Istrate Isabela

Clasa a9a S

11.03.2013

„TINUTUL FARA SFARSIT AL IUBIRII”
de Dan Dumitrescu
~ Comentariu~
“Iubirea este un demon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodată…” spune Biblia. Şi totuşi, după câte „cercetări” s -au făcut, după câte definiţii s-au dat, după câte poezii i s-au închinat, nimeni nu ştie ce e dragostea! Acel sentiment care înalţă şi coboară, care ucide şi naşte în acelaşi timp. Foarte mulţi scriitori au prezentat dragostea în operele lor. Cu toate acestea însă, ea e definită mereu la fel şi întotdeauna diferit. Asta pentru că nici un om nu poate exprima exact în cuvinte ceea ce simte, şi pentru că dragostea nu e niciodată la fel. Nu s-au făcut încă cuvinte, nu s-au inventat încă leacuri, nu s-a găsit încă cheia care să deschidă secretul iubirii.Iubirea este o temă literară foarte vastă şi importantă, ale cărei origini se leagă de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo, “dragostea e c hiar parte din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea e ca o scânteie divină şi ca sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu -l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului”.Înrudite, prin sens, cu termenul “iubire” sunt termenii “eros” şi “amor”. Iubirea este “faptul de a iubi”, “sentiment erotic pentru o persoană de sex opus”, “sentiment puternic de simpatie, de admiraţ ie şi de afecţiune pentru cineva”. În “Dicţionarul de filozofie”, ea apare ca “termen atribuit unui sentiment moral -estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifestă în aspiraţia dezinteresată şi pătrunsă de abnegaţie către obiectul său: o persoană sau o col ectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesională sau socială. Naşterea şi dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric şi individual, este intim legată de formarea personalităţii. Iubirea dintre sexe vizează persoana umană în plenitudinea sa fizică, morală şi intelectuală, în frumuseţea individualităţii sale unice şi irepetabile, fiind generatoare de fericire autentică numai în această calitate. Natura şi rolul îndeplinit de iubire în viaţa oamenilor a primit în istoria culturii interpretări variate. Una dintre cele mai vechi interpretări este aceea mitologică-cosmologică, în care iubirea apare ca o forţă cosmică grandioasă, generatoare şi creatoare . Distingând genuri diferite ale iubirii şi considerând-o pe cea spirituală (raţională) ca superioară, numeroşi gânditori i -au atribuit virtuţi cognitive fundamentale. Exsta trei ipostaze ale iubirii : Iubirea ca initiere, Iubirea cu pasiune si Iubirea tragica. In opera noastra relatia dintre print si zana nu era una bazata pe o dragoste curata deoarece printul nu se iubea decat pe sine insusi si doarea decat sa aiba profit de pe urma casatoriei dintre cei doi. Chiar cu o zi inainte de casatoria celor doi Zana a fost chemeta la palatul mamei sale, Zana Zanelor, pentru ca mama sa sa ii „deschida ochii” cu privire la relatia ei pe care o are cu print ul. Aceasta ii spune ca printul nu se iubeste decat pe sine insusi si are ca dovada marturia lui cand se uita in oglinda. Din dezvaluirea pe care a facuto mama in fata fiicei denota iubirea pe care parintii o au pentru copii lor, iar atuncai cand acestia sunt in pericol , parintii fac orice pentr a-i ferii de ce ii poate ranii. Pentru ca fiicei sale nu ii venea sa creada asa ceva, decide sa isi puna logodnicul la incercare. Il cheama pe piticul cel rosu pentru a-i da de veste printului ca ea se afla in mare primejdie. Printul si cu ea stabilisera ca in caz de primejdie sa isi trimita unul celuilalt inelul, in acest fel stiau unul de necazul celuilalt. Zana trimite piticul la palatul printului impreuna cu inelul si explica piticului ce sa ii spuna printului si unde o va gasi. Au trecut in jur de cinci ore si printul nu a venit. Zana a inceput sa se ingrijoeze si sa dea dreptate celor spuse de mama sa, deoarece piticului i-a luat doar o ora sa de duca si sa se intoarca, iar printului i-ar fi luat inca o ora sa ajunga la locul stabilit intalnirii. Dezamagita zana pleaca spre castelul de cristal unde locuia impreuna cu printul, ajungand acolo este luata la intrebari de el „unde a fost?”, „de ce a plecat singura?” si i s -a reprosat faptul ca din cauza ei pregatirile pntru nunta au stagnat. Din afirmatiile printului, zana a inteles ca ceea ce i-a spus mama sa este adevarat intrutotul. Dezamagita, se imbraca in rochia de mireasa, iar cand alaiul miresei a pornit ,aceasta , trista fiind, tot era cea mai frumoasa dintre toate fetele. Intr-un moment de disperare , tanara mireasa opreste alaiul si ii spune printului ca nu se va casatorii cu el niciodata si il blesteama sa scada in fiecare zi cu cate un centimetru , pana va ajunge sa nu mai existe, iar regatul sau va fi sortit pieirii. Aceasta a mai adaugat ca pana nu va fi sarutat de persoana care il va iubii asa cum este, vraja nu se va rupe.Dupa cele spuse zana s-a transformat intr-o batrana si pleaca in cautarea unui barbat care sa o iubeasca pentru ceea ce este nu pentru ceea ce face. Ceea ce a zis si a facut zana arata cat de mult il iubea si ca este dispusa sa ii dea cea mai aspra lectie din viata sa pentru simplul fapt ca a indraznit sa ii franga inima si sa o insele in hahul acela. Crezand ca e o gluma, printul petrece timp de mai mult timp... trezindu-se si ducandu-se sa se masoare, asa cum ii era obiceiul, constata cu stupoare ca ceea ce a spus zana este complet adevarat si valabil. Panicat fiind decide sa plece in lume si sa ii ajute pe altii pana in ultima zi a vietii lui. Indiferent de cat de mult ii ajuta pe altii, ei tot nu erau multumiti. Intr-o zi intanindu-se cu o fata zglobie si gingasa, aceste o placu pe loc, insa inima ei era rece ca ghiata si se iubea pe sine onsasi asa cum a facut si el. Cumparandu-i intr-o zi o cutie cu bijuterii aceasta s-a bucurat atat de tare incat l-a sarutat pe ambii obraji, acesta crezand ca blestemul care se napustise asupra lui va fi ridicat, insa dupa cateva zile trezindu-se si crezand a totul a revenit la normal, se duce sa se masoare, insa dezamagirea il liveste iar. Vraja nu a fost rupta, lucru care demonstreaza ca proverbul „Cine se aseamana se aduna” se potriveste de minune. Foaret suparat de cele intamplate printul decide sa plece spre castelul parintilor sai pentru a-i vedea pentru ultima data inainte de a murii.Atitudinea pe care o afiseaza in fata faptului implinit este destul de induiosastoare, deoarece demonstreaza ca are sentimente si pentru altiii, cum ar fi parintii sai, nu doar pentru sine insusi. Ajungand la portile regatului , isi vede palatul in zare foarte departe. Ii trebuiau zile pentru a ajunge, si tinand cont si de strarea in care era , considera ca nu va ajunge sa isi mai vada parintii, insa era dispus sa incerce. Ajungand la prtile palatului avea o inaltime foarte scazute, ajungand sa ia infatisarea si dimensiunile unei furnici. Strecurandu-se pe sub usile de la intrarea in palat si mergand din camera in camera, ajunge in bucatarie unde intalneste o furnica foarte draguta cu care se imprieteneste, aceasta ii apune ca il va prezemta regelui si reginei furnicarului. Prezetandu-se mai marilor conducatori ai furnicarului, acestia nu l-au intrebat de unde este si ce face acolo, ci i-au dat de munca,.Printul era foarte multumit deoarece v-a murii intr-un loc unde nimeni nu-l cunoaste si nu ii va duce dorul. Insa zi-de-zi dupa program sau in pauze, cei doi, printul si furnicuta, se apropiau din ce in ce mai mult, ajungandu-se in punctul de a se iubi unul pe altul. Intr-o zi printul se trezi in patul sau din palatul de cristal. Avea inaltimea pe care a avut-o inainte de a fi vrajit de zana. Nici nu a asteptat o clipa si a inceput sa o strige pe „furnica” cu care statea sub pamant in furnicar. Aceasta statea la capul patului sau si i-a spus povestea vietii ei. Motivul pentru care traia in furnicat si cine este ea defapt. Insa printului nu ii pasa de trecutul ei. S-a indragostit! Iar pentru acest lucru a decis sa se insoare cu ea. Odata cu casatoria celor doi si cele doua regate s-au unit, formand o imparatie care se intindea de la apus pana la rasarit. Aceasta poveste ne arata ca iubirea este o parte a intimităţii umane profunde. Iubirile nu se repetă; orice iubire e un caz particular, unic, absolut şi ireductibil. Câţi indivizi umani, tot atâtea iubiri.Nimeni nu poate trăi iubirea altuia, deşi oamenii seamănă unul cu altul.Iubirea nu poate fi impusa sau mimata. Ea apare in viata noastra atunci cand ne asteptam mai putin si in cele mai ciudate situatii. Ea nu tine cont de rang sau avere. Este pura si nevinovata. Iubirea este cea care te elibereaza si iti arata adevarata valoare a celui de langa tine. „TINUTUL FARA SFARSIT AL IUBIRII” nu face abstractie de acest lucru. Titlul insusi sugeran d faptul ca iubirea nu are limite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful