Deficienta de intelect

REALIZATORI ALUPI CAROLINA CATANA NATALIA CIOCAN FLORENTINA MOCANU ANA MARIA

Termenul de „întârziere mentală”, deşi imprecis, este folosit în mod intenţionat în recunoaşterea schimbărilor în traiectoria de dezvoltare precum şi pentru a sublinia reticenţa de a pune eticheta de retard mental unor copii aflaţi în primele stagii ale dezvoltării. Acest capitol cuprinde următoarele aspecte despre retardarea mentală în copilăria timpurie: definiţie, epidemiologie, etiologie, diagnostic şi tratament.

Definitie
Cea mai recentă definiţie a retardării mentale a fost publicată de American Association on Mental Retardation în 1992. Deficienta de intelect se referă la limitări substanţiale în funcţionarea prezentă. Se caracterizează printr-o functionare semnificativ sub medie concomitent cu dificultăţi corelate în două sau mai mult decât două dintre următoarele domenii de aplicare ale abilităţilor de adaptare: comunicare, auto-îngrijire,, a locui într-o casă, abilităţi sociale, a face parte dintr+o comunitate, a avea o direcţie proprie, sănătate şi siguranţă, adaptarea şcolară, ocuparea timpului liber şi munca. Retardarea mentală se manifestă înainte de 18 ani.

comportamentul adaptativ în contextului unui mediu social tipic pentru vârsta copilului.Presupunerile considerare esenţiale pentru aplicarea definiţiei includ factori precum diversitatea culturală şi lingvistică. coexistenţa unor deficite în adaptare cu anumite puncte forteşi noţiunea conform căreia funcţionarea se îmbunătăţeşte în timp dacă întâlneşte sprijinul necesar. .

comportament adaptativ si performanta psihometrica. desi definitia generala specifica ca este necesara si prezenta unui deficit in comportamentul de adaptare. . editia a IV a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders 1992. Editia a 10a a International Classification of Dissorders include toate trasaturile subliniate de AANR si DSM-IV si precizeaza faptul ca evaluarea ar trebui sa se bazeze pe dovezi clinice. a retinut o delimitare a severitatii care se bazeaza pe IQ.In contrast cu evitarea specificarii nivelului de retardare din definitia AAMR.

se foloseste o abordare dubla pentru a evalua IQ si comportamentul de adaptare. adica au o limita inferioara a testarii IQ-ului care nu poate avea ca rezultat un nr. .) Multe din cele mai utilizate instrumente pentru masurarea IQ-ului au o baza inadecvata.Evaluarea Ca in toate sistemele de clasificare a diagnosticului. pentru cateva instrumente des folosite. mai mic de o anumita limita. Evaluarea IQ-ului se realizeaza prin testele standardizate pentru functionarea intelectuala a copiilor in perioada copilariei timpurii si prescolaritatii (Scala lui Bayley pentru dezvoltarea copiilor mici sau Scala Wechesler pentru inteligenta prescolarilor si a copiilor din scoala primara. de exemplu rezultate de 45 la 50.

copiii mici sunt evaluati multidisciplionar. In mod ideal. cel mai bun ghid de specialitate. educatie.Printre altele. aceste evaluari sunt completate de profesionisti intr-o gama de discipline cum ar fi: psihologie. limbaj si vorbire. psihoterapie. terapie ocupationala. terapie psihologica. . sugereaza faptul ca exista o nevoie de training special pentru examinatorii copiilor inca din perioada copilariei timpurii pana in perioada prescolaritatii.

Precizarea unui nr. In ceea ce priveste deficitul comportamentului adaptiv. O rata mai mare a acestei dizabilitati a fost raportatala baieti comparativ cu fetele. exact este dificila datorita numeroaselor schimbari in definitie. dar exista date conform carora 2-3% din populatie au IQ-ul mai mic de 70. procentul se restrange la 1%. Un lucru relevant e ca copiii din familiile sarace au media IQ-ului cu 9 puncte mai mica decat copiii din familiile mai avantajate. .Epidemiologie Deficienta de intelect afecteaza de obicei intre 1 si 3% din populatie. Asocierea retardarii mentale cu factori socioeconomici este clara si inversa.

Etiologia ne ofera o metoda de a grupa copiii cu aceasta dizabilitate. unele etiologii au asociate cauze medicale care necesita tratament si intelegerea etiologiei poate duce la metode de preventie. .Etiologie Etiologia este importanta din mai multe motive: unele cauze ale deficientei de intelect sunt vindecabile. In scopul interventiei si al cercetarii.

. hipoxia sau meningita. familial sau de mediu si nu este gasita o cauza identificabila pentru dificultatile lor. Prima include copiii cu probleme post. peri sau prenatale cum ar fi expunerea la diverse substante.Etiolgia cuprinde doua categorii: organic si culturalfamilial. iar a doua categorie se refera la copiii care nu au la dispozitie optimul social.

comparativ cu 2024% dintre cei cu deficienta de intelect usoara.Un studiu recent prezinta o proportie de 30% cazuri severe de deficienta de intelect. . insa alti autori ajung la 30-45% pentru cei cu cazuri usoare. In alte cuvinte unii autori au spus ca 43-70% din copiii care sufera de un caz sever de deficienta de intelect au o cauza cunoscuta a acestei dizabilitati. 50% din cazuri usoare ce au o etiologie necunoscuta si ca mai mult de 50% din cazuri au mai mult decat un factor cazual al caror efect este interactiv.

Factori comportamentali precum abuzul de substante 4.Mai multi factori de risc interactioneaza in cauzarea deficientei de intelect. Factori educationali incluzand aici sustinerea care in circumstante ideale are avansata dezvoltarea. Factori biomedicali precum afectiunile genetice 2. Sunt realizate 4 grupe: 1. . genetici sau organici. ei pot fi psihosociali. Factori sociali precum interactiunile familiale 3.

sindromuri. influentele de mediu precum abuzul de substante al mamei. erori ale metabolismului. . Aceste numere include deficienta de intelect care este legata de anomalii cromozomiale. malformatii ale creierului. in 25-55% din cazurile severe si 7-23% din cazurile usoare.Momentul de manifestare al acestor factori in dezvoltare se refera la evenimentele pre. Evenimentele prenatale sunt raportate ca si cauze pentru deficienta de intelect severa. peri si post natale care influenteaza rezultatul dezvoltarii si sunt relevante pentru eforturile de preventie si interventie.

.Copiii care sufera de dificultati severe adesea au si alte dificultati neurosenzoriale cum ar fi atacuri. autismul. paralizia cerebrala. dificultati senzoriale. dezvoltarea pervaziva.

Diagnosticul Procesul de diagnosticare incepe atunci cand copilul este adus la un profesionist medical sau de sanatate mentala deoarece parintii sunt ingrijorati cu dezvoltarea sa. . Totusi cand apar trasaturi fizice atipice acest lucru poate indica o afectiune specifica ce poate fi tratata din punct de vedere medical. Evaluarea pediatrica este o parte importanta a evaluarii desi rareori scoate la iveala rezultate relevante.

evaluarea audiologica. Acestea includ. . dar nu se limiteaza la evaluarea metabolismului prin testele de urina si sange. analiza cromozomiala.Analizele de laborator ar trebui facute pentru a elimina orice posibila cauza organica pentru dificultatile copilului.

Anumite intarzieri in achizitia limbajului sau a abilitatilor motorii nu sunt neaparat suficiente pentru a pune acest diagnostic. timp in care copilul care are aceasta dizabilitate poate raspunde in mod inconstient parintilor sai. poate afisa si poate parea inactiv sau neatent.Primii 3 ani din viata reprezinta o perioada de schimbari rapide in dezvoltarea sociala. mai degraba un tipar consistent de intarzieri de dezvoltare in legatura cu mai multe abilitati din mai multe domenii de-a lungul unei perioade mai mari de timp duc la o confirmare a acestui diagnostic. .

. Clasificarea deficientei de intelect medie apare in general la varste prescolare si releva intarzieri consistente in limbaj si joc social. dar nu este identificata pana nu apar probleme academice sau de comportament la scoala.Varsta identificarii si nivelurile de deficienta de intelect Clasificarea deficientei de intelect usoara poate veni de la niste intarzieri minore din anii prescolari. 2. 1.

Cei care sunt clasificati ca fiind copiii cu deficienta de intelect severa sunt identificati la varste mai mici datorita unor dificultati severe in dezvoltare atat pe plan motor cat si verbal. dar sprijinul si supravegherea continua sunt necesare pentru viata de zi cu zi. Unele elemente de dezvoltare motorie pot aparea cu timpul. Abilitatile de a se descurca singuri sunt intarziate si pot chiar sa nu fie manifestate pana la o varsta destul de mare.3. .

Dar majoritatea copiilor cu retardare mentală nu se potrivesc cu criteriile pentru PDD. De exemplu copiii diagnosticaţi doar cu retardare mentală demonstrează abilitatea de a relaţiona social şi utiliza obiectele în mod funcţional pe când cei acre suferă de PDD sunt caracterizaţi prin dificultăţi cailtative şi pervazive în ceea ce priveşte comunicarea socială. în contrast cu întărzierile generale demonstrate de copii care suferă de retardare mentală. În plus copii cu autism şi PDD adesea ajung la trepte ale dezvoltări motorii în limitele noramle dar pot manifesta abilităţi legate de limbaj la un nivel de bază în primele 12-18 luni urmate apoi de regresie. De fapt 50-75 la sută dintre copii cu atusim au şi această dizabilitate. interacţinile sociale şi joaca sau interesele.Diagnostic diferenţial Retardarea mentală este adesea asociată cu trăsături ale autismului şi ale dezvoltării pervazive PDD. .

. întârzieri fără dificultăţi calitative în ceea ce priveşte sociabilitatea. prezintă în mod tipic. comunicarea şi abilităţile legate de joacă la un copil mic.Cel mai important în diagnosticul diferenţial este o evaluare riguroasă a abilităţilor sociale de interacţionare şi de joacă şi o hartă bine stabilită a dezvoltării în aceste arii şi a vârstei la care acestea se dezvoltă în mod tipic. Copii cu retardare mentală în comparaţie cu cei care sunt diagnosticaţi cu PDD.

utilizarea expresivă alimbajului este cel mai adesea învăţată pe de rost şi repetitivă de vreme ce înţelegerea rolului funcţional al limbajului lipseşte.Dizabilităţile de comunicare se definesc prin abilităţile de limbaj care sunt deficitare în mod semnificativ în general cu 15 punce mai puţin la scorul QI sau mai mult. . Acestea includ dificultăţi de articulare sau deficite în exprimare şi receptare. O aparentă întârziere în abilităţile de receptare a limbajului adesea indică un deficit la nivelul global al comunicări. comparativ cu alte abilităţi cognitive. Dizabilităţile de comunicare generale se definesc prin aceea că ambele abilităţi şi de exprimare şi de receptare sunt la un nivel semnificativ mai mic decăt abilităţile nonverbale.

. În copilăria mică acest diagnostic poate fi pus prin evaluarea informală. istoricul dezvoltării şi observaţie precum şi prin proceduri de testare standardizată. Totusi dacă se întâlnesc criteiile pentru autism mai PDD atuci diagnosticul de dizabilitate de comunicare nu mai este atribuit copilului.Decizia acestui diagnostic indică faptul că acea a rie a dezvoltării unde apar dificultăţile de funcţionare este mai mult decât ceea ce am atribui retardării mentale.

Suportul familiei În ciuda lipsei unui leac documentat pentru această dizabilitate. familia. Cercetările susţin o abordare comprehensivă în înteţegerea şi susţinerea familiilorşi a copiilor cu această dizabilitate. Comunicarea consistentă între diferite sisteme cum ar fi şcoala. . ea poate fi abordată eficientr printr-o combinaţie de intervenţii comportamentale şi educaţionale împreună cu serviciile de suport familial. profesioniţtii şi comunitatea pot duce la avansarea procesului de dezvoltare.

care le uşurează accesul la resurse informaţii şi relaţii cu meediul înconjurător şi de lucru propriu şi care duc la o creştere a independenţei şi interdependenţei lor. Şi nu în ultimul rând rezultatele dorite includ contribuţiile la dezvoltarea personală sau îmbunătoţirea atmosferei familiale sau stima de sine individuală. a integrării în comunitate şi a satisfacţiei. În mod ideal susţinerea este conceptualizată ca fluctuaţia între diferitele stagii de dezvoltare care aparea într-un mediu cât mai natural posibil şi căt mai individualizat. Se subliniază aici planificareaviitorului. a productivităţii.Susţinerea este definită ca resursele şi strategiile care promovează interesele şi cauza indivizilor cu dizabilităţi. .

Oferirea unui fedback pentru diagnostic părinţilor ar trebui să fie interactivă incorporâmd nivelul actual de funcţionare al copilului expectanţele pentru dezvoltarea sa ulterioară. recomandările pentru servicii şi o senzitivate faţă de răspusul parental care poate să necesite modificări al procesului de feedback pentrua oferi suficient timp întrebărilor şi discuţiilor.Acceptarea din partea familiei Reacţia iniţială la naşterea unui copil cu dizabilităţi este caracterizată de variabile sociale cum ar fi momentul diagnosticului şi sistemul de suport al familiei. prognosticul şi etiologia dizabilităţii dacă este cunosxcută. .

.Securitatea ataşamentului unui copil mic care suferă de această dizabilitate este pusă în pericol de stresul familiei şi suferinţa din timpul adaptării la diagnostic. Părinţii pot afişa o disponibilitate emoţională mai scăzută faţă de copil şi faţă de ceilalţi membrii ai familiei în diferite momente ale vieţii fapt care va pune o amprentă asupra dezvoltării. Aceste observaţii vorbesc despre importanţa intervenţiei în aceste puncte cheie din dezvoltarea copilului şi a familiei. Aceste reacţii pot dura pe o perioadă de timp variabilă în primii ani sau poate să reapară de mai multe ori în perioada de creştere a copilului când trece sau nu de diferite trepte din dezvoltarea sa.

Deşi este dificil să facem generalizări cu privire la relaţiile cu rudele. cu relaţiile sociale şi resursele financiare.beneficiile în ceea ce priveşte mândria de a ajuta o rudă şi creşterea conştiinţei faţă de şi toleranţei faţă de dizabilitate apar la rudele acestor copii.sau dacă părinţii acestor copii nu mai revin la o viaţă ce pare normală ci se acomodează cu nevoile speciale ale copilului lor Există o tendinţă în aceste cercetări de a ne axa pe aspectele pozitive ale acestei situaţii decât pe a sublia aspectele negative care afectează copilul şi familia. .În definirea modelelor de ajustare familială există o controversă cu privirela existenţa unui proces de nominalizare în care familia să accepte diagnosticul de retardare mentală şi se simte confortabilă cu şcoala în care a fost integrat copilul.

. Cunoştinţa despre erorile culturale ale familiei şi ale celui care încearcă să o ajute este necesară pentru a forma un parteneriat profesional pentru o intervenţie de succes. Contrar părerii istorice cum că părinţii sunt neinformaţi şi au nevoie de ajutor părinţii şi grupurile de părinţi sunt în mod clar susrsele esenţuiale ale prezenţei unei comunităţi ale activismului profesional ale schimbării sociale şi ale suprotului reciproc.Contextul cultural Cultura joacă un rol importat în abordarea familiilor care au un copil cu o dizabilitate precum şi asupra intervenţiilor în aceste cazuri.

Regulile legale Atitudinea afaţă de retardarea mentală a evoluat de la axarea pe un defect incurabil şi nevoia de a proteja societatea la recunoaşterea şi implementarea de drepturi la educaţie şi tratament pentru toţi .şi la conceptul de adaptare fără a ţine cont de dizabilitate .

Acestea includ servici profesionale de ajutor şi includ şi dezvoltarea unui plan de servicii individual pentru respectiva familie . Anumite srvicii sunt prevăzute de lege precum am menţionat anterior.Intervenţia timpurie Intervenţia timpurie este răspândită şi acceptată ca un serviciu pentru copii care prezintă riscul dezvoltării acestei dizabilităţi şi acelor care au fost diagnosticaţi.

dimensiunile relevante sunt : program normal/programprelungit. Opţiunile pentru aceste programe variază de la o şcoală la alta şi de la un copil la altul. nivelul de incluziune cu copiii care nu au nevoie de educaţie specială. . lângă casă sau mai departe. procesul de învăţare se începe prin intrarea într-un program de educaţie preşcolară.Educatia speciala Serviciile şcolare pentru copii cu întârzieri în dezvoltare adesea încep cu tranziţia de la 3 ani de la intervenţia timpurie. şcoli private sau de stat.

Trainingul parental se referp la educarea părinţilor cu privire la metode de intervenţie care vor fi utile în abordarea copiilor lor. pedeapsa. Trainingul parental este cel mai eficient într-o atmosferă de susţinere unde ei pot să discute despre grijile lor. generalizarea la diferite situaţii sunt adesea abordare. stimularrea. nivelul de asistenţă necesară pentru a ajuta copilul diferă. ghidarea. . serviciile terapeutice şi educaţionale).(serviciile financiare şi reţeaua de suport. impunerea. să înveţe şi să practice tehnici diverse. Tehnicile de abordare a comportamentului încluzând recompensele pozitive. să primească feedback constructiv şi este necesar ca profesioniţtii să asiste familiile pe măsură ce nevoile lor evoluează în timp.Trainingul parintilor În funcţie de familie. Ne referim aici şi la abilităţile de a se descurca singur şi la compiortamentul general.

Intervenţiile comportamentale Intervenţiile comportamentale precum întărirea comportamentală şi asigurarea succesului prin generalizarea treptată a abilităţilor creşte aşteptările copiilor cu privire la succes şi îi ajută să dezvolte un stil mai activ şi mai eficient de rezolvare a problemelor. .

. un nivel scăzut al comunicării. Alţui factori de risc au fost identificaţi ca fiind elemente de stres din familie precum un status socioeconomic mic.Afecţiunile psihiatrice şi diagnosticul dublu Diagnosticul de tulburare psihiatrică în această populaţie şi particular la nivelul celor afectaţi profund sau sever este complicat de realizat datorită lipsei instrumentelor de diagnostic specifice pentru această populaţie şi de faptul că mulţi copii la acest nivel de funcţionare au un nivel de dezvoltare verbală minim sau deloc. diverse crize precum şi etiologia retardării mentale care se referă la anumite sindroame care au o comorbiditate mare cu diferite diagnosticuri psihiatrice cum ar fi scleroza şi autismul.

abilităţile de a se descurca singur şi abilităţile academice. interacţiunile cu cei de aceeaşi vârstă. Pentru copiii mici şi preşcolari psihofarmacologia este rareori prima linie de tratament. tratamentul se centrează mai degrabă în general pe intervenţiile educaţionale şi comportamentale care includ trainingul parental şi îmbunătăţirea relaţiilor părinţi-copil. . erorile culturale. relaţiile familiale.Diagnosticul şi tratamentul sunt procese comprehensive care trebuie să incorporeze multewle faţete ale dificultăţilor cognitive şi comportamentale.

Bibliografie .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful