Predică la Duminica a XV-a după Rusalii

( Despre dragostea de Dumnezeu şi de aproapele )
Versiune fara diacritice | Predici la duminici

În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii (Matei 22, 40) Iubiţi credincioşi, În Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie de azi, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat legiuitorului care L-a întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, că, toată Legea şi Proorocii se cuprind în dragostea de Dumnezeu şi cea de aproapele. Dumnezeiescul Ioan Evanghelistul arată că Dumnezeu este dragoste şi cel ce rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămîne în el (I Ioan 4, 16). Marele Apostol Pavel, vasul alegerii şi gura lui Hristos, arătînd că dragostea dumnezeiască este cea mai mare virtute, zice: Şi acum rămîn acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (I Corinteni 13, 13). În alt loc al Sfintei Scripturi, auzim: Dragostea este plinirea Legii (Romani 13, 10; Galateni 5, 14), şi legătura desăvîrşirii (Coloseni 3, 14). De-ar avea cineva toate darurile şi toate faptele bune, fără dragostea dumnezeiască nu are nimic bun şi nimic nu foloseşte fără iubirea de Dumnezeu (I Corinteni 13, 1-4). Deci, înţelegînd cît de mare este comoara cea nepreţuită a dragostei de Dumnezeu, în cele ce urmează vom vorbi cîte ceva despre această preasfîntă virtute. Mai întîi, să punem o întrebare: prin ce virtuţi cîştigă omul dragostea de Dumnezeu? La această întrebare vom răspunde cu mărturii de la Sfinţii Părinţi, care zic: "Toate virtuţile ajută mintea omului să cîştige dragostea dumnezeiască, dar mai mult decît toate, rugăciunea cea curată, căci prin aceasta, mintea, zburînd către Dumnezeu, iese afară din toate cele ce sînt" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II, op. cit. p. 39). La fel învaţă şi dumnezeiescul părinte Isaac Sirul care zice: "Dragostea se naşte din rugăciune". Dar trebuie să ştim că alta este dragostea de Dumnezeu ce se cîştigă prin rugăciunea cea curată, şi alta este dragostea de Dumnezeu, ca energie necreată şi ca dar de sus. Acest lucru îl arată Sfîntul Diadoh al Foticeii, zicînd: "Alta este dragostea sufletului şi alta este aceea ce vine în el de la Duhul Sfînt. Dragostea dintîi este

ci se bucură de adevăr. 3. toate le crede. 10. 16). D. Efeseni 4. I Corinteni 13. Toate le suferă. încît toate părţile lui se lipesc de dulceaţa cea negrăită şi infinită. Creştinul care a dobîndit această preafericită şi nepreţuită virtute a dragostei de Dumnezeu. 1981. I Tesaloniceni 2. vol. Iată ce avem a zice. 24. Iacob 5. deşi nu are plăcere de patimile încă necurăţite ale aproapelui". aşa de mult aprinde sufletul de dragostea către Dumnezeu. I Ioan 3. 19-20. 7. 27). Iarăşi Sfîntul Maxim . 4-7). 16). se poate cunoaşte şi după faptul că ajută altora în nevoile lor (II Corinteni 8. p. toate le nădăjduieşte. 14.moderată şi pusă în mişcare de voinţa noastră. 1-3) şi se roagă lui Dumnezeu pentru binele altora şi pentru iertarea celor ce îi fac rău (II Corinteni 9. face bine tuturor (I Tesaloniceni 5. cînd nu ţinem cu tărie la hotărîrea noastră. nu pizmuieşte. 8. iartă pe cei ce l-au necăjit (Luca 17. atunci cînd vrem. Acestea şi altele de acest fel sînt semnele omului care s-a învrednicit a dobîndi dragostea pentru Dumnezeu. 16). Cealaltă. toate le rabdă (I Corinteni 13. Dar să ne punem o întrebare: prin ce cunoaşte omul că a ajuns la dragostea de Dumnezeu? La aceasta vă răspundem tot cu mărturii din Sfînta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi. trebuie să înţelegem că în dragostea naturală este activ şi omul. 15). aşa hrăneşte focul ceresc al dragostei de Dumnezeu. ca dar al lui Dumnezeu. 4). 4. căci precum apa hrăneşte rădăcinile de sub pămînt ale plantei. ajută pe bolnavi şi străini (Matei 25. Iov 31. Iacob 1. nu se semeţeşte. nu caută ale sale. nu se trufeşte. 13. Teologia morală. Iată ce zice Sfîntul Maxim Mărturisitorul despre cel ce are dragoste: "Cel ce iubeşte pe Dumnezeu. I Ioan 3. mai întîi are îndelungă răbdare. se face ca un izvor din care ţîşneşte dragostea şi bucuria" (Pr. Iezechil 18. XXX). 32. II Timotei 2. 15. Însă mai presus de această treaptă se află cea în care lucrează dragostea lui Dumnezeu prin rugăciune curată şi prin energie necreată dumnezeiască. Sfîntul Ioan Scărarul zice: "Dragostea de Dumnezeu îl face pe om să nu mai simtă nici plăcere de mîncare sau chiar să nu mai poftească a mînca. după mărturia Sfintei Scripturi. Evrei 6. 35. 256). 36. de aceea este şi răpită uşor de duhurile cele necurate. ajută pe săraci (Levitic 25. Matei 25. mîngîie pe cei necăjiţi şi întristaţi (II Corinteni 1. se jertfeşte pe sine pentru alţii şi chiar pentru cei ce nu-l iubesc (II Corinteni 12. Aşadar. Dar să zicem ceva în această privinţă şi din mărturiile Sfinţilor Părinţi. 7. 17). Stăniloae. Isaia 58. sufletele celor ce au dragostea Lui" (Filocalia IX. 10. Cuv. nu se bucură de nedreptate. nu poate să nu iubească pe tot omul ca pe sine însuşi. căci mintea umplîndu-se atunci de lucrarea duhovnicească. Cel care are dragoste dumnezeiască în inima lui. nu se poartă cu necuviinţă. nu se întărîtă. 35-36. nu gîndeşte răul.

de mînie şi de ţinerea de minte a răului. nu mint. . închinîndu-se viţelului de aur. Moise a zis către Dumnezeu: Şi acum. faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi. Suta I-a). 60). se va dovedi pe sine că este străin de dragostea lui Dumnezeu şi vinovat de osînda cea veşnică! Preabunul nostru Mîntuitor ne-a zis: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. 32). Căci voind Preadreptul Dumnezeu să piardă tot poporul. urmînd pilda Mîntuitorului nostru Iisus Hristos pentru care pătimea a zis: Doamne. asemenea lui Dumnezeu. 10) şi ne învaţă să iubim pe aproapele ca pe noi înşine (Matei 5. Deci. La fel întîiul mucenic.Mărturisitorul zice: "Cel ce are mintea sa pironită în dragostea de Dumnezeu. dispreţuieşte toate cele văzute şi însuşi trupul său. 43-44). a adormit (Fapte 7. iartă-i. Pavel. apostol şi arhidiacon Ştefan. de vrei să le ierţi lor păcatul acesta. fraţii mei. şterge-mă şi pe mine din cartea Ta în care m-ai scris! (Ieşire 32. Care pe Cruce fiind răstignit. 44). 34). Aceeaşi dragoste dumnezeiască purta în sufletul său şi marele apostol al lui Hristos. S-a rugat Tatălui ceresc pentru iertarea celor ce Îl răstigniseră. Apoi ca să ne învrednicească pe noi de cea mai mare avuţie care este dragostea desăvîrşită. zicînd: Părinte. binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă (Matei 5. iartă-le lor. apoi acel ce pizmuieşte pe fratele şi se întristează de binele şi de sporirea lui şi se sileşte a defăima numele cel bun al fratelui său. Căci. nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicînd acestea. căci iată ce zice: Adevăr zic vouă în Hristos. Să ne aducem aminte că mai întîi ne-a iubit cu desăvîrşită dragoste Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. care sînt israeliţii (Romani 9. Oare de ce ne-a poruncit El aceasta? Iată de ce! Ca să ne elibereze de ură. Care iubeşte pe toţi oamenii la fel şi vrea ca toţi să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2. că nu ştiu ce fac (Luca 23. dacă Sfînta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne arată că dragostea nu face rău aproapelui (Romani 13. Această dumnezeiească dragoste a arătat-o şi marele prooroc Moise cînd poporul lui Israel a greşit înaintea lui Dumnezeu. le dorea mîntuirea. martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfînt. îi întinde curse spre a-l vătăma. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine după trup. de întristare. numai ei să fie mîntuiţi. care răbdînd atîtea bătăi şi prigoane de la iudei. ca pe ceva străin" ( Filocalia IX. încît voia să fie despărţit de Hristos. Căci este cu neputinţă să o aibă pe aceasta. iar de nu. cel ce nu iubeşte pe toţi oamenii la fel. 1-4). 4). nu şi-a dat duhul pînă nu s-a rugat pentru cei ce îi sfărîmau capul cu pietre.

De aceea nu mai putem fi ucenici ai lui Hristos şi ne facem vinovaţi de gheena focului. cum trebuie să folosim dragostea de Dumnezeu şi cea de aproapele. Că cel ce iubeşte pe Dumnezeu. dacă noi avem o rudenie tată. spre a nu greşi înaintea Lui? La această întrebare mai întîi noi trebuie să ştim că dragostea de Dumnezeu nu are hotar. care ne-ar îndemna să facem un păcat mare sau să călcăm legea lui Dumnezeu. Pe vremea împărăţiei lui Traian. căci dacă vom iubi pe aproapele fără măsura cuvenită. adică purtătorul de Dumnezeu. 37). fiindcă se naşte din ea şi este nedespărţită de aceea. însă. 8-9). asemenea cu cea dintîi. Acest preafericit patriarh era copil pe vremea cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos umbla pe pămînt şi a fost luat de Mîntuitorul în preasfintele Sale braţe. De aceea i se zicea Sfîntului Ignatie "purtător de Dumnezeu".. Acest mare mucenic a fost ucenicul Sfîntului Ioan Evanghelistul. Dar să ne întrebăm. atunci vom primi osîndă veşnică. Apoi a zis: Cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu. la Roma. pe care sfînta noastră Biserică Ortodoxă îl prăznuieşte la 20 decembrie. 3-5). ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu şi ne poate aduce mare pagubă. după hotarele poruncii celei dintîi. trebuie să aibă măsură. rudenie sau prieten mai mult decît pe Dumnezeu. adică pe cît porţi grijă şi te sîrguieşti pentru tine. pe atît poartă grijă şi te sileşte şi pentru aproapele tău. acela de nevoie iubeşte şi pe aproapele său. pe Mine mă primeşte (Matei 18. a cărui viaţă a urmat trăind în feciorie şi viaţă sfîntă. . pentru care a fost mîncat de lei. care zice: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot sufletul tău. Dragostea de aproapele. şi am asculta de unul ca acesta făcînd fărădelege înaintea lui Dumnezeu. cu cîteva zile înainte de Naşterea lui Hristos. nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor. fiindcă a fost purtat de Domnul în braţele Sale. (Matei 22. după cum nici Dumnezeu Cel iubit nu are hotar sau măsură. a fost patriarh al Antiohiei Sfîntul Ignatie. pe care arătîndu-l poporului.. mamă. În continuare vă reamintesc o istorioară adevărată despre nemăsurata dragoste de Dumnezeu a Sfîntului Ignatie Teoforul.Iubiţi credincioşi. după cum a zis Domnul (Matei 18. cu tot cugetul tău. De aceea trebuie să iubim pe aproapele numai în măsura în care nu ne depărtează de dragostea lui Dumnezeu. soră. pentru că am iubit pe tată sau pe mamă. a zis: De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii. frate sau prieten. purtînd neîncetat în inima sa pe Hristos şi pururea mărturisindu-L oamenilor. 37). Dragostea de aproapele este a doua poruncă. De exemplu. Iar pentru dragostea către aproapele spune: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22.

care auzise de la mulţi că el poartă pe Iisus Hristos în inima lui. Toţi cei care au văzut acestea s-au speriat şi s-au mirat. să ştiţi că nu pentru un oarecare lucru rău primesc această moarte. şi anume că toate virtuţile ajută pe om să cîştige dragostea de . să nu arătaţi către mine dragoste deşartă ca să mă opriţi de la dorinţa mea cea mare. Cine voieşte să ştie mai pe larg despre pătimirea Sfîntului Ignatie şi cum a pătimit la Roma. Acestea zicînd el. spunea el. a zis în derîdere: "Să vedem oare. minunile Tale. cu toată inima sa. trimiţîndu-l la Roma legat în lanţuri. era scris cu litere de aur Iisus Hristos. sub paza a zece ostaşi aspri. nici pentru vreo nelegiuire sînt osîndit la moarte. au venit asupra lui leii şi îndată l-au sfîşiat în bucăţi. Luînd o sabie. Doamne! Inima sfîntului fiind despicată în două. Înainte de a se da drumul leilor spre a-l sfîşia. Creştinii de la Roma s-au întristat mult şi voiau să-l oprească de la această moarte amară. După ce împăratul l-a ameninţat cu moartea şi l-a chinuit să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli. Eu sînt grîu al lui Hristos şi vreau să fiu măcinat de dinţii fiarelor. Atunci un ostaş. zicînd: "Cu adevărat omul acesta a fost purtător de Dumnezeu!" Aşa a iubit pe Hristos Sfîntul Ierarh şi Mucenic Ignatie. Dar. ca şi unele din oasele cele mai mari. şi le-a zis: "Iubiţii mei fraţi. după cum el singur mult a dorit. Iubiţi credincioşi. a fost legat şi dat spre mîncare leilor. în faţa unei mari mulţimi de oameni. zicînd: "Bărbaţi romani care priviţi la această nevoinţă a mea. spre a mă arăta pîinea lui Dumnezeu". pe ambele părţi ale inimii sale. dacă are pe Hristos Dumnezeul său în inima sa". În încheiere. Dar acolo s-a văzut un lucru de mare mirare. că mîncînd leii trupul sfîntului. Apoi l-a întrebat: "Tu porţi în tine pe Hristosul tău?" Sfîntul a răspuns: "Cu adevărat Îl port". o. Sfîntul Ignatie a vorbit poporului. vă rog să vă aduceţi aminte de cele ce aţi auzit la începutul predicii. inima lui fiind de carne a rămas neatinsă. ci numai pentru mărturisirea lui Hristos Dumnezeul meu. pentru dragostea lui Iisus Hristos. să citească viaţa lui la 20 decembrie.Pe acest sfînt l-a întrebat împăratul Traian: "Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?" El a răspuns: "Tot cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său este purtător de Dumnezeu". El le-a scris o scrisoare cînd a trecut prin Smirna. Ajungînd acolo. l-a condamnat la moarte. de a cărui dragoste este cuprinsă inima mea şi pe care fără de saţ Îl doresc". care l-au chinuit mult pe drum. într-o zi de sărbătoare. văzîndu-l tare ca diamantul în mărturisirea dreptei credinţe. a despicat inima sfîntului în două.

să fim şi noi într-o măsură oarecare purtători de Dumnezeu şi să ne mîntuim sufletele noastre. Amin. să ne îndeletnicim cu sfînta rugăciune a inimii noastre. Deci să ne silim cu toată sîrguinţa a lucra toate faptele bune şi. ca prin ea să putem cîştiga dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.Dumnezeu. cu mila şi cu harul Preasfintei Treimi. Prin nemuritoarea dragoste să rămînem în El şi El în noi. . şi aşa. dar mai mult decît toate rugăciunea curată şi neîncetată. mai ales.