P. 1
Protocoale de Retea ARP Si RARP

Protocoale de Retea ARP Si RARP

|Views: 2|Likes:
Published by Oxana Cortac

More info:

Published by: Oxana Cortac on May 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2014

pdf

text

original

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI FACULTATEA RADIOELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII CATEDRA SISTEME OPTOELECTRONICE

Dare de seamă
Tema: Protocoale de reţea ARP şi RARP. La disciplina: Protocoale.

A efectuat A verificat

Chişinău 2009

dispozitivul care transmite trebuie să cunoască atât adresa MAC. Tabelele ARP sunt reţinute în RAM. Un pachet special de cerere ARP este trimis prin broadcast de adresa MAC (ff-ff-ff-ff-ff-ff ) în reţeaua locală pentru a fi recepţionat de toate dispozitivele. Cadrul cu cererea ARP este trimis prin broadcast MAC tuturor staţiilor din reţeaua locală. staţia va iniţia o procedură numită cerere ARP. Există o multitudine de moduri în care nodurile din reţea pot determina adresa MAC pe care o vor folosi ca adresă destinaţie în încapsularea de nivel 2. Atunci când se doreşte comunicarea cu un dispozitiv a cărui adresă IP este cunoscută. cât şi adresa IP a dispozitivului destinaţie. dar îi ştie adresa IP. Cereri ARP Când un calculator sursă află adresa IP a destinatiei cu care doreşte să comunice. În caz contrar. Dacă nu poate găsi adresa în această tabelă. tabelele sunt gestionate exclusiv de către dispozitivul care le menţine. trebuie aflată adresa sa MAC. Datorită faptului că pachetul a fost trimis pe adresa de broadcast. ceea ce înseamnă că trebuie refăcute la fiecare rebootare a staţiei. Suita de protocoale TCP/IP dispune de un protocol. Administratorul de reţea poate modifica manual intrările din această tabela prin mijloace puse la dispoziţie de către sistemul de operare. însă aceste modificari sunt complet excepţionale şi în marea majoritate a cazurilor. dispozitivul va răspunde. Fiecare staţie va ţine o tabelă cu toate adresele IP şi MAC ale calculatoarelor din aceeaşi reţea locală. toate staţiile din reţeaua locală îl vor primi şi îl vor trimite nivelului reţea pentru a fi analizat. Header MAC Destinatie Ff-ff-ff-ff-ff-ff Sursa 00-00-BC-12-34-56 . Aceste tabele se numesc tabele ARP şi cu ajutorul lor se mapează adrese IP la adrese MAC. Sursa nu ştie adresa MAC a destinaţiei. pachetul este ignorat. numit ARP.PROTOCOLUL ARP – Address Resolution Protocol Pentru ca două dispozitive dintr-o reţea locală să poată comunica. Dacă adresa IP a dispozitivului corespunde adresei destinaţie din pachet. va căuta adresa de MAC a acestuia în tabela ARP proprie. care poate obţine în mod automat adresa MAC a unei staţii cu un IP cunoscut.

acest cadru este tratat ca şi cum ar fi fost destinat staţiei care l-a primit şi este deci trimis mai departe nivelului reţea. IP Header Destinatie 192. în afară de informaţiile adăugate la încapsulare de nivelurile legătură de date şi reţea.168.100 Sursa 192. a cărui structură este prezentată în figura de mai sus.168. Acest mecanism ne asigură că orice pachet de broadcast de nivel 2 va fi recepţionat şi transmis nivelului reţea de către toate staţiile la care ajunge. Un astfel de pachet are o dimensiune a header-ului de 28 de octeţi şi conţine.168.1.1.1. Cadrul ARP Headerul cadrului Headerul MAC Destinaţie Ff-ff-ff-ff-ff-ff Sursa 00-00-BC-12-34-56 Headerul IP Destinaţie 192.205 Mesaj de cerere ARP Care este adresa ta MAC? Figura 1 Headerul cadrului protocolului ARP Pachetele de cerere ARP au un format special.1.100 Sursa 192.205 EU ? Figura 2 Schema simplificată .Realizarea broadcastului de nivel 2 înseamnă că se setează adresa destinaţie din cadrul headerului adăugat de către nivelul legatură de date în procesul de încapsulare la valoarea ff-ff-ff-ff-ff-ff. Ori de câte ori o staţie primeşte un cadru în care adresa destinaţie are această valoare. Toate dispozitivele din segmentul local de reţea vor investiga cadrul şi vor verifica dacă adresa proprie de IP este aceeaşi cu adresa IP destinaţie. doar informatiile necesare recunoaşterii faptului că este o cerere ARP.168.

Pentru că pachetul este trimis având ca adresă destinaţie adresa de broadcast pe adrese MAC. Nivelul reţea verifică adresa IP destinaţie înscrisă în headerul IP şi o compară cu adresa proprie. Acest pachet va avea ca adresă IP destinaţie adresa IP a staţiei care a iniţiat cererea ARP. în cadrul câmpului pentru adresa MAC. adică adresa MAC a staţiei care răspunde. Adresa sursă încapsulată la nivelul reţea va fi egală cu adresa IP pentru care se dorea găsirea adresei MAC corespunzătoare. Cadrul care încapsulează acest pachet va fi adresat către adresa MAC a calculatorului care a făcut cererea ARP şi. aceasta va pregăti un pachet de răpuns ARP. – Dacă da: – Citeşte restul pachetului – Trimite raspuns ARP – Răspunsul ARP: – Ofera adresa MAC a dispozitivului nu nu IP-ul propriu se potriveşte!!! Sursa: cerere ARP Adresa mea de MAC Figura 3 Verificarea adresei IP Dacă o staţie determină că adresa IP destinaţie din cadrul pachetului de cerere ARP este egală cu adresa proprie IP. deci cea a staţiei care trimite pachetul de răspuns ARP. . toate staţiile din reţeaua locală îl primesc şi îl analizează. – Dacă nu – ignoră cadrul. sursa va completa practic răspunsul la cererea ARP făcută.

. După expirarea acestui interval de timp. adaugă aceste informaţii la tabela ARP proprie.Durata de viaţă a cache-ului ARP Pentru a gasi adresa MAC mapată unei adrese IP către care se doreşte transmiterea unui pachet. dispozitivele de reţea stabilesc un timp de viaţa pentru o intrare în cache-ul ARP. făcând astfel comunicarea imposibilă. un dispozitiv din reţea îşi va verifica mai întâi tabela ARP proprie şi numai dacă nu găseşte adresa dorită în această tabelă va face o cerere ARP. deci corespondeţa adresă IP – adresă MAC reţinută în această tabelă trebuie să fie corectă la orice moment dat. s-ar putea ajunge la o situaţie când o mapare între o adresă IP şi una MAC reţinută într-un cache ARP să nu mai corespundă realităţii. Pentru a evita această problemă. altfel pachetele vor fi trimise la adrese greşite. Pe baza tabelei ARP se trimite un pachet către o placă de reţea destinaţie sau alta. ceea ce înseamnă că ele se pot schimba între două momente de timp. Procesul de înlăturare a intrărilor vechi din tabelele ARP poartă numele de îmbătrânire. Dacă tabelele ARP nu ar fi din când în când înnoite. ori de câte ori o staţie primeşte un pachet cu informaţii noi despre un dispozitiv din reţea. Această procedură introduce necesitatea ca tabelele de ARP să conţină informaţii actuale. Însă adresele IP nu sunt fixe şi sunt asignate diverselor dispozitive de către administratorul de reţea. Pentru o flexibilitate sporită şi pentru a reduce overhead-ul cauzat de cererile ARP. intrarea în tabelă va fi invalidată. s-a adăugat un mecanism prin care.

fără a şti care este adresa IP proprie. pentru a-şi putea reface setările de reţea după ce au fost scoase de sub tensiune. În consecinţă. care le este adresa IP. Acestea trimit o cerere RARP în reţea. În timpul bootării. aceste statii trebuie să-şi afle adresa IP la fiecare bootare. Serverul RARP din reţea va răspunde cererii şi va asigna o adresă IP staţiei respective. Staţiile îşi cunosc adresele proprii MAC şi doresc să afle adresa lor de IP.PROTOCOLUL RARP – Reverse Address Resolution Protocol RARP (Reverse Adress Resolution Protocol) este un protocol simplu care are ca efect alocarea automată a adreselor logice staţiilor din reţea. Cadrul RARP vs. un calculator îşi poate afla adresa IP pe baza adresei MAC a plăcii sale de reţea. Configuratia IP pentru fiecare staţie ce foloseste protocolul RARP pentru a-şi afla această configuraţie este stocată pe serverul RARP. Aceste staţii îşi cunosc la momentul bootării numai adresa fizică MAC. Staţiile fără disc nu dispun de suport magnetic pe care să-şi poată salva configuraţia IP. ARP . printr-o cerere RARP. în sensul că are acelasi scop: asocierea unei adrese MAC cu o adresă IP. Prin RARP. Protocolul Reverse ARP este asemănător cu ARP. RARP este folosit mai ales de către staţiile fără discuri. Acest protocol este folosit de către dispozitivele care au o dependenţă mare de reţea (terminale fără disc) şi de obicei partea din protocol ce ţine de client este „arsă” în ROMul dispozitivului. staţiile fără disc au rutine speciale în EPROM care le permit să afle.

Deosebirile între cele două cereri constau în încapsularea de la nivel reţea.255.0. Ambele pachete de cerere sunt trimise prin broadcast de adresa MAC. numit pachet cerere ARP.0. cât şi RARP. pentru a face o cerere.255.255 Sursa 0.Headerul cadrului Headerul MAC Destinatie Ff-ff-ff-ff-ff-ff Sursa 00-00-8C-12-34-56 IP Header Destinatie 255. Clientul RARP . fără să se completeze câmpul adresă IP sursă.255. acesta se iniţializează la valoarea 0.255.255.0 Mesaj cerere ARP Care este adresa MEA de IP? Figura 4 Headerul cadrului protocolului RARP Atât protocolul ARP. folosesc acelaşi tip de pachet. pe când cererea RARP se trimite prin broadcast IP pe adresa 255. mai exact cerererea ARP se transmite direcţionat (se cunoaste IP-ul destinatie şi se doreşte aflarea adresei MAC).

Similarităţile principale între ARP şi RARP sunt legate de faptul că folosesc acelaşi format de pachet pentru a trimite cereri şi de faptul că se ocupă de aceeaşi problemă şi anume maparea adreselor IP la adrese MAC. Tabelele RARP sunt menţinute de către serverul RARP.Atunci cand un client RARP primeşte un răspuns la o cerere făcută. Ambele protocoale folosesc un broadcast pentru a trimite cererile făcute.. RARP foloseşte adresa IP de broadcast (255.255. precum şi adresa MAC de broadcast (ff-ff-ff-ff-ff-ff). Tabelele ARP sunt menţinute local. . – începe să funcţioneze ca o staţie normală în reţeaua locală cu noile setări efectuate. – la orice scoatere de sub tensiune.obţine adresa MAC a altor staţii folosind o adresă IP. Pachetele ARP folosesc broadcast pe adrese MAC (ff-ff-ff-ff-ff-ff). RARP – obţine adresa proprie IP folosind adresa proprie MAC. va desfăşura următoarea procedură: – îşi setează adresa IP proprie la adresa destinaţie primită în răspunsul RARP. – îşi copiază această adresă proprie în RAM şi o foloseşte din acest moment înainte ca adresă proprie în toate încapsulările şi verificările de nivel 3 realizate. Răspunsul ARP este folosit de staţia locală pentru a-şi înnoi cache-ul ARP.255. aceste setări sunt pierdute şi trebuie refăcute la rebootare prin aceeaşi procedură. Diferenţe: ARP .255). Comparatie ARP & RARP Similarităţi: – ambele se ocupă cu maparea adreselor IP la adrese MAC – ambele folosesc acelaşi tip de pachet. – ambele folosesc adrese de broadcast pentru a-şi îndeplini scopul.

căutând calea cea mai bună pentru aceste pachete. Comunicarea într-o reţea (bazată pe comutarea de pachete!) este echivalentă cu alegerea unui drum într-un graf. cât şi printr-un broadcast general IP. Când un router forward-ează un pachet. IPX) pentru a dirija pachetele între diversele reţele. Routerul foloseşte schema de adresă pentru nivel 3 (adrese logice – adrese IP. broadcastul este exclusiv pe adrese MAC. deci adresarea de nivel 2 rămâne foarte importantă. respectiv distance-vector. Există nenumaraţi algoritmi care tratează acest gen de probleme. Cu ajutorul pachetului de răspuns ARP se înnoieşte cache-ul ARP local. pachetul RARP este trimis atât pe o adresă de broadcast de nivel 2. Chiar dacă vom trata în continuare aspecte legate de adresarea la nivelul 3. pe cand pachetul de răspuns RARP este utilizat de către o staţie pentru a-şi configura proprii parametri de reţea IP. dar pentru cazul mai special al unei reţele (un graf dinamic. În timp ce tabelele ARP sunt menţinute local de către fiecare nod din retea. Una din problemele . Nivelul reţea – determinarea căii de urmat Un router este un dispozitiv care asigură comunicarea între două sau mai multe reţele distincte. vom vedea că practic rămâne foarte importantă şi adresarea la nivelul 2. Aceştia stau la baza implementării celor două tipuri de protocoale de rutare folosite: link-state. mai mare sau chiar definitiv) se potrivesc foarte bine doi algorimi. în care anumite legături între noduri pot fi inaccesibile pentru o perioadă de timp (mai mică. pe când RARP este utilizat pentru găsirea adresei IP proprii în cazul cunoaşterii adresei MAC. îi înlocuieşte informaţia de nivel 2 cu propria adresă. tabelele RARP sunt ţinute centralizat pe serverul RARP. Deosebirile între ARP şi RARP sunt legate în primul rând de scopul utilizării celor două: în timp ce ARP este folosit pentru aflarea adresei MAC a unei alte staţii cu o adresă IP cunoscută. Pe când pentru o cerere ARP.Răspunsul RARP este folosit de o staţie pentru a-şi configura parametrii locali IP. O ultimă diferenţă constă în modul de folosire a pachetului răspuns.

pentru că există ambiguităţi. atât fizică cât şi logică – ethernet. Figura 5 – Fiecare interfaţă a unui router are propria adresă IP şi propria adresă MAC Una din necesităţile pe care trebuie să le aibă un dispozitiv ce face parte dintr-o reţea este să aibă un identificator care să fie unic. înseamna că routerul va avea identificatori diferiţi pentru fiecare din reţelele din care face parte. RARP). adică există două dispozitive într-o reţea cu acelaşi identificator. Cine ar trebui să primească informaţia? Am spus că un router asigură interconectarea mai multor reţele.ce apar este faptul că trebuie făcută o trecere de la adresarea de nivel 2 la adresarea de nivel 3 şi invers. Aceste probleme sunt rezolvate şi ele cu ajutorul unor protocoale specifice (ARP. Cum fiecare dispozitiv dintr-o reţea trebuie să aibă un identificator unic în reţeaua respectivă. comunicarea între cele două dispozitive. Dacă această condiţie nu este îndeplinită. precum şi între oricare dintre ele şi oricare alt dispozitiv nu va mai putea fi făcută corect. Aceasta implică că routerul face parte din toate reţelele pe care le interconectează. Practic fiecare interfaţă a routerului („partea” din router care aparţine unei reţele. . seriale) va avea o adresă proprie atât la nivel 3 (IP) cât şi la nivel 2 (MAC).

securitatea şi overhead-ul practic inexistent. DHCP. Alocarea dinamică de adrese este de preferat în cazul reţelelor de dimensiune mare sau a reţelelor care îşi schimbă configuraţia frecvent. la nivelul 3 adresele trebuiesc asignate de către administratorul de reţea. întrucât interfeţele sunt părţi ale routerului ce aparţin unor reţele diferite. Dezatantajele se materializează prin multă muncă de administrare şi o ţinere strictă a evidenţei (tot de către administratorul de reţea). Este o soluţie bună pentru reţele de dimensiuni mici sau pentru reţele mai mari. unde adresele MAC erau înscrise în ROMul plăcii de reţea de către producătorul acesteia. Avantajul acestei metode de alocare a adreselor este simplitatea. În acest caz. dar care nu îşi schimbă foarte mult configuraţia. Spre deosebire de nivelul 2. RARP. Există două metode de alocare a acestor adrese: alocare statică şi alocare dinamică. Cum se asignează adresele IP ? Ajungând la problematica adresării de nivel 3. Prima dintre ele constă în atribuirea de adrese pentru fiecare dispozitiv din reţea. adresele logice ale interfeţelor trebuie să aparţină unor reţele diferite. de către administratorul de reţea. administratorul de reţea instruieşte un server care va distribui adresele logice staţiilor din retea. trebuie să reamintim că aceste adrese sunt adrese logice. Numele lor sunt destul de sugestive. . Cele mai cunoscute protocoale pentru asignarea de adrese IP în mod dinamic sunt următoarele: BOOTP. explicit.Figura 6 – Interfeţele unui router trebuie să aibă adrese din reţele diferite De asemenea. în coloborare cu acestea.

Această gazdă poate extrage acum.protocol de căutare al adreselor. deci intrarea ARP devine invalidă. fiind sigur că acesta va răspunde dacă este acolo. adresa Ethernet. gazda de la distanţă îşi poate schimba placa de reţea din cauza problemelor tehnice. Câteodatã este necesarã găsirea adresei IP asociate unei adrese Ethernet date. Fiecare gazdã din reţea compară adresa IP din datagrama primită cu propria adresã IP şi dacă se potrivesc. Un client fãrã disc nu are nici o informaţie despre el . Acesta este aşa numitul Adress Resolution Protocol (ARP) . situaţie des întâlnită în reţelele locale. Odatã ce o gazdã a descoperit o adresã Ethernet. Desigur ne putem întreba cum poate şti o gazdă care din milioanele de maşini cu Ethernet din lume este gazda căutată şi cum poate şti că aceasta posedã interfaţă Ethernet. din rãspuns. ci este folosit şi la alte tipuri de reţele. Aceste întrebări îşi află răspunsul în ceea ce se numeşte rutare (routing). Însă nu este bine să păstreze acestă informaţie totdeauna. De fapt. Ideea care stă la baza ARP este ceea ce fac cei mai mulţi oameni când vor să-l găseascã pe dl X între 150 de oameni: merg şi îl strigă pe nume. Când ARP vrea să găsească adresa Ethernet corespunzãtoare unei adrese IP.Căutarea adreselor Protocolul Ethernet identificã gazdele printr-un numãr pe 6 octeţi. Diagrama aceasta conţine o întrebare pentru a afla adresa IP. foloseşte o proprietate a protocolului Ethernet numită „rãspândire” (broadcasting). de exemplu. îi întoarce un răspuns ARP gazdei care a făcut cererea. care nu are nimic în comun cu o adresã IP. Aceasta se întâmplă când o maşină fără disc vrea să booteze de pe un server din reţea. Din cauza aceasta este nevoie de un mecanism pentru a face legătura între adrese IP şi adrese Ethernet. Pentru a forţa altă întrebare. ARP nu este legat de Ethernet neapărat. care se ocupã cu găsirea locaţiei fizice a unei gazde într-o reţea. o va ţine minte astfel încât să nu mai trebuiască să întrebe din nou data viitoare când va vrea să trimită o datagramă gazdei cu pricina. când o datagramă este adresată simultan tuturor staţiilor din reţea. ca de exemplu la reţelele radio. intrările în memoria ARP trebuiesc şterse din când în când. Acesta va fi subiectul următoarelor secţiuni.

sunt neaparat necesare atât adresa MAC. Sarcina nivelului legatură de date (sau acces la reţea în modelul TCP/IP) este acela de a completa corect adresele MAC pentru sursă şi destinaţie astfel încât comunicarea să aiba loc în mod corect.însuşi . Împreunã cu protocolul BOOTP. La ce nivel se verifică o adresă MAC ? Problema adresării prin adrese fizice (adrese MAC) apare la nivelul legatură de date. . el defineşte metoda prin care clienţii fără disk pot boota de pe un server din reţea. Pentru a se putea transmite date între două staţii.în afară de adresa Ethernet! Aşa că va trimite un mesaj răspândit (broadcast) conţinând o rugăminte către serverul de boot pentru a-i spune adresa sa IP. mai exact atunci când nivelurile superioare (transport/TCP şi reţea/IP) trimit nivelului legatură de date un pachet cu o adresă IP destinaţie şi o adresă IP sursă cunoscute. Pentru aceasta există alt protocol numit Reverse Adress Resolution Protocol (RARP). cât şi adresa IP.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->