestui fenomen nu e deocamdată descifrată şi nici una din ipotezele existente nu poate pretinde a rezolva problema definitiv. ca şi altora) mai aproape de adevăr. F. A patra susţine că obiectele zburătoare necunoscute ar fi un fenomen necunoscut al naturii. căci primele trei explicaţii sînt lesne atacabile şi rămase aproape fără partizani. văzut şi fotografiat ziua. alesese . el remarcă uriaşele viteze şi acceleraţii ale obiectelor insolite. în Oregon (1950) de fermierul Paul Trent. A doua porneşte de la ideea că obiectele zburătoare neidentificate ar fi iluzii optice. văzute noaptea (1957) deasupra şoselelor din Texas. A treia se referă la ideea unor aparate secrete de zbor. considerîndu-le de obârşie inexplicabilă şi probabil extraterestre: obiectul. problema începe să devină serioasă. alegând la urmă pe cea care i sa părut (lui. privind născocirile şi mistificările.încă înainte de expirarea mandatului său care ulterior a fost prelungit trei cazuri . pentru cercetarea întregului fenomen ufologic.şi fenomenele înseşi. socoteşte că obiectele ar avea baze extraterestre.A. pe temeiul absenţei sau rarităţii aterizărilor. totodată. a cincea explicaţie pe care Felix Zighel o consideră limitrofă cu fantasticul este şi aceea pe care o susţine cu cele mai multe argumente: originea extraterestră a obiectelor zburătoare neidentificate. Dar ei caută. constată că numărul observaţiilor asupra obiectelor zburătoare neidentificate sporeşte regulat o dată cu apropierea de Pămînt a planetei Marte. obiectul de forma planetei Saturn fotografiat de patru ori în şir. ziua (1958). Intîia. un compendiu al ipotezelor care azi au în lumea specialiştilor o circulaţie mai mare. Condon. haloului. sorilor falşi şi luciului apei. Aici. fostul preşedinte al comisiei speciale instituite dé guvernul S. 218 . aparţinând unui stat terestru.dintre numeroasele cercetate. de personalul ştiinţific al unei nave braziliene. De aici. Căci într-adevăr a sosit timpul studierii cerului cu cea mai mare atenţie". în asemenea situaţie. caută orbeşte. să rămînă necunoscuţi.

nici decalajul dintre timpul subiectiv şi cel obiectiv ce rezultă dintr-un atare zbor. ideea ziaristului are oarecare temei. nefăcînd de fapt nici un serviciu real ştiinţei prin concluzia pripită asupra unui fenomen care nu a fost investigat total. aşa cum este el. cum ar fi teoria relativităţii şi zborul de cursă lungă al rachetelor. omenirea este obligată să-şi pună întrebarea de unde vin obiectele şi cine. iar aceştia îşi vor schimba căile şi lucrarea şi nu vor sosi în vremea ce le-a fost hărăzită. Ţinând cont de ipotezele maâ noi asupra acestui satelit presupus natural şi mai ales de ipoteza labirinturilor selenare de sub scoarţă. după două sau trei zile de Ia fiecare ieşire omenească în Cosmos. de asemenea. în această situaţie. sună aşa: „Şi în zilele acestea se va ivi pe cer şi va veni stîrpiciunea pe inălţimea unui car din apus şi va străluci grozav. printre care unii notorii şi foşti colaboratori ai comisiei. Un alt şirag de fenomene colaterale dă şi el de gîn-dit. Important este însă că azi a devenit mai dificilă demonstrarea inexistenţei obiectelor zburătoare neidentificate decât dovedirea existenţei şi a obîrşiei lor extraterestre. Şi vor greşi mulţi starosti ai rânduielii stelelor. aflat in partea profetică a cărţii. citit cu luare aminte şi confruntat atît cu unele descoperiri teoretice ale ştiinţelor moderne. Dar înainte de acest lucru este bine să confruntăm documentele. consacrîndu-se mă multor idei de acest ordin. eventual. Sînt clare referirile la consecinţele zborului cu o viteză apropiată de aceea a luminii sau superioară aceleia.N. pusă acolo nu se ştie de cine). considerase că o bază de plecare şi' adăpost a obâectelor zburătoare neidentificate ar fi Luna. Dispariţia nejustificată şi cu totul inexplicabilă a unei probe excavate în 1967 de sonda lunară Surveyor-3. iar patina etică nu e decît o eşarfă de interpretare şi care nu ascunde nici actul primitiv de a diviniza insolitul. faptul că primul val de obiecte zburătoare neidentificate a apărut un an după explozia primei bombe atomice. In apocriful etiopian al Cărţii lui Enoh se remarcă un pasaj foarte curios care. capătă o valoare excepţională. Pasajul. săvârşite în ciuda pazei teribile (cu atît mai bizar e că una din fiolele furate a fost regăsită într-o cutie de scrisori. ca şi cele două furturi consecutive din anul 1970 ale unor mostre de praf selenar. Reporterul american Frank Edwards. le populează. Textul este lipsit de echivoc. precum şi escortarea de către obiecte necunoscute a mai multor nave cosmice terestre şi a câtorva avioane sînt evenimente care constituie dovezi vrednice de luat în seamă. cît şâ cu datele ufologice cunoscute public pină acum. plin de contradicţii şi confuzii. intensificarea subită a apariţiilor O. iar gîndurile celor care trăiesc pe pământ vor greşi în privinţa aceasta şi dînşii se vor abate de la toarte căile lor şi vor cădea în greşeală şi vor socoti stelele că sînt dumnezei".Dar comisia Condon şi-a publicat în cele din urmă Raportul.Z. Aşa se şi explică activitatea continuată de mai multe grupuri de savanţi. 219 . Şi toate legile stelelor fi-vor zăvorite pentru cei Vinovaţi. mai mult decât legea luminii.

jumătate în glumă. însă . se naşte intrebarea firească privitoare la originea fiinţelor din echipaje. pe Marte.cum spune Enoh . demonstrată până şi în cercetarea propriei noastre planete. James E. ea sugerează că obiectele 220 . Totdeauna. şi-a găsit şi aceasta partizani mai recenţi. trebuie întrevăzută şi posibilitatea retragerii populaţiei sub scoarţa planetei în oraşe etanşate sau pe orbita ei satelitică ân oraşe spaţiale. de vedere am trata mitul mesianic şi profeţia lui Enoh. E drept. CTA-102 sau W-3. afirmaţia e atacabilă însă. cît şi concluziile provizorii ale ufologilor dau temei presupunerii că cel puţin o parte din obiecte sunt nave cu echipaj. din al cărei punct. Prima planetă suspectă devine Marte. Dacă intrăm însă în zona teoriei relativităţii. răspunzînd unei întrebări despre farfuriile zburătoare: „Farfuriile zburătoare există şi cei care le posedă sînt nişte umani plecaţi de pe Pămînt acum 20000 ani". aceste fiinţe ar veni chiar din sistemul nostru solar. Se pretinde uneori că obiectele neidentifioate n-ar zbura dincolo de ultima limită a atmosferei terestre. de origine extraterestră". similară poate acelora care emit mesaje de tipul CTA-21. în acest caz. în ciuda aridităţii planetei cu resursele în declin.nu în vremea care le-a fost hărăzită. multă vreme contestată categoric. jumătate în serios. poate că mai riscante. atmosfera şi chiar fotosinteza pe cale artificială. După unele ipoteze. s-ar ivi o altă categorie de ipoteze. Totuşi. unul din ei presupunând nişte fiinţe plutitoare în atmosfera planetei. De altfel. care navigînd cu viteze uriaşe s-au întors tot aici. fie nişte fiinţe plecate de pe Pămînt în perioada marilor catastrofe. dar nu lipsite de logică. McDonald care considera că obiectele zburătoare neidentificate sunt „un anumit tip de sonde cosmice de supraveghere. între altele şi faptul elementar că. Am putea să considerăm de pildă pe aceşti extraterestri fie nişte naufragiaţi de pe planeta distrusă Phaeton care s-au stabilit în preajma Pămîntului. în ce priveşte originea venusiană a extraterestrilor din obiectele zburătoare neidentificate. Totuşi. ci de astronave-roboţi: stîrpiciunea. Există şi susţinători ai ipotezei că vizitatorii cosmici ar veni dintr-o superdvilizaţie galactică. pe Venus şi chiar pe Lună. In acest caz. atît acest text străvechi al lui Enoh. Şi atunci ar putea să aibă dreptate prof. mitul mesianic poate sugera întoarcerea aceleiaşi generaţii şi vehiculul descris de Iezechil poate fi acelaşi care a fost fotografiat recent la Bogota.Un cuvânt în context pare a sugera că este vorba nu de astronave populate. De asemenea. Einstein a şi spus în ultimii ani ai vieţii. criticii ipotezei marţiene au scăpat din vedere. o civilizaţie superior evoluată îşi poate produce energia. ipoteza originii marţiene e încă foarte des contrazisă. dar să nu uităm că în ştiinţele descriptive există un mare procent de fluctuaţie a opiniilor.

sînt acte pe care ştiinţa cea mai nouă încă nu le poate demonstra. în primul caz. Cel mai comod de presupus este scopul documentar. este greu de admis efortul unei enorme călătorii săvîrşite numai turistic. Faptul că ocolesc contactul direct cu oamenii după atâţia ani ar însemna poate dezinteresul faţă de populaţia pămînteană. ea evocînd urmele misionare ale paleoastro-nauţilor din mituri şi monumente şi afirmînd implicit o adevărată continuitate în relaţiile extraterestrilor cu omenirea.zburătoare ar aparţine unei eventuale civilizaţii submarine. structuri şi trasee consecvente cu aparenţe de zboruri de recunoaştere şi de explorare. după îndelungi observaţii asupra comportării obiectelor zburătoare neidentifioate.N. încît deocamdată ea circulă mai mult în literatura fantastică. în cazul celălalt. dar care nu privesc şi pe locuitorii ei. De remarcat în legătură cu aceasta că anumiţi cercetători ufologi bine calificaţi au stabilit. căci un al doilea accident catastrofal de tip phaetonian trebuie prevenit într-un fel sau altul. Modificările trecutului. cum presupuneam în alt capitol. deşi este foarte greu de presupus că o Civilizaţie ce poate să se deplaseze în 221 . Dar cronoplastia este o idee atât de riscantă. în ultimii ani s-a formulat şi cea mai îndrăzneaţă dintre toate ipotezele ufologice. ceea ce din punct de vedere teoretic. Altădată se atribuie echipajelor din O. In legătură cu Phaeton. operate în Viitorul care devine pe o anume durată un trecut pînă să redevină viitor. nu ar părea chiar absurd. interesele lor s-ar putea să fie legate de alte corpuri cereşti din vecinătatea noastră şi 'atunci apropierea lor veche şi nouă de Pămînt ar fi incidentală. s-ar putea specula şi ideea că aceşti presupuşi extraterestri au ajuns la neputinţa de a se întoarce acasă şi că şi-au găsit diferite locuri de azil în această regiune a sistemului nostru solar. poate fi respinsă total. Nici această idee nu.Z. In sfîrşit. potrivit căreia am asista la călătoriile unor exploratori temporali tereştri. ei ar putea urmări un scop dublu: informaţia şi cronoplastia. După unii autori. dar totodată s-ar potrivi şi ideii unor călătorii temporale. O asemenea presupunere nu deranjează pe nimeni şi la un moment dat poate deveni chiar amuzantă. trăind. deopotrivă. vizitatorii nepămînteni ar putea să aibă şi scopuri ostile faţă de noi. Mal curînd se cere formulată ipoteza unor interese legate de planeta noastră. nişte scopuri exclusiv misionare. în virtutea descoperirilor matematice ale lui Werner Heisenberg. ca exploratori ai propriei planete. Ideea generozităţii se asociază foarte bine ou ideea unei prudenţe cosmice faţă de evoluţia nefastă a conflictelor şi armelor moderne terestre.. Acceptând unele sau altele din ipotezele acestea. Dar. ne putem pune o nouă întrebare firească şi anume asupra scopului acestor incursiuni străine în existenţa planetei noastre. în oraşe etanşate sub ocean şi dezvoltîndu-se de la diluviu încoace independent de civilizaţia noastră de pe scoarţă. călătoriile efectuîndu-se aşadar din pură generozitate.

sînt alte taine contemporane ce se lasă greu abordate şi sînt mai totdeauna legate de memoria paleo-astronautică sau de fenomenul ufologic. Totuşi.că . Există de asemenea mai multe mituri (între care unele biblice) unde noţiunea de pămîntean se confundă pe alocuri cu aceea de zeu. de la epoca protoistorică a paleoastronauticii pînă la fenomenele contemporane ufologice. Dar toate aceste ipoteze mai mult sau mai puţin contradictorii pot să "coexiste. pretinde că planeta Venus ar fi locuită de oameni strămutaţi pe cale astronautieă. Zonele geografioe dificile. în al căror centru n-a pătruns încă nici o expediţie care să se fi întors. Să ne întoarcem la cîteva aluzii oare presupun cunoaşterea secretă a unor informaţii neajunse pînă la noi. aşa cum tribul ona din Ţara de Foc n-a putut pricepe scopul călătoriei savantului naturallist Charles Darwin. fiinţele din obiectele neidentifioate. dau de gîndit îndeosebi după ce observăm că ele sînt şi 222 . binele şi răul fiind două noţiuni care nu se pot defini mereu în acelaşi fel. Frederik Ordway declara în legătură cu acest lucru că „în ceea ce ne priveşte. unde s-au semnalat numeroase 'dispariţii de avioane şi nave maritime.mai multe zone cosmice şi care se şi fereşte de întâlnirile periculoase cu oamenii e în stare de1 intenţii rele. Pe de altă pante. mai mult pe aceleaşi mituri şi este singura care are un caracter de continuitate. aceste fiinţe extraterestre ne-ar putea considera pe noi tot aşa cum considerăm noi celulele şi viruşii". Bizară poate mai ales prin simplitatea ei. chiar dacă ar fi să nu luăm în seamă legendele actuale despre oamenii înalţi din munţii Californiei şi clădirile lor despre care vorbea astronomul american Edgar Lucien Larkin. de asemenea unde ţinuturi andine şi mai ales aria lacului Titicaca. neaşteptată şi în acelaşi timp cea mai verosimilă dintre toate. apoi unele lacuri engleze. Noi nu le pricepem scopul. din Valea Indului. Marele învăţat spusese că fiinţele prezente ipotetic în fenomenul ufologiei nu erau decît o străveche populaţie terestră. precum şi celebrul triunghi atlantic Sky-trap. unde s-ar fi zărit anumiţi monştri neverosimili. după ce şi-ar fi îndreptat într-aoolo telescopul de la observatorul de pe muntele Lowe. Ne amintim că Albert Einstein susţinuse apartenenţa. cu ipoteza civilizaţiilor paralele. ca şi predecesorii lor paleoastronauţi.şi poate aceasta este ipoteza cea mai apropiată de adevăr . se poate presupune că bunăvoinţa nesolioitată poate fi uneori foarte nocivă. terestră a celor care ar popula farfuriile zburătoare. aşa cum ara mai arătat. Tot aşa de bine s-ar presupune însă . printre care Matto Grosso şi Machu Pichu. în împrejurarea unui cataclism. se bizuie bineînţeles şi ea pe mituri. D-na Reuth Reyno. pe care am mai formulat-o şi asupra căreia vom zăbovi acum. vin pe Pămînt minate de interese din afara zonei noastre de înţelegere. oricât de paradoxal ar părea de la prima vedere.

care se salvează (niciodată singur) de la potop ântr-o arcă. Din anumite cauze. acea ramură antediluviana se retrage în locuri ferite şi poate mai târziu îşi construieşte în unele lacuri şi pe fundul oceanului (presupunem că fundul Atlanticului era preferat din motive lesne de înţeles şi nu neapărat sentimentale) oraşe submarine. să nu lase supravieţuitori. mitul atât de răspândit al lui Noe. apă şi hrană pe căi tehnice şi apărare contra climei fluctuante sau poate contra unor bogate urme radioactive. este pentru că ea nu contrazice prin nimic nici ipotezele paleoastro-nautice. civilizaţia antediluviana salvată evoluează paralel şi bineînţeles independent. cu sau fără ajutorul oaspeţilor extraterestri. care oferă linişte. Quetzalcoatl. Ea cere desigur o analiză mult mai amplă. Poate că mai tîrziu. au şi vor avea contacte cu alţi zei ce locuiesc în stele.) vin din acelaşi punct ce se poate situa în zona mitologică a Atlantidei oceanice. 223 . în Atlantida se dezvoltă o civilizaţie înaltă. însă de tip uman.face iartă dată. O parte din civilizaţia atlanta (probabil foarte puţin numeroasă) se salvează de potop. în vrenie ce. fiindcă este exclus ca o catastrofă. după liniştirea planetei. în care se include atît definirea zeilor cît şi transformarea vechilor demonologii în religii organizate. reprezentată de nişte exploratori cosmici.a. toţi zeii de tip prometeic (Oannes. Cu toţii au avut. are un suport logic. ba mai mult. Toţi sînt prezenţi ca zei. în acelaşi timp. pe cît posibil a oricărui contact făţiş sau public cu civilizaţia noastră irascibilă şi mereu dornică de a inventa mituri sau de a privi eu scepticism tocmai fenomenele logice. culminând cu. dar poate că o vom. având origine similară ş. referitoare la sosirea din astre a unei expediţii. fie apariţii de mituri. putinţă de a obţine oxigen. Remarcând şi discreţia sau cel puţin evitarea. se produce într-un lung interval de timp lanţul de catastrofe cosmice. fie salturi calitative în cunoaşterea şi dirijarea ştiinţifică a fenomenelor naturale. să presupunem următoarea succesiune de evenimente. Aşadar.printre zonele cele mai des „cercetate" de obiectele zburătoare de obîrşie necunoscută. putem constata că ea nu contravine ideii de contact cosmic sau de continuitate a civilizaţiei terestre. Fiind puţină la număr. care la un moment dat ia contact cu altă civilizaţie. când se vor putea acumula date mai abundente. care a ieşit chiar din mare. pe Pământ şi în unele locuri mai apropiate din sistemul nostru solar. care au succedat cataclismul. Intâlnirea produce concomitent. nici punctul de vedere ufologic. devine o acoladă destul de plauzibilă a amândurora. oricât de groaznică. Thot. împreună cu aceştia sau fără ei. Dacă reluăm. cealaltă ramură îşi taie din greu făgaşul istoric. putem afirma că am ajuns în pragul suficient de distinct pentru sugerarea acestei ipoteze a noastre asupra civilizaţiilor paralele terestre. care a venit de pe mare. emisari ai ei migrează sau pur şi simplu. una din parabolele criptice ale Cărţii lui Enoh (apocriful etiopian). Dacă încercăm totuşi s-o includem în cartea de faţă. cum am văzut în alte capitole ale cărţii noastre. potopul terestru.

fie nicidecum avangarda vreunei civilizaţii cosmice. fără să se amestece în treburile ei. acolo unde apare senzaţia de imponderabilitate. numai pentru că azi civilizaţia umană încă nu este capabilă să se transporte pe distanţe mai mari decît cele . obiectele zburătoare neidentificate ar putea să nu .contemporane (Pămînt-Lună) şi cu viteze mai mari decît vitezele contemporane (viteza a doua cosmică). In acest soi de antropocentrism există un viciu de fond. asupra căruia nu vom reveni. întrucît se acceptă judecăţi a priori. UN INS COSMIC A visa astrele din punct de vedere exobiologic înseamnă cel mult a construi anticipaţii. sugerează acolo prezenţe vii. în raport cu stadiul acumulărilor documentare contemporane şi cu elasticitatea gîndirii omeneşti moderne. fie obiecte artificiale făcute şi trimise aici de altă civilizaţie decît cea omenească. este deocamdată şi foarte greu de demonstrat. pe Lună şi pe Venus. exclude posibilitatea existenţei unor civilizaţii cosmice superioare civilizaţiei umane. în câmpul nostru de vizibilitate) este uşor de explicat. inevitabil. noi înşine sau altă generaţie o va adeveri sau o va infirma.călătoresc spre planetele învecinate. în acest caz. o asemenea ipoteză. de demonstrat nici nu există. înseamnă a deveni explorator cosmic. în fond simplă. Importantă pentru noi este deocamdată judecarea întregului fenomen. Fireşte. Dar a pleca fie şi numai în spaţiul extraatmosferic. deci 224 . pornind ca orice concepţie limitativă de la un etalon subiectiv şi întorcîndu-se inevitabil totdeauna în punctul de pornire. E timpuriu să facem pronosticuri şi să datăm scadenţa ipotezei noastre. aceasta crescând poate sub ochii celeilalte. însă devenind de o abundenţă îngrijorătoare în ultimele două decenii. cită vreme acestea nu erau periculoase pentru întreaga planetă. întrucât o ramură omenească antediluviana a asistat. Dar de aici nu rezultă câtuşi de puţin că ceea ce este greu. neamestecul lor în destinul nostru (sau. raţionale. pe care o ignorăm. Şirul de fenomene stranii observate pe Marte. oare a supravegheat-o când a socotit de cuviinţă. OMUL CONTEMPORAN. ca şi inconsistenţa dogmatismului în faţa forţei de expansiune a gîn-dirii omeneşti. ci să fie vehiculele de transport ale civilizaţiei terestre paralele. cel puţin. întîi ex-eluzînd şi apoi amînînd posibilitatea unor întîlniri în faţa deducţiei vizitelor paleoastronautice ale extraterestrilor pe Pămînt. chiar şi în acest stadiu există încă oameni care îşi cultivă prejudecata solitudinii cosmice. Antropocentrismul. evoluţiei ipotezelor celor mai bizare. la evoluţia ramurii postdiluviene. de natură epistemologică. Istoria ştiinţei a dovedit de atîtea" ori logica. Remarcate din cînd în cînd pe tot parcursul istoriei. Totuşi. cît şi în faţa ipotezei că obiectele zburătoare neidentificate ar fi sau ar putea să. dar de care nu sîntem ignoraţi.

Dar nu terminologia este importantă şi nici nu putem presupune cum se va numi pe sine urmaşul mai mult sau mai puţin îndepărtat al omului de azi. dar. ştim bine azi. treptat. nu-i putem întrevedea nici portretul fizic. se mulţumesc să plutească la cîţiva metri deasupra pămîntului fără să aterizeze". Dar ne putem întreba: de unde obligaţia pentru nişte fiinţe supercivilizate de a avea negreşit gustul recepţiilor diplomatice? Cînd se respinge ipoteza venirii pe planeta noastră a unor fiinţe civilizate din galaxie (cum procedează şi Donald Menzel). care mai încearcă să pledeze din ariergardă pentru evoluţie. El acceptă elementele rezultate din actul cunoaşterii. însă încet. care nici nu este deocamdată o ştiinţă cu bătaie lungă. în înţelesul biologic actual. Că forma ce va urma va putea fi o rezultantă a omului actual (pe care unii savanţi se şi grăbesc s-o numească homo futurus. cel dintîi succes spectaculos al evoluţiei. Mulţi învăţaţi au remarcat însă că adesea o piedică în calea cunoaşterii este tocmai aşa-zisul bun simţ. el procedează ca reputatul radioastronom britanic profesorul Bernard Lovell de la „Jodrell Bank". uneori omul se linişteşte la adăpostul confortabil şi atît de trecător al sofismului. ţinînd seamă şi de o lege care acţionează în tot ce este mişcare în Univers: acceleraţia (unii observă chiar fenomene de acceleraţie violentă. care deşi recunoaşte existenţa în galaxia noastră a unor superfiinţe. Văzîn-du-se în neputinţa de a-şi răspunde numaidecît şi pe gustul său preconceput la marile întrebări. aproape nu încape îndoială din unghiul de vedere al ştiinţelor contemporane. putem ajunge mai uşor la concluzia că. care au făcut bilioane de kilometri pentru a ajunge pînă la noi. în alte condiţii decît cele terestre. fie homo cosmicus). Omul actual este un stadiu.nedialectice şi neevoluţioniste. Aşadar. ar fi treapta finală a evoluţiei de la materia abiotică la conştiinţă. Respingîndu-se apoi ideea că 225 . Totuşi. Dar această atitudine coexistă în mod paradoxal cu teama omului de a nu fi surprins dezagreabil de ceva insolit şi atunci omul se supune efortului de cunoaştere. aceste două lucruri nu stau în puterea futurologiei. omologat din eroare cu bunul simţ. care îl face pe om să refuze neîncrezător tot ceea ce îi incomodează rutina. cînd admitem posibilitatea circulaţiei de la o planetă la alta sau de la un sistem solar la altul a unor grupuri reprezentînd civilizaţii cosmice (adică stadii aproximativ egale sau superioare civilizaţiei terestre actuale). fenomenul succesoral. totuşi afirmă: „E întradevăr o prostie să presupui că fiinţe venite din spaţiul cosmic. totuşi negînd-o dintr-un confortabil spirit finalist. pe care noi îl întrevedem în stadiul aşa-zisului homo futurus. Cînd acest om este un savant. nu facem decît să infirmăm în primul rînd concluziile false animate de antropocentrism. s-a şi produs. intrucît nici Einstein n-a afirmat vreodată că viteza luminii ar fi viteza limită în orice condiţii. se face mereu referire la limita de viteză posibilă. trecîndu-se însă uşor peste faptul că problema vitezei nu este o problemă definitiv rezolvată teoretic. aşa cum fireşte. nimic nu demonstrează că forma umană. de cabrare a evoluţiei).

merii mei. alţii scuipau în sîn şi-şi făceau cruce. zărind un obiect ce se numeşte curent farfurie zburătoare.exploratorii extraterestri de odinioară şi de azi ar veni din vecinătatea Pămîntului. Trebuie să ne gîndim că reprezentanţii unei civilizaţii nonterestre nu sînt obligaţi să dorească a se adapta regimurilor vamale omeneşti. se trece prea lesne cu vederea extraordinara putere de adaptare a organismelor la condiţiile naturale cele mai grele. fie una cu civilizaţie inferioară. nu e de prisos să cităm o referire mitologică dintr-un basm fantastic românesc (Dealul fetii. mirarea faţă de faptul că o civilizaţie extraterestră ar putea evita contactul imediat cu omenirea nu este nici ea justificată. fie una suspectă de neprietenie. dacă luăm în seamă dorinţa noastră expresă de a cuceri planetele din sistemul solar. pînă la nori şi trecută în zbor peste pădure. In această privinţă. cu cea mai imprudentă iresponsabilitate. pisica mea sau poate chiar pe mine însumi". fenomen cunoscut de altminteri chiar pe planeta noastră. unde Florica. deopotrivă cu asta nimeni nu poate afirma că ei nu ar fi intrat în contact cu anumiţi oameni de pe Pămînt. Cine străbate o porţiune din Galaxie n-a rămas la nivelul nostru biologic. nici nu avem dovada categorică a afirmaţiei că extraterestrii din zilele noastre nu ar fi aterizat pînă acum în zonele pămîntene care scapă vigilenţei poliţieneşti sau în zonele care mai sînt şi azi pete geografice semialbe. este foarte lucidă şi raţională părerea astrobiologu-lui american Salisbury (universitatea Colorado). chiar dacă am reuşi să fim într-atîta de sceptici. aleşi după alte criterii decît criteriile noastre politice sau sociologice. în calitate de probe. diplomatic sau obiceiurilor oare chiar urmaşilor noştri de peste o mie de ani li se vor părea nişte ridicule zădărnicii. cum a procedat în toamna anului 1970 şi paznicul brazilian Almiro Martins. luată la joc de un flăcău voinic. col. Gestul este desigur stupid şi nerecomandabil. protocolului. adică din Marte sau din Venus. Tot aşa. care scria cu umior: „Pot să-mi imaginez oe atitudine aş avea eu faţă de un aparat care ar ateriza de pe Marte în grădina mea şi ar începe să înşface cu nişte «mîini» mecanice. alţii strigau şi'plîngeau: să fie zmeul între noi şi noi să nu ştim nimica!") Dar şi navigaţia în jurul Pămîntului fără nici un fel de încercare de contact îşi are justificarea. de vreme ce chiar emisarii civilizaţiei noastre cînd vor vizita altă planetă. se vor feri de contactele pripite sau le vor alege foarte scrupulos. presupunînd că ne-ar fi similar. încît să-1 considerăm neprimejdios. în acest sens. eroina. au tras în el cu arme automate. Uneori s-au semnalat cazurile unor persoane care. care poate că sînt ale altora. Şi. Adam Bolcu). e ridicată de dansator în rotirile ameţitoare ale horei. 226 . de altfel. Mai important este însă acest pasaj: „Toţi creştinii lăsară jocul şl se uitară plini de groază.

încît n-ar prezenta nici un semn exterior din ceea ce noi. să mănînce o mîncare caldă etc. traductibil în termenii: au obosit bieţii de ei. John Bernard Harris. Iar în al doilea rînd. cînd presupunem că au venit sau că. după un drum atît de lung şi obositor. cine sînt cei care le-au întins mîna şi au luat contact ou ele? Acest amănunt este de obicei fatal: nimeni n-a dat mîna cu ele. fie pur şi simplu ca să afle cine sau ce sîntem noi. avem datoria să înţelegem că nu noi sîntem neapărat cei care putem decide stilul şi dimensiunile contactului sau chiar. 10): „Să ne oprim. să încerce să aterizeze. susţinută de o terminologie nepotrivită limbajului unui om de ştiinţă. adică exact la ceea ce nu-i este recomandabil unui savant. de pildă. ar fi posibil să vină. ele ar fi putut să atingă un asemenea avans. trebuie să tragă şi ei la hotel.. ni se pare admirabil caracterizată de exclamaţia din 1969 a prof. însăşi candoarea axiomelor noastre exobiologice poate că i-ar face să surîdă. directorul observatorului astronomic din Bickely-Australia (publicată în revista „Pentru apărarea păcii" nr. ne-am afla în contact cu ele. fie să ne împărtăşească din ştiinţa lor. asupra unui mic detaliu. Admiţînd ideea că ei ar exista în momentul de faţă pe planeta noastră. E foarte bine să ne gîndim uneori şi ca astronomul american Frederik Ordway. aflîndu-se în preajma unei planete locuite cum este Pămîntul. ale cărei argumente slăbesc an după an ajungînd să se bizuie tot mai mult pe apelurile la bunul simţ. credem că se pot formula trei ipoteze principale : 1) extraterestrii au venit la noi cu intenţii bune. întrerupîndu-şi pentru scurt timp voiajul şi luînd contact cu noi. dr. nu ştim ce urmăresc ei venind. numim civilizaţie.prima epocă nucleară ale cărei consecinţe nefaste ar implica nu numai planeta noastră. fie să ne ajute să ne temperăm excesele romantismului nostru timpuriu dih. aceste ciudate fiinţe pornite să viziteze (sau să invadeze) Terra ar trebui. fie pentru că au nevoie de ceva anume de pe planeta noastră de oare ei duc lipsă pe planeta lor. care răspunsese aşa unei anchete jurnalistice: „Este din ce în ce mai verosimil ca unele din aceste civilizaţii să aibă o atare formă. să se spele. dacă au cumva simţul umorului şi ne consideră mai mult decît nişte copii cosmici. care scapă de obicei farfuriştilor. Dacă au aterizat. pentru că nu există!" Dar o asemenea atitudine suavă.Tabăra scepticilor. Nici n-am fi citat textul dacă n-ar fi atît de savuros subînţelesul său. Se spune că fiinţe inteligente ar fi aterizat prin America Latină. se demască singură. dar care explică multe: indiferent de pe ce planetă vin. 2) extraterestrii au venit la noi cu intenţii rele. contactul însuşi. unui experimentator. nu le-am recunoaşte. fie că vor să facă o 227 . printr-un miracol. încît chiar dacă. în genere." Vorbind despre şansele unui contact între omenire şi extraterestri.. în atmosfera noastră sau măcar pe aşa-zisul satelit natural al planetei noastre. în primul rînd. teoretic. fie să ne coopteze în una din societăţile civilizaţiilor galactice. pămîntenii.

neliniştea omenească dobîndind astăzi cu totul alte coordonate. Dacă. Dar aceste prezumtive avantaje viitoare depind în bună măsură nu numai de fracţia obiectivă. anume că o supercivilizaţie nu are ce lua de la o civilizaţie inferioară. în dialogul său Icaromenipp sau călătoria dincolo de nori. e bine să ne aducem din nou aminte de o vorbă a lui Spinoza. nişte intenţii meschine de conchistadori. cea pe care am discutat-o pe parcursul cărţii noastre. este între lună şi soare. îndrăzneau să-mi spună pe depărtare. ca să nu zicem aleatoare. numai în prima clipă şi cînd zeii nu se mai fabrică demult.modificare de interes galactic în sistemul nostru solar. a vieţii noastre cvadridimensionale în Univers. care ar fi biruit distanţele cosmice. care spunea în Etica sa că ignoranţa nu este argument." Iar cînd nu vrem să ne despărţim de rutină ca să privim evidenţele drept în faţă. măsurată în coţi. Prima ipoteză. raportate la aria marilor probleme ale existenţei. fără să se intereseze afectiv de consecinţele imediate pentru populaţia planetei noastre. poate avea mii de variante din care omul de azi nu ştie deocamdată decît cel mult cîteva zeci. care. scria: „Adesea cu toate că nu ştiau preciscîte stadii despart Megara de Atena. unor exploratori. întrecînd dezavantajele. adică un ins cosmic. nu putem şti care va fi câştigul omenirii dintr-un contact nou. şi totodată e nefiresc să atribuim. 228 . fie că vor să se utilizeze drept un soi de instrument necesar lor. A doua ipoteză este naivă prin evitarea unui termen fundamental al ecuaţiei. Pentru aceasta trebuie să ţinem seama de multe ori şi de o ironie a lui Lukian din Samosata. pentru că e un refuz de a folosi confruntările oferite de ştiinţele moderne. acum cînd insolitul nu îngrozeşte lumea ştiinţifică decît uneori. ci şi de oameni. de capacitatea omului terestru de a deveni prin autodeterminare o conştiinţă galactică. în orice caz. 3) extraterestrii nu au venit niciodată pe planeta noastră şi toate urmele aşa-zise paleoastatnautice. fie că nu vor nimic de la noi şi ne-ar face eventual rău numai din neglijenţă. Dar ipoteza a treia este primitivă prin ignoranţă şi spirit rutinier ea nu este decît o negaţie agnostică. din acest punct de vedere. contactul din epoca paleoastronautică a avut şi mari avantaje pentru oameni. interpretări eronate şi nu ne aflăm decît în faţa unor fenomene naturale nedemne de vreo altă judecată decît cea clasică pe oare am moştenit-o din moşi-strămoşi. precum şi toate fenomenele contemporane legate de aşa-zi-sele1 obiecte zburătoare neidentificate nu sînt decît ipoteze naive.

LUCIAN BLAGA. Paris 1927. Studii şi texte mitologice J. Paris 1924. London 1955: traducere franceză prescurtată! Le' Hameau d'or. TOKAREV. J. Geneza metaforei şi sensul culturii (în Trilogia culturii. rom. Moons. 1946. Gîndire magică şi religie (în Trilogia valorilor. ÌRINEU MIHÄLCESCU. Worlds in collision. I-II. fără îndoială. New York 1950. FRAZER. Relighia v istorii narodov mira.. A. Geneza zeilor . The Synthesis of Science. A Study in Magic and Religion. Istoria religiunilor lumii. BABEŞ. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE Materialul străbătut pentru nevoile cărţii de faţă este. F. rom. FROBENIUS. Traité d'histoire des religions. G. mai vast decît s-ar cere într-o bibliografie de orientare generală. S. AUREL COSMOIU. Prelegeri de filozofie a religiei (ed. Berlin 1864. L. P. Sonne. Paris 1896. Bucureşti 1942. 1938. De aceea ne mulţumim să dăm mai jos numai titlurile lucrărilor principale dintre cele care intră în zona problemelor studiate în Enigmele miturilor astrale. LUCIAN BLAGA. Bucureşti 1965. La genèse des mythes. Myths and Mon. Geneza mitului. Paris 1957. AL. Rêves et Mystères. de asemenea. Bucureşti 1944). MIRCEA ELIADE. L. Paris 1953. A.). LANG. The Golden Bough. Religion and Philosophy. Lineamenti di storia della religione. Paris 1910. debarasînd cititorul de căutările de ordin secundar. A. The Secrßt Doctrine. London 1888. Ein Beitrag zur Mythologie und Kulturgeschichte der Urzeit. Berlin 1904. Dalle prime forme" di culto alle origine del cristianismo. KRAPPE. MIRCEA ELIADE. Bucureşti 1969. A. BLAVATSKY. W. I-IX.). după autori. Bucureşti 1970. G. că o clasificare în funcţie de probleme este mai utilă decît o bibliografie ordonată alfabetic. VAN GENNEP. HEGEL. Bucureşti 1946). Metafizica (ed. Les Dieux du Ciel. IMMANUEL VELIKOVSKY. FRAZER. H. Dr. Mond und Sterne. Le Cru et le cuit (Paris 1964).eseu de antropologie religioasă. Dr. CLAUDE LEVI-STRAUSS. F. Du miel au cendres (Paris 1966). H. Moskva 1965. ARISTOTEL. Mythes. G. H. W. Cultes et Religions. Paris 1952. SCHWARTZ. Mythes. BELLAMY. Das SSeitalter des Sonnengottes. 229 . S. Am considerat. AMBROGIO DONINI. La formation des légendes.

(Există şi o versiune nouă în lb. Cambridge 1951-57. AMUSIN. Les Mythes de la Bible. Torino 1955. VANDIER. N. Rigveda Brahmans. L'Art de l'Iran. L. Oxford Annotated Bible with Apocrypha. Paris 1936. TH. Paris 1967. M. I rusă). K. FRAZER. ANDRÉ GODARD. D. MARTIN. Paris 1962. Les Textes des Pyramides. Paris 1952. FURLANI. AVESTA. Miturile Egiptului antic (ed. STRÖM. Miti babilonesi e assiri. Paris 1957. Torino 1914. G. Manuscrisele de la Marea Moartă (trad. EMILE GENEST. rom. Bucureşti 1938. GELDNER. I-II. F. Tubingen 1924.H. fr. Paris 1949. DR. 1-4. Paris 1960. FERRIÈRE. Les Religions du Tibet. May Metzger. S. KRAMER. Yajurveda. 1-2. Mythologie générale larousse. Cambridge 1920. Paris. Biblia (trad. LANGTON. Storia critica della superstizione. 1955. EM. KARL MARX. CAHEN. LOUIS RENOUS. GEORGES POSENER. Le Talmud. Livre sacré du zoroastrisme (trad. Paris 1924. Milano 1869. VAILLANT. PAUL BRUNTON. 1970. 230 . Paris 1881. Paris 1949. G. ALDO FERABINO. N. Dictionnaire de la civilisation égyptienne. sous la direction de F. LUIGI STEFANONI. Revisted standard version. Firenze 1958. română. MATIÉ. Le livre des secrets d'Hénoch. Bucureşti 1962. J. G. Paris 1959. MASPERO. premier livre sacré de l'Inde (I-II) Marabout. Saggio d'una storia del mito. XXI. 1-15. RINGGREN ET A. A. 1944). KRAMER.). GEORGES BARBARIN. CONTENAU. Le folklore dans l'Ancien Testament. Paris 1941. v. Le veda. » I. LEFEBVRE. ED. Despre religie (ed. MOREUX. 1938. rom. N. Paris 1893. ENGELS. germ. FR. Contes et légendes mythologiques. Der Rig-veda (trad. La science mystérieuse des pharaons. de Gala Galaction şi Vasile Radu). SPERANSKI. Paris 1956. Bucureşti 1958. The Veda of the Balck Yajus School. Bucureşti 1963. Bucureşti 1968). Istoria începe la Sumer (ed. 1-4). Paris 1950. SPEELERS. J. Moskva 1895. Les religions du monde. Paris. Précis de Demonologie. S. Le livre d'Hénoch. Guiraud. La religion égyptienne. Romans et contes égyptiens. M. Les contes populaires de l'Egypte ancienne. F. The Aytareya and Kausitaki Brahmanas of the Rigveda. Le Secret de la Grande Pyramide. Paris. 1923. Cambridge 1914. E. L'épopée de GUgamesh. rom. Les Upanishad (texte et traduction). Enciclopedia della legenda. Sumerian Mythology (în Memoria of the American Philosophical Society. de HARLEG. LALOU. Kalypso. A.'G. Paris 1906. EDGAR HENNECKE. din lb.). Paris 1943-52. L'Egypte secrète. v.) Bucureşti 1960. G. M. Neutestamentliche Apokryphen. Paris 1939. Slaveanskie apokrificeskie evangheliia. G.

ALFREDO BARRERA VASQUEZ. BELLAMY. IVAN SLAViK. J. Mario Meunier. Historia general de las cosas de Naeva-Espana. Barbu. Paris 1937. Paris 1953. Popol Vuh. 1 YUAN KÉ. Introduction générale à l'étude des doctrines hindoues. C. Toronto 1956. trad. HERODOT. rom. Sanghai 1932. rom. rusă). Praha 1969. S. Bucureşti 1960-1971. WHITE.Le Boudier. M.). Latin American Mythology. Bucureşti 1941. ALEXANDER. Miturile Chinei antice (în lb. Anthologie des mythes. Paris 1861. avec les livres historiques des Quiches. Contes et légendes de l'Afrique noire. Paris-Bruxelles. GISÈLE VALLEREY. A Dictionary of Chinese Mythology. N. L'Inde sécrète. La filosofia nahuatl estudiada en sus fuentes. RENÉ GUENON. Paris 1928. trad. BENJAMIN PÉRET. VAILLANT. Vieţi paulele (I-V). ALLAN. Diego de Landa. PLUT ARQUE. Bronze Culture of Ancient China. Paris 1955. London 1956. Mexico 1959. P. FRAY BERNARDINO DE SAHAGÜN. 1-2. 231 . Les aztèques du Mexique. poème épique de KRISHNA-DWAIPAYANA (trad. Moscova 1965. B. Paris 1960. TCH'OU TO-YI. légendes et conies populaires d'Amérique. 1948. VALMIKI. I. London 1913. BRASSEUR DE BOURBOURG. PAUL BRUNTON. WERNER.Les Travaux et les jours . V. La Mythologie hindoue. The Calendar of Tìahuanaco. Y. Hippolyte Fauche) I-X. Bucureşti 1961-1964. Théogonie . KNOROZOV. Le Livre Sacré et les mythes de l'antiquité américaine. Mexico 1946. C. Bucureşti 1964). MIGUEL LEON-PORTILLA. Paris 1924. Bucureşti 1968. Războiul peloponeziac. W. H. Ramayana (ed. Histoire des nations civilisées du Mexique et de l'Amérique du Sud. Dobyti Mexika okima porazenych. PLUTARH. E. Relación de las cosas de Yucatan. Paul Mazon. Jakotă. SPENCE. HERBERT. Bronzes antiques de la Chine. Mexico 1938. H. Paris 1863-70. T. 1-4. Moskva 1963. Paris 1952. THUKYDIDES. Slava a pad Tenoctitlanu. L.Le Maha-Bharata. Isis et Osiris. BRASSEUR DE BOURBOURG. C. Paris 1951 (ed. The Myths of Mexico and Peru. trad. 1920. trad. Pismennosti indeiţev maia. G. HÉSIODE. Istorii (I-II).

Bucureşti 1963. VICTOR KÈRNBACH. Tulburătoarele enigme de la Curtea Domnească (în suplimentul ziarului „Dîmboviţa". THOR HEYERDAHL. Bucureşti 1916. BELLAMY. Bucureşti 1968). DANIEL RUZO.). MARCEL OLINESCU. Folk Legends of Japan. ARTUR GOROVEI. Bucureşti 1969. Mitologie românească. NICOLAE DENSUŞIANU. PLATON. Bucureşti 1967. Atlantida (ed. CHIŢULESCU ŞI TR. aprilie . Credinţe şi superstiţii ale poporului român. Reflexions sur l'origine et la destinée de l'homme . 2. Bucureşti 1962. TUDOR PAMFILE. T. „Viaţa studenţească". H. nr. C. 221). HAWKES. 1' (Tinereţe fără bătrîneţe). I-II (La Plèiade). REICHE. The Mysterious Markings of Nazca. Bucureşti 1961 (vezi Epilogul). C. Şapte monumente celebre ale antichităţii. DORSON. Civilizaţii protoistorice N. C.iunie 1938. LOUIS PAUWELS ET JACQUES BBRGIER. vol. XXIII. JIROV. New York 1947. Duşmani şi prieteni ai omului. S. Dacia preistorică. London 1919. Mitologie românească. PIGGOT. vol. Paris. Tîrgovişte 1969). Bucureşti 1915. rom. Basme populare româneşti. Mythes et légendes d'Australie. Oeuvers complètes. CHIŢULESCU. TUDOR PAMFILE. 112. Legende sau Basmele românilor. W. VICTOR KERNBACH. rom. A. The Prehistoric Foundations of Europe. Basme şi legende din Vietnam. G. Bucureşti 1913. No. Paris 1960. rom. Paleoastronautică şi ufologie D. Bucureşti 1916.).RICHARD M. L. F. 232 . London 1948. 28. (ed. Mythologie de l'Atlantide. Architettura dei templi megalitici di Malta. des Magiciens. Roma 1939. M. Myths and Legends of the Celile Race. Paris. S. DRAGHICESCO. VICTOR KERNBACH. Bucureşti 1967. Aku-Aku (ed. Bucureşti 1968. Tokyo 1962. Recent Work at Stonehenge (Antiquity 1954. CESCHI.). Paris 1905. 124-147). Pe urmele atlanţilor. Orizontul vizitelor nepămintene (ciclu în rev. AUREL DÎMBOIU. Le Matin. 1940». 2 (FătFrumos cu părul de aur). Luntrea sublimă . Lima 1954. La cultura Masma. pp. FROBENIUS. PETRE ISPIRESCU. Bucureşti 1964. Bucureşti 1952.une nouvelle hypothèse sur l'origine de l'humanité vue dans la lumière de notre science et de notre technique (in „Revista de Filosofie". Comorile şi credinţele populare româneşti.evocare fantastică. ROLLESTON. VAN GENNEP. p. The Atlantis Myth. F..

Düsseldorf .Z. 2 c}in 1970). Nauka i jizni.o chestiune serioasă (ed. DR. La propulsion des Soucoupes Volantes.. McDonald contra Condón: Şi totuşi farfuriile zburătoare. Paris 1968. rom). Paris 1962. COLLART et P. PAUL THOMAS. T.Z. Twenty One Years of UFO Reports (în „Flying Saucer Review". La parapsychologie. yómon Culture. Histoire mondiale de l'astronautique. COUPEL. Frescele din Tassüi (ed. ROBERT CHARROUX. Dictionnaire de l'Astronautique (Larousse). J. HENRI LHOTE.-urile? (în Scînteia . M.supliment. Erinnerungen an die Zukunft . Les cosmonautes de l'antiquité (în Les énigmes de dissipent.Wien 1969 (şi ed. 26 iulie 1969). Les civilisation inconnues. . WERNHER VON BRAUN. Stupeni greaduscego. Bucureşti 1967. Lueurs sur les soucoupes volantes.). rom.N. RENÉ TATON ş. ERICH VON DÄNIKEN. Moskva 1963. 1 şi nr. R. (trad. 1968). 1951. Vol. Paris 1962. JAMES E. AGREST. Tokyo 1957. TRIFUN MIKOVIC. Enigmele miturilor astrale. nr. Farfuriile zburătoare . Bucureşti 1968.Ştiinţa modernă (1971). Paris 1954. rom. Paris 1951. MCDONALD. TISCHER. Bucureşti 1970. Les Extra-terrestres.Amintiri despre viitor.VICTOR KERNBACH.). rom. „Magazin". A. II. nr.). Moscova). GEORGE GAMOW. P. Bucureşti vol. Flying Saucers. MENZEL. Harvard 1953. 16. rom. Paris 1964. ION HOBANA şi totuşi de unde provin O. rom. Enigmele vechi ale istoriei şi noile ipoteze (ciclu în rev.N. Călătoriile lui Lemuel Gulliver (ed. DONALD H. AIMÉ MICHEL. 233 . R. în „Contemporanul". vol. Bucureşti 1971. THOMAS DE GALIANA. AMADOU. 1-4.. O. Paris 1954. I. rom. ALLEN HYNEK. JONATHAN SWIFT.a. Paris 1955.o sfidare pentru raţiunea umană.. Dosarul farfuriilor zburătoare (ciclu de articole în rev. Paris 1966. Le livre des maitres du monde. L'Autel monumental de Baalbek. AIMÉ MICHEL. ION HOBANA. 28 martie 1969). FRANK EDWARDS.Ungelöste Rätsel der Vergangenheit. Ordway. 1968). ESAKA. Bucureşti 1970).Ştiinţa aotică şi medievală (1970). A propos des soucoupes volantes. ALEKSANDR KAZANŢEV. I . GORBOVSKY. SERGE HUTIN. Frederich I. ION HOBANA. 6 din 1963). aug. Bucureşti 1966. Mythes ou réalités. JEAN PLANTIER. Vasionski brodovi na Deciànskim freskama (în ziarul „Borba". Istoria generală a ştiinţei (ed. Mystérieux Objets Célestes. Introduction à la parapsychologie. Paris 1967. O planetă numită Pămînt (ed. Bucureşti 1969. .). . JULIEN WEVERBERGH.

Herodot. mai ales ale lui Honrer. Referinţe interesante se pot găsi şi în unele periodice ale ultimilor ani.a.R. „Sputnik" (U. „Flyng Saucer Review" (Anglia).NORBERT WIENER.A.). Lucreţiu. Ovidiu şi Cicero. NORBERT WIENER. Plutarh. rom. Dumnezeu şi Golem. raportate la mituri.) ş. precum: „Numen" (Olanda). Strabon. Bucureşti 1966. MICHAEL W. OWENDER. 234 . „Planete" (Franţa).S. Tacit. Pindar. S.S. rom. cu folos operele scriitorilor antici. Life in the Universe. dar şi oricare altele. (ed. Bucureşti 1969. de asemenea. apoi Titus Livius. Se pot consulta.). Hesiod. a scientific discussion. New York 1962. Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşiiii (cd.