STRUCTURA COMUNICĂRII

1. Argumentum

2. Precizări conceptuale
3. Cât de noi sunt educaţiile noi? 4. Alternativele educaţionale în România 5. Legislaţia învăţământului alternativ

STRUCTURA COMUNICĂRII
6. Activitatea din subsistemul alternativelor educaţionale 6.1. Iniţiatori – Planuri / Centre / Federaţii / Asociaţii 6.2. Autorizare / Acreditare – Standarde / indicatori de evaluare pentru alternative 6.3. Şcolarizare – Niveluri / Forme / Tipuri de învăţământ 6.4. Reţea – Grupe / Clase / Unităţi 6.5. Curriculum 6.6. Evaluare / Monitorizare / Inspecţie / Control / Audit

STRUCTURA COMUNICĂRII

6.7. Resurse 6.7.1. Umane 6.7.2. Financiare 6.7.3. Materiale 6.7.4. Informaţionale
6.8. Formare şi dezvoltare profesională 6.9. Management instituţional 6.10. Comunicare / Parteneriate

Secolul copilului’’. neglijând să le cultivăm pe cele pe care le posedă.” Marguerite Yourcenar ..“Să lăsăm natura să acţioneze în linişte şi încet . veghind doar asupra a ceea ce circumstanţele înconjurătoare susţin munca naturii” . Ellen Key (1849-1929) “Marea noastră eroare constă în încercarea de a obţine de la fiecare în parte virtuţi pe care nu le are.

Nietzsche “Societăţile stupide sunt cele în care convingerile valabile. Teoria şi practica prostiei’’ Jose Antonio Marina . modalităţile de a rezolva conflictele.Inteligenţa eşuată..” . sistemele de evaluare şi modurile de viaţă slăbesc posibilităţile inteligenţei personale.“Tot ceea ce nu reuşeşte să mă omoare îmi dă forţă” F.

reia definiţia din „Dictionnaire actuel de l’éducation”. . în 2001. tradus la Editura Polirom. organizare. • „Dicţionarul de pedagogie”. după obiective. • „Dicţionarul de termeni pedagogici”. apărut în 1979.Definiţia alternativelor educaţionale „Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea” – Victor Hugo • „Dicţionarul de pedagogie”. cu abatere totală sau parţială de la caracteristicile unitare ale şcolii de stat şi care oferă o altă variantă de instruire şi educare”. înregistrează termenul învăţământ alternativ pe care îl defineşte ca fiind „activitatea care se desfăşoară în instituţii şcolare. elaborat de Sorin Cristea. autori Horst Schaub şi Karl G. Zenke. mijloace. forme de predare şi învăţare. nu conţine termenul. viaţa şcolii şi activitatea părinţilor. conţinut.

cooperante sau contradictorii. mai mult sau mai puţin compatibile între ele. consultând sisteme alternative. strategii educaţionale şi forme de evaluare. considerate ca reprezentţnd un progres pedagogic. 3. . Diferite variante ale organizării şcolare oficializate prin Legea învăţământului. PLURALISM EDUCAŢIONAL – existenţa unor instituţii şcolare. Pluralismul educaţional reprezintă expresia libertăţii şi democraţiei în domeniul învăţământului. care oferă o nouă variantă de instruire şi educare. care oferă o altă variantă organizatorică decât cea din şcoala oficială.LEXICON PEDAGOGIC’’ 1.. 2. propunând alte conţinuturi.ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE MIRCEA ŞTEFAN .. Multitudinea curentelor. Modalităţi de a rezolva în variante diferite o anumită problemă pedagogică prezentând avantaje educative dar şi riscuri. ÎNVĂŢĂMÂNT ALTERNATIV – formă de organizare a procesului didactic. pe lângă sistemul de învăţământ oficial organizat de stat.

Alternativitatea poare fi înţeleasă şi in sensul adoptarii unei viziuni de ansamblu asupra marilor sisteme pedagogice contemporane. . elementele care ne sunt necesare din diferitele sisteme alternative de instruire. intr-o etapa sau alta.. In raport cu cerintele dezvoltarii invatamantului nostru. ele sunt complementare. cat si la nivelul procesualitatii si metodologiei didactice. ca adaptare a unor tipuri de institutii educative care s-au bucurat de rasunet in trecut. putem folosi. care se intalnesc atat la nivelul institutional. . In realitate.Existenta mai multor sisteme nu prsupune neaparat negarea sau anularea reciproca’’. incercand sa rezolvam prin ele problemele actuale ale invatamantului. pe de o parte.SISTEME ALTERNATIVE DE INSTRUIRE Moduri diferite de abordare a precesului instructiv-educativ. in spirit pluralist. Alternativitatea poate fi inteleasa. precum si asupra practicilor scolare actuale din lume.

.DUBLETE’’ PEDAGOGICE nou / vechi individ / masa tradiţional / modern unitate / diversitate static / dinamic conformism / nonconformism varietate / diferenţiere egocentrism / alteritate conducere / autoguvernare autonomie / conformitate centralizare / descentralizare constrângere / responsabilitate informativ / formativ identitate / schimbare etilism / egalitarism activism / pasivism omogenitate / eterogenitate succes / eşec dirijism / nondirectivitate ..

EDUCAŢIA NOUĂ Mişcare pedagogică care a reunit mai multe curente (şcolile noi. metoda complexelor. comunităţile şcolare. scoutismul etc. educaţia liberă. acţiune şi comuniune socială. şcoala activă. şcoala muncii. •punerea copilului în contact cu natura. •de a se racorda la viaţa reală. centrele de interes. •experienţa practică devine sursă de cunoaştere. •de a se integra în grup. •de a se elibera de constrângeri. . şcoala în aer liber.) unite prin câteva idei principale privind posibilitîţile copilului: •de a-şi manifesta liber trebuinţele de cunoaştere.

Educaţia se impune a fi funcţională. 4. Educaţia nouă se face printr-o şcoală activă.. 3.Şcolile gem sub povara materiilor de învăţământ şi de aceea trebuie cultivate preponderent forţele copilului în transformarea ştiinţei într-un bun cu valoare instrumentală pentru fiecare individ’’. 2.Coordonate ale educaţiei noi / şcolii noi / şcolii active 1. într-o dublă perspectivă: conformarea la exigenţele vârstei şi individualizarea acestui proces. prin angajarea profundă a elevului în procesul propriei transformări. . Educaţia moral-cetăţenească se realizeaza prin acordarea unei mai mari autonomii copilului. 5. 6. . Studierea riguroasă a fiinţei copilului. trebuie să rezolve o trebuinţă conştientizată. Noua educaţie trebuie să refacă legătura şcolii cu viaţa.

Utilizarea intuiţiei ca modalitate de cunoaştere.SOLUŢII PROPUSE DE EDUCAŢIA NOUĂ / ŞCOALA ACTIVĂ 1. Fructificarea spontaneităţii. al autoconducerii. al cooperării şcolare. ca mijloace de integrare activă în realitatea socială. . Primatul culturii formative. Promovarea unei legături permanente între şcoală şi viaţa practică. 3. 7. 2. Individualizarea învăţământului. ca mijloc de realizare a punctului de vedere funcţional. Dezideratele disciplinei libere. 4. Introducerea metodelor active. 8. 5. Studiul psihologic al individualităţii ca punct de sprijin pentu individualizare. 6.

NOILE EDUCAŢII 7. PEDAGOGIA MONTESSORI .CAT DE NOI SUNT NOILE EDUCATII? 1. ÎNVĂŢĂMÂNTUL GLOBAL 8. PEDAGOGIA ACŢIUNII 10. ROUSSEAUISM 2.. ŞCOALA CETATE 11. PEDAGOGIA SCOUT 9. ŞCOALA MUNCII 12. EDUCAŢIA LIBERĂ 6. PEDAGOGIA EXPERIMENTALĂ 4.ŞCOALA NOUĂ’’ 3. SISTEMUL MANNHEIM 5. .

PEDAGOGIA WALDORF 17. PEDAGOGIA PSIHANALITICĂ . PLANUL DALTON 15. ÎNVĂŢARE EXPERIENŢIALĂ 23. ŞCOALA ACTIVĂ 14. TEHNICILE FREINET 19.CAT DE NOI SUNT NOILE EDUCATII? 13. PEDAGOGIA CURATIVĂ 18. SELFGOVERNEMENT 22. CENTRELE DE INTERES 24. PLANUL JENA 20. PLANUL WINNETKA 16. PROGRESIVISM 21.

EDUCAŢIA PROGRESIVĂ 28. ŞCOALA COMPREHENSIVĂ 36. PEDAGOGIA EXPERIENŢIALĂ 27. METODA COUSINET 29. PEDAGOGIA EXISTENŢIALISTĂ 31. PEDAGOGIA PERSONALISTĂ 26. EDUCAŢIA NEGATIVĂ 33. CLASELE DESCHISE 34.CAT DE NOI SUNT NOILE EDUCATII? 25. PEDAGOGIA INSTITUŢIONALĂ 35. TRANZACŢIA EDUCAŢIONALĂ . METODA PROIECTELOR 32. NONDIRECTIVISM 30.

CAT DE NOI SUNT NOILE EDUCATII? 37. NOUL INFORMALISM 41. STEP BY STEP 43. ORGANIZAŢIA AUTOPERFECTIBILĂ 44. PEDAGOGIA TERAPEUTICĂ 45. PROGRAMUL PARKWAY 42. PEDAGOGIA PROSPECTIVĂ 38. PEDAGOGIA SCEPTICĂ 46. KELLER PLAN 40. PEDAGOGIA RECONSTRUCŢIONISTĂ 39. PEDAGOGIA CONSTRUCTIVISTĂ .

Mai multe curente pedagogice din secolul al XX-lea s-au declarat rousseauiste: educaţia nouă. J. Un rousseauist al secolului al XIX-lea a fost Lev Tolstoi. Rousseau: dezoltarea liberă a înclinaţiilor. educaţia în natură. conform naturii copilului. . prin experimentul pedagogic de la Iasnaia Poliana. descoperirea adevărurilor prin cercetare proprie etc.1. noul informalism etc. nondirectivismul. ROUSSEAUISM Orientare pedagogică în spiritul concepţiilor lui J.

2. ca o reactie la intelectualismul invatamantului oficial. s-a creat un Birou International al Scolilor Noi. . Ulterior acest curent al scolilor noi s-a varsat in torentul puternic al miscarii pedagogice a educatiei noi. . de Ed. in 1889. Lietz. Demolins in Franta. In 1899. de H. in 1899. Wyneken in Germania. ofereau copiilor prilej de contact cu natura si îi implicau efectiv în activitatea manuala. in 1896.ŞCOALA NOUĂ’’ Tipuri de institutii novatoare. in 1906. care utilizau procede didactice atractive. instituind o relatie educationala bazata pe afectiune. Principalele experiente de acest tip au fost facute de Cecil Reddie in Anglia. in Austria. aparute spre sfarsitul secolului al XIX-lea. de G. Erau scoli internat..

de pedagogul german E. La noi. împreună cu colaboratorul său W. autorul unei . a fost Vladimir Ghidionescu. un reprezentant valoros al pedagogiei experimentale la începuturile ei. Neumann. PEDAGOGIA EXPERIMENTALĂ Metodologie experimentală utilizată în studierea proceselor de educaţie. Lang.3.Didactici experimentale’’ (1903).. . A fost folosită pentru prima oară în 1900.

clase de dezvoltare. SISTEMUL MANNHEIM Mod de organizare a învăţământului pe clase de nivel.4. Existau în paralel clase obişnuite. clase speciale şi o secţie specială pentru copii cu aptitudini superioare. Sickinger. . care a fost experimentat în anul 1901 de pedagogul german Dr. în oraşul Mannheim.

. EDUCAŢIA LIBERĂ Ramura principală a educaţiei noi.5. . în Casa dei Bambini ai Mariei Montessori şi în şcoala organizată de Lev Tolstoi la Iasnaia Poliana.Secolul copilului’’ (1900). Şi-a găsit expresia în cartea .să lase natura să lucreze liniştit şi încet’’. de Ellen Key.. cea mai radicală în proclamarea dezvoltării libere a copilului şi a nonintervenţionismului pedagogic care cere educatorului .

Rousseau.6. . precum şi activităţii extraşcolare.. Diferitele curente s-au unificat în 1921. creatorul şcolii de la Roches. O. M.L’Education nouvelle’’. NOILE EDUCAŢII Au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi au avut o mare influenţă în prima jumătate a secolului al XX-lea ca reacţie la intelectualismul şi rigorismul procesului de învăţământ tradiţional. R. Decroly. P. Demolins. Ferriere. Montessori. Termen introdus de Ed. Claparede. a deschis drumuri noi educaţiei fizice şi estetice în şcoală. a bazat relaţia educaţională pe afecţiune şi încredere. Principalii reprezentanţi ai acestei mişcări au fost: J. Aceştia îl revendicau drept părinte spiritual pe J. în Liga Internaţională pentru Educaţia Nouă. apărută în 1898. Ed. Bovet. Mişcarea a preconizat forme active şi ludice de învăţare. J. Cousinet. Ad. prin lucrarea sa . Dewey.

prin conversatii interactive..7.contrariul a tot ceea ce pana acum s-a numit invatamant’’. intre copii de varste diferite. . prin preluarea initiativei si stabilirea a ceea ce urmeaza a fi dezbatut. ÎNVĂŢĂMÂNTUL GLOBAL Conceput de iniţiatorul său Berthold Otto (1859-1939) drept . Copilului i se acorda autonomie totala.

. pe baza experienţei şi a lucrărilor lui Robert Baden-Powell. în Anglia. PEDAGOGIA SCOUT Curent pedagogic nonformal care îşi propune să-i ajute pe tineri să înţeleagă şi să respecte datoria faţă de Dumnezeu. Curentul a fost lansat în 1907. datoria faţă de semeni şi faţă de ei înşişi.8.

9. .Die Tatschule’’ (Şcoala faptei). în 1911. A. Lay. A fost lansată de pedagogul german W. PEDAGOGIA ACŢIUNII Orientarea pedagogică care încearcă o extindere a îndeletnicirilor practice în învăţământ.. prin lucrarea .

munca productiva remunerata etc. Prototipul l-a constituit un oras al baietilor infiintat si condus cu mare succes de parintele Flanagan. A fost initiat de D.10. . cuprinzand mai ales tineri cu tulburari de comportament. Gill. ŞCOALA CETATE Sistem educativ american. în anii ’30. care preconiza organizarea scolii dupa modelul viectii sociale: cu guvern ales de elevi. în SUA. s-a rezumat la cateva incercari izolate. la inceputul secolului al XX-lea. Principalul atu pedagogic al sistemului scolii cetate era increderea acordata elevilor. functionari. Practic. magistrati.

publicata in 1912.11. . G. ŞCOALA MUNCII Curent pedagogic apropiat de miscarea educatiei noi. care lua in considerare rolul muncii in dezvoltarea copiilor si in pregatirea lor pentru viata. pe introducerea indeletnicirilor practice. mai ales in Germania. pe structurarea scolii de tip profesional. Kerschensteiner. Termenul a fost introdus de principalul promotor al curentului. El a pus accentul pe munca in ateliere si in laborator. prin lucrarea sa Begriff der Arbeitsschule (Notiunea de scoala a muncii). Educatia in spiritul muncii era imbinata cu educatia cetateneasca. S-a dezvotat in prima jumatate a secolului al XX-lea. de cultivare a devotamentului viitorilor muncitori fata de stat si de patronii lor.

Il metodo della pedagogia scientifica applicato all’educazione infantile nelle Case dei Bambini’’ (1909). . prin propria activitate. Autorul noii educaţii este Maria Montessori. Cartea a fost tradusă şi în româneşte. în 1919..12. cu opera principală . PEDAGOGIA MONTESSORI Sistem de idei pedagogice care susţine că fiecare copil reprezintă o personalitate unică pe care trebuie s-o lăsăm să se dezvolte liber.

ca parte a educaţiei noi. care susţine dezvoltarea copilului printr-o activitate cât mai liberă. Ferriere. pornind de la interesele sale de cunoaştere şi acţiune..13.Scoala actiunii’’. Se inrudeste (dar nu in linie directa) cu scoala muncii a lui G. Kerschensteiner. în 1917 şi s-a dezvoltat. Termenul a fost creat de P. Principalul său reprezentant a fost Ad. ŞCOALA ACTIVĂ Curent pedagogic. Bovet. cartea . in 1924. care a publicat. în prima jumătate a secolului al XX-lea. .

prin care elevii se obligă să-şi însuşească materia. elevului i se administrează teste de verificare. prin încheierea unui contract între elev şi profesor. Incearcă individualizarea învăţării. într-un timp determinat. la Universitatea din oraşul Dalton (Massachusset). PLANUL DALTON Renunţă la predarea ca atare. La termenul stabilit.14. Experimentat de Helen Parchurst. în 1919. după care se încheie un nou contract. .

care nu au o componentă fixă.A). Experimentat în 1920 de pedagogul C. .15. Washburn la Winnetka (Illinois. S.U. PLANUL WINNETKA Reorganizarea instruirii şcolare prin individualizarea muncii. în condiţiile păstrării claselor.

Asigură exprimarea liberă a copiilor prin activităţi artistice (muzică. apicultură. . în 1907. lucrări practice (grădinărit. silvicultură etc.. Aplicarea acestei teorii s-a făcut. în 1919. Fundamentată.16.gimnastică pătrunsă de suflet’’). PEDAGOGIA WALDORF Teorie pedagogică care propune o adaptare a educaţiei la ritmurile biofiziologice ale copilului.Educaţia copilului din perspectiva ştiinţelor spiritului’’.) şi euritmie (. după care s-a creat o întreagă reţea de şcoli. Nu se dădeau note şi toţi elevii erau consideraţi promovaţi.. în lucrarea . dans. desen). de Rudolf Steiner. la şcoala pentru copiii angajaţilor de la fabrica de ţigarete Waldorf-Astoria din Stuttgart.

. Rudolf Steiner recomanda ca .mijloace adecvate’’: depasirea prejudecatilor colective. Prima lacas de pedagogie curativa s-a infiintat la Lauenstein langa Jena. completarea si echilibrarea defectologiei prin .. în 1950. compasiunea obiectiva.. Debesse. cu denumirea de . care sunt exercitate asupra persoanelor cu tulburări de natură fizică sau/şi psihică.17. au rezultate şcolare slabe’’. deşi inteligenţi..potentiologie’’.tratamentul acelor copii inadaptaţi. PEDAGOGIA CURATIVĂ Ansamblu al acţiunilor educative. In sens modern termenul a fost reintrodus de M.Institut de tratament si educatie pentru copii ce necesita ingrijiri sufletesti’’. care. el susţinând că pedagogia curativă este . în vederea ameliorării stării lor. . dar în 1969 definiţia dată a fost modificată.

au fost concepute si aplicate de institutorul francez C. Printre inovaţii: imprimeria scolara. pe aproipierea de natura si mai ales pe viata comunitara. prin care copilul sa se exprime spontan. corespondenta interscolara. de grup. textul liber si desenul liber.a. Novatoare pentru vremea lor. Freinet. folosirea cinematografului si a radioului in scoala s. . incepand din 1924.18. TEHNICILE FREINET Procedee de instruire si educare. a elevilor. care puneau accentul pe activitatea independenta. Curentul pedagogic centrat pe aceste tehnici s-a numit L’Ecole moderne.

prin care se înlocuiau clasele şcolare cu comunităţile libere de muncă.19. conform înclinaţiilor copiilor. A fost conceput şi experimentat de pedagogul german Peter Petersen. cu program adecvat. începând din 1924. . PLANUL JENA Ansamblul măsurilor de reformare ale structurii şi metodologiei învăţământului.

Planul Winetka. Metoda Proiectelor. PROGRESIVISM Iniţiat de John Dewey.20. Promovează învăţarea prin acţiune. În jurul acestui curent s-a organizat Asociaţia pentru educaţie progresivă care a reunit Planul Dalton. .

In Romania încercări de preluare a orientarii au fost făcute de Radu Petre.. autorul cărţii . Ferriere. SELFGOVERNEMENT Autoguvernarea este propusa de curentul pedagogic al educaţiei noi. în cartea . dar a dus la multe exagerări.L’autonomie des ecoliers’’ (1921).21.. . Raţional a fost susţinută de Ad.Conducerea de sine a clasei’’ (1925).

ÎNVĂŢARE EXPERIENŢIALĂ Termen introdus de părintele nondirectivismului. El consideră că nu putem comunica nimic prin predare deoarece aceasta îl face pe copil să-şi piardă încrederea în experienţă. . Carl Rogers.22.

Petrescu. In 1938 programele analitice au fost alcatuite de Stanciu Stoian pe baza centrelor de interes. Metoda a fost promovata de pedagogul belgian O. C. In Romania aceasta tehnica a fost prezentata in lucrari ale pedagogilor: I. Decroly (18711932). Sevasta Dumitriu si Radu Petre. desfasurarea de activitati constructive etc. prevenirea riscurilor. . CENTRELE DE INTERES Predarea pe obiecte de invatamant era inlocuita cu centrarea invatarii pe anumite interese ale copiilor: procurarea hranei. apararea de intemperii.23.

Jung. la formarea motivaţiei în activitatea şcolară. . J.. PEDAGOGIA PSIHANALITICĂ Ansamblu de orientări pedagogice. Lacan consideră că . la constituirea caracterului etc. F. G. A. Se bazează pe contribuţiile lui C. Dolta etc.24. la problema afectivităţii. Lacan.dorinţa este resortul relaţiei pedagogice’’. J. Adler. care se referă la problemele educative. la formarea imaginii de sine.

Mounier afirma: . În 1936 E..25.noi numim personaliste toate doctrinele care afirmă primatul persoanei umane asupra necesităţilor materiale şi asupra aparatelor colective care susţin dezvoltarea lor’’. PEDAGOGIA PERSONALISTĂ Scopul educaţiei este realizarea personalităţii libere şi creatoare. . Sustinatorii ei acuza scoala contemporană că depersonalizează copilul.

din experienţa practică sau din intuiţia educatorului. care sunt născute empiric. Buyse. PEDAGOGIA EXPERIENŢIALĂ Ansamblul ideilor pedagogice. Termenul a fost introdus de pedagogul belgian R. în 1935.26. .

. Dewey. prin situatiile educative create. . legat de numele lui J. care a formulat principiul invatarii prin experienta personala. In studiul . in raport cu obiectivele urmarite.Experience and Education’’ (1939) el pledeaza pentru experientele de invatare. EDUCAŢIA PROGRESIVĂ Curent pedagogic american care a aparut la sfarsitul secolului al XIXlea si s-a dezvoltat puternic in prima jumatate a secolului al XX-lea.27.

prin cooperare în cadrul unor grupuri de lucru. în care regulile de comportare exprimă chiar cerinţele cooperării. . Prezentată prima oară în lucrarea .28.. METODA COUSINET Educaţia se realizează prin munca liberă a copilului.Une methode de travail libre par groups’’ (1943).

29. copilul purtând în sine resursele propriei sale dezvoltări. Curentul a fost lansat în anii ’40 ai secolului trecut de psihoterapeutul american Carl Rogers şi apoi a fost teoretizat în principala sa lucrare.. este adevărata sursă a educării acestuia. NONDIRECTIVISM Curent care susţine că dezvoltarea copilului nu trebuie şi nici nu poate fi direcţionată de educator.Freedom to Learn’’ (1969). El preconizează o pedagogie experienţială. cu caracter pedagogic . subliniind că experienţa personală trăită de copil. .

Curentul se dezvoltă mai ales în S.A. O. care susţin că educaţia este .30. şi are ca reprezentanţi pe F. prin care tânărul .trezire’’. Kneller etc.descoperă’’ libertatea şi responsabilitatea personală. Bolnow.. implicate în actul devenirii proprii. .. G. F. PEDAGOGIA EXISTENŢIALISTĂ Ansamblu de curente pedagogice.U.

A fost iniţiată şi experimentată de pedagogul american W. care înlocuieşte disciplinele şcolare tradiţionale cu proiecte realizate pe echipe. . Dewey.31. Kilpatrick. prin studiul independent al elevilor. dar s-a dovedit vulnerabilă în ceea ce priveşte însuşirea sistematică a cunoştinţelor şi competenţelor. METODA PROIECTELOR Formă de organizare a muncii şcolare. discipol al lui J. asigurându-se o însuşire interdisciplinară a cunoştinţelor. Metoda proiectelor îi activează pe elevi. la care se adaugă şi lucrări practice. H.

32. . Rousseau). J. Acceptă totuşi un directivism discret: copilul nu trebuie să facă decât ceea ce vrea. EDUCAŢIA NEGATIVĂ Copilul se dezvoltă singur. dar nu trebuie să vrea decât ceea ce trebuie să facă. să nu ştie nimic de la noi. ci numai ceea ce a înţeles el singur. conform naturii sale (J. Se dezvolta prin nondirectivism: să nu-i dăm copilului cunoştinţe ci doar mijloace de a le descoperi.

L. Parvan. . Tewskbury si B. CLASELE DESCHISE Sistem de instruire care a fost propus si experimentat in SUA de J.33. In locul claselor obisnuite s-au organizat clase eterogene cuprinzand copii de varste diferite si la niveluri de pregatire diferite. V.

Termenul instituţional sugerează că pentru a realiza schimbarea pe plan individual şi social trebuie să-l eliberăm pe copil de .. demolator. Se pune accent pe autogestiune.apăsarea’’ instituţiilor scolare.clasa. exercitând o . Termenul a fost introdus în 1958.34. PEDAGOGIA INSTITUŢIONALĂ Curent pedagogic care critică violent. Oury. . care-şi creează singur regulile. de J. rolul instituant revenind consiliului clasei.. Educatorul trebuie să renunţe la puterea uzurpată şi să devină un simplu membru al grupului . şcoala actuală cu accente de critică socială.instituţionalizare permanentă’’.

Termenul a fost introdus de J. Suedia. Gardner. Spania. pe care il preconiza. în SUA. Denumirea sublinia caracterul cuprinzator al acestui tip alternativ de scoala secundara. dar si faptul că propunea o larga varietate de discipline scolare. Germania. in 1959. care era deschisa aproape tuturor copiilor de varsta scolii secundare.35. B. . Scolile de acest tip au inceput a se raspandi in anii ’60 ai secolului trecut. Anglia. Franta. ŞCOALA COMPREHENSIVĂ Tip de institutie scolara. in mare parte la libera alegere a elevilor.

inca din anii ’30 ai secolului trecut. de J.. prin care se stabilesc . Este subinteleasa aici si o anumita . Bradford si J. Abia in anii ’60. in care fiecare tine seama de bunele intentii si trebuintele celuilalt.regulile jocului’’ didactic. . obiectivele didactice sau tehnologia evaluarii. Se ajunge la un acord tacit. cu conditia indeplinirii responsabilitatilor care le revin. Kidd au intreprins o analiza minutioasa a conceptului. TRANZACŢIA EDUCAŢIONALĂ Comunicare buna si intelegere intre participantii la procesul educativ (profesor-elev sau profesor-grup). respectandu-se reciproc. insa.. psihopedagogii americani L. in care drepturile fiecaruia sunt respectate. Dewey. Termenul ca atare a fost folosit.negociere’’. in unele variante tranzactionandu-se chiar disciplinele din planul de invatamant.36.

în 1959. . La precizarea conceptului a participat şi R. imaginaţie. Termenul a fost introdus de pedagogul francez Gaston Berger. cu mare probabilitate.37. Noua orientare combate ideea unei educaţii care reproduce viaţa socială ca atare. elasticitate spirituală. PEDAGOGIA PROSPECTIVĂ Concepţie pedagogică care susţine că în condiţiile evoluţiei accelerate a lumii.. autorul cărţii . spirit de echipă etc. cutezanţă. asumare de riscuri. educaţia trebuie să se adapteze continuu acestei schimbări. Noua generaţie trebuie înarmată anticipativ cu capacităţile şi trăsăturile de personalitate necesare.Vers une pedagogie prospective’’ (1961). în viitor: capacitate de adaptare rapidă. Dottrens.

Brameld.reinventarea educaţiei cetăţeneşti’’.. Sub aspect didactic propune o învăţare activă. ..38. Inspirată de lucrarea lui J. care să elibereze capacitatea creativă a copiilor. PEDAGOGIA RECONSTRUCŢIONISTĂ Orientare pedagogică americană care susţine . Dewey. autorul cărţii .Reconstruction in Philosophy’’. Unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai acestui curent a fost Th.. .Education for Emerging Age’’ (1961).

Această pedagogie exclude lecţiile. S. cu elemente de instruire programată. în ritm propriu. KELLER PLAN Sistem de învăţământ care pune accent pe activitatea individuală a elevului. în 1964. înlocuindu-le cu consultaţii. Îmbină autoînvăţarea de tip Winetka. .39. A fost conceput şi validat de F. răspândindu-se apoi în mai multe ţări. pe baza unor cursuri programate şi a unei bune cunoaşteri a obiectivelor. Keller la Universitatea din Brasilia.

E. Friedenberg etc.constrângeri’’.cu un grup de deţinuţi.How Children Fail’’ (Cum dau greş copiii). care înaintează sub ameninţare pe un drum dificil. Holt. Actul de naştere a fost cartea . scrie J. care compară clasa şcolară . apărută în 1964. . Curentul neagă rolul instruirii şcolare. sub semnătura lui J. manualelor şi al oricărei proiectări didactice. al programelor. la care s-au adăugat apoi lucrări de H.Strada poate fi cel mai interesant şi mai fertil mediu educativ’’. Holt. Cadrul ideal pentru educaţie ar fi influenţele informale. Kohl..40.. care nu le place şi a cărei direcţie nu o cunosc’’. . toate fiind considerate .. NOUL INFORMALISM Curent pedagogic american..

desfăşurat la Philadelphia în anii ’70 ai secolului trecut. Elevii se întâlneau la şcoală doar câteva ore pe săptămână.41. . unde activităţile se desfăşurau în aer liber. biblioteci. de circa 15 elevi. muzee. cu care se încheiau contracte.metoda parcurilor’’ pentu că propunea în locul organizatiei şcolare. în parte în mediul natural. parcurile.. Grupuri mici. pentru a-şi evalua rezultatele. PROGRAMUL PARKWAY Program pedagogic experimental. dar şi în întreprinderi. Orientarea este cunoscuta şi sub numele de . lucrau la organizarea unor proiecte.

pe legatura afectiva copileducator si pe implicarea parintilor in organizarea activitatilor. respectandu-se optiunile si ritmurile de lucru personale. Centrul si-a inceput activitatea in 1994. . urmarindu-se valorizarea însusirilor pozitive ale fiecaruia. Se porneste de la o buna cunoastere a copiilor. a intereselor de cunoastere. STEP BY STEP Alternativa educationala. cu sprijinul unor specialisti din SUA. Invatarea este organizata interdisciplinar. care este practicata in tara noastra . Se pune accentul pe relatiile dintre copii. in special a initiativei. pe centre de activitate si se desfasoara in buna masura sub forma de joc. a nevoilor de activitate si comunicare.42.sub egida Centrului Step By Step pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala.

Autorul critică organizaţia tradiţională. . autoritară. cu accent pe management. solidar.43. ORGANIZAŢIA AUTOPERFECTIBILĂ Termen introdus de Peter Senge în .. structurare ierarhică şi control şi preconizează organizaţia care învaţă. în care oamenii acţionează împreună.The Fifth Discipline – The Art & Practice of the Learning Organisation’’. pentru a face faţă situaţiilor mereu noi. apărută în 1990.

Heller. PEDAGOGIA TERAPEUTICĂ Ansamblul acţiunilor pedagogice care pe lângă efectul lor educativ au şi efecte recuperatorii pe plan fizic sau psihic. în 1992. Termenul a fost folosit de T. .44.

Lansat ca şi curent la colocviul organizat în 1993 de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Viena. metodele de educaţie şi instruire şi chiar legitimitatea acţiunii educative. .45. Contestă principiile pedagogiei. PEDAGOGIA SCEPTICĂ Afirmă neîncrederea în puterea formatoare a educaţiei şi atribuie calităţile personale numai moştenirii genetice.

Învăţarea reprezintă autoconstruirea realului de către cel ce învaţă. ci numai aşa cum o construim.46. Siebert.). Centrul constructivismului este în Germania. H. von Glaserfeld. . unde a avut loc şi primul Congres de Constructivism (Heidelberg. PEDAGOGIA CONSTRUCTIVISTĂ Orientare pedagogică contemporană care susţine că realitatea nu poate fi cunoscută în esenţa sa. Varela etc. F. 1998) şi unde trăiesc principalii săi reprezentanţi (E.

Precursorii autohtoni (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) 2. Noile educatii in Romania la inceputul secolului al XX-lea 3.ALTERNATIVELE EDUCAŢIONALE ÎN ROMÂNIA In evolutia alternativelor educationale se disting cinci etape: 1. aplicare şi experimentare (contributii romanesti interbelice) 4. Preluare critică. Revenirea la pluralismul educaţional. dupa 1989 .. .Lecţia de tăcere’’ (perioada comunistă) 5.

C. Moisescu (1912) .. cât mai ales stăruinţa de a găsi cât mai multe aplicaţiuni . Mihailescu ..Intuiţia este insuficient reprezentată în metodologia didactică. iar programele de învăţământ oglindesc insuficient nevoile locale şi regionale’’ N. deşi peste tot se vorbeşte de metodul intuitiv’’ Apostol Culea .PRECURSORI St.Şcoala veche şi şcoala nouă’’ Şcoala veche a devenit stânjenitoare Şcoala nouă dă întâietate stărilor sufleteşti..O lecţiune de lucruri nu s-a pomenit. nu atât goana după cunoştinţe.

NOILE EDUCAŢII ÎN ROMÂNIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
Presa pedagogica: Scoala moderna, Revista generala a invatamantului, Educatia, Gazeta scoalei Legaturi cu practicile scolare moderne din Occident: Vladimir Ghidionescu – Scoala de la Mannheim Izabela Sadoveanu – Claparede, Bovet, Ferriere I. Nisipeanu – K. Gaudig

Radu Petre – Decroly
1928 – vizita lui Ferriere la Cluj Traduceri C. V. Buţureanu (1910) – Curente pedagogice I. G. Marinescu – Lucrari ale lui A. Binet, John Dewey, Ferriere P. Itcus – Ellen Key

CONTRIBUTII ROMANESTI INTERBELICE
Doctrinari

I.C.Petrescu – Individualizarea învăţământului; regionalismul educativ
Stanciu Stoian – Din problemele localismului educativ S. Mehedinti – Şcoala muncii M. Gradinaru, Gh. T. Dumitrescu, V. Duiculescu, P. R. Petrescu – Cooperaţia şcolară Ilie Popescu-Teiusan – Pedagogia comunităţilor şcolare de muncă Practicieni Radu Petre – Experimentele de autoguvernare de la şcolile Măgurele-Ilfov, Piteşti şi Râmnicu-Sărat

C. Sporea – Conducerea de sine a clasei
Toma Cocisiu-Blaj – Metoda centrelor de interes, metoda proiectelor D. Gusti – Metoda global sintetică, adaptarea doctrinei Decroly la realităţile noastre

LECŢIA DE TĂCERE
Publicarea operelor unora dintre doctrinarii educaţiei noi:

G. Berger;
Ed. Claparede; R. Cousinet;

J. Dewey;
J. Hassenforder; M. Montessori; B. Suchodolski.

” • • • • • • • • • Fondatorului Generaţiei spontanee Eternei reîntoarceri Paidocentrismului Abundenţei Străinătăţii Elitelor Minoritarului Alterităţii . Deroche şi anume: „Reprezentare simplistă. Durand. admisă de cvasitotalitatea membrilor unei comunităţi. Sorel sau N.Miturile alternativelor educaţionale Mitul nu are accepţia jungiană ci sensurile atribuite acestuia de G. G.

cu titulatura „Head Start”.Fondatorii • Pedagogia Waldorf – Rudolf Steiner (1867-1925) • Pedagogia curativă – Karl König (1902-1966) • Pedagogia Montessori – Maria Montessori (18701952) • Pedagogia Freinet – Celestin Freinet (1896-1966) • Planul Jena – Peter Petersen (1884-1952) • Step-by-step – începuturi în anii ’60 ai secolului trecut. . Din 1995 funcţionează cu actuala denumire.

Butureanu. Ilie Popescu Teiuşanu. Bogdan Duică • Perioada interbelică: Şcoala muncii.C. M. Dumitru Muster Cooperaţia şi comunităţile de muncă – I. regionalismul educativ şcoala creatoare. Ilfov. şcoala activă integral. Ştefănescu Goangă. Brândză. Gheorgeh Cornilescu. P. Grădinaru Şcoala normală Bacău – Grigore Tabacaru Măgurele. A. XIX – începutul sec. Manolache. Petrescu.Generaţia spontanee • Şcoala activă – sfârşitul sec. Em. Sărat – Radu Petre Blaj – Toma Cocişiu Timiş – Emil Florescu • Traduceri: C. XX • Vladimir Ghidovescu • M. • • • • • • Dimitrie Tudoran Bucureşti – Ilie Şulea-Firu. Vasilache • Gh. Lenghel-Izeanu. Piteşti. Ilie Şulea-Firu. localismul educaţional • Cluj – Petre Ilcuş. Ştefan Barsănescu. Lucian Bologa. Rm. Grădinaru .V. M.

Mariana Bândea. Irina Haurileţ Planul Jena – Monica Cuciureanu. Mihaela Dobândă. Elisabeta Negreanu. Gheorghe Paxino Step-by-step –Carmen Lică. Smaranda Puşcaş. Hans-Gerhard Wyneken. Mirela Tecău. Oana Cretu Ministerul Învăţământului – Gheorghe Ştefan.Eterna reîntoarcere Promotori ai alternativelor educaţionale în România. Carmen Anghelescu Montessori – Ilie Şulea-Firu. Mihaela Fulga. Elena Mihai. Ioana Herseni. Adrian Pintea. Teodora Călin. Leonida Pop. Ramona Buzatu-Veleanu Freinet – Mihaela Rădulescu. după 1989 Waldorf – Ernst Schuberth. Liviu Maior. Ioan Neacşu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – Viorel Nicolescu . Mărioara Catană Pedagogia curativa – Ligia Vlad. Liliana Dumitriu.

PAIDOCENTRISMUL Învăţământul tradiţional * Şcoala pregăteşte elevii pentru viaţă * Cadrul didactic pune cunoştinţele la dispoziţia elevilor *Şcolarizarea este o sarcină de suportat *Educaţia este privită ca rezultat *Procesul de învăţare este o progresie liniară prin acumularea de informaţii şi deprinderi *Elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate Învăţământul alternativ *Şcoala face parte din viaţă *Cunoştinţele sunt descoperite de copil *Şcolarizarea este interesantă şi neconstrângătoare *Educaţia este privită ca proces *Procesul de învăţare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conţinut. profunzime şi amplitudine *Elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor şi participă la elaborarea proiectelor .

fără alternative  TIMIS    VALCEA  BRASOV HUNEDOARA  CARASSEVERIN  ARGES DAMBOVITA  OLT  DOLJ           PRAHOVA BUZAU BUCURESTI GIURGIU  BRAILA  TULCEA  IALOMITA CALARASI CONSTANTA    TELEORMAN .Waldorf ▲.Montessori .Reţeaua alternativelor educaţionale din România BOTOSANI  SATU MARE  MARAMURES  SUCEAVA   IASI BISTRITANASAUD  BIHOR  SALAJ     MURES CLUJ   HARGHITA  NEAMT  VASLUI BACAU  ARAD   COVASNA     GORJ MEHEDINTI ALBA SIBIU   VRANCEA GALATI  .Step by Step .Pedagogie Curativă .Planul Jena .Freinet  .

potrivit legii”. cu acordul Ministerului Educaţiei Naţionale.U. 84/1995 modificată şi completată. 4517/13.09.05.2000 privind „Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului alternativ (de stat şi particular)” • OMEN nr. conform legii” iar în alineatul 2 se stipulează că „evaluarea şi acreditarea alternativelor naţionale se fac de către Ministerul Educaţiei Naţionale.09. de stat şi particular. Art. nr. pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale. 3840/16. 87/2006 de adoptare a O.G. 75/2005 privind asigurarea calitatii in educatie.Legislaţie • Legea nr. 4516/13.2001 privind modificarea componenţei Comisiei Naţionale pentru Alternative Educaţionale . • OMEN nr.2000 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Alternative Educaţionale • OMEN nr. 14 alineatul 1 precizează că „în sistemul naţional de învăţământ. • Legea nr.

la care Ministerul Educatiei este parte. pe baza unui regulament. 61. . 13. Invatamant alternativ Art. in conformitate cu acordurile. cu acordul Ministerului Educatiei. In sistemul national de invatamant se pot initia si organiza. In sistemul de invatamant preuniversitar pot fi initiate si organizate alternative educationale. alternative educationale.Proiectul pachetului legislativ Legea Invatamantului preuniversitar: Art. Alternativele educationale se evalueaza si se acrediteaza potrivit legii. 62. Art. cu respectarea specificului alternativei. aprobat prin ordin al ministrului. conform legii. conventiile incheiate in acest sens.

E. clase. C. pentru Educatie si Dezvoltare Profesionalã C. unitãti grupe grupe grupe . Inspectoratele Asociatia Montessori din România A. Federatia Waldorf din România Centrul Step-by-step F.R. Asociatia Românã pentru o Scoalã Modernã Celestin Freinet A.E. clase.M.R.P.A. unitãti grupe.E.C.M.W. Planul Jena Şcolare Judeţene grupe.Structura învăţământului alternativ M.S.R.D.N.

1998 • Burke. Maria – Descoperirea copilului. Timişoara. – Pedagogia Freinet. 2002 • Steiner. Bucureşti. 1977 • Rădulescu.Un deceniu de pedagogie Freinet în România. 2001 • Carlgren. 2003 • Petersen. 10 ani. Peter – O şcoală primară liberă şi generală după Planul Jena.Crearea claselor orientate după neceseităţile copiilor de 8. 1999 • *** . 9. Cluj-Napoca. Rudolf – Antropologie generală. Walsh K. Frans – Educaţie pentru libertate. 1994 • Burke. Editura Triade. . Bucureşti. Editura Polirom. Un demers inovator.Bibliografie • Felea. Mihaela Şt. Editura Humanitas. 1940 . 1998 • Montessori. EDP. Gheorghe – Alternativele educaţionale din România. Walsh K. Editura Triade. Cluj-Napoca.– Predarea orientată după necesităţile copilului. Iaşi. Cultura Românească. Bucureşti.

I.. Bucureşti.. Bucureşti. de. 1993 • Dewey. 1982 • Suchodolski. Editura D.M. în volumul trei. New-York. J. E. – Încotro merg pedagogiile nondirective.P. 2003 • Stoian. J. Pedagogia esenţei şi pedagogia existenţei. – La pedagogie du projet. – Experienţă şi educaţie. Louvain la Neuve.. R. Scrieri despre educaţie. Alexandru. – Educaţia nouă. G. EDP. 1978 • Ketele. Editura Aramis. Bucureşti. J. P. Kahn.P.D. 1975 . Bucureşti. Bucureşti. – Pedagogia şi marile curente filosofice. – Pedagogie şi folclor. P. 1977 • Cousinet. Editura Aramis Print. – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Bucureşti.Bibliografie • Ştefan.– A Post-Modern Perspective on Curriculum. Editura D. 1978 • Doll.. Teachers College Press. St. Mircea – Lexicon pedagogic. 1978 • Snzders. 2006 • Cerghet. B. W.

1969 • Peretti. Vasquez. A.P. 1940 . Michel – Viaţa împreună. Cluj-Napoca. Bucuresti. E. Institutul European. 1990 • Landsheere. Bucureşti.. – Pedagogie constructivistă. 2001 • Marcade. F. de – Istoria universala a pedagogiei experimentale. – Pedagogia comunitatilor de munca. Savoir-Livre. Maspero. 1999 • Debesse. 1967 • Berger. – Vers une pedagogie institutionelle. M. Paris. Bilanţ al dezbaterii constructiviste asupra politicii evaluative. Cahiers de pedagogie moderne.D. Editura Triade.Bibliografie • Siebert. H. G. E.D.. – La pedagogie curative comme methode de readaptation. 1973 • Popescu-Teiusan. Paris. Eric– Ecoles et cultures en Europe. Editura Ramuri. 1995 • Oury. Craiova. – Omul modern si educatia sa. Iaşi..P. Paris. Bouchez. I. Andre de. G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful