Emil CIORAN, PE CULMILE DISPER RII, Humanitas, 1993.

EMIL CIORAN s-a n scut în 8 aprilie 1911 la R !inari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în R !inari — !i al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz începînd din 1921 Liceul Gheorghe Laz r din Sibiu, ora! în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 !i 1932 urmeaz cursurile Facult 3ii de Litere !i Filozofie din Bucure!ti. În ultimul an de facultate public articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, de licen3 asupra

Gândirea, Vremea, Azi. Î!i încheie studiile universitare cu o tez

intui3ionismului bergsonian. În acela!i an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd s ob3in astfel o burs în Fran3a sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disper rii, pentru care i se confer Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needita3i. Va mai publica înc patru c r3i în 3ar , înainte de a se stabili definitiv în Fran3a. Între 1933 !i 1935 se afl la Berlin, ca bursier al Funda3iei Humboldt. Reîntors în 3ar , ocup vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei :aguna din Bra!ov. În 1937 pleac la Paris cu o burs a Institutului francez din Bucure!ti, care i se va prelungi pîn în 1944. În 1940 începe s scrie Îndreptar p tima!, ultima sa carte în limba român , a c rei variant definitiv (r mas inedit pîn în 1991) va fi încheiat în 1945, an cînd se stabile!te definitiv în Fran3a. Dup 1945 începe s scrie în limba francez , iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîn în 1987, înc nou , publicate la aceea!i prestigioas editur parizian . Cu excep3ia Premiului Rivarol, care i se confer în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). SCRIERI: Pe culmile disper rii (Bucure!ti, 1934; 1990); Cartea am girilor (Bucure!ti, 1936; 1991); Schimbarea la fa3 a României (Bucure!ti, 1936; 1941; edi3ie rev zut 1990);

Lacrimi !i sfin3i (Bucure!ti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucure!ti, 1991); Îndreptar p tima! (Bucure!ti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) — Tratat de descompunere (Bucure!ti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) — Silogismele am r ciunii (Bucure!ti, 1992); La tentation d’exister (Paris, 1956) — Ispita de a exista (Bucure!ti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) — Istorie !i utopie (Bucure!ti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration (Paris, 1986); Aveux et anathèmes (Paris, 1987).

CIORAN PE CULMILE DISPER RII Edi3ia a treia .

HUMANITAS BUCURE:TI. 1993 Coperta de IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Edi3ia princeps a acestei c r3i a ap rut la Funda3ia pentru literatur !i art REGELE CAROL AL II-LEA Edi3ia a doua a ap rut în 1990 la HUMANITAS © HUMANITAS. 1990 ISBN 973-28-0405-x .

în culmea fericirii. a fi chinuit de o infinitate intern !i de o tensiune extrem înseamn a tr i cu atîta intensitate. sorbind doar cu o voluptate intim toate fierberile !i agita3iile l untrice? acest caz am tr i cu o intensitate infinit bogat întreag acea cre!tere interioar pe care experien3ele spirituale o dilat pîn la plenitudine. sau cu momentele de nesiguran3 cînd într-o iubire n scînd apare presentimentul unui sfîr!it sau al unei p r siri. deoarece con3inuturile obiectivate î!i pierd actualitatea din con!tiin3 . Este atît de rar acest sentiment !i atît de ciudat. atunci cînd sînt p strate în con!tiin3 . dar intens. f r gîndul unei În obiectiv ri. imaginea mor3ii. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au aman3ii cînd. nu în sens de orgoliu. O senza3ie de actualitate. :i atunci pr bu!irea rezult dintr-un preaplin. Exist totdeauna o primejdie serioas în men3inerea unor con3inuturi care se cer obiectivate.A FI LIRIC De ce nu putem r mîne închi!i în noi în!ine? De ce umbl m dup expresie !i dup form . Simt cum ar trebui s mor din cauza vie3ii !i m întreb dac are vreun sens c utarea unei explica3ii. Sînt prea pu3ini aceia care pot suporta astfel de experien3e pîn la sfîr!it. ai salvat ceva din tine. atunci din culmile vie3ii e!ti prins în moarte f r a avea acea groaz în fa3a ei care înso3e!te obsesia chinuitoare a mor3ii. asem n toare unei în l3 ri de valuri sau unui paroxism muzical. încît ar trebui s -l tr im cu strig te. încît sim3i cum mori din cauza vie3ii. Vorbind despre moarte. ci de bog 3ie. Sînt tr iri !i obsesii cu care nu se poate vie3ui. în închiderea unei energii cu tendin3 de explozie. de prezen3 complex a con3inuturilor suflete!ti se na!te ca un rezultat al acestei cre!teri. cînd o prezen3 total actualizeaz experien3e închise !i cînd un ritm î!i pierde echilibrul !i uniformitatea. A fi plin de tine însu3i. deoarece po3i atinge un moment cînd nu mai po3i st pîni o energie debordant . Cînd tot ce ai tu ca trecut sufletesc palpit în tine într-un moment de nem rginit încordare. le apare trec tor. încercînd s ne golim de con3inuturi !i s sistematiz m un proces haotic !i rebel? N-ar fi mai fecund o abandonare în fluiditatea noastr interioar . Nu este atunci o salvare în a le m rturisi? Experien3a teribil !i obsesia îngrozitoare a mor3ii. devin ruin toare. Din . Tr iri multiple !i diferen3iate se contopesc !i se dezvolt într-o efervescen3 din cele mai fecunde. dar în acela!i timp a murit ceva din propria fiin3 .

experien3a suferin3ei. din centrul substan3ial al subiectivit 3ii. unii numai în agonie. de!i diferite ca natur !i orientare. Faptul c aproape to3i oamenii fac poezie atunci cînd iubesc dovede!te c mijloacele gîndirii conceptuale sînt prea s race pentru a exprima o infinitate intern !i c lirismul interior î!i g se!te un mod adecvat de obiectivare numai cu un material fluid !i ira3ional.acest motiv. str ini de ei în!i!i !i str ini de realit 3i profunde. Cei mai mul3i îns devin în urma unor experien3e esen3iale. Experien3ele subiective cele mai adînci sînt !i cele mai universale. A fi liric înseamn a nu putea r mîne închis în tine însu3i. încearc un sentiment care actualizeaz toate resursele personale. Pentru ce e liric omul în suferin3 !i în iubire? Pentru c aceste st ri. A fi liric din suferin3 . Devii liric atunci cînd via3a din tine palpit într-un ritm esen3ial !i cînd tr irea este atît de puternic . cînd cea mai serioas experien3 dup experien3a mor3ii (ca presentiment al muririi). produs al unei inconsisten3e spirituale. în loc s observe c resursele lirice ale subiectivit 3ii indic o prospe3ime !i o adîncime l untric dintre cele mai remarcabile. c ci el indic o efervescen3 a vie3ii în individ care nu poate fi st pînit . Interpretarea vulgar a universalit 3ii vede în aceasta mai mult o form de complexitate în întindere decît o cuprindere calitativ . încît sintetizeaz în ea întreg sensul personalit 3ii noastre. care este un fel de zon de proiec3ie !i radiere. bogat . Astfel. cînd agita3ia fondului intim al fiin3ei lor atinge paroxismul. încît individualul se ridic în planul universalului. ea vede lirismul ca un fenomen periferic !i inferior. Adev rata interiorizare duce la o universalitate inaccesibil acelora care r mîn într-o zon periferic . Ceea ce este unic !i specific în noi se realizeaz într-o form atît de expresiv . Nu se petrece un caz analog cu experien3a suferin3ei? N-ai b nuit niciodat ce ascunzi în tine !i ce ascunde lumea. tr iai periferic !i mul3umit. odat prizonieri ai iubirii. mai profund !i mai concentrat. pune st pînire pe tine !i te transport într-o regiune de existen3 infinit complicat . r sar din fondul cel mai adînc !i mai intim al fiin3ei noastre. cînd se actualizeaz întregul lor trecut !i-i n p de!te ca un torent. De aceea. ci pretinde necontenit expresie. fiindc în ele se ajunge pîn la fondul originar al vie3ii. lirismul reprezint o pornire de risipire a subiectivit 3ii. Aceast necesitate de exteriorizare este cu atît mai intens cu cît lirismul este mai interior. oameni înclina3i înspre obiectivitate !i impersonalitate. Sînt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vie3ii lor. în care subiectivitatea ta te fr mînt ca într-un vîrtej.

de a fi barbar. o curgere interioar contope!te într-un singur elan. ci particip la sîmburele fiin3ei noastre. Numai aceia care vegeteaz într-o insensibilitate scandaloas r mîn impersonali în cazul bolii. Astfel se explic productivitatea poetic din fazele prime ale psihozelor. O fluiditate. al c rnii !i al nervilor. adic de a fi numai sînge. care mascheaz totul. Starea liric este o stare dincolo de forme !i sisteme. ca într-o convergen3 ideal .însemneaz a realiza acea ardere !i purificare interioar în care r nile înceteaz de a mai fi numai manifest ri exterioare. Nu devii liric decît în urma unei afect ri organice !i totale. sinceritate !i fl c ri. aproape toate bolile au virtu3i lirice. Lirismul accidental î!i are sursa în determinante exterioare care. Lirismul suferin3ei este un cîntec al sîngelui. Din acest motiv. Aici st de fapt valoarea lui. în care toate barierele !i limitele obi!nuite dispar pentru a face loc unei be3ii interioare dintre cele mai fecunde. Nu exist lirism autentic f r un gr unte de nebunie interioar . toate elementele vie3ii l untrice !i creeaz un ritm intens !i plin. Nebunia ar putea fi un paroxism al lirismului. . Suferin3a adev rat izvor !te din boal . disp rînd. Este caracteristic faptul c începutul psihozelor se caracterizeaz printr-o faz liric . De aceea ne mul3umim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul nebuniei. care întotdeauna realizeaz o adîncire personal . Fa3 de rafinamentul unei culturi anchilozate în forme !i cadre. f r complica3ii adînci. implicit dispare !i corespondentul interior. lirismul este o expresie barbar .

:i te întrebi. unde nimic din ceea ce alc tuie!te zgomotul !i complica3iile acestei lumi s nu mai aib nici un ecou? Am renun3a atunci la cultur !i la ambi3ii. Lacrimile nu sînt arz toare decît în singur tate. încît te întrebi dac singur tatea agoniei nu este un simbol al existen3ei umane. paradoxal. în momentul capital. Sîntem to3i atît de închi!i unul altuia! :i dac am fi atît de deschi!i încît s primim totul de la cel lalt sau s -i citim în suflet pîn în adîncuri. În astfel de momente e!ti separat de via3 . Este un semn de mare deficien3 în voin3a de a tr i !i a muri în societate. Mi-e scîrb de oamenii care în agonie se st pînesc !i î!i impun atitudini pentru a face impresie. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil o retragere într-un col3 îndep rtat de lume. Dar ce s cî!tigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cî!tig n-are nici o importan3 . cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în via3 . de ce nu încuie u!a ca s suporte senza3iile acelea nebune cu o luciditate !i o team dincolo de orice limit ? Sîntem atît de separa3i de toate! :i tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adînc !i mai organic este moartea din singur tate. Ei vor s -!i uite. dac mai exist altceva decît neantul lumii !i al t u. de zîmbete.CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE! Nu !tiu absolut deloc pentru ce trebuie s facem ceva în lumea aceasta. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urm ? De o mie de ori este mai preferabil s mori undeva singur !i p r sit. De ce nu au un eroism infinit. cînd îns !i lumina este un principiu de moarte. de iubire. speran3e !i visuri. care sînt iremediabil neferici3i !i singuri. am pierde totul !i n-am cî!tiga nimic. . cînd nev zîndu-te nimeni po3i s te stingi f r teatru !i poz . To3i aceia care se vor înconjura3i în agonie de prieteni o fac dintr-o fric !i dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. de prieteni !i chiar de moarte. pentru ce trebuie s avem prieteni !i aspira3ii. de moarte.

pîn unde nu mai exist nici o grani3 . a c ror evolu3ie n-are nici o leg tur cu o centrare personal . Dup ele. Simt cum trebuie s plesnesc din cauza a tot ce-mi ofer via3a !i perspectiva mor3ii. Chiar dac n-ai str b tut în toate direc3iile aceste tr iri. gestul zilnic !i aspira3ia obi!nuit î!i pierd orice farmec !i orice seduc3ie. de iubire. pîn la suprema încordare. este suficient s le fi dus la limit pe principalele. :i cînd sim3i c mori de singur tate. unde aceasta este furat de noapte. la margine de lumin .A NU MAI PUTEA TR I Sînt experien3e c rora nu le mai po3i supravie3ui. Sentimentul c nu mai po3i tr i dup astfel de vîrtejuri rezult !i din faptul unei consum ri pe un plan pur interior. care te poate arunca !i pe tine în aer. La marginile vie3ii ce nu este prilej de moarte? Mori din cauza a tot ce exist !i a tot ce nu exist . Crea3ia este o salvare temporar din ghearele mor3ii. iremediabil. Oamenii care tr iesc pe un plan exterior . cu un ritm definit !i individualizat. Dac totu!i tr ie!ti. de disperare. exuberan3a !i depresiunea. Fiecare tr ire este. de ur !i de tot ce lumea asta îmi poate oferi. Este ca o explozie pe care n-o po3i st pîni. celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. c subiectivitatea este o iluzie !i c în tine se agit for3e de care n-ai nici o r spundere. prin scris. cre!ti pîn la nebunie. de acea încordare infinit . Te dila3i interior. Fl c rile vie3ii ard într-un cuptor închis de unde c ldura nu poate ie!i. dup ce ai tr it cu exasperare tot ceea ce ofer acele margini periculoase. de disperare sau de iubire. Via3a dezvolt plenitudinea !i vidul. Cînd tot ce 3i-a oferit via3a ai tr it pîn la paroxism. Simt c mor de singur tate. un salt în neant. în acest caz. sim3i cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnifica3ie. Este ca !i cum în orice tr ire m-a! umfla ca un balon mai departe decît rezisten3a lui. !i din acel preaplin ca într-un vîrtej bestial e!ti aruncat de-a dreptul în nimic. La marginile vie3ii ai senza3ia c nu mai e!ti st pîn pe via3a din tine. aceasta se datoreaz capacit 3ii de obiectivare prin care te eliberezi. ce sîntem noi în fa3a vîrtejului interior care ne consum pîn la absurd? Simt cum trosne!te via3a în mine de prea mult intensitate. ai ajuns la acea stare în care nu mai po3i tr i nimic fiindc nu mai ai ce. dar !i cum trosne!te de prea mult dezechilibru. C ci dup ce ai atins limitele vie3ii. În cea mai groaznic intensificare se realizeaz o convertire înspre nimic.

sentimentul c nu mai pot continua s tr iasc ? :i ce mai pot a!tepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal via3a. dar au ei ce salva. cînd nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul interiorit 3ii !i al tr irii te duce în regiunea unde primejdia este absolut . dup marile extaze. singur tatea. N-au avut to3i misticii. deoarece existen3a care î!i actualizeaz în tr ire r d cinile ei cu o con!tiin3 încordat nu poate decît s se nege pe ea îns !i. Via3a este prea limitat !i prea fragmentar pentru a rezista la mari tensiuni. disperarea sau moartea? .sînt salva3i de la început.

voi întreba: exist un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferin3ei? Cine ar putea preciza c . Cînd ai gustat toate otr vitoarele delicii ale absurdului. lemn sau putregai. prin fic3iunea lui. pentru care orice surpriz este o surpriz dureroas !i orice experien3 un nou prilej de tortur . cu cauze. efecte. a unui lemn sau a unui putregai? Dar v spun: trebuie s ascunzi o mare nebunie ca s vrei s devii piatr . estetic. În culmea disper rii. Po3i reveni la iubire sau la senin tate. adic a ceva care nu poate lua o consisten3 . numai atunci e!ti deplin purificat. Nu-mi plac decît oamenii care au lichidat — chiar pentru scurt timp — cu aceste lucruri. Cînd toate idealurile curente. 3inînd de o constitu3ie particular . poate s stimuleze o iluzie de via3 . nu prin incon!tien3 . moral. nu mai pot direc3iona via3a !i nu-i pot determina o finalitate. Numai aceia au vie3uit în mod absolut.PASIUNEA ABSURDULUI Nu exist argumente pentru a tr i. :i numai ei au dreptul s vorbeasc despre via3 . …. Aceluia care a pierdut totul nu-i mai r mîne în via3 decît pasiunea absurdului. nu. pentru binele public. religios. pasiunea absurdului este singura care mai arunc o lumin demonic în haos. C ci ce îl mai poate impresiona pe el din existen3 ? Ce seduc3ii? Unii zic: sacrificarea pentru umanitate. O existen3 care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. considera3ii morale etc. Tr iesc pentru c mun3ii nu rîd !i viermii nu cînt . Dac se va spune c aceast suferin3 î!i are motive subiective. fiindc numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. dar care. Dar revii prin eroism.? Evident. Cu ce se deosebe!te de existen3a unei pietre. cultul frumosului etc. prin iubirea inutilului absolut. atunci cum se mai poate men3ine via3a spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd. :i nu este absurd orice expresie ultim ? Sînt oameni c rora le este dat s guste numai otrava din lucruri. social etc. O pasiune a absurdului nu se poate na!te decît într-un om în care s-a lichidat totul. Aceluia nu-i mai r mîn decît motive nemotivate spre a tr i. Acela care a ajuns la limit mai poate umbla cu argumente. dar în care pot s apar groaznice transfigur ri viitoare.

Or. r ni care nu pot fi închise !i !iroaie de lacrimi care nu pot fi st pînite. într-un vulcan al fiin3ei noastre. din acest punct de vedere. :i dac ne-am gîndi la cît a suferit lumea pîn acum. cu cît suferin3a noastr ar fi mai redus ? Pe nimeni nu-l poate mîngîia în agonie gîndul c to3i sînt muritori. Fiecare om r mîne cu suferin3a lui. la agoniile cele mai teribile !i la chinurile cele mai complicate. !i atunci cum s nu fie suferin3a un absolut? Nu pot în3elege suferin3a altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. A! avea o voluptate plin de groaz s v d cum izbucne!te. la to3i cei ar!i de vii sau stin!i de foame. C ci în aceast lume organic insuficient !i fragmentar . Ce-ar fi dac fa3a omului ar putea exprima adecvat toat suferin3a interioar . în care nimic din afar nu poate ajuta. ierarhizarea este imposibil . deoarece ea nu se m soar dup excita3ia exterioar sau indispozi3ia local a organismului. cum toate r nile fiin3ei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erup3ie sîngeroas . pe care o crede absolut !i nelimitat . Într-o erup3ie sîngeroas . întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otr vi întreag aceast lume? Este atît venin. deoarece suferin3a este o stare de singur tate interioar . un vulcan de sînge. Compara3iile în asemenea cazuri n-au nici un sens. c ci o imagine grotesc !i tragic în acela!i timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete !i dungi de sînge. la mor3ile cele mai crunte !i la cea mai dureroas p r sire. fiecare om tr ie!te ca !i cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei. în armonia comod !i superficial de fiecare zi.vecinul meu sufer mai mult decît mine sau c Isus a suferit mai mult decît to3i? Nu exist m sur obiectiv . Orice existen3 subiectiv este un absolut pentru sine îns !i. Nimeni n-ar mai îndr zni s se priveasc în oglind . Numai atunci am pricepe !i am aprecia avantajele singur t 3ii. atîta otrav în suferin3 ! . dorind s fac din existen3a lui un absolut. care ne face suferin3a atît de mut !i de inaccesibil . Este un mare avantaj c po3i suferi singur. la to3i ciuma3ii. dac în expresie s-ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorb între noi? N-ar trebui s vorbim atunci cu mîinile pe fa3 ? Via3a ar fi realmente imposibil dac tot ce avem noi ca infinit de sim3ire ar fi exprimabil în liniile fe3ii. individul este pornit s tr iasc în mod integral. 3î!niri ro!ii ca focul !i arz toare ca dezn dejdea. Din acest motiv. precum în suferin3 nimeni nu va g si o consolare în suferin3a trecut sau prezent a altora. ci dup modul în care suferin3a este sim3it !i reflectat în con!tiin3 .

care n-au sim3it niciodat torturile vie3ii !i antinomiile dureroase de la baza existen3ei. Cei care cu adev rat îl simt. o anxietate.Singur tatea adev rat este numai aceea în care te sim3i absolut izolat între cer !i p mînt. care cunosc ce boal adînc a afectat via3a pentru a se na!te spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii s n to!i !i gra!i. precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vie3ii. cînd nimic din seduc3iile obi!nuite nu mai poate fura interesul !i cînd revela3iile asupra lumii r sar din zona cea mai adînc a spiritului. Dimpotriv . sau îl prezint ca pe o calamitate. numai bolnavul se încînt !i o laud . f r naivitate !i f r spontaneitate? Prezen3a spiritului indic totdeauna un minus de via3 . Nimeni nu este îns încîntat. în acela!i timp. dar !i o grandoare. Nimic nu trebuie s devieze aten3ia de la aceste fenomene ale absolutei izol ri. în fondul fiin3ei lui. încît înflorirea spiritului rezultat din disloc rile vitale devine aproape insuportabil . spre a nu se pr bu!i. Plimb rile singuratice — extrem de fecunde !i periculoase. aceia sau îl tolereaz cu orgoliu. Nu este caracteristic faptul c aceia se ridic împotriva spiritului care au prea mult spirit. ci o intui3ie de o luciditate groaznic trebuie s reveleze toat drama finit 3ii omului în fa3a infinitului !i neantului acestei lumi. de aceast achizi3ie catastrofal pentru via3 care este spiritul. este cu mult mai adev rat c prin spirit s-a cî!tigat un dezechilibru. :i cum s fii încîntat de aceast via3 f r farmec. Cît singur tate trebuie pentru a avea spirit! Cît moarte în via3 !i cîte focuri l untrice! Singur tatea neag atîta din via3 . Dar acela care nu mai poate l uda nici via3a !i nici spiritul? . plimb rile singuratice sînt fecunde numai seara. Ce vre3i s cunoasc din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici m car primejdiile vie3ii? Este un semn de mare incon!tien3 în a face apologia spiritului. Cine vorbe!te de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adev rat c tr irea în planul imanent al vie3ii ar fi fost o tr ire anxioas . Pentru a intensifica procesul de interiorizare !i de convertire înspre fiin3a ta proprie. care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamn spirit. pentru via3a interioar — trebuie astfel f cute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izol rii omului în lume s nu intre în preocup rile individului. din care omul a ie!it prin spirit. C ci pentru omul normal via3a este o eviden3 . de acolo de unde s-a desprins de via3 . din rana vie3ii. mult singur tate !i suferin3 îndelungat .

nerecunosc tori sau ipocri3i? V propun eu metoda agoniei prin care ve3i sc pa temporar de toate aceste defecte. ceilal3i se consum la temperaturi unde via3a nu rezist . aduce3i pe fiecare om în agonie.EU I LUMEA Faptul c exist eu dovede!te c lumea n-are nici un sens. c ci n-am decît o metod : metoda agoniei. unde nu pot respira decît fiind cu un picior dincolo de via3 . a! aduce întreaga lume în agonie. va c dea jos. Nu pot aduce nimic în aceast lume. De aceea. cu timpul. V plînge3i c oamenii sînt r i. Este un aspect al demonismului vie3ii. pentru ca într-un groaznic chin s încerce marea purificare din viziunea mor3ii. nu pentru a le distruge. a! pune fl c ri arz toare !i insinuante la aceste r d cini. care explic de ce via3a este un privilegiu al oamenilor mediocri. mi-a t iat aripile în plin zbor !i mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul. care nu pot accepta temperatura obi!nuit . încît îi vor ascunde lumina. Poate în felul acesta pot deveni !i eu folositor umanit 3ii! Prin bici. Da3i-i apoi drumul !i l sa3i-l s fug de groaz pîn cînd. C ci în ce fel pot g si un sens în fr mînt rile unui om infinit dramatic !i nefericit. Aplica3i-o fiec rei genera3ii !i efectele vor fi imediat vizibile. prin foc sau injec3ii. r zbun tori. Numai oamenii mediocri tr iesc la temperatura normal a vie3ii. ci . în aceast ruin a celor care tr iesc în regiuni neobi!nuite. Bestialitatea vie3ii m-a c lcat !i m-a ap sat. Tot zelul meu exagerat !i toat pasiunea nebun !i paradoxal pe care am pus-o pentru a deveni un individ str lucitor. aceasta nu poate dovedi decît c petele pe a!a-zisul soare al vie3ii sînt atît de mari. cu un dinamism l untric dus la paroxism. care a v rsat în mine toate rezervele ei de negativitate !i otrav . Via3a nu rezist la mare temperatur . toat vraja demonic pe care am consumat-o pentru a îmbr ca o aureol viitoare !i întreg elanul pe care l-am risipit pentru rena!terea organic sau o auror l untric s-au dovedit mai slabe decît bestialitatea !i ira3ionalitatea acestei lumi. am ajuns la concluzia c oamenii cei mai fr mînta3i. Dac a! putea. pentru a realiza o purificare din r d cini a vie3ii. la experien3a clipelor din urm . dar !i un aspect al insuficien3ei ei. :i v garantez c efectul este incomparabil mai valabil decît toate cele ob3inute prin c ile normale. sînt meni3i pr bu!irii. epuizat. pentru care totul se reduce în ultim instan3 la neant !i pentru care legea acestei lumi este suferin3a? Dac lumea a permis un exemplar uman de tipul meu.

ci o transfigurare cosmic . :i poate în acest vis nici moartea n-ar mai fi imanent în via3 . via3a s-ar obi!nui cu o temperatur înalt !i n-ar mai fi un mediu de mediocrit 3i. În acest fel. (Rînduri scrise azi. cînd împlinesc 22 de ani.) . esen3ial .pentru a le da alt sev !i alt c ldur . 8 aprilie 1933. Am o senza3ie ciudat cînd m gîndesc c am devenit la aceast vîrst specialist în problema mor3ii. Focul pe care l-a! pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine.

un cap f r substrat !i f r fundament. Ele nu sînt posibile . Agonia adev rat este aceea în care treci în neant prin moarte. Atunci nu-3i mai convine nici un efort. eu nu numesc agonice decît momentele dramatice ale acestei lupte între via3 !i moarte. Sim3i c din tine n-a mai r mas decît capul. stingher ca în halucina3ii nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativ a vie3ii. dup care nu mai r mîi decît cu capul. A r mîne tîmpit de catastrofa ta proprie. În orice agonie veritabil este un triumf al mor3ii. Unde este lupta din fantezie în aceast fr mîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asem n toare unei boli de care nu ne mai putem sc pa. cînd î3i sim3i anulat propria prezen3 într-o lichidare organic ? Este ca !i cum din tine însu3i tot ce are consisten3 !i substan3 dispare într-o fluiditate epuizant . Nu po3i separa gîndul agoniei de cel al sfîr!elii !i al mor3ii. cînd sentimentul sfîr!elii te consum iremediabil !i cînd moartea învinge. rezultat din ruperea echilibrului dintre via3 !i moarte. unde ultima iluzie de via3 va înghe3a. agonia înseamn fr mîntare între via3 !i moarte. ci zbaterea vie3ii în ghearele mor3ii. incapabil s ac3ionezi sau s gînde!ti. Întrucît moartea este imanent vie3ii. aproape întreaga via3 este o agonie. o dram în con!tiin3 . lipsit de corp !i izolat ca într-o halucina3ie. ci o sfîr!eal care te consum !i distruge. Decît. În fond. nici o speran3 !i nici o iluzie. cuprins într-un întuneric rece !i ap s tor. care nu este lupt din fantezie sau pasiune gratuit . iar nu de una vag !i nedeterminat . chiar dac dup acele clipe de sfîr!eal continui s tr ie!ti. cu pu3ine probabilit 3i pentru via3 . :i în acest sentiment de sfîr!eal se va revela sensul adev rat al agoniei. Agonia ca lupt ? Dar lupt cu cine !i pentru ce? Este absolut fals interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însu!i. la temperatura absolut . Vorbesc aici de o senza3ie precis !i dureroas . Nu este nimic din acea sfîr!eal voluptuoas !i vag pe care o încerci în contempla3ii pe marginea m rii sau în unele reverii melancolice. dar care ne tortureaz cu intermiten3e? Momentele agonice indic o înaintare a mor3ii în via3 . cînd fenomenul prezen3ei mor3ii este tr it con!tient !i dureros.SENTIMENTUL SFÎR ELII I AL AGONIEI Cunoa!te3i senza3ia groaznic de topire cînd sim3i cum te irose!ti ca pentru a curge asemenea unui rîu.

Frecven3a momentelor agonice este un indiciu de descompunere !i pr bu!ire. aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorin3a ta. Acesta este sentimentul tuturor acelora care se abandoneaz neantului. :i cînd te gînde!ti c sînt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a mor3ii! Cum a! vrea s nu mai !tiu nimic despre mine !i despre lumea asta! . Moartea este ceva scîrbos. Cel mai pervers sentiment este sentimentul mor3ii. Vreau s mor. dar îmi pare r u c vreau s mor. Chiar atunci cînd vrei s mori. este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoas .decît în acele senza3ii de sfîr!eal care scoboar via3a înspre minusul ei absolut.

decît haosul !i neantul. o paloare de om trecut prin cele mai groaznice pr p stii de întuneric. chinuitoare !i paradoxal . cînd nu mai e!ti decît tu singur în aceast lume. cînd drama ta este cea mai esen3ial din istorie. Celelalte vizeaz un paroxism de natur periferic . :i nu este o pornire nebun înspre negativitate în acea schimonosire bestial . cînd liniile !i contururile fe3ei deviaz în forme de o stranie expresivitate. cînd în tine cresc cele mai groaznice v p i !i existen3a ta apare unic !i singur într-o lume n scut numai pentru a-3i consuma agonia ta. o schimonosire. aceast stare de puritate. cînd numeri fiecare clip nop3i întregi. C ci grotescul este nega3ia absolut a senin t 3ii. în primul rînd. aceasta este important. nici nu mai exist . . asem n tor unei pr pastii? Nu are el ceva din vîrtejul abisal al marilor adîncimi. pentru ca atunci cînd v privi3i s ave3i imaginea grotescului? Este o crispare general . iar gîndul urmeaz !erpuirile unei astfel de crisp ri? Adev rata disperare intens !i iremediabil nu se poate obiectiva decît în expresii grote!ti. A3i avut vreodat satisfac3ia bestial !i uluitoare de a v privi în oglind dup nenum rate nop3i de nesomn. Decît. grotescul nu e conceptibil f r un paroxism. transparen3 !i luciditate atît de departe de disperare. o încordare de ultime clipe. cînd orientarea privirii e furat de lumini !i umbre îndep rtate. aceea îmi pare mai ciudat !i mai complicat care î!i are r d cinile în disperare. r s rit ca o expresie a disper rii. a3i sim3it aceste momente nenum rate. este o exaltare în negativitate. c rora li se asociaz o paloare de cea mai demonic seduc3ie. :i ce paroxism este mai adînc !i mai organic decît acela al disper rii? Grotescul nu apare decît în paroxismul st rilor negative. :i nu este acest grotesc.GROTESC I DISPERARE Dintre formele multiple ale grotescului. din acea seduc3ie a infinitului care ni se deschide în fa3 pentru a ne înghi3i !i c ruia ne supunem ca fatalit 3ii? Ce bine ar fi s po3i s mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului r s rit din disperare rezid în capacitatea lui de a indica un infinit l untric !i un paroxism de cea mai extrem tensiune. a3i sim3it tortura insomniilor. cînd se realizeaz mari fr mînt ri dintr-un minus de via3 . din care nu pot r s ri. infinite ca !i suferin3a. iar aceast istorie nu mai are nici o semnifica3ie.

Cum ar mai putea acest paroxism s se obiectiveze în ondula3ii pl cute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neag în mod esen3ial clasicul. precum neag orice idee de stil. :i ce face acest grotesc altceva decît s actualizeze !i s intensifice teama !i nelini!tea? . fiindc se va teme totdeauna de el însu!i. Cine !i-a v zut figura în ipostaza grotesc nu se va putea uita niciodat . Disperarea este urmat de o nelini!te extrem de chinuitoare. C el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprim direct. de armonie sau de perfec3ie. aceasta este evident pentru cine în3elege formele multiple ale dramatismului interior.

în care semiprezen3a noastr este un element de nelini!te mult mai complex decît teama organic de o absen3 total din neantul în care ne duce moartea. ceea ce crezi tu c te individualizeaz în univers. frica de moarte este persistent !i esen3ial .PRESENTIMENTUL NEBUNIEI Oamenii niciodat nu vor în3elege pentru ce unii dintre ei trebuie s înnebuneasc . î3i pierzi siguran3a !i senza3ia normal de imediat !i concret. dar aceast pierdere se face prin aruncare în neant. începi s te clatini. care pune st pînire pe om !i-l domin pîn la sufocare. Paginile cele mai inspirate. persistent !i obsedant . Resortul intim al fiin3ei nu mai sus3ine evolu3ia fireasc . a unei exalt ri organice. Presentimentul nebuniei nu apare decît dup experien3e mari !i capitale. Nu este acea groaz de moarte. deja tr ind. Este imposibil de a preciza !i defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Continuu s respir sau s m nînc. în care e!ti prizonierul unei be3ii totale a fiin3ei. Nu se mai poate supravie3ui normal dup asemenea încord ri. încît o revenire înspre un echilibru este iluzorie. ci o groaz cu str fulger ri. nu se pot scrie decît într-o astfel de tensiune nervoas . perspectiva ta particular !i o anumit orientare a con!tiin3ei. ce se insinueaz în tot ritmul fiin3ei noastre pentru a lichida procesul vie3ii din noi. În nebunie pierzi ce ai specific. Ca !i cum te-ai fi ridicat la în l3imi prea mari. De aceea. :i nu ar fi nebunia o sc pare de mizeriile vie3ii? Aceast întrebare . c pierdem tot în mod iremediabil. unde te apuc vertigii. dar intens. O mare greutate pare c apas creierul !i-l strînge ca pentru a-l reduce la o iluzie. unde luciditatea nu se poate s dureze mai mult decît un fulger. apare groaza ale c rei elemente sînt greu de definit în asemenea caz. dar mai pu3in ciudat decît frica de nebunie. :i în aceast ap sare. Prin moarte pierzi totul. Ceea ce este într-adev r îngrozitor în el rezult din faptul c noi presim3im în nebunie o pierdere total în via3 . Este numai o moarte aproximativ . din care transpir un lirism absolut. ap rînd rar. de!i numai aceste senza3ii ne descoper îngrozitoarea realitate organic din care izvor sc experien3ele noastre. iar barierele interioare î!i pierd orice consisten3 . dar care elimin pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. pentru ce exist ca o fatalitate inexorabil intrarea în haos. dar am pierdut tot ce eu am ad ugat func3iunilor biologice. ca o tulburare subit . care vrea s te izbeasc de p mînt sau s te arunce în aer.

fiindc nu exist om cu presentimentul nebuniei care s nu se team de lucidit 3ile eventuale într-o asemenea stare. Este atît de frecvent melancolia neagr la nebuni. Nu exist salvare prin nebunie. de revenire. o solu3ie atît de grea pîn nu e!ti nebun.este justificat numai teoretic. în aceast încîntare de transparen3 !i imaterialitate. vesel !i debordant . Forma nebuniei este determinat de condi3ii organice !i temperamentale. este fatal ca forma depresiv s fie mai frecvent la nebuni decît st rile de exaltare pl cut . cînd intui3ia dezastrului ar putea fi atît de chinuitoare. A! vrea îns o baie de lumin cald care s r sar din mine !i s transfigureze întreaga lume. form !i margini. c ci ele sînt urmate de depresiuni. ci s p streze un calm de eternitate luminoas . vioi !i permanent bine dispus. . Ai vrea haosul. practic. De!i doresc infinit extaze luminoase. Întreaga lume s pluteasc în acest vis de lumin . Cum majoritatea nebunilor se recruteaz dintre depresivi. A! vrea s înnebunesc într-un singur caz. S nu mai existe obstacol !i materie. încît s provoace o nebunie !i mai mare. problema apare cu totul în alt Presentimentul nebuniei se complic sau mai bine zis în alt de teama de luciditatea din nebunie. de teama momentelor de reg sire. anxiet 3i. n-a! vrea nici de acestea. Departe de concentrarea extazului. o baie care s nu semene încord rii din extaz. ea s se asemene cu u!urin3a gra3iei !i cu c ldura zîmbetului. Cînd a! !ti c a! ajunge un nebun vesel. încît aproape to3i tind spre sinucidere. dar 3i-e fric de luminile din el. dar care rîde f r sens de diminea3a pîn seara. pentru omul care sufer lumin de anumite umbr . deoarece. :i într-un asemenea cadru s mor de lumin . care nu-!i pune nici o problem !i n-are nici o obsesie.

o reflec3ie r s rit dintr-o efervescen3 sexual sau dintr-o depresiune nervoas . care gînde!te sub determinantul unui dezechilibru vital !i care este dincolo de !tiin3 !i dincolo de art . care gînde!te pentru pl cerea de a gîndi. iar nu ivite dintr-o specula3iune inutil !i gratuit . asupra celei mai . încît timpul apare !ters !i irelevant în fa3a eternit 3ii. produse ale unui chin l untric !i ale unei afec3iuni organice. fiindc numai pentru el adev rurile sînt vii. a adev rurilor r s rite din noi !i care reveleaz realit 3i !i valori constitutive nou ? De ce nu în3elegem c se poate gîndi viu asupra mor3ii. te izoleaz în via3 !i chiar te desfiin3eaz . Vie3uirea în istorie nu mai are atunci nici o semnifica3ie. oamenii c a trecut timpul preocup rilor superficiale !i inteligente !i c este infinit mai important problema suferin3ei decît a silogismului. unei abstrac3ii vide. avîntul absurd !i nem rginit înspre con3inuturi inaccesibile !i insatisfac3ia de limitarea planurilor empirice — devin simple manifest ri ale unei sensibilit 3i exuberante. apare omul organic. ci de o tensiune atît de nebun . c un strig t de dezn dejde este infinit mai revelator decît cea mai subtil distinc3ie !i c totdeauna o lacrim are r d cini mai adînci decît un zîmbet? De ce nu vrem s accept m valoarea exclusiv a adev rurilor vii. Cînd ai intrat în ele înseamn c nu mai ai nimic de pierdut !i nimic de cî!tigat. c reia-i lipse!te acea infinit seriozitate ce caracterizeaz pe acela care a intrat în problemele periculoase. Este evident c în fa3a unor probleme pur formale. A avea o infinit seriozitate este a fi pierdut. înc . încît în fiecare moment al vie3ii e!ti ridicat în planul eternit 3ii. În fa3a omului abstract. aventura spiritual sau elanul indefinit înspre forme multiple de via3 . Îmi place gîndul care p streaz o arom de sînge !i de carne !i prefer de o mie de ori. Nu e aici vorba de spiritul calm !i nici de gravitatea f r fond a oamenilor numi3i serio!i. odat tratate.ASUPRA MOR II Sînt probleme care. oricît de dificile ar fi ele. o seriozitate infinit nu poate fi pretins . Din perspectiva unei astfel de regiuni. Numai gînditorul organic !i existen3ial este capabil de acest gen de seriozitate. deoarece ele sînt produse exclusiv de incertitudinile inteligen3ei !i nu r sar din structura organic !i total a fiin3ei noastre. deoarece clipa este tr it cu atîta exagerat încordare. Nu s-au convins.

!i c . sensul adev rat al agoniei îmi pare a fi revela3ia imanen3ei mor3ii în via3 . cum crede mentalitatea curent !i în genere cre!tinismul. iar experien3a agoniei este atît de rar ? Nu cumva e fals întreaga noastr presupozi3ie. deoarece moarte ca realitate autonom de via3 nu exist . metafizic diferite de via3 . ci a descoperi în progresiunea vie3ii un drum înspre moarte !i a g si în pulsa3iile vitalului o adîncire imanent în ea. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vie3ii !i în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vie3ii în moarte. În deosebire de aceste viziuni. care se comport ca !i cum moartea n-ar constitui o prezen3 ve!nic !i tulbur toare. În cre!tinism !i în metafizicile care recunosc nemurirea. ei consider moartea ca venind din afar . Revela3iile de ordin metafizic încep de-abia atunci cînd echilibrul superficial al omului începe s se clatine !i cînd spontaneit 3ii naive i se substituie o dureroas !i încordat fr mîntare a vitalului. Moartea nu este ceva în afar . este un acces al altor regiuni. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a sim3i via3a într-o autonomie absolut de moarte !i de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendent vie3ii. Pentru ce sentimentul imanen3ei mor3ii în via3 îl au a!a de pu3ini. prin participarea intim !i dureroas ni se reveleaz totu!i un adev r viu? Se poate vorbi despre moarte f r experien3a agoniei? Moartea nu poate fi în3eleas decît dac via3a este sim3it ca o îndelungat agonie. ci o cauz exterioar . Prin moarte. a-3i da ultima suflare !i a p !i într-o regiune de alt structur !i pozitivitate decît a vie3ii. care devine o regiune aparte a firii. Transcenden3a mor3ii apare în viziunea acelora care din incertitudinile vie3ii nu desprind un substrat organic sau o agonie l untric . dezvoltînd la . Ei vie3uiesc ca !i cum via3a ar avea un caracter de definitivat. De aceea. intrarea în moarte este un triumf. nu dintr-o fatalitate l untric a firii. descoper sfere complet transcendente ei. în care ea se realizeaz . ontologic diferit de via3 . iar agonia. A tr i f r sentimentul mor3ii înseamn a vie3ui dulcea incon!tien3 a omului comun. dac punerea ei te desfiin3eaz !i te izoleaz în via3 . normali !i mediocri nu au o experien3 a agoniei !i nici o senza3ie a mor3ii. A intra în moarte nu însemneaz .periculoase probleme care exist . omul se elibereaz . iar schi3area unei metafizici a mor3ii devine verosimil numai prin concep3ia unei transcenden3e a acesteia? Oamenii s n to!i. în care moartea se îmbin cu via3a. în loc s deschid perspective înspre via3 .

Pentru el nu exist decît agonia din urm . Unde con!tiin3a a c p tat o autonomie de via3 .paroxism acel sentiment c e!ti înghi3it de moarte într-un mod rapid !i brusc. iar amintirea nu este decît un semn de neant. Faptul c senza3ia mor3ii nu apare decît acolo unde vitalul a suferit un dezechilibru sau o oprire a spontaneit 3ii lui ira3ionale. lipsit de în3elegere metafizic . Omul normal. A avea con!tiin3a unei îndelungi agonii este a desprinde experien3a individual dintr-un cadru naiv !i din integrarea ei natural . Este ceva pervers !i infinit dec zut în a avea con!tiin3a mor3ii. cînd moartea se înal3 în tine !i te cuprinde ca un aflux de sînge. iar nu dintr-o expansiune superficial !i efemer . legat de premisele vitalului. toate seduc3iile !i farmecele ei apar vide de orice con3inut. orice elan de bucurie !i orice voluptate natural . este a ataca înse!i r d cinile ira3ionale ale vie3ii. Într-o perspectiv adînc . dovede!te. cînd via3a e zguduit în adîncimi !i cînd ritmul vitalului activeaz dintr-o tensiune total . cum roade din individ !i din cultur . cum ofile!te o floare sau o civiliza3ie. nu o agonie durabil . pentru a-i demasca nulitatea !i insignifian3a. precum vide apar toate proiect rile finaliste !i iluziile teologice ale omului. A vedea cum se întinde moartea peste aceast lume. fiecare pas în via3 este un pas în moarte. sau cînd te strînge ca un !arpe provocîndu-3i halucina3ii de groaz . cum distruge un arbore !i cum se insinueaz în vis. deoarece procesul de intrare în moarte se întîmpl cu totul naiv. Viziunea în adîncurile acesteia ne arat cît de iluzorie este credin3a într-o puritate vital !i cît de fundat este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vie3ii. ca o for3 interioar imposibil de st pînit !i care te domin pîn la sufocare. dincolo de orice categorii sau forme. Dac moartea este imanent în via3 . imanen3a mor3ii în via3 . Cine n-a avut sentimentul acelei teribile agonii. manifestarea atît de distan3at în timp anuleaz posibilitatea unei obsesii dureroase. prin sc derea intensit 3ii vitale. pentru ce con!tiin3a mor3ii face imposibil vie3uirea? La omul normal vie3uirea nu e tulburat . ca un suflu imanent !i distrug tor. este a fi dincolo de posibilitatea lacrimilor !i a regretelor. încît putem spune c nu exist . acela nu cunoa!te . Chiar dac uneori atinge o intensitate puternic . nu are con!tiin3a intr rii progresive în moarte. revelarea mor3ii devine atît de puternic . Sentimentul mor3ii este atît de rar la ace!tia. ca nici o fiin3 . Toat poezia naiv a vie3ii. de!i nici el. pîn la o certitudine interioar . nu scap acestui destin inexorabil. încît prezen3a ei distruge orice gen de naivitate.

caracterul demonic al vie3ii !i efervescen3ele interioare din care r sar marile transfigur ri. Este necesar o astfel de be3ie neagr pentru a în3elege de ce ai vrea cît mai apropiat sfîr!itul unei asemenea lumi. Nu be3ia luminoas din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori !i sclipiri !i unde te înal3i într-o sfer de puritate în care vitalul se sublimeaz în imaterial, ci o torturare nebun , periculoas !i ruin toare a vitalului, caracterizeaz aceast be3ie neagr în care moartea apare în seduc3ia groaznic a ochilor de !arpe din co!maruri. Dar a avea astfel de senza3ii !i imagini înseamn a fi atît de legat de esen3a realit 3ii, încît via3a !i moartea !i-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în forma cea mai substan3ial !i mai dramatic . O exaltat agonie îmbin ca într-un vîrtej îngrozitor via3a cu moartea !i un bestial satanism împrumut lacrimi volupt 3ii. Via3a ca o lung agonie !i ca drum înspre moarte nu este altceva decît o alt formulare a dialecticii demonice a vie3ii, dup care aceasta na!te forme pentru a le distruge într-o productivitate ira3ional !i imanent . Multiplicitatea formelor vitale nu se însumeaz într-o convergen3 transvital sau într-o inten3ionalitate transcendent , ci se realizeaz într-un ritm nebun, în care nu po3i recunoa!te altceva decît demonia devenirii !i a distrugerii. Ira3ionalitatea vie3ii se manifest în aceast expansiune debordant de forme !i con3inuturi, în aceast pornire frenetic de a substitui aspecte noi celor uzate, f r ca aceast substituire s însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativ . O relativ fericire ar sim3i omul care s-ar abandona acestei deveniri !i, dincolo de orice problematic chinuitoare, ar încerca s soarb toate posibilit 3ile oferite de clip , f r raportarea continu ce descoper în fiecare moment o relativitate insurmontabil . Experien3a naivit 3ii este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt !i concep via3a ca o îndelung problem . Pe aceast cale, mîntuire nu va fi. Revelarea imanen3ei mor3ii în via3 se realizeaz în genere prin boal !i st ri depresive. Exist , desigur, !i alte c i, dar acelea sînt cu totul accidentale !i individuale, ele neavînd o capacitate de revelare ca bolile !i st rile depresive. Dac bolile au o misiune filozofic în lume, apoi aceea nu poate fi alta decît s arate cît de iluzoriu e sentimentul eternit 3ii vie3ii !i cît de fragil e iluzia unui definitivat !i a unei împliniri a vie3ii. C ci în boal , moartea este totdeauna prezent în via3 . St rile cu adev rat maladive ne leag de realit 3ile metafizice, pe care un om normal !i s n tos nu le poate agonie, problema salv rii r mîne o simpl

în3elege niciodat . Este evident c între boli exist o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezint cu aceea!i durat !i intensitate experien3a imanen3ei mor3ii în via3 !i nu toate se manifest în forme identice de agonie. Oricît s-ar individualiza !i specifica bolile în indivizi, exist totu!i moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul st rilor maladive descoper o chinuire a vitalului !i o dezintegrare a vie3ii din func3iile ei fire!ti. Via3a este astfel alc tuit , încît nu-!i poate realiza poten3ialit 3ile ei decît comportîndu-se ca !i cum moartea nu ar constitui o prezen3 inexorabil . Din acest motiv, în st rile normale !i nerevelatoare, moartea este considerat ca venind din afar !i complet exterioar vie3ii. Acela!i sentiment îl au !i tinerii cînd vorbesc de moarte. Dar cînd maladia i-a lovit în plin elan, dispar toate iluziile !i seduc3iile tinere3ii. Este sigur c în lumea aceasta singurele experien3e cu adev rat autentice sînt cele izvorîte din boal . Toate celelalte poart în mod fatal o marc livresc , deoarece într-un echilibru organic nu pot ap rea decît st ri sugerate !i a c ror complexitate este mai mult un produs al unei imagina3ii exaltate decît al unei efervescen3e reale. Numai oamenii care sufer realmente sînt capabili de con3inuturi autentice !i de o infinit seriozitate. Ceilal3i sînt n scu3i pentru gra3ie, armonie, iubire !i dans. — În fondul lor, cî3i nu ar renun3a la revela3iile metafizice din disperare, agonie !i moarte, pentru o iubire naiv sau pentru voluptuoasa incon!tien3 din dans? :i cî3i nu ar renun3a la o glorie crescut din suferin3 , pentru o existen3 anonim !i fericit ? Orice boal este un eroism; dar un eroism de rezisten3 , iar nu de cucerire. Eroismul în boal se exprim prin rezisten3a pe posturile pierdute ale vie3ii. Aceste posturi sînt

iremediabil pierdute nu numai pentru cei afecta3i organic de anumite maladii, dar !i pentru aceia la care st rile depresive sînt atît de frecvente, încît fa3 de structura lor subiectiv p streaz un caracter constitu3ional. St rile depresive nu reveleaz numai existen3a ca obiectivitate sensibil , ci !i moartea. Astfel se explic de ce temerii de moarte, ce se manifest la anumi3i depresivi, interpret rile curente nu-i g sesc nici o justificare mai adînc . Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordant , s apar frica de moarte sau cel pu3in problema mor3ii? Mir rii acesteia, caracteristic mentalit 3ii curente, nu i se pot opune decît marile posibilit 3i de în3elegere esen3ial închise în structura st rilor depresive. C ci în aceste st ri, în care dualizarea cu lumea devine dureroas !i progresiv ,

omul se apropie tot mai mult de realit 3ile lui l untrice !i descoper

moartea în

subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înainteaz pîn în centrul substan3ial al subiectivit 3ii, dep !ind toate formele sociale care o îmbrac pe aceasta. Odat dep !it !i acel centru, interiorizarea progresiv !i paroxistic descoper o regiune unde via3a se îmbin cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existen3ei !i unde ritmul nebun !i demonic al lumii activeaz în deplina lui ira3ionalitate. Pentru un depresiv, senza3ia imanen3ei mor3ii în via3 adaug un plus de intensitate depresiunii !i creeaz o atmosfer de continu insatisfac3ie !i nelini!te, care nu-!i vor g si echilibrul !i pacea niciodat . Prin senza3ia prezen3ei mor3ii în structura vitalului, se introduce implicit un element de neant în fiin3are. Nu se poate concepe moarte f r neant, deci nici via3 f r un principiu de absolut negativitate. C neantul este implicat în ideea de moarte o dovede!te frica de moarte, care nu este decît teama de neantul în care ne arunc moartea. Imanen3a mor3ii în via3 este un semn al triumfului final al neantului asupra vie3ii, dovedind prin aceasta c prezen3a mor3ii nu are alt sens decît s actualizeze progresiv drumul înspre neant. Sfîr!itul !i deznod mîntul imensei tragedii a vie3ii !i, îndeosebi, a omului, vor dovedi cît de iluzorie este credin3a în eternitatea vie3ii — !i c , totu!i, unica împ care pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternit 3ii acestei vie3i. Exist , în fond, numai fric de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de fric nu este altceva decît o manifestare cu aspecte variate în fa3a aceleia!i realit 3i

fundamentale. Temerile individuale sînt legate toate, prin coresponden3e ascunse, de teama esen3ial în fa3a mor3ii. Aceia care vor s înl ture frica de moarte prin ra3ionamente artificiale se în!al profund, deoarece este absolut imposibil s anulezi o temere organic prin construc3ii abstracte. Cine-!i pune serios problema mor3ii este absolut imposibil s nu aib !i o team . Chiar aceia care cred în nemurire sînt orienta3i înspre aceast credin3 tot din frica de moarte. Este, în aceast credin3 , un efort dureros al omului de a-!i salva — chiar f r o certitudine absolut — lumea valorilor în care a tr it !i la care a contribuit, de a înfrînge neantul din temporal !i de a realiza în etern universalul. În fa3a mor3ii, acceptat f r nici o credin3 religioas , nu r mîne îns nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toat lumea formelor !i a categoriilor abstracte se dovede!te complet irelevant

în realitate. C ci niciodat o form sau o categorie nu vor prinde existen3a în structura ei esen3ial . nici un complex de reguli sau de norme. Aici se manifest caracterul demonic al timpului. uit de fenomenul atît de ciudat al agoniei treptate. C agonia se desf !oar în timp. Pentru ace!tia exist numai o agonie. Celelalte concep3ii !i doctrine nu spun îns aproape nimic despre moarte. numai momentele acestei agonii prezint revela3ii importante asupra existen3ei. iar preten3ia de universalitate a formalului !i categorialului devine iluzorie în fa3a iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. ei tremur mai mult decît to3i. în care se desf !oar atît na!terea . În con!tiin3a lor. pentru fenomenul dramatic al muririi. !i astfel se vor stinge incon!tien3i precum au !i tr it. Dar s nu se uite c filozofia este o art de a-3i masca sentimentele !i chinurile l untrice pentru a în!ela lumea asupra r d cinilor adev rate ale filozof rii. ei a!teapt totul de la sfîr!it în loc s prind semnifica3ia unei agonii lente !i revelatoare. ci !i pentru moarte. Filozofii sînt prea orgolio!i pentru a-!i m rturisi frica de moarte !i prea preten3io!i pentru a recunoa!te o fecunditate spiritual maladiei. Arta de a muri nu se poate înv 3a. Unui om care are sentimentul puternic al mor3ii. precum niciodat nu vor în3elege rosturile intime ale vie3ii !i mor3ii. care înso3e!te totdeauna con!tiin3a !i senza3ia agoniei. în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul mor3ii.în fa3a mor3ii. Majoritatea oamenilor n-au con!tiin3a agoniei lente din ei. fiindc nu prezint nici o tehnic . aceea care precede intrarea absolut în neant. deoarece atît cît este un eu moartea nu exist . Sfîr!itul le va descoperi îns prea pu3in. Sentimentul ireparabilului !i al iremediabilului. Acei care sus3in c frica de moarte nu-!i are o justificare mai adînc . Iremediabilul agoniei se experimenteaz în propria fiin3 a individului. ce mîngîiere poate s -i ofere separa3ia artificial între eu !i moarte? Ce sens poate avea pentru cineva p truns adînc de senza3ia iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logic ? Sînt nule toate încerc rile de a devia pe un plan logic probleme de existen3 . iar cînd e!ti mort eul a disp rut. Este o pref cut senin tate în considera3iile lor asupra mor3ii. poate explica cel mult o acceptare dureroas amestecat cu fric . aceasta dovede!te c temporalitatea nu este numai un caracter sau o condi3ie pentru crea3ie. Singura atitudine valabil ar fi o t cere absolut sau un strig t dezn d jduit. Ce poate opune idealismul sau ra3ionalismul în fa3a acestora? Nimic. cu suferin3e !i încord ri infinite. De aceea.

cum o s fie posibil în absen3a complet de orice fel de existen3 ? Cum nici în neant !i nici în existen3 nu e salvare. Nu este atunci neantul o salvare? Dar cum poate s existe o salvare în nimic? Dac este aproape imposibil salvarea în existen3 . crea3ia ca !i distrugerea.cît !i moartea. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului. A fi absolut convins c nu po3i sc pa de o soart amar pe care ai dori-o altcumva. praful s se aleag de aceast lume cu toate legile ei eterne! . c e!ti supus unei fatalit 3i implacabile !i c timpul nu va face altceva decît s actualizeze procesul dramatic al distrugerii. care ni se impune ca o necesitate ineluctabil împotriva tendin3elor noastre cele mai intime. iat expresii ale iremediabilului !i ale agoniei. f r ca în acest complex s se eviden3ieze o convergen3 înspre vreun plan transcendent.

C ci exist o coresponden3 intim . aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Extazul niciodat nu reprezint o consumare pur intern . din acest motiv. În st rile pozitive. deoarece ea nu pleac din plenitudine. sînt st ri debordante a c ror intensitate sparge orice bariere limitative !i cre!te dincolo de echilibrul normal. Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindc este în structura ei o dilatare !i un gol c rora nu li se pot stabili grani3e. entuziasmul. acumulate. iar nu o înflorire în existen3 . dac totu!i s-ar întîmpla. Este un proces de diminuare. Ochii omului v d în exterior ceea ce îl fr mînt în interior. în toate st rile mari !i adînci. . Toate st rile extreme sînt derivate ale vie3ii. între planul subiectiv !i planul obiectiv. iar nu de cre!tere. Aceasta cu atît mai mult cu cît golul pare a r s ri din r d cinile fiin3ei. Ar fi absurd s concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat !i închis.MELANCOLIA Fiecare stare sufleteasc tinde s se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau s transforme acest exterior într-o viziune potrivit naturii ei. rezultat dintr-un plus de via3 . ci pentru a elibera rezervele care mocnesc !i care. prin care ea se ap r de ea îns !i. fie negativ. dintr-un exces de vitalitate !i dintr-o expansiune organic . Este destul a privi fa3a unui extatic. Este un avînt pozitiv al vie3ii. întinzîndu-se progresiv. el este o întoarcere înspre neant. deoarece inten3ionalitatea indic o imposibilitate a st rilor de a r mîne absolut pure. Exuberan3a. Transcenderea limitelor din st rile negative are cu totul alt sens. pentru a remarca tot ceea ce vizeaz tensiunea lui spiritual . precum !i necesitatea prin care ele se cer reciproc. ca o cangren . risc o izbucnire violent . Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei proiec3ii subiective f r de care st rile suflete!ti !i experien3ele intense nu-!i pot g si o realizare deplin . via3a trece dincolo de determin rile ei normale nu pentru a se nega. Inten3ionalitatea st rilor interioare este un fenomen care explic armonia dintre planuri. ci dintr-un gol ale c rui margini nu sînt demarcabile. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv. furia etc. ci transpune într-un exterior o be3ie luminoas l untric .

ajungi la acea perspectiv care situeaz lumea în fa3a omului. Nem rginirea interioar !i vagul l untric. O experien3 intim !i o viziune ciudat anuleaz formele consistente ale acestei lumi. prin ea. care o stabile!te ca un moment imanent al existen3ei. Deta!area progresiv de ceea ce este individual !i concret te ridic la o viziune total care. cer cu necesitate o întindere ale c rei margini sînt insesizabile. Astfel se explic fecunditatea ei pentru cunoa!tere !i sterilitatea ei pentru via3 . Sursa melancoliei pleac deci dintr-o regiune unde via3a este nesigur !i problematic . deoarece ea dezvolt condi3iile indispensabile ale unei diferen3ieri a omului în lume. iar despre marile tensiuni vitale nu-3i îng duie s ai decît un presentiment. Contactul cu via3a se face. f r o expansiune spre culmi. iar pulsa3iile organice !i activitatea intern î!i pierd din acea încordare care diferen3iaz via3a în lume. . din disperare sau dintr-o pornire spre negativitate infinit . Dar nu acea în l3are r s rit din orgoliu sau din dispre3. f r o ridicare deasupra lumii. în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii !i la o senza3ie a vagului acestei lumi. Oboseala este primul determinant organic al cunoa!terii. pierde în concret. ce nu trebuie asimilate acelei infinit 3i fecunde din iubire.Senza3ia de gol !i de dilatare înspre nimic. n scute în oboseal . conceput f r o perspectiv a nem rginitului. ci dintr-o reflexie prelungit !i o reverie difuz . î!i afl o r d cin mai adînc într-o oboseal . Oboseala te face s tr ie!ti sub nivelul normal al vie3ii. Tr irile comune cer obiecte palpabile !i forme cristalizate. Ce sens are singur tatea în melancolie? Nu este ea legat de sentimentul infinitului intern !i extern? Privirea melancolic este inexpresiv . cadrele individualizate !i diferen3iate. Melancolia prezint o stare vag care nu inten3ioneaz ceva determinat !i precizat. Ritmul intens al vie3ii sl be!te. în acest caz. pentru a o îmbr ca într-o hain de o transparen3 imaterial !i universal . prin individual. ci pentru a fi singur. Nu exist stare melancolic f r în l3area de care vorbim. prezent în toate st rile negative. este un contact strîns !i sigur. În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume. Oboseala separ pe om de lume !i de lucruri. cî!tigînd în întindere. care nu lipse!te în melancolie. Dac în tr irile comune !i obi!nuite conteaz intimitatea naiv cu aspectele individuale ale existen3ei.

Dispropor3ia dintre infinitatea lumii !i finitatea omului este un motiv serios de disperare. În tragic. interioriza3i !i resemna3i. Sensul adînc al singur t 3ii vizeaz o suspendare dureroas a omului în via3 !i o fr mîntare în izolare cu gîndul mor3ii. care odat recunoscute !i sim3ite te prind ca într-un vîrtej dureros în drama lumii. Nu condamn via3a toate religiile plecate din pustiuri? :i nu este în ilumin rile !i transfigur rile marilor singuratici o viziune apocaliptic de sfîr!it !i pr bu!ire. Marii nu mai a!tepta nimic de la via3 . Din pustiu !i din grote nu se pot aduce mesaje pentru via3 . Experien3a tragicului presupune o tensiune atît de mare. a!a cum e în st rile melancolice. Concep3ia spectacular a vie3ii elimin tragicul !i antinomiile imanente existen3ei.Desprinderea de existen3 ca dat concret !i calitativ !i abandonarea în nem rginire ridic pe om din încadrarea lui fireasc . ci pentru a suporta. participarea intens cu întreg con3inutul fiin3ei noastre este atît de hot rîtoare. lumea ap rînd într-o frumuse3e stranie !i maladiv . prin pasivitatea !i considerarea în perspectiv . iar omul ca un spectator care asist pasiv la desf !urarea unor aspecte. în melancolie ea este mai pu3in dureroas . nu este ea colorat estetic? Atitudinea estetic în fa3a vie3ii se caracterizeaz printr-o pasivitate contemplativ care savureaz din real tot ceea ce îi convine subiectivit 3ii. . Singura surpriz singuratici nu s-au retras niciodat spre a se preg ti pentru via3 . pe cînd în atitudinea estetic este o chestiune de impresie. de o melancolie voluptuoas ? Dar îns !i atitudinea melancolic . Lumea este considerat ca un spectacol. Sentimentul propriei finit 3i este cu atît mai intens cu cît con!tiin3a infinit 3ii lumii este mai mare. Nu se vorbe!te de o melancolie dulce. ea are uneori chiar un caracter estetic. Dac în unele st ri aceast con!tiin3 este deprimant !i chinuitoare. atunci îns cînd o prive!ti într-o perspectiv de vis. aceasta înceteaz de a mai fi torturant . lichidarea vie3ii din ei. împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. iar nu o aureol de sclipiri !i triumfuri? Singur tatea melancolicilor are o semnifica3ie mult mai pu3in adînc . f r nici o norm !i f r nici un criteriu. încît vie3uirea estetic nici n-o poate b nui. din cauza unei sublim ri care face singur tatea !i p r sirea mult mai pu3in ap s toare. A tr i singur înseamn a nu mai cere nimic !i a a singur t 3ii este moartea. Perspectiva infinitului îl arat singur !i p r sit în lume. încît fiecare moment este o chestiune de destin. Tragicul nu include ca un element central reveria.

Dar aceasta este suficient pentru a ne ar ta cît a murit din noi. deoarece în regret exist o con!tiin3 a ireparabilului numai pentru trecut. tulburare sau efervescen3 . rela3ia dintre o tonalitate afectiv a senza3iilor !i mediul în care s-au n scut. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrat . o melancolie dulce? Cine nu cunoa!te senza3ia de pl cere ciudat în dup -amiezele de var . dezvoltat pe o afec3iune organic . sînt determinante esen3iale de melancolie. în seduc3iile c ruia orice problem ar deveni inutil . Regretele fac pe om melancolic f r s -l paralizeze sau s -i rateze aspira3iile. explic !i el absen3a unei intensit 3i particulare a acesteia. atît în cazul melancoliei dulci !i voluptuoase. :i dac ar fi ca în cazul al doilea. decît de una constitu3ional . Regretul exprim afectiv un fenomen profund: acela al înaint rii în moarte prin vie3uire. cînd te abandonezi sim3urilor f r nici o problematic special !i cînd sentimentul unei eternit 3i senine dezvolt în suflet o împ care dintre cele mai neobi!nuite? Este ca !i cum grijile acestei lumi !i toate incertitudinile spirituale ar amu3i în fa3a unui spectacol de o frumuse3e uluitoare. Dincolo de orice agita3ie. mai întîi. aceasta deriv din aspectele ei multiforme. cauzeaz implicit o anihilare. Nu este destul de frecvent melancolia neagr ? Dar ce este. C ea nu poate fi asimilat integral unei st ri estetice. absen3a unei intensit 3i deosebite. cu toate implica3iile ei. caracterul de reverie nu e complet exclus pentru a o asimila unei maladii. exist acelea!i cadre de elemente: gol . o tr ire lini!tit soarbe cu o voluptate re3inut toat splendoarea cadrului. dar pe care l-au p r sit. viitorul fiind oarecum deschis. Chiar acea melancolie neagr este mai mult un caz de dispozi3ie temporar . Regret ceva ce a murit în mine !i din mine. Formal.nelipsit în toate st rile estetice. care nu lipse!te în unele cazuri de triste3e adînc . deoareace în ea nu exist nimic din acea groaznic senza3ie a ireparabilului pentru tot cursul existen3ei. închis . Ceea ce este estetic în melancolie se manifest în tendin3a spre pasivitate. însumarea în afectivitatea noastr prezent a unor elemente care ast zi nu mai pot fi active. el niciodat nu e atît de intens încît s provoace o suferin3 profund . Actualizarea unor motive sau a unor întîmpl ri din trecut. care intr în structura melancoliei. Actualizez doar fantoma unor realit 3i !i a unor experien3e trecute. cît !i în cazul melancoliei negre. Regretul reveleaz semnifica3ia demonic a timpului care. Dac regretul poate fi persistent. Este o not esen3ial a st rilor melancolice calmul. reverie !i încîntare voluptuoas . Regretul. prilejuind o cre!tere în noi.

în caracterul ei difuz reveric !i vag. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatic . Perspectiva întins din peisajul olandez sau din peisajul Rena!terii. numai din punctul de vedere al tonalit 3ii afective a viziunii diferen3ierea apare evident . gra3ie pe care n-o întîlnim niciodat în triste3ea profund !i intens . Elementele estetice din ea includ virtualit 3i de armonie viitoare. cu aspira3iile !i regretele oamenilor ce schi3eaz un zîmbet de în3elegere !i bun voin3 — întreag aceast perspectiv reveleaz o gra3ie melancolic !i u!oar . ea oscileaz !i fluctueaz mult mai mult decît celelalte. ar lua forme specifice în fiecare persoan .intern.. . reverie. Avînd mai mult virtu3i poetice decît active. infinit exterior. vag de senza3ii. pe cînd una a melancoliei la vis !i gra3ie. Nu lipse!te aceast gra3ie nici peisajelor de coloratur melancolic . În acest caz. S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei s 3in mai mult de structura subiectivit 3ii decît de natura ei. starea melancolic . Într-un astfel de cadru. cu v i a c ror !erpuire simbolizeaz infinitul !i cu raze ce împrumut un caracter de imaterialitate lumii. ea are ceva dintr-o gra3ie re3inut (de aceea o întîlnim mai mult la femei). care niciodat nu exist într-o triste3e profund !i organic . o fenomenologie a triste3ii ajunge la ireparabil. cu eternit 3i de lumin !i umbre. omul pare a zice cu regret !i cu resemnare: «Ce vre3i. dac nu e mai mult?» La cap tul oric rei melancolii exist posibilitatea unei mîngîieri sau a unei resemn ri. Din acest motiv. sublimare etc.

o vorb . ce rost au toate acestea? De ce s mai pui probleme. nu pot s renun3 la ea. în . spre !i mai marele meu regret.TOTUL N-ARE NICI O IMPORTAN :i ce importan3 poate s aib faptul c eu m fr mînt. Am momente cînd m simt responsabil de întreaga mizerie a istoriei. a! înl tura pe cealalt . entuziasmul. dac al3ii s-au sacrificat pentru binele !i luminarea noastr ? Ce bine !i ce luminare? Dac cineva s-a sacrificat pentru ca eu s fiu fericit acum. totu!i am implicit sentimentul totalei mele nulit 3i !i insignifian3e. s arunci lumini sau s accep3i umbre? N-ar fi mai bine s -mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea m rii. cînd nu în3eleg pentru ce unii !i-au v rsat sîngele pentru noi. fiindc nu cred în absolutul valorilor transvitale pentru ca s m sacrific în numele lor. care men3ine via3a f r motive. suferin3a. De!i pentru mine via3a este un chin. Dac a! fi sincer. Probabil cheia r mîne în fenomenul ira3ionalit 3ii vie3ii. iar nu una demonic . Ar trebui s nu m mai intereseze nimic în aceast lume. eternitatea. Cu cît sîntem mai ferici3i ast zi. :i dac a! fi pus s aleg între existen3a lumii !i existen3a mea. o glum … C ci m gîndesc serios. fatalitatea. ar trebui s spun c nu !tiu de ce tr iesc !i de ce nu încetez s tr iesc. experien3a neantului. De!i simt c tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie — mai mare decît pr bu!irile de împ ra3i sau decît cine !tie ce irosire în fundul unei mine —. via3a. impur. limitat !i nerevelatoare. Sînt convins c nu sînt absolut nimic în univers. împreun cu toate luminile !i legile ei. minor !i par3ial . :i dac nu exist decît motive absurde pentru a tr i? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merit s te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credin3 . o iluzie. dialectica vie3ii. încumetîndu-m s planez singur în neantul absolut. Cea mai mare ironie ar fi îns cînd s-ar putea stabili c aceia au fost mai ferici3i decît noi. dar simt c singura existen3 real este a mea. dialectic logic . disperarea. fiindc nu în3eleg s -mi cl desc o existen3 pe un cimitir. s -mi apar ridicol îns !i problema mor3ii. ra3ional . c suf r sau gîndesc? Prezen3a mea în lume va zgudui — spre marele meu regret — cîteva existen3e lini!tite !i va tulbura naivitatea incon!tient !i pl cut a altora. atunci eu sînt mai nefericit decît el.Praful s se aleag de întreaga istorie.

fiindc lacrimile s-au transformat în gînduri. :i nu sînt gîndurile acestea tot atîta de amare ca lacrimile? .cea mai deplin singur tate? Dar n-am plîns niciodat .

a celui mai revelator !i mai bogat. a celui mai complex !i mai periculos. — valabil chiar !i pentru ultimele clipe. C ci orice extaz adev rat este periculos. experien3a originarului !i a primordialului este a tr i un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esen3iale ale firii. :i m întreb dac adev ratul sentiment metafizic al existen3ei este posibil f r aceast eliminare a straturilor superficiale !i a formelor individuale. încît debordeaz toate limitele !i categoriile cunoa!terii obi!nuite. În mod gre!it se admite numai forma extatic religioas . prezen3a celui mai formidabil extaz. în cea mai splendid încîntare metafizic . Nu cî!tigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicit sau o cunoa!tere definit . încîntarea extatic . Exist o multiplicitate de forme care depind de o forma3ie spiritual specific sau de o structur temperamental . Extazul ca exaltare în imanen3 . Stratul superficial de existen3 !i formele individuale par a se topi pentru a favoriza accesul regiunilor celor mai profunde. dar sentimentul unei particip ri esen3iale este atît de intens. ca viziune a nebuniei acestei lumi — iat un substrat pentru o metafizic . !i care nu trebuie neap rat s duc la transcenden3 . al r d cinilor imanente ale existen3ei? :i nu se realizeaz o astfel de form extatic în acea adîncire care destram v lurile superficiale pentru a înlesni accesul sîmburelui interior al lumii? A ajunge la r d cinile acestei lumi. El este asem n tor cu ultima faz a ini3ierii din misterele egiptene. a realiza be3ia suprem . Sentimentul metafizic al existen3ei este de natur extatic !i orice metafizic î!i are r d cina într-o form particular de extaz. C ci numai printr-o purificare a existen3ei de elementele ei contingente !i întîmpl toare se poate atinge o zon esen3ial .EXTAZ Nu !tiu ce sens poate avea într-un spirit sceptic. Este ca !i cum în lumea aceasta de obstacole. pentru momentele finale. ca o iluminare în lumea aceasta. cînd în locul cunoa!terii explicite !i definitive se spunea: «Osiris este o divinitate neagr ». prin care aspectele individuale ale existen3ei ne apar în consisten3a lor ireductibil . extazul r d cinilor ultime ale existen3ei. pe care l-am prinde în cea mai simpl !i mai esen3ial viziune. pentru care lumea aceasta este o lume în care nu se rezolv nimic. s-ar deschide o poart înspre sîmburele interior al existen3ei. de mizerii !i de chin. De ce n-ar exista un extaz al existen3ei pure. adic absolutul r mîne în .

se întîmpl purific ri tot atît de mari dar cu con3inut diferit. Nu v d în extazul r d cinilor ultime ale existen3ei decît o form de nebunie. :i singur tatea nu este un mediu de nebunie? :i apoi. nu de cunoa!tere. nu este caracteristic faptul c acest extaz poate s apar chiar unui individ sceptic? Nu este revelator pentru nebunia din extaz fenomenul acesta. deoarece într-una. al prezen3ei celei mai ciudate certitudini !i a celei mai esen3iale viziuni într-un mediu de îndoial !i disperare? Decît — nimeni nu va realiza st ri extatice f r experien3a prealabil a disper rii. cînd ai senza3ia c planezi peste aceast lume. . R d cinile metafizicii sînt tot atît de complicate ca !i r d cinile existen3ei.sine incognoscibil. Nu po3i avea aceast tr ire extatic decît în singur tate. ca !i în cealalt .

Dispre3uiesc în aceast gîndire absen3a riscului. dac s-ar rezolva toate problemele. decît un om abstract. pe culmile disper rii. iat un paradox care nu este unul dintre cele mai tragice. Cît diferen3 fa3 de situa3ia omului în disperare. nici un dezn d jduit autentic nu poate uita nimic din tragedia lui. în afar de moarte. fr mîntat de probleme abstracte care nu angajeaz fondul subiectivit 3ii noastre. ci de convulsiunile !i arderile în propria lui existen3 . Cît de fecund este . intensitatea nu este niciodat echivalent !i serioase ale celei din disperare. aceste ac3iuni nu mai sînt posibile decît cu efort !i suferin3e. în deosebire de participarea total !i organic din disperare? Chiar în formele organice îndoielii. Un anumit scepticismul fa3 de diletantism !i un gen particular de superficialitate caracterizeaz fenomenul atît de complex !i de ciudat al disper rii. C nu se rezolv nimic în aceast lume. deoarece nelini!tea lui este r s rit din structura existen3ei lui subiective. deoarece îndoiala este mult mai pu3in intens !i încordat decît disperarea. este regretabil. Disperarea este starea în care anxietatea !i nelini!tea sînt imanente existen3ei. scepticul ar reveni la st rile normale. p strînd în con!tiin3 actualitatea dureroas a mizeriei lui subiective pîn dincolo de orice margini. Nimeni. Din acest motiv. Atît de pu3in influen3eaz nelini!tea intelectual nelini!tea total a fiin3ei noastre. de a c rei profunzime nu te po3i convinge decît tr ind-o. torturat pentru destinul ei în lume !i chinuit de cele mai consumatoare fl c ri interioare. s dorm lini!tit sau s m c s toresc. Dac s-ar rezolva marile probleme. unde prin urmare particip omul numai cu o parte din fiin3a sa. În disperare. Îndoiala este o nelini!te care se refer la probleme !i la lucruri. singurul lucru sigur în aceast lume? A te îndoi de toate !i a tr i totu!i. a nebuniei !i a pasiunii. ea rezult din con!tiin3a irezolvabilit 3ii tuturor chestiunilor mari. nu ar fi mai pu3in nelini!tit. De aceea. Nimeni nu e torturat în disperare de probleme.LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLV NIMIC Mai este ceva pe acest p mînt care s nu poat fi pus la îndoial . N-a existat !i nu va exista nimeni care s se sinucid din acest motiv. pot arunca un zîmbet dispre3uitor asupra lumii. dar aceasta nu m împiedic s m nînc. Nu este caracteristic faptul c tipul cel mai frecvent de îndoial este cel cerebral. nu mai poate !i nu mai are dreptul la somn. prefer de o mie de ori o existen3 dramatic . M pot îndoi de orice. care.

o gîndire vie. trebuie s scobori toate treptele unui iad l untric. în care lirismul circul ca sîngele în vine! Este extrem de interesant !i de dramatic procesul prin care oameni ini3ial fr mînta3i de probleme pur abstracte !i impersonale. dar fiindc nu te mai poate interesa nimic în afar de agonia ta personal . obiectivi pîn la uitare de sine. pasionat . . Atunci realizezi o form superioar de existen3 personal . surprin!i de suferin3 !i boal au fost în mod fatal adu!i s reflecteze asupra propriei lor subiectivit 3i !i asupra problemelor de tr ire !i experien3 . Pentru a face din destinul t u o problem subiectiv !i universal în acela!i timp. tot atît de organice ca !i poezia. cu toate problemele ei irezolvabile. adic o filozofie în care ideea are r d cini organice. Oamenii obiectivi !i activi nu g sesc destule elemente !i resurse în ei pentru a-!i considera destinul atît de interesant încît s -l pun în problem . nu merit nici m car dispre3ul. cînd lumea aceasta. Nu fiindc ai avea o excelen3 în lume sau o valoare deosebit . Dac n-ai ajuns înc cenu! . atunci po3i face filozofie liric .

considerate ca aspecte !i tendin3e de absolutizare. care se consum în fiecare stare !i mor treptat cu fiecare !i în fiecare. Cine nu iube!te st rile haotice nu e creator. cum ar mai putea ace!tia s creasc într-o evolu3ie liniar sau s se cristalizeze într-un sistem? Tot ceea ce este form . plan sau schem . deoarece numai în ele fluxul !i abunden3a l untric î!i pot g si moduri de realizare. sclipirea !i palpita3ia intim . Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii. al silin3ei !i al efortului n-are nici o valoare. Numai ceea ce r sare din inspira3ie are valoare. disperarea. . Oamenii care au numai cîteva st ri suflete!ti !i care niciodat nu ajung la limit nu se pot contrazice. aceia care nu pot respira decît pe culmi. haosul. sistem. din zona intim !i central a subiectivit 3ii. preocuparea de sistem !i de consecven3 indic o via3 personal cu pu3ine resurse. curgerea bogat a st rilor suflete!ti. Nu exist via3 spiritual fecund care nu cunoa!te st rile haotice !i efervescen3a din paroxismul st rilor maladive.CONTRADIC II I INCONSECVEN E Grija pentru unitate !i sistem n-au avut-o !i n-o vor avea nicicînd acei care scriu în momente de inspira3ie. categorie. ceea ce izvor !te din fondul ira3ional al fiin3ei noastre. dintr-o sterilitate a vie3ii spirituale. iar cine dispre3uie!te st rile maladive n-are drept s vorbeasc de spirit. cînd inspira3ia apare ca o condi3ie esen3ial a crea3iei !i contradic3iile ca manifest ri ale temperaturii interioare. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul !i nebunia exalt rii absolute. M încînt îngrozitor elanul barbar !i spontan al inspira3iei. antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o via3 spiritual fecund . neantul sau iubirea. Acei care tr iesc îns cu o exasperant clocotire ura. iar produsele exclusive ale inteligen3ei sînt sterile !i neinteresante. care fac din inspira3ie singura realitate valabil în ordinea condi3iilor de crea3ie. lirismul esen3ial !i paroxismul vie3ii spirituale. cadru. schematic !i fad întocmai ca !i contradic3iile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Unitatea perfect . care sînt singuri întotdeauna !i mai cu seam atunci cînd umbl cu al3ii. fiindc pu3inele tendin3e din ei nu se pot determina în opozi3ii. cînd gîndul este o expresie organic !i personal ce urmeaz fluctua3iile !i varia3iile dispozi3iei nervoase !i organice. rezult dintr-un minus de con3inuturi !i productivitate. dintr-o deficien3 de energie l untric . Numai contradic3iile mari !i periculoase.

:tiu de ce sînt trist. de triste3e. dintre cele mai puternice. Nu este caracteristic c se vorbe!te de un oftat. !terge din con!tiin3 orice motiv ini3ial. durata lor fiind mare. dimpotriv . f r s ating o intensitate particular . Moartea !i frumuse3ea! Dou no3iuni . în ordinea negativ . care nu dureaz mult. ci se va stinge în propria fiin3 . triste3ea. Or. Moartea este nega3ia total a esteticului. De ce actului sexual îi urmeaz triste3ea. :i nu este revelator pentru diferen3a dintre melancolie !i triste3e faptul c niciodat o înmormîntare nu poate fi numit melancolic ? Triste3ea nu are nici un caracter estetic. fenomenul mor3ii provoac cea mai mare triste3e. caracter ce nu lipse!te decît rar melancoliei. E!ti trist dup satisfacerile sexuale !i dionisiace. dar nu !tiu de ce sînt melancolic. care ating o intensitate. Este interesant de urm rit cum domeniul esteticului se îngusteaz din ce te apropii de experien3e !i de realit 3i serioase. de un suspin. deoarece în loc s ai sentimentul unui cî!tig. triste3ea cî!tig în intensitate. nu irit pe om pîn acolo încît s zguduie elementele fiin3ei. Astfel. dar într-un plan închis. ca !i suferin3a sau triste3ea. este extrem de semnificativ apari3ia ei atît de frecvent dup marile satisfaceri !i împliniri vitale. St rile melancolice dureaz mult. ce nu atinge niciodat o adîncime !i o concentrare intens . dar niciodat de un strig t de triste3e? Ea nu e o stare debordant . Po3i fi trist în orice loc. prezent în triste3e. Pentru nota diferen3ial a triste3ii. ci una care se stinge !i moare. Nici melancolia !i nici triste3ea nu explodeaz . Intensitatea ei este echivalent pierderilor. Triste3ea apare dup toate fenomenele prin care via3a pierde din ea îns !i. de ce dup o be3ie formidabil sau dup un paroxism dionisiac e!ti trist? De ce marile bucurii aduc triste3ea? Fiindc o dat cu elanul consumat în aceste excese mai r mîne numai senza3ia ireparabilului !i sentimentul p r sirii !i al pierderii. prezint o seriozitate închis !i o interiorizare dureroas . Caracterul de concentrare al triste3ii rezult din faptul c ea se na!te aproape totdeauna dintr-un motiv determinat. precum într-unul deschis melancolia cre!te. ce niciodat nu va exploda. care au un caracter de r scruce sau de definitivat. pe cînd în melancolie nimeni nu are precizat în con!tiin3 un determinant exterior. difuz !i vag . dar atinge o tensiune intim !i închis .ASUPRA TRISTE II Dac melancolia este o stare de reverie. îl ai pe acela al unei pierderi.

sau unei maladii ce afecteaz r d cinile acestei vie3i. fiindc sînt inepuizabile. Profunzimea impresionant !i gravitatea solemn ce se degajeaz din aceast fizionomie a triste3ii rezult din faptul c acele riduri se adîncesc atît de tare. ca . Grandoarea !i infinitatea mor3ii mi se impun. încît te întrebi dac fizionomia triste3ii nu este o form de obiectivare a mor3ii în via3 . (Fenomene care se petrec !i în marile bucurii. o verific în fiecare clip : nu pot fi ferici3i decît oamenii care nu gîndesc nimic. C ci nu cunosc nimic mai scîrbos decît moartea. Cum a! putea-o deci iubi? Despre moarte nu se poate scrie decît în contradic3ii absolute. a avea permanent în con!tiin3 îndoiala asupra propriului t u destin. Dar disperarea mea e atît de mare. f r s -l iubesc. atunci triste3ea intr în categoria misterelor infinite. Moartea este suprema realitate în ordinea negativ . dovedesc atîta p r sire !i singur tate. de!i o poart în el. Este o constatare pe care. Dac exist o scar a misterelor. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira. a l sa o dîr de sînge !i de fum dup tine. spre regretul meu. încît exteriorul face direct accesibil interiorul. încît cre!terea lor în adîncime devine un simbol pentru tulburarea !i infinita noastr dram l untric . a fi obosit de gînduri !i de existen3a ta pîn dincolo de orice rezisten3 . :i nu sînt crisp rile triste3ii reflexe agonice? Orice om cu adev rat trist în momente de mare intensitate a triste3ii p streaz în fizionomia lui crisp ri ce se adîncesc pîn în esen3a fiin3ei. Triste3ea îmi pare a reflecta ceva din aceast agonie. Adev rata gîndire seam n unui demon care tulbur sursele vie3ii. Fa3a omului în triste3e dovede!te atîta interioritate. Dar misterul triste3ii este atît de inepuizabil !i de bogat. A gîndi în fiecare clip !i a-3i pune probleme capitale la tot pasul. aceast suprem negativitate care nu poate îmbr ca nici haina grotescului. nimic mai grav !i mai sinistru! Cum au putut fi poe3i care s g seasc moartea mai frumoas . :i fiecare om poart nu numai via3a. care nu înceteaz niciodat de a se ar ta. :i orice mister adev rat este inepuizabil. nega3ii evidente ale frumuse3ii. adic aceia care gîndesc numai cît trebuie vie3ii. Aceste crisp ri. a sim3i oboseala de a tr i. dar !i moartea sa. Ironia este c te temi de ea cu atît mai mult cu cît o admiri.) Triste3ea face misterul accesibil. C ci a gîndi numai cît trebuie vie3ii nu înseamn a gîndi. încît triste3ea nu înceteaz niciodat de a fi enigmatic .care se resping în mod absolut. Cine va spune c are o idee precis despre moarte dovede!te c nici nu o presimte. încît n-am nici speran3a mor3ii. Via3a nu este decît o îndelung agonie. :i trebuie s spun c negativitatea mor3ii îmi inspir admira3ie.

încît 3i-e scîrb de tot fenomenul acesta al gîndirii !i te întrebi dac reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului. :i m întreb: merit lumea aceasta regretul meu? .simboluri ale dramei !i ale mor3ii fiin3ei tale. Multe sînt de regretat în lumea în care n-ar trebui s regret nimic. înseamn a fi nefericit în a!a m sur .

chiar dac pe treptele pe care m voi urca voi fi singur. iar con!tiin3a o ran deschis în sîmburele vie3ii. de toate formele complexe de con!tiin3 . dar absolut singur. :i apoi. Nu mai vreau !i nu mai pot s fiu om. A avea un grad dezvoltat de con!tiin3 . într-o sfer de existen3 unde accesul ve!niciei n-ar mai fi un simplu mit? Personal îmi dau demisia din omenire. animal? Drumul înapoi nu-l pot parcurge. :i chiar dac mi-ar p rea mult. . N-ar exista o solu3ie aproximativ într-un fel de supracon!tiin3 ? Nu s-ar putea vie3ui dincolo. :i apoi nu sînt atît de singur în lumea aceasta. Cunoa!terea este o plag pentru via3 . într-o supracon!tiin3 s-ar mai putea probabil respira. Renun3 la omenia mea. Nu este omul un animal abandonat mor3ii? :i nu este o tragedie în faptul de a fi om. a-3i da seama în fiecare clip de situa3ia ta în raport cu lumea.INSATISFAC IA TOTAL Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se sim3i bine nic ieri? Nici cu soare. A deveni supraom îmi pare o imposibilitate !i o prostie. de nelini!ti !i chinuri. a! renun3a pe loc. nici cu oameni !i nici f r oameni. de la care nu mai a!tept nimic? Dincolo de toate idealurile curente !i de formele obi!nuite. de tulbur rile nervoase !i de experien3ele spirituale. A nu cunoa!te ceea ce înseamn buna dispozi3ie. Acolo. Cei mai neferici3i oameni sînt aceia care n-au dreptul la incon!tien3 . a fi în fiecare moment con!tient. C ci ce a! mai putea face în aceast calitate? S lucrez la un sistem social !i politic sau s nefericesc o fat ? S mai urm resc inconsecven3ele în sistemele de filozofie sau s activez pentru realizarea idealului moral sau estetic? Toate acestea îmi par prea pu3in. nu dincoace (înspre animalitate). nu m pot totu!i atrage. a tr i într-o ve!nic încordare de cunoa!tere este a fi pierdut pentru via3 . iat un lucru impresionant. cum se întîmpl uneori. nici f r soare. o be3ie a eternit 3ii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi !i nici o problem . adic un animal ve!nic nesatisf cut. o fantezie ridicol . Dac a! putea. dar ce s m fac. a! risca s devin un animal care cunoa!te istoria filozofiei. suspendat între via3 !i moarte? Sînt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceast calitate de a fi om. !i nici un chin l untric n-ar mai tulbura extazul unei eternit 3i în care fiin3a ar fi tot atît de pur !i de imaterial ca nefiin3a.

a fi tu însu3i un fulger !i o scînteiere. plin de fl c ri. cînd din sentimentul acelei irealit 3i de vis ajungi la sentimentul prefacerii în cenu! . A sim3i în toat fiin3a ta o ardere intens !i o c ldur total . ce se întîmpl în aceast baie de foc. o cur 3ire de elemente care pot anula pîn !i existen3a. Cred totu!i c baia de foc pentru ea îns !i este încercarea cea mai fecund pentru a atinge o astfel de senza3ie. cînd nu mai r mîne nimic din existen3a ta individual . Nu exist baie interioar de foc al c rei rezultat final s nu fie învolburarea stranie din sentimentul acestei prefaceri în cenu! .BAIA DE FOC Exist atîtea c i prin care se poate ajunge la senza3ia de imaterialitate. a unor elemente specifice. nu reduc elanul la o pur aspira3ie. iat ceea ce înseamn o baie de foc. C ci fiecare realizeaz o astfel de senza3ie dup structura sa temperamental sau dup dominarea. risipindu-m în spa3iu ca pe o etern mustrare pentru aceast lume. a sim3i cum cresc fl c rile în tine !i te cuprind ca într-un infern. ce senza3ie de via3 mai po3i avea? Am o voluptate nebun !i de o infinit ironie cînd m gîndesc c cineva ar sufla cenu!a mea în cele patru col3uri ale lumii. nu fac via3a o iluzie sau un vis? Decît !i aceasta e prea pu3in fa3 de senza3ia final . cînd numai cenu!a a mai r mas. . Ca în orice baie se realizeaz o purificare. care este una dintre cele mai paradoxale !i mai ciudate. dac nu inutil . c vîntul ar împr !tia-o cu o iu3eal frenetic . de sub for3ele atrac3ionale. nu consum din via3 . a sim3i jocul unei c lduri interioare. o imaterialitate asem n toare cu dansul fl c rilor? Emanciparea de sub greutate. Valurile de c ldur !i fl c rile care se ridic nu ard ele sîmburele existen3ei. nu este a atinge o puritate imaterial în via3 . încît stabilirea unei ierarhii este o încercare extrem de dificil . Atunci cînd fl c rile l untrice au ars tot din tine. r pindu-i caracterul s u imperialist? A tr i o baie de foc. în momentul respectiv. cînd într-adev r po3i vorbi de imaterialitate.

este un bun pierdut. teren fecund pentru iubire !i entuziasm. Atitudinea eroic este privilegiul !i blestemul celor dezintegra3i din via3 . c ci omul naiv. nu din prostie sau imbecilitate — c ci naivitatea exclude astfel de deficien3e. dar e deschis pentru iubire. du!man declarat a vie3ii. A fi erou — în sensul cel mai universal al acestui cuvînt — este a dori un triumf absolut. :i orice eroism este un eroism al neantului. aceia ating o armonie !i realizeaz o integrare în via3 . care merit a fi invidiat sau cel pu3in apreciat de cei care r t cesc pe culmile disper rii. Aceia care au tr it !i tr iesc asimila3i. ci !i între lume !i el. :i cum naivitatea. bucuria pentru existen3a !i pitorescul aspectelor individuale. chiar dac el nu-!i d seama c avîntul lui pleac dintr-o via3 care !i-a . nefiind consumat de propriile sale contradic3ii interioare. chiar dac în con!tiin3a eroului nu intr acest element. Naivitatea este opac pentru tragic. în existen3 . care presupun o complexitate din cele mai deconcertante !i o dezagregare paradoxal .DEZINTEGRAREA DIN VIA Nu to3i oamenii au pierdut naivitatea. Vie3uirea cosmic . mai r mîne doar eroismul. de aceea. Nu exist decît dou atitudini fundamentale: cea naiv !i cea eroic . Dezintegrarea din via3 corespunde unei pierderi totale a naivit 3ii. acest dar încînt tor pe care ni l-a distrus cunoa!terea. naivi. încîntarea pentru farmecul spontan al firii. ea fiind o stare mult mai pur —. tragicul cî!tig o intensitate extrem de dureroas . pe care este problematic dac -l mai po3i recî!tiga. care implic în mod fatal un salt în neant. A nu 3i se proiecta dureros în con!tiin3 contradic3iile este a atinge bucuria virginal a naivit 3ii. n-are sens s alegi decît între aceste dou . Ca s nu mori de imbecilitate. are destule rezerve pentru a se d rui. sînt expresii ale naivit 3ii. Restul se încadreaz în nuan3ele dintre ele. a celor suspenda3i !i incapabili de orice satisfac3ie sau fericire. Dar acest triumf nu poate fi ob3inut decît prin moarte. este a fi incapabil de tragedie !i de con!tiin3a mor3ii. deoarece contradic3iile nu se petrec numai în el însu!i. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din via3 . nu to3i oamenii sînt neferici3i. tr irea incon!tient a contradic3iilor anulîndu-le implicit caracterul tragic. pe care naivitatea îl descoper întotdeauna. pentru omul care a ajuns în fa3a acestei alternative. ci dintr-o iubire instinctiv !i organic pentru un farmec natural al lumii. Orice eroism înseamn o transcendere a vie3ii.

Exist vreo atrac3ie pentru neant în om? Desigur c ea este mult prea misterioas pentru ca s o putem sesiza. Dar din moment ce eu p r sesc seduc3iile vie3ii naive sau sînt silit s le p r sesc. Tot ceea ce nu izvor !te din naivitate !i nu duce la naivitate apar3ine neantului. trebuie s existe aceast atrac3ie misterioas . n-are nici viziunea triumfului —. pentru a m arunca în lume f r nici un sens — c ci eroismul meu este grotesc.pierdut resorturile normale. .

. :i nu este o boal în a-3i da seama încontinuu de nervii t i. precum omul nu este decît un animal îmboln vit. Am renun3at la atîtea. de!i b nuiesc în aceast incon!tien3 organic o condi3ie esen3ial a fericirii. Dar nu voi în3elege niciodat cum de n-au avut-o. a nervilor !i a fiec rui organ în parte. Se vede c acei oameni n-au avut con!tiin3a c rnii. C ci spiritul este fructul unei maladii a vie3ii. în afar de contradic3iile !i deficien3ele acesteia. Cei care nu s-au desprins din ira3ionalitatea vie3ii. precum nu voi în3elege niciodat cum a putut fi conceput spiritul în afar de drama vie3ii. de ce n-a! renun3a !i la spirit? Dar nu este oare renun3area o boal a spiritului. în a ajunge la con!tiin3a fiec rei p r3i din tine? Nu indic acest proces o dezintegrare a acestor p r3i din func3iile lor fire!ti? Realitatea corpului este una dintre cele mai groaznice realit 3i. de inim etc. nu ating niciodat starea în care realitatea ta corporal î3i este în fiecare moment prezent în con!tiin3 . înainte de a fi una a vie3ii? . anterior apari3iei con!tiin3ei.DESPRE REALITAEA CORPULUI Nu voi în3elege niciodat cum au putut exista atî3ia oameni care s declare corpul o iluzie. C ci aceast prezen3 în con!tiin3 a realit 3ii corporale indic o boal esen3ial a vie3ii. Cum au putut concepe oamenii via3a f r corp. A! vrea s v d ce ar mai însemna spiritul f r fr mînt rile c rnii. Existen3a spiritului este o anomalie în via3 . de stomac. sau con!tiin3a f r o mare sensibilitate nervoas . cum au putut ei concepe o existen3 autonom !i originar a spiritului? Aceasta n-au putut-o face decît aceia care n-au spirit. care sînt încadra3i în ritmul ei organic. oamenii s n to!i !i incon!tien3i. de picioare.

cînd îns !i problema mor3ii îmi pare fad . Îmi par lipsite de sens toate expresiile !i realit 3ile care dau farmec vie3ii. o am r ciune dr ceasc . ce e permis !i ce nu e permis. Nu m-ar putea sup ra nici un fel de calificativ. Pentru întîia oar îmi dau seama cît de greu de definit este aceast am r ciune. deoarece nu mai am nimic de pierdut. Nu !tiu dac sînt disperat. Simt un gust amar în mine. nici al viitorului. atunci cînd ea izvor !te dintr-o regiune eminamente preteoretic . M mir faptul c unii se mai preocup de teoria cunoa!terii. Nu am nici sentimentul trecutului. Poate !i din motivul c umblu dup motive de ordin teoretic. bestial . iar prezentul îmi pare o otrav . c ci lipsa oric rei speran3e poate s fie !i altceva decît disperare. nu pot condamna !i nu pot l uda.NU TIU Nu !tiu ce e bine !i ce e r u. Nu este nici un criteriu valabil în aceast lume !i nici un principiu consistent. Cum am pierdut totul! :i cînd m gîndesc c acum se deschid flori !i cînt paseri! Cît de departe sînt toate! Singurˆtatea individualˆ . Dac a! fi sincer. În acest moment. pentru ca alt dat s nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. ar trebui s m rturisesc c pu3in îmi pas de relativitatea cunoa!terii noastre. Am adesea senza3ia unei cunoa!teri integrale care epuizeaz întreg con3inutul lumii. nu cred în absolut nimic !i n-am nici o speran3 . c ci lumea aceasta nu merit s-o cuno!ti.

sentimentul p r sirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. Dar aceasta mai e speran3 . tu r mînînd în aceea!i dram l untric . distrus de propriile tale deficien3e sau exalt ri. c n-am în ce s cred pe acest p mînt !i c unica sc pare este uitarea absolut . de!i se petrece tot într-un individ. pentru a sc pa de spirit !i de con!tiin3 . paroxismul !i paradoxul eroismului. tr ie!ti o dram pur individual . Sînt mul3i care se simt tortura3i de viziunea unei lumi p r site. Dar lacrimile mele ar îneca aceast lume. s nu mai !tiu nimic de mine !i de lumea aceasta. iremediabil abandonate unei singur t 3i glaciale. în orice fel. nu e destul? Dau în scris. Care sînt mai neferici3i. :i apoi. acei care simt singur tatea în ei. pentru a nu mai fi nimic. A! vrea s uit de tot. intereseaz numai nelini!tile subiectivit 3ii tale. aceasta este culmea eroismului. Este ca !i cum toate splendorile acestei lumi ar disp rea deodat pentru ca monotonia esen3ial a unui cimitir s-o simbolizeze. m simt totu!i atît de puternic. Cînd te sim3i singur. Suprema nebunie! Toat pasiunea haotic !i dezorientat din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul. incapabil de a te adapta ei.I SINGUR TATEA COSMIC Exist dou feluri de a sim3i singur tatea: a te sim3i singur în lume !i a sim3i singur tatea lumii. de nici un îndemn !i de nici o comp timire. pentru toat lumea care va veni dup mine. nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. de ce s m chinuiasc ierarhia singur t 3ii? A fi singur. Or. Am !i eu o speran3 : speran3a uit rii absolute. pe care n-o ating. care pot fi str lucitoare sau sumbre. iat ce înseamn singur tate individual . N-am nevoie de nici un sprijin. s m uit complet. În acest caz. a neantului exterior. A te sim3i aruncat !i suspendat în lume. m car. Adev ratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. sau aceia care o simt în afar . nu e ea . indiferent de aspectele exterioare ale lumii. chinuit de insuficien3ele tale. precum focul meu interior ar incendia-o. Sentimentul singur t 3ii cosmice. în exterior? Imposibil de r spuns. atît de tare !i de fioros! C ci sînt singurul om care tr iesc f r speran3 . c ci de!i sînt cel mai dec zut om. consumat în tine însu3i. deriv nu atît din fr mîntarea lui pur subiectiv cît din senza3ia p r sirii acestei lumi.

disperare? Nu-i aceast speran3 negarea tuturor speran3elor viitoare? Vreau s nu mai !tiu nimic. De ce atîtea probleme. discu3ii !i sup r ri? De ce atîta con!tiin3 a mor3ii? Pîn cînd atîta filozofie !i atîta gîndire? . nici m car s !tiu c nu !tiu nimic.

tri!ti sau veseli. ar tr i în astfel de momente capitale o r zbunare pentru toat mediocritatea unei vie3i nule !i sterile. duse de vînt. iar animalele s fug speriate pîn la epuizare. încît dup ea s nu mai r mîn nimic. serio!i sau superficiali. cu strig te stranii care s cutremure acest p mînt. dezn dejde sau ur s izbucneasc în ei într-o astfel de explozie. arta o minciun !i filozofia o glum . În aceste clipe finale. un zgomot colosal. Toate idealurile s fie declarate nule. Mi-ar pl cea acele clipe cînd nim nui nu i-ar mai trebui am girea idealului. p s rile s cronc ne imitînd corbii. femei !i b rba3i. care munce!te f r nici un sens sau se iluzioneaz cu aportul personal la binele umanit 3ii. S fie un zbucium nebun. cînd nimeni n-ar . încît tot ceea ce umanitatea a sim3it pîn acum ca regrete. cînd orice satisfac3ie în datele imediate ale vie3ii ar fi imposibil !i orice resemnare iluzorie !i cînd toate cadrele unei vie3i normale ar plesni definitiv. tot ceea ce aceast lume a avut ca structur . consisten3 !i form . dup care s nu mai r mîn decît o t cere etern !i o uitare definitiv . Vîrtejuri de focuri s creasc într-un ritm s lbatic !i un zgomot barbar s n p deasc întreaga lume. arborii s -!i arate r d cinile ca o ve!nic !i hidoas mustrare. renun3înd la orice fel de datorii !i obliga3ii.APOCALIPS Cum a! vrea ca. pentru a !ti pîn !i cea mai mic vietate c sfîr!itul e apropiat. într-o zi. Buc 3i de p mînt s se avînte în aer !i apoi s se risipeasc . s ias în strad !i s nu mai voiasc s fac nimic. figuri schimonosite !i îngrozitoare. linii întortocheate !i grote!ti. planetele s descrie pe fondul cerului arabescuri bizare. credin3ele fleacuri. o teroare !i o explozie. To3i oamenii care sufer în t cere !i care nu îndr znesc s -!i verse am r ciunea nici cel pu3in în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistr dizarmonie. care lucreaz pentru genera3ii viitoare sub impulsul celei mai sinistre am geli. Toat aceast lume îndobitocit . Apele s curg mai repede !i mun3ii s se clatine amenin3 tor. c s tori3i sau nu. Totul s fie o în l3are !i o pr bu!ire. într-un vîrtej universal. tineri !i b trîni. Într-o astfel de clip . iubire. s p r seasc locuin3a !i birourile lor !i. to3i oamenii cu ocupa3ii sau cu misiuni. Tot ceea ce e form s devin inform !i un haos s înghit . oamenii s tr iasc la o a!a temperatur . cînd to3i oamenii !i-ar p r si ocupa3iile. aspira3ii. pentru toat irosirea care n-a avut nimic din excelen3a marilor transfigur ri.

cînd existen3a ar plesni de contradic3iile ei interioare. ce ar mai r mîne în afar de triumful nimicului !i de apoteoza final a nefiin3ei? .mai g si un sens în mediocritatea datoriei.

încît îmi pierd aproape tot curajul. fiindc suferin3a durabil — !i nu exist suferin3 adev rat . f rîmi3îndu-te sub propria ta privire. ba uneori este mai frecvent la cei nevinova3i !i puri. care scoate din rîndul oamenilor normali o categorie de ale!i.MONOPOLUL SUFERIN EI M întreb: pentru ce numai unii sufer ? Exist vreo ra3iune în aceast selec3iune. cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte pove!ti? M simt atît de impresionat în fa3a suferin3ei. c po3i s mori c zînd buc 3i de carne din tine. Aspectul cel mai ciudat al celor care sufer este în credin3a absolutei lor suferin3e. dac purific în primele faze. :i-l pierd. Decît. fiindc nu pricep de ce exist suferin3 în lume. c numai eu mai am drept la suferin3 . ca !i existen3a în genere. Te întrebi: cum de se pot întîmpla !i. nu îns pentru acela care vede cum suferin3a se g se!te la indivizi indiferent de valoare. r mîne de v zut dac e posibil o ierarhie a valorilor. devenind iluzie în cea mai perfect con!tien3 . Am impresia c numai eu suf r. pentru a-i arunca în cele mai groaznice torturi? Unele religii sus3in c prin suferin3 te încearc Divinitatea sau c prin ea isp !e!ti un r u sau o necredin3 . ira3ionalitatea !i demonia vie3ii explic prezen3a suferin3ei în lume. Exist suferin3e monstruoase. . Nu este posibil absolut nici o fundamentare a suferin3ei pe o ierarhie de valori. aceast concep3ie poate s fie valabil pentru iluzia omului religios. criminale !i inadmisibile. de!i îmi dau seama c exist suferin3e !i mai groaznice. :i apoi. dar nu g se!te justificarea. în ultimele tîmpe!te. c toat suferin3a acestei lumi s-a concentrat în mine. decît cea durabil —. detracheaz . Existen3a a trebuit s fie? Exist vreo ra3iune în faptul de a fi? Sau existen3a nu-!i are o alt ra3iune decît una imanent ? Existen3a exist numai ca existen3 ? Fiin3a este numai fiin3 ? De ce s nu admitem un triumf final al nefiin3ei. De!i fenomenul suferin3ei m impresioneaz !i uneori m încînt . Nu exist nici o justificare de valoare în fenomenul suferin3ei. de ce s nu admitem c existen3a merge înspre neant !i fiin3a înspre nefiin3 ? Nu cumva singura realitate absolut este nefiin3a? Un paradox tot atît de mare cît paradoxul acestei lumi. n-a! putea totu!i scrie o apologie a suferin3ei. Sau este probabil c suferin3a n-are nici o justificare. dac se întîmpl . care îi face s cread într-un fel de monopol al suferin3ei. Derivarea ei din bestialitatea.

Iar cînd ni se opune cazul acelor în3elep3i antici ce se sinucideau în singur tate. Entuziasmul facil pentru suferin3 manifestat în exclama3ii este o caracteristic a este3ilor !i a diletan3ilor suferin3ei. În realitate. încît nici un motiv de ordin ra3ional n-o mai poate consolida. A gîndi mult asupra mor3ii sau asupra altor probleme periculoase este desigur a da o lovitur mai mult sau mai pu3in mortal vie3ii. orice bucurie a existen3ei !i orice fel de tenta3ie. pe care o pl te!ti îns scump. care predestineaz la sinucidere. acel corp în care se fr mînt astfel de probleme trebuie s fi fost anterior afectat pentru a permite astfel de gînduri. Nimeni nu se sinucide din cauza unor întîmpl ri exterioare. încît din via3 s nu mai r mîn decît o ame3eal catastrofal .distruge !i anarhizeaz pîn la descompunere. dar !i cît fecunditate. dar ea nu 3i-a putut da. intime. Cît la!itate în concep3ia celor care sus3in c sinuciderea este o afirma3ie a vie3ii! Pentru a-!i scuza lipsa de îndr zneal . fiindc via3a 3i-a provocat decep3ii. un vîrtej dramatic !i o agita3ie stranie. nu exist voin3 sau hot rîre ra3ional de a te sinucide. inventeaz diverse motive sau elemente care s le scuze neputin3a. atît chin !i o spargere atît de puternic a barierelor interioare. Sinuciga!ii simt o pornire patologic înspre moarte. Via3a din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru. Nu exist sinucideri din hot rîri ra3ionale. pentru ca pe al3ii s -i aduc la sinucidere. ei n-o pot totu!i suprima. Ce dialectic fals ! Ca !i cum acel ce se sinucide n-ar fi tr it înainte de a muri. A avea monopolul suferin3ei este a vie3ui suspendat deasupra unei pr p stii. Pentru a ajunge la ideea obsedant a sinuciderii trebuie atîta fr mîntare l untric . Cum o s fie sinuciderea o afirma3ie a vie3ii? Se spune: te sinucizi. pe care. cît dezagregare !i cît otrav . eu voi r spunde c sinuciderea lor era posibil numai prin faptul c au lichidat via3a din ei. dar nu este mai pu3in adev rat c acea via3 . c au distrus orice pîlpîire de via3 . pe al3ii îi afecteaz . Ca atare ai dorit-o. de!i îi rezist con!tient. Acelea!i condi3ii exterioare defavorabile pe unii îi las indiferen3i. ci din cauza dezechilibrului s u interior !i organic. ci numai determinante organice. n-ar fi . rezultate din reflexii asupra inutilit 3ii lumii sau asupra neantului acestei vie3i. ai a!teptat ceva de la ea. neîn3elegînd ce for3 teribil de descompunere exist în suferin3 . care o asimileaz unui divertisment. :i orice suferin3 adev rat este o pr pastie.

M mir cum oamenii mai caut motive !i cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a-i c uta diverse feluri de justific ri. ce moare !i ce cre!te în acela!i timp. Sînt o fiar cu un zîmbet grotesc. Cînd iube!ti cu întreg con3inutul fiin3ei tale. o imposibilitate de fiin3are. fiindc numai în ei clocotesc mari pasiuni !i se dezvolt mari transfigur ri. deoarece ace!tia nu în3eleg c o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iube!te o anulare a fiin3ei lui. încînta3i de trecut. de a scoate un urlet care s îngrozeasc întreaga lume. prezent !i viitor. care nu rezult dintr-un capriciu. într-un cazan cu fl c ri. M simt fiin3a cea mai teribil care a existat vreodat în istorie. de elanuri !i de disper ri. m simt o bestie apocaliptic plin de fl c ri !i întunecimi. În sinucidere. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. Singuri aceia care în fiecare moment iau contact dramatic cu realit 3ile ultime m rezisten3 . s plesneasc într-o nebunie de groaz . faptul important este c nu mai po3i tr i. cînd nu se pot realiza. pe cînd în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger.… Oare faptul de a-3i lua via3a nu este el atît de impresionant încît orice c utare de motive pare meschin ? Am cel mai mare dispre3 pentru acei care rîd de sinuciderile din iubire. dureri sau dezn dejdi. s fac pe to3i s tremure. Simt în acest moment o necesitate de a striga. duc mai repede la moarte decît marile deficien3e. ce se adun în ea îns !i pîn la iluzie !i se dilat pîn la infinit. Nu pot concepe o problem mai imbecil decît aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor. C ci în marile deficien3e te consumi într-o agonie treptat . din moment ce e sinucidere. cît !i de via3 . n-au decît stima mea.avut ambi3ii. încîntat zguduie pîn dincolo de orice . care s-ar referi la sinuciderile din cauz înalt sau la cele din cauz vulgar etc. o pierdere total de sens. cînd n-o depreciaz . De ce nu m sinucid? Fiindc mie mi-e scîrb atît de moarte. Marile pasiuni. Numai ace!tia m impresioneaz . :i a nu mai putea tr i este a afirma via3a? Orice sinucidere. cu totalitatea existen3ei tale subiective. cu siguran3a fiec rei clipe. e impresionant . o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decît pr bu!irea întregii tale fiin3e. speran3e. ci din cea mai groaznic tragedie interioar . Acei care tr iesc via3a pozitiv. N-am admira3ie decît pentru dou categorii de oameni: pentru acei care pot oricînd înnebuni !i pentru acei care în fiecare clip se pot sinucide. Un tr snet teribil îl simt virtual în mine !i m mir cum nu izbucne!te pentru a nimici lumea asta. pe care a! înghi3i-o pentru totdeauna în neantul meu. Sînt un om care ar trebui aruncat undeva.

nimicit de lumini !i de umbre. crescut în parfumuri !i otr vuri. Simbolul meu este moartea luminii !i flac ra mor3ii. pentru a rena!te în fulger !i în tr snet. ars de iubire !i de ur .între nimic !i tot. exaltat între speran3a nimicului !i disperarea totului. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire. :i întunericul însu!i nu arde el în mine? .

c ci actul nu mai este o manifestare a realit 3ii. s m descompun !i. cu ritmul !i pulsa3iile ei. forme ciudate !i adîncimi halucinante. cu toat energia !i cu toate con3inuturile. s curg. Lirismul absolut este lirismul clipelor din urm . mai insinuante decît zîmbetul de femeie !i mai imateriale decît melancolia. complicate ca moartea !i fascinante ca neantul în clipele de triste3e. Aici nu mai are importan3 numai sensibilitatea sau inteligen3a. Niciodat acest lirism nu va lua form în expresii deta!ate. lirismul absolut este însu!i destinul adus la gradul de autocunoa!tere absolut . Sînt necesare tr iri nebune pentru ca lirismul s ating ultima lui expresie. s na!tem în nebunia noastr un vis apocaliptic. cînd se manifest se !i consum . Ea înceteaz a mai fi o obiectivare par3ial . inspira3ia mea. fenomenul complex al muririi. iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie !i încîntare. Un foc total s înghit lumea aceasta. ci întreaga fiin3 . devenind parte din tine. s cresc în cea mai nebun avîntare pîn dincolo de margini. el nu este prezent decît în momente capitale. pentru ca încord rile lui s treac marginile subiectivismului normal. cînd st rile pe care le exprim se consum deodat cu expresia. cînd avîntul duce la nimic. sentimentalism etc. Din acest motiv. ci realitatea îns !i. este fiin3a într-o anumit ipostaz . minor !i nerevelatoare. !i fl c rile lui. A! vrea s m topesc în lume !i lumea în mine. întreaga via3 din tine. C ci în lirismul absolut expresia se confund cu realitatea. crea3ia. într-o expresie nemijlocit . !i moartea mea s fie triumful meu. c ci în el o actualitate total a vie3ii !i con3inutul cel mai adînc al fiin3ei se manifest pentru a se rezolva . s provoace volupt 3i crepusculare.… El este mai aproape de un fel de metafizic a destinului. întreg corpul. Lirismul total.LIRISMUL ABSOLUT A! vrea s izbucnesc într-o explozie radical cu tot ce am în mine. Lirismul absolut — pornirea total de a te obiectiva — este dincolo de poezie. Este o suprapunere între act !i realitate. distrugerea mea s fie opera mea. S m realizez în distrugere. ci fiecare expresie este bucat din tine. Un joc de lumin !i de întuneric s îmbrace sfîr!itul într-un decor fantastic !i o transfigurare cosmic s ridice totul pîn dincolo de orice rezisten3 . straniu ca toate viziunile de sfîr!it !i magnific asemenea marilor crepuscule. Sentimentul agoniei. Din 3es tura visului nostru s creasc splendori enigmatice !i umbre cuceritoare. expresia e totul.

dintr-o geometrie a existen3ei. noaptea f r de margini a acestei lumi! Senza3ia confuziei absolute! Adic a nu putea face nici o distinc3ie. ca presiunea pe întreg organismul a unei imensit 3i de noapte. în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o nelini!te metafizic chinuitoare. cînd în tine se desf !oar o dram complicat . Sentimentul c e!ti înghi3it în noapte. disperarea cu orgoliul. unde nimic din claritatea fad a acestei lumi n-ar mai avea nici o urm de reflex. — Din lumea definitiv a formelor !i a problemelor abstracte. Întreaga concep3ie a polarit 3ii îmi pare insuficient . Cum o s m înghit . a nu putea l muri nimic. renun3area total cu un eroism paradoxal. Simt c ar trebui s se deschid sub mine un gol mare !i întunecos. De regul . nu este posibil decît atunci cînd sim3i ceva greu pe creier !i în toat fiin3a. a nu în3elege !i a nu aprecia nimic. :i m mir cum de acest proces se-ntîmpl numai în sim3ire. presentimentul nebuniei cu dorin3a de anonimat. care s m înghit pentru totdeauna într-o noapte de veci. dar nu to3i filozofii o pot atinge !i o pot tr i cu o intensitate durabil . pe veci. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. C ci dac ar atinge-o. n-ar mai putea filozofa abstract !i rigid. elanul cu nimicul? :i toate acestea se . Senza3ia acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet. într-o noapte care se deschide sub tine. Nu vreau s caut o explica3ie organic a acestei porniri din mine înspre întuneric.într-un fel sau altul. !i nu !i în realitate. lirismul absolut rezolv totul în sensul mor3ii. frica de moarte cu aspira3iile spre naivitate. Cum s mai po3i face filozofie abstract . C ci tot ceea ce este capital e în leg tur cu moartea. c ci în înclinarea spre regiunile nop3ii exist o nelini!te mult mai profund . se împletesc în alc tuiri ciudate !i haotice. care nu poate r s ri dintr-o schem a firii. care într-un vîrtej al sim3irii. strig tul cu t cerea. în confuzia tuturor elementelor suflete!ti. Dar m gîndesc totu!i cu nedumerire ce sens poate s aib aceast alternan3 dintre o experien3 a luminii !i o experien3 a întunericului. Nimic nu mi-ar p rea în aceste momente mai natural decît s m scufund înspre adîncimi de întuneric. fiindc nu pot g si una pentru be3ia de lumin . nici o diferen3iere !i nici o încadrare.

Cum s mai faci atunci filozofie sistematic !i în ce fel s mai po3i fi capabil de o arhitectonic bine definit ? Sînt oameni care au început cu lumea formelor !i sfîr!esc în confuzia absolut . Dar în confuzia absolut . De aceea. Toate tendin3ele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil. în cea mai mare nebunie interioar .petrec în acela!i timp. simultan. într-o confuzie absolut . ei nu mai pot filozofa decît poetic. nu mai import nimic în afar de chinurile !i volupt 3ile nebuniei. .

o expansiune care-!i g se!te limita în ea îns !i. Orice gra3ie este un avînt. De aceea. precum . Disperarea prezint un paroxism al individua3iei. Gra3ia omului nu duce la paroxismul individua3iei. într-un fel de vie3uire sublimat . un elan deschis !i primitor pentru seduc3iile !i pitorescul existen3ei. unde se realizeaz sublimul. Spontaneitatea lor are ceva din u!urin3a unei bateri din aripi. Nu !i-a g sit gra3ia în dans forma cea mai vie de realizare? În sentimentul gra3ios al vie3ii. aceasta este sim3it ca o tensiune imaterial . Gra3ia reprezint o stare de iluzie în care via3a î!i neag !i î!i transcende antinomiile !i dialectica ei demonic . Toate st rile rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea !i care te duc înspre culmile singur t 3ii individuale intensific fenomenul individua3iei. ce nu dep !e!te niciodat armonia imanent oric rui ritm gra3ios. ci un salt inutil. Mi!c rile gra3ioase. a unui vis pur. în care fiin3a niciodat nu ajunge la un sentiment al singur t 3ii !i al izol rii. care îns niciodat nu poate atinge marile purific ri de pe culmi. Exist îns numai gra3ia.ESEN A GRA IEI Sînt multe c i prin care se poate realiza o deta!are de p mînt. mult puritate aerian . o izolare a omului în lume. cu ondula3iile lor. Experien3ele zilnice !i formele comune de tr ire nu duc niciodat via3a pîn acolo unde ea ar cunoa!te nebunia absolut a tensiunii paroxistice sau a vîrtejului interior. Este un fel de vis al vie3ii în orice gra3ie. ca un flux pur de vitalitate. determin pîn la paroxism individualizarea omului în lume. ci la un sentiment armonic de împlinire naiv . fatalitatea !i iremediabilul dispar temporar. în care contradic3iile. ireparabilul. a abandon rii spontane !i directe. a c rei deta!are de p mînt nu înseamn o rupere a contactului cu for3ele ira3ionale ale vie3ii. crescut sub raze de soare. o avîntare !i o în l3are deasupra unei men3ineri oarbe în via3 . un joc dezinteresat. o bucurie a în l3 rii. c ci mi!c rile de ondula3ie prin care se obiectiveaz exprim o receptivitate pentru via3 . :i formal gra3ia refuz singur tatea. o interiorizare dureroas !i singular pe culmi. din naturale3ea unui zîmbet !i din puritatea unui vis de prim var . gra3ia d iluzia pl cut a libert 3ii. de zbor u!or !i imaterial. Exist mult sublimare în gra3ie. nu în afar . un avînt dezinteresat în care farmecul naiv !i ritmul ira3ional al vie3ii î!i p streaz toat prospe3imea. dau impresia de planare deasupra lumii.

la viziunea realit 3ilor esen3iale. frica de lume. dep !ind negativitatea !i demonicul pe calea unei armonii de forme !i a unei u!urin3e pline de ondula3ii. Este un proces . Cine n-a încercat teama de tot. vrînd-nevrînd. dar aici vorbim de sentimentul care predomin . nici ele nu sînt scutite de boli !i de insatisfac3ii. care tortureaz pe unii oameni pîn la epuizare. Cine are sentimentul gra3ios al vie3ii nu poate realiza !i nu poate în3elege acest chin al supremei nelini!ti.nu realizeaz nici o emancipare de sub greutate. chinul oric rui moment de vie3uire. o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din via3 . Gra3ia este o emancipare de sub greutate. pe culmi. Nici abisuri !i nici suferin3e mari. care uneori poate fi un simbol al mor3ii. Dar culmile nu indic neap rat în l3imi. Tot ceea ce e profund în lumea aceasta nu poate r s ri decît din boal . Nu exist decît culmi abisale. Femeile sînt ni!te nulit 3i simpatice. care niciodat nu poate duce la tragedii consumatoare sau la încord ri periculoase. De ce sînt femeile mai fericite decît b rba3ii? Din cauz c la ele gra3ia !i naivitatea sînt incomparabil mai frecvente decît la b rba3i. Gra3ia reprezint o stare de mul3umire !i uneori chiar de fericire. anxietatea universal . o emancipare de sub presiunea atrac3iilor subterane. formal . Sentimentul gra3ios al existen3ei nu duce la revela3ii metafizice. A tr i în culmile disper rii este a atinge cele mai groaznice abisuri. la perspectiva ultimelor clipe. Gra3ia naiv a femeilor le transpune într-o stare de echilibru superficial. acela nu va în3elege niciodat ce înseamn zbaterea material . Ceea ce nu r sare din boal n-are decît o valoare estetic . A fi bolnav înseamn a tr i. mai înv luit în raze !i în sclipiri. C ci. Femeia nu risc nimic pe planul spiritual. Ce divers e lumea cînd te gînde!ti c al turi de gra3ie poate s existe o team continu . :i numai în asemenea pr bu!iri atingi culmile. care nu poate ap rea decît într-un teren maladiv. fiindc la ea dualismul dintre spirit !i via3 are o intensitate antinomic mult mai redus decît la b rba3i. care te fac ca în fiecare moment al vie3ii s tr ie!ti ca !i cum n-ai mai tr i. ci !i pr p stii. nebunia c rnii !i nebunia mor3ii. Desigur. Cu cît te gînde!ti mai mult la ele. deoarece de pe adev ratele culmi te po3i pr bu!i oricînd. cu atît le în3elegi mai pu3in. adîncimi. Transcenderea negativit 3ii este o not esen3ial a sentimentului gra3ios al vie3ii. atinge o stare de armonie pl cut mai repede decît pe c ile complicate ale credin3ei. nelini!tea absolut . ale tendin3elor ei negative. Nu este de mirare pentru ce. via3a apare mai luminoas . unde armonia rezult dup contradic3ii !i fr mînt ri complexe. o trecere vremelnic peste for3a gravita3ional . într-un astfel de sentiment.

Iar acela care a zis c moare pentru noi n-a murit. C ci nu m simt atît de normal !i de mediocru pentru a putea comp timi pe cineva. în cazul femeii nulitatea î3i pare mister. singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej b rbatului s scape temporar de presiunea chinuitoare a spiritului. înspre imaterialitatea u!oar a gra3iei. De aceea îl g sim la atî3ia! În lumea aceasta înc n-a murit nimeni de suferin3a altuia. cînd ea nu este în fond decît nulitate. dar sînt !i insulte. pe cînd aici r mîi înm rmurit în fa3a unui infinit indescifrabil. dar cînd m gîndesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul !i voin3a. C ci ori plesne!ti în fa3a nenorocirilor iremediabile. Trebuie s fii un om care tr ie!te în afar de orice risc pentru a putea comp timi pe altul. Orice comp timire este un semn de superficialitate. care. ci a fost omorît. cum s comp time!ti pe altul cînd tu însu3i suferi infinit? Comp timirea este un sentiment care nu angajeaz . :i apoi. Mila !i consolarea sînt nu numai ineficace. îmi pare inutil gîndirea !i nul orice comp timire. Cum s mai ai idealuri cînd exist pe acest p mînt orbi. . Pe lîng satisfacerea necesit 3ilor sexuale. deoarece.analog cu acela care te reduce la t cere din ce gînde!ti mai mult asupra esen3ei ultime a lumii. Dar. C ci femeia poate fi o salvare vremelnic pentru acei care tr iesc pe culmi. Oare n-am furat noi to3i lumina celor care nu v d sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabil luciditatea noastr de întunecimea nebunilor? Nu !tiu de ce. ori amu3e!ti pentru totdeauna. contactul cu ea înseamn o întoarcere spre volupt 3ile naive !i incon!tiente ale vie3ii. fiind extrem de pu3in dezintegrat din via3 . dac n-a salvat lumea. le-a salvat pe femei. surzi sau nebuni? Cum s m bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? M simt responsabil de întunericul tuturora !i m cred un ho3 al luminii. în fa3a destinelor frînte.

ETERNITATE I MORAL
Pîn ast zi, înc nimeni n-a putut spune ce e bine !i ce e r u. :i e sigur c în viitor va fi tot a!a. Faptul impresionant nu consist în aceast relativitate, ci în imposibilitatea de a te dispensa de întrebuin3area acestor expresii. Nu !tiu ce e bine !i ce e r u, dar calific ac3iunile în bune !i rele. Dac m-ar întreba cineva de ce numesc o ac3iune bun !i alta rea, nu i-a! putea r spunde. Este un proces instinctiv, care m face s apreciez sub prisma criteriilor morale; cînd m gîndesc ulterior la acea apreciere, nu-i mai g sesc nici o justificare. Morala a devenit atît de complex !i de contradictorie deoarece valorile ei nu se mai constituie în ordinea vie3ii, ci s-au cristalizat într-o regiune transcendent ei, p strînd slabe leg turi cu tendin3ele ira3ionale !i vitale. Cum s întemeiezi o moral ? Mi-e atît de scîrb de acest cuvînt, «bine», este atît de fad !i de inexpresiv! Morala spune: lucra3i pentru triumful binelui! Dar cum? Prin împlinirea datoriei, prin respect, prin sacrificiu, modestie etc. Toate acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai un vag formal, dar mai cu seam un vag în determin rile concrete de con3inuturi. C ci în fa3a faptului imediat toate principiile morale sînt atît de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabil o via3 f r criterii. A! iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o form !i nici un principiu, o lume a absolutei indetermin ri. C ci în lumea noastr toate criteriile, formele !i principiile sînt atît de fade, încît semiprezen3a lor este mai exasperant decît cel mai groaznic

absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie !i vis, crescut în lumini portocalii, !i unde nu s-ar mai vorbi de bine !i de r u, unde întreag aceast discu3ie în jurul valabilit 3ii normelor n-ar mai avea nici un sens. :i apoi, din moment ce realitatea este ira3ional în esen3a sa, ce rost mai are s cau3i norme ca s delimitezi binele de r u, ce rost are s mai distingi ceva? Morala nu poate fi salvat , iar acei care sus3in c în fa3a eternit 3ii ea totu!i poate fi salvat se în!al enorm. Ce spun ace!tia? În lume triumf temporar pl cerea, satisfac3iile minore, p catul etc., dar în fa3a eternit 3ii r mîne numai fapta bun , numai realizarea moral . Ce s-a ales din pl cerile acestei lumi? Neantul! Singura care triumf este virtutea. Dup toate mizeriile acestei lumi, apare triumful final al binelui !i biruin3a

definitiv a virtu3ii. Decît, ace!tia n-au remarcat c dac eternitatea înghite, anulîndu-le,

toate pl cerile !i satisfac3iile superficiale, ea nu înghite mai pu3in tot ceea ce se nume!te virtute, fapt bun , ac3iune moral . Eternitatea nu duce nici la triumful binelui !i nici la triumful r ului, ci anuleaz totul. Condamnarea epicureismului în numele eternit 3ii este un nonsens. Cu cît voi r mîne eu mai mult prin faptul c suf r, decît altul prin faptul c petrece? Obiectiv, ce semnifica3ie poate avea faptul c unul se crispeaz în agonie, iar altul se destinde cu o femeie? Atît suferin3a cît !i pl cerea se consum subiectiv în indivizii respectivi. Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghi3it etern !i iremediabil în neant. Nu se poate absolut deloc vorbi de un acces obiectiv al eternit 3ii, ci numai de o tr ire subiectiv a acestei eternit 3i, care nu se poate realiza decît prin discontinuit 3i în vie3uirea timpului. Nimic din ceea ce creeaz omul nu poate atinge un triumf final, o victorie definitiv . De ce s ne încînt m cu iluziile morale, cînd am putea g si iluzii !i mai frumoase? To3i acei care vorbesc de salvarea moral în fa3a eternit 3ii se gîndesc la ecoul indefinit în timp al ac3iunii morale, la rezonan3a nelimitat !i la perpetuarea ei durabil . Aceasta nu e deloc adev rat, deoarece oamenii a!a-zi!i virtuo!i, care nu sînt în fond decît ni!te frico!i, dispar mai repede din con!tiin3a lumii decît aceia care s-au epuizat în pl ceri. Dar chiar dac ar fi contrariul, ce înseamn supravie3uirea cu cîteva zeci de ani? Nimic. Orice pl cere nesatisf cut este o ocazie pierdut pentru via3 . Nu voi veni, în numele suferin3ei, s opresc lumea de la pl ceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecin3ele pl cerilor. Dar consecin3ele durerii nu sînt !i mai mari? Numai un om mediocru poate dori s moar la b trîne3e. Deci suferi3i, be3i, sorbi3i cupa pl cerii pîn la urm , plînge3i sau rîde3i, scoate3i strig te de disperare sau de bucurie, cînta3i de iubire sau de moarte, c ci !i a!a nimic nu se alege de tot! Întreaga moral n-ar vrea s fac din aceast via3 decît o sum de ocazii pierdute.

MOMENT I ETERNITATE
Eternitatea nu e inteligibil decît dac e privit ca experien3 , în func3ie de o tr ire subiectiv . Conceptul obiectiv al eternit 3ii n-are nici un sens pentru individ, deoarece finitatea lui temporal elimin posibilitatea de a tr i o infinitate temporal , o ve!nicie, ca durat infinit , ca proces nelimitat în timp. Experien3a eternit 3ii depinde de intensitatea tr irii subiective, iar nu de obiectivitatea substan3ial sau de o durat continu . Intrarea în eternitate nu se poate realiza decît într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continu a clipelor una la alta. Este necesar o lupt dramatic !i intens cu timpul, pentru ca, odat dep !it mirajul succesiunii momentelor, s mai r mîn numai tr irea exasperat a clipei, care s te avînte de-a dreptul în ve!nicie. În ce fel vie3uirea absolut în moment permite un acces al eternit 3ii? Sim3ul pentru devenire, pentru timp rezult dintr-un sentiment al insuficien3ei clipelor, al relativit 3ii !i condi3ion rilor lor. Acei care au o con!tiin3 intens a temporalit 3ii tr iesc fiecare moment cu gîndul la cel urm tor, la succesiune !i la transformare. Decît, eternitatea nu e accesibil decît în eliminarea

raport rilor, prin vie3uirea clipei în mod absolut. În orice experien3 a eternit 3ii este un salt !i o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabil pentru a ajunge la împ carea senin din contempla3ia eternit 3ii, încît pu3ini sînt capabili de ea. Contempla3ia aceasta nu este important prin cît dureaz , ci prin intensitatea ei. Revenirea la tr irile obi!nuite nu diminueaz nimic din fecunditatea acestei experien3e intense. Ceea ce import este frecven3a acestei contempla3ii. Numai prin experien3e frecvente se poate ajunge la be3ia eternit 3ii, la starea de încîntare pur , în care transfigur rile se îmbrac în aureole sublime !i imateriale, în care volupt 3ile au ceva suprap mîntesc, de o transcenden3 luminoas !i fermec toare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru sim3irea noastr , dar c ruia nu i se poate atribui un element de irealitate !i fantezie. C ci, din perspectiva eternit 3ii, timpul cu toat multiplicitatea lui de clipe individuale este, dac realit 3ile esen3iale. nu ireal, destul de irelevant pentru

unde antinomismul !i dialectica tendin3elor vitale se purific la mari în l3imi. în structura momentului tr it ca atare. deoarece via3a ca activitate dinamic !i progresiv are temporalitatea ca un atribut constitutiv. . Cînd vorbe!ti de via3 spui clipe. nu cunosc lupta dramatic de transcendere a timpului !i nici eforturile de interiorizare. sau cu care-3i iube!ti destinul t u sau disperarea ta proprie. mai repede o deviere a vie3ii în alt plan. fiindc pentru el dispar toate diferen3ierile într-o viziune de o monumental senin tate. sau cu avîntarea înspre discre3ia unei lumini stelare. de avînturi inten3ionale. clip . în care nu mai dore!ti !i nu mai regre3i nimic. Nu este. o scoatere din relativitatea gustului !i a categoriilor. a!a cum le depunem noi. Cu cît via3a este mai intens . Acei care au nativ în ei tendin3ele de contempla3ie a eternit 3ii. Caracterul dramatic al vie3ii este inconceptibil f r elementul temporal. Este îns în tendin3a spre regiunile eternit 3ii o atrac3ie ce seam n cu un zbor înspre un cer senin de var . Eternitatea nu poate fi iubit cu pasiunea cu care iube!ti o femeie. în aceast transfigurare. în aceast înfrîngere a timpului. Nu este un minus de via3 în experien3a eternit 3ii. Dar !i contempla3ia eternit 3ii este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare !i de încînt ri stranii. o dep !ire a imanen3ei în care ne cuprinde temporalitatea vie3ii? Tr irea imanent în via3 este imposibil f r tr irea simultan în timp. Azurul !i lumina de stele sînt simboluri pentru aceast eternitate. care nu se pot desf !ura decît în timp. Pentru cine are con!tiin3a eternit 3ii totul e permis. via3a prezint o multiplicitate de direc3iuni. cum sînt acei care se dezvolt în culturile orientale. cu atît timpul este mai esen3ial !i mai revelator. iar cînd vorbe!ti de eternitate. care sîntem infecta3i pîn în r d cini de temporalitate. izvorît ca dup o mare renun3are. în aceast transcendere a momentelor? Este.În eternitate tr ie!ti f r s regre3i !i f r s a!tep3i ceva. :i apoi.

cînd neg întreg trecutul umanit 3ii. În acest moment. insuficiente !i limitate. Istoria este ceva ce trebuie dep !it. prezentul !i viitorul nu mai au pentru tine nici o importan3 . care n-au cunoscut cre!tinismul sau descoperirile !i inven3iile !tiin3ei moderne. to3i au dreptate !i nici unul. sînt apucat de o întristare mortal . Nu g sesc eu o împ care mai mare în contempla3ia eternit 3ii? Nu om !i istorie. Cum s mai pot vorbi de frumuse3e. care m arde ca o otrav puternic . Dac timpul n-ar fi ireversibil. :i nu po3i dep !i istoria decît atunci cînd trecutul. mi-e aproape imposibil s mai particip la fr mînt rile lumii istorice. dureroas pîn dincolo de închipuire. pe care pu3ini le b nuiesc. cînd în realitate nega3ia izvor !te din cea mai mare întristare. încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Ce interes mai pot avea cercetarea idealurilor altor epoci. !i ele. ci sub imboldul unor mari tragedii. încît m mir cum de exist oameni care toat via3a se ocup numai cu trecutul. Sînt atît de trist. fiindc nici una nu e mai bun decît cealalt . s m preocupe gîndul culturii sau problemele sociale. dar pe mine nu m intereseaz .ISTORIE I ETERNITATE Nu în3eleg ce rost mai are s tr iesc în istorie. pentru ca dinamismul !i dialectica vie3ii istorice s ajung la alte forme. Neexistînd o ierarhie a atitudinilor !i concep3iilor de via3 . Sînt plictisit de cultur !i de istorie. decît dac a! fi tr it în Egiptul de acum patru mii de ani? Sîntem ni!te imbecili atunci cînd deplîngem soarta unora care au tr it în epoci care nu ne convin nou . Epocile istorice reprezint forme închise de via3 . iar aceste gînduri s-o fi actualizat !i intensificat. ca tot ce tr ie!te sub soare. ci om !i eternitate. Simt un gust amar de moarte !i de neant în mine. Nimeni nu neag istoria dintr-un capriciu trec tor. iat un raport valabil în lumea în care nu merit nici s respiri. s am idealurile epocii. Întreaga istorie îmi pare atît de nul . cînd nu mai vreau s iau parte la via3a istoric . cînd 3i-e indiferent cînd !i unde tr ie!ti. Oamenii cred c ai gîndit abstract asupra istoriei !i apoi ai negat-o în urma calculului !i a reflec3iei. S-ar putea foarte bine ca triste3ea s fi fost latent . care tr iesc cu convingerea în valabilitatea lor definitiv . Cu cît sînt mai avantajat dac tr iesc ast zi. n-a! regreta deloc s tr iesc în orice epoc a istoriei. la idealuri !i aspira3ii temporale. cum s mai pot face . credin3ele oamenilor sau zvîrcolirile cîtorva indivizi sifilitici? Vor fi mari crea3iile oamenilor.

realizezi supracon!tiin3a. To3i aceia care umbl dup eternitate o fac din frica de moarte. toate contradic3iile !i incertitudinile acestei lumi nu mai au nici o valoare. Supracon!tiin3a te duce într-o regiune unde toate antinomiile. Dar cînd revii din contempla3ia eternit 3ii? . Am mai pierdut o parte din existen3 : frumosul. cînd sînt trist. care intr ca un element important în experien3a eternit 3ii. Nu vreau s mai !tiu de nimic. Singurul rost mai adînc al experien3ei eternit 3ii este s te fac s ui3i c mori. unde nu mai !tii c exi!ti !i c mori. trist de moarte. A!a ajungi s pierzi totul…. Dep !ind istoria.considera3ii estetice.

numai om nu. încerci una dintre cele mai serioase tragedii. :i de ce s nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamn a fi om. prin singur t 3i de munte !i de . încîntarea lor este fireasc . Între oameni exist unii care n-au dep !it cu mult forma de existen3 animal sau de plant . s cre!ti înr d cinat. intensitatea fenomenului dramatic scade treptat. s parcurg seria întreag a naturii. Cum a! umbla prin cuiburi. A voi s tr ie!ti ca o plant . s -mi schimb forma cu u!urin3a unei gra3ii naive. a dori s fii o parte intim din fecunditatea p mîntului. Numai aceia care n-au vie3uit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mîndri c sînt oameni. trandafir. c l toare sau sedentar . abandonat în lume. Dar acei care cunosc ce înseamn a fi om caut s devin orice. b tut de valuri. o dram aproape monumental . De pe urma a!a-zisei lui libert 3i. o expresie anonim a cursului vie3ii este a fi disperat de rosturile !i sensul omenirii. m-a! transforma în fiecare zi într-o form particular de via3 animal !i de plant . s fiu arbore de ecuator. Omul tinde tot mai mult s ia monopolul dramei !i al suferin3ei din lume. cu crengi întortocheate. S fiu succesiv toate formele de flori. pîn la a deveni nul . plant de mare. a!a cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. în prada vînturilor. prin grote. în cea mai deplin incon!tien3 . Astfel. întocmai ca într-un proces natural. s fiu buruian . Din ce scobori de la om înspre natura neanimat . Nu pot avea mîndria c sînt om. fiindc am tr it acest fenomen pîn în r d cini. De aceea mîntuirea este pentru el o problem atît de arz toare !i de insolubil . deoarece ei tind s devin .A NU MAI FI OM Tot mai mult m conving c omul este un animal nefericit. Ce mai pot a!tepta de la asemenea realit 3i? Este desigur mare lucru a fi om. sau de munte. a avea idealuri !i a tr i în istorie. înflorind !i uscîndu-te sub soare. :i atunci nu m mir de ce omul ajunge uneori s invidieze o floare sau o alt plant . s fiu pas re cu glas melodios sau pas re cronc nitoare !i de prad . Dac ar fi posibil. ghimpe. Toate speciile s le tr iesc cu o frenezie s lbatic !i incon!tient . Este natural ca ei s doreasc !i s admire fenomenul om. s fiu bestie de p dure sau animal domestic. sufer mai mult decît dup cel mai mare prizonierat posibil în existen3a natural . c ci a fi om înseamn a vie3ui într-o ordine de existen3 cu totul nou . mai complicat !i mai dramatic decît cea natural . silit s -!i g seasc o modalitate proprie de via3 . f r teatru.

prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceast aventur cosmic . mi-ar mai putea de!tepta gustul s redevin om. . tr it în interiorul substan3ial al vie3ii. în intimitatea ei organic . urmînd arabescul formelor vitale !i pitorescul naiv al plantelor. C ci dac diferen3a dintre om !i animal rezid în faptul c animalul nu poate fi decît animal. adic altceva decît el însu!i.mare. pe cînd omul poate fi ne-om. — atunci eu sînt un ne-om.

neag moartea ca realitate fatal !i universal . A-3i da seama permanent de moarte este a realiza paroxismul con!tiin3ei. viziunea magic le concepe în a!a m sur remediabile. În magie. Pentru magie nu exist boli. Este în ea toat plenitudinea integr rii în fluxul vie3ii. deoarece pentru ea nu exist iremediabilul. dac exist . acest fenomen este plin de importan3 . Magia contest !i neag tot ceea ce e negativitate în via3 . c absolutul e în mîna ta. a acestor oameni care simt c pot totul. c tu e!ti lumea. destin !i moarte. Or. c existen3a nu e conceptibil decît în m sura în care trece prin tine. a g si sensul lumii. nimic din ceea ce via3a prezint ca iremediabil !i fatal. orice încercare de individualizare a bolii !i de aplicare a unui tratament specific este iluzorie. Sensibilitatea magic nu poate duce decît la bucurie. actualizat în fiecare moment în expresia cea mai deplin . pentru el. Subiectiv. C ci el tr ie!te ca !i cum n-ar muri niciodat . în fa3a omului. încît orice manifestare subiectiv este o expresie a pulsa3iei totale a vie3ii. c exuberan3a ta este exuberan3a acestei lumi. Iluziile magiei neag ireparabilul din lume. este desigur a realiza o form de bucurie greu de b nuit !i care este un monopol al celor dota3i cu sensibilitate magic . c ritmul universal palpit în tine frenetic !i intens. sau. tot ceea ce e esen3 demonic în dialectica vie3ii. încît caracterul lor de ireductibilitate dispare. con!tiin3a n-a cî!tigat acea autonomie de via3 care îi d caracterul unei for3e centrifugale. Pentru cine n-are aceast con!tiin3 . faptul c va intra prin moarte în neant n-are nici o importan3 . deoarece el creeaz o stare de beatitudine !i de exaltare euforic omului. ca elemente din structura interioar a existen3ei. de aceea. Optimismul magic vede totul sub raporturi de echivalen3 . toat exuberan3a activ rii în sensul !i direc3ia imanent a acestei vie3i. . ireductibilul !i fatalul. toat problema mor3ii. A sim3i c po3i totul. se reduce la con!tiin3a subiectiv a mor3ii. A avea sensibilitate magic înseamn a nu pricepe nimic din marile realit 3i dureroase. c rora nici o rezisten3 nu le pare prea mare !i nici un obstacol insurmontabil. Magia presupune o astfel de comuniune cu via3a.MAGIE I FATALITATE Îmi vine greu s -mi închipui bucuria oamenilor cu sensibilitate magic . ci p streaz înc un caracter vital. ca mizerie.

este a vie3ui subiectiv semnul de întrebare care domin peste aceast lume !i a c rui ondula3ie interogativ este ca un simbol al infinitului necuno!tibil !i inaccesibil. nu izvor !te din rezervele !i ritmul nostru interior. Oare pentru mine por3ile paradisului s fie închise pentru . a imposibilit 3ii !i incapacit 3ii în fa3a marilor probleme. iar regretul imposibil. acei care simt c uneori efortul e nul. mai persistent !i mai sigur decît cea a nebuniei. printr-un proces natural. Este atît de u!or s recomanzi bucuria celor ce nu se pot bucura! :i cum s te po3i bucura. care se bazeaz pe incapacitatea vie3ii de a-!i dep !i condi3iile !i limitele ei imanente. dar este nul în fa3a realit 3ilor de ordin metafizic. de care este incapabil sensibilitatea magic . iar pe celelalte le dispre3ui3i? Numi3i vie3uirea în momente agonice o stare de egoism !i g si3i generozitate numai în bucurie? Ne propune3i bucuria: dar cum s-o primim din afar ? C ci dac ea nu cre!te din noi. Ce rost are s -i vorbe!ti de bucurie unui om care se afl într-o imposibilitate organic de a se bucura? Bucuria va fi o stare paradiziac . în aspectele u!oare c rora le lipse!te esen3ialul !i monumentalul. pe care nu le po3i pune f r s fi angajat dramatic în existen3 . dar ea nu poate fi cî!tigat decît printr-o evolu3ie fireasc . cînd e!ti chinuit în fiecare moment de obsesia nebuniei! Î!i dau seama aceia care recomand bucuria cu o facilitate excesiv ce înseamn a te teme de înnebunirea apropiat . pentru care exist în lume irezolvabilul. Magia realizeaz ceva efectiv în lucrurile de nimic. ce înseamn a fi torturat în fiecare clip de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum s te bucuri atunci cînd sim3i c vei înnebuni? :i apoi. se adaug con!tiin3a mor3ii. care în3eleg c fatalitatea constituie un aspect al acestei lumi. un aspect esen3ial. C ci toate realit 3ile esen3iale se desf !oar sub semnul fatalit 3ii.Sînt infinit mai complica3i aceia care au con!tiin3a fatalit 3ii. Spune3i c disperarea !i agonia sînt valabile numai ca preliminarii. orice interven3ie exterioar este steril . unde se cere de cele mai multe ori t cere. A tr i cu con!tiin3a puternic a fatalit 3ii. c idealul este dep !irea lor. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat s sfîr!im cu dramatismul momentelor agonice !i s intr m într-o regiune de senin tate paradiziac !i de bucurie calm . c vie3uirea îndelungat în ele duce la automatizare? Vorbi3i de drumul bucuriei ca de singurul salvator. ireparabilul !i iremediabilul.

eventuala dep !ire a ei este imposibil s nu echivaleze cu o pierdere. Bucuria nu trebuie justificat . ce lumini î3i mai pot fura privirea? Nu oare pentru c . Este de o mie de ori mai mult complexitate într-o disperare absolut . Beatitudinea în suferin3 este o simpl iluzie. pentru a nu te distruge total prin ea. întrucît ace!tia sau sînt organic dezn d jdui3i !i atunci bucuria este o imposibilitate. suferin3a nu poate fi nici blestemat . Poate din acest motiv por3ile paradisului sînt prea înguste pentru acei care !i-au pierdut speran3a… Nu este absolut nimeni care în fondul sufletului s nu aib un regret — oricît de palid !i de indecis — dup durerea !i boala de care a sc pat. al unei exalt ri nebune !i nelimitate. Din acest motiv. ciudat !i insesizabil. dar nici iubit . dup care se va mai vedea doar o dîr de fum… C ci focul din noi va arde totul. ne mai r mîne doar drumul tuturor suferin3elor. Ultimele rezerve de via3 mocnesc în aceast beatitudine iluzorie. în mod absolut. încît orice elogiu este inutil. greu de definit. decît într-o bucurie absolut . Dar regretul acesta este atît de impalpabil !i de difuz. P strez fa3 de ea un sentiment particular. Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare. deoarece ea este o stare atît de pur !i de generoas . Nu ne mai r mîne decît suprema tensiune. Singurul asentiment dat suferin3ei este acela pe care-l exprim regretul eventualei vindec ri. Acei care sufer intens !i îndelungat. Atunci cînd durerea face parte din fiin3a ta. de un farmec analog luminii crepusculare. c ci pl cerea artificial din suferin3 rezult din necesitatea de a g si o împ care cu fatalitatea durerii. încît nu se poate cristaliza în con!tiin3a nim nui. S ducem vie3uirea momentelor agonice pîn la ultima expresie. :i cum nu ne putem bucura. nu se poate s nu se gîndeasc la o pierdere fatal prin îns n to!irea lor probabil . Justificarea ei este inutil chiar !i în fa3a dezn d jdui3ilor. s tr im drama noastr l untric la paroxism. !i de care nu te po3i desp r3i f r s întorci ochii înapoi. ca !i cum intrarea într-un ritm echilibrat 3i-ar închide calea pentru regiuni torturante !i încînt toare în acela!i timp. precum este imposibil s nu provoace un regret. dar !i ceea ce am pierdut din via3 nu mai pu3in ei se datore!te.totdeauna? Pîn acum n-am putut g si cheia fericirii. de!i doresc s se refac . sau nu sînt organic !i atunci bucuria le ofer destule seduc3ii pentru a face inutil orice justificare. De!i suferin3a nu 3i-a revelat frumuse3ea. pentru a le deschide. Ceea ce am mai bun în mine datoresc suferin3ei.

încît o enumerare a lor devine inutil . dac lumea întreag a! fi eu. Subiectivism? Dar pu3in îmi pas c al3ii cred altcumva. iar dac lumea întreag s-ar rezuma la mine. infinitul. s realizeze ceva efectiv. ca atare. nu angajeaz pe nimeni.luminile acestea tremur suferin3 ? ca !i cum s-ar stinge? Te mai atrage presim3irea nop3ii din Po3i nega un sens vie3ii din atîtea puncte de vedere. se petrece în tine un fenomen pur individual !i care. Ca !i cum de acestea nu s-ar alege praful! :i ce s-ar putea alege altceva? Ce se poate alege altceva decît nimicul? Sînt nemul3umit de orice. mi-a! da imediat demisia. Chiar dac a! fi ales Dumnezeul acestei lumi. moartea sînt numai cele mai evidente. Exist îns atîtea determinante intime care te pot duce la o nega3ie total a sensului vie3ii! C ci în ce prive!te atitudinea în fa3a vie3ii nu mai exist adev r sau neadev r. o experien3 subiectiv adînc te ridic în planul universalit 3ii. :i apoi. Ei atribuie o valoare exclusiv produselor sociale. se gr besc s -i decreteze sterilitatea. A 3i se repro!a c disperarea e un fenomen cu totul personal !i irelevant pentru al3ii este tot atît de absurd ca !i atunci cînd 3i s-ar spune c . m-a! risipi în buc 3i pîn la dispari3ie… Cum de pot avea momente cînd am impresia c în3eleg totul?! . s supravie3uiasc prin realiz rile lor. To3i vor s fac . ci numai reac3iunea spontan a intimit 3ii fiin3ei noastre. murind. Oamenii pre3uiesc atît de pu3in singur tatea! Cum se petrece ceva în singur tate. fiindc au iluzia c au colaborat cu to3ii. întocmai cum momentul te ridic în acela al eternit 3ii. Disperarea.

arta. Teologii sus3in c forma primordial de iubire este iubirea lui Dumnezeu. încît nimeni ast zi nu poate determina caracterul ei precis. încît este destul de greu s g se!ti un sîmbure central sau o form tipic a iubirii. Decît. care este nu numai sexualitate. de iubirea pentru Divinitate. cum se realizeaz ea primordial. dintre aceste manifest ri. f r fosforescen3a !i c ldura central a uneia singure. sau pentru unii metafizicieni. Vorbind de iubirea dintre sexe. înseamn a individualiza un mod de abandonare a omului în lume. Este o problem esen3ial a oric rei erotici de a ar ta care este manifestarea originar a iubirii.ENTUZIASMUL CA FORM A IUBIRII Sînt oameni în care via3a se realizeaz în forme de o puritate !i de o limpezire greu de imaginat pentru acela ce tr ie!te prins în contradic3ii dureroase !i în avînturi haotice. Nu pot concepe multiplicitatea formelor erotice f r iradierea. vorbim de entuziasm ca o form de iubire etc. Unii pantei!ti cu tendin3e estetizante sus3in c natura. Iubirea are atîtea fe3e. Aceia în care via3a se desf !oar într-o cre!tere f r obstacol. care tr iesc într-un ritm lipsit de dramatism. de iubirea pentru natur sau art . Pentru al3ii. cea mai organic . baza3i pe biologie. unde aspectele lumii sînt pline de farmec !i de lumin . f r afectivitate. Cred c forma cea mai esen3ial a iubirii este iubirea dintre b rbat !i femeie. a te consuma într-un dramatism intim !i a tr i destinul t u sub semnul iremediabilului este a vie3ui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin iluzorii. deoarece în decursul vie3ii istorice a oscilat !i variat în a!a m sur . iar unii este3i puri. A fi prins în lupte interioare. întocmai ca un soare. ci implic un complex întreg de st ri afective. a c ror fecunditate este . nici unii dintre ace!tia nu vor putea dovedi c aceast form este absolut constitutiv omului. sexualitatea pur . ating o stare de mul3umire !i încîntare. Care este. :i nu este entuziasmul o astfel de stare ce îmbrac aspectele lumii într-o str lucire plin de seduc3ii !i de bucurii? A descrie entuziasmul înseamn a remarca o form cu totul particular de iubire. Toate celelalte manifest ri n-ar fi decît reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. care. sentimentul identit 3ii universale. primordial !i structural ? Trebuie s existe una. dac nu chiar derivare. atîtea devieri !i atîtea forme. fa3 de care celelalte s se men3in într-o dependen3 . împr !tie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor.

concret !i unic. Sînt atît de rari oamenii cu adev rat entuzia!ti! . în orice direc3ie. Entuziastul nu cunoa!te înfrîngeri. Via3a este mult mai mediocr !i mai fragmentar . El nu începe o ac3iune fiindc a reflectat asupra utilit 3ii !i sensului ei. de a nu pierde nimic !i de a participa la orice ac3iune cu o vitalitate debordant . Aici vorbim de acei oameni la care entuziasmul predomin . pentru gustul dezinteresat al fr mînt rii !i pentru cultul dinamic al eficien3ei. numai avîntul imaterial. în nici un caz nu-l stimuleaz sau îl rateaz . ci numai abandonare.destul de sesizabil . Bucuria îndeplinirii !i extazul efectivului sînt notele acestui om. perspective !i calcul. Fiecare avem st ri de entuziasm. pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsa3iilor interioare !i ne închist m luînd forme. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele cînd iubirea este puternic . Succesul sau insuccesul. Este. ci fiindc nu poate altcum. entuziasmul e privit ca perfect autonom de sfera Erosului. dintr-un impuls !i un exces interior. în esen3a sa. universal . Ultimul dintre oameni care rateaz în aceast lume este entuziastul. a c rui frecven3 este atît de mare. Toate celelalte forme de iubire particip la aceast iubire central . cînd nu sînt n scu3i mor3i. fr mîntare !i d ruire. Astfel. care ridic via3a la o în l3ime de unde for3ele distructive î!i pierd intensitatea !i negativitatea. pentru care via3a este un elan din care conteaz numai fluiditatea vitalului. în natura intern a oric rui om entuziast. dac nu îi sînt indiferente. ce se risipe!te pentru voluptatea realiz rii !i pasiunea faptului. de a se orienta. de!i tendin3a lor este s devin autonome. încît alc tuie!te nota specific a unei individualit 3i. Pentru omul entuziast nu exist criterii. Nu este aici explica3ia faptului pentru ce dec dem cu to3ii. decît b nuiesc oamenii. M întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu. pentru unicitatea ei. fiindc pe el nu-l intereseaz obiectele. To3i ceilal3i. mor înainte de vreme. pentru art ? Toate acestea sînt realit 3i prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Entuziastul este singurul care se men3ine viu pîn la b trîne3e. ci ini3iativa !i voluptatea activ rii ca atare. cristalizîndu-ne în dauna productivit 3ii !i dinamismului interior? Pierderea fluidit 3ii vitale !i debordante î3i distruge receptivitatea !i posibilitatea de a îmbr 3i!a via3a cu generozitate !i elan. dînd na!tere îns la o form cu tendin3e de emancipare din sfera eroticului. cînd în realitate r d cinile lui se adîncesc în substan3a cea mai intim a iubirii. o capacitate de a primi totul. o receptivitate cosmic . ca majoritatea oamenilor. Iube!ti o femeie pentru ceea ce o diferen3iaz în lume. Iubirea este cu atît mai intens cu cît este legat cu ceva individual. pentru natur . dar acestea sînt prea rare pentru a ne defini.

s ne închipuim iubirea unui b rbat f r femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. nu pot iubi în acela!i timp mai multe femei. cu o pasiune puternic . Toate dispozi3iile de iubire. lipsit de obiect. ci de a o rev rsa în acea abandonare dezinteresat . C sînt oameni care nu dispereaz niciodat . C ci ondula3iile gra3iei sînt uneori o aluzie îndep rtat la caracterul de iluzie al vie3ii. în loc s se orienteze direct spre femeie sau. neantul. Chiar !i în gra3ie. B rba3ii care iubesc cu adev rat. iat un fapt impresionant !i care d de gîndit. cu cît e mai intens . Posibilit 3ile de rena!tere continu . Exist în gra3ie mult farmec melancolic. Cu cît pasiunea este mai intens . Via3a entuziastului nu cunoa!te tragicul. încît fac imposibile eforturile noastre de a mai auzi melodii sublime !i transcendente. Ce am avea altceva decît o plenitudine de iubire? Nu sînt oameni cu mari virtualit 3i de iubire. în entuziasm. e mai individual !i mai legat de o specificare a obiectului. fiindc tensiunea sublim !i generozitatea radical întrec orice viziune paradiziac . în ac3iuni generoase !i în receptivitatea universal pe care nu o întîlnim în iubirea realizat în mod natural. de transfigurare !i intensificare a vie3ii fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tenta3iile demonice. cu atît obiectul pasiunii cap t o proeminen3 mai mare. de frica de neant !i de chinurile momentelor agonice. Cum se poate ca în entuziasm specificarea obiectelor s fie inexistent ? Cum se poate s realizezi numai dintr-o plenitudine !i un exces în mod permanent? La ce realizare ciudat !i paradoxal a ajuns iubirea în entuziasm? Iubirea. aceast necunoa!tere.Ar fi greu s ne închipuim o lume în care to3i ar iubi totul. Poate fiindc iubirea . o form atît de apropiat de entuziasm. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie. aceast neglijare organic !i ignorare ira3ional a mor3ii este mai pu3in v dit . Admira3ia mea teribil pentru oamenii entuzia!ti deriv din faptul c eu nu pot pricepe cum de exist astfel de oameni într-o lume în care moartea. ci numai una. triste3ea !i disperarea alc tuiesc un cor atît de sinistru. fiindc entuziasmul este singura expresie de via3 complet opac pentru fenomenul mor3ii. la un moment dat. nu exist deloc. C ci entuziastul este un deviat superior al Erosului. O lume de oameni entuzia!ti ofer o imagine mai cuceritoare decît imaginea paradisului. spre b rbat. de a nu-!i epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe. originare? Entuziasmul este o iubire în care obiectul nu s-a specificat. care face din orice entuziast o fiin3 pur !i inaccesibil . S ne închipuim o astfel de pasiune erotic . dar care n-au iubit niciodat în sensul acelei iubiri tipice. se revars în manifest ri. la femeie.

via3a nu se men3ine fecund !i productiv decît prin tensiuni !i antinomii. care te face ca în fiecare moment s te deschizi pentru tot. nu reprezint un element de antinomie în lume. deoarece spiritele problematice nu pot rezolva nimic. care fac din sexualitate un determinant !i un element în tragicul uman. El poate totu!i s în3eleag mult !i multe. în fine. Din acest motiv. ca !i în gra3ie sau în magie. :i apoi. A-3i pune probleme înseamn a fi pierdut. Aici exist secretul fericirii. atîtea elemente ale acestei simbolici. A! renun3a oricînd la toate problemele din lumea aceasta. entuziasmul este cel mai purificat de sexualitate. în indiviziunea ini3ial . unde este la ele capacitatea de a se abandona la orice. unde este ira3ionalitatea naiv din entuziasm? Mitul biblic al cunoa!terii ca p cat este cel mai profund mit din cîte au închipuit oamenii. . unde este acel paradox încînt tor al iubirii ca stare pur . De ce nu am spune-o? Cunoa!terea adev rat este cel mai mare întuneric.lui are un acces atît de mare. absolut incapabil s se elibereze de simbolica sexual sau de cultul naturist. care reprezint un principiu de lupt !i de încordare agonic . În entuziasm. nu înal3 . lipse!te în entuziasm nelini!tea !i vagul. de asemenea. exprimînd un elan f r tragism !i iubind f r sexualitate. realizînd via3a f r dramatism. sensibilitatea haotic a spiritului problematic. unde este acea actualitate permanent !i total . o convergen3 organic . în care intr . spiritul nu s-a separat de via3 . pentru o naivitate dulce !i incon!tient . A fi entuziast înseamn a fi incapabil de orice dualism. fericirea debordant a entuzia!tilor este de a nu cunoa!te tragedia cunoa!terii. fiindc nu le place nimic. :i orice dualism este o otrav . Dintre toate formele iubirii. f r s cunoasc îns incertitudinile dureroase. Spiritul sfî!ie. De obicei. care nu duc la nimic. care men3ine o unitate inseparabil . Entuziastul este o fiin3 eminamente neproblematic . Or. Entuziasmul dep !e!te acest principiu. mult mai purificat decît iubirea mistic . !i.

Nimeni nu ajunge s atribuie acestui dualism o valoare explicativ atît de mare. prima reprezentînd un principiu de via3 . ziua !i noaptea î!i pierd orice expresivitate. ea este complet insuficient . Nimeni nu g se!te un absolut în afar . în Orient !i mistica tuturor veacurilor. cum s nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simpl . Aceste interpret ri sus3in c ridicarea la rangul de principii metafizice a luminii !i întunericului ar deriva din observarea alternan3ei regulate a zilei cu noaptea. alc tuie!te o adev rat scar de nuan3e între lumin !i întuneric. Dar nu aceast desf !urare este impresionant . de dominare. acest paroxism al interiorit 3ii. St rile extatice amestec umbrele cu scînteile. Este o demonie atît de curioas în orice exaltare extatic ! :i cînd.LUMIN I ÎNTUNERIC Cît de nule sînt toate interpret rile filozofice !i istorice ale religiilor. ci faptul c e!ti dominat. nu poate duce niciodat la o absolutizare în a!a m sur . Aparent. combin într-o viziune dramatic sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive. interpretarea este cum nu se poate mai fireasc . !i imaterialitatea lor. Fa3 de culoarea acestora. Culmea extazului o atingi în senza3ia final . Or. extazul. e!ti cuprins !i obsedat de ele. toate formele curente prin care lumea se individueaz . este de natur a verifica presupunerea noastr . Problema luminii !i a întunericului este legat de problema st rilor extatice. a alternan3ei exterioare a acestor dou aspecte. Frecven3a st rilor extatice. precum tot atît de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare. ca toate explic rile exterioare. iar a doua de mister !i de moarte. nimic n-o poate ilustra mai bine decît absoluta neîn3elegere a semnifica3iei dualismului luminii !i a întunericului în religiile orientale !i în orice mistic . Dar pentru cine caut determinante mai adînci. Nu mai exist decît o proiec3ie monumental de umbre !i de lumini. din tot ce are lumea aceasta în extaz. Cum se face aceast selec3ie !i purificare e greu de explicat. nu mai r mîne decît întunericul !i lumina. dac n-a cunoscut obsesia complicat !i ciudat a prizonieratului simultan sau succesiv în for3ele luminii sau ale întunericului. nu reveleaz decît sclipiri !i umbre interioare. ci numai în untru. care joac într-un dans bizar în întuneric. în care parc mori din cauza luminii !i a întunericului. orice farmec deosebit. . Este infinit ciudat c în viziunea extatic dispar toate obiectele înconjur toare.

încît accesul lor în zone profunde de existen3 produce o impresie de orbire !i halucina3ie metafizic .St rile extatice ating o astfel de esen3ialitate. imateriale. Extazul nu prinde decît esen3e pure !i. ca atare. Dar imaterialitatea lor produce vertigii !i obsesii de care nu po3i sc pa decît convertindu-le în principii metafizice. .

niciodat n-a! avea îndr zneala de a dispre3ui pl cerea !i pe oamenii care o împ rt !esc. Cînd te gînde!ti c nimic nu s-a ales de marii singurateci !i c iluziile lor au fost mai mari decît ale celor naivi sau ignoran3i! . În loc s te retragi cu cea mai mare discre3ie. declari. durerea !i moartea. ce altceva îl mai poate tenta. ca !i în societate. f r revolt !i f r ur . dac a! renun3a la tot !i n-a! mai cunoa!te decît singur tatea absolut . cu patos !i îngîmfare. Nu recomand nim nui renun3area. Simt c în agonie n-a! putea face decît apologia orgiei. :i atunci ai fugit de lume. condamni pl cerea !i toate volupt 3ile în care tr iesc oamenii. c to3i oamenii ce petrec nu în3eleg nimic din instabilitatea lucrurilor. C ci în orice condamnare exist mult invidie. Dar dac lepra m-ar cuprinde. Decît. Mult orgoliu !i suferin3 sînt în orice renun3are. Accesul la sentimentul unei ve!nicii subiective le-a dat iluzia unei eliber ri totale. ignoran3a !i iluzionarea celorlal3i. tr ind în pustiu. Spus-ai: Nu m voi reîntoarce pîn ce nu voi sc pa de na!tere. incapacitatea lor de eliberare efectiv o dovedesc condamnarea pl cerii !i dispre3ul pentru oamenii care tr iesc numai pentru a tr i. de ce s dispre3uiesc !i de ce s numesc calea mea cea adev rat ? Oare nu sînt to3i marii profe3i lipsi3i de discre3ie !i de în3elegere omeneasc ? V d durerea. fiind prada celei mai mari iluzii. în pustie. convins de vremelnicia frumuse3ii !i a tuturor splendorilor. To3i cei care au renun3at !i s-au dedat unei practici ascetice.RENUN AREA Ai v zut b trîne3ea. b trîne3ea !i moartea !i îmi dau seama c nu pot fi dep !ite. În de!ert. fiindc gîndul instabilit 3ii nu se poate dep !i decît de pu3ini. de b trîne3e !i de moarte. instabilitatea lucrurilor 3i se ofer cu aceea!i arom dureroas . n-a! condamna bucuria altuia. ci mor ca absolut to3i ceilal3i. Budismul !i cre!tinismul sînt o r zbunare !i o invidie a suferinzilor. Din moment ce eu prin renun3are !i singur tate nu pot cî!tiga efectiv eternitatea. !i 3i-ai zis c pl cerea este o iluzie. Dac m-a! retrage în cel mai groaznic de!ert. Dar de ce s tulbur pl cerile altuia cu aceste constat ri? Este foarte drept c pe acela care a v zut în fa3 asemenea realit 3i !i care le tr ie!te convins de neînduplecata lor ve!nicie. au f cut-o din convingerea c ei au dep !it în mod esen3ial relativit 3ile omene!ti. decît renun3area? Suferin3a duce la renun3are.

Dar dac de!ertul nostru l untric s-ar materializa. de!i numai aceast renun3are are valoare? În mediul !i clima noastr . pentru a nu renun3a deodat . pentru a avea motive în plus s suf r. pentru ce nu curg ca un izvor de munte? Nu este în mine atîta energie pentru a cutremura lumea asta. Numai în iubire po3i vedea ce dec zut e!ti. ci numai al unuia interior. team !i nesiguran3 ? S fiu închis complet pentru st rile pure? S fie în iubirea mea atîta otrav ? Trebuie s m abandonez complet tuturor st rilor. acela nu cunoa!te preliminariile groaznice ale renun3 rii. Dar cum s renun3i? Unde s te duci. de vid subiectiv !i nelini!te inexplicabil . Cine n-a sim3it în momentele de am r ciune !i de triste3e un fior rece prin tot corpul. f r alt gînd decît al eternit 3ii. rezultate ale unei îndelungi dureri. Nu m-am luptat !i nu m lupt destul cu moartea. tot . ca elemente capitale !i esen3iale. s nu m mai gîndesc la ele !i s le tr iesc cu cel mai deplin exces. o senza3ie de p r sire !i de ineluctabil. pentru ce nu m risipesc în buc 3i. nu ne-ar cople!i imensitatea lui? Pentru ce nu plesnesc. cum o s devenim sfin3i sub acoperi!uri? Este o dram specific modern aceea de a nu putea renun3a decît prin sinucidere. Neputînd sta liberi sub soare. de ce îmi vine s înghit întreaga aceast lume. nu mai avem avantajul pustiului exterior. de moarte cosmic !i de neant individual. r mînînd numai lumina !i întunericul. nu este în mine atîta nebunie încît s dispar orice urm de claritate? Nu este singura mea bucurie bucuria haosului !i nu este pl cerea mea avîntul ce m pr bu!e!te? Nu sînt în l3 rile mele c deri !i nu este explozia mea iubirea mea? Oare eu nu pot iubi decît distrugîndu-m ? Cum de exist în iubirea mea atîta nelini!te. pentru a opri cre!terea iubirii mele? Mizeria mea este de a voi s fiu în!elat în dragoste. C ci acela care a privit moartea în fa3 mai poate iubi? :i-ar putea muri el din cauza iubirii? Precum în extaz se realizeaz purificarea de toate elementele individuale !i contingente. încît este de mirare cum omul a ajuns s -l conceap .Gîndul renun3 rii este atît de amar. Nu avem cadrul pentru renun3are. s -mi mai fie !i Eros un du!man? De ce cînd rena!te iubirea în mine mi-e atît de fric .

Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul !i specificul absolut în acela!i timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag . În insomnii. Tot ce apare în ele se realizeaz melodic. în nop3ile cu insomnii. Caracterul impalpabil ce-l împrumut realit 3ii aceast convertire în melodic a tot ceea ce se petrece în insomnii provoac în sufletul omului o nelini!te !i o tulburare. ci p streaz toate elementele unei nelini!ti !i tulbur ri de esen3 muzical . prezen3a unui gînd sau a unui sentiment este organic . Dar triste3ea acestei nop3i universale este întocmai ca triste3ea muzicii orientale. f r s înceteze a fi hidoas . fenomenul ira3ionalit 3ii («iubirea e oarb ») este revelator. Precum. ci seam n u!urin3ei unui pas înapoi din nu !tiu care dans! Ritmul !i evolu3ia sinuoas a unei melodii interioare pun atunci st pînire pe tine !i te cuprind într-o încîntare ce nu poate fi extatic . în care predomin mai mult misterul mor3ii decît al iubirii. Fiin3a iubit se purific într-o imaterialitate. în explicarea na!terii iubirii. deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o form de gîndire sau de sim3ire. în senza3ia iubirii. cînd nu este prezen3a evident a unei persoane. al spargerii tuturor barierelor individua3iei? A te topi în iubire înseamn a încerca un fior organic. care se dezvolt asemenea unui flux. Or.asemenea. se manifest într-o universalitate de noapte. este constitutiv . nu este mai pu3in muzical . fiindc este prea mult regret în aceast t l zuire melodic . Iubirea este o form de comuniune !i de intimitate. a c rei impalpabil transparen3 . nu mai r mîne decît un motiv obsedant sau un element intim. :i atunci nu po3i !ti absolut deloc dac iubirea ta e vis sau realitate. greu de definit. ce reduce toat via3a din tine la o pulsa3ie !i la o pîlpîire. fenomenul topirii este nu mai pu3in revelator !i semnificativ. !i se impune cu exclusivitate !i imperialism. de!i e fructul iluziei. Regret. întocmai cum s-ar risipi într-o melodie. pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol de p r sire. c ci insomniile sînt atît de complicate. Cît vraj ciudat este în acele melodii care izvor sc din tine în nop3ile f r somn. într-o form de ondula3ie misterioas . încît e imposibil s -3i dai seama ce-ai pierdut. dup ce? Greu de spus. din tot ce are lumea aceasta multiplu !i divers. Poate fiindc pierderea e infinit … Obsesiile se individualizeaz numai în insomnii. tot a!a. ce poate exprima mai bine aceast form decît fenomenul subiectiv al topirii. Moartea îns !i. care nu sînt atît de intense pentru a duce la o anxietate universal .

acela poate s afirme c nu e certat cu Eros. Iubire spiritual între sexe nu exist . cînd carnea tremur de un fior total. dac nu în mod real !i efectiv. S rutul nu e posibil decît într-o astfel de senza3ie de topire. ci numai o transfigurare organic . Numai întîia iubire are valoare. s rutul te apropie mai mult de esen3a intim a vie3ii decît o reflexiune îndelungat !i complicat . cu un nimb de transcenden3 !i intimitate simultan. Existen3ial !i ontologic. eu particip ontologic la tot !i la esen3 . Sexualitatea nu atinge ea culmi? Nu se atinge în ea un paroxism unic. Cine a dus-o pîn la cap t. Fiin3a iubit cre!te atunci în tine purificat !i obsedant . cine a tr it toate formele !i farmecele ei. în tot cazul subiectiv !i imaginativ. te-ai refuzat unei abandon ri integrale. c ci nu po3i avea un acces total f r accesul absolut al unei fiin3e individuale. atunci. Nu cred ca esen3a !i intimitatea vie3ii s fi r mas un bun pierdut pentru aceia care nu s-au aventurat pe c ile spiritului. care cre!te în tine la paroxism. :i dac ajungi la acestea în mod incon!tient !i naiv. de comuniune imanent !i fecund . a vie3ii în genere. în sclipirile !i reflexele c ruia sexualitatea devine periferic . prin care persoana iubit se fixeaz în tine. nu 3i-ai manifestat iubirea. ci arde de focuri l untrice !i curge de fluidit 3i insesizabile. extatic pîn dincolo de orice margini? Decît. Participarea universal a iubirii presupune specificarea obiectului. de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima . ci ai omorît în tine expansiunile erotice. în mod incon!tient !i naiv. Orice iubire adev rat reprezint o culme c reia sexualitatea nu-i r pe!te nimic din în l3imea ei. ira3ional .general. evoluînd în carnea ta pîn la a-3i da iluzia spiritualit 3ii. Iubesc o fiin3 . Numai în astfel de condi3ii este posibil o senza3ie de topire. de!i ea se orienteaz înspre o singur fiin3 ? Comuniunea mai adînc nu se realizeaz decît prin individual. cînd ea nu mai este un obstacol !i o rezisten3 material . dar întrucît ea este un simbol al totului. Dar cînd dintr-o !ov ial !i nesiguran3 l untric . ai pierdut ceva? Numai cînd e!ti con!tient sim3i cît ai pierdut. fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul con!tiin3ei sexualitatea. de!i iubirea f r sexualitate nu se poate concepe. C ci nu prin forme !i categorii se ajunge la realit 3ile esen3iale. dintr-o lips de curaj !i avînt în prima tinere3e. Exaltarea !i vagul în iubire r sar dintr-o presim3ire !i dintr-o prezen3 nereflectat în suflet. ce mai po3i spera.

fiindc el nu !tie c sînt unii care ar pl ti un somn cu o avere. Exist o mare. a te preocupa de insomnii este a te compl cea în neseriozit 3i. la un sentiment al agoniei. în iad niciodat . c rora le e fric de pat !i care ar sacrifica o 3ar pentru incon!tien3a din somn. cînd atît via3a cît !i moartea î!i cer drepturile lor. face din triste3e o otrav care. cînd orice avîntare moare sub glasul obscur !i nel murit al unor chem ri din adîncuri negre !i cople!itoare. la o disperare absolut . a!a încît fiecare de!teptare este un început nou de via3 . cîteodat se amestec într-un aliaj complex. o infinit leg tur între insomnie !i disperare. la o triste3e etern !i iremediabil . o întunec !i o st vile!te. Pentru un om s n tos. Iubirea este prin esen3 deschis . dimpotriv . alteori triste3ea. ca o floare de prim var . De ce s -i spui omului animal ra3ional. picurînd în iubire. C ci îndelungile întrist ri paralizeaz în a!a m sur elanul iubirii. cum creierul e parc strîns !i corpul ap sat de greut 3i interne. M întreb dac poate exista disperarea f r insomnii. Insomniile duc. ce o r pesc în mod brutal amarnicele lucidit 3i !i haosul insomniei. a unei rena!teri permanente. N-a pedepsit Dumnezeu pe om luîndu-i somnul !i . încît îmi vine s m întreb dac omul nu este un animal ce nu poate dormi. este o speran3 nou . cînd g se!ti la unele animale ra3iune cît vrei? Nu exist îns în scara întregii vie3i animale. Deosebirea dintre iad !i rai nu poate fi decît aceasta: în rai po3i dormi cînd vrei. provocînd o stare de nelini!te. Acea senza3ie de presiune interioar .lor iubit ! Cum vor mai g si cuvinte pentru a doua? :i oare mai rena!te iubirea? Depinde de om !i de triste3ile lui. Cum atac triste3ile r d cinile lui Eros! :i oare de ce întrist rile sînt numai de moarte? Sînt prea trist spre a fi n scut pentru iubire! Acel care a spus c somnul este egal cu speran3a a avut o intui3ie admirabil a îngrozitoarei importan3e a somnului. precum !i a nu mai pu3inei importan3e a nesomnului. Insomnia este o realitate atît de mare. un singur animal care s vrea s doarm !i s nu poat . dac este posibil o pierdere total a n dejdii f r concursul nesomnului. Via3a p streaz astfel o discontinuitate pl cut care d impresia unei continue regener ri. în afar de om. adic pentru un animal. precum iubirea este al vie3ii. cînd sim3i cum te aduni în tine. încît te întrebi dac triste3ea nu este un reflex al mor3ii. :i nu închide r coarea triste3ii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea. ui3i complica3iile !i obsesiile. În somn ui3i drama vie3ii tale.

dezgustul de via3 !i înclinarea spre sinucidere. M simt un om f r sens !i nu-mi pare r u c n-am nici un sens. Tot ce vre3i g si3i în mine. ce îndeamn pe unii oameni la suprema renun3are. De ce nu zbor. care s poarte numele meu !i care s curg ca o amenin3are apocaliptic . absolut tot. !i focul din mine va evapora aceast ap ? În mine sînt numai aburi !i scîntei. :i apoi. z p ceal !i haos. Eu sînt contradic3ia absolut . nu indic ea o form de nebunie? Acei care se sinucid. Sînt o fiin3 r mas de la începutul lumii. la senza3ia unei imersiuni nelimitate. în care elementele nu s-au cristalizat !i în care haosul ini3ial î!i joac înc nebunia !i învolburarea lui. Cine nu s-a cutremurat la viziunea interioar a scufund rii lui în ape adînci. de scafandru al neantului. sau un ideal. încît nu !tiu cum un suflet omenesc poate s le suporte. aruncîndu-se în ape sau din etajele caselor. Este imposibil s iube!ti via3a atunci cînd nu po3i dormi. o fac desigur sub un impuls orb !i o atrac3ie nebun înspre adîncimi. inunda3ii de foc !i incendii de ap . senza3ia aceea de scufundare. de aceea depresiunile teribile în care tr iesc. acela nu va pricepe niciodat substratul atrac3iei teribile înspre neant. cînd de haosul meu nu se poate alege decît haosul? În mine nu exist nici o voin3 înspre form . :i de ce mi-ar p rea r u. paroxismul antinomiilor !i limita . cu tot ce e fiin3 ? Simt în mine atîta fluiditate.dîndu-i cunoa!terea? :i nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznic atunci cînd nu te las s te culci? Nebunii sufer mult de insomnii. spre cristalizare. A! vrea ca fiin3a mea s se transforme într-un fluviu cu ape tulburi !i n valnice. Oare va stinge aceast ap focul din mine. de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorin3a mea de zbor o fug de existen3 ? :i n-a! fugi în acest zbor cu toat existen3a. încît m mir cum de nu m topesc !i nu curg. Este în mine atîta confuzie. de pr bu!ire în adîncimi. ca !i cum ai vrea s fugi de lumin spre a locui pe fundul oceanelor sau al m rilor. care se na!te în unele clipe de veghe absolut . evoluînd înspre profunzimi marine. cine n-a sim3it l untric o împleticeal în aer. trasînd arabescuri de o absurd complexitate sau descriind vîrtejuri ca o pulbere cosmic .

este dep !ire a nimicului. al unei eliber ri care nu înseamn nimic? Cu ce îndr zneal mai po3i vorbi de via3 . c ci eu sînt omul care voi rîde în clipa suprem . S nu-3i pese de timp. pentru ca via3a s continue a exista mai departe a!a cum e: oarb . pe care nu-i intereseaz decît beatitudinea clipei !i încîntarea pentru ve!nica prezen3 !i eterna actualitate a lucrurilor. este fiin3are. în abandonarea total la seduc3iile clipei. care pot tr i prezentul absolut. De ce s pui frîne vie3ii. de ce s o distrugi pentru un cî!tig atît de pu3in fecund cum este acela al unei indiferen3e totale. dup ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai mult stim pentru un om cu dorin3ele contrariate. din incapacitatea de a dep !i esen3ial temporalitatea. Ferici3i sînt aceia care pot tr i în moment. ira3ional . de devenire !i de nimic. Nu pot concepe o lume mai antipatic decît una de în3elep3i. nenorocit în dragoste !i disperat. :i nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este incon!tien3a din iubire adev rata tr ire a clipei? Nu dep !e!te adev rata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontan o fac nu numai din triste3e !i angoas . dar !i din cauza luptei dramatice cu timpul. N-a sosit timpul cînd trebuie s declar m r zboi pe moarte !i pe via3 timpului? :i nu este timpul du!manul nostru. în fa3a neantului absolut. decît pentru un în3elept rece. care nu este decît un sentiment de prezen3 etern a lucrurilor. Ar trebui distru!i iremediabil to3i în3elep3ii acestui p mînt. Prezentul. voi rîde în agonia final . în clipa ultimei triste3i. scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor. de o impasibilitate orgolioas !i resping toare.încord rilor. Eternul prezent este existen3 . C ci temporalitatea existen3ei introduce un element de neant în fiin3are. care nu poate ap rea decît acolo unde temporalitatea devine constitutiv pentru existen3 . deoarece tot ceea ce se consum în timp î!i dovede!te implicit inconsisten3a. . al tuturora? Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasc este ideea de eliberare prin omorîrea dorin3ei. Atunci realizezi eternul prezent. în mine totul e posibil. fiindc numai în tr irea integral a lui existen3a cap t o pozitivitate !i o eviden3 . Nu se poate anula timpul decît prin vie3uirea absolut în moment.

Trebuie declarate nule toate adev rurile oamenilor usca3i. care gîndesc f r sperm la creier. organice !i spermatice.Fiecare stat ar face bine s aresteze pe to3i în3elep3ii !i s -i închid într-un castel p r sit. ele nu pot fi doborîte decît prin uzare. fiindc !tiu c nu exist adev r. ci numai adev ruri vii. nu pot avea decît regrete. C ci ur sc în3elepciunea acestor oameni pe care adev rurile nu-i dor. Apreciez numai adev rurile vitale. :i chiar dac ar fi. Sau în3elep3ii n-au în3eles nici acum c adev rul nu poate s existe? . care nu sufer cu nervii. deoarece nu exist argumente hot rîtoare împotriva lor. To3i oamenii care gîndesc viu au dreptate. f r angoas !i f r disperare. ca s nu mai tulbure pe nimeni. carnea !i sîngele lor. fructe ale nelini!tii noastre. C mai sînt oameni care caut adev rul.

nelini!ti universale !i chinuri metafizice. u!urin3a !i zborul care rezult dup marile purific ri. Frumuse3ea stranie a fl c rilor este de a da iluzia unei mor3i sublime. de un sens revelator. Nu simbolizeaz avîntul impalpabil al fl c rilor gra3ia !i tragedia. a unei mor3i pure. Nu exist femei care în suferin3a lor personal s descopere esen3a suferin3ei. N scute aproape numai pentru iubire. u!oare !i gra3ioase? Moartea în fl c ri o vedem ca o ardere de aripi. pl cut !i încînt toare. Prin femei se poate realiza temporar o incon!tien3 dulce. Fiin3e eminamente patice. o moarte imaterial . nu le tr iesc cu acea intensitate ce purific !i exalt . s fiu aruncat de impulsul lor insinuant !i fin. naivitatea !i disperarea. Nu este caracteristic c vorbim de moartea în fl c ri numai la fiin3e întraripate. asemenea unui azur auroral. f r o proiec3ie sau o adîncire în esen3ial !i etern. intimitatea unei femei este un corectiv !i o reconfortare. pentru femeie ele r mîn strict individuale. s plutesc într-o mare de fl c ri. dup marile arderi l untrice? A! vrea s fiu ridicat de elanul !i transcenden3a fl c rilor. idei. voluptatea !i triste3ea? Nu este în transparen3a lor consumatoare. ele î!i epuizeaz întreg con3inutul fiin3ei lor în avîntul erotic. fiindc se men3in într-o sfer pur individual !i accidental !i ca atare sînt lipsite de semnifica3ie !i de o valoare simbolic . care este dincolo de armonie. Femeia tr ie!te volupt 3ile sau îndur durerile ca !i cum acestea ar fi exclusiv individuale. în imaterialitatea lor arz toare. într-o moarte de vis. St rile suflete!ti la femei nu sînt creatoare. Pentru cei tulbura3i adînc de o nelini!te metafizic . Femeia este . Femeile iubesc mai mult decît b rba3ii !i sufer mai mult decît ei. fiindc femeile sînt opace pentru universal. Oare numai fluturii mor în fl c ri? Dar aceia care mor de fl c rile din ei? Adev ratele femei sînt acelea a c ror prezen3 te face s ui3i de probleme. ele nu transform !i nu transfigureaz experien3ele subiective. de propor3ie !i de m sur . dezvolt un gînd sau un sens de universalitate. s m consum într-o moarte eteric .FRUMUSE EA FL C RILOR Întregul farmec al fl c rilor este de a cuceri printr-un joc ciudat. Dar pe cînd b rbatul. ci se las dominate de ele. din experien3a iubirii sau dintr-o mare suferin3 .

stabilind aceast echivalen3 . experien3a ira3ionalului. la o uitare reconfortant . Sufletul lui nu vibreaz . nu cunoa!te frica de moarte. treci peste dualit 3ile chinuitoare !i revii înspre un fond originar de via3 . c aceste fiin3e vizuale n-au creat nimic în pictur . în care femeile s-au exercitat mai mult decît b rba3ii. frico!i !i rezerva3i. pentru scurt timp. ce îi face insensibili atît la pl cere. ca expresii organice. contactul cu femeia nu poate fi decît un drum care. ui3i c suferi din cauza spiritului. pîn la limit . din esen3a ira3ional a vie3ii. :i ceea ce e mai grav este c în acele domenii în care ele au lucrat !i activat mai mult au creat mai pu3in. înspre con3inuturi primordiale !i indivizibile.un animal incapabil de cultur !i de spirit. Pentru cavalerii neantului. Îmi place femeia fiindc al turi de ea încetez s gîndesc !i pot cu deplin tate s realizez. s-au remarcat pu3in în unele !tiin3e cu care înclin rile feminine nu pot avea nici o afinitate? În esen3a sa. Faptul c în aceast art . Stabilind toate con3inuturile vie3ii într-o echivalen3 . în anumite con3inuturi. femeia este o fiin3 accesibil numai la valorile vitale ale Erosului !i complet inaccesibil la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale. eroismul barbar. Iubesc infinit mai mult pe oamenii domina3i de mari pasiuni care îi devor pîn la moarte. c . el trage toate consecin3ele acestei anul ri. grotesc sau sublim. Al turi de femeie. Ur sc în3elep3ii pentru c sînt comozi. Existen3a de în3elept este steril !i goal . decît egalitatea de dispozi3ie a în3elep3ilor. nu dore!te !i nu a!teapt nimic. iar atunci cînd se explic sterilitatea ei prin condi3ii istorice se realizeaz un act de cea mai cras ignoran3 . nu înceteaz totu!i s se fr mînte. Alura lui de transcenden3 !i superioritate îl face incapabil de tragedii. este rece !i înghe3at. În3eleptul nu cunoa!te tragicul pasiunii. nu este mai pu3in adev rat c duce la împ care temporar . precum nu cunoa!te avîntul !i riscul. cum e cazul cu muzica. Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu. S mai amintim c nu exist un gînd original de la o femeie. Gra3ia femeii tempereaz tragedia b rbatului. derivate. De aceea vorbe!te în maxime !i d sfaturi. de dramatism infinit sau de exaltare eroic . dimpotriv . cît !i la durere. ele n-au produs nimic original m face s declar categoric !i iremediabil c femeia nu e o fiin3 istoric . dac nu duce la salvare. o singur crea3ie durabil în art . fiindc este complet lipsit de . Cît de complex îmi pare îns o existen3 care. În3eleptul nu tr ie!te nimic !i nu simte nimic.

Resemnarea în3eleptului r sare dintr-un gol interior. Sînt infinit mai fecunde acele existen3e care. de antinomii !i dezn dejdi. nu înceteaz de a fi devorate de contradic3ii organice !i insurmontabile. tr gînd toate consecin3ele. nu înceteaz de a se contrazice.elemente contradictorii. iar nu dintr-un foc l untric. Prefer s mor de un foc interior decît de vidul !i resemnarea în3eleptului. fiindc nu cunoa!te tragismul marilor pasiuni. .

în vîrtejul de început al lumii. f r s fi suferit toate ame3elile apocalipsului. lipsit de o excelen3 formal !i de un sens geometric. Sim3irea noastr s pîlpîie de acest efort !i de aceast nebunie. precum consisten3ele ei. . de aceste v p i !i de aceste pr p stii. înainte de apari3ia formelor. înspre haosul absolut! S desf !ur m subiectiv un proces care s reprezinte intrarea în confuzia primordial . Nu pot tr i decît la începutul sau la sfîr!itul acestei lumi. Cît groaz !i cît bucurie nu încerc la gîndul c a! fi prins deodat în vîrtejul haosului ini3ial. Totul s vibreze de o nelini!te universal de început. înainte de individua3ie. ca o trezire din neant. În interiorul nostru s dispar legile lumii. accesul vîrtejului absolut s !i toate topire !i fie deplin. toate cristaliz rile !i toate structurile. S existe în mine posibilit 3i de forme. de la form înspre vîrtej. pentru ca. în vîrtejurile demonice ale haosului originar. dar nici una s nu fie realizat !i efectiv . un proces invers !i retrospectiv. C ci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos. Nemaiexistînd legi !i fiin3e individuale. Simetria acestui vîrtej este singura simetrie haotic . În noi s creasc un avînt înspre învolburarea cosmic . A! vrea s tr iesc la începutul lumii. de la natur înspre indiviziunea originar . Dar exist în orice vîrtej o posibilitate viitoare de form . Destr marea lumii realizeaz un proces contrar evolu3iei cosmice. dar izvorît din aceea!i sensibilitate !i acelea!i aspira3ii.ÎNTOARCEREA ÎN HAOS Înapoi înspre haosul ini3ial. precum în haos este o posibilitate de cosmos. în aceast dezechilibrare. în confuzia !i în paradoxala lui simetrie. Un apocalips r sturnat. putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos.

cu preten3ii de lumin !i bun voin3 . ca o masc hidoas . C ci autoironia este o expresie a disper rii. ci numai prin suspine. inteligent !i fin . distruge toate iluziile de elan !i pe ruina . Ironia indic o crispare intern . invidiaz !i învenineaz . o lips de spontaneitate !i iubire. o adîncire de riduri. Ironia dispre3uie!te gestul naiv !i spontan. de cine s mai rîzi sau s plîngi. c ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zîmbete. îmi pare mult mai autentic ironia amar . de comuniune !i în3elegere uman ! Ea este un dispre3 voalat. înveninat !i sinistru. n scut dintr-un sentiment de superioritate sau orgoliu facil. neputîndu-!i manifesta admira3ia lui pentru simplicitate. care sînt suspine chiar dac sînt complet în bu!ite. o transfigurare a unei realit 3i !i a unor deficien3e. cînd nimic n-a rezistat pornirii !i excesului de negativitate. mult invidie fa3 de oamenii naivi. în ironie. din cauza enormului s u orgoliu. Singura ironie adev rat este aceea care supline!te o lacrim sau o crispa3ie. Nelimitatul din ironie anuleaz toate con3inuturile din via3 . Ironicul. ironia tragic !i agonic . ci de ironia tragic . Cît de caracteristic este faptul c în autoironie se întîlne!te numai forma tragic de ironie. dac nu un rînjet grotesc !i criminal. dispre3uie!te !i se crispeaz . ce izvor !te dintr-un scepticism u!or. cu senin t 3i vagi !i echivoce. decît de tine însu3i. înso3e!te toate gesturile tale. decît cea surîz toare. pe cînd la ceilal3i aceast imposibilitate de participare nu se reflecteaz dureros în con!tiin3 . cazi în mod iremediabil !i tu. fiindc sentimentul unei pierderi ireparabile nu exist . legat de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale. Nu vorbim de ironia elegant . !i ai lichidat radical cu toate formele de existen3 . Exist o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit !i ironia celor superficiali !i comozi. Din acest motiv. de ironia din disperare.IRONIE I AUTOIRONIE Cînd ai negat totul. Ai pierdut lumea asta. de ironia infinit amar . :i atunci un rîs negru. C ci la întîii ea indic o imposibilitate de participare naiv la via3 . afar de tine? Dup ce întreaga lume a c zut în ochii t i. fiindc starea ironic este dincolo de ira3ional !i naiv. cu frenezie. de acea ironie prin care unii oameni î!i m rturisesc emfatic distan3a lor de lume. de cine te mai po3i lega. Este îns . te-ai pierdut !i pe tine.

. apare surîsul agonic. dulci !i mîngîietoare.tuturor surîsurilor naive. mai crispat decît în m !tile primitive !i mai definitiv decît în cele egiptene.

Cînd v d mizeria. C ci mizeria obiectiv din via3a social nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii l untrice. totu!i pasivitatea e criminal . a!a cum e mila tuturor oamenilor. fiindc numai el a putut s -!i creeze din semen un supus. M apuc o dezn dejde mortal cînd m gîndesc la mizeria îngrozitoare a omului. Ca !i în fa3a ruinelor. mi-e . acest sentiment se combin cu unul al imanen3ei !i eternit 3ii mizeriei. în care omul apare în toat inconsisten3a !i mizeria lui. ce nu face altceva decît s otr veasc !i mai mult aceast lume nenorocit !i singur . nu cunosc mizeria. Acest animal ra3ional — n-ar mai fi! — se apuc de construc3ii. Chiar !i t cerea îmi pare un urlet. de teorii. Animalele. Nici un animal nu-!i bate joc de altul. Cînd m gîndesc la mizerie. Ar trebui s arunc tocul din mîn !i s m duc într-un bordei. acolo unde exist via3 omeneasc . ar tînd-o mai îngrozitoare !i mai ininteligibil decît în p r sirea absolut . fiindc nu cunosc ierarhia !i dependen3a unora de al3ii. De!i !tii c oamenii ar putea înl tura mizeria. îmi trece orice poft de a mai tr i. Toat caritatea din lume nu face decît s eviden3ieze !i mai mult mizeria. la o stare sufleteasc paradoxal !i tulbure. Toate îmi par egal de stupide !i de inutile. se pasioneaz de ideologii în fa3a mizeriei. în loc s arunce tot ceea ce are pe el. al caracterului ei ineluctabil !i fatal. Fenomenul mizeriei apare numai la om. Numai omul este capabil de atît autodispre3. unde sprijinul adus s r ciei ar însemna mai mult umanitate efectiv decît o carte. î3i dai totu!i seama de ve!nicia ei. nu mai pot adera la nici o teorie !i la nici o doctrin de reform social .DESPRE MIZERIE Cînd m gîndesc la faptul c mizeria este strîns legat de existen3a omeneasc . precum criminal e !i mila aproximativ . dînd astfel na!tere la un sentiment neobi!nuit de nelini!te amar . De alt parte. care tr iesc fiecare din silin3a lor. Prezen3a mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice !i explic de ce grandomania acestui animal va trebui s aib un sfîr!it catastrofal. în mizerie te doare vidul de umanitate. la putregaiul !i cangrena sa. regretul c oamenii nu schimb esen3ial ceea ce este în putin3a lor de a schimba. asem n tor pîn la identitate cu el. într-un gest de în3elegere înalt !i de comuniune adînc . De!i nu se poate interveni în existen3a nim nui !i de!i nu po3i scoate pe nimeni efectiv din singur tatea durerii.

Exist paloarea aristocratic !i paloarea mizeriei. Mizeria.ru!ine pîn !i de faptul c exist muzic . creeaz umbre de via3 . :i atunci. o am real . Nu admit o revolt relativ în fa3a nedrept 3ilor. Esen3a vie3ii sociale este nedreptatea. ci numai o revolt etern . devenit în asemenea cadru inexpresiv !i rece. ci o ur . a doua din mumificare. hidoas . Nu este în convulsiunile ei nici urm de purificare. rea !i r zbun toare. ca !i boala. la un compromis ce ascunde r ni !i patimi chinuitoare. Întîia rezult din rafinament. ci la o umilin3 veninoas . spectral . la o umilin3 curat !i pur . ci au c zut în ea. nu duce la un suflet nevinovat !i îngeresc. fiindc ace!tia în3eleg mai bine decît ceilal3i c în via3a aceasta lucrurile ar putea sta !i altcum. o înr ire carnal . . ce succed unui incendiu cosmic. o face scîrboas . nu se pot împ ca absolut niciodat . C ci mizeria fantomatizeaz . apari3ii stranii. Aceia care nu s-au n scut în mizerie. fiindc etern este mizeria în umanitate. cum s mai aderi la o doctrin social !i politic ? Mizeria distruge din via3 totul. asem n toare unor forme crepusculare.

A!a pretind oamenii: pentru ca s cread în tine. încît ecoul suferin3elor oamenilor s nu mai ajung pîn la el. Oamenii sînt r i !i criminali. Or. :i adev rata îndoial a lui Cristos nu este cea de pe munte. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvînt în fa3a a orice. moral !i pedagogie. tu trebuie s renun3i la tot ce e al t u !i apoi la tine. Dac Isus n-ar fi murit pe cruce. predic . :i cînd a r mas numai cu solda3ii romani. sînt sigur c le-a cerut s -l ia jos. moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine. dac ar fi putut. Criteriul îndoielii este singurul valabil spre a-i deosebi de maniaci. Toat admira3ia vulgului este plin de sadism. ca !i cum adev rurile lor ar fi mai bune decît ale celor pe care îi înva3 . s mîntuiasc . Nu se îndoiesc ei îns prea tîrziu? Acela care s-a crezut fiul lui Dumnezeu nu s-a îndoit decît în momentele finale. s-ar fi retras în col3ul cel mai obscur al lumii. ei vor s mori pentru a garanta autenticitatea credin3ei tale. din mediocritatea !i satisfac3ia lor. Vor s înve3e pe al3ii. precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodat de credin3ele !i misiunea lor. De ce admir ei scrierile r s rite dintr-o însîngerare durabil ? Fiindc aceasta îi scute!te de suferin3e sau le d iluzia suferin3ei. de-o luciditate dureroas . Valoarea profe3ilor o m sor dup capacitatea lor de îndoial . de!i numai în îndoial sînt profe3ii !i fanaticii cu adev rat umani. s arate calea adev rului. s le apari ca un destin particular !i demn de admira3ie. s devieze destinele altora. Isus a suportat r stignirea. Nu c Isus ar fi încetat deodat s mai cread în misiunea !i ideile lui — era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic —. unde nimeni n-ar mai fi cerut speran3 sau mîntuire. ci aceea de pe cruce. s -i scoat cuiele. Cristos .FUGA DE PE CRUCE Nu-mi plac profe3ii. Restul este absolutism. numai în fa3a mor3ii nu. cre!tinismul n-ar fi triumfat. C ci la marii profe3i îndoiala este mai tulbur toare decît la ceilal3i oameni. deoarece !tia c numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. dar moartea pentru al3ii este mult mai greu de suportat decît moartea ta. suprema încredere în valabilitatea principiilor cre!tinismului. Sînt convins c Isus pe cruce a invidiat destinul celui mai anonim dintre oameni !i. dup frecven3a momentelor cu adev rat chinuitoare. consumarea destinului t u personal. pentru a fugi atît de departe. Ei vor s vad sînge sau lacrimi dincolo de rînduri pentru ca.

:i-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant. clipele cu adev rat tragice din existen3a lui. a regretat c e fiul lui. ci pentru a muri singur. dezgustat de p mînt !i de cer. În întreg procesul r stignirii. C ci el s-a îndoit !i a regretat ascenden3a lui divin numai în momentele finale. Cre!tinii n-au în3eles nici acum c Dumnezeu este mai departe de oameni decît oamenii de el. Isus a avut momente cînd. S ne fi dat pace. Detest în Isus tot ce e predic . f r comp timirea oamenilor !i f r lacrimile lor. idee !i credin3 . într-o moarte geometric !i vertical ! . în fa3a jertfei pentru al3ii. În fa3a mor3ii. totu!i îmi este imposibil s cred c aceast idee nu l-ar fi obsedat. Cine n-a f cut pact cu diavolul n-are rost s tr iasc . Îmi închipui un Dumnezeu plictisit pîn dincolo de margini de ace!ti oameni care nu !tiu decît s cear . nici nu mai putem fi sfin3i !i nu mai putem crede în predicatori. s se considere fii ai lui Dumnezeu! S-ar putea ca nu to3i fiii lui Dumnezeu s moar pe cruce. :i dac a primit moartea. Regretul meu este c diavolul m-a ispitit atît de rar… Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit. Chiar dac Isus n-ar fi cerut solda3ilor eliberarea — din cauza orgoliului —. deoarece el exprim simbolic esen3a vie3ii mai bine decît Dumnezeu. De aceea. ca Isus de pe cruce… Oare ce s-ar fi întîmplat dac solda3ii romani ar fi ascultat ruga lui Isus. înaintea lui. a f cut-o numai pentru a triumfa ideile sale. Neap rat Isus a crezut c e fiul lui Dumnezeu. dac l-ar fi luat de pe cruce !i l-ar fi l sat s plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în alt parte a lumii pentru a predica. s se îndoiasc sau s -i fie fric de moarte. dar aceasta nu l-a putut împiedica. Noi ne îndoim !i regret m atîta. un Dumnezeu exasperat de trivialitatea crea3iei sale. care exprim simbolic tenta3iile vie3ii. C ci dac s-ar m sura dup suferin3 . cî3i n-ar avea dreptul. C ci idealuri !i credin3e au atî3ia. Isus Cristos a regretat c e fiul lui Dumnezeu. încît nici unul dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. care nu îmi par nici cele mai interesante !i nici cele mai dureroase. Iubesc la Isus momentele de îndoial !i de regret. !i s nu ne mai fi tulburat cu atîtea idealuri !i credin3e. moral . s fi avut mai pu3ine îndoieli !i mai pu3ine regrete. S-ar putea foarte bine ca Isus s fi fost mult mai simplu decît îl concepem noi.putea foarte bine s dispar în fa3a primejdiei r stignirii — sau ar fi putut primi admirabilele tenta3ii ale diavolului. dac nu s-ar fi îndoit c e fiul lui Dumnezeu.

cînd în infinit nici o direc3ie nu e mai valabil decît cealalt ? În spa3iu. imposibil aceast apropiere. O trepida3ie universal zguduie totul ca într-un infern. astfel ca lumea s poat fi asimilat unei istorii cu convergen3 universal !i precis . dintr-o existen3 ordonat . a!a cum face concep3ia progresului. Cum s pot concepe c acest sens se va realiza în viitor. Simt o voluptate demonic atunci cînd m gîndesc la aceast . Infinitul neag orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi.CULTUL INFINITULUI Nu pot vorbi de infinit f r s simt un vîrtej interior !i unul exterior. cu legi !i forme. cît !i infinitul temporal. Infinitatea este tot atît de deconcertant în trecut ca !i în viitor. Infinitul nu duce la nimic. Curbele !i ondula3iile lui n-au nimic din u!urin3a gra3iei. fiindc în el totul e provizoriu !i caduc. Atît infinitul spa3ial. în acela!i timp. Totul e prea pu3in fa3 de nem rginire. unde sînt limite care se opun regresiunii noastre. Nimeni nu poate avea experien3a infinitului f r ame3eli. cînd avem o eternitate înapoia noastr în care s-a putut realiza orice? Cum o s poat prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecut ? Dac lumea ar fi avut un sens. Cu cît punctul de ajungere se deplaseaz înspre o dep rtare inconceptibil !i indefinit . :i cum s nu te tulburi. :i toat lumea pare a se mi!ca într-un ritm accelerat !i nebun. nici una nefiind preferabil alteia. în care exist puncte sigure !i delimitate. cu o iu3eal de gînd. s-ar fi revelat pîn acum !i noi l-am fi aflat. ca !i cum s-ar apropia apocalipsul. dar !i fiindc este infinit . cînd pîn acum ar fi trebuit s se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindc este ira3ional în esen3a sa. cu atît intensitatea vîrtejului pare a cre!te. Sensul este conceptibil numai într-o lume finit . de sfîr!itul universal. ci descriu linii complicate. asemenea unor fl c ri cosmice. Ce s se realizeze în viitor. în care po3i ajunge la ceva. Evolu3ia acestei linii sinuoase se desf !oar spre un punct etern inaccesibil. f r o tulburare adînc !i care nu se poate uita. prin imensitate. care toate nu pot duce nic ieri. infinitatea stabile!te echivalen3a direc3iilor. Nu exist un sentiment adînc al infinitului f r acea senza3ie ciudat a apropierii vertiginoase de sfîr!itul cosmic. Este ca !i cum. a! s ri într-un vîrtej cu ondula3ii inegale !i capricioase ce evolueaz . C ci infinitul nu duce la nimic. Paradoxul infinitului este de a-3i da aceast senza3ie de apropiere de sfîr!itul absolut !i de a face.

:i c derea noastr din mrejele acestui vîrtej s nu semene cu o stingere treptat . dup ce ne-am pierdut toate speran3ele. Nu po3i în3elege infinitul. te zbucium . în definitiv. pîn la epuizare. toate nebuniile acestei mi!c ri neîncetate. s urm m ondula3iile lui în spa3iu. s plutim prin spa3iu f r alt scop decît al acestui dinamism absolut. te afecteaz în r d cinile fiin3ei. a planului închis !i determinat. ce ne mai trebuie atîta sens? Oare nu putem tr i !i f r ca lumea aceasta s aib unul? O be3ie a ira3ionalit 3ii. s ne arunc m f r nici o rezerv în vîrtejul teribil al infinitului. dar te !i face s neglijezi tot ce e gest m runt. ce amplific !i mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. pentru ca trecerea în neant s semene unei ilumin ri. s realiz m la paroxism un vis de barbarie cosmic !i de exaltare nem rginit . este fatal ca s anuleze tot ceea ce are o consisten3 finit !i o cristalizare formal . Este revelator c arta care exprim mai bine infinitul. ca !i reflexia îndelungat asupra acestei infinit 3i. nega3ia categoric a formei. c putem participa la anarhia universal . s ne consum m în focurile acestui vîrtej. organic !i iremediabil . ci s continu m în aceast agonizare cu haosul vîrtejul ini3ial. o anarhie total . În fa3a infinitului. s ne consum m într-o avîntare de cel mai înalt dramatism. Nu exist experien3 a infinitului care s nu provoace anarhia. la tensiunile acestui vîrtej. un dionisism total nu pot suplini acest nonsens universal? S tr im. gîndindu-ne mai pu3in la moarte cît la infinita noastr nebunie. în c ldura lui îngrozitoare. care î3i d imaginea unei anarhii cosmice. dac nu ai embrionar tendin3e anarhice în tine. chiar !i durerile par mai mici. este aceea care tope!te formele într-o fluiditate de . Tr irea infinit 3ii. de revolt !i de neîmp care total . Ce bine c . Exist în complexitatea uluitoare a infinitului. Infinitul fiind progresivitate absolut . Întreg patosul !i dramatismul infinitului s ne mai cuprind o dat în singur tatea mor3ii.negativitate !i îmi pare chiar bine c lumea n-are nici un sens din cauza infinitului. ne mai putem arunca în infinit. Dac n-avem scopuri precise !i idealuri accesibile. fiindc lumea n-are nici un sens. S str batem. ca un element constitutiv. s -l iubim pentru nebunia lui cosmic !i pentru anarhia lui total . este cea mai groaznic lec3ie de anarhie. c avem dreptul la un salt absolut în nem rginire. muzica. Infinitul te dezorganizeaz . prin!i în evolu3ia lui. :i. tot ce e insignifiant !i întîmpl tor. O experien3 intens a acestuia nu face decît s creeze o coresponden3 între vîrtejul exterior !i vîrtejul interior.

Muzica. o dovede!te orice viziune mai adînc . Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc to3i aceia care creeaz opere hot rîtoare în aceste domenii. Forma tinde totdeauna s dea un caracter absolut fragmentarului. realitatea adev rat se descoper ca o pîlpîire !i o pulsa3ie dintre cele mai încordate. s elimine perspectiva universalului !i a infinitului. . s distrugem formele !i s cl dim singurul cult f r forme: cultul infinitului. mai poate distinge ceva. individualizînd con3inuturile. pretinde o astfel de tensiune !i o inspira3ie atît de adînc . nu r sare decît dintr-o experien3 a infinitului. s -l izoleze într-o autonomie !i. încît e inexplicabil cum cineva. întocmai ca !i muzica. deoarece. Nu exist forme în lume decît pentru a sustrage con3inuturile existen3ei din haosul !i anarhia vîrtejului infinit. :i nu sînt pe drumul nebuniei to3i aceia care s-au avîntat în infinit? Ce ne mai import normalitatea sau nenormalitatea! S vie3uim în extazul infinitului. ar trebui ca to3i marii compozitori s se sinucid la un moment suprem al vie3ii lor sau. în seduc3iile inconsistente ale m rginirii. dac nu. care niciodat nu vor duce la revela3ii metafizice. Metafizica. C formele au o consisten3 iluzorie fa3 de acest vîrtej. dincolo de cristaliz rile efemere. Dac în lume ar exista o consecven3 imanent !i fatal .un farmec ciudat !i inefabil. Sim3ul pentru forme rezult dintr-o complacere în finit. s iubim tot ce n-are margini. mai mult decît toate celelalte arte. Amîndou cresc pe în l3imi !i produc ame3eli. s înnebuneasc . dup asemenea momente.

c ci r spînde!te o fluiditate insesizabil care te asimileaz !i te cuprinde ca în ni!te mreje imateriale. vacuit 3i sau discontinuit 3i. acolo unde ochii v d în interior. Ne place s le admir m în pictur . amenin3 toare. Expresivitatea absolut . Sînt oameni a c ror simpl prezen3 este pentru al3ii un surmenaj. S ai o mîn fantomatic . prezen3a lor este fecund . o mîn nervoas . dar sîntem incapabili s le d m expresie în propria noastr persoan . mai mult decît un plînset. M gîndesc plin de triste3e cum trec oamenii pe lîng ei. de ce nu am m ri încontinuu luminile din noi sau ne-am ame3i de adîncimile întunericului? Nu trebuie s d m o expresie infinit tuturor contingen3elor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da. va face din prezen3a noastr un centru de iradiere mai puternic decît soarele. în care tot ce are fiin3a noastr specific se adînce!te pîn dincolo de margini.BANALITATE I TRANSFIGURARE Este o prostie. dar nimeni nu se gînde!te la cultivarea lor. Sau. din moment ce nu m sting imediat !i din moment ce nu pot cî!tiga naivitatea. :i nu numai mîinile. !i tot ce ne individualizeaz s ating aceast form de expresivitate. atîta energie de interiorizare pentru a te putea . rezultate din acea neîncetat transfigurare în care culmile sînt nu numai ame3eli. În orice caz. dar !i fa3a. ci o comuniune. hot rîtoare. Prezen3a mîinilor. care nu este altceva decît o înf ptuire a unei expresivit 3i absolute. încordat pîn la ultima crispa3ie. o oboseal adînc sau o iluminare. s vorbim de semnifica3ia lor. sau de ce n-am cultiva un zîmbet pîn am ajunge la zona vital din care el izvor !te? Cu to3ii avem mîini. C ci mîinile pot avea ochi. s le facem revelatoare pentru toat agita3ia noastr l untric . s mai fac gesturi zilnice. cu vibra3ii infinite !i pulsa3ii irezistibile. dac nu. Pentru astfel de oameni nu exist goluri. dur !i înfior toare. la atingerea unei expresivit 3i absolute prin delicate3ea !i nuan3ele sau pozi3ia lor. obi!nuite !i comune. un zîmbet sau o rug ciune. Trebuie dep !it în toate modurile banalitatea !i realizat transfigurarea. fruct al unei continue transfigur ri. Trebuie îns atîta fr mîntare. o mîn transparent . ca un reflex imaterial. o mîn grea. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment. o participare. ci !i volupt 3i. ar tarea lor s fie mai mult decît un discurs. al unei neîncetate primeniri l untrice cu focuri nestinse !i cu valuri agitate. cum î!i neglijeaz destinul !i cum se consum în platitudine.

din cauza naivit 3ii esen3iale a oric rei experien3e erotice. fiind nem rginit . Oare voi mai putea vie3ui dup astfel de probleme. ca !i suferin3a. Triste3ea. c rora li se substituie!te o reflexivitate bizar . Ceea ce diferen3iaz triste3ea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia. sau un vis absurd. A tr i valorile Erosului înseamn a tr i nemijlocit. Este teama de viitorul existen3ei mele problematice sau este o team de propria mea nelini!te? C ci m cuprinde o nelini!te de fatalitatea fiin3ei mele. cre!te !i se dilat ca un regret spre a se fixa apoi ca o triste3e. materialitatea grea !i fatal . care d un caracter atît de organic durerii. în aceast moarte de lumin !i de foc? Simt în mine o nelini!te ciudat .exterioriza într-o prezen3 hot rîtoare. iar nu la iubire. deoarece în ele avem în con!tiin3 separa3ia noastr de lumea obiectiv !i nelini!tea care d un caracter tragic vie3uirii în existen3 . o exaltare reveric îmbr cat în imperceptibile melodii transcendente? Nu se 3ese în mine fantezia grotesc !i bestial a unui demon !i nu este nelini!tea mea o floare din gr dina unei fiin3e apocaliptice? Toat demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în nelini!tea mea. niciodat nu poate fi definitiv . ca dup o mare pr bu!ire. Dac ar exista . Oare exist alte întrist ri decît întrist rile de moarte? Nu. a nu putea fi capabil de un act imanent de vie3uire. triste3i !i irealit 3i. voi mai putea continua s tr iesc dup astfel de vie3uiri? Oare ceea ce tr iesc eu e via3 . de visuri crepusculare. C ci toat existen3a mea este o pr bu!ire care. :i n-ar fi suprema transfigurare. care se insinueaz în tot corpul. în necesitatea secret a vie3ii. de un act asociat fluxului vie3ii într-o participare din cele mai organice. încît luminile transfigur rii te-ar putea arde !i distruge iremediabil. ci fum !i pulbere. amestec de regret. care e sim3it ca libertate. Triste3ea !i durerea nu pot duce decît la moarte. Oboseala din triste3e este incomparabil mai mare decît cea din melancolie. ne revel existen3a. la o deprimare teribil !i iremediabil . la exaltare erotic . pe cînd la a doua predomin senza3ia. lipsite de farmec !i de vis. :i din aceast demonie n-o s arunc eu parfum de flori peste univers. este o oboseal care duce la dezgust de via3 . fiindc adev ratele triste3i sînt negre. Dar a fi trist !i a suferi înseamn a nu putea tr i nemijlocit. în imediatul vie3ii.

iat ceea ce este revolt tor !i ininteligibil. încît nu pot s realizeze în ei nici o form de transfigurare. Munca este un blestem. De!i în genere omul este un animal bolnav. Ea deplaseaz centrul de preocupare !i interes din zona subiectiv într-o zon obiectiv a lucrurilor. Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei în!i!i. Cea mai comod . ci în infern. încît atunci cînd admir m gra3ia sau entuziasmul noi nu sîntem sensibili !i nu avem în con!tiin3 s n tatea. a nu sesiza nimic din culmile sau adîncimile existen3ei. de intensitatea unor fosforescen3e interne !i de realizarea unei prezen3e iradiante. c ele reprezint dou modalit 3i de vie3uire care determin felul s n t 3ii. dep !ire ce o întîlnim totdeauna în boal . într-un plan fad de obiectivitate. Ea indic nu numai o prostie organic !i definitiv . a g si o bucurie într-un efort care nu duce decît la realiz ri irelevante. aceast expresie a organicului ce nu !i-a dep !it legea lui. o incapacitate de orice ac3iune eroic . numai împotriva celor s n to!i nu. Munca adev rat . care ar fi o . de lucruri. Munca sus3inut !i neîncetat tîmpe!te. lui nu i-ar putea cre!te decît aripi negre !i grele. A munci din toate for3ele numai pentru munc . :i cînd mi se va obiecta s n tatea din gra3ie sau entuziasm. voi r spunde c acestea preced oarecum s n tatea. se g sesc totu!i destui oameni s n to!i pentru a putea vorbi de sensul s n t 3ii în omenire. S n tatea brut . A fi s n tos înseamn a umbla în lumea aceasta legat la ochi. o absen3 total a oric rui risc. trivializeaz !i impersonalizeaz . Omul nu se intereseaz atunci de destinul s u personal. ci de fapte. Cel mai mare dispre3 pe care îl pot avea pentru un om este s -l consider s n tos. fiindc ace!tia sînt atît de pu3in sensibili. organic — adic o s n tate iremediabil — este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om.un zeu al triste3ii. Ele sublimeaz în a!a m sur faptul organic. de educa3ia lui l untric . pentru a zbura nu înspre ceruri. mai confortabil !i mai pu3in angajat stare este starea de s n tate. Iar omul a f cut din acest blestem o voluptate. dar !i o platitudine de sim3ire. Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor. a concepe c te po3i realiza numai printr-o munc obiectiv !i neîncetat .

a ajuns un rob p c tos !i impotent al realit 3ii din afar . palate. ce în3elege !i justific totul. De aici perspectiva redus a tuturor oamenilor activi !i energici. ci realizeaz . temple !i castele? Nu este suficient con!tiin3a subiectiv a eternit 3ii. de ie!ire din centrul fiin3ei. Dar n-a uitat ajungînd la naivitatea simpl !i dulce. în care s nu mai g sim nici o asem nare cu genul de munc în care s-au risipit? Oare a fost nevoie s cl deasc piramide. iat o fatalitate care la om e mai dureroas decît la animal. Unde mai exist într-o astfel de via3 extazurile. în loc s tr iasc pentru el însu!i — nu în sens de egoism. S munce!ti pentru ca s tr ie!ti. Munc înseamn periferie. :i în munc omul a uitat de el însu!i. dintr-o meschin rie detestabil !i periferic . ci la o exteriorizare vecin cu imbecilitatea. ci transfigurarea intens pentru realizarea unei prezen3e. la o existen3 solar !i sclipitoare. Este caracteristic c în lumea modern munca indic o activitate exclusiv exterioar . pe cînd omul î!i d seama de plusul considerabil pe care-l adaug fiin3ei sale complexul de forme al muncii. a devenit o activitate de exteriorizare. viziunile !i nebuniile? Unde mai exist suprema nebunie. În loc ca omul s tind la o prezen3 str lucitoare în lume. De aceea. De ce nu se hot r sc odat oamenii s lichideze cu munca de pîn acum !i s înceap o alt munc . Prin munc a devenit din subiect obiect. unei activit 3i frenetice. cu cît se intensific munca exterioar . apoi desigur aceasta nu poate fi decît sim3ul pentru eternitate. de aici platitudinea lor iremediabil de gîndire !i de sim3ire. munca neîncetat !i trepida3ia exterioar . adic un animal. la om se manifest una din tendin3ele lui de a iubi r ul.activitate de continu transfigurare. prefer totu!i o lene. cu defectul de a fi mai pu3in s lbatic. încît el n-o separ de existen3a sa proprie. mai îndep rtat !i mai irealizabil. cînd acesta este fatal !i frecvent. unde mai exist voluptatea autentic a r ului? C ci voluptatea negativ din încîntarea pentru munc are ceva din mizeria !i platitudinea omeneasc de fiecare zi. prin ea omul nu se realizeaz . C ci la acesta activitatea este atît de organic . :i. cu atît eternitatea devine un bun mai inaccesibil. Cu cît cre!te cucerirea de bunuri în temporal. este expresia acestei tendin3e de imbecilizare prin munc . con!tiin3a acelei împliniri în supracon!tiin3 ? Dac a distrus ceva activitatea frenetic . În frenezia muncii. . de!i nu opun muncii nici contempla3ia pasiv !i nici reveria vag . Munca este nega3ia eternit 3ii. Faptul c fiecare om trebuie s aib o carier . ci de cre!tere interioar —. s intre într-o form de via3 care aproape niciodat nu-i convine.

intolerante !i absolutiste. Sînt atît de vesel !i de trist. S sim3i cum te pr bu!e!ti în tine. tr ind euforia !i nelini!tea apocalipsului. în vidul din afar . încîntat de reveria extatic a melancoliei. Un gol ce se ridic din stomac pîn la creier. De aceea. a! vrea s nu mai existe moarte pe acest p mînt. a c rei fatalitate este atît de groaznic în triste3ea pur !i adev rat . Sînt fericit !i nefericit în acela!i timp. :i nu !tiu de ce. simt prezen3a misterioas !i inexplicabil a celor mai contrare sentimente care agit sufletul omenesc. Pentru a trezi lumea modern la via3 trebuie scris elogiul lenei. în întinderea progresiv a acestui gol. M atrag dep rt rile. o s fiu înghi3it de propriul meu vid. Cum s g sesc un triumf în marele gol. trecînd prin toate organele !i membrele ca un fluid u!or !i impalpabil. S -3i dai seama de . Pentru bucuria triste3ii mele. m atrage marele gol. al acelei lenevii pline de împ care !i de un zîmbet ce accept totul. proiectat din mine asupra firii. S fie vagul dep rt rilor. încerc simultan exaltarea !i depresiunea. întocmai ca !i munca. dup singur t 3i fantomale !i misterioase? M domin un sentiment muzical al dep rt rilor. un semn de imbecilitate. cu priviri difuze pe în l3imi de cer !i cu triste3ea în l3imilor proprii. cum ri!ti gîndindu-te la tine. adev ratul elogiu nu poate fi decît acela al transfigur rii. ca o insesizabil pîlpîire intern . îndep rtînd contururile ca pentru a face !i mai ciudate dep rt rile. în m rirea neîncetat a acestui vid crescînd în infinit. în atrac3ia nel murit pentru dep rt rile cosmice? M v d singur. O s m înghit golul meu l untric. în neantul t u propriu. în mijlocul unui peisaj nem rginit. vibra3ii de melancolie infinit !i cu ritm de extaz în singur tate. sorbind prin to3i porii aromele singur t 3ii. nostalgia dup virginit 3i cosmice. este mult mai pu3in complicat decît aceast senza3ie nebun a pr bu!irii în tine însu3i. Este infinit mai mult sim3 metafizic într-un om lene! decît într-unul activ. m domin disperarea !i voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. cum cazi în haosul intern! Senza3ia pr bu!irii în golul exterior. încît lacrimile din mine au în acela!i timp reflexe de cer !i de infern. Se întîmpl îns uneori ca lenea s fie.

Întregul con3inut al personalit 3ii se dezvolt atunci sub semnul durerii. al pr bu!irii interne. durerile se fixeaz în suflet ca eternit 3i de ghea3 . într-un joc indefinit. a furtunilor interne cu marile depresiuni. ca un corectiv vulcanului interior. Receptivitatea pentru durere î!i are originea nu numai într-o structur temperamental specific . devenit realitate !i emblem a acestei personalit 3i. Marea receptivitate pentru durere. Nu este de mirare pentru ce. în furtuni de durere. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intim în care limitele con3inuturilor suflete!ti r s rite din durere se dilat la infinit. Nelini!tea pr bu!irii exterioare n-are farmecul maladiv al nelini!tii. ia propor3ii în con!tiin3 . nu face omul insensibil la noi dureri. :i pe cînd bucuriile !i succesele nu pot dep !i un efect de moment. ci creeaz o receptivitate mult mai mare !i mai ascu3it . r sunînd de o vraj demonic . ac3iunea cea mai timid — ca un risc formidabil. cea mai mic depresiune se amplific . Sînt extrem de chinuitoare aceste st ri în care. de a-3i g si moartea în nimicul t u propriu. apare oboseala. este a atinge forma neobi!nuit de expansiune centripet în care centrul fiin3ei se deplaseaz . la ritmul vie3ii exterioare face din oboseala continu o stare în care te distan3ezi progresiv de tot ceea ce exist . la aceia care nu cunosc decît îndelungile suferin3e care tind s epuizeze seria nesfîr!itelor dureri. în frecven3a !i dominarea durabil a durerii. Incapacitatea de a mai lua parte la via3a lucrurilor.infinitele tale adîncimi !i s le sim3i chem rile. mult durere îl separ . în care nu exist margini !i forme pentru progresul durerii. este exagerat !i proiectat în con!tiin3 pîn la paroxism. se intensific !i apas ca o greutate insuportabil . Fiecare prilej de durere este tr it atunci cu mult mai mult intensitate. din orice întristare o sum de triste3i iremediabile. s-ar . Obi!nuin3a cu durerea nu toce!te sensibilitatea. încît gestul cel mai mic ia propor3ia unui act eroic. Atunci. din orice durere un colos de suferin3e. îi duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanic . C ci la aceasta se adaug satisfac3ia de a muri în tine. dezgustul de via3 !i oboseala de a tr i sînt uneori atît de mari. Dac mult iubire apropie pe om de via3 . în izbucnirea ei. pe care o au unii oameni. ci !i în obi!nuin3a. str duin3a cea mai redus se proiecteaz ca un efort colosal. Un vulcan a c rui lav ar suferi cristaliz ri chiar în elanul. în neantul subiectiv. Oboseala !i dezgustul de via3 fac din orice lacrim o mare de plînset.

încît mirarea m apuc cum de nu explodez deodat cu aceast lume.consolida !i s-ar topi succesiv în ascensiunea sa. be3ia !i excitarea în ultimele forme m încînt pentru amestecul lor de farmec !i de nelini!te. Pentru mine nimic n-are valoare decît prezentat în ultima expresie. groaznic . s arunc în anonimatul fiin3ei mele toate cadavrele care îmi împiedic ascensiunea. :i unde se poate g si aceasta. !i infinita mea dorin3 de întuneric !i de lumin . pentru volupt 3ile !i chinurile haosului meu. altundeva decît în ultimele expresii? Încord rile ultime !i convulsiunile triste3ilor sfî!ietoare. A! vrea ca toat lumea aceasta s fie aruncat în aer de fatalitatea . Fiecare pas al meu s fie un triumf sau o pr bu!ire. împotriva soartei mele. Cu s lb ticia impetuoas a resurselor neexploatate din mine !i cu încrederea bestial a patimilor comprimate. !i cu mine întreaga lume. dup acest vulcan nu r mîne numai fum. toate obstacolele care amîn transfigurarea. a durerilor !i amurgurilor mele. s explodez împotriva destinului meu. Nimic din calculul meschin !i din aprecierea ra3ional a existen3elor curente s nu mai îngreuneze tensiunea nem rginit a vijeliei mele interne. Simt cum tremur eu. De aceea. în ritmul cel mai trepidant s se deschid florile !i s str luceasc putregaiul sufletului meu. Nu pot vorbi decît despre ultimele triste3i. de o vraj ciudat !i irezistibil . exaltarea pentru definitivatul neantului !i provizoratul existen3ei? S fie oare pentru noi existen3a un exil !i neantul o patrie? Trebuie s lupt împotriva mea. Nu este totul ultim? Existen3a în genere nu este ea deja prins în neant? :i ce este nelini!tea în fa3a neantului decît bucuria pervers a ultimelor tiste3i. În cea mai fulger toare alternan3 s creasc !i s moar via3a din mine. M arde un astfel de foc interior !i m agit furtuni atît de mari. nebunia ultim . C ci iubesc ceva numai întru cît apare f r nici o rezerv . într-un avînt apocaliptic. pentru surîsul acela apocaliptic. pentru tragicele încînt ri ale dezn dejdii !i ale bucuriilor mele ultime. ci !i ghea3 . cum m n p desc fioruri din adîncuri !i cum m cuprinde o exaltare de sfîr!it de lume. f r nici un compromis !i f r nici o reticen3 . realizat în forme ultime. s înghit lumin !i întuneric pentru orgia mea l untric . s nu mai r mîn decît expansiunea mea subiectiv . ultimele bucurii sau ultimele tragedii. un avînt sau o ratare. Cu cel mai barbar elan.

nu se va mai mira nimeni de ce. consist în faptul c el nu mai poate g si o satisfac3ie în datele !i valorile vie3ii. Dac oamenii vor ajunge vreodat la o stare în care s nu mai poat suporta monotonia. halucina3i. de o nebunie imanent . totul s fie într-o clip nimic. continu !i adînc . ea nu te poate îndep rta de la senza3ia de gol ce urmeaz fantasticelor plenitudini ce se nasc !i cresc în experien3ele capitale. în faptul c oamenii supravie3uiesc unor încord ri organice excesive !i unor st ri suflete!ti de limit . Nu voi în3elege niciodat cum de nu s-au g sit oameni care s se sinucid în culmea volupt 3ii sexuale. pentru o mare sensibilitate. ca animal dezintegrat din via3 . ca în complica3iile apocalipsului. s se cutremure totul ca în fa3a ultimelor clipe. ar trebui s consume într-o clipit toat fiin3a noastr . ci de imbecilitate. ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existen3ei? Nu numai dup experien3a neantului !i a disper rii îmi pare un nonsens supravie3uirea. oricît diversitate ai mai c uta în via3 . dar !i dup intensitatea voluptuoas a actului sexual. Nu este un semn de rezisten3 . la viziunea agoniei definitive. de o demonie intrinsec !i p r sit . dar nimeni n-are curajul !i originalitatea unei mor3i sexuale. nem rginit în intensitate. pentru ce n-o consum m noi? Sînt atîtea moduri de a muri. a agoniei ultime a universului. de ce s neglij m astfel de prilejuri? Trebuie numai o sclipire de amarnic luciditate în culmea uit rii sexuale. se poate pune problema dac mai are rost s mai tr ie!ti dup ce ascul3i unele simfonii sau dup ce prive!ti un peisaj rar !i fascinator. Imposibilitatea de a supravie3ui exalt rii aceleia infinite va consuma. Toate aceste experien3e au un caracter de definitivat sau. Nimic s nu-!i mai g seasc o ra3iune în sine însu!i. orice urm de existen3 . Tragedia omului. ci ar avea avantajul de a te arunca în nimic în mijlocul suspinelor de voluptate. dar aproape iluzoriu în timp. în cazul cel mai bun. prin!i în vîrtejul demonic al clipelor din urm . s ne învîrtim. Atunci. :i dac n-o consum . Fiorul acela. de r scruce.ei proprie. :i s soarbem nimicul. De ce s pierdem astfel de c i. Dup ele. pentru ca moartea sexual s nu mai apar o iluzie sau o fantezie deviat . Ce rost mai are s tr ie!ti dup asemenea tensiuni. platitudinea !i vulgaritatea existen3ei obi!nuite. Orice fiin3 ca parte din existen3 poate vie3ui. . cum de nu s-au g sit fiin3e care s simt vulgar !i plat orice supravie3uire. atunci orice prilej de tr ire absolut va fi un motiv de sinucidere. care n-ar fi mai pu3in absolut decît celelalte mor3i.

întrucît pentru ea existen3a. via3a e totul. De aceea. . via3a nu e un absolut. ea este un semn de întrebare. Pentru om. c ci omul n-a primit pîn acum nici un r spuns întreb rilor lui !i nu va primi niciodat . are caracter de absolut. dar nici nu poate avea unul. pentru om. nici un om. Pentru animal. întrucît nu e numai animal. nu g se!te o mul3umire în faptul însu!i al vie3ii. din care ea face parte. :i acest semn de întrebare este un final. în faptul de a tr i. deoarece via3a nu numai c n-are nici un sens.

N-a! regreta dac dup o astfel de risipire vocea ar r gu!i. Într-un anumit fel. Sau oamenii cu adev rat ferici3i n-au con!tiin3a fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din con!tiin3 . întocmai ca !i suferin3a. ochii ar orbi !i mersul s-ar împletici. De ce numai durerea are lacrimi !i 3ipete. a unei exaltate dispozi3ii interne înspre pl cere. durerile — !i distribu3ia în lume n-ar fi incomparabil mai echitabil ? Durerile nu se uit . pe cînd unul ce a suferit mult numai în . m-a! risipi de bucurie în v zul celorlal3i. De aceea. Numai oamenii normali n-au ce uita. preaplinul meu încînt tor !i debordant. pentru ce nu apar în strad s -!i strige bucuria în 3ipete nebune !i neîncetate? De unde atîta discre3ie !i atîta rezerv ? Dac a! avea con!tiin3a unei bucurii continue. pe cînd amintirea durerii amplific senza3ia penibil cu memoria deconcertant a cadrului. nici pl cerile nu se uit . pentru ca ei s ne r spl teasc din infinita lor incon!tien3 . care determin receptivitatea în sensul ei. mi-a! consuma toat energia pentru a face comunicabil starea mea de fericire.PRINCIPIUL SATANIC ÎN SUFERIN Dac sînt oameni ferici3i pe acest p mînt. determinînd-o într-o puternic receptivitate pentru pl cere !i înseninînd progresiv fiin3a noastr . n-a! regreta dac func3iile !i posibilit 3ile organelor s-ar epuiza !i focul din mine !i-ar încetini pîlpîirile. iar pl cerea numai fioruri? Cînd în pl cere omul ar avea atîta con!tiin3 cît are în durere. C pl cerile nu se pot uita integral. Dac exist fericire în lume. c ci !i ele se însumeaz în personalitatea noastr . pentru ce nu url . ea trebuie comunicat . n-a! putea tr i numai în mine acele momente. Ne este extraordinar de greu a ne aminti de o pl cere !i de cadrul în care ea s-a dezvoltat. atunci n-ar putea r scump ra pl cerile. de con!tiin3 . singurii oameni care au mult de uitat sînt aceia care au suferit mult. o dovede!te faptul c un om ce a tr it toat via3a în pl ceri nu va avea la b trîne3e decît o u!oar dezabuzare. într-un mod nem surat de mare. Dar pe cînd durerile au o pregnan3 !i o individualitate dincolo de însumarea !i totalizarea ce se realizeaz în noi. chiar fiindc sînt legate. ci le-a! împ rt !i într-un elan f r margini tuturora. pl cerile se !terg !i se topesc ca ni!te forme cu conturul indecis. !i dac a! sim3i o irezistibil înclinare înspre senin tate.

!i originea ei livresc este de natur a nulifica în con!tiin3a mea toate bibliotecile. atunci suferin3a este la antipodul acestui principiu. În toate formele bucuriei. de centrul de atrac3ie al lumii. Ele nu formeaz sc ri înspre cer. c ele separ pe om de via3 . :i cînd e!ti într-o asemenea m sur separat de lume. suferin3a este un drum spre iubire. ci !i în diversitatea formelor de pl cere organic . precum tot atît de ru!inoas este aceea dup care durerile creeaz afinit 3i cu lumea. Pe treptele suferin3ei nu urci. se fixeaz fa3 de om într-o pozi3ie de exterioritate !i transcenden3 . cînd ai lumea ve!nic în fa3a ta !i cînd te sim3i iremediabil singur în fa3a acestei lumi. :i întunericul în care ajungi pe sc rile durerii nu este mai pu3in infinit !i etern decît lumina ce te orbe!te pe sc rile bucuriei. :i aceasta nu numai în bucuria spiritual . de dualizare !i dramatizare. cînd nu este calea esen3ial cre!tinismul numai în aceast problem ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferin3ei ca drum al iubirii este a nu cunoa!te nimic din esen3a satanic a suferin3ei. atunci cum s mai po3i uita ceva? Nu sim3i necesitatea uit rii decît a lucrurilor !i experien3elor din cauza c rora ai suferit. Dup ele. este o for3 centrifugal ce te deta!eaz de sîmburele vie3ii. Or. Principiul satanic. în multiplele volupt 3i ale sim3urilor. Dac principiul divin se caracterizeaz printr-un efort de sintez cosmic !i de participare metafizic la esen3a totului. ci înspre infern. în fa3a unei singure experien3e tr ite pîn la margini. unul din paradoxele bestiale . Suferin3a este o cale de separare. :i resemnarea presupune infinite tragedii anterioare. str bate într-o imanen3 organic !i esen3ial întreg sîmburele durerii. încît toat lumea. iei un contact incon!tient !i experimental cu dinamismul concret al firii !i te sim3i legat prin toate fibrele cu pulsa3iile ira3ionale ale lumii. Este o prejudecat ru!inoas în afirma3ia c pl cerile sînt egoiste. Dar oare paradoxal a gradului de con!tiin3 . ca principiu de dislocare.cazul cel mai bun va realiza o profund resemnare. ci cobori. Separarea de lume în suferin3 duce la interiorizare excesiv . cu splendorile !i întunecimile ei. de disociere. Concep3ia cre!tin !i concep3ia curent a suferin3ei sînt fundamental false. la o dezvoltare a iubirii. de unde totul tinde s se unifice în iubire !i intimitate. Superficialitatea ce exist la sursa unor atari prejudec 3i este revolt toare. participi naiv la ritmul total al vie3ii.

peisaje. De!i nu pot g si un sens în lume. care au p catul de a fi direct sesizabile !i demascabile de un ochi p trunz tor. le integreaz . distan3a dintre mine !i ea n-a f cut decît s mi-o fac mai accesibil . îl îndep rteaz de la orice posibilitate de integrare !i asimilare. Oricît m-a! fi zb tut eu în aceast lume !i oricît m-a! fi separat de ea. nude sau moarte. Am avut momente cînd frumuse3ea unei flori a justificat în fa3a în3elegerii mele existen3a unei finalit 3i universale. îl izoleaz . C ci ei nu pot dep !i o form de vizualitate ordinar . care s arate înspre ce evolueaz lumea !i la ce ajunge procesul universal. oamenii se împart în dou categorii: în aceia pentru care lumea ofer prilejuri de interiorizare !i aceia pentru care lumea r mîne exterioar . la vederea unor fl c ri. v zul. pr bu!iri. În genere. obiectiv !i nesemnificativ . varietatea de forme a existen3ei a fost totu!i în mine un prilej de ve!nice încînt ri !i triste3i. vîrtejuri sau armonii? Sau cî3i. :i numai ca atare ea poate avea semnifica3ie. To3i oamenii v d focuri. de!i pot fi perfect mul3umi3i cu via3a. Toate obiectele lumii fizice !i toate formele naturii sînt lipsite pentru om de orice semnifica3ie dac sînt privite ca atare. . Oamenii care interiorizeaz nu pot lua faptele brute. toat existen3a obiectiv e un pretext.ale acestei lumi este de a !terge amintirile celor ce n-ar vrea s uite !i de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori s uite totul. !i cî3i poart în ei frumuse3i îndep rtate care s le coloreze melancoliile? Oamenii care tr iesc indiferent. c rora natura nu le ofer decît o obiectivitate fad !i rece. dar ne determin !i ele. în loc s înghit obiectul. Cei ce interiorizeaz peste m sur descoper în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolic . tr snete. Atunci cresc în noi !i nu numai c le determin m. ci le vitalizeaz . topindu-le într-un torent l untric. dar cî3i simt în ei fl c ri. La omul comun. Într-o adev rat interiorizare. furtuni. precum o pat în puritatea unui azur a fost de natur a-mi a3î3a verva pesimist . Semnifica3ia lor se dezv luie numai unei intense tr iri subiective. un sens obiectiv !i o finalitate transcendent . în ele însele. deoarece o teleologie obiectiv nu se poate construi !i justifica decît pe o sum de iluzii. ea nu este mai pu3in pentru ei o sum de ocazii pierdute. se gîndesc simultan la gra3ie !i la moarte. care tinde s le asimileze !i s le însumeze în subiectivitate.

de ap sat !i de cople!it. iar cînd a!tept m nu putem înv 3a nimic. — Eu nu am idei. — Cîte mii de celule nervoase m cost fiecare gînd? Iat întîia întrebare ce trebuie s !i-o pun un gînditor existen3ial !i organic. Ar trebui s nu a!tept m nimic decît de la sugestiile imediate ale clipei. ci obsesii. de orice rezisten3 . o eternitate? To3i înv 3 m s tr im dup ce nu mai avem nimic de a!teptat. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a pr bu!it din cauza ideilor. Interiorizarea duce la pr bu!ire. De ce n-am pune în fiecare moment atîta pasiune !i atîta ardoare încît fiecare clip s devin un absolut. aspecte !i obiecte nu par a se fi subtilizat în 3es turile unei substan3e nervoase. fiindc nu tr im în prezentul concret !i viu. a se fi sub3iat pîn la transparen3 într-un mediu de o fine3e inexplicabil . c r3ile. Salvarea nu poate fi decît în . ci am impresia c s-au transpus în mine ca realit 3i. vulgarit 3ile !i viziunile sublime s-au condensat într-un creier !i c o parte din trecutul umanit 3ii s-a actualizat într-o biat con!tiin3 . s a!tept m f r a avea con!tiin3a timpului. deoarece n-au curajul fiec rei clipe. c o parte din existen3 apas în infinitul meu l untric. Mai este atunci de mirare de ce unii se de art !i de sexualitate numai pentru a uita? — Pentru ce nu scriu femeile? Fiindc ele pot plînge oricînd. viziuni. femeile. Aceste gînduri. ci într-un viitor fad !i îndep rtat. fiindc prin ea a intrat oarecum lumea în tine !i te apas dincolo servesc de sport. Poate de aceea m simt uneori atît de greu. c a! vrea s uit în toate prilejurile pe care mi le ofer via3a.Oare tot ceea ce am v zut eu în via3a mea s port în mine? M sperie gîndul c toate peisajele. de vulgaritate. — Defectul tuturor oamenilor este c a!teapt s tr iasc . un gînditor viu.

pe care n-o va g si îns niciodat .recî!tigarea imediatului. De aceea este el un animal indirect. În amîndou cazurile. Iubirea de oameni ce r sare din suferin3 seam n cu în3elepciunea ce izvor !te din nefericire. poate fecunda !i sufletele altora !i poate comunica o intimitate cald !i senin . nu poate duce decît la megalomanie sau la autodenigrare. în care punctele negre p teaz puritatea iubirii. Cînd te preocupi mult de tine însu3i. Aceea ce rezult din suferin3 ascunde prea multe lacrimi !i suspine pentru a nu împr !tia raze de o claritate amar . r d cinile sînt putrede !i izvorul infectat. cu fantezii periculoase !i exalt ri infinite. la oamenii care n-au ajuns la credin3 . prea mult chin !i prea mult nelini!te. Nu e subiectivism acela ce nu te face Dumnezeu sau Satana. Ar trebui ca omul s înceteze s fie. — Excesul de subiectivism. nu po3i ajunge decît s te iube!ti sau s te ur !ti dincolo de orice m sur . cînd ar putea muri din cauza a tot ce ofer lumea !i a tot ce nu ofer . te lichidezi înainte de vreme. sau s devin un animal ra3ional. pentru ca aceast iubire s fie altceva decît . Este prea mult renun3are. Mai bine s devin o fiin3 absurd care în fiecare moment risc totul. În amîndou felurile. C ci de aici orice mod de salvare este posibil. Acela care nu crede în imposibilitatea adev rului sau acela ce nu se bucur de aceast imposibilitate n-are decît o cale de salvare. Idealul oric rui om ar trebui s fie încetarea de a fi om. rezultat dintr-o d ruire fireasc !i dintr-un elan irezistibil. Numai iubirea de oameni care e natural !i spontan . :i aceasta nu se poate decît prin realizarea arbitrarului absolut. chiar dac ar fi o salvare prin nimic. — De cînd trebuie s înceap fericirea noastr ? De cînd ne-am convins c adev rul nu poate exista. C ci omul este o fiin3 care a pierdut imediatul.

Po3i g si totului o justificare.o infinit concesivitate. Dar este aceasta iubire? :i cum s mai iube!ti. totuna e. Totul este posibil !i nimic nu e posibil. într-un suflet cu amoruri ratate. la diferen3ieri !i la planuri. ci din noi în!ine. aceast indulgen3 . Iar pe acela care s-a crezut mîntuitorul lumii. întocmai cum. precum totuna este dac taci sau dac strigi. Fii ca un fulg dus de vînturi sau ca o floare purtat de valuri. ca r spuns la toate întreb rile ce mi s-au pus !i ce nu mi s-au pus. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia. ci numai concesivitate. admi3i totul. Ori realizezi ori nu realizezi nimic. numai donjuanismul mai are un sens. precum nici o idee nu e mai bun decît alta. dar florile acestei iubiri nu se înr d cineaz mai pu3in în otrav . Ier3i totul. care este mai mult o aluzie la iubire decît iubire. Totul este în acela!i timp ireal !i real. precum orice pierdere este un cî!tig. cînd nu e!ti ata!at de nimic? Iubirea de oameni din suferin3 este vidul acelui suflet omenesc între tot !i nimic. totul e permis !i nimic. amestec totul !i confund totul. Renun3 la distinc3ii. Dac ne-am da seama în fiecare moment c totul depinde de r sfrîngerea în con!tiin3a noastr . ori crezi ori nu crezi. idei precise !i vorbe corecte? Simt c ar trebui s v rs foc pe gur . nu este mai bine decît în nu import care alta. el n-ar mai fi avut nici m car aceast concesivitate. absurd !i firesc. Fii rezistent unde nu trebuie !i la! unde ar trebui. dac l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic. ce e dac pierzi ceva? Este ceva de pierdut !i ceva de cî!tigat în aceast lume? Orice cî!tig este o pierdere. Cine !tie dac în felul acesta nu vei fi mai cî!tigat? :i dac nu cî!tigi. justifici totul. De ce s te întristezi de triste3ea ta !i s te bucuri de bucuria ta? Ce-3i pas dac lacrimile tale sînt de pl cere sau de durere? Iube!te-3i nefericirea !i ur !te-3i fericirea. Pentru ce oamenii mai a!teapt o atitudine determinat . În orice direc3ie ai apuca. fantastic !i plat. Iubire din suferin3 ? Ea poate fi nem rginit de mare. de amplific rile interne !i de ascu3imea . dîndu-ne seama c ea nu provine din afar . Cum s-ar putea lupta împotriva nefericirii? Numai luptînd împotriva noastr . precum nu po3i g si nici una. În cre!tinism nu exist iubire.

:i de!i î3i dai seama de originea subiectiv a nefericirii. drumul invers nu e posibil. Este un semn de mare rezisten3 în a r mîne în dezn dejde. Trebuie o adev rat educa3ie. un efort l untric persistent pentru a atinge un grad mai redus de nefericire. Po3i trece de la fericire la nefericire. atunci am ajunge în fiecare clip la acea luciditate în care realit 3ile se situeaz în justele lor contururi. ne închide orice posibilitate de a o diminua. mai pu3ine surprize dureroase. precum este un semn de mare deficien3 în a ajunge la imbecilitate în urma unei îndelungi nefericiri. pentru ca tragedia s fie !i mai mare în adîncuri. încît spiritul s se cristalizeze autonom de via3 . Omul care este mai aproape de fericire decît de nefericire are nevoie de concursul permanent al acestei lucidit 3i. Orice educa3ie !i orice efort spre a atinge fericirea sînt de la început sterile. deoarece el nu s-a analizat pîn acolo. Ceea ce înseamn c fericirea poate avea surprize mai dureroase decît nefericirea. credem c ne u!ur m povara !i ne dispens m de mustr rile ce ar trebui s ni le facem. sim3i c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. Orice ai face. Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formal !i armonic se dezvolt cu atît mai puternic cu cît omul este mai aproape de fericire. Disciplina nefericirii provoac mai pu3ine nelini!ti. o discre3ie a agoniei în aceast disciplin a nefericirii. ci la un grad mai mic de nefericire. oricum afar de cum e. un corectiv posterior este întotdeauna necesar pentru a nu sombra — nu în dezn dejde. ce corecteaz exager rile sau anticip rile sensibilit 3ii. de a o face mai suportabil . În fericire. nu po3i deveni fericit dac ai apucat pe drumul nefericirii. În cazul oamenilor neferici3i. ci în imbecilitate.sensibilit 3ii. În realitate. defectul personal îl converte!ti fatal într-un defect de constitu3ie metafizic . în nefericire. care însemneaz aparent con!tiin3a în momentele supreme. Nu este vorba s ajungem la fericire. pentru a vedea eventualele lumini ale lumii. V zînd mizeria subiectiv în mizeria obiectiv a lumii. Este o mascare aristocratic a consum rii intime. un chin mai atenuat !i o suferin3 mai st pînit . prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmic . aceast universalizare ne adînce!te nefericirea !i. Totul în frumuse3e î!i g se!te o ra3iune în . Niciodat nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care s -!i recunoasc în mod absolut întunericul propriu.

sine însu!i. noi nu ne d m seama în momentul de contemplare a frumosului. nu rezist nici celei mai elementare analize. Lumea aceasta trebuia s fie oricum. dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umbl pe aceast cale. ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate. în aceast lume de antinomii !i de paradoxuri. Se poate ca frumosul. Frumuse3ea nu va salva lumea. este posibil. A privi lumea sub semnul frumuse3ii este a afirma c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. de a fi dincolo de orice paradox. Un lucru frumos nu-l putem concepe decît a!a cum e. în sufletul celui dominat de emo3ia estetic . De!i con!tiin3a este fructul unei deficien3e vitale. el este îns o contradictio in adiecto unei alte perspective decît cea a frumosului. Într-o astfel de viziune. este atîta iluzie în orice ideal de frumuse3e. totul se tope!te în armonii !i str luce!te în splendori. numai a!a cum e nu. f r posibilitatea de a concepe alt modalitate de realizare decît a prezenta un absolut sim3irii noastre? Despre imposibilitatea real a acestui absolut. C ci ce înseamn asietatea. !i de ce atîta sfor3are !i atît imperialism? Omul a pierdut sim3ul marilor t ceri. :i ceea ce este mai grav e c premisa fundamental a oric rui ideal de frumuse3e. Din acest motiv. pentru cel ce tr ie!te frumosul. de a obiectiva în forme limitate un infinit. într-o lini!te senin !i într-o t cere admirabil ? Ce este de realizat. împlinirea total . al marilor lini!ti ce îmbat fiin3a cu arome de eternitate. Pentru ce oamenii doresc s realizeze neap rat ceva? N-ar fi incomparabil mai bine s stea suspenda3i sub soare. ci tr im în cea mai naiv participare un absolut care se dovede!te obiectiv a fi o imposibilitate. despre contradic3ia esen3ial !i organic . iar aspectele negative ale existen3ei nu fac decît s intensifice farmecul armoniilor !i str lucirea splendorilor. un echilibru intern !i o justificare integral . încît noi nu ni-l putem reprezenta în momentul contempla3iei decît în forma ce ni se prezint . Absolutul în form . ci la unii a . încît întinderea ei este nedeterminabil . s fie în afar de aceste anomalii? Întreg farmecul !i întreaga structur particular a frumosului deriv din faptul de a fi numai obiectiv un paradox. dup care lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. absolut întruchipat în expresii limitate. iar subiectiv. în clipa viziunii frumosului. Un tablou sau un peisaj ne încînt în a!a m sur . Fenomenul estetic exprim paradoxul de a reprezenta absolutul în form .

în sublim sau în grotesc. Meschin ria moralei cu norme ra3ionale. dar ea n-a f cut înc din nimeni un Dumnezeu. încît nici o direc3ie !i nici o form de via3 s nu-i fie închise. poate încerca absolut totul. Astfel. o exagerare a imperialismului vital. prin care con!tiin3a a separat pe oameni în dou categorii mari. cu norma topit în fluidit 3ile ei interioare. în moduri diferite. într-o groaznic dorin3 de achizi3ie !i de posesiune. cu legi fixe !i cadre exterioare nu se eviden3iaz mai bine ca în condamnarea viciului. deoarece prezen3a lor nu poate fi decît plictisitoare. care poate fi cea mai generoas fiindc este atît de absurd încît poate s renun3e la lume !i ca atare s dea tot ce se poate da? Generozitatea este incompatibil cu morala. Feri3i-v de oamenii incapabili de viciu. dincolo de orice form !i de orice schem . Se cer infinite transfigur ri pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis. O existen3 mare începe de acolo de unde pentru ea sfîr!e!te morala. cu aceast ra3ionalitate a obiceiurilor. Procesul. Nemaiputînd tr i în prezent. con!tiin3ei. cît !i cei pe care i-a avîntat într-un imperialism nelimitat. care se îmbrac în hainele moralei spre a-!i ascunde vulgara lui nulitate. chiar dac obstacole o împiedic de la realiz ri efective. decît despre moral ? :i cine n-a dep !it morala înseamn c n-a adîncit nimic din experien3ele pe care le ofer via3a. ce cre!te . adun mai mult decît trebuie vie3ii. incolor !i fad . Atît cei pe care con!tiin3a i-a dus la interiorizare. Orice fapt generoas este absurd . aglomereaz material care îl apas !i îl subjug . Tot ce este cu adev rat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. cu aceast mecanizare a vie3ii. sînt. sentimentul viitorului a fost o calamitate pentru om. este o renun3are ce nu se poate g si la omul comun. fiindc numai de aici ea poate risca orice. care nu-!i poate fixa un centru de energie !i de echilibru. Tirania exteriorului !i a generalului. este dintre cele mai ciudate !i el e de natur a explica pentru ce omul este o fiin3 atît de pu3in consistent . dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existen3ei unice. C ci despre ce v poate vorbi un om incapabil de viciu. ce domin existen3ele comune. Cum s nu dispar morala pentru o astfel de fiin3 . c n-a ratat nici un elan !i n-a transfigurat nici o pr bu!ire.dezvoltat o exasperare a pornirilor vitale. la chin !i la tragedie. aceast expresie de tragic carnal !i de tulburare pasional . în ciuda lumii care se mîndre!te de a fi omorît unul pe cruce. cu legea în ea îns !i. realizînd o complexitate atît de bogat . Con!tiin3a a f cut din animal om !i din om demon. dezechilibra3i !i neferici3i. în care sufletul se poate arunca f r remu!c ri în vulgaritate.

împrumutat !i afectat. cu atît se limiteaz mai mult în întindere. În orice viciu este prezent o tragedie a c rnii. s fie capabil de atîta transfigurare. Din milioane de femei s aleg una singur . ea nu poate . pentru oamenii care îl !tiu transfigura. Din acest motiv. Cî3i au pasiunea atît de mare. încît în fiecare moment s vad lumini noi !i farmece schimbate? Femeia este o fiin3 cu pu3ine posibilit 3i. s m limitez numai la una? Ar trebui ca aceea s fie în fiecare moment alta. Via3a intim . Iubirea. Astfel se întîmpl c marile pasiuni descoper absolutul într-o femeie.din prezen3a spiritului în carne. O plictiseal organic se ridic pîn la o dezn dejde a nervilor !i a c rnii. în loc s considere viciul un pretext. pentru a atinge anumite în l3imi. divers în consecin3e !i complex în agita3ii. nu se poate dispensa de nelini!tile viciului. cu cît e mai intens !i mai concentrat . Explorarea în ordinea posibilului nu se poate face f r concursul spiritului. Nimic nu este mai resping tor decît viciul înv 3at. ci numai în mir ri. care la cea mai redus analiz de abia î!i poate salva existen3a biologic . Unei considera3ii din afar . Atrac3ia tuturor celorlalte forme decît cele normale picur în senza3iile viciului o nelini!te tulbur toare. încît s -mi apar ve!nic nou !i neb nuit . vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloas !i a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelen3 . Din acest motiv. elogiul viciului este complet injustificat. cu atît cere mai mult individualul !i unicul. În viciu. spiritul pare c a devenit sînge !i se agit ca o for3 imanent în carne. din care nu se pot salva decît încercînd celelalte forme posibile de volupt 3i. care pot devia aceast deviere. se poate cel mult constata fecunditatea lui. asupra iubirii nu se poate vorbi în considera3ii. de con!tiin3 !i sînge. :i nici un vicios nu poate fi condamnat decît în momentul cînd. creeaz o efervescen3 extrem de fecund pentru acela care e prins în seduc3iile viciului. încît ea nu poate fi apreciat decît pentru absurditatea ei. f r o interven3ie din afar ? Acest amestec de spirit !i carne. iubirea este atît de absurd . A-l tr i brut. un salt al c rnii din fatalitatea ei. o încercare de sf rîmare a limitelor imanente ce încarcereaz elanurile pasionale. Viciul reprezint o form de triumf a individualului. îl transform într-o finalitate. :i cum ar putea reprezenta carnea individualul. criminal. f r interven3ia con!tiin3ei.

de a descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existen3 deconcertant finitate. Î3i trebuie o pasiune mare pîn la imbecilitate pentru a putea iubi o singur femeie. Donjuanismul este avantajul !i defectul celor certa3i cu Eros. fiindc nu exist . altul din exces. Cine pe culmile disper rii nu este un donjuan. acela nu !i-a asimilat disperarea organic. din lips de rezisten3 !i de gîndire. :i a iubi pe toate femeile înseamn a nu iubi . întocmai ca !i antipodul lor. exterior !i aparent. oameni îngu!ti. n scut dintr-o plictiseal individual de o organic . Necesitatea de a varia aspectele lumii. arderile !i consum rile supreme. ci le-a încercat artificial. A fi un om de mari singur t 3i înseamn a iubi pe toate femeile. Donjuanismul este interesant !i simptomatic numai la aceia la care apare ca un fruct al disper rii. diversitatea de expresie !i s nu te pasioneze c utarea unui mister psihologic pe care nu-l g se!ti totu!i niciodat . Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi.rezista exigen3elor unui b rbat torturat. ca într-un vag presentiment. este de a g si mister într-o singur fiin3 . al iubirii intense. sînt în mod fatal donjuani. unul poate ajunge la disperare din incapacitate. Unul poate fi vicios !i imoral din deficien3 . Via3a prezint aceast ciudat dualitate de a întruni în realizarea exterioar pe cele dou tipuri opuse de oameni: pe deficien3i !i pe cei preaplini. care au disperat de sensul vie3ii !i care se chinuiesc pe culmi. crescut paradoxal !i dezvoltat exagerat. Farmecul absurd al iubirii adev rate. lipsi3i de via3 interioar . Cînd sim3i îns insuficien3a tuturor formelor de via3 . duce în domeniul iubirii la donjuanism. dac 3i se refuz surprize psihologice este imposibil s nu te farmece jocul de fizionomii. Tot sim3ul psihologic este în a percepe dac cineva a ajuns la o form respectiv de via3 din preaplin sau din deficien3 . în realiz rile lor. dar care au destule rezerve de via3 pentru a nu ajunge la o impoten3 psihic sau erotic . altul din exces de problematic !i de interioritate. cînd te satisface numai ceea ce e deviat. nu a tr it intens st rile de limit . cu posibilit 3i extrem de reduse de în3elegere !i sim3ire. Sensibilitatea feminin e prea periferic !i prea receptiv pentru a avea resursele inepuizabile ale unui mister. pentru care iubirea este numai o form de a te realiza în via3 . al unei prea bogate reflexivit 3i !i preocup ri l untrice. To3i oamenii care au dus via3a interioar pîn la ultimele ei limite. Lumea cade în gre!eala de a pune pe acela!i plan de via3 sufleteasc pe to3i acei oameni care seam n . ce mai po3i g si într-o singur femeie? Schimbînd multe.

de un farmec indefinibil !i de un avînt impetuos. absorbit în extazurile singur t 3ii. m-a n p dit. cum tremurul meu era tremurul fiin3ei !i cum halucina3ia mea era halucina3ia existen3ei. în care lumea. în acel fior neuitat. toat esen3a misterioas a destinului uman. Beat de eternitate !i atras de infinit. departe de oameni !i aproape de mine. de simt cum zborul meu m avînt într-o nebun !i baroc expansiune? S fie aripile eternit 3ii care m ridic în infinit. :i în acest moment de extaz cosmic. :i m-am sim3it. m pr v lesc prin spa3ii ca o figur solar !i m avînt prin imensit 3i. în mijlocul naturii. iresponsabil de existen3a acestei lumi. ca un torent irezistibil. u!or ca o iluzie !i transparent ca un zîmbet. pentru ca s mai aib pasiune pentru aspectele ei. întreaga lume pare c s-a topit în creierul meu. am sim3it cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi. de revela3ie metafizic .nici una. Am sim3it atunci nu numai cum un om poate tr i. curgînd apoi din mine în forme !i în l3 ri de valuri. Cui s m închin prin aceste de!erturi !i cui s întind mîna prin aceste singur t 3i. Pe culmile disper rii. ai pierdut infinitul ce 3i-l oferea perspectiva exterioar . în anumite clipe. o senza3ie de tumult nesfîr!it. prin care ea trece într-un elan toren3ial. m tulbur !i m însingureaz ? Simt toat confuzia eternit 3ii în mine !i sorb miresmele infinitului cum a! sorbi o otrav . ca în visurile de înec de o groaz voluptuoas . la cine s m opresc în aceste evolu3ii cosmice !i unde s privesc ca la o mîngîiere? Cum se destram azurul în fantastica mea viziune !i cum nu mai r mîne decît un alb cu misterioase chem ri! :i în acest . dar !i cum în el se poate concentra universalitatea lumii. Am încercat într-o mare t cere !i într-o mare singur tate. pentru a cî!tiga un infinit mai complex !i mai atr g tor. superficialitate în iubire este o superficialitate din adîncime. m risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoper senin t 3i de azur !i transcenden3e de nori. Închizînd ochii. a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent !i insesizabil. c ci ei au pus prea mult pasiune în problemele vie3ii. Dac ai închis ochii pentru a atinge o t cere !i o singur tate mai mare. Cei care fac filozofia vie3ii nu pot fi decît ni!te diletan3i ai Erosului. Cine î!i înal3 aripi în mine.

Ulterior. în lupta disperat împotriva depresiunilor. procesul de devitalizare se întîmpl ca o urmare a depresiunilor. precum valurile m rii din uscat. :i astfel. chiar dac aceast ardoare n-ar fi intrat în con!tiin3a respectivului. din care nu pot reie!i acele reac3iuni personale !i dureroase caracteristice pesimismului. în con!tiin3a omului se reflecteaz dureros acest proces de intrare în moarte. bestial !i organic — decît dup ce via3a. încît în fiecare moment s fie viu. parc -l caut pe Dumnezeu. nimeni nu devine pesimist dac n-a avut anterior atît elan încît s fi dorit via3a cu o ardoare pasionat . elementar. ce d na!tere la contradic3ii insurmontabile !i fatale. atac permanent r d cinile vie3ii !i distrug bucuria naiv !i instinctiv de a tr i. aceste depresiuni în bu! pîlpîirile elanului. depresiunile au acea capacitate de eroziune care consum din via3 . :i cum s nu fie un paradox organic în aceast îmbinare a unor frecvente depresiuni cu un nu mai pu3in frecvent elan? C în cele din urm depresiunile consum elanul !i compromit vitalitatea. asemenea unei supreme aventuri. ele pot fi cel mult neglijate temporar. depresiunile nu duc la nici o încordare. Nu devii pesimist — un pesimist demonic. cu aspira3ii !i cu pasiuni. Împotriva lor nu se poate lucra efectiv. În realitate. Orice deficien3 în pesimism este consecutiv depresiunilor. dar dup aceea apar într-o !i mai mare intensitate. la nici un paroxism !i la nici un exces. A fi pesimist înseamn a prezenta un paradox organic.drum cosmic. Se afirm cu totul gre!it c devine cineva pesimist în urma unei deficien3e organice. ci la o stare de indiferen3 !i apatie. de stingere lent !i de monotonie lini!tit . O fatalitate organic provoac depresiuni incontinue. C ci numai la un om cu elan. care explic efervescen3a atît de profund a tuturor pesimi!tilor. Dar în infinit nu exist popas. în urma unor slabe posibilit 3i vitale. nu-l voi g si niciodat . Atunci apare în con!tiin3a omului . este mai mult decît evident pentru cine în3elege c depresiunile sînt adev rate atentate la via3 . prin o ocupa3ie intens sau prin distrac3ii. numai dintr-o adînc tulburare intern . f r determinante !i excitante exterioare. Cum rezisten3ele vie3ii se reduc !i scad progresiv. La un simplu deficient. Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecven3 mare de depresiuni într-un om care are atît elan. nu s-a ales decît cu înfrîngeri. Numai într-o vitalitate nelini!tit poate ap rea paradoxul organic al pesimismului.

mai dureroase !i mai ap s toare. cînd în realitate via3a nu este f cut pentru mine? C ci s-ar putea foarte bine ca în alte forme de via3 . Este îngrozitor cînd te gînde!ti c dup moarte î3i sînt definitiv pierdute o zi cu soare. a fi atît de departe de via3 pe cît e!ti aproape de nimicul în care te arunc moartea. într-adev r. care nu face din ireversibilitatea vie3ii decît o cale spre moarte. s te fi luptat mult cu for3ele demonice !i negative ale vie3ii pentru a ajunge la con!tiin3a ireparabilului. toate aceste. într-o alt alc tuire de existen3 ? :i atunci. o evolu3ie care nu e. Eu îns nu m voi schimba niciodat dup aceast lume. care te-a separat radical de lucruri. în considera3iile noastre. niciodat ! Este ca într-o absurd c l torie intern . un zîmbet sau un prieten. de!i prezen3a ta fizic se afl în imediata lor apropiere. Aceast accep3ie dubl a ira3ionalului explic de ce . Ira3ionalul din via3 apare. decît o disolu3ie. A! putea crede în aceast lume cînd ea s-ar schimba pentru mine. în forme cu totul diferite de acele în care sînt condamnat s tr iesc. dar este de o mie de ori mai îngrozitor s fi pierdut. Absurditatea ei de pîn acum dep !e!te cu prea pu3in platitudinea. de ce s nu g sesc toat vina în aceast via3 .destinul ca form a ireparabilului. pentru a-mi îng dui cea mai redus iluzie. este desigur a fi pierdut totul. de ce în ordinea conceptibilului s nu admit c eu m-a! putea potrivi într-o alt form de via3 . S po3i spune dup fiecare experien3 de via3 : niciodat ! — dup fiecare întîmplare !i dup fiecare încercare acela!i cuvînt. dominat de volupt 3i pe care ceilal3i nici nu le-ar b nui? De ce s m sacrific în gînd. deja tr ind. Cum o s pot admite c eu nu sînt f cut pentru via3 . Sînt prea orgolios pentru a vedea r ul din lume în r ul din mine. simbol al definitivatului !i al ireparabilului. s po3i spune despre tot ce ai auzit !i v zut: niciodat . pentru ca s se poat schimba. z d rniciile acestei vie3i. eu s pot fi fericit !i încîntat. Trebuie. în fond. iar nu în mine? Ar trebui mai pu3in ireparabil !i mai mult absurditate acestei lumi. a acelui ireparabil pornit din esen3a lumii ca pentru a ne ar ta. într-un dublu aspect: ira3ionalul ca dinamism orb ce refuz orice ierarhie de valori !i ira3ionalul ca realitate în a c rei asimilare tr ie!ti naiv. mul3umit !i echilibrat.

putem spune c via3a n-are nici un sens, ea fiind ira3ional în esen3a sa, precum !i de ce sus3inem posibilitatea de salvare numai prin experien3a naiv a ira3ionalului. Apropierea incon!tient de esen3a ira3ional a vie3ii te men3ine într-o stare de echilibru organic, deoarece formele tale de activitate !i manifestare sînt formele vie3ii. Tot ceea ce faci r sare din sîmburele vie3ii, dintr-o obscur productivitate vital . Experien3a naiv a ira3ionalului te situeaz în imanen3a substan3ial a vie3ii. De aceea, naivitatea este o expresie direct a ira3ionalului. În naivitate individua3ia nu reprezint un principiu de tragism, fiindc în naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului ira3ional al existen3ei. :erpuirile acestui flux pot fi cît de complicate; atunci cînd tr ie!ti în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sfer a vie3ii !i nu se reflecteaz în con!tiin3 , nu suferi o dram unic , individual !i chinuitoare în afar de lume; nu încerci dualismul care izoleaz pe om în lume din cauza hipertrofiei con!tiin3ei. Prin con!tiin3 , reflexivitate !i interiorizare, dep !e!ti ira3ionalul; dar numai pentru a 3i se revela într-o deconcertant proeminen3 . C ci aceast dep !ire nu se poate realiza decît în gîndire; prin biologicul din noi nu facem mai pu3in parte din ira3ionalitatea în genere. Iar cînd acest biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmpl decît pentru a ne descoperi !i mai mult ira3ionalul, ca dinamism orb, indiferent oric rei teleologii !i oric rei ierarhii de valori. Omul este astfel constituit, încît el cere în fiecare moment o ierarhizare a valorilor, o scar de valori !i o sum de criterii. În fa3a fenomenului

ira3ionalit 3ii vie3ii, a evolu3iei ei f r nici un scop, care face din via3 un avînt haotic de forme debordante !i necristalizabile, exigen3a unei ierarhii de valori este o simpl exigen3 . :i atunci se na!te revolta con!tiin3ei împotriva vie3ii, revolta omului deta!at de via3 împotriva ira3ionalului, la care revolt , via3a r spunde omului: ml diaz -te dup mine !i renun3 la con!tiin3 , la principiul separativit 3ii !i, tîrît în fluxul ira3ionalului, vei înceta s cau3i un sens acolo unde nu e.

A ajunge s crezi numai în t cere, s nu mai pre3uie!ti decît t cerea, este a realiza una din cele mai esen3iale expresii ale tr irii la marginile vie3ii. Elogiul t cerii, la marii singuratici !i la întemeietorii de religii, î!i are o r d cin mult mai profund decît î!i

închipuiesc oamenii. Trebuie ca prezen3a oamenilor s te fi exasperat în a!a m sur !i complica3ia problemelor s te fi dezgustat atît de tare, încît s nu te mai intereseze decît t cerea !i strig tele ei, strig tele t cerii care nu sînt decît cascade intime al c ror zgomot îl obiectivezi în lumea din afar . Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitat a t cerii, deoarece în oboseli toate cuvintele î!i pierd semnifica3ia !i bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destram în sonorit 3i vide, în vibra3ii iritante !i în sunete exasperante. Toate conceptele se dilueaz , toate expresiile tari se atenueaz , tot ceea ce vorbe!ti sau ascul3i se dezgole!te într-o nuditate stearp !i resping toare. În tine, nimic nu mai ia o form sau o consisten3 expresiv , ci tot ce pleac în afar !i tot ce vine din afar r mîne ca un murmur îndep rtat, monoton !i egal, neputînd în nici un fel s excite nuan3ele vie3ii suflete!ti, s trezeasc un interes sau o curiozitate. Atunci î3i pare inutil s -3i mai dai o p rere, s mai iei o atitudine sau s mai impresionezi pe cineva, !i toate zgomotele la care ai renun3at prin t cere cresc în agita3ia sufleteasc , existent în toate marile t ceri. Dup ce te-ai fr mîntat ca un nebun s rezolvi toate problemele, dup ce te-ai chinuit pe culmi, cînd ar trebui s dai r spunsurile supreme sfîr!e!ti prin a g si în t cere singura realitate !i singura form de expresie, !i cine nu sfîr!e!te în t cere înseamn c n-a v zut totul.

Arta de a fi psiholog nu se înva3 , ci se tr ie!te !i se experimenteaz , deoarece nu exist un complex de canoane care s -3i dea cheia misterelor psihice, a structurilor

diferen3iale ale vie3ii suflete!ti. Nu e!ti un psiholog bun dac tu însu3i nu e!ti un subiect de studiat, dac materialul t u psihic nu ofer zilnic o complexitate !i un inedit care s excite curiozitatea ta continu . Nu te po3i ini3ia în misterul altuia, dac tu însu3i n-ai un mister în care s te ini3iezi. Pentru a fi psiholog trebuie s fii atît de nefericit, încît s pricepi fericirea !i atît de rafinat, încît s po3i deveni oricînd barbar; iar disperarea în care tr ie!ti s aib totdeauna atîta ardoare, încît s nu !tii dac tr ie!ti în pustiu sau în fl c ri. Proteic, polimorf, pe cît de centripet, pe atît de centrifugal, formele vie3ii s se combine în tine atît de multiplu !i atît de complex, încît extazul pe care-l vei atinge s fie estetic, sexual, religios !i pervers. A fi psiholog înseamn a te învîrti în fiecare moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia

condi3ie; a doua este a avea atîta mobilitate, încît axele celorlalte fiin3e s -3i fie atîtea centre de gravitate cîte poate avea o fiin3 proteic . Sim3ul psihologic este expresia unei vie3i care se contempl pe sine în fiecare moment !i care în celelalte vie3i vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe to3i ceilal3i oameni p r3i din tine, frînturi ale fiin3ei tale. :i în dispre3ul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secret !i o infinit autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadic de a nulifica pe altul prin cunoa!terea fondului s u intim, de a dezbr ca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaz pe celelalte fiin3e. Cum acest proces

epuizeaz repede pe oameni, ei avînd con3inuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictise!te mai repede de oameni, pentru c el este prea pu3in naiv pentru a avea prieteni !i prea pu3in incon!tient pentru a avea iubite. Nici un psiholog nu începe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfîr!e!te îns prin a fi sceptic. Este, în acest sfîr!it, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea pu3in iluzie în cunoa!tere pentru ca s nu fi ajuns prin cunoa!tere la deziluzie. Pu3in cunoa!tere încînt ; mult cunoa!tere dezgust . Cu cît cuno!ti mai mult, cu atît vrei s cuno!ti mai pu3in. Cine nu sufer din cauza cunoa!terii, acela n-a cunoscut nimic.

Stînd într-o contempla3ie lini!tit , fixat !i suspendat sub eternitate !i auzind tic-tacul unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil s nu sim3i toat absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evolu3iei !i al oric rui fel de desf !urare. De ce s mergi mai departe, de ce s mai tr ie!ti în timp? Revela3ia subit a timpului în astfel de contempla3ii, care d acestuia o proeminen3 vie !i strivitoare, pe care n-o are niciodat în existen3a zilnic , este fructul unui dezgust de via3 , al unei incapacit 3i de a mai continua cu aceea!i poveste. :i cînd aceast revela3ie se întîmpl în noapte, absurditatea înaint rii în timp se m re!te de senza3ia unei indescriptibile singur t 3i, deoarece atunci, departe de oameni !i de lume, r mîi singur cu timpul în fa3 , într-o ireductibil dualitate. Timpul, în aceast senza3ie de p r sire nocturn , nu mai e umplut cu nici un lucru, cu nici o ac3iune !i cu nici un obiect, ci seam n unui vid ce cre!te progresiv în existen3 , unui vid în continu dilatare !i evolu3ie, ca o amenin3are de dincolo de lume.

Dar cine poate avea o iubire atît de mare? . s fi ajuns la autonomia absolut a întîiului termen. Prin orice pot c dea în lumea asta. pe culmile !i limitele beatitudinii. cînd to3i oamenii te-ar abandona !i cînd singur tatea ta ar fi suprema p r sire. numai printr-o mare iubire nu. deplasat în cine !tie ce col3uri îndep rtate ale existen3ei mele. e ap sat de timp. S -3i vin s plîngi atunci cînd te gînde!ti la oameni. trebuie s fi sc pat definitiv de dialectica luminii !i a întunericului. la extazul absolutei splendori. :i de!i atîta lume a sus3inut aceast afirma3ie. pentru a o declara banalitate. :i atunci întunericul nu va mai fi o atrac3ie irezistibil !i nu te vei mai ame3i la viziunea pr p stiilor !i adîncimilor. sunetul !i pocnetul repetat asemenea unui dang t de clopot într-o lume moart .Nu mai po3i auzi în lini!tea !i t cerea contempla3iei decît ritmarea timpului în tine. într-un sentiment de suprem responsabilitate. este a nu fi încercat niciodat iubirea. dematerializat de raze !i purificat de senin t 3i. singurul izvor al speran3elor. s te apuce o înv luitoare melancolie cînd te gînde!ti !i la lacrimile ce înc nu le-ai v rsat pentru oameni. Dar ca s ajungi la accesul luminii totale. fugind de existen3 . Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Oricît m-a! lupta pe culmile disper rii. toate razele iubirii tale ce n-au putut p trunde în al3ii ca s -i lumineze sau s le fac întunericul mai misterios se vor r sfrînge !i se vor reîntoarce în tine. nu vreau !i nu pot s renun3 !i s p r sesc iubirea. Iar atunci cînd iubirii tale i s-ar r spunde cu dispre3 sau indiferen3 . iat ce înseamn a te salva prin iubire. :i acela simte cum cre!te în el timpul asemenea mor3ii. Drama omului !i a timpului n-o tr ie!te decît acela care a separat timpul de existen3 !i care în aceast disociere. s iube!ti totul. chiar dac disper rile !i triste3ile ar întuneca izvorul luminos al fiin3ei mele. pentru ca în clipa ultimei p r siri str lucirile lor s te fac numai lumin !i v p ile lor numai c ldur .

TABLA DE MATERII A fi liric // 5 Cît de departe sînt toate! // 10 A nu mai putea tr i // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu !i lumea // 20 Sentimentul sfîr!elii !i al agoniei // 22 Grotesc !i disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra mor3ii // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importan3 // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolv nimic // 57 Contradic3ii !i inconsecven3e // 60 Asupra triste3ii // 62 Insatisfac3ia total // 66 Baia de foc // 68 Dezintegrarea din via3 // 69 Despre realitatea corpului // 72 Nu !tiu // 73 Singur tatea individual !i singur tatea cosmic // 74 Apocalips // 76 Monopolul suferin3ei // 78 Lirismul absolut // 84 Esen3a gra3iei // 88 Eternitate !i moral // 94 Moment !i eternitate // 97 .

Istorie !i eternitate // 101 A nu mai fi om // 103 Magie !i fatalitate // 105 Entuziasmul ca form a iubirii // 112 Lumin !i întuneric // 120 Renun3area // 122 Frumuse3ea fl c rilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie !i autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate !i transfigurare // 155 Principiul satanic în suferin3 // 171 .

Editura . în cazurile lipsite de orice echivoc. reconfruntat cu edi3ia princeps din 1934. fire!te. Au fost îndreptate tacit. obsesie — care ap rea concomitent cu obsesiune). p strîndu-se îns formele lexicale specifice vremii sau/!i autorului. anumite sc p ri sau omisiuni !i. de pild . Ca !i în edi3ia din 1990.NOT Pentru edi3ia de fa3 s-a folosit ca text de baz edi3ia Humanitas 1990. În cîteva cazuri s-au f cut totu!i unific ri de variante lexicale (preferîndu-se. gre!elile evidente de culegere. au fost actualizate ortografia !i punctua3ia.

pub.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.Ap rut 1993 Culegere !i paginare Humanitas Conversie în format Winword 2.ro). .