You are on page 1of 11

Romania in sfera de hegemonie sovietica

(studiu de caz 1948-1952)

Anii 1948-1953 au marcat una dintre cele mai dramatice perioade din istoria României, ca şi a celorlalte state aflate sub dominaţia sovietică. După trei ani în care a admis coabitarea cu structurile democratice (Constituţie, partide, personalităţi), în a doua jumătate a anului 1947, Kremlinul a declanşat ofensiva decisivă pentru lichidarea vechiului regim. În 1948, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, România, precum şi Albania şi Iugoslavia au declarat oficial că a fost instituit regimul de democraţie populară, ca expresie a dictaturii proletariatului. Forma concretă în care s-a impus acest regim a avut anumite particularităţi de la o ţară la alta, iar rezultatul a fost identic: preluarea întregii puteri politice de către partidul comunist, desfiinţarea partidelor democratice, impunerea unei noi Constituţii, naţionalizarea principalelor întreprinderi economice, trecerea la colectivizarea agriculturii, proclamarea doctrine i socialiste (elaborată de Marx, Engels, Lenin şi Stalin) ca singură ideologie admisă în stat. Punând în aplicare principiul luptei de clasă, în aceste ţări s -a declanşat o amplă teroare împotriva adversarilor regimului, mulţi dintre aceştia sfârşind în faţa plutonului de execuţie sau în temniţe. Impunerea noului regim a întâmpinat rezistenţa unei bune părţi a populaţiei, care s-a opus, în forme diferite, procesului de sovietizare. În România s-a înregistrat o amplă mişcare de rezistenţă armată, care a înc eput în 1945 şi a fost lichidată abia în 1956-1957. Intrarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice şi instalarea regimului comunist au transformat România într -un stat ce urma să graviteze pe orbita Kremlinului. Sovietizarea României a fost consecinţa a două procese politice, în curs de desfăşurare în timpul celui de-al doilea război mondial: ocuparea ţării de către Armata Roşie în 1944 şi înţelegerea dintre anglo - americani şi sovietici asupra sferelor de influenţă în Europa de Sud – Est.

prin încheierea unor tratate internaţionale care să corespundă interesului sovietic. factorul sovietic.Încă din primele zile de după 23 august 1944.S. Anul 1948 este anul în care regimul stalinist se instaurează în toate componentele sale în toate statele aflate sub dominaţia Kremlinului . militară. cu trăsături specifice şi modalităţi de acţiune proprii. iar reprezentanţii englezi şi americani au acceptat de fiecare dată punctul de vedere sovietic. care. Factorul politic românesc. îl constituie aliaţii şi deciziile internaţionale referitoare la România.S. inclusiv România. aşa cum însuşi Stalin afirma într-o întâlnire cu o delegaţie iugoslavă. Dominaţia sovietică asupra României a fost impusă în principal în trei direcţii: în domeniul politic. obiectiv care a început încă din 1945. a fost reprezentat de noua „elită” românească. culturală etc. Politic. fiind o primă perioadă în care comunismul a dominat societatea românească şi a produs mutaţii în sferele: politică. Evoluţia relaţiilor internaţionale ale României între anii 1948 şi 1953 prezintă o importanţă deosebită.R.R. au orientat ţara şi relaţiile ei într-o direcţie unică – U.R. în 1947. prin acapararea de către comunişti a principalelor pârghii de conducere ale statului.S. problemele româneşti aparţineau de fapt Uniunii So vietice. Transformarea politică a ţării s -a produs treptat.S. formată la Moscova. prin impunerea regimului de tip sovietic.S.” Este cunoscut faptul că negocierile de la Moscova au fost pur formale. în perioada de dinainte şi din timpul celui de -al doilea război. şi care. care s-a specializat în şcolile din U. militar şi economic. obiecţiile părţii române au fost sistematic respinse de Molotov. al organizării societăţii. prin supervizarea realizată de către „specialiştii sovietici” prezenţi la nivelul ministerelor. ele au fost subordonate U. că rolul acesteia era „ de a asigura instalarea regimului comunist în teritoriile ocupate. Dominaţia politică s-a manifestat prin implicarea directă a sovieticilor în principalele probleme ale statului român. prin dictarea sistemului de alianţe ale ţării. prin înlăturarea .S.S. luate la Paris. A existat o imixtiune directă a sovieticilor în problemele româneşti prin impunerea modelului sovietic al organizării de stat.S. Relaţiile internaţionale ale României au fost influenţate de urmatorii factori : primul. după război. Al doilea element important. a acţionat prin intermediul Armatei Roşii de ocupaţie şi a consilierilor sovietici şi a fixat România în sfera de interese a U. economică. prezenţa Armatei Roşii pe teritoriul României.R.

din N.D. sub directa îndrumare a lui Kavtaradze.R.înfiinţate în toate domeniile cheie ale economiei româneşti: extracţia de petrol. siderurgie. industria chimică.”1 Pentru întărirea controlului asupra societăţii româneşti. la 80% din venitul naţional al ţării. era naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. stabilit împreună cu sovieticii. Constituţia din 1948. deoarece ţara era ocupată de Armata Roşie. Cea mai cruntă exploatare a avut loc prin intermediul societăţilor mixte româno-sovietice – Sovromurile .S. în 1948. a fost constituită Direcţia Generală a Securităţii Statului. Obiectivul economic fundamental al P.S. Principalele instituţii sunt copiate sau transformate după tiparul sovietic. În România au funcţionat 26 de sovromuri. legea fundamentală a statului român. U. Prin naţionalizările realizate în 1948 s-a dat o grea lovitură proprietăţii private şi economiei de piaţă concurenţiale. la ordinul lui Stalin.V . Reparaţiile plătite de România au fost evaluate.elitelor politice şi militare ale ţării.” Precizarea era inutilă.M. Ocupaţia sovietică a dus România în pragul dezastrului economic. în domeniul bancar. era construită după modelul sovietic. precum şi cele de pompieri. Tot atunci. ambasadorul sovietic la Bucureşti. asigurări. 1 se menţiona: „ Republica Populară Română este un stat popular unitar şi suveran .G. La Art. Dominaţia militară sovietică asupra României s-a realizat atât prin prezenţa Armatei Roşii pe teritoriul României.. folosirea lor pentru reprimarea oricăror încercări de disidenţă în cadrul sistemului.K. Menţinerea trupelor sovietice pe teritoriul statelor de democraţie populară a urmărit asigurarea controlului asupra acestora. şi a generalilor Saharovski şi Semiceastnîi. ca şi pentru asigurarea forţei necesare blocului comunist de „ a se apăra împotriva agresiunii imperialiste din Europa.B. cât şi prin transformarea sistemului militar şi de securitate românesc după modelul Uniunii Sovietice. a exploatat sistematic întreaga economie românească. care completa structurile statului de tip sovietic. Componenta economică a dominaţiei sovietice asupra României se manifestă cu precădere după încheierea Convenţiei de Armistiţiu. până în anul 1958. Achitarea reparaţiilor în valoare de . cărbune şi uraniu.R. pe teritoriul României se aflau consilierii sovietici şi reţelele de informatori K. Ele cumulau cele mai mari şi mai rentabile întreprinderi româneşti şi erau constituite şi conduse sub directa „îndrumare” a consilierilor sovietici şi a reprezentanţilor guvernului sovietic la Bucureşti. au fost înfiinţate şi trupele de securitate şi restructurate trupele de grăniceri. transporturi..

era construirea socialismului. Secretar general al C. toate bunurile ce aparţinuseră germanilor sau pe care aceştia le administraseră. a exploatat sistematic întreaga economie românească.M.) se baza pe ideologia „ marxist-leninist-stalinistă”.după încheierea Convenţiei de Armistiţiu. Acţiunile au avut la bază o tehnică general valabilă în toate ţările din blocul sovietic.000 dolari către U. În primele luni de ocupaţie.R. reconstruind -o în conformitate cu programul şi necesităţile lor. şi s-au aprobat instrucţiunile pentru alegerea organelor de conducere locală şi a delegaţiilor la Congres. Românilor li s-a cerut să aprovizioneze armatele ruseşti în trecere sau staţionate în ţară.M.000. modelul stalinist a fost impus tuturor statelor aflate în zona de influenţă sovietică.S. 4) monopolizarea structurilor intermediare. de asemenea. în perioada 1948-1953.S. La 27 februarie 1948. Încă din primele zile ale anului 1948 (4 ianuarie). precum şi a delegaţiilor pentru conferinţele de plasă şi judeţene.. Urmând exemplul bolşevicilor ruşi. cu P.C.R. sunt caracterizate de o subordonare totală faţă de politica Moscovei. indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau de cultură politică a populaţiei.D. Dezarticularea vechii societăţi a presupus: 1) mobilizarea societăţii. având loc alegeri pentru organele de conducere pe întreprinderi. În intervalul 20-25 ianuarie.R. S-a trecut la contopirea organizaţiilor comuniste şi social-democrate.S. instituţii şi circumscripţii. s-au desfăşurat conferinţele judeţene. Sovieticii au luat. la care au fost alese comitetele judeţene de partid şi delegaţii la Congresul general.C. a fost ales Gheorghe GheorghiuDej. al P.S. 2) demontarea instituţiilor democratice.M. iar regimul politic era definit c a „democraţie populară”. s-a constituit o organizaţie cu caracter electoral. După cel de-al doilea război mondial. 5) distrugerea factorului uman.300. în care s -au încheiat 40% din totalul actelor internaţionale dintre cele două ţări. Suma totală a acestora era deja estimată la 2 miliarde de dolari. Relaţiile dintre România şi U.R. s -a constituit Comisia Centrală pentru organizarea Congresului de unificare a P.R.S.R.S. este perioada fundamentării statului de tip sovietic în România. obligaţii pe care sovieticii au folosit-o ca un motiv de a secătui ţara de alimente şi de alte valori. sovieticii au luat tot ce au dorit. Sub aspect economic. şi modul în care acestea s -au materializat au făcut ca România să plătească de două sau trei ori mai mult. . în urma „fuziunii” Partidului SocialDemocrat cu Partidul Comunist. Obiectivul declarat al P. comuniştii au început imediat după preluarea puterii eradicarea vechii societăţi. Creat în februarie 1948. U. Partidul Muncitoresc Român (P. 3) lichidarea autonomiei economice şi sociale. numindu -le captură de război.S. în perioada 10-20 ianuarie.R.

Mihail Dragomirescu. Ana Pauker. Vass Ghizela.M. Ca membrii supleanţi ai Biroului Politic: Chivu Stoica. Crăciun Constanţa. Ţenescu Olimpia.R. Ion Ontaru.C. Rădăceanu Eugenia. al P.(b) al U. Vaida Vasile. Chişinevschi Iosif. devenite prin voinţa Moscovei.Iaşi. Florescu Gh. Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei Populare a fost ales dr..). Alexandru Moghioroş.2% din voturi şi 405 mandate. Dalea Mihai. Roşianu Mihail. Bodnăraş Emil. Georgescu Teohari. Petrescu Dumitru. Petru Groza. Luca Vasile. Frontul Plugarilor – Dr.. Mihai Moraru.R. Stoica Gheorghe. Zaharia Tănase. Acesta era condus de un Consiliu Naţional alcătuit din următorii delegaţi: P. a fost organizat după modelul aparatului P. Ionescu Vasile. Iosif Chişinevschi.P. Bunaciu Avram.R. Emil Bodnăraş. model după care au fost organizate t oate partidele comuniste. Popa Emil. alege Secretariatul Comitetului Central al P. Chişinevschi Liuba. Moghioroş Alexandru. Manole Ofelia.S.D. Manea Anton. Iosif Chişinevschi. al P. Membrii supleanţi: Bughici Simion.M.C. . Teohari Georgescu şi Lothar Rădăceanu – secretari. Ludovic Tákács.. secretar general – Vasile Luca. Iordăchescu Theodor. În aceeaşi zi. Şerban Avram.. Radovanovici Nicolae. Bontea Ştefan. Aparatul C. În şedinţa Plenară a C. Anton Alexandrescu. alegerile s-au încheiat cu victoria Frontului Democraţiei Populare. Niculi Ion. Partidul Naţional-Popular – Petre Constantinescu . Coliu Dumitru. alcătuit din: Gheorghe Gheorghiu -Dej secretar general.R.R. Doncea Constant in. – Vasile Luca.M. Vasile Vaida. Solomon Barbu.M. Gheorghe Vasilichi. Tănase Zaharia. La 23 februarie 1948 se alegea Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român format din: Apostol Gh.R. Cziko Ferdinand. Uniunea Populară Maghiară – Kácko Alexandru. Răutu Leonte. Drăgoescu Petre. Vasilichi Gheorghe.. Ana Pauker. Ştefan Voitec. Borilă Petre. Braeşter A. şedinţa Biroului Politic al P. Chivu Stoica. Sălăjan Leontin. Petru Groza. Alexandru Şteflea. Pauker Ana. Lothar Rădăceanu. Pas Ion Pârvulescu Constantin. Vinţe Ion. Iosif Rangheţ. Gheorghe. secretar adjunct – Iosif Chişinevschi. Alexa Augustin. Constantinescu Miron. Suder Wiliam.numită Frontul Democraţiei Populare (F. Drăghici Alexandru.M. Levin Mişa. Vasile Luca.C. Voitec Ştefan. din 24 februarie 1948 a fost ales Biroul Politic al Comitetului Central alcătuit din: Gheorghe Apostol. Rădăceanu Lothar. din ţările europene intrate în sfera de influenţă sovietică. care a obţinut 93. Mujic Mihai. Maurer I. Rangheţ Iosif. Gheorghe Gheorghiu-Dej.S. partide de guvernământ. Ceauşescu Nicolae. Moraru Mihai. Mateescu Constantin. Pe 28 martie 1948.

congresul..C.S. În practică. În acest răstimp am vizitat: toate secţiile C. considerată „ Strict-Secret” în care se menţiona: „ Prezentăm o dare de seamă colectivă. De la mijlocul anilor '20 până în 1952. Ana Pauker considera că „ ţară în care nu există nici imperialişti. pentru revizuirea statutelor.S. o delegaţie română a plecat la Moscova. mai degrabă. al P. Am înţeles sarcina noastră în felul următor: studierea funcţionării aparatului de partid şi problemele vieţii de partid. nu există dorinţa sa intenţia de a acapara pământ străin.R. Am căutat răspuns la întrebările pe care practica noastră de partid le -a pus în faţa noastră. a structurii organizatorice a C. al P. Şcoala Superioară de Partid. Structura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român o copia pe cea a aparatului central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Academia de Ştiinţe Sociale. Biroul Politic a fost alcătuit din 12 -13 membrii. secretarul general. iar Biroului Politic i-a dat numele de Prezidiu al Comitetului Central al Partidului Comunist. Cabinetul de Partid. din punct de vedere organizatoric. trebuia convocat cel puţin odată la 4 ani pentru determinarea liniei generale a partidului. o Informare.S. De la denumirile . nici clase exploatatoare. (b) a demonstrat caracterul greşit a unor metode şi forme organizatorice folosite de noi. U. Acest din urmă organism a apărut la 23 octombrie 1917. controlarea activităţii din trecut a Comitetului Central şi procedarea la alegerea noilor organe de conducere.U.C.Organul superior al partidului.M.C. în paralel. decât Comitetul Central. ca un Comitet Executiv sau ca un Consiliu Directorial al Comitetului Central al partidului.R.C.C. Pentru a-şi defini structura aparatului central.M. chiar totodată şi forma organizatorică în care aceste păreri pot fi traduse în viaţă. În multe cazuri am găsit confirmarea părerilor ce începuseră să se închege şi la noi. şi a C. În alte cazuri – destul de multe – practica P. al P. (afară de una) toate sectoarele principalelor două secţii: Comisia de Control. aduce în prim-plan o asemănare izbitoare. de a robi popoare.R. nu există nici tendinţe imperialiste. şi pentru a studia modul de organizare al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.” Studierea. de a le exploata ”. Problema este să tragem concluziile practice. era cel care îi selecta pe membrii Biroului Politic. apoi Stalin a ridicat acest număr la 25.C. al P. Am stat trei săptămâni. Este firesc că am acordat atenţia cea mai mare acelor probleme care sunt deosebit de actuale pentru noi. La întoarcere a fost înaintat Biroului Politic al C. Am acumulat un material uriaş pentru toate sectoarele de activitate. Biroul Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a funcţionat. data la care Lenin a decis să -i cheme pe bolşevici să preia prin forţă puterea în Rusia.C.

alte ţări din lagărul sovietic. putem spune că explicaţia s -ar găsi în acţiunea de constantă disoluţie naţională. bazat pe dictatura partidului unic şi ideologia marxist-leninistă a acestuia. socială. iar vechea elită politică a fost lichidată. reconstruind-o în funcţie de programul şi cerinţele lui. Urmând exemplul bolşevicilor ruşi de după octombrie 1917. o dată cu înlăturarea grupului Ana Pauker. după preluarea puterii. Partidul Muncitoresc Român a instaurat un regim totalitar. desigur. societatea civilă fiind practic anulată. 5). Printr-un angrenaj abil construit.R. Întrebându-ne care au fost motivaţiile liderilor comunişti din România. urmărea anularea identităţii naţionale a popoarelor aservite. Ei nu au fost eliminaţi. Acţiunile au avut la bază o tehnică general valabilă în toate ţările din blocul sovietic.M. împins până la ultimele sale limite. se delimitau de procesul colectivizării. distrugerea factorului uman. demontarea instituţiilor democratice. cominterniştii au reuşit să influenţeze în continuare evoluţiile politice. După moartea lui Stalin. Uniunea Sovietică. Dezarticularea vechii societăţi a urmat un algoritm care a presupus: 1). lichidarea autonomiei economice şi sociale. concepută şi aplicată de cominterniştii implantaţi în România care au deţinut multă vreme pârghiile puterii în aparatul de stat şi de partid. lichidând proprietatea privată şi distrugând adversarii politici (aruncaţi în temniţe şi lagăre). mobilizarea societăţii. a reprezentat una dintre cele mai grave măsuri economico -sociale luate de regimul comunist din România. generând un autentic program antinaţional. Vasile Luca şi Teohari Georgescu. 2). economice şi sociale. în acelaşi timp. sarcina diriguitorilor „frontului istoric” din ţările de „ democraţie populară”. apărea şi un mare semn de întrebare. dar. a urmat o perioadă de oarecare relaxare.secţiilor şi sectoarelor Comitetului Central. monopolizarea structurilor intermediare. până la atribuţiile ce reveneau acestora. mii de oameni au fost arestaţi. Impunerea modelului stalinist. Perioada anilor 1948-1953 s-a caracterizat printr-o amplă activitate represivă şi impunerea sistemului sovietic în toate domeniile vieţii sociale şi de stat. din posturile de conducere. mai ales în condiţiile în care. Copierea modelului sovietic uşura. în calitatea ei de putere hegemonică. în 1952. culturală a ţării. Desfiinţând toate formele şi instituţiile democratice. . a trecut la schimbarea structurii vechii societăţi. în martie 1953. a acaparat toate pârghiile mecanismului puterii de stat. până la cele mai mici detalii. 3). P. 4).

.C. denumindu-l “homo sovieticus. Subminarea memoriei istorice. ci sunt şi creatoare de cadru legislativ pentru justificarea acţiunilor întreprinse în implementarea modelului sovietic. atât dinăuntru.. cât şi din afară. partidele comuniste au iniţiat o distrugere metodică a culturii tradiţionale.R.M.. al P. Au fost numiţi noi judecători.. constituie o componentă esenţială a identităţii naţionale. aşa cum era el sistematizat de Stalin. întreaga procedură judiciară a fost schimbată.M.R. Pentru a înlesni subjugarea naţiunilor din noul Imperiu sovietic.R. al P. Justiţia revoluţionară potolea setea de răzbunare socială a P. din martie 1948. vorbirea liberă. Adevărat deţinător al puterii era aparatul politic al P. eliminarea personalităţilor şi datelor istorice referenţiale făceau part e din programul de „spălare a creierelor”. Un rol deosebit l-a jucat Secţia Propagandă şi Agitaţie a C. expresiile folosite între membrii P.M. Marxism -leninismul. Întregul sistem de legi a fost răsturnat. prezentarea directă a modului în care se discuta în şedinţe. a devenit deţinătorul singurei ideologii acceptate .M. aliniază evoluţia românească la aceea că întreaga putere de stat emană de la popor şi aparţine poporului prin Marea Adunare Naţională şi Consiliile Locale.R. indică o îngustare a orizontului cultural.” Formularea conţine ambiţia stalinismului de a produce mai mult decât o simplă transformare socială.R. nu sunt doar adaptări locale ale unor formule sovietice. altfel spus trecutul fiecărui popor astfel cum s -a fixat în conştiinţa colectivă a acestuia.R. Distrugerea societăţii civile a fost obiectivul politic principal al P. era necesar ca identitatea lor naţională să fie diminuată până la dispariţie. Un alt obiectiv politic a fost înregimentarea vieţii intelectuale şi a culturii.M. pe deplin controlabil de către partid.C. Parcurgerea s tenogramelor şedinţelor Biroului Politic al C. Scriitorii dizidenţi sovietici vorbesc de un om nou. anihilarea valorilor istorice tradiţionale. dactilografierea greşită a stenogramelor. înverşunat împotriva fostelor partide istorice şi a tuturor celor care ar fi putut exprima un dubiu privind validitatea obiectivelor economice şi politice propuse de conducători. Sistemul de legi a fost reconceput pentru a văduvi cetăţeanul de orice sentiment de protecţie.M. Pentru a-şi asigura monopolul asupra puterii. Partidul a urmărit să înlăture toate diferenţele de opinii. Constituţiile din 1948 şi cea din 1952. Constituţia. Proiectul ideologic stalinist consta în crearea unui nou tip uman.. pregătit de ocupantul sovietic şi executat de marionetele sale din ţările satelizate. greşelile de exprimare.Memoria istorică. ci şi una umană. sau ale şedinţelor Secţiei Propagandă şi Agitaţie.

atmosfera devine de nesuportat: obsesia duşmanilor infiltraţi. puterea comunistă nu a ezitat să utilizeze teroarea.M. Într-o serie de procese din 1949-1952. modelate după chipul şi asemănarea lui Stalin. a compromis în ochii lui Stalin presupusa probitate şi credinţă a partidelor comuniste. Epurarea a atins.R. Moştenirea latină şi orientarea pro-occidentală a culturii române au fost rapid anihilate în numele unor pretinse legături tradiţionale româno -ruse. Trădarea în interesul partidului era considerată o virtute. Abţinerea de la coo perarea cu miliţia era. teamă şi teroare. indiferent de tradiţii şi mentalităţi.M. elitele comuniste postbelice din statele-satelit au fost epurate de comuniştii pe care poliţia stalinistă nu-i considera în totalitate credincioşi. comuniştii şi necomuniştii au fost acuzaţi de complicitate cu Tito şi cu puterile occidentale .R.Cu toate că drepturile cetăţenilor sunt garantate prin Constituţie. P. statul are mijloace de a interpreta restrictiv aceste drepturi. Pe acest fond de suspiciune. apoi de la Gherla.M. determinându -l să iniţieze epurări în conducerile comuniste ale sateliţilor U.R. Modelul uman în această societate a fost individul depersonalizat. desigur. De asemenea. al P. În perioada proceselor.R. aproximativ 50% din efectivele P. pe baza teoriilor lui Eugen Ţurcanu pe deţinuţii politici se practica în mod sadic “ tratamentul” de transformare a “ reeducatului” în “reeducator”. abundă în elogii la adresa Uniunii Sovietice şi binefacerilor sistemului sovietic asupra societăţii româneşti. arestări secrete şi execuţii epurări. Valorile şi metodelor elitelor ideologiei de tip sovietic au fost racordate la dorinţele lui Stalin. celebrarea geniului universal. Erau creaţiile dictatorului. Modelul conducătorului sovietic se multiplica. Tandemul Iosif Chişinevsch i – Leonte Răutu a împins cultura naţională într-un impas fatal. procese populare. gata să informeze asupra celor mai apropiaţi prieteni şi rude . Documentele depistate în Arhiva C.000.500 000 la circa 700.C. când Stalin şi-a eliminat rivalii. Ruptura dintre Moscova şi Belgrad a distrus mitul monolitului comunist în Europa. Prin aceste procese – care aminteau de procesele din Uniunea Sovietică de dinainte de război. .M. umilirea tradiţiei naţionale au determinat crearea unui climat general de neputinţă şi disperare. a scăzut în acest interval a scăzut de la 1. până în august 1952. Numărul membrilor P.S. Pentru a duce la bun sfârşit acţiunea de dezagregare a societăţii civile. În închisoarea de la Piteşti. doctrina Partidului Comunist al Uniunii Sovietice se aplica. s-a aliniat la linia impusă de Moscova . între 1948 şi 1951. Între 5 şi 10 procente dintre persoanele epurate au fost întemniţate.S. prin campanii de denunţări.R. din decembrie 1949. o crimă politică.

Comunismul românesc a aplicat dogma leninistă şi interpretările ei din anii stalinismului. pieţe publice şi străzi vor primi numele lui Stalin. o instituţie fundamentală a statului român. Oraşul Braşov va fi botezat oraşul Stalin. suveran şi independent” (Art. Mai mult. De fapt.Unui proces de transformare fundamentală a fost supusă şi istoria românilor. După 1948. în latura oficială a acesteia. sărbătorindu-se mai mult cele sovietice. iar cultul personalităţii sale a atins cote maxime. decât cele române. La 28 martie 1948. se ocupa cu toate aniversările importante ale poporului rus. se va desfăşura etapa decisivă a stalinizării istoriografiei române.17). Acelaşi lucru este valabil şi pentru crearea aparatului de represiune Miliţia şi Securitatea. Începând cu anul 1948. după modelul sovietic. legea fundamentală a ţării – Constituţia din 27 septembrie 1952 – deşi. pentru a dovedi obedienţa faţă de Moscova. (anul 1950). considerate ca simboluri ale dictaturii proletariatului. timp de un deceniu. Obedienţa regimului de la Bucureşti faţă de Moscova şi conducătorul de la Kremlin (care în 1949 a împlinit 70 de ani. inclusiv în România) va cunoaşte. al P. bazată pe represiune. Biserica Romano -Catolică şi Unită fiind şi ea lovită de noua orânduire ateistă. a fost mult timp considerată privilegiată faţă de celelalte culte din România. a avut loc un amplu proces de stalinizare a societăţii româneşti. dezvolta amintita obedienţă către Uniunea Sovietică. Denumiri de instituţii. Sovietizarea istoriografiei române s-a realizat până la detaliu. un amplu Capitol introductiv (nouă aliniate) nemaintâlnit în practica constituţională românească. ca să corespundă nevoilor noii democraţii populare. Armata a fost. de asemenea. .M. proclama că “statul român democrat – popular” este “stat unitar. reorganizată ca “Armata Populară”. Biserica majoritară. Statui colosale au fost ridicate la Bucureşti şi Braşov. era considerată necesară cunoaşterea temeinică a culturii şi experienţei sovietice. sub oblăduirea lui Mihail Roller. în această perioadă forme diverse. a fost creată Direcţia Politică Superioară a Armatei. cu precădere în anii 1948 – 1953. Secţia Propagandă şi Agitaţie a C. care trebuia viciată cu spiritul comunist-ateist. A promovat acelaşi tip de construcţie instituţională. Politica aplicată cultelor din România avea un precedent în aplicarea aceloraşi metode în Uniunea Sovietică.C. Traseul sovietizării României nu a ocolit Biserica Ortodoxă Română.R.

sovietizarea s-a produs prin teroare şi presiune. cei care au visat libertatea şi-au sângerat pentru ea. Într-o relatare a lui Ion Constantinescu-Mărăcineanu. M-am despărţit de studenţii pe care îi iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei. Am predat la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. Nu ştiu ale cui păcate îndură acest neam ospitalier. Practic. N-am fost decât un vanitos. Am crezut că mi -am făcut datoria ca cetăţean faţă de această ţară hăituită şi jefuită cu neruşinare. o biată epavă ce se târăşte pentru ultima picătură de viaţă. Aparatul poliţiei politice a avut un rol esenţial în acţiunea de consolidare a comunismului. Strădaniile mele la altarul culturii s-au dovedit a fi zadarnice. din revista “Memoria”. dar n-am fost în stare s-o duc până la capăt. Studenţii mei nu mai pot aştepta nimic de la mine.În România. Am început o operă. prin mijloace ale terorismului de stat. faţă de acest neam însângerat. Am ţinut să vin aici lângă cei în suferinţă.” . Pseudocultura şi-a întins tentaculele ca o caracatiţă. scriind despre “ ultimele clipe ale lui Mircea Vulcănescu” încerca să surprindă tragedia omului care îşi aştepta deznodământul. Principala sa atribuţie a constat în inocularea şi administrarea sentimentului de frică. Potentaţii vremii n-au nevoie de cultură. bântuit de o tristeţe deprimantă: “ Rostul meu în viaţă s-a terminat – spunea Mircea Vulcănescu. acesta a fost rolul Securităţii în regimul comunist din România. M-am înşelat.