Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2

Teoria Jocurilor

Teoria

jocurilor

reprezinta

abordare

distincta

si

interdisciplinara

studiului

comportamentului uman. Cele mai implicate discipline, in teoria jocurilor, sunt matematica si economia, dar si alte stiinte sociale si comportamentale. Teoria jocurilor a fost creata de matematicianul John von Neumann. Prima sa lucrare importanta a fost The Theory of Games and Economic Behavior, lucrare scrisa in colaborare cu un economist celebru, Oskar Morgenstern. Odata cu lucrarea lui Neumann, jocurile au devenit o metafora stiintifica ce reprezenta o gama larga de interactiuni umane ale caror finalitate depinde de strategiile interactive a doua sau mai multe persoane, ale caror interese sunt in cel mai rau caz opuse sau in cel mai bun caz, partial comune. Teoria jocurilor apartine unei familii de teorii ce sunt insumate sub termenul general de Teoria Alegerilor Rationale. Toate aceste teorii (teoriile deciziei, a jocurilor si a alegerilor sociale) pun in discutie conditiile in care se poate spune despre actiunile agentilor implicati ca ar fi rationale. In functie de felul in care aceste conditii sunt interpretate, teoria Alegerilor Rationale poate avea o functie pozitiva sau normativa: poate sa contrubuie la anticiparea si explicarea comportamentului agentului sau poate contribui la sfatuirea agentilor in privinta a ceea ce trebuie sa faca. Multe din presupusele functii ale teoriei Alegerilor Rationale sunt controversate. Fiind parte din ea Teoria Jocurilor e afectata de aceste controverse, in special cand e aplicata in domenii sociale. Teoria jocurilor incerca sa raspunda la o serie de intrebari esentiale, printre ele se numara: Ce inseamna sa alegi strategii rationale atunci cand finalitatea lor depinde de strategiile alese de altii, iar informatiile sunt incomplete? In jocurile ce permit pierderi si castiguri comune, este rationala cooperarea pentru a realiza un castig comun (sau a se evita o pierdere comuna) sau este rationala abordarea agresiva in cautarea castigului individual, indiferent de castigurile sau pierderile comune? Daca raspunsul la a doua intrebare e uneori, atunci in ce circumstante este agresivitatea rationala si in ce circumstante este cooperarea rationala? In acest context, exista diferente intre relatiile de durata fata de cele trecatoare?

Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2 Interactiunea unor egoisti rationali poate duce la crearea spontana a unor reguli morale de cooperare? In ce fel corespunde comportamentul uman real cu comportamentul rational din aceste cazuri? Si daca difera, prin ce difera? Sunt oamenii mai cooperativi decat sunt rationali? Mai agresivi? Ambele? Veriga lipsa dintre economia neoclasica si teoria jocurilor este rationalitatea. Economia neoclasica este bazata pe presupunerea ca fiintele umane sunt 100% rationale in alegerile economice. Fiecare persoana isi maximizeaza propriile recompense (profit, venit sau beneficii subiective), in functie de circumstantele de alese de ea sau care ii sunt impuse. Aceasta ipoteza serveste unui scop dublu in studierea alocarii resurselor. In primul rand restrange gama de posibilitati. Comportamentul rational absolut este mai usor de anticipat decat cel irational. Si in al doilea rand ofera un criteriu de evaluare a eficientei unui sistem economic. Daca sistemul se indreapta spre o reducere a recompenselor fata de unele persoane, fara sa produca mai mult decat recompensele celorlalti jucatori (costurile sunt mai mari decat beneficiile) atunci e clar ca exista o problema. In economia neoclasica, individul rational e expus unui anumit sistem de institutii ce include dreptul de proprietate, bani si piete cu nivel mare de competitie. Acestea sunt unele dintre circumstantele ce trebuiesc luate in considerare de o persoana ce doreste sa isi maximizeze recompensa. Implicatiile dreptului proprietatii, a unei economii monetare si a unei piete competitive ideale il fac pe individ sa nu ia in considerare interactiunea sa cu alti indivizi. Acel individ ia in considerare doar situatia sa si conditiile pietei. Acest lucru duce la doua probleme. Prima din ele limiteaza aplicatiile teoriei. Acolo unde competitia e restrictionata (dar nu exista monopol) sau acolo unde drepturile de proprietate nu sunt definite complet, teoria economiei neoclasice nu poate fi aplicata. Iar economia neoclasica nu a realizat nici o extensie recunoscuta a acestei teorii care sa cuprinda aceste cazuri. Deciziile luate in afara economiei monetare erau si ele problematice. Teoria jocurilor era destinata acestei probleme: sa asigure o teorie a comportamentului economic si strategic atunci cand oamenii interactioneaza mai degraba direct, decat prin intermediul pietii. Prin urmare, teoria jocurilor se adreseaza interactiunilor serioase. In cadrul acestor interactiuni serioase, ca si in cadrul unui joc, alegerile individului sunt in esenta alegeri strategice, iar finalitatea lor depinde de strategiile alese de fiecare participant in parte.

Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2 In teoria economiei neoclasice, a alege rational inseamna maximizarea recompensei proprii. Dintr-un anumit punct de vedere seamana cu o problema de matematica: alegerea activitatii care maximizeaza recompensa intr-o anumita situatie. Dar in cazul teoriei jocurilor, problema este mult mai complexa, deoarece rezultatul final nu depinde doar de strategiile proprii si de conditiile pietei, rezultatul final depinde in mod direct si de alegerile facute de ceilalti. Teoria Jocurilor si Razboiul Rece La inceputul Razboiului Rece, administratia Eisenhower considera armamentul nuclear ca fiind doar o alta arma din arsenal. Thomas Schelling i-a convins ca armele nucleare erau bune pentru descurajare. Si a mai propus ca America sa aiba o varietate de raspunsuri tactice cu care sa faca fata la orice situatie posibila. Un echilibru a fost astfel creat, in cadrul caruia nici o natiune nu putea fi avantajata in cazul unui atac nuclear represaliile urmau sa fie devastatoare. Acestea erau cunoscute sub numele de M.A.D. (Mutual Assured Destruction). Acest echilibru necesita cunoasterea punctelor forte si slabe a fiecarei natiuni. Ca si in cazul dilemei prizonierilor, ambii jucatori trebuie sa presupuna ca celalalt e preocupat doar de propriul sau interes, prin urmare trebuiau sa isi limiteze riscul adoptand o strategie dominanta. Daca una dintre natiuni modifica echilibrul puterii (prin construirea unui scut anti-racheta, de exemplu), ar duce acest lucru la o gafa strategica si declansarea unui razboi nuclear? Incercand sa evite asemenea dezechilibre, guvernele au apelat la teoriticienii jocurilor. Atunci cand o natiune construia silozuri de rachete, cealalta le tintea. U.R.S.S.-ul si S.U.A. au construit silozuri de rachete in toata lumea, lucru care a dus la marirea numarului de rachete din primul atac pentru a reduce cat mai mult capacitatea de atac a celuilalt. In cele din urma armele nucleare au ajuns sa fie instalate pe avione ce zburau non-stop si pe submarine, pentru a preveni situatia in care silozurile ar fi fost distruse. Atmosfera era foarte incordata si exista o teama generala fata de orice neintelegere care ar duce la dezastru. In mijlocul acestei situatii, chiar si o miscare defensiva, cum ar fi construirea unui adapost anti-atomic, putea duce la declansarea razboiului. Deoare construirea lor insemna anticiparea unor probleme. De ce sa anticipezi probleme, daca nu cumva tu esti cel care le va cauza? Nici un calcul rational sau matematic nu dadea sens lansarii armelor nucleare dupa ce o natiune a primit o lovitura semnificativa. Care ar mai fi rostul? Distrugerea lumii de dragul

Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2 razbunarii? Iar daca razbunarea nu descurajeaza, ce impiedica atunci o natiune sa lanseze primul atac? Pentru a contracara amenintarea primul atac, liderii americani si sovietici foloseau uneori strategia nebunului sau imprastiau zvonuri cum ca ar fi instabili mental sau orbiti de ura pentru a forta adversarul sa tina garda sus. Controlul armamentului si negocierele de dezarmare erau doar jocuri repetate ce permiteau ambelor parti sa rasplateasca cooperarea si sa pedepseasca lipsa ei. Prin intermediul intalnirilor repetate si a cresterii comunicarii dintre ei, increderea si cooperarea au dus la relaxarea atmosferei. Un rol important l-au avut si resursele necesare mentinerii unei capacitati nucleare in continua crestere. Din fericire, nici una dintre natiunile implicate nu au fost dispuse sa sa joace scenariul final in care finalitatea preferata implica o victorie ce era sarbatorita in subteran de cativa supravietuitori. Jocul Ultimatumului Teoria jocurilor e utila in studiile sociologice. Exista jocuri diferite in baza carora se pot analiza tiparele comportamentale. Doi jucatori incep fara nimic. Jucatorul 1 primeste 10 dolari si i se spune ca ii poate pastra daca da o parte si Jucatorului 2, care poate accepta sau respinge oferta. Daca Jucatorul 2 accepta oferta Jucatorului 1, atunci ambii pot castiga ceva. Daca Jucatorul 2 respinge oferta, atunci Jucatorul 1 ramane fara bani. Initial se credea ca Jucatorul 1 va oferi sume mici (1-2 dolari) si ca Jucatorul 2 va accepta, din moment ce e mai bine decat nimic. Dar studiile au aratat ca uneori Jucatorul 2 respinge oferta. S-ar putea crede ca acesta e insultat de valoarea ofertei. Atunci cand accepta cei 2 dolari, castigul poate fi privit ca fiind net sau relativ. Dintr-un anumit punct de vedere, 2 dolari sunt mai buni decat nimic. Dar daca castigul net este de 2 dolari, asta inseamna ca ai avansat de la punctul de a avea ceva de valoare egala cu Jucatorul 1 (adica nimic) la punctul in care esti clar dezavantajat si in care Jucatorul 1 are cu 6 dolari mai mult decat tine. In functie de situatie, poate fi avantajos sa refuzi oferta daca nu e impartita egal. Prin studierea motivatiilor celor 2 jucatori putem afla ce ii motiveaza cu adevarat pe oameni. Teoria economica sustine ca detinerea unei sume cat mai mari de bani e cel mai important lucru. Banii sunt importanti pentru supravietuire, dar folosirea lor reflecta si alte valori.

Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2

Studiu de caz
Date despre companii Vodafone Nume complet: Vodafone Group Romnia Culori: Rou i albu Poziia: pe locul doi ca numr de clieni Numr de clieni: 9,5 milioane de clieni Carier: A nceput 1987 ca provider de servicii paging n Marea Britanie. n 1991 este listat la burs. Ofer primul apel n roaming n 2001 apoi trece la cele de tip 3G. ntr- un timp foarte scurt ajung un grup mulinaional. Intrarea n Romnia: A cumprat firma de telefonie Connex n anul 2001 fiind prima companie pe pia. Orange Nume complet: Orange Romnia Culori: portocaliu i alb Poziia: campion la numr de clieni persoane fizice Numr de clieni: peste 10,5 milioane de clieni Carier: Dezvoltat de firma mam France Telecom, cea mai mare companie de telefonie din Frana, pentru serviciul de telecomunicaii mobile. Aceast fiic a crescut ntr- o companie cu peste 130 milioane de clieni la nivel global. n Romnia este cea mai mare companie ca numr de clieni Intrarea n Romnia: A cumprat firma Dialog n anul 2000. Introducere n serviciu a echipamente 4G Vodafone dorete s cumpere echipamente pentru servicii 4G. Aceasta implic riscuri: guvernul nu stabilete cadrul legislativ pentru standardele ce vor fi folosite de noul serviciu, de exemplu frecvenele i modul de operare; concurena cumpr echipamente mai ieftine sau mai bune

Nica Petruta-Hortensia FABBV, An 2 n acest joc presupun c echipamentele au acelai cost pentru ambele companii din cauza faptului c doar o companie face astfel de echipamente n acest moment.Costurile cu instalare, configurare si instruire a personalului sunt aproximativ egale

Acest tip de joc este mixt deoarece se pot alege mai multe strategii care pot aduce un ctig. Cel mai mare ctig este n care ambii juctori aleg s nu introduc echipamentele. Aceasta este o strategie dominant dar ctigul pe termen scurt este mai mic dect cel ctigul pe termen lung care urmeaz a- l primi prin clienii atrai de acest tip de serviciu. O alt strategie ce duce la un echilibru Nash este introducerea parial a echipamentelor. De aceast strategie este un echilibru Nash: 1) are costul cel mai mic, 2) este cel mai bun rspuns ca rspuns la celelalte strategii ale oponentului, 3) juctorii trebuie s introduc noul standard la un moment dat. Dar aceast strategie nu este singura care poate duce la un echilibru Nash. Deci echilibrul nu este unic. Aceasta este o caracteristic a jocurilor mixte.