P. 1
peda2

peda2

|Views: 0|Likes:
pedagogie
pedagogie

More info:

Published by: Marian Alexandru Rotaru' on May 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/14/2014

pdf

text

original

Curs nr. 2 Procesul de învăţământ 2.1.

Definirea conceptului de proces de învăţământ Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ, a cărui definiţie generică poate fi: activitatea instructiv-educativă complexă, desfăşurată în mod organizat şi sistemic de elevi şi profesori în şcoală, prin care elevii dobândesc un sistem de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe, achiziţii intelectuale şi motrice, prin care îşi formează concepţia despre lume, convingerile morale, trăsăturile de caracter, precum şi aptitudinile de cunoaştere, cercetare şi creaţie. În învăţământul preuniversitar, activitatea instructiv-educativă este orientată spre cunoaşterea şi asimilarea unui sistem de valori bine precizat, prin documente curriculare oficiale (planuri de învăţământ, programe, manuale şcolare, etc). Cunoaşterea corespunzătoare procesului de învăţământ este mijlocită didactic, graţie strategiilor de instruire şi autoinstruire proiectate şi utilizate de profesor, care sprijină elevul în descoperirea adevărurilor cunoscute. Cunoaşterea didactică are caracter ştiinţific şi ea avansează o dată cu derularea activităţilor de învăţare şi predare, cărora li se adaugă evaluări continue, sistematice, ce se constituie în premise ale activităţilor de reglare şi optimizare a procesului de învăţământ. Activităţile instructiv-educative se desfăşoară într-un context didactic concret, bine determinat, în interiorul căruia intervin anumite variabile; unele dintre acestea sunt bine cunoscute şi valorificate, altele pot fi identificate, iar altele sunt aleatorii. Acestea din urmă trebuie acceptate aşa cum sunt, iar celelalte două categorii trebuie menţinute sub control şi adaptate nevoilor concrete ale procesului didactic. Astfel, fiecare acţiune instructiv-educativă prezintă o serie de caracteristici: • Angajează activitatea binomului educaţional; • Vehiculează un conţinut ideatic purtător de mesaje educaţionale; • Vizează motivarea elevilor prin conştientizarea obiectivelor educaţionale care urmează să fie realizate; • Se desfăşoară în conformitate cu anumite principii, reguli şi norme didactice; • Recurge la valenţe psihopedagogice şi metodice ale unor metode şi mijloace de învăţământ; • Este orientată de finalităţi educaţionale, concretizate în performanţe şcolare, care urmează să fie evaluate (Ionescu, 2003). Didactice modernă concepe procesul de învăţământ ca activitate de predareînvăţare. Rolul prioritar revine cadrului didactic care este centrat pe corelaţia dintre acţiunea iniţială de predare şi cea ulterioară sau simultană de învăţare, orientată pe direcţia transformării personalităţii elevului. Didactica postmodernă concepe procesul de învăţământ ca activitate de predare – învăţare - evaluare, proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective – conţinuturi – metodologie - evaluare (Cristea, 2002).

1

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ vizează resursele pedagogice angajate în sistem pentru realizarea calitativă a activităţii didactice şi relaţiile de colaborare instituite de şcoală cu societatea civilă. teritoriale şi locale. Această dimensiune reflectă calitatea structurii sistemului de învăţământ: a structurii de adaptare internă. etc) interesaţi să investească în învăţământ. financiare. b) unitatea informativ-formativ. Procesul declanşat implică patru operaţii: definirea obiectivelor pedagogice concrete ale activităţilor didactice. structural şi operaţional. c) autoreglarea activităţii cadrului didactic în funcţie de răspunsul elevului. cu programele curriculare corespunzătoare.2. în final.3. Cristea (2002) şi Cucoş (2002) consideră că dimensiunile procesului de învăţământ reflectă resursele abordării sistemice a activităţii didactice angajate în plan funcţional. Dimensiunile procesului de învăţământ Descrierea procesului de învăţământ comportă în general două planuri: abordarea sistemică. Această dimensiune reflectă structura materială şi structura de relaţie a sistemului . a structurii de conducere. proiectată şi realizată la nivelul conţinutului mesajului educaţional. la specificul clasei în contextul proiectării şi al realizării unor relaţii pedagogice optime între cadrul didactic şi elevi. sociali. umane. care asigură: repartizarea resurselor pedagogice (materiale. care vizează organizarea pe niveluri – trepte – cicluri şcolare curriculare. în general cu comunităţile educative. stabilirea 2 . principalele sale demersuri: predare-învăţare-evaluare (Chiş. la nivelul unor circuite de conexiune inversă. scopuri pedagogice) şi finalităţile pedagogice microstructurale (obiectivele educaţionale). disponibile la un anumit moment dat. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ vizează activitatea educativă proiectată de cadrele didactice. realizată la nivelul raporturilor existente între finalităţile pedagogice macrostructurale (ideal educaţional. deschise perfecţionării. 2. stabilite la nivelul programelor şcolare. Aceste caracteristici vizează: a) interacţiunea subiect-obiect. Caracteristicile generale ale procesului de învăţământ Sunt evidente la nivelul analizei structurii de funcţionare a acţiunii educaţionale bazată pe corelaţia existentă între subiectul educaţiei (cadru didactic) şi obiectul educaţiei (elevul). a cărei valoare este determinată de raporturile existente între conducerea managerială şi conducerea administrativă a organizaţiei şcolare. politici. realizabilă în termeni de acţiune concretă.2. mai exact raportarea învăţământului la sistemul său integrator şi analiza componenţială şi funcţională a învăţământului şi. construit de cadrul didactic special pentru declanşarea răspunsului comportamental al elevului. Această acţiune concretă presupune adaptarea sarcinilor didactice. atragerea resurselor pedagogice suplimentare din direcţia agenţilor sociali (economici. 2001). proiectată şi realizată la nivelul relaţiei de comunicare dintre emiţător şi receptor (cadru didactic-elev). informaţionale). Dimensiunea funcţională reflectă legătura acestuia cu sistemul de învăţământ.

conţinutului activităţii didactice. modele comportamentale. Prin intermediul acestuia din urmă se transmit sau se reformulează anumite comenzi şi exigenţe sociale. Abordarea sistemică a procesului de învăţamânt O abordare sistemică a procesului de învăţământ îi asigură acestuia coerenţă şi eficienţă funcţională. adică seriile de absolvenţi. Elementele mediului social se reflectă direct în componentele procesului didactic (înnoirea tehnologiei instruirii. În momentul realizării proiectării procesului se au în vedere relaţiile şi coordonatele componentelor procesului de învăţământ. etc) asupra cărora factorii decizionali ai statului ar trebui să mediteze mai profund (Cuco. etc) şi componente ale mediului social (ideal social. 2001). 2002). Procesul de învăţământ trebuie raportat la suprasistemul în care se concretizează. infuzarea conţinuturilor şi aspectelor relaţionale cu valori răspândite larg în societate. înzestraţi cu competenţe şi atitudini prevăzute de cererea socială de educaţie): Flux de intrare Procesul de învăţământ Flux de ieşire 3 . învăţământul articulează trei categorii de variabile reprezentate astfel: un flux de intrare (resurse umane. O dereglare a sistemului de învăţământ atrage după sine perturbaţii în funcţionarea procesului didactic. materiale şi financiare: spaţii şcolare. alocări bugetare şi resurse extrabugetare. concretizate în obiective şi se prefigurează o serie de resurse indispensabile pentru funcţionarea procesului: aşezăminte şcolare. Determinările pot veni şi dinspre procesul de învăţământ spre spaţiul social (consolidarea încrederii în valorile sociale. prin selecţie şi prelucrare în interiorul unor compartimente ale sistemului de învăţământ. între procesul de învăţământ şi sistemul de învăţământ. aplicarea metodologiei necesare pentru reuşita activităţii didactice şi asigurarea evaluării rezultatelor activităţii didactice. mijloace de învăţământ. inducerea unor sentimente de neîncredere sau chiar dispreţ faţă de şcoală din cauza unor conjuncturi economice nefavorabile. etc). Cucoş (2002) se referă la dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ prin funcţionarea mai multor tipuri de relaţii: în interiorul procesului de învăţământ. metode. între componentele acestuia. Privit ca sistem (Chiş. 2. sistemul de învăţământ. contingente de elevi. etc). infuzarea de noi mentalităţi. nivel de dezvoltare a tehnicii. între componentele procesului de învăţământ (finalităţi. etc) sau indirect. alte resurse materiale. grad de cunoaştere. corpul profesoral. un proces (procesul de învăţământ care angajează resursele în vederea atingerii obiectivelor) şi un flux de ieşire (reprezentat de rezultatele sistemului.4. Voi vorbi în continuare despre componentele procesului de învăţământ oferinduvă două modele de configuraţii.

sistemul de alocare a resurselor umane este reglat de jocul pieţei. Se includ aici instituţiile create pentru a oferi asistenţă socială şi suport educaţional diverselor categorii socio-profesionale care dobândesc anumite cerinţe speciale. Elementele de predicţie ar trebui să fie elaborate prin consultare cu furnizorii de servicii educaţionale. solicitând forme ale educaţiei permanente. Aceste 4 . În condiţiile tranziţiei spre economia de piaţă. Ar fi util pentru instituţiile de asistenţă socială ca datele de ieşire ale sistemului de învăţământ să se înscrie în nevoile de forţă de muncă în diferite se4ctoare ale vieţii economice şi sociale. ca urmare a schimbărilor societăţii de tranziţie. pentru a fi operant măcar la nivel macroeconomic. Rata ridicată a şomajului şi necesităţile reconversiei profesionale modifică cererea socială de educaţie. Se întrevăd linii de evoluţie doar pe termen scurt. astfel încât politica şcolară capătă greu contururi precise.Şcoala se află astăzi într-un context social marcat de profunde schimbări. care să înlesnească trecerea de la un sector de activitate la altul. solicitând forme ale educaţiei permanente Ar fi util pentru instituţiile de asistenţă socială ca datele de ieşire ale sistemului de învăţământ să se înscrie în nevoile de forţă de muncă în diferite se4ctoare ale vieţii economice şi sociale. În condiţiile tranziţiei spre economia de piaţă. Achiziţiile învăţării Obiectivele procesului de învăţământ condensează cerinţele de instruire şi educare ale societăţii sau comunităţii în care funcţionează sistemul de învăţământ. precum şi de economia şi sociologia educaţiei. Metodologia didactică 5. sistemul de alocare a resurselor umane este reglat de jocul pieţei. Componentele procesului de învăţământ Componentele procesului de învăţământ sunt: 2.5. Obiective 4. Timpul de studiu 8. Rata ridicată a şomajului şi necesităţile reconversiei profesionale modifică cererea socială de educaţie. ale formării continue. 2. Mijloace de învăţământ 6. Agenţii actului didactic 3. Este de aşteptat ca descentralizarea pedagogică şi financiară a învăţământului să valideze foarte curând diversificarea instituţiilor care oferă servicii pentru sau conexe învăţământului. Curriculum-ul 1. Corelarea dintre intrări şi ieşiri în cadrul sistemului de învăţământ ţine cu deosebire de politicile educaţionale. Forme de organizare 7.

cu privire la judecăţile de valoare şi comportarea acestora. în esenţă la mijloace verbale. matematică şi ştiinţe ale naturii. agenţii acţiunii. Actul didactic se desfăşoară într-un cadru metodologic specific. tehnice. religioase. înglobând aparatura audiovizuală (diapozitivul. oferite elevilor pe diferite trepte de şcolaritate. om şi societate. Resursele umane. reprezintă a doua componentă principală a învăţământului. achiziţiile pedagogiei clasice fiind mereu convertite în grila de concepte cu care operează didactica modernă. • relaţii de conducere. • relaţii de afinitate. Suportul de bază al instruirii şi educaţiei îl constituie conţinutul învăţământului . ceea ce amplifică posibilităţile clasice. filozofice. activitatea în cercurile de elevi. organizate în şapte arii curriculare: limbă şi comunicare. Procesul de învăţământ asimilează diferite forme de lucru cu elevii. O altă componentă o constituie mijloacele de învăţământ şi materialele didactice. apoi Internetul şi calculatorul. re-definit în didactica modernă în noţiunea de curriculum.obiective corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le dobândească elevii. Procesul de învăţământ vehiculează conţinuturi ştiinţifice. educaţie fizică şi sport şi consiliere şi orientare. dar capătă expresie palpabilă la încheierea ei.). potrivit planului de învăţământ) şi dimensiunea de structură (ce anume din bazele ştiinţei.. tehnologii. etice. rezultatele fiind cele care atestă atingerea obiectivelor. graţie cărora se validează sau infirmă statusuri şi roluri. ceea ce depinde de calitatea activităţii didactice. etc. de acceptare sau respingere. procesul de învăţământ se desfăşoară în cadrul unor relaţii interpersonale: relaţii profesor-elev. cicluri şi profiluri de învăţământ. Gama acestor mijloace s-a lărgit considerabil. culturii şi practicii sociale se traduce în experienţele de învăţare şcolară). Metodele de instruire şi autoinstruire. Metodologia reprezintă una din cele mai dinamice componente ale procesului de învăţământ. Formele de organizare şi înfăptuire a procesului de învăţământ. Inventarul tehnicilor tradiţionale de instruire se reducea. Având precizate obiectivele şi experienţele de învăţare. activităţile practice. excursiile didactice şi vizitele. 5 . cu formaţii de lucru mai largi (clasa de elevi) sau mai restrânse. Obiectivele stabilesc ce urmează să cunoască elevii ca informaţie. Elementele de curriculum comportă distincţia între dimensiunea de volum (cât anume trebuie să studieze elevul. care asigură cadrul de organizare al acestuia: lecţiile. filmul. cum sunt activităţile în grup sau activităţile individuale. aplicând anumite tehnici apare întrebarea: cum sunt acestea angrenate în forme de muncă şcolară adecvate. cretă şi tablă. la care se adaugă şi participarea părinţilor şi a membrilor comunităţii. literar-artistice. Principalele interacţiuni în mediul şcolar sunt: • relaţii de comunicare. arte. profesorii şi elevii. Înscris într-un cadru organizaţionale. prin care se exprimă puterea de influenţă a persoanelor acreditate de grup ca reprezentanţi legitimi ai intereselor colective. reuniţi în acelaşi efort comun. Acestea alcătuiesc o componentă importantă a câmpului educaţional. Ele se prefigurează la începutul acţiunii. El reprezintă ansamblul experienţelor de învăţare. etc. Esenţial este să se valorifice întreg potenţialul instructiv şi educativ al curriculumului.

să fie drept şi imparţial în oferta lecţiei şi în apreciere. fără a cădea în familiarism. de conţinutul lecţiilor. fără a ajunge la severitate excesivă. În sfârşit. de condiţiile materiale de instruire. învăţare şi evaluare Conexiune inversă Forme de organizare a activităţii instructiv-educative Agenţii acţiunii şi câmpul relaţional Rezultatele procesului de învăţământ Caracteristicile procesului de învăţământ prezintă aceleaşi trăsături ca şi cele descrise în analiza componenţială precedentă celei de mai sus. etc. care desemnează informaţii în 6 . Aceşti factori se articulează în funcţie de efectele lor. Un alt model de configurare a procesului de învăţământ este prezentat de profesorul Ionescu (2003): Curriculum educaţional Obiectivele procesului de învăţământ T I M P Conţinutul învăţământului Strategii de predare. dar lipsit de enervare şi patimă. semestru. să fie autoritar. însăşi aptitudinea de învăţare este măsurată prin timpul necesar elevului pentru însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi. Singurul element pe care îl voi descrie este conexiunea inversă. ci şi de calitatea personalului didactic. cât şi la nivelul fiecărei unităţi didactice: lecţie. Elementele desprinse din analiza componenţială de mai sus se află în strânse relaţii de interdependenţă şi interacţiune. Succesul acţiunii de modelare a inteligenţei şi conduitei copilului nu depinde numai de stăpânirea componentelor procesului de învăţământ. de rezultatele obţinute pe parcurs şi în final (Chiş. ore de clasă. de aptitudinile individuale ale elevilor. să manifeste exigenţă dozată.Principiile pedagogiei moderne invită profesorul să cultive relaţii de apropiere şi înţelegere faţă de elevi. Aşa cum aptitudinea de învăţare este o caracteristică individuală şi timpul de studiu ar trebui dimensionat la ritmul de progresie al elevului. procesul de învăţământ se desfăşoară în timp: an şcolar. ele configurează practic fizionomia fiecărei activităţi didactice atât la nivel global (al procesului de învăţământ). cercul de elevi. lucrare de laborator. Această componentă asigură reglarea continuă a sistemului. săptămână de şcoală. Curriculumul sau programul de studiu este segmentat în unităţi de timp. 2001).

informaţii provenite la ieşirea din sistem.legătură cu rezultatele atinse. 7 . Există un feedback formativ. care se realizează la finele secvenţei şi are rolul de a oferi informaţii în legătură cu prestaţia elevilor şi a cadrului didactic. care se realizează sistematic. pe parcursul întregii secvenţe şi are rol de a sprijini activitatea de învăţare a elevilor şi feed-back sumativ.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->