CURS I DEFINITIA SI OBIECTUL PSIHOPATOLOGIEI Nascuta in marginea practicii medicale psihiatrice, psihopatologia poate releva lucruri esentiale despre

om, despre infrastructura existentei constiente si aduce marturie despre situatii limita in care persoana umana constienta aluneca spre minusul dezorganizarii si anularii specificitatii sale, afirma M. Lazarescu (1989) abordand domeniul dintr-o perspectiva antropologica. Dictionarul LAROUSSE considera ca exista o sinonimie intre psihopatologie si psihologia patologica (disciplina avand drept obiect studiul tulburarilor de comportament, de constiinta si de comunicare – N. Sillamy, 1995). Psihopatologia isi propune sa patrunda in universul morbid al subiectului (N. Sillamy, 1995) pentru a cunoaste viata psihica anormala in realitatea sa, mijloacele sale de exprimare, raporturile sale de ansamblu (K. Jaspers, 1928). Simptomele nu sunt abordate intr-o perspectiva organica prin care s-ar raspunde la intrebarea „de ce?”, ci intr-o perspectiva functionala care se refera la desfasurarea acestora in comportamente anormale raspunzand la intrebarea „cum?”. Psihopatologia este un studiu sistematic al trairilor anormale, cunoasterii si comportamentului; studiul manifestarilor tulburarilor mintale (A. Sims, 1995). Acest autor subliniaza cele doua directii importante ale psihopatologiei: cea explicativa – aflata in raport cu constructiile teoretice, si cea descriptiva – care descrie si clasifica experientele anormale relatate de pacient sau observate in comportamentul sau. K. Schneider vorbeste de psihopatologia clinica (1955) ca fiind studiul anormalitatii psihice prin referire la cazuri clinice care conduc la cunoasterea simptomelor psihopatologice si la diagnostic. Folosind metoda descriptiv-analitica, psihopatologia clinica s-ar afla, in opinia acestui autor, sub semnul unui dualism empiric: pe de o parte abordarea anomaliilor psihice ca varietati anormale ale fiintei psihice, iar pe de alta parte abordarea acestora drept consecinta ale bolilor si malformatiilor. In acest fel conceptele utilizate si diagnosticele se subordoneaza atat directiei somatice, cat si celei psihice. Este evidenta legatura psihopatologiei cu psihologia medicala careia ii ofera mijloacele de abordare ale unor situatii decurgand din cunoasterea topografiei si dinamicii unor situatii patologice. Notiunile de psihopatologie vor face intotdeauna parte structurala din corpul psihologiei medicale. Una din afirmatiile cele mai frapante ale lui Freud este ca viata omului considerat normal nu difera calitativ de cea a celui anormal, nevrotic (care sufera de diferite simptome ca frica inexplicabila, deprimare, absenta, raceala afectiva, lipsa sentimentului sensului vietii etc.). Cu alte cuvinte, nu exista granita de netrecut intre normal si anormal in viata psihica. Desigur ca aceasta afirmatie ne frapeaza pentru ca in general se considera ca anormalitatea psihica (nevroza) intra automat in colimatorul psihoterapeutului sau psihiatrului. Ca ea trebuie tratata cu mijloacele specifice psihoterapiei sau ale medicinii psihiatrice. Ne-am obisnuit sa facem distinctie clara intre sanatos si nesanatos din punct de vedere psihic, ceea ce ne determina sa manifestam anumite rezerve sau chiar repulsie fata de problemele psihice.

1

Organizarea personalitatii Modul de organizare al personalitatii utilizat frecvent in psihopatologie este cel preluat din psihanaliza. Notiunea de "personalitate" este desemnata de Freud sub denumirea de "aparat psihic" = un sistem functional cu o organizare specifica, sub forma unui model ierarhic stratificat format dintr-o serie de trei instante specializate din punct de vedere functional si dispuse succesiv de jos in sus: Inconstientul Reprezinta primul sistem definit de catre Freud ca fiind rezervorul de continuturi refulate carora li s-a refuzat accesul la sistemele superioare de preconstient si constient prin actiunea de refulare. Caracteristicile sale esentiale sunt: a) Continuturile sale sunt reprezentanti ai pulsiunilor; b) Aceste continuturi sunt accentuate de mecanisme specifice procesului primar in special condensarea si deplasarea. Condensarea: este una din principalele modalitati de functionare a proceselor inconstiente prin care mai multe lanturi asociative capata o singura reprezentare situata la intersectia acestora. Deplasarea: este mecanismul prin care accentul, interesul, intensitatea unei reprezentari se pot detasa de aceasta pentru a trece la alte reprezentari initial mai putin intense, dar legate de aceasta printr-un lant asociativ. c) Continuturile inconstiente au la dispozitie o mare cantitate de energie si cauta mereu sa penetreze spre instantele superioare. De regula acced numai dupa ce au fost modificate sub forma de compromis de catre cenzura. d) Dorintele din copilarie sunt cele care cunosc cea mai mare fixatie in inconstient. Din punct de vedere topic, in special Jung (discipol si apoi critic al lui Freud), subliniaza faptul ca inconstientul este structurat pe trei niveluri: I. Inconstientul instinctual sau instinctogen care cuprinde pulsiunile elementare (instincte, trebuinte, s.a.m.d.). II. Inconstientul personal care reuneste toata istoria personala a individului: experiente personale, conflicte, traume, frustrari, etc. III. Inconstientul colectiv - rezervorul amintirilor emotionale ale intregii umanitati reprezentate de arhetipuri. Subconstientul sau preconstientul initial a fost folosit de Freud ca sinonim al inconstientului. Termenul de "subconstient" a fost rapid abandonat de Freud din cauza ambiguitatii sale: este intelegerea in sens topic ca fiind ceva ce se afla dedesubtul constiintei. Termenul de preconstient pare mai adecvat, daca ne referim la cea de a doua instanta a personalitatii aflata la limita de tranzitie dintre constient si inconstient. La acest nivel opereaza cenzurarea individului care filtreaza pulsiunile inconstientului, precum si reprezentarile simbolice, conflictele, s.a.m.d. Constientul este instanta superioara aflata in varful aparatului psihic. Aici actioneaza atat informatiile venite din mediul extern, factorii sociali si culturali, precum si de la nivelul structurilor (instantelor) inferioare: inconstient si preconstient. 2.3.1. Din punct de vedere functional aceasta instanta a personalitatii se opune atat inconstientului, cat si (in mai mica masura) preconstientului. Din punct de vedere structural constientul este structurat pe doua niveluri Eu si SupraEu.

2

Clasic este definit ca fiind mostenitorul complexului lui Oedip. C. Teoria refularii este piatra unghiulara pe care se sprijina intregul edificiu al psihanalizei. Din punct de vedere economic este un factor de legare a proceselor psihice. Din punct de vedere dinamic Eu-l reprezinta in special conflictul nevrotic. Sinele.reprezinta sursa energetica a sistemului psihic. mai exact spus modalitatea prin care aceste pulsiuni parasesc sfera inconstientului pentru a accede in cea a constientului a Eu-lui.susceptibila prin ea insasi sa produca placere . respingea.Din punct de vedere energetic. 2.cenzurare Mecanismele personalitatii in psihanaliza au un numitor comun: toate se refera la regimul pe care il imbraca dinamica pulsiunilor. 1.de ce o pulsiune a carei satisfacere produce prin definitie placere ajunge sa genereze neplacere astfel incat declanseaza operatia refularii ? 3 . constituit prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale desi unii psihanalisti considera ca formarea SupraEu-lui are loc mai devreme in stadiile pre oedipiene. Refularea se produce in cazurile in care satisfacerea unei pulsiuni . amintiri) legate de o pulsiune. c) Din punct de vedere dinamic problema esentiala o constituie motivele refularii . autonomia sa este relativa. se reintorc in sfera inconstientului ca pulsiuni refulate. locul reprezentarilor si comportarilor arhaice si al refularilor. A. tot asa exista Instantele de baza ale personalitatii au o dinamica ce se caracterizeaza printr-o serie de mecanisme functionale: . se caracterizeaza printr-o mare energie vitala.instanta descrisa de Freud ca fiind un judecator sau cenzor in raport cu Eu-l si avand ca functie constiinta morala autoobservarea. 1. Eu-l (Ich) este instanta personalitatii situata intre Sine si SupraEu. izvorul emotional al impulsurilor si al dorintelor impulsive. Desi se afirma ca mediator.refulare . sau dimpotriva. 3. Refularea apartine atat registrului psihologiei cat si psihopatologiei. "Este vorba despre lucruri pe care bolnavul voia sa le uite si pe care in mod intentionat le mentinea.sublimare . refula in afara gandirii sale inconstiente" a) Din punct de vedere topic refularea este considerata ca o operatie defensiva a Eu-lui.risca sa provoace neplacere in raport cu alte exigente. formarea idealurilor. 3. imagini. prin mecanismele sale de aparare. b) Din punct de vedere economic refularea presupune un joc complex al dezinvestirilor.simbolizare . Din punct de vedere topic Eu-l se afla in relatie de dependenta atat fata de Sine cat si fata de SupraEu. Termenul apare inca de la Herbart dar a fost remarcat si descris de Freud ca un fapt clinic inca de la primele cazuri de tratare a isteriilor la care Freud constata ca pacientii par sa nu aiba acces la numite amintiri care-i pastreaza insa intreaga forta cand sunt regasite. SupraEu-l (Uber-ich) . ca reprezentant al intereselor totalitatii persoanei.este un rezervor primitiv si neorganizat de impulsuri. reinvestirilor si contrainvestirilor ce vizeaza pulsiunile. B. specifica psihanalizei. Mecanismele personalitatii in psihanaliza Asa cum exista o anumita organizare structurala a personalitatii.deplasare . Refularea este operatia prin care subiectul incearca sa respinga sau sa mentina in inconstient reprezentari (ganduri. polul defensiv al personalitatii.

2.functia care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din aceasta.visul copilului este considerat mai putin simbolic decat visul adultului deoarece dorintele se exprima intr-o forma putin sau de loc deghizata. necesita un timp intermediar – retragerea libidoului in EU. Dupa Freud cenzura este o functie permanenta ce constituie un baraj selectiv intre sistemul inconstient pe de o parte si preconstient-constient pe de alta parte aflandu-se asadar la originea refularii. Deplasarea – (acest mecanism a fost descris mai sus) Este un fenomen repetabil in special in analiza visului.pulsiunea fiind periculoasa ca urmare a prejudiciilor reale pe care le poate aduce satisfacerea sa. Efectele ei devin mai clare cand slabeste. de exemplu in cazul unui act simptomatic in mod evident ireductibil la toate motivatiile constiente pe care i le poate da subiectul. Intr-un sens mai restrans termenul desemneaza relatia ce uneste continutul manifest al unui comportament. mai ales activitatea artistica si investigarea intelectuala. etc). Asa cum functiile nonsexuale pot fi contaminate de catre sexualitate (tulburarile de alimentatie. tot asa. dar aceasta presupune explicatii in legatura cu ce anume face ca anumite exigente pulsionale sa fie contrare Eu-lui. Cenzura . insa ele se pot opune dorintei de a dormi. de pilda. Sublimarea este procesul postulat de Freud pentru a explica activitatile umane in aparenta fara legatura cu sexualitatea. ceea ce face posibila desexualizarea. totusi Freud a vorbit si de posibilitatea sublimarii pulsiunilor agresive.Diferentierea topica a aparatului psihic permite afirmarea ca ceea ce este placere pentru un sistem este neplacere pentru un altul in speta Eu-l. nesexual si vizeaza direct obiectele socialmente valoroase. cu sensul lor latent. formarea simptomelor nevrotice si in general in orice formatiune a inconstientului. Este avansata ideea ca sublimarea depinde mult de dimensiunea narcisiaca a EU-lui. ca agresiune interna. Din punct de vedere al mecanismului Freud a avansat doua ipoteze: una bazata pe sprijinirea pulsiunilor sexuale pe pulsiuni de autoconservare. 3. accesul la sistemul preconstient-constient. ca in timpul visului: in timpul somnului continuturile inconstientului nu-si pot croi drum pana la motilitate. Multi psihanalisti considera ca nu se poate vorbi de simbolizare decat in cazurile in care aspectul simbolizat este inconstient. 4 . al unui cuvant. tulburarile psihogene ale vederii. ca visul sau simptomul sunt expresia simbolica a dorintei sau a conflictului defensiv (ele le explica indirect. Freud insusi refuza o solutie teoretica a problemei: se poate considera pulsiunea insasi ca fiind periculoasa pentru Eu. se poate raporta in ultima instanta orice pericol la relatia individului cu lumea exterioara . al unui gand. devenite inconstiente. nu toate comparatiile sunt simboluri ci doar acelea in care primul termen este refulat in inconstient. 5. ci si intre preconstient si constient. 4. Simbolizarea este modul de reprezentare indirecta si figurata a unei idei conflict. Intr-un sens larg putem spune. in acest sens in psihanaliza orice formatiune substitutiva poate fi considerata simbolica. asa incit sa regasim la nivelul obiectului vizat de activitatile sublimate aceiasi caracteristica de totalitate nestirbita. ceea ce determina functionarea atenuata a cenzurii. Freud a descris ca activitati de sublimare. Cea de a doua ipoteza a fost elaborata de Freud odata cu introducerea notiunii de narcisism: transformarea unei activitati sexuale intr-o activitate sublimata (ambele fiind dirijate spre obiecte exterioare. figurat si mai mult sau mai putin explicit) . Sublimarea se face prin schimbarea formei pulsiunii si deplasarea sensului ei spre o forma noua ce o inlocuieste si care este reprezentata de simbol . Tot Freud mai remarca ca cenzura actioneaza nu numai intre sistemul inconstient si cel constient. independente). Problema a fost reluata de continuatorii sai. intr-o anumita masura. Se considera ca pulsiunea este sublimata atunci cand ea este deviata spre un scop nou. In acest sens. dar care se alimenteaza din forta pulsiunii sexuale. Ipoteza sublimarii a fost formulata relativ la pulsiunile sexuale.

In perspectiva acestui scop. o pulsiune isi are sursa intr-o excitatie corporala (stare de tensiune). in sensul ca o pulsiune niciodata nu cuprinde intreg corpul. cu celalalt sex ca obiect adecvat. este definita ca un puseu exercitat de somatic. In aceasta privinta.La nivelul visului. trecand prin alter si intorcandu-se spre sine (oneself). apare frustrarea si o crestere a tensiunii care este traita ca neplacere. Primele doua apartin laturii somatice. Traiectoria pulsiunii partiale este una curbata. Este eronata intrucat ignora doua dintre caracteristicile fundamentale ale pulsiunii. compararea dintre continutul manifest si gandurile latente ale visului evidentiaza o diferenta de accent: elementele cele mai importante ale continutului latent sunt reprezentate prin detalii minime care sunt fie fapte recente (adesea indiferente) fie fapte vechi asupra carora s-a operat o deplasare din copilarie. deplasarea asupra obiectului fobic permite obiectivarea. si chiar si atunci. Pulsiunea are deci o sursa (somatopsihica). scopul pulsiunii partiale nu este alter-ul ca obiect. adica. Dezvoltarea psihosexuala reprezinta o incercare de a aduna (a reuni) toate aceste pulsiuni partiale sub eticheta sexualitatii genitale sau „mature”. anume ca aceste pulsiuni fragmentate sunt indreptate spre propriul corp. chiar la unul partial. probabil ceva ce tine de organele genitale si hormoni. Definita ca atare. Aceasta perspectiva este la fel de usor de inteles pe cat este eronata. de exemplu. Din contra. fie intr-una pasiva. si este intr-adevar redus la un obiect. factor de motricitate) care face ca organismul sa tinda spre un scop. scop si obiect. ci scopul sau este o anumita juisanta. Freud a definit pulsiunea ca un concept la granita dintre psihic si corp. localizarea. dar nu dispune de o pulsiune sexuala totalizata. Aceasta dezvoltare psihosexuala prezinta foarte clar si a doua caracteristica. Daca obiectul nu a fost gasit. iar nu un scop (finalitate). Din punctul de vedere al pulsiunii partiale. coit. In al doilea rand. fiecare pulsiune este in esenta autoerotica. fie intr-o maniera activa.. fiecare pulsiune este una partiala. scopul ei este de a suprima starea de tensiune din sursa pulsionala. continand patru componente de baza: sursa si presiune. este destul de evident ca fiecare are propriile sale predilectii „pre-genitale”. Aspectul de a fi partial se manifesta in doua directii. conceptul de pulsiune pare foarte usor de inteles. dar aceasta incercare nu este niciodata una convingatoare. Freud a fost foarte critic cu privire la existenta unei nevoie sexuale totale. care fac si mai dificila construirea unei imagini globale. Are o sursa somatica. Astfel. pulsiunea isi poate atinge tinta in obiect sau multumita lui. Dupa Freud. Intr-o fobie. O persoana manifesta o pulsiune orala. indreptat de actiuni reflexe si eventual functionand pe baza fixatiilor conditionate din copilarie. In psihanaliza. fiecare pulsiune este partiala in relatie cu corpul. 5 . apoi. dar impus si aparatului psihic. creand astfel un ciclu autosuficient. celalalt (alter-ul) ramane totdeauna un mijloc. Mai intai. Ele sunt in esenta autoerotice. Numai in final obiectul devine unul extern. celelalte doua celei psihice. circumscrierea angoasei. chiar in relatie cu ideea de coit. rezultand intr-o presiune care urmareste o eliberare. si daca scopul nu a fost atins. Pulsiune Proces dinamic constand intr-o presiune (incarcatura energetica. un scop care induce satisfactia si descarcarea de energie investita. precum si un obiect in raport cu care scopul poate fi atins. Mai intai. nu va avea niciodata aceeasi importanta ca si originalul. pulsiunea nu este cu nimic mai mult decat un instinct. In ciuda asa-zisei maturitati genitale. importanta alter-ului nu are nimic de a face cu statutul sau de alta fiinta umana. Este vorba despre un puseu care impinge spre actiune. pulsiunea este partiala in relatie cu ideea de procreare. anala etc. Alter-ul are doar valoare instrumentala. fiecare pulsiune pare sa se specializeze intr-o anumita parte a corpului sau o activitate corporala.

Aceasta diversitate a surselor somatice ale excitatiei sexuale presupune ca pulsiunea sexuala nu e de la inceput unificata. pulsiune anala) si un scop (de exemplu. modalitatile de satisfacere (scopuri) sunt variabile. dar susceptibile sa insoteasca activitatile cele mai variate pe care se sprijina. Pulsiune de dominatie Termen utilizat in cateva ocazii de Freud. Din punct de vedere dinamic. El subliniaza faptul ca nu exista diferenta intre copiii de ambele sexe in aceasta privinta. strans legata de un joc de reprezentari sau fantasme care o determina. Pulsiunile de autoconservare sunt opuse de Freud pulsiunilor sexuale in cadrul primei sale teorii a pulsiunilor. Scopul pulsiunii agresive este distrugerea obiectului. mai exact legate de functionarea unor zone corporale determinate (zone erogene). se verifica perfect anumite caracteristici ale pulsiunii. acestia impartasind aceeasi dispozitie perversa polimorfa. se desemneaza elementele ultime la care ajunge psihanaliza in analiza sexualitatii. fara ca semnificatia lui sa poata fi precis codificata. Pulsiune sexuala Presiunea interna careia psihanaliza ii da un camp de actiune mult mai larg decat cel al activitatii sexuale in sensul curent al termenului. pulsiunea de a vedea. Pulsiune partiala Prin acest termen. In cazul ei. pulsiunea de a domina).Aceste sunt caracteristicile descrise de Freud pentru sexualitatea infantila. Pulsiune agresiva Desemneaza pentru Freud pulsiunile de moarte in masura in care sunt indreptate spre exterior. ea este mai intai faramitata in pulsiuni partiale a caror satisfacere este locala (placere de organ). el trebuie luat mai ales in sens genetic si structural: pulsiunile partiale functioneaza mai intai independent si tind sa se uneasca in diferite organizari libidinale. Freud postuleaza existenta unei energii unice in vicisitudinile pulsiunii sexuale: libidoul. Pulsiuni de autoconservare Termen prin care Freud desemneaza ansamblul nevoilor legate de functiile corporale necesare conservarii vietii individului si al caror prototip il constituie foamea. Fiecare dintre aceste elemente se defineste printr-o sursa (de exemplu. ea regaseste fixitatea si finalitatea manifeste ale instinctului. pulsiune orala. Freud desemneaza o categorie fundamentala de pulsiuni care se opun pulsiunilor de viata si care tind la reducerea completa a tensiunilor. Termenul "partial" nu inseamna numai ca pulsiunile partiale sunt specii apartinand clasei pulsiunii sexuale in generalitatea sa. la om. care nu se uneste decat secundar cu sexualitatea si al carei scop este de a domina obiectul prin forta. Ea se organizeaza sub primatul genitalitatii doar la capatul unei evolutii complexe si aleatorii si numai astfel. Freud vede in pulsiunea sexuala un pol necesarmente prezent al conflictului psihic: ea este obiectul privilegiat al refularii in inconstient. Freud intelege prin acest termen o pulsiune nonsexuala. care se deosebesc de instinct: obiectul ei nu este biologic predeterminat. Indreptate mai intai spre interior si tinzand 6 . Pulsiuni de moarte In cadrul celei de-a treia teorii a pulsiunilor. adica la readucerea fiintei vii la starea anorganica. Psihanaliza arata ca pulsiunea sexuala este. Din punct de vedere economic.

Fixatie Modul de inscriere a anumitor continuturi reprezentative (experiente. a caror energie este pusa in serviciul eului in conflictul defensiv. S. are 7 . Pentru el. pulsiunile eului desemneaza un tip specific de pulsiuni. Freud a fost constant atasat unei conceptii dualiste a pulsiunilor. el a considerat ca exista pulsiunile sexuale (orale. Pulsiunile eului In cadrul primei teorii a pulsiunilor (asa cum este formulata de Freud in anii 1910-1915).) si pulsiunile eului sau de autoconservare (alimentatie. Eul se opune cerintelor libidinale in numele exigentelor proprii de autoconservare si de adaptare la realitate. Freud a introdus acest concept in mod diferit in functie de perioade si de texte. in ultima sa teorie. Freud pentru a desemna energia psihica a pulsiunilor sexuale. Dar in lucrarile ulterioare. activitate musculara etc. care opune pulsiunile sexuale pulsiunilor eu/ego-ului (cele de autoconservare). Pulsiunile de viata. fantasme – scenariu pentru indeplinirea dorintei inconstiente care implica deformari defensive) care persista nealterat in inconstient si de care pulsiunea ramane legata. Pana in 1920. din care o parte este investita narcisic asupra eului. le opune pulsiunilor de moarte. Pulsiuni de viata Categorie mare de pulsiuni pe care Freud. Fixatia. libido-ul este unul din cei doi termeni fundamentali ai conflictului psihic. intre pulsiunea de viata (care acopera simultan pulsiunea sexuala si pulsiunea de autoconservare) pe de o parte. manifestandu-se. anale etc. Libido-ul este pentru pulsiunile sexuale ceea ce foamea este pentru trebuintele alimentare. In prima teoria freudiana a pulsiunilor. regiune a corpului susceptibila de a fi sediul unei astfel de excitatii. Freud nu a mai putut mentine o distinctie atat de clara intre interesele eului si libido. S. in acest caz sub forma pulsiunii agresive sau de distrugere. Ele tind spre constituirea unor unitati din ce in ce mai mari. Zona erogena Zona a corpului care este sursa de excitare sexuala. dar si pulsiunile de autoconservare. de distrugere) pe de alta parte. el va introduce un nou dualism. Libido Termen latin (dorinta) utilizat de S. incepand cu Dincolo de principiul placerii. ele sunt asimilate pulsiunilor de autoconservare si opuse pulsiunilor sexuale.). acesta a fost deopotriva un concept teoretic care ii permitea sa explice psihoza ca o intoarcere a libido-ului asupra subiectului si un concept clinic care descrie un ansamblu de atitudini umane dominate de doua trasaturi principale: dezinteresul pentru lumea exterioara si o imagine de self grandios. cuprind nu numai pulsiunile sexuale propriu-zise. desemnate si prin termenul Eros. Dupa descoperirea narcisismului. Narcisism Initial folosit in sensul restrictiv al unei perversiuni sexuale in care subiectul are drept obiect preferat propriul corp. pulsiunile de moarte sunt secundar dirijate spre exterior. si pulsiunea de moarte (pulsiunea agresiva. in sens clasic.la autodistrugere.

precum si maladii neurologice. vulnerabilizanti si fragilizanti). Libidoul. nevroza ia nastere din Supraeul care persecuta energia Sinelui. chiar primitive. Primul nivel este cel care pastreaza amintirile copilariei. Nevroza este o stare sufleteasca. Unul dintre partenerii conflictului este instinctul sexual sau energia sa nesatisfacuta. adica de ce o anumita persoana face exact o anumita forma de nevroza si nu o alta forma. Westfal. Charcot si Raymond in trei grupe clinice: grupa histerie. conflictuala. Janet. in care neuroze erau considerate nu numai isteria. reprezentata de M. prin teoria reflexologica a lui M. dar pe care le-a depasit. Fixatia impiedica trecerea de la un stadiu la altul in cursul dezvoltarii. care potrivit spiritului epocii. Apogeul preocuparilor psihologice in domeniu. Hull si Ch. O conciliere intre scolile somatice si cele psihologice au condus la notiunea de functional (tulburare functionala). ci si fara referire la imaginea corpului unificat care caracterizeaza narcisismul. in functie de un organ sau de o zona erogena. Patologia nevrozei este domeniul cel mai bine tratat de psihanaliza freudiana. traumatismul sau obiectul. subliniind ca nevroza depinde de conlucrarea factorilor ocazionali traumatici si constitutionali (predispozanti. grupa hipocondrie si grupa neurastenie. Bell. ce pare un fel de reprezentant al fortelor mediului. Nissl si Erb. nu numai fara obiect exterior. apoi Virchow. care nu se exclud intre ele. Pentru psihanalisti. inteles uneori ca identic cu Supraeul). Biswanger. iar celalalt partener al conflictului este Supraeul care joaca rolul unei autoritati. Omul devine nevrotic atunci cand viata sa instinctiva ajunge in conflict cu Supraeul (prin Eul Ideal. care nu se refera la structura tesutului nervos. intr-o acceptiune legata de neuron. sexualitatea infantila inseamna intotdeauna experienta personala 8 . Neuroza era considerata o leziune intermediara aflata intre inflamatie si degenerescenta. isi gaseste satisfactie pe loc (placere de organ). Forel. il formeaza comunicarea lui Freud la congresul de psihanaliza de la Munchen din anul 1913. tragice etc. exact la acele modalitati la care odinioara individul a fost fixat mai mult. optiunea nevrotica. Deci. determinand patologicul. Dar corelatele nu inseamna cauze. un om este sanatos cand stie si poate sa aduca la armonie necesitatile sale instinctive cu propriul Eu. Evolutia acestui concept trece. In acest timp. dupa studiile lui Bumke. P. Charcot. patologia nevrozei. in modalitati anterioare. tremorul paralysis agitans si choreea. 2. ci la functiunea sa.) din trecut. Al doilea este pastratorul predispozitiei native pe care o avem de la stramosi. Termenul a fost lansat in 1776 de Culhan. Autoerotism In sens psihanalitic. Prin 1907. adica de ce si cum se imbolnaveste un om de o nevroza. Libidoul sau sexualitatea copilului trebuie inteleasa ca avand doua straturi (niveluri). la care un individ ajunge deoarece nu isi poate integra in prezent experientele (de obicei traumatice. mai bine zis. armonie care va aduce dupa sine anularea oricarui conflict extern si intern (Nunberg). Dupa psihanaliza.o multipla determinare: stadiul dezvoltarii libido-ului. modalitate a sexualitatii infantile precoce prin care o pulsiune partiala. Deci. deci anomaliile sunt de tip cantitativ si pot foarte bine sa fie considerate variante ale fizicului si psihicului sanatos. neurozele sunt impartite de M. care nu admite ca pot exista maladii sufletesti fara corelate corporale. energia. sub numele de neuroza. ar fi fost ereditari. in care problematica nevrozei o pune in doua planuri complementare: 1. ci anomalii graduale. fiind dusmanul instinctelor si satisfactiei acestora. cat si reprezentantul sau interior .Supraeul au obiectii. ci si epilepsia. un instinct doreste sa se satisfaca intr-o directie in care atat mediul inconjurator. In clipa in care la un om predispus la nevroza. ia nastere o regresie la faze anterioare celei in care traieste individul si el va cauta satisfactia refuzata de prezent. ia nastere si o scoala psihologica a teoriei nevrozelor.

In acest caz. de-a se adapta elastic la realitate. 2. Inca din 1917. cand fixare libidinala). El se imbolnaveste in clipa in care obiectul exterior ii este refuzat. forma de compromis) pentru o traire semnificativa care a devenit inconstienta. individul se imbolnaveste din cauza modificarilor intervenite in lumea exterioara. Suferinta in fata unor cerinte reale. iar destinul individual va depinde de maniera in care va fi rezolvata aceasta tensiune. primitiva. individul trebuie sa renunte la satisfactia instinctiva. In primul caz. fixare in situatii autoerotice sau incestuoase-care nu pot fi parasite in folosul unei situatii noi. Este vorba de o lovitura gresita. superioare. Sunt cazurile de perseverare in masturbare. individul se imbolnaveste datorita rigiditatii sale. accidentala II. la o extrema precumpanind predispozitia nativa (pe care o numeste cand constitutie sexuala. in al doilea. un fenomen al dezvoltarii vietii psihice. inconstientul se reintoarce sub forma simptomului nevrotic exact la forma infantila a existentei. adica achizitiile de dispozitie emotionala castigate de individ in prima copilarie. nonmaladive. momentul declansator este o traire reactiva. care permit satisfacerea. individul se reintoarce din realitate si se retrage in viata (planul) fanteziei. In cazul regresiei. inconstienta sa poata ajunge din nou la suprafata. Imbolnavire (suferinta) la refuz exterior total. imbolnavirea intervine cand se va antrena constitutia latenta-predispozitia. primitiv este copilaria. a instinctelor. Constitutie sexuala + Traire infantila (ancestrala) Simptomul nevrotic este pentru psihanaliza un surogat (inlocuitor. deci din cauza incapacitatii sale intrinseci de-a schimba Obiectul. Freud stabileste urmatoarele grade treptate ale ocaziilor de imbolnavire (suferinta): 1. 4. ca si odinioara. In al doilea caz. Ca urmare a acestui refuz. In schimb. Deci suferinta. In primul caz (refuz total exterior). Maniera sanatoasa va fi fie fortarea situatiei.constitutie sexuala (libidinala) si 2. Schema ar fi: I. dar in cazul al doilea accentul cade pe o modificare interna pentru ca aici rezistenta este un impediment de mentalitate a omului care nu vrea sa accepte efortul la o anumita adaptare real necesara. care insa nu reusesc din cauza unei dificultati si rezistente insurmontabile exterioare. pentru ca in locul satisfactiei instinctive a intervenit refuzul. dar important este faptul ca niciodata unul dintre factori nu este complet absent. persoana sufera si se imbolnaveste in urma stradaniilor ei de-a face fata unor cerinte pertinente. Conflictul dintre Eu si tendintele lumii fanteziste sau ale regresiunii este conciliabil si duce in mod necesar la formarea simptomului nevrotic. fara ca el sa fie inlocuit cu un surogat. in lupta sa cu excitatiile instinctelor. 9 . adica de-a fi concretizabila. Freud spune ca era vorba de o modificare in lumea exterioara. pana). ca manifestare exterioara si exteriorizabila. Nevroza consta deci. Factorul etiologic cel mai important pentru nevroze este fixarea libidinala a adultului. deci printr-o forma de refuz total-absolut. Freud a mentionat ca toate formele de nevroza se inseriaza pe o curba continua. Suferinta prin inhibarea evolutiei. S. Suferinta prin cresterea cantitatii libidoului. exterior. S. individul tinde spre maniere infantile ale placerii libidinale. S. 2. Predispozitie + Traire traumatica prin fixare libidinala aleatorie. primar. deci in urma incercarilor de adaptare la mediul exterior. iar la cealalta extrema evenimentul traumatic (refuz.trairea infantila. Fireste ca la acest refuz total omul poate reactiona si prin modalitati sanatoase. din conflictul dintre Eul presat de Supraeu si de Sine. Omul ramane sanatos atat timp cat pentru satisfacerea necesitatilor sale libidinale gaseste un obiect real. 3. fie sublimarea.dar si un bagaj de experienta ancestrala de care depinde. in al doilea. Simptomele creeaza surogate prin regresie la faze anterioare. este numai conjecturala. 1. de o partida pierduta in functionarea Eului. nefunctionare. si cum elementul cel mai vechi. In primul caz. daca nu chiar un pretext pentru ca o traire veche. ia nastere acumularea de libido resimtit ca o crestere a tensiunii psihice. In cazul introversiei. reale ale lumii. ea se descompune in doua momente: 1. adica predispozitia nativa a insului. iar reactia maladiva va fi: a) introversia libidoului si b) regresia.

la o exagerare a libidoului. iar discutiile pe tema endogen sau exogen. distimii. niciodata calitative. in problematica nevrozei. Nevrozele sunt anomalii sufletesti care vizeaza persoana intr-un anumit domeniu. Nevrozele actuale: neurastenia si nevroza anxioasa 2. paranoia). Psihoza are atat o etiologie endogena. cand din cauza fixarii infantile nu mai poate face fata necesitatilor instinctive adulte. A treia modalitate. evenimente importante de viata). Una din cele mai explicite diferentieri a fost facuta de K. isteria de conversie. Psihozele lezeaza omul in intregime. care pana atunci era capabila sa-si consume sau sa sublimeze libidoul dat. care modifica trairile intr-un sens care survine si la normali (izolare sau disociere isterica. deoarece pentru psihanaliza fenomenul nevrotic ia nastere intr-o anumita situatie care se cladeste din diferite piese. Pentru S. Jaspers: 1. de exemplu). anumite persoane considerate normale pot ajunge la o potentare. este in realitate o amplificare. Afectiuni narcisice: melancolia. care se limiteaza rar la cateva episoade si de cele mai multe ori se mentine in lungi faze. o data cu maturizarea. neuroendocrinologia si eredobilogia dau o acceptiune unitara a nevroticului: nevroticul este o varianta extrema de individ. insa in predominante diferite. cand simptomatologia se fixeaza exclusiv pe un aparat sau sistem si b) psihonevroza. Psihoze. 3. s. 2. Freud: 1915: Nevroze actuale si Psihonevroze (de transfer si narcisice) 1924: Nevroze actuale. Psihanaliza. constitutional fixata. Nevrozele trebuiesc diferentiate de tulburarile calitative ale psihismului. fobia. Actualmente: Afectiuni psihosomatice. impreuna cu S. Psihoze (PMD. Iata clasificarea nevrozelor dupa S. 1. In acest caz. sau a regresat la ea (pervers polimorf). In realitate. dar fiind incomprehensibile. daca nu toata viata". Subliniem ca cele patru modalitati de-a deveni nevrotic nu apar niciodata in forma pura. Fenomenul nevrotic poate aparea pasager si la indivizi absolut normali. nevroza este o maladie grava. pentru Jaspers nici fenomenul nevrotic. Nevrozele cuprind doua mari domenii de psihopatologie: a) nevrozele de organ. global. In acest caz maturizarea aduce automat dupa sine nevrotizarea. 4. schizofrenie. cand simptomatologia este cu precadere psihica (dismnezii.). care a ramas fixat la o treapta primitiv infantila (deci insuficienta) a organizarii instinctive. In cazul al doilea. schizofrenia. Nevroze. diferentele dintre nevroze si psihoze sunt urmatoarele: 10 . nevroze. se imbolnaveste in aceste perioade critice prin faptul ca libidoul nu mai poate fi strunit de Eul care se simte inundat de tumultul crescut al energiei libidinale. Ele se deosebesc de normal din ambele puncte de vedere. S. Spre deosebire de Freud. Nevroze narcisice. cat si exogena. 3.a. structura lor psihopatologica permite mai usor stabilirea unei limite de demarcatie intre bolnav si sanatos.3. circumstantiala. de psihoze. Psihozele cuprind un domeniu mai redus. o exagerare a suferintei in fata exigentelor realului. conflictul apare relativ brusc. ceva ce nici nu are dreptul la existenta. familial sau loisir. individul devine nevrotic in mod fatal. iar in cazul de care ne ocupam. ca intre fenomenul normal si cel nevrotic nu exista decat deosebiri cantitative. In fazele critice (mai critice) ale existentei (pubertate. 4. Persoana. Nevroticul intrebuinteaza mecanisme specifice. disprosexii. cum ar fi profesional. suferinta prin inhibarea dezvoltarii Eului. Freud. nici fenomenul psihotic nu pot fi considerate ca modificari exclusiv cantitative sau calitative. Freud. Esentialul nevrozei sta in situatie si conflict. Nevroze de transfer (psihonevroze): nevroza obsesiva. menopauza. Freud spune: "Speranta ca tot ce este nevrotic poate fi vindecat isi are originea in desueta idee profana cum ca nevroza este ceva complet de prisos. nu au relevanta. Studiind aceste patru modalitati observam. A patra modalitate de imbolnavire este prin cresterea accentuata a libidoului. desistematizarea activitatii mentale. libidoul nu a parasit niciodata fixarea infantila.

Nevroza ia nastere in urma conflictului dintre Eu si Sine. iar ultimele in evenimentele importante ale vietii trecute. ci in prezent. 7. b) Prin caracterul nevrotic al Eului. transformarea directa a excitatiei in angoasa). limbajul psihoticului se dezorganizeaza in mod obligatoriu (pana la psitacism-salata de cuvinte). refularea poate fi recunoscuta spontan de bolnav. Freud o distinge de psihonevroza. de grandoare. In ambele tipuri de suferinta. Cuvantul. ii intoarce spatele si construieste o lume noua (ruminatie. pe nimic real. Psihanaliza contemporana dupa Andre Alexander. la nevrotic. Psihoticul neaga intreaga realitate. Acceptiunea sa consta: 1. deci. ea apare la suprafata fara nici un fel de rezistenta. delir). si nu simbolice. Psihoza ia nastere din conflictul dintre Eu si Lumea exterioara. ci rezulta direct din absenta sau inadecvarea satisfactiei sexuale. Nevroticul pierde simtul realitatii numai partial. absenta descarcarii excitatiei sexuale si in neurastenie. Acest factor declansator va fi: in nevroza anxioasa. Din punct de vedere terapeutic. usurare. Reprezentantii realitatii oricarui obiect este pastrat la nevrotic mai mult sau mai putin normal. Cuvantul si realitatea nu mai au nimic in comun. transformare prin similitudine sonora). Nevroticul ajunge in situatia sa paradoxala de frica ca nu cumva decupajul de lume pe care l-a refulat sa se reactiveze si sa-l indispuna. ele se afla in domeniul psihic (exclusiv). Limbajul nevrotic ramane intact (e comprehensibil). Nevroticul isi formeaza surogate de obiect prin asemanarea reala dintre obiecte. Freud a propus ulterior si ipohondria. Nevroze actuale Dupa S.1. Alaturi de neurastenie si nevroza anxioasa. relatiile formal verbale (pur formale. etc. Ele sunt manifestari contra angoasei si constituie fata de conflictul intern un compromis in care subiectul vizeaza. ci numai pe asemanarea verbala. 5. in cel al psihoticului. Aceasta reprezinta un tip de nevroza pe care S. La psihotic. Freud. un profit (numit beneficiul secundar al nevrozei). care sunt: tulburari de conduite. Dar la psihotic. luat in primul rand in sensul unei actualitati in timp. Sursa de excitatie (pulsionala). de exemplu). In discursul nevrotic precumpanesc relatiile obiectuale (decuplaj). simbolizarea verbala acopera realitatea. Nevroticul nu vrea sa stie decat despre un decupaj (bucata) a realitatii. in timp ce in isterie sau obsesie. o rarefiere. factorul declansant se afla in domeniul somatic. Termenul actual trebuie. 2. Mecanismele de formare a simptomelor vor fi somatice (de exemplu. aceasta etiologie este mai mult somatica si mai putin psihica. in faptul ca originea nevrozei actuale nu va fi cautata in conflictele infantile. 2. la psihotic. exact cea la care se refera refularea sa personala. pe asonanta verbala. in pozitia sa nevrotica. Termenul de nevroza actuala a aparut in 1898 si subliniaza ca opozitia intre nevrozele actuale si psihonevroze este esentiala din punct de vedere etiologic si patogenic. dar aceasta nu echivaleaza cu sanatatea. 3. in faptul ca simptomele nu sunt o expresie simbolica si supradeterminata. Psihoticul refuza realitatea din frica de a-si pierde lumea proprie pe care a construit-o sau ca nu cumva aceasta lume sa se prabuseasca (delir de gelozie. Termenul de actual vine sa conoteze absenta mediatiei care se gaseste in formarea simptomelor psihonevrozelor. dar primele pot fi cautate in dezordinile vietii sexuale.) 4. cauza este sexuala. neurastenia si nevroza anxioasa apartin asa-numitei nevroze actuale. Acesta nu poate gasi in identificarea cu propria persoana (personaj) bune relatii cu altii si un echilibru interior satisfacator. surogatul obiectului (simbolizarea sa verbala) nu se mai bazeaza pe nimic faptic. aceasta 11 . prin satisfacere inadecvata (prin masturbare. melancolic. pierdere de chintesenta. comprimare. sentimente sau idei. 6. in cartea sa "Fizionomia clinica a nevrozei". Pe de alta parte. defineste nevroza prin doua acceptiuni: a) Prin simptomele nevrotice. Conflictul nevrotic poate fi developat si solutionat printr-o indelungata cura psihanalitica si niciodata spontan.

Deci. Aceste doua procese (conversia si remanenta) se combina extrem de frecvent. sa se infatiseze in nosografie. Simptomatologia de model fobic sau afectul de angoasa sau atac de panica anxioasa. dupa cum se stie. dar aceasta nu este un substitut simbolic al unei reprezentari refulate. are rolul de-a preciza si pune in evidenta elementul actual. Cand excitatia sexuala nu este insa stapanita. intre sexualitatea fizica si sexualitatea psihica. In psihonevroze (narcisice sau de transfer). Conflictul defensiv va impiedica realizarea dorintelor inconstiente si. Se mentioneaza mecanismele care determina diferitele forme etiologice ale nevrozei anxioase: angoasa virginelor. alaturi de simptomele specifice exista un cortegiu de simptome de tipul nevrozei actuale freudiene: oboseli nejustificate. ele se caracterizeaza prin faptul ca libidoul este intotdeauna deplasat pe un obiect real sau imaginar. care are doua acceptiuni: a) Din punct de vedere simptomatic. Freud mentioneaza o idee exceptionala: "simptomele nevrozei actualeanxietatea si neurastenia-constituie modul initial si un stadiu precursor al simptomelor psihonevrotice de tip narcisic sau de transfer". angoasa provocata de coitus interuptus. Astfel. 2. in care o excitatie psihica imprumuta o cale falsa exclusiv catre somatic (proiectie).prezentare conduce la ideea ca nevroza actuala. acest libido nesatisfacut va fi si la originea simptomelor nespecifice. Freud vede conditiile acestei insuficiente elaborari psihice in dezvoltarea insuficienta (ca derulare stadiala) a sexualitatii psihice. sudoratie). dispnee. Freud le deosebeste de nevrozele narcisice inauntrul grupei asa-numitelor psihonevroze. reprezentand categorii de nevroze (isteria de angoasa. In sens nosografic. Apoi. atunci ea este direct derivata pe un plan somatic sub forma de angoasa. Spre deosebire de isterie. fara o mediatie psihica. dar ea este fixata pe un obiect substitutiv. b) absenta sau insuficienta elaborarii psihice a excitatiilor somatice pentru ca aceasta sa devina libido si sa intre in conexiuni cu grupe pretabile de reprezentari sexuale. isteria de conversie. este diferita de neurastenie prin predominanta expresivitatii angoasei: atentie (vigilenta) anxioasa cronica. ca valoare. etc. modificari neurovegetative. pentru ca aici simptomele nu produc semnificatii care nu pot fi intern elucidate prin analiza. devenit habitual. angoasa abstinentei sexuale. pe care S. dureri vagi. in special in cazul neurasteniei anxioase si al isteriei de angoasa. b) Din punct de vedere etiologic. S. in neurastenie avem o nevroza in care clinic predomina o angoasa masiva fara obiect net precizat si in care rolul factorilor actuali este privilegiat. se impune obligatoriu in practica psihanalitica mai ales ca un conflict actual acut reprezinta un obstacol pentru cura psihanalitica. Freud raporteaza nevrozei anxioase etiologii specifice in care sunt doi factori comuni: a) acumularea de tensiune sexuala. Trebuie avut in vedere: 1. iar in isteria de angoasa sau in nevroza fobica avem angoasa. fie prin instalarea unui ecart. in loc de-a fi 12 . trebuie diferentiata si de isterie: nevroza anxioasa este o nevroza actuala. Fata de nevrozele narcisice. determinand interconditionari. Una dintre cele mai reprezentative forma ale nevrozei actuale este nevroza anxioasa. in prezent. caracterizata prin acumularea unei excitatii sexuale care se transforma direct in simptome. in aparenta nu este relevanta pentru psihanaliza. in masura in care aceasta prezinta o conditie precipitanta a unor simptome care provin din conflicte mai vechi. si conflictele care sunt determinate prin situatia actuala. se afla intr-adevar legata de o reprezentare. S. nevroza obsesiva). ideea ca psihonevrozele sunt declansate printr-o frustratie ajungandu-se la o staza libidinala. fie in degradarea sa. crize de angoasa sau de panica sau echivalentele lor somatice (vertij. conceptul de nevroza actuala tinde. unde are loc o conversie. fie printr-o tendinta de regresiune a acesteia. Distinctia intre conflictele de origine infantila care sunt reactualizate. in angoasa avem o supratensionare fizica care nu poate trece in psihic si va fi remanenta in acest plan somatic. impreuna cu simptomatologia aferenta. Nevroza de transfer Are doua acceptiuni: 1.

pentru ca medicul va limita cat mai mult domeniul nevrozei de transfer. nevrozei de transfer. Ea ar putea fi determinata de ereditate. Acestea se constituie in jurul relatiei subiectului cu analistul. Jung pentru a desemna situatia in care libidoul este introvertit sau. fie ca sunt manifest organo-genetice (paralizia 13 . va impulsiona cat mai mult continuturile psihice in afara rememorarii si va descuraja cat mai mult repetitiile. nu poate valorifica terapeutic acest fenomen. Medicul. soc chirurgical. in cadrul transferului conflictele infantile. spre deosebire de psiholog. conceptul de psihoza are adesea o utilizare extrem de larga. la inceput difuze (transfer flotant. deci. grupa nevrozelor narcisice cuprinde ansamblul psihozelor functionale in care simptomele nu sunt efecte ale unor leziuni somatice. delirul cronic . Freud. nevroza de transfer reprezinta reducerea capacitatii pacientilor de a transfera libidoul pe obiect. Este necesara distinctia lor de psihonevrozele majore narcisice.). dupa varstele de 30-40 ani. Inseamna ca diferenta intre reactia de transfer si nevroza de transfer propriu-zisa se intelege astfel: in nevroza de transfer toate comportamentele patologice ale pacientului vin sa se recentreze pe relatia cu analistul. profilul psihologic sau de o dereglare a centrilor cerebrali ai starii de spirit. Din punct de vedere nosografic. S. dupa K.retintit de la acestea pe Eu. 2. In sensul teoriei curei psihanalitice. Abraham.G. fiind un fel de reeditare a nevrozei clinice. reprezinta o nevroza artificiala in care tind sa se organizeze manifestarile de transfer si contra-transfer. in care nu putem vorbi pur si simplu de absenta totala a transferului. Elucidarea sa va duce la descoperirea cauzei infantile. Rasturnarile de situatie. in general. Rezulta ca aceste sunt mai accesibile tratamentului psihanalitic. Nevrozele narcisice reprezinta o terminologie psihanalitica pentru a desemna o maladie mentala caracterizata prin retragerea. dar il va ajuta conferindu-i capacitatea de-a o suporta. menopauza etc. dupa Glover) si totodata permite ansamblelor de simptome si conduite patologice sa aiba o noua functie in raport cu situatia analitica. factori declansanti. Psihoza maniacodepresiva se manifesta. chiar schimbarea anotimpurilor pot fi. care poate fi foarte intens la psihotici. sarcina. Freud a introdus notiunea de transfer in cartea sa "Rememorare. de natura fizica sau psihica. repetitie. in raport cu ideea ca pacientul repeta.paranoia. de asemenea. Limbajul medical curent rezerva termenul „psihoza” pentru bolile mintale nelezionale. 1) In clinica psihanalitica. care se caracterizeaza prin simptome esentialmente psihologice. Psihanalistul va incerca sa lase pacientul sa retraiasca un anumit fragment din viata sa uitata. de o importanta mare (soc emotional. (Sursa Psihanaliza Clinica .Autor Vasile Perciun) Psihozele Psihoze Tulburare mintala caracterizata printr-o dezorganizare a personalitatii. replierea libidinala pe sine. ci de perturbarea unui anumit mod de transfer. parafrenia) si psihoza maniaco-depresiva. Ele se opun. Termenul de nevroza de transfer a fost introdus de C. acoperind o gama intreaga de maladii mentale. Psihoza maniaco-depresiva este o tulburare psihica caracterizata prin alternanta crizelor de excitatie (manie) si a episoadelor depresive (melancolie). favorizand o rezolvare noua a problemelor dintr-un trecut uitat. constitutia psihica. pentru ca ele se preteaza tratamentului situatiei de transfer. investit pe Eu. cum sunt psihozele acute (bufeul delirant la acces delirant care apare si dispare in mod brusc schizofrenia. pierderea simtului realului si transformarea in delir a experientei traite. de-a o solutiona. Se poate spune ca nevroza de transfer coordoneaza reactiile de transfer. perlaboratie". Dupa S.

printr-un mecanism similar proiectiei. traume pe care subiectul le-a suferit in stadii precoce ale dezvoltarii. stadiu in care incapacitatea de a diferentia intre sine si exterior face ca propriul corp sa fie perceput ca fiind straniu.generala. Asistam la incoerente ce apar la nivelul rationamentului. Mecanismul care sta la baza psihozei presupune mai multi pasi: mai intai aparitia unei rupturi intre Eu si realitate. incercare esuata ce are drept rezultat construirea unei realitati conform dorintelor inconstiente. paranoia (in care sunt incluse. iar subiectul nu este capabil sa faca diferenta intre realitatea psihica si cea externa. in interiorul acestui camp mai restrans decat cel al psihiatriei. mai intai. Ca simptomatologie perturbarea testarii realitatii poate fi manifesta. Psihoza reprezinta o tulburare psihica al carei specific il constituie faptul ca perceptia realitatii este perturbata. ceea ce face ca Eul sa ajunga sub stapanirea Sinelui. iar pulsiunile libidinale si cele agresive se raporteaza la acelasi obiect. cat si de afectivitate. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului in obiect bun si obiect rau si de mecanisme de aparare foarte primitive. mecanism numit de Freud refuz al realitatii. in stadiul depresiv obiectul este perceput ca fiind total. proces ce precede dezorganizarea gandirii si deschide calea angoasei de anihilare. fie ca etimologia lor ramane in ultima instanta problematica (schizofrenia. termen ce desemneaza un proces de respingere din universul simbolic al subiectului. 14 . afectiunile delirante) si schizofrenia. in general. nu s-a urmarit de la inceput realizarea unei clasificari care sa cuprinda totalitatea maladiilor mentale cunoscute in psihiatrie. cat si de afectivitate. s-a manifestat interes pentru maladiile cele mai direct accesibile investigatiei analitice. numitorul comun al psihozelor este o perturbare primara a relatiei libidinale cu realitatea. constructia deliranta) fiind tentative secundare de restaurare a legaturii obiectale. 2) In psihanaliza. a unui continut psihic (semnificam in terminologia lacaniana). psihoza maniaco-depresiva. Ceea ce este insa specific psihozelor este in primul rand ceea ce Bleuer numea disocierea functiilor psihice ce tin atat de gandire. Green considera ca in psihoza dispar reprezentarile realitatii si cele ale propriei persoane. Tausk considera ca in psihoza exista o fixatie la stadiul narcisic. Mecanismul de aparare specific in psihoze este respingerea continuturilor psihice in exterior. In psihoze perceptia realitatii este perturbata. al investirii afective. ca structura mascata de simptome de tip nevrotic. disparand sau atenuandu-se clivajul. schizofrenia. ceea ce reprezinta o regresie la stadiul narcisismului primar. in aceasta categorie intra: paranoia. psihoza maniaco-depresiva. Specifica psihozelor este disocierea functiilor psihice ce tin atat de gandire. Melanie Klein explica psihoza prin regresia la puncte de fixatie din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid si stadiul depresiv. prin prezenta perceptiilor delirante sau poate exista sub forma latenta. iar subiectul nu este capabil sa faca diferenta intre realitatea psihica si cea externa. psihanaliza a incercat sa defineasca diferite structuri: pe de o parte. fragmentat. majoritatea simptomelor manifeste (mai ales. Libidoul psihoticului este detasat de obiecte si se ataseaza Eului. de pilda). Teoria freudiana specifica drept etiologie a psihozei o problematica narcisica. pe de alta parte melancolia si mania. determinata de conflictul cu lumea exterioara. nevroze si psihoze. de exemplu). In aceasta categorie intra: paranoia. Din punct de vedere al teoriei psihanalitice. Lacan considera ca mecanismul care sta la baza psihozei este un mecanism numit forcluziune. diferentierile majore sunt cele care se stabilesc intre perversiuni. schizofrenia. In aceasta ultima grupa. apoi incercarea Eului de a reface legatura cu realitatea.

Deci. din care vom detalia cateva. deci traume pe care subiectul le-a suferit in stadii precoce ale dezvoltarii psihice. Eul reconstruieste o alta realitate. sau de tipul inhibarii agresivitatii si repararii obiectului. prin perceptia deliranta a realitatii. conforma dorintelor Sinelui. reusind sa regaseasca doar legatura cu reprezentarea verbala a obiectelor. apoi incercarea Eului de a reface legatura cu realitatea. ca in cazul nevrozei. incercare esuata ce are drept rezultat construirea unei realitati conform dorintelor inconstiente. Angoasa specifica acestui stadiu. Libidoul psihoticului este detasat de obiecte si se ataseaza Eului. atacurile Eului asupra obiectului generand atacuri ale obiectului asupra Eului. introiectie. O serie de teorii ulterioare. angoasa intensa este de natura persecutorie. in care obiectul este perceput ca fiind total. ci respingerea lor in exterior. Pulsiunile agresive sunt foarte puternice. Din acest punct de vedere schizofrenia (dementa precoce in terminologia lui Freud) nu difera de paranoia. in psihoza exista o ruptura intre Eu si realitate. ca urmare a sadismului subiectului. mai mult sau mai putin deformate si inversate. conflictul este expulzat in exteriorul psihismului. Mecanismul de aparare specific in psihoze nu este refularea. dupa Klein. Diferenta dintre ele consta in gradul de regresie si in solutiile gasite in incercarea de vindecare. ceea ce face ca Eul sa ajunga sub controlul Sinelui.Mecanismul care sta la baza psihozei presupune mai multi pasi: mai intai aparitia unei rupturi intre Eu si realitate. Pentru a rezolva conflictul dintre Sine si realitate. Eul esueaza. disparand sau atenuandu-se clivajul. un supraeu arhaic sadic. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei Melanie Klein explica psihoza prin regresia la puncte de fixatie din stadii timpurii din dezvoltarea individului: stadiul schizoparanoid si stadiul depresiv. La acest stadiu. Primul stadiu este caracterizat de clivajul obiectului in obiect bun si obiect rau si de mecanisme de aparare foarte primitive: idealizare cu iluzia atotputerniciei. ci din exterior catre psihism. Etiologia psihozelor Teoria freudiana asupra psihozei nu specifica in mod explicit o anumita etiologic In principal psihoza ar avea drept geneza o problematica narcisica. realitatea externa si cea interna sunt respinse. anume teama de a nu fi distrus de obiectul rau. numita angoasa depresiva. ceea ce face ca Eul sa ajunga sub stapanirea Sinelui. revenind catre subiect sub o forma de nerecunoscut. adica impingerea continuturilor psihice in inconstient. au adus noi elemente privind etiologia psihozelor. incercand sa regaseasca legatura cu obiectul. care functioneaza dupa legea Talionului. exista. printr-un mecanism similar proiectiei. amintirile traumatice si conflictele intrapsihice sunt expulzate in exterior. Fixatia la faza schizo-paranoida poate da nastere la psihoze ca paranoia sau 15 . care apare sub forma delirului sau halucinatiilor. Afectele. fixatia in cazul psihozei este la un stadiu mult mai timpuriu in dezvoltarea individului. Aceasta angoasa este surmontata cand obiectul iubit este introiectat in mod stabil si securizant. dar nu din inconstient in constient. reprezentat de mama. Freud considera ca specificul psihozei rezida in perturbarea investirii afective a realitatii. se face trecerea catre faza depresiva. este generata de posibilitatea pierderii obiectului. iar pulsiunile libidinale si cele agresive se raporteaza la acelasi obiect (intricare pulsionala). Acest mecanism este numit de Freud refuz al realitatii. identificare proiectiva. In timp ce in nevroza Eul refuleaza tendintele pulsionale. Aceste continuturi vor tinde sa revina. Apararile sunt de tip maniacal. Deci. care determina diferite grade de confuzie intre realitatea interna si cea externa. majoritatea simptomelor fiind tentative de a restaura relatia cu obiectele externe. anume cu cuvintele. ceea ce reprezinta o regresie la stadiul narcisismului primar. Daca predomina introiectarea obiectului bun.

asa cum considera Freud. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor Tausk considera ca in psihoza exista o fixatie la stadiul narcisic in care incapacitatea de a diferentia intre sine si exterior face ca propriul corp sa fie perceput ca fiind straniu. Ea explica relatiile perturbate ale psihoticului cu obiectele prin aceea ca fixatia are loc la un stadiu in care obiectul nu este diferentiat de subiect. conduite sexuale instabile. El nu isi va recunoaste dreptul la o existenta si la o identitate proprie. iar procesul de separare din aceasta relatie fuzionala nu are loc. El considera ca mecanismul care sta la baza psihozei este un mecanism pe care el il numeste forcluziune.schizofrenia. orice nevroza are la baza o psihoza anterioara. in starile limita. in starile limita poate aparea o mare dependenta de celalalt. sentimentul de vid si de inutilitate. Subiectul ramane deci angrenat in relatia duala. Singurul tip de relatie de care subiectul este capabil este cel fuzionai. fiind astfel perturbata relatia cu obiectul. proces ce precede dezorganizarea gandirii si deschide calea angoasei de anihilare. Starile limita Starile limita reprezinta o patologie aflata la granita dintre nevroza si psihoza. copilul nu va putea investi figura paterna ca pe o autoritate care se situeaza dincolo de relatia duala mama-copil. caci mama este cea care initiaza acest proces. tehnica terapeutica nu poate face apel la utilizarea interpretarilor. relatia cu realitatea nu este perturbata. a unui continut psihic (semnificant in terminologia lacaniana). Lacan nu propune in schimb vreo solutie terapeutica prin care sa fie restaurata legatura dintre simbolic si imaginar. in universul limbajului. caci intre simbolic si imaginar exista o falie. Apar si simptome cu alura depresiva. neluand in considerare o faza de dezvoltare pur narcisica. Exista lacune in dezvoltarea Eului. ceea ce este echivalent pentru Lacan cu accesul la ordinea simbolica. Dupa Klein. Fixatia la stadiul narcisic este determinata de conflictul cu lumea exterioara. relatiile fiind simbolice. fragmentat. in consecinta. Cu alte cuvinte. Se considera ca apar fie pe fondul unei structuri de tip nevrotic sau psihotic. care face imposibila desfasurarea curei. psihoza fiind o tentativa de a restabili legatura cu lumea exterioara. Daca in cazul nevrozei este vorba despre refularea conflictului. fie ca ar exista o structura limita. Green considera ca in psihoza dispar reprezentarile realitatii si cele ale propriei persoane. Mecanismele de aparare specifice starilor limita sunt reprezentate de clivajul obiectului si al imaginii de sine si trecerea la act. in cazul psihozei este vorba despre refularea realitatii. avand ca specific 16 . Astfel. Lacan abordeaza psihoza din cu totul alta perspectiva. termen ce desemneaza un proces de respingere din universul simbolic al subiectului. Simptomul cel mai des intalnit este angoasa de abandon si de pierdere a obiectului. Ea considera ca inca de la inceputul vietii exista investiri libidinale ale obiectelor. Fixatia la faza depresiva poate duce la psihoza maniaco-depresiva. Starile limita apar ca urmare a esecului procesului de constituire a identitatii de sine. dar si de drog si de alcool. precum si teama de a nu se contopi cu obiectul. in geneza psihozei are loc forcluderea Numelui Tatalui (termen ce desemneaza in terminologia lacaniana functia de instituire a regulilor pe care tatal trebuie sa o indeplineasca). mai mult sau mai putin depasita. La originea starilor limita ar sta carentele in relatia cu mama. mama nu atribuie cuvintelor tatalui functia de lege. Klein exclude cu totul dimensiunea narcisica.

de fals Eu. trecerea la act ca unica posibilitate de descarcare a tensiunii afective imense pe care subiectul o resimte si imposibil de elaborat pentru el. conduite sexuale instabile. In starile limita poate aparea o mare dependenta de celalalt. iar cele obsesionale prin excesiva rationalizare. Daca tonalitatea este isterica. de o intensitate frapanta insa. Exista lacune in dezvoltarea Eului. haotice. ca si tentativele de suicid. sentimentul de vid si de inutilitate. capacitatea de a se identifica cu obiecte sanogene si. negarea sentimentelor contradictorii fata de obiect. in starile limita. In psihopatologia psihanalitica exista diferite pozitii teoretice. dar si de drog si de alcool. o serie de aparari ce au ca scop iesirea din relatia de tip fuzionai: trecerea la act ca rezultat al insuficientei capacitati de simbolizare si de elaborare. deci este vorba de o perturbare a identitatii de sine. uneori cu tenta perversa. pe care il resimte ca fiind amenintator pentru identitatea sa. capacitatea de simbolizare. frapeaza conversia isterica si capacitatea de a pune in act conflictele psihice in defavoarea fantasmarii si verbalizarii lor. pentru a-si putea defini identitatea. ca urmare a lipsei diferentierii dintre subiect si obiect. clivajul. 17 . la o lipsa a limitelor Eului. Spre deosebire de nevroza. precum si teama de a nu se contopi cu obiectul. si a cauta o asemenea relatie. Acestea apar ca o aparare fata de dorinta de fuziune cu obiectul. intotdeauna insa. Apare frecvent sentimentul de vid intern si extern. relatia cu realitatea nu este perturbata. determinata de lipsa unui imago patern care sta la baza Supraeului. in care apare angoasa fata de pedeapsa. in care apare angoasa de anihilare sau fragmentare. pe de alta parte devalorizarea. ceea ce presupune o nediferentiere subiect-obiect. si de psihoza. Eul va oscila intre a exclude orice relatie cu obiectul. Trecerile la act sunt foarte frecvente. Mecanismele de aparare specifice starilor limita sunt reprezentate de: clivajul obiectului si al imaginii de sine care determina sentimente contradictorii. pe de o parte omnipotenta proprie sau a celuilalt. impulsive. intr-o oarecare masura. De aici deriva simptomele cu alura depresiva. De aici.faptul ca ele apar din faza cea mai timpurie a dezvoltarii psihice si se intind pe o perioada indelungata. Singurul tip de relatie este cel fuzionai. Mecanismul producerii starilor limita Starile limita apar ca urmare a esecului procesului de constituire a identitatii de sine. Simptomul cel mai des intalnit este angoasa. Etiologia starilor limita La originea starilor limita ar sta carentele in relatia cu mama. ceea ce caracterizeaza starile limita este teama de abandon si de pierdere a obiectului. unele considerand ca la baza starilor limita ar fi o structura. Spre deosebire de psihoza. altele ca la baza lor ar fi stari ce apar pe fondul unui alt tip de structura. negarea. Unele stari limita pot prezenta simptome cu alura nevrotica. Cazurile limita nu se refera doar la o patologie de frontiera nevroza-psihoza. avand ca specific faptul ca ele apar din faza cea mai timpurie a dezvoltarii psihice si se intind pe o perioada indelungata. nevrotica sau psihotica. Ceea ce il face adesea sa adopte o atitudine de conformism rigid. O confundare cu imagoul matern. subiectul poseda capacitatea de a depasi efectele alienante ale acestui tip de relatie. fiind astfel perturbata relatia cu obiectul. de artificial. ci mai degraba. Simptomele cu alura fobica frapeaza prin frecventa si multitudinea lor.

ci utilizarea unor substante sau comportamente pentru a obtine placerea si. asociata cu caracterul compulsiv irepresibil al comportamentului adictiv . Freud releva insa ca 18 . bulimia). dependenta de medicamente. cum ar fi: toxicomani (droguri. cauza ar fi o blocare a afectelor. Pe scurt. folosit de Freud. dependenta de medicamente. pentru a diminua angoasa sau a evita un conflict intern. el considera ca mecanismele ce stau la baza lor ar fi similare cu cele ale nevrozei actuale. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite. Atat in adictii. Glover a folosit termenul din engleza addiction in articolul sau Despre etiologia dependentei de droguri.apare pierderea controlului. alcool. tulburari de comportament repetitive (de exemplu bulimia). sexuale. alcool. fara o legatura aparenta intre ele. Tulburarile adictive se refera la fenomene clinice si psihopatologice foarte diferite. Freud a tratat problema tulburarilor adictive tangential. DSM 3 defineste adictiile prin urmatoarele caracteristici: . Aceste patologii sunt deci transnosografice si transstructurale. in special. cat si in nevrozele actuale.se manifesta in comportament . adictii obiectale. deci ar fi efectul unei stari toxice a organismului. Esenta adictiilor nu este aportul exogen de substante. pentru a diminua angoasa sau a evita un conflict intern. anterioare achizitionarii limbajului. In special. ci utilizarea unor substante sau comportamente pentru a obtine placerea si. tutun). Unele tipuri de adictii ar fi determinate de o oralitate constitutionala. Aparatul psihic este depasit de cantitatea de excitatie acumulata si nu poate face fata situatiei decat printr-un comportament repetitiv care poate genera o dependenta similara cu dependenta de o substanta toxica.apare dependenta subiectului fata de comportamentele adictive .persistenta comportamentului adictiv in ciuda consecintelor negative . Geneza comportamentului adictiv se poate explica printr-o structura psihica generata de conflictele si insatisfactiile traite in relatia cu parintii. sexuale. adictii obiectale. tulburari de comportament repetitive (de exemplu.preocupari obsesionale legate de obiectul adictiei Ceea ce constituie esenta adictiilor nu este aportul exogen de substante. cum ar fi: toxicomanii (droguri. McDougall considera ca tulburarile adictive ar avea la baza o organizare oedipiana arhaica in care apare o stagnare a energiei libidinale determinata de investirea unor fantasme primitive. adictiile ar intra in categoria perversiunilor. Pentru prima data el a folosit acest termen in articolul Sexualitatea in etiologia nevrozelor. fara o legatura aparenta intre ele.Tulburarile adictive Termenul de adictie a aparut ca traducere a termenului Sucht din germana. tutun). Astfel. adica ar avea la baza o fixatie la stadiul oral. corpul si psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.

dupa Freud. Freud compara accesele de foame subita cu accesele de angoasa. echivalente toxicului extern. deci de elaborat. Cercetarile actuale din biochimie au confirmat aceasta ipoteza prin descoperirea secretiei de endomorfine. caracterizat de trecerea la act. nevrozele actuale reprezentau modalitati de a diminua angoasa. intr-o stare de intoxicatie similara starii specifice nevrozelor actuale. Acest fenomen se poate explica printr-o structura psihica generata de conflictele si insatisfactiile traite in relatia cu parintii. atribute specifice proceselor primare. Devenea toxica. El considera ca organismul se afla. Freud a comparat comportamentele adictive cu nevrozele actuale. fara interventia vreunui drog. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv. istoricitate. in nevrozele actuale. Astfel. iar placerea data de obiectul adictiei cu placerea sexuala. apare o staza libidinala (o acumulare masiva de afecte) care va cere o descarcare masiva.exista adictii fara drog. se acumuleaza tensiune de natura somatica din cauza ca excitatia sexuala nu este descarcata complet. a experientei. corpul si psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive. Din acest motiv. Citam din Disconfort in cultura (1929): . din cauza lipsei de satisfactie sexuala. insa satisfactia nu se poate obtine pe aceasta cale.. Etiologia tulburarilor adictive Atat in adictii. 19 . El considera ca in comportamentele adictive este vorba de o stare de intoxicatie endogena. fara a avea constiinta trecutului. care produce insa efecte psihopatologice similare cu cele ale adictiei clasice. Constrangerea ar fi deci interna si ar viza un comportament care ar genera aceasta secretie. Putem incerca sa intelegem si tulburarile adictive tot ca pe niste tentative de diminuare a angoasei... subiectul are un mod de functionare psihica ce nu se incadreaza in procesele secundare. iar descarcarea ei era compulsiva si incontrolabila. In conceptia lui Freud. Aceasta tensiune. Aceasta descarcare va avea insa loc in domeniul somatic sau comportamental. ele sunt greu de verbalizat. deci va aparea o tendinta compulsiva de a repeta actul adictiv. Subiectul recurge la satisfacerea imediata. La Freud apare ideea adictiei fara aportul unor substante exogene. Din cauza incapacitatii psihismului de a regla excitatia. cat si in nevrozele actuale. anterioare achizitionarii limbajului. Aparatul psihic este depasit de cantitatea de excitatie acumulata si nu poate face fata situatiei decat printr-un comportament repetitiv care poate genera o dependenta similara cu dependenta de o substanta toxica. realitate. cauza ar fi o blocare a afectelor. fiind vorba de o dependenta fata de obiectul primordial. sursa de excitatie declansand secretii endogene. caci cunoastem cel putin o stare morbida. in care apare un comportament analog cu cel al betiei. nu de o substanta anume.. cautarea unei satisfactii intense si imediate. in cazul tulburarilor adictive. substante capabile de efecte similare. McDougall considera ca tulburarile adictive ar avea la baza o organizare oedipiana arhaica in care apare o stagnare a energiei libidinale determinata de investirea unor fantasme primitive. care tin de temporalitate. in chimismul intern. pornind de la factorul cantitativ si de la incapacitatea psihismului de a regla excitatia. trebuie sa se formeze in corpul nostru. mania.

gandirea. reprezentarea nu reusesc sa amane descarcarea tensiunii. Prin intermediul gandirii. Aceasta este calea instaurarii principiului realitatii si a mecanismelor secundare de functionare a psihismului. devine suportul ei. 20 . avand caracterul irepresibil al acesteia. energia psihica se transmite catre aceste doua urme mnezice si apare fantasma satisfacerii. El sta la baza capacitatii de a elabora tensiunea. pe calea care duce la satisfacerea nevoii. exista insa situatii in care apare o fixatie la aceasta etapa. La sugar. Dorinta va aparea ca o investire a imaginii obiectului care satisface. aparand dependenta de el. Acestea sunt: . dorinta. care este reprezentantul afectiv al nevoii. prin fractionarea descarcarii motorii a tensiunii. De exemplu. in cazul tulburarii de tip adictiv. naturala. aceasta inhibare este reprezentata de ceea ce el numeste germenele activitatii de gandire. Aceasta imagine va fi investita afectiv si treptat va deveni independenta de procesul fiziologic.capacitatea de a amana satisfacerea nevoii. iar pierderea nu este traita. pornind de la experienta satisfacerii. Obiectul dorintei devine obiect al nevoii. chiar in absenta lui. si nu a obiectului in sine. La baza capacitatii de testare a realitatii sta insa capacitatea de a recunoaste ca obiectul este uneori absent si de a tolera frustrarea data de absenta lui. putem face ca obiectul sa fie din nou prezent. in cazul bulimiei. Pentru a evita neplacerea legata de nesatisfacerea nevoii este necesara o inhibare a feed-backului nesatisfacerii. fiind legata de dependenta absoluta a nou-nascutului. In al doilea rand. Absenta obiectului este de netolerat. Freud descrie in Interpretarea viselor doua fenomene ce fac parte din dezvoltarea timpurie a individului si care pot sta la baza genezei comportamentelor de tip adictiv. sub forma reprezentarii. In dezvoltarea normala a individului. o data ce apare starea de tensiune generata de actualizarea nevoii. In concluzie putem considera starea de totala dependenta a sugarului ca o adictie normala. adica de a suporta tensiunea psihica data de nesatisfacerea imediata . iar procesul va fi reluat repetitiv. care nu produce insa satisfacerea nevoii. calea ei de satisfacere. Mecanismul tulburarii de tip adictiv Astfel. Este nevoie de capacitatea de testare a realitatii pentru a ne asigura ca obiectul este prezent cu adevarat si deci nevoia poate fi satisfacuta. pentru ca subiectul sa se apere de afectele neplacute. la fel cum se intampla in cazul dezvoltarii pulsionale. Va persista astfel senzatia de neplacere. aceasta stare este depasita.Originea tulburarii adictive ar fi deci foarte timpurie. ea fiind sursa potentialului adictiv. ca atare ea este acceptata. in starea de Hilfslosigkeit (neajutorare). Dupa Freud. Aici intervin si mecanismele gandirii. Comportamentul adictiv are la baza reluarea traseului excitatiei catre sursa ei. Dorinta va fi trezita si satisfacuta dupa mecanismul nevoii. In mod normal. satisfacerea nevoilor se asociaza cu imaginea obiectului care a dus la satisfactie si cu imaginea motrice a actului reflex al descarcarii. se construieste.nasterea dorintei din nevoie Vom examina mai pe larg aceste doua fenomene. nevoia alimentara este pusa in slujba dorintei. Satisfacerea nevoii va determina o imagine perceptiva ce se va intipari in memoria individului. cum arata Freud in Negarea (1925). a traseului raspunsului senzorial catre cortex. Descarcarea nu va avea loc. pe baza nevoii fiziologice.

pedofilie. duc la incapacitatea de a metaboliza surplusul de excitatie. in cazul homosexualitatii ipoteza se refera la o seductie prea intensa din partea mamei. Perversul este deci cel care neaga Legea asa cum este ea acceptata de comunitatea umana din care face parte. Personalitatea poate fi normal dezvoltata in ceea ce priveste alte functii psihice. 21 . PERVERSIUNILE SEXUALE Perversiunile sunt tulburari psihice care se manifesta prin deviatii la nivelul activitatii sexuale. Mecanismele de aparare la care Eul recurge in perversiune sunt de asemenea diferite fata de nevroze: refuzul realitatii. Lacan caracterizeaza perversiunile prin raportul subiectului cu Legea. voaiorism si exhibitionism. fie excese in modul in care mama ingrijeste nou-nascutul. cand orgasmul este imperios subordonat anumitor conditii extrinseci (fetisism. dificil de elaborat psihic. datorita nostalgiei prea intense. Mecanismul producerii perversiunilor are la baza acelasi conflict ca si in cazul nevrozelor. Aceasta fixatie poate aparea in conditiile in care exista fie carente. in locul ei apare satisfacerea afectiva. care perturba capacitatea de reprezentare si de interiorizare a obiectului si. deci nu poate fi reprezentat. iar comportamentul adictiv devine calea prin care individul se simte viu. sado-masochism) ce provoaca prin ele insele placerea sexuala. nici regasit in real. in act. in concordanta cu Eul. In exterior in lipsa unei prezente materne adecvate. prin comportamente ce tind sa se automatizeze. fara a putea evidentia elemente comune. travestism. definit ca un coit. conflictul legat de diferenta dintre sexe si de angoasa de castrare. Teoria psihanalitica nu a pus in evidenta factori etiologici specifici in geneza perversiunilor. Astfel. obiectul primar va fi cautat in real. Este vorba deci despre traumatisme precoce. El va recunoaste si respecta numai ceea ce constituie Legea pentru parintii lui. prin urmare. zoofilie. clivajul Eului. "normal". de intarcare. In general. Aspectul compulsiv al tulburarii de tip adictiv poate fi explicat de latura economica a acestor procese. va determina o slaba investire narcisica secundara. Pot aparea discontinuitati ale sentimentului de a fi. cu o persoana de sex opus. germeni ai dependentei de tip adictiv. adictia poate fi interpretata ca fiind o forma de aparare fata de depresia anaclitica. Lipsa ce nu poate fi compensata de nimic din exterior genereaza nevoia de nestapanit. etc. nu va fi posibila o separare si o individuatie. spre deosebire de nevroza. vizand obtinerea orgasmului prin penetrarea genitala. astfel. Alegerea obiectului este insa. in lipsa interiorizarii lui. coit oral de exemplu). in lipsa capacitatii de a transforma obiectul primar in obiect pierdut. Obiectul dorintei nu a putut fi perceput ca obiect pierdut. cauza ar fi legata de fenomene mai timpurii. in perversiune solutia pe care subiectul o gaseste este diferita. si anume negarea acestei diferente. de a exista.) sau prin alte zone corporale (coit anal. deci obiectul intern primar va fi insuficient creat. Braunschweig si Fain vorbesc de crearea unor neo-dependente. se desemneaza ca perversiune ansamblul comportamentului psihosexual ce presupune conditii atipice pentru obtinerea placerii sexuale. Obiectul adictiei este un substitut al obiectului nevoii. Se vorbeste despre perversiune: cand orgasmul este obtinut cu alte obiecte sexuale (homosexualitate. insuficient regasit.Activitatea de gandire este scurtcircuitata. obiectul extern primar este insuficient pierdut. Perversiune = deviatie in raport cu actul sexual. Ipotezele sunt multiple. Investirea prea puternica a obiectului primar. in ceea ce priveste fetisismul.

pedofilie. sau ca sunt recazuti in acest stadiu. Perversul isi ordoneaza conduita in sensul realizarii dorintelor si aspectelor sale. de regula ca normali. Perversitatea vizeaza sistemul valorilor morale. doar daca inlocuiesc in totalitate comportamentul sexual normal. nu intamplator. in planul psihologic al personalitatii. masochism etc.Freud releva la toate fiintele umane o dispozitie perversa polimorfa. voaiorism. Si daca ne gandim ca nevropatii sunt ramasi in stadiul infantil al sexualitatii. Freud plaseaza problema aberatiilor sexuale in avans fata de sexualitatea infantila. Perversiunile sexuale sunt considerate ca stari constitutionale psihopatologice.” Ele au fost legate initial de anumite tabuuri. o orientare permanenta si patologica a indivizilor care „nu numai ca fac raul. insista asupra rolului evenimentelor din prima copilarie (doliu. in „Trei eseuri”(1925) ca: „Starea care contine in germen toate perversiunile. in sensul ca impulsurile sau practicile sexuale se situeaza in afara normalului (biologic. studiate in raport cu un model genetic al dezvoltarii conform teoriei sexualitatii propuse in 1905. extrem de variat (violenta. Perversiunea este. Freud a introdus o clasificare rationala a devierilor sexuale. Conceptia freudiana a aberatiilor sexuale evidentiaza doua aspecte importante: 1) Aceste conduite nu pot fi etichetate pur si simplu ca o marturie infailibila pentru o degenerescenta nevropatica.au caracter compulsiv . fara a tine seama de demnitatea individuala si respectul celor din jur. In Vocabularul Psihanalizei perversiunea sexuala este definita ca ansamblul comportamentului psihosexual ce presupune conditii atipice pentru obtinerea placerii sexuale. Freud a urmarit riscurile dezvoltarii acestei organizari sexuale cu deviatie de obiect. atentat la bunele moravuri. 2) In etiologia lor. ci tocmai datorita faptului ca el considera. ultraj. Freud . Asadar se pot considera ca anomalii grave. dimpotriva. etc) fapt ce le face sa fie uneori confundate cu starile de devianta. constitutionala. distingand devierile referitoare la obiect (homosexualitate. O alta teorie considera perversiunile ca avand un net caracter antisocial. intrucat. prostitutie. zoofilie etc. lipsindu-i simtul moral. Trebuie facuta distinctia intre termenii de perversitate si perversiune sexuala. penetratie anala. interdictii morale si religioase. sadism. modalitati de refulare a complexului Oedip) in actualizarea la anumiti subiecti a acestei dispozitii perverse. depravare. structura de fond. si este o dispozitie mintala episodica a unor indivizi etichetati. se pare ca interesul nostru trebuie sa se adreseze vietii sexuale infantile”. social si moral) acceptat. care afecteaza sfera instinctuala si caracterul indivizilor. exhibitionism. nu poate fi intalnita decat la copil.) si devierile referitoare la scop (felatie. Perversiunea implica un tip particular de structura mintala a individului. Caracteristici generale: . Freud considera perversiunile mai degraba niste aberatii sexuale. copilul prezentand aceste tendinte cu o slaba intensitate. considera ca este important factorul de natura psihica. ci il si doresc”.Ey.). „ experienta a aratat ca majoritatea acestor deviatii. Este o anormalitate a preferintei sexuale. in cazurile mai putin grave. seductie. de scop si de mijloace pentru obtinere placerii. spune Freud. pentru o conduita imorala. Relatia dintre comportamentul sexual si morala a facut ca perversiunile sexuale sa fie considerate ca reprezentand o „degradare a moravurilor vremii. 22 . sunt rar absente din viata sexuala a subiectilor normali”. care vizeaza caracterul acestuia.

evidentiindu-se: I) conduite sexuale deviante in raport cu nevoile umane normale: violul. Orice individ trece. in dezvoltarea sa.cand o persoana de acelasi sex devine obiect sexual. masochism. fetisismul. omorul.DSM-IV). b) perversiunile sexuale in raport cu mijloacele de obtinere a placerii sexuale: fetisism. . cautand un substitut al maniei in obiectele iubirii. . individul se valorizeaza pe sine. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul negarii existentei sexului opus si a valorii acestuia. etc. exhibitionism. ele sunt considerate deviante sexuale si se refera la natura si obiectul relatiilor sexuale. perversiunile sexuale sunt clasificate in doua mari categorii: a) perversiunile sexuale in raport cu obiectul: homosexualitatea.subiectul isi apreciaza corect comportamentul ca fiind deviant.apare mai frecvent abuzul sexual in copilarie al subiectilor.sunt aproape exclusiv practicate de barbati cu exceptia masochismului.sunt rezistente la tratament (psihoterapeutic si medicamentos). sodomia. In acest sens. In literatura americana. Aceasta tendinta este depasita in adolescenta.sunt egosintonice (acceptate de ego). in sensul ca obiectul este o persoana de acelasi sex. 1) Homosexualitatea. printr-un stadiu de homosexualitate latenta.comportamentul sexual se accentueaza cand subiectul este anxios sau supus stresului. barbatul se identifica cu mama.se asociaza frecvent cu tulburari de personalitate. . Homosexualitatea feminina ar avea la baza faptul ca femeia se identifica cu tatal. . . - Aberatii sexuale de la obiect.consta in obtinerea excitatiei sexuale in mod preferat sau exclusiv cu copiii prepuberi (sub 13 ani. necrofilia. . cand se renunta la iluzia bisexualitatii.multi subiecti au familii (uneori sotia nu afla decat intamplator despre comportamentul deviant). Perversiunile sexuale se caracterizeaza prin tulburari ale comportametului psihosexual si cu implicatii sociale. in cazul homosexualitatii masculine. voyeurismul. Ball defineste perversiunile in sens psihopatologic. ce marcheaza tipologic personalitatea acestor indivizi. travestismul. incestul. Este prezenta la barbatii heterosexuali sau 23 .reprezinta singurul mod sau modul preferat in care subiectul ajunge la excitatie sexuala. sadomasochismul. sadism. exhibitionismul. pedofilia. necrofilia. voyeurism. II) conduite sexuale deturnate. . sau cu un obiect. etc. in care sunt preferate alte nevoi decat cele naturale umane: bestialitatea. gerontofilia. ca fiind tendintele care se situeaza in contradictie directa cu natura si care par a merge contrar scopului propus de ea. refuzand totodata sa adopte pozitia pe care o presupune sexul sau. dar nu-l stopeaza.constau in inlocuirea partenerului sexual normal cu o alta fiinta. 2) Pedofilia. iubindu-le asa cum mama 1-a iubit pe el. nepotrivita. cautand obiecte in care sa se regaseasca pe sine. pedofilia. Valorizand persoanele de acelasi sex. Au la baza o tulburare a instinctului sexual care duce la modificari caracteriale profunde. III) deviante sexuale de tip sociopatic: prostitutia si pornografia. .

considerata normala. deoarece obiectul sexual este exclusiv de acelasi sex cu al lor si care traiesc in perfecta armonie cu devierea lor sexuala. ei pot realiza chiar un act normal. 2) daca reprezinta un stigmat degenerativ. de regula. 3) Gerontofilia . si in plus ea apare si la persoane cu o inalta tinuta morala si la indivizi ce nu prezinta alte simptome nelinistitoare. la care inversiunea este dobandita in urma unui traumatism psiho-sexual si la care obiectul sexual este indiferent ca sex si. psihotici sau la cei izolati si care sunt in preajma animalelor. sau prezenta unui tata excesiv de sever si autoritar faciliteaza un surplus de afectiune pentru mama. Referitor la al doilea aspect al stigmatului degenerativ al homosexualitatii. Fata de perversiunea lor acestia incearca frecvent stari de revolta si deprimare.homosexualii definitivi (constitutionali). manastire.consta in atractia pe care o au unii indivizi pentru persoanele in varsta. dar nici caracterul dobandit al inversiunii nu se verifica in toate cazurile posibile. individul incepe prin a se iubi pe sine si a se trata precum ar fi dorit sa-l trateze propria-i mama. Referitor la primul aspect. Se poate asocia cu sadismul. inchisoare. de obtinere a placerii sexuale.homosexualii ocazionali. la care inversiunea este cauzata de anumite circumstante exterioare. schizofrenie. Aceasta este faza narcisismului. In ceea ce priveste homosexualitatea trebuie clarificate doua aspecte: 1) daca inversiunea este congenitala. in loc sa se orienteze catre un partener de acelasi sex cu aceasta. Freud descrie 3 categorii de homosexuali: . deci. Freud considera ca absenta tatalui in copilaria individului. Este . caracterizata prin tendinta unor psihopati perversi de a avea relatii sexuale cu cadavre. Perversiunile sexuale privind modalitatea de realizare a placerii In cadrul acestor perversiuni modalitatea de obtinere a placerii erotico-sexuale este diferita de cea naturala. Apare de obicei in oligofrenie. 4) Necrofilia – este o forma extrem de grava a perversiunilor sexuale. Homosexualitatea este cea mai frecventa dintre perversiunile sexuale si Freud ii acorda un spatiu important.homosexualii amfigeni. diferite de cele firesti. fiind pe deplin responsabili de anomalia lor. iar ulterior datorita respectului fata de mama. 5) Zoofilia – consta in intretinerea de relatii sexuale cu animale. Persoanele recurg la alte modalitati anormale. Dar cum. rezumandu-se la a privi sau a atinge organele genitale ale copilului. la un moment da. intalnita la bolnavii psihic. precum si la a se masturba in prezenta acestuia. Este mai rara si apare la debili. . care sunt incurabili. In problema homosexualitatii. etc). iar copii implicati pot fi ai lor sau ai altora. 24 . educatia il constrange sa-si redistribuie sentimentele asupra unei terte persoane. Ei sunt considerati de o conditie morala indoielnica. sexualitatea. Ei au o regresie a personalitatii si o imaturitate emotional-afectiva. fara a se culpabiliza. se va directiona spre o persoana masculina. din cauza comunitatii in plan sexual. Pedofilii ajung destul de rar la efectuarea unui act sexual. care priveaza individul de un obiect sexual normal (prizonierat. Freud considera ca acesta nu se verifica deoarece homosexualitatea a fost practicata pe o scara larga la popoarele primitive si la cele antice in perioada de apogeu a civilizatiei lor. nu toate cazurile de homosexualitate sunt congenitale. etc. Cei mai multi pedofili sunt barbati de varsta medie. .homosexuali. intre doi parteneri heterosexuali normali. in special psihotici. cazarma.

componenta sadica (activa) si cea masochista (pasiva) coexista in cadrul aceluiasi individ (fiind fatetele unei perversiuni unice). iar umilirile si abuzurile pot fi reale sau simulate. c) Violul – reprezinta o forma de utilizare a violentei si brutalitatii fizice in scopul obtinerii placerii erotico-sexuale. d) Exhibitionismul – consta in expunerea in public a organelor genitale pentru a obtine excitatie sexuala. iar in freudism. Sado-masochismul Desemneaza acea perversiune in care suferinta si umilirea sunt mijloace prin care se obtine satisfactia sexuala. Freud considera ca subiectul este fixat la stadiul sadic-anal. fiind precedata de o stare de neliniste si tensiune emotionala. Subiectul apare in public cu o imagine specifica sexului opus. Debutul este de obicei in adolescenta. precum si de prezenta unui Supraeu sadic. Relatia sexuala se desfasoara intre agresor si victima. in acest ultim caz. e) Voyeurismul. torturat.afectiva si erotica. extrema. Este o manifestare specifica barbatilor. aceasta fiind singura lor manifestare. Satisfactia sexuala este strans legata de faptul ca subiectii au produs dezgust persoanei care i-a surprins. Este prezenta atat la femei. evolutia fiind in cele mai multe cazuri cronica. f) Travestismul. Violenta este acceptata voit. pentru realizarea acesteia prefera vestimentatia. care vizeaza distrugerea. reala sau fantasmatica. Freud pune cauza sadismului pe seama unei dezvoltari excesive a tentei agresive ce caracterizeaza instinctul sexual. dar care in mod mascat traduc tendintele sale erotice. persoanele sunt inofensive. Tulburarea este persistenta. dar leaga geneza acestei perversiuni si de actiunea pulsiunii de moarte. Exhibitionismul poate fi episodic sau persistent. Asadar. iar subiectul se angajeaza constient si repetat. partenerii sexuali putand fi ucisi sau raniti grav. reprezinta forma opusa sadismului si consta in obtinerea placerii erotico-sexuale printr-o serie de acte de maltratare la care este supus subiectul de catre partenerul acestuia. intrucat activitatea si pasivitatea caracterizeaza practica sexuala. masochismul este un sadism dirijat asupra propriei persoane. b) Masochismul. Uneori. De obicei. Excitatia sexuala se obtine numai in prezenta. cu predominanta uneia dintre ele. chiar dorita de persoana. Locul acestei perechi antinomice de tendinte debordeaza perimetrul strict al perversiunilor. dupa care urmeaza raporturile sexuale. podoabele si cosmetica partenerului de sex opus.este o modalitate de satisfacere simbolica a placerii sexuale a unui individ care.a) Sadismul – consta in obtinerea placerii erotice de catre un individ prin chinuirea sau torturarea fizica a partenerului acestuia. cat si la barbati. Satisfactia sexuala se obtine doar daca subiectul este umilit. abuzat fizic sau psihic. punandu-se in pozitia unui copil rau ce merita pedepsit. ceea ce ii confera individului caracteristica de sadic sau masochist. impotriva vointei victimei si a incercarilor de a se opune. a raului fizic sau psihic. in general. Sadismul poate fi prezent intr-o forma atenuata sau intr-una severa. iar uneori masochistul solicita torturi care ii pot pune viata in pericol. Atitudinea este repetitiva. care se remite indata ce subiectul este surprins in aceasta postura de o femeie. 25 . violul este urmat de omorarea victimei.este un substitut simbolic al comportamentului psihosexual si consta in observarea directa sau indirecta a derularii actului sexual a unor cupluri sau in urmarirea femeilor care se dezbraca si au o participare emotional.

Fetisismul este o forma de regresiune obiectual. aparent spontan. 4. pe care nu le pot controla.sexuale. cu un partener heterosexual. personalitatea perversilor sexuali se releva a fi dominata de pulsiunile primare. Elementele simbolice sunt forme esuate ale unei pseudosublimari a pulsiunilor erotice. decat daca au un caracter exclusiv. cu evitarea oricarei ocazii de a practica sexualitatea normala.Eu slab sau complet absent. Personalitatea femeilor care practica prostitutia. . luand in considerare latura morala. cat mai ales prin evocarea acestuia printr-un „ obiect –simbol” care-i apartine.simbolica si inlocuieste partenerul real in relatiile sexuale. este aceea ca ele nu reprezinta simptome morbide. .model rau de educatie. pantofi). Cel mai cunoscut tip de devianta sexuala de tip sociopatic. Trasaturile psihopatologice specifice ale acestor grupuri de perversiuni sexuale sunt: 1. se caracterizeaza prin urmatoarele: . . asocierea la placerea erotica a violentei sub diferitele sale forme (auto sau heteroviolenta). desi si celelalte perversiuni au trasaturi sociopatice. care sunt deturnate catre forme de manifestare cu un aspect caricatural. Placerea este provocata de masturbatie. . Din punct de vedere psihanalitic. h) Fetisismul – este prezent la barbati si obtinerea excitatiei sexuale se realizeaza prin focalizarea interesului sexual pe obiecte. atat la femei. 3. natural. deturnarea individului de la partenerul firesc. indivizii incearca. cat si modalitatea de obtinere a placerii sexuale. sa justifice aceste forme de practici erotico. persoanele sunt departate ca interes si actiune. iar pe de alta parte.frustrari emotionale in copilarie. .frigiditate. Ele sunt folosite fie ca mod de a obtine excitatia sexuala. Este o tulburare cu debut in adolescenta. . al cuplului sexual. in special homosexualii. brutali sau indiferenti afectiv. dar intr-o maniera haotica. Pe de o parte persoanele au o slaba cenzura a instantei subconstientului. Pulsiunile sexuale se dezlantuie in mod liber. cat si la homosexuali. 5. Este o modalitate simbolica de obtinere a placerii sexuale nu atat prin prezenta unui partener dorit. cat si la barbati. este prostitutia. cu tendinte la imitare si perpetuare. de durata. Obiectele pe care se focalizeaza interesul sexual sunt de obicei piese de imbracaminte care vin in contact direct cu corpul uman (lenjerie.intelect de limita.violuri in antecedent.carente educationale.apetenta pentru alcool sau droguri. 2. si are originea in complexul narcisic. avem de-a face cu persoane cu un Supra. sexuale. fie ca accesoriu pe care partenerul sexual este obligat sa-l poarte. care scapa cenzurii. au o importanta componenta simbolica: ea inlocuieste atat obiectul placerii. Poate fi tranzitorie sau cronica. parinti alcoolici. de modalitatea normala de desfasurare a actului sexual intre parteneri heterosexuali.incapacitatea de a stabili o relatie solida. . in ceea ce priveste aberatiile sexuale. ciorapi. 26 . prezenta atat la heterosexuali.provenienta din familiile dezorganizate. .g) Autoerotismul – obtinerea placerii sexuale in absenta oricarui partener. Ideea majora a lui Freud.

vagabondaj. Mecanismele de aparare la care Eul recurge in perversiune sunt de asemenea diferite fata de nevroze: refuzul realitatii. Ele sunt caracterizate de conflictul legat de diferenta dintre sexe si de angoasa de castrare. fara a putea evidentia elemente comune. La perversi. teoria psihanalitica nu a pus in evidenta factori etiologici specifici in geneza perversiunilor. ducand la cerere de terapie. Aceste pulsiuni partiale sunt refulate la individul normal cand atinge maturitatea. in concordanta cu Eul. . cauza ar fi legata de fenomene mai timpurii. Prostituata traieste la marginea societatii. inactivitate. indiferenta fata de valorile sociale. Mecanismul producerii perversiunilor Perversiunile sunt rezultatul stagnarii dezvoltarii sexuale a individului la nivelul sexualitatii pregenitale. Daca parintii nu se supun acestor reguli. aceea impusa de Tata. Lacan caracterizeaza perversiunile prin raportul subiectului cu Legea. labila emotional. El va recunoaste si respecta numai ceea ce constituie Legea pentru parintii lui. tendinte spre lene. Aceasta negare sta la baza obtinerii placerii sexuale prin alte modalitati decat relatia genitala heterosexuala. in masura in care parintii le respecta ca pe niste principii dincolo de ei. insa in perversiune solutia este diferita. Totusi. in ceea ce priveste fetisismul. firesti in cadrul complexului Oedip. de intarcare. - 27 . . avand un complex de culpabilitate si inferioritate atribuit de valorile modelului social. Perversiunile sunt rezultatul unei fixatii la stadiile pregenitale firesti in dezvoltarea individului si care presupun pulsiuni partiale. clivajul Eului. in acest tip de tulburare psihica nu exista conflict psihic constient si nici cerere de terapie privind conduita perversa.lipsa de cultura si instructie scolara. in principal aceea a incestului. Interdictiile instituite de Tata. si anume negarea acestei diferente. una din aceste pulsiuni nu sufera procesul de refulare. cu note psihopatice polimorfe. Conflictul este specific si nevrozelor. Perversul este deci cel care neaga Legea asa cum este ea acceptata de comunitatea umana din care face parte.imoralitate. in cazul homosexualitatii ipoteza se refera la o seductie prea intensa din partea mamei. existenta in antecedente a unor afectiuni psihice sau prezenta unor afectiuni psihice. asociata cu o negare a sentimentelor agresive si ostile. spre deosebire de nevroza. sunt structurante pentru psihism si pentru personalitatea subiectului. Ipotezele sunt multiple. Etiologia perversiunilor Problematica perversa este o problematica ce tine de neaccepta-rea propriei identitati sexuale. Legea este. constient sau inconstient. Insa conflictul psihic inconstient se va manifesta in alte planuri decat cel al sexualitatii. Alegerea obiectului este insa. obiectul fetis avand rolul de aparare contra angoaselor arhaice. In acest tip de tulburare psihica nu exista conflict psihic constient si nici cerere de terapie privind conduita perversa.personalitate imatura afectiv. de anihilare. pentru Lacan. Subiectul nu reuseste sa depaseasca conflictul oedipian si sa se identifice cu imagini ale persoanelor de acelasi sex. nici copilul nu le va recunoaste. ea organizand viata psihica inca de la inceputurile sale.

Editura Trei. Editura Trei. S. Freud. Freud. in Xevroza. in Psihologia inconstientului. 2002 8. perversiune. 2000 4. Freud. in Psihologici inconstientului. S. 2000 6. Negarea. psihoza. in Studii despre societate si religie. 2000 5. psihoza. Pentru a introduce narcisismul. Freud. perversiune. paranoia si homosexualitate. S. in Sevroza. Freud.Bibliografie selectiva 1. Editura Trei. 2001 2. in Psihologia inconstien tului. Fetisismul. psihoza. S. S. 2002 9. Freud. in Studii despre sexualitati. Observatii despre un caz de paranoia descris autobiografic. Editura Trei. 2000 7. in Psihologia inconstientului. S. perversiune. Editura Trei. Editura Trei. Freud. S. Despre cateva mecanisme nevrotice in gelozie. Editura Trei. 2000 3. Despre psihottenezti unui caz de homosexualitate. Editura Trei. Sexualitatea in etiologia nevrozelor. in Ne vroza. 2002 28 . S. Freud. Disconfort in cultura. Editura Trei. Freud. S. Problema economica a masochismului.