Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei - Universitatea Bucuresti.

Influenta relatiei de prietenie a partenerilor de cuplu cu persoanele de sex opus in aparitia geloziei

Titular curs: Prof. Dr. Florinda Golu Titular seminar: Prof. Dr. Emil Gatej Bena Ana-Maria Dăsculţu Elena - Georgiana Cruceanu Victor – Daniel Matei Andrei - Daniel Mitroi Cristian – Andrei Sârbu Oana

dizarmonie. 2 . aceasta numărându-se printre multiplele dizarmonii prezente în viaţa de cuplu tot mai frecvent. incredere. iar instrumentul utilizat a constat într-un chestionar. cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 25 de ani. parteneri. prietenie. studenţi. gelozie. Keywords: cuplu. Pentru realizarea prezentei cercetări. relatie. Ipoteza cercetării susţine faptul că relaţia de prietenie a partenerilor cu persoane de sex opus concură la apariţia geloziei.- Decembrie 2011 – Rezumat Acest studiu urmăreşte demonstrarea faptului că relaţia de prietenie a partenerilor de cuplu cu persoane de sex opus influenţează apariţia geloziei în cadrul cuplului. s-au constituit două grupuri de câte 15 femei şi 15 bărbaţi.

complexe de inferioritate privind masculinitatea sau feminitatea. într-un studiu realizat pe 92 de culturi (”Alternative Lifestyles”. vulnerabilitate şi lipsa de speranţă. gelozie-competiţe – cel mai des. 1981). rezultă din preocuparea exagerată pentru sine. gelozia-nelinişte si teamă – rezultă din sentimentul de insecuritate personală si este însoţit de o stare de anxietate severă. Gelozia este cea care otrăveşte viaţa de cuplu prin suprimarea încrederii şi a respectului reciproc. gelozie-excludere – porneşte din sentimentul de a fi exclus sau neglijat. a indentificat gelozia în toate şi a descoperit că intensitatea de manifestare a acesteia este direct proporţională cu importanţa căsătoriei (Nuţă. la fel ca şi dragostea. Sociologul. conducând la sentimente de nelinişte si inadecvanţă. din numeroase culturi. amplificat de neliniştea că celălalt partener nu se implică suficient în menţinerea relaţiei. De asemenea. oferă dovezi empirice.Introducere Gelozia reprezintă un ansamblu de trăiri. şi anume: gelozieinvidie – apare atunci când o persoană simte că partenerul este mai bun si că aceasta superioritate ameninţă relaţia. Sentimentele asociate sunt: teama de pierdere sau de abandon. atunci când partenerul petrece mai mult timp în compania altor persoane (profesional. 112). în propriile calităţi relaţionale. psihologul. gânduri şi acţiuni care apar şi se dezvoltă când o relaţie semnificativă este percepută ca ameninţată de un rival (Nuţă. apăsare. autocompătimire sau depresie. Gelozia. în sprijinul ideii că gelozia există. 2001. gelozie-posesivă – cel care manifestă acest tip de gelozie caută să obţină „putere” asupra partenerului. gelozia-egocentrică – apare atunci când un partener eşuează în a permite şi favoriza pe celălalt să-şi exprime individualitatea. îmbracă variate forme. De asemenea. Gelozia. realizările şi afirmările unui partener sunt percepute ca o ameninţare pentru imaginea de sine a celuilalt partener. Ralph Hupka. recreere etc). în interiorul cuplului. este greu de definit datorită diversităţii manifestărilor comportamentale ale celor care „suferă” de aceasta. Adesea. în toate societăţile umane. p. 3 . gelozia exprimă neîncrederea în sine. ”Journey into sexuality” (1986). manifestarea trăirilor şi atitudinilor de gelozie duc la fragilizarea unităţii cuplului. durere. în diverse forme. 2001). anxietate. Ira Reiss. în cartea.

Mitrofan N. la Universitaty of Maryland. dar şi le exprimă prin furie şi violenţă. Cel mai frecvent. Aceasta se referă la discrepanţele între două persoane aflate în relaţie. afectând astfel auto-evaluarea. imaginaţia fiind afectată de cultura în care trăieşte persoana. succesul unei persoane apropiate psihologic poate scădea auto-evaluarea subiectului în cadrul procesului de comparaţie. White (1981). Aceasta este simţită. se pare că sunt importante caracteristicile rivalului. O altă explicaţie – culturală sau socială – este aceea că gelozia îşi are originile în mod special în imaginaţie. Una dintre teoriile care au încercat să explice modurile de formare şi manifesare ale geloziei este teoria menţinerii auto-evaluării. tot ei tind să-şi acuze partenerele şi să intre în competiţie cu rivalii. abilităţi sau talente speciale. astfel că oamenii sunt mai ameninţaţi de prieteni decât de duşmani. Auto – evaluarea este definită a fiind modul sau felul în care persoana se percepe. atunci când facem comparaţii în domenii care sunt importante pentru modul în care ne definim pe noi înşine. Femeile manifestă gelozie faţă de implicările emoţionale ale partenerilor în raport cu alte femei (Mitrofan. Gelozia este astfel conceptualizată ca proces specific de menţinere a auto-evaluării. Auto – evaluarea unei persoane – similară de fapt cu stimă de sine – este crescută atunci când persoanele apropiate se poartă bine. un exemplu fiind caracteristicile profesionale deosebite. Acest proces de creştere şi progres este stimulat sau împiedicat de comportamentul persoanelor apropiate psihologic.. în 1977. Pe de altă parte. aceasta deoarece succesul celuilalt invită la comparaţie cu propriile capacităţi. conform cercetării lui Gregory L. etc. a rezultat că gelozia este trăită şi exprimată diferit de către bărbaţi şi femei.egocentrism. amplificat de frustrare. lipsa varietăţii sexuale conduce la atracţia unuia dintre parteneri faţă de o terţă persoană. În urma cercetărilor efectuate de către Clanton şi Smith. Bărbaţii tind să nege sentimentele lor de gelozie. Există studii care leagă gelozia de modelul teoriei menţinerii auto-evaluării. Gelozia este crescută atunci când realizările rivalului se situează de asemenea într-un domeniu cu mare relevanţă pentru subiect. Partenerul gelos dezvoltă un puternic sentiment de posesiune a persoanei celuilalt. Ca urmare. Gelozia este mai probabilă atunci când relaţia este ameninţată de un rival cu care considerăm că nu ne putem 4 . De asemenea. I. mai ales.. gelozia apare în condiţiile în care nesatisfacerea sexuală. ei sunt geloşi fata de activitatea sexuală a partenerelor. narcisism. 1994). imaturitatea afectivă.

mediul social în care aceştia îşi desfăşoară activităţile. Întrebările care merită puse partenerului. negarea vehementă a comportamentelor observabile facil. generată de mecanisme inconştiente.nlp. ce pot afecta buna funcţionare a relaţiei. în relaţia de cuplu este reprezentată de faptul că nu se pun întrebări suficiente. O altă eroare prezentă. Cea mai frecventă eroare este ignorarea ”voluntară” a semnalelor. această percepţie selectivă. Oamenii sunt motivaţi pentru a-i creşte stima de sine. în cadrul ei pot apărea diverse probleme sau. ce ar putea indica probleme importante. altfel spus. dizarmonii. se poate spune că funcţionează o extraordinară capacitate umană de auto-înşelare. gradul de evoluţie al acestuia pot conduce la declanşarea unei diversităţi de probleme. 5 .ro). calitatea relaţiilor de familie. sunt situaţii în care succesul altora duce la scăderea stimei de sine a persoanei – respectiv atunci când domeniul de succes al celeilalte persoane are relevanţă crescută pentru noi. Aceasta îşi poate face apariţia prin următoarele mecanisme psihologice: minimalizarea binevoitoare a importanţei acţiunilor partenerului. şi anume: viziunea personală asupra comunicării şi angajamentul reciproc în cuplu. aparţin câtorva domenii esenţiale. ”se vede doar ceea ce se doreşte să se vadă ”. Situaţiile din viaţa de cuplu. În plus. în ceea ce priveşte modul de manifestare comportamentală al partenerului/partenerei. Gelozia este astfel resimţită mai ales atunci când avem tendinţa de a ne compara cu rivalul (www. Multe din ocaziile de a obţine feed-back astfel încât persoana să îşi menţină o stimă de sine crescută îşi are originile în interacţiunile sociale cu persoanele similare. Totuşi. la începutul unei relaţii. Auto-evaluarea este ameninţată atunci când persoană face comaparaţii care pot fi în defavoarea să.compara într-un anumit domeniu. personalitatea partenerilor. conducând spre impas sau dezastru relaţional. respectiv se vor purta astfel încât să promoveze un punct de vedere pozitiv despre ei înşişi. valori si atitudini morale. respectiv situaţii care invocă comparaţii. ceea ce este cunioscut în mod popular ca „a se scălda în gloria altora”. stima de sine crescută poate fi menţinută de persoană şi prin faptul că cunoaşte persoane care au abilităţi / capacităţi deosebite şi succes. inventarea de scuze în favoarea acestuia.com. deoarece.psihosexologie. De asemenea. În ceea ce priveşte relaţia de cuplu. O serie de cauze ale problemelor din viaţa de cuplu poate fi tratată prin modul în care partenerii comit erori chiar de la începutul relaţiei. deseori. ce concură la deteriorarea sau chiar întreruperea acesteia.

într-o relaţie de cuplu îşi mai poate face apariţia şi realizarea rapidă de compromisuri. nu conţin nimic negativ dacă sunt acceptabile. De asemenea. încercările de adaptare la celălalt. gelozia. conducând la destrămarea relaţiei de cuplu sau la divorţ. reciproce şi negociabile în timp. preocupări şi interese personale.apare violenţa verbală necontrolată. culpabilizarea celuilalt – problemele apar în momentul în care culpabilitatea. Erori care mai pot apărea şi afecta modul pozitiv de desfăşurare al unei relaţii de cuplu sunt: copleşirea de excitaţia sexuală (mai ales în cazul bărbaţilor) şi aprecierea exacerbată a bunurilor materiale. în vreme ce femeile fac tot ce pot pentru a-l grăbi. faza de rutină . respectiv dizarmonii. afectivitatea dominând şi chiar deformând realitatea. scopuri profesionale şi financiare şi orientarea spirituală. cu dialog imposibil. ambele sexe putând apela la influenţarea reciprocă. Acestea. să-i inducă un sentiment de vinovăţie. Din perspectiva lui Velay (1975). fiind. dependenţa. violenţa domestică. de fapt.apare neutralitatea sau închiderea în sine. 6 . infidelitatea. Cele mai periculoase compromisuri existente în cadrul unei relaţii se referă la: valori şi credinţe personale. Ele sunt distructive numai în momentul în care au un caracter unilateral şi vizează crearea unei armonii false. Problemele cele mai des întâlnite în cadrul relaţiei de cuplu. aceste probleme. lipsa nevoii de exprimare şi înţelegere. comunicarea în relaţia de cuplu se împarte în următoarele faze. Unele dintre principalele modalităţi de manipulare a partenerului de cuplu sunt: modificarea sex-rolurilor – de obicei. familia şi prietenii. faza de agresivitate şi de revoltă . faza ciclotimă . manipularea partenerului conjugal. Manipularea partenerului conjugal. este întreţinută de către partener. pe care sa-l poată folosi în avantajul său.există o alternanţă între perioada în care dialogul este posibil şi perioade negative. cauzate frecvent de cele mai sus menţionate. la tehnici de persuasiune. prin aceasta. interpretările domină obiectivitatea şi apare lipsa de logică. pot fi următoarele: lipsa unei comunicări eficiente. pentru a-l determina pe celălalt să-şi asume o responsabilitate care nu-i aparţine şi. dar şi de manipulare. şi anume: faza euforică . cuvintele având sens şi valoare diferită pentru partenerii din cadrul cuplului. Lipsa unei comunicări eficiente. bărbaţii fac tot posibilul să întârzie acest proces. conflictul conjugal. existentă într-o anumită măsură în interiorul fiecăruia.cuvintele au mică importanţă.eventualele relaţii anterioare şi cauzele întreruperii lor. în mod frecvent.

iar în momentele în care i se va reproşa acest comportament. De aceea. soţii raportându-se unii la alţii prin preluarea modelelor de relaţionare ale părinţilor lor. Discrepanţa mare între dorinţe şi aşteptări. ci nu preluate. cu atât creşte probabilitatea de 7 . manipulatorul nu ţine seama de nevoile sau dorinţele partenerului. Divergenţele motivaţionale.victimizarea – de obicei. Conflictul îşi face apariţia în momentul în care partenerul. Ciupercă. Conflictul conjugal. 1989. din cauza evitării discuţiilor despre problemele. De exemplu. cât şi a celuilalt. în realitate. un mijloc de a menţine vie conversaţia. îi lipsesc acestuia. p. p. ”defectele şi slăbiciunile” partenerului. cu cât aderenţele la modelele imitative sunt mai mari. din teama generării certurilor sau discuţiilor contradictorii. Pe de altă parte. Bărbatul şi femeia au un fel diferit de a comunica. schimbând astfel cantităţi considerabile de informaţii. acesta este generat de ”nivelurile diferite de raportare la un obiectiv comun sau de raportările simultane la obiective diferite” (Mitrofan. De obicei. 136 apud. neliniştile. Conflictul intermotivaţional poate fi cauzat de neînţelegerea ideii că un cuplu funcţional este acela în care fiecare dintre parteneri contribuie la satisfacerea. modul de exercitare al rolurilor conjugale este determinat socio-educaţional şi este tributar modelelor de rol conjugal preluate şi interiorizate în familia de origine. va susţine contrariul. determinându-şi astfel partenerul să cedeze. nemulţumirile faţă de anumite comportamente ale partenerului. adaptate la cerinţele societăţii actuale. la începutul căsătoriei. dar şi în cele intime. cu orice prilej. Cele mai importante cauze care stau la baza conflictelor de natură conjugală şi a creşterii ratei divorţurilor sunt: Redefinirea rolurilor masculine şi feminine. atat a propriilor trebuinţe. pentru a nu strica ”armonia” cuplului. considerându-se victima ingratitudinii celuilalt. cu atât conflictele sunt mai numeroase. impunându-le subtil pe ale sale. De asemenea. întrebările sunt considerate de către femei. defectele şi slăbiciunile îi aparţin. Lipsa comunicării între parteneri. în vreme ce pentru bărbaţi. aparent. doreşte ca rolurile şi modelul de relaţionare să fie construite. 237). se transformă în frustrări. indiferent de ce sex ar fi acesta. atribuindu-şi sieşi calităţile care. nu numai în relaţiile sociale. când. deşi se poate ca partenerii de cuplu să vorbească foarte mult între ei. 2000. ce pot conduce la conflicte foarte grave sau chiar rupturi ale relaţiei. Acestea. în timp. calitatea acestora lasă de dorit. fenomenul de proiecţie – manipulatorul subliniaza. acestea reprezintă cereri de informaţii. Cu cât este mai mare distanţa dintre rolul sperat şi cel realizat.

respectiv a conflictelor conjugale. ea nefiind exprimată printr-o singură emoţie sau comportament. fără a-şi pierde din intensitate. aceasta ia naştere din suspectarea sau luarea la cunoştinţă a faptului că partenerul are sau doreşte să aibă activitate sexuală cu altcineva. Aceasta se manifestă exact ca în cazul drogurilor. În mod tipic. Aceasta este conştientă de răul pe care i-l produce relaţia respectivă. fapt ce a determinat existenta mai multor definiţii. emoţional şi comportamental atunci când relaţia este ameninţată. 8 . reală sau imaginară” (Brinkle şi Bunk. „Gelozia este o reacţie protectoare faţă de o ameninţare percepută la adresa relaţiei” (Bevan. persoana devine dependentă de partener. Gradul de neîmplinire sexuală pe care il resimt partenerii poate fi generator de conflict conjugal. cu deosebirea că. nu o poate încheia. 2001). mai ales dacă acesta conduce şi la apariţia unei relaţii extraconjugale. punându-se accent mai mult ca niciodată pe satisfacţia sexuală. Toate definiţiile subliniază faptul că gelozia este o reacţie la ameninţare. însă. 2000). apetitul sexual etc. În cazul geloziei emoţionale persoana se simte ameninţată de implicarea emoţională a partenerului faţă de o a treia persoană (Guerrero. În cazul cuplului contemporan. Gelozia. Lipsa intimităţii. psihologii nu au căzut încă de acord în ce priveşte definiţia geloziei. 2004).apariţie a tensiunilor. 2004). Dependenţa. gelozia implică şi comportamente protective. Spitzberg şi Yoshimura. datorită coabitării cu părinţii în acelaşi spaţiu locativ. sentimente şi acţiuni care urmează ameninţării stimei de sine şi/sau ameninţării existenţei sau calităţii relaţiei când acele ameninţări sunt generate de percepţia unei atracţii potenţiale sau reale dintre partener şi un rival (uneori imaginar)” (White. fapt ce o conduce la devastare emoţională (Nuţă. precum şi tensiunile dintre noră – soacră sau ginere – socru creează dizarmonii timpurii în cadrul relaţiei (Ciupercă. Gelozia poate dura mult mai mult decât o emoţie bazală cum este furia. alcoolului sau tutunului. Relaţiile tensive cu familia de origine. 1991). Prin urmare. în acest caz. 2000). Acestea pot conduce la conflicte intra-cuplu. „Gelozia este conceptualizată ca răspuns cognitiv. pur şi simplu. 1981). Insatisfacţia sexuală. În cazul geloziei sexuale. şi anume: „Gelozia romantică este un complex de gânduri. Gelozia este o emoţie ale cărei efecte „iasă adesea de sub control” (Goldie. potenţialul orgasmic. se acordă o importanţă foarte mare performanţelor sexuale. „Gelozia este o reacţie adversă care apare ca rezultat al relaţiei extraconjugale a partenerului.

atitudinile faţă de gelozie depind mult de cultură. tristeţe privitor la pierdere. De fapt. dar se poate baza şi pe imaginaţie şi presupuneri. putând evoca reacţii agresive. teama de a pierde o persoană importantă în favoarea cuiva mai atrăgător. suspiciunea sau furia legat de trădare. dorinţa de a poseda calităţile atractive ale rivalului. afecţiune la care persoana geloasă simte că are avea dreptul. Gelozia la copii şi adolescenţi a fost observată mai ales la aceia cu stimă de sine scăzută. Studiile arată că uneori gelozia duce la creşterea pasiunii pentru partener şi intensităţii sexului pasional. O explicaţie posibilă a originii geloziei este aceea furnizată de psihologia evoluţionistă: ca emoţie care a evoluat pentru a maximaliza succesul nostru genetic (Buss şi Zarsen. Comportamentul gelos la bărbat are scopul de a evita trădarea sexuală. gelozia romantică poate fi interpretată ca formă a invidiei: persoana geloasă poate fi invidioasă pe afecţiunea pe care partenerul o dă rivalului. gânduri. nesiguranţă. rea-voinţă faţă de persoana invidiată. acţiunile şi evenimentele ulterioare (Parrot. motivaţie pentru îmbunătăţire. 2004). Totuşi. Gelozia la adolescenţi apare mai ales privitor la prieteni – teama de a 9 . Astfel. dezaprobarea sentimentelor. astfel încât să nu risipească resurse îngrijind progenitura unui alt bărbat. dorinţa. probabil pentru că adesea persoană poate invidia caracteristicile cuiva care îi este rival romantic. o parafilie. Pe de altă parte. Experienţa geloziei implică: teama de pierdere. Deşi psihologia tradiţională consideră excitaţia sexuală că urmare a geloziei. gelozie în sine ca emoţie. percepţii şi amintiri. Persoana geloasă percepe faptul că posedă o relaţie valoroasă şi că se află în pericol de a o pierde sau de a fi modificată. resentimente referitor la circumstanţe. în timp ce invidia se referă la dorinţa de a obţine ceva ce nu are. incluzând o naraţiune complexă: circumstanţele care duc le gelozie. stimă de sine scăzută. Naraţiunea îşi poate avea originea în fapte. singurătate. încărcările de auto-reglare.În cultura populară. adesea acompaniată de vină legat de aceste sentimente. gelozia se referă mai degrabă la dorinţa persoanei de a păstra ceea ce are. Experienţa invidiei implică: sentimente de inferioritate. unii autori susţin că gelozia poate avea un efect pozitiv asupra funcţiei sexuale şi satisfacţiei sexuale. 2001). copilul este gelos pe un frate care captează atenţia părinţilor şi invidios pe bicicleta unui prieten. cuvântul „gelozie” este adesea folosit ca sinonim cu „invidia”. Gelozia implică un întreg episod emoţional.

în sensul că abilitatea indivizilor de a se comunica pe ei înşişi. 2001). De aceea. Radiu. Pe de altă parte. gelozia anticipată este legată de dependenţă emoţională. 10 . O serie de studii însă (Buunk. simpla existenţă a legăturii extramaritale indică un dezechilibru în sistemul emoţional al cuplului. În general. Într-un studiu din 1974 (”Conscious and Unconscious Factors in Marital Infidelity”). Atunci când partenerul este infidel femeile au mai multe îndoieli referitor la sine decât bărbaţii. au descoperit că frustrarea sexuală. de a nu avea încredere în ceilalţi. Atunci când persoana simte că nu este demnă de atenţie. Despre gelozie şi stima de sine. Infidelitatea. Modelul sociometric al stimei de sine susţine că stima de sine monitorizează reacţiile altora şi alertează persoana în ce priveşte posibilitatea excluderii sociale. studiile realizate în domeniu concluzionează că există o legătură între infidelitate şi aprecierea redusă a relaţiei de cuplu (Nuta. arată că dezvoltarea unei relaţii în afara cuplului este cu atât mai probabilă. de a vorbi despre trăirile. Persoană poate avea tendinţa de a se compara în permanenţă cu alţii. dorinţa de răzbunare. în asociere cu stimă de sine scăzută. plicitseala şi nevoia de recunoaştere sunt motivele cu cea mai ridicată frecvenţă. iar Anthony Thompson. se poate afirma că infidelitatea nu i se intâmplă cuiva. dragoste şi respect are o tendinţă mai pronunţată de a fi geloasă pe partener. cu cât frecvenţa şi calitatea legăturii sexuale în cuplu sunt mai scăzute. De asemenea. nevoile şi dorinţele lor. de a asculta şi înţelege este alterată sau anulată. ci este ceva ce se produce ÎNTRE DOI OAMENI (Nuţă.pierde prieteni. 2001. p. Multe persoane geloase au o stimă de sine scăzută. 1982) arată că gelozia anticipată nu este corelată cu stimă de sine scăzută la bărbaţi. Stima de sine că trăsătură se corelează pozitiv cu gradul în care persoana se simte în general inclusă şi nu exclusă de alte persoane. 1991) leagă gelozia de stimă de sine globală scăzută. intimitatea încetând să existe. în „Journal of Marriage Therapy” (1984). curiozitatea. acest lucru fiind valabil mai ales la femeile cu stimă scăzută. Alte studii (Salovey. psihologii clinicieni. poate dori să îşi controleze partenerul. poate avea o structură de personalitate de tip paranoid. Greene şi Lustig. 134).

Simpla infidelitate sexuală a bărbatului nu implică în mod necesar riscul de pierdere a investiţiei paterne. totuşi.Infidelitatea sexuală a femeii poate reduce succesul reproductiv al bărbatului datorită riscului de pierdere a oportunităţii de reproducere şi investiţiei resurselor paterne în progenituri neânrudite genetic.Acest risc apare dacă bărbatul se ataşează emoţional de o altă parteneră. Ganon. Un studiu din SUA (Lauman. Ca urmare mulţi psihoterapeuţi se găsesc în situaţie de a lucra cu membrii unei familii care trebuie să gestioneze consecinţele unei aventuri extraconjugale. Fisher. bărbaţii doresc mai multe partenere sexuale decât femeile – respectiv probabilitatea ca un bărbat să dorească o aventură extraconjugală este de 4 ori mai mare decât la femei. Cu toate acestea consecinţele înşelării soţului sunt mai serioase la femei decât la bărbaţi. 2007). Rata mai scăzută a infidelităţii la femei este rezultatul unei investiţii mai mari – sexualitatea fiind adesea sinonimă cu intimitatea (Daniluk. în general. Cercetătorii susţin că infidelitatea este ubicuitară în relaţiile heterosexuale şi se asociază cu multiple costuri negative sociale şi emoţionale. 2000. 1994) arată că 25% din bărbaţii căsătoriţi şi 15% din femeile căsătorite au avut cel puţin o aventură pe parcursul căsătoriei. Pe de altă parte succesul reproductiv al femeii este pus în pericol dacă femeia pierde resursele şi sprijinul bărbatului în creşterea progeniturilor sale (conform psihologiei evoluţioniste). bărbaţii sunt mai puţin monogami decât femeile. Deşi se presupune că. Aceasta şi datorită faptului că socializarea bărbaţilor tineri încurajează curiozitatea sexuală şi experimentarea. Schmit (2003) arată că. Cele mai multe femei nu sunt infidele doar din raţiuni sexuale. cercetările efectuate pe populaţia tânără contemporană arată că rata de prevalenţă a infidelităţii la femei este cel puţin egală sau chiar mai mare decât la bărbat (Treas şi Giesen. în general. Michaels. în timp ce socializarea femeilor încurajează implicarea şi investiţia în relaţie. Deşi monogamia şi exclusivitatea sexuală sunt norme culturale în marea mejoritate a cuplurilor heterosexuale căsătorite. adulterul şi infidelitatea sunt foarte răspândite. 1998). În ce priveşte femeile acestea îşi înşală soţul mai ales în anumite contexte şi funcţie de starea relaţiei. Aceste tipare sunt congruente cu teoria evoluţionistă în care atitudinile sunt explicate prin strategiile de împerechere şi reproducere 11 . Totuşi în multe cazuri psihoterapeuţii nu cunosc complexitatea unei asemenea situaţii. Michael.

credinţele şi expectanţele cuplului astfel că salvarea relaţiei este întotdeauna incertă (www. furie. Femeile tind să fie mai supărate atunci când soţul spune că este îndrăgostit sau că are sentimente faţă de cealaltă femeie decât dacă spune că aventura nu a fost decât pentru sex. Mitrofan (1996). terapeuţii se pot aştepta la reacţii foarte diferite la infidelitate. şi anume: violenţa familială de durată (cronică). Date fiind aceste diferenţe dintre bărbaţi şi femei. scăderea stimei de sine şi a încrederii în propria sexualitate. Violenţa domestică.ro). Din perspectivele lui G. descoperirea unei aventuri extraconjugale duce la o mulţime de probleme simptome asemănătoare sindromului de stres postraumatic. apariţia copiilor. Femeile se simt în general mai vinovate şi depresive în cazul infidelităţii. activitatea sexuală.nlp. Goodman (1980). Violenţa domestică reprezintă ansamblul acţiunilor abuzive de natură fizică. intervenite în mediul familial. în timp ce bărbăţii reacţionează mai ales prin furie. uciderea soţului/soţiei. Trădarea încrederii ca urmare a infidelităţii distruge multe din presupunerile. De asemenea infidelitatea se corelează pozitiv cu probleme sociale: violenţa domestică. este ambivalent sau nesigur pe sine. Teoria evoluţionistă explică interesul mai mare al bărbatului pentru activitatea sexuală fiind motivat de dorinţa succesului reproductiv care este maximizat dacă se împerechează cu cât mai multe femei. Deşi divorţul este legat de infidelitate în general este mai probabil dacă soţia a fost cea infidelă. în 12 .com. depresie. există două forme de violenţă familială. confuzie. Belkin şi N. De cele mai multe ori. Pe de altă parte succesul reproductiv femeii depinde de menţinerea unui partener care să îi îngrijească copiii. terapia se adresează problemelor psihologice ale cuplului ca urmare a infidelităţii. cu consecinţe medicale şi sociale considerabile. încercări de suicid – toate fiind utilizate pentru a umili şi pedepsi partenerul infidel.care sunt diferite le bărbaţi comparativ cu femeile. sexuală sau psihologică. iar în concepţia I. Pe de altă parte bărbaţii sunt mai supăraţi dacă soţia a avut activitate sexuală cu un alt bărbat. Aproximativ 70% din cuplurile care apelează la terapie de cuplu fac aceasta ca urmare a unei infidelităţi care precipită o criză a relaţiei. dar sunt şi situaţii în care unul din parteneri descoperă infidelitatea celuilalt şi vine la terapie pentru că nu ştie cum să procedeze.psihosexologie. cele mai frecvente cauze ale ale violenţei sunt următoarele: gelozia. În general. mijloacele familiale.

violenţa domestică îşi are originea în normele sociale care acceptă folosirea violenţei în familie (Gelles şi Ştraus. a rudelor. agresiune prin status social (ameninţări legate de sex. aducerea în discuţie a factorilor extrapersonali şi familiali etc. în timp ce cercetătorii care au îmbrăţişat punctul de vedere feminist susţin că în general bărbaţii agresează femeile. există patru tipuri de violenţă domestică: violenţa situaţională de cuplu. şi violenţa familială explozivă. ocupaţie.). 1988). în timp ce alte tipuri de violenţă domestică sunt implicaţi atât bărbaţii cât şi femeile. Violenţa domestică se poate manifesta prin una sau printr-o combinaţie de mai multe acţiuni. agresiune prin intermediul copiilor (îndepărtarea copiilor de unul dintre părinţi.) (Ciupercă. agresiune prin control (interzicerea întâlnirilor cu prietenii. Conform cu Johnson. folosind forţa şi violenţa atunci când este necesar (Bogart. din perspectivă feministă. controlul banilor şi al cheltuielilor etc.). bătaia.). Din perspectiva violenţei familiale. limitarea accesului şi întâlnirilor cu aceştia. Pe de altă parte. agresiune prin învinovăţirea şi denigrarea victimei (nerecunoaşterea actului de violenţă prin învinovăţirea victimei. agresiune prin intimidare (observaţii cu privire la orice activitate. violenţa domestică este rezultatul structurilor sociale patriarhale care socializează bărbaţii astfel încât să deţină putere şi să controleze femeile. în registru acut. vârstă. deficienţe fizice sau psihice etc. rasă. verificarea jurnalului intim etc.). Violenţa se 13 . sănătate. a prietenilor şi chiar a strainilor. ameninţări legate de copii etc. Cercetătorii care au plecat de la premiza violenţei în familie susţin că în cadrul conflictelor violenţa este folosită atât la bărbaţi cât şi la femei.). 2000). funcţie de perspectiva teoretică a studiului.registru moderat. dintre care cele mai importante sunt: agresiune emoţională (umilirea în faţa familiei. Johnson (2001) susţine că aceste cercetări investighează de fapt două tipuri diferite de violenţă domestică. agresiune fizică (lovirea. Anumite tipuri de violenţă domestică sunt apanajul bărbaţilor. ameninţarea cu anumite obiecte periculoase etc. deconspirată prin impact medico-legal. Cercetările în domeniul violenţei domestice sunt foarte diferite. disimulată. agresiune financiară (limitarea dorinţei de a munci şi de a căpăta o independenţă financiară. rezistenţa violentă şi controlul violent mutual.). teorismul intim. clasă socială. 1988). punerea victimei în situaţii dificile etc. ameninţări etc.).

putând astfel conduce la apariţia unor crize de separare sau de dezorganizare ale familiei. Unul dintre cele mai frecvente motive ale apariţiei divorţului. care constă din doi terorişti intimi. toate aceste aspecte. făcându-şi astfel mai des complimente.este acel tip de violenţă folosit ca răspuns la terorismul intim. evadarea în vicii). este acela că partenerii evoluează separat. decât reproşându-şi. probleme de natură sexuală. fiecare dintre parteneri fiind motivat să îl controleze pe celălalt prin violenţă (www. care este fie non-violent. fragilitatea cuplurilor depinde şi de evenimentele psihotraumatizante ale vieţii fiecărui partener al cuplului marital. tendinţele manipulative ale unuia dintre parteneri sau ale ambilor. care este violentă sau nonviolentă şi necontrolantă. în situaţii stresante. rolurile şi statutele acestora. Acesta este tipul de violenţă domestică exercitată în special de bărbaţi. pot conduce la violenţa partenerului. dar necontrolant. violenţa situaţională de cuplu -descrie un cuplu violent. Este tipul de violenţă produsă de escaladarea conflictelor familiale. se ascund importante tulburări funcţionale psihofamiliale. Psihologii au identificat unele dizarmonii ale vieţii de cuplu. conflictele conjugale (violenţa.nlp.psihosexologie.bazează pe doi factori: tendinţa violentă a individului şi motivaţia pentru controlul partenerului. în final. dorinţele sau aşteptările celuilalt. rezistenţa violentă . afectând puternic grupul familial. Deseori.ro). Al patrulea tip de violenţă domestică este controlul violent mutual. deficienţele de comunicare. De asemenea. respectiv şi altele. cu un partener care este violent şi doreşte să deţină controlul. psihosexuale. 14 . fie violent şi necontrolant.descrie cuplul violent în care unul din parteneri este violent şi îl controlează pe celălat. Divorţul. monotonia. Tipuri de violenţa domestică: terorismul intim . în care o persoană violentă şi necontrolantă este în relaţie cu o alta.com. Descrie un cuplu violent în care unul din parteneri este violent. în spatele unui cuplu aparent armonios. conştientizarea faptului că fericirea iniţială nu durează pentru totdeauna. Cercetările au arătat că cele mai satisfăcute cupluri sunt acelea în cadrul cărora partenerii îşi pun reciproc în evidenţă calităţile. adulterul. într-o relaţie de cuplu. care. şi anume: rutina. având consecinţe serioase. nemaifiind atenţi la nevoile. tulburări privind identitatea unuia sau a altuia dintre parteneri. şi nu defectele. abuzurile.

chiar dacă aceştia nu se înţeleg şi copilul este expus la certuri multiple. aflându-se pe primele locuri în topul stresorilor. cercetările arata contrariul. pe de o parte ale soţilor care divorţează şi. depresie.ro).nlp.psihosexologie. gândire negativă. schimbarea serviciului. abandonul sau invadarea. sunt: ”cârcotaşul interior” (ceea ce face partenerul nu este pe placul celuilalt). ca atare. Soţii care divorţează pot dezvolta în timp: tulburări de concentrare a atenţiei. problemele cuplului ascund probleme personale şi. care pot apărea într-o relaţie de cuplu. anxietate. pentru sănătatea psihologică a partenerului care are probleme. este bine. Deşi mulţi părinţi cred că pentru copil este mai bine să aibă ambii părinţi. tulburări psihosomatice. să se apeleze la consiliere sau terapie. concediere etc) (www. istoria familială şi pattern-urile familiale. Ipoteza cercetării 15 . Divorţul implică o serie de probleme. Deseori.com. Studiile au demonstrat că divorţul este un eveniment de viaţa stresant. căsătorie. 2010). a copiilor care sunt implicaţi. de-a lungul vieţii (pe lângă moartea cuiva drag. pe de altă parte.Alte probleme. poveştile şi scenariile) (Golu.

2. Procedura: 16 . iar participanţilor li se vor asigura pixuri pentru completarea sa. format din 20 de întrebări cu variante de răspuns. 3. cât şi din cel rural. Acesta este realizat pe suport hârtie. Metodă 1. Modelul experimetal: Variabilele cercetării sunt următoarele: variabila independentă: relaţia de prietenie variabila dependentă: gelozia în cadrul cupului 4. Politehnica si ASE. care provin atât din mediul urban.Daca exista o relaţie de prietenie a unuia dintre parteneri cu o persoană de sex opus. Participanţi: La această cercetare au participat un număr de 30 de subiecţi. acestia fiind împărţiţi în grupuri de câte 15 de femei şi 15 de bărbaţi. 18 – 25 de ani. atunci aceasta influentează nivelul geloziei în cadrul cuplului. studenti ai Universitatii Bucuresti. Vârsta acestora este cuprinsă în intervalul. Aceştia au participat în mod voluntar şi au susţinut că sunt sau au fost într-o relaţie de cuplu. Aparate (instrumente): Instrumentul folosit pentru această cercetare constă într-un chestionar.

se poate observa faptul ca. devin gelosi. cat si la categoriile gelozie si prietenie. apoi li s-a comunicat următorul instructaj: Veţi avea de completat un chestionar format din 20 de întrebări cu variante de răspuns. La categoriile incredere in sine si in partener.Participanţii au primit cate un chestionar. In urma acestui experiment. mai mult sau mai putin. aparitia geloziei depinde de situatie. atunci cand partenerul/a interactioneaza cu o persoana de sex opus. Atat baietii cat si fetele au afrimat faptul ca. ipoteza cercetarii conform careia existenta unei relaţii de prietenie a unuia dintre parteneri cu o persoană de sex opus influentează nivelul geloziei în cadrul cuplului este acceptata. gelozia apare in toate cazurile particulare din cadrul relatiei de cuplu. Timpul pe care îl veţi avea la dispoziţe pentru completarea chestionarului este de 20 minute. insa au afirmat faptul ca. Rezultate In urma completarii tuturor chestionarelor. Bibliografie 17 . subiectii au raspuns relativ la fel.

Elemente de psihologia cuplului. Alexandria: Editura Tipoalex Golu.R. (2010). F.L. Mitrofan.. (2001). N. A. I.11.com. Nuţă. C. Vol. Psihologia relaţiei de cuplu. Bucureşti: Editura SPER White. 24-30.. G.. (1994).Ciupercă. Bucureşti: Editura Universitară Mitrofan.. Social Psychology Quarterly.2011) 18 . 44.ro (accesat la data de 15.. (2000). No. JSTOR www. Cuplul modern – între emancipare şi disoluţie. INOCENŢĂ ŞI ÎNCHIPUIRE. (1981).nlp.psihosexologie.. Bucureşti: Editura Casa de Editura si Presa „Sansa” S. 1. Jealousy and Partner's Perceived Motives for Attraction to a Rival. Psihologia Dezvoltării Umane. L.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful