Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei - Universitatea Bucuresti.

Influenta relatiei de prietenie a partenerilor de cuplu cu persoanele de sex opus in aparitia geloziei

Titular curs: Prof. Dr. Florinda Golu Titular seminar: Prof. Dr. Emil Gatej Bena Ana-Maria Dăsculţu Elena - Georgiana Cruceanu Victor – Daniel Matei Andrei - Daniel Mitroi Cristian – Andrei Sârbu Oana

cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 25 de ani. aceasta numărându-se printre multiplele dizarmonii prezente în viaţa de cuplu tot mai frecvent. incredere. s-au constituit două grupuri de câte 15 femei şi 15 bărbaţi. relatie. Ipoteza cercetării susţine faptul că relaţia de prietenie a partenerilor cu persoane de sex opus concură la apariţia geloziei. prietenie. Pentru realizarea prezentei cercetări. gelozie. studenţi.- Decembrie 2011 – Rezumat Acest studiu urmăreşte demonstrarea faptului că relaţia de prietenie a partenerilor de cuplu cu persoane de sex opus influenţează apariţia geloziei în cadrul cuplului. Keywords: cuplu. iar instrumentul utilizat a constat într-un chestionar. parteneri. 2 . dizarmonie.

amplificat de neliniştea că celălalt partener nu se implică suficient în menţinerea relaţiei. a indentificat gelozia în toate şi a descoperit că intensitatea de manifestare a acesteia este direct proporţională cu importanţa căsătoriei (Nuţă. în propriile calităţi relaţionale. şi anume: gelozieinvidie – apare atunci când o persoană simte că partenerul este mai bun si că aceasta superioritate ameninţă relaţia. Gelozia. 1981). anxietate. oferă dovezi empirice. gânduri şi acţiuni care apar şi se dezvoltă când o relaţie semnificativă este percepută ca ameninţată de un rival (Nuţă. 2001. gelozie-excludere – porneşte din sentimentul de a fi exclus sau neglijat. realizările şi afirmările unui partener sunt percepute ca o ameninţare pentru imaginea de sine a celuilalt partener. apăsare. durere. p. Gelozia este cea care otrăveşte viaţa de cuplu prin suprimarea încrederii şi a respectului reciproc. autocompătimire sau depresie. 2001). într-un studiu realizat pe 92 de culturi (”Alternative Lifestyles”. psihologul. Ralph Hupka. conducând la sentimente de nelinişte si inadecvanţă. manifestarea trăirilor şi atitudinilor de gelozie duc la fragilizarea unităţii cuplului. îmbracă variate forme. gelozia-nelinişte si teamă – rezultă din sentimentul de insecuritate personală si este însoţit de o stare de anxietate severă. în interiorul cuplului. vulnerabilitate şi lipsa de speranţă. atunci când partenerul petrece mai mult timp în compania altor persoane (profesional. în diverse forme. Ira Reiss. gelozie-competiţe – cel mai des. rezultă din preocuparea exagerată pentru sine. Gelozia. Sociologul. este greu de definit datorită diversităţii manifestărilor comportamentale ale celor care „suferă” de aceasta. De asemenea. din numeroase culturi.Introducere Gelozia reprezintă un ansamblu de trăiri. 112). gelozia exprimă neîncrederea în sine. De asemenea. recreere etc). în cartea. Adesea. Sentimentele asociate sunt: teama de pierdere sau de abandon. 3 . gelozie-posesivă – cel care manifestă acest tip de gelozie caută să obţină „putere” asupra partenerului. la fel ca şi dragostea. în sprijinul ideii că gelozia există. în toate societăţile umane. complexe de inferioritate privind masculinitatea sau feminitatea. gelozia-egocentrică – apare atunci când un partener eşuează în a permite şi favoriza pe celălalt să-şi exprime individualitatea. ”Journey into sexuality” (1986).

astfel că oamenii sunt mai ameninţaţi de prieteni decât de duşmani. White (1981).. se pare că sunt importante caracteristicile rivalului. Una dintre teoriile care au încercat să explice modurile de formare şi manifesare ale geloziei este teoria menţinerii auto-evaluării. Gelozia este mai probabilă atunci când relaţia este ameninţată de un rival cu care considerăm că nu ne putem 4 . lipsa varietăţii sexuale conduce la atracţia unuia dintre parteneri faţă de o terţă persoană. Partenerul gelos dezvoltă un puternic sentiment de posesiune a persoanei celuilalt. etc. dar şi le exprimă prin furie şi violenţă. la Universitaty of Maryland. Pe de altă parte. Auto – evaluarea unei persoane – similară de fapt cu stimă de sine – este crescută atunci când persoanele apropiate se poartă bine. Acest proces de creştere şi progres este stimulat sau împiedicat de comportamentul persoanelor apropiate psihologic. în 1977. ei sunt geloşi fata de activitatea sexuală a partenerelor. aceasta deoarece succesul celuilalt invită la comparaţie cu propriile capacităţi. a rezultat că gelozia este trăită şi exprimată diferit de către bărbaţi şi femei. I. O altă explicaţie – culturală sau socială – este aceea că gelozia îşi are originile în mod special în imaginaţie. afectând astfel auto-evaluarea. atunci când facem comparaţii în domenii care sunt importante pentru modul în care ne definim pe noi înşine. Aceasta este simţită. narcisism. amplificat de frustrare. imaturitatea afectivă. Există studii care leagă gelozia de modelul teoriei menţinerii auto-evaluării. În urma cercetărilor efectuate de către Clanton şi Smith. conform cercetării lui Gregory L. un exemplu fiind caracteristicile profesionale deosebite. gelozia apare în condiţiile în care nesatisfacerea sexuală. succesul unei persoane apropiate psihologic poate scădea auto-evaluarea subiectului în cadrul procesului de comparaţie. tot ei tind să-şi acuze partenerele şi să intre în competiţie cu rivalii. 1994). Mitrofan N. Gelozia este astfel conceptualizată ca proces specific de menţinere a auto-evaluării.egocentrism. Femeile manifestă gelozie faţă de implicările emoţionale ale partenerilor în raport cu alte femei (Mitrofan. abilităţi sau talente speciale. Ca urmare. Gelozia este crescută atunci când realizările rivalului se situează de asemenea într-un domeniu cu mare relevanţă pentru subiect. Aceasta se referă la discrepanţele între două persoane aflate în relaţie. Auto – evaluarea este definită a fiind modul sau felul în care persoana se percepe. Bărbaţii tind să nege sentimentele lor de gelozie. imaginaţia fiind afectată de cultura în care trăieşte persoana. De asemenea.. mai ales. Cel mai frecvent.

respectiv se vor purta astfel încât să promoveze un punct de vedere pozitiv despre ei înşişi. O altă eroare prezentă. Oamenii sunt motivaţi pentru a-i creşte stima de sine.ro). De asemenea. Cea mai frecventă eroare este ignorarea ”voluntară” a semnalelor. în cadrul ei pot apărea diverse probleme sau. 5 . respectiv situaţii care invocă comparaţii.com. stima de sine crescută poate fi menţinută de persoană şi prin faptul că cunoaşte persoane care au abilităţi / capacităţi deosebite şi succes. ce concură la deteriorarea sau chiar întreruperea acesteia. ce pot afecta buna funcţionare a relaţiei. dizarmonii. calitatea relaţiilor de familie. O serie de cauze ale problemelor din viaţa de cuplu poate fi tratată prin modul în care partenerii comit erori chiar de la începutul relaţiei. conducând spre impas sau dezastru relaţional.psihosexologie. negarea vehementă a comportamentelor observabile facil. personalitatea partenerilor. În plus. gradul de evoluţie al acestuia pot conduce la declanşarea unei diversităţi de probleme. Totuşi. Gelozia este astfel resimţită mai ales atunci când avem tendinţa de a ne compara cu rivalul (www. În ceea ce priveşte relaţia de cuplu. ”se vede doar ceea ce se doreşte să se vadă ”. valori si atitudini morale. sunt situaţii în care succesul altora duce la scăderea stimei de sine a persoanei – respectiv atunci când domeniul de succes al celeilalte persoane are relevanţă crescută pentru noi. se poate spune că funcţionează o extraordinară capacitate umană de auto-înşelare. ceea ce este cunioscut în mod popular ca „a se scălda în gloria altora”. inventarea de scuze în favoarea acestuia.nlp. aparţin câtorva domenii esenţiale. altfel spus. deseori. la începutul unei relaţii.compara într-un anumit domeniu. şi anume: viziunea personală asupra comunicării şi angajamentul reciproc în cuplu. în ceea ce priveşte modul de manifestare comportamentală al partenerului/partenerei. generată de mecanisme inconştiente. mediul social în care aceştia îşi desfăşoară activităţile. deoarece. Multe din ocaziile de a obţine feed-back astfel încât persoana să îşi menţină o stimă de sine crescută îşi are originile în interacţiunile sociale cu persoanele similare. această percepţie selectivă. Aceasta îşi poate face apariţia prin următoarele mecanisme psihologice: minimalizarea binevoitoare a importanţei acţiunilor partenerului. în relaţia de cuplu este reprezentată de faptul că nu se pun întrebări suficiente. ce ar putea indica probleme importante. Situaţiile din viaţa de cuplu. Întrebările care merită puse partenerului. Auto-evaluarea este ameninţată atunci când persoană face comaparaţii care pot fi în defavoarea să.

cuvintele având sens şi valoare diferită pentru partenerii din cadrul cuplului. la tehnici de persuasiune. să-i inducă un sentiment de vinovăţie. Ele sunt distructive numai în momentul în care au un caracter unilateral şi vizează crearea unei armonii false. Problemele cele mai des întâlnite în cadrul relaţiei de cuplu. pe care sa-l poată folosi în avantajul său. este întreţinută de către partener. familia şi prietenii. Cele mai periculoase compromisuri existente în cadrul unei relaţii se referă la: valori şi credinţe personale. nu conţin nimic negativ dacă sunt acceptabile. aceste probleme. Erori care mai pot apărea şi afecta modul pozitiv de desfăşurare al unei relaţii de cuplu sunt: copleşirea de excitaţia sexuală (mai ales în cazul bărbaţilor) şi aprecierea exacerbată a bunurilor materiale. lipsa nevoii de exprimare şi înţelegere. fiind. într-o relaţie de cuplu îşi mai poate face apariţia şi realizarea rapidă de compromisuri. cu dialog imposibil. pentru a-l determina pe celălalt să-şi asume o responsabilitate care nu-i aparţine şi. dar şi de manipulare. de fapt.apare violenţa verbală necontrolată.eventualele relaţii anterioare şi cauzele întreruperii lor. 6 .apare neutralitatea sau închiderea în sine. conducând la destrămarea relaţiei de cuplu sau la divorţ. încercările de adaptare la celălalt. comunicarea în relaţia de cuplu se împarte în următoarele faze. conflictul conjugal. interpretările domină obiectivitatea şi apare lipsa de logică. culpabilizarea celuilalt – problemele apar în momentul în care culpabilitatea. faza de rutină . De asemenea. preocupări şi interese personale. Acestea. în vreme ce femeile fac tot ce pot pentru a-l grăbi. bărbaţii fac tot posibilul să întârzie acest proces. manipularea partenerului conjugal. violenţa domestică. gelozia. Unele dintre principalele modalităţi de manipulare a partenerului de cuplu sunt: modificarea sex-rolurilor – de obicei. reciproce şi negociabile în timp. Manipularea partenerului conjugal.cuvintele au mică importanţă. prin aceasta. ambele sexe putând apela la influenţarea reciprocă. Din perspectiva lui Velay (1975). infidelitatea. şi anume: faza euforică . afectivitatea dominând şi chiar deformând realitatea. dependenţa. faza ciclotimă . respectiv dizarmonii. Lipsa unei comunicări eficiente. existentă într-o anumită măsură în interiorul fiecăruia. cauzate frecvent de cele mai sus menţionate. în mod frecvent. faza de agresivitate şi de revoltă . scopuri profesionale şi financiare şi orientarea spirituală. pot fi următoarele: lipsa unei comunicări eficiente.există o alternanţă între perioada în care dialogul este posibil şi perioade negative.

Conflictul conjugal. în vreme ce pentru bărbaţi. De obicei. se transformă în frustrări. cu atât conflictele sunt mai numeroase. schimbând astfel cantităţi considerabile de informaţii. Bărbatul şi femeia au un fel diferit de a comunica. Cu cât este mai mare distanţa dintre rolul sperat şi cel realizat. iar în momentele în care i se va reproşa acest comportament. deşi se poate ca partenerii de cuplu să vorbească foarte mult între ei. atribuindu-şi sieşi calităţile care. De asemenea. nu numai în relaţiile sociale. Ciupercă. Conflictul intermotivaţional poate fi cauzat de neînţelegerea ideii că un cuplu funcţional este acela în care fiecare dintre parteneri contribuie la satisfacerea. un mijloc de a menţine vie conversaţia. indiferent de ce sex ar fi acesta. dar şi în cele intime. la începutul căsătoriei. 1989. De aceea. Discrepanţa mare între dorinţe şi aşteptări. modul de exercitare al rolurilor conjugale este determinat socio-educaţional şi este tributar modelelor de rol conjugal preluate şi interiorizate în familia de origine. determinându-şi astfel partenerul să cedeze. fenomenul de proiecţie – manipulatorul subliniaza. îi lipsesc acestuia. p. va susţine contrariul. 237). aparent. defectele şi slăbiciunile îi aparţin. ”defectele şi slăbiciunile” partenerului. doreşte ca rolurile şi modelul de relaţionare să fie construite. Pe de altă parte. Cele mai importante cauze care stau la baza conflictelor de natură conjugală şi a creşterii ratei divorţurilor sunt: Redefinirea rolurilor masculine şi feminine. Conflictul îşi face apariţia în momentul în care partenerul. p.victimizarea – de obicei. în realitate. acesta este generat de ”nivelurile diferite de raportare la un obiectiv comun sau de raportările simultane la obiective diferite” (Mitrofan. adaptate la cerinţele societăţii actuale. Acestea. nemulţumirile faţă de anumite comportamente ale partenerului. Divergenţele motivaţionale. cu orice prilej. din cauza evitării discuţiilor despre problemele. ce pot conduce la conflicte foarte grave sau chiar rupturi ale relaţiei. considerându-se victima ingratitudinii celuilalt. acestea reprezintă cereri de informaţii. ci nu preluate. cât şi a celuilalt. cu atât creşte probabilitatea de 7 . atat a propriilor trebuinţe. în timp. întrebările sunt considerate de către femei. 2000. impunându-le subtil pe ale sale. soţii raportându-se unii la alţii prin preluarea modelelor de relaţionare ale părinţilor lor. pentru a nu strica ”armonia” cuplului. când. 136 apud. cu cât aderenţele la modelele imitative sunt mai mari. neliniştile. din teama generării certurilor sau discuţiilor contradictorii. De exemplu. Lipsa comunicării între parteneri. manipulatorul nu ţine seama de nevoile sau dorinţele partenerului. calitatea acestora lasă de dorit.

emoţional şi comportamental atunci când relaţia este ameninţată. persoana devine dependentă de partener. În cazul cuplului contemporan. Gelozia poate dura mult mai mult decât o emoţie bazală cum este furia. nu o poate încheia. alcoolului sau tutunului. gelozia implică şi comportamente protective. Toate definiţiile subliniază faptul că gelozia este o reacţie la ameninţare. cu deosebirea că. „Gelozia este o reacţie adversă care apare ca rezultat al relaţiei extraconjugale a partenerului. apetitul sexual etc. potenţialul orgasmic. 2004).apariţie a tensiunilor. Lipsa intimităţii. se acordă o importanţă foarte mare performanţelor sexuale. reală sau imaginară” (Brinkle şi Bunk. sentimente şi acţiuni care urmează ameninţării stimei de sine şi/sau ameninţării existenţei sau calităţii relaţiei când acele ameninţări sunt generate de percepţia unei atracţii potenţiale sau reale dintre partener şi un rival (uneori imaginar)” (White. Gelozia. Aceasta este conştientă de răul pe care i-l produce relaţia respectivă. ea nefiind exprimată printr-o singură emoţie sau comportament. în acest caz. fapt ce o conduce la devastare emoţională (Nuţă. şi anume: „Gelozia romantică este un complex de gânduri. Dependenţa. precum şi tensiunile dintre noră – soacră sau ginere – socru creează dizarmonii timpurii în cadrul relaţiei (Ciupercă. însă. În cazul geloziei sexuale. punându-se accent mai mult ca niciodată pe satisfacţia sexuală. pur şi simplu. 2000). Spitzberg şi Yoshimura. 2001). În mod tipic. 8 . Gelozia este o emoţie ale cărei efecte „iasă adesea de sub control” (Goldie. „Gelozia este conceptualizată ca răspuns cognitiv. fără a-şi pierde din intensitate. 2004). mai ales dacă acesta conduce şi la apariţia unei relaţii extraconjugale. psihologii nu au căzut încă de acord în ce priveşte definiţia geloziei. 1981). Relaţiile tensive cu familia de origine. În cazul geloziei emoţionale persoana se simte ameninţată de implicarea emoţională a partenerului faţă de o a treia persoană (Guerrero. 2000). 1991). Acestea pot conduce la conflicte intra-cuplu. Gradul de neîmplinire sexuală pe care il resimt partenerii poate fi generator de conflict conjugal. aceasta ia naştere din suspectarea sau luarea la cunoştinţă a faptului că partenerul are sau doreşte să aibă activitate sexuală cu altcineva. Prin urmare. respectiv a conflictelor conjugale. datorită coabitării cu părinţii în acelaşi spaţiu locativ. „Gelozia este o reacţie protectoare faţă de o ameninţare percepută la adresa relaţiei” (Bevan. fapt ce a determinat existenta mai multor definiţii. Insatisfacţia sexuală. Aceasta se manifestă exact ca în cazul drogurilor.

percepţii şi amintiri. Experienţa invidiei implică: sentimente de inferioritate. atitudinile faţă de gelozie depind mult de cultură.În cultura populară. O explicaţie posibilă a originii geloziei este aceea furnizată de psihologia evoluţionistă: ca emoţie care a evoluat pentru a maximaliza succesul nostru genetic (Buss şi Zarsen. probabil pentru că adesea persoană poate invidia caracteristicile cuiva care îi este rival romantic. adesea acompaniată de vină legat de aceste sentimente. incluzând o naraţiune complexă: circumstanţele care duc le gelozie. motivaţie pentru îmbunătăţire. nesiguranţă. dar se poate baza şi pe imaginaţie şi presupuneri. resentimente referitor la circumstanţe. Comportamentul gelos la bărbat are scopul de a evita trădarea sexuală. afecţiune la care persoana geloasă simte că are avea dreptul. putând evoca reacţii agresive. cuvântul „gelozie” este adesea folosit ca sinonim cu „invidia”. Astfel. dorinţa. astfel încât să nu risipească resurse îngrijind progenitura unui alt bărbat. Studiile arată că uneori gelozia duce la creşterea pasiunii pentru partener şi intensităţii sexului pasional. De fapt. teama de a pierde o persoană importantă în favoarea cuiva mai atrăgător. rea-voinţă faţă de persoana invidiată. dezaprobarea sentimentelor. 2004). Deşi psihologia tradiţională consideră excitaţia sexuală că urmare a geloziei. Gelozia la adolescenţi apare mai ales privitor la prieteni – teama de a 9 . gelozia se referă mai degrabă la dorinţa persoanei de a păstra ceea ce are. gelozia romantică poate fi interpretată ca formă a invidiei: persoana geloasă poate fi invidioasă pe afecţiunea pe care partenerul o dă rivalului. Totuşi. unii autori susţin că gelozia poate avea un efect pozitiv asupra funcţiei sexuale şi satisfacţiei sexuale. copilul este gelos pe un frate care captează atenţia părinţilor şi invidios pe bicicleta unui prieten. 2001). dorinţa de a poseda calităţile atractive ale rivalului. Persoana geloasă percepe faptul că posedă o relaţie valoroasă şi că se află în pericol de a o pierde sau de a fi modificată. Gelozia la copii şi adolescenţi a fost observată mai ales la aceia cu stimă de sine scăzută. tristeţe privitor la pierdere. Experienţa geloziei implică: teama de pierdere. singurătate. Pe de altă parte. încărcările de auto-reglare. stimă de sine scăzută. Gelozia implică un întreg episod emoţional. gelozie în sine ca emoţie. acţiunile şi evenimentele ulterioare (Parrot. gânduri. în timp ce invidia se referă la dorinţa de a obţine ceva ce nu are. suspiciunea sau furia legat de trădare. Naraţiunea îşi poate avea originea în fapte. o parafilie.

intimitatea încetând să existe. poate dori să îşi controleze partenerul. Despre gelozie şi stima de sine. în asociere cu stimă de sine scăzută. arată că dezvoltarea unei relaţii în afara cuplului este cu atât mai probabilă. Într-un studiu din 1974 (”Conscious and Unconscious Factors in Marital Infidelity”). de a asculta şi înţelege este alterată sau anulată. Greene şi Lustig. De aceea. au descoperit că frustrarea sexuală. de a vorbi despre trăirile. 1991) leagă gelozia de stimă de sine globală scăzută. 2001. 1982) arată că gelozia anticipată nu este corelată cu stimă de sine scăzută la bărbaţi. studiile realizate în domeniu concluzionează că există o legătură între infidelitate şi aprecierea redusă a relaţiei de cuplu (Nuta. Atunci când persoana simte că nu este demnă de atenţie. plicitseala şi nevoia de recunoaştere sunt motivele cu cea mai ridicată frecvenţă. Modelul sociometric al stimei de sine susţine că stima de sine monitorizează reacţiile altora şi alertează persoana în ce priveşte posibilitatea excluderii sociale. 2001). p. Pe de altă parte. În general. dragoste şi respect are o tendinţă mai pronunţată de a fi geloasă pe partener. se poate afirma că infidelitatea nu i se intâmplă cuiva. cu cât frecvenţa şi calitatea legăturii sexuale în cuplu sunt mai scăzute. psihologii clinicieni. Alte studii (Salovey. Stima de sine că trăsătură se corelează pozitiv cu gradul în care persoana se simte în general inclusă şi nu exclusă de alte persoane. Radiu. în sensul că abilitatea indivizilor de a se comunica pe ei înşişi.pierde prieteni. Multe persoane geloase au o stimă de sine scăzută. 134). Atunci când partenerul este infidel femeile au mai multe îndoieli referitor la sine decât bărbaţii. gelozia anticipată este legată de dependenţă emoţională. O serie de studii însă (Buunk. în „Journal of Marriage Therapy” (1984). dorinţa de răzbunare. de a nu avea încredere în ceilalţi. nevoile şi dorinţele lor. ci este ceva ce se produce ÎNTRE DOI OAMENI (Nuţă. curiozitatea. acest lucru fiind valabil mai ales la femeile cu stimă scăzută. De asemenea. 10 . simpla existenţă a legăturii extramaritale indică un dezechilibru în sistemul emoţional al cuplului. Persoană poate avea tendinţa de a se compara în permanenţă cu alţii. iar Anthony Thompson. poate avea o structură de personalitate de tip paranoid. Infidelitatea.

Totuşi în multe cazuri psihoterapeuţii nu cunosc complexitatea unei asemenea situaţii. bărbaţii sunt mai puţin monogami decât femeile. cercetările efectuate pe populaţia tânără contemporană arată că rata de prevalenţă a infidelităţii la femei este cel puţin egală sau chiar mai mare decât la bărbat (Treas şi Giesen. Un studiu din SUA (Lauman. Rata mai scăzută a infidelităţii la femei este rezultatul unei investiţii mai mari – sexualitatea fiind adesea sinonimă cu intimitatea (Daniluk. Simpla infidelitate sexuală a bărbatului nu implică în mod necesar riscul de pierdere a investiţiei paterne. adulterul şi infidelitatea sunt foarte răspândite. în timp ce socializarea femeilor încurajează implicarea şi investiţia în relaţie. 2000. 2007). Deşi se presupune că. Cele mai multe femei nu sunt infidele doar din raţiuni sexuale.Infidelitatea sexuală a femeii poate reduce succesul reproductiv al bărbatului datorită riscului de pierdere a oportunităţii de reproducere şi investiţiei resurselor paterne în progenituri neânrudite genetic. Aceste tipare sunt congruente cu teoria evoluţionistă în care atitudinile sunt explicate prin strategiile de împerechere şi reproducere 11 . Cercetătorii susţin că infidelitatea este ubicuitară în relaţiile heterosexuale şi se asociază cu multiple costuri negative sociale şi emoţionale. Schmit (2003) arată că. Deşi monogamia şi exclusivitatea sexuală sunt norme culturale în marea mejoritate a cuplurilor heterosexuale căsătorite. Cu toate acestea consecinţele înşelării soţului sunt mai serioase la femei decât la bărbaţi. Aceasta şi datorită faptului că socializarea bărbaţilor tineri încurajează curiozitatea sexuală şi experimentarea. 1994) arată că 25% din bărbaţii căsătoriţi şi 15% din femeile căsătorite au avut cel puţin o aventură pe parcursul căsătoriei. bărbaţii doresc mai multe partenere sexuale decât femeile – respectiv probabilitatea ca un bărbat să dorească o aventură extraconjugală este de 4 ori mai mare decât la femei.Acest risc apare dacă bărbatul se ataşează emoţional de o altă parteneră. Michaels. Ganon. 1998). în general. Ca urmare mulţi psihoterapeuţi se găsesc în situaţie de a lucra cu membrii unei familii care trebuie să gestioneze consecinţele unei aventuri extraconjugale. Fisher. În ce priveşte femeile acestea îşi înşală soţul mai ales în anumite contexte şi funcţie de starea relaţiei. în general. Michael. Pe de altă parte succesul reproductiv al femeii este pus în pericol dacă femeia pierde resursele şi sprijinul bărbatului în creşterea progeniturilor sale (conform psihologiei evoluţioniste). totuşi.

cele mai frecvente cauze ale ale violenţei sunt următoarele: gelozia. şi anume: violenţa familială de durată (cronică). Femeile tind să fie mai supărate atunci când soţul spune că este îndrăgostit sau că are sentimente faţă de cealaltă femeie decât dacă spune că aventura nu a fost decât pentru sex. De asemenea infidelitatea se corelează pozitiv cu probleme sociale: violenţa domestică. există două forme de violenţă familială.psihosexologie. Trădarea încrederii ca urmare a infidelităţii distruge multe din presupunerile. Violenţa domestică reprezintă ansamblul acţiunilor abuzive de natură fizică. depresie. descoperirea unei aventuri extraconjugale duce la o mulţime de probleme simptome asemănătoare sindromului de stres postraumatic. Aproximativ 70% din cuplurile care apelează la terapie de cuplu fac aceasta ca urmare a unei infidelităţi care precipită o criză a relaţiei. cu consecinţe medicale şi sociale considerabile. terapeuţii se pot aştepta la reacţii foarte diferite la infidelitate. este ambivalent sau nesigur pe sine. credinţele şi expectanţele cuplului astfel că salvarea relaţiei este întotdeauna incertă (www. Femeile se simt în general mai vinovate şi depresive în cazul infidelităţii. Pe de altă parte bărbaţii sunt mai supăraţi dacă soţia a avut activitate sexuală cu un alt bărbat. terapia se adresează problemelor psihologice ale cuplului ca urmare a infidelităţii. În general. Goodman (1980). Date fiind aceste diferenţe dintre bărbaţi şi femei. Pe de altă parte succesul reproductiv femeii depinde de menţinerea unui partener care să îi îngrijească copiii. iar în concepţia I. intervenite în mediul familial. Belkin şi N. dar sunt şi situaţii în care unul din parteneri descoperă infidelitatea celuilalt şi vine la terapie pentru că nu ştie cum să procedeze. Mitrofan (1996). Deşi divorţul este legat de infidelitate în general este mai probabil dacă soţia a fost cea infidelă.com. în 12 . încercări de suicid – toate fiind utilizate pentru a umili şi pedepsi partenerul infidel. scăderea stimei de sine şi a încrederii în propria sexualitate.care sunt diferite le bărbaţi comparativ cu femeile. activitatea sexuală. apariţia copiilor.nlp. în timp ce bărbăţii reacţionează mai ales prin furie. De cele mai multe ori. sexuală sau psihologică. furie. mijloacele familiale. Teoria evoluţionistă explică interesul mai mare al bărbatului pentru activitatea sexuală fiind motivat de dorinţa succesului reproductiv care este maximizat dacă se împerechează cu cât mai multe femei. uciderea soţului/soţiei. confuzie.ro). Violenţa domestică. Din perspectivele lui G.

agresiune prin intimidare (observaţii cu privire la orice activitate.). rasă.). rezistenţa violentă şi controlul violent mutual.). în timp ce cercetătorii care au îmbrăţişat punctul de vedere feminist susţin că în general bărbaţii agresează femeile. verificarea jurnalului intim etc.). ameninţarea cu anumite obiecte periculoase etc. Pe de altă parte.). Violenţa domestică se poate manifesta prin una sau printr-o combinaţie de mai multe acţiuni. Conform cu Johnson. Cercetătorii care au plecat de la premiza violenţei în familie susţin că în cadrul conflictelor violenţa este folosită atât la bărbaţi cât şi la femei. 2000). agresiune financiară (limitarea dorinţei de a munci şi de a căpăta o independenţă financiară. controlul banilor şi al cheltuielilor etc. vârstă. Anumite tipuri de violenţă domestică sunt apanajul bărbaţilor. bătaia. teorismul intim. aducerea în discuţie a factorilor extrapersonali şi familiali etc. disimulată. limitarea accesului şi întâlnirilor cu aceştia. agresiune prin control (interzicerea întâlnirilor cu prietenii. ameninţări etc.). clasă socială. şi violenţa familială explozivă. violenţa domestică îşi are originea în normele sociale care acceptă folosirea violenţei în familie (Gelles şi Ştraus. deficienţe fizice sau psihice etc. a prietenilor şi chiar a strainilor. 1988). violenţa domestică este rezultatul structurilor sociale patriarhale care socializează bărbaţii astfel încât să deţină putere şi să controleze femeile. dintre care cele mai importante sunt: agresiune emoţională (umilirea în faţa familiei.registru moderat. există patru tipuri de violenţă domestică: violenţa situaţională de cuplu. Violenţa se 13 . Johnson (2001) susţine că aceste cercetări investighează de fapt două tipuri diferite de violenţă domestică. folosind forţa şi violenţa atunci când este necesar (Bogart. punerea victimei în situaţii dificile etc. agresiune fizică (lovirea.) (Ciupercă. Cercetările în domeniul violenţei domestice sunt foarte diferite. agresiune prin intermediul copiilor (îndepărtarea copiilor de unul dintre părinţi. ameninţări legate de copii etc. Din perspectiva violenţei familiale.). în timp ce alte tipuri de violenţă domestică sunt implicaţi atât bărbaţii cât şi femeile. agresiune prin status social (ameninţări legate de sex. deconspirată prin impact medico-legal. funcţie de perspectiva teoretică a studiului. 1988). sănătate. agresiune prin învinovăţirea şi denigrarea victimei (nerecunoaşterea actului de violenţă prin învinovăţirea victimei. în registru acut. ocupaţie. din perspectivă feministă. a rudelor.

având consecinţe serioase. este acela că partenerii evoluează separat. Tipuri de violenţa domestică: terorismul intim . Psihologii au identificat unele dizarmonii ale vieţii de cuplu. Acesta este tipul de violenţă domestică exercitată în special de bărbaţi. şi nu defectele. pot conduce la violenţa partenerului. tendinţele manipulative ale unuia dintre parteneri sau ale ambilor. afectând puternic grupul familial. putând astfel conduce la apariţia unor crize de separare sau de dezorganizare ale familiei. care este violentă sau nonviolentă şi necontrolantă. probleme de natură sexuală. rolurile şi statutele acestora. 14 .bazează pe doi factori: tendinţa violentă a individului şi motivaţia pentru controlul partenerului. deficienţele de comunicare.com. dar necontrolant. adulterul. în final. Deseori. cu un partener care este violent şi doreşte să deţină controlul. violenţa situaţională de cuplu -descrie un cuplu violent. Cercetările au arătat că cele mai satisfăcute cupluri sunt acelea în cadrul cărora partenerii îşi pun reciproc în evidenţă calităţile. Descrie un cuplu violent în care unul din parteneri este violent. Unul dintre cele mai frecvente motive ale apariţiei divorţului.psihosexologie. care este fie non-violent. evadarea în vicii).descrie cuplul violent în care unul din parteneri este violent şi îl controlează pe celălat. respectiv şi altele. toate aceste aspecte. într-o relaţie de cuplu. Al patrulea tip de violenţă domestică este controlul violent mutual. fiecare dintre parteneri fiind motivat să îl controleze pe celălalt prin violenţă (www. abuzurile. şi anume: rutina. în spatele unui cuplu aparent armonios. fragilitatea cuplurilor depinde şi de evenimentele psihotraumatizante ale vieţii fiecărui partener al cuplului marital. care. făcându-şi astfel mai des complimente. conflictele conjugale (violenţa.nlp. în situaţii stresante. Este tipul de violenţă produsă de escaladarea conflictelor familiale. nemaifiind atenţi la nevoile.este acel tip de violenţă folosit ca răspuns la terorismul intim. care constă din doi terorişti intimi. se ascund importante tulburări funcţionale psihofamiliale. în care o persoană violentă şi necontrolantă este în relaţie cu o alta. De asemenea. decât reproşându-şi. fie violent şi necontrolant. tulburări privind identitatea unuia sau a altuia dintre parteneri. Divorţul. rezistenţa violentă . dorinţele sau aşteptările celuilalt. psihosexuale.ro). monotonia. conştientizarea faptului că fericirea iniţială nu durează pentru totdeauna.

anxietate. depresie. istoria familială şi pattern-urile familiale. pe de o parte ale soţilor care divorţează şi.psihosexologie. sunt: ”cârcotaşul interior” (ceea ce face partenerul nu este pe placul celuilalt). pentru sănătatea psihologică a partenerului care are probleme. ca atare. chiar dacă aceştia nu se înţeleg şi copilul este expus la certuri multiple. pe de altă parte.Alte probleme. căsătorie. gândire negativă. Divorţul implică o serie de probleme. Studiile au demonstrat că divorţul este un eveniment de viaţa stresant. cercetările arata contrariul.ro). a copiilor care sunt implicaţi.com. Ipoteza cercetării 15 . Deşi mulţi părinţi cred că pentru copil este mai bine să aibă ambii părinţi. de-a lungul vieţii (pe lângă moartea cuiva drag. Soţii care divorţează pot dezvolta în timp: tulburări de concentrare a atenţiei. tulburări psihosomatice. aflându-se pe primele locuri în topul stresorilor. concediere etc) (www. problemele cuplului ascund probleme personale şi.nlp. schimbarea serviciului. poveştile şi scenariile) (Golu. 2010). care pot apărea într-o relaţie de cuplu. este bine. să se apeleze la consiliere sau terapie. abandonul sau invadarea. Deseori.

Modelul experimetal: Variabilele cercetării sunt următoarele: variabila independentă: relaţia de prietenie variabila dependentă: gelozia în cadrul cupului 4. 2. Metodă 1.Daca exista o relaţie de prietenie a unuia dintre parteneri cu o persoană de sex opus. 3. format din 20 de întrebări cu variante de răspuns. atunci aceasta influentează nivelul geloziei în cadrul cuplului. Vârsta acestora este cuprinsă în intervalul. Participanţi: La această cercetare au participat un număr de 30 de subiecţi. iar participanţilor li se vor asigura pixuri pentru completarea sa. Procedura: 16 . 18 – 25 de ani. Politehnica si ASE. care provin atât din mediul urban. cât şi din cel rural. acestia fiind împărţiţi în grupuri de câte 15 de femei şi 15 de bărbaţi. studenti ai Universitatii Bucuresti. Aparate (instrumente): Instrumentul folosit pentru această cercetare constă într-un chestionar. Acesta este realizat pe suport hârtie. Aceştia au participat în mod voluntar şi au susţinut că sunt sau au fost într-o relaţie de cuplu.

subiectii au raspuns relativ la fel. se poate observa faptul ca. In urma acestui experiment. Rezultate In urma completarii tuturor chestionarelor. La categoriile incredere in sine si in partener. ipoteza cercetarii conform careia existenta unei relaţii de prietenie a unuia dintre parteneri cu o persoană de sex opus influentează nivelul geloziei în cadrul cuplului este acceptata. mai mult sau mai putin. cat si la categoriile gelozie si prietenie. Timpul pe care îl veţi avea la dispoziţe pentru completarea chestionarului este de 20 minute. gelozia apare in toate cazurile particulare din cadrul relatiei de cuplu. insa au afirmat faptul ca. apoi li s-a comunicat următorul instructaj: Veţi avea de completat un chestionar format din 20 de întrebări cu variante de răspuns. devin gelosi. atunci cand partenerul/a interactioneaza cu o persoana de sex opus. Atat baietii cat si fetele au afrimat faptul ca. aparitia geloziei depinde de situatie. Bibliografie 17 .Participanţii au primit cate un chestionar.

. A.R. Bucureşti: Editura Universitară Mitrofan. No. Bucureşti: Editura SPER White. L. Psihologia relaţiei de cuplu. I.L.. Bucureşti: Editura Casa de Editura si Presa „Sansa” S. Cuplul modern – între emancipare şi disoluţie. 1.2011) 18 . G. Jealousy and Partner's Perceived Motives for Attraction to a Rival. (1994). (2001). Nuţă..11. (2000). (1981). Social Psychology Quarterly. F. Psihologia Dezvoltării Umane..com.nlp. INOCENŢĂ ŞI ÎNCHIPUIRE.. Alexandria: Editura Tipoalex Golu.. Vol.ro (accesat la data de 15. C. JSTOR www. N. 44. Elemente de psihologia cuplului. 24-30. (2010).psihosexologie.Ciupercă. Mitrofan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful