P. 1
Recreaţii matematice 2002 - 2008

Recreaţii matematice 2002 - 2008

4.0

|Views: 3,520|Likes:
Published by Cătălin
Revistă de matematică
Revistă de matematică

More info:

Published by: Cătălin on Apr 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

Anul IV, Nr.

1

Ianuarie – Iunie 2002

RECREATII ’ICE MATEMAT

REVIST| DE MATEMATIC| PENTRU ELEVI {I PROFESORI

e

i

= 1

Editura “Crengu a Gâld u” IA I, 2002

Anul IV, Nr. 1

Ianuarie - Iunie 2002

RECREATII ’ MATEMATICE

REVIST| DE MATEMATIC| PENTRU ELEVI {I PROFESORI

ei = 1

Apare cu sprijinul
FILIALEI IA I a SOCIET II de TIIN E MATEMATICE

IASI, 2002

Semnifica ia formulei de pe copert :
Într-o form concis , formula e i matematicii: ARITMETICA GEOMETRIA ALGEBRA ANALIZA MATEMATIC

1 leag cele patru ramuri fundamentale ale

reprezentat de 1 reprezentat de reprezentat de i reprezentat de e

Redac ia revistei :
Petru ASAFTEI , Temistocle BÎRSAN, Dan BRÂNZEI, C t lin CALISTRU, Constantin CHIRIL , Constantin COCEA, Eugenia COHAL, Adrian CORDUNEANU, Paraschiva GALIA, Mihai GÂRTAN, Paul GEORGESCU, Dumitru GHERMAN (Pa cani), Gheorghe IUREA, Lucian Georges L DUNC , Gabriel MÎR ANU, Gabriel POPA, Dan POPESCU (Suceava), Florin POPOVICI (Bra ov), Maria RACU, Petru R DUCANU, Alin SPUM

Coordonatorul num rului : Temistocle BÎRSAN Tehnoredactare computerizat :
Ionu AILINC I, C t lin CALISTRU, Paul GEORGESCU, Gabriel POPA, Vlad ROTARIU i un grup de elevi de la Liceul Teoretic “Gr. Moisil” i Liceul Teoretic “G. Ibr ileanu”

Adresa redac iei:
Catedra de Matematic – Universitatea Tehnic “Gh. Asachi” Ia i Bd. Carol I, nr.11, 6600, Ia i Tel. 032 – 213737 / int. 123 E-mail: acord@math.tuiasi.ro

©EDITURA CRENGU A GÂLD U Toate drepturile rezervate ISSN 1582 - 1765 Bd. N. Iorga, Bl. K2, ap. 4 Tel. / Fax: 032 - 230598 IA I, 6600

Alin Spum Alin Spum
Cu mult triste e i p rere de r u anun m dispari ia în luna decembrie, anul 2001, a unuia dintre cei mai ata a i i entuzia ti membri ai redac iei revistei noastre. S-a n scut în Ia i , la 22 noiembrie 1974. În acest ora drag lui, a parcurs în mod str lucit toate treptele înv mântului, de la cel elementar i pân la cel superior: a absolvit Liceul de informatic „Gr. Moisil” i a ob inut licen a în matematic la Universitatea „ Al. I. Cuza”. A ocupat prin concurs un post de preparator la Catedra de algebr , Facultatea de matematic a universit ii ie ene. Pasionat de matematic , s-a îndreptat spre domeniul Algebrei abstracte i aplica iilor acesteia: dup doi ani de masterat, s-a înscris la doctorat i a sus inut examenele i referatele programate. Lucra la teza de doctorat i urma s plece în Germania, beneficiind de o burs de studii, în momentul dispari iei sale. Timpul a pus cap t irului de proiecte în care se avânta i pentru realizarea c rora era atât de înzestrat. A muncit cu mult pasiune i pricepere i a ob inut de timpuriu frumoase rezultate. Ca elev, a participat la fazele finale ale Olimpiadelor de matematic , Concursurilor rezolvitorilor Gazetei Matematice i multor concursuri interjude ene i a fost r spl tit cu premii i men iuni. Ca student, a fost premiat la mai multe edi ii ale Concursului studen esc Traian Lalescu i la Sesiunile de comunic ri tiin ifice studen e ti. Cadru didactic în înv mântul superior fiind, a participat cu regularitate la Conferin ele na ionale de Algebr din ultimii ani. A dorit mult ca Ia ul s aib o revist de matematic elementar i chiar a avut o ini iativ personal în acest sens. Întors în ar , dup o perioad de studii la Universitatea din Udine (Italia), s-a ata at imediat de revista „Recrea ii matematice”, care în acel moment preg tea apari ia primului s u num r. Cu competen i f r a- i menaja energia i timpul, a contribuit la cre terea calit ii revistei cu fiecare num r nou ap rut. Priceperea sa în tehnoredactarea pe calculator a fost o ans a revistei la primele sale apari ii. A fost neobosit în promovarea i distribuirea revistei, folosind orice prilej pe care-l avea: concursuri, tabere de matematic etc. Era atât de tân r i era o prezen atât de vie printre noi, membrii redac iei i colaboratorii revistei, încât vestea dispari iei lui a fost primit ca un fapt absurd i incredibil. Va r mâne mereu în amintirea noastr ca un exemplu de pasiune i d ruire, h rnicie i modestie, entuziasm i competen . i nu avem alt mod mai potrivit de a cinsti memoria celui ce a fost Alin Spum , decât asigurând apari ia revistei, la care a inut atât de mult, f când-o cât mai interesant i atractiv .

REDAC IA REVISTEI

1

Petre Osmatescu ( 1925 – 2001 )
Petre Osmatescu s-a n scut în România la 20 iunie 1925 în satul V deni, comuna Moldova, jude ul Cetatea Alb . Ca o nedreptate istoric , ora ul omonim din antichitate, înfiin at în secolul VI înainte de Christos sub denumirea de Tyras i f când parte din Moldova lui tefan cel Mare, este rebotezat ast zi “Bielgorod Dnestrovski”, iar comuna Moldova - “Krutoiarovska” i apar in amândou Ucrainei. coala primar a terminat-o în comuna natal în 1938 (care, la acea dat , mai apar inea României). În perioada 1945-1947, urmeaz cursurile preg titoare de pe lâng Institutul Pedagogic “Ion Creang ” din Chi in u i apoi (1947-1951) cursurile institutului propriuzis, începându- i cariera ca profesor de matematic i fizic la coala Medie nr. 2 din Orhei (1951-1956), unde este ales pre edintele sec iei metodice de fizic i matematic (19541956). În 1956, este transferat la Institutul Pedagogic din Tiraspol. În 1962, înfiin eaz la Tiraspol Seminarul de Topologie General , Geometrie Analitic i Func ii Reale pentru studen i i tinerele cadre. În 1964, î i sus ine teza de doctorat în matematic i fizic . În 1965, devine conferen iar, iar în 1979 profesor la Catedra de matematici superioare nr. 1 de la Institutul Politehnic din Chi in u. Cu aceast ocazie, introduce metodele analizei vectoriale în cursul de analiz matematic . Tot în 1965, înfiin eaz i conduce Seminarul de Topologie General de la Universitatea de Stat din Moldova. El este membru al Societ ii Matematice din Moldova i Pre edinte al Societ ii “East-West”. A fost numit în 1996 Persoan Eminent a Educa iei Publice i a primit “Mileniul 2000. Medalie de Onoare”. El a fost fondatorul i organizatorul celor apte Simpozioane Tiraspoliene de Topologie i Aplica ii, pe care le-a editat. Cercet rile i rezultatele sale sunt de Topologie general i Teoria func iilor . A inut conferin e în Canada, Egipt, Elve ia, Germania, România, Spania i Turcia. Un întreg ciclu de conferin e l-a inut la Universitatea Tehnic din Ia i, cu care s-a semnat i un acord de cooperare interuniversitar . O maladie necru toare a întrerupt firul vie ii sale în noiembrie 2001, punând astfel cap t unei activit i prodigioase. Regretatul Profesor Petre Osmatescu , al c rui prieten am fost, s-a impus pe dou fronturi, care se întrep trund : pe de o parte, pe plan matematic, în topologie, prin introducerea spa iilor subtile , unde elementul de baz este diviziunea punctului (ceva analog cu divizarea atomului din fizic ), teorie care i-a g sit aplica ii în economie, finan e i sociologie, cât i prin înfiin area la Chi in u a revistei “Scripta Scientiarum Matematicarum”, pe care a condus-o pân în ultima clip , iar pe de alt parte, pe plan românesc, s-a dedicat luptei, prin mijloace culturale, pentru reunificarea Basarabiei cu România, deziderat, care sper m s nu r mân doar un vis al nostru.

Prof. dr. Petru CARAMAN

Niels Henrik Abel – 200 de ani de la na tere
A fost una dintre fiin ele de excep ie ce natura rareori d na tere în cursul unui secol. August Leopold Crelle N. H. Abel (1802-1829) s-a n scut la Findöe într-o familie cu frumoase tradi ii. Moartea timpurie a tat lui i falimentul bunicului s u au dus familia la o existen precar . Se cunosc pu ine lucruri despre Abel. Ocupa iile lui favorite au fost teatrul i matematica. La 19 ani, student fiind, N. H. Abel propune o rezolvare algebric a ecua iei de gradul a cincilea. Aceasta con inea o eroare pe care tot el o g se te doi ani mai târziu. În “Mémoires sur les l'équations algébriques où on démontre l'impossibilité de la résolution de l'équation générale du cinquième degré ” (1824), Abel pune cap t încerc rilor de continuare a lucr rilor lui Tartalia, Cardano i Ferrari, ce au durat mai bine de un secol. În 1825 face o c l torie de studii în Germania, Fran a i Italia. La Berlin cunoa te pe A. L. Crelle, fondatorul revistei Journal für die reine und angewandte Mathematik. Multe din lucr rile lui Abel au fost publicate în aceast revist . În iulie 1826 se afl la Paris, unde cunoa te pe cei mai importa i membri ai Academiei de tiin e: Cauchy, Laplace, Legendre .a. Preg te te i depune la acest înalt for de tiin cea mai important lucrare a sa „Mémorie sur une propriété générale d’une classe très étendue des fonctions transcendentes”. A a teptat zadarnic un r spuns din partea Academiei de tiin e, în particular din partea lui Cauchy i Legendre. Aici, în Paris, apar primele semne ale bolii sale. R spunsul mult a teptat vine la câteva luni dup moartea sa. În 1830 i s-a acordat postum, pentru aceast lucrare, marele premiu al Academiei de tiin e (împreun cu Jacobi). Memoriul a disp rut pentru un timp i a fost publicat abia în 1841. Din Paris se întoarce acas unde î i tr ie te ultimii doi ani de via împov rat de griji. Moare la numai 26 de ani, r pus de tuberculoz , boal incurabil în acea vreme. În cinci ani de crea ii originale i profunde, Niels Henrik Abel a reformat o parte a analizei matematice i a deschis drumuri noi în teoria grupurilor i în geometria analitic i algebric . A adus contribu ii în teoria ecua iilor algebrice i ecua iilor abeliene, teoria seriilor binomiale i a seriilor în general, teoria func iilor eliptice i, mai general, a func iilor algebrice. Un num r mare de no iuni i teoreme importante poart numele lui : integrale abeliene, grupuri abeliene, teorema Abel-Ruffini privind imposibilitatea rezolv rii prin radicali a ecua iilor algebrice de grad mai mare decât patru etc. Recent guvernul norvegian a hot rât crearea unui premiu care s poarte numele marelui matematician, Premiul Abel. Acesta este destinat domeniului matematicilor i se acord anual începând cu anul 2002. Valoarea premiului este de 200.000.000 coroane norvegiene ( 27.100.000 euro). Crearea unui Premiu Abel a fost propus i în 1902 de c tre regele Oscar II al Suediei i Norvegiei. Datorit separ rii celor dou ri în 1905, proiectul a fost abandonat. Pân acum, cel mai prestigios premiu pentru matematicieni a fost medalia Fields, acordat din patru în patru ani, începând din 1936. Premiul Abel este ca valoare i importan comparabil cu Premiul Nobel (ce nu se acord matematicienilor). Prof. dr. Temistocle BÎRSAN 4

ARTICOLE SI NOTE MATEMATICE
Asupra ipotezei lui Goldbach
Petru MINU
1

Una din problemele care au impulsionat considerabil dezvoltarea teoriei numerelor i care nu este înc rezolvat , în ciuda eforturilor f cute în ultimii 250 de ani de matematicieni dintre cei mai renumi i, este a a numita ipotez a lui Goldbach. Problema a fost pus pentru prima dat în coresponden a dintre Christian Goldbach i Leonhard Euler, la vremea respectiv matematicieni la Academia din Sankt Petersburg. La 7 iunie 1742, Goldbach îi scrie lui Euler: “Evident, orice num r (natural) este suma a trei numere prime”. La 30 iunie 1742, Euler îi r spunde: “Consider ca o teorem pe deplin adev rat c orice num r par este suma a dou numere prime, de i nu pot s o demonstrez”. Prin tradi ie s-a p strat sub denumirea de ipoteza lui Goldbach urm toarea afirma ie: Propozi ia 1. Orice num r natural par, mai mare ca 2 , este suma a dou numere prime (de exemplu, 4 = 2 + 2 , 6 = 3 + 3 , 8 = 3 + 5 , 10 = 3 + 7 = 5 + 5 etc.). A fost formulat i o ipotez mai tare: Propozi ia 2. Orice num r natural par, mai mare ca 6, este suma a dou numere prime diferite. Propozi ia 2 a fost verificat de Pipping pentru toate numerele pare pân la 100000. Teorema 1. Propozi ia 2 este echivalent cu afirma ia: orice num r natural mai mare ca 17 este suma a trei numere prime diferite. Demonstra ie. Observ m c dac n se reprezint sub forma n p q r , p, q, r prime, în cazul când n este impar toate trei numerele p, q, r sunt impare, iar în cazul când n este par unul dintre ele este par (deci 2) i celelalte dou impare. S mai observ m c nu exist numere n N care s admit patru reprezent ri de forma: n 3 3 r1 , n 5 5 r2 , n 7 7 r3 , n 11 11 r4 ( r1 , r2 , r3 , r4 prime). Într-adev r, în caz contrar ar rezulta c r1 r4 16 , r2 r4 12 , r3 r4 8 . Ca urmare, dac r4 este de forma r4 3k , atunci r2 este multiplu de 3; dac r4 3k 1 ,

atunci r3 este multiplu de 3 i dac r4 3k 2 , atunci r1 este multiplu de 3, absurd. Presupunem c Propozi ia 2 este adev rat í fie n 17 , n impar. Numerele pare n 3 , n 5 , n 7 , n 11 sunt mai mari ca 6 i se scriu sub forma unei sume de dou numere prime diferite: n 3 p1 q1 , n 5 p 2 q 2 , n 7 p 3 q 3 , n 11 p 4 q 4 . Conform observa iei de mai sus, din aceste patru reprezent ri ale lui n ca sume de trei numere prime exist cel pu in una în care to i termenii sunt diferi i. Dac n este par, n 2 este par i se poate scrie sub forma n 2 p q , unde p i q sunt dou numere prime impare diferite, deci n 2 p q .

1

Prof. dr. , Catedra de algebr , Univ. “Al. I. Cuza”, Ia i

5

Invers, presupunem c orice num r mai mare ca 17 este suma a trei numere prime diferite. Dac n este par, n 15 , avem n 2 par , n 2 17 , n 2 2 p q , deci n p q , p i q numere prime diferite. Pentru 6 n 15 avem: 8=3+5, 10=3+7, 12=5+7, 14=3+11. Cu aceasta demonstra ia este complet .
Teorema 2. Dac ipoteza lui Goldbach este adev rat , orice num r natural impar, mai mare ca 7, este suma a trei numere prime impare. Demonstra ie. Dac 2n 1 7 , 2n 1 3 2 n 1 4 i conform ipotezei lui Goldbach 2n 1 3 p q , p, q prime, impare. Deci 2n 1 3 p q . Observa ie. I.M. Vinogradov a demonstrat, în 1937, c orice num r natural impar

mai mare ca 3 3 este sum de trei numere prime. Consider m propozi ia:
Propozi ia 3. Orice num r natural impar, mai mare ca 7, este sum de trei numere prime impare. Pentru a ar ta c Propozi ia 3 este o teorem (propozi ie adev rat ) ar trebui

16

verificat c orice num r natural impar n, 7 numere prime impare.

n

33

16

se poate scrie ca o sum de trei

Teorema 3. Dac ipoteza lui Goldbach este adev rat , atunci orice num r întreg impar n se poate reprezenta, într-o infinitate de moduri sub forma n p q r , unde p, q, r sunt numere prime. Demonstra ie. Fie n un num r întreg impar. Putem alege, într-o infinitate de moduri, un num r prim impar r astfel încât n r 4 . Conform ipotezei lui Goldbach exist dou numere prime impare p i q astfel încât n r p q . Teorema 4. Orice num r natural mai mare ca 11 este suma a dou numere compuse. Demonstra ie. Dac n este par, n 4 este par (deci compus) i n 4 n 4 . Dac n este impar, n 9 este par (deci compus) i n 9 n 9 . Observa ie. G.H. Hardy i J.E. Littlewood au formulat ipoteza c orice num r natural n, suficient de mare este suma unui num r prim i a unui p trat : n p k 2 , p prim, k N . Ipoteza nu a putut fi înc confirmat sau infirmat . O alt ipotez a lui Hardy i Littlewood a devenit teorem prin demonstra ia dat de I.V. Linnik în 1959 : Teorema 5. Orice num r natural, suficient de mare, este suma între un num r prim i dou p trate: n p k 2 h 2 , p prim , k , h N . Demonstra ia acestei teoreme nu poate fi f cut cu mijloace elementare. 1. 2. 3. 4. Bibliografie D. A. Buh tab – Teoria cisel, Moskva, 1960. C. Creang , C. Cazacu, P. Minu , Gh. Opai , C. Reischer – Introducere în teoria numerelor, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti , 1965. P. Minu – Teoria numerelor. Capitole introductive, Ed. “Crengu a Gâld u”, Ia i, 1997. W. Sierpinski – Ce tim i ce nu tim despre numerele prime, Ed. tiin ific , Bucure ti, 1966.

6

Generalizarea teoremei de omologie a lui Barbilian
Constantin COCEA 1
Str lucitul matematician Dan Barbilian a demonstrat c dou triunghiuri echilaterale, de acela i centru, sunt triomoloage. Vom extinde în cele ce urmeaz acest rezultat. Are loc urm toarea Teorem . Fie ABC un triunghi cu centrul cercului înscris I; A 1 , B 1 , C 1 punctele de contact ale cercului înscris cu laturile, iar A 2 B 2C 2 un triunghi având centrul cercului circumscris în I i invers asemenea cu A 1B 1C 1 . Atunci dreptele AA 2 , BB 2 , CC 2 sunt concurente (adic triunghiurile ABC i A 2B 2C 2 sunt omologice) Demonstra ie. Fie 0, a, b, c afixele punctelor I , A, B, C , iar C (I,1) cercul înscris de raz unitate. Atunci: a1 b1 c1 1 (1)

Triunghiul A 2B 2C

2

fiind invers asemenea cu A 1 B 1C 1 , cu centrul cercului
C încât
a2 a1 , b 2 b1 , c 2 c1

circumscris I , rezult c exist

(2) În loc s demonstr m concuren a dreptelor AA 2 , BB 2 , CC 2 , vom demonstra (având
BC B2 C 2 , CA C 2 A2 i în vedere teorema lui Desargues) c punctele AB A2 B2 sunt coliniare. a1 . Cum BC este tangent cercului înscris, Panta complex a dreeptei IA1 este k IA1 a1 rezult c ecua ia lui BC este a1 (BC) z a1 z a1 sau z a1 z a1 2 0 . (3) a1

Se tie c raportul în care o dreapt de ecua ie (BC), afixele lui B i C fiind b respectiv c, este
R b b c c Prin urmare, inând seama de (2) i (3), avem : B2 C2 b1 a1 c 1 a1

z

z

0 împarte un segment

.

b1a1 2 c 1a1 2

. C2 A2

(4) i
A2 , ob inem: B2

Având în vedere expresiile analoage cu (4) ale rapoartelor

1

Profesor , Liceul Teoretic “D.Cantemir”, Ia i

7

1 C 2 A2 B 2 ceea ce probeaz coliniaritatea punctelor , , , deci triunghiurile ABC i A2 B 2 C 2 sunt omologice. Observa ie. Dac ABC este echilateral , I este centrul comun al triunghiurilor ABC i A 1B1C 1 i se ob ine:

B2

C 2 A2

Teorema lui BARBILIAN. Dou triunghiuri echilaterale de acela i centru, ABC i A2 B 2 C 2 , sunt în trei moduri omologice:
A B C , A2 B 2 C 2 A B C , B 2 C 2 A2 A B C . C 2 A2 B 2

Demonstra ia decurge din teorema anterioar , deoarece dou triunghiuri echilaterale sunt în trei moduri invers asemenea. Observa ie. Teorema se poate extinde i astfel: Teorem . Fie ABC un triunghi cu I a centrul cercului exînscris corespunz tor laturii BC, iar A1 , B1 , C1 punctele de contact ale acestui cerc exînscris cu laturile BC, CA respectiv AB. Fie A2 B 2 C 2 un triunghi invers asemenea cu triunghiul A 1B1C 1 având centrul cercului circumscris în I a . Atunci triunghiurile ABC si A2 B 2 C 2 sunt omologice. Consecin a 1. Fie ABC un triunghi, iar A 1 , B 1 , C1 punctele de contact ale cercului
înscris C (I,r) cu laturile. Paralelele prin B
1

i C1 la BC retaie cercul C în B 2 , C 2 . S

se arate c dreptele AA 1 , BB 2 , CC 2 sunt concurente. Demonstra ie. Triunghiurile A 1B1C 1 i A2 B 2 C 2 au acela i centru al cercului circumscris (punctul I) i sunt invers egale, deci invers asemenea.

Consecin a 2. Fie ABC un triunghi, iar A 1 , B1 , C1 punctele de contact ale cercului
înscris C (I,r) cu laturile. Not m cu A2 , B 2 , C 2 simetricele punctelor A 1 , B1 , C1 fa un diametru oarecare al cercului C . Atunci dreptele AA
2

de

, BB 2 , CC 2 sunt concurente.

Demonstra ie. Centrul cercului circumscris triunghiului A2 B2 C 2 triunghiurile A2 B2 C 2 i A 1B1C 1 sunt invers egale, deci invers asemenea. Bibliografie

este I, iar

1. D. Barbilian - I. Barbu - Pagini inedite, Editura Albatros, Bucure ti, 1981. 2. C. Cocea - Propriet i remarcabile ale triunghiurilor invers asemenea, S în elegem matematica, Bac u, 1992. 3. C. Cocea - Teoreme de triortologie i triparalelogie, 1992. 4. P. S. Modenov - Probleme de geometrie , Editura “Nauka”, Moscova, 1979. 5. N. Mih ileanu - Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Ed. Tehnic , Bucure ti, 1968.

8

Asupra unor iruri de integrale
Iuliana GEORGESCU 1
Articolul de fa
b

i Paul GEORGESCU 2
n 1 de

prezint un mod de calcul al limitelor unor iruri x n

termen

general x n

f
a

n

x dx , cu f satisf când anumite ipoteze ce vor fi precizate ulterior. În
n 1,

particular, se pot determina limitele irurilor a n
/2

bn
/2 0

n 1,

cn

n 1,

dn
1

n 1
e

de termen

general a n

0

sin n xdx , bn

/2 0

cos n xdx , a n

tg n xdx , a n

ln n xdx .
lim a n 0.

Insist m mai întâi asupra unei solu ii eronate date în [2] pentru faptul c
/2

n

„Solu ie.“ Aplicând teorema de medie, c
2 sin n c . Deoarece sin c

0, / 2 astfel încât
0

sin n xdx
sin n xdx 0. 0.

0,1 , avem lim sin n c
n

/2

0 i, deci, lim
n

0

Totu i, c nu este constant, ci depinde de n , i nu putem deduce c

n

lim sin n c

În cele ce urmeaz vom indica un mod de calcul al unor limite de acest tip.

Teorema 1. Dac
b

f : a, b
n

0,1 este continu , iar U f 0. x1 , x 2 , /k xk 1 , i

x

a, b ; f x

1 este

finit , atunci lim
n a

f

x dx

Demonstra ie. Presupunem c U f
Consider m I i
k

i fie
1, k

0 arbitrar, dar fixat.

a i , bi cu x i

Ii i l I i b , atunci I 1
k

i l Ii

= lungimea
a k , bk ).

intervalului I i (daca x1 Fie D1
i 1

a sau x k

a1 , b1 , respectiv I k

a i , bi

i D2

a, b \
i 1

a i , bi . Cum D 2 este o reuniune finit de
sup f x , iar M
x D2

intervale închise i m rginite, i f este continu , exist M rezult c
D2

1 . De aici,

f
k

n

x dx

Mn

/ 2 . Deoarece f x
b

1,

x

a, b , se deduce c

f
D1

n

x dx
i 1

bi

ai

/ 2 . În consecin ,
a

f

n

x dx

k /k

1

M

n

/2 .

1 2

Profesor, Liceul cu Program Sportiv, Ia i Profesor, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Ia i

9

Alegând acum n 0
b

astfel încât M
n0 , deci lim
n a

n n

/2 f x dx

/k 0.

1,

n

n0

, se ob ine c

f
a

n

b

x dx

,

n

Observa ia 1. Ipoteza „ U f este finit ” din enun poate fi înlocuit cu „ U f este Jordan neglijabil ”, teorema r mânând valabil cu aceea i demonstra ie. Corolar 1.
Dac
f : a, b 0,1 este continu
n

i strict cresc toare (sau strict
b

descresc toare), iar f b

1 (respectiv f a

1 ), atunci lim
a

f

n

x dx

0.
{a} .

Demonstra ie. Suntem în ipotezele teoremei , cu U f Aplica ia 1. Are loc rela ia
n

{b } , respectiv U f
n

lim a n

n

lim bn

n

lim c n

lim d n

0.

Solu ie. Se aplic Corolarul 1, inându-se seama de monotonia func iilor de sub semnul de integral .
În cele ce vor urma vom nota cu D f mul imea punctelor de discontinuitate ale unei func ii f . Observ m c este valabil deasemenea urm toarea îmbun t ire a Teoremei 1.

Teorema 2. Dac
b

f : a, b 0.

1, 1 , iar D f

iU f

sunt Jordan-neglijabile,

atunci lim
n a

f

n

x dx

Demonstra ie. Deoarece f este integrabil Riemann, f , f
integrabile Riemann. Fie acum jabil , k
k

n

i f

n

sunt de asemenea este Jordan-negli-

0 arbitrar, dar fixat. Deoarece D f

k

N* i I i
k

1 i k

astfel încât I i
k

a i , bi , D f
i 1

Ik i
i 1

bi

ai

/2.

Not m D1
i 1

a i , bi , D 2

a, b \
i 1

a i , bi . Mai departe,

f
D1

n

x dx

/ 2 , i cum

f

n

este continu pe D 2 ,
D2 b

f

n

x dx se poate majora cu ajutorul Teoremei 1. Rezult de
b n

aici c

n

lim
a

f

n

x dx

0 , deci lim
n a

f

x dx

0.

Aplica ia 2. Fie b
b

0 , iar

f x

sin

1 , x 0, b . x 0 ,x 0

Atunci f este integrabil

Riemann, iar

n

lim
a

f

n

x dx

0.

10

Solu ie.

Se observ

c

1 f

1,

x

0, b

i D f

0 . Atunci f este

integrabil Riemann, conform criteriului Lebesgue de integrabilitate Riemann. Mai departe, U f 2 2k 1 ; k N este de m sur Jordan nul i se poate aplica Teorema 2. Observa ia 2. Folosind no iuni de teoria m surii i integralei Lebesgue, mai precis teorema lui Egorov, se poate demonstra urm torul rezultat:
I continu , g : a, b R integrabil Riemann i Teorema 3. Fie f : a, b R , astfel încât g n f x g x x a, b , g n n 1 un ir de func ii continue, g n : I
b b

i gn f x

M,

x

a, b . Atunci
a

gn

f x dx
a

g x dx .

Aplica ia 3. Pentru a

0,b

2,g x

0, x 1, x

0, 2

2

, gn x
2

xn , f x

sin x ,

remarcând c
n

sunt îndeplinite condi iile Teoremei 3, iar
0

g x dx
0.

0 , ob inem c

lim a n

0 . Analog deducem c

n

lim bn

n

lim c n

n

lim d n

i I. Paralescu, Problema 24154, G.M. 7-8/1999 ). Calcula i: 2 sin 2 x 1 dx b) lim dx . a) lim 2 2n n n 0 0 1 sin x sin x 1 sin x sin 2 n x Solu ie. Aplic m Teorema 3. Lu m sin 2 x , x 0, 2 2x 1 x 2 2 , gn x , f x sin x , g x , a) a 0 , b 1 sin 2 x 2 n 1 x x 1 / 3, 2 x
Aplica ia 4 (V. Drul
2

b) a

0, b

2 , gn x

1 1 x
2

x

2n

, f x

sin x , g x

1 1 x2, x 1 3, ,x

0, 2

2

.

Bibliografie 1. D. M. B tine u et al. – Primitive i integrale , Ed. Bârchi, Timi oara, 1998. 2. V. Schneider – Culegere de probleme de analiz matematic , Ed. Hyperion, Craiova, 1993.

11

O generalizare a lemei lui Riemann
Dan POPESCU 1 i Florin POPOVICI 2
În aceast not sunt generalizate urm toarele dou rezultate: Teorema 1 (Lema lui Riemann [3]). Dac integrabil Riemann, atunci irurile
2 0

f : 0, 2
n N*

R este o func ie
2 0

f ( x) sin nx dx

i
2 0

f ( x) cos nx dx
n N*

sunt convergente i avem

lim
n

2 0

f ( x) sin nx dx 0

lim
n

f ( x) cos nx dx . i

Teorema 2 (Problema XII.19 [1]). Dac

f : 0, T

R este o func ie continu

g : 0,

0,

este o func ie continu
n

lim 0

T

i periodic de perioad T, atunci 1 T T f ( x) g (nx) dx f ( x) dx) 0 g ( x) dx) . T 0

Amintim mai întâi un rezultat la care vom face referire.

Teorema 3[2]. Dac

f : a, b

R este o func ie integrabil

Riemann

i

a, b este o func ie bijectiv , derivabil i cu derivata integrabil Riemann, atunci func ia f este integrabil Riemann i are loc formula “schimb rii de variabil ”
b f ( x)dx a 1 (b ) 1(a)

: c, d

f ( (t )) (t )dt .

Corolar.

Fie

R* astfel încât func ia de gradul întâi

este o func ie bijectiv . Dac f : a, b Riemann atunci func ia f este integrabil Riemann i are loc formula
b f ( x)dx a 1 (b ) f( 1( a )

( x)

x

: c, d a,b , R este o func ie integrabil

(t ))dt.

Rezultatul principal este dat de

Teorema 4 (Lema lui Riemann generalizat ). Dac

f : 0, T

R este o func ie

integrabil Riemann i g : 0,

R este o func ie periodic de perioad T, astfel încât

restric ia g [0,T ] este integrabil Riemann, atunci avem:
n

1 T T lim 0 f ( x) g (nx) dx f ( x) dx) T 0

T g ( x) 0

dx) .

(1)

1 2

Profesor, Colegiul Na ional “ tefan cel Mare”, Suceava, Profesor, Liceul Teoretic “N. Titulescu” ,Bra ov

12

Demonstra ie. Conform Corolarului, func ia dat de x

g (nx ) , x [0,T ] este

integrabil Riemann. Urmeaz c Pentru
x ni i T , n
ni

irul

T 0

f ( x) g (nx) dx
n N*
n

este corect definit.
x n1 x nn T ,

orice
0,1,

n N*

fie

0 x n0

unde 0,1, n

i

n . Conform primei teoreme de medie, pentru orice i

exist

inf f ( x ) x [ x n , i 1 , x ni ] , sup f ( x ) x [ x n , i 1 , x ni ]
xni xn, i 1

astfel încât
(2)

f ( x)dx

ni

x ni

x n, i 1

ni

T n
n xni g (nx)dx. ni x n, i 1

Evident, avem
T 0

f ( x) g (nx) dx

n x ni xn, i 1 i 1

f ( x) g (nx)dx

n x ni ( f ( x) xn, i 1 i 1

ni ) g (nx)dx i 1

(3)

Deoarece func ia g este periodic Riemann, rezult
g ( x) M,

c

T i restric ia g este integrabil [0,T ] func ia g este m rginit , deci exist M 0, astfel încât de perioad
n x ni x i 1 n, i 1 n

x [0, ) . Urmeaz c
n x ni ( f ( x) x i 1 n, i 1 ni ) g ( nx)

f ( x)

ni

g (nx) dx

M

n x ni x i 1 n, i 1

f ( x)

ni

dx M S

(f) s

n

(f).

unde

S n ( f ), s n ( f ) noteaz sumele Darboux superioar

i inferioar relative la

n

.
(4)

De aici rezult c

lim
n

n x ni ( f ( x ) x i 1 n, i 1

ni ) g ( nx)dx

0.

inând cont de rela ia (2) i de periodicitatea func iei g, se ob in egalit ile: T n n n 1 iT xni i g (nx )dx g (t )dt ni x ni n T g ( nx ) dx ni n,i 1 n (i 1)T i 1 i 1 i 1 i 1
n

(5)
T 0

1 Ti

n ni 1

T n

T 0

g (t )dt

1 T

T 0

n

g (t )dt
i 1

ni ( x n,i 1

x ni )

1 T

T 0

g (t )dt

f ( x)dx .

Din (3), (4) i (5) rezult c are loc (1).

Observa ie. Teoremele 1 i 2 sunt particulariz ri ale Teoremei 4. Bibliografie 1.D. Popescu - Problema XII.19, Recrea ii matematice 1/2001, p. 77. 2.F. Popovici, M. Bencze - Asupra schimb rii de variabile in integrala Riemann, G.M. metodic , 3/1996, 161-164. 3.Gh. Sire chi - Calcul diferen ial i integral, vol I, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1985.

13

Câteva rela ii metrice deduse vectorial
Marian TETIVA 1
Ne propunem s prezent m în cele ce urmeaz o modalitate de deducere a unor rela ii metrice în triunghi sau în tetraedru cu ajutorul calculului vectorial. Ideea (simpl , dar eficient ) am întâlnit-o în lucrarea [3] i este exprimat în Propozi ia 1. Fie K, M, L trei puncte necoliniare. Pentru un punct P oarecare, urm toarele afirma ii sunt echivalente: a) Punctele L, M, P sunt coliniare; b) Exist numerele reale l, m astfel încât l+m = 1 i KP Demonstra ie. P
LM
l R astfel încât MP

l KL

m KM
l R astfel încât

l ML

KP KM l ( KL KM ) l R astfel încât KP l KL (1 l ) KM , q.e.d . Mai departe vom rezolva câteva probleme folosind rezultatul din Propozi ia 1. Începem cu problema din [3] care ne-a condus la aceast not .

Problema 1. Fie ABC un triunghi, iar E, D puncte situate pe laturile AB, respectiv AC. Consider m punctul M, intersec ia dreptelor BD i CE; P i N sunt intersec iile dintre AM PN PM i BC, respectiv AM i DE. S se arate ca are loc egalitatea: 2 . NA MA AE AD AM AN Solu ie. S not m p= . Cum P BC , exist ,q , m , n EB DC NP MP

numerele x, y astfel încât

x+y=1,

i

AP

x AB

y AC . Din

AE

p EB rezult

imediat
AM

AE

p AB ; la fel , AD p 1

q AC , q 1

m n AP i AN AP . Egalitatea de m 1 n 1 mai sus poate fi scris în urm toarele forme echivalente : q 1 m 1 AM x AB y AD , m q n 1 AN n p 1 x AE p q 1 y AD, q

m 1 AM m

p 1 x AE p

y AC . inând seama de unicitatea scrierii unui vector în bazele

( AE , AD), ( AE , AC ) respectiv ( AB, AD) i de Propozi ia 1, ob inem egalit ile: m 1 m 1 p 1 q 1 n 1 p 1 q 1 x x y (2); y (3). Adunând (2) x y (1); m m p q n p q

1

Profesor, Colegiul Na ional “Gh. Ro ca Codreanu”, Bârlad

14

cu (3) i inând seama de (1) i de faptul c x+y=1 , ob inem c

2 m

1 , q.e.d. n

Problema 2 (rela ia lui Van Aubel). Cu nota iile din problema precedent , are loc AE AD AM . egalitatea EB DC MP Solu ie. Rela ia (2) de mai sus se scrie: 1
1 m 1 1 x 1 x , adic mx=p . Analog, p

din (3) ob inem my=q . Atunci

AE EB

AD DC

p q

m( x

y)

m

AM , q.e.d. MP

Problema 3 ([1]). P str m nota iile din Problema 1. În plus, consider m punctele T, p q TA SA S pe laturile AB, AC astfel încât . S se arate c M TS 1. , TB SC Solu ie. Vom avea, ca mai sus, AT
1 AB, AS 1 AC. Din rela ia

AP i

x AB

y AC rezult c

m 1 AM m

x

1

AT

y

1

AS . Conform Propozi iei 1

inând seama de unicitatea scrierii unui vector în baza AT , AS , avem: 1 p q p q m 1 1 1 x y 1 M TS x y 1 , q.e.d. m m m m m Dou cazuri particulare mai des întâlnite ale Problemei 3 sunt acelea în care punctul M este centrul de greutate G , respectiv centrul cercului înscris I pentru triunghiul ABC; cititorul se poate convinge c este valabil urm torul enun :
Problema 3. Fie ABC un triunghi i punctele T, S pe laturile AB, AC. Atunci: TB SC a) G TS 1; TA SA SC TB b) I TS a, unde a, b, c reprezint lungimile laturilor triunghiului. c b SA TA

Iat în continuare i variantele în spa iul cu trei dimensiuni ale chestiunilor discutate anterior; rezultatul similar celui din Propozi ia 1 este con inut în:
Propozi ia 2. Fie K, L, M, N patru puncte necoplanare. Un punct P este situat în acela i plan cu L, M, N dac i numai dac exist numerele reale l, m, n astfel încât

l+m+n=1 i KP

l KL m KM

n KN . Altfel spus, dac x,y,z sunt coordonatele vectorului

KP în baza, KL, KM , KN , atunci P LMN dac i numai dac x+y+z=1. Demonstra ia este aseman toare. Avem P LMN m, n R astfel încât LP m LM n LN
m, n R astfel încât KP KL m KM KL n KN KL

l , m, n R , l=1-m-n (deci cu l+m+n=1), astfel încât KP Folosind Propozi ia 2 putem rezolva:

l KL m KM

n KN , q.e.d.

15

Problema 4 ([3]). Fie ABCD un tetraedru i F, G, H puncte pe AB, AC, AD respectiv; fie M punctul comun planelor (FCD), (GBD), (HBC), iar P i N punctele de intersec ie ale PN PM dreptei AM cu planele (BCD) respectiv (FGH). Atunci are loc: . 3 NA MA AG AM AF AH Solu ie. Ca în Problema 1, s not m p , q , r , m , GC FB HD MP AN . inând cont de unicitatea scrierii unui vector într-o baz i de Propozi ia 2, n NP ob inem mai întâi existen a numerelor reale x, y, z astfel încât x+y+z=1 i
AP x AB y AC z AC , iar apoi echivalen ele: n 1 n
m 1 m m 1 m x y p 1 x p r 1 z r

p 1 x p
y z 1 m

q 1 y q
1 m

r 1 z r
x m 1 ; p m x

1 n

x p

y q

z ; r
1 m y ; q

q 1 y z q

z 3 . De aici r m y z

x p

y q

z r

1 , adic rela ia din enun . n
m , deci am rezolvat i

De asemenea vom avea 1 x

p q r m

p q r

AF AG AH AM . FB GC HD MP În încheiere propunem cititorului s rezolve problemele : Problema 6. P str m nota iile din Problemele 4 i 5; în plus fie punctele S, T, U pe AS AT AU , , . S se arate c : AB, AC, respectiv AD astfel încât SB TC UD p q r 1. M STU

Problema 5. Cu acelea i nota ii din Problema 4 avem

Caz particular. Centrul de greutate al tetraedrului se afl în planul (STU) dac i SB TC UD 1 ([4]). numai dac AS AT AU Problema 7. Fie ABCD un patrulater convex i punctele M ,N, P, Q pe laturile sale BN AQ AM DP AB, BC, CD, DA respectiv, astfel încât b . Fie S intersec ia a, NC QD MB PC MS QS dreptelor MP i NQ. S se calculeze rapoartele i (O frumoas solu ie sintetic a SN SP acestei probleme poate fi g sit în [2]). Bibliografie 1. M. Andronache – Problema 4 (p. 158) , G.M. 4/2000. 2. D. Brânzei, R. Brânzei – Metodica pred rii matematicii, Editura “Paralela 45”, 2000. 3. V.N. Dubrovski – Solu ia problemei M1062, Kvant 1/1988. 4. Gh. Szöllösy – Problema C: 2275, G.M. 4/2000.

16

Inegalit i geometrice. Aplica ii
Dan- tefan MARINESCU 1 i Ioan ERDEAN 2

Scopul propus este de a demonstra, prin mijloace mai pu in folosite, dou inegalit i geometrice care au un num r mare de aplica ii. Propozi ia 1. Fie n N, n 2 i M, A1, A2,… , An puncte din spa iu date. Dac a1, a2,… , an R, atunci
n n

ai
i 1 i 1

a i MA i2
1 i
n

a i a j Ai A 2 . j
j n

(1)

Egalitatea se ob ine dac

i numai dac
i 1

ai MAi
n

0.

n

Demonstra ie. Avem:
i 1
n i 1 2 ai2 MA i

a i MA i
i 1
n

a i MA i

0 , de unde
0.

2

ai a j MAi MA j

0 sau
i 1

2 ai2 MA i 2

1 i j n

ai a j MA i MAj cos(A i MA j ) 1 i j n

Cum din teorema cosinusului în
2MA i MA j cos( A i MA j )
n i 1

MAiAj , eventual degenerat, avem
MA j2 A i A 2 , urmeaz c j

MA

2 i

a i2 MAi2

ai a j 1 i j n

MAi2

MA 2 j

a i a j Ai A2 j 1 i j n

i, deci, are loc inegalitatea (1).

Observa ie. Exist i alte demonstra ii ale inegalit ii (1) pentru cazul în care punctele sunt coplanare i a1, a2,… , an>0. Urm torul caz particular este util în aplica ii : Corolar. Fie n 3, A1 A2… An un poligon i M un punct dat. Atunci ( ) a1, a2,… , an R are loc inegalitatea (1). Aplica ia 1. Dac ABC este un triunghi oarecare i , , R, atunci ( + + ) 2R 2 a2 +b2 +c2 . L. Panaitopol Solu ie. În (1) lu m a1= , a2= , a3= i M punctul O (centru cercului circumscris). Ca un caz particular al acestei aplica ii se ob ine

a2 +b2

Aplica ia 2. Dac +c2 0. Aplica ia 3. Fie x, y, z
yz z
2

ABC

este un triunghi

i

,

,

R, atunci

R * . Atunci
zx z y
2

xy x z
2

y

y

x

2

z

x

2

x

y

2

1 1 16 xy

1 yz

1 . zx

D- t. Marinescu, I. erdean (etapa local 1998)
1 2

Profesor, Liceul teoretic „Iancu de Hunedoara“, Hunedoara Profesor, Colegiul Na ional „Aurel Vlaicu“, Or tie

17

Solu ie. În Aplica ia 1 se va lua =x, =y, =z i a=y+z, b=z+x, c=x+y. Din (x y )( y z )(z x ) abc , ob inem R etc. R 4S 4 xyz (x y z ) Aplica ia 4 . Pentru orice priamid triunghiular MABC avem : G.M. – 2/1995, p.88 aMA 2 bMB 2 cMC 2 abc (a=BC, b=AC, c=AB). Solu ie. Se ob ine din (1) pentru n=3 i a1=a, a2=b, a3=c.
MA
4

Aplica ia 5. Fie ABC un triunghi i M un punct al planului s u. Atunci MB 4 MC 4 a 2b 2c 2 /(a 2 b 2 c 2 ) . I. Tomescu, G.M. – 6/1972 Solu ie. Conform inegalit ii Cauchy – Buniakovski – Schwarz, avem:

MA4 MB 4 MC 4 a 2 b 2 c 2 aMA2 bMB 2 cMC 2 . . Combinând aceasta cu inegalitatea din Aplica ia 4, deducem inegalitatea cerut .

Aplica ia 6 . Fie ABC un triunghi, P un punct în planul s u, iar PA=x, PB=y, PC=z. S se arate c ayz+bxz+cxy abc. C. Cocea Solu ie. Lu m în Corolar n=3, M=P, a1 a / x , etc. Ob inem:
a x b y ayz c z bxz xyz ax by cxy cz abc xyz a 2bc yz ayz ab 2c xz bxz abc 2 xy cxy abc ax by xyz abc. cz

Aplica ia 7. Dac A1 A2… An este un poligon i M un punct oarecare, atunci
n

n
i 1

MA

2 i

A i A j2 .
1 i j n

G.M. – 5/1995, p.193
1, i 1, n în Corolar.

Solu ie. Lu m ai
n R
2 2

Aplica ia 8. Dac A1 A2,… An este un poligon înscris în cercul C(O,R), atunci
Ai A2 . j
1 i j n

M. Chiri , M. Dinc – Numere complexe

Solu ie. În Corolar se consider ai

1, i

1, n i punctul M în O.

Cel de-al doilea rezultat general este urm torul:
Propozi ia 2. Pentru orice n N, n 3 i orice x1, x2,… , xn R avem: n n n 2 2 2 x k 2 x k 2 x k 1 x k 1 cos n n cos2 (x n 1 x 1 ) . n n k 1 k 1 k 1 Egalitatea are loc dac i numai dac x1= x2=… = xn=1/2. Demonstra ie. Pentru n=3 inegalitatea revine la
3

(2)

A

2
k 1

2 xk

3

3

3
k 1

xk
k 1

xk xk

1

9 4

0 (cu x4= x1). Deoarece

2 xk

xk xk

1

,

18

avem:

A

2 xk

2

xk xk 1

3

xk

9 4

xk

2

3

xk

9 4

xk

3 2

2

0,

deci (2) are loc pentru n=3. Pentru n 4 inegalitatea (2) revine la 2 2 2 B 2 x k 2 x k 1 cos 2 x k x k 1 cos n n Cum

n sin2

n

0.

2 xk xk 1

2 xk

2 xk 1 , k

1, n , prin multiplicare cu cos
2 xk xk
1 cos

n 4) i apoi sumare dup k, ob inem: Ca urmare, avem: B
4
2 xk sin 2

2 n

2

2 (ce este n 2 2 . xk cos n n

0 pentru

2

2 xk 1 cos

2 n
n

2
n sin
2

xk 1 cos n

2 n
2

n sin 2

n

4

xk sin

2

2 xk

1 sin

2

n

0 q.e.d

Aplica ia 9. Se consdider triunghiul echilateral ABC de latur 1 i punctele 3 . A1 (BC), B1 (CA), C1 (AB). S se arate c A1B12 B1C 12 C 1A12 4 Concurs de matematic 1988 – etapa final Solu ie. Notând x1=BA1, x2=CB1, x3=AC1 i , conform teoremei cosinusului , inegalitatea revine la 3 2 2 2 , adic (2) 2 x1 x2 x3 2 x1 x2 x3 x1 (1 x2 ) x2 (1 x3 ) x3 (1 x1 ) 3 4 pentru n=3. Aplica ia 10. Pe laturile unui p trat ABCD de latur 1 se consider punctele M (AB), N (BC), P (CD), Q (DA) astfel încât MN 2 NP 2 PQ 2 QM 2 2. S se arate c MNPQ este p trat. C. N sturic , Cardinal – 3/1991, p.55 Solu ie. Not m AM=x1 , BN=x2, CP=x3, DQ= x4. Egalitatea se scrie:
2 2 2 2 2 x1 x2 x3 x4 2 x1 x2 x3 x4 4 2 , adic în (2) pentru n=4 are loc egalitate, deci x1=x2=x3=x4=1/2 i M, N, P, Q, vor fi mijloacele laturilor p tratului ABCD. În consecin MNPQ este p trat.

Aplica ia 11. Fie A1 A2,… An , n 4, un poligon regulat de latur 1 i P1 ( A1 A2), 2 P2 ( A2 A3), … , Pn ( An A1). S se arate c P1P22 P2 P32 ... Pn P12 n cos . n R.M.T – 1,2 / 1989 , Problema 6539 Solu ie. Notând cu P1A2 =x1 ,P2A3 =x2 ,…, PnA1 =xn , teorema cosinusului aplicat triunghiurilor P1A2P2 , P2A3P3 , … ,PnA1P1 ne conduce la (n 2) (n 2) 2 2 2 , , Pn P2 xn (1 xn )2 2xn (1 xn ) cos P P2 x1 (1 x1 )2 2x1(1 x1 ) cos 1 1 n n n n n 2 2 2 2 Prin sumare ob inem: P P2 P2 P3 ... Pn P2 2 xk 2 xk 2 xk (1 xk ) cos n 1 1 n k 1 k 1 k 1

i, în conformitate cu (2), deducem inegalitatea cerut .
19

Asupra unei clase de iruri recurente
Dan POPESCU 1
Scopul acestui articol este prezentarea unei metode de abordare a unei clase de iruri recurente de primul ordin. Mai precis, dat irul ( x n ) n 1 prin
x1 D R

i xn

1

f ( xn ), n
n

N *,

(1)

unde f : D

D , se pune problema existen ei limitei
n

lim nx n în R .

În ipoteza c

lim x n
n

R {0} , irul (nx n ) n 1 are limita evident ; r mâne de 0 . Rezultatul principal este cuprins în urm toarea
D i 0

investigat cazul în care lim x n
Teorem . Fie D

R * având originea ca punct de acumulare, func ia f : D
0 n

irul ( xn ) n 1 definit prin (1) astfel încât sunt îndeplinite condi iile: 1 lim x n
2 0 lim
x 0

i

x

f ( x) xf ( x )

l

R . Au loc implica iile:

(a) dac l

R {0} , atunci

n

lim nx n

1 ; l
x f ( x) xf ( x) 0, x V1 D,

(b) dac l=0 i exist atunci lim nxn
n

o vecin tate V1 a originii încât

;
x f ( x) xf ( x ) 0, x V2 D ,

(c) dac l=0 i exist o vecin tate V2 a originii încât atunci lim nxn
n

.
1 nx n scris sub forma
n 1

Demonstra ie. Se aplic criteriul Stolz-Cesàro irului
1/ x n n

n

1/ x 1/ x n . În ipotezele impuse avem: lim n 1 n (n 1) 1 1
lim
n

n

lim

x n f (x n ) x f (x ) lim l R. . n x nf (x n ) xf (x )

Urmeaz c

1 l i afirma iile (a), (b), (c) decurg imediat. nx n Prezent m mai întâi câteva aplica ii directe ale acestei teoreme. 1 (G.M. – 11,12/1986, C: 649, M. Bencze). Fie irul ( xn ) n 1 definit prin x1 xn 1 ln(1 xn ), n N * . S se demonstreze c lim nx n 2 .
n

0 i

2
x1
1

(G.M. – 3/1987, 21056, F. Dumitrel). Dac

irul ( x n ) n 1 se define te prin

0 i xn 1

xn 2

xn

,

n

N * , s se calculeze lim nx n .
n

Profesor, Colegiul Na ional „ tefan cel Mare“, Suceava

20

3 (G.M. – 10/1987, 21253, M. Lascu). Fie irul ( xn ) n 1 definit prin x1 0 i xn 1 ln(1 arctg ( xn )), n N * . S se arate c irul nx n n 1 este convergent la 2. 4 (R.M.T. – 2/1987, 6256, V. Bivolaru). Se consider

irul ( xn ) n

1

încât x1

0 i

xn

1

2 xn

2xn ln( xn ) 1

, n N * . S se arate c

irul este convergent i s i se calculeze

limita. 5 (G.M.– 4/1995, 23241, V. Nicula). Fie p N * , x 1 (0, 1 / p ) xn 1 xn (1 xn )(1 2 xn )...(1 px n ), n N * . S se calculeze limita lim nx n .
n

i

6 (G.M. – 1/1997, 23668, A. Vernescu). Dac
xn
1

irul ( xn ) n

1 este definit prin x

1

0 i

1 1 , n N * , s se studieze natura 4 2 convergen , s se calculeze lim nx n .

xn

irului

nx n

n 1

i, în caz de

n

Condi ia 10 din teorem se verific u or pentru fiecare dintre irurile precedente. În privin a condi iei 2 0 , pentru func ia aferent
x ln(1 x ) 1. lim x 0 x ln(1 x )
1 , 2

f : (0, )

(0, ) indic m:

2. lim
x

x

0

x2 x 2 x
2

x

ln 2 ,

x

3. lim
x

x ln(1 arctg x ) 0 x ln(1 arctg x )

1 , 2

4. lim
x 0

x2 2 x ln(1 x ) x 2 x ln(1 x )
3

1 , 2

x

x x

5. lim
x

x x (1 x )(1 2x )...(1 px) p( p 1) 0 x 2(1 x )( 2x )...(1 px) 2 1

6. lim
x 0

x

1 1 4 2 1 1 4 2

1.

Observa ie. În privin a problemei 5, men ion m c pentru p= 1 se ob ine o problem din revista Matematika v kole, 5/1984. Prezent m acum câteva probleme care sunt sub inciden a Teoremei, fapt care nu este îns evident. 2 7 (G.M. – 5,6/1988, 21458, M. Banyai). Fie k>0, x1>k i x n 1 x n /( x n k ), n n N * . S se calculeze lim . xn n Solu ie. Se constat c
irului ( y n ) n
1

( xn ) n 1 este cresc tor i lim xn
n

. Aplic m Teorema
n N*, i

definit prin yn

1 , xn

n

N * . Avem y n 1

y n (1 ky n ) ,

21

n

lim y n

0. Func ia f : (0,1) n xn lim ny n

(0,1) dat de f ( x ) 1 . k

x (1

kx ) are lim
x

f ( x) 0 xf ( x )

x

k.

. Ca urmare, lim
n

8 (G.M. – 1/1989, 21668, M. Lascu). Fie
xn
1

irul ( x n ) n

1 definit

de x1

1

i

xn

1 , n xn

N * . S se calculeze lim xn

lim
n

xn 2n

(enun par ial).
2 2/xn,

Solu ie. Se constat c
yn
1 2 4 y n /( y n

n

. Not m y n

n

N * , i deducem c

4y n

4). Utilizând Teorema, ob inem: lim
n

xn 2n

lim
n

1 ny n 0

1.

9
xn x
2 n

(G.M.

6,7/1990,

22115,

M.

P.

Mihail).

Dac

a, b, x1

i

/(a bx n ),

n

N * , s se calculeze lim
x 0

1
n xn

.
( yn ) n 1
2

Solu ie.
yn
1

Se

introduce
2

irul

prin
2

yn

2 xn,n

1.

Urmeaz

y

2 n

/(a b y n ) , n

1, f (x )

x /(a b x ) , x

0 , etc. Discu ie dup b i x1 .

10 (G.M. – 11/1993, C: 1463, L. Panaitopol). Se consider
x1 1 i xn 1 xn xn 1, n N * .S se calculeze lim
n

irul (x n ) n 1 definit prin .
2 y n ,n

xn n2

Solu ie. Cu

yn

1/ x n , n xn
2

1 , ob inem y n

1

yn / 1 yn

1,

i

g sim, în cele din urm , lim

1 . 4 n n 11 (R.M.T. – 2/1997, X127, V.Bivolaru). Fie irul ( xn ) n 1 definit prin x1 0 , x1 x2 ... xn x n 1 x n a x n , n N * , unde a>1. Dac y n , n N *, s ln n calculeze lim y n .
n

se

Solu ie. Cu criteriul Stolz-Cesàro, avem: xn 1 lim nx n lim y n lim lim nx n ln n ln(n 1) n ln n ln(n 1) n n n ultima egalitate stabilindu-se cu ajutorul Teoremei (ca în Problema 3). 12 (G.M. – 1/1998, C:2005, M. Bencze). Fie irul ( x n ) n
2 (1 x n ) x n 1 1 x n , n calculeze lim n(1 x n ). n 1

1 ln a 0 i

astfel ca x1

N * . S se demonstreze c

( x n ) n 1 este convergent i s se
2 y n ) /(2 y n ), n 1 ,

Solu ie. Consider m y n

1 xn,n

1 . Avem y n

1

(y n

i f (x ) (x x 2) /(2 x ), x 0 , etc. Limita este egal cu zero.
22

Un criteriu de concuren
Temistocle BÎRSAN

a dreptelor
1

În revista Recrea ii tiin ifice, IV (1886), pag. 48, este enun at urm toarea Problem . În orice triunghi, dreptele ce unesc picioarele în l imilor corespunz toare la dou laturi, picioarele bisectorelor al turate cu în l imile i picioarele perpendicularelor duse din centrul cercului înscris pe cele dou laturi trec prin acela i punct. În acela i volum, la pag. 118, este prezentat o solu ie sintetic a problemei, dat de N.Gr. B l nescu, elev la coala de Poduri i osele din Paris. Începem prezenta not cu un criteriu de concuren a trei drepte determinate de punctele lor de intersec ie cu dou dintre laturile unui triunghi. Cu ajutorul acestuia vom da apoi o solu ie „tehnic “ problemei de mai sus. Fie un triunghi ABC i dreptele d1, d2 i d3 ce intersecteaz în M, P i respectiv R dreapta AB i în N, Q i respectiv S dreapta AC. Consider m c pozi iile acestor puncte sunt determinate de rapoartele urm toare: MB NC PB QC RB SC m, n; p, q; r, s. (1) MA NA PA QA RA SA Men ion m c aceste puncte au pozi ii oarecare pe dreptele AB i AC, dar c , în cele ce urmeaz , vom exclude tacit anumite cazuri triviale, cum ar fi: dou dintre drepte sunt paralele sau coincid, cele trei drepte sunt concurente într-un punct situat pe AB sau AC, una dintre drepte trece prin vârful A etc. Propozi ia 1. Dreptele d1, d2 i d3 determinate de numerele m,n,p,q,r,s date de (1) sunt concurente dac i numai dac aceste numere îndeplinesc condi ia 1 1 1 (2) ps rq rn ms mq pn 0 m p r 0.
n q
n n 1

s
AC

Demonstra ie. Din (1) ob inem u or rela iile: m 1 1 AB ; NA AC , NB MA AB , MB m 1 n 1 m 1 Fie {X}= d1 d2 i X d 1 d 3 . Utilizând AMN i teorema lui Menelaus relativ la transversalele PQ i RS i inând seama de (3), X i X coincid avem: d1, d2, d3 concurente
XM XN PB MB PA X 'M X 'N QA QA NA PM QA PA QN
RB MB RA SA

i analoagele. (3)

RM RA

SA SN
SA NA

1

Prof. dr., Catedra de matematic , Univ. Tehnic „Gh. Asachi”, Ia i

23

p p 1 1

m m 1 1

1 q 1 1 n 1 q 1

r r 1 1

m m 1 1

1 s 1 1 n 1 s 1

ps

rq

rn ms

mq

pn

0.

p 1

r 1

Solu ia Problemei. Fie d1, d2, d3 dreptele ce unesc picioarele în l imilor, picioarele bisectoarelor i, respectiv, punctele de contact ale cercului înscris (puncte pe dreptele AB i p b p c a cos B a cos C a a ,n ; p ,q AC). Atunci m ; r ,s i b cos A c cos A b c p a p a condi ia (2) se verific prin calcul direct. Observa ie. Fie A0 punctul de concuren a dreptelor din problem i B0, C0 punctele analoage acestuia. Vom ar ta într-o not urm toare c AA0, BB0, CC0 sunt concurente. În particular, dac M coincide cu B i S coincide cu C (i.e. m=s=0), vom ob ine: Propozi ia 2. Fie ABC un triunghi oarecare. Dreapta PQ trece prin punctul de intersec ie a cevienelor BN i CR dac i numai dac numerele p,q,n,r definite ca în (1) 1 1 1 p q (4) satisfac condi a 1 0 p r 0. r n n q 0 Observa ie. Acest ultim rezultat este cunoscut ([3, Teorema 3], [2, Teorema 1 – o form diferit a condi iei] etc.). În locurile citate (cât i în alte locuri!) sunt indicate condi iile în care dreapta PQ trece prin diferite puncte remarcabile ale triunghiului: a a a cos B a cos C sin 2 A sin 2 A G( r n ,n ), H ( , ), O ( , ), 1), I ( r sin 2C b c b cos A c cos A sin 2B
p a p a p b p c ), ( , ), N ( , ) , unde K, , N sunt punctele p a p a p b p c b c2 lui Lemoine, Gergonne i respectiv Nagel. Se ob in rezultatele: QC PB QC PB 1. G PQ 1, 2. H PQ tgB tgC tgA , PA QA PA QA
K(
2

a2

,

a2

3. I 5. K 7. N

PQ
PQ PQ

b

PB PA
PB PA

c

QC QA
c2 QC QA

a,
a2 , QC

4. O 6.

PQ PQ

sin 2B

PB PA

sin 2C

QC QA

sin 2 A 1 p a

b2

1 PB p b PA

1 QC p c QA

( p a ) etc. PA QA Foarte adesea aceste condi ii sunt date pentru cazul restrictiv când P (AB) i Q (AC), fapt care justific renun area la lucrul cu segmente orientate.

( p b)

PB

( p c)

Bibliografie 1. Colec ia revistei „Recrea ii tiin ifice“ (1883-1886). 2. C. Chiser – Condi ii necesare i suficiente ca o dreapt s treac prin puncte importante dintr-un triunghi, G.M. – 9/2000. 3. N. Oprea – Un punct i o dreapt remarcabil din planul unui triunghi, G.M. – 11/1996. 24

Câteva consecin e ale unei rela ii a lui Gergonne
Ioan S C LEANU 1
În triunghiul ABC consider m cevienele A A , B B , CC concurente în M. AM BM CM Not m x , y , z ; constat m c dac M este centrul de greutate MC MA MB al triunghiului, atunci x, y, z sunt numere naturale. Ne propunem s determin m toate punctele M Int ABC cu proprietatea urm toare:
rapoartele x, y , z corespunz toare lui M sunt numere naturale.

(*) În particular, vom a eza într-un cadru firesc i vom extinde rezultatul ob inut în [1]. Pornim de la urm toarea
Teorem (Gergonne).
concurente în M. Atunci
MA AA

În
MB BB

triunghiul
MC CC

ABC,

cevienele

AA ' , BB ' , CC ' sunt

1 (vezi [2]).

1 ; în mod z 1 1 . Vom presupune necesar, unul dintre termenii sumei din stânga trebuie s fie cel pu in 3 1 1 c , de unde x 2 . Cum x N*, rezult c x 1 sau x 2. x 1 3 1 1 1 Dac x 1 , atunci , i.e. ( y 1)(z 1) 4 i deoarece y 1 z 1 2

Cu nota iile ini iale, putem rescrie concluzia

1

1

1

x

1

y

1

( y , z ) {(2,5), (3,3), (5,2)} . 1 1 2 Dac x 2 , atunci . Unul dintre termenii din stânga trebuie s y 1 z 1 3 1 1 1 ; s presupunem c , adic y 2 . Dac y 1 , ob inem z 5 , fie cel pu in 3 y 1 3 iar dac y 2 , rezult z 2 .

y, z

N*, rezult c

În concluzie, ( x , y , z ) poate lua valorile (2,2,2), (1,3,3), (1,2,5), precum i toate permut rile posibile ale acestor triplete. Avem astfel 3 tipuri de puncte M cu proprietatea (*), pe care le vom nota corespunz tor M[2,2,2], M[1,3,3], M[1,2,5]. Ne propunem în continuare s caracteriz m geometric fiecare dintre aceste tipuri de puncte.
Propozi ia 1. Un punct M este de tipul M[2,2,2] dac de greutate al triunghiului ABC.
i numai dac este centrul

1

Profesor, Liceul Teoretic “ tefan cel Mare”, Hârl u

25

Demonstra ie. Suficien a este evident . Pentru a demonstra necesitatea, aplic m teorema lui Menelaus în triunghiul AB M cu transversala BA C ; ob inem B 'C 1 BM B C A A BM 2 AA ' i atunci , adic B 1 . Din ipotez , 3, BB ' 3 CA 2 A'M B B CA A M este mijlocul lui [AC]. Rezult c M se afl situat pe mediana [ BB ' ] astfel încât
MB ' BB ' 1 , deci M este centrul de greutate al triunghiului ABC. 2

Propozi ia 2. Un punct M este de tipul M[1,3,3] dac i numai dac este mijlocul medianei [ AA ' ] (analog pentru M[3,1,3] i M[3,3,1]). C 'M B 'M 1 , deci. B ' C ' // BC Demonstra ie. Dac M[1,3,3], atunci MC MB 3 conform reciprocei teoremei lui Thales aplicat în triunghiul MBC. Rezult de aici c AC ' AB ' BA ' i folosind teorema lui Ceva ob inem c 1 , deci [ AA ] este median , A 'C C ' B B 'C iar M este mijlocul s u. Reciproc, dac M este mijlocul medianei AA , evident c x 1 . Din teorema lui AC ' AB ' , deci B ' C ' // BC , de unde C ' MB ' ~ CMB i Ceva ob inem c C ' B B 'C
AB 'C ' ~ ABC . Ob inem de aici c

1 y

1 z
AA C

B 'C ' BC

AB ' . Pe de alt parte, aplicând AC
BMB ' , rezult
2 , i.e.

teorema lui Menelaus în triunghiul

cu transversala
CB ' B 'A

c

BA ' CB ' MA BA ' 1 MA 1 i cum , 1 , avem c BC B ' A MA ' BC 2 MA ' concluzie, y z 3 , deci M este de tipul M[1,3,3].

AB ' AC

1 . În 3

Propozi ia 3. Un punct M este de tipul M[1,2,5] dac i numai dac apar ine liniei mijlocii [C 1 B 1 ] i o împarte în dou segmente având raportul 2 (au loc i afirma iile analoage pentru M[1,5,2] etc.). Demonstra ie. A Fie M[1,2,5]; cum x 1 , rezult c M apar ine liniei mijlocii [C 1 B 1 ] . Ducem MT AC , B
T BC; atunci MB 1CT este paralelogram i deci MB 1 TC . Aplicând teorema lui
BT BM 2, Thales în triunghiul BCB ' ob inem TC MB'

C1

M

B1

deci CT

1 BC 3

2 B 1C 1 , adic MB 3

1

2 B 1C 1 . 3

B

A

T

C

26

Reciproc, fie M evident c

C1 B1 astfel încât

MB 1 C 1M MB 1

2 . Cum M apar ine liniei mijlocii,

2 2 1 1 C 1B 1 BC BC , deci 3 3 2 3 BT BM BT 2 . Din teorema lui Thales aplicat în BCB ' rezult c 2 , adic TC MB ' TC y 2. Folosind acum rela ia lui Gergonne, se deduce c z 5 .

x 1 . Cu nota iile precedente, CT

Aplica ia 1. Centrul cercului circumscris triunghiului ABC are proprietatea (*) dac i numai dac triunghiul este echilateral. Demonstra ie. Presupunem c O are proprietatea (*). Dac , prin absurd, O B 1C 1 , atunci C1O AB i B 1O AC , deci A, B, C ar fi coliniare. Rezult c

O B 1C 1 i de aici urmeaz c O este de tipul O [2,2,2], adic O G, deci triunghiul ABC este echilateral. Reciproca este imediat .
Aplica ia 2. Centrul cercului înscris are proprietatea (*) dac i numai dac triunghiul ABC este echilateral. Demonstra ie. Presupunem c I are proprietatea (*). Dac , prin, absurd, I B 1C 1 , atunci < C1 IB < IBC i deci < C1 IB < C1 BI , adic triunghiul C1 BI este isoscel cu [ BC 1 ] [ C 1I ]. Analog, [ CB 1 ] [ B 1 I ], de unde BC 2 B1C1 2C1 I 2 B1 I 2 BC1 2CB1 AB AC , imposibil. Rezult c I este punct de tipul I[2,2,2], adic I G, deci triunghiul ABC este echilateral. Reciproca este evident . Observa ia 1. Acest rezultat este demonstrat pe o alt cale în [1]. Observa ia 2. Exist triunghiuri neechilaterale al c ror ortocentru are proprietatea (*). Caracterizarea acestora este dat mai jos (Aplica ia 4) i o propunem spre rezolvare, împreun cu dou probleme ajut toare: Aplica ia 3. Fie triunghiul ABC, M si N mijloacele laturilor [AB], respectiv [AC] iar H intersec ia in l imilor AA ' i BB ' . Au loc echivalen ele:

1) 2)

BC 3

AB 5 AB

AC 2 2 AC

H

[ MN ]

i HN=2HM

HB HA 1 i HA ' HB '

2;

HA BC HA H este mijlocul lui [MN] 1 i 3. HA ' 2 HB ' 3 3 Aplica ia 4. Ortocentrul triunghiului ABC are proprietatea (*) dac i numai dac

laturile triunghiului sunt direct propor ionale fie cu 1,1,1, fie cu 3, 2 2 , 5 , fie cu 2,
3, 3.

Bibliografie 1. Iulica Georgescu – Asupra unei clase de triunghiuri, G.M. 2-3/1982. 2. Liviu Nicolescu, Vladimir Boskoff – Probleme practice de geometrie, Ed. Tehnic , Bucure ti, 1990.

27

Unele iruri monotone cu limita e sau e-1
Gheorghe COSTOVICI 1
În Propozi iile care urmeaz , vom demonstra prin metode elementare monotonia unor iruri cu limita e sau e-1. Propozi ia 1. irul e n (x ) (1 Demonstra ie. Din a n
a
a
1

bn

1

1 n ) este cresc tor, x 0 fixat. n x (a b )(a n a n 1b .... ab n 1 b n ) , în ipoteza

b
1

0 , se ob ine c
1 n x

a n [a (a b )(n 1)] b n 1 . Luând în aceast

inegalitate

i b

1

1 , g sim c n 1 x

e n (x )[1

x ] e n 1 ( x) , (n x)(n x 1)

care atrage e n (x ) e n 1 (x ) ,

n 1,
n

x
1 x

0 fixat.
)n
1

Propozi ia 2. irul a n (x ) (1

este descresc tor,
R , f (t )
1 t x ) t (t x

x (1
1 1)(t

( 1,0] fixat. 1 t x
x)

Demonstra ie. Consider m func ia f : [1, )
x ( 1,0] arbitrar fixat. Avem f (t )
f (t )[ln(1

)t

1

, cu

], t 1.

Folosind ln 1 y
t 1 x 1)(t

y,

y
x x 1)(t

0,

rezult

ln(1

1 t
f 't

x

)

(t
0, t

t 1 x 1)(t
1

1 x) i t x f este

(t

x)

(t

x)

0 , adic

deci

descresc toare. Atunci f ( n ) demonstra ia.

f (n 1), i.e. an (x ) an 1 (x ) , n 1 , ceea ce încheie

Propozi ia 3. irul b n ( x )

(1

1 n x

) n este descresc tor,
(1 1 n x )n (1 x

x 1 fixat.

Demonstra ie. Observ m c b n ( x )

n 1 . irul e n ( x 1) este cresc tor pentru x 1 0 deci bn (x) este descresc tor pentru orice x 1 fixat.

1 1 , 1 e n (x 1) n ) n x 1 1 i are termeni pozitivi,

Propozi ia 4. irul c n (x ) (1 Demonstra ie. Observ m c

1 n x

)n

1

este cresc tor,

x

(0,1] .

1

Conf. dr., Catedra de matematic , Univ. Tehnic “Gh. Asachi”, Ia i

28

1 1 , n 1. 1 a n ( x 1) n 1 (1 ) n x 1 Conform cu Propozi ia 2, irul an (x 1) este descresc tor pentru x 1 ( 1,0] x (0,1] i are termenii pozitivi, deci c n (x ) este cresc tor pentru x (0,1] . c n ( x) (1
1

1 n ) n x

Propozi ia 5. irul E n p

(1

1 n ) n
p 2

p

este descresc tor,
p 2

p N*.

Demonstra ie. Din identitatea a n p b n p (a b)(a n p 1 a n
rezult
an
p

b ... ab n

bn

bn

p

(a b )(n
p

p )b n
p

p 1

. Punând aici a

), a b 0, 1 1 i b 1 , 1 n n 1

p 1

se ob ine seama c

(1
1

1 n ) n

(1

1 n ) n 1
1

(1 va

n p ) pentru n 1 i p fixat. inând n (n 2) rezulta
(1 1 n ) n
p

n p n ( n 2)

1 , n 1

(1

1 n ) n 1

1 p

E n ( p)

E n 1 ( p ) , ceea ce încheie demonstra ia. 1 n ) n
x

Propozi ia 6. irul E n (x ) (1

este descresc tor,

x 1 fixat. 1t ) t
x

Demonstra ie. Se consider func ia f : [1, )
fixat. Atunci f (t ) pentru y
f (t )[ln(1

R, f (t )

(1

, unde x 1

t x 1 ) ] i folosind inegalitatea ln(1 y ) y t t (t 1) t x 1 t x 1 x 1 0 , avem ln(1 ) , de unde f ' t 0 i t t (t 1) t t (t 1) t (t 1)

deci f este descresc toare pentru t 1 . Avem f (n) pentru n 1 , ceea ce încheie demonstra ia.

f (n 1)

E n ( x)

E n 1 ( x)

Observa ie. Propozi ia 5 este un caz particular al Propozi iei 6, având îns o demonstra ie elementar . Propozi ia 7. irul u n ( x ) (1
1 n ) n
x

este cresc tor,
1 n ) n 1
1 x

x

0 fixat.

Demonstra ie. Putem scrie u n 1 (x ) (1
Conform Propozi iei 6, irul E n ( x are termenii pozitivi. Rezult

1 1 . 1 n x 1 E n (x 1) (1 ) n 1) este descresc tor pentru x 1 1 x 0 i ca irul u n 1 (x ) este cresc tor, adic

u 2 (x ) u 3 ( x ) ... u n (x ) ... . Dar u1 ( x ) =0, deci avem i u 1 (x ) u 2 (x ) , ceea ce încheie demonstra ia.

29

Propozi ia 8. irul v n ( x ) (1

1 n ) n 1

x

este descresc tor,
R,
g (t ) (1

x t

0 fixat. 1 1 )t
x

Demonstra ie. Se consider func ia g : (0, )
x 0

, unde

fixat. Avem
y, 0

ln(1 y )

t x i folosind inegalitatea ] t (t 1) 1 t x 1 t x x y 1, g sim ln(1 ) 0 t 1 t (t 1) t 1 t (t 1) t (t 1) g (t ) g (t )[ln(1 1 t 1 )

pentru t (0, ). Deci g (t ) 0 , t (0, ) , adic g este descresc toare pe (0, ) . Vom avea g ( n ) g ( n 1) v n (x ) v n 1 (x ) , n 1 , ceea ce încheie demonstra ia.
1 n x este cresc tor, x 1 fixat. ) n 1 1 n x 1 1 Demonstra ie. Avem v n ( x ) (1 , n 1. ) 1 n x n 1 E n (x ) (1 ) n Conform Propozi iei 6, irul E n (x ) este descresc tor pentru x 1 i are termenii

Propozi ia 9. irul v n ( x ) (1

pozitivi, deci v n x

este cresc tor,

x

1 fixat.

Observa ii. În demonstra ia Propozi iei 1, ne-am inspirat din [1;p. Relativ la irul E n (x ) , în [2; p. 223-224] se arat pe cale neelementar 1 1 descresc tor pentru x i cresc tor pentru x . In [3; p. 13-14] se arat 2 2 1 elementar ca irul E n ( ) este descresc tor. irurile studiate în Nota de 2 aplica ie în studiul unor serii de func ii.

24-25]. c este pe cale fa au

Bibliografie 1. Fr. Junker – Höhere Analysis I, 1920. 2. G. Klambauer – Problems and Propositions in Analysis, New York, 1979. 3. A. Vernescu – iruri de numere reale, Bucure ti, 2000.

30

Studiu comparativ privind câteva medii uzuale
Claudiu- tefan POPA 1
Vom folosi în cele ce urmeaz urm toarele conven ii de notare: dac
mh
x, y 0, atunci

x2 y2 2 xy x y xy , m a , mp sunt mediile armonic , , mg x y 2 2 geometric , aritmetic , respectiv p tratic ale numerelor x i y. De asemenea, introducem
m x2 x y2 – media ponderat a numerelor x i y cu ponderile reale x, respectiv y. În y

acest context, m h poate fi privit ca media ponderat a numerelor x i y cu ponderile y, respectiv x. Au loc urm toarele inegalit i între medii: mh m g ma m p m (1) cu egalitate pentru x
y.

Se observ u or prin calcul c m ma ma mh , (2) deci media aritmetic a numerelor x i y este medie aritmetic i pentru numerele m h i m. De asemenea, a a cum m g este i medie geometric între m h i m a , la fel m p este medie geometric între m a i m, deoarece Vom presupune în continuare x
B mp ma , C mg mh , D x2 2 m mp : y2 x y x2 x 2 y2 . y
ma

(3)
mg ,

y i, ca în figura de mai jos, not m A

A C B D A. 2 Demonstra ie. Pentru prima inegalitate, avem echivalent: A C m a m g 2 m g 2m h m a 2m h 3m g . 2 a b 4ab a b 4ab Îns m a 2m h 2 2 2ab 3 ab 3m g . La fel, 2 2 a b a b

Propozi ie. Cu nota iile de mai sus, avem:

(4)

C

B

mg

mh

mp

ma

x 2

y

2 xy x y
2

x2 2
x2 y 2 2

y2

xy
1 x y

x y 2 2x y
1

x2 2

y2

xy

x2 2

y2

xy

x y 2

1

xy

0

Profesor, coala „Alecu Russo”, Ia i

31

x y

1
Pentru a ar ta c

x2 2
A

y2

xy

1 x y

x

y

x2 2

y2
2 mg

xy

A

B.

B, s observ m mai întâi c m 2 p
2 (m p

2 2ma , rela ie ce rezult în

urma unui calcul de rutin ; deci m a numerelor m p
mp mg x

2 m g ) / 2 . Pe de alt parte, aplicând (1)

i m g , avem c
y. Cum x

2 (m p

2 mg )/2

(m p
(m p

m g ) / 2 , cu egalitate pentru
m g ) / 2 , adic A

y, rezult c

ma

B.
ma )

În continuare s aplic m inegalitatea numerelor ma i m. .

xy

x

y

xy (echivalent cu m g
mp B ma m mp B

inând seama de (3) rezult c

D,

egalitatea fiind atins pentru cazul exceptat x y. În fine, inegalitatea D A rezult din faptul c A C (2)) i C B.

D (rela ie echivalent cu

Observa ia 1. Rezultatul demonstrat generalizeaz unele probleme ap rute în Gazeta Matematic . Astfel problemele x y xy E: 11 997. Dac x, y 0, demonstra i c xy . 4 x y Gh. Nec uleu i Ion Nec uleu E: 12 162. Dac x, y

0, s se arate c

x

y

x2 2

y2

xy .

Claudiu- tefan Popa

sunt simple transcrip ii ale inegalit ilor A

C , respectiv A

B.

Observa ia 2. Se pot ob ine inegalit i mai interesante, în care s apar mai multe dintre medii. Prezent m un exemplu: adunând membru cu membru inegalit ile A B,
A C

i

A

A

ob inem

3A

A B C

x

y

2

xy

1 3

x2

y2

2

2 xy , x y

inegalitate a c rei demonstra ie direct este destul de laborioas .
Observa ia 3. Rela iile (4) arat c oricum am alege trei dintre numerele A, B, C, D, ele pot constitui laturile unui triunghi (în cazul x y ). Observa ia 4. Continuând ideea, a ez m pe o ax numerele C B D A i comparând lungimile intervalelor care apar, ob inem noi inegalit i în care apar mediile. În acest sens, problema: x y xy x y E: 12 177. Dac x, y 0, demonstra i c . xy 4 x y 2 Manuela Prajea este banal , întrucât se reduce la A C x y , inegalitate grosier .

32

NOTA ELEVULUI
Aplica ii ale monotoniei mediilor în raport cu ordinul lor
Codrin ANDREI
ordin

i

tefan RUSU 1

Fie date numerele x1, x2, ..., xn R*+ (n N*) i R. Se nume te media de a numerelor x1, x2, ..., xn num rul M (x1,...,xn) (pe scurt, M ) definit prin
x1 M
n

x2 n x2

xn xn ,

1/

, 0

0

(1)

x1

Observ m c
media aritmetic

M0= n x1 x 2 ... x n = Gn
ic M-1= 1
x1

este media geometric , M1=

x1 x 2 ... x n
n

=An -

n 1 1 =Hn - media armonic a numerelor date. ... x2 xn

Mai general, se nume te media ponderat de ordin a numerelor x1, x2, ..., xn cu ponderile (pozitive) p1, p2, ..., pn num rul M (x, p) (pe scurt, M ) definit prin
p1x 1 M (x , p ) p 2 x 2 ... p n x n p 1 p 2 ... p n
1/ ,

0 , 0

(2)

x 1 p1 x 2 p 2 ... x n p n

1 /( p1

p 2 ... p n )

( pentru p1=p2=…=pn=1, (2) devine (1) ). Vom prezenta mai întâi un rezultat binecunoscut, anume :

Propozi ie. Mediile (ponderate sau nu) sunt monoton cresc toare în raport cu R, < M M . ordinul lor, adic , Demonstra ie. S presupunem mai întâi c avem 0< < . Ca urmare, exist t >1 astfel încât = t . Utiliz m inegalitatea lui Jensen pentru func ia convex f (x)=x t, x 0, , i scriem :
p1 x1 p 2 x 2 ... p n x n p1 p 2 ... p n t t t t p1 x1 p 2 x 2 ... p n x n p1 p 2 ... p n

.

(3)

Înlocuim în aceasta x1, x2, ..., xn respectiv cu x1 , x 2 ,..., x n ; ob inem :

1

Elevi, Liceul Teoretic “Gr. Moisil”, Ia i

33

t p1 x1 p1 p2 x2 p2 ... ... pn xn pn

t p1 x1 p1

t p2 x2 p2 ...

...

t pn xn pn

i , prin ridicare la puterea pozitiv Dac

1 t

deducem c M t >1 astfel încât

Mt , adic M

M

.

< <0, atunci exist

=t . Se procedeaz în mod

similar: în (3) se înlocuiesc x1, x2, ..., xn cu x1 , x 2 ,..., x n , se ridic la puterea negativ
1 ambii membri ai inegalit ii rezultate i se ob ine M t

Mt

, adic

M

M .

s tind la zero, În sfâr it, dac în inegalitatea M < M ( 0< < ) facem ca vom ob ine M0 < M ( >0). Tot ca un caz limit se ob ine i M < M0 ( <0). Q.e.d. Indic m câteva aplica ii ale propozi iei de mai sus.
y y

1. S se rezolve ecua ia x Solu ie. Avem trei cazuri : 1 I. y=1. Ecua ia devine x x x
A adar perechile (x,1),
x

1 x

x

1 x

2x y , x

1 iy

0.

1 x

2 x i aceasta este verificat de orice x

1.

1 , sunt solu ii ale ecua iei date.

II. 0<y<1. Utilizând inegalitatea My M1 pentru numerele distincte
1 x
y

x

1 x

y

i

x

1 x

y

ob inem :

x

x

1 x

y

2

x

1 x

y

1 y

y

2

2x y

, deci ecua ia dat

nu are solu ii în acest caz. III. y>1. Utiliz m de aceast dat inegalitatea M1 My pentru acelea i numere distincte i ob inem c membrul întâi al ecua iei este strict mai mare ca 2x . Deci nu avem solu ii. Rezumând, ecua ia dat are ca solu ii perechile (x,1),
x 1.

2. Fie a, b, c >0 cu abc=1. Demonstra i inegalitatea 2(a+b+c) a2b+ab2+a2c+
+ac2+b2c+bc2 (V. Popa, G : 615, R. M. Gala i, nr. 17-18).

Solu ie. Prin calcul direct constat m c a2b + ab2 +a2c +ac2+ b2c+ bc2-2 (a+b+c)
=(a+b+c)(ab+bc+ca-2)-3abc i, deci,avem de ar tat c (a+b+c)(ab+bc+ca-2) 3 (1) (am utilizat condi ia abc=1). Inegalitatea A G pentru numerele a, b, c revine la a+b+c 3 (2) iar G H conduce la 1 3 /(ab bc ca ) sau ab+bc+ca-2 1 (3) (s-a inut seama de rela ia

abc=1). Din (2) i (3) , prin înmul ire, se ob ine (1).

34

3. S se arate c

sin 2n cos 2n 1, 2 Solu ie. Partea dreapt se dovede te astfel : sin 2n
n 1

1

R i n
cos2n (sin2

N*.
cos2 )n 1 .

Pentru a dovedi inegalitatea din partea stâng , utiliz m M1 Mn pentru numerele sin 2 cos 2 ; ob inem : sin 2n cos 2n 2[(sin 2 cos 2 ) / 2]n 1 / 2 n 1 , q.e.d.
4. Fie ABC un triunghi dreptunghic în A i num rul R. Au loc inegalit ile :
2
c
1 /2

i

(i) b c Solu ie. Avem
(b c )/2

2

1

/2

2
1/

a , dac M (b, c)
c2)/2

(ii) b 2 M 2 (b, c)
1/ 2

c
b

a , dac
/2

2.

(b 2

a/

2

21

a

.

Similar se procedeaz pentru a dovedi (ii).
5. Fie ABC un triunghi echilateral înscris în cercul C(O,R) i M C(O,R) , , R astfel încât 2, 2 4 i 4 au loc oarecare. Ar ta i c inegalit ile: (i) MA MB MC 3 2 / 2 R ; (ii ) MA MB MC 3 6 /4 R

(iii) 3 2
4

/2

R

MA

MB

MC

3 6

/4

R

.

Solu ie. Sunt cunoscute rela iile urm toare : MA2+MB2+MC2=6R2 i

MA +MB4+MC4=18R4 ([1], pp. 27-28). Ca urmare, M2(MA, MB, MC)=R 2 M4

i
M2

(MA,MB,MC)=R 4

6 . Pe de alt parte, avem : M

M2

M
/2

M4

M . Din M

urmeaz c MA ob in (ii) i (iii).

MB

MC =3(M )

3(M2) = 3 2

R , adic (i). Analog se

, ,

6. Fie ABCD un p trat înscris înscris în cercul C(O, r). Fie M C(O,r) i R astfel încât 2, 2 4 i 4 . Ar ta i c au loc inegalit ile :
MB MC MD
/2

(i) MA

4 (3/ 2)

/2

r ;

(ii ) MA

MB

MC

MD
/4

4 6

/4

r

(iii) 4 (3 / 2)
Solu ie.
MA MB MC inegalit ile cerute.
4 4

r
4

MA 24r
4

MB

MC
MA
2

MD
MB
2

4 6
MC
2

r
2

.

Se
4

utilizeaz MD

egalit ile:

MD

6r 2

i

[4] i , procedând ca în problema precedent , se ob in

Bibliografie 1.C. Cocea - 200 de probleme din geometria triunghiului echilateral, Ed. „Gh. Asachi”, Ia i, 1992 . 2.L. Pîr an, C.-G. Lazanu -Probleme de algebr i trigonometrie, Ed. Facla, Timi oara,1983. 3.V. tef nescu, N. Deval - Asupra unor inegalit i între medii generalizate i aplica iile lor, G.M. –1/1985, 8-11. 4.G. i eica – Culegere de probleme de geometrie, Ed. Tehnic , Bucure ti, 1956.

35

CHESTIUNI METODICE
Func ii care admit / nu admit primitive
Dumitru G LEAT
1

i Gabriel POPA

2

Ne propunem în ceea ce urmeaz o abordare cât mai intuitiv a unor probleme considerate în general ca fiind „dificile”, grupate în urm toarele clase: I. Dat o func ie, s se stabileasc faptul c admite primitive; II. Dat o func ie, s se arate c nu admite primitive; III. Dat o func ie a c rei expresie depinde de anumi i parametri, s se determine valorile acestora astfel încît func ia s admit primitive. În redactarea acestui articol am pornit de la constatarea c solu iile date în diverse c r i unora dintre problemele din [2], pag. 13-14, sunt artificiale i greu de urm rit de c tre elevi. Propunem în cele ce urmeaz o prezentare pe care o credem logic i adecvat pred rii la clas . I. (i) Orice func ie continu admite primitive.
1

Problema 1. Func ia f : R

R , f(x)=

1 x5

2 ex

,x ,x

0 0

admite primitive.
5 2

0

Solu ie. Substitu ia
5

1 x2

t conduce la

1 x5

t

5 2
5

dac x

0 i

1 x5

t

dac

0 ; lim f ( x) lim t = 0, de x 0 t et e f(0), adic f este continu în 0. Cum f este evident continu pe rezult c f continu pe R , deci f admite primitive. 1 x sin ,x R , f(x)= Problema 2. Func iile f : R x 0 ,x
x 0 t

x

0 , deci lim f ( x)

lim

t2

t2

unde

lim f ( x) = 0 =
x 0

(- , 0) i pe (0 , ),
0 0

i

g:R

R,

g(x)=

x cos 0

1 x

,x ,x

0 0

admit primitive.
0

adic

1 x 0 x x f este continu . Analog se procedeaz pentru g .

Solu ie. Pentru f, avem

x sin

0 , deci lim f ( x ) = 0 = f(0),
x 0

(ii) Anumitor func ii li se pot construi efectiv primitivele.
1 2

Profesor, Grup colar “ tefan Procopiu”, Ia i Profesor, Liceul Teoretic “Garabet Ibr ileanu”, Ia i

36

Problema 3. Func iile f : R
1 1 sin x x 0

R , f(x)=

2 x sin

1 1 cos x x 0

,x ,x

0 0

i g:R

R,

g(x) =

2 x cos

,x ,x

0 0

admit primitive.
x 2 sin 0 1 x

Solu ie. Consider m func ia F ( x)
i F (x) = f(x),

,x ,x

0 0

, care este derivabil pe R

x R . S mai ar t m c F este derivabil în origine, iar F (0) = 0: 1 x 2 sin F ( x) F (0) x lim x sin 1 0 lim F ' (0) lim x 0 x 0 x 0 x 0 x x (vezi Problema 2), deci F este primitiv a lui f . Analog se procedeaz pentru g . 1 1 nx n 1 sin x n 2 cos ,x 0 Generalizare 1. Func iile fn : R R , fn(x)= i x x 0 ,x 0

g n: R

R , gn(x)=

nx n 1 cos

1 x 0

x n 2 sin

1 x

,x ,x

0 0

admit primitive, :

n 2.

Generalizare 1 (n 1) x n sin n fn(x)= x 0
i gn : R

2.
n cos 1 xn

Func iile
,x ,x 0 0 n sin 1 xn

fn

R

R

,

R , gn(x)=

(n 1) x n cos

1 xn 0

,x ,x

0 0

admit primitive,

n

1.

(iii) O combina ie liniar a unor func ii ce admit primitive, admite primitive. 1 sin ,x 0 R , f(x)= i g:R R , g(x)= Problema 4. Func iile f : R x 0 ,x 0
=
cos 0 1 x ,x ,x 0 0

admit primitive.

Solu ie. Func ia f se poate scrie ca o combina ie liniar cu coeficien ii –2, 1 a func iilor g din Problemele 2 i 3, deci admite primitive. Analog pentru g . x Observa ia 1. Dac F este o primitiv a func iei f, atunci func ia f ( ) admite

primitiva

F

x

.

37

Observa ia 2. Func iile f i g sînt exemple de func ii necontinue (cu discontinuitate de specia a doua în origine) care admit primitive. 1 sin 2 ,x 0 x Problema 5. Func iile f : R R , f(x)= i g:R R , g(x)= 1 ,x 0 2
cos 2

=

1 x

,x ,x

0

1 2

admit primitive.
0

Solu ie. Avem f ( x)

1 2 (1 cos ) , x 2 x 1 ,x 2

0

=
0

1 2

2 1 cos x 2 0

,x ,x

0 0

i analog

pentru g.
Problema 6. Func iile f : R
cos3 0 1 x

R , f(x)=

sin 3 0

1 x

,x ,x

0 0

i g:R

R , g(x)=

=

,x ,x

0 0

admit primitive.
1 3 sin x 4 0 3 0 1 sin x 0 0 4

Solu ie. sin

3 x

3 sin

1 x

4 sin 3

1 , deci f ( x) x

,x ,x

,x ,x

0 0

,

fiecare dintre func iile din dreapta admi ând primitive cf. Problemei 4 i Observa iei 1. 1 sin 2 n 1 ,x 0 Generalizare. Func ia f : R R , f(x)= admite primitive x 0 ,x 0 (O.M.,etapa jude ean , 1982).
II. (i) Func iile care nu au P.D. nu admit primitive. În acest sens, inând seama de propriet ile unei func ii cu P.D., putem proceda în mai multe moduri: Dac Im f nu este interval, atunci f nu admite primitive; Dac f are discontinuit i de specia I , atunci f nu admite primitive. Problema 7. Func ia f : R R, f(x) = x nu admite primitive. Solu ie. Im f = Z , care nu este interval. Problema 8. Func ia f : R Solu ie. R , f(x) = x
x x
x k

nu admite primitive.
0, deci

Pentru

k

Z,

avem

lim f ( x ) 1, lim f ( x)
x k

f

are

discontinuit i de specia I.
Problema 9. Func ia h : (a,b) R , h(x)=

f ( x) , x g ( x) ,x

( a, b)

Q

( a, b) / Q

, cu f i g

38

func ii continue distincte, nu admite primitive (O.M., etapa final , 1981). Solu ie. Cum f g, exist x0 (a, b) a.î. f(x0) g(x0) . Cum R este separat Hausdorff, putem alege Vf V(f(x0)) i Vg V(g(x0)) a.î. Vf Vg = . Deoarece f, g sunt continue, exist Uf ,Ug V(x0) (pe care le putem presupune intervale deschise) a.î. x (a, b) Uf f(x) Vf i x (a, b) Ug g(x) Vg. Observ m acum c (a, b) Uf Ug este un interval, iar imaginea sa prin h este o reuniune de mul imi disjuncte incluse în Vf respectiv Vg ,care nu poate fi interval. Observa ie. Particularizând convenabil func iile f i g, ob inem solu ii pentru problemele II.5, 6, pag. 13 din [2].
(ii) Pentru anumite func ii, putem demonstra efectiv c nu admit primitive. 1 1 1 sin cos ,x 0 R , f1(x)= nu admite Problema 10. Func ia f1 : R x x x 0 ,x 0

primitive (v. i Problema 3).
Solu ie. Observ m c
x sin 1 x sin x sin 1 x 1 1 cos , deci o eventual primitiv a x x ,x ,x 0 0

lui f 1 are în mod necesar forma F(x) = continu , atunci c1 = lim F ( x)
x 0

1 c1 x c2

. Cum F trebuie s fie

F (0)

c2 , deci c1 = c2. Func ia F trebuie s fie

F ( x ) F ( 0) derivabil , deci exist limita lim x 0 x 0 posibil. Urmeaz c f 1 nu admite primitive.

x sin
x

lim

1 x

0

x

x

lim sin
0

1 , ceea ce nu este x

(iii) Reducere la absurd.
sin

Problema 11. Func ia f : R

R , f(x) =

1 x

,x ,x

0

1 2

nu admite primitive.
0 sin 0 1 x ,x ,x 0 0

Solu ie. Presupunem c f ar admite primitive. Cum func ia g(x) =

admite primitive (v. Problema 4), atunci diferen a lor admite primitive, deci func ia h(x) = 0 ,x 0 1 f(x) – g(x) = 1 admite primitive. Îns Im h = 0, nu este interval , deci h nu ,x 0 2 2 admite primitive. Presupunerea f cut este fals . Observa ia 1. Problema de mai sus furnizeaz un exemplu de func ie cu P.D. care nu admite primitive. Observa ia 2. Putem da, folosind acest ra ionament, nenum rate exemple de func ii cu ramuri care nu admit primitive. De altfel, în unele culegeri de teste gril în vederea preg tirii a diverse examene, se întâlnesc probleme de forma: 39

„Func ia f : R

R , f(x) =

sin a

1 x

,x ,x

0 0

admite primitive d.n.d. a = …“

Elevii trebuie obi nui i s „simt “ valoarea potrivit a constantei înc înainte de a trece la rezolvarea propriu-zis a problemei !
III. Apar deseori aplica ii de tipul: Problema 12. Se consider func ia f : R R , f(x) =
ae x 1 x b x ,x ,x 0 0

cu

R. Determina i a, b a.î. f s admit primitive. Metoda uzual de abordare a unor astfel de probleme este c utarea primitivelor lui f pe ramuri, considerarea unei primitive F sub forma general
ae x c1 c2 x xb (1 x 1) 2 ,x ,x c3 , x 0 0 0

a, b

F(x)=
2 x 1 ln

i determinarea apoi a constantelor a i b

a.î. F s fie continu i derivabil . Propus pentru prima oar în clas , problema prime te îns de obicei urm toarea rezolvare: „Pentru ca f s admit primitive, trebuie ca f s fie continu i putem afla a, b din continuitatea lui f “. L sând la o parte confuzia care se face între condi ia necesar i cea suficient , în contextul dat un astfel de r spuns nu este chiar atât de gre it. În 4 este enun at i par ial demonstrat urm torul rezultat (Problema 10, pag. 118):
Teorem . Fie un interval, x0 punct interior lui , iar f : R o func ie cu P.D. Dac f are limite laterale în x0, atunci f este continu în x0. Demonstra ia dat în 4 este valabil numai în cazul limitelor laterale finite (adic al discontinuit ilor de specia I), îns ea poate fi adaptat i în cazul general. i Presupunem, prin reducere la absurd, c f(x0 - 0) < f(x0) (limita putând fi finit sau fie un num r între cele dou valori. Atunci V V(f(x0 – 0)), U V(x0) a.î. x U , f(x) V. Considerând V = (f(x0 – 0), ), exist U – pe care o putem lua x < x0 U = a, x0) – a.î. x U f(x) V ; altfel spus, f(x) < , x a, x0). Rezult c f nu ia valoarea pentru x a, x0 , fals. Revenind la Problema 12, f admite primitive, deci are P.D. În plus, f are limite ,b 1 laterale în 0 : f(0 – 0) = a, iar f(0 + 0) = 1 . Din teorema de mai sus, rezult c ,b 1 2 1 a= , b =1. 2 Bibliografie 1. V. Arsinte – Probleme elementare de calcul integral , Ed. Univ. Bucure ti, 1995. 2. N. Boboc, I. Colojoar – Analiz matematic , manual cl. a XII-a, E.D.P., 1999. 3. M. Ganga – Elemente de analiz matematic , cl. a XII-a, Ed. Mathpress, 1999. 4. Gh. Gussi et al. – Analiz matematic , manual cl. a XI-a, E.D.P., 1999.

40

CHESTIUNI COMPLEMENTARE MANUALELOR
Construc ii geometrice cu echerul
Eugenia COHAL 1
Nota Redac iei. S-au primit de la mai mul i elevi rezolvitori solu ii necorespunz toare la problema VII.20 din Rec.Mat-1/2001 : ace tia au confundat echerul abstract cu echerul colar ce are un unghi de 30 . Este binevenit aceast lucrare ce aduce clarific ri în aceast privin .

Geometria constructiv sau teoria construc iilor geometrice este o parte a geometriei fascinant prin problematica abordat , vechimea i istoria ei, printr-un num r de probleme celebre formulate în antichitate i care i-au g sit rezolvarea dup multe secole de cercet ri i cu utilizarea cuno tin elor de algebr i analiz matematic . Mul i i str luci i matematicieni au fost atra i de acest domeniu de care i-au legat numele prin contribu iile aduse. Rezolvarea problemelor de construc ii (geometrice) depinde de instrumentele admise a fi utilizate. Pe lâng rigl i compas , de-a lungul timpului au fost folosite i alte instrumente : rigla bilateral , rigla cu etalon, distan ierul, echerul etc. sau au fost inventate instrumente speciale cu care puteau fi trasate anumite curbe. Fiecare instrument (sau grup de instrumente) se define te prin opera iile fundamentale ce pot fi efectuate cu acesta (acestea). În prezenta Not aten ia se concentreaz asupra unui singur instrument: echerul. Acesta trebuie imaginat ca dou rigle fixate sub un unghi drept în dou capete ale lor. I se mai spune echerul drept în contrast cu echerul oblic (col arul). Evident, echerul se deosebe te de instrumentul colar cu acela i nume. În fapt, echerul este definit de opera iile (construc iile) ce se pot face cu el pornind de la elementele date de problem (puncte, drepte etc.) cât i de la anumite elemente luate arbitrar. Opera iile fundamentale ce definesc echerul sunt în num r de trei: 1 construirea dreptei ce trece prin dou puncte i determinarea punctului de intersec ie a dou drepte ; 2 construirea perpendicularei la o dreapt ce trece printr-un punct; 3 construirea unui punct pe o drept din care dou puncte se v d sub un unghi drept. D m acum câteva construc ii ce pot fi f cute cu ajutorul echerului. 1. Construc ia paralelei la o dreapt d printr-un punct P exterior ei. Se construie te cu echerul d perpendicular pe d i care trece prin P (2 ). Apoi se construie te d perpendicular în P dreptei d (2 ). Evident, d este drepta ce trebuia construit . 2. Multiplicarea segmentelor. Pentru a dubla, tripla etc. un segment AB dat proced m astfel (fig. 1): Prin punctul A costruim dou drepte d i d1 (1 ), d oarecare iar d1 perpendicular pe d (2 ). Perpendiculara în B pe dreapta AB (2 ) taie dreptele d1 i d în punctele B1 , respectiv B2 (1 ). Fie d2 perpendiculara în B2 pe d (2 ). Perpendiculara în B1 pe drepta d1 se intersecteaz cu d2 în punctul C2 (2 , 1 ). Perpendiculara pe drepta AB ce trece prin C2
1

Profesor, Liceul teoretic “Mihai Eminescu”, Ia i

41

intersecteaz dreptele d1 i AB în punctele C1 i repectiv C. Ob inem similar punctele D2 , D1, D . a. m. d. Segmentele AB, BC, CD etc. sunt congruente ca proiec ii pe dreapta AB ale segmentelor congruente AB1, B1C1, C1D1 etc.
D1 C1 B1 d A C B C2 B2 Fi g. 1 D2 D d1

P
d2

Q R I

S

d

B

y

M

A

D Fi g. 2

C

B

A

O Fi g. 3

A

3. Împ r irea segmentelor. S urm rim pe fig. 2, împ r irea segmentului AB în trei p r i congruente ; avem d AB (construc ia 1), segmeentele PQ, QR, RS congruente (construc ia 2) i AS BP {I } . Punctele C i D , ce împart segmentul AB în trei p r i congruente, se ob in ca intersec iile dreptei AB cu dreptele RI i QI. Înjum t irea se face printr-o construc ie mai simpl : se proiecteaz pe AB centrul unui dreptunghi oarecare construit (cu echerul) pe segmentul AB. 4. Construc ia bisectoarei unui unghi . Procedeul este indicat de fig.3, unde s-au luat: A arbitrar, A ' simetricul lui A fat de O (construc ia 2), B se ob ine punând vârful echerului pe latura Oy astfel ca laturile lui s treac prin punctele A i A ' (opera ia 3 ) i OM A ' B . Faptul c semidreapta OM este bisectoarea unghiului xOy decurge din congruen a unghiurilor marcate. Observa ie. Dat un triunghi ABC se pot construi cu echerul punctele H, G, O, I. 5. Construc ia centrului unui cerc. Fie A un punct pe cercul dat. Punem vârful echerului în A i marc m cu B i C punctele în care laturile lui intersecteaz cercul. Dreapta BC trece prin centrul cercului. Lu m pe cerc un alt punct A ' i ob inem o dreapt B ' C în acela i mod. Centrul cercului este punctul de intersec ie a acestor drepte. 6. Intersec ia unei drepte cu un cerc. Fie dat un cerc printr-un diametru AB (echivalent, prin centru i un punct al s u) i o dreapt d. Conform cu 3 , g sim cu echerul un punct P d din care diametrul AB se vede sub unghi drept. Atunci, P se afl i pe cerc. Al doilea punct de intersec ie c utat se poate construi (cu echerul) ca simetricul lui P în raport cu dreapta perpendicular pe d i care trece prin centrul cercului. Rezolvarea urm toarelor probleme (cu echerul) o propunem cititorilor ( eventual se g se te în [2] , p.73 ). 7. Date o dreapt d i un punct O d , s se determine un punct P d astfel încât OP AB , segmentul AB fiind dat. 8. Date o dreapt d i un punct P , s se duc prin P o dreapt care s formeze cu d un unghi de m rime egal cu a unui unghi cunoscut. Observa ie . Orice construc ie cu rigla i compasul poate fi efectuat cu echerul. Bibliografie 1. N.F. Cetveruhin – Metodele construc iilor geometrice (l. rus ), Moscova, 1952. 2. A. Tóth – No iuni de teoria construc iilor geometrice, Ed. Did. i Ped., Bucure ti, 1963. 42

DIN ISTORIA MATEMATICII
Teorema celor patru culori
Silviana IONESEI 1
Cum se face c matematica – produs prin excelen al gândirii umane, independent de experien – poate fi atât de admirabil adaptat obiectelor lumii reale? Albert Einstein Este binecunoscut faptul c marile probleme ale matematicii, cum ar fi Marea Teorem a lui Fermat sau Conjectura lui Goldbach, au contribuit enorm la dezvoltarea acestei tiin e. Din eforturile matematicienilor (timp de zeci sau chiar sute de ani) de a g si o rezolvare la întreb ri în aparen simple s-au n scut noi discipline în matematic , cu aplica ii spectaculoase. Problema celor patru culori are toate valen ele unei probleme de mare “carier ”: în primul rând formularea ei este extrem de simpl , nu presupune cuno tin e matematice; în al doilea rând, ea a r mas nerezolvat timp de peste un secol, fiind surprinz tor de grea i a suscitat preocuparea multor matematicieni de prestigiu. Iat câteva repere istorice. În 1852 un geograf din Edinburgh (istoria nu i-a re inut numele) l-a informat pe prietenul s u, student în matematici, c folose te cel mult patru culori pentru o hart împ r it în regiuni, f r ca dou regiuni vecine s aib aceea i culoare (preciz m c este vorba despre h r i plane, cu regiuni închise, iar “vecine” sunt regiunile cu o linie de frontier comun ; dou regiuni care se întâlnesc într-un num r finit de puncte nu sunt considerate vecine). Tân rului matematician, pe nume Francis Guthrie, i-au pl cut cele aflate i a cerut informa ii mai ample, îns geograful l-a încredin at c acest procedeu e foarte r spândit i aplicat pretutindeni din cauza economiei care-l prezint . R spunsul nu a fost mul umitor pentru Guthrie ; el i-a propus s demonstreze acest fapt dar nu a reu it. Fratele s u, Frederick, studia chimia la Londra i aflând de problema care-l preocupa pe Francis a cerut ajutorul profesorului August De Morgan, dar nici acesta nu a g sit o demonstra ie satisf c toare. În câ iva ani, problema a ajuns “la mod ” printre matematicieni. Astfel, A. Cayley nefiind nici el capabil s demonstreze valabilitatea teoremei, a propus-o Societ ii Matematice din Londra. S trecem în revist câteva din rezultatele par iale ale demonstr rii teoremei. Faptul c trei culori nu sunt suficiente pentru colorarea oric rei h r i plane a fost repede constatat (vezi fig.1).
1

Profesor, Colegiul Na ional “C. Negruzzi” , Ia i

43

De Morgan a demonstrat c nu exist hart format din 5 regiuni astfel încât s fie dou câte dou vecine, deci aceasta poate fi colorat cu patru culori. A. B. Kempe, un avocat din Londra, membru al Societ ii Matematice din Londra i deosebit de pasionat de matematic a publicat în 1879 un articol în care sus inea c a demonstrat teorema. Ra ionamentul lui era deosebit de ingenios; el redusese problema la h r i normale, adic h r i în care nu exist ri închise complet în alte ri i nici puncte

2

1 4
Fig.1

3

în care se întâlnesc mai mult de trei regiuni. De i ra ionamentul s-a dovedit incomplet, el con inea ideile de baz ce au condus la demonstra ia corect un secol mai târziu. Astfel, oric rei h r i i se poate asocia un graf în care fiecare regiune este reprezentat printr-un punct i dou puncte vor fi legate printr-o muchie dac i numai dac punctele corespund la dou regiuni vecine (vezi fig.2).

A A C E E E D Fig.2 B D C B

În acest mod problema color rii regiunilor de pe hart revine la problema color rii punctelor din graful asociat astfel încât punctele legate printr-o muchie s fie colorate diferit. Problema celor patru culori a contribuit la cercetari importante în teoria grafurilor, cum ar fi “numerele cromatice ale grafurilor”. Cu ajutorul unui graf special, matematicianul P. J. Heawood a ar tat în 1890 c demonstra ia lui Kempe are o eroare nu tocmai u or de înl turat.

44

Mai târziu, în 1913, matematicianul Ph. Franklin de la Massachusetts Institute of Technology ridic limita num rului de regiuni pentru care problema este rezolvat de la 5 la 21, iar în 1940 Winn reu e te s ajung la 35 de regiuni. Un alt rezultat deosebit de interesant se datoreaz lui P. J. Heawood, care i-a consacrat 60 de ani din via studierii problemei. Iat -l: probabilitatea de a g si o hart cu mai mult de 36 regiuni care s nu poat fi colorat cu patru culori este mai mic decât 10-10000 ! (de remarcat c 1010000 este un num r mai mare decât num rul atomilor din întreaga galaxie …). O “teorem a celor cinci culori” (faptul c cinci culori sunt eficiente pentru a colora o hart ) a fost ob inut relativ u or; o demonstra ie elementar a acestui rezultat poate fi g sit în “Despre numere i figuri” de H. Rademacher i O. Toeplitz. Pe la mijlocul sec. XX s-a conturat ideea de rezolvare a problemei prin m rirea num rului de regiuni pentru care patru culori sunt suficiente i examinarea unor a a-zise configura ii inevitabile. Dac ar fi fost posibil s se produc toate aceste configura ii i s se arate c ele pot fi colorate cu patru culori, atunci demonstra ia ar fi fost complet . Cea mai eficient metod de producere a configura iilor s-a dovedit a fi un algoritm implementat pe calculator de W. Haken i K. Appel , Universitatea Illinois, SUA , care au lucrat aproape 1200 ore i, în fine, demonstra ia a fost încheiat [1]. Un an mai târziu, folosind o alt procedur de reducere a configura iilor inevitabile, F. Allaise de la Universitatea Waterloo, Ontario, CA, a reu it s ob in demonstra ia teoremei în numai 50 de ore de dialog om-calculator. Entuziasmul firesc stârnit în lumea matematicienilor de acest reu it neobi nuit pân atunci a fost “temperat” de voci sceptice care sus ineau c aceasta nu e o teorema de matematic în sensul clasic. Astfel, T. Tymoczko în articolul “Problema celor patru culori i semnifica ia ei filozofic ” (Journal of Philosophy, 1979) afirm c teorema exprim un adev r a posteriori i nu a priori, ca orice adev r matematic. Argumentele sale se bazeaz în principal pe imposibilitatea de a verifica manual ( “cu creionul” ) demonstra ia, dat fiind faptul c nu exist un unic algoritm care s verifice toate programele posibile pe calculator. În replic , E. R. Swart scrie în [5] c inconvenientul semnalat de preopinentul s u este aparent, deoarece calculele foarte numeroase efectuate pe calculator erau de rutin , iar programul utilizat poate fi verificat. Sarcina calculatorului a fost cople itoare prin dimensiuni, sarcin pe care omul tia cum s o abordeze, dar n-ar fi putut-o termina niciodat . A fost prima situa ie memorabil în urma c reia lumea matematicienilor a trebuit s admit existen a unor demonstra ii par ial accesibile omului, cât i dreptul calculatorului de a ne sprijini în stabilirea adev rurilor matematice.

Bibliografie 1. K. Appel, W. Haken – Every Planar Map Is Four Colorable , Bulletin of the American Mathematical Society, 82(1976), 711-712. 2. F. Câmpan – Probleme celebre, Ed. Albatros, Bucure ti, 1972. 3. Gh. P un – Din spectacolul matematicii, Ed. Albatros, Bucure ti, 1983. 4. L.A. Steen – Mathematicians Today, Twelve Informal Essays, Springer–Verlag, 1978. 5. E.R Swart – The Philosophical Implications of the Four-Color Problem, The American Mathematical Monthly, 87(1980), 697-707.

45

MATEMATICA ÎN CLASELE PRIMARE
Introducerea opera iei de adunare la clasa I
Petru ASAFTEI 1
Introducerea opera iei de adunare la clasa I se poate face fie folosind reuniunea a dou mul imi disjuncte, fie folosind rigletele. În prezenta not metodic utiliz m prima variant , considerând c aceasta este mai puternic ancorat în experien a de via . Vom putea folosi astfel un vocabular mai bogat, contribuind astfel la o mai bun în elegere a opera iei de adunare. În predarea-înv area no iunilor cu con inut matematic la colarii mici, conform cerin elor psiho-pedagogice, trebuie s parcurgem urm toarele etape: I. Etapa oper rii cu mul imile de obiecte concrete (etapa perceptiv ). În aceast etap se realizeaz ac iunea nemijlocit cu obiecte concrete din mediul înconjur tor. Exemplu. Pe o farfurie punem trei mere i patru pere, apoi prin num rare constat m c avem apte fructe. (Se recomand s folosim cel pu in o fraz în care s fie inclu i termenii premerg tori opera iei de adunare ; exemplu : “Copii, dac la trei mere ad ug m patru pere, ob inem apte fructe”.) II. Etapa form rii reprezent rilor imaginativ-concrete (etapa semi-abstract ). În aceast etap se construiesc mul imi cu mere i pere (jetoane), apoi se face reuniunea lor (fig. 1). Aceast construc ie se efectueaz simultan la tabl i pe caiete. Fiec rei mul imi care intr în reuniune îi ata m cifra care indic num rul de fructe (3, respectiv 4). Mul imii ob inut prin reuniune îi ata m cifra 7 (prin num rare). Aceast etap putem 3 7 4 s o încheiem cu o fraz de genul : “ Copii dac Fig. 1 punem la un loc 3 mere i 4 pere ob inem 7 fructe ”. III. Etapa scrierii i efectu rii adun rii (etapa abstract ). Acum reprezent m atât merele cât i perele cu acelea i simboluri (stelu e, cercule e etc.) (fig. 2). Se explic elevilor c pentru a ar ta faptul c am pus la un loc o mul ime cu trei elemente i alta cu patru elemente se folose te semnul ( simbolul matematic ) ,,+ ”, numit plus, i scriem 3+4. Scrierea 3+4 se cite te “trei plus patru” sau “trei adunat cu patru”. Din etapele precedente, prin num rare, elevii au constatat c mul imea ob inut prin punere la un loc are apte elemente. Aten ion m elevii ca 3+4 i 7 reprezint tot atât. Pentru a exprima acest lucru se folose te simbolul ,,=" i scriem 3+4=7 se cite te “trei plus patru este egal cu apte ”. Spunem elevilor c scrierea 3+4 reprezint adunarea neefectuat a 3 3+4 4 numerelor 3 i 4 iar scrierea 3+4=7 înseamn Fig. 2 efectuarea adun rii numerelor 3 i 4. Explic m
1

Profesor, coala Normal “Vasile Lupu”, Ia i

46

elevilor c trecerea de la scrierea 3+4=7 s-a f cut prin opera ia de adunare. Trebuie s d m elevilor un algoritm eficient de efectuare a opera iei de adunare în acest stadiu. S scriem adunarea 5+2 i s num r m de la 5, înainte, înc dou numere în irul numerelor naturale. Ajungem astfel la num rul 7 i spunem elevilor c 7 este rezultatul adun rii numerelor 5 i 2. Scriem i în acest caz 5+2=7. Pentru verificarea corectitudinii rezultatului ob inut putem s apel m la procedeul punerii la un loc. În continuare putem s d m terminologia specific opera iei de adunare. Referindu-ne la ultima scriere 5+2=7 spunem elevilor c numerele 5 i 2 sunt numere care se adun i se numesc termenii adun rii, primul termen, respectiv, al doilea termen. Despre 7 spunem c este rezultatul adun rii sau totalul. Un caz special îl reprezint adunarea când unul dintre termeni este zero. Folosim o nou reprezentare (fig. 3) din care elevii constat c dac punem la un loc o mul ime cu dou elemente i o mul ime f r nici un element, ob inem tot o mul ime cu dou elemente. Faptul c am pus elementele celor dou mul imi la un loc se scrie 2+0. Num rând elementele noii mul imi 2 2+0=2 0 g sim 2 elemente. Cum 2+0 i 2 reprezint tot atât Fig. 3 putem scrie 2+0=2. Spunem elevilor c 0 îl las pe 2 neschimbat prin opera ia de adunare. Cu un demers asem n tor se pot justifica i scrierile 0+2=2 i 0+0=0. Deoarece 0 are aceste propriet i îl numim element neutru la adunare. Suntem preg ti i s punem în eviden proprietatea de simetrie a rela iei de egalitate folosind rela ia tot atât. Exemplu. Deoarece 7 reprezint tot atât ca i 5+2, putem s scriem 7=5+2 i 5+2=7. Dup ce am consolidat algoritmul de adunare, putem s d m i cele dou propriet i importante ale ei: comutativitatea i asociativitatea. Propunând elevilor s efectueze adun rile 5+4 i 4+5 vor constata c ob in acela i rezultat, num rul 9, deci 5+4 i 4+5 reprezint tot atât. Din acest motiv scriem 5+4=4+5 . Spunem elevilor c rezultatul unei adun ri nu se schimb dac schimb m termenii între ei ; în aceasta const proprietatea de comutativitate. Pe baza propriet ii de comutativitate se introduce conceptul de prob a adun rii prin adunare. Exemplu. Propunem elevilor s efectueze adunarea 5+3. Num rând de la 5, înainte, înc trei numere consecutive, vor ob ine rezultatul 8. Le spunem elevilor c putem verifica acest rezultat efectuând adunarea 3+5, adic num rând de la 3, înainte, înc cinci numere consecutive din irul numerelor naturale. Elevii vor constata c ob in acela i rezultat :8 . Pentru a justifica proprietatea de asociativitate, propunem elevilor s adune numerele 2, 4 i 3 astfel: întâi s adune numerele 2 i 4 iar rezultatul ob inut s îl adune cu 3, apoi s adune numerele 3 i 4 iar rezultatul s îl adune cu 2. În primul caz elevii au efectuat (2+4)+3 iar în al doilea caz au efectuat (4+3)+2 care este tot atât ca i 2+(4+3). Cum în ambele cazuri elevii au ob inut acela i rezultat, num rul 9, putem scrie (2+4)+3=(4+3)+2 i spunem elevilor c au utilizat asocierea, întâi a lui 2 cu 4, a doua oar a lui 4 cu 3. Putem s introducem scrierea 2+4+3, numit sum cu trei termeni, însemnând (2+4)+3 sau (4+3)+2. Observa ii. 1) Înv torul trebuie s explice rolul parantezelor în astfel de scrieri. 2) Dup ce elevii pot s scrie cu u urin aceste propriet i pe exemple numerice, se poate trece la scrierea literal a lor, f cându-se men iunea c literele pot reprezenta numere.

47

CONCURSURI SI EXAMENE
Concurs de admitere 2001 , Ia i
Facultatea de Informatic , Universitatea “Al. I. Cuza” Elemente de analiz matematic
I. a) 1. Privitor la num rul de asimptote, care dintre afirma iile de mai jos pot fi adev rate pentru o func ie f: R R ? i) f are dou asimptote orizontale, dou asimptote oblice i o asimptot vertical ; ii) f are o asimptot orizontal , o asimptot oblic i o asimptot vertical ; iii) f are o asimptot orizontal , o asimptot oblic i nici o asimptot vertical ; iv) f are dou asimptote oblice, dou asimptote verticale i nici una orizontal . Justifica i r spunsul (r spunsurile) ales(e). 2. Care din propozi iile de mai jos exprim o proprietate adev rat privind continuitatea i derivabilitatea? i) Orice func ie continu într-un punct este derivabil în acel punct ; ii) Orice func ie derivabil într-un punct este continu în acel punct ; iii) Orice func ie continu pe intervalul [a,b] este derivabil pe intervalul (a,b) ; iv) Orice punct în care o func ie oarecare este derivabil i continu este punct de extrem al acelei func ii. 3. Pentru o func ie f : I R, I interval deschis, f derivabil pe I, fie a I un punct de minim local sau global. Atunci: i) f s' (a )
f d' (a ) ;

ii) f ' (a ) 0 ;

iii) f ' (a)

0;

iv) f ' (a) 0 .

4. Fie o func ie oarecare f :[a,b] R, a<b, f derivabil pe intervalul (a,b). Atunci: i) Între dou r d cini consecutive ale lui f exist cel mult o r d cin a lui f ' ; ii) Între dou r d cini consecutive ale lui f ' exist cel mult o r d cin a lui f ; iii) Între dou r d cini consecutive ale lui f exist cel pu in o r d cin a lui f ' ; iv) Între dou r d cini consecutive ale lui f ' exist cel pu in o r d cin a lui f . Justifica i r spunsul (r spunsurile) ales(e). 5. Care dintre afirma iile de mai jos sunt adev rate pentru orice ir de numere reale? i) Orice ir convergent este marginit ; ii) Orice ir convergent este monoton ; iii) Orice ir m rginit este convergent; iv) Orice ir monoton este convergent .
Not . R spunsurile se vor da numai pe teza cu col uri înnegrite, sub forma: “I.a) 1.x”, unde x { i, ii, iii, iv} etc. Fiecare întrebare are cel pu in una din cele patru variante corect . Dac la o întrebare sunt adev rate mai multe variante, atunci se vor indica toate variantele adev rate. Punctajul la o întrebare nu se acord dac indica i i variante false. Acolo unde se cere, se va ad uga justificarea r spunsului dat.

b) Fie func ia f : R R, f (x )

1 1. S se studieze continuitatea func iei în punctul x=0. 2. S se studieze derivabilitatea func iei în punctul x=0. 3. S se comenteze rezultatele de la puntele I.b)1. i I.b)2. prin prisma r spunsului care l-a i dat la punctul I.a) 2 .

x, x x, x

0 . 0

48

II. a) Fie a R, a>0, fixat i
xn

xn

n 0

irul definit prin rela ia de recuren :
2. S se studieze convergen a acestui ir.
( x a)2 2b 2

1 xn 2

1

a , xn 1

n 1, cu x 0

b) S se reprezinte grafic func ia f : R R , f ( x) e

, a i b constante reale.

Algebra
III. a) Fie (G, ) un grup cu proprietatea c x y 2 x 2 y 2 pentru oricare x, y din G. Demonstra i c G este grup abelian. b) S se discute dup valorile parametrilor a Z 8 , b Z 8 i s se rezolve în Z8 ecua ia ˆ a x b 0. Fiecare caz identificat va fi ilustrat printr-o ecua ie (a=?, b=?) i prin solu iile

respective.
IV. a) Defini ia corpului comutativ. b) Fie a, b, c numere reale. Definim pe R legile de compozi ie: x y ax by 2 , oricare ar fi x i y numere reale; x y xy 2 x 2 y c , oricare ar fi x i y numere reale. Determina i a, b i c astfel încât (R, , ) s fie corp.

Facultatea de automatic

i calculatoare, Univ. Tehnic “Gh. Asachi”

1. Suma cuburilor r d cinilor trinomului 3x 2 3(a 1) x a 2 , a R, are valoarea maxim dac : 1 3 3 ; (d) a 0 ; (a) a (e) a [ 2, 1] . ; (b) a ; (c) a 4 4 4 2 b2 2.Mul imea r d cinilor ecua iei a a 2 b 2 , a, b C, ab 0, este: x x 1

(a) {0, 1};

(b)

a2 a2

i ab a 2 i ab , b2 a 2 b2
i ab b2
; (e)

;

(c)

a2 a
2

iab a 2 iab , b 2 a2 b 2

;

(d)

2a 2 a2

i ab 2a 2 , 2 b2 a

2a 2 a2
1

iab 2a 2 iab , 2 b2 a b2

.

3. Func ia f (a) (b) (c)

: (0, 1) (1, ) R, definit de f ( x ) x ln x , este: strict descresc toare pe (0, 1) i strict cresc toare pe (1, + ); strict cresc toare pe (0, 1) i strict descresc toare pe (1, + ); injectiv ; (d) constant ; (e) surjectiv . ax y 1 a cu a R. S se determine a, astfel încât sistemul s fie 4. Fie sistemul x ay 1 a compatibil determinat i solu ia s satisfac condi ia x 0, y 0.

49

(a)

2
(d)

(b) 1 a a 1 2; 2 a 2 1;

2 1; (e) 1

(c)
2 a

1
1

2
2.

a 1

1 5. Se consider irul ( xn ) , dat prin rela ia xn (1 xn 1 ) pentru n 1 , în care x0 2 este un num r real fixat. S se studieze monotonia irului i s se afle lim xn .
n

1

(a) ( xn ) cresc tor i lim xn
n

2;
1; 2

(b) ( xn ) cresc tor i lim xn
n

1;

(c) ( xn ) descresc tor i lim xn
n

(d) ( xn ) descresc tor i lim xn
n

2;

(e) ( xn ) cresc tor i lim x n
n

3 . 2
în care m este un parametru

6. Se d func ia f : R R prin rela ia

f ( x)

x x
2

m 1

e

x

,

real. S se afle valoarea lui m pentru care f are extrem în punctul x = 1 i s se precizeze natura acestui extrem. (b) m (a) m 3 , x 1 punct de maxim; 3, x 1 punct de minim; 2 1 (d) m (c) m 1 , x 1 punct de maxim; , x 1 punct de maxim; 2 2 (e) m 1 , x 1 punct de minim. e
7. Valoarea integralei
1

x dx 1)

2 0 ( x 1) ( x

este:

1 1 ; (c) 1 ( ( ln 2) ; (e) 2 ln 2) ; (d) ( 3) . 4 4 2 8 8. Se consider dreptunghiul ABCD unde AB=3BC. Pe latura CD se ia punctul E astfel c EC BC , iar AE DB={O}. Se cere m sura unghiului DOA. (c) 45o; (d) arcsin 5 ; (a) 30o; (b) arccos 5 ; (e) 60o. 3 3 9. S se determine solu iile ecua iei sin10 x cos10 x 29 cos 4 2 x . 16 3 (k Z) . (a) k ; (b) k ; (e) k k ; (d) k ; (c) 8 2 8 4 8 8 8 2 10. O m rgea se ob ine dintr-un corp sferic sfredelind o gaur de forma unui cilindru circular drept. tiind c în l imea cilindrului este 6 se cere volumul m rgelei. (b) 36 ; (c) 48 ; (d) 100 ; (e) 50 . (a) 24 ; 3 3
(a)
1
Not . Timp de lucru 3 ore. Fiecare problem are numai una din cele cinci variante corect .

3 ; (b) 2

50

Capacitate - teste preg titoare
Ion SECRIERU 1
Testul 1 A. 1. tiind c viteza luminii este 300 000 km/s, atunci distan a de 1 an-lumin este egal cu………. km. 2. În timpul semestrului I al anului colar 2001-2002, un elev a ob inut la matematic notele 7, 7, 9, 7, 7, 7, iar la tez nota 8. Media la sfâr itul semestrului este …………. 36% din 12 3. Valoarea raportului este ………….. 12% din 36 4. Un avion pleac de la Londra la ora 540 G.M.T. i ajunge la Bucure ti la ora 1200 ora local . Timpul în care a parcurs avionul distan a Londra-Bucure ti este…….. are solu iile………………. ( x y )( x y ) ( x 1) 2 y 2 9 6. Fie punctele A(-2, -2), B(1, 2). Distan a AB este………………. 7. tiind c raza P mântului este 6400 km, atunci: a) lungimea Ecuatorului este…………km; b) lungimea paralelei 450 este……….km. 8. Un teren are forma unui dreptunghi cu lungimea de 150 m i l imea de 50 m. a) Suprafa a acestui teren este………..m2; b) Costul aratului pentru un hectar este 1 000 000 lei; atunci aratul terenului cost …………lei. 9. O piramid patrulater regulat are latura bazei de 12 cm, iar unghiul diedru dintre o fa lateral i planul bazei este de 60 0. a) Aria sec iunii diagonale a piramidei este………cm2; b) Volumul piramidei este……….cm3. B. 10. La un concurs de matematic , valoarea cumulat a premiilor primilor patru clasa i a fost 3 200 000 lei. Premierea a fost f cut dup cum urmeaz : men iunea prime te o optime din sum , iar premiile III, II i I au fost r spl tite direct propor ional cu numerele 2,5; 5, respectiv 6,5. Ce sum a primit fiecare premiant? 11. Fie func iile f, g: R R, f(x) = ax+b, g(x) = 2 x 4 . a) Determina i func ia f tiind c graficul acesteia trece prin punctele A(1, 1), B(0, 2); b) Reprezenta i grafic, folosind acela i sistem de axe, func iile f i g; c) Determina i aria suprafe ei cuprinse între graficele celor dou func ii i axa Oy. 12. Fie trapezul isoscel ABCD înscris într-un cerc de raz 24. tiind c bazele AB i CD sunt de o parte i de alta a centrului cercului i subîntind unghiuri de 120 0 , respectiv 60 0, s se calculeze: a) lungimile bazelor; b) aria i perimetrul trapezului;
1 2

i Cezar Marius ROMA CU 2

5. Sistemul

( x 1) 2

( y 3) 2

10

Profesor, Grupul colar Economic nr. 2 “Virgil Madgearu”, Ia i Profesor, coala Picioru Lupului, Ciurea (Ia i)

51

c) raportul volumelor corpurilor ob inute prin rotirea trapezului o dat în jurul bazei mici, apoi în jurul bazei mari. Testul 2 A. 1. Numerele naturale 4 x3 y divizibile cu 45 sunt……… 2. Solu ia inecua iei (x 3. Calculând (1
2)(x 5) 4x 20 0 este ………..

3 )( 4 2 3

2 3 ) , ob inem………..
a b
3

4. Dac numerele naturale a, b sunt astfel încât a+b=……….. 5. Pentru A= x
c
N; x 1 4 ; B= x R; x 1

4 7

i [a, b] =308, atunci

i C= x

Z;

x x

2 3

0

, avem

A B C ……………. 6. Aria lateral a unui cilindru având ca sec iune axial un p trat este egal cu aria lateral a unui con echilater. Raportul volumelor este………

7. Un romb are un unghi de 120 0 i în l imea 4 3 cm. a) Perimetrul rombului este……….cm; b) Latura unui hexagon regulat echivalent cu rombul este………cm. 8. Într-un cub ABCDA B C D distan a de la vârful A la mijlocul E al laturii [BC] este 15 cm. a) Aria cubului este………cm2; b) Volumul cubului este……..cm3. 4 3 53 3 dintr-un num r ad ug m din alt num r ob inem ; din primul 9. Dac la 11 5 55 5 13 4 mai mare decât din al doilea num r. num r este cu 55 11 y x a) …………..; 13 53 b) x + y =…………… a b b c B. 10. Se dau propor iile i , cu a, b, c Z . 2 3 4 5 a b c a) S se determine k i p a a încât ; 8 k p b) Pentru k =12 i p=15, s se determine a, b, c în fiecare din urm toarele cazuri: (i) a+b+c=70; (ii) a2+b2+c2=433. 11. Pe laturile [BC] i [AD] ale paralelogramului ABCD se construiesc în exterior p tratele BCMN i ADPQ. S se demonstreze c : a) [BP] [ND]; b) PN, MQ, AC i BD sunt drepte concurente. 12. O piramid patrulater regulat SABCD are toate muchiile de lungimi egale. tiind

c apotema piramidei este de 6 3 cm , s se calculeze:

52

a) aria lateral i volumul piramidei; b) unghiul diedru format de planele (SAB) i (ABC); c) distan a de la centrul bazei la o fa a lateral . Testul 3 A. 1. Dac

xyz

yz , atunci xyz ……………
n2 n 6 n 1
Z dac n

2. Pentru n Z, frac ia 3. Rezultatul calcului

{……….}.

este ………………. 3 2 2 3 2 2 4. Între bazele trapezului ABCD exist rela iile ma=10 i mg=5; lungimea segmentului paralel cu bazele care trece prin punctul de intersec ie a diagonalelor este… 5. Într-un paralelogram ABCD (BC>CD), mediatoarea diagonalei [BD] intersecteaz dreptele AB i CD în E, respectiv F. Patrulaterul BFDE este………… 6. Lungimea i l imea paralelipipedului dreptunghic ABCDA B C D sunt valorile x a x a a ( 4a 3 x) absolute ale solu iilor ecua iei , a R+ , iar în l imea reprezint x a x a x2 a2 jum tate din lungime. Dac M, N sunt mijloacele segmentelor AD , respectiv A B , atunci d(M, N)=……………….
7. Sec iunea axial a unui con echilater are în l imea de 6 3 cm. a) Aria total a conului este……..cm2; b) Volumul conului este…………cm3. 6 Z, 6 x 4 8. Fie mul imile A= x Z i B= x Z 2 3x 4 13 . x 1
Atunci A={………..} i B={…………}. 9. Fie mul imile A={-2, 0, 2} i B={-2, 4, 10}. O func ie liniar f: A B are legea de compozi ie f(x)=……. sau f(x)=………. 3111 3 291 B. 10.a) S se compare numerele a= 333 i b= 453 . 5 5 b) S se arate c num rul a= 5 n 3 2 n 125 este divizibil cu 45 pentru orice n Fie func iile f, g: R R, f(x) = ax+b, g(x) = cx+d. a) S se determine f i g tiind c f x 1 3x 5 f 2 i f 2 x 3 g 2 x 5 ; b) Determina i valoarea parametrului real m pentru care ecua ia mx2+f(x)=0 are solu iile egale; afla i aceste solu ii. 12. Doi elevi privesc simultan i din aceea i parte un turn. Primul vede vârful turnului sub un unghi de 45 0, iar al doilea sub un unghi de 30 0. tiind c în l imea copiilor este de

3 2 2

3 2 2

1,50 m iar distan a de la turn pân la al doilea elev este 9 3 m, afla i: a) în l imea turnului; b) distan a dintre cei doi copii.

53

Testul 4 A. 1. S se determine numerele naturale a i b tiind c (a, b)=15 i a b=3150. 2. Afla i elementele mul imii A= abc abc
c N , tiind c a b c a.

3. G si i numerele naturale a, b, c tiind c a reprezint 20% din b, suma dintre a i c este 24, iar b i c sunt direct propor ionale cu 5 i 7. a c 4. Dac a2+b2+c2+14=4a+2b+6c, calcula i . b 5. Determina i func iile liniare f: R x R.
R cu proprietatea c f(x-2)

f(x+2)=x2-2x-3,

ˆ ˆ 6. Într-un triunghi ascu itunghic în care m B este cu 50 0 mai mare decât m C se ˆ ˆ construiesc în l imea AD i bisectoarea CE. tiind c m BAD i m BEA sunt direct propor ionale cu 3 i 4, s se calculeze m surile unghiurilor triunghiului ABC.

7. O prism din lemn are ca baz un p trat cu diagonala 12 2 cm. tiind c masa prismei este 30,24 kg, afla i masa unui cilindru din acela i material înscris în prisma dat . 8. Un trapez isoscel are aria 85 cm2 i în l imea 5 cm. tiind c diferen a bazelor trapezului este 24 cm, afla i perimetrul s u. 9. Un paralelogram are laturile de 10 cm, respectiv 14 cm, iar m sura unghiului ascu it este 60 0. Afla i lungimile în l imilor paralelogramului. B. 10. Pre ul unui produs a fost redus de dou ori succesiv, prima oar cu 10% , iar a doua oar cu 30%, ajungând în final de 69 300 lei. S se afle: a) pre ul ini ial al produsului; b) pre ul dup dou scumpiri succesive cu 10% i 30%, pornind de la pre ul final; c) pre ul în dolari la un curs al zilei de 32 000 lei, în toate cele trei variante.
(x y 1) 2 (x y )( x y y ) 63 2 y ( y x)

11. S se rezolve sistemul

2x y 7

2y x 9 4

.

12. Apotema bazei unei prisme triunghiulare regulate este 3 , iar diagonala unei fe e laterale este 10 S se calculeze: a) aria total a prismei; b) în l imea unui tetraedru regulat ce are o fa echivalent cu o baz a prismei; c) raportul dintre volumul tetraedrului astfel determinat i volumul prismei. Testul 5 A.

............ x xy 3 y 2 2. Dac (a, b)=6, [a, b]=336 i a< 10, atunci a+b=.............. 1 1 3. Dac x, y, z sunt invers propor ionale cu , i 3, iar 2x-y+3z=9, atunci y+z 5 8 reprezint ............% din x.
2

1. tiind c x i y sunt direct propor ionale cu 2 i 3, atunci

3x 2

xy 2 y 2

54

ˆ 4. În triunghiul isoscel ABC, [AB] [AC], m ( BAC ) =360, BC=4, iar BD este bisectoare cu D (AC). Atunci AB CD=………… 5. Cercurile C1(O1 , 3) i C2(O2 , 2) sunt tangente exterior, iar tangentele lor comune exterioare se intersecteaz în P. Atunci PO2 =................ 6. Aria unui dreptunghi este 60 cm2, iar lungimea este cu 7cm mai mare decât l imea. Lungimea diagonalei dreptunghiului este ................. 7. Un triunghi dreptunghic are o catet de 12 cm, iar suma dintre cealalt catet i ipotenuz este 24 cm. a) Lungimea ipotenuzei este.............cm; b) Aria triunghiului este ............cm2. 1 1 1 1 3 1 3 2 5 2 5 8. Fie A= , B= . 2 1 3 2 4 3 2 3 2 3 3 5 3 5 a) Num rul A este un num r...........; b) Produsul A B este egal cu ……… 2x m 9. Se d ecua ia mx= 6 , m R. 2 a) Dac ecua ia are solu ia x=3, atunci m=.............; b) Pentru m=2, ecua ia are solu ia x=.............. 1 1 y y 3 y 2 3y 9 x x 1 x 1 B. 10. Fie E1(x)= . : ; E2(y)= 1 : 1 1 2 y 3 y 3y 5 x 1 x 1 1 x2 a) Aduce i expresiile la forma cea mai simpl ; 2 E1 ( x) E 2 ( y ) 4 5 b) Rezolva i sistemul . 1 E 1 ( x) E 2 ( y) 1 2 11. M surile unghiurilor A, B, C ale triunghiului ABC sunt direct propor ionale cu ˆ numerele 6,5; 5 i 0,5, iar mediatorea laturii [AC] taie latura [BC] în E. Afla i m BAE .

12. Fie VABC o piramid triunghiular regulat cu în l imea de 6 2 i unghiul diedru dintre o fa lateral i planul bazei de m sur 45 0. a) Afla i aria total a piramidei; b) Determina i aria lateral i volumul trunchiului ob inut prin sec ionarea

piramidei printr-un plan paralel cu baza aflat la o distan de 2 2 cm fa de vârf; c) Afla i raportul dintre volumele piramidei i cel al unui con circular drept în care poate fi înscris aceasta.

55

Bacalaureat - teste preg titoare
Gabriel MÎR ANU 1
Testul 1 I. 1. a) Se consider func iile f : A B, g : B C unde A, B, C sunt submul imi ale lui R. S se arate c : (i) dac g f este injectiv , atunci f este injectiv ; (ii) dac g f este surjectiv , atunci g este surjectiv . b) Fie f : (0, ) (0, ) o func ie cu proprietatea (f S se arate c : (i) f este o func ie bijectiv ; (ii) f (x 2 ) f 2 (x ), x (0, ) ;
(iii)
f (x ) f ( x ),
0

f )(x )

x 2, x

(0, ) .

x

(0, ) .

2. Fie irul ( x n ) n

definit prin : x 0

a) S se studieze monotonia b) S se studieze monotonia c) S se arate c irul ( x n ) n
2

0, x n 1 6 xn . i m rginirea irului ( x 2n ) n 0 . i m rginirea irului ( x 2n 1 ) n 0 . 0 este convergent i s se calculeze lim x n .
n
2

3. Fie elipsa de ecua ie :

x y 1 0. a 2 b2 a) S se arate c dreapta y mx n este tangent elipsei dac

i numai dac

a 2m2 n 2 . b) S se determine locul geometric al punctelor din plan din care se pot duce tangente perpendiculare la elips . 1 1 1 1 a b c x II. 1. Se consider determinantul , unde a, b, c, x R. 2 2 2 a b c x2 a 4 b4 c 4 x 4 a) Dezvolta i determinantul dup coloana a patra punând rezultatul sub forma unui polinom p(x). b) Determina i coeficientul dominant i r d cinile polinomului p(x). c) Scrie i polinomul sub form de produs. 2. Fie func ia continu f : [a, b] R. S se arate c pentru orice cuplu de numere reale pozitive , se poate determina un num r c [a, b] , astfel încât f (a ) f ( b) ( ) f (c) . n

1

Profesor, Liceul Teoretic “ Gr. Moisil ”, Ia i

56

III. Fie G

( k , k ) , unde k R, k>0. Pe G se define te o opera ie: (x, y)

x y

k2(x y) k2 x y

.

a) Ar ta i c (G,

) este grup abelian.
f :G

b) Ar ta i c func ia
grupurile (G, ) i (R, +).

R

, f ( x)

k 1 ln 2k k

x este un izomorfism între x

IV. a) Fie f : R R o func ie continu
a nT a

i periodic de perioad principal T. S se arate c
n
T 0

f ( x ) dx

f ( x ) dx ,

a

R i n N.

b) Folosind punctul a) , s se calculeze : 1 sin n arccos x lim dx . 0 1 x2 0 1 Testul 2 I. 1. Se d o mul ime A care are n elemente. Împ r im toate submul imile lui A în clase (disjuncte), punând în aceea i clas toate submul imile lui A care au acela i num r de elemente. Care dintre aceste clase este cea mai numeroas ? 2. Fie f : R \ {1, 2} R, f ( x )
1
2

x 3x 2 k a) S se determine determine derivata de ordin n a lui x. b) S se calculeze lim a n
n

i an

n2

n

1 (k ) f ( n 3) . 0 k!

3. Se consider punctele A(-2,1), B(2,-1), C(-1,8). a) S se calculeze perimetrul triunghiului ABC. b) S se determine coordonatele punctului D , al patrulea vârf al paralelogramului ABCD , pentru care BC este o diagonal . c) S se scrie ecua ia cercului circumscris triunghiului ABC. II. 1. Fie familia de func ii de gradul al doilea :

f m ( x ) (m 1) x 2 m x 1, , M R\{-1} a) S se arate c parabolele asociate acestor func ii trec prin dou puncte fixe. b) S se determine locul geometric al punctelor descris de vârfurile parabolelor.
2. S se determine o primitiv a func iei f : [0, 1]
4 3 2

R , f (x )

ln( 1 x

1 x ).

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ III. Fie polinomul f Z6[X] , f 4 x 2x 2x 4x 3 . a) S se arate c f nu admite r d cini în Z6. b) S se arate c f se poate descompune în produsul a dou polinoame , din care unul de gradul întâi. x ln x 0

IV.

Fie func ia f : D

R , f ( x)

0 1

1 0

1 . ln x

a) S se determine domeniul maxim de defini ie D i apoi s se studieze continuitatea i derivabilitatea func iei f.
57

b) S se arate c restric ia lui f la (0, ) este bijectiv

i apoi s se calculeze

f 1 (0), f 1 (0) . c) S se determine primitivele lui f pe R*. d).S se calculeze aria suprafe ei plane determinate de graficul func iei f , axa Ox i dreptele x=1, x=3.

Testul 3 I. 1. S se rezolve inecua ia : 2 3 x

8
2

x

3 2x
x .
n

8 3 2

x

0.

2. Fie x R \ {1} i S ( x ) x x a) S se calculeze S(x) i S (x ) . b) Folosind a) s se calculeze T ( x )

x 2x2

3x 3
n

nx n .

c) S se calculeze limita irului (a n ) n 1 cu a n

k
k

.

k 12

II. 1. Fie M mul imea matricilor de tipul (m, n) în care toate elementele sunt egale cu 1 sau (–1) i astfel încât produsul numerelor din fiecare linie, respectiv coloan s fie egal cu (–1). S se calculeze num rul de elemente al mul imii M . 2. a) Enun a i teorema lui Lagrange. b) Aplica i teorema lui Lagrange func iei f : [e, ] R, f ( x ) ln x . c) Demonstra i inegalitatea : e III. 1. Fie G
f : (b, ) R f ( x)
e

.
R*, b 0.

b ( x b) ,

a) S se arate c (G , ) este grup abelian. b) S se demonstreze c (G , ) ( R, ) . 2. Fie P Z[X] un polinom pentru care P(0), P(1) sunt impare. S se arate c ecua ia P(x)=0 nu are r d cini întregi. IV. 1. Fie func ia f : I
n

R , I interval inclus în R a I i func ia f este derivabil în a.
1 ) n f (a 2 ) n f (a
1 0

S se calculeze lim n f ( a
2. Fie irul ( a n ) n
1

k ) kf ( a ) , unde k N* este fixat. n x (1 x ) n dx , n N*.

cu termenul general a n
n

a) S se determine an. b) S se calculeze bn c) S se calculeze lim bn .
n

ak .
k 1

Testul 4 I. 1. Fie x1 , x 2 , , x n , un ir de numere reale nenule. S se arate c acest ir este o progresie aritmetic , dac i numai dac pentru orice n 2 , avem rela ia :

58

1 x1 x 2

1 x 2 x3

1 xn 1 xn

n 1 . x1 x n

2. Se consider

irul ( x n ) n 0 , x n n 2n arctgn . a) S se arate c ( x n ) n 0 este un ir monoton i m rginit. b) S se calculeze lim x n .
n

3. S se demonstreze c produsul distan elor unui punct oarecare al hiperbolei
x2 a2 y2 b2 1 0 , la cele dou asimptote , este egal cu a 2b2 a2 b2

.

II. 1. Determina i p r ile stabile finite ale lui Z în raport cu înmul irea. Este R\Q parte stabil a lui R în raport cu adunarea , respectiv cu înmul irea ? x 1 t 2. Fie func ia f : [0, x ] R , f ( x ) ln dt , x (0, 1) . 0 1 t a) S se calculeze f ( x ) . f ( x) b) S se calculeze lim . x 0 arcsin x 2 III. Fie (G , )

i (G, ) dou grupuri, f : G

G

un morfism de grupuri i mul imea

Ker f

{x

G f ( x)

e } , e fiind elementul neutru al lui G .

a) S se arate c Kerf este subgrup al lui G. b) S se arate c morfismul f este injectiv dac

i numai dac Kerf={e}.
1 , 2 1 x {1, , 2
1 0

x 3 , x [0,1] \ {1,

IV. 1. Fie func ia g : [0, 1]

R , g ( x)

3x ,

1 } n n N*. 1 } n

S se arate c g este integrabil pe [0, 1] i s se calculeze
2. Se consider func ia f : (0, ) R, f ( x )

g ( x )dx .

p ln x , n N*. x x S se calculeze S(m) , aria suprafe ei m rginit de graficul func iei f, axa Ox, i dreptele x=1 , x=m (m >1). S se determine m, astfel încât S ( m ) p ln m 1 / 2 .

Testul 5 I. 1. Fie irul de numere complexe ( z n ) n 1 definit prin z1 i, z2 i, zn zn 1 q (zn 1 zn 2) pentru n 2 , q fiind un num r complex dat diferit de 1. a) Calcula i z3 i z4. b) Ar ta i c
zn zn 1 2 iq n 2

c) Ar ta i c afirma iile “ z n echivalente.

. 1 q i ” i “q este r d cin de ordinul n-1 a unit ii sunt

i deduce i c

zn

z1

2i

1 qn 1

59

2. a) Defini i no iunea de punct de inflexiune al unei func ii i da i interpretarea geometric . b) S se determine punctele de inflexiune ale func iei : f : R R, f (x) 3. Fie elipsa (E) :
3

x 1 3 x 1.

x2 y2 1 0. 4 3 a) S se scrie ecua iile tangentelor la elips , duse din punctul A(-16, 9). b) Dac se noteaz cu T1, T2 punctele de contact ale celor dou tangente de la punctul a) cu elipsa (E) , s se determine ecua ia dreptei T1T2. c) Calcula i distan a de la punctul A la dreapta T1T2.

II.

1. a) Rezolva i în R inecuatia

1

1 x2 x

3 . 4 6 7 1 7
2002

b) S se g seasc rangul celui mai mare termen din dezvoltarea 2. a) Ar ta i c func ia f : R R, f ( x )

.

1, x Q nu admite primitive pe R. 0, x R \ Q

b) G si i o func ie g : R R care nu admite primitive pe R , astfel încât func ia compus f g s admit primitive pe R (f fiind func ia de la punctul a)). III. 1.Ar ta i c polinomul f x 2 3 x 3 divide polinomul, g ( x 1)3n ˆ ˆ ˆ ˆ 2. Fie a , b Zn, i ecua ia a x b . Ar ta i c : ˆ ˆ a) dac (a, n)=1, atunci ecua ia a x b admite solu ie unic .
ˆ b) dac (a, n)=d > 1 i d nu divide pe b, atunci ecua ia a x
2

x 2, n N*.

ˆ b nu are solu ii.

IV. 1. Fie func ia f : [0, )

R , f ( x)

x ln x 0,

x,

x

(0, ) x 0

.

a) Studia i continuitatea i derivabilitatea lui f pe [0, ) b) Studiati variatia func iei f i reprezenta i graficul ei. c) Ar tati c restric ia lui f la [e, ) are invers , f- 1, i studia i derivabilitatea lui f- 1 . d) Calcula i f ( e 3 ) i ( f 1 ) ( 2e 2 ) . e) Calculati aria suprafe ei plane m rginit de graficul func iei f , axa Ox, i dreptele
x e, x e2 .

2. Fie f : (0, ) a) S se arate c b) S se arate c

R, f ( x ) e x 1 x 2 f ( x ) 0, x 0. f ( x ) 0, x 0.
1 x2 0

2

x4 .

c) S se demonstreze c :

e dx

1,43 .

60

PROBLEME SI SOLUTII
Solu iile problemelor propuse în nr. 1/2001
Clasele primare P.7. Crizantema are cu 38 timbre mai pu in decât colega ei, Maria. Câte timbre trebuie s mai cumpere Crizantema pentru a avea cu cel mult 4 timbre în plus fa de Maria? Crizantema Mironeanu, elev , Ia i Solu ie. Pentru a o egala pe Maria, Crizantema mai are nevoie de 38 timbre. Pentru a o dep i cu cel mult 4 timbre, ea trebuie s mai cumpere, pe lâng cele 38, înc 1,2,3 sau 4 timbre. Deci Crizantema trebuie s mai cumpere 39,40,41 sau 42 timbre. P.8. S se arate c din numerele 1,2,3,…,10 nu se pot forma dou iruri de numere, cu acela i num r de numere, astfel încât adunând numerele din fiecare ir s ob inem sume egale. Maria Mursa, elev , Ia i Solu ie. Suma numerelor 1,2,3,…,10 este 55. Dac ar exista cele dou iruri de numere cu sume egale, atunci cele dou sume adunate ar trebui s dea 55. Acest lucru este imposibil deoarece nu exist dou numere naturale egale care s dea suma 55. P.9. Afla i vârsta în prezent a tat lui unui b iat tiind c b iatul are 7 ani, iar atunci când b iatul va avea vârsta tat lui, tat l va avea 55 ani. Înv. Elena Marchitan, Ia i Solu ie. S figur m cele dou vârste inând cont de rela iile dintre ele. Not m cu t vârsta tat lui i cu f vârsta fiului. 7 Se observ c vârsta de 55 de ani este format din f vârsta fiului i din dublul diferen ei dintre vârsta tat lui t i a fiului în prezent. 55 ani 1. Care este dublul diferen ei dintre cele dou vârste în prezent? 55 – 7 = 48 2. Care este diferen a dintre cele dou vârste în prezent? 48 : 2 = 24 3. Care este vârsta tat lui în prezent? 24 + 7 = 31 R : 31 P. 10. George i-a propus s citeasc în cinci zile o carte ce are 42 file. Num rul filelor citite în primele trei zile este reprezentat de numere pare consecutive. În a patra i a cincea zi a citit 12 file. tiind c în ultima zi a citit de dou ori mai mult decât în ziua precedent , s se afle câte file a citit George în fiecare zi. Înv. Geta Dragnea, Ia i Solu ie. S figur m num rul de file citite de George în fiecare zi I zi 2 a II-a zi (42-12) file 2 a III-a zi a IV-a zi 12 file a V-a zi 1. Câte file a citit în primele trei zile? 42 – 12 = 30 61

2. Care este triplul num rului de file citit în prima zi? 30 – 6 = 24 3. Câte file a citit în prima zi? 24 : 3 = 8 4. Câte file a citit în a doua zi? 8 + 2 = 10 5. Câte file a citit în a treia zi? 10 + 2 = 12 6. Câte file a citit în a patra zi? 12 : 3 = 4 7. Câte file a citit în a cincea zi? 4 . 2 =8 R : 8 file, 10 file, 12 file, 4file, 8 file. P. 11. Câ i spectatori au fost asear la Teatrul Na ional “Vasile Alexandri”, din Ia i, dac la balcon au fost 160 de spectatori, la loj un sfert din restul spectatorilor, iar la stal cu 80 spectatori mai mult decât la loj i balcon împreun ? Înv. Rodica Agrici, Ia i Solu ie. S figur m reparti ia spectatorilor, n fiind num rul total. n balcon loj loj 80+160 80 + 160 = 240 240 . 2 = 480 480 + 160 = 640 R : 640 spectatori P.12. Mo Cr ciun împarte daruri elevilor clasei a IV-a. Dac ar da fiec rui copil câte 2 pachete, ar r mâne în sac 2 pachete. Dac ar oferi fiec rui copil câte 3 pachete, ar r mâne 9 copii f r daruri. Câte pachete are Mo Cr ciun în sac? Înv. F nic Dragnea, Ia i Solu ie. Figur m cele dou situa ii din problem folosind simbolurile E (elev) i P (pachet) Primul rând de simboluri sugereaz fiecare elev a primit câte 2 pachete 2 pachete au r mas nerepartizate. PP PP PP PP PP Al doilea rând de simboluri sugereaz E E ...............E E ......... E , PP c primii elevi au primit câte 3 pachete iar 9 elevi ultimii 9 elevi nu au nici un pachet. Putem PP PP PP PP E ......... E E E ......... E PP PP PP PP E considera c al treilea pachet a fost oferit P P P .......... ......... PP ..... 9 elevi , ultimilor 9 elevi. Acum putem scrie: 1.Câ i elevi au primit câte 3 pachete? 2 . 9 + 2 . 1 = 20 9elevi 2.Câte pachete are Mo Cr ciun? 20 . 3 = 60 R : 60 pachete P.13. Scriitorul Ion Creang a publicat povestea „Capra cu trei iezi” în 1875. Se spune c pe atunci capra ar fi avut o vârst egal cu dublul sumei vârstelor iezi orilor ei, anii acestora fiind exprima i prin numere naturale consecutive. Peste un an, când s-a ab tut necazul asupra caprei, lupul avea vârsta egal cu dublul sumei vârstelor de atunci ale iezilor, iar to i cinci aveau împreun 40 ani. Ce vârst avea fiecare în anul public rii acestei pove ti? Înv. Mihai Agrici, Ia i Solu ie. Figur m datele corespunz toare anilor 1875 i 1876. 1. Cât reprezint jum tate din restul spectatorilor? 2. Câ i spectatori au stat la loj i stal? 3. Câ i spectatori au fost la teatru? restul spectatorilor stal

EE

EE E

I1 I2 I3 C

1 1 1 1 1 1 1 1

de 9 ori segmentul I1 i înc 9 ani

62

1 I1+1 1 I2+1 1 40 ani I3+1 1 1 1 1 1 1 1 C+1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 L+1 Unde I1, I2, I3, C, L reprezint vârstele celor cinci vie uitoare în anul 1875. Analizând figurarea corespunz toare anului 1876, putem scrie: 1. Care este num rul segmentelor ce reprezint vârsta I1? 3 . 1+ 2 . 6 = 15 2. Câ i ani reprezint aceste segmente? 40 – 25 = 15 3. Ce vârst avea mezinul? 15 : 15 = 1 4. Ce vârst avea iedul mijlociu? 1+1=2 5. Ce vârst avea iedul cel mare? 2+1=3 6. Ce vârst avea capra? (1+2+3) . 2 = 12 7. Ce vârst avea lupul? (2+3+4) . 2 – 1 = 17 R : 1an, 2ani, 3ani, 12ani, 17ani. Clasa a V-a V.16. Un automobilist vede la un moment dat pe kilometrajul de la bord num rul 12921. Dup dou ore de mers cu vitez constant , pe kilometraj a ap rut urm torul num r care se cite te la fel în ambele sensuri. Afla i viteza de deplasare a automobilului. Gabriel Mâr anu, Ia i Solu ie. Urm torul num r care se cite te la fel în ambele sensuri este 13031. În dou ore de mers automobilistul a parcurs cu vitez constant distan a de 110 km = 13031 km – 12921 km, deci viteza sa a fost de 55 km/h.

V.17. S se arate c fiecare termen al irului: 19204, 9012004, 900120004, ... este un p trat perfect. Constantin Chiril , Ia i Solu ia 1. Se observ c 9120 = 3022, 9012004 = 30022 etc. În general, se pare c 900.....01200.....04 300.....02 2 . Se verific prin ridicare la p trat c egalitatea este
p p 1 p 1

adev rat ; ca urmare, numerele din ir sunt p trate perfecte. Solu ia 2 (Schibinschi Greta, Boto ani). Scriem: 90.....0120.....04 9 10 2 p 4 12 10 p 2 4 9 10 2 p 4 6 10 p
p p 1

2

6 10 p
2

2

4 30.....02 2 .
p 1

3 10 p

2

(3 10 p

2

2) 2(3 10 p

2

2)

(3 10 p

2) 2

V.18. Ar ta i c , dac suma a n numere naturale nenule este un num r prim, atunci aceste numere sunt prime între ele. Cristiana Artenie, elev , Ia i Solu ie. Fie p = a1 +a2 +...+an, p num r prim i d = (a1, a2, ... , an). Atunci d |a1, d | a 2, … , d | an i deci d | a1+a2 + ... + an, adic d | p. Ca urmare sau d = 1, sau d = p; ar t m c nu putem avea d = p i de aici va rezulta concluzia. Într-adev r, dac d = p, atunci numerele de i vom avea pa1 pa 2 ... pa n p sau date se scriu: a1 pa1 ,..., a n pa n a1 a 2 ... a n 1 , ceea ce nu se poate! 63

V.19. Fie a, b, p, q N*. Afla i valorile pe care le poate lua num rul (1+A)B, unde A a b a b a b ... i B b a b a b a ...
p termeni q termeni

Cristiana Constanda, elev , Ia i Solu ie. Observ m c num rul A are valorile 0, a, a + b sau b, dup cum p = M4, p = M4 + 1, respectiv p = M4 + 3. Ca urmare, 1+A {1,1+a,1+a+b, 1+b}. În mod analog, B {0, b, a+b, a}. În consecin , avem: (1+A)B {1, (1+a)a, (1+b)b, (1+a)a+b, (1+b)a, (1+b)b, (1+b)a+b, (1+a+b)0, (1+a+b)b, (1+a+b)a+b}. V.20. S se aranjeze 12 puncte pe 6 drepte astfel încât pe fiecare dreapt s fie situate 4 puncte (indica i cel pu in dou aranjamente de acest fel). Andrea Balla, elev , Bra ov Solu ie. Reproducem trei dintre numeroasele solu ii primite de redac ie.

Clasa a VI-a VI.16. Fie a i b dou numere întregi. Ar ta i echivalen a afirma iilor urm toare: 1 1000a+b 43; 2 a+4b 43; 3 11b-8a 43; 4 7b-9a 43. Gheorghe Costovici, Ia i Solu ie. Vom ar ta c 1 2 3 4 1 . Avem: 1 1000a+b = 43k (23·43+11)a+b = 43k 23·43a+11a+b = 43k 4·23·43a+44a+4b = 4·43k 4·23·43a+43a+(a+4b) = 4·43k a+4b 43; 2 a+4b = 43k -8a–32b = -8·43k (11b–8a)– 43b = -8·43k 11b-8a 43; 3 11b–8a = 43k 99b–72a = 9·43k 43b+56b–72a = 9·43k 43b+8(7b– 9a) = 9·43k 7b–9a 43; 4 7b–9a = 43k 135·7b–135·9a = 135·43k 945b–1215a = 135·43k 946b–b –1000a – 215a = 135·43k 43(22b–5a)–(1000a+b) =135·43k 1000a+b 43. VI.17. Fie E = 24n+2 + 34n + 44n + 52n + 62n, n 1) Ar ta i c E nu este p trat perfect. 2) Afla i n astfel încât E 9. N.

Cristiana Constanda, elev , Ia i Solu ie. 1) Dac n = 0, atunci E = 8 i nu este p trat perfect. Dac n 1, atunci ultima cifr a num rului E este ultima cifr a sumei 4+1+6+5+6 = 22, deci E se termin în 2 i de aici rezult c nu poate fi p trat perfect. 2) Dac n = 0, E = 8 nu se divide prin 9. Dac n 1, atunci 62n 9 i deci avem:

64

24n+2 +44n+52n 9 2n+2·23n + 162n + (9-4)2n 9 E 9 n n+2 2n n n (-1) ·2 +2 +2 (9-1) 9 (-1)n·2n·4+2n·2n+(-1)n·2n

2n+2·(9-1)n + 22n·(9-1)2n + 42n 9 9 5·(-1)n+2n 9.

(5+26k) 9 5+(9-1)2k 9 (5+1) 9, Dac n = 6k (k 1), atunci 5·(-1)n+2n 9 fapt care nu este adev rat. La fel se arat c E nu se divide cu 9 dac n = 6k+1, n = 6k+3 sau n = 6k+4 (k 0). Dac n = 6k+2 sau n = 6k+5 (k 0), atunci E se divide cu 9, deoarece: 5+4(9-1)2k 9 (5+4) 9 etc. 5 (-1)6k+1+26k+2 9 V.18. S se descompun în factori primi num rul S dat de: S = 123456789 + 234567891 + 345678912 + ... +12345678. Paraschiva Bîrsan, Ia i Solu ie. Scriind reprezentarea în baza 10 al fiec rui termen din suma S, ob inem : S = (1+2+ ... +9)·108 + (1+2+ ... +9)·107 + ... + (1+2+ ... +9) = =45(108+107+ ... +10 + 1) = 45[106(102+10+1) + 103(102+10+1) + (102+10+1)]= = 45(102+10+1)(106+103+1) = 32·5·111·1001001 = 34·5·37·333667, aceasta fiind descompunerea în factori primi a num rului S. VI.19. S se afle cinci numere ra ionale tiind c :a) suma lor este 351; b) primele trei sunt invers propor ionale cu primele trei numere prime; c) ultimele trei sunt direct propor ionale cu 7, 11 i 13. Cristiana Artenie, elev , Ia i. Solu ie. Fie a, b, c, d i e cele cinci numere. Condi iile din enun se scriu: 5c c d e a+b+c+d+e = 351, 2a = 3b = 5c i . Din ultimele rela ii deducem c a , 7 11 13 2 5c 11c 13c b , d , e i înlocuind în prima egalitate ob inem o ecua ie cu necunoscuta 3 7 7 c etc. VI.20. Fie a, b N i c Q direct propor ionale cu p1, p2, p3, unde p1 < p2 < p3 sunt numere prime. a) Ar ta i c c N*. b) Determina i p1, p2, p3 dac a+b < 35 = c. Gheorghe Iurea, Ia i a b c a deducem ap2 = bp1 i c p 3 . Din prima egalitate Solu ie. a) Din p1 p 2 p3 p1

rezult
N*.

p1 | ap2 i deci p1 | a, adic

a p1

k

N*. Folosind a doua egalitate, ob inem c

b) Avem: a+b < 35 = c k (p1+ p2) < 35 = kp3 35 = kp3 i p1+ p2 < p3 p3 {5, 7} i p1+p2 < p3. Dac p3 = 3, atunci p1 = 2 i p2 = 3 (deoarece p1 < p2 < p3) i nu avem p1+p2 < p3. R mâne p3=7, caz în care inegalitatea p1+p2 < p3 este îndeplinit numai de numerele prime p1 = 2, p2 = 3.
Clasa a VII-a VII.16. S se cerceteze care dintre elementele mul imii A={(x,y) Q Q; 4x2+12x+9 + 2 |y -25|=0} apar in graficului func iei f(x) = -2x+2, x R. 65

Cristiana Constanda, elev , Ia i Solu ie. Avem: A ={(x,y) Q Q; (2x+3)2+|y2-25| = 0} = {(x,y) Q Q; 2x+3 = 0 i y2-

25 = 0} = {(x,y) Q Q; x =

3 2

i y = 5 }=

(-

3 2

, - 5), (-

3 2

, 5) . Cum f(

3 2

) = 5, numai

al doilea punct al lui A apar ine graficului lui f.
[2, + ). Ar ta i c (x2+y)(y2+z)(z2+x) 27xyz. [3, + ). Ar ta i c (x2+y)(y2+z)(z2+x) 64xyz. Lucian Tu escu, Craiova Mai general, pentru orice n N fixat are loc inegalitatea: (x2+y)(y2+z)(z2+x) (n+1)3xyz, x, y, z [n, + ). (1) (pentru n = 2 i n = 3 se ob in inegalit ile din enun ). Solu ia 1 (în maniera autorului). Cum x n x2 nx x2+y nx+y i cum nx+y = x+…+x+y (n+1) n 1 x n y , ob inem x2+y (n+1) n 1 x n y . Analog, y2+z

VII.17. a) Fie x, y, z b) Fie x, y, z

(n+1) n 1 y n z , yn+x (n+1) n 1 z n x . Prin înmul irea membru cu membru a ultimelor trei inegalit i se ob ine (1). Solu ia 2 (în maniera mai multor elevi din Bra ov). Are loc x2+y (n+1)x, x, y [n, + ) c ci x2 + y (n+1)x x2 – (n+1)x + n + (y-n) 0 (x-1)(x-n) + (y-n) 0. Înmul ind membru cu membru inegalitatea x2 + y (n+1)x cu analoagele ei, ob inem (1).
VII.18.
2 2

S
2

se

determine
2

numerele
2 2

reale
x
2

x
2

i

y

pentru

expresia

x y ( x a ) ( y a ) + ( x b) ( y a) i s se afle apoi aceast valoare minim .

( y c) (a,b,c

R+) este minim

Cristiana Artenie, elev , Ia i Solu ie. În raport cu un sistem Oxz de axe coordonate figur m punctele O(0,0),
A(-a,a), B(b,a), C(0,c) i M(x,y). Deoarece
( x b) 2 ( y a ) 2 =MB i x2 ( y c) 2 =MC, x2 y 2 = MO, ( x a) 2 ( y a ) 2 = MA,

problema revine la determinarea minimului expresiei E = MO+MA+MB+MC, atunci când M este un punct oarecare din plan. OC Avem inegalit ile: MO + MC ( MOC), MA+MB AB ( MAB), deci E AB+OC, cu egalitate pentru M (OC) (AB), adic M coincide cu P(0,a). Ca urmare, Emin se ob ine pentru x = 0, y = a i are valoarea Emin = 2a+b+|a – c|.
VII.19. Se consider un triunghi dreptunghic isoscel ABC cu vârful în A i se noteaz
cu E i F punctele de intersec ie ale cercurilor C(C, punctele B, E i F sunt coliniare.
3 1 BC) i C(A, BC). S se arate c 4 4

66

Adrian Zanoschi, Ia i

Solu ie. Fie AB = AC = a. Avem: AE = =AF 3BC 3a 2 BC a 2 = = i CE = CF = = . Se 4 4 4 4 observ de aici c 2a 2 18a 2 AE2 + AC2 = =EC2, deci AEC a2 = 16 16 este dreptunghic în A, adic AE AC , de unde rezult c E AB. Analog se arat c F AB, deci B, E, F sunt coliniare. VII.20. S se împart cu ajutorul unui echer negradat un segment [AB] în trei p r i de lungimi egale. Constatin Cocea, Ia i Solu ie. Vezi E. Cohal - “Construc ii geometrice cu echerul”, p.41 din acest num r. Clasa a VIII-a VIII.16. Fie n N* i An= x1 x 2 ...x n . Definim func ia d: An An N prin d(x, y) =
Card i / i 1, n , x i y i , unde x = x1 x 2 ...x n i y = y1 y 2 ... y n . S se arate c d este o distan , adic satisface condi iile: 1) d(x, y) = 0 x = y; 2) d(x,y) = d(y,x), x,y An; 3) d(x,y) d(x,z)+d(z,y), x,y,z An. Petru Asaftei, Ia i Solu ie. Verific m pe rând 1), 2) i 3): 1. d(x, y) = 0 x1 = y1, x2 = y2, ... , xn = yn x = y. 2. d(x, y) = d(y, x), x,y An, c ci perechile de numere (x, y) i (y, x) au acelea i cifre distincte. 3. S presupunem c d(x, y) = k = Card{i1, i2, … , ik}(deci xi1 y i1 , … , xin y in i xj = yj pentru j {i1, ..., ik}) i fie z = z1 , z 2 , ... , z n . Fie p num rul indicilor din {i1, ..., ik} pentru care coincid cifrele lui z i x i fie q num rul acelora pentru care coincid cifrele lui z i y. z i1 x i1 etc., rezult c Evident, avem p+q k. Deoarece z i1 xi1 z i1 y i1 i z i1 y i1 d(x, z) k-q i d(z, y) verificat 3). k-p. Ca urmare, d(x, z) + d(z, y) (0,1), tiind c num rul real

2k- (p+q)

k = d(x, y), adic este

VIII.17. Ar ta i c 2x5 + x3 – 1= 0. Solu ia 1. Avem: 2
5

este o solu ie a ecua iei

Dumitru Neagu, Ia i

+

3

–1=0

3

(2 +1) = 1

2

3

=
2

1
2

0<
1

3

<1

0<

< 1 (s-a utilizat faptul c 0, zero nefiind solu ie a ecua iei date). Solu ia 2. Dac x 0, atunci 2x5+x3–1 -1 < 0, deci x 0 nu este solu ie a ecua iei 67

date. Dac x 1, atunci 2x5 +x3 –1 2 + 1 – 1 > 0, deci x Cum num rul este solu ie a acestei ecua ii, rezult c
VIII.18. Dac x,y
x+ y [0,1], atunci avem:
1 1 x2 1 1 y2 1

1 nu este solu ie a ecua iei date. (0,1).

1 x2 1

1 y2 .

Constantin Cocea, Ia i Solu ie. Ridicând inegalitatea dat la p trat (avem voie!), ob inem: x2+y2+2xy

(1+ 1 y 2 - 1 x 2 - (1 x 2 )(1 y 2 ) ) + (1- 1 y 2 + 1 x 2 - (1 x 2 )(1 y 2 ) )+2xy, echivalent cu (1-x2) + (1-y2)
VIII.19. S
x N/ x
2

2 (1 x 2 )(1 y 2 ) , adev rat conform inegalit ii mediilor.
2 tiind c mul imea

se determine numerele naturale n
N

x 1 n

{1,2,..., n} este format dintr-un singur element.

Cristinel Mortici, Constan a Solu ie. Fie n 2 un num r cu proprietatea dorit i fie x {1, 2, …, n} unicul num r pentru care n | x2+x+1. Cum n+1-x {1, 2, …, n} i n | (n+1-x)2 – (n +1-x)-1 (dup cum se vede din egalitatea (n+1-x)2 – (n+1-x)-1= n(n-2x+1) + (x2–x+1), din unicitatea lui x rezult n 1 i atunci n este impar: n = 2k+1, x = k+1. În consecin , n | x2– c n+1-x=x, deci x = 2 2k + 1 | k2+k–1 2k + 1 | 4k2+4k–4 2k+1 | (2k+1)2 –5 x–1 2k+1 | (k+1)2 – (k+1)–1 2k + 1 | 5 k {1, 5}. Se verific direct c numai n = 5 satisface cerin ele problemei. VIII.20. Fie cubul ABCD A B C D tangenta unghiului dintre B O i A D .
cu O centrul fe ei A B C D . Calcula i

Cristiana Constanda, elev , Ia i Solu ie. „Dublând cubul” ca în figur se ob ine paralelipipedul EFCDE F C D , în care F B A D (ambele paralele cu E A ). Observ m c <( A D , O B ) = <( F B , O B ) =
=< F B O = . = O ' B '2 B ' B 2 Pentru
a 6 2

laturile

triunghiului

F BO

avem:

F B =a 2 ,

OB =

i O F = O 'P 2

F 'P 2 F BO ,

a 10 (unde p este mijlocul 2

muchiei B C ) . Aplicând teorema cosinusului în ob inem: unde = 1
10a 4
2

= 2a2 + =
3 . 6

6a a 6 -2 a 2 cos , de 4 2

2

cos
3 36

Ca

urmare,
11 .

sin

=

33 i deci tg = 6

68

Clasa a IX-a IX.16. În ipoteza c ecua ia cu coeficien i reali x 3 ax 2 bx c 0 are r d cinile x1 , x 2 , x 3 reale, s se demonstreze echivalen a: x i 0 , i 1, 2, 3 , a 0 , b 0 , c 0 , ab c . Adrian Corduneanu, Ia i Solu ie. Conform rela iilor lui Viète, avem: x1 x 2 x 3 a , x1 x 2 x 2 x 3
x 3 x1
2

b , x1 x 2 x 3

c

(1)

b)( x a) ab c (2). Ecua ia din enun se poate scrie i sub forma ( x Dac x i 0 , i 1, 2, 3 , atunci din (1) rezult c a 0 , b 0 i c 0 . Tot din (1) se (x 2 x 3 ) 0 . De aici i din egalitatea ob inut punând x1 în poate deduce c x1 a locul lui x în (2) deducem c ab c 0 . Reciproc, s presupunem c sunt îndeplinite condi iile din enun privind coeficien ii. Din (1) avem x1 x 2 x 3 c 0 i atunci nu toate numerele x1 , x 2 , x 3 pot fi negative. Fie
x1 0 ; rezult c are loc i x 2 x 3 0 (3). Pe de alt parte, din ab c i din (2) cu x 1 în (x 2 x 3 ) , deci x 2 x 3 0 (4). Din locul lui x , se ob ine c x1 a 0 . Îns x1 a (3) i (4) decurge c x 2 0 i x 3 0 .

IX.17. Ar ta i c ecua ia {x 2 } { y 2 } {z 2 } are o infinitate de solu ii în Q \ Z ({a} reprezint partea frac ionar a num rului real a). R. B rbulescu i M.B. Ion, elevi, Lucian Tu escu, prof. , Craiova Solu ie (dat de un grup de elevi din Bra ov). Scriem egalitatea 3 2 4 2 5 2 sub

forma:

3 7n

2

4 7n
3 7n

2

5 7n
2

2

, n N* .
3 7n
2

Deoarece:

,
, 4 7
n

4 7n

2

4 7n

2

,

5 7n

2

5 7n

2

,
n

n

N* , N* .

urmeaz c tripleta x, y, z =

3 7
n

,

5 7n

este o solu ie a ecua iei din enun

IX.18. Determina i func iile

f: R

R pentru care avem: f(x 3 + 3x 2 + 3x) x

f 3 (x) + 3f 2 (x) + 3f(x) x

R. Generalizare.

Gabriel Popa, Ia i Solu ie. Vom rezolva direct urm toarea problem mai general : Dac : R R este o func ie surjectiv i strict cresc toare, s se determine func iile x f x , x R. (1) f: R R pentru care: f( x

Din ipotez , este inversabil de monotonia lui , au loc:

i avem

x

t

x

1

t Atunci, inând seama i

69

(1)

f x

x

x, x f x , x

R R

f t
1

1

t,

t x

R R

x

f x,

f x

1

x
3

f x,

x

R

f

1

.

În cazul particular considerat, cresc toare i surjectiv , deci f(x) =

x
1

x3
3

x2

x
x

x
R.

i este evident strict

(x)= x 1 1 ,

IX.19. Ar ta i c în orice triunghi are loc inegalitatea: (a8 +b8 + c8 +3) R4 Solu ie. Se tie c în orice triunghi au loc R pentru triunghiul echilateral. Atunci:
a8 b8 c8 3 R4
b4

8r2a2b2c2.

Mihai Bogdan Ion, elev, Craiova 2r i a 4 b 4 c 4 16S 2 , cu egalitate
a8 b8 c8 R 4

2

a8 1 b8 1 2 2
2 16 S 2 R 4

c8 1 4 R 2
2 a 2b 2c 2

2

R 2 4 r 2 8r 2 a 2 b 2 c 2 . R2 IX.20. Pe laturile AB i AC ale tringhiului ABC se consider punctele M, respectiv N, ˆ astfel încât BM CN = k (constant). Dac B i C sunt fixe i m A este constant , s se

2 a4

c4 R4

afle locul geometric al mijlocului segmentului MN.
C t lin Calistru, Ia i Solu ie. Fie P, Q, R, S respectiv mijloacele segmentelor [MN], [BC], [BN], [CM]. Laturile patrulaterului PRQS sunt linii mijlocii în triunghiurile NMB, BNC, CMB, respectiv MNC i cum BM CN =k, rezult c PRQS este romb de latur k . În plus,
2

unghiurile acestui romb au m suri constante ( , respctiv - ), deci indiferent de pozi ia punctului A, diagonala PQ a rombului are lungime constant

QP

k cos

. Cum Q este fix, rezult c P descrie

2
r k cos

, delimitat de dreptele CA1 i CA2 2 corespunz toare pozi iilor limit ale punctului A pe arcul capabil de unghi (BA k, CA k). Dac A descrie arcul simetric din semiplanul inferior, P parcurge un alt arc de cerc, simetricul primului fa de BC. un arc de cerc de centru Q i raz
Clasa a X-a X.16. S se determine num rul func iilor f : 1,2,
n

n

1,1 cu proprietatea c

f(i) = k, k, n N , n
i 1

2, k < n.

70

Solu ie. Fie X

Petru Asaftei, Ia i {1,2,...,n} mul imea acelor elemente a c ror imagine prin f este –1.
n

Evident c X
n

, altfel
i 1

f i

n

k . Not m x

card X . Atunci n k . 2

k
i 1

f i
i X

f (i )
j X

f ( j)

x

n x

2x

n k

x

Dac n i k au parit i diferite, nu exist func ii ca în enun . Pentru n i k de aceea i paritate, func iile c utate sunt bine determinate de submul imea X; num rul lor va fi deci
n k

egal cu num rul submul imilor cu n k elemente ale mul imii 1,2,...,n , adic
2

Cn2 .

X.17. Fie f : R

0,

definit prin : a,b N\{0,1}, a b.
Ma,b |
bx, x R \Q

x f(x) = a , x Q

Not m cu Ma,b mul imea acestor func ii i cu I = { f f surjectiv }.

Ma,b | f injectiv }, S ={ f

1) I ,S i I = S. 2) dac (a, b) = 1, atunci f nu-i nici injectiv i nici surjectiv . 3) este adevarat reciproca afirma iei de la punctual 2)? Dumitru Gherman, Pa cani

Solu ie. Vom demonstra c f surjectiv f injectiv r Q * astfel încât b a r . a) f surjectiv f injectiv . Într-adev r, s presupunem prin absurd c f nu este injectiv ; atunci x1 Q, i x 2 R\Q astfel încât f(x1) = f(x2), de unde a x1 b x2 , adic x1 x 2 log a b , deci log a b R\Q, prin urmare ecua ia f x b nu are solu ie, ceea ce contrazice faptul c f este surjectiv . r Q* astfel încât b a r . Vom proceda tot prin reducere la b) f injectiv i, ca urmare, absurd; presupunem c b a r , r Q*. Atunci log b a Q f log b a b logb a
*

a

f 1 . Cum f injectiv , urmeaz c
a
r

log b a 1 , imposibil.
0,

c) r Q astfel încât b
f(x) y . Dac

f surjectiv . Pentru y

, consider m ecua ia

log a y

Q, atunci x1

log a y este solu ie a acestei ecua ii; în caz

1 log a y R \ Q este solu ie a ecua iei. r Acum cerin ele problemei sunt imediate. Pentru a=2, b=4, avem f I iar I=S conform primei echivalen e dovedite. Punctul 2) rezult din ultima echivalen , iar 1. reciproca sa este fals : de exemplu, f I pentru a=2 i b=6, îns ( 2,6 )

contrar, x

71

X.18. Fie ABCD un patrulater convex, orientat pozitiv, ale c rui vârfuri au afixele a, b, c, d .S se arate c ABCD este p trat dac i numai dac d a i (b a) i a+c=b+d. Adrian Corduneanu, Ia i Solu ie. Prin transla ia z z - a , ob inem patrulaterul A B C D congruent cu ABCD, unde A 0 , B b a , C c a , D d a . Avem: ABCD p trat ABCD
p trat
A B C D paralelogram i OD se ob ine din OB printr-o rota ie de unghi

în

2
sens direct

c a

(b a) (d a). i d a

i(b a)

a+c=b+d i. d a

i(b a) .

X.19. Fie x, y, z, a, b, c C. Not m = xa + yb + zc, = xb + yc + za i = xc + ya + zb. S se arate c dac numerele complexe , , sunt afixele vârfurilor unui triunghi echilateral, atunci cel pu in unul din tripletele (x, y, z) i (a, b, c) reprezint afixele vârfurilor unui triunghi echilateral. Constantin Cocea, Ia i Solu ie. Concluzia problemei se ob ine imediat folosind urm toarele observa ii :
(i) u, w, z sunt afixele vârfurilor unui triunghi echilateral dac
2 2

i numai dac u +

2

w + z – uw – uz – wz = 0; (ii) Are loc rela ia (ce se poate verifica printr-un calcul de rutin ): 2 2 2 x 2 y 2 z 2 xy xy yz a 2 b 2 c 2 ab bc ac . X.20. Stabili i natura triunghiului în care au loc simultan rela iile: 2 cos A cos B 1 = 2 2 cos A + 2, 2 cos B cos C 1 = 2 2 cos B + 2, 2 cos C cos A 1 = 2 2 cosC + 2. Neculai Roman, Mirce ti (Ia i) Solu ie. Cu nota iile x 2cos A , y = 2 cos B i z = 2 cos C , ipoteza problemei se scrie 2xy x 2 2 , 2 yz y 2 2 , 2zx z 2 2 . Avem: 2xy x 2 y 2 i analoagele i atunci
se ob ine c 2 y 2 , 2 z 2 , 2 x 2 . Deci, 1 2 cos B , 1 2 cos C , 1 2 cos A , de unde ˆ ˆ ˆ ˆ m( A ) 60°, m( B ) 60°, m( C ) 60°. Deoarece m(Â) + m( B ) + m( ) = 180°, inegalit ile precedente se transform în egalit i, adic triunghiul ABC este echilateral.

Clasa a XI-a XI.16. Fie numerele a, b C i matricele A, B M n (C) astfel încât aAB bBA I n , In fiind matricea unitate de ordin n 1 . S se demonstreze c det AB BA 0 sau exist

Un

{z C | z n

1} încât a b

0.

Dan Popescu, Suceava Solu ie. Din ipotez ob inem c a AB BA a b BA I n , deci are loc egalitatea a AB BA I n a b BA . Analog b AB BA I n a b AB . Pe de alt parte, det I n tAB det I n tBA t C, c ci matricele AB i BA au acela i polinom caracteristic. Rezult c det a AB BA det b AB BA . Presupunând c det( AB BA) 0,

72

urmeaz c i atunci

an
ab
n

( b) n , rela ie care împreun cu ipoteza asigur c ab
1 , ceea ce încheie demonstra ia. x1
2

0 (deci b

0)

XI.17. Fie 0

x2 i

,

0,1 . S se arate c

irul x n

n 1

dat de

x 2n

1

x 2n 1 x1 n , x 2n 2

x 2 n x 1 n 1 , n 1 , este convergent. 2

Gheorghe Costovici, Ia i Solu ie. Pornind de la observa ia c 0 x1 x 3 x 4 x 2 , se arat prin induc ie matematic faptul c 0 x 2n -1 x 2n 1 x 2n 2 x 2n , n 1 . Atunci sub irul x 2n -1 n 1

este cresc tor i m rginit superior de x2 ,deci este convergent la l1, sub irul x 2n descresc tor i m rginit inferior de x1, deci este convergent la l2 i în plus l 1 la limit în rela iile de recuren , ob inem c a adar x n n 1 este un ir convergent.
99

n 1

este

l 2 . Trecând

1 l1 = l1 l 2-

, deci

1 l1

=

1 l2

, adic l1= l2,

XI.18. S se demonstreze inegalitatea
k 1

e arcsin k 100

1999 99
7

.

Lucian-Georges L dunc , Ia i Solu ie. Plecând de la inegalitatea cunoscut sin x
x, x

(0,1] i folosind monotonia
arcsin x

func iei arcsin, rezult c x < arcsin x, x alt parte, se arat imediat c
ex 1 x

(0,1 ), de unde e
2

ex , x

0,1 . Pe de

x x2 , x 0 , deci e arcsin x 1 x , x 2 2 (0,1) . Facem, pe rând, x 1 100, 2 100 , , 99 100 i sum m inegalit ile ob inute. Se
99

deduce c
k 1

e arcsin k 100

99

1 100

99

k
k 1

1 2 100
2

99

k2
k 1

99 1999 1200

99 1999
7

.

XI.19. Determina i func iile f: R

R continue în x0 = 1 i care verific rela ia:
f ( x) ( a 1) 2 ( x 1) , x R,

f ( a 2 x a 2 1) 2 f (ax a 1) unde a>1 este un num r real dat.

Dumitru - Dominic Bucescu, Ia i Solu ie. Cu substitu ia x 1 t , ecua ia func ional dat devine: f ( a 2 t 1) 2 f ( at 1) f (t ) (a 1) 2 t , t R Evident c func ia identic 1R verific (1); fie f o alt solu ie. Avem ( f 1R )(a 2 t 1) 2( f 1R )(at 1) ( f 1R )(t ) 0, t R , echivalent
2

(1) cu

g(a t ) 2 g (at ) g (t ) 0 t R, unde func ia g: R R, g (t ) ( f 1R )(t 1) este continu în t 0 0 . Definim h : R R , h t g at g t , func ie continu în t 0 0 , cu proprieta ile: h 0 0 , h at h t 0 , t R. Inductiv, ob inem

73

ht

h

1 t a ht

h

1 a2
n

t 1 an

h t

1 an

t

,

t
1 an t

R,

t
h0

N*
0, t

i f când n

, rezult c 0, t

lim h

h lim
n

R, deci
1

g at
h0

gt

R. Reluând ra ionamentul anterior ob inem c g t
1R c c

c , deci g

t an R . Reciproc, aceste func ii verific evident rela ia (1).
n

g lim

XI.20. Într-un plan dat se consider punctele fixe A, A' i punctul mobil P. Se noteaz cu P' proiec ia punctului P pe mediatoarea segmentului A A' i cu P" simetricul lui P fa de dreapta A A'. S se afle locul geometric al punctului P tiind c dreapta P'P" este paralel cu dreapta lui Euler a triunghiului PAA'. Paraschiva Bîrsan, Ia i Solu ie. Fie G = PO P'P", unde O este mijlocul lui AA'. Din OGP' ~ PGP", OG OP 1 ob inem , deci G este centrul de greutate al PAA'. Cum dreapta lui Euler GP PP 2 con ine punctul G, rezult din ipotez c aceasta esta chiar P'P". Deoarece centrul cercului circumscris AA' P este intersec ia dreptei lui Euler cu o mediatoare, urmeaz c P' este punctul din plan egal dep rtat de P, A, A'. Atunci P'P 2=P'A2=P'O 2+OA 2. Raportând planul la un reper ortogonal cu originea în O i având pe AA' drept ax a absciselor, fie x, y coordonatele lui P. Rela ia precedent conduce la x 2 y 2 a 2 , unde AA'=a. Deci locul geometric al punctului P este hiperbola echilater de semiaxe a i având ca axe de simetrie dreptele AA' i mediatoarea segmentului [AA']. Clasa a XII-a XII.16. Cerceta i dac exist func ii continue f : R* R* pentru care F (2x 1 / x ) 2F (x ) F (1 / x ), x R , unde F este o primitiv a func iei f. Gabriel Popa, Ia i Solu ie. Pentru început, s observ m c rela ia din enun are sens, întrucât 2x 1 / x 0 x R * , adic putem defini F (2x 1 / x ) . Cum F este derivabil , derivând membru cu membru rela ia dat , se ob ine: (2 1/ x 2 )f (2x 1/ x )
2f (x )F (1/ x ) (2 / x 2 )F (x ) f (1/ x ), x R*. Luând în aceast egalitatea x 1 R*, ob inem

c

f (3)

0 Im f , deci nu exist func ii f cu propriet ile cerute.

XII.17. Dac func ia f : R R* este continu , impar
T

i periodic de perioad

principal T, calcula i I
0

f ( f ( x) kx)dx, k

Z.

Dumitru Gherman, Pa cani Solu ie. Cu schimbarea de variabil x=T- u ob inem:

74

0

T

T

I
T

f ( f (T u ) k (T u ))du
0

f ( f ( u ) ku kT )du
0

f ( f (u ) ku )du

T 0

f ( f (u ) ku )du

I

I

0.

XII.18. Calcula i I Solu ie.
I J x 2000 x
2668

x 2000 x 2668 1

dx

i J

dx , x (0, ) . x 2668 1 Lucian-Georges L dunc , Ia i

x 666

x 666

dx

x 666 1 / x 668 x
1334

1

1/ x

1334

dx

1 667

x 667 1 / x 667 x 667 1 / x 667
C.
2

dx

2

2 x 667 1 / x 667 arctg 1334 2

I

J

...

x 1/ x 2 Formând un sistem din rela iile ob inute, afl m valorile lui I i J.

1 667

x 667 1 / x 667
667 667 2

dx

x 667 1 / x 667 2 ln 2668 x 667 1 / x 667

2 2

C .

XII.19. Dac T > 0 este perioad pentru func ia continu f : [0, ) g : [0,T] R este continu , s se demonstreze rela ia:
T n

R i

lim g (x )f (nx )dx
0

1 T

T

T

f (x )dx
0 0

g (x )dx .

Dan Popescu, Suceava Solu ie. A se vedea nota D. Popescu i F. Popovici – O generalizare a lemei lui Riemann , în acest num r al revistei, p.12. XII.20.
n 1

Fie (G, ) un grup comutativ de ordin n.

S

se arate c : ( ai )n
i 1

n1

2

(
i 1

ai )

n 2

e , unde e, a1 , a 2 ,
Solu ie.
n 1

sunt elementele grupului G, e- elementul neutru. Cristian Fr sinaru, Ia i Deoarece G n , rezult c ain e, i 1, n 1 (fie din teorema lui
an
1

Lagrange, fie cf. pb. R-4, cap.III, §3 din manualul în vigoare – în cazul comutativ), deci
(
i 1

ai ) n

e (1). Aplica ia f : G

G , f ( x)

x 1 , x G , este injectiv
{e
1

i cum G este

finit, rezult c

f este bijectiv . Atunci: {e , a1 ,..., a n 1 } G
1

, a1 1 ,..., a n 11 } i deci
n 1 i 1

are loc egalitatea e a 1 .... a n

e

1

a1 1 ... a n 11 , ceea ce implic (

ai ) 2

e (2). Din

(1) i (2), concluzia problemei urmeaz imediat.

75

Probleme propuse 1
Clasele primare
P.24. Afla i numerele a, b, c, d tiind c verific în acela i timp urm toarele egalit i: a + 3 = b, b + 3 = c, c + 3 = d, a + 3 = 10. ( Clasa I ) Înv. Maria Racu, Ia i P.25. Un elev din clasa I, fixând un num r din irul numerelor naturale, constat c suma numerelor din fa a lui nu este mai mic decât 55, iar suma aceasta adunat cu num rul fixat nu dep e te pe 66. Despre ce num r este vorba? ( Clasa I ) Lumini a Popa, elev , Ia i P.26. Pe trei borcane de compot, unul de cire e, altul de vi ine i al treilea cu amestec de cire e i vi ine, toate etichetele au fost puse gre it. Sco ând un singur fruct dintr-un singur borcan, determina i con inutul fiec ruia. ( Clasa a II-a ) *** P.27. S se scrie num rul 31 folosind cele patru opera ii aritmetice i numai cifra 3 (se cer cel pu in dou solu ii). ( Clasa a II-a ) Andrea Balla, elev , Bra ov P.28. Câte pagini are o carte dac pentru paginarea ei s-a folosit cifra 9 de 117 ori? ( Clasa a III-a ) Crizantema Mironeanu, elev , Ia i P.29. Ioana i Alina au cules împreun 165 de nuci. Ioana a cules mai pu ine nuci decât Alina; ea face un calcul i observ c triplul diferen ei dintre num rul nucilor culese de ele reprezint tocmai num rul nucilor culese de Alina. Câte nuci a cules fiecare fat ? ( Clasa a III-a) Înv. Maria Racu, Ia i P.30. Ar ta i c dintre oricare patru numere naturale diferite, mai mici decât 1000000, se pot alege dou a c ror diferen s se împart exact la 3. ( Clasa a IV-a ) Roxana Bolocan, elev , Ia i P.31. O veveri descoper un alun înc rcat cu fructe i î i face provizii pentru iarn transportând la scorbura sa alternativ: o dat dou alune, o dat trei alune. Dup ce transport 47 de alune, face o pauz pentru a se odihni. S se calculeze ce distan a parcurs veveri a în total, dac de la alun la scorbura ei este o distan de x hm x dam x m, unde x are ca valoare cel mai mic num r natural posibil. ( Clasa a IV-a ) Înv. Mihai Agrici, Ia i P.32. Un p rinte î i împarte averea astfel: la primul copil 10 milioane plus o cincime din rest, la al doilea copil 20 de milioane plus o cincime din noul rest, la al treilea 30 de milioane plus o cincime din noul rest i a a mai departe. S se afle suma împ r it de p rinte, precum i num rul copiilor, tiind c to i au mo teniri egale. ( Clasa a IV-a ) Mihai Gârtan, Ia i a0b· c0d V.26. S se determine cifrele distincte i e*f nenule a, b, c, d, e, f, g pentru care rezultatul g** înmul irii al turate este cel mai mare posibil: g***f Ioan S c leanu, Hârl u V.27. Trei apicultori au tras împreun 700 kg miere de albine. Când au împ r it mierea, primul apicultor a luat jum tate, al doilea jum tate din rest, al treilea jum tate din
1

Clasa aV-a

Se primesc solu ii pân la data de 15. 01. 2003.

76

noul rest, apoi opera iunea se repet pân se împarte toat mierea. S se afle cât miere a luat fiecare. C t lin-Cristian Budeanu, Ia i 2001 2001 2002 2002 i N2 3 sunt numere divizibile cu 5. V.28. Ar ta i c N1 3 2 2 Dorina Carapanu, Ia i V.29. S se afle numerele abc pentru care abc ac b 2 . Roman a Ghi i Ioan Ghi , Blaj V.30. Dac xi, i= 1,500 , sunt numere naturale nedivizibile cu 5, atunci num rul
N 4x 14
8 8x 2 12 12x 3

...

2000 2000x 500 este divizibil cu 5.

Tamara Culac, Ia i

Clasa aVI-a
VI.26. Fie A 4a 6b c, B 4a 3b c, C (A, B)=23, ar ta i c (A, B, C)=23.
3a 11b 28c , unde a,b,c Z . Dac

Cristiana Constanda, elev , Ia i VI.27. S se rezolve în Z sistemul 3x 2 y 8;
x y 1; 3x 1 1. . Mihai Cr ciun, Pa cani

2) ... 2n 2 4 ... 2n . Dumitru - Dominic Bucescu, Ia i ˆ VI.29. În triunghiul ascu itunghic ABC, bisectoarea interioar a unghiului B intersecteaz înal imea din A în E. Fie F (DC astfel încât AE=EF. Ar ta i c BE AF. Tamara Culac, Ia i VI.30. Pe ipotenuza (BC) a triunghiului dreptunghic ABC se consider punctele N i M astfel încât BN=AB, CM=AC. Dac P i Q sunt proiec iile punctelor M i N pe dreptele AN, respectiv AM, demonstra i c segmentele (MP), (NQ) i (PQ) se pot constitui în laturile unui triunghi. C t lin Calistru, Ia i

VI.28. S se rezolve în N ecua ia 1 2 2 3 n (n 1) (n 1) ( n

Clasa a VII-a
VII.26. Determina i a VII.27. Determina i a
2 x1 (a 1)x1

Q tiind c

a

2

2

Q. Gheorghe Iurea, Ia i

R astfel încât sistemul

a2 x 2, 4 s admit numai solu ii întregi.

...

2 , xn

1

(a 1)x n

1

a2 4

2 x n , x n (a 1)x n

a2 4

x1

C t lin Calistru, Ia i VII.28. Fie zece numere naturale nenule care au suma egal cu 55. S se arate c printre ele exist trei care pot fi lungimile laturilor unui triunghi. Adrian Zanoschi, Ia i VII.29. Fie ABCD un p trat, O centrul s u, iar M i P mijloacele segmentelor (OA),

77

respectiv (CD). S se arate c triunghiul BMP este dreptunghic isoscel.258 Constantin Cocea i Dumitru Neagu, Ia i VII.30. Fie ABCD un p trat de latur 1 i punctele M (AD), N (BC), 4 4 1 i AM BN . {P}=BM AN. Dac SDCNPM = , demonstra i c 1 AM BN 2 3 9 Emil Vasile, Ploie ti

Clasa aVIII-a
VIII.26. Demonstra i c ecua ia (t 2 1) x 2 în Z Z.
4t 2 x 4t 2

t

0 are numai dou solu ii

VIII.27. Determina i x,y Z pentru care frac ia
(în leg tur cu E: 9314* din G.M. 11-12/1987).

x x2 xy

y

Mihai Cr ciun, Pa cani 5 este echivalent cu 19 y2

Gabriel Popa, Ia i VIII.28. Fie a,b numere naturale de parit i diferite. Afla i valorile lui n pentru care Sn=an+ an-1b + an-2b2 +…+ abn-1 + bn este divizibil cu a+b. Mihaela Predescu, Pite ti VIII.29. Se consider piramida triunghiular regulat VABC cu latura bazei a, iar 3a . muchia lateral 2a. Fie M mijlocul lui (VA), iar N un punct pe (VB) astfel încât VN= 4 Afla i distan a de la V la planul (MNC). Adrian Corduneanu, Ia i VIII.30. Fie A, B, C, D patru puncte necoplanare astfel încât AB
4 73 , CD 4 29 . Not m cu E, F mijloacele segmentelor (AB), respectiv (CD). S se arate c mijloacele segmentelor (AF), (BF), (CE), (DE) sunt vârfurile unui paralelogram i s se

calculeze aria acestuia tiind c are o latur de lungime 194 . Roman a Ghi

i Ioan Ghi , Blaj

Clasa a IX-a
IX.26. Dac a
0,

, s se rezolve ecua ia

x

IX.27. S se determine func iile f, g : 0,
aditiv i g y g f x f x g y , x, y 0,

a a . Discu ie. x x x D. M. B tine u-Giurgiu, Bucure ti 0, , unde g este surjectiv i

.

IX.28. S se determine func iile f : R
R fixat, iar func ia g

Ioan S c leanu, Hârl u R pentru care ( f f f) x x ,
n ori

f

1R este monoton .

Mihail Bencze, Bra ov IX.29. S se arate c în orice triunghi ABC are loc inegalitatea

78

3 3 lb lc 3R p ( p 3 3abc) . hb hc 2r Viorel Cornea i Dan tefan Marinescu, Hunedoara IX.30. În patrulaterul ABCD consider m punctele R i S pe diagonala BD, în AR BC , interioarele triunghiurilor ABC, respectiv ACD. Not m M CR AB , N

3 la ha

P

AS

CD

i Q
BM n MC
n

CS

AD .

tiind c
4, n

AM 2 MB 2
N.

BM 2 MC 2

CP 2 PD 2

DQ 2 QA 2

4 , s se

arate c

AM n MB
n

CP n PD
n

DQ n QA n

C t lin Calistru, Ia i

Clasa a X-a
X.26. Fie ecua ia x 4 S1 x 3 Sx 2 mx m 1 0 , unde S este aria unui triunghi neechilateral ABC , iar S1 este aria triunghiului A1 B1C1 determinat de punctele de intersec ie ale bisectoarelor interioare cu cercul circumscris triunghiului ABC . S se determine m R tiind c ecua ia admite un num r impar de r d cini în 0,1 . X.27. Fie r
arate c dac P z
1,

, D

z

C; z

r

Dumitru Gherman, Pa cani i P C X , P X aX 2 bX c . S se
D.

D, z

D , atunci a, b, c
z
2

D.M. B tine u-Giurgiu, Bucure ti X.28. Rezolva i ecua ia z 2 (2
1) z (2
z 1

1) 1 0 , z

C\R.

Emil Vasile, Ploie ti X.29. Un motan scoate cu ajutorul unui pahar un num r de pe ti ori dintr-un acvariu. Câ i pe ti ori trebuie s con in acvariul astfel încât motanul s aib matematic speran a c va scoate 5 dintre ei? Gabriel Popa, Ia i X.30. Fie M 1,2,..., n . S se afle num rul de k-uple A1 , A2 ,..., Ak de submul imi
k k

ale lui M astfel încât
i 1

Ai

M

i Card (
i 1

Ai )

l, l

n fixat.

Lucian-Georges L dunc , Ia i

Clasa a XI-a
XI.26. Fie A M n R . Dac XI.27. Fie a
0,1
Tr (t A A (t A )* A * ) 2n det A , atunci t A A * . Iuliana Georgescu i Paul Georgescu, Ia i un ir de numere reale astfel încât

i xn
2 xn

n 0

2 a max x n 1 ,

1 2 xn 2

2 xn

1

,

n

N* .

Ar ta i c

irul x n

n 0

este convergent i determina i limita sa. Aurel Muntean, Sibiu

79

XI.28. S se determine p
n

R pentru care limita irului a n

n 1 definit

prin termenul

general a n
k 1

np k k2 1

este finit

i nenul . Constantin Chiril , Ia i

XI.29. S se arate c

n lim n ln ln n

1 1 n1 ..... 1 2 n

1.

Marian Tetiva, Bârlad XI.30. Fie f : R R o func ie discontinu i care are proprietatea lui Darboux. Dac exist o func ie g : R R R astfel încât f x y g f x , y , pentru orice x, y R , . atunci func ia f nu are limit la tefan Alexe, Pite ti

Clasa a XII-a
XII.26. Se consider mul imea M
1 a2 a2 a 2 sau A = Q sau A = R. Ar ta i c a2 1 a2 a 2 a 2 a 2 ;a 1 A , unde A = Z

XII.27. Fie G ,

M , este grup; este acesta izomorf cu A * , ? Gheorghe Costovici, Ia i un grup cu Z G e i H un subgrup netrivial al lui G . S se
1

demonstreze c exist x, y G \ H , x y de grup care nu are aceast proprietate.

, astfel încât xy

H i yx

H . Da i exemplu

Ovidiu Munteanu, student, Bra ov XII.28. Calcula i
n

tgx dx, x

0,

2

, pentru n

2,3,4 .

XII.29. Fie f : R

R o func ie continu
n n

it
t

0 . Pentru a, b
t a b

Daniel Jinga, Pite ti 0 , s se calculeze

lim
k 1

kt

k 1t nt

f n

ka k 1 b

.

Mihail Bencze, Bra ov
1

XII.30. S se arate c
0

ex

2

ln 1 x 1 x2
2

dx

e . ln 2, 8 16

Cristian Moan , Craiova

80

 

  
 
  
  
    
  
     
 
  


  


   
 
   
   
      
 ! 
    

  

" # + " − #   
  ∈  

  
 
   " +  !  
"   # $% ' $  
% 
   %!  ' 
 


    

  (        
 % %  %!    (        
 % %  %! )     
 
    % 
 *      

 
 
   %  
      +  
           
   ,

       !  

  )     # $% () -
∈  ≥  
! '    + −  

+

+

− 

+  + 

+

+ 

+ 

+  +

= +  

(( .! '   

×   

+ 

*+ , #  - = /00/  

(. $   
  (0 

(1
   (3  

/ 

+# $% 
   
# %  #  ∈   %
  
+ + $ # $% $ 
 1   
,2  
,2 ')      

  ! ,  2   

2  # $% $ 
   ≥ "   3 

∈   

[ ] + [  ] +  + [ ] =  

 $  # 

# $%

−    − 0   + / + 

−    − 4   +   

∈ 4

2   
 
# # $% ( 5      


,2   2 
   ) 7   6   + 
,2    * 
! 
2
 " /- 
# % 
( 5  

 '1  
 ,    
 
 %   
    
  
'    
 %   
    
  
' 
$  
   )   /" 

# 

 $ 
 

     

    =  %   ⋅       3   ⋅        

2  / !5 7
# $% 7 ≤ 8° -
   
    % ( 5  
,2
    )  %     
       
,2   9


{  } =  ∩  % 
,2     
 !  
 %     
'  { } =  ∩    
  ≥    8 
   # " % (' 5    
,2  2 
 
 
  % 
 
  "   %
! ! ,    


   ') 
 
   
!  
$     "  " 
 
 
  ∈   
 
 " + "  + " " =     ,  ,     
  ,   "9 
# $% .) $ 
 
 
 , 
  

   '    
2      

   
2 
') 
   % 
  ') 
 
     
!  2  % 
$ 
       

 
  ,  '    
 
 

"  

   ' 2   

2+  # $%

()  


< 5 
# 

#   =

#

∈  = :; 
  

  
"    


"   


"

+   

−  

+ 

+  + 

= 


= 

+ 

+  +  

≤−

7 < < 
,2 
 ≥ 4°   
{ } =  ∩   {#} =  ′ ∩  ′  
   ′  >        

()

4
"  # # 2        ′ %     
    % #  

$ 
> 
# ?@  < 5 
,2  %  ∈ ?    ∩  (  ) = {    }   ∩  ( ) =    + + ≥ 4 3 {    }   ∩  (  ) = {    }  $ 
       4 
# *  %  A$%B ≤ % ≤ $ % ( ' & ∈ (  ∞ )  ( ≤ ' ≤ &  <' 5  
,2  ,2 () + ') + &) = ( ( + ' + &)    )   
 , 
 
,2  
  
! 
 
 
 
,2     2 
 * 
! 
   %   # $% @ ≥   $ 
 1   
,  

    
<()  5 ∈
 

  
  
 ∈ 

# 

 
,  

    

    
  
  
  
,  
         
    
 / 

+# $%  <(( $  
! '     ⋅ " = " ⋅  + A0   
 $  # # $% <(. 5  

 '1+  : ;3B  C      (    
 +  ( ⊥ + C    -
 
!  " ( ⊥  
 (   ∧  ⇒ " +   ∧ " ⇒  +  " ∧  ⇒   ,
 
 * +,  *D "⁄  C 2
 % 
5 7
* 
 # ?
/   + …+ - . +  ≥  <(0 5  ∈ 4[E] . = . + .  >  %  
$ 
 

∈  


    ! ' %

(

− ) 

+ 

+ ( − )

−

>

<(1 -

∈      

 

+ + * # 2  /  % . +      . +    (.) =  




! 
 
  

   
  ,

  
 

− )      +  

   
   
     
 
 ( − −]  
    %    
' ,   "9 
# $%    
%
 '
,        $  
  

 $ 
  %   %

(

. +

(

<(3 5 α ∈ 4 =  % ( $ ) ≥ ) ≥    
={ α +$ }

 # $%

< % %  = {  ( [  ] → [  ] +     F }  
 1 / ∈  <(  5 / ( ) ≠  ∀ ∈ [  % ] %  
      
  

 
 1   
 <( 5  /
∀/ ∈   ∃$ ∈ [  % ]   )

/ ( ) =  % / = /

/ ′(

)

/$ [ + % − / ( $ ) ] = $( + % − $ )  5 7
 D #  %  


! ' % / ( [  ∞ ) → [  ∞ )     
'  

≤ /

( )

∀ ∈ [  ∞ )    

 

≥  

/   

/     ∈

 ≥ > 
%  
# 2     )  + 0    '
 %

(

+ 0) − ∈  (  ) 
 
 0 ∈ {  $ 


<( 5  ∈  (  )  

} 

+ 1    '
 
 
 1 ∈  % (  + 1) − ∈  (  ) +

#"

) = {  + 1+ 1 ∈ 2 }   ,
 

  =   
    

 
%   
    ,
  
 )  * 
$
 #  %  ,
 ,
  
(   )  888        ∈3 ρ =   888       − 3 =   % σ ρ σ ∈ 3  ∀σ ∈   
 < 
!  </ 
# $% / ( [ ] → 4    
 
'   $ <.) 5 ∈ 4  >   $  
  
    4 ( [ ] → 4  4 ( ) = / ′( )      
 
  / (") / ≤ 5"   " *  2+ -# "  %  <(' 5 3

( )

<$>, *E*"4$<F4 8$<$<E$ $5$  >>*
6   
 
H % 
H 6 6 K  LM   9 N ? % 6 Q  R  
LM      
N ? % 6 Q  R  
LJ  . ' N ? % 6 Q  R  
LJ  . ' N ? % 6 Q  R  
L*
 ?
  N ? % 6 U ' 
 R2  L*2  2N ? % 6 U ' 
 L  ? 9 ! N ? % 6 Q  R  
L*
 ?
  N ? % 6 Q  R  
LJ  . ' N ? % 6 Q    
LI ' T  N ? % 6 *
 K 
J 
,  ? % 6 *
 K 
J 
,  ? % 6 K  LR D  
N ? % 6 K  LR D  
N ? % 6 K  LR D  
N ? % 6 9 , >  L9 >,
!!N ? % 6 K  
 ? % 6 Q  R  
L  ? 9 ! N ? % 6 ?   
 
? % 6 Q  R  
L* 
D  N ? % 6 Q  R  
L* 
D  N ? % 


4# > I>J J  48 *.?*I.K P  A R?DISJ *2
,2 A R.> 5?. ?  A T<.$> -
2' A" T<.$> R    A0 T<.$> D
 A/ 9.->U  
A4 D?.I> > AA U9   >   A# 9 ?K D2  >
 A8 -Q*S?U D 
# -QVJKU M 
 # 9IMQ9?U9 D
, 
# 9IMQ9?U9 
#" D?SQ9SJ M   #0 $?D?. 9  #/ $?D?. 9  
#4 -MQ?U9 9  
#A S?M$ D2  ## $U$>U * #8 *JI.*J$9U ? 
Q '       

@

#0

Pagina rezolvitorilor
BRA OV
coala general nr.5. Clasa a V-a. POSTEUC Raluca: P(12,21), V(21-23); POSTEUC Bogdan: P(12,21), V(21-23). Liceul Teoretic “N. Titulescu”. Clasa a IX-a. BOR O Olivia-Dana: VII.16, VIII(17, 23,24), IX.17; BOSCORNEA Ionu Bogdan: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; BURSUCANU Lucian: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; CEN U Nicoleta Veronica: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; EDU Vladimir: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; GHEORGHE Liana Elena: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; HALIPPA Andra: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; LITR Anatolie: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; MOARC S Liviu George: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; ONCIOIU Cristina: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; PAN Andreea: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; PASCAL Andreea: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; PLATON Alexandru: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; R CHITEANU Lavinia: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; RUSEN Adrian Nicolae: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; OIMU Adelina: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17; TUDOR Ioana: VII.16, VIII(17,23,24), IX.17.Clasa a X-a. BRA OVEANU Adina: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); CHELMEA Andreea: VIII(17,24), IX.23,X(22,23); CHI Cristina: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); CURCAN Diana: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); DINU Cristina: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); DI OR Mihaela: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); ELEKE Alexandra: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); EPURE Alexandru: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); EZARU Lucian: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); GAVRIL Ramona: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); HO OLEANU Cristina: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); JEGAN Alina: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); LUNGU Cezar: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); NEAGOE L cr mioara: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); OANCEA Vlad: VIII.24, IX.24, X(20,22,23); OSTAFI Andrei: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); PAHON U Radu: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); PETRI ORU Doris-Georgiana: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); PU CA U Andreea: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); PU COIU Lucian: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); SAVEI Ionela: VIII(17,24), IX(17,23), X(22,23); TODORU Anca: VIII.24, IX.23, X(20,22-24); UIC Tatiana: VIII(17,24), IX.23, X(22,23); V R REANU Andrei: VIII.24, IX.23, X(22-24). Clasa a XII-a. BÎCLEA Timea: X.24, XI(22,23,25), XII(20,24): C PRARU Andrei: X(20,24), XI(22,25), XII.20; CERCELEA Rare : X.24, XI(22,25), XII(20,24); DOBO Claudiu: X(22-24), XI(22,23,25), XII.24; DUMITRU Andrei: X(20,24), XI(22,23,25), XII(20,24); FER STOARU Valentin: X(20,23), XI(22,23,25), XII(20,24); FORSEA Adrian: X(22-24), XI(22,23,25), XII(20,24); GHERGHE Mihai: X(20,24), XI(22,25), XII.20; IORDACHE Florin: X(20,23,24), XI(22,23,25), XII(20,24); MU OIU Rare : X(23,24), XI(22,23,25), XII(20,24); N STAS Gabriel: X(22,23), XI(22,25), XII.20; RO CA Silviu: X(20,24), XI(22,23,25), XII(20,24); ROTOP NESCU Roxana: X(20,22-24), XI.25, XII.20; AG U Marian: X(23,24), XI(22,23,25), XII(20,24); ÂRU Ana-Maria: X(20,22-24), XI(22,25), XII.20.

CRAIOVA
Colegiul Na . “Fra ii Buze ti”. Clasa a V-a. TU ESCU Anca- tefania:V(2125),VI.22.

IA I
coala nr. 3 “Alexandru Vlahu ”. Clasa a IV-a (înv. GALIA Gabriela). CHITIC Andreea: P(14-18,20); CIOBANU Diana Luciana: P(14-18,20); SOFICU Corina-Maria: P(14-17,19,20); VRABIE Corina-Roxana: P(14-16,19,20). coala nr. 7 “Nicolae Tonitza”. Clasa a IV-a ( înv. MELINTE Rodica). ANDRONIC 85

Mihaela: P(14, 16-23); DUMITRIU Alexandru: P(14, 16-19).Clasa a IV-a (înv. TUDOSE Elena). BOTEZ Alin: P(14-23); CHILCO Claudia: P(14-23); CHIRIAC Alexandra:P(1423); CIUBOTARIU Remus: P(14-18,21); IONESCU Mihai-Bogdan: P(14-21,23); ZORICI Iulian: P(14-18,20-23). Clasa a IV-a (înv. PANAINTE Adriana). CURC Bogdan P(1418,21); ONU Adina: P(14,15,17,19-21); SÂRGHE Nicoleta: P(14,15,17, 19-21); TRUFANDA Alexandru: P(14-17,20,21). coala nr. 11 “Otilia Cazimir”. Clasa a III-a. (înv. PÂRÂIAL D-tru). TIBA Marius: P(14-22). coala nr.17 “Ion Creang ” Clasa a VI-a B DI Vasilic Valentin: V(16, 19-21, 23),VI.17; CASIAN Manuela: P(9,12), V(16,18) VI.17; IFTODE Andreea P(9,12), V(16,18,20,21); LUPU Andreea-M d lina: P(9,12), V(20,21), VI.17; SOFRONEA Gabriela: P.9, V(20,21), VI(16,17); TANANA Irina-Eliza: P(9,12), V(16,19,21) VI.17. coala nr. 22 “B.P. Ha deu” Clasa a IV-a (înv. TÂRZIORU Iuliana). BARAN LigiaMaria P(14-23); B L U A Bogdan-Alexandru: P(14-23); CHIHAIA Mihai: P(14-18, 2023); MACOVEI Smaranda-Teona: P(14-23); PRODAN Andreea: P(14-23); RAI Bogdan: P(14-23); SILION C t lina: P(14-23); SPÂNU Drago : P(14-23). coala nr. 23 “Titu Maiorescu” .Clasa a II-a (înv. CHIRIL Beatrice). TUDORACHE Alexandru-Gabriel: P(7-11, 14-18, 20,21). coala nr. 43 “Dimitrie Sturdza”. Clasa a IV-a (înv. OBREJA Rodica). OPRIC Adelina: P(14,16,17,21,22) Colegiul Na ional “C. Negruzzi”. Clasa a IX-a. ARTENIE Cristiana: VII(16,22), VIII(17, 18, 20-24), IX(16,18,22,24). Liceul Teoretic “Gr. Moisil” Clasa a VII-a. COSTIN Ciprian : V(21-23, 25), VI(2123,25), VII(22,23,25), G(2,3). Clasa a XII-a. ALECSANDRESCU Ioana: XI(21-24), XII.24. Liceul Teoretic “Garabet Ibr ileanu” Clasa a V-a . BABIUC Sanda: P(9,12,13,21), V(16,20,21,23); BUDEANU tefana: P(9,13,22), V(16,20,21); FUIOREA Bogdan: P(9,12,21-23), V.16; GAVRILESCU Ioana: P(10,19,20,22), V.16; TURCHIN Ariadna: P(9,12,13,21-23), V(20,21); UNGUREANU Drago : P(9,10,13,21,22), V(20,21). Clasa a VI-a. PETRU C Magda: P(9,12,13), V(19,21). Clasa a VII-a. CHIRVASE Ariadna : V.23, VI(22,23,25), VII.22; JUVERDEANU George: V(21,23), VI(22,23,25), VII.23; PRUTEANU Irina: : V.23, VI(22,25), VII(22,23); STANCIU Filip: V(16, 20, 21, 23), VI(18,19,22). Liceul Teoretic “M. Eminescu”. Clasa a VII-a. AVRAM Mircea: V(21-23,25), VI(23,25), VII.22; CIUCANU Radu: V(21-23,25), VI.25; D N IL MIHAI: V(21-23), VI(22,23,25), VIII.23; E ANU Ruxandra: V(16,21,23,25), VI.19, VIII.23; GRAMSCHI Raluca: V(21,23,25), VI(19,25), VIII.23; TOFAN Andrei: V(21-23,25), VI(23,25); TUDOSE tefan: V(16,20,21,23,25), VI.25; TURLIUC C lin Rare : V(22-25), VI(21,25); Clasa a VIII-a. BUZDUGA Alexandru: VI(21,25), VIII(21,24,25).

Redac ia revistei “Recrea ii matematice” acord câte un premiu în c r i elevilor: COSTIN Ciprian (Lic. Teoretic “Gr. Moisil”): 1/2001(8pb), 2/2001(8pb), 1/2002(12pb). CIUCANU Radu (Lic. “M. Eminescu”): 1/2001(8pb), 2/2001(6pb), 1/2002(5pb). D N IL Mihai (Lic. “M. Eminescu”): 1/2001(5pb), 2/2001(7pb), 1/2002(7pb). TOFAN Andrei (Lic. “M. Eminescu”): 1/2001(6pb), 2/2001(8pb), 1/2002(6pb). TURLIUC C lin Rare (Lic. “M. Eminescu”): 1/2001(6pb), 2/2001(6pb), 1/2002(6pb). 86

Revista RECREA II MATEMATICE apare de dou ori pe an (la datele de 1 martie i 1 septembrie) i se adreseaz elevilor, profesorilor, studen ilor i tuturor celor pasiona i de matematicile elementare. În aten ia tuturor colaboratorilor Materialele trimise redac iei spre publicare (note i articole, chestiuni de metodic , probleme propuse etc.) trebuie prezentate îngrijit, clar i concis; ele trebuie s prezinte interes pentru un cerc cât mai larg de cititori. Se recomand ca textele s nu dep easc patru pagini. Evident, ele trebuie s fie originale i s nu fi ap rut sau s fi fost trimise spre publicare altor reviste. Problemele originale destinate rubricii Probleme propuse vor fi redactate pe foi separate câte una pe fiecare foaie, cu enun i demonstra ie/rezolvare, fiind înso ite de numele autorului, coala i localitatea unde lucreaz /înva . Redac ia revistei va decide asupra oportunit ii public rii materialelor primite. În aten ia elevilor Numele elevilor care vor trimite redac iei solu ii corecte la exerci iile i problemele din rubrica Probleme propuse vor fi men ionate în Pagina rezolvitorilor. Elevii vor ine seama de urm toarele reguli: 1. Pot trimite solu ii la minimum cinci probleme propuse în num rul prezent i cel anterior al revistei; pe o foaie va fi redactat solu ia unei singure probleme. 2. Elevii din clasele VI-XII au dreptul s trimit solu ii la problemele propuse pentru clasa lor, pentru orice clas mai mare, din dou clase mai mici i imediat anterioare. Elevii din clasa a V-a pot trimite solu ii la problemele propuse pentru clasela a IV-a, a V-a i orice clas mai mare, iar elevii claselor I-IV pot trimite solu ii la problemele propuse pentru oricare din clasele primare i orice clas mai mare. Orice elev poate trimite solu ii la problemele de concurs (de tip G i L). 3. Vor fi men ionate urm toarele date personale: numele i prenumele, clasa, coala i localitatea. 4. Plicul cu probleme rezolvate se va trimite prin po t (sau va fi adus direct) la adresa Redac iei: Prof. dr. Temistocle Bîrsan Catedra de Matematic Universitatea Tehnic “Gh. Asachi” Ia i Bulevardul Carol I nr. 11, 6600, Ia i (pentru “Recrea ii Matematice”) E-mail: tbi@math.tuiasi.ro

CUPRINS
Alin Spum …………………………………………………………………….1 Petre Osmatescu (1925 – 2001)…………….……………………………………2 Academicianul Petru Soltan la 70 ani…………………………………………..3 Niels Henrik Abel – 200 de ani de la na tere……………………………………4 ARTICOLE I NOTE MATEMATICE

P. MINU – Asupra ipotezei lui Goldbach……………………………………….5 C. COCEA – Generalizarea teoremei de omologie a lui Barbilian……………….7 I. GEORGESCU, P. GEORGESCU – Asupra unor iruri de integrale…………...9 D. POPESCU, F. POPOVICI – O generalizare a lemei lui Riemann…………….12 M.TETIVA – Câteva rela ii metrice deduse vectorial………………………...….14 D.- T. MARINESCU, I. ERDEAN – Inegalit i geometrice. Aplica ii………...17 D. POPESCU – Asupra unei clase de iruri recurente…………………………....20 T. BÎRSAN – Un criteriu de concuren a dreptelor……………………………...23 I. S C LEANU – Câteva consecin e ale unei rela ii a lui Gergonne…………....25 GH. COSTOVICI – Unele iruri monotone cu limita e sau e-1 ……………….….28 C.- T. POPA – Studiu comparativ privind câteva medii uzuale…………….……31 NOTA ELEVULUI C. ANDREI, T. RUSU – Aplica ii ale monotoniei mediilor în raport cu ordinul lor…………………………………………………..33 CHESTIUNI METODICE D. G LEAT , G. POPA – Func ii care admit / nu admit primitive……………..36 CHESTIUNI COMPLEMENTARE MANUALELOR E. COHAL – Construc ii geometrice cu echerul……………………………...….41 DIN ISTORIA MATEMATICII S. IONESEI – Teorema celor patru culori………………………………………..43 MATEMATICA ÎN CLASELE PRIMARE P. ASAFTEI – Introducerea opera iei de adunare la clasa I ……………………..46 CONCURSURI I EXAMENE

Concurs de admitere 2001, Ia i………………………………………………...…48 Capacitate – teste preg titoare (I. SECRIERU, C.M. ROMA CU)…………...…51 Bacalaureat – teste preg titoare (G. MÎR ANU)………………………………...56 PROBLEME I SOLU II

Solu iile problemelor propuse în nr.1/2001…………………………………....61 Probleme propuse………………………………………………………………..76 Probleme pentru preg tirea concursurilor………………………………………...81 Pagina rezolvitorilor……………………………………………………………...85

Recrea¸ii ¸tiin¸ifice - „cea înt˘i brazd˘” t s t a a

La 15 ianuarie 1883 apare la Ia¸i primul num˘r al revistei "Recrea¸ii ¸tiin s a t s ce va dura timp de ¸ase ani, cu câte un num˘r pe lun˘. s a a Obiectivele urm˘rite, racordate la cerin¸ele din acele timpuri ale înv˘¸˘m a t ata "de o în¸elepciune ce face cinste fondatorilor revistei" [6] ¸i apar expuse t s claritate în "C˘tr˘ cetitori" - cuvâtul de început din 15 ianuarie 1883: a a

Apari¸ia revistei "Recrea¸ii ¸tiin¸ifice" este strâns legat˘ de condi¸iile ist t t s t a t epoc˘. Unirea Principatelor ¸i Proclamarea Independen¸ei României, câ a s t 1

structurale din timpul domniei lui Al. I. Cuza ¸i apoi a regelui Carol I au s politic ¸i legislativ al form˘rii statului român modern ¸i afirm˘rii acestuia. s a s a românesc, întocmai ca ¸i societatea româneasc˘ în general, a trecut prin m s a fr˘mânt˘ri: înfiin¸area celor dou˘ universit˘¸i din Ia¸i ¸i Bucure¸ti, reforma în a a t a at s s s din 1964, multele regulamente menite s˘ organizeze re¸eaua de ¸coli ¸i a t s s programele acestora etc. Pe de alt˘ parte, licen¸ia¸ii români ai universit˘¸ilor apusene (din Fran a t t at sau Italia) odat˘ reveni¸i în ¸ar˘ realizau imediat faptul c˘, în climatul ex a t t a a fi putut întreprinde cercet˘ri originale proprii. Acestora le revenea obliga¸i a t important˘ pentru acel moment de a contribui la edificarea înv˘¸˘mântu a ata de a ¸ine lec¸ii ¸i a elabora manuale ¸i cursuri în limba român˘, de a pre t t s s a viitoare ce urma s˘ fac˘ pasul c˘tre crea¸ia ¸tiin¸ific˘ original˘. a a a t s t a a Fondatorii reviste sunt: N. Culianu, C. Climescu ¸i I. Melik - profesori s de ¸tiin¸e din Ia¸i, G. I. Lucescu ¸i V. Paladi - profesori de matematic˘ la L s t s s a ¸ din Ia¸i, G. I. Ro¸iu ¸i I. D. Rallet - profesori de matematic˘ la Scoala Mi s s s a ¸ G. Zarifopol - profesor de fizic˘ ¸i chimie la Scoala Militar˘ din Ia¸i, I. V. P as a s de matematic˘ la Scoala Normal˘ "Vasile Lupu" din Ia¸i ¸i I. M. Dospinescu a ¸ a s s matematic˘ la Gimnaziul "¸ tefan cel Mare" din Ia¸i. a S s ¸ a ¸ t Este prima revist˘ din tar˘ cu profil stiin¸ific, materialele publicate acop a ramuri ale ¸tiin¸ei: matematic˘, fizic˘, chimie, mineralogie, geografie, ast s t a a mografie etc. Se adreseaz˘ cu prec˘dere elevilor din ¸colile secundare, a a s profesorilor. Majoritatea fondatorilor erau licen¸ia¸i în matematic˘ sau profesau acea t t a se explic˘ astfel faptul c˘ "Recrea¸iile stiin¸ifice" au un con¸inut predomina a a t ¸ t t multe numere de revist˘ au un con¸inut exclusiv matematic. a t Un num˘r are în medie 25 pagini; doar în anii II, V ¸i VI numerele 7 ¸i 8 a s s au fost tip˘rite împreun˘, ca o singur˘ revist˘ de 40 pagini. Structura d a a a a num˘r este: articole, probleme rezolvate ¸i probleme propuse. Date fiin a s care a ap˘rut, materialele publicate în paginile revistei, articole ¸i problem a s ate sau erau prelucr˘ri din tratatele ¸i revistele de circula¸ie din acea vrem a s t de matematic˘ vizeaz˘ diversele ei ramuri: aritmetic˘, algebr˘, geomet a a a a analitic˘, descriptiv˘ ¸i diferen¸ial˘), mecanic˘ teoretic˘ ¸i astronomie, mat a as t a a as arial˘, istoria matematicii, problemele înv˘¸˘mântului matematic. Problem a ata trezit un viu interes printre elevii din Ia¸i ¸i din toat˘ ¸ara; pleca¸i la studii s s at t unii dintre fo¸tii colaboratori ai revistei au continuat s˘ trimit˘ solu¸ii. Pen s a a t elevilor, redac¸ia public˘ solu¸iile corecte primite ¸i men¸ioneaz˘ numele tut t a t s t a au dat-o. Sunt tip˘rite liste de rezolvitori în ordinea num˘rului de problem a a "C˘tr˘ cetitori" din nr. 1/1885, redac¸ia revistei apreciaz˘ c˘ rezultatele ob¸ a a t a a t doi ani sunt pozitive: "[...] rezultatele la care am ajuns sînt în destul de O mi¸care în aceast˘ direc¸ie, între elevii eminen¸i din scoalele noastre, s a t t s-a determinat. Un num˘r însemnat de tineri ne trimet regulat solu¸ii, din a t 2

destul de ingenioase". Nu ne propunem s˘ facem o analiz˘ a con¸inutului revistei (v. [6],[ a a t selecta doar câteva aspecte ce consider˘m c˘ sunt semnificative ¸i interesa a a s C. Climescu, sufletul revistei "Recrea¸ii ¸tiin¸ifice", a publicat multe t s t domenii diverse. În ciclul "Câteva curbe celebre ¸i importante", încep s încheiat în vol.III, expune principalele curbe plane clasice: cisoida lui Dioc cicloide, spirale etc. I. Melik public˘ în nr. 3/1883 articolul "Despre scrierea numerelor cu li a G. I. Ro¸iu traduce (dup˘ o edi¸ie italian˘) prima carte a "Elementelor s a t a public˘ în vol.II ¸i III ale revistei. Preciz˘m c˘ traducerea complet˘ în lim a s a a a "Elementelor" a fost f˘cut˘ mult mai târziu de Victor Marian ¸i publicat˘ a a s a Gazetei Matematice în trei volume, 1939-1941. I. D. Rallet contribuie cu articole variate: maxime ¸i minime geometri s ale patrulaterului circumscriptibil, formulele fundamentale ale trigonometr terminan¸i, echilibrul unui punct material etc. t G. I. Lucescu public˘ printre altele un studiu amplu ¸i documentat des a s timpului ¸i calendar, iar I. V. Praja abordeaz˘ chestiuni de aritmetic˘ (proble s a a ¸. a.), geometrie (transversale, poli ¸i polare ¸.a.), analiz˘ etc. s s s a Revista "Recrea¸ii ¸tiin¸ifice" a reu¸it s˘ atrag˘ colaborarea unor emin t s t s a a din acele timpuri: Miltiade Tzony - Facultatea de ¸tiin¸e din Ia¸i, a publica s t s probleme", ce este prima culegere de probleme de mecanic˘ teoretic˘ din a a leme); P. Tanco - profesor din N˘s˘ud, cu chestiuni de filozofia matematicii aa Constantin Gogu - Universitatea din Bucure¸ti, cu câteva scrisori despre c s Solomon - inginer, cu chestiuni de istoria matematicii din antichitate; pro V. Bu¸ureanu (mineralogie) ¸i August Scriban (geografie) ¸.a. t s s Nu pu¸ini sunt aceia care, în drum c˘tre o str˘lucit˘ carier˘, au fos t a a a a lor activi rezolvitori ai "Recrea¸iilor ¸tiin¸ifice": Ermil Pangrati - profesor t s t descriptiv˘ ¸i rector al Universit˘¸ii din Bucure¸ti, Anastasie Obreja - crea as at s chimie organic˘ din Ia¸i, Vasile Cristescu - unul din cei patru "stâlpi" ai G a s atice, Dimitrie Pompeiu - ilustrul matematician român, Petre Culianu, Gr ¸i mul¸i al¸ii. s t t Rezolvitorii erau mai ales elevi ai liceelor ¸i ¸colilor militare sau studen¸ s s t din toate col¸urile ¸˘rii (de atunci!): Dorohoi, Bac˘u, Bârlad, Foc¸ani, Bucu t ta a s Apar ¸i rezolvitori cu profesii mai dep˘rtate de matematic˘: un preot din s a a profesor de limba francez˘ din Bac˘u, o persoan˘ ce semneaz˘ cu "Vârfu a a a a Cu o munc˘ sus¸inut˘ ¸i mari sacrificii materiale, redactorii au scos a t a s asigurat revistei un nivel de calitate înalt. Ei sunt pe deplin con¸tien¸i s t ob¸inute ¸i de faptul c˘ prin munca lor au apropiat momentul apari¸iei lucr˘ t s a t a Acest lucru rezult˘ f˘r˘ echivoc din cuvântul redac¸iei "C˘tr˘ cetitori" la în a aa t a a al VI-lea:

3

Greut˘¸ile materiale fac ca odat˘ cu publicarea num˘rului din decembr at a a exact dup˘ ¸ase ani, revista s˘ înceteze s˘ apar˘. Se cuvine s˘ men¸ion˘m c as a a a a t a principal al "Recrea¸iilor ¸tiin¸ifice" a fost C. Climescu. Pe coperta reviste t s t an este scris: "Redac¸ia si Administra¸ia la Dl. C. Climescu, Profesor la t ¸ t ¸ t Stiin¸e, Strada Butu 22". Aceea¸i adres˘ apare ¸i în casetele ce urmeaz˘ t s a s a num˘r din ultimul an de apari¸ie (cum se poate vedea ¸i în reproducerea d a t s 4

Fo¸ti rezolvitori ai "Recrea¸iilor ¸tiin¸ifice" î¸i vor aduce aminte cu re s t s t s aceasta. Peste timp, mari matematicieni români vor avea cuvinte de ap curajul, sacrificiile ¸i fapta celor care "au tras cea înt˘i brazd˘". s a a Peste nici ¸apte ani de la dispari¸ia lor, "Recrea¸iile ¸tiin¸ifice" î¸i afl˘ s t t s t s a în "Gazeta matematic˘", ai c˘rei fondatori ¸i colaboratori au ¸tiut ¸i au re a a s s s imense greut˘¸i ¸i obstacole ¸i s˘ fac˘ din visul cercet˘rii originale o rea at s s a a a ¸i-a serbat un veac de existen¸˘ neîntrerupt˘ ¸i este mereu tân˘r˘. s ta as aa

Prof. dr. Temistocle B

„Recrea¸ii ¸tiin¸ifice” t s t prezen¸˘ în con¸tiin¸a posterit˘¸ii ta s t at

Rezolvirea problemelor este unul din cele mai bune stimulente pentr cineva c˘tre studiul matematicilor. Experien¸a noastr˘ personal˘ ne pr a t a a acesta. Mai mul¸i dintre noi datoresc acest gust revistei ‹‹Recrea¸ii Sti t t ¸ ap˘rut în timp de 6 ani la Ia¸i ¸i pe care noi încerc˘m a o continua. a s s a Redac¸ia ["Gazetei matema t

Pe când la Bucure¸ti se petreceau aceste prefaceri de societ˘¸i ¸tiin¸ifice s at s t ¸tiin¸e din Ia¸i se hot˘r˘sc s˘ scoat˘ o revist˘ ¸tiin¸ific˘, ¸i anume ‹‹Recrea s t s aa a a as t a s care a ap˘rut cu mari greut˘¸i ¸ase ani, de la 1883-1888. Revista consacra a at s parte matematicilor ¸i propunea probleme pentru folosul liceenilor. Ace s contribuit mult la r˘spîndirea gustului pentru studiul matematicilor la noi a Ion Ion

Cea dintâi încercare de a ie¸i din acest impas, de a rupe iner¸ia, de a s t curent de preocupare ¸tiin¸ific˘ ¸i de a crea astfel un început de atmosfer˘ s t as a volt˘rii ¸tiin¸ei matematice, a fost f˘cut˘ la Ia¸i prin publicarea ‹‹Recrea¸iilo a s t a a s t ¸t Gheorghe Ti¸

Omagiu pios primilor pionieri ai studiilor matematice la noi; omagiu pi reviste matematice ‹‹Recrea¸ii Stiin¸ifice›› ¸i vrednicilor ei fondatori ¸i t ¸ t s s omagiu Gazetei Matematice ¸i acelor care au întemeiat-o ¸i sus¸inut-o pr s s t lor pân˘ azi. a Gr. G. Stratile

"Recrea¸iile ¸tiin¸ifice" au ap˘rut în 1883 vizând obiective de o în¸elep t s t a t cinste fondatorilor revistei. [...] Discret ¸i oarecum nea¸teptat cum a ap˘ru s s a decembrie 1888, prima revist˘ ¸tiin¸ific˘ româneasc˘ menit˘ s˘ deschid˘ d as t a a a a a originale. Ilie Popa [6 5

Pe lâng˘ înv˘¸˘mântul matematic secundar ¸i superior, o contribu¸ie a ata s t dezvoltarea ¸tiin¸ei matematice la noi în ¸ar˘ ¸i a interesului fa¸a de a s t t a s t au adus-o, în perioada aceasta de preg˘tire, cele dou˘ reviste care au a a ¸i Bucure¸ti: "Recrea¸ii ¸tiin¸ifice", care a durat din 1883 pân˘ în 188 s s t s t a matematic˘", înfiin¸at˘ la 15 septembrie 1895. a t a George St. Ando ¸ În ¸ara noastr˘, publica¸iile periodice destinate propag˘rii gustului ¸i com t a t a s tru propunerea ¸i rezolvarea de probleme matematice aniverseaz˘ un secol s a În 1883 a ap˘rut la Ia¸i, prin dragostea ¸i devotamentul unui grup de a s s seam˘, profesori universitari sau secundari, ingineri, fizicieni, medici, revi a Stiin¸ifice", c˘reia Universitatea din Ia¸i ¸i Societatea de Stiin¸e Matema ¸ t a s s ¸ t România i-au aniversat centenarul apari¸iei la sfâr¸itul anului 1983. t s Nicolae Teodo Revista ¸i-a întrerupt activitatea pe nea¸teptate. Ea a reu¸it s˘ tre s s s a interes pentru matematici în rândul elevilor ¸i studen¸iolor. Mare parte din c s t forma¸i de "Recrea¸ii ¸tiin¸ifice" au devenit profesori ¸i ingineri cu o serioa t t s t s matematicile elementare. Nicolae Mih˘ilean a 1. 2. 3.

4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Bibliografie Recrea¸ii ¸tiin¸ifice (1883 - 1888) - colec¸ia revistei. t s t t *** - Introducere, Gazeta matematic˘, an.I, nr.1, septembrie 1895 a este autorul acestei "Introduceri" - sarcin˘ încredin¸at˘ de redac¸ia G.M.) a t a t ¸ I. Ionescu - Constituirea, administrarea si redactarea ‹ ‹Gazetei Matema ap˘rut în volumul Gazeta Matematic˘, 1895-1935. Istoric - înv˘t˘minte (v a a a ¸a Biblioteca ‹ ‹Gazetei Matematice››, vol. XI, Bucure¸ti, 1935. s ¸t ¸ t Gh. Ti¸eica - Rolul ‹‹Gazetei Matematice›› în dezvoltarea stiin¸ei matema nia, ibidem. S˘rb˘torirea celor 40 ani ai "Gazetei matematice". Cuvântarea D-lui profeso a a lescu, G.M. XLI (1936), 361-374. I. Popa - ‹‹Recrea¸ii stiin¸ifice›› - precursoare a ‹ ‹Gazetei Matematice››, t ¸ t A, 9/1955, 492-493. I. Popa - Dezvoltarea matematicii, ap˘rut în Contribu¸ii la istoria dezvolt˘r a t a din Ia¸i, vol. II, Bucure¸ti, 1960. s s ¸ ¸ t a G. St. Andonie - Istoria matematicii în România, vol. I, Ed. Stiin¸ific˘, Bu N. Teodorescu ¸.a. - Probleme din Gazeta Matematic˘, Ed. Tehnic˘, B s a a (citat din Prefa¸˘, semnat˘ de acad. N. Teodorescu, pre¸edintele S.S.M.R ta a s Gh. Banta¸ - O pagin˘ din istoria matematicii române¸ti: centenarul revi s a s ¸ t stiin¸ifice", Probleme de istoria ¸i filozofia ¸tiin¸ei, vol. X, Acad. R.S.R., fil s s t N. Mih˘ileanu - Revistele de matematici elementare din România (pân˘ a a Gil, Zal˘u, 1995. a 6

Câteva curbe celebre ¸i importante s 1. Cisoida lui Diocles1
Se d˘ un cerc, pe care se ia un punct A; fie AB a y diametrul ce trece prin acest punct ¸i T T 0 tangenta s în B; prin A se duce o secant˘ care taie cercul în H a Q ¸i tangenta în G; pe secant˘ se ia, cu începere de s a la punctul A, o lungime AM egal˘ cu HG - por¸ia t M unea de secant˘ dintre cerc ¸i tangent˘ - ; locul a s a geometric al punctelor M este Cisoida lui Diocles. A P S˘ însemn˘m prin R raza cercului; originea de coa a ordonate s˘ fie A; direc¸ia diametrului AB s˘ fie luat˘ a t a a ca ax˘ de x ¸i perpendiculara în A pe acest diametru a s s˘ fie axa de y. a Fie M un punct al Cisoidei, ale c˘rui coordonate sînt a x = AP ¸i y = M P . Prin ipotez˘ avem AM = HG, s a de unde rezult˘ AP = DB. În triunghiul dreptunghiu AHB, avem a apoi triunghiurile asemenea AM P ¸i AHD dau s HD AD HD 2R − x = sau = . MP AP y x Eliminând HD între rela¸iunile (1) ¸i (2), avem t s (2R − x) y 2 = x3 sau x3 + xy − 2Ry 2 = 0. HD2 = AD · DB = x (2R − x) ;

L

K

Aceasta este ecva¸ia Cisoidei. t Curba este simetric˘ în privirea axei de x, c˘ci la fiecare valoare dat˘ a a a punde pentru y dou˘ valori egale ¸i de semne contrare. Ea se compune di a s indefinite, egale între ele, situate de o parte ¸i de alta a axei de x. s Originea A este un punct de înapoiere de specia înt˘ia. În adev˘r, dac a a la teoria punctelor multiple, ¸tim c˘ coordonatele unui asemenea punct, sa s a curbei ¸i înt˘ilor derivate par¸iale; avem s a t f (x, y) = x3 + xy 2 − 2Ry 2 ,
0 fx = 3x2 + y 2 ,

coordonatele punctului A sînt x = 0 ¸i y = 0, care substituite în aceste re s f (0, 0) = 0,
1

0 fy = 2xy − 4R

0 f0 = 0,

0 f0 = 0,

Articol preluat din "Recrea¸ii Stiin¸ifice", an II (1884), nr. 1, 19-23. t ¸ t Ciclul "Câteva curbe celebre ¸i importante" cuprinde 9 lec¸ii prezente în numerele d s t care sunt expuse principalele curbe plane: Cisoida lui Diocles (care deschide ciclul), conc de, melcul lui Pascal , strofoida, ovalele lui Cassini, cicloide, epicicloide, conice ¸i spiral s S-au p˘strat termenii de matematic˘ din textul original, dar s-au f˘ cut modific˘ri în a a a a ¸i ortografiei (astfeli˘ - astfel, valor˘ - valori, da˘ - dau, adec˘ - adic˘, s’a - s-a etc). s u ı u a a

7

ceea ce însemneaz˘ c˘ originea este un punct duplu; apoi dac˘ form˘m e a a a a telor în acest punct g˘sim y 2 = 0; adic˘ tangentele în acest punct se con a a de x. A¸adar, originea este un punct duplu de înapoiere ¸i de înt˘ia spec s s a este de o parte ¸i de alta a tangentei. s Cisoida admite o asimptot˘ paralel˘ cu axa de y, c˘ci ¸tim c˘ aceste a a a s a cap˘t˘ egalând cu zero coeficien¸ii celei mai înalte puteri a lui y, ceea ce d aa t de unde x = 2R, adic˘ tangenta la cercul T T 0 este asimptot˘ Cisoidei. a a Asimptote neparalele cu axele nu sînt. Cercul dat este numit cercul director al Cisoidei. Newton a dat Cisoidei urm˘toarea descrip¸ie mecanic˘. a t a Fie un punct fix A ¸i o dreapt˘ fix˘ T T 0 ; s a a din A se duce perpendiculara AD pe dreapta fix˘; apoi se imagineaz˘ un unghi drept care a a se mi¸c˘ astfel c˘ una din laturile lui trece prin s a a M punctul A, iar extremitatea celeilalte laturi, - A O R luat˘ egal˘ cu AD -, se razim˘ pe dreapta a a a fix˘; dac˘ G este vârful unghiului drept ¸i H a a s G extremitatea laturii a doua, punctul M din mijlocul laturii GH descrie Cisoida. S˘ lu˘m mijlocul O al dreptei AD ¸i din punca a s tul D ca centru cu DO ca raz˘ s˘ descriem un cerc; s˘ unim AH, apoi a a a mijlocul laturii GH. Vom demonstra mai întâi c˘ dreptele AH ¸i OM sînt paralele între e a s triunghiurile dreptunghe AGH ¸i ADH sînt egale c˘ci AH = AH, apo s a conform enunciului. De aici rezult˘ AG = DH ¸i fiindc˘ unghiurile ARG a s a egale ca opuse la vârf, apoi rezult˘ c˘ ¸i triunghiurile dreptunghe AGR a a s egale între ele. Din egalitatea acestor dou˘ din urm˘ triunghiuri rezult˘ GR = RD ¸i a a a s = GM , apoi mai rezult˘ OR = RM ¸i AO = HM ¸i prin urmare drepte a s s sînt paralele. Fiindc˘ punctul O este mijlocul dreptei AO, din paralelismul acestor dr a c˘ OM taie pe HD într-un punct care-i la mijlocul dreptei HD. a S˘ ar˘t˘m acum c˘ triunghiurile HIM ¸i DIM sînt egale; în adev˘r, a a aa a s a HM = DO = DN ; apoi ungh.N ID = ungh.HIM ; pe urm˘ succesiv a = ungh.M OR = ungh.HAD = ungh.AHG = ungh.HM I, a¸adar s fiindc˘ OI = IK, apoi rezult˘ IM = IN ¸i prin urmare OM = N K. a a s A¸adar, în mi¸carea unghiului drept AGH, punctul M descrie o Cisoid s s director este acel descris din D ca centru cu DO ca raz˘. a

Cisoida a fost imaginat˘ de Diocles (500 a. Ch.) pentru a rezolvi prob a medii propor¸ionale1 . Iat˘ cum se rezolve¸te aceast˘ problem˘. t a s a a
1

Sublinierele din aceast˘ fraz˘ nu apar ¸i în textul original. a a s

8

Ecva¸ia (3) fiind rezolvit˘ în privirea lui y d˘: t a a x2 . y=p x (2R − x) Lu˘m semnul + înaintea radicalului fiindc˘ consider˘m ramura de deasupr a a a S˘ îns˘mn˘m prin z ordonata punctului de pe cerc al c˘riu abscis˘ est a a a a a 2 z = x (2R − x) . Comparând ecva¸iile (4) ¸i (5) avem raporturile t s 2R − x z x = = . z x y Fie a ¸i b liniile între care se cere a se afla dou˘ medii propor¸ionale. s a t b a S˘ înmul¸im terminii raporturilor (6) prin , ceea ce d˘ a t y (2R − x) b bz bx y y y = = . bz bx b y y S˘ lu˘m pe Cisoid˘ un punct astfel ca s˘ avem a a a a (2R − x) b = a, y ceea ce revine a considera punctul comun Cisoidei, - reprezentat˘ prin ec a dreptei - reprezentat˘ prin ecva¸ia (8) -; atunci raporturile (7) se pot scrie a t bz bx a y y = = . bz bx b y y bx a α β bz = α ¸i s = β, vom avea = = . Aceste trei raportur S˘ punem a y y α β b bz bx ¸i ecva¸ii, din care vom scoate pe α ¸i β. Astfel cantit˘¸ile t s at s vor f y y aceste vor fi cele dou˘ medii propor¸ionale între a ¸i b. a t s Dac˘ Cisoida este construit˘, pentru a g˘si punctul de pe ea cu ajutoru a a a rezolvi problema, trebuie s˘ construim dreapta (8), care este o dreapt˘ a a punctul B, pentru aceea lu˘m o lungime BK = a, r˘dic˘m perpendicu a a a dreapta BL este dreapta (8). Punctul M în care aceast˘ dreapt˘ taie a a punctul c˘utat, ¸i avem a s AP = x, M P = y, QP = z; QP ¸i b prin urmare cele dou˘ medii propor¸ionale între a ¸i b vor fi b · a t s s MP (Va urma)

C. CLIME
9

Scrierea numerelor cu litere chirilice2

Toate popoarele, afar˘ de vechii chinezi ¸i de un trib pu¸in cunoscut de a s t Aristot3 au adoptat sistema de numera¸ie zecimal˘, în care numerele sîn t a perioade de câte zece unit˘¸i. Baza, în aceast˘ sistem˘ de numera¸ie, es at a a t zece unit˘¸i de un ordin oarecare trebuiesc ca s˘ formeze o unitate de o at a mai înalt. Scrierea oric˘rui numer se face ast˘zi numai cu zece semne, numite cif a a nou˘ reprezint˘ pe cele dintâi nou˘ numere întregi, ¸i care sînt : a a a s 1 unu, 2 doi, 3 trei, 4 patru 5 cinci, 6 ¸ese, s 7 ¸epte, s 8 opt,

9 nou

Semnul al zecelea este 0 sau zero, prin care se arat˘ lipsa de unit˘¸ a at oarecare. S-a admis c˘ orice cifr˘ pus˘ la stânga unei alte cifre reprezint˘ unit˘ a a a a a mai mari decât aceasta din urm˘, adic˘ unit˘¸i de ordinul imediat superior a a at dând acestor semne, diferite locuri se poate exprima, într-un chip nu se po orice numer, fie oricât de mare numerul unit˘¸ilor din care el se compune. at Semnele acestea le-am împrumutat, pe la mijlocul secolului al X, de l dân¸ii pare c˘ le-au luat de la indieni, adev˘ra¸ii întemeietori ai ¸tiin¸ei cât s a a t s t În vechime, era obeciul de a se reprezenta numerele cu litere. Grecii însemnau numerele cu literele din alfabetul lor; diferite ordine de u zeci, sute, . . . , se deosebeau unele de altele prin accente puse deasupra lit Romanii, pentru scrierea numerelor, întrebuin¸au ¸epte semne principa t s I unu, V cinci, X zece, L cincizeci, C o sut˘, a D cinci sute,

M o mi

Cu ajutorul acestor litere, ¸i prin chipul combin˘rei lor f˘cut˘ dup˘ ni s a a a a statornicite, se pot scrie numere din o mie ¸i orice numer de sute, zeci ¸i u s s În c˘r¸ile române¸ti vechi, în cronici precum ¸i în c˘r¸ile religioase, at s s at hrisoave, se g˘sesc numere scrise cu litere chirilice. a În reprezentarea chirilic˘ a numerelor, unimilor, zecile ¸i sutele se înseam a s se vede în tabela de mai la vale, fiecare cu câte un semn deosebit, o liter˘ a chirilic având deasupra lor un semn, poate spre a ar˘ta c˘ litera este luat˘ a a a Astfel, pentru a scrie un numer oarecare, mai mic decât o mie, în no trebuiesc 27 semne. Acelea¸i litere, având semnul s în stânga lor ¸i pu¸in mai jos, serves s t unit˘¸ile din clasa miilor, adic˘ unimile de mii, zecile de mii ¸i sutele de m at a s Alte rânduri de semne conven¸ionale, puse al˘turi cu acelea¸i litere, ar t a s spre a reprezenta unit˘¸ile din celelalte clase mai înalte, clasa milioanelor, at
2 3

Articol preluat din "Recrea¸ii Stiin¸ifice", an I (1883), nr. 3, 57-60. t ¸ t Bossut, Istoria general˘ a matematicilor. a

10

11

. . . ; totu¸i, numerele exprimând milioanele precum ¸i ordine mai înalte urm s s în cuvinte. Caracteristic este modul cum se potrive¸te de bine scrierea numerelor în s lic˘ cu numirea lor. Se ¸tie c˘, numerele cuprinse între zece ¸i dou˘zeci prezi a s a s a în ceea ce prive¸te numirea lor, de la regula general˘ întemeiat˘ pe modu s a a Pe când la numerele de la dou˘zeci înainte, compuse din zeci ¸i unimi, s a s întâi zecile ¸i apoi unimile, dac˘ sînt , ca de exemplu în: patruzeci ¸i patr s a s nou˘ etc., la numerele cuprinse între zece ¸i dou˘zeci, se enun¸˘ mai întâi u a s a ta zecile: treisprezece, optsprezece etc. În reprezentarea chirilic˘ a numerelo a întocmai dup˘ cum se enun¸˘: unit˘¸ile se scriu înainte sau dup˘ zeci, dup a ta at a numirea numerului. Este lesne de v˘zut c˘ numerele exprimate cu litere se pot supune c a a numerele scrise cu cifre arabe; singura deosebire st˘ într-aceea c˘ calculul a a întâi, cu atâta mai lung ¸i mai greu, cu cât numerul va fi mai mare. s

I. M. M

12

Acad. Radu Miron la a 75-a aniversar

Academician profesor doctor docent Radu Miron.....ce se mai poa în câteva rânduri!? Si totu¸i...profesorul Radu Miron este preferatul ¸ s ra¸ii de studen¸i ai Facult˘¸ii de Matematic˘ din Ia¸i. Prezen¸a carism t t at a s t˘ fiteatru, reu¸e¸te sa captiveze în mod natural auditoriul. Cu mult calm s s ˘ remarcabila, cele mai întunecate capitole ale matematicii se limpezes ˘ tra opac˘ din spatele oglinzii cap˘t˘ o transparen¸a de cristal chiar ¸i a aa t˘ s disimulat în student. Si totu¸i...profesorul R. Miron arunca peste noi, ca un prestidigit ¸ s ˘ imensa care este opera sa, opera care con¸ine peste 250 de lucrari ¸t t ˘ ˘ ˘ s bibliografice, mongrafii etc. Tr˘ind peste 50 de ani în atmosfera Seminarului Matematic ”Al. My a varat laborator de crea¸ie ¸tiin¸ifica în câmpul abstract al matematicii, t s t ˘ ˘ demica de înalta ¸inuta, profesorul R. Miron este un continuator al acelei t ˘ ˘ ˘ aur” a matematicienilor români. Men¸ion˘m aici numele lui Alexandru M t a torul Seminarului Matematic, Octav Mayer, Gheorghe Vranceanu, G ˘ Mendel Haimovici, Adolf Haimovici, Dimitrie Mangeron, Constantin C Popa, Gheorghe Gheorghiev ¸. a. s Remarcat de profesori înc˘ din primii ani de studen¸ie este num a t anul II, iar dup˘ absolvirea facult˘¸ii este încadrat ca cercet˘tor la a at a Matematica, Filiala Ia¸i a Academiei. In 1957 î¸i sus¸ine teza de do s s t ˘ tlul ”Problema geometrizarii sistemelor mecanice neolonome”, sub con ˘ demicianului Mendel Haimovici, lucrare publicat˘ în întregime în rev a Cercet˘ri Matematice. a Parcurgând întreaga ierarhie universitara este numit în 1969 profes ˘ de Geometrie a Faculta¸ii de Matematica din Universitatea ”Al. I. Cuza ˘t ˘ director al Institutului de Matematic˘. Decan al Facult˘¸ii de Matema a at 1972-1976, conduc˘tor de doctorat din 1972, ¸ef al Catedrei de Geome a s al Consiliului Profesoral ¸i al Senatului, profesorul R. Miron a desfa¸u s ˘s activitate didactica ¸i educativa. ˘s ˘ Activitatea de cercetare ¸tiin¸ific˘ a profesorului R. Miron este bine s t a lumea întreag˘. Este stabilit˘ ¸i recunoscut˘ contribu¸ia sa important a as a t la dezvoltarea Geometriei Diferen¸iale moderne ¸i a aplica¸iilor ei în Fiz t s t Profesorul R. Miron a creat ¸i dezvoltat în matematica noi ramuri s ˘ configura¸iilor Myller, teoria invarianta a spa¸iilor Finsler, spa¸ii La t t t ˘ Lagrange generalizate, teoria subspa¸iilor Lagrange, geometria spa¸iilor t t ordin superior, spa¸ii Hamilton, spa¸ii Hamilton generalizate, teoria t t spa¸iilor fibrate, teoria lagrangeana a relativitatii si electromagnetism t ˘ ˘¸ ¸ Einstein si Maxwell. A rezolvat multe probleme deschise ca: prelungire ¸ riemanniene, finsleriene, lagrangeene, spa¸ii Finsler de ordin superior t Cercetarile ini¸iate ¸i dezvoltate de profesorul R.Miron au avut un t s ˘ asupra speciali¸tilor în geometrie ¸i nu numai. Profesorul Makoto Mat s s Universitatea din Kyoto, în cartea sa ”Fundamentele Geometriei Fin 13

Finsler speciale” se refer˘ la conceptul de ”reper Miron” ¸i ”ecua¸ii fund a s t reperului Miron”. Profesorul Masao Hashiguchi atribuie numele de "s unui caz remarcabil de spa¸ii Hamilton, introduse pentru prima dat˘ t a R. Miron, iar G. S. Asanov, de la Universitatea din Moscova, aplica mode ˘ ale profesorului R. Miron în cosmologie ¸i ob¸ine cea mai bun˘ devia¸ s t a t periheliului planetelor Marte, Venus ¸i Mercur. Bazându-se pe teoria s R. Miron, G. Beil (S.U.A.) a ob¸inut o bun˘ teorie gauge ¸i P. L. Anton t a s a aplicat-o în biologie. Profesorul R. Miron a creat în România o ¸coal˘ de matematic˘ d s a a care a cooperat pe parcursul multor ani cu oameni de ¸tiin¸a din Ja s t˘ S.U.A., Germania, Italia, Anglia, Canada, Ungaria, Egipt etc. Un nu doctoranzi din ¸ara ¸i strainatate (Japonia, Italia, Ungaria, Vietnam t ˘ s ˘ ˘ titlul de doctor în matematic˘ sub conducerea d-sale. a Având un renume deosebit în lumea Matematicii, profesorul R. Miro tat ca ”visiting professor” la prestigioase universit˘¸i ca: Universitatea at (Japonia, 1988, 1990, 1992 ), Bary (Italia, 1987 ), Freiburg si Münche ¸ 1975, 1990 ), Edmonton (Canada, 1992 ). Profesorul R. Miron a publicat o parte din lucr˘rile sale în colab a ometri japonezi: M. Matsumoto, M. Hashiguchi, Y. Ichijio, S. Kikuch be, S. Ikeda sau cu membrii ai Seminarului Na¸ional de Geometrie F t grange, ini¸iat de dânsul în 1980 la Universitatea din Bra¸ov. t s Este primul pre¸edinte al Societ˘¸ii Balcanice a Geometrilor cons s at ¸iativa sa ¸i a profesorului G. Tsagas de la Universitatea Aristotel din t s (Grecia) în 1994-1995. ”Instituto per la Ricerca di Base” din Italia i fesorului R. Miron titlul de ”Full Professor in the Division of Mathe I.R.B.”. Profesorului R. Miron i s-a acordat Premiul Ministerului Educa¸ie t miul ”Gh.Ti¸eica” al Academiei (1968) si a fost ales membru al Acade ¸t ¸ (1991). Profesorul R. Miron a scris în colaborare cu profesorul M. Anast de pionerat ”Geometria spa¸iilor Lagrange: teorie si aplica¸ii ”, publica t t ¸ Kluwer Academic (S.U.A.) în prestigioasa serie ”Fundamental Theorie Mai amintim dou˘ titluri importante de monografii care concentreaz˘ a a matice ale profesorului R.Miron: ”Geometria spa¸iilor Lagrange de or t Aplica¸ii în Mecanica si Fizica ” (Kluwer Academic, 1997) ¸i ”Geome t s ˘ ¸ ˘ Finsler de ordin superior ” (Hadronic Press, U.S.A., 1998). Impreun˘ cu profesorul P. L. Antonelli de la Universitatea din Alber a R. Miron este editorul c˘r¸ii ”Geometrie Finsler si Lagrange.Aplica¸i at t ¸ Biologie”, publicata deasemeni de Kluwer Academic în 1996. ˘ Chiar daca pe 3 octombrie 2002, profesorul Radu Miron a împl ˘ vârst˘ de 75 de ani, sunt convins c˘ "surprizele matematice" vor co a a uimeasc˘. a

Prof. dr. Alexandru N

14

Numere prime din progresii aritmetic
Petru Minu¸1 t

Un numar natural p, p > 1, se nume¸te numar prim daca nu are s ˘ ˘ ˘ înafara de 1 ¸i p. s ˘ Lem˘. Un numar natural n, n > 1, are un divizor prim. a ˘ Demonstra¸ie. Fie M mul¸imea tuturor numerelor naturale care t t ai lui n diferi¸i de 1. M 6= ∅, deoarece n ∈ M . În M exist˘ un num˘r t a a mai mic, p. Ar˘t˘m, prin reducere la absurd, c˘ p este prim. Presupun aa a compus: p = ab, 1 < a < p. Din a | p ¸i p | n rezulta ca a | n. Am gasit s ˘ ˘ ˘ lui n mai mic ca p ceea ce contrazice alegerea lui p.

Teorema 1. În mul¸imea numerelor naturale exista o infinitate de n t ˘ Demonstra¸ie. Exist˘ numere prime. De exemplu 2, care nu po t a divizori în afar˘ de 1 ¸i 2. Folosim metoda reducerii la absurd. Presupu a s o mul¸ime finita de numere prime în N, P = {p1 , p2 , . . . , pk }. Conside t ˘ ajutator N = p1 p2 . . . pk + 1. Deoarece N > 1, exista un numar prim ˘ ˘ ˘ p ∈ P rezult˘ c˘ p | p1 p2 . . . pk . Dac˘ dou˘ numere sunt multipli de p, at a a a a lor este multiplu de p. Rezult˘ c˘ p | 1, ceea ce implic˘ p = 1 ¸i contraz a a a s numarului prim. ˘ Observa¸ie. Teorema 1 o g˘sim enun¸at˘ ¸i demonstrat˘ pentru p t a t as a opera lui Euclid "Elemente" (sec. III î. Ch.) ¸i este cunoscuta sub s ˘ teorema lui Euclid. Se cunosc numeroase demonstra¸ii ale acestei teore t

Singurul numar prim par este 2. Aranjam numerele impare în doua ˘ ˘ ˘ 3, 7, 11, 15, . . . , 4k − 1, . . . 1, 5, 9, 13, . . . , 4k + 1, . . .

Constatam ca în aceste ¸iruri (progresii aritmetice), mergând pâna la ter s ˘ ˘ ˘ tot mai mare, g˘sim noi termeni care sunt numere prime. Dac˘ lu˘m ¸i a a a s aritmetice, de exemplu: 3, 13, 23, 33, 43, 53, 63, 73, 83, . . . 2, 7, 12, 17, 22, 27, 32, 37, 42, 47, . . .

constat˘m acela¸i lucru. Este u¸or de demonstrat c˘ în progresia (1) exis a s s a de numere prime.

Teorema 2. Exista o infinitate de numere prime de forma p = 4k ˘ Demonstra¸ie. Procedam prin reducere la absurd. Am pus dej t ˘ câteva numere prime de aceast˘ form˘ (¸irul (1)). Presupunem c˘ exi a a s a a finit de numere prime de acest fel: p1 , p2 , . . . , pn . Construim num˘rul = 4p1 p2 . . . pn − 1. Deoarece N > 1, exist˘ p prim, p | N . Orice num˘r a a de 2 este de forma p = 4k − 1 sau p = 4k + 1. Daca to¸i divizorii primi ˘ t de forma p = 4k + 1, num˘rul N este de forma N = 4h + 1, deci 4 | N − a ceea ce implic˘ 4 | 2. Contradic¸ie! Exist˘ divizori primi ai lui N de form a t a
1

Prof. dr., Univ. "D. Cantemir", Tg. Mure¸ s

15

p un asemenea divizor. Rezult˘ c˘ p ∈ {p1 , p2 , . . . , pn }, deci p | 4p1 p2 a a p | N rezult˘ p = 1. Contradic¸ie! Presupunerea c˘ exist˘ un num˘r fin a t a a a prime de forma p = 4k − 1 nu poate fi adev˘rat˘. a a Teorema 2 se generalizeaza dupa cum urmeaza: ˘ ˘ ˘ Teorema 3. Pentru orice numar natural n, n 6= 0, exista o infinita ˘ ˘ prime p de forma p = nk − 1, k ∈ N. Demonstra¸ie. Pentru n = 1, {nk − 1 | k ∈ N} = N ∪ {−1} ¸i a t s remei este adev˘rat˘ (teorema lui Euclid). Pentru n = 2, {nk − a a = {−1, 1, 3, 5, 7, . . . } ¸i afirma¸ia teoremei este adev˘rat˘ (exist˘ o infi s t a a a mere prime impare). Pentru demonstra¸ia teoremei în cazul n > 2 vom folosi lema urma t ˘ Lem˘. Pentru orice numar natural n, n > 1, avem: a ˘ Y 1≤r<n r ≡ ±1 (mod n) .
(r,n)=1

proprietatea c˘ r2 ≡ 1 (mod n) avem r (n − r) ≡ −1 (mod n). Rezult˘ a a k a întâi al congruen¸ei (5) este congruent cu (−1) , unde 2k este num˘ru t proprietatea r2 ≡ 1 (mod n) (r ¸i n − r au ambii aceasta proprietate s ˘ demonstrata. ˘ Revenim la demonstra¸ia teoremei în cazul n > 2. Vom ar˘ta pri t a absurd, c˘ exist˘ o infiniate de numere prime p de forma p = nak − 1 a a a este produsul numerelor naturale mai mici ca n ¸i prime cu n luat s sau − dupa cum produsul acestor numere este congruent cu +1 sau − ˘ Presupunem c˘ exist˘ un num˘r finit de numere p de forma p = nak−1: a a a Consider˘m num˘rul ajut˘tor N = nap1 p2 . . . ps − 1. N > 1 deoarece a a a s = 0, N = na − 1 > n − 1 ≥ 1. Exista p prim, p | N ; p este de forma ˘ (r, N a) = 1. Din p = N au + r ≡ nu + r (mod n) rezulta ca p ¸i nu + ˘ ˘ s rest la împ˘r¸irea cu n. Rezult˘ c˘ r < n ¸i nu putem avea 1 < r < n − at a a s rezulta c˘ r | n sau r | a, deci r | p ¸i contrazicem faptul c˘ p este prim. a s a p este de forma p = nau ± 1. Daca to¸i divizorii lui N ar fi de forma p ˘ t ar fi ¸i el de aceasta forma. Prin urmare, exista un divizor prim p al lu s ˘ ˘ ˘ p = nau − 1. Rezult˘ c˘ p ∈ {p1 , p2 , . . . , ps }, p | nap1 p2 . . . ps ¸i cum p a a s p | 1, deci p = 1 ¸i contrazicem defini¸ia num˘rului prim. s t a Teorema 2 se ob¸ine din Teoremei 3 luând n = 4. Din Teorema 3 rez t o infinitate de numere prime p de forma p = 6k − 1, k ∈ N sau p = 8 ¸.a.m.d. s Pentru a ar˘ta c˘ progresia (2) con¸ine o infinitate de numere prim a a t urmatoarea ˘ 2 Lem˘. Oricare ar fi numarul natural n, n > 1, numarul (n!) + a ˘ ˘ primi si ace¸tia sunt de forma p = 4k + 1. s ¸ 16

Demonstra¸ie. Pentru n = 2 congruen¸a este evidenta. Pentru n t t ˘ 1 ≤ r < n, (r, n) = 1, ¸tim ca exista solu¸ie unica pentru congruen¸a rx s t t ˘ ˘ ˘ Deci, exist˘ un singur r0 , 1 ≤ r0 < n, (r0 , n) = 1 astfel încât rr0 ≡ 1 a membrul întâi al congruen¸ei (5) înlocuim produsele rr0 cu 1 pentru t Q Q care r0 6= r. Rezulta ca (r,n)=1 r ≡ r. Observam ca ˘ ˘ ˘ ˘ (r,n)=1
r2 ≡1(mod n)

Demonstra¸ie. Pentru n > 1, num˘rul (n!) + 1 este impar, m t a 2 Exist˘ p | (n!) + 1, p 6= 2. Deci p este de forma p = 4k + 1 sau p = 4k a 2 2(2k+1) a +1, adic˘ a este de forma p = 4k+3, din p | (n!) +1 rezult˘ p | (n!) p ¸i apoi p | (n!) + n!. Conform cu mica teorema a lui Fermat p | (n!)p − s ˘ p | 2n!, deci p ≤ n, p | n! ceea ce implica p | 1, contradic¸ie! t ˘ Teorema 4. Exista o infinitate de numere prime p de forma p = 4 ˘ Demonstra¸ie. Folosim din nou metoda lui Euclid. Presupunem t num˘r finit de numere prime de forma 4k + 1: p1 = 5 < p2 < · · · < ps a num˘rul ajut˘tor N = [(p1 p2 . . . ps )!]2 + 1. Acesta admite, conform lem a a prim p de forma p = 4k + 1 ¸i ajungem din nou la contradic¸ia p | 1. s t Pentru generalizarea Teoremei 4 avem nevoie de câteva chestiuni pre
2πh

2

k un num˘r natural, k ≥ 1. Ecua¸ia xk −1 = 0 are r˘d˘cinile xh = e k a t a a Q 2hπ i sin , h = 0, 1, . . . k − 1. Consideram polinomul Fn (x) = (h,n)=1 ˘ k unde produsul se face dupa numerele h ∈ {0, 1, . . . , n − 1} care sunt ˘ Gradul lui Fn (x) este ϕ (n) (ϕ (n) = numarul numerelor naturale ma ˘ prime cu n, este cunoscut˘ sub numele de func¸ia indicatoare a lui Euler a t Q c˘ xk − 1 = n | k Fn (x) (produsul se face dup˘ divizorii pozitivi a a a xk − 1 = Fk (x) Gk (x), unde Gk (x) este cel mai mic multiplu comun al xn − 1, n | k, n < k, având coeficientul termenului de grad cel mai t s 1. Deoarece Gk (x) este un polinom cu coeficien¸i întregi, atunci ¸i F polinom cu coeficien¸i întregi. Observam ca pentru orice numar între t ˘ ˘ ˘ avem Fk (x) Gk (x) 6= 0. Lema 1. Fie n un divizor propriu al ¶ k ( n 6= 1, n 6= k). Pentru lui µ xk − 1 întreg x, x 6= ±1, avem: xn − 1, n | k. x −1 n Demonstra¸ie. Notam k = nd, x − 1 = y. Vom avea: t ˘
d

(y + 1) − 1 xk − 1 1 = y d−1 + Cd y d−2 + · · · + d ≡ d (mod = xn − 1 y µ ¶ xk − 1 Daca δ = xn − 1, n , din δ | y rezulta δ | d ¸i, cum d | k, rezulta s ˘ ˘ ˘ x −1 Lema 2. Fie x ∈ Z, x 6= ±1. Orice divizor prim, comun lui Fk este un divizor al lui k. Demonstra¸ie. Fie p prim, p | Fk (x), p | Gk (x). Din p | Gk (x) rez t Q n ∈ N∗ , n | k, n < k, astfel încât p | Fn (x) (deoarece Gk (x) = n | k dac˘ un num˘r prim divide un produs atunci el divide cel pu¸in unul d a a t ¶ µ xk − 1 xk − 1 ¸i p | xn−1 , n . Co s Din p | xn − 1 ¸i p | Fk (x) rezulta p | n s ˘ x −1 x −1 1, p | k. Teorema 5. Pentru orice numar natural k, k ≥ 1, exista o infinita ˘ ˘ prime de forma p = nk + 1, n ∈ N. Demonstra¸ie. Pentru k = 1 enun¸ul teoremei este adev˘rat (teo t t a clid). Pentru k > 1, ar˘t˘m mai întâi c˘ exist˘ numere prime de form aa a a 17

Pentru x = ky, y ∈ Z vom avea: Fk (x) Gk (x) = xk − 1 ≡ −1 (mod a a a ecua¸iile Fk (x) = ±1 au un num˘r finit de r˘d˘cini, putem alege y t Fk (x) 6= ±1. Exist˘ numere prime p care sunt divizori ai lui Fk (x). D a (p | k ⇒ p | x ⇒ p |1), rezulta (conform Lemei 2) ca p - Gk (x) ¸i dec s ˘ ˘ oricare ar fi num˘rul natural n, n | k, n < k. Deci xn 6≡ 1 (mod n), n a xk ≡ 1 (mod n). Fie n = (k, p − 1). Exist˘ dou˘ numere întregi s ¸i a a s ¡ k ¢s ¡ p−1 ¢t n x ≡ 1 (mod p). Nu putem n = sk+t (p − 1). Rezulta ca x = x ˘ ˘ deci n = k. Conform cu mica teorema a lui Fermat xp−1 ≡ 1 (mod p ˘ p − 1 este multiplu de k. Într-adev˘r, dac˘ δ este cea mai mic˘ putere în a a a pozitiva a lui x astfel încât xδ ≡ 1 (mod p), atunci xa ≡ 1 (mod p) ⇔ ˘ ¡ ¢b a = δb, atunci xa = xδ ≡ 1 (mod p). Daca xa ≡ 1 (mod p), a = bδ + ˘ nu putem avea δ > 0 deoarece xa ≡ xr ≡ 1 (mod p) ¸i contrazicem a s Deci, p − 1 = nk, adic˘ p = nk + 1. a a a Fie p1 un num˘r prim de forma p1 = n1 k + 1. Lu˘m k1 = p1 k. Co par¸i a demonstra¸iei exista un numar prim p2 de forma p2 = np1 k + 1, t ˘t ˘ ˘ orice numar prim p1 de forma p1 = nk + 1 exista un numar prim p2 de a ˘ ˘ ˘ p2 > p1 . Rezult˘ c˘ exist˘ o infinitate de numere prime p de forma a a a n ∈ N. Enun¸ul cel mai general, care cuprinde drept cazuri particulare to t prezentate, îl constitue teorema urm˘toare, cunoscut˘ în literatura ma a a denumirea de teorema lui Dirichlet. Teorema 6. Oricare ar fi numerele l ∈ Z si k ∈ N∗ , (l, k) = ¸ aritmetica ˘ l, l + k, l + 2k, . . . l + nk, . . . con¸ine o infinitate de numere prime. t Condi¸ia (l, k) = 1 este necesar˘ . Dac˘ (l, k) = d > 1, to¸i terme t a a t sunt multipli de d. Demonstra¸ia Teoremei 6, în cazul general, nu p t prin metode ale matematicii elementare. Problema num˘rului de numere prime dintr-o progresie aritmetic a pentru prima oar˘ în 1775 de Leonard Euler în cazul particular l = a sa "Théorie des nombres" A. M. Legendre a dat o demonstra¸ie Teore t pe o ipotez˘, care ulterior s-a dovedit a fi fals˘. Prima demonstra¸ie a a t fost dat˘ în 1837 de Lejeune P. G. Dirichlet care a creat un aparat an a (seriile Dirichlet). Demonstra¸ia lui Dirichlet este considerat˘ actul t a teoriei analitice a numerelor.

Bibliografie 1. I. Creang˘, C. Cazacu, P. Minu¸, Gh. Opai¸, C. Reischer - Introdu a t t numerelor, Editura didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bucure¸ti, 1965. as a s 2. Hua Loo Keng - Introduction to Number Theory, Springer Verlag, B berg, 1982. 3. P. Minu¸ - Teoria numerelor. Capitole introductive, Editura "Creng t Ia¸i, 1997. s 4. C. P. Popovici - Teoria numerelor, Ed. didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bucur as a 5. W. Sierpinski - Ce stim si ce nu stim despre numerele prime, Editu ¸ ¸ ¸ Bucure¸ti, 1966. s 18

Recrea¸ie matematic˘ ¸i nu numai t as
Horea BANEA1

Este cunoscuta urmatoarea problema - joc: Sa se descompuna poligo ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ alaturata prin doua linii drepte astfel încât din poligoanele ob¸inute pri t ˘ ˘ ˘ se realizeze un patrat. Solu¸ia este indicat˘ în figur˘. t a a ˘

Sugerat de aceasta, propunem urm˘toarea problem˘: a a Dintr-o bucata de carton, de forma poligonului de mai sus, printr-o ˘ o dreapta si realipirea bucatilor ob¸inute se realizeaza diferite figuri d t ˘ ¸ ˘¸ ˘ poligoane convexe. Sa se gaseasca toate situa¸iile distincte. Sa se calcu t ˘ ˘ ˘ ˘ laturilor poligoanelor ob¸inute. t În leg˘tur˘ cu enumerarea propus˘ facem urm˘toarele preciz˘ri: a a a a a • Situa¸ii distincte sunt cele în care T = taietura ¸i/sau P = poli t s ˘ difera între ele. ˘ • Cazurile în care cu aceea¸i T ob¸inându-se componente simetr s t realiza acela¸i P în diferite moduri, vor fi considerate doar variante e s aceleia¸i situa¸ii cu excep¸ia cazurilor în care alipirea aceleia¸i compo s t t s la alt segment al componentei de baza (=cea mai mare) care vor fi c ˘ situa¸ii distincte. t • Când T este variabil˘, ob¸inându-se acela¸i tip de P dar cu dimens a t s depinzând de un parametru, se considera ca o singura situa¸ie, dar cazur t ˘ ˘ ale parametrului care conduc la P cu anumite particularita¸i se enumer ˘t cazul general. • Nu se enumer˘, fiind socotite variante echivalente, figurile ob¸inute a t rea pe verso a întregii figuri ob¸inute într-un caz. t • Pentru a u¸ura urmarirea efectuarii taieturilor indicam grus ˘ ˘ ˘ ˘ parea lor în raport cu anumite puncte remarcabile prin care au fost duse: M : T1−16 ; N : T17−22 ; P : T23 ; Q : T25,26 . • Enumerarea lungimilor laturilor se face începând cu cea superioara, în sens matematic. Justificarea calculelor, bazându-se ˘ doar pe teorema lui Pitagora ¸i pe asem˘narea triunghiurilor, se las˘ p s a a Trapez dreptunghic variabil: p 5, y, 4y 2 − 8y + 29, 2 − y; Triunghi dreptunghic: 5,

√ 29, 2

1

Conf. dr., Univ. ”Transilvania”, Bra¸ov s

19

Patrulater inscriptibil:

19 4 , , 5 5

√ √ 4 3 29 4 2 2 Pentagon: 3, , , , 5 5 5 5 Trapez dreptunghic variabil: p 3 + x, 4x2 + 4x + 5, 2 − x,

Hexagon: p 2x + 2 3, 4 − x2 , , 2 − x, x x 4 3 x ≈ 1, 84, x + x − 2, 75x2 − Obs. Nu se consider˘ ¸i P5 . as Hexagon: p p 2x + 2 3, 4 − x2 , , 2 − x, x x ca la P6 . Obs. Aceea¸i ca la P6 . s 2 √ 8 Trapez dreptunghic: 3, , 13, 3 3

Trapez dreptunghic ortogonal: 4,

√ x+2 √ Pentagon: 3, 2 1 − x, ,2 x x ≈ 0, 89 , 4x3 + x2 − 3x − Obs. Nu se considera ¸i P5 . ˘s

Trapez dreptunghic circumscripti √ √ 5+ 5 5− 5 , 3, , 2; x = 2 2 √ Trapez dreptunghic: 7/2, 2 2, 3/ Obs. Realizat prin alipirea alto fa¸a de P5 . t˘ Trapez dreptunghic: 3, √ 5, 2, 2.

20

Trapez dreptunghic variabil: p 3 − x, 4x2 − 4x + 5, 2 + x, 2; 5 5 Dreptunghi: , 2, , 2. 2 2 Obs. Are variante echivalente.

Trapez dreptunghic variabil: p x, 4x2 − 20x + 29, 5 − x, 2; 0

Trapez dreptunghic circumscripti √ √ 5− 5 5+ 5 x= , 3, 2 2 Trapez dreptunghic ortogonal: 1,

Triunghi dreptunghic:

√ 29, 5, 2.

Trapez dreptunghic variabil: p 4y 2 − 8y + 29, y, 5, 2 − y; 0 Paralelogram: √ 5 √ 5 10, , 10, . 3 3

Trapez isoscel:

√ 2 √ 8 10, , 10, . 3 3

√ √ Triunghi dreptunghic: 5, 2 5,

√ √ Trapez: 4, 2 5, 1, 5.

21

Pentagon: 3,

1 √ 1 √ , 2 5, , 5. 2 2

Pentagon: √ √ √ 9+2 3 3− 3 6+2 3 , , , 2− 3 3 3 Pentagon: √ √ √ 3− 3 6+2 3 6− 3 3, , , 3 3 3 √ √ √ Pentagon: 3, 2 2, 1, 2, 2. Obs. Cele dou˘ triunghiuri î¸i a s locurile. Sunt ¸i variante echivale s 5 5 Dreptunghi: , 2, , 2. 2 2 5 √ 5 √ , 5, , 5. 2 2 7 √ 3 √ , 5, , 5. 2 2 √ 5 3 5 , , 2 2

Paralelogram:

Trapez isoscel:

Patrulater inscriptibil:

√ √ 5 5 3 5 1 Pentagon: , , , , 2. 2 2 2 2

Hexagon inscriptibil cu axa de si ˘ √ √ 1, 2, 1, 3, 1, 2. Hexagon cu centru de simetrie: √ √ 2, 2, 1, 2, 2, 1.

22

Hexagon cu centru de simetrie: √ √ 1, 2, 2, 1, 2, 2.

Hexagon inscriptibil cu axa de si ˘ √ √ 1, 2, 1, 2, 1, 3. √ 5, 1, 2.

Pentagon: 3, 1,

√ √ Pentagon: 3, 2 − 2, 2, 3 − 2, Obs. Cele doua truinghiuri î¸i s ˘ locurile. Sunt ¸i variante echivale s Pentagon cu axa de simetrie: 2, ˘ Obs. Are variante echivalente.

Pentagon variabil cu axa de sime ˘ p p 3−x, 4x2 − 4x + 2, 4x2 − 4x 1/2 < x < 1. Hexagon cu centru de simetrie: √ √ 2, 1, 2, 2, 1, 2.

Obs. Are variante echivalente. Hexagon inscriptibil cu axa de si ˘ √ √ 3, 1, 2, 1, 2, 1. Obs. Are variante echivalente. Dreptunghi: 5, 1, 5, 1. Obs. Are variante echivalente.

Dreptunghi: 5, 1, 5, 1. Obs. Are variante echivalente. * * * Aceast˘ list˘ lung˘ de poligoane (adres˘m cititorilor provocarea d a a a a altele remarcabile) permite utilizarea ei în diferite moduri adaptate la n tin¸elor celor carora li se adreseaza ¸i la scopurile urmarite de propunat t ˘ ˘s ˘ ˘ plu, propunem urmatoarele: ˘ 1) S˘ se g˘seasc˘ doar situa¸iile care dau triunghiuri sau patrulat a a a t 23

particulare: trapeze ¸. a.) s 2) În ce situa¸ie se ob¸ine figura cu perimetrul maxim sau minim? t t 3) Ce tipuri distincte de poligoane se pot ob¸ine? (triunghi dreptu t unghi, paralelogram, trapez, trapez isoscel, trapez dreptunghic, trapez c bil, trapez ortodiagonal, patrulater inscriptibil, pentagon, pentagon cu trie, hexagon, hexagon cu centru de simetrie, hexagon cu ax˘ de simet a în considerare doar particularit˘¸ile ”clasice” neluând în considerare p at ca: pentagon cu doua unghiuri drepte ¸. a.). s ˘ 4) Care t˘ietur˘ d˘ cel mai mare num˘r de variante echivalente? a a a a ob¸in˘ acela¸i poligon; de exemplu T20 d˘ 16 variante c˘ci dac˘ not˘m t a s a a a a decupate prin I cel de sus ¸i II cel de jos, respectiv prin F (fa¸a) ¸i V ( s t˘ s ele pot fi a¸ezate pentru a forma pentagonul în cele doua pozi¸ii S (s s t ˘ astfel:

S : IF IF IV IV IIF IIV IIF IIV J : IIF IIV IIF IIV IF IF IV IV ¸i toate aceste combina¸ii înc˘ o dat˘ num˘rate dac˘ întoarcem întreg p s t a a a a verso. 5) Daca se considera o singura fa¸a a cartonului care situa¸ii nu se t ˘ ˘ ˘ t˘ (De exemplu T2 cu P4 ). 6) Care situa¸ii duc la poligoane congruente? (De exemplu P35 , P39 t 7) De ce nu se pot realiza poligoane convexe cu mai mult de ¸ase la s 8) Rezolvarea aproximativa a ecua¸iilor de gradul 3 ¸i 4 care au apa t s ˘ ˘ pot constitui un pretext pentru a prezenta la o activitate suplimentar˘ a Cardano, respectiv Ferrari). 9) Relativ la taieturi: care este cea mai mica? cea mai mare? cea ˘ ˘ poligonul în doua buca¸i echivalente (de aceea¸i arie)? s ˘ ˘t * * * În încheiere sa revenim la problema îni¸iala adaptând-o la mul¸imea t ˘ t ˘ mai sus ¸i anume: s Se poate ca printr-o singur˘ t˘ietur˘ în linie dreapt˘ s˘ realiz˘m din a a a a a a un p˘trat? a Raspunsul este afirmativ doar daca îndoim în prealabil cartonul a¸a c s ˘ ˘ cat mai jos (dupa bisectoarea unghiului drept format de cele doua taietu ˘ ˘ ˘ în solu¸ia sa). t

Dar aceast˘ problem˘ cu îndoire ¸i t˘iere poate ini¸ia o alt˘ RECREA a a s a t a ˘ MATICA.

24

Asupra unor perechi de ¸iruri liniar recur s
˘ D. M. BATINETU-GIURGIU 1 ¸

În aceasta nota matematica vom eviden¸ia proprieta¸ile unor pere t ˘ ˘ ˘ ˘t fiecare satisf˘când o anumit˘ recuren¸a liniar˘ omogen˘ de ordinul al d a a t˘ a a ficien¸i constan¸i. t t Spunem ca un ¸ir (xn )n≥0 de numere reale, satisface o recuren¸a li s t˘ ˘ omogena de ordinul al doilea, daca exista a, b ∈ R, b 6= 0 ¸i exista s ˘ ˘ ˘ ˘ încât: xn+2 + axn+1 + bxn = 0, ∀n ≥ k. În func¸ie de valorile coeficien¸ilor a, b ∈ R ¸i de condi¸iile ini¸iale t t s t t xk+1 = v ∈ R se ob¸in diferite ¸iruri, dintre care unele cunoscute ¸i de e t s s De exemplu, dac˘ a = b = 1, k = 0 se ob¸ine recuren¸a: a t t xn+2 − xn+1 − xn = 0, ∀n ∈ N, pe care o vom numi recuren¸a Fibonacci-Lucas. t Daca în recuren¸a (2) consideram x0 = F0 = 0, x1 = F1 = 1, xn = t ˘ ˘ sirul lui Fibonacci care satisface recuren¸a: t ¸ Fn+2 = Fn+1 + Fn , ∀n ∈ N. Dac˘ în recuren¸a (2) consider˘m x0 = L0 = 2, x1 = L1 = 1, xn = a t a sirul lui Lucas, ¸ir care satisface recuren¸a: s t ¸ Ln+2 = Ln+1 + Ln , ∀n ∈ N. Daca în (1) luam a = −2, b = 1, k = 1 se ob¸ine recuren¸a liniara: t t ˘ ˘ ˘ ∗ xn+2 − 2xn+1 + xn = 0, ∀n ∈ N ⇔ xn+2 − xn+1 = · · · = x2 − x1 = r ∈

numit˘ recuren¸a progresiilor aritmetice de ra¸ie r ∈ R. a t t În fine, dac˘ în recuren¸a (1) lu˘m a = −2, b = −1, k = 0 ob¸in a t a t liniara cu coeficien¸i constan¸i de tip Pell : t t ˘ xn+2 − 2xn+1 − xn = 0, ∀n ∈ N. Dac˘ în recuren¸a (6) consider˘m x0 = P0 = 0, x1 = P1 = 1, xn = a t a sirul lui Pell, care satisface recuren¸a: t ¸ Pn+2 = Pn + 2Pn+1 , ∀n ∈ N. De asemenea, daca în (6) luam x0 = Q0 = 1, x1 = Q1 = 1, xn = ˘ ˘ sirul lui Pell asociat (Qn )n≥0 , ¸ir care satisface recuren¸a: s t ¸ Qn+2 = 2Qn+1 + Qn , ∀n ∈ N. Mai departe, vom enun¸a ¸i demonstra unele propozi¸ii care scot t s t anumite propriet˘¸i pe care le verific˘ unele perechi formate dintr-un ¸i at a s recuren¸a (2) ¸i un ¸ir care verifica recuren¸a (5). t s s t ˘ Propozi¸ia 1. Daca (xn )n≥0 satisface recuren¸a (2) în care x0 t t ˘ x1 = d ∈ R∗ , iar (un )n≥1 este o progresie aritmetica de ra¸ie r ∈ R, a t ˘ + n X uk xk = un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 , ∀n ∈ N∗ .
k=1
1

Profesor, Colegiul Na¸ ional ”Matei Basarab”, Bucure¸ti t s

25

Demonstra¸ie. Vom demonstra afirma¸ia prin metoda induc¸iei m t t t Pentru n = 1 rela¸ia (9) devine u1 x1 = u1 x3 − r (x4 − x4 ) − x2 u t = u1 (x3 − x1 ) = u1 x2 ceea ce arat˘ c˘ pentru n = 1, enun¸ul este adev a a t Pentru n = 2 rela¸ia (9) devine u1 x1 + u2 x2 = u2 x4 − r (x5 − x t u2 (x4 − x2 ) = u1 (x1 + x2 ) + r (x5 − x4 ) ⇔ u2 x3 = (u1 + r) x3 = u2 x deduce c˘ enun¸ul este adev˘rat ¸i pentru n = 2. a t a s Presupunem c˘ enun¸ul este adev˘rat pentru n ≥ 2, (adic˘ rela¸ia ( a t a a t cata) ¸i sa demonstram ca ea este verificata ¸i pentru n + 1. Avem de ˘ s ˘ ˘ ˘ ˘s
n+1 X k=1

uk xk = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x4 ) − x2 u1 .

Într-adevar, rela¸ia (10) este echivalenta cu t ˘ ˘ n X uk xk + un+1 xn+1 = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x4 ) − x2 u1
k=1

rela¸ie care (în condi¸iile verificarii condi¸iei (9)) este echivalenta cu: t t t ˘ ˘

un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 + un+1 xn+1 = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x

⇔ un+1 (xn+3 − xn+1 ) = un xn+2 + r (xn+4 − xn+3 ) ⇔ ⇔ xn+2 un+1 = un xn+2 + rxn+2 = (un + r) xn+2 = un+1 xn+ de unde (daca ¸inem seama ca xn ∈ R∗ , ∀n ∈ N∗ ) deducem ca rela¸ia t ˘t ˘ ˘ + varata. Conform principiului induc¸iei matematice rezulta ca enun¸ul t t ˘ ˘ ˘ ˘ pentru orice n ∈ N∗ ¸i astfel propozi¸ia este demonstrat˘. s t a Observa¸ie. Dac˘ x0 = 0 = F0 , x1 = 1 = F1 iar (un )n≥1 est t a aritmetica de ra¸ie r din rela¸ia enun¸ului deducem ca t t t ˘ ˘ n X uk Fk = un Fn+2 − r (Fn+3 − F4 ) − u1 ,
k=1

adic˘ am ob¸inut Problema C:2310 propus˘ de Florin Rotaru în a t a p.360. Dac˘ aici lu˘m r = 0 ¸i un = 1, ∀n ∈ N∗ deducem c˘ ¸irul a a s a s verifica rela¸ia t ˘ n X Fk = Fn+2 − 1, ∀n ∈ N∗ .
k=1

t atunci sirul (un )n≥1 este o progresie aritmetica de ra¸ie r. ¸ ˘ Demonstra¸ie. Vom face ¸i aici demonstra¸ia prin metoda induc¸ie t s t t Pentru n = 2 rela¸ia enun¸ului devine: t t u1 x1 +u2 x2 = u2 x4 −r (x5 − x4 )−x2 u1 ⇔ u1 x1 +r (x4 + x3 − x4 )+u1 x2

Propozi¸ia 2. Daca (xn )n≥0 este un sir de numere reale strict t ¸ ˘ satisface recuren¸a (2) iar sirul (un )n≥1 are proprietatea ca exista r t ¸ ˘ ˘ încât n X uk xk = un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 , ∀n ∈ N∗ ,
k=1

⇔ u1 (x1 + x2 ) + rx3 = u2 x3 ⇔ u1 x3 + rx3 = u2 x3 ⇔ (u1 + r) x3 de unde dac˘ ¸inem seama c˘ xn > 0, ∀n ∈ N deducem c˘ u2 = u1 + r at a a 26

Presupunem c˘ un = un−1 + r, n ≥ 2 ¸i s˘ demonstr˘m c˘ un+ a s a a a Într-adev˘r, pentru n + 1 rela¸ia (11) se scrie: a t
n+1 X k=1

uk xk = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x4 ) − x2 u1 ⇔

k=1

în care dac˘ ¸inem seama de rela¸ia (11) ob¸inem: at t t

n X

uk xk + un+1 xn+1 = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x4 ) − x2 u

atunci xn+2 = xn+1 + xn , ∀n ∈ N. Demonstra¸ie. Proced˘m ¸i acum prin induc¸ie matematic˘. Con t a s t a lui pentru n = 0, avem x2 = x1 + x0 . Pentru n = 1 rela¸ia (12) d t u1 x3 − r (x4 − x4 ) − x2 u1 ⇔ u1 x1 + u1 x2 = u1 x3 de unde, dac˘ ¸in a t un > 0, ∀n ∈ N∗ , ob¸inem c˘ x3 = x2 + x1 , adic˘ afirma¸ia enun¸ului e t a a t t ¸i pentru n = 1. Presupunem c˘ xk+2 = xk+1 + xk , ∀k = 0, n ¸i s˘ dem s a s a xn+3 = xn+2 + xn+1 . Dac˘ în (12) înlocuim n cu n − 1 deducem c˘ a a
n−1 X k=1

un+1 (xn+3 − xn+1 ) = un xn+2 + r (xn+4 − xn+3 ) ⇔ un+1 xn+2 = un xn de unde prin simplificare cu xn+2 > 0, ∀n ∈ N deducem ca un+1 = un ˘ Conform principiului induc¸iei matematice rezult˘ c˘ un+1 = un + t a a ceea ce arat˘ c˘ (un )n≥1 este o progresie aritmetic˘ de ra¸ie r. a a a t t Propozi¸ia 3. Daca (un )n≥1 este o progresie aritmetica de ra¸ie r t ˘ ˘ iar (xn )n≥0 este un sir de numere reale astfel încât x0 ≥ 0, x1 > 0, x2 ¸ daca ˘ n X uk xk = un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 , ∀n ∈ N∗ ,
k=1

un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 + un+1 xn+1 = un+1 xn+3 − r (xn+4 − x

uk xk = un−1 xn+1 − r (xn+2 − x4 ) − x2 u1 , ∀n ≥ 2.

⇔ un xn + un−1 xn+1 − r (xn+2 − x4 ) − x2 u1 = un xn+2 − r (xn+3 − x4 ⇔ un (xn + xn+1 − xn+2 ) + r (xn+3 − xn+2 − xn+1 ) = 0, dar xn + xn+1 − xn+2 = 0 în baza ipotezei de induc¸ie ¸i deci r˘mâne t s a r (xn+3 − xn+2 − xn+1 ) = 0 ⇒ xn+3 = xn+2 + xn+1 .

Daca în (12) ¸inem seama de (14) ob¸inem ca t t ˘ ˘ n−1 X uk xk = un xn+2 − r (xn+3 − x4 ) − x2 u1 ⇔ un xn +
k=1

Conform principiului induc¸iei matematice rezulta ca xn+2 = xn+1 + x t ˘ ˘ astfel propozi¸ia este demonstrata. t ˘ Bibliografie s 1. M. D. B˘tine¸u - Siruri, Editura Albatros, Bucure¸ti, 1979. a t ¸ 2. Gazeta Matematica, Colec¸ia 1895-2001. t ˘ 27

Asupra unei probleme de construc¸ie t

Anca TIMOFTE, Alexandru TURCANU 1 ¸

Punctul de plecare al acestei note a fost una dintre problemele rezolvare absolven¸ilor clasei a VII-a în cadrul Concursului "Recrea¸ t t tice" din 27 august 2002. Enun¸ul acestei probleme este urm˘torul: t a

Fie dat un segment [M N ]. Construi¸i cu rigla si compasul un p t ¸ astfel încât M ∈ [AB], AM = M B, iar N ∈ [AC], AN = 3N C. (D construc¸iile care trebuie efectuate.) (Gabriel Popa) t

Prezent˘m în continuare solu¸ia dat˘ de autorul problemei, a¸a cum a t a s baremul de corectare: A Solu¸ia 1. Sa presupunem problema rezolvata ¸i fie P t ˘ ˘ s mijlocul segmentului [BC]. Atunci N P kBD, P M kAC (ca \ linii mijlocii), deci N P ⊥ M P ¸i m(M P B) = 45◦ . Daca a s ˘ √ a 2 M este lungimea laturii patratului, atunci M P = , NP = ˘ 2 √ √ a 10 1 a 2 , deci M N = , de unde N P = √ M N . = 4 4 5 B Construc¸ia. Vom lua ca unitate un segment u de t lungime egala cu cea a segmentului [M N ]. ˘

u 5 u 5 5u u u x

x=

u 1 Ca în figurile de mai sus, construim un segment de lungime √ u. 5 1 cercul de diametru [M N ] cu cercul de centru N ¸i raza √ u, ob¸inân s t ˘ 5 Construim triunghiul dreptunghic isoscel de ipotenuz˘ [M P ] ¸i afl˘m a a s a al patratului. Apoi, A ¸i C sunt simetricele lui B fa¸a de M , respectiv s t˘ ˘ se ob¸ine ca intersec¸ie a paralelelor duse prin A ¸i C la BC, respectiv t t s Demonstrarea faptului c˘ ABCD astfel determinat este p˘trat cu a a dorite, este imediat˘. Evident c˘ problema are solu¸ie, unic˘ pân˘ la a a t a a planului. Vom da mai jos înc˘ dou˘ solu¸ii ale acestei probleme. Prima are av a a t folose¸te nici un punct auxiliar; este îns˘ necesar˘ o bun˘ cunoa¸tere a s a a a s
1

Elevi, Scoala nr.7 "Octav B˘ncil˘", Boto¸ani ¸ a a s

28

cu rigla ¸i compasul. A doua are la baz˘ un ra¸ionament mai elaborat, s a t numai construc¸ii la nivelul manualelor. t Solu¸ia 2. Pe figura ¸i nota¸iile din prima solu¸ie, aplic˘m teorem t s t t a în 4AM N : MN2 \ = AM 2 + AN 2 − 2AM · AN · cos(M AN ) = Ã √ !2 √ √ ³ a ´2 3a 2 5a2 a 3a 2 2 + = · = −2· · 2 4 2 4 2 8

√ 2 10 MN. deci a = 5

Rezulta urmatoarea construc¸ie: determinam un segment de lungime t ˘ ˘ ˘ unde u = M N . Vârful A al patratului este la intersec¸ia arcului ca t ˘ a construit pe [M N ] drept coard˘, cu cercul de centru M ¸i raz˘ . Afl a s a 2 fiind simetricul lui A fa¸a de M etc. t˘ Solu¸ia 3. Presupunem problema rezolvata t A ˘ ¸i aplic˘m teorema lui Menelaus în 4ABC cu s a transversala M − N − P ; ob¸inem: t AM BP CN M · · =1⇒ MB P C NA BP N ⇒ = 3 ⇒ BC = 2P C. PC Aplicând acum Menelaus în 4M N P cu transver- B sala C − N − A, g˘sim: a MN P C BA M N · · =1 ⇒ = 1 ⇒ M N = N P. CB AM N P NP Sa observam ca 4DAM ≡ 4DCP (C.C.), de unde M D = DP ¸i AD s \ ˘ ˘ ˘ Ultima rela¸ie arat˘ c˘ t a a \ \ \ \ \ \ m(M DP ) = m(M DC) + m(CDP ) = m(M DC) + m(ADM ) = m(A

a¸adar 4M DP este dreptunghic isoscel. Fie {T } = M P ∩CD; teorema s PT PC 1 a semanarii aplicata în 4P BM cu CT kBM arata ca = = ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ PM PB 3 Construc¸ia. Afl˘m P ca simetric al lui M fa¸a de N . Intersect t a t˘ diametru [M P ] cu mediatoarea acestui segment, determinând vârful D PT Afl˘m punctul T ∈ [M P ] care împarte segmentul în raportul a = PM intersec¸ia dreptei DT cu semicercul de diametru [DP ] aflat în semipla t de dreapta DP ce con¸ine punctul N . Vârfurile A ¸i B ale patratului t s ˘ acum cu u¸urin¸a. s t˘ Observa¸ie. Problema se poate generaliza considerând c˘ punctele t a luate astfel încât AM = m M B ¸i AN = n N C. s

29

Câteva aplica¸ii ale teoremei lui Case t
Marius PACHI TARIU 1 ¸

O generalizare remarcabil˘ a teoremei lui Ptolemeu este teorema l a nume¸te distan¸a tangen¸iala dintre cercurile C1 ¸i C2 , notata d12 , lungim s t˘ t ˘ s ˘ lor comune exterioare. Teorema lui Casey. Daca cercurile C1 , C2 , C3 , C4 sunt tangen ˘ terior sau toate exterior) la cercul C, ordinea punctelor de tangen¸a t˘ numerotarea acestor cercuri, atunci are loc rela¸ia: t d12 · d34 + d23 · d41 = d13 · d24 .

Rezultatul r˘mâne adev˘rat dac˘ cercurile Ci (toate sau o parte a a a genereaz˘ în puncte sau dac˘ cercul C devine dreapt˘. a a a Aplica¸ia 1. Fie ABC un triunghi înscris în cercul C si cercur t ¸ tangente la C interior precum si laturilor (BC), (CA) si respectiv (AB ¸ ¸ A si C1 , B si C2 , C si C3 sa fie de par¸i diferite fa¸a de BC, CA, r t˘ ¸ ¸ ¸ ˘ ˘t Notam cu l1 , l2 , l3 lungimile tangentelor din A, B, C la cercurile C1 , C2 , ˘ Are loc echivalen¸a: t b+c c+a a+b , l2 = , l3 = . d12 = d23 = d31 ⇔ l1 = 2 2 2 A Solu¸ie. Observam mai întâi ca C1 , C2 , C3 sunt tangente t ˘ ˘ la laturi în mijlocul acestora. Aplicând teorema lui Casey pentru cercurile C ¸i A, C2 , C1 , C3 ; C ¸i B, C3 , C2 , C1 ; C ¸i s s s C3 C, C1 , C3 , C2 , ob¸inem: t B b c c a a b d13 + d12 = l1 d23 , d12 + d23 = l2 d13 , d23 + d13 = l3 d12 . 2 2 2 2 2 2 Din acestea, rezult˘ imediat implica¸ia "⇒". Invers, dup˘ a t a b+c înlocuirea lui l1 cu etc., aceste rela¸ii se scriu: t 2 b (d13 −d23 ) = c (d23 −d12 ) , c (d12 −d13 ) = a (d13 −d23 ) , a (d23 −d12 ) = d12 − d13 d23 − d12 d13 − d23 0 i.e. = = = a b c a+b+c (suma num˘r˘torilor fiind nul˘). Deducem c˘ d12 −d13 = 0, d23 −d12 = 0, aa a a deci d12 = d23 = d31 , q.e.d. b Aplica¸ia 2. Fie ABC un triunghi înscris în cercul C si cu m(A t ¸ 0 0 0 C (O , R ) cercul tangent la C interior si la laturile [AB] si [AC]. S ¸ ¸ 4 0 R = r, unde r este raza cercului înscris în triunghiul dat. 3 Solu¸ie. Fie {X} = AB ∩ C 0 , {Y } = AC ∩ C 0 ¸i l = AX = t s b = AY = XY (4AXY este echilateral, caci m(A) = 60◦ ). ˘ X Relativ la C ¸i cercurile A, C, C 0 , B aplic˘m teorema lui s a Casey: B b (c − l) + c (b − l) = al,
1

Elev, cl. a IX-a, Colegiul Na¸ ional, Ia¸i t s

30

2bc bc bc 2bc 4 = = r= r = √ r. Pe a+b+c p S bc sin A 3 XY l 4 0 0 0 R =OX = = √ . Ca urmare, R = r. 2 sin 60◦ 3 3 Aplica¸ia 3. Cercurile Ci (Oi , ri ), i = {1, 2, 3, 4} sunt tangente (în t merotarii) la cercul C (O, r) si, pentru orice i ∈ {1, 2, 3, 4}, Ci este ta ¸ ˘ si Ci+1 ( C−1 fiind C4 , iar C5 fiind C1 ). Atunci, în condi¸ia ca puncte t ¸ ˘ cât si O, O3 , O4 sunt coliniare, avem: ¸ a) 4r1 r2 r3 r4 = (r − r1 ) (r − r2 ) (r − r3 ) (r − r4 ), daca Ci sunt tang ˘ la C; b) 4r1 r2 r3 r4 = (r + r1 ) (r + r2 ) (r + r3 ) (r + r4 ), daca Ci sunt tang ˘ la C. Solu¸ie. Se stabile¸te u¸or c˘ dou˘ cercuri de raze a t s s a a ¸i b tangente exterior au lungimea α a tangentei comune s √ exterioare data de d = 2 ab. Ca urmare, teorema lui Casey ˘ ne conduce la rela¸ia: t √ √ √ √ O4 2 r1 r2 · 2 r3 r4 + 2 r2 r3 · 2 r1 r4 = d13 · d24 . de unde ob¸inem c˘ l = t a

Datorit˘ coliniarit˘¸ii punctelor O, O1 O3 , avem d2 = a at 13 = (2r − r1 − r3 )2 −(r1 − r3 )2 , adica d2 = 4 (r − r1 ) (r − r3 ); ˘ 13 analog d2 = 4 (r − r2 ) (r − r4 ). Înlocuind în rela¸ia precet 24 dent˘ ob¸inem formula de la punctul a). Punctul b) se dovede¸te în mod a t s Aplica¸ia 4. Fie dat un cerc C si pe el punctele A si B. De o pa t ¸ ¸ a dreptei AB consideram cercurile C1 , C2 tangente interior la C si tan ¸ ˘ [AB] în punctele X si respectiv Y . Sa se determine pozi¸ia punctelor X t ¸ ˘ 1 pentru care d12 = AB. 2 Solu¸ie. Cu teorema lui Casey aplicat˘ lui C ¸i cert a s curilor C1 , A, C2 , B, ob¸inem AX ·BY +AY ·BX = AB ·d12 . t Condi¸ia din enun¸ este echivalenta cu t t ˘ 1 AX · BY + AY · BX = AB · AB ⇔ C1 2 ⇔ 2AX · BY + 2AY · BX = (AX + BX) · (AY + BY ) ⇔ C ⇔ AX · BY + AY · BX − AX · AY − BX · BY = 0 ⇔ ⇔ (AX − BX) · (BY − AY ) = 0 ⇔ AX = BX sau AY = BY,

adica unul dintre punctele X ¸i Y trebuie sa fie mijlocul coardei [AB] (c s ˘ ˘ fi oriunde pe [AB]) pentru a fi îndeplinit˘ condi¸ia problemei. a t

Bibliografie. 1. M. Dr˘gu¸in - Despre utilitatea unui rezultat prea pu¸in folosit: teorem a s t G.M. 12/1995, 716-720. 2. N. Roman - Asupra unor probleme date la O.I.M., G.M. 3/2000, 99-1

31

Extinderi de inele ¸i corpuri s o posibil˘ lec¸ie de recapitulare final˘ a t a
Dumitru GHERMAN 1

Pentru ca recapitularea sa aiba eficien¸a, trebuie ca în organizarea t˘ ˘ ˘ de unele principii: • la recapitulare nu se parcurge din nou întreaga materie;

• trebuie sa se urmareasca, pe cât este posibil, realizarea unei lega ˘ ˘ ˘ ˘ versele ramuri ale matematicii ¸colare; s

• recapitularea trebuie s˘ aduc˘ elemente noi, probleme care pot fi a a prelucrarea creatoare a cuno¸tin¸elor anterioare; s t

• se are în vedere stimularea lucrului individual al elevului, folosin indicata de profesor ¸i / sau cautând noi surse; s ˘ ˘

În cele ce urmeaz˘, vom prezenta un proiect didactic pentru o pos a recapitulare finala la clasa a XII-a. Nu ne propunem sa rezolvam toa ˘ ˘ ˘ sau sa demonstram toate teoremele ce vor aparea; majoritatea apar¸in f t ˘ ˘ ˘ ¸i poate fi consultat˘ bibliografia. s a I. Inelul întregilor p˘tratici. Fie d un num˘r întreg liber de p˘t a a a o h√ i n √ Z d = x ∈ C | x = m + n d , m, n ∈ Z . ³ h√ i ´ 1) Z d ; +, · este un subinel al corpului numerelor complexe, c de integritate. µ ¶ h√ i m n 2) Z d este izomorf cu inelul matricelor de forma , dn m raport cu opera¸iile i t h√ uzualehcu matrice. √ i as a 3) Inelele Z d ¸i Z d 0 sunt izomorfe dac˘ ¸i numai dac˘ d = s în primul rând c˘ un izomorfism f între cele³ a inele invariaz˘ eleme a dou˘ a √ ´ atunci el este bine determinat de valoarea f d ). h√ i 4) Subinelele unitare ale lui Z d sunt de forma o n √ An = a + bn d | a, b ∈ Z , n ∈ N. h√ i ³ √ ´ 5) Definim aplica¸ia norma N : Z d → Z, N m + n d = m2 t ˘ √ √ notam cu x = m − n d conjugatul întregului patratic x = m + n d , ¯ ˘ ˘ are propriet˘¸ihasem˘n˘toare modulului: N (x) = x · x, N (xy) = N (x a a ¯ ³ t √ i´ a aici, x ∈ U Z d ⇔ N (x) ∈ U (Z) = {±1}. 6) Grupul multiplicativ al elementelor inversabile din Z [i] este U (Z [i
1

• recapitularea trebuie s˘ ¸in˘ cont de structura ¸i cerin¸ele exame at a s t

Profesor, Liceul Teoretic ”Mihail Sadoveanu”, Pa¸cani s

32

7) Fie α ∈ C\Q astfel încât mul¸imea A = {m + nα | m, n ∈ Z} t de opera¸iile uzuale din C. Dac˘ A are exact patru elemente inver t a A = Z [i]. 8) Daca d ∈ {2, 3, 5}, atunci U (Z [d ]) con¸ine o infinitate de eleme t ˘ g˘si în U (Z [d ]) elemente pozitive oricât de mici (este suficient s˘ g˘s a a a element, considerând apoi puterile acestuia ¸i conjugatele lor). s Problemele 1-6 sunt rezolvate în [3]; problema 7 a fost propus˘ de a la etapa finala a Olimpiadei de Matematica în 1997, iar 8 poate fi gasita ˘ ˘ ˘ ˘ examenului de bacalaureat din ultimii ani.

II Corpul numerelor p˘tratice. Fie d un numar întreg libe a ˘ definim ³√ ´ n o √ Q d = z ∈ C | z = a + b d, a, b ∈ Q . ³ ³√ ´ ´ 1) Q d ; +, · este subcorp al lui C (inversul elementului ne ³ ³√ ´ √ ´ 1 a−b d ∈ Q d , deoarece a2 − db2 6= 0; altfel, este 2 2 √ a − db a d = ± ∈ R\Q!). / b µ ¶ ³√ ´ a b d este izomorf cu mul¸imea matricelor de forma t , 2) Q db a formeaz˘ corp în raport´cu opera¸iile uzuale. a ³√ ³√t ´ 3) Corpurile Q as d ¸i Q d0 sunt izomorfe dac˘ ¸i numai dac s ³√ ´ gurele automorfisme ale corpului Q d sunt aplica¸ia identica ¸i cea t ˘s ambele invariind elementele lui Q. 4) Daca un subcorp K ⊂ C este astfel încât End K = {f, g} ¸i f ( s ˘ x ∈ Q, atunci exist˘ un întreg liber de p˘trate d 6= 1 pentru care K = a a ³√ ´ 5) Dac˘ f ∈ Q [x], atunci f (¯) = f (z), ∀z ∈ Q a z d ; de aic ³√ orice polinom cu coeficien¸i ra¸ionali, are eventualele radacini din Q t t ˘ ˘ conjugate. Problemele 1-3 pot fi gasite în [3], problema 4 a fost propusa la e ˘ ˘ Olimpiadei de Matematic˘ din 1988 de c˘tre Marcel Tena, iar 5 poat a a ¸ urmând pas cu pas demonstrarea unor rezultate analoage din manuale

III Extinderi p˘tratice.√ a Corpuri pitagorice. Fie r ∈ Q∗ astfel î + definim ca mai sus corpul Q ( r), care este subcorp al lui R din poziti √ √ 1) Q ( r) este cel mai mic subcorp al lui R care include Q∪ { r}. √ 2) Putem gândi pe Q ( r) ca un Q-spa¸iu vectorial, definind înm t √ torilor" din Q ( r) cu "scalari" din Q prin restric¸ionarea înmul¸irii t t √ t Q ( √r) (de fapt, din R). Dimensiunea acestui spa¸iu vectorial este 2 a s {1, r} (a se g˘si ¸i alte baze!). 3) Polinomul f = X 2 − r ∈ Q [X] este ireductibil peste Q, dar adm √ √ √ r în Q ( r); orice alt polinom g ∈ Q [X] care admite r˘d˘cina r se a a √ Spunem c˘ f este polinomul minimal al lui r. a 33

³√ ´ d se 4) Din puncte de vedere geometric, extinderea lui Q la Q √ compasul. De exemplu, r este abscisa unuia dintre punctele de i 1 1 cercului de centru O ¸i raz˘ (r + 1) cu dreapta y = (r − 1). s a 2 2√ ¢ ¡ 5) Considerând r¢ , r2 , · · · ∈ Q∗ , definim Qr1 = Q r1 , Qr2 = Q 1 + ¡√ t r , . . . ; spunem ca am adjunc¸ionat la Q, pe rân , Q = Qrn−1 ˘ √ rn√ √ n r1 , r2 , . . . , rn , . . . . Am construit astfel ¸irul de extinderi s Q ⊂ Qr1 ⊂ Qr2 ⊂ · · · ⊂ Qrn ⊂ · · · ⊂ R.

merelor pitagorice; se arata ca aceasta nu depinde de alegerea ¸irului r1 , s ˘ ˘ ¸i ca formeaza un subcorp al lui R, închis la opera¸iile aritmetice ¸i s ˘ t s ˘ r˘d˘cinii p˘trate ¸i care este "cel mai mic" (în sensul incluziunii) cu a a a a s et˘¸i. at IV Construc¸ii cu rigla ¸i compasul. t s 1) Daca L este un subcorp al lui R iar (D) este o drepta ce trece prin ˘ ˘ având coordonatele în L × L, atunci ecua¸ia dreptei are coeficien¸i di t t un cerc care are centrul de coordonate din L × L ¸i trece printr-un as s are coeficien¸ii ecua¸iei sale din L. t t 2) Fie L subcorp în R, iar M (x, y) un punct în plan; spunem ca ˘ structibil cu rigla si compasul plecând de la L dac˘ el poate fi ob¸inut p a t ¸ de drepte ¸i cercuri având coeficien¸ii în L. Dac˘ M este un astfel de s t a √ fie x, y ∈ L, fie exist˘ u ∈ L, u > 0 astfel încât x, y ∈ L ( u). a 3) Numim numar constructibil cu rigla si compasul un numar real ¸ ˘ ˘ donat˘ a unui punct constructibil. Se arat˘ c˘ orice num˘r real cons a a a a totodat˘ ¸i num˘r pitagoric. Ca o consecin¸a, polinomul minimal al unu as a t˘ structibil are gradul putere a lui 2. De aici rezult˘ imposibilitatea dub a trisec¸iei unghiului si cuadraturii cercului (pentru amanunte, v.[1],[2],[ t ¸ ˘ 4) Corpul ordonat K ⊂ R se bucur˘ de un anumit tip de comple a mit˘ completitudine euclidiana : cercetat cu rigla ¸i compasul, nu se va a s ˘ niciodat˘ c˘ lipse¸te vreun punct. Tocmai confuzia dintre aceast˘ co a a s a ¸i completitudinea Cantor - Dedekind a lui R a întârziat solu¸ionarea s t clasice ale antichit˘¸ii. at

Cum Q este mul¸ime num˘rabil˘, putem alege r1 , r2 , . . . , rn , . . . astf t a a num˘r ob¸inut, pornind de la Q, prin efectuarea unui num˘r finit de adu a t a înmul¸iri, împar¸iri ¸i extrageri de radacini patrate (un astfel[ numa t de ˘t s ˘ ˘ ˘ ˘ numar pitagoric) s˘ apar¸in˘ unui anumit Qrn . Not˘m K = a t a a Qrn ˘
n

Bibliografie 1. T. Bîrsan - Trisec¸ia unghiului, Recrea¸ii Matematice, 2/2001, 38-41. t t 2. E. Moise - Geometrie elementara dintr-un punct de vedere superior, E ˘ re¸ti, 1980. s 3. C. Ni¸a, T. Spircu - Probleme de structuri algebrice, Ed. Tehnica, Bu t˘ ˘ 4. I. Tofan, C. Volf - Algebra - Inele, Module, Teorie Galois, Ed. Matrix ˘ re¸ti, 2001. s 34

Metode ¸i procedee de rezolvare a problem s de maxim sau de minim
Gheorghe CROITORU 1

Ne propunem în cele ce urmeaza sa prezentam, prin exemple, o seri ˘ ˘ ˘ ¸i metode prin care pot fi solu¸ionate problemele de maxim sau de minim s t pe mai multe c˘i a unei aceleia¸i probleme va permite cititorului s˘ com a s a acestora, precum ¸i s˘ aleag˘ contextul cel mai potrivit pentru aplica s a a alteia dintre ele. a3 Problema 1. Sa se afle minimul expresiei E (x) = x2 + , x ˘ x ∗ a ∈ R+ este dat. Solu¸ia 1. Aplicând inegalitatea mediilor, ob¸inem c˘ t t a r a3 a3 a3 a3 3 √ 3 x3 · · 3 x3 + + x3 + a3 2 2 = 3 2a 2 2 ≥ E (x) = = x x x 2 a3 a egalitatea fiind atins˘ atunci când x3 = a , i.e. x = √ . Urmeaz 3 2 2 √ 2 3 3 2a = . 2 Solu¸ia 2. Se ¸tie c˘, dac˘ x, y ∈ R∗ ¸i suma x + y = const, atu t s a a + s x y m n ∗ x y (m, n ∈ N ) este maxim pentru = ; dual, dac˘ xm y n = a m n x y suma x + y este minima pentru = (aceste afirma¸ii se extind la u t ˘ m n de termeni / factori ¸i la cazul în care exponen¸ii sunt din Q∗ ). s t + µ 3 ¶2 a = a6 = const, urmeaza ca E (x) are valoare m Întrucât x2 ˘ ˘ x √ ¶ µ 3 3 2a2 a3 a a = t când x2 = ⇔ x = √ . Se ob¸ine Emin = E √ . 3 3 2x 2 2 2 Solu¸ia 3. Fie func¸ia f : (0, ∞) → R, t t a √ x 0 f (x) = E (x). Extremele acestei func¸ii se pot t 3 2 g˘si folosind prima derivat˘. Avem c˘ f 0 (x) = a a a f0 − − 0 3 3 2x − a a f ∞ & Em = , care se anuleaza pentru x = √ . ˘ 3 x2 2 Tabelul de varia¸ie este prezentat al˘turat. t a sin x Problema 2. Afla¸i valorile extreme ale expresiei E (x) = t cos x (Paul Georgescu, Gabriel Popa, Problema 24739, G.M. 9/2002) x t Solu¸ia 1. Pentru x 6= (2k + 1) π, k ∈ Z, notând t = tg , ob¸ t 2 2 − −3t + 2t − 3 , t ∈ R. Pentru a afla mul¸imea valorilor lui E, fie y = t = 2+3 t t t ∈ R, deci t2 (y + 3) − 2t + (3y + 3) = 0, unde t ∈ R. Se impune condi¸i
1

Profesor, Liceul Teoretic ”Al. I. Cuza”, Ia¸i s

35

√ √ # 2 3 2 3 ce conduce la y ∈ −2 − , −2 + . Pe de alt˘ parte, E ((2k + a 3 3 Ã ! √ √ √ 2 3 2 3 2 3 , −2 + , iar Emax ∈ −2 − . Urmeaz˘ c˘ Emin = −2 − a a 3 3 3 (se dovede¸te u¸or faptul ca aceste valori extreme sunt efectiv atinse). s s ˘ Solu¸ia 2. Definim punctele M (cos x, sin x), A (−2, 3); atunci E (x t panta dreptei AM . Pentru x ∈ R, M parcurge cercul trigonometric ¸i c s exteriorul acestui cerc, urmeaz˘ c˘ valorile extreme ale lui E (x) sunt a a când AM este una dintre tangentele duse din A la cerc. Fie d : y − 3 ecua¸ia unei drepte prin A; aceasta este tangent˘ la C (0, 1) când dis t a Folosind formula care d˘ distan¸a de la un punct la o dreapt˘, ob¸inem a t a t ( √ ) 2 3 |2m + 3| √ = 1 ⇔ 3m2 + 12m + 8 = 0 ⇔ m ∈ −2 ± 3 m2 + 1 √ √ 2 3 2 3 În concluzie, Emin = −2 − , iar Emax = −2 + . 3 3 Solu¸ia 3. Putem evident utiliza derivata întâi în studiul func¸iei a t t siei E (x). Problema 3. Dintr-o bara metalica de forma cilindrica se ob¸ine pr t ˘ ˘ ˘ ˘ bara paralelipipedica. Sa se determine dimensiunile dreptunghiului de s ˘ ˘ ˘ încât pierderea de material sa fie minima. ˘ ˘ Solu¸ia 1. Notând cu x ¸i y dimensiunile dreptunghiului ¸i cu R ra t s s problema revine la a g˘si maximul func¸iei f (x, y) = xy, în condi¸ a t t x2 + y 2 = 4R2 . Însa, cum x, y sunt pozitive, produsul xy este max ˘ produsul x2 y 2 . Deoarece suma x2 + y 2 este constanta, x2 y 2 este maxim ˘ a = y 2 = 2R2 . Dimensiunile dreptunghiului c˘utat sunt, prin urmare, x Solu¸ia 2. Studiul func¸iei f (x, y) = xy pentru x, y > 0, x2 + y 2 = t √ t studiul func¸iei g(x) = x 4R2 −x2 , x ∈ (0, 2R) ¸i acesta se face apelând t s Solu¸ia 3. Când se cauta extremele unei func¸ii f (x, y), între varia t t ˘ o leg˘tur˘ de forma ϕ (x, y) = 0, se aplic˘ în general metoda multip a a a Lagrange. Dac˘ f, ϕ sunt de clas˘ C 1 , consider˘m func¸ia auxiliar˘ a a a t a F (x, y) = f (x, y) + λϕ (x, y) , λ ∈ R.

"

Punctul (x0 , y0 ) din domeniul lui f este punct de extrem al acestei fu numai dac˘ (x0 , y0 ) este solu¸ie a sistemului a t
0 Fx (x, y) = 0, 0 Fy (x, y) = 0,

ϕ (x, y) = 0,

(x0 , y0 ) = 0, (x0 , y0 ) = 0 nu sunt satisfacute simult iar egalita¸ile ˘ ˘t ¢ ¡ În cazul nostru, F (x, y) = xy + λ x2 + y 2 − 4R2 ¸i avem de rezolv s y + 2λx = 0, x + 2λy = 0, x2 + y 2 − 4R2 = 0,

ϕ0 x

ϕ0 y

neadmi¸ând solu¸iile pentru care 2x = 2y = 0. Ob¸inem imediat c˘ x = t t t a Problema 4. Doua ora¸e A, B sunt situate respectiv la 10 km si s ¸ ˘ râu rectiliniu, iar proiec¸ia lungimii AB pe direc¸ia râului este de 20 k t t ora¸e trebuie alimentate cu apa de la o uzina amplasata pe marginea râ s ˘ ˘ ˘ 36

pozi¸ia uzinei pentru care lungimea conductelor ce o leaga de cele dou t ˘ minima. ˘ Solu¸ia 1. Dac˘ A00 este simetricul lui A fa¸a de direc¸ia râului, iar M t a t˘ t uzinei, evident ca [AM ] ≡ [A00 M ], deci AM + M B = A00 M + M B. Acea ˘ sum˘ este minim˘ când A00 , M, B sunt puncte coliniare; punctul M a a a uzinei astfel ob¸inut se caracterizeaz˘ prin congruen¸a unghiurilor α t a t M A, respectiv M B cu normala la direc¸ia râului (v. figura 1). t Notând x = A0 M , din 4M AA0 ∼ 4M BB 0 ob¸inem ca t ˘ 0 0 AA 10 AM x = = ⇔ x = 8 (km). ⇔ BB 0 M B0 15 20 − x
B B A α A′ x β M B′ A → TA α N β M → TB

P

A′′

Fig.1

N′

Fig.2

Solu¸ia 2. Un fir inextensibil de lungime suficient de mare este fixa t printr-un inel M ce poate culisa pe direc¸ia d ¸i apoi printr-un mic scrip t s Capatul liber are ata¸ata o greutate P , care la echilibru se va afla cât m s ˘ ˘ sol, minimizând astfel lungimea M A+M B. În aceasta pozi¸ie de echilib t ˘ − → − → TA ¸i TB care ac¸ioneaz˘ în fire sunt egale în modul, paralelogramul for¸e t a t s deci punctul c˘utat M este determinat din nou de congruen¸a unghiur a t Solu¸ia 3. Locul geometric al punctelor X pentru care XA + XB t o elipsa de focare A ¸i B. Considerând fasciculul de elipse omofocale (d s ˘ B), punctul c˘utat M este dat de intersec¸ia cu d a acelei elipse din fa a t tangent˘ la d. Proprietatea optic˘ a elipsei asigur˘ din nou congruen¸ a a a t α ¸i β. s q √ Solu¸ia 4. Cu nota¸iile din Solu¸ia 1, AM = 100 + x2 , M B = 22 t t t q √ 2 + 225+(20− ¸i avem de determinat minimul func¸iei f (x) = 100 + x s t Not˘. Exista multe alte procedee ¸i metode de abordare a proble a s ˘ trem; men¸ion˘m, pentru importan¸a lor, metodele program˘rii liniare t a t a grafurilor. Pentru alte aplica¸ii, poate fi consultat˘ bibliografia. t a

Bibliografie. 1. M. Cerchez - Aplica¸ii ale matematicii în practica, E.D.P., Bucure¸ti, t s ˘ 2. A. Leonte, C. Niculescu - Culegere de probleme de algebra si analiza ˘¸ ˘ Ed. "Scrisul Românesc", Craiova, 1981. 3. C. Udri¸te, E. T˘n˘sescu - Minime si maxime ale func¸iilor reale de v s a a t ¸ Ed. Tehnic˘, Bucure¸ti, 1980. a s 4. Gazeta Matematica (colec¸ie). t ˘ 37

Comentarii asupra unui exerci¸iu t
˘ SU Dan PLAE¸ 1
19 | (5a + 4b) ⇔ 19 | (9a + 11b) .

Exerci¸iu. Fie numerele naturale nenule a, b. Sa se demonstreze e t ˘

19 | (55a + 44b) ⇒ 19 | [19a + 4 (9a + 11b)] ⇒ 19 | 4 (9a + 11b) ⇒ 2) 19 | (9a + 11b) ⇒ 19 | 5 (9a + 11b) ⇒ 19 | (45a + 55b) ⇒ 19 | [19b + 9 (5a + 4b)] ⇒ 19 | 9 (5a + 4b)
(19,9)=1

Solu¸ie (tip ”culegere”). 1) 19 | (5a + 4b) ⇒ 19 | 11 (5a + 4b) ⇒ t
(19,4)=1

19

19 | (5a + 4b) .

Comentariu metodic Se poate pune, firesc, întrebarea: prin care ra¸ionament s-a ajuns la t expresia 5a + 4b trebuie înmul¸ita cu 11, iar 9a + 11b cu 5? Prezent t ˘ urmeaz˘ un punct de vedere în aceast˘ privin¸a. a a t˘ Determinam numerele naturale n, x, y, x 6= 0 astfel încât sa avem: ˘ ˘ n (5a + 4b) = 19 (xa + yb) + z (9a + 11b) . Comparând coeficien¸ii lui a ¸i b ob¸inem: t s t ½ 19x + 9z = 5n . 19y + 11z = 4n

Înmul¸ind prima rela¸ie cu 4 ¸i a doua cu 5 ¸i sc˘zând membru cu mem t t s s a 76x − 95y = 19z, de unde, prin înp˘r¸irea la 19, rezult˘: at a 4x − 5y = z.

D˘m lui x ¸i y acele valori pentru care expresia x + y + z este minim˘ ¸i a s as malitatea expresiei precedente nu este necesara ci recomandata pentru ˘ ˘ calculelor!). Astfel, considerând x = 1, y = 0 ob¸inem z = 4. Rezult˘ n t a egalitatea: 11 (5a + 4b) = 19a + 4 (9a + 11b) . În mod analog, pentru demonstrarea implica¸iei reciproce, determin t naturale n, x, y, z 6= 0 astfel încât s˘ avem: a n (9a + 11b) = 19 (xa + yb) + z (5a + 4b) . Efectuând calculele, se ob¸ine z = −11x + 9y. Rezult˘, luând x = 0, y t a ¸i n = 5. Deci, avem: s 5 (9a + 11b) = 19b + 9 (5a + 4b) .

Observa¸ie. Ra¸ionamentele sunt valabile ¸i pentru numere întreg t t s În încheiere, propunem 1) 2) 3)
1

cititorilor demonstrarea urm˘toarelor echiva a 11 | (2a + 5b) ⇔ 11 | (3a + 2b) , 23 | (2a + 3b) ⇔ 23 | (9a + 2b) , 19 | (11a + 2b) ⇔ 19 | (18a + 5b) .

Profesor, Scoala Normal˘ ”Vasile Lupu”, Ia¸i ¸ a s

38

Câteva probleme privind triplete pitagor
Mircea CR¸ AREANU 1 SM ˘

Subiectul ”triplete pitagoreice” are o istorie bogat˘, fiindu-i dedica a ticole (a se vedea în acest sens capitolul IV din [2], unde la pagina 189 câteva tabele cu astfel de triplete). Defini¸ie. Tripletul de numere naturale nenule (x, y, z) cu max t nume¸te pitagoreic daca x2 + y 2 = z 2 . s ˘

Se ¸tie c˘ forma general˘ a unui triplet pitagoreic ([1], [2, ex.5.8 s a a este: x = α2 − β 2 , y = 2αβ, z = α2 + β 2 , cu α, β numere naturale nenule ¸i prime între ele, adic˘ (α, β) = 1. s a

În cele ce urmeaz˘ prezent˘m câteva generaliz˘ri ale unor rezultate a a a triplete pitagoreice, rezultate aflate în bibliografia româna. ˘

1. 60 | xyz. ¡ ¢¡ ¢ ¡ Demonstra¸ie. Avem xyz = 2αβ α2 − β 2 α2 + β 2 = 2αβ α4 − t (i) Divizibilitatea cu 3 (5). Dac˘ α sau β este multiplu de 3 ¡ am te a (5) nu, conform teoremei lui Fermat, avem α2 ≡ β 2 ≡ 1 (mod 3) α4 ≡ β 4 de unde rezulta divizibilitatea cu 3 ¸i 5. s ˘ (ii) Divizibilitatea cu 4. Deoarece (α, β) = 1 cel mult unul dintre α par. ¡ 2 ¢ 2 2l 1 ¡(ii2 ) α = 2k, β = ¢ + 1 ⇒ xyz = 4k (2l + 1) 4k − 4l − 4l − 1 × × 4k + 4l2 + 4l + 1 ¡ 2 ¢ ¡(ii2 ) α = 2k + 1, β = 2l + 1 ⇒ xyz = 16 (2k + 1) (2l + 1) k + k − × 2k 2 + 2k + 2l2 + 2l + 1 . În concluzie avem ¸i divizibilitatea cu 4. s

Observa¸ie. Divizibilitatea cu 4 constituie Problema C:827, G.M.-1 t Augustin Stan, iar divizibilitatea cu 5 Problema E:6303, G.M.-8/197 În [2] la pagina 171 este citat P. Lenthéric ca fiind autor al acestui rez anului 1830!

2. z si orice putere a sa este suma a doua patrate diferite. ¸ ˘ ˘ Demonstra¸ie. Pentru z avem concluzia datorit˘ rela¸iei (1) cu (α, t a t ¸ tru puterile lui z aplicam Problema E:5888 ∗ , G.M.-5/1977, autor Stef ˘ (pentru rezolvare a se vedea G.M.-10/1977, p.405-406): Dac˘ un num˘r natural este suma a k p˘trate diferite atunci oric a a a este suma a k p˘trate diferite. a

3. Se cer lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic a¸a încât p s fie de p ori perimetrul, cu p un numar prim dat. ˘
1

Lector dr., Facultatea de matematic˘, Univ. ”Al. I. Cuza”, Ia¸i a s

39

¢ ¡ Demonstra¸ie. Din xy = p (x + y + z) rezult˘ 2αβ α2 − β 2 = p t a adic˘ β (α − β) = p. Cum p este num˘r prim rezult˘ c˘ avem solu¸iile a a a a t (1, p) , (p, 1) deci (α, β) = (p + 1, 1) , (p + 1, p). În concluzie avem: 2 (i) x = (p + 1) − 12 = p (p + 2), y = 2 (p + 1), (ii) x = (p + 1)2 − p2 = 2p + 1, y = 2p (p + 1).

Observa¸ie. Pentru p = 2 se ob¸ine Problema OG:111, G.M.-1 t t Valer Pop.

4. (G.M.-5/1979, Problema O:35, Bucur B. Ionescu) Exista triple ˘ cu x, y, z numere prime? Solu¸ie. Din y = 2αβ rezult˘ singura posibilitate α = β = 1 dar at t a x = α2 − β 2 = 0, imposibil. Deci r˘spunsul este negativ. a 5. (G.M.12/1979, Problema E:6736 ∗ , I. Joldi¸) x + y ¡ z | xy. ¢ s + Demonstra¸ie. x + y + z = 2α (α + β), iar xy = 2αβ α2 − β 2 . t

6. (Problema 7.8, [3, p.190 + p.199]) x2 − xy + y 2 este suma a dou ¢2 ¢ ¡ ¡ Demonstra¸ie. x2 −xy+y 2 = α2 − β 2 −2αβ α2 − β 2 +4α2 β 2 = t +α2 (α − β)2 .

7. Daca p si q sunt numere naturale nenule si prime între ele, ¸ ¸ ˘ ecua¸ia diofantica p2 x2 + q 2 y 2 = 2p2 q 2 z 2 . t ˘ Solu¸ie. Considerând x = qu ¸i y = pv ob¸inem u2 + v 2 = 2z 2 de t s t ¶2 µ ¶2 µ u−v u+v u+v u−v ¸i deci z2 = + s = 2αβ, = α2 − β 2 , z = 2 2 2 2 concluzie: ¡ ¢ ¡ ¢ x = q α2 + 2αβ − β 2 , y = p α2 − 2αβ − β 2 , z = α2 + β cu (α, β) = 1.

Observa¸ie. Pentru p = 2, q = 3 se ob¸ine Problema 5.9 din [3, p. t t

Bibliografie 1. V. Claudian - Analiza diofantica, G.M.-1/1970, 1-9. ˘ ˘ 2. L. E. Dickson - History of the theory of numbers, vol. II - Diophant Chelsea, N. Y., 1952. 3. P. Radovici-M˘rculescu - Probleme de teoria elementara a numerelor a ˘ Seria ”Culegeri de probleme de matematic˘ ¸i fizic˘”, Bucure¸ti, 1986. as a s

40

Câteva aplica¸ii ale inegalit˘¸ii Cauchy-Buni t at

˘ ˘ Ioana CRACIUN si Gheorghe CRACIUN 1 ¸

0 ≤ (ai bj − aj bi )2 = a2 b2 − 2 (ai bj ) (aj bi ) + a2 b2 , i, j = 1, i j j i ¡ ¢ ¡ ¢ Sumam dupa j ¸i ob¸inem:¡ 0 ¢ a2 S b2 − 2ai bi S (ab) + b2 S a2 , i = ≤ i ˘ ˘ s ¡t ¢ ¡ 2¢ ¡ 2¢ i a acum dup˘ i: 0 ≤ S a2 S b2 − 2S 2 (ab) + S a S b , adic˘ S 2 (ab) a q.e.d. Aplica¸ii t 1. Fie patratul ABCD si M , N doua puncte pe cercul înscris în ac ¸ ˘ ˘ se arate ca ˘ 1 AABCD ≥ (AM · AN + BM · BN + CM · CN + DM · DN 3 Fie P, R, S, T mijloacele laturilor AB, BC, CD,DA. Din teorema m M A2 + M B 2 AB 2 M B2 + M C 2 B − , M R2 = − MP2 = 2 4 2 2 2 2 2 2 MC + MD MD + MA CD D − , MT 2 = − M S2 = 2 4 2 Adunând ob¸inem t 2 2 2 2 2 2 M P + M R + M S + M T = M A + M B + M C 2 + M D2 − Triunghiurile P M S ¸i T M R sunt dreptunghice, deci s M P 2 + M S 2 = P S 2 = AB 2 ¸i M T 2 + M R2 = T R2 = AB 2 . s Adunând ob¸inem M P 2 +M S 2 +M T 2 +M R2 = 2AB 2 , deci t M A2 +M B 2 +M C 2 +M D2 = 3AB 2 (egalitate cunoscuta). ˘ Analog, N A2 + N B 2 + N C 2 + N D2 = 3AB 2 . Folosind inegalitatea Cauchy-Buniakowski, avem:

Daca a1 , a2 , . . . an si b1 , b2 , . . . bn sunt numere reale, n ∈ N , n ≥ 2, ¸ ˘ inegalitatea Cauchy-Buniakowski: ¡ ¢¡ 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) ≤ a2 + a2 + · · · + a2 b2 + b2 + · · · 1 2 n 1 2 a2 an a1 cu egalitate daca si numai daca sau ai = bi = 0, = = ··· = ˘¸ ˘ b1 b2 bn n n ¡ ¢ P 2 P ak , S (ab) = ak bk . Avem: Demonstra¸ie. Notam S a2 = t ˘
k=1 k=1

¢¡ ¡ M A2 + M B 2 + M C 2 + M D2 N A2 + N B 2 + N C 2 + N D2
2

9AB 2 ≥ (AM · AN + BM · BN + CM · CN + DM · DN )2 ⇔ 3AABCD ≥ AM · AN + BM · BN + CM · CN + DM · D

≥ (AM · AN + BM · BN + CM · CN + DM · DN ) sau

2. Fie a1 , a2 , . . . an ∈ R. Sa se afle x1 , x2 , . . . xn stiind ca a1 x1 + ¸ ˘ ˘ n n P 2 P 2 2 2 2 +an xn = ai ¸i x1 + x2 + · · · + xn = ai . s
i=1 i=1
1

Profesori, Plopeni (Prahova)

41

Conform inegalit˘¸ii C-B, avem: at

¸ cu egalitate daca xi = kai , i = 1, n. Tinând cont de condi¸iile din e t ˘ µn ¶ ¶µ n ¶ µn P 2 2 P 2 P 2 c˘ a ai ai ai , care are loc cu semnul de egalita ≤
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1

¡ ¢¡ (a1 x1 + a2 x2 + · · · + an xn )2 ≤ a2 + a2 + · · · + a2 x2 + x2 + · · 1 2 n 1 2

Dac˘ not˘m Ai Mi = xi , iar Ai Ai+1 = ai , aceast˘ ultim˘ rela¸ie a a a a t 2 2 2 2 2 +x2 + · · · + xn = (a1 − x1 ) + (a2 − x2 ) + · · · + (an − xn ) sau, efectu x2 +x2 +· · ·+x2 = x2 +x2 +· · ·+x2 +a2 +a2 +· · ·+a2 −2 (a1 x1 + a2 x2 + · 1 2 n 1 2 n 1 2 n ¢ 1¡ 2 2 a + a + · · · + a2 . Aplicând ineg ⇔ a1 x1 + a2 x2 + · · · + an xn = n 2 1 ¡ 2 ¢¡ avem: (a1 x1 + a2 x2 + · · · + an xn )2 ≤ x2 + x2 + · · · + x2 a2 + a2 + 1 2 n 1 2 egalitate daca ¸i numai daca ai = kxi , i = 1, n. În consecin¸a, rezulta c t˘ ˘s ˘ ˘ ¶ µ ¢ 2 ¡ 2 ¢¡ 2 1¡ 2 2 2 2 2 2 a + a2 + · · · + an ≤ x1 + x2 + · · · + xn a1 + a2 + · · · + 2 1 ¢ 1¡ 2 a1 + a2 + · · · + a2 ≤ x2 + x2 + · · · + x2 , ⇔ 2 n 1 2 n 4 adic˘ rela¸ia dorit˘. Pentru a avea egalitate punem condi¸ia ai = k a t a t gasim k = 2. Deci M1 , . . . Mn sunt pe mediatoarele laturilor poligonu ˘ inscriptibil, iar M va fi centrul cercului circumscris lui. ( a+b 4. Sa se determine suma elementelor mul¸imii M = abc | p t ˘ 3 (a2 + ¢ ¡ 2 Inegalitatea (a + b + c)2 ≤ 3 a + b2 + c2 se deduce imediat cu a a+b+c lit˘¸ii C-B. Deci p at ≤ 1, cu egalitate pentru a = b = 3 (a2 + b2 + c2 ) ca M = {111, 222, 333, . . . , 999} ¸i 111 + 222 + · · · + 999 = 111 (1 + 2 s ˘ = 111 · 45 = 4995. 42

t Observa¸ie. Pentru n = 3 ¸i a1 = 2, a2 = 2, a3 = 3 ob¸inem prob t s (Alfred Eckstein, G.M. - 11/2000). 3. Fie A1 , A2 , . . . An un poligon convex si M un punct în interi ¸ proiecteaza M pe laturile A1 A2 , A2 A3 , . . . , An A1 în punctele M1 , M2 , . ˘ arate ca: ˘ 1¡ A1 A2 2 + A2 A3 2 + · · · + A A1 M1 2 + A2 M2 2 + · · · + An Mn 2 ≥ 4 Fie i ∈ {1, 2, 3, . . . , n} fixat. În triunghiurile M Ai Mi ¸i M Ai+1 Mi s rema lui Pitagora: Mi M 2 = Ai M 2 − Ai Mi 2 = Ai+1 M 2 − Ai+1 Mi2 An+1 = A1 ). Scriind a doua egalitate pentru i = 1, n ¸i sumând, gasim s ˘ n n X X Ai Mi 2 = Ai+1 Mi 2 .
i=1 i=1

rela¸ia precedent˘ este o egalitate ¸i rezult˘ c˘ xi = kai , i = 1, n. Înloc t a s a a n n P 2 P 2 condi¸ie din enun¸, ob¸inem: t t t ai = k 2 ai , deci k2 = 1 ¸i xi = ai , s

Concursul "Recrea¸ii Matematice" t
Edi¸ia a II-a, Ia¸i, 27 August 2002 t s Clasa a VII-a

1. Fie x, y, z ∈ (0, ∞) cu x + y + z = 1. Sa se determine cele mai m ˘ care le pot lua expresiile ³ xy ´2 ³ yz ´2 µ zx ¶2 xy yz zx E= + + . + + ; F = z x y z x y a s s t √Cornel Noan˘, Foc¸ani ¸i Lucian Tu¸es s 2. Fie n ∈ N∗ ¸i x = n2 + n. a) S˘ se arate c˘ x ∈ R\Q ¸i s˘ se afle [x]. a a s a b) S˘ se determine primele dou˘ zecimale de dup˘ virgul˘ ale a a a a n = 20022002 . Cornel Noa 3. Fie dat un segment [M N ]. Construi¸i numai cu rigla ¸i compa t s ABCD astfel încât M ∈ [AB], AM = M B, iar N ∈ [AC], AN = 3N toate construc¸iile care trebuie efectuate.) t Gabrie

Clasa a VIII-a

1. Daca suma, produsul ¸i câtul a doua numere ira¸ionale sunt, fie s t ˘ ˘ ra¸ionale, calcula¸i suma cuburilor celor doua numere. t t ˘ Claudiu-¸ tefan Popa, Ia¸i (Recrea¸ii Matemat S s t 2. S˘ se rezolve în Z × Z ecua¸ia x2 (y + 1) + y 2 (x + 1) + 1 = 0. a t Gabrie 3. Fie ABCA0 B 0 C 0 un trunchi de piramida oarecare. Notam cu G, G ˘ ˘ greutate ale bazelor, iar {D} = BC 0 ∩ CB 0 , {E} = AC 0 ∩ CA0 , {F } = A se arate c˘ dreptele BE, CF ¸i GG0 sunt concurente. a s Dan B

Clasa a IX-a

1. S˘ se rezolve în R ecua¸ia xn − 3 [x] + 2 = 0, n ∈ N∗ . a t Cornel Noa

2. S˘ se arate c˘ pentru orice α ∈ (0, 2π), exist˘ n ∈ Z astfel încât a a a Gheorghe t˘ 3. Fie Db , Dc , Fa , Ea puncte de tangen¸a ale cercurilor exînscrise tr cu¸itunghic ABC cu dreptele suport ale laturilor, astfel încât B ∈ (Dc C) t A B B ∈ (AFa ), C ∈ (AEa ). Sa se arate ca: Dc Fa kDb Ea ⇔ sin2 = sin2 ˘ ˘ 2 2 Temistocle

Clasa a X-a

1. Fie P ∈ R [X], P (X) = X n + an−1 X n−1 + · · · + a1 X + a0 . a) S˘ se arate c˘ dac˘ toate r˘d˘cinile polinomului sunt reale ¸i m a a a a a s n 2, atunci (−1) P (1) + an−1 + 2n ≥ 1. 43

b) S˘ se arate c˘ dac˘ toate r˘d˘cinile polinomului sunt reale, pozit a a a a a 2n + 2n−2 an−2 + 2n−4 an−4 + . . . decât 2, atunci n−1 < −1. 2 an−1 + 2n−3 an−3 + 2n−5 an−5 + . . . Carmen Nejneru ¸i Vlad Ma s √ ¢ ¡ 2. Sa se arate ca cos n arctg 2 2 ∈ Q, ∀n ∈ N. ˘ ˘ Gheorghe 3. Fie A, B dou˘ puncte fixate, iar M un punct variabil în plan. a imaginile lui M prin rota¸iile în jurul punctului A, respectiv B, de ungh t −0− 0 −→ π a a s t a t a − . Dac˘ vectorul A B p˘streaz˘ aceea¸i direc¸ie, ar˘ta¸i c˘ M parcur a 2 Reciproca este adevarata? ˘ ˘ Gabrie

Clasa a XI-a

1. a polinoame, fiecare având câte o r˘d˘cin˘ a a a µ Fie P, Q ∈ R [X] dou˘µ ¶ ¶ 1 1 4 4 P a t a + x + Q (x) = Q + x + P (x) , ∀x ∈ R, ar˘ta¸i c˘ 2002 2002 Lucian Tu¸es t 2. Fie A ∈ Mn (R) astfel încât exist˘ m ∈ N, m > n ≥ 3 ¸i α ∈ a s pentru care Am+1 − αAm − αA + In = On . Sa se arate ca |det A| = 1. ˘ ˘ Lucian-Georges L˘dunc˘, Ia¸i (Recrea¸ii Matema a a s t 3. Determina¸i func¸iile continue f : (0, 1) → (0, ∞) pentru care f t t ¶ µ xy , ∀x, y ∈ (0, 1). =f 2xy − x − y + 1 Lucian L

44

Concurs de admitere 2002, Ia¸i s

Facultatea de Informatic˘, Universitatea "Al. I. C a

Analiz˘ matematic˘ a a 1. Fie (an )n∈N , (bn )n∈N doua ¸iruri de numere reale. ˘s i) Dac˘ (an )n∈N converge c˘tre a ¸i (bn )n∈N converge c˘tre b, ce se a a s a despre convergen¸a ¸irului a0 , b0 , a1 , b1 , . . . , an , bn , . . . ? S˘ se justifice r t s a √ (−1)n ¸i bn = (−1)2n+1 + n+2 n, ∀n ∈ N, s˘ se studiez a s ii) Dac˘ an = a n+1 ¸irului a0 , b0 , a1 , b1 , . . . , an , bn , . . . . s ¡ ¢ 2. Fie func¸ia f : [−1, 1] → R, f (x) = ln x2 + 1 . S˘ se arate c˘: t a a i) |f (x2 ) − f (x1 )| < |x2 − x1 |, ∀x1 , x2 ∈ [−1, 1], x1 6= x2 ; ii) exist˘ un singur x0 ∈ (−1, 1), astfel încât f (x0 ) = x0 . a

Algebr˘ a 1. Fie (G, ∗) ¸i (Γ, ◦) dou˘ grupuri. S˘ se demonstreze c˘ dac˘ f s a a a a izomorfism, atunci ¸i f −1 : Γ → G este izomorfism. s 2. Fie dat q ∈ Q∗ . Sa se arate ca: ˘ ˘ i) func¸ia f : Z → Q, f (k) = q k , este morfism de la grupul (Z, t (Q∗ , ·); ii) dac˘ q ∈ {−1, 1}, atunci exist˘ un subgrup al lui (Q∗ , ·) izom a / a (Z, +). Sa se precizeze acest subgrup. ˘ 3. Fie f ∈ Z3 [X], f = b ⊕ X ⊕ X 2 ⊕ · · · ⊕ X n−1 , n ∈ N∗ . Arata¸i c 1 ˘ t 2, as a prin X ⊕ b dac˘ ¸i numai dac˘ n este multiplu al lui 3. 4. S˘ se descompun˘ în factori ireductibili peste Q, R ¸i respectiv a a s g = X 4 + X 3 − X 2 − 2X − 2, ¸tiind ca g se divide prin X − α, unde α es s ˘ de ordinul trei a unita¸ii. ˘t

Algebr˘ - colegiu a 1. Fie A ∈ M2 (R), t (A) suma elementelor de pe diagonala princip A ¸i det (A) determinantul matricii A. Sa se arate ca: s ˘ ˘ i) A2 −t (A)·A+det (A)·I2 = O2 , unde I2 ¸i O2 sunt matricea unita s matricea nul˘ din M2 (R); a ii) daca A2 = 2 , atunci t (A) 0. O = ˘ a11 a12 a13 2. i) Fie A = a21 a22 a23  ∈ M3 (R). S˘ se scrie explicit to¸i a t a31 a32 a33 apar în expresia determinantului matricii A ¸i care sunt de forma (−1)i+ s ii) α fiind un parametru real, sa se discute ¸i sa se rezolve sistemul s ˘ ˘ ½ 2x − 3y − z = 1 . −4x + 6y + 2z = −2α √ ª © a t a 3. Fie H = x + y 2 | x, y ∈ Q, x2 − 2y 2 = 1 . Ar˘ta¸i c˘ H este a lui R în raport cu înmul¸irea ¸i c˘ toate elementele lui H sunt sim t s a raport cu opera¸ia indus˘. t a 4. Sa se determine polinoamele f, g ∈ Z [X], de gradul 1, astfel încâ ˘ ¡ 2 ¢ ¢ ¡ X + 2X + 2 · f + X 2 + 3X + 3 · g = 1. 45

Fac. de Electronic˘ ¸i Telecomunica¸ii, Univ. Tehnic˘ " as t a
Matematic˘ a

1. Ce rela¸ie exista între numerele reale A = n n+1 ¸i B = (n + 1) t s ˘ a) A > B; b) A = B; c) A < B; d) A ≥ B; e) A ≤ B k−2 k 2. Mul¸imea solu¸iilor inecua¸iei C16 > C16 este t t t a) {4, 5, . . . , 9}; b) ∅; c) {17, 18, 19}; d) {10, 11, . . . , 16}; e) {1 √ 3. Fie inecua¸ia logx x + 30 ≥ 1. Solu¸iile acestei inecua¸ii sunt t t t a) x ∈ (−∞, −5]; b) x ∈ [6, ∞); c) x ∈ (1, 6]; d) x ∈ (1, ∞); Z 3 dx 4. Fie I (a) = , a ∈ R ¸i L = lim I (a). Atunci: s a→2 |x − a| + 1 1 a) L = 2; b) L = 2 ln 2; c) L = 4 ln 2; d) L = 8 ln 2; e) L =   αx + βy + 2z = 1 αx + (2β − 1) y + 3z = 1 5. Sistemul cu α, β ∈ R este com  αx + βy + (β + 3) z = 2β − 1 terminat pentru a) α ∈ R, β = −1; b) α = 0, β = 5 sau α ∈ R, β = 1; c) α = 0, d) α = 0, β = −1 sau α ∈ R, β = 5; e) α ∈ R, β ∈ R. √ sin2 x cos2 x 6. Sa se afle solu¸iile ecua¸iei t t − = ˘ cos x (1 + tg x) sin x (1 + ctg x) π π π a) x = kπ ± ; b) x = 2kπ ± ; c) x ∈ ∅; d) x = kπ ± ; e) x = 2 3 6 (1 + i)2002 7. Num˘rul complex a n este real pentru n ∈ N de forma (1 − i) a) n ∈ N; b) n = 4k; c) n = 4k + 1; d) n = 4k + 2; e) n = 4k + 8. Se consider˘ polinoamele f, g ∈ R [X], f = X 2n − X n + X 4 + 1, g a Sa se determine restul r al împar¸irii polinomului f la polinomul g. ˘ ˘t a) r = (n + 4) X − n − 2; b) r = nX; c) r = (n + 2) X + n d) r = (n + 4) X + n − 2; e) r = 2nX. ¶ µ µ x−2 9. Se consider˘ func¸ia f care satisface rela¸ia: 2f a t t +f x+1 pentru orice x ∈ R\ {−1, 2}. Valoarea derivatei f (n) (−2) este n! n! n! n! ; d) (−1)n n ; e a) (−1)n n+1 ; b) n+1 ; c) (−1)n 3 3 2 · 3n 3 xn + 1 10. Func¸ia f : D → R, D ⊂ R, f (x) = 3 t , n ∈ N, are cel pu¸in t x +1 ¸i nu admite asimptote orizontale sau oblice pentru vertical˘ s a a) n = 2k + 1, k ∈ N; b) n ∈ N; c) n < 4; d) n = 4; e) n = 2 Matematic˘ - ingineri a

Fac. de Automatic˘ ¸i Calculatoare, Univ. Tehnic˘ "G as a

1. Valorile parametrului real a pentru care r˘d˘cinile x1 , x2 ale ec a a ¢ ¡ −2 a2 + 2a + 1 x + a2 + 1 = 0 satisfac x1 + x2 ≤ 4x1 x2 sunt: a) a > 0; b) a = 0; c) a = −1; d) a = 1; e) a 6= 2. 2. Fie polinoamele f = X 2n − X n + X 4 + 1, n > 4 ¸i g = (X s determine restul împ˘r¸irii lui f la g. at 46

a) (n + 4) X − n − 2; b) nX + n − 2; c) (n + 2) X − n − d) (n + 4) X + n − 2; e) (n − 4) X + n −  2. 1 1 3. Daca a este o radacina a ecua¸iei x2 + x + 1 = 0 ¸i A = 1 a t s ˘ ˘ ˘ ˘ 2 1      a 3 0 0 2 0 0 1 0 a) A2 = 0 0 3; b) A2 = 0 0 2; c) A2 = 0 0 0 3 0   0 2 0   0 1 2 2 0 3 3 0 d) A2 = 0 2 2; e) A2 = 0 3 3. 2 0 2 3 0 3 1 4. Legea de compozi¸ie x ∗ y = (x + y − xy + 1) este o lege de gr t 2 pe mul¸imea: t a) R; b) R\ {0}; µc) R\ {0, 1}; d) R\ {1}; e) R\ {−1}. ¶ 1 1 1 . 5. Sa se afle lim + + ··· + ˘ n→∞ 2n + 1 2n + 2 2n + n 3 π 1 3 a) ln 2; b) ln ; c) ; d) e; e) 1 + ln . 2 2 2 2 x+m − 6. Se d˘ func¸ia f : R\ {−2} → R, definit˘ prin f (x) = a t a e x+2 este parametru real. Sa se precizeze valorile lui m pentru care f are do ˘ extrem. a) m ∈ [2, 6]; b) m ∈ (−∞, 2/3]; c) m ∈ (2/3, 6); d) m ∈ (−∞, 2 e) m ∈ (−∞, 2/3) ∪ (6, ∞). Z 1 2 x + 7. S˘ se determine parametrul a, astfel încât s˘ avem 1 < a a 2 0Ã x + √ √ 2 3 2 3 a) 3 < a < 3 + ; b) 3 − < a < 3; c) 3 < a < 3 1 + π π √ 7 π π . d) 3 − < a < π; e) 3 < a < 6 2 8. Se d˘ un triunghi de arie S ¸i de laturi a, b, c. Fie M, N, P proiec a s cercului înscris pe laturi. Se cere aria 4M √ P . N √ abc (a + b + c) S2 3 3S 2 3 a+b+c 2 S ; b) ; c) ; d) a) 2 ; e) ab 3abc 16S 3abc (a + b + c) 9. S˘ se rezolve ecua¸ia sin (2x + 1) = cos (2x − 1). a t π π π π π π π π a) ± +k ; b) ± +kπ; c) +k ; d) (−1)k +k ; e) (−1)k 8 2 8 8 2 8 2 8 10. Unghiul diedru dintre doua fe¸e adiacente ale unui octaedr ˘ t a a a m˘sura, exprimat˘ în radiani, egal˘ cu: √ √ 2π 5π 3 3 π ; c) ; d) 2 arccos ; e) 2 arcsin . a) ; b) 2 3 8 3 3 Matematic˘ - colegiu a 1. Solu¸iile sistemului t ½ xy + x + y = 11 sunt: x2 y + xy 2 = 30 47

a) (x, y) ∈ {(−2, 3) , (−3, 2)}; b) (x, y) ∈ {(1, −5) , (−5, 1) c) (x, y) ∈ {(2, 3) , (1, 5)}; d) (x, y) ∈ {(3, 2) , (5, 1)}; e) (x, y) ∈ {(2, 3) , (3, 2) , (1, 5) , (5, 1)}. 2. Sa se rezolve inecua¸ia log2 (9 − 2x ) > 3 − x. t ˘ a) x < 8; b) 0 < x < 3; c) 2  x < 4; d) x > 3; e) nu exist˘ < a  1 0 1 3. Dac˘ matricea A = 0 1 0 satisface A3 = aA2 + bA, atunc a 1 0 1 a) (a, b) = (3, 2); b) (a, b) = (3, 3); c) (a, b) = (2, 2); d) (a, b) = e) (a, b) = (−2, 3). 4. Pe R se define¸te legea de compozi¸ie ∗ prin rela¸ia: x ∗ y = xy + s t t ∀x, y ∈ R. Sa se determine a, b ∈ R astfel încât legea sa fie comutativa ˘ ˘ ˘ √ 1 1+ 5 1 ,b = a) a = 1, b = ; b) a = 0, b = 0 sau a = 1, b = ; c) a = 2 √ 2 2 √ 1− 5 1− 5 ,b = ; d) a = 4, b = 2; e) nu exist˘ solu a a= 2 4 r 2 n +1 n+1 ln . 5. Sa se afle lim ˘ n→∞ n+2 n √ 1 a) ; b) 1; c) e; d) e; e) ∞. 2 x2 + mx + 2 6. Se considera func¸ia f (x) = 2 t , unde m ∈ R este un p ˘ x + 2x + m se determine m, astfel încât domeniul ei de defini¸ie s˘ fie R ¸i s˘ admi t a s a puncte de extrem. a) m∈(1, 2)∪(2, ∞); b) m∈(2, ∞); c) m∈(−3, ∞); d) m∈(1, 2); e) m R xdx , x ∈ (−a, ∞) (a 6= 0). 7. Sa se calculeze ˘ (x + a)3/2 ¶ µ ¶ µ √ √ 1 a + C; b) 2 + C; c) √ a) 2 x+a− √ x+a− √ x+a x+a x + 2a 2x+a+1 √ + C; e) 2 √ + C. d) 3 x+a x+a 8. Într-un patrulater convex se cunosc diagonalele d1 , d2 ¸i un ungh s Se cere aria patrulaterului ale carui vârfuri sunt mijloacele laturilor cel ˘ ¢ 1 1¡ 2 1 d + d2 − d1 d2 sin a) d1 d2 cos α; b) d1 d2 sin α; c) 2 4 4 4 1 1 1 d) d1 d2 (sin α + cos α); e) (d1 + d2 )2 sin α. 4 16 9. Se dau numerele x = cos 3, y = tg 3, z = ctg 3. Atunci a) x < y < z; b) y < x < z; c) z < y < x; d) x < z < y; e) z 10. Locul geometric al centrelor sferelor ce trec prin dou˘ puncte d a este a) o sfera; b) o dreapta; c) doua drepte perpendiculare; d) u ˘ ˘ ˘ e) doua plane perpendiculare. ˘

48

Capacitate - teste preg˘titoare a

Testul 1 (prof. Gheorghe TIMOHE) ¡ I. 1. Valorile ra¸ionale ale numerelor x ¸i y pentru care x t s √ ¢ √ √ ¡√ +y 2 + 2 3 = −4 2 − 3 sunt ......................... 2. Descompus˘ în produs de doi factori expresia E (x) = x2 − 9y 2 − a egala cu ......................... ¸ · ¸ · ¸ · ¸ · ¸ · ¸ · ˘ · ¸ · 98 97 96 95 94 93 99 + + + + + + + 3. Fie E = 98 97 96 95 94 √ 93 92 unde [x] - partea întreag˘ a num˘rului x ∈ R; atunci E = ................. a a p p √ √ 4. Solu¸ia în N a inecua¸iei 3 + 2 2 x + 3 − 2 2 x < 2 este .... t t 5. Daca numerele prime x ¸i y satisfac rela¸ia 2x + 3y = 16, s t ˘ ........................., y = ......................... 6. Într-un vas în form˘ de cub se toarn˘ 6 l ap˘, ceea ce reprez a a a capacitatea vasului. Diagonala cubului este egala cu ......................... ˘ 7. Dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic sunt direct propor¸ t √ ¸i 10, iar diagonala are lungimea de 10 2 cm. Volumul paralelipipedulu s 8. Fie ABCD un trapez cu bazele AB = 13 cm ¸i CD = 15 cm, M s încât M D = 2M A ¸i M N kAB, N ∈ [BC]. s BN a) Valoarea raportului este ......................... b) M N = ......... BC 9. Fie AC ¸i BC doua tangente la un cerc C (O, R) în A ¸i B, m(∠ s s ˘ AO = 8 cm. a) m(∠AOB) = ......................... b) lungimea coardei AB = ........ II. 1. a) Reprezenta¸i într-un sistem de coordonate carteziene to t (x, y) care verifica rela¸iile |x − 1| = 3 ¸i |x − y| ≤ 3. t s ˘ b) Fie E (x) = (3 |x| − 1) / |x|. Determina¸i x ∈ R∗ pentru care E (x t 2. Demonstra¸i c˘ suma distan¸elor de la vârfurile unui triunghi t a t exterioar˘ lui este egal˘ cu suma distan¸elor de la mijloacele laturilor t a a t aceea¸i dreapta. s ˘ 3. Pe planul patratului ABCD de latura a se ridica perpendicular ˘ ˘ ˘ Fie M ¸i N proiec¸iile lui A pe (OBC) ¸i (OCD), iar P ¸i L proiec¸ii s t s s t pe (AOD), respectiv M H. S˘ se determine: a) M P ¸i AL; b) ungh a s planelor (AM H) ¸i (ABC); c) pozi¸ia punctului Q pe OC astfel înc s t 4OBD sa fie minim. ˘ Testul 2 (prof. Gheorghe TIMOHE)

I. 1. Propozi¸ia "∀n ∈ N, n (n + 3) + 3 este numar prim" este ....... t ˘ 1 1 2 1 + +···+ . Dintre S ¸i este mai mare .... s 2. Fie S = 100 101 299 3 3. Solu¸iile ecua¸iei ||3x − 1| − 12| = ´ sunt ......................... t t 4 ³√ ab, a ∩ (b, (a + b) /2) = ............... 4. a) Dac˘ 0 < b < a, atunci a ¡ 1999 2000 ¢ , 2 ½ ∩ Z, atunci card A = ......................... b) Dac˘ A = 2 a |x + 2| + |y − 3| = 7 5. Rezolvând sistemul , ob¸inem (x, y) ∈ .... t |x + 2| + 3 = y − 3 6. Fie ABCD - trapez de baze AB = 7 cm, CD = 2 cm ¸i latur s 49

BC = 4 cm ¸i AD = 3 cm. M˘sura unghiului dintre AD ¸i BC s a s ......................... grade. 7. Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 - cub. Atunci m(∠ (A0 C 0 , AD0 )) = ........... 8. Aria 4ABC este 268 cm2 . Aria triunghiului format de mijloa sale este ......................... 9. Fie 4ABC cu m(∠A) = 60◦ , m(∠B) = 80◦ , (AA0 , (BB 0 , (CC 0 unghiurilor 4ABC (A0 , B 0 , C 0 apar¸in cercului circumscris 4ABC). t a) m(∠B 0 C 0 A0 ) = ......................... b) m(∠A0 B 0 C 0 ) = ................... II. 1. Fie f : R → R, f (x) = 3x + 1, g : R → R, g (x) = −x + 1. a) Calcula¸i aria suprafe¸ei determinat˘ de graficele func¸iilor ¸i Ox t a ¡ t s © t √ ¢ª b) A = (x, y) | x, y ∈ R∗ , f (x + y) ≤ f 2 xy . Reprezenta¸i gr t + lui A. √ ª © c) B = n ∈ N | |g (n)| ≤ 8 2 . Determina¸i suma elementelor din t √ ¢ ¡√ √ ¢ ¡√ ¡√ ¢ ¡√ 2. Fie numerele a = 2+1 3 − 2 . . . 100 + 99 10 √ ¢ ¡√ √ ¢ ¡√ √ ¢ ¢ ¡√ ¡√ 2−1 3 + 2 . . . 100 − 99 101 + 100 . b= a) Ar˘ta¸i c˘ a + b > 2. b) Compara¸i numerele (1 − a) (1 + b) ¸i b a t a t s 3. Tetraedrul ABCD se sec¸ioneaz˘ cu un plan α paralel cu mu t a [CD], AB = a, CD = b. Planul α intersecteaz˘ muchiile [BD] , [BC] , [ a N, M, P ¸i respectiv Q. s a) Demonstra¸i c˘ patrulaterul M N P Q este paralelogram. t a BM b) Daca = x, x > 0, exprima¸i aria paralelogramului M N P Q t ˘ MC a, b, x ¸i masura unghiului dintre AB ¸i CD. s ˘ s c) Determina¸i pozi¸ia punctului M ∈ [BC] pentru care aria par t t M N P Q este maxim˘. a

Testul 3 (prof. Lidia BOSÂNCIANU )

1. Cel mai mic numar natural nenul divizibil cu 88 ¸i care poa s ˘ produsul a trei numere naturale consecutive este ......................... 2. Dac˘ a, b, c, d ∈ R, ¸i cd = 1, valoarea minim˘ a expresiei a2 + b a s a +2ab − 2ac − 2ad − 2bc − 2bd + 14 este ......................... 3. Numerele 5 − x, 2x + 3 ¸i 5x − 2, x ∈ R, reprezinta lungimile s ˘ triunghi. Atunci x ∈ ......................... 2 2 4. Ecua¸iile (m − 1) (x + 2)+9 = (m − 1) −3 (m − 1) (x + 2), (m − t = 3 (3x + m + 5), m ∈ R sunt echivalente daca m ......................... ˘ 5. Fie f : R → R, f (x) = 2 |x| − f (−1) − 3, ∀x ∈ R. Atunci f (x) = 6. Fie ABCD un dreptunghi, M A⊥ (ABC), N mijlocul lui (BC), √ = 6 cm ¸i M D = 4 3 cm, atunci d (M, DN ) = ......................... s 1 7. Fie 4ABC oarecare, M ∈ (BC) astfel încât M C = BC, N 3 1 AP încât AN = AC, iar AM ∩ BN = {P }. Atunci = ..................... 4 PM 8. ABCDA0 B 0 C 0 D0 este un paralelipiped dreptunghic cu perime cm. Daca diagonala paralelipipedului are lungimea de 20 cm ¸i formeaz s ˘ lateral˘ un unghi cu m˘sura de 30◦ , volumul [ABCDA0 B 0 C 0 D0 ] este .... a a 9. Fie un con circular drept cu sec¸iunea axial˘ un triunghi isoscel t a 50

¸i perimetrul 18 cm. s a) M˘sura unghiului corespunz˘tor sectorului de cerc ob¸inut prin a a t conului este ......................... b) Volumul conului este ......................... II. 1. S˘ se g˘seasc˘ ultimele dou˘ cifre ale num˘rului a a a a a ¢ 2n ¡ 2n £¡ 2n 2n+1 2n+2 2n+3 2n+1 A= 2 +2 +2 +2 + 42n+2 + 42n ·4 + 4 + 4 −

22n+1 + 22n+3 , n ∈ N∗ . 4n + 4n+1 a 2. Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗ cu x1 x2 . . . xn = 1. S˘ se demonstreze in + √ √ √ (x1 + x2 + 1) (x2 + 2 x2 + 1) . . . (xn + n xn + 1) > 3 · 4 · · · · · n (n 3. V ABCD este o piramida patrulatera regulata având toate muchii ˘ ˘ ˘ a. Fie Q mijlocul lui (CV ) ¸i (C) cercul înscris în triunghiul V BC. s a) S˘ se arate c˘ (BDQ) ⊥ (V BC). a a b) Dac˘ M este un punct oarecare pe (C) ¸i N ∈ (BD), s˘ se determ a s a minima posibila pentru (M N ). ˘ ˘

5. Fie f : R → R, f (x − 1) = −3x + 1 − f (2), ∀x ∈ R. Atunci f (x 6. Fie M mijlocul laturii (AB) a dreptunghiului ABCD, M N ⊥ A \ ¸i 8M N = AC. Atunci m(BAC) = ......................... s b b 7. Fie 4ABC cu m(B)−m(C) = 40◦ . Fie AD ⊥ BC ¸i (AE bisectoa s \ D, E ∈ (BC). Daca (AD ¸i (AE împart BAC în trei unghiuri cu m s ˘ propor¸ionale cu 1, 2, 3, atunci masurile unghiurilor 4ABC sunt ........ t ˘ 8. Într-un cilindru cu diametrul de 4 cm ¸i în˘l¸imea de 25 cm se s at bile cu raza de 20 mm. a) Care este numarul maxim de bile ce încap în cilindru? ˘ b) Câte procente din volumul cilindrului ocupa bilele? ˘ 9. Într-o piramid˘ patrulater˘ regulat˘, sec¸iunea diagonal˘ este a a a t a dreptunghic isoscel. Atunci At /Al ¯= ......................... ¯ II. 1. Fie a, b ∈ Z. Arata¸i ca ¯a − b2 ¯ + a2 + a = 0 ⇐⇒ a = b = 0. ˘ t ˘ x2 x3 . . . xn + x1 x3 . . . xn + · · · + x1 x2 2. Rezolva¸i în N ecua¸ia y = t t x1 x2 . . . xn (x1 + x2 + · · · + xn 3. Fie 4ABC dreptunghic isoscel, (AB) ≡ (AC) ¸i AB = a. Se s (ABC), CS = a. a) Calcula¸i aria totala ¸i volumul piramidei SABC în func¸ie de a t t ˘s \ b) Afla¸i m((SAB) , (ABC)). t c) Daca CP ⊥ SB ¸i Q este mijlocul muchiei (SA), sa se demonstr s ˘ ˘ laterul ABP Q este inscriptibil. 51

¡ ¢631 . Atunci a = .................. 1. Fie a = 2 · 22 · 23 · · · · · 2100 − 162 ¡ a ¢ 2. Stiind c˘ 6 3 + bb + 2c = 493, atunci abc = ......................... ¸ a a−13 a 3. Dac˘ a = , a, b ∈ N∗ , atunci cea mai mare valoare pentru b b+7 ¾ ½ q¡ ¢ ¡ ¢ ab + 36 / ab − 36 ∈ N = .......... 4. Mul¸imea A = ab ∈ N | t
1

Testul 4 (prof. Lidia BOSÂNCIANU )

Solu¸iile problemelor propuse în nr. 1/2 t
Clasele primare

P.24. Afla¸i numerele a, b, c, d stiind ca verifica în acela¸i timp urm t s ¸ ˘ ˘ litati: a + 3 = b, b + 3 = c, c + 3 = d, a + 3 = 10. ˘¸ ( Clasa I ) Înv. Maria Solu¸ie. Din ultima rela¸ie afl˘m pe a, a = 10 − 3 = 7, apoi b = t t a c = 10 + 3 = 13, d = 13 + 3 = 16.

P.26. Pe trei borcane de compot, unul de cire¸e, altul de vi¸ine si s s ¸ amestec de cire¸e si vi¸ine, toate etichetele au fost puse gre¸it. Sco¸â s ¸ s s t fruct dintr-un singur borcan, determina¸i con¸inutul fiecaruia. t t ˘ ( Clasa a II-a) Solu¸ie. Se scoate un fruct din borcanul cu eticheta CV. Dac˘ t a cirea¸a, atunci în borcanul cu eticheta V nu putem avea numai vi¸in s˘ s cire¸e. Rezulta ca avem cire¸e ¸i vi¸ine. În acest caz avem coresponde s s s s ˘ ˘ con¸inut CV →C, C →V, V →CV. Dac˘ fructul extras este vi¸in˘, t a s a coresponden¸a CV →V, C →CV, V →C. t

P.25. Un elev din clasa I, fixând un numar din sirul numerelor natu ¸ ˘ ca suma numerelor din fa¸a lui nu este mai mica decât 55, iar suma ace t ˘ ˘ cu numarul fixat nu depaseste pe 66. Despre ce numar este vorba? ˘ ˘¸ ˘ ( Clasa I ) Lumini¸a Popa t Solu¸ie. Suma numerelor din fa¸a numarului cautat poate fi 55 t t ˘ ˘ doua suma poate fi 66, 65, 64, . . . . Daca a doua suma nu este 66, at ˘ ˘ ˘ mare valoare posibil˘ a num˘rului c˘utat este 65 − 55 = 10. Suma p a a a numere nenule este 45, ceea ce nu corespunde datelor problemei. Deduc suma este 66. Daca prima suma nu este 55, atunci cea mai mare va ˘ ˘ ˘ a numarului cautat este 66 − 56 = 10 ¸i iara¸i ajungem la o contradic s ˘ ˘ ˘s c˘utat este 66 − 55 = 11. a

P.28. Câte pagini are o carte daca pentru paginarea ei s-a folosit c ˘ ori? ( Clasa a III-a) Crizantema Mironeanu Solu¸ie. De la pagina 1 la pagina 100 se folose¸te cifra 9 de 20 ori. t s de la pagina 1 la pagina 600 se folose¸te cifra 9 de 120 de ori. Pentru a s ori cifra 9 trebuie sa eliminam paginile: 600, 599, 598. Cartea are 597 p ˘ ˘

P.27. Sa se scrie numarul 31 folosind cele patru opera¸ii aritme t ˘ ˘ cifra 3 (se cer cel pu¸in doua solu¸ii). t t ˘ ( Clasa a II-a) Andrea Balla, el Solu¸ie. 1) [(3 + 3) · 3 − 3] · (3 − 3 : 3) + 3 : 3 = 15 · 2 + 1 = 31. t 2) [(3 + 3 : 3) · 3 − (3 − 3 : 3)] · 3 + 3 : 3 = 10 · 3 + 1 = 31.

P.29. Ioana si Alina au cules împreuna 165 de nuci. Ioana a cule ¸ ˘ nuci decât Alina; ea face un calcul si observa ca triplul diferen¸ei di t ¸ ˘ ˘ nucilor culese de ele reprezinta tocmai numarul nucilor culese de Alina ˘ ˘ 52

P.32. Un parinte î¸i împarte averea astfel: la primul copil 10 m s ˘ cincime din rest, la al doilea copil 20 de milioane plus o cincime din al treilea 30 de milioane plus o cincime din noul rest si a¸a mai depar ¸ s suma împar¸ita de parinte, precum si numarul copiilor, stiind ca to¸i t ˘ ¸ ¸ ˘ ˘ ˘ ˘ t egale. ( Clasa a IV-a) Mihai G Solu¸ie. Din faptul ca primii doi copii au primit sume egale rezulta c t ˘ ˘ 4 s 5 = 10, adic˘ R1 − R2 = 50. Al doilea copil prime¸te din suma de a 5 4 ce înseamna ca ˘ ˘ din R1 depa¸e¸te pe R2 cu 20 milioane. Avem R1 ˘s s 5 t 4 · R1 : 5 − R2 = 20 de unde rezulta R1 : 5 = 30. Ob¸inem R1 = 5 ˘ S = 10 + 150 = 160 (milioane). Deci suma împar¸ita este de 160 mili t ˘ ˘ copil a primit 10 + 150 : 5 = 40 (milioane). Num˘rul copiilor este 160 : a

P.31. O veveri¸a descopera un alun încarcat cu fructe si î¸i face p t˘ ¸ s ˘ ˘ iarna transportând la scorbura sa alternativ: o data doua alune, o da ˘ ˘ ˘ Dupa ce transporta 47 de alune, face o pauza pentru a se odihni. Sa s ˘ ˘ ˘ ˘ distan¸a a parcurs veveri¸a în total, daca de la alun la scorbura ei este t˘ t ˘ x hm x dam x m, unde x are ca valoare cel mai mic numar natural po ˘ ( Clasa a IV-a) Înv. Mihai Solu¸ie. Numarul x nu poate fi 0. Înseamna ca x este 1. Distan¸a d t t ˘ ˘ ˘ la alun este de 1hm 1dam 1m= 111m. Pentru prima grup˘ de 5 alune pa a Alun-Scorbur˘-Alun-Scorbur˘, deci 3 · 111m. Pentru fiecare grup˘ de a a a restul de 42, parcurge traseul Scorbura-Alun-Scorbura-Alun-Scorbura, ˘ ˘ ˘ Deoarece sunt 8 grupe, veveri¸a va parcurge 8 · 4 · 111m. Pentru restul t parcurge traseul Scorbur˘-Alun-Scorbur˘, deci 2 · 111m. a a În total veveri¸a parcurge (3 + 32 + 2) · 111m = 37 · 111m = 4107m t

P.30. Arata¸i ca dintre oricare patru numere naturale diferite, m ˘ t ˘ 1 000 000, se pot alege doua a caror diferen¸a sa se împarta exact la 3. t˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ( Clasa a IV-a) Roxana Bolocan Solu¸ie. La împ˘r¸irea cu 3 resturile posibile sunt 0, 1, 2. Înseamn t at doua numere din cele patru vor da acela¸i rest la împar¸irea cu 3. Fi s ˘ ˘t b = 3d + r, a > b. Avem a − b = 3c − 3d = 3 (c − d).

cules fiecare fata? ˘ ( Clasa a III-a) Înv. Maria Solu¸ie. Examinând textul se constat˘ c˘ Alina are trei p˘r¸i ia t a a at par¸i din cele cinci par¸i egale. Alina a cules 165 : 5 · 3 = 33 · 3 = 99 (n ˘t ˘t a cules 165 − 99 = 66 (nuci).

Clasa a V-a
V.26. Sa se determine cifrele distincte si nenule ¸ ˘ a, b, c, d, e, f, g pentru care rezultatul înmul¸irii alaturate este t ˘ cel mai mare posibil: Ioan Sac˘leanu, Hârl˘u a a Solu¸ie. Avem ad = e < 10 ¸i ac = g < 10. Deoarece t s 53

g g

∗ ∗

cifrele a, b, c, . . . , g sunt distincte, rezult˘ c˘ ad, ac ∈ {1 · 2, 1 · 3, . . . , 1 a a 2 · 4, 3 · 1, 3 · 2}. Cum a 6= 1 (c˘ci altfel am avea d = e) ¸i c 6= 1, d 6= a s similare), urmeaz˘ c˘ ad, ac ∈ {2 · 3, 2 · 4, 3 · 2}. Ca urmare, pentru ca a a enun¸, sa fie maxim, luam g = 8, e = 6, a = 2, d = 3, c = 4. Au ramas d t ˘ ˘ ˘ b ¸i f . Observ˘m c˘ b, f ∈ {1, 5, 7, 9}. Dar b 6= 1 (c˘ci altfel f = 3 = s a a a (altfel f = 5 = b). Deci b = 7 ¸i f = 1 sau b = 9 ¸i f = 7. În consecin¸a s s t˘ mai mare este 209 · 403 = 84227 ¸i cifrele c˘utate sunt: a = 2, b = 9, s a e = 6, f = 7, g = 8.

V.27. Trei apicultori au tras împreuna 700 kg miere de albine. Cân ˘ mierea, primul apicultor a luat jumatate, al doilea jumatate din rest, al ˘ ˘ tate din noul rest, apoi opera¸iunea se repeta pâna se împarte toata m t ˘ ˘ ˘ afle câta miere a luat fiecare. ˘ C˘t˘lin-Cristian Bu a a Solu¸ie. Se observ˘ c˘ primul apicultor ia de dou˘ ori mai mult˘ m t a a a a doilea, iar al doilea de doua ori mai multa decât al treilea. Daca x notea ˘ ˘ ˘ de miere luat˘ de al treilea apicultor, atunci al doilea ia 2x, iar primul a rela¸ia x + 2x + 4x = 700. Rezult˘ c˘ x = 100; deci al treilea ia 100 kg t a a doilea 200 kg, iar primul 400 kg.

V.29. Sa se afle numerele abc pentru care abc = ac · b2 . ˘ Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan t t˘ s Solu¸ie. Valorile b = 0 ¸i b = 1 nu sunt posibile deoarece condi¸ia t s t scrie a0c = 0 ¸i respectiv a1c = ac ¸i aceste egalita¸i sunt false. Nici s s ˘t valoare posibil˘, c˘ci 100a + 20 + c = 40a + 4c ⇔ 60a + 20 = 3c, ceea c a a fals (3c poate fi cel mult 27). Pentru b = 3 avem: 100a + 30 + c = 90a + 9c ⇔ 5a + 15 = 4c. U . implic˘ c . 5, adic˘ c = 5, precum ¸i a = 1. Ob¸inem c˘ abc = 135 es a . a s t a

V.28. Arata¸i ca N1 = 32001 + 22001 si N2 = 32002 − 22002 sunt num ¸ ˘ t ˘ cu 5. Dorina Ca Solu¸ie. Ultima cifra a unui numar de forma 24n este 6, iar a unuia t ˘ ˘ este 1. Prin urmare, 22000 = 24·500 se termina în 6, iar 22001 = 22000 ˘ a cifr˘ 2. La fel ob¸inem c˘ 32001 se termin˘ în 3. Ca urmare, N1 se te a t a este, deci, divizibil cu 5. În privin¸a numarului N2 , observam ca 32002 se termina în 9, 22002 î t ˘ ˘ ˘ ˘ . N în 9 − 4 = 5. Deci, N . 5. .
2 2

problemei. Aratam ca nu putem avea b ≥ 4. ¢Într-adevar, abc = ac·b2 ⇔ 100a+ ˘˘ ˘ ˘¢ ¡ ¡ ¢ ¡ × (10a + c) ⇔ 10b = 10ab2 − 100a + b2 c − c ⇔ 10b = 10 b2 − 10 (1). Dac˘ b ≥ 4, atunci b2 − 10 > 0, b2 − 1 > 0 ¸i din (1) rezult˘ c˘ 10b ≥ a s a a (am minorat a cu 1 ¸i c cu 0). Constat˘m c˘ aceast˘ inegalitate nu-i s a a a valorile b = 4, 5, . . . , 9. Numarul abc = 135 este singura solu¸ie. t ˘ V.30. Daca xi , i = 1, 500 , sunt numere naturale nedivizibile ˘ 54

numarul N = 4x4 + 8x8 + 12x12 + · · · + 2000x2000 este divizibil cu 5. ˘ 1 2 3 500 Tamara Solu¸ia I (a autorului). Num˘rul xi , i = 1, 500, este de una t a M5 + 1, M5 + 2, M5 + 3, M5 + 4. Aratam ca x4 = M5 + 1. Într˘˘ ˘ i 4 (M5 + 1) = (M5 + 1) (M5 + 1) (M5 + 1) (M5 + 1) = M5 +1, (M5 + 2)4 = M5 + 1, (M5 + 3)4 = M5 + 34 = M5 + 1, (M5 + 4) = M5 + 4 Evident, avem ¸i faptul ca numerele x8 , x12 , . . . , x2000 sunt de forma M s ˘ i i i N = 4 (M5 + 1) + 8 (M5 + 1) + · · · + 2000 (M5 + 1) = M5 + 4 (1 + 2 + 501 · 500 = M5 + 2 · 500 · 501 = M5 . = M5 + 4 2 Solu¸ia II (dat˘ de eleva Tu¸escu Anca Stefania, Craiova). t a t ¸ ¢ ¡ 8 ¢ ¡ ¡ 4 N = 4x1 − 4 + 4 + 8x2 − 8 + 8 + · · · + 2000 x2000 − 2000 + 20 500

¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ N = 4 x4 − 1 + 8 x8 − 1 + · · · + 2000 x2000 − 1 + 4 (1 + 2 + · · · 1 2 500 501 · 500 Cum 4 (1 + 2 + · · · + 500) = 4 = 2 · 501 · 500, rezult˘ c˘ a a 2 al num˘rului N se divide cu 10. Pe de alt˘ parte, pentru¢ orice num a a ¡ nu-i divizibil¢cu 5, avem: U (x) ∈ {1, 2, 3, ¡ 6, 7, 8, 9}, ¡U x2 ¢∈ {1, 4, 6 4, ¡ ¢ {1, 6}, U x8 £ ∈ {1, 6} ¢¤ Ca ¡ x2 . etc. £ urmare, U x4 − 1£ , U ¡ 8 − 1 , . .¢¤ , U 1 ¢¤ ¡ 4 {0, 5}; iar U 4 x1 − 1 , U 8 x8 − 1 , . . . , U 2000 x2000 − 1 ∈ { 2 500 În consecin¸a, to¸i termenii din scrierea (1) a lui N sunt divizibili c t˘ t . N . 10. .

Clasa a VI-a

VI.26. Fie A = 4a + 6b − c, B = 4a − 3b − c, C = −3a − 11b a, b, c ∈ Z. Daca (A, B) = 23, arata¸i ca (A, B, C) = 23. ˘ ˘ t ˘ Cristiana Constanda . Solu¸ie. Nu trebuie s˘ ar˘t˘m, de fapt, decât c˘ C . 23. Avem c t a aa a . . . . deci 9b . 23 ¸i cum (9, 23) = 1, atunci b . 23. Din A = 4a + 6b − c . 23, u . s . . . . 23, deci c = 4a − 23k, k ∈ Z. În aceste condi¸ii, C = −3a − c˘ 4a − c . a t VI.27. Sa se rezolve în Z sistemul: 3x + 2y ≤ 8; ˘

= −3a − 11b − 28 (4a − 23k) = −115a − 11b + 28 · 23k, fiecare termen f de 23.

x − y ≤ 1; 3x Mihai Cr˘ci a

y = 3x − 1 ≤ 3 (1 + y) − 1 = 2 + 3y ⇒ −2y ≤ 2 ⇒ y ≥ −1; deoarece y ∈ y+1 ¸i singurele solu¸ii convenabile sunt (0 y ∈ {−1, 0, 1, 2}. Însa x = s t ˘ 3 VI.28. Sa se rezolve în N ecua¸ia t ˘ 1 · 2 + 2 · 3 + · · · + n · (n + 1) − (n + 1) − (n + 2) − · · · − 2n = 2 + 4 55

Solu¸ie. Avem: y = 3x − 1 ≤ 8 − 2y − 1 = 7 − 2y ⇒ 3y ≤ t

Dumitru - Dominic B

1 [k (k + 1) (k + 2) − 3 în care d˘m valori lui k de la 1 la n, ob¸inem prin sumare 1·2+2·3+· · · a t 1 = n (n + 1) (n + 2). Scazând în ambii membri ai ecua¸iei date suma 1 t ˘ 3 ob¸inem echivalent: t Solu¸ie. Plecând de la identitatea k (k + 1) = t

VI.30. Pe ipotenuza (BC) a triunghiului dreptunghic ABC se considera punctele N si M astfel încât BN = ¸ ˘ AB, CM = AC. Daca P si Q sunt proiec¸iile punctelor t ¸ ˘ M si N pe dreptele AN , respectiv AM , demonstra¸i ca t ˘ ¸ segmentele (M P ), (N Q) si (P Q) se pot constitui în laturile ¸ unui triunghi. C˘t˘lin Calistru, Ia¸i a a s Solu¸ie. Fie {R} = M P ∩ N Q ortocentrul 4AM N ; t atunci AR⊥BC. Avem: b \ [ \ m(BAM ) = m(BAR) − m(M AR) = 90◦ − m(B)− ³ ´ b \ \ − 90◦ − m(AM C) = m(AM C) − m(B) =

n (n + 1) n (n + 1) (2n + 1) n (n + 1) (n + 2) 2n (2n + 1) − = ⇔ = 3 2 2 6 n+1 altfel spus = 1, ceea ce antreneaza n = 5. ˘ 6 VI.29. În triunghiul ascu¸itunghic ABC, bisectoarea interioara a t ˘ intersecteaza înal¸imea AD în E, D ∈ [BC]. Fie F ∈ (DC astfel încâ ˘ ˘t Arata¸i ca BE⊥AF . ˘ t ˘ Tamara Solu¸ie. Fie E 0 ∈ [AB] astfel încât EE 0 ⊥AB. Cum t b E se afla pe bisectoarea lui B, este egal departat de la˘ ˘ 0 turile unghiului: ED = EE . Atunci 4AEE 0 ≡ 4F ED \ \ a a (C.I.), deci AEE 0 ≡ DEF , de unde rezult˘ c˘ E 0 , E, F sunt coliniare, adica F E 0 ⊥AB. Urmeaza ca E este or˘ ˘ ˘ tocentrul 4ABF , a¸adar BE⊥AF . s

b b b \ \ \ = m(M AC) − m(B) = m(M AR) + 90◦ − m(C) − m(B) = m(M 1 b \ \ \ Analog se arata ca ¸i m(CAN ) = m(N AR), deci m(M AN ) = m(A) = ˘ ˘s 2 4P AM ¸i 4QAN sunt triunghiuri isoscele, de unde M P = AP ¸i s s Urmeaza ca (M P ), (N Q), (P Q) se pot constitui în laturile unui triu ˘ ˘ 4AP Q.

p √ √ a + 2 − 2 ∈ Q. Gheorghe p √ √ √ √ Solu¸ie. Fie x = a + 2 − 2 ∈ Q. Atunci a + 2 = 2 + 2x 2 t 1 9 a, x ∈ Q, urmeaza ca a = 2 + x2 ¸i 1 = 2x. De aici, x = ¸i a = . R s s ˘ ˘ 2 4 VII.26. Determina¸i a ∈ Q stiind ca t ¸ ˘ 56

Clasa a VII-a

a=

Cum dorim ca sistemul s˘ aib˘ solu¸ii întregi, rezult˘ a = 2k, k ∈ Z. a a t a este imediat c˘ x1 = x2 = · · · = xn = −k constituie solu¸ie a sistemulu a t VII.28. Fie zece numere naturale nenule care au suma egala cu 55 ˘ ca printre ele exista trei care pot fi lungimile laturilor unui triunghi. ˘ ˘ Adrian Za Solu¸ie. S˘ ordon˘m cresc˘tor numerele: 1 ≤ a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ t a a a c˘ ai+1 < ai + ai+2 , ∀i = 1, 8; ar mai trebui s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ u a a aa a a {1, 2, . . . , 8} pentru care ai+1 > ai+2 − ai . Pentru aceasta, sa presupune ˘ ai+1 ≤ ai+2 − ai , ∀i = 1, 8, i.e. ai+2 ≥ ai + ai+1 , ∀i = 1, 8. Av a3 ≥ a1 + a2 ≥ 1 + 1 = 2, a4 ≥ a2 + a3 ≥ 1 + 2 = 3 ¸i în continuare a5 s a7 ≥ 13, a8 ≥ 21, a9 ≥ 34, a10 ≥ 55. Atunci a1 +a2 +· · ·+a10 ≥ 1+1+· adica 55 ≥ 143, absurd. ˘ VII.29. Fie ABCD un patrat, O centrul sau, iar M si P mijloacel ¸ ˘ ˘ (OA), respectiv (CD). Sa se arate ca triunghiul BM P este dreptungh ˘ ˘ Constantin Cocea ¸i Dumitru s Solu¸ia I (dat˘ de elevul Mihul Andrei, Ia¸i). Fie t a s M 0 , M 00 proiec¸iile punctului M pe BC ¸i respectiv CD. Avem: t s 1 1 0 0 00 s M M = (AB + OO ) ¸i M M = (AD + OP ) (ca linii mi2 2 0 s s jlocii în trapezele ABO O ¸i ADP O) ¸i deci M M 0 = M M 00 . Evident, M 0 B = M 00 P . Deducem c˘ 4BM 0 M ≡ 4P M 00 M , a MM deci M B ≡ M P ¸i BM M 0 ≡ P\ 00 . Ultima rela¸ie conduce s \ t 0M M 0M M \ ≡ M\ 00 . Unghiul M\ 00 fiind drept, urmeaz˘ a la BM P ca BM P este unghi drept ¸i, deci, 4BM P este dreptunghic isoscel. s ˘ \ Solu¸ia II. Fie a latura p˘tratului. Avem c˘ P A2 = t a a 5a2 . Aplicând teorema medianei în 4P AO AD2 + DP 2 = 4 10a2 10a2 ¸i în 4BOA, ob¸inem P M 2 = , BM 2 = , deci s t 16 16 2 5a ¸i atunci lungimile s P M = BM . Pe de alt˘ parte, BP 2 = a 4 P M , M B, P B sunt numere pitagoreice, de unde concluzia. VII.30. Fie ABCD un patrat de latura 1 si punctele M ∈ (AD) ˘ ˘ ¸ 1 , demonstra¸i ca 1 < AM + t ˘ {P } = BM ∩ AN . Daca SDCN P M = ˘ 2 57

√ p √ √ 9 2 2+1 √ 1 avem ca a + 2 − 2 = − 2 = ∈ Q. ˘ 4 2 2 VII.27. Determina¸i a ∈ R astfel încât sistemul t a2 a2 x2 +(a + 1) x1 + = x2 , . . . , x2 +(a + 1) xn−1 + = xn , x2 +(a + 1 1 n−1 n 4 4 sa admita numai solu¸ii întregi. t ˘ ˘ C˘t˘lin C a a Solu¸ie. Adunând membru cu membru ecua¸iile, efectuând reduceri t t n X³ a ´2 ob¸inem c˘ t a xi + = 0, de unde în mod necesar x1 = x2 = · · · 2 i=1

Emil Vas Solu¸ie. Fie x = AM , y = BN , z = P P 0 (unde P P 0 ⊥AB). t 1 Din ipoteza, SABM +SABN −SABP = , prin urmare x+y−z = ˘ 2 z BP 0 P 0A xy x+y z + = 1, deci z = ≤ , 1. Dar + = x y AB AB x+y 4 unde am ¸inut seama de inegalitatea între media armonica ¸i t ˘s x+y , adica cea aritmetica. Rezulta ca x + y = 1 + z ≤ 1 + ˘ ˘ ˘ ˘ 4 3 xy x + y ≤ . Pe de alt˘ parte, x + y − a = 1 implic˘ a 4 x+y 4 1 4 xy = (x + y) (x + y − 1) ≤ · = ; am folosit faptul evident ca x + ˘ 3 3 9

AM · BN ≤

4 . 9

¢ ¡ VIII.26. Demonstra¸i ca ecua¸ia t2 + 1 x2 + 4t2 x + 4t2 − 5 = 0 ar t ˘ t solu¸ii în Z × Z. t Mihai Cr˘ci a 2 a Solu¸ie. Ecua¸ia se scrie echivalent t2 (x + 2) = t − x2 . Dac˘ x t t t − x2 = 0, deci t = 4. Daca x ∈ Z\ {−2}, atunci t2 (x + 2)2 ≥ t, iar t−x ˘ tatea este atinsa daca ¸i numai daca t = x = 0. În concluzie, S = {(0, 0 ˘ ˘s ˘

Clasa a VIII-a

t VIII.27. Determina¸i a ∈ R stiind ca ecua¸ia x4 − 2x3 + 3x2 − 2x t ¸ ˘ singura solu¸ie reala. t ˘ ˘ Gabrie Solu¸ie. Dac˘ P (x) este expresia din membrul stâng al ecua¸iei, p t a t

P (x) = x4 − 2x3 + 3x2 − 2x + a = x2 (1 − x)2 − 2x (1 − x) +

¸i de aici se observa ca P (x) = P (1 − x), ∀x ∈ R. Cum ecua¸ia are o s t ˘ ˘ 1 a t real˘ x0 , trebuie ca x0 = 1 − x0 , adic˘ x0 = . Înlocuind, ob¸inem în a ¶ µ 2 ¶2 µ 7 7 1 7 2 =0 x −x+ c˘ a = a . Dac˘ a = a , ecua¸ia devine x − t 16 16 2 4 1 singura solu¸ie real˘ (dubl˘) x = . t a a 2 VIII.28. Fie a, b numere naturale prime între ele. Afla¸i valorile t care Sn = an + an−1 b + an−2 b2 + · · · + abn−1 + bn este divizibil cu a + Mihaela Prede Solu¸ie. Dac˘ n impar, atunci Sn are un num˘r par de termeni ¸i ¢a t ¡ a a s ¢ ¡ (an + bn )+ an−1 b + abn−1 +· · · = (a + b) an−1 − an−2 b + · · · + bn−1 ¡ ¢ . × an−3 − an−4¡ + · · · + bn−3 + · · · = (a ¢ b) A, deci Sn . a + b. Dac + . b atunci Sn = a an−1 + an−2 b + · · · + bn−1 + bn ¸i cum n − 1 impar, s . . . . divide cu a + b. Rezulta ca Sn . a + b ⇔ bn . a + b; vom arata ca aceasta ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ este imposibil˘ în condi¸iile date. Avem c˘ (b, a + b) = 1, deoarece a t a d | a + b, atunci d | a ¸i d | b, adic˘ d | (a, b), deci d | 1. Urmeaz˘ c˘ în de s a a a 58

lor, numerele b ¸i a + b nu au nici un factor prim comun, afirma¸ie vala s t numerele bn ¸i a + b. În concluzie, pentru n par, Sn nu se divide cu a + s

VIII.29. Se considera piramida triunghiulara regulata V ABC cu l ˘ ˘ ˘ iar muchia laterala 2a. Fie M mijlocul lui (V A), iar N un punct pe ˘ 3a încât V N = . Afla¸i distan¸a de la V la planul (M N C). t t 4 Adrian √ Cordu a 6 . Fo Solu¸ie. Cu teorema medianei în 4V AC, ob¸inem CM = t t 2 √ a 31 . Din teorema cosinusulu lui Stewart în 4V BC, rezult˘ CN = a 4 a ob¸inem M N = . Cunoa¸tem prin urmare laturile 4CM N ¸i cu formu t s s 2 √ 2 10a 15 . Calculând acum volumul tetraedrul afl˘m aria sa: SCMN = a 128 √ a3 doua moduri, când folosim drept baza 4V M N gasim ca VV MN C = ˘ ˘ ˘ ˘ 6 lu˘m drept baz˘ 4CM N ,√ a a volumul fiind cunoscut, ob¸inem c˘ distan t a a 165 . planul (M N C) este h = 25

VIII.30. Fie A, B, C, D patru puncte necoplanare astfel încât A √ CD = 4 29. Notam cu E, F mijloacele segmentelor (AB), respect ˘ se arate ca mijloacele segmentelor (AF ), (BF ), (CE), (DE) sunt v ˘ paralelogram si sa se calculeze aria acestuia stiind ca are o latura de lu ¸ ˘ ¸ ˘ ˘ Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan t t˘ s Solu¸ie. Fie M, N, P, Q mijloacele segmentelor (EC), (AF ), (ED t [BF ]. În 4ECD, (M P ) este linie mijlocie, iar (EF ) este mediana; ¸i (EF ) se înjumata¸esc. Ra¸ionând analog în 4F AB, deducem ca ( s t ˘ ˘t ˘ se înjum˘t˘¸esc. Rezult˘ c˘ M P ¸i N Q sunt concurente în mijlocu a at a a s se înjum˘t˘¸esc, deci M, N, P, Q sunt coplanare ¸i M N P Q este para a at s √ 1 1 O centrul acestuia. Avem ca OQ = AB = 73, OP = CD = ˘ 4 4 √ P Q = 194, aria 4OP Q se poate calcula cu formula lui Herron sau aflâ 1 1 ob¸inem SOP Q = ¸i deci SMON = . Cum (P O) este mediana în 4 t s ˘ 2 2 1 1 ca SP ON = SP OQ = ¸i deci SOMQ = . În final, SM N P Q = 2. s ˘ 2 2

a a = {x} + [x] {x D. M. B˘tine¸u-Giurgiu a t Solu¸ie. Pentru existen¸a numitorilor, x ∈ [0, 1) ¸i x ∈ Z. Ec t t / s / µ ¶ a echivalent ([x] − {x}) 1 − = 0, iar prima paranteza nu se ˘ [x] {x} a Ramâne ca [x] {x} = a, deci {x} = , unde n = [x] este din N∗ deoa ˘ ˘ n IX.26. Daca a ∈ (0, ∞), sa se rezolve ecua¸ia [x] + t ˘ ˘ 59

Clasa a IX-a

a , n ∈ N∗ , n > [a]. n IX.27. Sa se determine func¸iile f, g : [0, ∞) → [0, ∞), unde g este t ˘ aditiva si g (y) + g (f (x)) = f (x + g (y)), ∀x, y ∈ [0, ∞). ˘¸ Ioan S˘c˘le a a t Solu¸ie. Fie y0 ∈ [0, ∞) pentru care g (y0 ) = 0; atunci ob¸inem c t f (x), ∀x ∈ [0, ∞) (1). Prin urmare, g (y) + f (x) = f (x + g (y)), ∀ rela¸ie care pentru x = 0 arata ca f (g (y)) = f (0) + g (y), ∀y ∈ [0, ∞) t ˘ ˘ este surjectiv˘, pentru orice z ∈ [0, ∞), g˘sim y ∈ [0, ∞) astfel încât g a a (2) deducem f (z) = f (0) + z, ∀z ∈ [0, ∞). Înlocuind în (1) ¸i folosin s este aditiva, ob¸inem ca g (z) = z, ∀z ∈ [0, ∞). t ˘ ˘ {x} ≥ 0. Atunci x = n +

= x + α, α ∈ R∗ fixat, iar func¸ia g = f − 1R este monotona. t ˘ Mihail Ben Solu¸ie. Aplicând f în ambii membri ai egalita¸ii din enun¸ ob¸inem t t t t = f (x) + α, ∀x ∈ R, de unde g (x + α) = f (x + α) − (x + α) = f (x) ∀x ∈ R.Cum g monoton˘, rezult˘ c˘ g constant˘: g (x) = k, ∀x ∈ a a a a f (x) = x + k, ∀x ∈ R, deci (f ◦ f ◦ · · · ◦ f ) (x) = x + nk = x + α. Urm | {z } adic˘ f (x) = x + a α , ∀x ∈ R. n IX.29. Sa se arate ca în orice triunghi ABC are loc inegalitatea ˘ ˘ 3 3R p l3 l3 la + b + c ≤ p (p3 − 3abc) ha hb hc 2r
n ori

IX.28. Sa se determine func¸iile f : R → R pentru care (f ◦ f ◦ t ˘ | {z

no

Viorel Cornea ¸i Dan Stefan Marinescu, s ¸ Solu¸ie. Din egalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz, ob¸inem ca t t ˘ µX 3 ¶2 ³X ´ µX ¶ 1 la 6 . ≤ la ha h2 a ¢ 1¡ Se ¸tie c˘ OG2 = R2 − a2 + b2 + c2 ≥ 0, deci a2 +b2 +c2 ≤ 9R2 ¸i atu s a s 9 2 2 2 2 X 1 a +b +c 9R = . Acum ≤ al doilea factor: h2 4S 2 4S 2 a r 2bc A √ p (p − a) p la = cos ≤ bc = p (p − a), deci b+c 2 bc X X £ ¢ ¡ ¡ 3 6 (p − a) = p3 3p3 − 3p2 (a + b + c) + 3p a2 + b2 + c2 − a la ≤ p3 ¢ ¡ Un calcul de rutin˘ arat˘ c˘ a3 + b3 + c3 = 3p a2 + b2 + c2 + 3abc − a a a X ¡ 3 ¢ 6 rezulta ca la ≤ p3 p − 3abc . Revenind în (1), deducem concluzia ˘ ˘ 60

IX.30. În patrulaterul ABCD consideram punctele R si S pe diag ¸ ˘ interioarele triunghiurilor ABC, respectiv ACD. Notam {M } = CR ∩

= AR ∩ BC, {P } = AS ∩ CD si {Q} = CS ∩ AD. Stiind ca ¸ ¸ ˘ +

AM n BN n CP n DQn DQ2 = 4, sa se arate ca + + + = 4, ∀n ∈ N ˘ ˘ QA2 M Bn N Cn P Dn QAn C˘t˘lin C a a Solu¸ie. Aplicând teorema lui Ceva în 4ABC ¸i 4ACD ¸i combi t s s AM BN CP DQ ob¸inute, rezult˘ c˘ t a a · · · = 1. Putem scrie: M B N C P D QA s BN 2 CP 2 DQ2 AM 2 BN 2 CP 2 D AM 2 + + + =44 · · · M B2 N C2 P D2 QA2 M B 2 N C 2 P D2 Q AM BN deci este atins˘ egalitatea în inegalitatea mediilor; atunci a = = MB NC Concluzia este acum imediat˘. a

AM 2 B + M B2 N

Clasa a X-a

X.26. Fie ecua¸ia x4 − S1 x3 + Sx2 + mx − m − 1 = 0, unde S e t triunghi neechilateral ABC, iar S1 este aria triunghiului A1 B1 C1 d punctele de intersec¸ie a bisectoarelor interioare cu cercul circumscri t t ABC. Sa se determine m ∈ R stiind ca ecua¸ia admite un numar impa ¸ ˘ ˘ ˘ în (0, 1). Dumitru Gherm Solu¸ie. Dac˘ not˘m f (x) = x4 − S1 x3 + Sx2 + mx − m − 1, atun t a a ecua¸ia data sa admita un numar impar de radacini în (0, 1) este echival t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ f (1) < 0, adica (−m − 1) (S − S1 ) < 0 (∗). Sa determinam acum sem ˘ ˘ ˘ A+B A+C 2 2 s S−S1 . Avem S = 2R sin A sin B sin C ¸i S1 = 2R sin sin 2 2 A A B C B C = 2R2 cos cos cos , de unde rezult˘ c˘ SS1 = 8 sin sin sin a a 2 2 2 2 2 2 tate daca ¸i numai daca triunghiul ABC este echilateral. Deci, în condi¸i t ˘s ˘ s t t are loc S < S1 ¸i atunci, având în vedere rela¸ia (∗), ob¸inem m ∈ (−∞ X.27. Fie r ∈ [1, ∞), D = {z ∈ C; |z| ≤ r} si P ∈ C [X], P ( ¸ +bX + c. Sa se arate ca daca P (z) ∈ D, ∀z ∈ D, atunci a, b, c ∈ D. ˘ ˘ ˘ D.M. B˘tine¸u-Giurgiu a t © ª Solu¸ie. Fie 1, ε ¸i ε2 r˘d˘cinile ecua¸iei x3 = 1. Deoarece ¢ 1, ε, ε2 t s a a t ¡ s c˘ P (1) = a + b + c ∈ D, P (ε) = aε2 + bε +¡c ∈ D ¸i P ε2 = aε + a ¢ De aici, ob¸inem c˘ 3c = P (1) + P (ε) + P ε2 , 3a = P (1) + εP ( t a ¡ ¢ ¸i ¯ = P (1) + ε2 P ¡ ¢¯ εP ε2 . Folosind aceste ¢¯ at (ε) + s 3b ¯ ¡ egalit˘¸i deducem = ¯P (1) + P (ε) + P ε2 ¯ ≤ |P (1)| + |P (ε)| + ¯P ε2 ¯ ≤ 3r ¸i, analog s 3 |b| ≤ 3r. Deci, a, b, c ∈ D. ³ 2 ´ ¡ ¢ X.28. Rezolva¸i ecua¸ia z 2 2|z| − 1 + z 2|z−1| − 1 + 1 = 0, z ∈ t t Emil Vas 2 s Solu¸ie. Fie z = a + bi (a, b ∈ R, b 6= 0), 2|z| − 1 = α ∈ R ¸i 2|z−1| t ¢ ¡ Cu aceste nota¸ii ecua¸ia noastr˘ devine: a2 − b2 + 2abi¡ α + (a + bi) t t a ¢ ¢ ¡ 2 2 2 2 t 2abα ³ 2 + bβ = ¡a − b ¢ α + aβ + 1 = 0, de unde ob¸inem −a − b α + ´ 2 2a +b − 1 a2 + b2 = 1 (∗). 61

Deoarece func¸ia f (t) = t (2t − 1) este strict cresc˘toare pe (0, ∞ t a ecua¸ia (∗) are o solu¸ie unic˘ ¸i anume a2 + b2 = 1. De aici deduc t t a s √ ¸i înlocuind în egalitatea 2aα + β = 0, ob¸inem β = −2a, adic˘ 2 2− s t a Dac˘ facem nota¸ia c = 1 − 2a, cum |a| ≤ 1, rezult˘ c ≤ 3. Pe de a a t a √ √ √ 2 1+c = c ≥ 0, ob¸inem c ≥ 2, deci c = 2 1+c ≥ 2 3 > 25/3 > 3. C t care am ajuns arata ca ecua¸ia data nu are solu¸ie. t t ˘ ˘ ˘ X.29. Un motan scoate cu ajutorul unui pahar un numar de pe ˘ un acvariu. Câ¸i pe¸ti¸ori trebuie sa con¸ina acvariul astfel încât mo t s s t ˘ ˘ matematic speran¸a ca va scoate 5 dintre ei? t ˘ Gabrie Solu¸ie. Notam cu n numarul de pe¸ti¸ori din acvariu. Fie X varia t s s ˘ ˘ care ia ca valori num˘rul de pe¸ti¸ori care se afl˘ în paharul motan a s s a cul˘m pk = P ({X = k}). Deoarece sunt în total 2n cazuri egal posib a submul¸imilor unei mul¸imi cu n elemente), dintre care sunt favorab t t k Cn s t pk = n . A¸adar, tabloul de reparti¸ie al variabilei aleatoare X este: 2   0 1 2 ... n 0 1 2 n X :  Cn Cn Cn Cn  . ... n n n n 2 2 2 2 Motanul poate spera c˘ va extrage un num˘r de pe¸ti¸ori egal cu speran¸ a a s s t (sau media) variabilei X, adica ˘ n n X X kC k n2n−1 n n E (x) = m = pk xk = = = . 2n 2n 2 k=1 k=1 Prin urmare, avem n/2 = 5, deci n = 10. X.30. Fie M = {1, 2, . . . , n}. Sa se afle numarul de k-uple (A1 , A ˘ ˘ à k ! k [ \ Ai = M si Card Ai = l, l submul¸imi ale lui M astfel încât t ¸
i=1 i=1

= (1, 1, . . . , 1)}) = l. Cum num˘rul de moduri în care l elemente din a ¡ l l prin f în (1, 1, . . . , 1) este Cn , rezult˘ c˘ r˘spunsul problemei este Cn a a a 62

s = (j1 , j2 , . . . , jk ) ∈ N, unde ji = 1 daca j ∈ Ai ¸i ji = 0 daca ˘ ˘ exemplu, f (3) = (1, 1, 0, . . . , 0, 1) daca ¸i numai daca 3 ∈ ¢A1 , 3 ∈ A ˘ s ˘ ¡ n a t 3 ∈ A3 , A4 , . . . , Ak−1 ). Num˘rul acestor func¸ii este 2k − 1 , dar nu / ultima condi¸ie din ipotez˘. t a Observam ca j ∈ A1 ∩ A2 ∩ · · · ∩ Ak daca ¸i numai daca f (j) = ( ˘ ˘ ˘s ˘ Ã k ! \ N . Deci, condi¸ia Card t Ai = l este echivalenta cu Card ({j ∈ ˘
i=1

Lucian-Georges L˘ a Solu¸ie. Fie N = {(0, 0, . . . 0, 1), (0, 0, . . . , 1, 0), . . . , (1, 1, . . . t mul¸imea k-uplelor formate din 0 ¸i 1, f˘r˘ elementul (0, 0, . . . , 0, 0). Mu t s aa 2k − 1 elemente. A parti¸iona M = {1, 2, . . . , n} în k submul¸imi (A1 , A2 , . . . , Ak t t k [ Ai = M este totuna cu a defini o func¸ie f : M → N prin l t
i=1

Clasa a XI-a

t de unde, notând cu C = A− t (A∗ ), ob¸inem tr (C · t C) = 0. Ultima rela cu observa¸ia C ∈ Mn (R), ne conduce la condi¸ia C = On , adica tA = t t ˘ XI.27. Fie a ∈ [0, 1) si (xn ) n≥0 un sir de numere reale astfel încâ ¸ ¸ ¾ ½ ¢ 1¡ 2 2 2 2 x + xn−1 , ∀n ∈ N∗ . xn ≤ a · max xn−1 , 2 n Arata¸i ca sirul (xn ) n≥0 este convergent si determina¸i limita sa. t ¸ ˘ t ˘¸ Aurel Mun ½ ¾ ¢ 1¡ 2 x + x2 Solu¸ie. Daca max x2 , t = x2 , atunci x2 ≤ ˘ n−1 n−1 n−1 n 2 n ½ √ 1¡ 2 x + x2 |xn | ≤ k1 |xn−1 |, unde k1 = a ∈ [0, 1). Daca max x2 , ˘ n−1 n− 2 n ´ ³ ¢ ¢ a 2 a¡ 2 a 1¡ 2 2 x ≤ x2 x + x2 x + x2 = n−1 , avem xn ≤ n−1 sau 1 − 2 n 2 n 2 n 2 n−1 r a a ≤ s x2 ¸i deci |xn | ≤ k2 |xn−1 |, unde k2 = ∈ [0, 1). 2 − a n−1 2−a Fie k = max {k1 , k2 }. Deoarece k ∈ [0, 1) ¸i |xn | ≤ k |xn−1 | ≤ k 2 |x s ≤ k n |x0 |, rezult˘ c˘ ¸irul (xn )n≥0 converge la zero. a as XI.28. Sa se determine p ∈ R pentru care limita sirului (an )n≥ ¸ ˘ n X np p este finita si nenula. termenul general an = ˘¸ ˘ √ k + k2 − 1 k=1 Constantin Solu¸ie. Avem succesiv: t √ ³ n n X X √ ´ √ np p 2 p n k+1− k = = an = √ 2 k + k2 − 1 k=1 k=1 √ n ³ √ √ ´ np 2 ¡√ ¢ np 2 X √ = k+1− k = n+1−1 = 2 2 k=1 ! Ãr √ 1 2 p+ 1 1 = 1+ − √ . n 2 2 n n 1 Deci, ¸irul (an ) are limita finita nenula daca ¸i numai daca p = − . s ˘ ˘ ˘s ˘ 2 63

XI.26. Fie A ∈ Mn (R). Daca tr (tA · A + (tA) ∗ · A∗ ) = 2n det A, at ˘ Iuliana Georgescu ¸i Paul Geo s Solu¸ie. Se ¸tie ca tr (X + αY ) = tr X + α tr Y (α ∈ R), tr (XY t s ˘ ∗ XX ∗ = (det X) In ¸i (tX) = t (X ∗ ), ∀X, Y ∈ Mn (R). Egalitatea d s astfel: ´ ³ ³ ¡ ¢∗ ¡ ¢ ¡ ¢∗ ´ tr tA · A + tA · A∗ = tr A · A∗ + tA · tA ⇔ ¢ ¡ ¡t ¢ t ∗ ¢ ¡ t ⇔ tr A · A + A∗ · t (A∗ ) = tr A · A∗ + A · (A ) ⇔ ¢ ¢ ¢ ¡ ¡ ¡ ⇔ tr A · tA − A∗ + A∗ − tA · t (A∗ ) = 0 ⇔ ¡¡ ¢ ¡ ¢¢ ⇔ tr A − t (A∗ ) · tA − A∗ = 0,

! 1 1 n 1 + + · · · + − 1 = 1. 2 n Marian Te n (un − 1) Solu¸ie. Scriem termenul general xn sub forma: xn = t ln an r 1 1 1 1 n ¸i bn = ln n. Din un = 1 + + · · · + , an = 1 + + · · · + s 2 n 2 n r √ 1 1 < n 1 + + · · · + < n n, n ≥ 2 deducem c˘ lim un = 1. Atunci, a a n→∞ 2 n n XI.29. Sa se arate ca lim ˘ ˘ n→∞ ln ln n lim

Ãr

n (un − 1) un − 1 un − 1 = lim = lim = n→∞ n→∞ ln un n→∞ ln [1 + (un − 1)] ln an an = 1. În consec Folosind criteriul lui Stolz-Cesàro, g˘sim c˘ lim a a n→∞ bn · ¸ ln (an /bn ) ln an = lim + 1 = 1. De aici ¸i din (1), ob¸inem c˘ s t a lim n→∞ ln bn n→∞ ln bn XI.30. Fie f : R → R o func¸ie discontinua si care are proprietatea t ˘¸ Daca exista o func¸ie g : R × R → R astfel încât f (x + y) = g (f (x) , y) t ˘ ˘ x, y ∈ R, atunci func¸ia f nu are limita la ∞. t ˘ Stefan Al ¸ Solu¸ie. Dac˘ f ar fi injectiv˘, cum f are proprietatea lui Darbou t a a c˘ f este continu˘, ceea ce contrazice ipoteza. Deci f nu este injectiv˘ ¸i a a as a, b ∈ R, a < b astfel încât f (a) = f (b). A¸adar, avem f (a + x) = s = g (f (b) , x) = f (b + x), ∀x ∈ R, de unde rezult˘ c˘ f (x) = f (x + b a a adic˘ f este periodic˘ ¸i T = b − a este o perioad˘ a ei. Cum f est a a s a rezult˘ c˘ f nu este constant˘ ¸i deci exist˘ α, β ∈ R, α 6= β astfel încât a a as a Considerând ¸irurile xn = α + nT ¸i yn = β + nT , n ∈ N, care tind s s f (xn ) = f (α + nT ) = f (α) → f (α) ¸i f (yn ) = f (β + nT ) = f (β) → s ce demonstreaz˘ c˘ f nu are limit˘ la +∞. a a a

√  a2 −a√2  1 − a2 XII.26. Se considera multimea M =  −a2 1 +√ 2 −a 2 a ˘ √  1 a 2 −a 2 unde A = Z sau A = Q sau A = R. Arata¸i ca (M, ·) este grup; este a t ˘ ¡ ¢ cu A∗ , · ? + Gheorghe Co Solu¸ie. Not˘m cu M (a), a ∈ A, un element oarecare al mul¸imii t a t M (a) · M (b) = M (a + b) (∗), ∀a, b ∈ A, rezulta ca înmul¸irea este lege t ˘ ˘ ¸ie intern˘ pe M . Folosindu-ne de rela¸ia (∗) ¸i având în vedere c˘ a t a t s a asociativ˘ ¸i comutativ˘ pe A rezult˘ c˘ înmul¸irea este asociativ˘ ¸i c as a a a t as M . Mai mult, se observ˘ c˘ M (0) este element neutru pentru înmul¸ a a orice M (a) ∈ M admite un simetric, ¸i anume, M (−a) ∈ M . Prin u s este grup comutativ. În fine, se verific˘ u¸or c˘ func¸ia f : M → A∗ , f a s ¡ a ¢ t + este un izomorfism între grupurile (M, ·) ¸i A∗ , · . s + 64

Clasa a XII-a

XII.27. Fie (G, ·) un grup cu Z (G) 6= {e} si H un subgrup netri ¸

Sa se demonstreze ca exista x, y ∈ G\H, x 6= y −1 , astfel încât xy ∈ H ˘ ˘ ˘ Da¸i exemplu de grup care nu are aceasta proprietate. t ˘ Ovidiu Munteanu, stud Solu¸ie. Oricare ar fi x ∈ G\H ¸i oricare ar fi u ∈ H\{e}, avem y = t s (într-adev˘r, dac˘ y = x−1 u ∈ H, atunci y −1 ∈ H ¸i deci x = uy −1 a a s este fals). De aici, deducem c˘ xy = u ∈ H. Deoarece yx = x−1 u a mai demonstr˘m c˘ exist˘ x ∈ G\H ¸i u ∈ H\{e} astfel încât x−1 ux a a a s Z (G) = {a ∈ G | ab = ba, ∀b ∈ G} 6= {e}, rezulta ca exista x ∈ G\H ˘ ˘ ˘ astfel încât xu = ux, deci x−1 ux = u ∈ H. Cu aceasta prima parte a este încheiat˘. a ª © Pentru a doua parte, consider˘m S3 = e, σ, τ , τ 2 , στ , στ 2 ¸i H a s observ˘ c˘ nu exist˘ x, y ∈ G\H astfel încât xy = yx = σ. Într-a a a a prin absurd, ar exista x, y ∈ G\H astfel încât xy = yx = σ, atunci x−1 σx = σ, deci xσ = σx. Cum σ nu comuta cu nici un element din G\ ˘ ca ultima egalitate este falsa. ˘ ˘ Z ³ π´ √ n , pentru n ∈ {2, 3, 4}. tg xdx, x ∈ 0, XII.28. Calcula¸i t 2 Daniel Ji Z Z √ √ n n Solu¸ie. Notând In = t tg xdx, Jn = ctg xdx ¸i efectuân s Z Z √ tn tn−2 n tg x = t, ob¸inem: In = n t dt, Jn = n dt. 1 + t2n 1 + t2n Pentru n = 3, Z Z µ Z 1 u −1 u+1 t3 t2 =u 3 dt = du = I3 = 3 + 1 + t6 2 1 + u3 2 u + 1 u2 − u + 1 Pentru n = 2, consider˘m a ¶ µ ¶ µ 1 1 Z Z 2 Z t2 1 ± 2 t∓ t ±1 t t µ ¶ dt = 2 µ I2 ± J2 = 2 dt = 2 ¶2 1 1 + t4 1 t2 t2 + 2 t∓ ± t t Prin urmare, ¯√ √ √ ¯ tg x + √ctg √ 1 tg x − ctg x ¯ √ +C, I2 −J2 = √ ln ¯ √ I2 +J2 = 2 arctg √ 2 2 2 ¯ tg x + ctg ¸i se calculeaz˘ u¸or valoarea lui I2 . s a s Pentru n = 4, procedam la fel: ˘ Z 4 Z 1± 1 t ± t2 t2 dt = I4 ± J4 = 4 dt = 4 8 1 1+t t4 + 4 t ¶0 µ 1 Z Z t∓ du t = 4 µ dt = 4 ¶4 ¶2 µ 4 ± 4u2 + u 1 1 t∓ +2 ±4 t∓ t t 65

XII.29. Fie f : R → R o func¸ie continua si t > 0. Pentru a, t ˘ ¸ calculeze n ³ ´ t ¶ X k t − (k − 1)t µ b a+b −1 a . k (k − 1) lim f n n→∞ nt k=1 Mihail Ben ½ t t ¾ 0 1 nt , , . . . , t o diviziune a intervalului [ Solu¸ie. Fie ∆n = t nt nt n k t − (k − 1)t nt − (n − 1)t = max → 0 pentru n → ∞. k∆n k = nt nt k∈{0,1,...,n} puncte intermediare media geometrica ponderata a punctelor de divizi ˘ ˘ 1   a+b ! µ t ¶a à t b ³ ´ t (k − 1) b a+b  k  = n−t ka (k − 1) , k= ξk = nt nt Atunci σ ∆n (f, ξ) =

n t ³ ´ a+b ¶ X k t − (k − 1)t µ . f n−t k a (1 − k)b nt k=1 Z 1 Cum f : [0, 1] → R este continu˘, rezult˘ c˘ lim σ ∆n (f, ξ) = a a a f (x) n→∞ 0 Z t hπ i 2 ln (1 + x) eπ XII.30. Sa se arate ca ex ˘ ˘ 2 dx ∈ 8 ln 2, 16 ln 2 . (1 + x2 ) 0 Cristian Moan

Deoarece ex ≥ 1 + x2 , x ∈ R, avem c˘ f (x) ≥ 1; deoarece f este cresc˘ a a 3 x2 2x e e (c˘ci f 0 (x) = a ≥ 0, x ∈ [0, 1]), rezult˘ c˘ f (x) ≤ f (1) = . C a a 2 )2 2 (1 + x Z Z 1 e 1 ln (1 + x) ln (1 + x) dx ≤ I ≤ dx 1 + x2 2 0 1 + x2 0 Z 1 ln (1 + x) π ¸i r˘mâne de ar˘tat c˘ J = dx = ln 2. s a a a 1 + x2 8 0 π Într-adevar, cu schimbararile x = tg t ¸i t = − u, vom avea s ˘ ˘ 4 Z 0 Z π/4 ³ ³π ´´ ln (1 + tg t) dt = − ln 1 + tg − u du J = 4 0 π/4 Z π/4 Z π/4 2 ln ln 2du − J, du = = 1 + tg u o 0 π de unde J = ln 2. 8

Solu¸ie. Not˘m cu I integrala din enun¸ ¸i fie f : [0, 1] → R, f ( t a ts

66

Solu¸iile problemelor pentru preg˘tirea concu t a din nr. 1/2002
A. Nivel gimnazial

G6. Daca un numar natural se poate scrie ca suma a doua pa ˘ ˘ ˘ ˘ nenule distincte, atunci orice putere a sa se poate scrie, de asemenea doua patrate perfecte nenule. ˘ ˘

Solu¸ie. Fie a = b2 + c2 , cu b, c ∈ N∗ , iar n ∈ N∗ . Dac˘ n = 2 t a ¡ 2 ¢ ¡ k ¢2 ¡ k ¢2 2k 2k 2 k k ∗ b + c = a b + a c , cu a b, a c ∈ N . Daca a =a a=a ˘ demonstra¯ mai întâi afirma¸ia pentru k = 1. Într-adev˘r, a2 = b4 + t ¯ a ¯ ¯ 2 2 = ¯b2 − c2 ¯ + (2bc) , cu B = ¯b2 − c2 ¯, C = 2bc ∈ N∗ . Pentru k ≥ ¡ ¢ ¡ ¢2 ¡ ¢2 an = a2k−2 a2 = a2(k−1) B 2 + C 2 = ak−1 B + ak−1 C , cu ak−1 B G7. Arata¸i ca numarul aa . . . a (2001 cifre) nu poate fi patrat pe ˘ ˘ t ˘ ˘ ar fi cifra a în baza 10.
n

Solu¸ie. Afirma¸ia este adev˘rat˘ în cazul general al unui num t t a a n ≥ 2 cifre. Numerele 22 . . . 2, 33 . . . 3, 77 . . . 7 ¸i 88 . . . 8 nu pot fi pa s ˘ din cauza ultimei cifre. Cum orice p˘trat perfect este fie de forma 4k a 4k + 1, k ∈ N, nu pot fi p˘trate perfecte numerele 11 . . . 1, 55 . . . 5, 66 . . a În sfâr¸it, dac˘ 44 . . . 4 = 4 · 11 . . . 1 ar fi p˘trat perfect, atunci 11 . . . s a a perfect, absurd. 3n (18n + 13) − 28 este frac¸ie t G8. Determina¸i n ∈ Z pentru care t 3n + 1 Dumitru - Dominic B Solu¸ie. Deoarece 3n (18n + 13) − 28 = (3n + 1) (18n + 7) − 35, fr t simplific˘ prin d ∈ N\ {0, 1} dac˘ d este un divizor al lui 35. Pentru d a a ca 3n + 1 = 5l, l ∈ Z, ecua¸ie diofantica cu solu¸ia particulara l = −1, t t ˘ ˘ ˘ generala l = −1+3k, n = −2+5k, k ∈ Z. Pentru d = 7, gasim l = 3p+ ˘ ˘ p ∈ Z. În concluzie, valorile c˘utate ale lui n sunt {5k − 2 | k ∈ Z}∪{7p a G9. Se dau trei fi¸icuri de monede a¸ezate vertical, asupra carora p s s ˘ una dintre opera¸iile O1 : luam cele doua monede de deasupra unui fi¸ic t s ˘ ˘ peste altul, sau O2 : luam cele doua monede de deasupra unui fi¸ic si le s ¸ ˘ ˘ una peste fiecare dintre celelalte doua fi¸icuri. ˘ s a) Gasi¸i o condi¸ie necesara pentru ca, dupa un numar de opera¸ii, t t t ˘ t ˘ ˘ ˘ sa con¸ina la fel de multe monede; t ˘ ˘ b) Arata¸i ca aceasta condi¸ie nu este suficienta daca este permisa o t ˘ t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ra¸ie, însa este suficienta în cazul în care sunt permise amândoua. t ˘ ˘ ˘ Gabrie Solu¸ie. Deoarece num˘rul total de monede r˘mâne constant pe p t a a tu˘rii opera¸iilor, acest num˘r trebuie s˘ fie în mod necesar un multi a t a a mare sau egal cu 6. Presupunând ca distribu¸ia ini¸iala a monedelor este (3, 2, 1), în con t t ˘ ˘ este permis˘ o singur˘ opera¸ie, se arat˘ c˘ egalizarea celor trei fi¸icuri nu a a t a a s considerând toate mi¸c˘rile ce pot fi efectuate. În cazul în care ambele s a 67

permise, a¸ezând în mod repetat câte dou˘ monede din fi¸icul cel m s a s cel mai mic, ajungem fie ca fi¸icurile s˘ se egalizeze, fie ca în vârfurile s a O o situa¸ie de tipul (3, 2, 1). În aceast˘ situa¸ie, succesiunea (3, 2, 1) → t a t (2, 2, 2) rezolv˘ problema. a

1, . . . , 1. Urmeaza ca u1 = u2 = · · · = un+1 = 1, de unde x1 = x2 = · ˘ ˘

G10. Pentru n ∈ N, n ≥ 2, rezolva¸i ecua¸ia t t r r r √ n+1 n+1 n+1 − x1 + − x2 + . . . − xn + x1 + x2 + · · · + n n n Mihai Tot r √ n+1 Solu¸ie. Cu nota¸iile ui = t t − xi , x = 1, n, un+1 = x1 + n ob¸inem ca u1 + u2 + · · · + un+1 = n + 1, iar u2 + u2 + · · · + u2 = n t ˘ 1 2¢ n+1 ¡ (u1 + u2 + · · · + un+1 )2 = (n + 1) u2 + u2 + · · · + u2 , deci este atinsa ˘ 1 2 n inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz aplicata numerelor u1 , u2 , . ˘

t G11. Rezolva¸i în N∗ × N∗ ecua¸ia x2 + y 2 = 5445. t Daniela Iosub Solu¸ie. Vom folosi urmatorul rezultat din teoria numerelor: daca p t ˘ ˘ un numar prim si p | a2 + b2 , a, b ∈ N∗ , atunci p | a si p | b. Din ipote ¸ ¸ ˘ ¸i 11 | x2 + y 2 , x, y ∈ N∗ , iar 3 sau 11 sunt numere prime de forma s urmare, 33 | x ¸i 33 | y, deci x = 33l, y = 33m, l, m ∈ N∗ . Înlocuin s ob¸inem ca l2 + m2 = 5, l, m ∈ N∗ , adica (l, m) ∈ {(1, 2) , (2, 1)}. De t ˘ ˘ ∈ {(33, 66) , (66, 33)}. £√ ¤ £√ ¤ √ G12. Sa se determine n, m ∈ N∗ pentru care 1 + 2 + ...[ ˘ Adrian Za Solu¸ie. Pentru n = 1, m ∈ N∗ rela¸ia data se verifica. Cautam sol t t ˘ ˘ ˘ ˘ Nu putem avea m ≥ 2, deoarece h√ i h√ i √ £√ ¤ √ √ √ 1 + 2 + . . . n ≤ 1 + 2 + · · · + n < n n < n2 ≤

Ramâne de cercetat cazul m = 1; se observa ca n = 2 ¸i n = 3 dau solu¸ s t ˘ ˘ ˘ iar pentru n ≥ 4 ob¸inem t h√ i h√ i √ £√ ¤ √ 1 + 2 + . . . n ≥ 1 + 1 + 1 + 4 + · · · + n > 3 + 2 (n − 3) =

s G13. Arata¸i ca numerele 18n si 2n + 18n , n ∈ N, au acela¸i numa ¸ ˘ t ˘ Gheorghe Solu¸ie. S˘ presupunem prin reducere la absurd c˘ 18n are k cifre t a a are mai mult de k cifre, deci 2n + 18n ≥ 10k > 18n ≥ 10k−1 . Evident, k împar¸ind prin 2n aceasta inegalitate, ob¸inem: t ˘t ˘ 1 + 9n ≥ 5k 2k−n > 9n ⇒ 2k−n 5k = 1 + 9n ,
n

adic˘ nu mai g˘sim solu¸ii. În concluzie, (n, m) ∈ {(1, a) | a ∈ N∗ } ∪ { a a t

deoarece 2k−n 5k ∈ N. Pe de alt˘ parte, 1 + 9n = 1 + (8 + 1) = a 2k−n 5k = M 4 + 2, de unde k − n = 1; rela¸ia (1) devine 2 · 5n+1 = t 68

a adic˘ 9n > 10 · 5n = 2 · 5n+1 , deci (2) nu este verificat˘ pentru n ≥ 4. a ob¸inut˘ încheie demonstra¸ia. t a t G14. Sa se arate ca nu exista nici un triunghi dreptunghic având ca ˘ ˘ ˘ ra¸ionale, iar ipotenuza egala cu 2001. t ˘ Constantin x2 z2 Solu¸ie. Pentru a ar˘ta c˘ ecua¸ia 2 + 2 = 2001 nu are solu¸ t a a t t y t 2 2 2 suficient s˘ demonstr˘m c˘ ecua¸ia m + n = 2001p a a a t (1) nu are Folosind rezultatul amintit în solu¸ia problemei G11 ¸i observând c˘ 3 | 2 t s a ca în mod necesar m ¸i¢n sunt multipli de 3; m = 3m1 , n = 3n1 , m1 , n1 ∈ s ˘ ¡ (1) devine 3 m2 + n2 = 667p2 ¸i cum (3, 667) = 1, urmeaza ca p = s ˘ ˘ 1 1 Dup˘ înlocuire, m2 + n2 = 2001p2 (2). a 1 1 1 Dac˘ presupunem c˘ ecua¸ia (1) admite solu¸ii, fie o asemenea solu¸i a a t t t Din (2) se ob¸ine însa o noua solu¸ie cu p1 < p, contradic¸ie! Urmeaza t t t ˘ ˘ ˘ solu¸ii în N∗ , de unde concluzia. t Not˘. Metoda folosit˘ se nume¸te metoda coborârii ¸i a fost utiliza a a s s strarea Marii Teoreme a lui Fermat în cazurile n = 3 ¸i n = 4. s √ G15. Sa se arate ca E(x, y, z) ≥ 3, daca E(x, y, z) = x2 − 2x sin z − ˘ ˘ ˘ p + y 2 − 2y sin z − 6 cos z + 10, x, y, z ∈ R. Cristiana Artenie Solu¸ie. Se observa ca t ˘ ˘ q q E (x, y, z) = (x − sin z)2 + (2 − cos z)2 + (y − sin z)2 + (3 − cos z)2

Numerele n = 0, 1, 2, 3 nu verific˘ (2), iar pentru n ≥ 4 avem c˘ a a µ ¶n 9 = (1, 8)n ≥ (1, 8)4 = (3, 24)2 > (3, 2)2 = 10, 24 > 10 5

unde M (cos z, sin z), P (2, x), Q (3, y), x, y, z ∈ R. Punctul M parcur tate C, iar punctele P ¸i Q parcurg dreptele verticale d1 : x = 2, respect s Minimul lui E (x, y, z) se atinge pentru {M } = C∩[Ox, {P } = d1 ∩Ox, { în acest caz E (x, y, z) = 3, de unde concluzia. G16. Fie M un punct în interiorul triunghiului echilateral ABC √ \ M A2 = M B 2+M C 2− 2M B·M C ; calcula¸i masura unghiului BM C. t ˘ Corneliu Br˘d˘¸ea a at Solu¸ie. În general, vom arata ca daca M A2 = t ˘ ˘ ˘ 2 \ = M B + M C 2 − 2M B · M C cos α, atunci m(BM C) = ◦ t a = α + 60 . În situa¸ia problemei date, va rezulta c˘ \ m(BM C) = 105◦ . Fie D în semiplanul determinat de BC opus lui A ast\ fel încât 4M BD este echilateral. Atunci m(ABM ) = \ = 60◦ − m(M BC), de unde 4ABM ≡ \ = m(CBD) ≡ 4CBD (LUL), deci AM = DC. Cum M D = M B, rela¸ia de mai sus se scrie CD2 = M D2 +M C 2 −2M D× t \ \ ×M C cos α, ceea ce arat˘ c˘ m(DM C) = α, adic˘ m(BM C) = 60◦ + a a a 69

G17. Fie ABCD un patrulater convex ce nu are diagonalele perpend D1 proiec¸iile punctelor B, respectiv D pe AC, iar A1 si C1 proiec¸iile t t ¸ µ ¶2 BD SBB1 DD1 respectiv C pe BD. Sa se arate ca si SABCD ·cos2 = ¸ 2 ˘ ˘ SCC1 AA1 AC = SBB1 DD1 · SCC1 AA1 . Claudiu-¸ tefan S Solu¸ie. Avem c˘ SABCD = SACD + SACB = t a AC · BB1 BB1 + DD1 AC · DD1 + = AC. Pe = 2 2 2 de alt˘ parte, BB1 DD1 este trapez sau paraleloa gram (BB1 , DD1 ⊥B1 D1 ) cu înal¸imea [B1 D1 ], ˘t BB1 + DD1 deci SBB1 DD1 = Atunci B1 D1 . 2 B1 D1 SBB1 DD1 = . SABCD AC B1 O BO B Observ˘m c˘ 4DOD1 ∼ 4BOB1 ¸i de aici a a s = , adic˘ a D1 O DO D ¯ ¯ SBB1 D D1 O ¯ ¯ \ a a deci B1 D1 = BD = BD ¯cos(AC, BD)¯. Rezult˘ c˘ SABCD ¯ DO ¯ ¯ ¯ \ ¯ Analog se ob¸ine ca SCC1 AA1 = AC ¯ \ t × ¯cos(AC, BD)¯. ¯cos(AC, BD) ˘ SABCD BD apoi înmul¸ind membru cu membru ultimele dou˘ egalit˘¸i, g˘sim rela t a at a cluzie.

b G18. Fie ABC un triunghi cu m(A) ≤ 90◦ . Pe latura (BC) punctele M si N astfel încât AM si AN sa fie simetrice fa¸a de bisectoa t˘ ¸ ¸ ˘ A. Cercul circumscris triunghiului AM N intersecteaza laturile AB ˘

respectiv F . Daca {I} = BF ∩ CE si {P } = AI ∩ BC, demonstra¸i ca t ¸ ˘ Florin Nico \ Solu¸ie. Din ipotez˘, EAM ≡ N AF , deci în t a \

cercul C avem c˘ EM ≡ F N , de unde EF kM N . a Fie {D} = AP ∩ EF ; atunci 4AED ∼ 4ABP ¸i s ED AD 4AF D ∼ 4ACP ¸i va rezulta c˘ s a = = BP AP DF ED BP = , i.e. = (1). Din asem˘n˘rile a a PC FD CP 4EID ∼ 4CIP ¸i 4DIF ∼ 4P IB ob¸inem, ca s t CP ED = (2). Din (1) ¸i (2) urmeaza s mai sus, ˘ FD BP ca (BP ) ≡ (CP ). ˘ BC Presupunem prin reducere la absurd ca AP < , adica AP < BP ˘ ˘ 2 b s b \ [ [ Atunci m(BAP ) > m(B) ¸i m(P AC) > m(C), deci m(\) + m(P A BAP ◦ ◦ b b b b +m(C), de unde m(A) > 180 − m(A), i.e. m(A) > 90 , ceea ce contr problema este astfel rezolvat˘. a 70

G19. Fie A1 A2 A3 un triunghi echilateral înscris în cercul C(O, R

= 6R2 − 6Rr = constant, unde (1) se justific˘ prin aplicarea teoremei lui Pitagora a t în triunghiurile dreptunghice P Pi Oi , iar (2) prin rela¸ia lui Leibniz. G20. Sa se arate ca pentru orice alegere a 12 numere naturale cons ˘ ˘ pot numerota muchiile unui cub astfel ca suma numerelor aflate pe tre au un vârf comun sa fie aceea¸i pentru toate vârfurile cubului (nu se s ˘ doua muchii cu acela¸i numar). Sa se arate ca este posibila numerot s ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ daca se aleg convenabil 12 numere dintre oricare 13 numere naturale c ˘ Constantin Solu¸ie. Fie n + 1, n + 2, . . . , n + 12, n ∈ N ¸i sa presupunem pr t s ˘ suma numerelor de pe oricare trei muchii adunate adiacente este s. Ob¸ t = 2[(n + 1) + (n + 2) + · · · + (n + 12)], de unde, dup˘ calcule, g˘sim 2s = a a Am ajuns evident la o contradic¸ie, deoarece în stânga avem un num t dreapta unul impar. Pentru partea a doua, fara a restrânge generalitatea, ˘˘ putem considera numerele 1, 2, . . . , 13; cazul general se reduce imediat la acesta. Fie c num˘rul pe care îl vom elimia na. Cu ra¸ionamentul de mai sus, ob¸inem 4s = 91 − c t t 91 − c ¸i cum s = s ∈ N, în mod necesar c ∈ {3, 7, 11}, 4 deci s ∈ {22, 21, 20}. Pentru c = 7, vom da o a¸ezare a s numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13 care s˘ respecte a cerin¸ele problemei: fiecare pereche de numere simetrice t fa¸a de 7 de forma (p, 14 − p) se scriu pe muchii simetrice fa¸a de cen t˘ t˘ astfel încât suma într-un vârf s˘ fie 21. a

s Ci (i = 1, 2, 3) de aceea¸i raza r, tangente interior cercului C în vârfu ˘ punzatoare. Sa se arate ca pentru orice P ∈ C(O, R) are loc rela¸ia t t ˘ ˘ ˘ constant, unde ti (i = 1, 2, 3) este lungimea tangentei dusa din P la ce ˘ Temistocle Solu¸ie. Fie Oi centrul cercului Ci , i = 1, 3. Evit dent c˘ 4O1 O2 O3 este echilateral, iar centrul s˘u este a a punctul O. Avem: X X X ¢ (1) X ¡ 2 2 (2) P Oi − r2 = −3r2 + t2 = P Pi2 = P Oi = i ´ ³ X 2 2 = −3r2 + 3P O2 + OOi = −3r2 +3R2 +3 (R − r) =

B. Nivel liceal

L6. Fie x1 , x2 , . . . , xn , n ∈ N\{0, 1}, numere reale cu proprietatea x1 x2 xn + + ··· + = 1, S − x1 S − x2 S − xn Pn unde S = i=1 xi . Arata¸i ca ˘ t ˘ x3 x3 x3 S2 1 2 n + + ··· + ≤− . S − x1 S − x2 S − xn n R˘zvan B˘rbulescu, el a a 71

Solu¸ie. Din rela¸ia dat˘ în ipotez˘, deducem succesiv: t t a a

b L7. În triunghiul ABC, m(A) > 60◦ , consideram medianele CN , ˘ 0 toarele BE, CE . Notam {P } = CN ∩ BE, {Q} = CE 0 ∩ BN 0 . Arata ˘ ˘ P si Q nu pot fi ambele pe înal¸imea din A. ¸ ˘t Ioan S˘c˘le a a Solu¸ie. Sa presupunem prin absurd ca P ¸i Q apar¸in înal¸imii (A t t ˘ ˘ s ˘t teorema lui Menelaus în 4ABD cu transversala N − P − C, apoi teorem în acela¸i triunghi, ob¸inem s t

x2 xn Sx1 Sx2 S x1 + + ··· + =1⇔ + + ··· + S − x1 S − x2 S − xn S − x1 S − x2 S− xn (S − xn ) + x2 x1 (S − x1 ) + x2 x2 (S − x2 ) + x2 1 2 n + + ··· + ⇔ S − x1 S − x2 S − x2 n x2 x2 x2 1 2 n + x2 + + · · · + xn + =S⇔ ⇔ x1 + S − x1 S − x2 S − xn x2 x2 x2 n 1 2 + + ··· + =0⇔ ⇔ S − x1 S − x2 S − xn x3 x3 x3 1 2 n + x2 + + · · · + x2 + =0⇔ ⇔ x2 + 1 2 n S − x1 S − x2 S − xn ¡ x3 x3 x3 1 2 n + + ··· + = − x2 + x2 + · · · + x2 ⇔ 1 2 n S − x1 S − x2 S − xn r ¯ ¯ ¯ x1 + x2 + · · · + xn ¯ x2 + x2 + · · · + x2 1 2 n ¯ ¯, de unde rezulta imed Însa ≥¯ ˘ ˘ ¯ n n

AN BC DP BC BD a c cos B a · · =1⇒ · =1⇒ · =1⇒ N B CD P A CD BA b cos C c b a cos C a Repetând ra¸ionamentul în 4ACD, ob¸inem c˘ t t a = , deci c cos B c a2 = bc. Însa a2 = b2 + c2 − 2bc cos A, de unde b2 + c2 − bc (1 + 2 cos ˘ µ ¶2 b b urmare s − (1 + 2 cos A) + 1 = 0 ¸i cum ∆ = 4 cos2 A + 4 cos A − µc ¶c b 1 , deducem ca ∈ R, absurd. cos A ∈ −1, ˘ / 2 c Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Marius Pachi¸ariu, elev, Ia¸i a t a t s L8. Fie triunghiul ABC si M ∈ Int ABC, M A ∩ C (M BC) ¸ M B ∩ C (M CA) = {M, B1 }, M C ∩ C (M AB) = {M, C1 }. Sa se arate ˘

M A1 M B1 M C1 + + ≥ 6. MA MB MC Neculai Roman, M \ \ \ Solu¸ie. Fie x = m(BM A1 ), y = m(CM B1 ), z = m(AM C1 ); e t +y + z = 180◦ . Dac˘ R1 este raza cercului prin M, B, C, avem: A1 B a A1 C = 2R1 sin z, BC = 2R1 sin (x + z) = 2R1 sin y. Aplicând teorema 72

în patrulaterul inscriptibil M BA1 C, ob¸inem succesiv: t

M A1 · BC = M B · A1 C + M C · A1 B ⇔ M A1 sin y = M B sin z + M M A1 M B sin z M C sin x ⇔ = + . MA M A sin y M A sin y Scriind rela¸iile analoage ¸i adunându-le, concluzia urmeaza imediat t s ˘ 1 a + ≥ 2, ∀ ∈ (0, ∞). a În cazul particular M = O, ob¸inem inegalitatea remarcabil˘ t a OA1 + OB1 + OC1 ≥ 6R,

unde R este raza cercului circumscris 4ABC. S˘ mai observ˘m c˘ e a a a atins˘ în triunghiul echilateral. a L9. Fie ABC un triunghi ascu¸itunghic cu a ≤ b ≤ c si u, v, t ¸ u ≤ v ≤ w. Daca uGA + vGB + wGC = (u + v + w) R, unde G es ˘ greutate al triunghiului, iar R este raza cercului circumscris, atunci tri este echilateral. Paul Georgescu ¸i Gabrie s Solu¸ie. Fie f : P → R, f (M ) = u |zM − zA | + v |zM − zB | + t 2z0 + zH , din inegalitatea modulului ob¸inem c˘ f (G t a Deoarece zC = 3 1 + f (H). Din ipotez˘, f (G) = f (O), deci f (H) ≥ f (O). Pe de alt˘ p a a 3 h πi → [0, 1], gasim ca inegalitatea lui Jensen func¸iei concave cos : 0, t ˘ ˘ 2 µ uA + f (H) = 2R (u cos A + v cos B + w cos C) ≤ 2R (u + v + w) cos u+ 1 Din inegalitatea lui Cebâ¸ev, uA + vB + wC ≥ (u + v + w) (A + s 3 π f (H) ≤ 2R (u + v + w) cos = f (O). Am ob¸inut c˘ f (H) = f (O) t a 3 atins˘ egalitatea în inegalit˘¸ile Jensen ¸i Cebâ¸ev, adic˘ 4ABC este a at s s a L10. a) Fie n ∈ N∗ , n ≥ 2. Sa se arate ca exista o progresie ˘ ˘ ˘ numere naturale care nu are nici un termen de forma xn , x ∈ N. b) Daca o progresie aritmetica de numere naturale con¸ine un term t ˘ ˘ xn , x ∈ N, atunci sa se arate ca progresia con¸ine o infinitate de terme t ˘ ˘ forma. ˘ Adrian Za Solu¸ie. a) S˘ demonstr˘m c˘ progresia aritmetic˘ ak = 4k+2, k ∈ t a a a a nici un termen de forma xn , x ∈ N. Într-adev˘r, acest fapt rezult˘ din a a (4m)n = M4 , (4m + 1)n = M4 + 1, (4m + 2)n = M4 , (4m + 3)n = M4 b) Fie o progresie de numere naturale cu ra¸ia r care con¸ine un term t t n Num˘rul natural (x + r) este termen al progresiei, deoarece a ¡ (x + r)n = xn + nxn−1 r + · · · + rn = xn + nxn−1 + · · · + rn−
r

Analog se demonstreaz˘ c˘ orice num˘r de forma (x + kr) , k ∈ N, e a a a progresiei. 73

t L11. Sa se rezolve în N∗ ecua¸ia 2 · 3x = 3 · 2y + 174. ˘ Daniela Iosub Solu¸ie. Cum x, y ∈ N∗ , atunci a = x − 1, b = y − 1 sunt num t Împar¸ind ecua¸ia prin 6, ob¸inem ecua¸ia echivalenta 3a = 2b + 29, a, b t t t ˘t ˘ b b 3a = (3 − 1) + 29, deci 3a = M3 + (−1) + 29, prin urmare b trebu b = 2k, k ∈ N∗ (deoarece este evident c˘ b = 0 nu convine). Ob¸inem a t i.e. (4 − 1)a = 4k +29, de unde M4 +(−1)a = 4k +29, adic˘ a trebuie s˘ ¡ a ¡ af ¢ l ∈ N∗ (a = 0 nu convine). În aceste condi¸ii, ecua¸ia devine 3l − 2k t t ¸i cum 29 este prim, iar 3l − 2k < 3l + 2k , g˘sim c˘ 3l − 2k = 1, 3l + 2k = a a s astfel format nu are solu¸ii în N ¸i atunci ecua¸ia ini¸ial˘ nu are solu¸ii t s t t a t

L12. Fie ABCD un patrulater convex; notam {O} = AC ∩ BD ˘ lui (AB), N mijlocul lui (CD). Pentru propozi¸iile P1 : ABCD insc t OM ⊥ CD; P3 : ON ⊥ AB, sa se arate ca: a) P1 ∧ P2 ⇒ P3 ; b) P ˘ ˘ c) P3 ∧ P1 ⇒ P2 (în legatura cu problema C:2265 din G. M. 3/2000). ˘ ˘ Viorel Cornea ¸i Dan Stefan Marinescu, s ¸ Solu¸ie. a) Daca ABCD inscriptibil, din puterea punctului O f t ˘ circumscris ob¸inem c˘ OA · OC = OB · OD. Avem succesiv: t a − → − → −→´ ³−→ − ´ − − − → −→ − 1 ³− OA + OB · OD − OC = 0 ⇒ P2 ⇒ OM · CD = 0 ⇒ 2 − −→ − − → − → − → −→ −→ −→ − − − − − → ⇒ OA · OD − OA · OC + OB · OD − OB · OC = 0 ⇒ − −→ −→ − → − − − → ⇒ OA · OD − OB · OC + (OA · OC − OB · OD) = 0 − −→ −→ − → − − − → ⇒ OA · OD − OB · OC − (OA · OC − OB · OD) = 0 ⇒ ³− → −→´ ³−→ − ´ − − − → − −→ − → − ⇒ OA − OB OD + OC = 0 ⇒ −2 AB · ON = 0 ⇒ AB ⊥ b) Se procedeaza analog. ˘ c) Dac˘ OM ⊥ CD, se ob¸ine rela¸ia (1). Din ON ⊥ AB deducem a t t − − −→ −→ − → − − → −OD · OB + OC · OB − OD · OA + OA · OC = 0

Adunând (1) ¸i (2), g˘sim c˘ OA · OC = OB · OD, adic˘ ABCD este s a a a

L13. Fie P ∈ R [X], P (X) = a0 X n + a1 X n−1 + · · · + an−1 X + a a0 > 0 si cu toate radacinile pozitive si subunitare. Sa se arate ca (n − ¸ ¸ ˘ ˘ ˘ ˘ n + (−1) an > 0. Gheorghe Molea, Curt a1 n n a Solu¸ie. Avem: (n − 1) a0 + a1 + (−1) an > 0 ⇔ − − (−1) t a0 a P Q r˘ ˘ ⇔ n xi − n xi < n − 1, unde xi ∈ (0, 1), i = 1, n, suntQadacinile i=1 i=1 Prin induc¸ie completa, se dovede¸te u¸or inegalitatea: 1− n (1 − t s s ˘ i=1 ∀bi ∈ (0, 1), i = 1, n, n ≥ 2. Lu˘m în aceasta bi = 1 − xi , i = 1, n, ¸i ob¸inem: a s t 1− q.e.d.
i=1 n Y

xi <

n X i=1

(1 − xi ) ⇐⇒ 1 −

i=1

n Y

xi < n −

n X i=1

xi ⇔

n X i=1

xi −

i=1

n Y

x

74

¯ ¯X+1 1 1 ¯ ¯ 2 X 2 +2 2 L14. Pentru n ∈ N∗ consideram polinomul Pn (X)= ¯ ˘ ¯... ... ... ¯ ¯ n n n n (n + 1) a) Arata¸i ca zero este radacina multipla de ordin a aces ˘ t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ 2 b) Daca n este par, Pn nu are radacini reale nenule, iar daca n este ˘ ˘ ˘ ˘ o singura radacina reala nenula, care este simpla si situata în interval ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘¸ ˘ Temistocle Solu¸ie. Considerând ultima linie ca o sum˘ de dou˘ linii, avem: t a a ¯ ¯X + 1 1 ... 1 ¯ ¯ 2 X2 + 2 . . . 2 ¯ ... ... ... Pn (X) = X n Pn−1 (X) + n ¯ . . . ¯ ¯n − 1 n − 1 . . . X n−1 + (n − 1) ¯ ¯ 1 1 ... 1 Sc˘zând ultima linie înmul¸it˘ respectiv cu 1, 2, . . . , n−1 din celelalte, ob a t a de recuren¸a t˘ Pn (X) = X n Pn−1 (X) + nX n(n−1)/2 , din care se deduce, prin calcule de rutin˘, c˘ a a Pn (X) = X n(n−1)/2 Qn (X)

cu Qn (X) = X n + X n−1 + 2X n−2 + · · · + (n − 1) X + n. Afirma¸ia a) rezulta direct din (2) ¸i (3). Afirma¸ia b) în cazul t s t ˘ scriind polinomul Qn sub forma ¶ · µ 1 n−2 3 3 n n−1 + X n−2 + X n−3 + X n + X Qn (X) = X + X 2 2 2 · ¸ · 5 n−4 5 n−6 n n−3 4 + X + 5X n−5 + X X + (n − 3) X 3 + + ··· + 2 2 2 ¶ µ n−1 2 + X + (n − 1) X + n 2 ¸i observând ca parantezele patrate au discriminantul nul, iar cele r s ˘ ˘ negativ. Dac˘ n este impar, verific˘m mai întâi c˘ Q0 are valori pozitive p a a a m într-adev˘r, proced˘m ca mai sus, observând c˘ a a a Q0 (X) = nX n−1 + (n − 1) X n−2 + 2 (n − 2) X n−3 + · · · + (n − 2) · 2X n ¸ · 1 · (n − 1) n−3 n−1 n−2 + X n−3 + = nX + 1 · (n − 1) X + X 2 ¸ · 3 · (n − 3) n−5 3 · (n − 3) n−3 n−4 + X n− + + 3 · (n − 3) X + X X 2 2 ¸ · (n − 4) · 4 2 (n − 4) · 4 4 3 + X + (n − 4) · 4X + X + X 2+ 2 2 · ¸ (n − 2) · 2 2 + X + (n − 2) · 2X + (n − 1) . 2 75

Partea a doua a afirma¸iei b) rezult˘ din faptul c˘ Qn (x) > 0 pe t a a Qn (−2) Qn (−1) < 0 ¸i func¸ia x → Qn (x) este strict cresc˘toare pent s t a L15. Fie α ∈ R\Z si (cn )n≥1 un sir convergent de numere reale. S ¸ ¸ sirul (xn )n≥1 definit prin xn = {nα + cn } nu este monoton. ¸ Iuliana Georgescu ¸i Paul Geo s Solu¸ie. S˘ observ˘m c˘ {x} ≥ {y} ⇒ {x − y} = {x} − {y}. Pr t a a a s (xn )n≥1 este crescator. Atunci, deoarece acest ¸ir este marginit, el va ˘ ˘ ¸i xn+1 − xn → 0. Pe de alta parte, xn+1 − xn = {(n + 1) α + cn+1 } − s ˘ = {α + cn+1 − cn } .Dar α + cn+1 − cn → α ¸i α ∈ R\Z, deci {α + c s {α} > 0. Prin urmare, xn+1 − xn → {α} > 0. Absurd. L16. a) Fie a < b si M = {f : [a, b] → [a, b] ; f monotona}. Ara ¸ ˘ ˘ f ∈ M cu f (x) 6= x, ∀x ∈ [a, b] si ca orice asemenea func¸ie nu are pr t ¸ ˘ Darboux. b) Demonstra¸i ca ∀f ∈ M , ∃c ∈ [a, b] astfel încât f (c) [a + b − f (c)] = t ˘ Stefan Al ¸ Solu¸ie. a) Func¸ia f : [a, b] → [a, b] definit˘ prin f (x) = a + t t a x ∈ [a, (a + b) /2) ¸i f (x) = a, dac˘ x ∈ [(a + b) /2, b], satisface condi¸i s a t Presupunem ca exista o func¸ie f ∈ M fara puncte fixe ¸i cu proprie t s ˘ ˘ ˘˘ boux pe [a, b]. Fiind monotona, f poate avea discontinuita¸i doar de ˘ ˘t având proprietatea lui Darboux, f nu are nici discontinuit˘¸i de acest at c˘ f este continu˘ pe [a, b] ¸i tot a¸a este ¸i g : [a, b] → R, g (x) = f ( a a s s s g (a) g (b) = [f (a) − a] [f (b) − b] ≤ 0, deducem ca ∃c ∈ [a, b] astfel în ˘ adica f (c) = c. Atunci c este un punct fix al func¸iei f , ceea ce co t ˘ supunerea f˘cut˘. a a b) Fie f ∈ M . Presupunem c˘ f este cresc˘toare ¸i not˘m E = {x ∈ [a a a s a Observam ca E este nevida ¸i marginita (a ≤ f (a) ¸i E ⊂ [a, b]). s ˘ ˘ ˘ s ˘ ˘ ∃c = sup E ¸i, evident, c ∈ [a, b]. Din x ≤ c, ∀x ∈ E, deducem ca x ≤ s ˘ ∀x ∈ E. Deci f (c) este un majorant al mul¸imii E ¸i avem c ≤ f t s este cresc˘toare, rezult˘ c˘ f (c) ≤ f (f (c)), de unde deducem c˘ f (c) a a a a f (c) ≤ c. A¸adar, f (c) = c (1). s Daca f este descrescatoare, atunci h : [a, b] → [a, b], h (x) = a + ˘ ˘ cresc˘toare ¸i, procedând c˘ mai sus, ∃d ∈ [a, b] astfel încât h (d) = d, a s a = a + b − d (2). Din (1) ¸i (2) rezulta ca ∀f ∈ M ecua¸ia [f (x) − x] [a + b − x − f s t ˘ ˘ f (x) [a + b − f (x)] = x (a + b − x) are solu¸ii în [a, b], deci ∃c ∈ [a, b t f (c) [a + b − f (c)] = c (a + b − c). L17. Fie A un numar real pozitiv si f : [0, ∞) → [0, ∞) o func ¸ ˘ pentru care f (0) = 0 si |f 0 (x)| ≤ Af n (x), ∀x ∈ [0, ∞), unde n es ¸ natural dat, n ≥ 1, iar f n = f ◦ f ◦ · · · ◦ f . Atunci f este identic nula ˘ Sorin Pu¸pa s Solu¸ie. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ f este identic nul˘ pe oric t a aa a a forma [0, β], β > 0. Presupunem ca ∃α > 0 astfel încât f nu-i identic n ˘ adic˘ avem M > 0, unde M = sup f (x). Cu teorema cre¸terilor fi a s
x∈[0,α]

∀x ∈ [0, α] are loc rela¸ia f (x) = xf 0 (c), unde c ∈ (0, x); deci f (x) t 76

≤ xA |f n (c)| ≤ αAM , ∀x ∈ [0, α]. Ca urmare, f (x) ≤ αAM , ∀x ∈ [0 M ≤ αAM sau αA ≥ 1. Fie ∆ = (0, α1 , α2 , . . . , αm−1 , α) o diviziune a intervalului [0, α] c (∗). Daca f nu-i identic nula pe [0, α1 ], atunci M1 = sup f (x) > 0 ˘ ˘
x∈[0,α1 ]

L18. Fie A ∈ Mn (Z), n ∈ N, n ≥ 2 astfel încât In + sA este (In + sA)−1 ∈ Mn (Z) pentru orice s ∈ {1, 2, . . . , n} . a) Sa se arate ca In + kA este inversabila pentru orice k ∈ Z si (I ¸ ˘ ˘ ˘ ∈ Mn (Z); b) Daca A2 = On , sa se arate ca G = {In + kA; k ∈ Z} este grup ˘ ˘ ˘ înmul¸irea matricelor si sa se determine toate subgrupurile lui G. t ¸ ˘ Marian Ione Solu¸ie. a) Se arata u¸or afirma¸ia: C ∈ Mn (Z) este inversabila t t ˘ s ˘ ⇔ det C = ±1. Fie P (x) = det (In + xA), grad P ≤ n, P ∈ Z (X). s ∈ {0, 1, 2, . . . , 2n}, avem: Cs = In + sA este inversabil˘ în Mn (Z) a = ±1 ⇔ P (s) = ±1. Prin urmare, exist˘ cel pu¸in n + 1 numere s a t valoare 1 sau cel pu¸in n + 1 numere s în care P este −1. t Consideram ca exista u1 , u2 , . . . , un+1 ∈ {0, 1, 2, . . . , 2n} astfel în ˘ ˘ ˘ = P (u2 ) = · · · = P (un+1 ) = 1; analog se procedeaz˘ în cel˘lalt ca a a Q (X) = P (X) − 1, de grad cel mult n, se anuleaz˘ pentru n + 1 valori d a Q = 0 ¸i P = 1. Rezulta ca det (In + kA) = 1, ∀k ∈ Z ¸i, în consecin s s ˘ ˘ dorita. ˘ b) Dac˘ Cs = In + sA, Ct = In + tA, s, t ∈ Z, atunci, în ipoteze a Cs Ct = Cs+t . Se verific˘ u¸or c˘ G este grup în raport cu înmul¸ir a s a t ¸i ca (G, ·) ' (Z, +) prin f : Z → G, f (k) = In + kA. Deoarce sub s ˘ (Z, +) sunt de forma H = mZ, m ≥ 0, rezulta ca subgrupurile lui (G ˘ ˘ {In + mkA; k ∈ Z} cu m ∈ N. L19. Fie H un subgrup al grupului altern (A2002 , ◦). Daca ˘ µ ¶ 1 2 . . . 1999 2000 2001 2002 ρ= ∈H 1 2 . . . 1999 2001 2002 2000

ob¸inem f (x) ≤ α1 AM1 , ∀x ∈ [0, α1 ]; deducem ca M1 ≤ α1 AM1 , ad t ˘ ceea ce contrazice (∗). În concluzie f este identic nula pe [0, α1 ]. În par ˘ f (α1 ) = 0 ¸i cu intervalul [α1 , α2 ] proced˘m la fel ca ¸i cu [0, α1 ] etc. s a s Dup˘ un num˘r finit de pa¸i, deducem c˘ f este identic nul˘ pe înt a a s a a [0, α]. Presupunerea ini¸iala facuta este falsa. În concluzie, f este id t ˘ ˘ ˘ ˘ [0, ∞).

si σ ◦ ρ ◦ σ −1 ∈ H, ∀σ ∈ A2002 , sa se arate ca H = A2002 . ¸ ˘ ˘ Lucian-Georges L˘ a Solu¸ie. Se ¸tie c˘ grupul altern (An , ◦), n ≥ 3, este generat de ciclu t s a 3. Pentru a demonstra ca H = A2002 este suficient sa aratam ca orice ast ˘ ˘ ˘˘ ˘ afla în H. Pentru aceasta, fie (α, β, γ) un 3-ciclu oarecare (α, β, γ ∈ {1, ˘ ¶ µ . . . a . . . b . . . 2000 2001 2002 , unde a, b, a0 , b0 s Fie σ = α β γ . . . a0 . . . b0 . . . a a fel încât σ ∈ A2002 . Se constat˘ c˘ (α, β, γ) = σ ◦ ρ ◦ σ −1 ∈ H. 77

L20. Fie a ∈ R, a > 1. Se considera func¸ia f : [1, a] → R de doua o t ˘ ˘ Sa se arate ca daca func¸ia g : [1, a] → R, g (x) = xf 0 (x) este monoton t ˘ ˘ ˘ atunci Z a ¡√ ¢ f (t) a ln a ≤ f dt. t 1 Marcel Chiri¸a t˘ Solu¸ie. Cum g este func¸ie crescatoare, rezulta ca g 0 ≥ 0, adica f 0 (x t t ˘ ˘ ˘ ˘ ≥ 0, ∀x ∈ [1, a]. Fie func¸ia h : [0, 1] → R, h (x) = f (ax ). Avem: h0 (x) = ax t 00 h (x) = ax ln2 a [f 0 (ax ) + ax f 00 (ax )] ≥ 0, ∀x ∈ [1, a], de unde rezu convexa. Conform inegalita¸ii lui Jensen, avem: t µ ˘ ¶ ˘ x1 + x2 + · · · + xn h (x1 ) + h (x2 ) + · · · + h (xn ) h ≤ , ∀x1 , x2 , . . . n n k s t Pentru xk = , k = 1, n ¸i trecând la limita pentru n → ∞ ob¸inem ˘ n µ ¶ Z 1 Z 1 ¡√ ¢ 1 h h (t) dt, adic˘ f a a ∈ f (ax ) dx. ≤ 2 0 0 În ultima rela¸ie efectuam schimbarea ax = t ¸i ob¸inem inegalitatea ce t s t ˘

LISTA MEMBRILOR FILIALEI IA¸ I a S. S
- continuare din nr. 1/2000, 1/2001 ¸i 1/2002 s 90. GALL Eduard 91. URSACHE Felicia-Camelia ˘ ˘ 92. LAMATIC Lidia-Carmen 93. MACSIMIUC Delia 94. FARCA¸ ANU Ana-Corina S 95. BAICAN Tatiana ˘ 96. BUCATARU Mihaela ˘ 97. BUCATARU Ion ¸ 98. CRETU Ines 99. ASIMINOAIEI Ana 100. NAZARIE Elena 101. PÂSLARU Margareta Adriana ˘ 102. BOTÂRCA Mihaela ˘ ˘ Lucian-Georges 103. LADUNCA 104. GO¸ MAN Neculai S 105. ONICIUC Carmen-Elena 106. LUPULEASA Iuliana ˘ 107. STIURCA Ecaterina ¸ ¸ 108. ANITA Alice 109. PREDA Ani¸oara s
1

Inginer, S.C. Easten, Ia¸i s Scoala gen. nr.36, Ia¸i ¸ s Grupul Scolar Agricol Holboca ¸ Scoala "Otilia Cazimir", Ia¸i ¸ s Scoala gen. nr.36, Ia¸i ¸ s Colegiul "C.Negruzzi", Ia¸i s Colegiul "E.Racovi¸a", Ia¸i t˘ s Fac. de matematic˘, Univ. "Al. a Scoala gen. nr.42, Ia¸i ¸ s Liceul de chimie, Ia¸i s Liceul de chimie, Ia¸i s Scoala prof. speciala, Tg. Frum ¸ ˘ Scoala gen. nr.10, Ia¸i ¸ s Liceul de informatic˘ "Gr.Moi a Scoala "G.Ibr˘ileanu", Tg.Fru ¸ a Scoala nr.6 "M.Busuioc", Pa¸c ¸ s

Grupul Scolar "M.Sturza", Ia¸ ¸ s Colegiul Na¸ional, Ia¸i t s Scoala "D.D.P˘tr˘¸canu", Tom ¸ a as

Lista va fi continuat˘ în numerele urm˘toare. a a

78

Probleme propuse
Clasele primare

P.44. Un vecinul al unui vecin al numarului 81 este egal cu un vecin ˘ al num˘rului 77. Despre ce num˘r este vorba? a a ( Clasa I ) Mihaela Rusu

P.45. Adunând trei numere naturale a, b, c ob¸inem suma 62. Prim t mai mare decât al treilea ¸i împreun˘ au suma 12. Care sunt cele trei s a ( Clasa a II-a) Înv. Maria

P.46. Mihai, Dan ¸i Petru practica fiecare un alt fel de sport ¸i a s s ˘ fotbal sau volei. Mihai ¸i voleibalistul locuiesc în acela¸i bloc. Cel care s s cel care joac˘ fotbal l-au urm˘rit pe Petru la un meci. Ce sport practi a a ( Clasa a II-a) Adina Dohotaru

P.47. Diferen¸a a doua numere este 48. Aceasta diferen¸a este cu t t˘ ˘ ˘ decât jum˘tatea unuia dintre ele. Determina¸i numerele. a t ( Clasa a III-a) Înv. Rodica Rot

P.48. Un agricultor împarte un teren în trei parcele. În fiecare an, f este cultivat˘ numai cu una din culturile: grâu, porumb sau legume. a anul 2003, agricultorul se hot˘r˘¸te ca pe fiecare parcel˘ s˘ fie alt˘ cultu a as a a a consecutivi. a) Care este primul an dupa 2003 în care se repeta culturile pe cele ˘ ˘ b) Se poate preciza care este ordinea culturilor pe cele trei parcele î ( Clasa a III-a) Andreea Surugiu

P.49. La un moment dat, cerând unei persoane anul na¸terii, acea s "anul acesta împlinesc 25 ani, iar dac˘ a¸ scrie toate numerele înce a s terminând cu anul na¸terii ¸i apoi toate numerele începând cu 1 ¸i term s s s în care ne afl˘m mi-ar trebui 13710 cifre. În ce an ne aflam când am pu a ( Clasa a III-a) Prof. C˘t˘lin - Cristian Bu a a

P.50. a) Câte numere trebuie ad˘ugate ¸irului 1, 2, 4, 5, 7, 8, . . . , 97 a s ob¸ine toate numerele de la 1 la 98? t b) Efectua¸i 1 + 2 + 4 + 5 + 7 + 8 + · · · + 97 + 98 − 2 · (3 + 4 + 5 + t ( Clasa a IV-a) Georgiana Ciobanu

P.51. Produsul a dou˘ numere naturale este 913 368. Unul din num a unita¸ilor ¸i cifra zecilor mai mare ca 2 ¸i mai mica decât 8. Daca la s s ˘t ˘ ˘ marim cifra zecilor cu 2 ¸i mic¸oram cifra unita¸ilor cu 1, ob¸inem un p s s ˘ t ˘ ˘t 951 425. Afla¸i cele dou˘ numere. t a ( Clasa a IV-a) Înv. Elena Z˘ a

P.52. În trei cutii sunt 212 bile. Din prima cutie se scoate un numar ˘ doua de 2 ori mai mult ¸i înc˘ dou˘ bile, din a treia se scoate cât triplul s a a bile scos din a doua cutie. În fiecare cutie r˘mâne un num˘r de bile ega a a total al bilelor scos din cele trei cutii la un loc. Câte bile au fost în fiec ( Clasa a IV-a) Înv. Maria

P.53. Efectuând o singur˘ cânt˘rire, s˘ se ia 475g dintr-un kilog a a a 79

utilizând dou˘ greut˘¸i, una de 200g ¸i cealalt˘ de 150g. a at s a ( Clasa a IV-a) Prof. Petru A

Clasa a V-a

V.36. Fie n un num˘r impar, iar a1 , a2 , . . . , an , n ∈ N∗ numere c a la n dau câturi distincte ¸i resturi distincte. Ar˘ta¸i c˘ valoarea min s a t a S = a1 + a2 + · · · + an este multiplu de 12. Drago¸ Ungurean s 333331 222221 ¸i b = V.37. Compara¸i frac¸iile a = t t s . 333334 222223 Maria Co

V.38. S˘ se arate c˘ 2a + 2b + 2c + 2d + 2e 6= 2003, ∀a, b, c, d, e ∈ N a a Irina Ispas, st

V.39. Sa se determine numerele prime p1 < p2 < p3 < p4 astfel în ˘ p1 + p2 + p3 + p4 , p3 − p2 , p4 − p3 sa fie, de asemenea, prime. ˘ Petru

V.40. Este posibila o parti¸ionare a mul¸imii {1, 2, . . . , 12n + 9} în t t ˘ mul¸imi disjuncte, fiecare cu câte trei elemente, astfel încât în fiecare su t element s˘ fie suma celorlaltor dou˘? a a Titu Zvonaru

Clasa a VI-a

VI.36. Fie k ∈ N, k ≥ 3. Arata¸i ca printre valorile naturale ale ˘ t ˘ . . n + k, exist˘ cel pu¸in trei p˘trate perfec 2 a t a adev˘rat˘ propozi¸ia n + k . a a t Claudiu Stefan ¸

VI.37. Numerele 1160, 1604 ¸i 2270 dau acela¸i rest la împ˘r¸irea s s at împar¸itorul n. ˘t Cristian

VI.38. Demonstra¸i c˘ nu exist˘ numere naturale x, y, z direct pro t a a trei numere naturale consecutive, astfel încât x + y + z sa fie numar pr ˘ ˘ Alexandru Negrescu, ele

VI.39. Radu ¸i Mihai joaca de mai multe ori un joc în urma carui s ˘ ˘ prime¸te a puncte, iar cel care pierde prime¸te b puncte (a, b ∈ N∗ , a s s scorul final este 61−49 în favoarea lui Radu, iar Mihai a câ¸tigat 4 partid s Adrian Za ◦ b VI.40. Fie 4ABC cu m(A) = 120 . Perpendiculara în C pe AC mediatoarea lui [AB] în D; notam {E} = CD ∩ AB. Sa se arate ca AB ˘ ˘ ˘ \ = 90◦ ¸i BE = 2AB. ¸i numai dac˘ m(BDE) s a s Ioan S˘c˘le a a

Clasa a VII-a
VII.36. Sa se arate ca ˘ ˘

r

1 + n

r

2 + ··· + n

r

2n − 1 < 2n − 1, ∀n ∈ n C˘t˘lin C a a

VII.37. Ar˘ta¸i c˘ în baza de numera¸ie 7 printre numerele ce se s a t a t 0, 1, 2 exist˘ o infinitate care sunt p˘trate perfecte ¸i o infinitate ce nu a a s 80

perfecte. Aceste afirma¸ii r˘mân valabile dac˘ se folosesc cifrele 3, 5, 6? t a a Ruxandra Ioana Vâlcu VII.38. Fie a, b, c cifre nenule, a 6= c. Sa se arate ca daca ˘ ˘ ˘

ab cbb (termenii primei frac¸ii con¸inând câte 2003 cifre b), atunci b = a + c. t t Mihaela Bu

VII.39. Dac˘ x < y < z sunt lungimile laturilor unui triunghi a atunci xn + y n 6= z n , ∀n ∈ N, n ≥ 3. Dumitru b = 60◦ , iar M VII.40. Fie ABC un triunghi ascu¸itunghic cu m(A) t \ = 150◦ . Not˘m cu P, Q, R proiec¸iile lui M p astfel încât m(BM C) a t respectiv AB. Sa se arate ca 4P QR este dreptunghic. ˘ ˘ Constantin

Clasa a VIII-a

VIII.36. Determina¸i cardinalul minim al unei mul¸imi B pentru t t defini func¸ii f : R → B astfel încât f (−1) < 0 ¸i f (xy) = f (x) · f (y) t s Iulia Zanoschi

VIII.37. If a, b, c ∈ (0, ∞) prove the following inequalities: ¢ ¡ a) (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 ≥ 24 where abc = 1; √ ¡ 3 ¢ 8 3 3 3 3 where ab + bc + ac = 1. b) (a + b + c) − a + b + c ≥ 3 Zdravko Starc, Vr˘ac s

VIII.38. Fie n ∈ N fixat. Ar˘ta¸i c˘ exist˘ o infinitate de nume a t a a astfel încât x2n + y 2n + z 2n = x2n+1 + y 2n+1 + z 2n+1 . Lucian Tu¸es t

VIII.39. Fie ABCD un patrulater strâmb cu [AD] ≡ [BC]. Sa se ˘ dreptele paralele d1 , d2 , d3 , d4 astfel încât A ∈ d1 , B ∈ d2 , C ∈ d3 dist (d1 , d4 ) = dist (d2 , d3 ). Horia Mihail Teodoresc

VIII.40. Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 un cub, iar O ∈ (BB 0 ). Dreptele intersecteaz˘ (ABC) în E, respectiv F , iar AO ¸i CO intersecteaz˘ (A a s a respectiv F 0 . a) Arata¸i ca EF · E 0 F 0 nu depinde de pozi¸ia lui O; t ˘ t ˘ b) Ar˘ta¸i c˘ SBB 0 E0 E ≥ SABCD ¸i determina¸i O pentru care se atin a t a s t Monica N

Clasa a IX-a

y IX.36. Determina¸i x < 0 < y astfel încât xy + = y 3 − 5y + 2. t x Cezar Lupu, elev

t IX.37. Pentru x ∈ [1, ∞), n ∈ N∗ , demonstra¸i inegalitatea ¢ n ¡ n+1 + 1 (x − 1) ≥ 2nxn (x − 1) . x 81

Marius Pachi¸ari t

xn+1 y n+1 z n+1 + n + n ≥ x + y + z, ∀x, y, z > yn z x Gigel Buth, 1 2 1 + q = IX.39. S˘ se rezolve ecua¸ia q a t [x] · [x + 2 [x]3 3 3 [x] · [x + 1]3 Daniel Ji IX.40. Fie M 6= G în planul 4ABC ¸i D, E, F mijloacele la s − − [CA] ¸i respectiv [AB]. Consider˘m punctele X, Y, Z astfel încât X s a −→ − −→ − − → −→ − Y E = mY M , ZF = mZM , m 6= 1. − → 3 a) Dac˘ m 6= , atunci AX, BY, CZ sunt concurente în S, cu SG = a 2 3 b) Dac˘ m = , atunci AX, BY, CZ sunt paralele cu GM . a 2 Virgil Nicula IX.38. S˘ se arate c˘ a a

Clasa a X-a

X.36. S˘ se rezolve inecua¸ia alogb x + xlogb x ≤ a + b, unde a, b ∈ (1 a t Daniela Dodan X.37. Fie a, b ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞) ¸i func¸ia injectiva f : (0, ∞) → R s t ˘ a a func¸ia g : R → R, g (x) = f (ax ) + f (bx ) este constant˘. S˘ se arate c t exist˘ func¸ii f care satisfac ipotezele problemei. a t Dan Popes X.38. Fie a, b, c, d ∈ R cu a > b > c > d. S˘ se arate c˘ a, b, c, d sun a a µ ¶3 a−d aritmetica daca ¸i numai daca (a − b) (b − c) (c − d) = . ˘ ˘s ˘ 3 A. V. Miha 0 0 0 0 X.39. Fie ABCDA B C D un paralelipiped dreptunghic cu dimens AD = b, AA0 = c. Dac˘ M ∈ Int A0 B 0 C 0 D0 , not˘m cu α, β, γ m˘suri a a a pe care AM le face cu AB, AD ¸i respectiv AA0 . S˘ se arate c˘ s a a AM < a cos α + b cos β + c cos γ < AC 0 . C˘t˘lin C a a X.40. a) Pentru x, y, z ≥ 0, demonstra¸i inegalitatea t p ¡√ ¢ √ √ √ x + y + x + z + y + z · xy + xz + yz ≥ 3 6xyz. b) Cu nota¸iile uzuale, în orice triunghi are loc inegalitatea t ³√ √ ´2 √ 2 ³√ √ ´2 √ a − b + ( a − c) + b− c 9 R . −2≥ · ³√ √ √ ´2 r 4 a+ b+ c

2

Marian Te

Clasa a XI-a

XI.36. Fie D, M doua matrice nesingulare de ordin n, D diag ˘ a a triunghiular˘. Dac˘ D = t M DM , s˘ se arate c˘ M este tot o matri a a având ±1 pe diagonala principal˘. a Adrian Cordu 82

(xn )n≥1 ⊂ R∗ are proprietatea c˘ xn ≤ xn+1 (1 + xn yn+1 ), ∀n ≥ 1, ar a + µ ¶ 1 este convergent. xn n≥1 Gheorghe Molea, Curt XI.40. Fie x0 ∈ [−1, 1]; · ata¸i¸c˘ pentru orice n ∈ N, ecua¸ia 3x ar˘ t a t 1 1 t as are o singur˘ solu¸ie xn+1 ∈ − , . Demonstra¸i c˘ ¸irurile (xn )n≥0 a t 2 2 sunt convergente ¸i calcula¸i limitele lor. s t Marian Te

XI.37. Fie A ∈ M3 (C) astfel încât det (A + αtA) = 0, unde α ∈ −2 (α − 1)2 det A. Sa se arate ca det (A + tA) = ˘ ˘ α Marian Ionescu, Pite¸ti ¸i Lucian Tu¸es s s t XI.38. S˘ se determine func¸iile continue f : [0, ∞) → [0, ∞) a t f (f (x)) + 2f (x) = 3x, ∀x ≥ 0. Mihail Ben µn ¶ P XI.39. Fie ¸irul (yn )n≥1 astfel încât ¸irul s s yi este conv
i=1 n≥1

Clasa a XII-a

XII.36. Sa se determine n ∈ N, n ≥ 2 pentru care ecua¸ia x2 = x + t ˘ unic˘ în Zn ; rezolva¸i ecua¸ia în acest caz. a t t Andrei N XII.37. Fie (G, +) un subgrup al grupului (R, +). S˘ se determin a cresc˘toare de la (G, +) la (R, +). a Dan Stefan Marinescu ¸i Viorel Cornea, ¸ s XII.38. Determina¸i func¸iile derivabile f, g : R → R astfel încât f 0 ( t t ¸i g 0 (x) = f (x) − x, ∀x ∈ R. s Gheorghe XII.39. Fie f, g : (0, ∞) → R astfel încât lim f (x) = lim g ( x→∞ x→∞ Z 1 g(n) f (x) x lim = β ∈ R. S˘ se calculeze lim f (n) a dx, unde α ∈ x→∞ g (x) n→∞ 0 x+α Adrian Sandovici, Pi XII.40. Fie f : [0, 1] → R o func¸ie derivabil˘ cu derivata continu t a f (x) 0 exist˘ ¸i este finit˘. S˘ se ara as a a xf (x) ≥ f (x), ∀x ∈ [0, 1], iar lim x→0 x x>0 µ Z 1 ¶ Z 1 f (x) f (x) dx, f (1) ≥ min 2 dx . x 0 0 Marcel Chiri¸a t˘

83

Probleme pentru preg˘tirea concursuri a
A. Nivel gimnazial

G36. Fie x, n ∈ N∗ astfel încât x divide 10n − 1, îns˘ x nu divide 1 a . m k < n. Sa se arate ca x divide 10 − 1 daca ¸i numai daca m . n. ˘ ˘ ˘s ˘ . N. N. H

G37. 2n muzicieni (n > 2) particip˘ la un festival. La fiecare con a dintre ei cânta iar ceilal¸i asculta. Sa se determine numarul minim de c t ˘ ˘ ˘ ˘ încât fiecare muzician sa-i asculte pe to¸i ceilal¸i. t t ˘ Titu Zvonaru

G38. Mul¸imea A ⊂ Z are cinci elemente. Adunând în toate mod t câte trei elemente din mul¸ime, ob¸inem urm˘toarele 10 sume: 3, 6, t t a 15, 16, 18, 20. Determina¸i mul¸imea A. (În leg˘tur˘ cu o problem˘ d t t a a a Iugoslavia.) Gabrie

G39. Fie xi ∈ R, i = 1, n, unde n ≥ 2003, astfel încât   x1 − (n + 1) x2 + nx3 ≥ n − 1    ....................................  xn−2 − (n + 1) xn−1 + nxn ≥ n − 1   xn−1 − (n + 1) xn + nx1 ≥ n − 1 − n2    xn − (n + 1) x1 + nx2 ≥ 2n − 1. Dac˘ x1 = 1, s˘ se calculeze x2003 . a a Romeo 2 G40. Compara¸i numerele reale a ¸i b, ¸tiind c˘ a − 14a + b2 + 6b t s s a Bogdan R˘ducan a

G41. Daca 0 < x ≤ y ≤ z, sa se arate ca ˘ ˘ ˘ x z x y x x2 y 2 z y z z 3≤ + + ≤ + + ≤ +1+ ≤ 2 + 2 + z y x y z x z x y z x Ovidiu Pop,

G42. Determina¸i a, b ∈ R dac˘ [x] + [x + a] = [bx], ∀x ∈ R. t a Gheorghe d G43. Fie xOy un unghi oarecare ¸i P un punct în interiorul s˘u. s a punctele A, B ∈ [Ox cu A ∈ (OB) ¸i C, D ∈ [Oy cu C ∈ (OD) as s unghiurile P AB ¸i P CD sa fie echilaterale. Arata¸i ca dreptele OP , A s ˘ ˘ t ˘ concurente daca ¸i numai daca P se afla pe bisectoarea unghiului dat. ˘s ˘ ˘ Temistocle

G44. Fie V ABC o piramida, iar G centrul de greutate al 4AB ˘ ce trece prin G taie dreptele V A, V B, V C în A0 , B 0 ¸i respectiv C 0 . S s VA VB VC + + = 3. V A0 V B0 V C0 Constantin

G45. Fie SABC un tetraedru în care 4ABC nu este echilatera ile [SA] , [SB] , [SC] nu sunt toate congruente. Demonstra¸i ca exista t ˘ ˘ s A1 , B1 , C1 , A2 , B2 , C2 pe dreptele SA, SB, SC, BC, AC ¸i respectiv AB trulaterele A1 B1 A2 B2 , B1 C1 B2 C2 ¸i A1 C1 A2 C2 s˘ fie trapeze izoscele ( a s 84

A1 C1 kA2 C2 , B1 C1 kB2 C2 ) dac˘ ¸i numai dac˘ as a ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ 2 2 2 2 2 SA AB − AC + SB BC − BA2 + SC 2 CA2 − CB 2 Daly Marciuc,

B. Nivel liceal

L36. Fie 4ABC ¸i M triunghiul sau median. Daca P este un p s ˘ ˘ t interiorul sau pe laturile lui M, iar A0 , B 0 , C 0 sunt intersec¸iile drepte 1 AP · BP · CP CP cu laturile BC, CA ¸i respectiv AB, atunci < s 4 AA0 · BB 0 · CC 0 Marian Ione s s L37. Fie cercurile C1 , C2 ¸i C astfel încât C1 ¸i C2 sunt tangente exte cercurile C1 ¸i C2 sunt tangente interior lui C în B, respectiv C. Tang s interioar˘ cercurilor C1 ¸i C2 taie cercul C în A ¸i A1 , dreapta AB taie a s s 1 2 1 = AC taie C2 în L. Sa se arate ca + . ˘ ˘ DA DA1 KL Neculai Roman, Mi L38. Fie 4ABC ¸i punctele D, D0 ∈ BC conjugate armonic în rapo s a s B ¸i C. Cercul circumscris 4ADD0 intersecteaz˘ AB în M ¸i AC în s b c˘, dac˘ M N ⊥ BC, atunci [AD ¸i [AD0 sunt bisectoarele unghiului A a a s b exterioar˘) sau m(A) = 90◦ . a Temistocle an L39. Determina¸i toate numerele naturale nenule n pentru care t p p˘trat perfect, unde a, p ∈ N∗ . a Mihai ¢ ¡ 2 2 L40. Fie A, B ∈ Mn (Z) astfel încât det A B + AB este impar c˘ A + αB este inversabil˘ pentru orice α ∈ Q. a a Marian Urs˘re a L41. Demonstra¸i c˘ grupul simetric S32 nu are elemente de ordin t a Paul Georgescu ¸i Gabrie s L42. Fie (A, +, ·) un inel finit cu cel pu¸in 5 ª t elemente ¸i cu 1 + 1 ∈ s ª © © a a Fie M = x ∈ A | x2 = 1 , I = x ∈ A | x2 = x . S˘ se arate c˘ card M < card A /2. Ovidiu Muntea L43. Determina¸i polinoamele P ∈ R [X] pentru care P (z) ∈ C\R, t Gheorghe s L44. Fie n ≥ 2 numar natural, iar f0 , f1 , f2 , . . . un ¸ir de polin ˘ 0 prin: f0 = (X + 1)n , fp+1 = X · fp , ∀p ≥ 0. Definim înca hp = fp ˘ X p−1 p−1 n + · · · + (−1) σp−1 f1 , ∀p ≥ 1, unde σ k = i1 i2 . . . ik , k ∈
1≤i1 <···<ik ≤n

sunt sumele simetrice fundamentale ale numerelor 1, 2, . . . , n. S˘ se ara a hp = n (n − 1) . . . (n − p + 1) X p (X + 1)n−p , ∀p = 1, 2, . . . Marian Te L45. Fie f : [0, ∞) → [0, ∞) continua. Daca func¸ia F : [0, ∞) → t ˘ ˘Z Z x 1 f (t) dt este marginita, sa se arate ca lim n xf (nx) dx = 0. = ˘ ˘ ˘ ˘ n→∞ 0 0 Adrian Za 85

Pagina rezolvitorilor

BOTO¸ ANI S Scoala nr. 7 "Octav Bancila". Clasa a VIII-a. NEGRESCU Alexa ¸ ˘ ˘ 28,30,32,34), VII(26,32), VIII(26,27,32,34), G(7,11,32). BRA¸ OV S ˘ Scoala generala nr. 5. Clasa a VI-a. POSTEUCA Raluca: V(26,3 ¸ ˘ ˘ 35), VII(34). Clasa a VII-a. POSTEUCA Bogdan: V(26,31,33), VI(34 Scoala generala nr. 20. Clasa a VII-a. BOERIU Adela: VI(31-35) ¸ ˘ Liceul "N. Titulescu". Clasa a IX-a. ANDRA¸ Cristian: VII(26 S VIII(32); BORICEAN Mihai: VII(26,29,32,34,35), VIII(32,33); BUR ˘ VII(26,29,32,34,35), VIII(27,32,33); CIOBOTA Andreea: VII(26,29,32 ˘ (32,33); CIOBOTA Cristian: VII(26,29,32,34,35), VIII(32,33); CÎMPE VII(26,29,32,34,35), VIII(27,32,33); COSTEA Rodica: VII(26,29,34), FERAR Achim: VII(26,29,32,34,35), VIII(27,32,33); FUNDUREANU VII(26,29,32,34,35), VIII(32,33); GHILIFTOIU Mirela: VII(26,29,32, CEA Ovidiu: VII(26,29,32,34,35), VIII(27,32, 33); MANEA George: VI 35), VIII(32); MIHALCEA C˘t˘lin: VII(26, 29,32,34,35), VIII(32); M aa hai: VII(26,29,32,34,35), VIII(27,32,33); MUNTEAN Alexandru: VII VIII(32); MUNTEANU Lumini¸a: VII(26,32,24), VIII(32,33); PUCHEA t VII(26,29,32, 34,35), VIII(27,32,33); Rθ CU Laura: VII(26,27,29,34,35) S VLAD Daniel: VII(26,29,32,34,35), VIII(27). CRAIOVA ¸ Colegiul Na¸ional "Fra¸ii Buze¸ti". Clasa a VI-a. TUTESCU A t t s V(31,35), VI(31,32,34), VII(31,32), G(21); Clasa a VIII-a. DINU Lav VIII(31,32), G(21,23,26). FOC¸ ANI S ˘ Colegiul Na¸ional "Unirea". Clasa a VIII-a. SECARA Andree t VII(31,32), VIII(32,34,35), G(21,23,25). ˘ HÂRLAU (IA¸ I) S Liceul Teoretic "Stefan cel Mare". Clasa a VII-a. ANTOCI Bogd ¸ 30), VI(29,33,34,35), VII(29,32); BURICAN Bogdan Alexandru: V(28,3 ˘ VII(29); MIHULCA Lucian: V(27,28,30,32), VI(29,34,35), VII(29,31,32 Marian-Drago¸: V(27,28,30,32,33), VI(29,33-35), VII(29); ROTARU L s 28,32), VI(29,32-35), VII(29). IA¸ I S Colegiul Na¸ional "C.Negruzzi". Clasa a VI-a. RO¸ U Eugeni t S VI(31-35), VII(32), VIII(32), G(21,23,27). Clasa a X-a. IACOB Alin: L(21,28,29). Liceul "Garabet Ibraileanu". Clasa a VI-a. BUDEANU Stefan ¸ ˘ V(31-33), VI(31); FUIOREA Bogdan: P(42), V(31,32), VI(31,32); U Drago¸: P(42), V(31-33), VI(31,32). Clasa a VIII-a. ANDRIESCU s ˘ S 35), VII(32), VIII(34); BRANI¸ TEANU Stefana:VI(35), VII(31,32), G ¸ VERDEANU George: VI(33,34), VII(32,35), VIII(34); MORO¸ ANU M S ˘ 35), VII(31,32); TANASE Ioana: VI(33-35), VII(31,32); TUDORACHI 86

35), VII(31,32), VIII(32). Clasa a X-a. TONU Constantin: VIII X(33), G(32,33). Liceul Teoretic "M.Eminescu". Clasa a VIII-a. AVRAM Mircea: 35), VII(26,28,29,32),VIII(27); CIUCANU Radu: VI(27,34,35), VII(26 ˘ ˘ ˘ (27); DANAILA Mihai: VI(27,33-35), VII(26,29,32), VIII(27); DU¸ A S (27,34), VII(31,32), VIII(33); TOFAN Andrei: VI(27,34,35), VII(26,29, TUDOSE Stefan: VI(27,34,35), VII(26,32), VIII(27); TURLIUC Rar ¸ 35), VII(29); GRAMSCHI Raluca: VI(26,27,34,35) (4 probleme). Cl DUMITRESCU Roxana: VII(26,29,31,32), VIII(31,32,34,35), IX(31). Scoala "G.Co¸buc". Clasa a II-a (înv. GALIA Paraschiva). CIO s ¸ ˘ C˘t˘lina: P(24,27,34-36); MIHAILESCU Laura-Ioana: P(24,27,34-36) aa Constantin: P(24,27,34-36). Clasa a II-a (înv. RACU Maria). BARA P(24,27,34-36); BURLACU Claudiu: P(24,27,34-36); CALOIAN Andre ˘ ˘ 36); CALIN Georgiana: P(24,27,34-36); CRACIUN M˘d˘lina: P(24,27, a a ˘ GAN Crina-Alexandra: P(24,27,34-36); MOISA Bogdan: P(24,27,34-36 Razvan: P(24,27,34-36); RUSU Flavia: P(24,27,34-36). ˘ Scoala "Al. Vlahu¸a". Clasa a IV-a (înv. MAXIM Gabriela). CIOC t˘ ¸ Florin: P(34-42); MUNTEANU Ioana-Alexandra: P(34-42); SOFICU P(35-37,39,40); STURZU Tudor-Nicolae: P(33-42). Scoala "Alexandru cel Bun". Clasa a II-a (înv. SPÂNU Doini¸a) t ¸ Ionu¸-Mihai: P(24,25,27,33-35); COJOCARIU Oana-Alexandra: P(24, t COJOCARU Veronica: P(24,25,27,33-36); DAMIAN Daniel: P(24,25,27 ˘ REA Roxana-Maria: P(24,25,27,33-37); FURTUNA Marta: P(24, 25,27 NIE Ioana: P(24,25,27,34-36); IVANOV Alla: P(24,25,27,33-36); M ˘ ˘ Mihai: P(24,25,27,33-36); MIHAILA Tofana-Maria: P(24,25,27,33-37 ˘ Ciprian: P(24,25,27,33-37); PATRA¸ C Ilinca: P(24,25,27,33,36,37); R S dru: P(24,25,27,33-37); SÂRBU Silviu Alexandru: P(24,25,27,33,35, Andreea: P(24,25,27,33-37); URSU Gina-Ioana: P(24,25,27,33-36). Scoala "B.P.Ha¸deu". Clasa a IV-a (înv. STEFAN Liviu). PIN s ¸ ¸ Liviu: P(24-31); PINTILIE Nicoleta: P(24-30); STERBULEAC Dan ¸ 31). Clasa a IV-a (înv. TÂRZIORU Iuliana). CHIHAIA Mihai-Seb ¸˘ 43); RAITA Bogdan: P(34-43); SILION Catalina: P(34-42); SPÂNU D ˘˘ P(33-43). Scoala "N.Tonitza". Clasa a III-a (înv. MARCU Monica). BUTNA ¸ ¸˘ P(35-37,39,40); ONUTA Alin: P(35-37,39,40). Clasa a IV-a (înv. ˘ Loredana: P(34,38-42); BONCU Andrei: P(34,38 Elena). ANDRU¸ CA S ˘ Scoala "T.Maiorescu". Clasa a III-a (înv. CHIRILA Beatrice). T ¸ Alexandru-Gabriel: P(34-41). ˘ Scoala "O.Cazimir". Clasa a IV-a (înv. PÂRÂIALA Dumitru). T ¸ P(38-43). PLOIE¸ TI S Colegiul Na¸ional "I.L.Cargiale". Clasa a VI-a. JELEA Anc t V(21,23,28) (solu¸iile au fost primite înainte de apari¸ia nr. 1/2002). t t

87

IMPORTANT

• În scopul unei legaturi rapide cu redac¸ia revistei, pot fi utiliz t ˘ toarele adrese e-mail: tbi@math.tuiasi.ro, popagabriel@ Pe aceast˘ cale colaboratorii pot purta cu redac¸ia un dialog a t materialele trimise acesteia, procurarea numerelor revistei etc • La problemele de tip L se primesc solu¸ii de la orice iubitor de m t elementare (indiferent de preocupare profesionala sau vârsta ) ˘ ˘ dintre solu¸iile acestor probleme - ce sunt publicate în revist˘ t a an - va fi urmat˘ de numele tuturor celor care au rezolvat-o. a • Adres˘m cu insisten¸a rug˘mintea ca materialele tri a t˘ a vistei s˘ nu fie (s˘ nu fi fost) trimise ¸i altor publica¸ a a s t

Redac¸ia revistei "Recrea¸ii matematice" acord˘ câte o di t t a premiu în c˘r¸i urm˘torilor elevi: at a ANDRIESCU Alina (Lic. "G. Ibraileanu", cl. a VIII-a): 2/2001 ( ˘ (5pb), 1/2003 (5pb); ˘ S BRANI¸ TEANU Stefana (Lic. "G.Ibraileanu", cl. a VIII-a): 2/2001 ¸ ˘ (11pb), 1/2003 (5pb); BUDEANU Stefana (Lic. "G. Ibr˘ileanu", cl. a VI-a): 1/2002 (6pb), ¸ a 1/2003 (6pb); CHIHAIA Mihai - Sebastian (¸ c. "B. P. Ha¸deu", cl. a IV-a): 1 S s 2/2002 (9pb), 1/2003 (10pb); JUVERDEANU George (Lic. "G. Ibraileanu", cl. a VIII-a): 1/2002 ˘ (5pb), 1/2003 (5pb); ¸˘ RAITA Bogdan (¸ c. "B. P. Ha¸deu", cl. a IV-a): 1/2002 (10pb), 2 S s 1/2003 (10pb); SILION C˘t˘lin (¸ c. "B. P. Ha¸deu", cl. a IV-a): 1/2002 (10pb), 2 a a S s 1/2003 (9pb); SPÂNU Drago¸ - Andrei (¸ c. "B. P. Ha¸deu", cl. a IV-a): 1/2002 (1 s S s (9pb), 1/2003 (11pb); TUDORACHE Alexandru - Gabriel (¸ c. "T. Maiorescu", cl. a I S (12pb), 2/2002 (7pb), 1/2003 (8pb); TUDOSE Stefan (Lic. "M. Eminescu", cl. a VIII-a): 1/2001 (5pb), 1 ¸ 1/2003 (5pb); ¸ TUTESCU Anca Stefania (Colegiul Na¸ional "Fra¸ii Buze¸ti", Craio ¸ t t s 1/2002 (6pb), 2/2002 (8pb), 1/2003 (8pb); UNGUREANU Bogdan (Lic. "G. Ibraileanu", cl. a VI-a): 1/2002 ( ˘ (7pb), 1/2003 (6pb), autor al problemei V.36

C˘r¸ile au fost oferite de revista "Recrea¸ii matematic a t t

88

Al V-lea Congres interna¸ional t al matematicienilor români
Pite¸ti, 22 - 28 iunie, 2003 s

Incepând cu anul 1929, s-au organizat, pâna în prezent, cinci cong ˘ na¸ional ale matematicienilor români. t Primul Congres a avut loc în anul 1929 la Cluj având ca promotor Sergescu, dar având concursul celor mai reputa¸i matematicieni român t perioada. ˘ Al II-lea Congres a avut loc la Turnu Severin în 1932, bucurând primul de participarea unor mari matematicieni ai timpului, Paul Montel Denjoy, Waclaw Sierpinski ¸i al¸ii. s t Al III-lea Congres s-a desfa¸urat la Bucure¸ti în 1945, cu o participar s ˘s a matematicienilor straini, date fiind condi¸iile dificile de la sfâr¸itul celui d t s ˘ r˘zboi mondial. a Cel de-al IV-lea Congres a fost organizat tot la Bucure¸ti, cu o pre s ciala, în anul 1956. Statul român a facut un efort special ˆi prestigiul s ˘ ˘ bucurau matematicienii romani (to¸i forma¸i în marile ¸coli din occident) t t s invitarea unui num˘r însemnat de matematicieni str˘ini, de faim˘ inter a a a Din Fran¸a au participat Jacques Hadamard ¸i Arnaud Denjoy, din t s Masuo Hukuhara, din Germania - W. Blaschke, din Statele Unite - Ei ¸i S. Eilenberg, din Uniunea Sovietica - I. Vekua, din Polonia - K. Kura s ˘ T. Wazewski. A fost un prilej de reîntâlnire a matematicienilor români din lui Grigore Moisil, Gheorghe Vr˘nceanu, Miron Nicolescu, Simion a Nicolae Teodorescu, Tiberiu Popoviciu cu fo¸tii lor mentori sau cole s Dupa o întrerupere de 47 de ani, s-a organizat cel de-al V-lea Congr ˘ versitatea din Pite¸ti, al c˘rei Rector dr. Gheorghe Barbu este el însu¸i ma s a s (format la Ia¸i ¸i Bucure¸ti). Domnia sa ¸i-a asumat sarcinile dificile ale s s s s congresului, eveniment organizat sub egida Academiei Române, a Univer cure¸ti si a Institutului de Matematica "S. Stoilow" al Academiei Român s ¸ ˘ zarea congresului a fost reu¸it˘, datorit˘ în primul rând comitetului local s a a zare, autorit˘¸ilor locale ¸i sprijinului acordat de la Bucure¸ti. Ca o nou at s s ristica a acestui congres, subliniem prezen¸a unui numar însemnat de mat t ˘ ˘ români care-¸i desfa¸oara acum activitatea în ¸ari straine (a se vedea Liber s t˘ ˘s ˘ ˘ matica, vol. XXIII, în care se afl˘ numele ¸i adresele a peste 300 de mat a s români ce de¸in catedre în universit˘¸i din str˘in˘tate, pe toate continente t at a a "Ziarul de Azi" din Pite¸ti, în timpul desfa¸urarii congresului, a publicat s ˘s ˘ relatari ¸i informa¸ii privind participarea unor reputa¸i matematicieni stra t t ˘ s ˘ a multor matematicieni români care au activat sau activeaz˘ în alte ¸ari. a t˘ din ultima categorie vom aminti academicienii Nicolae Cristescu ¸i Nic s culeanu, Sergiu Klainerman (Princeton), Dan Burghelea (Columbu Daniel Tataru (Berkeley, CA), Henri Moscovici (Columbus - Ohio), M (Tel Aviv), Radu Theodorescu (Laval, Canada). Spre deosebire de multe alte congrese sau conferin¸e cu participare inter t congresele interna¸ionale ale matematicienilor români au fost întotdeauna t

zate printr-o larg˘ reprezentare a tuturor domeniilor de baz˘ din cerceta a a matica. Astfel, cele peste 400 de comunicari anun¸ate pentru Congresu t ˘ ˘ au fost distribuite în 15 sec¸ii, începând cu Logica, Algebra ¸i Teoria n t s mergând pân˘ la Istoria si Filozofia matematicii ¸i Pedagogia matematic a s ¸ reprezentate Geometria, Analiza clasica si moderna, Ecua¸iile diferen¸ia t t ˘ ¸ ˘ controlului optimal, Teoria probabilitatilor si Statistica matematica, Cerceta ¸ ˘¸ ˘ tionala, Mecanica ¸i Astronomia, Fizica matematica. Lucrarile s-au desfa s ¸ ˘ ˘ ˘ ˘ în plenul congresului (începând cu ¸edin¸a de deschidere la care Ambasado s t la Bucure¸ti, E. S. Philippe Étienne, el însu¸i matematician ¸i admirabi s s s a captivat audien¸a), precum ¸i în numeroase sec¸ii pe specialita¸i. t s t ˘t Pe lânga matematicienii straini care au participat la Congres, venind ˘ ˘ Unite, Canada, Fran¸a, Germania, Rusia, Ungaria, Italia ¸i alte ¸ari, t s t˘ remarc˘m prezen¸a destul de însemnat˘ a matematicienilor din Republica a t a Este destul de dificil sa prezentam o vedere de ansamblu asupra desfa¸u ˘ ˘ ˘s gresului al V-lea al matematicienilor români, data fiind varietatea domen ˘ date de c˘tre participan¸i. Vom sublinia totu¸i faptul c˘ programul si de a t s a ¸ lucrarilor congresului s-au încadrat în standardele interna¸ionale. O cri t ˘ adus organizatorilor a fost aceea ca data congresului a coincis cu multiple ˘ academice, cum ar fi: examenele studen¸e¸ti, examenul de licen¸a ¸i altel t s t˘ s acesta, mul¸i doritori din ¸ar˘ de a participa au fost absen¸i. t t a t Vom încheia subliniind faptul c˘ acest al V-lea Congres a ilustrat a matematicii române¸ti, încadrarea ei reu¸ita în comunitatea matematica i s s ˘ ˘ nala. S˘ sper˘m c˘ urm˘torul congres va avea loc dup˘ o perioad˘ n a a a a a a ˘ îndelungat˘ ca pân˘ acum. a a

Constantin CORDUNEAN University of Texas at Arlin

Observatorul din Ia¸i — 90 de ani de la înfiin s

Înfiin¸area observatoarelor astronomice din Bucure¸ti (în 1908) ¸i ap t s s (în 1913) face parte dintr-un proces mai amplu de modernizare a înv˘¸ at universitar ¸i a cercet˘rii ¸tiin¸ifice, proces impulsionat de Legea Haret d s a s t care se va maturiza în condi¸iile social-politice ¸i culturale din România Î t s Înca din momentul înfiin¸arii în 1860 a Universit˘¸ii din Ia¸i, în t˘ at s ˘ "sec¸iei ¸tiin¸elor pozitive din facultatea de filozofie" sunt prev˘zute ¸i t s t a s mecanic˘ ¸i astronomie, dar catedrele aferente vor c˘p˘ta fiin¸a mai tâ a s a a t˘ legea înva¸amântului din 1864, care se pune în aplicare începând cu d ˘t˘ febr. 1865, se creeaza Facultatea de ¸tiin¸e, desprinsa din Facultatea d s t ˘ ˘ ¸i având trei sec¸ii distincte: fizic˘, matematic˘ ¸i ¸tiin¸e naturale; una d s t a as s t catedre ale noii facult˘¸i este cea de geodezie teoretica si astronomie. La 15 at ˘¸ este numit profesor titular al acestei catedre Neculai Culianu, care o pân˘ în 1906, anul pension˘rii sale. N. Culianu trece licen¸a în ¸tiin¸e m a a t s t la Sorbona, este atras de astronomie ¸i de Observatorul din Paris, cun s ¸i r˘mâne prieten pentru toat˘ via¸a cu astronomul francez Camille Fla s a a t N. Culianu este autor al unui Curs de cosmografie pentru liceu (doua edi ˘ 1902). Universitatea din Ia¸i a primit, chiar din momentul înfiin¸arii, de la s t˘ de Medici si Naturali¸ti din Ia¸i un bun instrument de observa¸ii astrono s s t ¸ apar¸inuse poetului moldovean Costache Conachi ¸i pe care mo¸tenitorii î t s s acesteia. Dup˘ înfiin¸area Catedrei de astronomie (în 1864) au fost achizi¸ion a t t instrumente; ele au fost depozitate într-o c˘m˘ru¸a a vechiului local al un a a t˘ încât nici nu puteau fi ar˘tate studen¸ilor. Cu toate insisten¸ele nu s-a r a t t îndelungat ob¸inerea fondurilor pentru construirea unui observator astron t

Constantin Popovici este licen¸iat al Facult˘¸ii de ¸tiin¸e din Ia¸i (190 t at s t s la Paris cu o burs˘ "Adamachi" unde ob¸ine din nou licen¸a în matematic a t t apoi doctoratul la Sorbona (1908) în domeniul ecua¸iilor diferen¸iale. În t t numit la Catedra de geometrie analitica a universita¸ii ie¸ene, iar în 1910 s ˘ ˘t în Fran¸a pentru specializare în astronomie ¸i documentare în privin¸a t s t viitorului observator din Ia¸i. Se reîntoarce ¸i este numit în 1911 la C s s astronomie, geodezie ¸i mecanica cereasca, Universitatea din Ia¸i. s s ˘ ˘ C. Popovici este fondatorul Observatorului astronomic din Ia¸i, am s dealul Copou; piatra de temelie a cl˘dirii a fost pus˘ la 12 sept. 1912, ia a a s-a f˘cut la mijlocul lui decembrie 1913. a C. Popovici este primul director al Observatorului (în perioada 1913-193 le instrumente intrate în dotarea acestuia au fost cele provenite de la ca astronomie înfiin¸at de N. Culianu. Prin str˘daniile lui C. Popovici ¸i a t a s ¸i colaboratorului s˘u, Vintil˘ Siadbei, au fost achizi¸ionate noi instr s a a ¸ t luneta meridiana, un ecuatorial Ressel, doua cronometre (pentru timpul m ˘ ˘ ˘ sideral), un fotometru Graff ¸i altele necesare procesului didactic. s În anul 1938 Catedra de astronomie este transformat˘ într-o con a C. Popovici se transfer˘ la Bucure¸ti. În perioada 1938-1944, Vintil˘ a s a suplinit conferin¸a de astronomie. t

Ca urmare a evacu˘rii Observatorului, prilejuit˘ de cel de-al doilea r˘zbo a a a o buna parte a aparaturii din dotarea acestuia s-a deteriorat sau a fost su ˘

În 1948 Victor Nadolschi ocupa prin concurs conferin¸a de astronomi t ˘ directorul Observatorului din Ia¸i, func¸ie de¸inuta pâna în anul 1966. V. s t t ˘ ˘ este un eminent continuator al lui C. Popovici ¸i al lui V. Siadbei. s ¸ organizeaz˘ ¸i relanseaz˘ activitatea ¸i pune bazele astronomiei fotografi a s a s V. Nadolschi achizi¸ioneaza un astrograf Zeiss (1956), un fotometru fotoelec t ˘ un ecuatorial Zeiss cotit (1960), un aparat pentru masurat cli¸ee (1963), s ˘ zenital Meopta (1963) etc. Începând cu anul 1966 activitatea didactic˘ ¸i de cercetare este coor a s Iulian Breahn˘, absolvent al Universita¸ii din Bucure¸ti, sec¸ia de astro a s t ˘t Din 1966 func¸ioneaza în cadrul Observatorului din Ia¸i un atelier de t s ˘ fina ¸i un laborator electronic necesare între¸inerii ¸i cercet˘rii. A fost a t s a ˘ s un orologiu cu cuar¸ care, completat ulterior cu alte anexe, constituie ¸i t s un cronograf digital de precizie. În anul 1980 a fost achizi¸ionat un planetariu Zeiss destinat înva¸amâ t ˘t˘ tronomiei, care a fost instalat în incinta Universit˘¸ii din Ia¸i. Studen¸i at s t posibilitatea de a-¸i însu¸i mai u¸or o multitudine de fenomene privind cin s s s dinamica sistemului planetar al Soarelui. Planetariul a atras pâna în prez ˘ mii de vizitatori. Cu prilejul eclipsei totale de Soare din 11 august 1999 s-a achizi¸ionat u t CCD (dispozitiv cu cuplaj de sarcin˘) de performan¸a ¸i o camera Astro a t˘ s ˘ înregistrari continue de imagini. ˘ În perioada 1951-1999, pe lânga Observator ¸i prin grija personalului s ˘ func¸ionat o sta¸ie seismica. Observa¸iile efectuate de aceasta au pus în t t t ˘ dou˘ focare seismice: unul la circa 25 km dincolo de Prut ¸i al doilea în zo a s Zorleni. Activitatea de cercetare desfa¸urata pe lânga Observatorul din Ia¸i s-a c s ˘s ˘ ˘ în peste 140 lucr˘ri. C. Popovici a generalizat legea Newton-Coulomb prin a rea unei for¸e neconservative, rezultat˘ dintr-o combina¸ie a gravita¸iei n t a t t cu presiunea luminii. V. Siadbei ob¸ine rezultate noi privind traiectoriile ¸ t ¸i cometelor ¸i face observa¸ii asupra eclipselor de Luna ¸i Soare, stabilind s s t ˘s simple pentru calculul acestora. V. Nadolschi s-a preocupat de teoria grupurilor de pete solare, continu˘ tradi¸ia observ˘rii eclipselor ¸i are a t a s a fi pus bazele astronomiei fotografice la Ia¸i. Abordarea unor teme din s radioastronomiei s-a dovedit deosebit de dificila, de¸i s-au depus efortur s ˘ pentru crearea bazei materiale necesare unei astfel de cercet˘ri. a Cu toate c˘ de-a lungul timpului au fost de înl˘turat multe dificult˘¸ a a at cole, la Observatorul din Ia¸i s-a reu¸it sa se desfa¸oare o activitate car s s ˘ ˘s cunoscut în ¸ara ¸i în strainatate. Aceste afirma¸ii sunt dovedite ¸i de acord t ˘s t s ˘ ˘ lui de membru al Uniunii Astronomice Interna¸ionale urm˘torilor astron t a Constantin Popovici, Vintila Siadbei, Victor Nadolschi ¸i Iulian Breahna. s ˘ ¸ ˘

Redac¸ia revistei t

Marea teorem˘ a lui Fermat pentru polinoa a
Temistocle BÎRSAN 1

1. Odata cu caderea Constantinopolului (1453), mul¸i înva¸a¸i biza t ˘ ˘ ˘t t îndreptat spre Europa de Vest aducând cu ei manuscrise pre¸ioase - m t care supravie¸uiser˘ devast˘rii Bibliotecii din Alexandria se adunaser˘ d t a a a timpului în aceasta capitala a lumii. ˘ ˘ Prin hazardul împrejurarilor, ¸ase din cele 13 volume ale Aritmeticii lu s ˘ au ajuns în Fran¸a. Înv˘¸atul ¸i amatorul de matematic˘ francez Claud t at s a Bachet de Méziriac î¸i d˘ seama de importan¸a c˘r¸ii lui Diofant ¸i publ s a t at s o versiune în limba latina a Aritmeticii, care cuprinde peste o suta de p ˘ ˘ rezolvarile detaliate ale lui Diofant. ˘ Pentru Pierre Fermat (1601-1665) Aritmetica lui Diofant a fost c l-a pus în contact cu bogatele cuno¸tin¸e ale popoarelor antice în direc s t numerelor ¸i sursa de inspira¸ie pentru noi ¸i subtile probleme pe care s s t s formula. Fermat obi¸nuia sa noteze pe marginile car¸ii lui Diofant come s ˘ ˘t cule ¸i schi¸e de demonstra¸ii. Nu s-a preocupat s˘-¸i publice rezultatele s t t as stra¸iile, dar se amuza comunicându-¸i rezultatele altor matematicieni ai t t s provocându-i la rezolvarea acestora. În Cartea a II-a a Aritmeticii, Fermat gase¸te informa¸ii bogate relativ l t ˘ s pitagoreice, adic˘ trei numere naturale ce verific˘ ecua¸ia lui Pitagora a a t x2 + y 2 = z 2 .

Stia c˘ Euclid demonstrase c˘ exist˘ o infinitate de astfel de triplete. Ce se ¸ a a a îns˘, dac˘ în loc de (1) se consider˘ ecua¸ia a a a t xn + y n = z n ,

unde n ≥ 3? R˘spunsul lui Fermat, notat ca observa¸ie pe marginea c˘r¸ii l a t at este cu totul surprinz˘tor: nu exista nici o solu¸ie a ecua¸iei (2) cu nume a t t ˘ nenule, daca n = 3, 4, . . . . Urmeaza notat urmatorul comentariu: ˘ ˘ ˘ Cuius rei demonstrationem mirabilem sane detex hanc marginis exig caperet [4]. (Ma aflu în posesia unei demonstra¸ii minunate a acestei afir t ˘ marginea paginii este prea strâmta pentru a o cuprinde.) ˘

Aceasta extraordinara descoperire, care astazi poarta numele de Marea ˘ ˘ ˘ ˘ a lui Fermat, cât ¸i alte rezultate, ar fi putut sa ramâna necunoscute lumi s ˘ ˘ ˘ ticienilor ¸i s˘ se piard˘, dac˘, dup˘ moartea lui Fermat, fiul s˘u cel mai s a a a a a fi examinat însemn˘rile scrise de tat˘l s˘u pe margini ¸i n-ar fi publicat a a a s lui Diofant con¸inând si observa¸iile lui Pierre de Fermat (Toulouse, 1670 t t ¸ Pe parcursul câtorva secole, cele mai sclipitoare min¸i de matematicien t cat ¸i ¸i-au adus contribu¸ia la rezolvarea acestei enigme (¸i, totodat˘, s s t s a l˘sat˘ de Fermat: Euler, Sophie Germain, Dirichlet, Legendre, Lamé a a Kummer ¸. a. Drumul ce duce la demonstrarea Marii teoreme a lui Fe s
1

Prof. dr., Catedra de matematic˘, Univ. Tehnic˘ "Gh. Asachí", Ia¸i a a s

pres˘rat cu reu¸ite par¸iale, ambi¸ii, înfrângeri, decep¸ii, orgolii, intrigi, te a s t t t sinucidere etc. [4]. În anul 1995, dupa opt ani de munca neîntrerupta, în completa izola ˘ ˘ ˘ ˘ colegii s˘i ¸i p˘strând o discre¸ie total˘ asupra cercet˘rilor sale, englezu a s a t a a Wiles pune cap˘t enigmei de peste 350 de ani: Marea teorema a lui F a ˘ demonstrata! Demonstra¸ia data de Wiles este, însa, accesibila unui numa t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ de speciali¸ti; în fapt, Wiles pentru a atinge scopul a dovedit juste¸ea C s t Taniyama - Shimura utilizând o aparatur˘ matematic˘ modern˘ ¸i sofistic a a as eliptice, forme modulare, reprezent˘ri Galois ¸. a. [5]. a s

x (X) = [p (X)] − [q (X)] , y (X) = 2p (X) q (X) , z (X) = [p (X)] + ¸i verificam direct ca tripleta (x (X) , y (X) , z (X)) este o solu¸ie a ecua s t ˘ ˘ C [X]. Similar cu Marea teorem˘ a lui Fermat se formuleaz˘ a a

2. Este cunoscut faptul c˘ inelul Z al numerelor întregi ¸i inelul C [X a s noamelor cu coeficien¸i numere complexe au propriet˘¸i asem˘n˘toare. t at a a apare ca fireasca problema rezolvarii ecua¸iilor (1) ¸i (2) în C [X]. t s ˘ ˘ În privin¸a ecua¸iei (1) constat˘m u¸or, ca ¸i în cazul numeric, c˘ are o t t a s s a de solu¸ii: ∀p, q ∈ C [X], lu˘m t a
2 2 2

Teorema lui Fermat pentru polinoame ([3], [5]). Daca n este ˘ n ≥ 3, atunci ecua¸ia (2) nu are solu¸ii în C [X] cu polinoame neconstant t t prime.

Surprinz˘tor, spre deosebire de Marea teorem˘ a lui Fermat, pentru ace a a se cunoa¸te o demonstra¸ie elementara ¸i simpla, accesibila unui elev de lic s t ˘s ˘ ˘ tatul este cunoscut din sec. al XIX-lea ¸i a fost demonstrat utilizând cun s geometrie algebric˘. Demonstra¸ia elementar˘ la care ne-am referit se s a t a o teorem˘ de dat˘ recent˘ datorat˘ matematicienilor W. Stothers (1981 a a a a pendent, R. C. Mason (1983), teorema foarte importanta ¸i în sine. Sun ˘ ˘s câteva (pu¸ine!) pregatiri. t ˘ Fie p ∈ C [X] un polinom neconstant având r˘d˘cinile a1 , a2 , . . . , ak c a a de multiplicitate respective m1 , m2 , . . . , mk ; deci p se scrie sub forma k Y (X − ai )mi , α ∈ C∗ . p (X) = α
i=1

Not˘m gradul polinomului p ¸i num˘rul r˘d˘cinilor sale distincte cu deg p ¸ a s a a a s a n0 (p), adic˘ deg p = m1 + m2 + · · · + mk , n0 (p) = k. Men¸ion˘m c˘, dac˘ p, q ∈ C sunt neconstante, avem t a a a deg (pq) = deg p + deg q, n0 (pq) ≤ n0 (p) + n0 (q) , cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ p ¸i q sunt relativ prime. as a s Derivata formal˘ a polinomului p dat de (3) este a p0 (X) = α[m1 (X − a1 ) + mk (X − a1 )
m1 −1 m1

(X − a2 )

m2

· · · (X − ak−1 )

mk−1

· · · (X − ak ) (X − ak )

mk

mk −1

+ ···+ ]

¸i, ca urmare, cel mai mare divizor comun al polinoamelor p ¸i p0 are form s s (p, p0 ) = β (X − a1 )m1 −1 (X − a2 )m2 −1 · · · (X − ak )mk −1 . Atunci de unde ob¸inem rela¸ia t t deg p = deg (p, p0 ) + n0 (p) .

deg (p, p0 ) = (m1 − 1) + (m2 − 1) + · · · + (mk − 1) = deg p − n0 (p

Teorema Mason - Stothers. Fie p, q, r ∈ C [X] neconstante si rela ¸ Daca are loc egalitatea p + q = r, atunci ˘ max {deg p, deg q, deg r} ≤ n0 (pqr) − 1.

Demonstra¸ie (dat˘ de Noah Snyder [3], p.30). Vom începe cu dou˘ t a a utile. Mai întâi, în prezen¸a condi¸iei p + q = r, polinoamele p, q, r sunt rel t t daca ¸i numai daca sunt prime doua câte doua. Apoi, întrucât enun¸ul teo t ˘s ˘ ˘ ˘ simetric în p, q, r (c˘ci putem scrie egalitatea ¸i sub forma p + q + r a s restrângem generalitatea dac˘ vom presupune c˘ polinomul r are grad a a ridicat. Ca urmare, inegalitatea de demonstrat se scrie deg r ≤ n0 (pqr) − 1. Avem
0

p0 q − pq 0 = p0 (p + q) − p (p0 + q 0 ) = p0 r − pr0 . s Constat˘m c˘ (p, p ) ¸i (q, q 0 ) divid membrul stâng, iar (r, r0 ) divide memb a a deci ¸i pe cel stâng. Cum p, q, r sunt prime doua câte doua, urmeaza ca s ˘ ˘ ˘ ˘ (p, p0 ) · (q, q 0 ) · (r, r0 ) divide p0 q − pq 0 . În consecin¸a, t˘ sau, datorita rela¸iei (4) ¸i analoagelor ei, t s ˘ deg p − n0 (p) + deg q − n0 (q) + deg r − n0 (r) ≤ deg p + deg q − deci deg r ≤ n0 (p) + n0 (q) + n0 (r) − 1. Cum p, q, r sunt prime doua câte doua, ob¸inem în final t ˘ ˘ care este tocmai rela¸ia (50 ) de demonstrat. t deg r ≤ n0 (pqr) − 1,

deg (p, p0 ) + deg (q, q 0 ) + deg (r, r0 ) ≤ deg (p0 q − pq 0 ) ≤ deg p + deg q

Demonstra¸ia Teoremei lui Fermat pentru polinoame. Presu t ecua¸ia (2) pentru n ≥ 3 ar avea o solu¸ie (x (X) , y (X) , z (X)) cu polinoa t t stante relativ prime. Aplic˘m teorema Mason - Stothers polinoamelor p(X) a n n q (X) = [y (X)] ¸i r (X) = [z (X)] . Ob¸inem t s deg [x (X)]n ≤ n0 ([x (X)]n · [y (X)]n · [z (X)]n ) − 1 sau n deg x (X) ≤ n0 (x (X) · y (X) · z (X)) − 1.

¸ Tinând seama c˘ x (X), y (X) ¸i z (X) sunt prime dou˘ câte dou˘ ¸i de a s a a s n0 (p) ≤ deg p, ∀p ∈ C [X], vom avea n deg x (X) ≤ n0 (x (X)) + n0 (y (X)) + n0 (z (X)) − 1 ≤ ≤ deg x (X) + deg y (X) + deg z (X) − 1. n deg x (X) ≤ deg x (X) + deg y (X) + deg z (X) − 1,

Ob¸inem astfel inegalitatea t

precum ¸i inegalita¸ile analoage scrise pentru y (X) ¸i z (X), care adunate s s ˘t adic˘ a n (deg x (X) + deg y (X) + deg z (X)) ≤ 3 (deg x (X) + deg y (X) + deg z

(n − 3) (deg x (X) + deg y (X) + deg z (X)) ≤ −3. Evident, dac˘ n ≥ 3, aceast˘ rela¸ie ne conduce la o absurditate, ceea a a t demonstra¸ia. t

3. Analogia care exist˘ între inelele Z ¸i C [X] pune în mod firesc a s "translarii" teoremei Mason - Stothers de la polinoame la numerele înt ˘ încât Marea teorem˘ a lui Fermat s˘ poat˘ fi demonstrat˘ elementar. a a a a D. Masser ¸i J. Oesterle (1986) au ajuns la a¸a - numita conjectu s s urmare a unor considera¸ii de geometrie algebric˘ ¸i teoria func¸iilor modu t as t în legatura cu teorema Mason - Stothers). ˘ ˘ k Q mi Daca m ∈ N∗ are descompunerea în factori primi m = pi , atunci ˘ i=1 k Q pi . radicalul lui m numarul N0 (m) = ˘
i=1

Conjectura abc ([2], [3]). Dat ε > 0, exista o constanta C (ε) a ˘ ˘ pentru orice întregi a, b, c nenuli si relativ primi cu a + b = c avem inega ¸ max {|a| , |b| , |c|} ≤ C (ε) (N0 (abc))
1+ε

.

Aceast˘ conjectur˘ spune c˘, dac˘ în descompunerea numerelor a, a a a a factori primi cu exponen¸i mari, ace¸ti factori sunt compensa¸i prin factori t s t mul¸i, dar cu exponentul 1. t S˘ enun¸am acum a¸a - numita a t˘ s

Teorema lui Fermat asimptotic˘. Exista un întreg pozitiv n1 cu pr a ˘ ca, daca n ≥ n1 , atunci ecua¸ia (2) nu are solu¸ii cu x, y, z întregi si xy t t ¸ ˘ ˘

Cu acelea¸i argumente ca în cazul polinoamelor se poate dovedi urmat s ˘

Teorem˘ ([2], [3]). Conjectura abc implica Teorema lui Fermat asim a ˘ Demonstra¸ie. Fie date x, y, z pozitive ¸i relativ prime astfel înc t s (x, y, z) sa fie solu¸ie a ecua¸iei (2), adica xn + y n = z n . t t ˘ ˘ Not˘m a = xn , b = y n ¸i c = z n ¸i observ˘m c˘ a s s a a Utilizând conjectura abc ob¸inem t xn ≤ C (ε) (xyz)1+ε , N0 (abc) = N0 (xn y n z n ) = N0 (xyz) ≤ xyz. y n ≤ C (ε) (xyz)1+ε ,

z n ≤ C (ε) (xyz)1+

Prin înmul¸ire, rezult˘ c˘ t a a de unde ¸i cum xyz > 2, ob¸inem s t (xyz) ≤ [C (ε)] (xyz)
n 3 3+3ε

,

(n − 3 − 3ε) log (xyz) ≤ 3 log C (ε) n<

3 log C (ε) + 3 + 3ε. log 2 Not˘m a · ¸ 3 log C (ε) + 3 + 3ε . n1 = log 2 Urmeaz˘ c˘ ecua¸ia (2) nu are solu¸ii ce verific˘ condi¸iile specificate dac a a t t a t ceea ce trebuia demonstrat.

Observa¸ie. Aceast˘ cale nu ofer˘ o demonstra¸ie a Marii teoreme a l t a a t Într-adevar, numarul n1 definit de (6) depinde de C (ε) (putem consider ˘ ˘ C (1) pentru a fixa ideile). Determinarea efectiv˘ a constantei C (ε) nu e a cut˘. Dac˘, de exemplu, C (1) s-ar putea efectiv determina, atunci dem a a Marii Teoreme a lui Fermat s-ar reduce la un num˘r finit de cazuri, care a abordate prin calcul direct.

4. Interesul pentru Marea teorema a lui Fermat nu s-a stins nici dup ˘ strarea ei. Au ramas întrebari fara raspuns, sunt formulate altele noi. Da ˘ ˘ ˘˘ ˘ nu a dat decât o demonstra¸ie eronat˘, care ar putea fi natura gre¸elii f˘c t a s a aceast˘ demonstra¸ie ar fi corect˘, care este acel argument ingenios produ a t a lui Fermat ce a scapat atâtor matematicieni ilu¸tri? Este posibila o dem s ˘ ˘ elementara, accesibila ¸i unor persoane cu cuno¸tin¸e obi¸nuite de matem s t s ˘ ˘s În 1966, Andrew Beal instituie un premiu pentru demonstrarea sau a¸a - numitei Conjecturi Beal, care este o generalizare a problemei lui Fer s Ecua¸ia xp + y q = z r , p, q, r numere întregi mai mari ca 2, nu are nic t cu x, y, z întregi pozitivi si relativ primi ([6], [1]). ¸ Bibliografie 1. 2. 3. 4. 5. 6.

A. Corduneanu - Despre Marea teorema a lui Fermat, Recrea¸ii M t ˘ 1 (1999), nr.1, 37-39. S. Lang - Old and new conjectured diophantine inequalities, Bull. AMS, 37-75. S. Lang - Math Talks for Undergraduates, Springer, 1999. S. Singh - Marea teorema a lui Fermat, Humanitas, Bucure¸ti, 1998. s ˘ A. Wiles - Modular elliptic curves and Fermat’s Last Theorem, Annals 142 (1995), 443-551. *** - Beal’s Conjecture, The New Zealand Math. Mag., 35 (1998), n

De la o problem˘ cu matrice la transform˘ a a elementare
Marian TETIVA1

1. Introducere. Problema la care ne referim în titlu este urmatoarea ˘

Sa se arate ca nu exista matrice patratice X, Y ∈ Mn (C) astfel încât XY ˘ ˘ ˘ ˘ In fiind matricea unitate de ordinul n.

Este o problem˘ cunoscut˘, care poate fi întâlnit˘ în mai multe ma a a a culegeri, care s-a dat la concursuri etc. ¸i nu este tocmai simpl˘: un elev m s a întotdeauna descurajat de enun¸uri de tipul "sa se arate ca exista /nu t ˘ ˘ ˘ Mai mult, în aceasta situa¸ie nu prea avem alta cale de abordare în afara t ˘ ˘ utilizeaz˘ no¸iunea de urm˘ a unei matrice ¸i propriet˘¸ile sale. Istoria a t a s at este cam a¸a: prin anii ’70 ai secolului trecut ea era propus˘ la olimpiad˘ s a a ’80 a patruns în manuale pentru ca în anii ’90 sa ajunga a fi parte din di ˘ ˘ ˘ de bacalaureat sau admitere la facultate; aceasta spune ceva despre felul evoluat programele înv˘¸amântului matematic elementar în România. N at˘ c˘ elevul mediu din ziua de azi se afl˘ în acela¸i impas ca ¸i cel de acum do a a s s treizeci de ani (sau poate chiar mai rau) atunci când este confruntat cu ˘ probleme. De aceea aceasta nota i se adreseaza, dar numai daca este cu ˘ ˘ ˘ ˘ interesat de matematic˘. a Amintim c˘ urma matricei A = (aij )1≤i, j≤n ∈ Mn (C) este, prin a numarul Tr (A) = a11 + a22 + · · · + ann (suma elementelor situate pe " ˘ principal˘" a matricei). Sunt cunoscute urm˘toarele propriet˘¸i ale urmei a a at 1◦ Tr (A + B) = Tr (A) + Tr (B), ∀A, B ∈ Mn (C), 2◦ Tr (αA) = α Tr (A), ∀α ∈ C, ∀A ∈ Mn (C), 3◦ Tr (AB) = Tr (BA), ∀A, B ∈ Mn (C). Primele dou˘ egalit˘¸i se mai pot scrie condensat în forma Tr (αA a at = α Tr (A) + β Tr (B), oricare ar fi α, β ∈ C ¸i A, B ∈ Mn (C) ¸i expr s s ritatea urmei: Tr : Mn (C) → C este aplica¸ie liniara (sau morfism de t ˘ vectoriale). De aici deducem Tr (XY − Y X) = Tr (XY ) − Tr (Y X) = 0 pe X, Y ∈ Mn (C) ¸i aceasta explic˘ de ce egalitatea din enun¸ nu poate avea s a t nici o pereche de matrice X, Y : matricea XY − Y X are urma nul˘, deci n a egala cu In , a carei urma este n. ˘ ˘ ˘ Remarc˘m c˘ matricea In din enun¸ poate fi înlocuit˘ cu orice matrice a a t a n având urma nenul˘, enun¸ul ¸i rezolvarea r˘mânând valabile; problem a t s a u¸or reformulat˘ astfel: s a

Daca pentru o matrice A ∈ Mn (C) exista X, Y ∈ Mn (C) astfel î ˘ ˘ XY − Y X, atunci Tr (A) = 0.

Atunci se na¸te în mod natural întrebarea dac˘ reciproca acestei afir s a adev˘rat˘, adic˘ se pune problema valabilit˘¸ii urm˘torului enun¸: a a a at a t

Fie A o matrice patratica de ordin n cu elemente numere complexe. D ˘ ˘ matricei A este nula, atunci exista X, Y ∈ Mn (C) astfel încât A = XY − ˘ ˘
1

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Gh. Ro¸ca Codreanu", Bârlad t s

În cele ce urmeaz˘ ne propunem s˘ rezolv˘m aceast˘ problem˘; mai a a a a a aratam ca raspunsul la întrebare este afirmativ. ˘˘ ˘ ˘ Ideea rezolvarii este sa cautam ni¸te matrice Y, Z ∈ Mn (C) astfel încât s ˘ ˘ ˘ ˘ fi scris˘ în forma A = Z − Y ZY −1 (Y fiind inversabil˘, desigur); atunci pr a a ¢ ¡ fi rezolvat˘: e suficient s˘ alegem X = ZY −1 ¸i avem A = ZY −1 Y − Y a a s = XY − Y X. Aici cititorul poate avea o nemul¸umire: de unde ¸i pâna unde aceste m t s ˘ în locul lui X¸i Y din enun¸? S˘ remarc˘m c˘ din proprietatea 3◦ rezult˘ s ¡ t a a a a ¢ 4◦ Tr (A) =¢Tr CAC −1 , ∀C ∈ Mn (C), C inversabil˘ (se dovede¸te im a s ¡ A = AC −1 C). Matricele de forma A ¸i CAC −1 sunt asemenea, iar pr s 4◦ spune ca acestea au aceea¸i urma. s ˘ ˘ Desigur, problemele abia încep. Sunt necesare câteva pregatiri. ˘

2. Matrice asemenea ¸i transform˘ri elementare. Fie K un corp c s a cititorul mai pu¸in familiarizat cu aceast˘ no¸iune abstract˘ poate cons t a t a nota¸ie pentru unul dintre corpurile numerice uzuale Q, R sau C. t

Dou˘ matrice X, Y ∈ Mn (K) se numesc matrice asemenea ( sau simi a exista U ∈ Mn (K) cu det U 6= 0 astfel încât Y = U XU −1 (vom nota ˘ Cititorul poate verifica u¸or faptul c˘ rela¸ia de asem˘nare (similaritate) es s a t a de echivalen¸a pe mul¸imea Mn (K). t˘ t

Transformarile elementare care se fac asupra unei matrice sunt, în ˘ cele mai simple modificari care nu îi afecteaza rangul, adica interschimba ˘ ˘ ˘ linii (sau coloane), adunarea unei linii (coloane) înmul¸ite cu un numar ( t ˘ element al corpului K) la alt˘ linie (respectiv coloan˘), sau chiar înmu a a linii (coloane) cu un num˘r nenul. Una din cele mai simple aplica¸ii a a t calculul rangului unei matrice; de asemenea, se pot folosi aceste transform rezolvarea sistemelor de ecua¸ii liniare. t S˘ începem prezentarea transform˘rilor elementare cu a¸a numitele m a a s mentare; leg˘tura va ap˘rea curând. Vom nota cu Eij matricea p˘tratic a a a n peste corpul K ale carei elemente sunt toate nule, cu excep¸ia element t ˘ linia i ¸i coloana j care este egal cu 1. Se verifica u¸or ca matricele Eij , s ˘ s ˘ 1 ≤ j ≤ n formeaz˘ o baz˘ a spa¸iului vectorial Mn (K) peste K, precum a a t Eij Ekl = 0n , j 6= k ¸i Eij Ejl = Eil . s Se numesc matrice elementare urmatoarele tipuri de matrice patratice ˘ ˘ n, cu elemente din K: 1) Matricele Tij (a) = In +aEij ; aici a ∈ K ¸i i, j ∈ {1, 2, . . . n} sunt ind s Matricea Tij (a) se ob¸ine din matricea unitate f˘cându-i o singur˘ modi t a a mentul de pe linia i ¸i coloana j devine a. Se constata imediat ca (vezi pr s ˘ ˘ matricelor Eij ) Tij (0) = In , Tij (a) Tij (b) = Tij (a + b) , Tij (a) ∈ GLn (K) , Tij (a)
−1

unde GLn (K) = {U ∈ Mn (K) | det U 6= 0} - grupul general liniar de ord corpul K. Deci {Tij (a) | a ∈ K} formeaz˘, pentru i 6= j fixate, un grup a grupul (K, +). Sa vedem ce efect are înmul¸irea unei matrice oarecare cu t ˘

= Tij (−a) , ∀a, b ∈ K,

Tij (a). Fie A = (akl )1≤k,l≤n o matrice din Mn (K), care mai poate n X akl Ekl . Atunci A=
k,l=1

Tij (a) A = (In + aEij ) =
n X

µ X n
l=1

akl Ekl

akl Ekl +

k,l=1

k,l=1 n X

=

k,l=1

n X

akl Ekl +

k,l=1

n X

aakl Eij E

aajl Eil .

a Ce înseamn˘ asta? Înseamn˘ c˘ elementele matricei Tij (a) A r˘mân a a a ale matricei A, cu excep¸ia celor de pe linia i: aici, în locul elementulu t acum ail + aajl , adic˘ matricea Tij (a) A se ob¸ine din A prin adunarea a t a liniei j înmul¸ite cu a, cu alte cuvinte înmul¸irea la stânga cu o matr t t realizeaz˘ o transformare elementar˘ a matricei A. De asemenea, se poate a a acela¸i fel c˘ matricea ATij (a) se ob¸ine din A prin adunare la coloana j s a t i înmul¸ite cu a. t 2) Matricele Qij = Tij (−1) Tji (1) Tij (−1) (i, j ∈ {1, 2, . . . , n} , i 6= j) în categoria matricelor elementare. Avem

t deci Qij este matricea care se ob¸ine din matricea unitate prin schimbar elemente: elementele de pe diagonala principala, de pe linia i, coloana i ¸i s ˘ j, coloana j se înlocuiesc cu zerouri; în locul elementului de pe linia i ¸i s avem −1, iar în locul celui de pe linia j ¸i coloana i se g˘se¸te 1. La fel c s a s s˘ calcul˘m a a µ X ¶ n Qij A = (In − Eii − Ejj − Eij + Eji ) akl Ekl = =
k,l=1 n X

Qij = Tij (−1) Tji (1) Tij (−1) = (In − Eij ) (In + Eji ) (In − Eij ) = = (In + Eji − Eij − Eii ) (In − Eij ) = In + Eji − Eij − Eii − Eij − E = In − Eii − Ejj − Eij + Eji ,

akl Ekl − =

k,l=1

k,l=1

a¸adar, matricea Qij A se ob¸ine din A prin înlocuirea liniei i, respectiv j s t înmul¸ita cu −1, respectiv cu linia i. Asemanator, se poate observa ca schi t ˘ ˘ ˘ ˘ care le produc asupra lui A înmul¸irea cu matricea Qij la dreapta sunt ur t coloana i se înlocuie¸te cu coloana j, iar coloana j se înlocuie¸te cu coloana s s cu −1. Sa mai spunem ca, fiind produs de matrice inversabile, Qij este, de ˘ ˘ matrice inversabila; avem ˘ Q−1 = Tij (−1) ij ¸i, deci, s Q−1 ij = Qij .
−1

n X

n X

akl Eii Ekl −
n X l=1

k,l=1

n X

akl Ejj Ekl −
n X l=1

akl Ekl −

ail Eil −

ajl Ejl −

k,l=1 n X l=1

k,l=1 n X

akl Eij Ekl +
n X l=1

k,l=1

n X

a

ajl Eil +

ail Eil ;

Tji (1)

−1

Tij (−1)

−1

= Tij (1) Tji (−1) Tij (1)

3) Un alt tip de matrice elementare sunt matricele Di (d) = In + ( 1 ≤ i ≤ n, d ∈ K fiind nenul; o astfel de matrice se ob¸ine din matric t modificându-i un singur element: în locul lui 1 de pe linia i ¸i coloana i pu s e greu de v˘zut c˘ înmul¸irea unei matrice A oarecare cu Di (d) la stânga a a t la dreapta) îi modific˘ doar linia (respectiv coloana) i, anume o înlocuie¸te a s cu linia (respectiv coloana) i înmul¸ita cu d. De asemenea, Di (d) este inv t ˘ ¡ ¢ −1 are inversa Di (d) = Di d−1 . 4) Vom folosi matricele Pij pe care le definim prin Pij = Di (−1) Qij = Qij Dj (−1) = In − Eii − Ejj + Eij + Eji .

Verifica¸i aceste egalit˘¸i! Observa¸i forma matricei Pij ¸i efectul s˘u la t at t s a t matricea APij (respectiv Pij A) se ob¸ine din A prin interschimbarea liniilor coloanelor) i ¸i j. Si nu în ultimul rând, arata¸i ca Pij este inversabila ¸i P s ¸ ˘ t ˘ ˘s

3. Rezolvarea problemei. Sa demonstram a¸adar urmatoarea s ˘ ˘ ˘ Propozi¸ie. Fie K un corp comutativ infinit si A ∈ Mn (K) o matr t ¸ urma este zero. Atunci exista matricele X, Y ∈ Mn (K) astfel încât A = X ˘ ˘ Demonstra¸ie. Pentru început vom presupune ca nu exista nici o su t ˘ ˘ a mul¸imii {a11 , a22 , . . . , ann } a elementelor de pe diagonala principal˘ a t a pentru care suma elementelor s˘ fie nul˘, desigur, cu excep¸ia întregii mu a a t vedea imediat la ce ne folose¸te aceast˘ presupunere, iar la sfâr¸it ne vom d s a s nu este prea restrictiva). Deoarece, conform ipotezei, avem a11 + a22 + · · · ˘ se pot determina elementele a1 , a2 , . . . , an ∈ K astfel încât

E clar ca, datorita ipotezei suplimentare pe care am facut-o, oricare d ˘ ˘ ˘ elementele a1 , a2 , . . . , an sunt distincte; vom folosi acest lucru mai departe Putem scrie pe A în forma A = B − C, unde    a1 a2 −a12 . . . −a1,n−1 0 ... 0 0  a21  0 a2 ... 0 0 a3 . . . −a2,n−1    ... ... ... . . . , C = . . . . . . . . . ... B =  ...     n−1,1 an−1,2 . . . an−1 0   0 a 0 ... an − an2 . . . an,n−1 an 0 0 ... 0 an1

a11 = a1 − a2 , a22 = a2 − a3 , . . . , an−1,n−1 = an−1 − an , ann = an

¸i B 0 ∼ C 0 . Folosind faptul c˘ asem˘narea matricelor este o rela¸ie de ec s a a t ob¸inem c˘ B ∼ C. t a Sa le luam pe rând. Ne amintim ca înmul¸irea unei matrice cu matr t ˘ ˘ ˘ stânga (respectiv la dreapta) schimba între ele liniile (respectiv coloanele ˘ −1 acelei matrice. De aceea, pentru M ∈ Mn (K), matricea Pij M Pij =

A¸a cum am ar˘tat la început, pentru rezolvarea problemei ar fi s s a ar˘t˘m c˘ matricele B ¸i C sunt asemenea. În acest scop, vom ar˘ta c˘ aa a s a a C ∼ C 0 , unde     a1 a2 0 ... 0 0 ... 0  0  a2 . . . 0  a3 . . . 0   , C0 =  0  B0 =  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0 0 . . . an 0 0 . . . a1

are schimbate între ele elementele de pe diagonala principal˘ situate pe a coloanele) i ¸i j; de asemenea, mai sunt afectate ¸i celelalte elemente de p s s coloanele i ¸i j. Aceasta nu are însa importan¸a în cazul unor matrice p s t˘ ˘ sau C 0 , la care toate elementele din afara diagonalei principale sunt zero −1 Pij B 0 Pij = Pij B 0 Pij este o matrice care difer˘ de B 0 doar prin acee a schimbat între ele locurile doua elemente de pe diagonala principala, an ˘ ˘ t aj . Cum orice permutare e produs de transpozi¸ii, e clar ca dupa un n ˘ ˘ de asemenea transform˘ri o putem aduce pe B 0 la orice form˘ în care pe a a principal˘ apar elementele a1 , a2 , . . . , an permutate cumva (¸i în rest, ze a s particular, B 0 este asemenea cu C 0 . Sa aratam acum ca B ∼ B 0 (¸i nu vom mai face demonstra¸ia pentru C s t ˘ ˘˘ ˘ fiind întru totul asem˘n˘toare). Începem prin a observa urm˘torul calcul a a a µ ¶µ ¶µ ¶ µ ¶ µ ¶ 1 0 α 0 1 0 α 0 α 0 = = , a 1 β γ −α 1 a (α − γ) + β γ 0 γ daca a este ales convenabil, adica daca a = β/ (γ − α); desigur, asta se ˘ ˘ ˘ numai în cazul în care α 6= γ. Un calcul asem˘n˘tor se poate face ¸i pentru matrice de ordin n. a a s considera Tij (a) BTij (a)−1 = Tij (a) BTij (−a), unde i > j, elementul aij (i, j) se înlocuie¸te cu a (aj − ai ) + aij ¸i a poate fi ales astfel încât acest s s s devin˘ nul (c˘ci am presupus c˘ ai 6= aj ). Mai sunt afectate ¸i celelalte el a a a liniei i (la care se adun˘ linia j înmul¸it˘ cu a) ¸i ale coloanei j (la care a t a s coloana i înmul¸ita cu −a). Remarcam ca aceste transformari oricum nu po t ˘ ˘ ˘ ˘ zerourile de deasupra diagonalei principale, care ramân intacte, ¸i nici elem s ˘ pe diagonala principal˘. a −1 Acum e clar ce avem de f˘cut: mai întâi calcul˘m T21 (a) BT21 (a) ca a a un a bine ales reprezinta o matrice B1 asemenea cu B care are în pozi¸i t ˘ zero (asta daca nu era dinainte; de altfel se poate vedea u¸or ca, daca s ˘ ˘ ˘ atunci a care ne trebuie este a = 0 deci T21 (a) = T21 (0) este, de fapt identica). Apoi, pentru aceasta matrice calculam T31 (a) B1 T31 (a)−1 , care ˘ ˘ ˘ anumit a este o matrice asemenea cu B1 (deci ¸i cu B) ¸i are 0 în pozi¸i s s t poate vedea c˘ elementul 0 ob¸inut la pasul anterior nu va fi afectat. C a t astfel, lucrând cu matrice de forma Ti1 (a) pân˘ când toate elementele de a coloana "de sub" a1 devin zerouri, apoi trecem ¸i facem zerouri pe coloan s ˘ "sub" a2 , folosind transformari de tip T32 (a) , . . . , Tn2 (a) (adica înmul¸im t ˘ ˘ la stânga ¸i cu inversele lor la dreapta; la fiecare pas similaritatea ma s p˘streaz˘), în ordine, alegând, desigur, de fiecare dat˘ valoare care trebuie a a a Elementele nule ob¸inute pe prima coloana nu vor fi afectate, la fel cele de t ˘ deasupra diagonalei principale, Tot a¸a vom proceda pâna când, la urma s ˘ ˘ la o matrice care are partea de deasupra diagonalei principale neschimb diagonala principal˘, iar sub diagonala principal˘ are numai zerouri, adic a a la B 0 ¸i la concluzia dorita ca aceasta este asemenea cu B. s ˘ ˘ În concluzie, am aratat ca matricele B ¸i C sunt asemenea, deci am a s ˘ ˘ unde ne-am propus: exist˘ V ∈ GLn (K) astfel încât C = V BV −1 ; at a = B − C = B − V BV −1 ¸i notând X = BV −1 , Y = V avem A = XY − Y s Demonstra¸ia ar fi încheiata, daca n-ar mai fi un mic amanunt de la t ˘ ˘ ˘ ˘

facem cu ipoteza suplimentar˘ pe care am impus-o (¸i de care, s-a dovedit p a s avem mare nevoie, caci daca elementele de pe diagonala nu sunt distincte, n ˘ ˘ ˘ alege pe a astfel încât Tij (a) sa produca un zero în locul lui aij )? Raspunsu ˘ ˘ ˘ de greu ¸i arat˘, cum spuneam, c˘ restric¸ia dat˘ de aceast˘ ipotez˘ nu este s a a t a a a de ... restrictiv˘. E suficient s˘ împ˘r¸im mul¸imea elementelor de pe di a a at t submul¸imi disjuncte doua câte doua, fiecare dintre acestea având suma e t ˘ ˘ 0 ¸i fiecare nemaiavând alta submul¸ime (stricta) pentru care suma eleme s t ˘ ˘ 0. S˘ numim b1 , . . . , bk elementele unei asemenea submul¸imi (a c˘ror s a t a a¸adar, zero); pentru acestea putem determina c1 , c2 , . . . , ck astfel încât b1 s b2 = c2 − c3 , . . . , bk−1 = ck−1 − ck , bk = ck − c1 . Mai mult, oricare d c1 , c2 , . . . , ck sunt distincte doua câte doua ¸i proprieta¸ile lor se pastrea ˘ ˘s ˘t ˘ a înlocuim cu c1 + t, c2 + t, . . . , ck + t, t ∈ K. G˘sim câte o grupare de asem distincte dou˘ câte dou˘ pentru fiecare submul¸ime de b-uri a mul¸imii e a a t t de pe diagonala principala, iar apoi alegem câte un t pentru fiecare astfel ˘ încât toate c-urile sa fie distincte doua câte doua (ceea ce sigur se poate fa ˘ ˘ ˘ în care corpul K este infinit; gândi¸i-v˘ de ce!). Mai departe totul decu t a deoarece putem scrie matricea noastr˘ ca diferen¸a a dou˘ matrice, una in a t a superior triunghiulara, fiecare dintre aceste elemente sunt distincte doua ˘ ˘ Propozi¸ia este complet demonstrat˘. t a

Noi ne-am propus s˘ rezolv˘m problema în cazul corpurilor uzuale d a a Q, R, C, de aceea ipoteza pe care am facut-o asupra infinita¸ii corpulu ˘ ˘t deranjeaz˘ foarte mult; totu¸i, se prea poate ca aceast˘ presupunere s˘ a s a a legat˘ de rezolvarea pe care am dat-o aici ¸i s˘ nu fie esen¸ial˘. A¸ada a s a t a s întrebarea daca este valabil enun¸ul propozi¸iei demonstrate si în cazul t t ¸ ˘ finit. În încheiere, s˘ mai spunem c˘ nu exist˘ nici o preten¸ie de originalitat a a a t rarea acestei note; este foarte posibil ca aceast˘ solu¸ie s˘ fie cunoscut˘, atâ a t a a autorul nu are nici un fel de referin¸a pentru problema discutat˘, pe care t˘ a doar din folclor (în urma cu câ¸iva ani aceasta problema mi-a fost comuni t ˘ ˘ ˘ viu grai" de c˘tre un elev, actualmente student str˘lucit al Facult˘¸ii de M a a at din Bucure¸ti; a¸a c˘ îi mul¸umesc pe aceast˘ cale lui Drago¸ Deliu, care s s a t a s s˘ caut s˘ rezolv aceast˘ problem˘, c˘ut˘ri din care s-a n˘scut ¸i aceast˘ a a a a a a a s a

Recreaţii … matematice
1. S˘ se îndep˘rteze patru segmente din figura al˘turat˘ a a a a (alc˘tuit˘ din ¸ase p˘trate) astfel încât noua figur˘ s˘ fie fora a s a a a mata din trei patrate. ˘ ˘ Not˘. Solu¸ia problemei se poate g˘si la pagina 39. a t a

Trei perle ale olimpiadelor de matematic˘ a
Gabriel DOSPINESCU 1

Problemele propuse la testele de selec¸ie pentru OIM sau la fazele na¸ t t diverse ¸ari se remarca prin profunzimea (¸i uneori simplitatea) ideilor care t˘ s ˘ În cele ce urmeaz˘, vom rezolva trei probleme propuse la astfel de teste a în anii 2002 ¸i 2003, demonstrând dificultatea rezolv˘rii problemelor de "m s a elementara", precum ¸i tendin¸a accentuata de a îmbina algebra, teoria nu s t ˘ ˘ analiza matematica în actul de concepere ¸i rezolvare a unor asemenea perl s ˘ tice.

1. Un prim exemplu este urmatoarea problema propusa la unul din ˘ ˘ ˘ selec¸ie pentru OIM în anul 2002, in Vietnam. În rezolvare vom folosi d t rezultate legate de ecua¸ia de gradul al doilea. Dup˘ cum se ¸tie, multe t a s dificile se rezolv˘ relativ u¸or folosind trinomul de gradul al doilea (metoda a s Vom da doar doua exemple, fara a insista prea mult. ˘ ˘˘ a b c 1) Arata¸i ca daca numarul d = + + este întreg, iar a, b, c su ˘ t ˘ ˘ ˘ bc ca ab naturale, atunci d este 1 sau 3. 2) Arata¸i ca, daca numerele naturale distincte si nenule a1 , a2 , . . . , a ¸ ˘ t ˘ ˘ a2 + a2 + · · · + a2 = na1 a2 · · · an , atunci ele sunt prime între ele doua cât ˘ 1 2 n Încerca¸i sa rezolva¸i aceste doua probleme înainte de abordarea probl t ˘ t ˘

perfect. Solu¸ie. Vom folosi trinomul pentru a crea solu¸ii pentru anumite ecua t t tice, deci în mod constructiv. m Y Ar fi bine s˘ dispar˘ a a a2 . Deci, s˘ scriem expresia sub forma a i
i=1 i=1 m Y

PROBLEMA 1. Sa se demonstreze ca exista un numar m ≥ 2002 si ¸ ˘ ˘ ˘ ˘ m n Y X a2 − 4 a2 sa naturale nenule a1 , a2 , . . . , am , distincte, astfel încât i i ˘
i=1 i=1

a2 i

−4

Pentru a "scapa" ¸i de 4, luam k = 2. A¸adar am adus problema la o s s ˘ ˘ "acceptabila" (dar nu mai pu¸in dificila): t ˘ ˘ Arata¸i ca exista m ≥ 2002 si a1 , a2 , . . . , am ∈ N∗ distincte astfel încât ¸ ˘ t ˘ ˘ 1 + a2 + a2 + · · · + a2 = a1 a2 · · · am . 1 2 m

n X i=1

a2 i

=

Ãm Y

i=1

ai − k

!2

.

Sa cautam m astfel încât m − 3 dintre necunoscutele ecua¸iei (1) sa fie t ˘ ˘ ˘ ˘ revine la ecua¸ia t x2 + y 2 + z 2 + m − 2 = xyz. Privind aceasta ecua¸ie ca una ¡de gradul al doilea în z, vom încerca sa t ˘ ˘ ¢ criminantul nul. Deci x2 y 2 = 4 x2 + y 2 + m − 2 . Luam x = 2a, y = 2b ˘
1

Student, Facultatea de Matematic˘-Informatic˘, Bucure¸ti a a s

¡ ¢¡ ¢ m = 4 a2 − 1 b2¡− 1 − 2. S˘ concluzion˘m: putem alege b > a > 2002 a ¢¡ a ¢ putem lua m = 4 a2 − 1 b2 − 1 − 2 > 2002. Atunci ecua¸ia (2) va ave t (x, y, z) = (2a, 2b, 2ab). Rezult˘ c˘ ecua¸ia (1) are solu¸ia (2a, 2b, 2ab, 1 a a t t Dar putem scrie (1) ¸i sub forma s 12 − 1 · 2a · 2b · 2ab + (2a)2 + (2b)2 + (2ab)2 + m − 3 = 0.

Din rela¸iile lui Viète rezult˘ c˘ ¸i 2a · 2b · 2ab − 1 este solu¸ie a ecua t a as t care în loc de 1 punem t. A¸adar am redus cu o unitate num˘rul celor m s a am ob¸inut o noua solu¸ie a ecua¸iei (1): (2a, 2b, 2ab, 2a · 2b · 2ab − 1, 1, 1, t t t ˘ Analog, scriem
2 2 2

12 − 1 · 2a · 2b · 2ab (2a · 2b · 2ab − 1) + (2a) + (2b) + (2ab) + Deci ob¸inem o alta solu¸ie a ecua¸iei (1), cu numar ¸i mai mic de 1: t t t ˘ ˘ s + (2a · 2b · 2ab − 1) + m − 4 = 0.
2

Astfel, rezulta ca putem elimina pe rând fiecare 1 din m-upla (2a, 2b, 2ab, 1 ˘ ˘ Riguros, aceasta înseamna ca folosind succesiv rela¸iile lui Viète, ob¸inem t t ˘ ˘ a upl˘ (x1 , x2 , . . . , xk , 1, 1, . . . , 1) în care este clar c˘ 2a = x1 < 2b = x2 < 2 a < · · · < xk . La sfâr¸it (c˘ci dup˘ cel mult m pa¸i am eliminat to¸i de 1), s a a s t solu¸ie (a1 , a2 , . . . , am ) a ecua¸iei (1), în care a1 < a2 < · · · < am . Aceas t t va satisface condi¸iile enun¸ului. t t 2. Continuam cu o frumoasa problema propusa la ultima runda a ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ poloneze în anul 2003. Simplitatea solu¸iei care urmeaza nu are însa nici t ˘ ˘ cu dificultatea problemei, c˘ci multe metode de atacare a problemei nu a un rezultat.

(2a, 2b, 2ab, 2a · 2b · 2ab − 1, 2a · 2b · 2ab · (2a · 2b · 2ab − 1) − 1, 1, 1, . .

PROBLEMA 2. Determina¸i polinoamele cu coeficien¸i întregi f t t etatea ca pentru orice n natural avem f (n) | 2n − 1. ˘ Solu¸ie. Evident, problema ar fi banala daca s-ar demonstra ca exista o t ˘ ˘ ˘ ˘ de numere n pentru care 2n −1 este numar prim. Dar, dupa cum vom vedea ˘ accept˘ ¸i solu¸ii mai "blânde". as t Cum este clar c˘ nu putem afla prea multe despre divizorii ¸i factorii p a s 2n − 1, vom încerca sa lucram cu divizori ai numerelor de forma f (n). Pr ˘ ˘ care ne vine în minte, ¸inând seama ca f are coeficien¸i întregi, este t t ˘ rezultatul urm˘tor: m − n | f (m) − f (n). Deci, va trebui s˘ c˘ut˘ a a a a astfel încât f (m) | f (n). Dup˘ c˘ut˘ri mai mult sau mai pu¸in lungi, a a a t f (n) = n + f (n) − n | f (n + f (n)) − f (n). Deci f (n) | f (n + f (n)). În acest moment, jumatate din problema este rezolvata. Într-adevar, ˘ ˘ ˘ ˘ f cu −f , putem presupune c˘ f are coeficientul dominant pozitiv. Atunc a astfel încât pentru n > M s˘ avem f (n) ∈ N. Fix˘m un n > M . Avem f (n a a f (n) | f (n + f (n)) | 2n+f (n) − 1 = (2n − 1) 2f (n) + 2f (n) − 1 (evident, n + f deci f (n) | 2f (n) − 1. Daca am putea demonstra ca singurul numar natura ˘ ˘ ˘ care n | 2n − 1 este 1, atunci ar rezulta c˘ pentru n > M avem f (n) = a ar fi constanta 1. Dar faptul c˘ n | 2n − 1 implic˘ n = 1 este binecunoscu a a de simplu. Sa presupunem ca n > 1 ¸i sa luam p cel mai mic factor prim s ˘ ˘ ˘ ˘

Atunci este clar c˘ (n, p − 1) = 1. ¢Dar p | n | 2n − 1 ¸i p | 2p−1 − 1 (t a s ¡ Fermat). Deci p | 2n − 1, 2p−1 − 1 . Se ¸tie ca ¸irul (xn )n≥1 , xn = 2n − s ˘s Mersenne (adica (xm , xn ) = x(m,n) ). Rezulta ca p | (xn , xp−1 ) = x(n,p−1) ˘ ˘ ˘ contradic¸ie. A¸adar n = 1 ¸i f este constanta 1. Cum, dac˘ f este solu¸ie t s s a t −f este solu¸ie, deducem c˘ polinoamele cerute sunt constantele −1 ¸i 1. t a s

3. Încheiem scurta incursiune prin matematica elementara cu o problem ˘ de dificila, propusa la un test de selec¸ie în Vietnam, 2002. Dificultatea t ˘ ˘ const˘ mai ales în faptul c˘ admite multe solu¸ii (care nici nu se intrez˘resc a a t a frumuse¸ea const˘ în îmbinarea algebrei cu analiza matematic˘ ¸i teoria t a as Nu exageram daca afirmam ca urmatoarea problema este una dintre cele m ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ¸i frumoase probleme referitoare la polinoame, propuse la vreun concurs pe s

PROBLEMA 3. Determina¸i toate polinoamele p ∈ Z [X] ¢ propr t cu ¡ exista un polinom q ∈ Z [X] pentru care q 2 (X) = X 2 + 6X + 10 p2 (X) ˘ Solu¸ie. Evident, orice ¢ t rezolvitor "sârguincios" va scrie rela¸ia din t ¡ forma q 2 (X − 3) = X 2 + 1 p2 (X − 3) − 1 ¸i va nota f (X) = p(X − 3 s = q (X − 3). Deci ¢ ¡ 2 X + 1 f 2 (X) = g 2 (X) + 1. Aici este îns˘ punctul de oprire, c˘ci orice încercare ulterioar˘ de rezolva a a a Ca de obicei, vom putea presupune ca f ¸i g au coeficien¸ii dominan¸i po t t ˘ s putem schimba f cu −f sau g cu −g, f˘r˘ a se modifica nimic). Deci exist aa încât pentru orice n > M s˘ avem f (n) , g (n) ∈ N. a Apel˘m acum la teoria numerelor. Este binecunoscut faptul c˘ toate a a numere naturale ale ecua¸iei Pell x2 + 1 = 2y 2 sunt date de t √ ¢2n−1 √ ¢ √ ¢2n−1 ¡ √ ¢2n−1 ¡ ¡ ¡ + 1− 2 − 1− 2 1+ 2 1+ 2 √ xn = , yn = 2 2 2

Rezulta ca ¸irul de numere întregi (2an − 1 − k (2n − 1))n>M este conver ˘ ˘s sta¸ionar. t A¸adar, exist˘ n0 > M astfel încât pentru n > n0 s a 2an − 1 − k (2n − 1) = u, pentru o constant˘ întreag˘ u. Ca urmare, pent a a avem á √ ¢2n−1 ! ¡ √ ¢k(2 √ ¢k(2n−1)+u ¡ √ ¢2n−1 ¡ + 1− 2 + 1− 2 1+ 2 1+ 2 = g 2 2

Ce se întâmpla daca substituim xn în (1)? Ob¸inem g 2 (xn ) + 1 = 2 (y t ˘ ˘ Da, ¸i perechea (g (xn ) , yn f (xn )) este solu¸ie a ecua¸iei Pell ¸i aceasta se s t t s pentru orice n > M . Deci exist˘ ¸irurile (an )n>M , (bn )n>M astfel încât g (x as yn f (xn ) = ybn . Acum începe partea analizei matematice. Fie grad g = k , grad f = m. ³ √ ´2an −1−k(2n−1) 2xan = lim ¡ lim 1 + 2 √ ¢k(2n−1) = n→∞ n→∞ 1+ 2  k xn g (xn )  = 2 lim √ ¢(2n−1)  = finit. ¡ n→∞ xk n 1+ 2

µ ¶k  √ ¢u √ ¢u ¡ ¡ 1 1 k x 1+ 2 + − 1− 2 x− x  x= g  2 2 n¡ o √ ¢2n−1 | n > n0 . Aducând la acela pentru orice x din mul¸imea 1 + 2 t în (2), ob¸inem o identitate polinomiala adevarata pentru o infinitate de t ˘ ˘ ˘ variabilei, deci (2) este adev˘rat˘ pentru orice x nenul. Dup˘ ce aducem a a a √ ¡ numitor ¸i egalam coeficien¸ii dominan¸i în (2), deducem ca 2k−1 1 + s t t ˘ ˘ unde αk este coeficientul dominant al lui g. Dar aceasta implic˘ u = 0 a pentru orice x nenul, avem µ ¶k   1 1 k x + − x− x  x= g .  2 2  Dac˘ not˘m x = t + a a

Rezult˘ c˘ a a

√ t2 + 1, din (3) ob¸inem c˘ pentru orice t avem t a √ √ ¡ ¢k ¢k ¡ t + 1 + t2 + t − t2 + 1 g(t) = . 2 Lu˘m în (1) x = i ¸i ob¸inem c˘ g 2 (i) = −1. Deci, folosind (4), ob¸inem a s t a t adic˘ k este impar. Din (4) ¸i (1) rezult˘ prin calcul c˘ a s a a "¡ √ ¢k ¡√ ¢k #2 X + X2 + 1 + X2 + 1 − X 2 √ f (X) = , k impar. 2 X2 + 1

Cum f este polinom ¸i are coeficientul dominant pozitiv, deducem din (5) s √ ¡ ¢k ¡√ ¢k X + X2 + 1 + X2 + 1 − X √ f (X) = . 2 X2 + 1 Dar, daca f verifica (1), atunci ¸i −f verifica aceea¸i rela¸ie. Mai mult, s s t ˘ ˘ ˘ din membrul drept al rela¸iei (6) are coeficien¸i întregi. Rezulta ca exista d t t ˘ ˘ ˘ de polinoame care verific˘ rela¸ia (1) a t √ ¢k ¡√ ¢k ¡ X + X2 + 1 + X2 + 1 − X √ , k impar. ± 2 X2 + 1

În sfâr¸it, ob¸inem c˘ polinoamele p cerute se ob¸in din polinoamele (7) s t a t X cu X + 3.

Ce-ar mai fi de ad˘ugat dup˘ prezentarea acestor trei nestemate din a a sfâr¸it al problemelor elementare de matematic˘? Slefuite cu r˘bdarea b s a ¸ a cele trei probleme adaug˘ o palet˘ de lumini începând cu actul creator al a a lor ¸i terminând cu solu¸iile propuse. Fiecare dintre noi are nevoie de asem s t iar aceast˘ scurt˘ prezentare se înscrie pe aceast˘ linie. a a a

În leg˘tur˘ cu o problem˘ de concurs a a a
Dan Stefan MARINESCU 1 ¸

La etapa finala a Olimpiadei de matematica din anul 1989 prof. univ. dr ˘ ˘ panu a propus urmatoarea problema: ˘ ˘ Z b atunci pentru fiecare n ∈ N∗ exista n numere distincte ˘ Z b ca n (b − a) f (x) dx = . 1 1 1 a + + ··· + f (x1 ) f (x2 ) f (xn ) Daca f : [a, b] → R este o func¸ie integrabila, continua pe (a, b) si t ¸ ˘ ˘ ˘
a x1 , x2 , . . . , xn ∈

f(

(

f (x) − f (0) ; evident h est f (1) − f (0) pe [0, 1], derivabila pe (0, 1) ¸i h (0) = 0, h (1) = 1. s ˘ Pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n − 1} consideram func¸ia continua hk : [ t ˘ ˘ k P hk (x) = h (x) − αi . Cum h1 (0) = −α1 < 0, h1 (1) = h (1) − α1 = 1 Demonstra¸ie. Fie h : [0, 1] → R, h (x) = t
i=1

(enu Enun¸ul ¸i o solu¸ie a problemei pot fi aflate în [3]. În cele ce urm t s t prezenta o generalizare a acestei frumoase probleme. Pentru ceea ce ne-am propus, avem nevoie de Propozi¸ia 1. Fie f, g : [0, 1] → R doua func¸ii cu urmatoarele propri t t ˘ ˘ i) f , g continue pe [0, 1], ii) f , g derivabile pe (0, 1), iii) f (1) 6= f (0) si g 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ (0, 1). ¸ Atunci pentru orice n ∈ N∗ si orice α1 , α2 , . . . , αn > 0 cu α1 + α2 + · · ¸ exista x1 , x2 , . . . , xn ∈ (0, 1) cu x1 < x2 < · · · < xn astfel încât ˘ n X g 0 (xi ) g (1) − g (0) αi · 0 = . f (xi ) f (1) − f (0) i=1

conchidem, din continuitatea func¸iei h1 , ca exista c1 ∈ (0, 1) cu h1 (c t ˘ ˘ h (c1 ) = α1 . Analog, h2 (c1 ) = h (c1 ) − α1 − α2 = −α2 < 0, h2 (1) = h (1) − = 1 − α1 − α2 > 0, de unde acela¸i ra¸ionament conduce la existen¸a unui c s t t astfel încât h2 (c2 ) = 0 ⇔ h (c2 ) = α1 + α2 . Inductiv, gasim 0 < c1 < c ˘ < cn−1 < 1 astfel încât h (c1 ) = α1 , h (c2 ) = α1 + α2 , ...

, h (cn−1 ) = α1 + α2 + . . . + αn

s t s Fie c0 = 0 ¸i cn = 1, atunci pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n} func¸iile h ¸ condi¸iile din teorema lui Cauchy pe intervalul [ck−1 , ck ]; ca urmare, de t exista x1 ∈ (c0 , c1 ), x2 ∈ (c1 , c2 ), . . . , xn ∈ (cn−1 , cn ) astfel încât ˘ 0 h (x1 ) h (c1 ) − h (c0 ) h0 (x2 ) h (c2 ) − h (c1 ) h0 (xn ) h (cn ) = , 0 = , ..., 0 = 0 (x ) g 1 g (c1 ) − g (c0 ) g (x2 ) g (c2 ) − g (c1 ) g (xn ) g (cn ) de unde, împreun˘ cu (3), avem: a
1

Profesor, Liceul Teoretic "Iancu de Hunedoara", Hunedoara

h0 (x1 ) α2 h0 (x2 ) αn α1 = 0 , = 0 , ..., g (c1 ) − g (c0 ) g (x1 ) g (c2 ) − g (c1 ) g (x2 ) g (cn ) − g (cn−1 ) ceea ce, ¸inând seama de faptul ca α1 , α2 , . . . , αn > 0, conduce la rela¸iile t t ˘ g 0 (x1 ) g 0 (x2 ) g 0 (xn ) α1 0 = g (c1 )−g (c0 ) , α2 0 = g (c2 )−g (c1 ) , . . . , αn 0 = g( h (x1 ) h (x2 ) h (xn ) n X g 0 (xi ) De aici, prin adunare, ob¸inem t αi 0 = g (cn ) − g (c0 ) = g (1) − g h (xi ) i=1 0 f (x) h0 (x) = , ∀x ∈ (0, 1), conchidem c˘ are loc rela¸ia (2). a t f (1) − f (0) Corolarul 1 [1]. Daca f : [0, 1] → R este o func¸ie continua pe [0, 1], t ˘ ˘ pe (0, 1), f (0) = 0, f (1) = 1, atunci pentru orice n ∈ N ∗ si orice k1 , k2 , . ¸ n X ki exista x1 , x2 , . . . , xn ∈ (0, 1) distincte doua câte doua astfel încât ˘ ˘ ˘ f 0 (x i=1 (vezi ¸i [2], [4]). s n .X Demonstra¸ie. Consideram în Propozi¸ia 1, αi = ki t t ki , pe ˘

a αn > 0 cu α1 + α2 + · · · + αn = 1, exist˘ n numere distincte x1 , x2 , . . . , astfel ca ÁZ b n X g (xi ) Z b αi g (x) dx f (x) dx. = f (xi ) a a i=1 Z x Demonstra¸ie. Fie f1 , g1 : [0, 1] → R, f1 (x) = t f ((1 − t) a + tb) d Z x 0 g ((1 − t) a + tb) dt. În mod evident, f1 ¸i g1 sunt bine definite, verific˘ a s = Z b Z 0 1 1 g (x) dx, f1 (1)−f1 (0) = din Propozi¸ia 1 ¸i g1 (1)−g1 (0) = t s b−a a b−a De unde exist˘ c1 < c2 < · · · < cn din (0, 1) astfel încât a Rb Rb n n X g 0 (ci ) X g ((1 − ci ) a + ci b) g (x) dx g (x) 1 a αi 0 αi ⇔ = Rb = Ra b f1 (ci ) f ((1 − ci ) a + ci b) f (x) dx f (x) i=1 i=1 a a a Luând xi = (1 − ci ) a + ci b, ∀i = 1, n, evident c˘ x1 < x2 < · · · < xn ¸ formula (4). Observa¸ie. Egalitatea (1) se ob¸ine luând în (4) α1 = α2 = · · · = α t t g (x) = 1, ∀x ∈ [a, b].

i=1 i ∈ {1, 2, . . . , n} ¸i g : [0, 1] → R, g (x) = x. s Corolarul 2. Fie f, g : [a, b] → R dou˘ func¸ii integrabile, continue a t Z b f (x) dx 6= 0 ¸i g (x) 6= 0, ∀x ∈ (a, b). Atunci, pentru fiecare n ∈ N∗ ¸i α s s a

Bibliografie 1. G. G. Z. Giang - Problema 1125, Math. Mag. 2. P. Orno - Problema 1053, Math. Mag. 3. I. Tomescu (coordonator) - Probleme date la olimpiadele de matemat licee (1950—1990), Ed. ¸tiin¸ifica, Bucure¸ti, 1992. s t ˘ s 4. *** - Problema C:1791, G. M. 3/1996.

Asupra unei probleme propuse la O. I. M. Neculai ROMAN 1
La O. I. M. în anul 1982 a fost propus˘ problema B3 — GB: a Fie ABC un triunghi si P un punct în interiorul lui astfel ca ∠P AC ¸ Fie L, M picioarele perpendicularelor din P pe BC, CA respectiv. Fie lui [AB]. Sa se demonstreze ca DL = DM . ˘ ˘

Enun¸ul ¸i o solu¸ie a acestei probleme se poate g˘si în [1], pag. 322 ¸i t s t a s blema are ¸i o solu¸ie mai simpl˘, accesibil˘ ¸i elevului de gimnaziu ¸i c s t a as s a fi cunoscuta. De asemenea, vom arata ca problema are loc pentru o mu ˘ ˘ ˘ variat˘ de puncte din planul triunghiului. În acest scop, vom demonstra u a

Teorem˘. Fie ABC un triunghi, D mijlocul lui [AB] si punctele a ¸ 0 dreptele AC, respectiv BC astfel ca C ∈ (AA ) si C ∈ (BB 0 ). Fie P ¸ în planul triunghiului si L, M picioarele perpendicularelor din P pe B ¸ tiv AC. Sa se demonstreze ca daca P ∈ Int (∠ACB) ∪ Int (∠A0 CB 0 ˘ ˘ ˘ ∠P AC ≡ ∠P BC sau daca P ∈ Int (∠BCA0 ) ∪ Int (∠ACB 0 ) astfel ca m ( ˘ +m (∠P BC) = 180◦ atunci DM = DL. Demonstra¸ie. Fie punctele D0 ¸i D00 mijloacele segmentelor [P A], t s [P B] (fig. 1, 2 ¸i 3). s
A
A
A

D

D′ M

D

D′

D D′

D′′ B L

P CB
C D ′′ M A′

L B′ L P
P D′′

B

Fig. 1 Avem M D0 =

Fig. 2

Fig. 3

PA a = DD00 , ([M D0 ] mediana corespunz˘toare ipo 2 00 4AM P ¸i [DD ] linie mijlocie în 4AP B). s Deci [M D0 ] ≡ [DD00 ] . Analog, [LD00 ] ≡ [DD0 ] . 0 00 Din P D DD paralelogram, rezulta ca ˘ ˘ 0 ∠P D D ≡ ∠P D00 D
1

Profesor, Scoala "V. Alecsandri", Mirce¸ti, Ia¸i ¸ s s

Din P ∈ Int (∠ACB) ∪ Int (∠A0 CB 0 ) astfel ca ∠P AC ≡ ∠P BC (fig. 1 ¸i 2 s ca ∠P D0 M ≡ ∠P D00 L (teorema unghiului exterior). ˘ Daca P ∈ Int (∠BCA0 ) astfel ca m (∠P AC) + m (∠P BC) = 180◦ (fig. ˘ ∠P AC ≡ ∠P BL ¸i deci ∠P D0 M ≡ ∠P D00 L (teorema unghiului exteri s P ∈ Int (∠ACB 0 ) astfel ca m (∠P AC)+m (∠P BC) = 180◦ , atunci ∠P BC ¸i deci ∠P D0 M ≡ ∠P D00 L. s În concluzie, ∠P D0 M ≡ ∠P D00 L. Din rela¸iile (3) ¸i (4) rezult˘ c˘ t s a a ∠M D0 D ≡ ∠LD00 D.

Acum din rela¸iile (1), (2) ¸i (5) rezulta ca 4M D0 D ≡ 4DD00 L, de und t s ˘ ˘ [DM ] ≡ [DL] ¸i deci DM = DL. s

Teorema reciproc˘. Fie ABC un triunghi, D mijlocul lui [AB] si pu a ¸ B 0 pe dreptele AC respectiv BC astfel ca C ∈ (AA0 ) si C ∈ (BB 0 ). Fie p ¸ M pe dreptele BC respectiv AC astfel ca DM = DL. Perpendicularele în AC respectiv BC se întâlnesc în P . Sa se demonstreze afirma¸iile: t ˘ a) daca P ∈ Int (∠ACB) ∪ Int (∠A0 CB 0 ), atunci ∠P AC ≡ ∠P BC; ˘ b) daca P ∈ Int (∠ACB 0 )∪Int (∠BCA0 ), atunci m (∠P AC)+m (∠P BC ˘ Demonstra¸ie. a) Fie punctele D0 ¸i D00 mijloacele segmentelor [P A t s [P B]. Se arata u¸or ca 4M D0 D ≡ 4DD00 L, de unde rezulta ca ˘ s ˘ ˘ ˘ Din P D0 DD00 paralelogram, rezult˘ a Din rela¸iile (6) ¸i (7) ob¸inem t s t ∠M D0 D ≡ ∠DD00 L. ∠P D0 D ≡ ∠P D00 D. ∠P D0 M ≡ ∠P D00 L.

a) Daca P ∈ Int (∠ACB)∪Int (∠A0 CB 0 ), atunci din (8) rezulta ∠P AC ˘ ˘ (fig.1 ¸i 2). s b) Dac˘ P ∈ Int (∠BCA0 ) (fig. 3), atunci din rela¸ia (8) rezult˘ c˘ ∠P AC a t a a ¸i, deci, m (∠P AC) + m (∠P BC) = 180◦ . s Dac˘ P ∈ Int (∠ACB 0 ), atunci din rela¸ia (8) rezult˘: ∠P BC ≡ ∠P a t a m (∠P AC) + m (∠P BC) = 180◦ .

Bibliografie 1. I. Cuculescu - Olimpiadele interna¸ionale de matematica ale el t ˘ Tehnic˘, Bucure¸ti, 1984. a s

Asupra unei ecua¸ii func¸ionale t t
Loredana AGORE 1
Scopul acestei note este rezolvarea ecua¸iei func¸ionale t t în mul¸imea func¸iilor f : R → R sau f : R∗ → R sau f : R∗ → R. t t + În ecua¸ia (1) este cuprins˘ ecua¸ia lui Cauchy t a t f (x + y) = f (x) + f (y) ,

f (axy + x + y) = bf (x) f (y) + c [f (x) + f (y)] + d (a, b, c, d ∈ R

ale c˘rei solu¸ii se numesc func¸ii aditive, precum ¸i urm˘toarele ecua¸ii a t t s a t sunt reductibile la ecua¸ia lui Cauchy: t f (x + y) = f (x) f (y) , f (xy) = f (x) + f (y) , f (xy) = f (x) f (y) .

Rezolvarea în detaliu a ecua¸iilor (2) − (5) se poate gasi în [1]. Tot în [1], t ˘ studiat˘ ¸i ecua¸ia func¸ional˘ ob¸inut˘ considerând în (1) a ≥ 0, c = 1, d as t t a t a Rezolvarea ecua¸iei func¸ionale (1) const˘ în reducerea ei, potrivit cu t t a a, b, c ¸i d, la una dintre ecua¸iile (2) − (5). Distingem câteva cazuri. s t

I a 6= 0, b 6= 0. Înmul¸im ecua¸ia (1) cu b ¸i apoi punem rezultatul o t t s forma ¶ · µ ¶ ¸ µ (ax + 1) − 1 (ax + 1) (ay + 1) − 1 + c = bf +c · bf a a · µ ¶ ¸ (ay + 1) − 1 · bf + c + bd + c a µ ¶ t−1 2 s Cu nota¸iile α = bd + c − c , u = ax + 1, v = ay + 1 ¸i g(t) = bf t a ecua¸ia (6) se scrie t g (uv) = g (u) g (v) + α. Dac˘ bd = c2 − c, adic˘ α = 0, atunci (7) este de tipul (5) ¸i se reduce a a s lui Cauchy [1]. Solu¸iile se exprim˘ cu func¸iile aditive sau sunt func¸ii co t a t t Daca bd 6= c2 − c, deci α 6= 0, luam · = v = 1 în (7) ¸i ob¸inem g (1) = [ s t¸ ˘ ˘ u q ¤ 1 √ 1£ De aici, g (1) = t 1 ± 1 − 4α = 1 ± (1 − 2c)2 − 4bd , cu condi¸ia 2 2 1 ⇔ bd ≤ c2 − c + . Pe de alt˘ parte, ecua¸ia (7) cu v = 1 devine a t 4 α ⇔ g (u) = g (1) g (u) = g (u) g (1) + α ⇔ g (u) = 1 − g (1) (evident, g (1) 6= 1). Ca urmare,·ecua¸ia (1) are, în cazul considerat, d t ¸ q 1 1 date de f (x) = [g (1) − c] = (1 − 2c) ± (1 − 2c)2 − 4bd . b 2b
1

Elev˘, cl. a XI-a, Colegiul Na¸ ional "Mihai Viteazul", Bucure¸ti a t s

II a = 0, b 6= 0. Ecua¸ia (1) devine t ¸i se poate scrie în forma s

f (x + y) = bf (x) f (y) + c [f (x) + f (y)] + d

sau, notând α = bd + c − c2 ¸i g (t) = bf (t) + c, t ∈ R, s

bf (x + y) + c = [bf (x) + c] [bf (y) + c] + bd + c − c2 g (x + y) = g (x) g (y) + α.

Dac˘ bd = c2 − c, atunci (10) este de tipul (3) etc. a Daca bd 6= c2· în (8) luam x = y = 0 ¸i ob¸inem f (0) = b [f (0)]2 +2cf −c, s ¸t ˘ ˘ q 1 2 deci f (0) = (1 − 2c) ± (1 − 2c) − 4bd (în mod necesar, (1 − 2c)2 2b ⇔ 1 − 4α ≥ 0). Dar, daca în (8) luam y = 0 ¸i apoi grupam convenabil, a s ˘ ˘ ˘ [1 − bf (0) − c] f (x) = cf (0) + d ⇔ ⇔ [1 − bf (0) − c] f (x) = [1 − bf (0) − c] f (0) ⇔ f (x) = f (0) (1 − bf (0) − c 6= 0 ⇔ bd 6= c2 − c). Avem dou˘ solu¸ii: a t ¸ · q 1 2 f (x) = f (0) = (1 − 2c) ± (1 − 2c) − 4bd . 2b III a 6= 0, b = 0. În acest caz, (1) se scrie f (axy + x + y) = c [f (x) + f (y)] + d.
(∗) (∗)

Dac˘ c = 1, punem (11) în forma a µ ¶ · µ ¶ ¸ · µ (ax + 1) (ay + 1) − 1 (ax + 1) − 1 (ay + 1) f +d = f +d + f a a a ³t − 1´ + d, t ∈ R, sau, notând u = ax + 1, v = ay + 1 ¸i g (t) = f s a g (uv) = g (u) + g (v) , care este o ecua¸ie de tipul (4). t Dac˘ c 6= 1, pentru x = y = 0 luat în (11) ob¸inem a t Cum, pentru y = 0 în (11), avem

f (0) = 2cf (0) + d ⇔ (1 − 2c) f (0) = d.
(12)

f (x) = cf (x) + cf (0) + d ⇔ f (x) = cf (x) + f (0) − cf (0) ⇔ d (12) ⇔ (1 − c) f (x) = (1 − c) f (0) ⇔ f (x) = f (0) ⇔ f (x) = 1 − 2c 1 dac˘ mai presupunem în plus c 6= . Este banal˘ verificarea faptului c˘, în a a a 2 d impuse, f (x) = este solu¸ie a ecua¸iei (11). t t 1 − 2c 1 Daca c = , avem de rezolvat ecua¸ia t ˘ 2 1 f (axy + x + y) = [f (x) + f (y)] + d. 2

IV a = 0, b = 0. Este vorba de ecua¸ia t f (x + y) = c [f (x) + f (y)] + d. Daca c = 1, (14) se poate scrie ˘ f (x + y) + d = [f (x) + d] + [f (x) + d] , care este o ecua¸ie Cauchy în g (t) = f (t) + d, t ∈ R. t Dac˘ c 6= 1, lu˘m x = y = 0 în (14) ¸i ob¸inem, ca ¸i în cazul a a s t s rela¸iile echivalente (12). Se continua tot ca în cazul amintit ¸i se ob¸ t s t ˘ 1 d , x ∈ R, dac˘ c 6= . a f (x) = f (0) = 1 − 2c 2 1 Dac˘ c = , (14) se scrie a 2 1 f (x + y) = [f (x) + f (y)] + d. 2 Luând x = y = 0, constat˘m c˘ d = 0. Punând în (15) d = 0 ¸i fixâ a a s 1 ob¸inem f (x) = [f (x) + f (0)]. Deci f (x) = f (0) = constant, ∀x ∈ R, t 2 este solu¸ie a ecua¸iei (15). t t

1 [f (0) + f (0)] + d, deci d = 0. Lu 2 · µ ¶¸ 1 −1 1 f (x) + f , de un y = − în (13) cu d = 0, vom avea f (0) = a 2 a ca f (x) = k (constant), ∀x ∈ R. Se verifica u¸or ca aceasta func¸ie este î t ˘ ˘ s ˘ ˘ solu¸ie pentru orice k ∈ R. t Pentru x = y = 0, ob¸inem f (0) = t

Bibliografie 1. V. Pop - Ecua¸ii func¸ionale. Ecua¸ii clasice si probleme, Ed. Mediam t t t ¸ Napoca, 2002.

Recreaţii … matematice

2. Un calator, care nu avea la el decît un lan¸ cu ¸apte verigi de aur, t s ˘˘ într-o zi la un han. El se în¸elege cu hangiul sa-l plateasca pentru fiecare zi t ˘ ˘ ˘ la han câte o verig˘ de aur. Dac˘ st˘ ¸apte zile ¸i plata trebuie f˘cut˘ în a a as s a a care este num˘rul minim de t˘ieturi care trebuie f˘cute în lan¸ pentru a p a a a t pre¸ul convenit? (Se accepta ca, atunci când este cazul, hangiul sa dea c t ˘ ˘ ca rest un numar de verigi (posibil toate!) pe care le-a primit deja.) ˘ 3. Care este eroarea în "demonstra¸ia" de mai jos a egalita¸ii 3 = 0? t ˘t ¯ 2 3 ¯ x −x+1=0 |· x x − (−1) = 0 ¯ ¯ x3 − x2 + x = 0 x3 = −1 ¯ ¡ 2 ¢ 3 ¯ x = −1 x − x −x =0 Punând x = −1 în x2 − x + 1 = 0, ob¸inem 3 = 0. t Not˘. Solu¸iile problemelor 2 ¸i 3 se pot g˘si la pagina 39. a t s a

Asupra unei inegalit˘¸i condi¸ionate at t
Cezar LUPU 1

La OBM - 2001 a fost dat˘ problema urm˘toare: a a Fie a, b, c numere reale strict pozitive astfel încât a + b + c ≥ abc. Sa s ˘ √ a2 + b2 + c2 ≥ abc 3. Cristinel Mortici, Solu¸ia autorului utilizeaza metoda reducerii la absurd. Presupunem t ˘ √ inegalitatea contrar˘, adic˘ a2 + b2 + c2 < abc 3. Aplicând inegalitate a a √ 1 1 2 2 Schwarz, ob¸inem abc 3 > a2 +b2 +c2 ≥ (a + b + c) ≥ (abc) , de unde a t 3 3 √ Pe de alt˘ parte, aplicând √ a inegalitatea mediilor, avem abc 3 > a2 + √ 3 2 b2 c2 ¸i, deci, abc > 3 3. Se ob¸ine astfel o contradic¸ie. ≥3 a t t s Alte solu¸ii ale acestei probleme sunt prezentate în [1] ¸i [2]. t s 1. Problema de mai sus poate fi înt˘rit˘ astfel: a a Problema 1. √Sa se arate ca, daca a, b, c > 0 si a + b + c > a ¸ ˘ ˘ ˘ ab + bc + ca ≥ abc 3. 1 1 Solu¸ia I. Ipoteza ¸i concluzia se pot scrie în felul urm˘tor: t s a + + ab bc 1 1 1 √ 2 a + + ≥ 3. Utiliz˘m binecunoscuta inegalitate (x + y + z) ≥ 3 (xy + a b c µ µ ¶2 ¶ 1 1 1 1 1 1 ∀x, y, z ∈ R (1) pentru a ob¸ine t ≥3 + + + + , din c a b c ab bc ac 1 1 1 √ ca + + ≥ 3. ˘ a b c Solu¸ia II. Inegalitatea ceruta rezulta direct din inegalitatea ab + t ˘ ˘ p ≥ 3abc (a + b + c), ∀a, b, c ∈ R+ (2) (aceasta se reduce la (1), daca nota ˘ ˘ y = bc ¸i z = ca). s Problema 2. Se considera a, b, c > 0 astfel încât a + b + c ≥ abc. Sa s ˘ ˘ √ bc 3 ca ab + + ≥ . Ce a2 (b + c) b2 (c + a) c2 (a + b) 2 X Solu¸ie. Pentru prescurtarea scrierii folosim însumarea ciclica t . A ˘ 2 X (bc)2 X 1 1 (bc + ca + ab) ab + bc + bc = ≥ · = a2 (b + c) abc a (b + c) abc 2 (bc + ca + ab) 2abc X (bc)2 2 (s-a folosit (bc + ca + ab) ≤ 2 (bc + ca + ab) , adev˘rat˘ confo a a a (b + c) lita¸ii Cauchy-Schwarz). ˘t 2. Având ca punct de plecare inegalitatea condi¸ionata data la OB t ˘ ˘ ob¸ine inegalit˘¸i geometrice într-un triunghi. S˘ observ˘m mai întâi c˘ a t at a a a Daca a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi oarecare înscris într˘ raza egala cu unitatea, atunci a + b + c ≥ abc. ˘ ˘ În [2] sunt date patru demonstra¸ii. Reproducem una dintre ele. t abc 4RS = abc ¸i S = pr conduc la rela¸ia s t = 2Rr. Utilizând in a+b+c lui Euler ¸i faptul c˘ R = 1, ob¸inem inegalitatea dorit˘. s a t a
1

Elev, cl. a X-a, Colegiul Na¸ ional "Mircea cel B˘trân", Constan¸ a t a t

Problema 5. În orice triunghi înscris într-un cerc de raza 1 are loc u ˘ a b c 3 inegalitate: + + ≥ . Ce bc (b + c) ca (c + a) ab (a + b) 2 (a + b + c) Solu¸ie. Utilizând rezultatul din Problema 3 ¸i inegalitatea Cauchy t √ √ s √ √ X (a bc)2 (a bc + b ca + c ab)2 3a2 b2 c2 ≤ ≤ , de putem scrie: 2 (a + b + c) 2 (a + b + c) b+c 2 2 2 t a împ˘r¸ire cu a b c , ob¸inem inegalitatea dorit˘. at 3. Propunem spre rezolvare urmatoarele probleme: ˘ 1. Se consider˘ a, b, c trei numere reale strict pozitive astfel încât a + b a √ b2 c2 3 3 a2 + + ≥ . Cezar Lu Arata¸i ca ˘ t ˘ bc (b + c) ca (c + a) ab (a + b) 2 2. Fie ABC un triunghi oarecare înscris într-un cerc de raza egala cu ˘ ˘ √ 3 AB · BC · CA, ∀P ∈ Int (ABC). Ce c˘ P A + P B + P C ≥ a 3 Bibliografie 1. M. B˘lun˘ ¸i M. Becheanu (prezentare de) - A 18-a OBM, 3-9 mai 2001 a as GM - 5-6/2001, 229-236. 2. Cezar Lupu - Asupra unei probleme de concurs, Rev. Mate(matic˘), 200 a

Cu inegalitatea Cauchy-Schwarz sau utilizând inegalitatea (2) de mai su X 1 9 9 9 √ ≥ X√ ≥ p . Este suficient ca p bc 3 (ab + bc + ca) 3 (ab + bc + bc sau, echivalent, ab + bc + ca ≤ 9R2 . Aceasta decurge din ab + bc + ca ≤ a ¸i faptul cunoscut c˘ într-un triunghi are loc a2 + b2 + c2 ≤ 9R2 . s a Problema 4. Sa se arate ca în orice triunghi înscris într-un cerc de ˘ ˘ µ ¶ √ a 1 1 1 b c cu 1 are loc inegalitatea + + + 3≤2 + + . Ce bc ca ab a b c √ Solu¸ie. Este binecunoscut˘ inegalitatea a2 + b2 + c2 ≥ 4S 3 + t a 2 2 + ¡ − c) +(c − a) (Finsler ¸i Hadwiger, 1938). Este echivalenta cu 2 (ab + (b s ˘ √ ¢ − a2 + b2 + c2 ≥ 4S 3 ¸i ¸inând seama c˘ R = 1, conduce la inegalitate s t a

Ca urmare, în condi¸ia impus˘ triunghiului, are loc ¸i in t a s √ a2 + b2 + c2 ≥ abc 3. De √ altfel, aceasta din urma rezulta direct din ˘ ˘ inegalitate a2 + b2 + c2 ≥ 4S 3 (Weitzenböck, 1919) pentru R = 1. O înt˘rire a acestor inegalit˘¸i este dat˘ de a at a Problema 3. √ orice triunghi este satisfacuta inegalitatea În ˘ √ √ ˘ √ b c ab + bc + ca ≥ √ bc +√ ca +√ ab ≥ 4S 3. În particular, daca R = a ˘ √ ab + bc + ca ≥ a bc + b ca + c ab ≥ abc 3. X X Solu¸ie. Prima parte a dublei inegalit˘¸i se dovede¸te astfel: t at s ab ≥ 1 1 1 1 1 1 + + ≥ √ + √ + √ ⇔ A2 + B 2 + C 2 ≥ AB + BC + CA a b c ca ab bc 1 1 1 s A = √ , B = √ ¸i C = √ ), care este adevarata. ˘ ˘ a c b X X √ √ √ Demonstr˘m acum partea a doua, adic˘ a a a bc ≥ 4S 3 sau

O metod˘ de demonstrare a concuren¸ei unor a t
Gabriel POPA, Paul GEORGESCU 1

Vom exemplifica în cele ce urmeaza aplicabilitatea unei metode de dem ˘ concuren¸ei unor drepte, prea pu¸in utilizata în contextul introducerii noii t t ˘ ¸colare de geometrie. s Date dou˘ puncte A, B având vectorii de pozi¸ie rA ¸i respectiv rB , v a t s pozi¸ie al unui punct al dreptei AB este de forma t rM = λrA + (1 − λ) rB , λ ∈ R

(ecua¸ia vectoriala a dreptei AB). Având o dreapt˘ ata¸at˘ unui triunghi, v t a s a ˘ pozi¸ie al unui punct curent M al s˘u poate fi exprimat func¸ie de vectorii t a t ai vârfurilor ¸i de un parametru real λ. Considerând înca o dreapta (cu p s ˘ ˘ notat µ), pentru a afla punctul comun celor doua drepte vom avea de r ˘ sistem liniar în λ ¸i µ. s Dac˘ dorim s˘ prob˘m concuren¸a a trei drepte, le vom intersecta a a a t doua ¸i vom urmari daca vectorii de pozi¸ie ai punctelor ob¸inute coincid t t ˘s ˘ ˘ presupune, în general, un important volum de calcule, însa este "sigura" ¸ ˘ ˘ în plus fa¸a de alte metode, pozi¸ionarea punctului de concuren¸a. t˘ t t˘

Problema 1. Fie ABC un triunghi si M, N ∈ (BC), P, Q ∈ (AC), R, ¸ puncte astfel încât BM = CN = CP = AQ = AR = BS = x, unde < min {AB, BC, CA}. Daca A1 , B1 , C1 sunt respectiv mijloacele segment ˘ (RN ), (M Q), arata¸i ca dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente. ˘ t ˘ Constant SB Solu¸ie. Punctul S împarte segmentul orientat BA în raportul t SA atunci ¸ · c−x x x c−x rS = rB + rA = rB + rA . c c−x c c b−x x s Analog, rP = rC + rA ¸i atunci b b 1 x (b + c) c−x b−x rA + rB + rC . rA1 = (rS + rP ) = 2 2bc 2c 2b Vectorul de pozi¸ie al unui punct curent X al dreptei AA1 va fi t · ¸ λx (b + c) λ (c − x) λ (b rX = λrA1 + (1 − λ) rA = + (1 − λ) rA + rB + 2bc 2c unde λ ∈ R. Cu totul analog, vectorul de pozi¸ie al unui punct curent Y t BB1 va fi · ¸ µ (c − x) µx (a + c) µ (a − x) rY = rA + + (1 − µ) rB + rC . 2c 2ac 2a
1

Profesori, Colegiul Na¸ ional ¸i Liceul de Informatic˘ "Gr. Moisil", Ia¸i t s a s

Intersec¸ia celor dou˘ drepte se ob¸ine rezolvând sistemul t a t   λx (b + c) + (1 − λ) = µ (c − x)    2bc 2c   λ (c − x) µx (a + c) = + (1 − µ)  2c 2ac    λ (b − x)  µ (a − x)  = . 2b 2a Sistemul este compatibil determinat, cu solu¸ia t 2bc (a − x) ; λ= 2 x (a + b + c) − 2x (ab + bc + ac) + 3abc 2ac (b − x) µ= 2 . x (a + b + c) − 2x (ab + bc + ac) + 3abc s Punctul comun al dreptelor AA1 ¸i BB1 este T , unde 1 rT = 2 [a (b − x) (c − x) rA x (a + b + c) − 2x (ab + bc + ac) + 3abc + b (a − x) (c − x) rB + c (a − x) (b − x) rC ] .

Scriind acum ecua¸ia vectorial˘ a dreptei CC1 ¸i aflând intersec¸ia acestei t a s t ob¸inem acela¸i punct T . Urmeaza ca AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente. t s ˘ ˘

Observa¸ii. t 1) Calcule foarte asemanatoare rezolva problema L.25.a) din R. M. ˘ ˘ ˘ autor Constantin Cocea. Legat de punctul b) al acestei probleme, c notele ap˘rute în R. M. T. numerele 2/1991 ¸i 1/1996, putem observa c a s calculul vectorial ajut˘ la simplificarea solu¸iilor (a se vedea ¸i [4]). a t s 2) În [6] se demonstreaza concuren¸a înal¸imilor ¸i bisectoarelor unu t s ˘ ˘t folosind aceasta metoda; aceste demonstra¸ii au constituit punctul de ple t ˘ ˘ ticolului de fa¸a. t˘ 3) Calculele pot fi simplificate atunci când, din considerente geometri anumite simetrii verificate de punctul de concuren¸a. t˘

Problema 2. Fie H ortocentrul 4ABC, M , N si P mijloacele latur ¸ [CA] respectiv [AB], iar A1 ∈ (AH), B1 ∈ (BH), C1 ∈ (CH) a AA1 BB1 CC1 = = . Sa se arate ca dreptele A1 M , B1 N si C1 P sunt c ¸ ˘ ˘ A1 H B1 H C1 H Gabriel Popa, Paul G Solu¸ie. Raportam planul la un reper cu originea în centrul cercului c t ˘ A1 H t a = triunghiului ¸i fie rA , rB , rC vectorii de pozi¸ie ai vârfurilor. Dac˘ s AA1 1 rH = rA + rB + rC , rM = (rB + rC ) , 2 1 k 1 1 rA1 = rH + rA = rA + rB + rC . 1+k 1+k 1+k 1+k A1 Q Cautam un punct Q ∈ (A1 M ) astfel încât = l, iar rQ sa se exprim ˘ ˘ ˘ QM

func¸ie de rA , rB ¸i rC : t s µ µ · ¶ 1 l 1 l l 1 1 rA1 + rM = rA + + rB + + rQ = 1+l 1+l 1+l 2 1+k 2 1+k l 1+k 1 2k pentru + =1⇔l= , ob¸inem ca rQ = t (rA + rB + rC ˘ 2 1+k 1+k 1 + 3k 0 00 s t cautam Q ∈ (B1 N ) ¸i Q ∈ (C1 P ) care sa se exprime simetric func¸ie de ˘ ˘ ˘ a a rC ; vom g˘si c˘ Q0 = Q00 = Q, deci cele trei drepte sunt concurente.

Problema 3. Laturile (AB), (BC), (AC) ale triunghiului ABC sun cercului înscris de centru I în punctele C1 , A1 respectiv B1 . Daca B2 es ˘ laturii (AC), demonstra¸i ca dreptele B1 I, A1 C1 si BB2 sunt concurente t ˘ ¸ Olimpiad˘ Rep. a Solu¸ie. Func¸ie de vectorii de pozi¸ie ai vârt t t furilor 4ABC, vectorii de pozi¸ie ai punctelor care t A apar în problem˘ sunt: a B1 a+b−c a+c−b rA1 = rB + rC ; C1 B 2a 2a I b+a−c b+c−a rB1 = rA + rC ; 2b 2b c+a−b c+b−a rC1 = rA + rB ; B A1 2c 2c 1 a b c rB2 = (rA + rC ) ; rI = rA + rB + r 2 a+b+c a+b+c a+b+c Fie X un punct pe IB1 ; atunci · ¸ λ (b + a − c) (1 − λ) a + rA + rX = λrB1 + (1 − λ) rI = 2b a+b+c · ¸ (1 − λ) b λ (b + c − a) (1 − λ) c + rB + + rC , λ ∈ R. a+b+c 2b a+b+c Cautam o valoare a lui λ pentru care rX sa aiba o exprimare simetrica în ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ deci λ (b + a − c) (1 − λ) a λ (b + c − a) (1 − λ) c b + = + ⇔λ=− 2b a+b+c 2b a+b+c a+ pentru aceasta valoare a lui λ, ˘ a+c−b b a+c−b rX = rA + rB + rC . 2 (a + c) a+c 2 (a + c) Fie acum Y punct pe A1 C1 ; atunci c+a−b rY = µrA1 + (1 − µ) rC1 = (1 − µ) rA + 2c ¸ · µ (a + c − b) µ (a + b − c) (1 − µ) (c + b − a) + + rB + rC 2a 2c 2a Cautând o valoare pentru µ astfel încât rY sa aiba o exprimare simetrica î ˘ ˘ ˘ ˘ a ¸i, pentru aceast˘ valoare, ob¸inem µ = t s a a+c a+c−b b a+c−b rA + rB + rC , rY = 2 (a + c) a+c 2 (a + c)

adic˘ Y = X. S˘ observ˘m în final c˘, datorit˘ simetriei în rA ¸i rC , aces a a a a a s afla ¸i pe mediana BB2 . ˘s

Probleme propuse 1. Fie GA , GB , GC , GD centrele de greutete ale fe¸elor tetraedrului A t M un punct interior tetraedrului. Daca A0 , B 0 , C 0 , D0 sunt situate re ˘ semidreptele (M GA , (M GB , (M GC , (M GD , în exteriorul tetraedrului, a M GA M GB M GC M GD = = = , s˘ se arate c˘ dreptele AA0 , BB 0 , a a GA A0 GB B 0 GC C 0 GD D0 sunt concurente. Gabriel Popa, Paul G 2. Fie ABC un triunghi înscris în cercul C, A1 , B1 , C1 punctele de pe C opuse vârfurilor, iar GA , GB , GC centrele de greutate ale triunghiurilor A1 B respectiv C1 AB. Arata¸i ca dreptele AGA , BGB , CGC sunt concurente înt ˘ t ˘ situat pe dreapta lui Euler a 4ABC. Gabriel Popa, Paul G

3. Fie M în interiorul 4ABC. Bisectoarele interioare ale unghiuri \ \ CM A, AM B taie laturile [BC], [CA], respectiv [AB] în A1 , B1 , respectiv arate c˘ AA1 , BB1 ¸i CC1 sunt concurente. a s Gheorgh 4. Fie D, E, F punctele de tangen¸a ale cercului înscris în 4ABC t˘ [BC], [CA], respectiv [AB]. Paralela prin E la AB taie F D în Q, iar pa D la AB taie EF în T . S˘ se arate c˘ dreptele CF , DE ¸i T Q sunt conc a a s Marce 5. Fie tetraedrul ABCD ¸i punctele M ∈ (AB), N ∈ (CD), P ∈ (BC), s AM DN BP AQ astfel încât = , = . Notam {A1 } = BN ∩ DP , {B1 } = ˘ MB NC PC QD {C1 } = BQ ∩ DM , {D1 } = AP ∩ CM . Sa se arate ca dreptele AA1 , BB ˘ ˘ DD1 sunt concurente. Bibliografie

1. C. Cocea - Problema L.25, R. M. T. - 2/1990. 2. C. Cocea - Problema X.8, R. M. T. - 1/1996. 3. P. Georgescu, G. Popa - Structuri fundamentale în algebra liniara, geom ˘ toriala si geometria analitica, Ed. MatrixRom, Bucure¸ti, 2003. s ˘¸ ˘ 4. G. Popa - Aplica¸ii ale dimensiunii dreptei vectoriale, planului vectorial si t ¸ vectorial, Matematica pentru elevi, Gala¸i, 17-18/2001. t 5. G. Popa, P. Georgescu - Dreapta lui Euler privita ca loc geometric, Rec ˘ tematice - 2/2002. 6. E. Murgulescu, N. Donciu - Culegere de probleme de geometrie analiti ren¸iala (vol. I), E. D. P., 1971. t ˘ 7. *** - A 46-a Olimpiada de Matematica a Rep. Moldova, R. M. T - 3/2 ˘ ˘

Teorema ariciului ¸i câteva aplica¸ii s t
Dumitru MIHALACHE 1

În aceasta not˘ ne propunem s˘ prezent˘m un rezultat mai pu¸in ve a a a t literatura matematic˘ româneasc˘ din ultimii ani, precum ¸i o aplica¸i a a s t nea¸teptata a sa; credem ca cititorii interesa¸i vor gasi destule alte prob s t ˘ ˘ ˘ sa-l foloseasca. Vom prezenta teorema ariciului în mod gradat (denu ˘ ˘ justificat˘ de aspectul configura¸iilor ce vor ap˘rea); în plan mai întâi pentr a t a ¸i apoi pentru poligon oarecare, iar în spa¸iu pentru tetraedru ¸i pe urm˘ s t s a poliedru arbitrar, cu demonstra¸ii între care exista analogii. t ˘ Propozi¸ia 1. Fie ABC un triunghi si i, j, k versori perpendiculari t ¸ BC, CA, respectiv AB, îndrepta¸i spre exteriorul triunghiului. Cu nota¸i t t are loc egalitatea ai + bj + ck = 0. Demonsta¸ia I. Notam S = ai + bj + ck; avem ca S · ai = a2 + ab i · j t ˘ ˘ b Deoarece unghiul dintre i ¸i j are masura 180◦ − m(C), ob¸inem ca i · j = s t ˘ ˘ procedând la fel, analoagele. Folosind identitatea b cos C + c cos B = a, g˘ a

Similar, S ·bj = 0, prin urmare S este ortogonal pe doi vectori necoliniari, d Demonstra¸ia II. Construim, ca în figur˘, t a F reprezentan¸i cu originea în A ai vectorilor bj ¸i ck, t s − → −→ − fie ace¸tia AE, respectiv AD; fie înca F al patrulea s ˘ D vârf al paralelogramului construit pe ace¸ti vectori. Se s observ˘ atunci c˘ 4ABC ≡ 4EF A (L.U.L.), deci a a \ AF = BC = a ¸i F AE ≡ \ De aici, m(M AC) = s [ ACB. ck ◦ [ − m(EAF ) = 90◦ − m(ACB), [ \ = 180 − m(CAE) A \ adic˘ m(AM C) = 90◦ , unde {M } = AF ∩ BC. a − → Urmeaza ca AF este ortogonal pe BC, are lungimea ˘ ˘ − → a ¸i sens opus lui i, deci AF = −ai. Pe de alt˘ parte, s a − → − → −→ − AF = AE + AD = bj + ck, de unde concluzia. Sa observam ca putem considera ca teorema ariciu- B ˘ ˘ ˘ ˘ M lui a fost demonstrata cu prima metoda (sau cu alta, ˘ ˘ vom vedea c˘ mai exist˘); atunci rela¸ia ai + bj + ck = 0 conduce, având a a t − → figura de mai sus, la AF = −ai, i.e. AF ⊥ BC, AF = BC, plus o condi¸ sensul. Prin urmare, putem afirma c˘, din punct de vedere logic, teorem a pentru triunghi este echivalent˘ cu urm˘torul enun¸ (pb. 45, pg. 49 din [2 a a t Problema 1. Se considera 4ABC pe ale carui laturi [AB] si [AC] s ¸ ˘ ˘ iesc în exterior patratele ABGD si ACKE. Daca O este mijlocul lui D ¸ ˘ ˘ AO = BC/2 si AO ⊥ BC. ¸ Altfel spus, mediana din A în 4ADE este în˘l¸ime în 4ABC; aten¸ie c at t \ Si înca un amanunt: nu trebuie ignorat cazul în care unul din unghiurile A ¸ ˘ ˘ este drept sau obtuz.
1

S · ai = a2 − ab cos C − ac cos B = a (a − b cos C − c cos B) = 0.

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Gh. Ro¸ca Codreanu", Bârlad t s

Propozi¸ia 2. Fie A1 A2 . . . An un poligon cu laturile de lungimi A t A2 A3 = a2 , . . . , An A1 = an . Pentru fiecare k = 1, n, pe latura de lung construie¸te un versor ik orientat spre exteriorul poligonului; s a1 i1 + a2 i2 + · · · + an in = 0. Demonstra¸ie. S˘ remarc˘m c˘, de¸i poate s˘ t a a a s a a4 i4 nu fie convex, se subîn¸elege ca poligonul nu trebuie t ˘ sa aiba autointersec¸ii; va convinge¸i u¸or ca pentru o t t s ˘ ˘ ˘ ˘ A4 "fundi¸a" format˘ cu dou˘ laturi opuse ale unui drept˘ a a tunghi ¸i cu diagonalele sale, proprietatea nu are loc s A5 (asta daca reu¸i¸i sa stabili¸i care este interiorul ¸i care st ˘ t s ˘ este exteriorul ei!). Împ˘r¸im poligonul în triunghiuri cu interioarele at disjuncte, prin diagonale care nu se intersecteaz˘. a5 i5 A1 a Aplicam apoi Propozi¸ia 1 fiecarui triunghi, însumam t ˘ ˘ ˘ rela¸iile ob¸inute ¸i concluzia urmeaza daca ¸inem t t s a1 i ˘ ˘ t seama de faptul c˘ pe laturile comune pentru câte dou˘ a a triunghiuri (diagonale ale poligonului!) sunt construi¸i câte doi vectori cu s t Bineîn¸eles, demonstra¸ia poate capata ¸i o forma mai tehnica, utilizân t t ˘ ˘ s ˘ ˘ induc¸iei matematice; l˘s˘m acest demers în seama cititorului. S˘ spunem t aa a aceste demonstra¸ii deoarece în cazul poliedrelor se va observa o temeinic t în argumentare. Cazul plan poate fi rezolvat mult mai simplu, chiar în u forma mai generala: ˘ ˘ 0 Propozi¸ia 2 . Fie A1 A2 . . . An un poligon si v1 , v2 , . . . , vn vectori în t ¸ orienta¸i catre exteriorul poligonului, încât, pentru fiecare k = 1, n, vk are t ˘ −→ − cât [Ak Ak+1 ] si formeaza un acela¸i unghi α cu Ak Ak+1 . Atunci v1 +v2 +· · s ¸ ˘ Demonstra¸ie (aflata de autor de la prof. Marian Tetiva, Bârlad t ˘ −− −− −→ −→ −− −→ serv˘m c˘ v1 , v2 , . . . , vn se ob¸in din A1 A2 , A2 A3 , . . . , respectiv An A a a t −− −→ −− −→ −− −→ rota¸ie de acela¸i unghi α. Cum A1 A2 + A2 A3 + · · · + An A1 = 0, la fel ¸ t s s + · · · + vn = 0. Pentru teorema ariciului în spa¸iu avem nevoie de urm˘toarea t a Lem˘. Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru; notam cu Sk aria fe¸ei opuse vâr a t ˘ cu αhk unghiul fe¸elor de arii Sh si Sk , format spre interiorul tetraedrul t ¸ are loc egalitatea S1 = S2 cos α12 + S3 cos α13 + S4 cos α14 . Demonstra¸ie. Consider˘m întâi c˘ A1 se proiecteaz˘ pe planul (A t a a a punctul H interior 4A2 A3 A4 . Atunci SHA3 A4 = S2 cos α12 , SHA2 A4 = SHA2 A3 = S4 cos α14 ¸i SHA3 A4 + SHA2 A4 + SHA2 A3 = S1 , de unde concluz s namentul este analog în cazul în care H ∈ Int A2 A3 A4 . / S˘ observ˘m analogia cu egalitatea b cos C + c cos B = a din cazul triu a a Propozi¸ia 3. Cu nota¸iile din lema, fie versorii ik , k = 1, 4, ortogona t t ˘ t pe fe¸ele de arii Sk si orienta¸i spre exteriorul tetraedrului. Atunci t ¸ S1 i1 + S2 i2 + S3 i3 + S4 i4 = 0.

Demonstra¸ia pe care o d˘m este dup˘ [3] ¸i decurge la fel cu aceea t a a s ¸iei 1. Notam a¸adar S = S1 i1 + S2 i2 + S3 i3 + S4 i4 ¸i, folosind Lema t s s ˘

2 S · S1 i1 = S1 − S1 S2 cos α12 − S1 S3 cos α13 − S1 S4 cos α14 = 0 ¸i înc˘ trei rela¸ii analoage. Fiind ortogonal pe trei vectori necoplanari, s a t este în mod necesar 0. Propozi¸ia 4. Fie un poliedru convex cu ariile fe¸elor S1 , S2 , . . . , S t t Pe planul fe¸ei de arie Sk se construie¸te versorul ik perpendicular, ori t s exteriorul poliedrului. Are loc rela¸ia S1 i1 + S2 i2 + · · · + Sn in = 0. t Demonstra¸ie. Parti¸ionam poliedrul în tetraedre cu interioarele disj t t ˘ care dou˘ tetraedre având în comun cel mult o fa¸a. Pentru fiecare tetra a t˘ struim vectorii perpendiculari pe planele fe¸elor, spre exterior, de lungim t ariile fe¸elor respective. Aplicam pentru fiecare tetraedru Propozi¸ia 3 ¸i ¸in t t s t ˘ ca pe fiecare fa¸a a tetraedrelor care nu este fa¸a a poliedrului ini¸ial sunt t˘ t˘ t ˘ doi vectori care se anuleaz˘ reciproc. a O alta demonstra¸ie a teoremei ariciului pentru tetraedre poate fi ga t ˘ ˘ ¸i utilizeaz˘ produsul vectorial, iar o frumoas˘ demonstra¸ie în cazul gen s a a t în [4], bazat˘ pe ideea c˘ suma proiec¸iilor vectorilor pe orice dreapt˘ a a t a (pb. M119 din Kvant). În spa¸iu, o demonstra¸ie analoag˘ cu cea a Pro t t a nu se poate gasi. ˘ Folosind Propozi¸ia 3, putem ob¸ine valabilitatea urm˘torului enun¸ t t a t credem c˘ ele sunt echivalente), care reprezint˘ extinderea în spa¸iu a Pro a a t Problema 2. Cu nota¸iile din lema, construim punctul B2 de ceala t ˘ planului (A1 A2 A3 ) decât A2 si astfel încât A1 B2 ⊥ (A1 A3 A4 ), iar A1 B2 e ¸ 0 ric egal cu S2 . Analog construim B3 si B4 , apoi paralelipipedul A1 B2 B3 B4 B ¸ −− −− −− −→ −→ −→ 0 0 pe vectorii A1 B2 , A1 B3 , A1 B4 . Atunci A1 A1 ⊥ (A2 A3 A4 ) si A1 A1 = S1 ¸ În încheiere, propunem rezolvarea urm˘toarelor probleme: a 1. Deduce¸i, cu teorema ariciului, ca fiecare latura a unui poligon este t ˘ ˘ decât suma celorlaltor laturi; generalizare în spa¸iu. Este reciproca adev˘ t a 2. Demonstra¸i teoremele cosinusurilor pentru tetraedru: t

c˘ a

2 2 2 2 S1 = S2 + S3 + S4 − 2S2 S3 cos α23 − 2S2 S4 cos α24 − 2S3 S4 cos α3 2 2 2 2 S1 + S2 − 2S1 S2 cos α12 = S3 + S4 − 2S3 S4 cos α34 .

Ar˘ta¸i c˘ aceste egalit˘¸i sunt valabile ¸i dac˘ S1 , S2 , S3 , S4 sunt lungimi a t a at s a unui patrulater (redefinind αhk ). 3. Rezolva¸i Problema 2 sintetic (sau pe orice alt˘ cale) ¸i ob¸ine¸i astfel t a s t t ¸a logic˘ dintre Problema 2 ¸i Propozi¸ia 3. t a s t 1. 2. 3. 4.

Bibliografie D. Brânzei, S. Ani¸a, C. Cocea - Planul si spa¸iul euclidian, Ed. A t t ¸ Bucure¸ti, 1986. s J. Hadamard - Lec¸ii de geometrie elementara. Geometrie plana, Ed t ˘ ˘ Bucure¸ti, 1960. s M. Miculi¸a - Introducere în geometria tetraedrului, Ed. Mined, Ia¸i, 199 t s Probleme din revista KVANT (traduse ¸i selectate de H. Banea), E. D. P., s 1983.

Num˘rul polinoamelor ireductibile din Zp [ a

˘ ˘ ˘ Elena ROGOJINA1 , Lucian-Georges LADUNCA

este inversabil peste corpul Zp ); este deci suficient sa gasim numarul po ˘ ˘ ˘ normate (monice) ireductibile, prin înmul¸irea acestui num˘r cu p−1 aflând t a la problem˘. a Numarul polinoamelor de forma f = X 3 + aX 2 + bX + c, a, b, c ∈ Z ˘ Ca în [2], sa vedem întâi câte dintre aceste polinoame sunt reductibile. P ˘ reductibile din Zp sunt fie de forma f = (X − i) (X − j) (X − k), i, j, k ∈ ¡ ¢ forma f = (X − i) X 2 + mX + n , i, m, n ∈ Zp ¸i X 2 + mX + n ireduc s Zp . Prima dificultate care trebuie depa¸ita în trecerea de la p = 5 la caz ˘s ˘ este num˘rarea polinoamelor de primul tip: observ˘m c˘ num˘rul lor es a a a a num˘rul tipurilor de cuvinte de lungime 3 formate cu elementele mul¸im a t este dat de num˘rul combin˘rilor cu repeti¸ie a a t p (p + 1) (p + 2) 3 3 Cp = Cp+2 = . 6 Afl˘m acum câte polinoame normate ireductibile de grad 2 peste Zp exi a p = 2, în Z2 [X] exista patru polinoame de grad 2, dintre care singurul iredu ˘ X 2 + X + b Fie p ≥ 3 prim; în Zp [X] exista p2 polinoame de forma X 2 + 1. ˘ 4n a dintre care sunt reductibile cele pentru care ∆ = m2 − b este p˘tratul un p+1 a ∈ Zp . Numarul acestor "patrate perfecte" este . Într-adevar (v., de ˘ ˘ ˘ 2 ∗ 2 b [2], Problema 12, Spring 1977), Q (p) = {0}∪{x ∈ Zp | x = a , a ∈ Z∗ } = p unde f : Z∗ → Z∗ , f (a) = a2 este morfism de grupuri. Deoarece p ≥ 3, ecua p p are exact doua solu¸ii, b ¸i p − 1, deci Ker f = {b p − 1} ¸i cum Im f ∼ t 1s [ 1, [ s ˘ = p−1 p−1 p+1 atunci Card (Im f ) = , prin urmare Card Q (p) = +1= 2 2 2 p (p + 1 2 perechilor (m, n) ∈ Zp pentru care ∆ este "patrat perfect" este ˘ 2 p+1 fiecare valoare dat˘ lui m, n ia a valori, dat fiind faptul c˘ b este in a4 2
1 2

Problema 3 propus˘ la Berkeley Preliminary Exams, Fall 1985, cere det a numarului polinoamelor ireductibile de grad 3 si coeficientul dominant b 1 ¸ ˘ ([2], p. 230). Mai general, Problema 150 din G. M. (seria A), nr. 1/2003, minarea numarului polinoamelor ireductibile de grad 3 din Zp [X], p prim ˘ Popa, [3]).În nota de fa¸a vom urm˘ri rezolvarea acestor probleme ¸i vom t˘ a s poate fi aflat numarul polinoamelor ireductibile de grad n din Zp [X], p p ˘ n P S˘ observ˘m mai întâi c˘ polinomul a a a ak X k este ireductibil peste k=0 n−1 P −1 numai dac˘ polinomul X k + a an ak X k este ireductibil (unde evident
k=0

Student˘, Universitatea "Ovidius", Constan¸ a a t Profesor, Liceul de Informatic˘ "Gr. C. Moisil", Ia¸i a s

Zp , p fiind impar). Prin urmare, num˘rul polinoamelor normate ireductib a p (p + 1) p (p − 1) 2 este p2 − = , rela¸ie adev˘rat˘ ¸i pentru p = 2. t a as 2 2 În final, numarul polinoamelor normate ireductibile de grad 3 din Z ˘ p (p + 1) (p + 2) p (p − 1) p (p − 1) (p + 1) p3 − −p· = . 6 2 3 Evident, aceasta metoda de numarare este sortita e¸ecului în cazul ˘ ˘ ˘ ˘ s polinoamelor ireductibile de grad n din Zp [X], dat fiind faptul ca exista ˘ ˘ cele dou˘ tipuri de polinoame reductibile din cazul n = 3. Modalitatea de a problemei poate fi urm˘rit˘ detaliat în [1], pp. 188-191 ¸i folose¸te rezultat a a s s de teoria corpurilor; vom prezenta mai jos numai desfa¸urarea ideilor. ˘s Pentru un polinom normat ireductibil de gradul d din Zp [X], are loc e
n

f | X p − X ⇔ d | n. n Se arata ca polinomul X p − X nu are radacini multiple, deci în descompun ˘ ˘ ˘ ˘ produs de polinoame normate ireductibile nu exist˘ factori care s˘ se repete a a echivalen¸ei anun¸ate, aceast˘ descompunere cuprinde ca factori toate P t t a p normate ireductibile din Zp [X] al c˘ror grad divide pe n, de unde pn = a

d|n

am notat cu ρ (k, p) numarul polinoamelor normate ireductibile de grad k d ˘ Aplica¸ia µ : N∗ → {−1, 0, 1}, µ (1) = 1, µ (n) = (−1)r daca n este t ˘ r numere prime distincte ¸i µ (n) = 0 dac˘ n > 1 ¸i n nu este liber de s a s nume¸te func¸ia lui Möbius. Aceast˘ func¸ie aritmetic˘ are proprietatea s t a t a orice aplica¸ie f : N∗ → C, avem ca t ˘´ ³n´ X ³n X µ µ (d) · F f (n) = · F (d) = , d d d|n d|n P f (d); rela¸ia de mai sus poarta numele d t unde f : N∗ → C, F (n) = ˘
d|n

A¸adar, numarul polinoamelor normate ireductibile de grad n din Z s ˘ 1P µ (d) pn/d . În cazul particular n = 3, avem n n|d · ¸ ¢ p (p − 1 1¡ 3 1X 3/d 3 µ (d) p = µ (1) · p + µ (3) · p = p −p = ρ (3, p) = 3 3 3
d|3

de inversiune a lui Möbius. Aplicând aceasta formula func¸iei f : N∗ → t ˘ ˘ = n · ρ (n, p), avem c˘ F (n) = pn ¸i atunci a s 1 X ³n´ d 1X ρ (n, p) = · µ µ (d) pn/d . p = n d n
d|n n|d

adic˘ reg˘sim rezultatul problemei [3]. a a

Bibliografie 1. T. Albu, I. D. Ion - Itinerar elementar în algebra superioara, Ed. ALL, ˘ 1997. 2. C. Costara, D. Popa - Berkeley Preliminary Exams, Ed. Ex Ponto, C 2000. 3. G. Popa - Problema 150, G. M. (seria A), nr. 1/2003.

Func¸iile lui Smarandache — proprie¸ati eleme t t˘

Prezenta Not˘ este rezultatul unei selec¸ii din m a t trimis Redac¸iei de c˘tre Minh Perez, Rehoboth, NM, S t a

Func¸ia Smarandache apare în literatura matematic˘ cu mult timp în u t a istorice pot fi g˘site în J. Sándor - The Smarandache function introd a than 80 years ago! Octogon Mathematical Magazine, 9 (2001), no. 2, F. Smarandache redescopera ¸i cerceteaza aceasta func¸ie ¸i are meri t s ˘ s ˘ ˘ generat un curent de preocup˘ri în privin¸a acesteia. a t

În cele ce urmeaz˘, sunt adunate o serie de propriet˘¸i ale func¸iei Sm a at t ¸i ale unor generalizari ale ei. s ˘ 1. Daca p este prim, atunci S (p) = p. Reciproca este adevarata? ( ˘ ˘ ˘ Begay) Solu¸ie. Dac˘ p este prim, atunci r! nu este divizibil cu p pentru r < t a alt˘ parte, p! se divide cu p ¸i, cum este cel mai mic num˘r cu aceast˘ p a s a a rezult˘ c˘ S (p) = p. Reciproca nu este adev˘rat˘: l˘sând la o parte cazul a a a a a cu 1 neprim, avem contraexemplul S (4) = 4. Pot fi gasite alte contraexem ˘ 2. Daca n este liber de patrate, iar p este cel mai mare factor prim di ˘ ˘ punerea sa, atunci S (n) = p. (Leonardo Motta) Solu¸ie. Fie n = a · b · . . . · p descompunerea în factori primi a lu t a < b < · · · < p. Atunci p! con¸ine în scrierea sa to¸i divizorii primi ai t t S (n) ≤ p. Pentru r < p, observam ca r! nu se divide cu p, deci S (n) ≥ p ˘ ˘ ca S (n) = p, ceea ce doream. ˘ n n În particular, S (n) = p = ≤ (deoarece în scrierea n = p · q, av q 2 (T. Yau) 3. Daca p este prim, atunci S (pp ) = p2 . (Alecu Stuparu) ˘ Solu¸ie. Deoarece S (pp ) trebuie s˘ se divid˘ cu p, iar p este prim, t a a S (pp ) trebuie s˘ fie un multiplu nenul al lui p, fie acesta kp . Mai mult, fiin a se divide cu pp , trebuie sa avem kp ≥ p (se vede ca p (p − 1)! se divide cu ˘ ˘ nu ¸i cu pp ). Atunci p2 este cel mai mic numar al carui factorial se divide s ˘ ˘ unde concluzia. Asem˘n˘tor pot fi definite a doua si a treia func¸ie Smarandache: S2 ( a a t ¸ mai mic num˘r natural pentru care S2 (n)!! se divide cu n (unde m!! est a numerelor nenule cel mult egale cu m, de aceea¸i paritate ca ¸i m); S3 ( s s mai mic numar natural pentru care S3 (n)!!! se divide cu n (unde m!!! est ˘ numerelor nenule cel mult egale cu m, care dau acela¸i rest ca ¸i m la împ˘r¸ s s at 4. Daca n ≥ 3 este un numar par liber de patrate, iar p este cel mai m ˘ ˘ ˘ prim din descompunerea sa, atunci S2 (n) = 2p. (Gilbert Johnson) Solu¸ie. Fie n = 2 · a · b · . . . · p, cu 2 < a < b < · · · < p numere pr t S2 (n) = 2p − k, unde 1 ≤ k < 2p, atunci (2p − k)!! nu se divide prin p. E

Definim func¸ia Smarandache S (n) pe mul¸imea N∗ prin: S (1) = 1, t t n ≥ 2, S (n) este cel mai mic numar natural pentru care S (n)! se divide c ˘

(2p)!! = 2 · 4 · . . . · (2a) · . . . · (2b) · . . . · (2p) se divide la n ¸i, cum este ce s numar cu aceasta proprietate, urmeaza concluzia. ˘ ˘ ˘ ¡ ¢ 5. Fie p numar prim impar; sa se determine S2 pk+2 , unde p = 2k + ˘ ˘ Godunov) ¡ ¢ Solu¸ie. Ca în rezolvarea problemei 3, se arat˘ c˘ S2 pk+2 = p2 . t a a 6. Daca n este multiplu nenul al lui 3, atunci S3 (n) este tot mult ˘ (K. L. Ramsharan) Solu¸ie. Fie m = S3 (n); daca m nu ar fi multiplu de 3, atunci m!!! = m t ˘ · (m − 6) . . . nu s-ar divide nici el cu 3 ¸i atunci m!!! nu se divide cu n. R s S3 (n) este multiplu de 3. 7. Sa se rezolve ecua¸ia diofantica S2 (x) = p, unde p este un nu t ˘ ˘ (Gilbert Johnson) Solu¸ie. Pentru p prim fixat, vom determina numarul de numere t ˘ astfel încât S2 (x) = p. Avem c˘ p!! se divide cu x, iar p este cel mai mic a aceast˘ proprietate. Cum p este prim, x trebuie s˘ fie multiplu de p. a a a) Daca p = 2, atunci x = 2. ˘ b) Daca p > 2, atunci x este produsul dintre p ¸i o combina¸ie de 0, 1 sau s t ˘ p−3 0 dintre factorii 3, 5, . . . , p − 2. Notând k = t , avem Ck = 1 solu¸ie cu 2 1 2 factor (x = p), Ck solu¸ii cu doi factori (x = p · 3, p · 5, . . . , p · (p − 2)), Ck t 0 1 trei factori etc. Num˘rul total de solu¸ii este cel mult egal cu Ck +Ck +· · ·+ a t

Recreaţii … matematice
Solu¸iile problemelor enun¸ate la paginile 15 ¸i 26. t t s 1. Înl˘turând segmentele marcate se ob¸ine o figur˘ format˘ a t a a din trei p˘trate. a

2. Cu o t˘ietur˘ f˘cut˘ în veriga a treia ob¸inem trei buc˘¸i de lan¸ fo a a a a t at t o veriga, doua verigi ¸i patru verigi. În prima zi calatorul pla¸e¸te o veriga s t s ˘ ˘ ˘˘ ˘ da bucata formata din doua verigi ¸i ia înapoi o veriga; a treia zi da hangi s ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ izolat˘; a patra zi d˘ bucata din patru verigi ¸i prime¸te ca rest celelalte a a s s de la hangiu; a cincea zi d˘ iar˘¸i veriga izolat˘; a ¸asea zi d˘ bucata din d a as a s a ¸i ia veriga înapoi; în sfâr¸it, în a ¸aptea zi da hangiului ¸i veriga ramasa. s s s s ˘ ˘ ˘ A¸adar, este suficient˘ o singur˘ în lan¸ pentru a putea fi f˘cut˘ plata s a a t a a zilnic.

3. Iat˘ interpretarea corect˘ a calculului efectuat: dac˘ exist˘ o solu a a a a ecua¸iei x2 − x + 1 = 0, aceasta poate fi −1. Egalitatea 3 = 0, ob¸inu t t x = −1 în ecua¸ie, arata ca −1 nu este solu¸ie ¸i, deci, ecua¸ia nu are solu t t s t ˘ ˘

În leg˘tur˘ cu o problem˘ de aritmetic˘ a a a a propus˘ la BAC’99. a
Roman¸a GHITA si Ioan GHITA1 t ¸˘ ¸ ¸˘

În august 1999, la bacalaureat, profilul pedagogic, a fost propus˘ prob a Într-un depozit erau 185 t carbuni, iar în altul 237 t. Din primul dep ˘ câte 15 t carbuni pe zi, iar din al doilea câte 18 t pe zi. Dupa câte zile a ˘ ˘ 1 depozitul al doilea de 1 ori mai mult carbune dacât în primul? ˘ 2 2 Solu¸ie ([1]). Dac˘ în cel de-al doilea depozit ar fi din 237 t (adic t a 3 2 a a a din el s-ar scoate zilnic din 18 t (adic˘ 12 t), dup˘ num˘rul de zile cerut 3 ar fi egale. Diferen¸a de 185 t − 158 t = 27 t este anulata de diferen¸a de t t ˘ cantit˘¸ile scoase zilnic în 9 zile. at 2 Consider˘m c˘ aceast˘ solu¸ie necesit˘ unele clarific˘ri. Întâi, a a a t a a rep 3 1 versul lui 1 . Apoi, diferen¸a de 3 t nu este cea dintre 18 ¸i 15, ci dintr t s 2 coinciden¸a între diferen¸ele de tone scoase zilnic este una nefericita. t t ˘ a Practic, dintr-o cantitate x aflat˘ în depozitul I se scade zilnic câte a, cantitate y aflat˘ în depozitul II se scade zilnic b (x < y, a < b). Ne i a m > num˘rul p de zile dup˘ care în depozitul II r˘mâne o cantitate de a a a n n n mare decât cea ramasa în depozitul I (a > b, x > y). ˘ ˘ m m n n Daca în depozitul II ar fi y ¸i s-ar scoate zilnic b, dupa cele p zile s ˘ ˘ m m n n n cantitatea C = y − p · b = (y − pb), egal˘ cu cea r˘mas˘ în prim a a a m m m m n (deoarece y −pb = (x − pa) din ipoteza problemei). Diferen¸a y − t es n ³ my n ´ ³ n ´ n de diferen¸a a − b în x − y : a − b zile. t m m m Putem formula probleme asem˘n˘toare, cu condi¸ia de a alege datele a a t încât s˘ fim condu¸i la opera¸ii cu numere naturale. a s t

Probleme propuse. 1. Într-o tab˘r˘ ¸colar˘ sunt 792 elevi, iar în alta 531. Din fiecare tab aas a din 5 în 5 minute grupuri de câte 36 ¸i respectiv 23 elevi în drume¸ii. s t minute în prima tabara se vor afla de 9/7 ori mai mul¸i elevi decât într-a t ˘˘ 2. În doua co¸uri se gasesc 405 ¸i respectiv 800 bomboane. În fiecare s ˘ s ˘ câte 15, respectiv 32 bomboane. Dup˘ câte zile în co¸ul al doilea vor fi cu a s multe bomboane decât în primul? Bibliografie 1. Gh. Andrei ¸i colab. - Admiterea 1999, Ed. GIL, Zal˘u, 1999. s a
1

Profesori, Col. Na¸ . "I. M. Clain", Blaj t

Concursul "Recrea¸ii Matematice" t
Edi¸ia a III-a, Ia¸i, 28 August 2003 t s Clasa a VII-a
1. Rezolva¸i în N × N ecua¸ia t t

a b + = 1. b+1 a+1 Alexandru Negrescu, Boto¸ani (RecMat s 2. Un triunghi are doua mediane perpendiculare, iar suma lungimilo ˘ stant˘. S˘ se determine maximul ariei triunghiului. a a Mihai Gavrilu¸ t 3. Fie XOY un unghi oarecare ¸i P un punct în interiorul lui. Se s punctele A, B ∈ OX cu A ∈ (OB) ¸i C, D ∈ OY cu C ∈ (OD) astfel încât s rile P AB ¸i P CD s˘ fie echilaterale. Ar˘ta¸i c˘, dac˘ dreptele OP , AD s a a t a a concurente, atunci P se afla pe bisectoarea unghiului XOY . ˘ Temistocle Bîrsan, Ia¸i (RecMat s

Clasa a VIII-a

1. Fie n ∈ N fixat. Arata¸i ca exista o infinitate de numere x, y, z ∈ Z a ˘ t ˘ ˘ x2n + y 2n + z 2n = x2n+1 + y 2n+1 + z 2n+1 . Lucian Tu¸escu, Craiova (RecMat t 2. Gasi¸i întregii pozitivi n, x1 , x2 , . . . , xn astfel încât x1 + x2 + · · · + ˘ t ¸i produsul x1 x2 . . . xn sa fie maxim. s ˘ Agnes Constantinescu, 0 0 0 0 3. Fie ABCDA B C D un cub. Cubul este patat cu cafea pe ma ˘ jumatate din suprafa¸a lui totala. Arata¸i ca exista doua puncte pe suprafa t ˘ ˘ ˘ t ˘ ˘ ˘ coliniare cu centrul cubului care nu sunt p˘tate cu cafea. a Valerica Ben¸a, Ia¸i ¸i Mugur Ro¸ca t s s s

pentru orice n natural. Stiind ca f (0) = 0 ¸i f (1) = 1, calcula¸i f (2003). ¸ s t ˘ Andrei Ned 3. Fie p˘tratul ABCD, E mijlocul lui (AB), M ∈ (CD), N ∈ (AD) a a BM k EN . S˘ se arate c˘ M N este tangenta cercului C (S, r) înscris în p a a Nicu M

2 1 1 = 1. Rezolva¸i în R ecua¸ia q t t + q , un [x] · [x + 2] 3 3 3 2 [x] 3 [x + 1] · [x] partea întreag˘ a lui x. a Daniel Jinga, Pite¸ti (RecMat s 2. Fie f : R → R o func¸ie care satisface t ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ 2 n + 3n + 3 f (n + 2) − 2 n2 + n − 1 f (n + 1) + n2 − n + 1 f (n

Clasa a IX-a

Clasa a X-a

1. Fie a, b ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞) ¸i func¸ia injectiv˘ f : (0, ∞) → R astfel înc s t a g : R → R, g (x) = f (ax ) + f (bx ) este constanta. Sa se arate ca ab = 1 ¸ s ˘ ˘ ˘

func¸ii f care satisfac ipotezele problemei. t Dan Popescu, Suceava (RecMat

2. Sa se afle locul geometric al imaginilor numarului complex z = ˘ ˘ α ∈ (0, π).

Mihai Gavrilu¸ t 3. Un triunghi de arie S se proiecteaz˘ pe trei plane perpendiculare a a dou˘. Dac˘ ariile proiec¸iilor sunt S1 , S2 , respectiv S3 , s˘ se demo a a t √ S ≤ S1 + S2 + S3 < S 3. Gheorghe Iu

Clasa a XI-a

Silviu Boga 4. O pat˘ de ulei curge pe un râu. La un moment dat ea intersecte a unui fir de telegraf. Sa se demonstreze ca exista un moment în care um ˘ ˘ ˘ împarte pata de ulei în doua por¸iuni de aceea¸i arie. t s ˘ Vlad Marti

1. Fie D, M dou˘ matrice nesingulare de ordin n, D diagonal˘, iar M a a lar˘. Dac˘ D = t M DM , s˘ se arate c˘ M este tot o matrice diagonal˘, a a a a a pe diagonala principala. ˘ Adrian Corduneanu, Ia¸i (RecMat s 2. Fie (xn )n≥1 , (yn )n≥1 dou˘ ¸iruri de numere naturale mai mari ca a s xn − yn pxn − pyn arate c˘ lim a = 0 ⇔ lim = 0, unde pn este al n-lea nu n→∞ n→∞ yn pyn Gabriel Mîr¸ s 3. În tetraedrul ABCD se consider˘ nota¸ia (ab) = m [∠ (ABC; ABD a t punz˘toare muchiei AB ¸i analoagele, corespunz˘toare la celelalte muchii. a s a ¯ ¯ ¯ −1 cos (cd) cos (bd) cos (bc) ¯ ¯ ¯ ¯cos (cd) −1 cos (ad) cos (ac)¯ ¯ = 0. ¯ ¯cos (bd) cos (ad) −1 cos (ab)¯ ¯ ¯ ¯ cos (bc) cos (ac) cos (ab) −1 ¯

Clasa a IX-a (BARAJ)
1. Determina¸i func¸iile f : R → R care verific˘ egalitatea t t a ¡ ¢ ¡ ¢ xf x3 + x + 1 + f −x3 + 3x2 − 4x + 3 = x + 1, ∀x ∈ R.

Silviu Boga © 2 ª © 3 2. t A x © 4 Se 3dau 2mul¸imile: ª = x© + 4 | x ∈ Z , B = x + x | x ∈ ª = x + x + x + x | x ∈ Z , D = 2x | x ∈ Z . Determina¸i mul¸im t t B ∩ D. Andrei Nedelcu, Ia¸i (RecMat s

Concursul interjude¸ean "Octav Onicescu t

Edi¸ia a VII-a, 31 oct. - 2 nov. 2003, Boto¸ani t s

Aceast˘ edi¸ie a Concursului de matematic˘ "Octav Onicescu" a cuno a t a ticipare numeroas˘ ¸i entuziast˘, antrenând elevi din 5 jude¸e: Boto¸ani, Ia¸ a s a t s s Vaslui ¸i Vrancea. s Ceea ce particularizeaz˘ în mod deosebit acest concurs este faptul c˘ se p a a rezolvare acelea¸i subiecte pentru to¸i participan¸ii de la clasa a IX-a pân˘ la cla s t t a Subiectele propuse nu sunt axate pe materia studiat˘ de fiecare elev la nivelul s˘u a a ci încearc˘ s˘ pun˘ în valoare abilit˘¸ile matematice pure ale concuren¸ilor. a a a at t Deschiderea festiv˘ a concursului ¸i premierea s-au desf˘¸urat în Aula Mag a s as "A. T. Laurian" din Boto¸ani, iar al˘turi de elevi ¸i profesori au participat ¸i s a s s locale. De partea organizatoric˘ s-a ocupat I. S. J. Boto¸ani ¸i C. N. "A. T. L a s s Sarcina elabor˘rii subiectului de concurs a revenit, ca în fiecare an, dom a sori Adrian Bo¸ an ¸i Adrian Panaete, iar misiunea corect˘rii lucr˘rilor sc t s a a brilor catedrei de matematic˘ de la C. N. "A. T. Laurian". Pre¸edintele com a s prof. univ. dr. Eugen Popa de la Facultatea de Matematic˘, Universitatea " a din Ia¸i. s

Public˘m în continuare problemele propuse concuren¸ilor ¸i lista prem a t s

1. Fie a1 , a2 , a3 , . . . , a2003 numerele 1, 2, 3, . . . , 2003 în alta ordin ˘ ca macar doua din numerele |a1 − 1|, |a2 − 2|, . . . , |a2003 − 2003| sunt eg ˘ ˘ ˘ 2. De pe o tabla de ¸ah 7 × 7 scot un patrat; arata¸i ca patratele ram s ˘ ˘ ˘ t ˘ ˘ ˘ a) nu pot fi acoperite cu 24 de dominouri 1 × 2 daca patratul scos e A ˘ ˘ b) pot fi acoperite cu 24 de dominouri dac˘ p˘tratul scos e D4 ¸i a a s acoperire cu num˘r minim de dominouri orizontale (justificare). a 3. Dac˘ n este natural, g˘si¸i restul împ˘r¸irii lui 10n prin 999 ¸i ar˘ a a t at s a num˘r natural divizibil cu 999 are m˘car 3 cifre nenule. Câte numere cu c a a cifre fiecare au fix 3 cifre nenule ¸i se divid cu 999? s 4. Câte p˘trate ale unei table de ¸ah 340 × 121 sunt t˘iate în interior a s a diagonalele tablei? Dar pentru o tabla 340 × 120? ˘ 5. Ali Baba ¸i cei 40 de ho¸i stau în cerc în jurul focului ¸i vor s˘ î s t s a mod egal 4100 de galbeni care ini¸ial se afla împar¸i¸i la întâmplare la câ t ˘ ˘ tt ei (posibil la unul singur). Ali Baba bate din palme ¸i la comanda lui fiec s 41 d˘ un galben vecinului din stânga sa, dac˘ acesta are mai pu¸in decâ a a t vecinul are egal sau mai mult nu prime¸te nimic!). Dac˘ nu au realizat s a Ali Baba bate din palme din nou etc. Justifica¸i ca dupa un timp sumele s t ˘ ˘ (to¸i 100 de galbeni). t

Premia¸ii sunt: premiul I - Chiril˘ Cezar (C. N. "M. Eminescu", t a premiul II - Istrate Carmen Maria (C. N. "Unirea", Foc¸ani), prem s Pachi¸ariu Marius (Colegiul Na¸ional Ia¸i). Au fost acordate 21 men¸iu t t s t

1 Selec¸ iuni din materialul trimis redac¸ iei de c˘tre elevul Alexandru Negrescu ¸ i p t t a s Tomi¸ a , C. N. "A. T. Laurian", Boto¸ani t˘ s

Concurs de admitere 2003, Ia¸i s
Facultatea de Informatic˘, Universitatea "Al. I. Cuza" a

Algebr˘ a I. 1. Se da matricea A ∈ M3 (R), unde M3 (R) este inelul matricelor ˘   0 0 1 de ordin 3 cu elemente reale, A = 1 0 0. S˘ se arate c˘ A3 = I3 ¸i a a s 0 1 0 ¡ ¢ rela¸ia (A − I3 ) A2 + A + I3 = 0. t 2. Fie σ ∈ S3 o permutare din grupul simetric de grad 3, astfel înc (e noteaz˘ permutarea identic˘). Demonstra¸i c˘ exist˘ k ∈ {1, 2, 3} a a a t a a σ (k) = k. 1 3. Demonstra¸i ca polinomul P = X 3 + X + 1 este ireductibil în Q [X t ˘ 2 ∗ II. 1. Fie G un grup cu n elemente, n ∈ N . Arata¸i ca în orice coloan ˘ t ˘ opera¸iei lui G apar n elemente distincte. t 2. Fie (Z, +, ·) inelul numerelor întregi. Determina¸i toate morfisme t f : Z → Z. 3. Fie (C, +, ·) corpul numerelor complexe. Sa se arate ca f : C → C de ˘ ˘ f (z) = z este izomorfism de corpuri (z noteaza conjugatul numarului com ˘ ˘

Analiz˘ matematic˘ a a 1 1 1 I. 1. Fie Hn = 1 + + + · · · + , n ∈ N∗ . Demonstra¸i ca ¸irul (Hn t ˘s 2 3 n nemarginit. ˘ 2. Fie f : R → R o func¸ie continua ¸i marginita. Demonstra¸i ca exis t t ˘ ˘s ˘ ˘ astfel încât f (x0 ) = x0 . 1 3. Fie f : R \ {−1} → R, f (x) = . Sa se calculeze f (n) (0), und ˘ x+1 (n) noteaz˘ derivata de ordin n a func¸iei f . a t iar f II. Pentru n ∈ N∗ consider˘m fn : R → R, fn (x) = xn + xn−1 + · · · + a f3 (x) − f2 (x) a) Reprezenta¸i grafic func¸ia g : D → R, g (x) = t t , un f1 (x) domeniul maxim de defini¸ie al func¸iei g. t t t b) Arata¸i ca pentru orice n ∈ N∗ , ecua¸ia fn (x) = 0 are o unica sol ˘ ˘ t ˘ un , în intervalul [0, 1]. c) Demonstra¸i c˘ ¸irul (un )n∈N∗ este convergent. t as d) S˘ se determine lim un . a
n→∞

Fac. de Electronic˘ ¸i Telecomunica¸ii, Univ. Tehnic˘ "Gh as t a

1 1 1 1 a) 1 − n − n b) 2 − n+1 − n+1 2 3 2 3 3 1 1 e) − n − 2 2 2 · 3n

µ√ ¶13 3 a 1. Rangul termenului din dezvoltarea care îl con¸ine p t + √ 3 3 a a) 8 b) 6 c) 3 d) 4 e) 9 n ¢ k P¡ k k 2. Suma 2 + 3 /6 este egala cu ˘
k=1

c)

3 1 1 + n+ 2 2 2 · 3n

d)

1 + 2n 3

3. Se consider˘ inecua¸ia (m + 1) e−2x + 2 (m + 1) e−x + m > 0, x a t m ∈ R este un parametru. Valorile lui m pentru care inecua¸ia este verifica t sunt a) (−∞, 0] b) [0, +∞) c) [−1, 0] d) (0, 1) e) (−∞, −1) 4. Mul¸imea tuturor valorilor m ∈ R astfel ca sistemul t   mx + y − z = 0 x + (m + 1) y + z = 2 + m − m2  x − 2y − mz = −2 + 3m − m2

sa fie compatibil este ˘ a) {2} b) {−2, −1, 2} c) R \ {−2, −1} d) R \ {−1} e) R \ {−2, − 10 5. Numarul complex z, care satisface |z| + z = este ˘ 2−i 3 3 1 3 a) 2 + i b) −2 + 5i c) − 2i d) + 3i e) + 2i 2 2 2 2 x − sin x a s 6. S˘ se determine m astfel ca l = lim a m s˘ fie finit ¸i difer x→0 (1 − cos x) Sa se precizeze ¸i valoarea lui l. s ˘ √ √ 3 2 2 2 3 3 √ c) m = , l = b) m = 3, l = d) m = , a) m = , l = 4 3 2 3 2 3 1 e) m = 2, l = 6 2 ln x − 1 este 7. Mul¸imea valorilor func¸iei f : (0, ∞) → R, f (x) = t t x £ 2 ¢2 ¤ ¡ √ 2 b) (0, ∞) c) R d) (0, e) e) 1/e , ∞ a) −∞, 1/e 8. Daca x1 , x2 , . . . , xn sunt radacinile ecua¸iei xn + 1 = 0, atunci valoa t ˘ ˘ ˘ 1 1 1 + + ··· + este 1 − x1 1 − x2 1 − xn 2 a) n/2 b) n c) n d) n (n + 1) e) −n µ ¶ Z 2 x3 max x − , arctg x dx. 9. Sa se calculeze I = ˘ 3 −1 1 5 5 − 2 arctg 3 a) arctg 2 + ln 3 b) − + 2 arctg 2 − ln 5 c) 12 2 12 5 5 − 2 arctg 2 + ln 3 e) − + arctg 2 d) 11 12 1 1 π 10. S˘ se afle solu¸ia ecua¸iei arcsin a t t + arcsin = . x−1 x +√ 2 p 1 p p p p √ √ √ √ a) 3 + 5 b) − 3 + 5 c) 2 + 5 d) − 2 + 5 e) 1 +

Fac. de Automatic˘ ¸i Calculatoare, Univ. Tehnic˘ "Gh. as a

1. S˘ se determine parametrul real m astfel încât ecua¸ia x2 + 2mx + (m a t s˘ admit˘ r˘d˘cinile reale x1 ¸i x2 verificând x1 < 1 < x2 . a a a a s à ! √ ! à √ µ ¶ 1 − 17 1 + 17 5 a) m ∈ −∞, ∪ ,∞ b) m ∈ −∞, − c) m ∈ 2 2 3 à ! √ 1 − 17 3 d) m ∈ ∅ e) m ∈ ,− 2 5

Care din urm˘toarele afirma¸ii este fals˘? a t a a) Dac˘ a = 0, sistemul este incompatibil b) Dac˘ a = b, sistemul es a a tibil nedeterminat c) Exist˘ a, b ∈ R, b 6= 0 astfel încât sistemul are sol a d) Daca a 6= 0 ¸i a 6= b, sistemul este incompatibil e) Daca a = 1 ¸i b 6= s s ˘ ˘ sistemul este incompatibil 4. Fie M = (−∞, −1) ∪ (−1, ∞) ¸i legea de compozi¸ie intern˘ pe M s t a x ◦ y = 3ax + by + xy, ∀x, y ∈ M , unde a, b ∈ R, b 6= 0. S˘ se afle a ¸i b a a s (M, ◦) sa fie grup abelian ¸i sa se precizeze simetricul x0 al unui elemen s ˘ ˘ x ∈ M. 1 −x x 1 a) a = , b = 1, x0 = b) a = 1, b = 3, x0 = c) a = , b = 1, x 3 x+1 x+1 3 1 −x 1 1 d) a = 1, b = , x0 = e) a = , b = 1, x0 = 3 x+1 3 x+1 n 5. Se d˘ ¸irul definit prin rela¸ia xn+1 = xn + (−a) , n ∈ N∗ , x1 a s t 0 < a < 1. Care din urm˘toarele afirma¸ii este adev˘rat˘: a t a a a) ¸irul este strict cresc˘tor cu limita +∞ b) ¸irul este strict descr s a s −a limita −∞ c) ¸irul nu este monoton, dar are limita s d) ¸irul este str s a+1 tor cu limita 1 e) ¸irul nu este monoton, deci nu are limita s ˘ 1 3 5 1 + + +π 6. Se d˘ f : R\ {0, 2, 4, 6} → R, f (x) = + a x x−2 x−4 x−6 punctelor în care graficul func¸iei intersecteaza axa Ox este t ˘ a) 0 b) 1 c) 2 d) 3 e) 4 1 a 7. Fie ecua¸ia diferen¸ial˘ y 0 + y = 6x, x > 0. S˘ se precizeze interva t t a x care y (x) > 0, unde y (x) este solu¸ia care satisface condi¸ia y (1) = 1. t t ³ 1 ´ ¢ ¡√ 3 2, ∞ c) x ∈ √ , ∞ a) x ∈ (1, 2) b) x ∈ d) x ∈ (2, 3) e) x ∈ 3 2 0 0 0 8. Se dau triunghiurile ABC ¸i A B C ce au centrele de greutate G ¸i G s s −→ −0 vectorul GG este egal cu − − − − − − − −→ − → − → 1 −→ − → − → 1 −→ − → − → 2 − a) (AA0 + BB 0 + CC 0 ) b) (AA0 + BB 0 + CC 0 ) c) (AB + BC + CA 3 4 3 −− −→ − → − − − − − − − − − 1 − → − → −→ −→ − → − → 1 −→ − B 0 C 0 + C 0 A0 ) d) (AB 0 + BA0 + AC 0 + CA0 + BC 0 + CB 0 ) e) (AB 0 + B 6 3 9. S˘ se determine mul¸imea punctelor din planul complex care sunt a t 2 numerelor z care verific˘ ecua¸ia z 2 − z |z| + |z| = 0. a t a) doua drepte perpendiculare b) un cerc cu centrul în origine c) do ˘ paralele d) dou˘ semidrepte e) dou˘ cercuri concentrice a a 1 1 1 10. Num˘rul solu¸iilor ecua¸iei arctg a t t + arctg − arctg 2 x−1 x+1 x −1 a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) o infinitate

2. Afla¸i num˘rul termenilor ra¸ionali din dezvoltarea binomial˘ t a t a a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) 5 3. Fie sistemul   x+y+z =1 ax + ay + 2az = b a, b ∈ R, b 6= 0.  2 a x + a2 y + 2a2 z = b2

¡√ 3 7

Solu¸iile problemelor propuse în nr. 1 / 20 t
Clasele primare

P.44. Un vecin al unui vecin al numarului 81 este egal cu un vecin al ˘ al numarului 77. Despre ce numar este vorba? ˘ ˘ ( Clasa I ) Mihaela Rusu, e Solu¸ie. Acest num˘r trebuie s˘ fie mai mare ca 77 ¸i mai mic decât 81 t a a s se afl˘ în secven¸a 77 ¤ ¤ ¤ 81. Este vorba despre num˘rul 79. a t a P.45. Adunând trei numere naturale a, b, c ob¸inem suma 62. Primul n t mai mare decât al treilea si împreuna au suma 12. Care sunt cele trei nu ¸ ˘ ( Clasa a II-a) Înv. Maria R Solu¸ie. Numarul b = 62 − 12 = 50. Perechea (a, c) poate fi: (12, t ˘ (10, 2); (9, 3); (8, 4) sau (7, 5). Tripletul (a, b, c) poate lua valorile: (12, 50, 0 (10, 50, 2); (9, 50, 3); (8, 50, 4) sau (7, 50, 5). P.46. Mihai, Dan si Petru practica fiecare un alt fel de sport si anu ¸ ¸ ˘ fotbal sau volei. Mihai si voleibalistul locuiesc în acela¸i bloc. Cel care joa s ¸ cel care joaca fotbal l-au urmarit pe Petru la un meci. Ce sport practica f ˘ ˘ ˘ ( Clasa a II-a) Adina Dohotaru, e Solu¸ie. Din textul problemei se deduce c˘ Petru nu joac˘ volei sau f t a a el joac˘ tenis. Mihai ¸i voleibalistul locuiesc în acela¸i bloc. Aceasta în a s s Mihai nu joaca volei. Solu¸ia problemei este: Petru joaca tenis, Mihai joac t ˘ ˘ Dan joaca volei. ˘ P.47. Diferen¸a a doua numere este 48. Aceasta diferen¸a este cu 22 t t˘ ˘ ˘ decât jumatatea unuia dintre ele. Determina¸i numerele. t ˘ ( Clasa a III-a) Înv. Rodica Rotaru Solu¸ie. Fie a − b = 48. Avem dou˘ cazuri: 1) 48 = b : 2 + 22 de und t a b = 52 ¸i a = 100. 2) 48 = a : 2 + 22 de unde ob¸inem a = 52 ¸i b = 4. s t s P.48. Un agricultor împarte un teren în trei parcele. În fiecare an, fiec este cultivata numai cu una din culturile: grâu, porumb sau legume. În ˘ anul 2003, agricultorul se hotaraste ca pe fiecare parcela sa fie alta cultu ˘ ˘¸ ˘ ˘ ˘ ani consecutivi. a) Care este primul an dupa 2003 în care se repeta culturile pe cele tre ˘ ˘ b) Se poate preciza care este ordinea culturilor pe cele trei parcele în an ( Clasa a III-a) Andreea Surugiu, e Solu¸ie. Presupunem c˘ în anul 2003 avem ordinea (grâu, legume, t a În anul 2004 putem avea (legume, porumb, grâu) sau (porumb, grâu, le anul 2005 putem avea (porumb, grâu, legume) sau (legume, porumb, grâu avem din nou ordinea (grâu, legume, porumb). Raspunsul la a) este anu ˘ Ordinea culturilor se mai repet˘ în 2009, 2012, 2015, 2018. Nu putem preci a culturilor în anul 2019. P.49. La un moment dat, cerând unei persoane anul na¸terii, aceasta s "anul acesta împlinesc 25 ani, iar daca a¸ scrie toate numerele începân ˘ s terminând cu anul na¸terii si apoi toate numerele începând cu 1 si term s ¸ ¸

anul în care ne aflam mi-ar trebui 13710 cifre. În ce an ne aflam cân ˘ întrebarea? ( Clasa a III-a) Prof. C˘t˘lin - Cristian Bude a a Solu¸ie. Pentru scrierea numerelor de la 1 — 999 sunt necesare 2889 cifr t c˘ anul na¸terii nu poate fi format din trei cifre. Într-adev˘r, 2 · 2889 + 25 · n a s a n ≤ 4. Anul na¸terii este de forma abcd. Fie x numarul cifrelor pentr s ˘ numerelor de la 1 la abcd. Transpunând în ecua¸ie ceea ce a spus persoana t x + (x + 4 · 25) = 13710, cu solu¸ia x = 6805. Pentru scrierea numerelor t la abcd sunt necesare 6805 − 2889 = 3916 cifre, ceea ce înseamn˘ c˘ de la 1 a a sunt 3916 : 4 = 979 numere. Înseamna ca anul abcd este 1978. Întrebarea a ˘ ˘ în anul 1978 + 25 = 2003. P.50. a) Câte numere trebuie adaugate sirului 1, 2, 4, 5, 7, 8, . . . , 97, 9 ¸ ˘ ob¸ine toate numerele de la 1 la 98? t b) Efectua¸i 1 + 2 + 4 + 5 + 7 + 8 + · · · + 97 + 98 − 2 · (3 + 4 + 5 + · · · t ( Clasa a IV-a) Georgiana Ciobanu, e Solu¸ie. a) Lipsesc numerele: 3, 6, 9, . . . 96 care pot fi scrise: 3 · 1, 3 · 2, t 3 · 32. Se observa ca lipsesc 32 numere. ˘ ˘ b) Expresia de calculat se poate scrie:

P.51. Produsul a doua numere naturale este 913 368. Unul din numer ˘ unitatilor si cifra zecilor mai mare ca 2 si mai mica decât 8. Daca la ac ¸ ¸ ˘¸ ˘ ˘ marim cifra zecilor cu 2 si mic¸oram cifra unitatilor cu 1, ob¸inem un p s ˘ t ¸ ˘ ˘¸ cu 951 425. Afla¸i cele doua numere. t ˘ ( Clasa a IV-a) Înv. Elena Z˘rn a Solu¸ie. Fie a ¸i b numerele c˘utate. Ob¸inem t s a t

1 + 2 + (4 − 3) + (5 − 3) + (7 − 4) + (8 − 4) + · · · + (97 − 34) + (98 − = 1 + 2 + (1 + 2 + 3 + 4 + · · · + 63 + 64) = 3 + 64 · 65 : 2 = 3 + 2080 =

(a + 20 − 1) · b = 951425 ⇔ ab + 19b = 951425 ⇔ ⇔ 913368 + 19b = 951425 ⇔ b = 2003 ⇒ a = 913368 : 2003 = 45

P.52. În trei cutii sunt 212 bile. Din prima cutie se scoate un numar d ˘ a doua de 2 ori mai mult si înca doua bile, din a treia se scoate cât triplul ¸ ˘ ˘ de bile scos din a doua cutie. În fiecare cutie ramâne un numar de b ˘ ˘ numarul total al bilelor scos din cele trei cutii la un loc. Câte bile au fost ˘ cutie? ( Clasa a IV-a) Înv. Maria R Solu¸ie. Not˘m cu p num˘rul bilelor scos din prima cutie. Rezult˘ c˘ t a a a a cutie ramân 9p + 8 bile. Deducem ca în toate cutiile au fost 36p + 32 bil ˘ ˘ 36p + 32 = 212, de unde p = 5. În cele trei cutii au fost 58, 65, respectiv P.53. Efectuând o singura cântarire, sa se ia 475 g dintr-un kilogram ˘ ˘ ˘ utilizând doua greutati, una de 200 g si cealalta de 150 g. ¸ ˘ ˘¸ ˘ ( Clasa a IV-a) Prof. Petru Asa Solu¸ie. Utiliz˘m o balan¸a cu bra¸e egale. Distribuim kilogramu t a t˘ t ¸i câte una din cele dou˘ greut˘¸i, pe cele dou˘ talere, pân˘ realiz˘m s a at a a a echilibru. Pe fiecare taler vom avea 675 g. Masa cautata este pe talerul ˘ ˘

afl˘ greutatea de 200 g: 675 g — 200 g = 475 g zah˘r. a a

Clasa a V-a

V.36. Fie n un numar impar, iar a1 , a2 , . . . , an , n ∈ N∗ numere care ˘ la n dau câturi distincte si resturi distincte. Arata¸i ca valoarea minim ¸ ˘ t ˘ S = a1 + a2 + · · · + an este multiplu de 12. Drago¸ Ungureanu, s Solu¸ie. Conform ipotezei, avem: a1 = nc1 +r1 , a2 = nc2 +r2 , . . . , an = t unde {r1 , r2 , . . . , rn } = {0, 1, 2, . . . , n − 1}. Astfel, suma n (n − 1) S = a1 + a2 + · · · + an = n (c1 + c2 + · · · + cn ) + 2 este minim˘ dac˘ {c1 , c2 , . . . , cn } = {0, 1, 2, . . . , n − 1}, deci a a n (n − 1) n (n − 1) n (n − 1) (n + 1) Smin = n + = . 2 2 2 . . . Cum n este impar, rezulta ca (n − 1) (n + 1) . 8, deci Smin . 4. Pe de a . ˘ ˘ . . 3. Pr deoarece n, n − 1, n + 1 sunt numere consecutive, rezulta ca S . ˘ ˘
min

Smin este multiplu de 12.

V.37. Compara¸i frac¸iile a = t t

Maria Cojoc 3 1 2 1 ¸i = 1 + s . Cum 3 · 222221 > Solu¸ie. Avem = 1 + t a 333331 b 222221 1 1 rezult˘ c˘ > , deci b > a. a a a b V.38. Sa se arate ca 2a + 2b + 2c + 2d + 2e 6= 2003, ∀a, b, c, d, e ∈ N. ˘ ˘ Irina Ispas, stud Solu¸ie. Presupunem c˘ exist˘ cinci numere naturale a ≤ b ≤ c ≤ d t a a încât 2a + 2b + 2c + 2d + 2e = 2003. Daca a 6= 0, atunci termenul din stânga al egalita¸ii (1) este par ¸i atun s ˘ ˘t contradic¸ie. Pentru a = 0, rela¸ia (1) devine: 2b + 2c + 2d + 2e = 2002. t t 210 = 1024, rezult˘ c˘ numai e ar putea avea, eventual, valoarea 10. a a Daca e = 10, atunci 2b + 2c + 2d = 978. În acest caz, daca b, c, d ≤ ˘ ˘ 2b + 2c + 2d ≤ 3 · 256 < 978. A¸adar, d = 9 ¸i 2b + 2c = 466, ceea ce nu es s s Dac˘ toate numerele b, c, d, e sunt strict mai mici ca 10, se observ˘ c a a trei numere pot fi 9 (altfel avem 2b + 2c + 2d + 2e ≥ 4 · 512 > 2002) ¸i cel s trebuie sa fie 9 (deoarece, în caz contrar, avem 2b + 2c + 2d + 2e < 29 + 29 + ˘ < 2002). Prin urmare, c = d = e = 9 ¸i atunci 2b = 2002 − 3 · 29 = 476, ab s V.39. Sa se determine numerele prime p1 < p2 < p3 < p4 astfel încâ ˘ p1 + p2 + p3 + p4 , p3 − p2 , p4 − p3 sa fie, de asemenea, prime. ˘ Petru M Solu¸ie. Deoarece p1 + p2 + p3 + p4 este un numar prim mai mare ca t ˘ c˘ el este impar ¸i atunci unul dintre numerele p1 , p2 , p3 , p4 trebuie s˘ fi a s a p1 = 2. Cum p2 , p3 ¸i p4 sunt impare, înseamn˘ c˘ p3 − p2 ¸i p4 − p3 su a a s s având în vedere ca sunt prime, rezulta ca p3 − p2 = p4 − p3 = 2. De aici ˘ ˘ ˘

222221 333331 si b = . ¸ 333334 222223

c˘ p3 = p2 + 2 ¸i p4 = p2 + 4. Se observ˘ c˘ p1 = 2, p2 = 3, p3 = 5 ¸i p a s a a s o solu¸ie a problemei (2 + 3 + 5 + 7 = 17 este numar prim). Daca p2 > t ˘ ˘ p2 = 3k + 1 sau p2 = 3k + 2, k ∈ N∗ . În cazul p2 = 3k + 1, avem p3 = 3 nu este prim, iar în cazul p2 = 3k + 2, avem p4 = 3k + 6, care nu este prim p1 = 2, p2 = 3, p3 = 5, p4 = 7 este singura solu¸ie. t V.40. Este posibila o parti¸ionare a mul¸imii {1, 2, . . . , 12n + 9} în 4 t t ˘ mul¸imi disjuncte, fiecare cu câte trei elemente, astfel încât în fiecare subm t element sa fie suma celorlaltor doua? ˘ ˘ Titu Zvonaru, B Solu¸ia I. Fie {a, b, c} o mul¸ime astfel încât a = b + c. De aici, t t elementele mul¸imii {a, b, c} sunt ori toate pare, ori dou˘ impare ¸i unul pa t a s pentru ca sa fie posibila o parti¸ie ca în problema, trebuie ca mul¸imea data t t ˘ ˘ ˘ ˘ un num˘r par de numere impare. Deoarece mul¸imea dat˘ are 6n + 5 nume a t a rezult˘ c˘ parti¸ionarea nu este posibil˘. a a t a Solu¸ia II. S˘ presupunem c˘ ar fi posibil˘ o parti¸ie în condi¸iile impus t a a a t t fiecare din cele 4n + 3 submul¸imi de trei elemente are suma elementelor e t num˘r par, deci suma elementelor mul¸imii {1, 2, . . . , 12n + 9} ar trebui s˘ a t a (12n + 10) (12n + 9) par. Cum, 1 + 2 + · · · + 12n + 9 = = (6n + 5) (12n 2 este un numar impar, rezulta ca parti¸ionarea ceruta nu este posibila. t ˘ ˘ ˘ ˘ ˘

Clasa a VI-a
VI.36. Fie k ∈ N, k ≥ 3. Arata¸i ca printre valorile naturale ale lui ˘ t ˘ . adevarata propozi¸ia n2 + k . n + k, exista cel pu¸in trei patrate perfecte. t . t ˘ ˘ ˘ ˘

Claudiu Stefan P ¸ Solu¸ie. Din n2 + k = n2 − k 2 + k2 + k = (n − k) (n + k) + k 2 + k, t © ª . . n2 + k . n + k dac˘ ¸i numai dac˘ k 2 + k . n + k. Cum A = © k + 1, k2 + k . as a . k, ª putem lua n + k din mul¸imea A ¸i atunci ob¸inem n ∈ 0, 1, k 2 . Astfel t s t trei patrate perfecte care verifica cerin¸a problemei. t ˘ ˘ VI.37. Numerele 1160, 1604 si 2270 dau acela¸i rest la împar¸irea prin s ¸ ˘t împar¸itorul n. ˘ t Cristian L Solu¸ie. Conform ipotezei, avem: 1160 = nc1 +r, 1604 = nc2 +r, 2270 t unde r < n ¸i r, c1 , c2 , c3 ∈ N. Sc˘zând aceste egalit˘¸i dou˘ câte dou˘ s a at a a 444 = n (c2 − c1 ), 666 = n (c3 − c2 ) ¸i 1110 = n (c3 − c1 ), deci n este divi s al numerelor 444, 666, 1110. Cum (444, 666, 1110) = 222 rezulta ca n ∈ ˘ ˘ 37, 74, 111, 222}, valori care verific˘ ipoteza problemei. a VI.38. Demonstra¸i ca nu exista numere naturale x, y, z direct propor t ˘ ˘ trei numere naturale consecutive, astfel încât x + y + z sa fie numar prim ˘ ˘ Alexandru Negrescu, elev, Solu¸ie. Dac˘ presupunem contrariul, avem t a x y z x+y+z = = = , cu n ∈ N∗ . n n+1 n+2 3n + 3 De aici, ob¸inem c˘ 3y = x + y + z, deci 3 | x + y + z, care împreun˘ cu t a a x + y + z este prim ne conduce la concluzia ca x + y + z = 3 ¸i deci y = 1. s ˘

x 1 n = , adic˘ x = a , care nu apar¸ine lui N. t n n+1 n+1 VI.39. Radu si Mihai joaca de mai multe ori un joc în urma caruia c ¸ ˘ ˘ prime¸te a puncte, iar cel care pierde prime¸te b puncte ( a, b ∈ N ∗ , a > s s scorul final este 61 − 49 în favoarea lui Radu, iar Mihai a câ¸tigat 4 par s a si b. ¸ Adrian Zano Solu¸ie. Dac˘ not˘m cu x num˘rul partidelor câ¸tigate de Radu, avem t a a a s = 61, 4a + xb = 49, de unde ob¸inem ca (x + 4) (a + b) = 110. De aici t ˘ vedere ca x + 4 ≥ 9 ¸i a + b ≥ 3, rezulta ca x + 4 = 22 ¸i a + b = 5 sau x s s ˘ ˘ ˘ ¸i a + b = 10 sau x + 4 = 10 ¸i a + b = 11. În primul caz, avem x = 18, s s xa + 4b este un num˘r par, diferit de 61, deci aceast˘ situa¸ie nu convine. P a a t la fel, constatam ca nici al treilea caz nu convine. În al doilea caz, gasim x ˘ ˘ ˘ ¸i b = 3, care este solu¸ia problemei. s t b VI.40. Fie 4ABC cu m(A) = 120◦ . Perpendiculara în C pe AC int mediatoarea lui [AB] în D; notam {E} = CD ∩ AB. Sa se arate ca A ˘ ˘ ˘ \ = 90◦ si BE = 2AB. daca si numai daca m(BDE) ¸ ˘¸ ˘ Ioan S˘c˘leanu a a Solu¸ie. Fie M mijlocul lui AB. t Presupunem ca AB = 2AC. În acest caz ˘ D \ \ rezult˘ c˘ AM = AC, deci CDA = ADM = a a \ = M DB = α. Cum suma unghiurilor patrulaterului DM AC este 360◦ , ob¸inem ca t ˘ C ◦ \ = 90◦ . Triunghiul DAB α = 30 , deci BDE \ este isoscel ¸i are unghiul BDA de 60◦ , adica s ˘ este echilateral ¸i, prin urmare, DA = AB. În B s M A \ [ plus DBA = 60◦ , deci AEC = 30◦ . Atunci 4ACD ≡ 4ACE (C.U.), de unde AD = AE. În concluzie, BA = AD = BE = 2AB. \ Fie acum BDC = 90◦ ¸i A mijlocul lui BE. Cum AC k BD, rezult˘ c˘ s a a 1 ◦ [ s linie mijlocie în triunghiul BDE, deci AC = BD. Din CAE = 60 ¸i C 2 ob¸inem ca DBA = 60◦ , deci triunghiul DBA este echilateral, ceea ce c t ˘ \ 1 concluzia BD = AB. A¸adar, avem AC = AB sau AB = 2AC. s 2 în rela¸ia (1), g˘sim t a

Clasa a VII-a
VII.36. Sa se arate ca ˘ ˘

2n − 1 < 2n − 1, ∀n ∈ N n C˘t˘lin Cali a a Solu¸ia I (un grup de elevi de r Colegiul Na¸ional din Ia¸i ¸i A t la t s s 1 + k/n k+n k < = , ∀k = 1, 2 Negrescu, elev, Boto¸ani). Avem s n 2 2n urmare, r r r · ¸ 1 1 1 2 2n − 1 + + ··· + < 2n − 1 + (1 + · · · + (2n − 1)) n n n 2 n

r

1 + n

r

2 + ··· + n

r

· ¸ 1 1 (2n − 1) 2n = 2n − 1 + · = 2n − 1. 2 n 2 Solu¸ia II. r t Membrul r stânga al inegalit˘¸ii date se poate scrie gru din at n−k n+k menii de forma , , k ∈ {1, 2, . . . , n − 1}. În acest fel, ob¸i t nr n n paranteze ¸i termenul s = 1. Deoarece n n−k+n+ Ãr !2 r r r n−k n+k n−k n+k n =2+2 + <2+2 n n n n 2 r r n−k n+k + < 2, de unde concluzia. rezult˘ c˘ a a n n VII.37. Arata¸i ca în baza de numera¸ie 7 printre numerele ce se scriu t ˘ t ˘ 0, 1, 2 exista o infinitate care sunt patrate perfecte si o infinitate ce nu su ¸ ˘ ˘ perfecte. Aceste afirma¸ii ramân valabile daca se folosesc cifrele 3, 5, 6? t ˘ ˘ Ruxandra Ioana Vâlcu, e 10 Solu¸ie. Se observa ca 100 {z . 01 2 = (7n + 1)2 = 72n +2·7n +1 = | . . t ˘ ˘ | . . } (7)
n+1 cifre 2n+1 cifre 2n+1 cifre

trat perfect pentru nici un n ∈ N∗ , deoarece este cuprins între (7n + 1)2 ¸i s Daca n ∈ N, atunci putem scrie n = 7k + r, unde k, r ∈ N, r < 7. ˘ n2 = 7k 0 + r0 , cu r0 ∈ {0, 1, 2, 4}, rezult˘ c˘ nici un p˘trat perfect scris în a a a se termin˘ cu 3, 5 sau 6. Prin urmare, r˘spunsul la ultima întrebare este a a VII.38. Fie a, b, c cifre nenule, a 6= c. Sa se arate ca daca ˘ ˘ ˘

este p˘trat perfect, ∀n ∈ N∗ , iar 10 . . . 020 . . . 2 (7) = | . . . 020 . . . 1 (7) + 1 n a 10 {z } {z } |

2n

abb . . cbb . . (termenii primei frac¸ii con¸inând câte 2002 cifre b), atunci b = a + c. t t Mihaela Buc˘ a Solu¸ie. Daca notam n = | {z . 1 , avem succesiv: t 11 . . } ˘ ˘
2002 cifre 2003

VII.39. Daca x < y < z sunt lungimile laturilor unui triunghi dr ˘ atunci xn + y n 6= z n , ∀n ∈ N, n ≥ 3. Dumitru Ne Solu¸ie. Din rela¸ia z > y > x, rezult˘ c˘ z n−2 > y n−2 ¸i z n−2 > xn− t t a a s ar fi n ≥ 3. De aici, ob¸inem ca, pentru orice n ≥ 3, avem: t ˘ ¡ ¢ z n = z n−2 · z 2 = z n−2 x2 + y 2 > xn−2 · x2 + y n−2 · y 2 = xn + y

⇔ 102003 (a + c) − 100nb + 10nb − 10 (c + a) = 0 ⇔ ¢ ¡ 2002 − 1 − 90bn = 0 ⇔ (a + c) · 10 · 9n − 90bn = 0 ⇔ ⇔ (a + c) · 10 · 10

a · 10 + 10nb + c 10a + c = ⇔ c · 102003 + 10nb + a 10c + a ¡ 2 ¢ ¡ ¢ ⇔ 102003 a − c2 + 100nb (c − a) + 10nb (a − c) + 10 c2 − a2 = 0

b VII.40. Fie ABC un triunghi ascu¸itunghic cu m(A) = 60◦ , iar M ∈ t

\ astfel încât m(BM C) = 150◦ . Notam cu P , Q, R proiec¸iile lui M pe B t ˘ respectiv AB. Sa se arate ca 4P QR este dreptunghic. ˘ ˘ Constantin Co A Solu¸ie. Deoarece patrulaterele M P BR ¸i M P CQ t s \ \ \ sunt inscriptibile, avem: M P R = RBM = 90◦ − RM B 60° \ = QCM = 90◦ − QM C. Astfel, ob¸inem: \ \ ¸i M P Q s t \ \ \ \ \ RP Q = M P R + M P Q = 180◦ − ( RM B + QM C ) = \ \ = 180◦ − (360◦ − RM Q − BM C ) = ◦ ◦ ◦ ◦ = 180 − (360 − 120 − 150 ) = 180◦ − 90◦ = 90◦ .
R M B P

Clasa a VIII-a

VIII.36. Determina¸i cardinalul minim al unei mul¸imi B pentru c t t defini func¸ii f : R → B astfel încât f (−1) < 0 si f (xy) = f (x) · f (y), ∀ t ¸ Iulia Zanoschi, e Solu¸ie. Vom demonstra c˘ mul¸imea B trebuie s˘ aib˘ cel pu¸in tre t a t a a t ¸i c˘ exist˘ o func¸ie care are codomeniul B format din trei elemente ¸i în s a a t s restul condi¸iilor din enun¸. t t Avem f (1) = f ((−1) (−1)) = f (−1) f (−1) > 0. Pe de alt˘ parte, d a f (0 · (−1)) = f (0) f (−1), rezult˘ c˘ f (0) [f (−1) − 1] = 0, deci f (0) = a a urmare, f (−1), f (0) ¸i f (1) sunt trei numere distincte, ceea ce înseamna s cel pu¸in trei elemente. În fine, se observa ca f : R → {−1, 0, 1}, de t ˘ ˘  −1, x < 0 0, x = 0 , verific˘ toate condi¸iile cerute. f (x) = a t  1, x > 0 VIII.37. If a, b, ¡ ∈ (0, ∞) prove the following inequalities: c ¢ a) (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 ≥ 24 where abc = 1; √ ¡ 3 ¢ 8 3 3 3 3 b) (a + b + c) − a + b + c ≥ where ab + bc + ac = 1. 3 Zdravko Starc, Vr˘ac, Serbia and Mo s Solu¸ie. a) Se ¸tie ca, oricare ar fi numerele a, b, c, are loc egalitatea: t s ˘ ¡ ¢ (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 = 3 (a + b) (b + c) (c + a) . Având în vedere identitatea (1) ¸i inegalitatea mediilor, putem scrie: s ¡ 3 ¢ 3 (a + b + c) − a + b3 + c3 = 3 (a + b) (b + c) (c + a) ≥ √ √ √ ≥ 3 · 2 ab · 2 bc · 2 ca = 24abc = 24. b) Solu¸ia I (Irina Musta¸a, eleva, Ia¸i). Prin înmul¸irea ultimelor do t t˘ t ˘ s teze din partea¡ dreapt˘ a rela¸iei (1) ¸i ¸¡ a t s tinând cont c˘ ab + bc + ca = 1 a ¢ ¢ s (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 = 3 (a + b) c2 + 1 ; similar, avem ¸i (a + ¢ ¡ 3 ¢ ¡ 2 ¢ 3 ¡ 3 3 3 3 3 s a + b + c = 3 (b + c) a + 1 ¸i (a + b + c) − a + b + c = 3 (c + a Prin adunarea acestora avem ¡ ¢ ¡ ¢ ¢ ¡ (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 = (a + b) c2 + 1 + (b + c) a2 + 1 + (c + a) = 2 (a + b + c) + ab (a + b) + bc (b + c) + ca (c + a) = = 2 (a + b + c) + (a + b + c) (ab + bc + ca) − 3abc, adica ˘

¡ ¢ 3 (a + b + c) − a3 + b3 + c3 = 3 (a + b + c) − 3abc. Observam ca din 3 = 3 (ab + bc + ca) ≤ (a + b + c)2 rezulta ca a + b + c ˘ ˘ ˘ ˘ √ 1 3 2 b2 c2 deducem c˘ abc ≤ √ . Revenind la (2) v a din 1 = ab + bc + ca ≥ 3 a √ 3 3 √ ¡ 3 ¢ 1 8 3 3 (a + b + c) − a + b3 + c3 ≥ 3 3 − √ = . 3 3 Solu¸ia II (Marius Pachi¸ariu, elev, Ia¸i). Cum ab + ac + bc = 1, av t t s ¡ 2 ¢ 3 3 3 a + b + c − 3abc = (a + b + c) a + b2 + c2 − ab − ac − bc = i h 2 3 = (a + b + c) (a + b + c) − 3 (ab + ac + bc) = (a + b + c) − 3 (a + b √ 8 Astfel, inegalitatea de la punctul b) se va scrie 3 (a + b + c) − 3abc ≥ √ 3 8 3 a + b + c − abc ≥ . 9 Pentru a justifica inegalitatea (2), vom demonstra dubla inegalitate: r √ ab + bc + ca a+b+c 3 ≥ ≥ abc, ∀a, b, c > 0. 3 3 Pentru prima parte a rela¸iei (3), observam ca t ˘ ˘ µ ¶2 a+b+c ab + bc + ca 2 ≥ ⇔ (a + b + c) ≥ 3 (ab + ac + bc) ⇔ 3 3 evident adevarata. Pentru partea a doua, folosim inegalitatea mediilor: ˘ ˘ r³ r q √ √ ´2 √ ab + bc + ca 3 3 3 ab · bc · ca = abc = abc. ≥ 3 Revenind la inegalitatea (2), avem: Ãr !3 r √ 8 3 ab + bc + ca ab + bc + ca = − a + b + c − abc ≥ 3 3 3 9 Solu¸ia III (data de autor). Din inegalitatea lui Carlson: t ˘ r r ab + bc + ca 3 (a + b) (b + c) (c + a) ≥ , ∀a, b, c > 0 8 3 ¸i identitatea (1), rezult˘ c˘: s a a ¡ ¢ (a + b + c)3 − a3 + b3 + c3 = 3 (a + b) (b + c) (c + a) ≥ Ãr !3 √ 1 8 3 ab + bc + ca =3·8· √ = ≥3·8 . 3 3 3 3 ⇔ (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ≥ 0,

VIII.38. Fie n ∈ N fixat. Arata¸i ca exista o infinitate de numere ˘ t ˘ ˘ astfel încât x2n + y 2n + z 2n = x2n+1 + y 2n+1 + z 2n+1 . Lucian Tu¸escu t

Solu¸ie. Dac˘ lu˘m z = −y, atunci din rela¸ia dat˘, ob¸inem: t a a t a t 2n 2n 2y = x (x − 1) . O solu¸ie a acestei din urm˘ ecua¸ii putem g˘si alegând x − 1 = 2a2n t a t a ¡ ¢2n Într-adev˘r, în¡ acest caz egalitatea (1) devine 2y 2n = 2a2n + 1 a · 2a2n ¢ 2n g˘sim y = ±a 2a ¡ 1 . Deci, exist˘ o infinitate de numere cu propriet a + a ¡ ¢ ¢ x = 1 + 2a2n , y = a 2a2n + 1 , z = −a 2a2n + 1 , a ∈ Z∗ . VIII.39. Fie ABCD un patrulater strâmb cu [AD] ≡ [BC]. Sa se co ˘ dreptele paralele d1 , d2 , d3 , d4 astfel încât A ∈ d1 , B ∈ d2 , C ∈ d3 , D dist (d1 , d4 ) = dist (d2 , d3 ). Horia Mihail Teodorescu, Solu¸ie. Fie d o dreapt˘ care face unghiuri egale cu AD ¸i BC (evide t a s gasi o astfel de dreapta). Dreptele d1 , d2 , d3 ¸i d4 , duse prin A, B, C s ˘ ˘ D ¸i paralele cu d, satisfac condi¸iile problemei. Într-adevar, daca notam s t ˘ ˘ ˘ picioarele perpendicularelor din A ¸i B pe d4 , respectiv d3 avem c˘ 4AED s a (I. U.), deci AE = BF , adic˘ dist (d1 , d4 ) = dist (d2 , d3 ). a VIII.40. Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 un cub, iar O ∈ (BB 0 ). Dreptele A intersecteaza (ABC) în E, respectiv F , iar AO si CO intersecteaza (A ¸ ˘ ˘ E 0 , respectiv F 0 . a) Arata¸i ca EF · E 0 F 0 nu depinde de pozi¸ia lui O; t ˘ t ˘ t b) Arata¸i ca SBB 0 E 0 E ≥ SABCD si determina¸i O pentru care se atinge t ˘ ¸ ˘ Monica Ned Solu¸ie. a) Cum (A0 B 0 C 0 ) k t E´ (ABC) ¸i (EOF ) ∩ (A0 B 0 C 0 ) = A0 C 0 , s C´ B´ (EOF ) ∩ (ABC) = EF , rezulta ca F´ ˘ ˘ 0 0 0 0 EF k A C , deci 4A OC ∼ 4EOF , D´ A´ de unde deducem c˘ a EF EO BO O = = 0 . (1) A0 C 0 OA0 BO Analog, putem demonstra ca 4AOC ∼ ˘ C B 4E 0 OF 0 , deci 0 0 0 0 EF EO BO = = . (2) A D AC OA OB 0 0 EF · E F = 1, deci EF · E 0 F 0 = AC 2 = const. Din (1) ¸i (2), ob¸inem s t AC · A0 C 0 0 0 BE x BE a−x ¸i b) Fie B 0 O = x. Atunci, avem = s = . De aici a µ a−x a¶ x BB 0 · (B 0 E 0 + BE) a2 x a−x a2 SBB 0 E 0 E = = + ≥ · 2 = a2 = 2 2 a−x x 2 x a Egalitatea are loc dac˘ ¸i numai dac˘ as a = 1, adic˘ x = , ceea ce în a a−x 2 O este mijlocul segmentului [BB 0 ].

Clasa a IX-a

y IX.36. Determina¸i x < 0 < y astfel încât xy + = y 3 − 5y + 2. t x Cezar Lupu, elev, C

Solu¸ie. Ecua¸ia dat˘ este echivalent˘ cu: t t a a 2 1 x + + 5 = y2 + . x y 1 Cum x < 0, rezult˘ c˘ x + + 5 ≤ −2 + 5 = 3, cu egalitate numai pentr a a x Pe de alta parte, având în vedere ca y > 0, putem scrie: ˘ ˘ r 2 1 1 1 1 2 2 y + = y + + ≥ 3 3 y 2 · · = 3, y y y y y cu egalitate numai pentru y = 1. A¸adar, egalitatea (1) este posibil˘ dac s a 2 1 s daca x + + 5 = 3 = y 2 + , adica pentru x = −1 ¸i y = 1. ˘ ˘ x y t IX.37. Pentru x ∈ [1, ∞), n ∈ N∗ , demonstra¸i inegalitatea ¢ n ¡ n+1 + 1 (x − 1) ≥ 2nxn (x − 1) . x Marius Pachi¸ariu, t Solu¸ia I. Inegalitatea dat˘ se transform˘ succesiv astfel: t a a x2n+1 − xn+1 + xn − 1 ≥ 2nxn+1 − 2nxn ⇔ ¡ ¢ ⇔ x2n+1 − 1 ≥ (2n + 1) xn+1 − xn

Inegalitatea din enun¸ rezulta imediat din aceasta. t ˘ 1 2 1 + q = IX.39. Sa se rezolve ecua¸ia q t ˘ [x] · [x + 2] 2 [x]3 3 3 [x] · [x + 1]3 Daniel Jing Solu¸ie. Ecua¸ia are sens daca [x] > 0, adica [x] ≥ 1. Daca face t t ˘ ˘ ˘ t a [x] = y ∈ N∗ , ecua¸ia dat˘ devine: 1 1 2 . √ + √ = 2y y 3 (y + 1) 3 y y (y + 2)

Inegalitatea (1) este adevarata pentru x = 1, iar pentru x > 1 este echi ˘ ˘ 1 + x + x2 + · · · + x2n x2n+1 − 1 n a ≥ (2n + 1) x sau ≥ xn , care rezult˘ d x−1 2n + 1 tatea mediilor în felul urm˘tor: a √ (2n+1)2n 1 + x + x2 + · · · + x2n 2n+1 1 · x · x2 · · · x2n = x 2(2n+1) = xn . ≥ 2n + 1 Solu¸ia II (Irina Musta¸a, elev˘, Ia¸i). Prin induc¸ie complet˘. t t˘ a s t a y n+1 z n+1 xn+1 + n + n ≥ x + y + z, ∀x, y, z > 0, IX.38. Sa se arate ca ˘ ˘ yn z x Gigel Buth, Sa Solu¸ie. În GM - 4/2002, p. 146, L. Panaitopol enun¸a ¸i demonstreaz˘ t t˘ s a urm˘tor: a Daca p ≥ 1 si ai ≥ 0, bi > 0 pentru i ∈ 1, n, atunci ¸ ˘ ´p ³Xn n ai X ap i ≥ ³Xni=1 ´p−1 . bp−1 i i=1 b
i=1 i

√ √ y+1 y+2 √ √ Deoarece y = y · 1 ≤ (2) ¸i 3 y = 3 y · 1 · 1 ≤ s (3), 2 3 1 1 1 1 2 + = . Prin urma √ + √ ≥ 2y y 3 (y + 1) 3 y y (y + 1) (y + 1) (y + 2) y (y + 2) (1) are solu¸ie dac˘ ¸i numai dac˘ (2) ¸i (3) sunt simultan egalit˘¸i, adic˘ y t as a s at a solu¸ia ecua¸iei date este x ∈ [1, 2). t t IX.40. Fie M 6= G în planul 4ABC si D, E, F mijloacele latur ¸ −→ − [CA] si respectiv [AB]. Consideram punctele X, Y, Z astfel încât XD ¸ ˘ −→ − −→ − − → −→ − Y E = mY M , ZF = mZM , m 6= 1. − → 3 a) Daca m 6= , atunci AX, BY, CZ sunt concurente în S, cu SG = ˘ 2 3 b) Daca m = , atunci AX, BY, CZ sunt paralele cu GM . ˘ 2 Virgil Nicula, B Solu¸ie. a) Avem: t − −→ − → 2m −→ − − − − − − → 2m −→ 2m − 3 −→ − → SM ⇔ SM + M G = SM ⇔ SM = M G ⇔ SG = 3 3 3 ³− → − → − →´ −→ − −→ − −→ − − − − 3 1 ⇔ MS = MG ⇔ MS = MA + MB + MC . 3 − 2m 3 − 2m ³− → − → − →´ −→ − − − − 1 MA + MB + MC Fie punctul S 0 definit prin egalitatea M S 0 = 3 − 2m t verifica, prin calcul, faptul c˘ S 0 apar¸ine dreptelor AX, BY , CZ, deci a a − → 2m 0 s a a s fi concurente în S ≡ S ¸i atunci este adev˘rat˘ ¸i egalitatea SG = 3 demonstram, de exemplu, ca S 0 ∈ AX. Pentru aceasta vom demonstra ˘ ˘ − → −0→ −0 − XS ¸i S A sunt coliniari: s −→ − → − → − → − → − − − − − −→ − → − → M A + M B + M C −0 − 0 − MB + MC XS = M S − M X = − = 3 − 2m 2 − 2m −→ − → − → − − − (2 − 2m) M A − M B − M C , = (3 − 2m) (2 − 2m) −→ − → − → − − − − 0 −0 − → −→ − → −→ M A + M B + M C −→ − − − S A = MA − MS = MA − = (2 − 2m) XS 0 3 − 2m 3 b) Pentru m = , avem: 2 − −→ −→ 3 −→ − − − −→ − −→ − −→ − −→ 3 − → − XD = XM ⇔ XM + M D = XM ⇔ M X = −2M D = −(M B + 2 2 −→ − −→ − → − − −→ − → − → − − − −→ − ¸i atunci XA = M A − M X = M A + M B + M C = 3M G. Analog s −→ − − → −→ − Y B = ZC = 3M G, deci dreptele AX, BY , CZ sunt paralele.

Clasa a X-a

X.36. Sa se rezolve inecua¸ia alogb x + xlogb x ≤ a + b, unde a, b ∈ (1, ∞ t ˘ Daniela Dodan, e 2 Solu¸ie. Din egalitatea x = blogb x , x > 0, rezult˘ c˘ xlogb x = blogb t a a Deci, inecua¸ia data este echivalenta cu t ˘ ˘ alogb x + blogb x ≤ a + b.
2 2

2

X.38. Fie a, b, c, d ∈ R cu a > b > c > d. Sa se arate ca a, b, c, d sunt în ˘ µ˘ ¶3 a−d aritmetica daca si numai daca (a − b) (b − c) (c − d) = . ˘ ˘¸ ˘ 3 A. V. Mihai, B Solu¸ie. Dac˘ a, b, c, d sunt în progresie aritmetic˘ de ra¸ie r, atunci t a a t µ ¶3 3r data este echivalenta cu r · r · r = , care este, evident, adevarata. ˘ ˘ ˘ ˘ 3 p Reciproc, dac˘ are loc egalitatea din enun¸, atunci a−d = 3 3 (a − b) (b − a t p sau (a − b) + (b − c) + (c − d) = 3 3 (a − b) (b − c) (c − d), adica media ar ˘ numerelor a − b, b − c ¸i c − d este egala cu media lor geometrica. De aici s ˘ ˘ a − b = b − c = c − d, deci a, b, c, d sunt în progresie aritmetic˘. a

X.37. Fie a, b ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞) si func¸ia injectiva f : (0, ∞) → R a t ¸ ˘ func¸ia g : R → R, g (x) = f (ax ) + f (bx ) este constanta. Sa se arate ca t ˘ ˘ ˘ ca exista func¸ii f care satisfac ipotezele problemei. t ˘ ˘ Dan Popescu Solu¸ie. Fie g (x) = f¡(ax ) +¢f (bx ) = k, ∀x ∈ R, unde k ∈ R. Atu t ¡ ¢ k = ¡ (x) + f bloga x = f alogb x + f (x), ∀x > 0, de unde rezulta ca f f ˘ ˘ ¢ = f alogb x . Cum f este func¸ie injectiv˘, deducem c˘ bloga x = alogb x , x t a a g (x a a log2 b = 1, adic˘ a = b sau ab = 1. Dac˘ a = b, atunci f (ax ) = a 2 k sau f (x) = , x > 0, ceea ce contrazice injectivitatea func¸iei f . Pentru t 2 t f (x) = loga x, se ob¸ine g (x) = 0, ∀x ∈ R.

Dac˘ facem nota¸ia log2 x = α ≥ 0 ¸i avem în vedere obseva¸iile α > 1 ⇒ a t s t b α > a + b, α ≤ 1 ⇒ £ α + b¤ ≤ a + b, ob¸inem ca inecua¸ia (1) este echi a t t ˘ log2 x ≤ 1, deci x ∈ b−1 , b . b

X.39. Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 un paralelipiped dreptunghic cu dimensiuni AD = b, AA0 = c. Daca M ∈ Int A0 B 0 C 0 D0 , notam cu α, β, γ masurile u ˘ ˘ ˘ pe care AM le face cu AB, AD si respectiv AA0 . Sa se arate ca ¸ ˘ ˘ AM < a cos α + b cos β + c cos γ < AC 0 .

C˘t˘lin Cali a a Solu¸ie. Fie E, F ¸i G proiec¸iile punctului M t s t D´ pe laturile AB, AD ¸i respectiv AA0 . Astfel avem s AE AF AG ¸i cos γ = cos α = , cos β = s , de A´ B´ AM AM AM unde deducem ca AE cos α + AF cos β + AG cos γ = ˘ M AE 2 + AF 2 + AG2 AM 2 = = = AM . De aici, G AM AM D având în vedere ca AE < AB = a, AF < AD = b, ˘ 0 F ¸i cos α > 0, cos β > 0, cos γ > 0, AG < AA = c s rezult˘ c˘ AM < a cos α + b cos β + c cos γ. Pentru a a A E B a doua parte a inegalita¸ii vom folosi inegalitatea lui ˘t Cauchy-Buniakovski-Schwarz ¸i identitatea cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1: s p p a cos α + b cos β + c cos γ < a2 + b2 + c2 cos2 α + cos2 β + cos2 γ =

b) Vom aplica inegalitatea de la punctul a) pentru x = p−a, y = p−b ¸ s Cu nota¸iile facute, avem: t ˘

rezult˘ c˘ a a √ √ p ¢√ ¡√ √ √ x + y + x + z + y + z xy + xz + yz ≥ 3 6 xyz = 3 6x

Marian Tetiv Solu¸ie. a) Din rela¸iile t t p p √ √ √ √ x + y + x + z + y + z ≥ 3 6 (x + y) (x + z) (y + z) ≥ 3 6 8xyz = 3 q p √ p √ xy + xz + yz ≥ 3 3 x2 y 2 z 2 = 3 6 x2 y 2 z 2

b) Cu nota¸iile uzuale, în orice triunghi are loc inegalitatea t ³√ √ ´2 √ √ 2 ³√ √ ´2 a − b + ( a − c) + b− c R 9 . −2≥ · ³√ √ √ ´2 r 4 a+ b+ c

X.40. a) Pentru x, y, z ≥ 0, demonstra¸i inegalitatea t p ¡√ ¢ √ √ √ x + y + x + z + y + z · xy + xz + yz ≥ 3 6xyz.

S2 = pr2 . p ³√ p √ √ ´√ 2 a+ b+ c r + 4Rr ≥ 3 Astfel, inegalitatea de la a) devine ³√ √ ¢ √ ´2 ¡ 2 R 27 (a + b + c) a+ b+ c r + 4Rr ≥ 54pr2 , deci 1 + 4 ≥ ³ √ √ ´ √ r a+ b+ c ob¸inem c˘ t a ³√ √ √ a+ b+ 9 R 27 (a + b + c) 9 3 (a + b + c) − − = −2≥ ³ ³√ √ √ √ √ ´2 4 √ ´2 r 4 4 a+ b+ c a+ b+ c ³√ √ ´2 √ √ 2 ³√ √ ´2 a − b + ( a − c) + b− c 9 . = ³√ √ √ ´2 4 a+ b+ c xyz = (p − a) (p − b) (p − c) =

x + y = c, x + z = b, y + z = a, X X¡ ¢ xy + xz + yz = (p − a) (p − b) = p2 − (a + b) p + ab = X ¡ ¢ = 3p2 − 4p2 + ab = −p2 + p2 + r2 + 4Rr = r2 + 4Rr,

Clasa a XI-a

XI.36. Fie D, M doua matrice nesingulare de ordin n, D diagona ˘ triunghiulara. Daca D = t M DM , sa se arate ca M este tot o matrice ˘ ˘ ˘ ˘ având ±1 pe diagonala principala. ˘ Adrian Cordune Solu¸ie. t

λi Mii = λi mii , i = 1, n. Din d Mii 1 pentru i < j, deducem ca M este matrice diagonala ¸i atunci = ˘ ˘s d mii a deci avem m2 = 1, i = 1, n, adic˘ mii = ±1, i = 1, n. Cazul în care M es ii triunghiulara se trateaza în mod analog. ˘ ˘ s rezulta ca mij = 0, oricare ar fi i < j ¸i ˘ ˘

  λ1 m11 m12 . . 0 ... 0  0  0 λ2 . . . 0  m22 . .   Fie D =  . . . . . . . . . . . ., cu λi 6= 0, i = 1, n, M =  . . . ... .. 0 0 . . . λn 0 0 .. mii 6= 0, i = 1, n ¸i Mij complementul algebric al lui mij în matricea M . s d = det M 6= 0. Rela¸ia dat˘ este echivalent˘ cu DM −1 = t M D. Deoarec t a a    0 ... 0 M11 M21 . . . Mn1 λ1 1 0 λ2 . . . 0   0 M22 . . . Mn2   = DM −1 =  . . . . . . . . . . . .  . . . ... ... ...  d 0 0 . . . λn 0 0 . . . Mnn   λ1 M11 λ1 M21 . . . λ1 Mn1 1 0 λ2 M22 . . . λ2 Mn2   ¸i s =   ... ... ... ...  d 0 0 . . . λn Mnn    0 ... 0 0 ... 0 λ1 m11 m λ2 . . . 0  m22 . . . 0  0 t  = M D =  12  ... ... ... . . .  . . . . . . . . . . . . m1n m2n . . . mnn 0 0 . . . λn   0 ... 0 λ1 m11  λ1 m12 λ2 m22 . . . 0   =  ... ... ... ...  λ1 m1n λ2 m2n . . . λn mnn 

XI.37. Fie A ∈ M3 (C) astfel încât det (A + α tA) = 0, unde α ∈ R\ −2 (α − 1)2 det A. Sa se arate ca det (A + tA) = ˘ ˘ α Marian Ionescu, Pite¸ti ¸i Lucian Tu¸escu s s t t a Solu¸ie. P (x) = det (A + x tA), x ∈ C∗ este o func¸ie polinominal˘ t mai mic sau egal cu 3. Deoarece µ µ ¶¶ µ ¶ 1 1 P (x) = det x = x3 det A + tA A + tA = x x µ ¶ µ ¶ 1t 1 = x3 det A + A = x3 P , ∀x ∈ C∗ , x x

rezult˘ c˘ P este polinom reciproc, deci P (x) = µ ¶ x3 + ax2 + a a a (det A) 1 Cum, prin ipotez˘, P (α) = 0, înseamn˘ c˘ ¸i P a a a s = 0. De aici, α µ ¶ 1 vedere c˘ P (−1) = 0, ob¸inem c˘ P (x) = (det A) (x − α) x − a t a (x + 1 α

µ ¶ 1 −2 (α − 1)2 det (A + tA) = P (1) = (det A) (1 − α) 1 − ·2= det A. α α

¸i x ≥ 0, avem c˘ fk (x) + 2fk−1 (x) = 3fk−2 (x), ∀k = 2, n, de unde pr s a deducem c˘ fn (x) + 3fn−1 (x) = f1 (x) + 3x, ∀n ≥ 3, ∀x ≥ 0. De aici, ob¸ a t f3 (x) + 3f2 (x) = f1 (x) + 3x, f4 (x) + 3f3 (x) = f1 (x) + 3x, f5 (x) + 3f4 (x) = f1 (x) + 3x, .................................... fn (x) + 3fn−1 (x) = f1 (x) + 3x, ∀n ≥ 3, ∀x ≥ 0. µ µ ¶0 ¶1 1 1 , a doua cu − , Mai departe, înmul¸ind prima ecua¸ie cu − t t 3 3 µ ¶2 1 − etc. ¸i apoi adunându-le, g˘sim rela¸ia s a t 3 Ã µ µ µ ¶n−3 ¶ µ ¶2 1 1 1 − fn (x)+3f2 (x) = (f1 (x) + 3x)· 1 + − + ··· + + − 3 3 3

XI.38. Sa se determine func¸iile continue f : [0, ∞) → [0, ∞) p t ˘ f (f (x)) + 2f (x) = 3x, ∀x ≥ 0. Mihail Bencze Solu¸ie. Fie fn (x) = f ◦ f ◦ · · · ◦ f (x), x ≥ 0, n ∈ N∗ . Pentru or t {z } |
n ori

sau à µ µ ¶n−3 ¶n−2 ! 3 1 1 fn (x) + 9x − 6f (x) = (f1 (x) + 3x) · 1 − − , ∀n ≥ − 3 4 3 Din ipoteza rezulta ca f (x) ≤ ˘ ˘ ˘

(x ) ⊂ R∗ are proprietatea ca xn ≤ xn+1 (1 + xn yn+1 ), ∀n ≥ 1, arata ˘ ˘ + ¶ µ n n≥1 1 este convergent. xn n≥1 Gheorghe Molea, Curtea t Solu¸ie. Deoarece xn > 0, ∀n ≥ 1, rezulta ca inegalitatea din enun¸ e t ˘ ˘

µ ¶n 3x 3 x, , ∀x ≥ 0, ¸i atunci fn (x) ≤ s 2 2 x fn (x) ≤ n , ∀n ∈ N∗ , ∀x ≥ 0, adic˘ a ∀x ≥ 0. De aici, ob¸inem c˘ 0 ≤ t a 3n 2 fn (x) = 0, ∀x ≥ 0. lim n→∞ 3n 3 Din (1) ¸i (2), rezulta ca 9x−6f (x) = (f (x) + 3x), ∀x ≥ 0, deci f (x) = s ˘ ˘ 4 Observa¸ie. Nu este nevoie de continuitatea func¸iei f . t t µn ¶ P yi este converg XI.39. Fie sirul (yn )n≥1 astfel încât sirul ¸ ¸
i=1 n≥1

lent˘ cu a

Cum în µ ¶ dreapt˘ a ultimei rela¸ii este un ¸ir convergent, deci m˘rgin partea a t s a 1 este ¸i el m˘rginit. s a c˘ ¸irul as xn n≥1 n n−1 P P 1 1 − ≤ yn = yi − yi este echi Pe de alt˘ parte, rela¸ia a t xn xn−1 i=1 i=1 n n−1 n P P P 1 1 1 − yi ≤ − yi , ∀n ≥ 2, sau, cu nota¸ia zn = t − yi , z xn i=1 xn−1 xn i=1 i=1 ∀n ≥ 2. De aici, având în vedere ca ¸irul (zn )n≥1 este marginit, fiind d ˘ ˘s dou˘ ¸iruri m˘rginite, rezult˘ c˘ ¸irul (zn )n≥1 este convergent. Prin urma as a a as n P 1 = zn + yi este convergent. termenul general xn i=1 XI.40. Fie x0 ∈ [−1, 1]; arata¸i ca pentru orice n ∈ N, ecua¸ia 3x−4x t · ˘ t ˘ ¸ 1 1 o singura solu¸ie xn+1 ∈ − , . Demonstra¸i ca sirurile (xn )n≥0 si t t ˘ ¸ ¸ ˘ 2 2 sunt convergente si calcula¸i limitele lor. t ¸ Marian Tetiv Solu¸ie. S˘ ar˘t˘m, pentru început, c˘ dac˘ a ∈ [−1, 1], atunci ecua¸ia 3 t a aa a ¸ a t · 1 1 are o singur˘ solu¸ie în intervalul − , . Pentru aceasta, consider˘ a t a 2 2 µ ¶ 1 f : R → R , definit˘ prin f (x) = 3x − 4x3 − a. Deoarece f − a 2 = (−1 − a) (1 − a) ≤ 0 ¸i f este continua, rezulta ca f se anuleaza ¸ s ˘ ˘ ˘ ˘ c · · ¸ ¡ ¢ 1 1 1 1 0 2 data în intervalul − , . Cum f (x) = 3 1 − 4x ≥ 0, ∀x ∈ − , , ˘ 2 2 2 2 · ¸ 1 1 ca f este strict crescatoare pe − , , deci ecua¸ia f (x) = 0 are o sing t ˘ ˘ 2 2 · ¸ 1 1 în intervalul − , . 2 2 α α Mai putem observa c˘, dac˘ α = arcsin a, avem 3 sin − 4 sin3 = a a 3 3 · ¸ h π πi α 1 1 α ¸i α ∈ − , implic˘ sin ∈ − , . Deci sin este tocmai solu¸ a s 3 2 2 3 · 2 2 ¸ 1 1 3 tervalul − , a ecua¸iei 3x − 4x = a. Astfel, am demonstrat ca, pe t ˘ 2 2 · 1 1 a ∈ [−1, 1], ecua¸ia 3x − 4x3 = a are o singura solu¸ie în intervalul − , t t ˘ 2 2 α arcsin a sin = sin . 3 3 Revenind la problema noastr˘, rezult˘, din cele ar˘tate mai sus, c a a a arcsin xn s . De aici, o orice n ∈ N, xn+1 este bine definit ¸i xn+1 = sin 3

1 1 − ≤ yn+1 , ∀n ≥ 1, de unde deducem c˘ a xn+1 xn n X 1 1 − ≤ y2 + y3 + · · · + yn = yi − y1 , xn x1 i=1

∀n ≥ 1.

arcsin xn+1 =
n→∞

arcsin xn arcsin x0 , ∀n ∈ N. A , ∀n ∈ N, deci arcsin xn = 3 3n s lim xn = lim sin (arcsin xn ) = 0 ¸i
n→∞ n→∞

lim 3n xn = lim (3n arcsin xn ) ·
n→∞

xn = arcsin x0 . arcsin xn

XII.36. Sa se determine n ∈ N, n ≥ 2 pentru care ecua¸ia x2 = x + b t 1 ˘ unica în Zn ; rezolva¸i ecua¸ia în acest caz. t t ˘ Andrei Ned Solu¸ie. Dac˘ b ∈ Zn este solu¸ie a ecua¸iei x2 = x + b atunci ¸i t a a t t 1, s solu¸ie a acestei ecua¸ii ((b − b)2 = b − 2a + b2 = b − 2a + b + b = (b − b) + t t 1 a 1 c a 1 c a 1 1 a \ ecua¸ia trebuie sa aiba solu¸ie unica, este necesar sa avem b = b − b, sau 2 t t a 1 a ˘ ˘ ˘ ˘ 2 ba2 = ba + b sau (2a − b 2 = b rezulta ca c 1) Deoarece b = b + 1 implica 4b a a 4b 4, 5, ˘ ˘ ˘ aici, ob¸inem c˘ n = 5 ¸i atunci ecua¸ia dat˘ are solu¸ia unic˘ b = b t a s t a t a a 3.

Clasa a XII-a

XII.37. Fie (G, +) un subgrup al grupului (R, +). Sa se determine m ˘ crescatoare de la (G, +) la (R, +). ˘ Dan Stefan Marinescu ¸i Viorel Cornea, H ¸ s Daca G 6= {0}, atunci exista x0 ∈ G \ {0} ¸i atunci daca notam a s ˘ ˘ ˘ ˘

Solu¸ie. Daca G = {0}, atunci f : G → R, f (0) = 0 este func¸ia caut t t ˘ ˘

de unde, trecând la limit˘ pentru n → ∞, ob¸inem a t y + x0 y + x0 ax0 ≤ f (y) + ax0 ≤ ax0 , x0 x0 deci f (y) = ay. Daca x0 < 0, se ajunge, în mod analog, la acela¸i rezulta s ˘ În sfâr¸it, observ˘m c˘ func¸ia f : G → R, f (y) = ay, a > 0, este u s a a t cresc˘tor de grupuri. a

observam ca a ≥ 0. Folosind defini¸ia morfismului de grupuri se poate t ˘ ˘ prin induc¸ie ca f (nx) = nf (x), ∀n ∈ Z, ∀x ∈ G. De aici, deducem ca t ˘ ˘ = nf (x0 ) = nax0 , ∀n ∈ Z. Fie un element oarecare y ∈ G. Dac˘ x0 > 0, avem succesiv: a · ¸ ¸ · n (y + x0 ) n (y + x0 ) n (y + x0 ) < ≤ + 1, ∀n ∈ N∗ ⇒ x0 x0 x0 µ· µµ· ¸ ¶ ¸ ¶ ¶ n (y + x0 ) n (y + x0 ) f x0 ≤ f (n (y + x0 )) ≤ f + 1 x0 , ∀n x0 x0 · µ· ¸ ¸ ¶ n (y + x0 ) n (y + x0 ) ax0 ≤ n (f (y) + ax0 ) ≤ + 1 ax0 , ∀n ∈ N x0 x0 µ · ¸ ¸ · ¶ 1 n (y + x0 ) 1 n (y + x0 ) 1 ax0 ≤ f (y) + ax0 ≤ + ax0 , ∀n n x0 n x0 n

XII.38. Determina¸i func¸iile derivabile f, g : R → R astfel încât f 0 (x) t t si g 0 (x) = f (x) − x, ∀x ∈ R. ¸ Gheorghe Iu

∀x ∈ R, C x sau (ex f (x))0 = Ce2x + xex ,∀x ∈ R, deci f (x) = e + k1 e−x + x − 1 2 C x Analog, ob¸inem g (x) = t a s e − k2 ex − x + 1, ∀x ∈ R. Se verific˘ u¸or 2 func¸ii satisfac sistemul de ecua¸ii dat. t t XII.39. Fie f, g : (0, ∞) → R astfel încât lim f (x) = lim g (x) x→∞ x→∞ Z 1 g(n) f (x) x lim = β ∈ R. Sa se calculeze lim f (n) dx, unde α ∈ [1, ˘ x→∞ g (x) n→∞ 0 x+α Adrian Sandovici, Piatr s Solu¸ie. Din ipoteza rezulta ca exista n0 astfel încât f (n) > 0 ¸i t ˘ ˘ ˘ ˘ ∀n ≥ n0 . Pentru n ≥ n0 , avem: Z 1 g(n) Z x dx f (n) 1 ³ g(n) ´0 x In = f (n) x = dx = x+α g (n) 0 x+α 0 # " ¯1 Z 1 f (n) xg(n)+1 ¯ xg(n) ¯ −α = 2 dx . g (n) x + α ¯0 0 (x + α) Deoarece 0≤ Z
1

Solu¸ie. Adunând cele dou˘ rela¸ii date, ob¸inem (f + g) (x) = ( t a t t 0 ∀x ∈ R, sau (e−x (f + g)) (x) = 0, de unde gasim f (x) + g (x) = Cex , ∀x ˘ C ∈ R este o constanta arbitrara. Revenind la prima ecua¸ie, avem t ˘ ˘ f 0 (x) = Cex + x − f (x) ,

0

xg(n) dx

(x + α) 0 Z 1 g(n) x dx ¸i lim g (n) = ∞, rezulta ca lim = 0. A¸adar, avem lim In s s ˘ ˘ n→∞ n→∞ 0 (x + α)2 n→∞ XII.40. Fie f : [0, 1] → R o func¸ie derivabila cu derivata continua a t ˘ ˘ f (x) 0 exista si este finita. Sa se arate xf (x) ≥ f (x), ∀x ∈ [0, 1], iar lim ˘¸ ˘ ˘ x→0 x x>0 Z µ ¶ Z 1 1 f (x) f (x) dx, f (1) ≥ min 2 dx . x 0 0 Marcel Chiri¸a,ZB t˘ Z
0 1

2

Z

1

xg(n) dx =

1 g (n) + 1

f (x) exista ¸i este finita, rezulta ca lim f (x) = 0. Astfe Deoarece lim ˘s ˘ ˘ ˘ x&0 x x&0 Z 1 Z 1 Z 1 f (x) f (x) f 0 (x) dx = lim (f (1) − f (ε)) dx = lim dx ≤ lim ε&0 ε ε&0 ε ε&0 x x 0 ceea ce, împreun˘ cu rela¸ia (1), conduce la inegalitatea din enun¸. a t t

Solu¸ie. Din xf 0 (x) ≥ f (x), ∀x ∈ [0, 1] rezult˘ c˘ t a a xf 0 (x) dx ≥ 0 Z 1 Z 1 Z 1 1 f (x) dx ≥ f (x) dx, deci f (1) ≥ 2 f (x) dx (1). sau xf (x)|0 −
0 0 0

0

Solu¸iile problemelor pentru preg˘tirea concur t a din nr. 1 / 2003
A. Nivel gimnazial

¸i din ipoteza, ob¸inem ca x | 10m − 1 − (10nq − 1) = 10nq+r − 10nq = 10nq s t ˘ ˘ Deoarece din x | 10n − 1 rezult˘ c˘ (x, 10) = 1, deci (x, 10nq ) = 1, a a precedent˘ deducem c˘ x | 10r − 1, ceea ce contrazice ipoteza. Prin urm a a . . 10m − 1 . x, atunci m . n. . .

G36. Fie x, n ∈ N∗ astfel încât x divide 10n − 1, însa x nu divide 10k ˘ . k < n. Sa se arate ca x divide 10m − 1 daca si numai daca m . n. ˘ ˘ ˘¸ ˘ . N. N. Hâ . Solu¸ie. Daca m . n, atunci m = 0 sau exista q ∈ N∗ astfel încât m t ˘ . ˘ . . x, iar în al doilea avem: primul caz, avem 10m − 1 = 0 . . 10m − 1 = (10n )q − 1 = (10n − 1) ((10n )q−1 + · · · + 1) . x. . . . s Sa presupunem acum ca 10m − 1 . x, m 6= 0 ¸i m = nq + r, cu 0 < r < ˘ ˘

G37. 2n muzicieni (n > 2) participa la un festival. La fiecare conce ˘ dintre ei cânta iar ceilal¸i asculta. Sa se determine numarul minim de conc t ˘ ˘ ˘ ˘ încât fiecare muzician sa-i asculte pe to¸i ceilal¸i. t t ˘ Titu Zvonaru, B Solu¸ie. Fie a1 , a2 , . . ., a2n cei 2n muzicieni. Dac˘ la un concert, u t a ei asculta pe un coleg care cânta, spunem ca are loc o "audi¸ie". p t As ˘ ˘ ˘ concert la care cânta p muzicieni, exista p (2n − p) audi¸ii. Deoarece p ( t ˘ ˘ p + 2n − p a a a = n, adic˘ p (2n − p) ≤ n2 , rezult˘ c˘ num˘rul maxim de a ≤ 2 loc atunci când n muzicieni cânt˘ ¸i n ascult˘. as a Sa presupunem ca la primul concert cânta muzicienii a1 , a2 , . . ., an . ˘ ˘ ˘ putea fi ascultat de a2 , a3 , . . ., an , muzicianul a1 trebuie sa mai cânte la ˘ în care s˘ nu cânte a2 , a3 , . . ., an , apoi a2 trebuie s˘ cânte într-un conc a a nu cânt˘ a1 , a3 , . . ., an ¸i a¸a mai departe. Deci, num˘rul minim de con a s s a cel pu¸in n + 1. Sa aratam ca acest numar este n + 1 indicând o aranja t ˘ ˘˘ ˘ ˘ n + 1 concerte astfel încât sa fie îndeplinita cerin¸a problemei. Pentru acea t ˘ ˘ nota¸iile: t Ak = {an+1 , an+2 , . . . , a2n } − {an+k } , Bk = {a1 , a2 , . . . an } − {ak } ,

¸i repartiz˘m muzicienii astfel: s a Muzicieni care cânta Muzicieni care asculta ˘ ˘ 1) a1 , a2 , . . ., an an+1 , an+2 , . . ., a2n 2) a1 , A1 B1 , an+1 3) a2 , A2 B2 , an+2 ... ................ .................... n) an−1 , An−1 Bn−1 , a2n−1 n + 1) an , An Bn , a2n G38. Mul¸imea A ⊂ Z are cinci elemente. Adunând în toate modur t

câte trei elemente din mul¸ime, ob¸inem urmatoarele 10 sume: 3, 6, 8, 1 t t ˘ 15, 16, 18, 20. Determina¸i mul¸imea A. (În legatura cu o problema de c t t ˘ ˘ ˘ Iugoslavia.) Gabriel P Solu¸ie. Fie A = {a, b, c, d, e} cu a < b < c < d < e ¸i fie S = a + b + t s Adunând cele 10 sume din enun¸ ob¸inem 120. Deoarece în aceasta su t t ˘ element al mul¸imii A apare exact de 6 ori, rezult˘ c˘ 6S = 120, dec t a a Prin urmare, adunând în toate modurile posibile câte dou˘ elemente din a ob¸inem urmatoarele 10 rezultate: 17 (= 20 − 3), 14 (= 20 − 6), 12, 10, t ˘ 2, 0. Acum, din a + b = 0 ¸i a + c = 2, gasim b = −a ¸i c = 2 − a. s s ˘ e + d = 17 ¸i e + c = 14, deducem c˘ d = −e + 17 ¸i c = −e + 14, deci e s a s A¸adar, putem scrie A = {a, −a, −a + 2, −a + 5, a + 12}. A treia sum˘ s a crescatoare) este a + d sau b + c ¸i este egala cu 4. Cum a + d = a − a + 5 = s ˘ ˘ doar b + c = −a − a + 2 = −2a + 2 = 4, de unde rezulta ca a = −1. În ˘ ˘ avem A = {−1, 1, 3, 6, 11}. G39. Fie xi ∈ R, i = 1, n, unde n ≥ 2003, astfel încât   x1 − (n + 1) x2 + nx3 ≥ n − 1    ................................................  xn−2 − (n + 1) xn−1 + nxn ≥ n − 1   xn−1 − (n + 1) xn + nx1 ≥ n − 1 − n2    xn − (n + 1) x1 + nx2 ≥ 2n − 1. Daca x1 = 1, sa se calculeze x2003 . ˘ ˘

Înmul¸ind membru cu membru rela¸iile din sistemul (2), ob¸inem t t t

de unde, prin adunare, ob¸inem 0 ≥ 0. A¸adar, toate inegalit˘¸ile din si t s at trebuie sa fie egalita¸i, adica ˘ ˘t ˘ y1 − y2 = n (y2 − y3 ) , y2 − y3 = n (y3 − y4 ) , . . . , yn − y1 = n (y1 − (y1 − y2 ) (y2 − y3 ) · . . . · (yn−1 − yn ) (yn − y1 ) = = nn (y1 − y2 ) (y2 − y3 ) · . . . · (yn−1 − yn ) (yn − y1 ) ,

y1 −(n + 1) y2 +ny3 ≥ 0, y2 −(n + 1) y3 +ny4 ≥ 0, . . . , yn −(n + 1) y1 +ny

Romeo Ce Solu¸ie. Cu nota¸iile yk = xk − k + 1, k = 1, n, sistemul dat devine: t t

de unde rezulta ca una din paranteze este zero ¸i atunci conform cu (2), s ˘ ˘ = y2 = · · · = yn . Prin urmare, 1 = x1 = x2 − 1 = x3 − 2 = · · · = xn − n x2003 = 2003. G40. Compara¸i numerele reale a si b, stiind ca a2 − 14a + b2 + 6b + t ¸ ¸ ˘ Bogdan R˘ducanu, a Solu¸ia I (un grup de elevi de la Colegiul Na¸ional din Ia¸i ¸i A t t s s Negrescu, elev, Boto¸ani). Rela¸ia din enun¸ se scrie (a − 7)2 + (b + s t t Deducem c˘ |a − 7| ≤ 5 ¸i |b + 3| ≤ 5, de unde a ∈ [2, 12] ¸i b ∈ [−8 a s s b ≤ 2 ≤ a ¸i cum a 6= b (prin verificare direct˘), rezult˘ c˘ a > b. s a a a Solu¸ia II. Dac˘ facem nota¸ia a = b + t problema revine la comparar t a t zero. Înlocuind pe a în egalitatea dat˘, ob¸inem 2b2 + 2b (t − 4) + t2 − 14t a t ecua¸ie care are solu¸ie daca ¸i numai daca ∆ = t2 − 8t + 16 − 2t2 + 2 t t ˘ s ˘

√ √ ¤ £ = −t2 + 20t − 50 ≥ 0. De aici, rezult˘ c˘ t ∈ 10 − 5 2, 10 + 5 2 , d a a A¸adar, avem a > b. s G41. Daca 0 < x ≤ y ≤ z, sa se arate ca ˘ ˘ ˘ x z y2 z2 y x y z x z x2 3 ≤ + + ≤ + + ≤ + 1+ ≤ 2 + 2 + 2. z y x y z x z x y z x Ovidiu Pop, Sa Solu¸ie. Prima inegalitate rezulta din inegalitatea mediilor. Inegalita t ˘ este echivalent˘ cu x2 y + z 2 x + y 2 z ≤ x2 z + y 2 x+ z 2 y, sau (y − x) (z − x) (z a care este adev˘rat˘ în virtutea ipotezei 0 < x ≤ y ≤ z. Inegalitatea a a a x y x echivalenta cu + ≤ + 1, adica (z − y) (x − y) ≤ 0, care este adev ˘ ˘ y z z sfâr¸it, pentru a demonstra ultima inegalitate vom folosi din nou inegalit s µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 y x y z z x x + ≥ 2· , + + ≥ 3, + ilor. Avem: y z zµ y z ¶ x x ³x ´ 2 2 2 x y z z Adunând aceste rela¸ii, ob¸inem 2 t t + 2 + 2 ≥2 +1+ , q.e 2 y z x z x G42. Determina¸i a, b ∈ R, daca [x] + [x + a] = [bx], ∀x ∈ R. t ˘ Gheorghe Iu Solu¸ie. Luând x = 0 în egalitatea data gasim [a] = 0, deci a ∈ [0, 1). D t ˘ ˘ x − 1 + x + a − 1 < [x] + [x + a] = [bx] ≤ bx, ∀x ∈ R, rezult˘ c˘ a − 2 ≤ a a ∀x ∈ R, deci b = · A¸adar, avem [x] + [x + a] = [2x], · ∈ R, de un 2. s ¸ ∀x ¸ 1 1 în vedere c˘ [x] + x + a = [2x], deducem c˘ [x + a] = x + , ∀x ∈ a 2 2 · ¶ 1 1 1 3 aici, luând x = , ob¸inem a + t ∈ [1, 2), adic˘ a ∈ a , ∩ [0, 1) 2 2 µ µ ¶2 ¶ 2 1 1 ¸i avem 0 < Dac˘ a ∈ a , 1 , atunci putem alege un x0 ∈ 1 − a, s 2 2 · ¸ 1 a < 1 < x0 + a. În acest caz îns˘ x0 + = 0, iar [x0 + a] ≥ 1, deci rela 2 1 este valabil˘. Prin urmare, avem a = , b = 2, valori care verific˘ egalitat a a 2 d G43. Fie xOy un unghi oarecare si P un punct în interiorul sau. Se ¸ ˘ punctele A, B ∈ [Ox cu A ∈ (OB) si C, D ∈ [Oy cu C ∈ (OD) astfel încât ¸ rile P AB si P CD sa fie echilaterale. Arata¸i ca dreptele OP , AD si ¸ ¸ ˘ ˘ t ˘ concurente daca si numai daca P se afla pe bisectoarea unghiului dat. ˘¸ ˘ ˘ Temistocle Bî Solu¸ie. Fie OP ∩ BD = {M }, P R ⊥ CD, t P Q ⊥ AB (R ∈ CD, Q ∈ AB) ¸i P Q = d1 , P R = d2 , s R OP = d. Avem: C d2 q MB OB d1 OB sin α1 = , OQ = d2 − d2 , = 1 MD OD sin α2 OD d2 q √ α2 d OA = OQ − AQ = d2 − d2 − d1 / 3, 1 α1 q √ OB = OQ + QB = d2 − d2 + d1 / 3, 1 O A

q q q √ OR = d2 − d2 , OC = d2 − d2 − d2 / 3, OD = d2 − d2 + d2 1 2 2 Cu aceste observa¸ii, putem scrie succesiv: OP , AD ¸i BC sunt concuren t s √ M B CD AO OB · d1 2d2 / 3 OA √ = 1 ⇔ OA · OB = O · · · =1⇔ · M D CO AB OD · d2 OC 2d1 / 3 µ ¶µ ¶ µ ¶µ q q √ q √ √ q 2 − d2 − d / 3 2 − d2 + d / 3 = 2 − d2 − d / 3 d d d d2 − d2 1 1 2 1 1 2 2 ⇔ d2 − d2 − d2 /3 = d2 − d2 − d2 /3 ⇔ d1 = d2 ⇔ α1 = α2 . 1 1 2 2

G44. Fie V ABC o piramida, iar G centrul de greutate al 4ABC ˘ ce trece prin G taie dreptele V A, V B, V C în A0 , B 0 si respectiv C 0 . Sa s ¸ ˘ VB VC VA + + = 3. V A0 V B0 V C0 Constantin Co

Solu¸ie. Fie {N } = B 0 C 0 ∩BC ¸i {M } = A0 C 0 ∩AC. t s V Aplicând teorema lui Menelaus în triunghiurile V AC A0 A C 0V MC ¸i V BC, ob¸inem: s t · 0 · = 1 ¸i s 0V A CC MA 0 0 B B C V NC M A · · = 1, de unde rezult˘ c˘ a a B0V C 0C N B µ ¶ G CC 0 AM NB CC 0 A0 A B 0 B + = sau + = N B 0 0 0 0 VA VB V C MC NC VC V A0 − V A V B 0 − V B V C − V C0 + = sau A´ 0 0 VA VB V C0 B´ VA VB VC AM BN + + = 3. (Am folosit c˘ G ∈ M N implic˘ a a + = V A0 V B0 V C0 MC NC G45. Fie SABC un tetraedru în care 4ABC nu este echilateral, i ile [SA] , [SB] , [SC] nu sunt toate congruente. Demonstra¸i ca exista sa t ˘ ˘ ¸ A1 , B1 , C1 , A2 , B2 , C2 pe dreptele SA, SB, SC, BC, AC si respectiv AB a ¸ trulaterele A1 B1 A2 B2 , B1 C1 B2 C2 si A1 C1 A2 C2 sa fie trapeze isoscele (A1 ¸ ˘ A1 C1 kA2 C2 , B1 C1 kB2 C2 ) daca si numai daca ˘¸ ˘ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ SA2 AB 2 − AC 2 + SB 2 BC 2 − BA2 + SC 2 CA2 − CB 2 =

Daly Marciuc, Sa Solu¸ie. S˘ presupunem c˘ A1 B1 A2 B2 , B1 C1 B2 C2 ¸i A1 C1 A2 C2 su t a a s isoscele în modul indicat. Din A1 B1 k A2 B2 rezulta ca B2 A2 k AB ¸i ap s ˘ ˘ rezulta ca B2 C2 k BC ¸i A2 C2 k AC. De aici, deducem ca AB2 A2 C2 ¸i s s ˘ ˘ ˘ sunt paralelograme, deci C2 este mijlocul lui AB. Analog, ob¸inem c˘ B2 t a mijloacele laturilor AC ¸i BC. s Din A1 B1 k AB, A1 C1 k AC ¸i B1 C1 k BC rezulta ca s ˘ ˘ A1 A B1 B C1 C = = = k. SA SB SC 2 2 Notând BC = a, AC = b ¸i AB = c, avem: A1 B2 = A2 B1 ⇔ s 2 2 2 2 2 b a SA + b − SC SB 2 + a2 − S ⇔ k 2 SA2 + −k· = k 2 SB 2 + −k· 4 2 4 2 ¡ ¢ 2 2 A1 B2 = A2 B1 ⇔ 2k SB 2 − SA2 = a2 − b2 .

În mod analog, g˘sim echivalen¸a: a t

În fine, din (2) ¸i (3) rezult˘ c˘ s a a ¡ 2 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ 2 SA c − b2 + SB 2 a2 − c2 + SC 2 b2 − a2 = 0. Reciproc, rela¸ia (4) poate fi scrisa astfel: t ˘ a2 − b2 c2 − b2 not = k. = 2 (SB 2 − SA2 ) 2 (SB 2 − SC 2 )

¡ ¢ 2 2 B1 C2 = C1 B2 ⇔ 2k SB 2 − SC 2 = c2 − b2 .

Alegem A1 , B1 , C1 pe SA, SB, SC astfel încât s˘ avem rela¸ia (1). În ac a t (5) rezulta ca A1 B1 A2 B2 ¸i B1 C1 B2 C2 sunt trapeze isoscele, unde A2 , B2 s ˘ ˘ mijloacele laturilor BC, AC ¸i AB (A1 B1 k AB k A2 B2 etc.). Daca A1 B s ˘ a a B1 C1 B2 C2 sunt trapeze isoscele înseamn˘ c˘ A1 A2 = B1 B2 ¸i B1 B2 = C s A1 A2 = C1 C2 , adic˘ ¸i A1 C1 A2 C2 este isoscel. as

B. Nivel liceal

L36. Fie 4ABC si M triunghiul sau median. Daca P este un pun ¸ ˘ ˘ interiorul sau pe laturile lui M, iar A0 , B 0 , C 0 sunt intersec¸iile dreptelor t 1 AP · BP · CP CP cu laturile BC, CA si respectiv AB, atunci < ≤ ¸ 4 AA0 · BB 0 · CC 0 Marian Ionesc s Solu¸ie. Not˘m S1 = σ (P BC), S2 = σ (P CA), S3 = σ (P AB) ¸i S = t a S2 + S3 AP ¸i analoagele ¸i se deduce = Se stabilesc cu u¸urin¸a rela¸ia s t˘ t s s AA0 S AP BP CP Gergonne + + = 2. Cu inegalitatea mediilor AA0 BB 0 CC 0 r AP BP CP 2 ≥ 33 · · , de unde deducem a doua parte a dublei ineg AA0 BB 0 CC 0 enun¸. Pentru prima parte, observ˘m mai întâi c˘, dac˘ P se afl˘ în interio t a a a a laturile triunghiului M, au loc inegalit˘¸ile S2 +S3 ≥ S1 , S3 +S1 ≥ S2 ¸i S1 at s 1 1 1 Notând x = (S2 + S3 − S1 ), y = (S3 + S1 − S2 ), z = (S1 + 2 2 2 t = x + y + z ¸i observând ca x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 (numai unul poa s ˘ t > 0, avem:

L37. Fie cercurile C1 , C2 si C astfel încât C1 si C2 sunt tangente e ¸ ¸ D, iar cercurile C1 si C2 sunt tangente interior lui C în B, respectiv C. ¸

AP BP CP (S2 + S3 ) (S3 + S1 ) (S1 + S2 ) · · = = 0 BB 0 CC 0 AA S3 t3 + t2 (x + y + z) 2t3 (t + x) (t + y) (t + z) > = 3 = 3 3 8t 8t 8t Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Marius Pachi¸ariu, elev, Ia¸i a t a t s Not˘. Aceasta problema apare în articolul "About elementary inequali a ˘ ˘ angle" (M. Dinc˘, M. Bencze) din revista Octogon Math. Magazine, a no. 1B, p. 472. Aici nu se cere ca punctul P s˘ fie în interiorul sau pe l a unghiului M, dar solu¸ia prezentat˘ este incorect˘. t a a

¢ ¡ 4α3 a3 4a3 α ¸i, ¸inând seama de (2) ¸i (3), g˘sim −4α α2 − 1 a2 + cos B − s t s a c b Din nou utilizând teorema cosinusului, ob¸inem t ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ − α2 − 1 2b2 c2 + α2 b2 a2 + c2 − b2 − c2 a2 + b2 − c2 = 0 sa ¡ ¢ ¡ ¢ b2 a2 − b2 − c2 α2 − c2 a2 − b2 − c2 = 0, c a ultima echivalent˘ cu α = ± sau a2 = b2 + c2 , de unde rezult˘ concluzia a b

comuna interioara cercurilor C1 si C2 taie cercul C în A si A1 , dreapta A ¸ ¸ ˘ ˘ 1 2 1 în K, iar AC taie C2 în L. Sa se arate ca = + . ˘ ˘ DA DA1 KL Neculai Roman, Mirce Solu¸ie. Fie {M } = C1 ∩ BC, {N } = C2 ∩ BC ¸i T t s un punct pe tangenta în B la cercurile C1 ¸i C2 . s C Ar˘t˘m c˘ dreapta KL este tangenta comun˘ aa a a exterioara cercurilor C1 ¸i C2 . Într-adevar, avem s ˘ ˘ K \ \ [ \ m(M KB) = m(M BT ) = m(CBT ) = m(CAB), deci \ \ M K k CA. Ca urmare, M KL ≡ KLA. Cum \ ≡ CBA, deoarece 4KLA ∼ 4CBA (fapt ce \ KLA M decurge din AK · AB = AL · AC = AD2 ), rezulta ca ˘ ˘ \ \ \ \ M KL ≡ CBA. Deci M KL ≡ M BA, adic˘ KL este a B C1 tangenta la cercul C1 . Analog se arata ca drepta KL ˘ ˘ ˘ T este tangenta la C2 . ˘ Aplic˘m teorema lui Casey pentru cercurile C1 , C2 , cercurile degener a tangente interior la C ¸i ob¸inem rela¸ia AD · A1 D + AD · A1 D = AA1 s t t AA1 2 1 1 2 = , adic˘ a = + . KL AD · A1 D KL AD A1 D L38. Fie 4ABC si punctele D, D0 ∈ BC conjugate armonic în rapo ¸ furile B si C. Cercul circumscris 4ADD0 intersecteaza AB în M si ¸ ¸ ˘ Arata¸i ca, daca M N ⊥ BC, atunci [AD si [AD0 sunt bisectoarele un ¸ ˘ t ˘ ˘ b (interioara si exterioara) sau m(A) = 90◦ . ˘¸ ˘ Temistocle Bî Solu¸ie. Avem M N ⊥ DD0 ⇔ M D2 + N D02 = M D02 + N D2 (1). D t DB D0 B αa = 0 = α, atunci BD = , CD = DC DC 1+α αa a a , BD0 = , CD0 = (2). Ex= A 1+α α−1 α−1 primând puterea punctelor B ¸i C fa¸a de cercul s t˘ t t (ADD0 ), vom ob¸ine rela¸iile: c · BM = BD · BD0 ¸i b · CN = CD · CD0 sau s B D C α2 a2 a2 ¸i CN = BM = s . (3) c (α2 − 1) b (α2 − 1) s Utilizând teorema cosinusului în 4BM D, 4CN D0 , 4BM D0 ¸i 4CN D, ( ¢ ¡ ¡ 2 2 2 02 BM + BD − 2BM · BD cos B + CN + CD − 2CN · CD0 cos ¢ ¡ ¡ = BM 2 + BD02 − 2BM · BD0 cos B + CN 2 + CD2 + 2CN · CD c

L39. Determina¸i toate numerele naturale nenule n pentru care t patrat perfect, unde a, p ∈ N∗ . ˘

an (an p (p

Mihai Ha a2 n2 + 2an 2 Solu¸ie. Fie t = y 2 , y ∈ N∗ . Avem (an + 1) − p (p + 1) y p (p + 1) unde, cu x = an + 1, ob¸inem ecua¸ia lui Pell: x2 − p (p + 1) y 2 = 1, care t t fundamentala (x0 , y0 ) = (2p + 1, 2) ¸i solu¸ia generala s t ˘ ˘ ·³ ´k ³ ´k ¸ p p 1 xk = = x0 + y0 p (p + 1) + x0 − y0 p (p + 1) 2 ·³ ´k ³ ´k ¸ p p 1 = = 2p + 1 + 2 p (p + 1) + 2p + 1 − 2 p (p + 1) 2 ¸ ·³ 1 p √ ´2k ³p √ ´2k = p+1+ p + p+1− p , 2 ·³ ´k ³ ´k ¸ p p 1 x0 + y0 p (p + 1) − x0 − y0 p (p + 1) yk = p 2 p (p + 1) ·³ ¸ p 1 √ ´2k ³p √ ´2k p+1+ p − p+1− p . = p 2 p (p + 1) Prin urmare, avem: ¸ · 1 ³p √ ´2k ³p √ ´2k nk = p+1+ p + p+1− p −2 2a h¡√ i √ ¢2k ¡√ √ ¢2k care este solu¸ie dac˘ 2a | t a p+1+ p + p+1− p −2 . Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Marius Pachi¸ariu, elev, Ia¸i a t a t s ¡ 2 ¢ 2 L40. Fie A, B ∈ Mn (Z) astfel încât det A B + AB este impar. S ca A + αB este inversabila pentru orice α ∈ Q. ˘ ˘ Marian Urs˘rescu a ¡ ¢ Solu¸ie. Deoarece det A2 B + AB 2 = det A · det (A + B) · det B este t impar, rezult˘ c˘ det A, det (A + B) ¸i det B sunt numere impare. F a a s mul p (X) = det (A + XB) = det A + a1 X + · · · + an−1 X n−1 + (det B) p (1) = det (A + B) = det A + a1 + · · · + an−1 + det B este numar impar, ˘ ca ¸i a1 + a2 + · · · + an−1 este numar impar. Sa presupunem acum ca ˘ s ˘ ˘ ˘ p p are o r˘d˘cin˘ ra¸ional˘ α = , cu p, q ∈ Z, q 6= 0, (p, q) = 1. În a a a t a q avem p | det A ¸i q | det B, deci p ¸i q sunt impare. Din p (α) = 0, s s (det ¡ q n + a1 pq n−1 + · · · + an−1 pn−1 q + (det B) pn = 0, sau (det A) q n + (d A) ¡ ¢ ¢ +a1 pn−1 q − 1 + · · · + an−1 pn−1 q − 1 = − (a1 + · · · + an−1 ), egalitat fals˘ deoarece membrul din stânga este par, iar cel din dreapta este im a urmare p (α) = det (A + αB) 6= 0, pentru orice num˘r ra¸ional α, adic˘ a t a A + αB este inversabila oricare ar fi α ∈ Q. ˘ L41. Demonstra¸i ca grupul simetric S32 nu are elemente de ordin 20 t ˘ Paul Georgescu ¸i Gabriel P s Solu¸ie. Presupunem c˘ exist˘ σ ∈ S32 un element de ordin 2002. t a a = σ1 σ 2 · · · σ n descompunerea sa în produs de cicli disjunc¸i cu ordinele k t

kn . Avem k1 + k2 + · · · + kn = 32 ¸i [k1 , k2 , . . . , kn ] = 2002. Cum 2002 = 2 s rezulta ca exista ki1 , ki2 , ki3 , ki4 , nu neaparat distincte, astfel încât 2 | k ˘ ˘ ˘ ˘ 11 | ki3 , 13 | ki4 . Daca ki1 , ki2 , ki3 , ki4 sunt distincte, atunci ki1 +ki2 +ki3 + ˘ ceea ce este fals. Dac˘ dou˘, sau mai multe, din cele patru ordine coinc a a ordinul corespunz˘tor se divide cu produsul factorilor ce-i corespund, fiind a sau egal decât produsul acelora¸i factori ¸i deci mai mare sau egal decât s s Astfel, în acest caz ob¸inem iara¸i ca suma ordinelor este mai mare sau eg t ˘s ˘ ceea ce este fals. L42. Fie (A, +, ·) un inel comutativ si finit, cu cel©pu¸in 5 elem t ¸ © ª 1 + 1 ∈ A inversabil. Fie M = x ∈ A | x2 = 1 , I = x ∈ A | x2 = arate ca card M = card I < card A /2. ˘ Ovidiu Munteanu Solu¸ie. Dac˘ a ∈ A, atunci 2−1 (1 + a) ∈ A ¸i avem: 2−1 (1 + a t a s ¢2 ¡ −1 ¡ ¢ −1 −2 2 2 (1 + a) = 2 (1 + a) ⇔ 2 1 + 2a + a = 2−1 (1 + a) ⇔ 1 + 2 = 2 (1 + a) ⇔ a = 1 ⇔ a ∈ M , de unde rezult˘ egalitatea card M = card a Sa demonstram acum partea a doua a rela¸iei date. Daca avem card I = t ˘ ˘ ˘ card A ≥ 5 > 2 card I. În continuare ne ocupam de cazul în care card ˘ aceast˘ situa¸ie, fie a ∈ I \ {0, 1} ¸i atunci 1 − a ∈ I \ {0, 1, a}. Într-ad a t s 1−a = a, rezult˘ c˘ a = 2−1 , adic˘ a este inversabil ¸i din a2 = a ob¸inem a a a a s t ce este fals. Avem deci card I > 3. Fie J = {x ∈ A | −x ∈ I} ¸i atunci I ∩ s pentru ca x ∈ I ∩ J înseamna x = −x = x2 , deci 2x = 0, adica x = 0. ˘ ˘ ˘ parte, avem I ∩ M = {1} ¸i J ∩ M = {−1}. Cum I, J, M au acela¸i s s elemente, rezult˘ c˘ are loc card A ≥ 3 card I − 3 > 2 card I. a a L43. Determina¸i polinoamele P ∈ R [X] pentru care P (z) ∈ C\R, ∀z t Gheorghe Iu Solu¸ie. Polinoamele de gradul 1, P (X) = aX + b (a, b ∈ R, a 6= t ipoteza, deci sunt solu¸ii ale problemei. Aratam ca acestea sunt singurele t ˘˘ ˘ Fie P ∈ R [X] cu grad P = n ≥ 2 ¸i f : R → R, f (x) = P (x) = a0 xn + s + · · · + an (a0 6= 0) func¸ia polinomial˘ asociat˘ acestuia. Fie a0 > 0 (l t a a proceda dac˘ a0 < 0). Observ˘m c˘ ∀m ∈ R ecua¸ia f (x) = m are num a a a t reale (n solu¸ii), în caz contrar ar exista z ∈ C\R ¸i f (z) = m ∈ R. t s Daca n este par, atunci lim f (x) = ∞. De aici ¸i din continuitatea lu s ˘
x→±∞

f 0 (x) > 0 pentru |x| suficient de mare. Deci f este strict cresc˘toare pe a (−∞, α) ¸i (β, ∞) (α, β ∈ R convenabil ale¸i). De aici, din continuitat s s f (deci marginirea ei pe orice interval [α, β]) ¸i din faptul ca lim f (x s ˘ ˘
x→+∞

c˘ Im f = [m, ∞), unde m = inf {f (x) ; x ∈ R}. Pentru k < m ecua¸ia f ( a t are solu¸ii reale, fals. t Dac˘ n este impar, avem f 0 (x) = na0 xn−1 + · · · , deci lim f 0 (x) a
x→±∞

deducem ca ∃β ∈ R astfel încât f (β) ≥ f (x), ∀x ∈ (−∞, β]. Ca urmar ˘ f (x) = k, cu k > f (β) au solu¸ie real˘ unic˘, fals. t a a L44. Fie n ≥ 2 numar natural, iar f0 , f1 , f2 , . . . un sir de polinoa ¸ ˘ 0 prin f0 = (X + 1)n , fp+1 = X · fp , ∀p ≥ 0. Definim înca hp = fp − σ ˘ X p−1 p−1 + · · · + (−1) σ p−1 f1 , ∀p ≥ 1, unde σ n = i1 i2 . . . ik , k ∈ {1 k
1≤i1 <···<ik ≤n

sunt sumele simetrice fundamentale ale numerelor 1, 2, . . . , n. Sa se arate ˘ hp = n (n − 1) · · · (n − p + 1) X p (X + 1)n−p , ∀p = 1, 2, . . . Marian Tetiv p X 0 Solu¸ie. Sa aratam ca hp+1 = Xhp − php . Avem hp+1 = t (−1)k σ ˘ ˘˘ ˘
k=0 k=0 p−1 X k=0 k=0 k=1

p p−1 p ³ ´ X X X = (−1)k σ p−1 + pσ p−1 fp+1−k = (−1)k σ p−1 fp+1−k + (−1)k pσ p− k k−1 k k−

= X

0 (−1) σ p−1 fp−k − p k

k

σ n = 1 ¸i σ n = 0, pentru k < 0 sau k > n). s k 0 Demonstra¸ia se poate face prin induc¸ie ¸i se bazeaz˘ pe formula stabil t t s a n−1 0 din enun¸, deducem c˘ h1 = f1 = Xf0 = nX (X + 1) t a . S˘ presupunem a are loc egalitatea hp = n (n − 1) · · · (n − p + 1) X p (X + 1)n−p . În acest c scrie: n−p hp+1 = Xh0 − php = n (n − 1) · · · (n − p + 1) pX p (X + 1) + p +n (n − 1) · · · (n − p + 1) (n − p) X p+1 (X + 1)n−p+1 − = n (n − 1) · · · (n − p + 1) (n − p) X p+1 (X + 1)
n n−1

k=1

p X

(−1)

k−1

σp−1 fp+1−k = Xh0 − php (am p k−1

−pn (n − 1) · · · (n − p + 1) X p (X + 1)n−p =

n−p+1

.

Sa mai observam ca, deoarece hn = n! X , hn+1 = Xn! nX −n n! X n = ˘ ˘ ˘ c˘ hp = 0, pentru orice p ≥ n + 1. a L45. Fie f : [0, ∞) → [0, ∞) continua. Daca func¸ia F : [0, ∞) → R ˘ ˘Z t Z x 1 = f (t) dt este marginita, sa se arate ca lim n xf (nx) dx = 0. ˘ ˘ ˘ ˘ n→∞ 0 0 Adrian Zano Z 1 Solu¸ie. Dac˘ în integrala In = t a nxf (nx) dx facem schimbarea d 0 Z n t nx = t, ob¸inem In = t f (t) dt. Fie ε ∈ (0, 1). Avem 0 n Z nε Z n Z n Z nε nε n f (t) dt + f (t) d f (t) dt + f (t) dt = ε |In | ≤ n 0 nε n 0 nε Deoarece F este m˘rginit˘, exist˘ M > 0 astfel încât F (x) < M , ∀x ∈ R+ a a a f este continua, rezulta ca F este derivabila ¸i F 0 (x) = f (x) ≥ 0, ∀x ∈ R ˘ ˘ ˘ ˘s este crescatoare. De aici, având în vedere marginirea func¸iei F , deducem t ˘ ˘ Z
x x→∞

lim F (x) ¸i este finita. Prin urmare, lim (F (x) − F (xε)) = lim s ˘
x→∞

x→∞

f

de unde rezult˘ c˘ exist˘ n0 ∈ N astfel încât ∀n ≥ n0 are loc: a a a ¯Z ¯ Z n ¯ n ¯ ¯ f (t) dt¯ = f (t) dt < ε. ¯ ¯ nε nεZ nε f (t) dt + ε < ε (M + 1) Din rela¸iile (1), (2), ¸i (3) ob¸inem |In | < ε t s t 0 ceea ce înseamn˘ c˘ lim In = 0. a a
n→∞

Probleme propuse
Clasele primare

P.64. Într-o pies˘ de teatru sunt 12 personaje, copii ¸i adul¸i. Câ¸i cop a s t t pies˘, dac˘ la fiecare doi adul¸i corespunde un copil? a a t ( Clasa I ) Alexandra Radu, e P.65. Se dau jetoanele AT II CRE ¸ TII ¸ ATII RECR

REC . Care este num˘rul cel mai mare de jetoane cu care se poate form a ¸ "RECREATII"? ( Clasa I ) Oxana Pascal, elev˘, Rep. a

P.66. Într-o livad˘ sunt tot atâ¸ia peri cât ¸i meri. Sunt 6 rânduri c a t s rânduri cu meri. Numarul merilor de pe un rând întrece cu 5 numarul pe ˘ ˘ un rând. Câ¸i pomi sunt în acea livad˘? t a ( Clasa II-a) Înv. Maria R

P.67. Dintr-o mul¸ime de 5 copii, orice grupare de trei con¸ine cel pu t t Câ¸i b˘ie¸i pot fi în mul¸ime? t a t t ( Clasa II-a) Andreea Surugiu, e

P.68. Dac˘ Ina ar împ˘r¸i num˘rul nucilor culese de ea la num˘rul nuc a at a a de sora sa, ar ob¸ine 7 rest 6. Stiind c˘ Ina a cules cu 78 nuci mai mult t ¸ a sa, afla¸i câte nuci a cules fiecare. t ( Clasa III-a) Înv. Doini¸a Sp t

P.69. Într-o împar¸ire cu rest, în care împar¸itorul este mai mare ca nou ˘t ˘t împar¸itorul cu o unitate ¸i efectuând din nou împar¸irea ob¸inem câtul s t ˘t ˘t 0. Afla¸i câtul ¸i restul împ˘r¸irii ini¸iale. t s at t ( Clasa III-a) Înv. Mariana Toma, Muncelu de S

P.70. Într-o tab˘r˘ interna¸ional˘ de matematic˘ sunt elevi din patru aa t a a garia, Grecia, Republica Moldova ¸i România. Dac˘ 21 elevi nu sunt din s a 23 nu sunt din Grecia, 22 elevi nu sunt din Republica Moldova ¸i 21 ele s din România, câ¸i elevi sunt din fiecare ¸ara? t t ˘ ( Clasa III-a) Georgiana Ciobanu, e

P.71. Fiecare patrat din figura alaturata ¤¤¤ se coloreaza cu o alta c ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ câte moduri putem face acest lucru având la dispozi¸ie patru culori? t ( Clasa IV-a) Înv. C˘t˘lina Ra¸a, Coarnele Cap a a t˘

P.72. Arunc˘m dou˘ zaruri ¸i adun˘m punctele de pe cele dou˘ fe¸e de a a s a a t a) Câte sume diferite putem ob¸ine? b) Câte sume se pot forma în tr t diferite? ( Clasa IV-a) Înv. Gheorghe Toma, Muncelu de S

P.73. În figura alaturata este pus în eviden¸a un t˘ ˘ ˘ drum format din ¸ase segmente care pleaca din A ¸i s s ˘ ajunge în B. Câte drumuri de felul acesta se pot A construi? ( Clasa IV-a) Înv. Constantin Ra¸a, Coarnele Cap t˘

Clasa a V-a

V.46. Afla¸i n ∈ N pentru care 11n + 9n ¸i 11n − 9n sunt simulta t s perfecte. Andrei - Sorin Cozma,

V.47. Sa se arate ca numarul 51a51a nu poate fi scris ca produsul a pat ˘ ˘ ˘ prime. C˘t˘lin Bude a a 9 10 11 V.48. Se consider˘ frac¸iile x1 = a t , x2 = , x3 = , . . . . Scr 14 21 28 s t a t x1000 ¸i apoi ordona¸i cresc˘tor primele 1000 de frac¸ii. Dumitru Gherman

V.49. Determina¸i numarul tripletelor (a, b, c) ∈ N3 daca 3a + 2b + t ˘ ˘ a + 2b + 3c = 602. Dac˘ în plus a < b < c, determina¸i a, b ¸i c. a t s Gheorghe Iu

V.50. Câte numere de 7 cifre se pot scrie folosind cifrele 1, 2 ¸i 3, ast s sa apara de 2 ori, 2 sa apara de 3 ori ¸i 3 sa apara de 2 ori? Dar daca în lo s ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ 1, 2 ¸i 3 consider˘m cifrele 0, 1 ¸i respectiv 2? s a s Petru Asa

Clasa a VI-a

VI.46. Suma dintre opusul unui numar natural ¸i inversul altui num s ˘ este −119, 992. S˘ se determine numerele. a Ciprian Ba

VI.47. Afla¸i restul împar¸irii numarului N = 28442844 + 41074107 + t ˘t ˘ prin 79. Tamara C

VI.48. a) Într-o propor¸ie cu termeni nenuli, un extrem este suma t trei termeni daca ¸i numai daca celalalt extrem are inversul egal cu suma ˘s ˘ ˘ celorlal¸i trei termeni. t b) Dac˘ din patru numere ra¸ionale nenule distincte unul este suma celo a t iar altul are inversul egal cu suma inverselor celorlaltor trei, atunci num termeni ai unei propor¸ii. t Claudiu - Stefan P ¸

VI.49. Sa se arate ca orice numar natural relativ prim cu 10 admite u ˘ ˘ ˘ care se scrie folosind numai cifra 3. Lucian - Georges L˘du a

VI. 50. Fie 4ABC cu [AC] ≡ [BC], D mijlocul lui [AB], P un punct AB, iar M ¸i L picioarele perpendicularelor din P pe AC, respectiv BC. S s c˘ [DM ] ≡ [DL]. a Neculai Roman, Mirce

Clasa a VII-a

VII.46. Sa se rezolve în R inecua¸iile: t ˘ a) x100 + x77 + x50 + x21 + x10 + x5 + 1 > 0; b) x100 − x77 + x50 − x21 + x10 − x5 + 2 < 0. Vasile Solcanu, Bogd˘ne¸ti ( a s

VII.47. S˘ se rezolve în Z2 ecua¸ia u2 v + uv 2 = 2u2 + 2v 2 − 40. a t Mihai Cr˘ciun a √ VII.48. Dac˘ ai = i + i, ∀i = 1, 2004, preciza¸i dac˘ num˘rul a t a a

N = a1 − a2 − a3 + a4 + a5 − a6 − a7 + a8 + · · · + a2001 − a2002 − a2003

este negativ, pozitiv sau nul. Viorel Cornea ¸i Dan Stefan Marinescu, H s ¸

VII.49. Fie 4ABC echilateral ¸i D ∈ (BC). Not˘m cu M1 , M2 s a segmentelor [BD], respectiv [CD]. Paralela prin M1 la AC intersecteaza ˘ iar paralela prin M2 la AB intersecteaza AC în E. Sa se arate ca dreptele ˘ ˘ ˘ ¸i M2 F sunt concurente. s Nicolae Gross ¸i Lucian Tu¸escu s t

VII. 50. Fie ABCD un trapez cu bazele [AB] ¸i [CD]. O parale s intersecteaz˘ AD, AC, BD ¸i BC în punctele E, F , G ¸i respectiv H. S a s s c˘ EH = 3F G dac˘ ¸i numai dac˘ DF , CG ¸i AB sunt drepte concurent a as a s Adrian Zano

Clasa a VIII-a

m VIII.46. Sa se demonstreze ca nu exista m, n ∈ N∗ pentru care + ˘ ˘ ˘ n Alexandru Negrescu, elev,

VIII.47. Pentru ∀x ∈ (0, ∞), s˘ se demonstreze inegalitatea a ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¡ 5 3 2 ¢¡ 3 2 ¢ ¡ 4 3 x +x +x +1 x +x +2 + x +x +x+1 x3 +x+2 + x3 +x2 +x+1 x x6 + x5 + x4 + 2x3 + x2 + x + 1 Mircea Co¸buc, s

VIII.48. Gasi¸i numerele prime p ¸i q pentru care p2 + q = 37q 2 + p. s ˘ t Liviu Smarandache

VIII.49. Fie 4ABC dreptunghic în A cu AB = AC = a. Considera ˘ √ \ ⊥ (ABC), M A = a 2 ¸i N ∈ AM astfel încât m(CN, BM ) = 60◦ . s lungimea segmentului [AN ]. Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan Gh t t˘ s b VIII.50. Fie patrulaterul convex ABCD cu AB = BC, m(A) = m( ◦ b s m(B) ≤ 90 ¸i fie O mijlocul lui [BD]. Pe perpendiculara în O pe planul ia un punct V astfel încât OV = OB. S˘ se arate c˘ d (D, (V AB)) = 2 d (D a a \ = 60◦ . dac˘ ¸i numai dac˘ m(ABC) as a Monica Ned

Clasa a IX-a
IX.46. S˘ se rezolve ecua¸ia a t

√ √ √ x − 1 + 3 − x − 2n x − 2 = 2, unde n Dan Popescu a2 = (−1) n
n−1

IX.47. Sa se determine ¸irul (an )n≥1 de numere strict pozitive pentru s ˘ a2 − a2 + a2 − · · · + (−1) 1 2 3
n−1

(a1 + a2 + · · · + an ) , ∀n

Marian Urs˘rescu a

√ IX.48. Fie a, b, c ∈ (0, ∞) cu a + b + c + abc = 4. S˘ se arate c˘ a a 2 2 2 b 3 a c √ + √ + √ ≥ . 2 a + bc b + ca c + ab Cezar Lupu, elev, C IX.49. Sa se arate ca 4ABC este isoscel în fiecare din ipotezele: ˘ ˘ a) 2ma + b = 2mb + a; b) 2ma + a = 2mb + b. Marius Pachi¸ariu, t IX.50. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ascu¸itunghic ABC. D t − → − → C sunt masurile în radiani ale unghiurilor triunghiului, iar A· IA+B· IB+C ˘ s˘ se arate c˘ 4ABC este echilateral. a a Constantin Micu, Meline¸

Clasa a X-a
aib˘ solu¸ii în Z × Z. a t X.46. S˘ se determine a ∈ R astfel încât ecua¸ia 2x−1 + 2x a t
2

−1

=

y2 + y2

Petru R˘duc a s X.47. Fie z1 , z2 , z3 ∈ C distincte, cu z2 +z3 = 2 ¸i astfel încât |z1 − 1| = = |z3 − 1|. S˘ se arate c˘ (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) este num˘r complex pur ima a a z ¯ a Lidia Nicola X.48. Se considera planele paralele α ¸i β aflate la distan¸a h unul de s t ˘ 4ABC echilateral inclus în planul β. a) S˘ se afle locul geometric al punctelor M ∈ α pentru care M A a = M B2 + M C 2. b) Sa se determine M ∈ α astfel încât suma M A2 + M B 2 + M C 2 sa f ˘ ˘ Viorel Cornea ¸i Dan Stefan Marinescu, H s ¸ X.49. S˘ se arate c˘ sin3 x + sin3 y + sin3 z − 3 sin x sin y sin z ≥ a a 3 ≥ [sin x (1 − cos (y − z)) + sin y (1 − cos (z − x)) + sin z (1 − cos (x − 4 ∀x, y, z ∈ [0, π/3]. Marian Tetiv X.50. Fie ak , bk , ck ∈ N, k ∈ 1, n; notam cu f (p) numarul tripletelor ˘ ˘ de submul¸imi (nu neap˘rat nevide) cu reuniunea M = {1, 2, . . . , n}, or t a P P P disjuncte ¸i astfel încât num˘rul s a ai + bi + ci − p s˘ fi a i∈M\A i∈M\B i∈M\C P de 3 (convenim ca xi = 0). Ar˘ta¸i c˘ dac˘ f (0) = f (1) = f (2), atun a t a a i∈∅ . pentru care ai + bi + ci . 3. . Gabriel Dospinescu, student, B

Clasa a XI-a

XI.46. Determina¸i A, B ∈ Mn (Z) pentru care det (A + B) = 2 ¸i det (A t s Cezar Lupu, elev, C ½ a, dac˘ i = j a XI.47. Fie A ∈ Mn (R) matrice cu aij = , unde b 6= 0 b, daca i 6= j ˘ Ar˘ta¸i c˘ A este inversabil˘ ¸i determina¸i A−1 . a t a as t Gheorghe Iu

a |xn+1 − 2xn + xn−1 | + |xn+1 − 3xn + 2xn−1 | ≤ an , ∀n ≥ 1. S˘ se arate c este convergent. Paul Georgescu ¸i Gabriel P s µ n XI.50. Fie n ∈ 2 N, iar f : R → R o func¸ie cu proprietatea c˘ f t a √ t ≥ f ( n+1 xn y), ∀x, y ∈ R. Sa se arate ca func¸ia este descrescatoare pe ˘ ˘ ˘ crescatoare pe [0, ∞). (În legatura cu Problema 2819 din Crux Mathem ˘ ˘ ˘ nr. 2/2003.) Titu Zvonaru, B

XI.48. Se define¸te ¸irul (xn )n≥0 prin xn = x2 − [xn−1 ], ∀n ≥ s s n−1 √ ¢ ¢ £ ¡ ∈ 0, 1 + 5 /2 . S˘ se arate c˘ lim xn = 0. a a n→∞ ¸ a C˘t˘lin Tig˘eru a a ∞ P XI.49. Fie (xn )n≥0 , (an )n≥0 ¸iruri de numere reale astfel încât s

n=

Clasa a XII-a

XII.46. Sa se determine func¸ia f : R → R daca (R, ∗) este gru t ˘ ˘ cu proprietatea c˘ simetricul oric˘rui element x ∈ [−1, 1] se afl˘ în [− a a a x ∗ y = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. Ioan S˘c˘leanu a a XII.47. Fie G = (a, b), a, b ∈ R, iar "·" înmul¸irea numerelor rea t ¡ ¢ determine a, b astfel încât R∗ , · ∼ (G, ·) printr-un izomorfism de forma f = + αx + β ∗ f (x) = , ∀x ∈ R+ , cu α, β, γ, δ ∈ R. γx + δ Alexandru Blaga ¸i Ovidiu Pop, Sa s XII.48. Fie (G, ·) grup de element neutru e ¸i x, y ∈ G penrtru care a s a) ∃k ∈ N∗ \ {1} a. î. xk = e; b) ∃p ∈ N∗ \ {1} a. i. xy = y p x. S˘ se arate c˘: a a 1) xy n xk−1 = y np , ∀n ∈ N∗ ; 2) xy = yx ⇔ y n(p−1) = e, ∀n ∈ N∗ . Mihai Ha XII.49. Se considera numerele reale b > a ≥ 0, c ≥ 1 ¸i func¸iil s t ˘ Z nb f, g : R+ → R+ astfel încât lim g (x) dx = d ∈ R. S˘ se arate c˘ ¸iru a as n→∞ na Z b 1 un = dx este convergent ¸i sa se afle limita sa. s ˘ c + f (x) + g (nx) a D. M. B˘tine¸u - Giurgiu, B a t

XII.50. Fie s (n) suma cifrelor num˘rului natural n. S˘ se calculeze lim a a unde k ∈ N este fixat.

n→

Gabriel Dospinescu, student, B

Probleme pentru preg˘tirea concursurilo a
A. Nivel gimnazial

G56. Fie m ∈ Z, n ∈ 2 Z + 1 fixate. Sa se arate ca ecua¸ia nx + y = m t ˘ ˘ are o unica solu¸ie (x0 , y0 ) cu proprietatea ca |y0 | < |n| /2. t ˘ ˘ Petru Asa G57. Un ¸eic a l˘sat mo¸tenire celor doi fii ai s˘i cinci c˘mile, cu c s a s a a unul sa primeasca jumatate, iar celalalt o treime. Mo¸tenitorii nu ¸i-au put s s ˘ ˘ ˘ ˘ averea, a¸a ca au apelat la un în¸elept care trecea pe acolo, calare pe o cam s ˘ t ˘ ˘ a procedat în¸eleptul? t Câte probleme asem˘n˘toare mai putem formula (în care mo¸tenirea a a s camile, iar fiii primesc a p-a ¸i a q-a parte)? s ˘ Gabriel P G58. S˘ se rezolve în N2 ecua¸ia 2x + 1 = 5y . a t Irina Musta¸a, elev˘, ¸i Valentina Blen t˘ a s ∗ G59. Fie A = {n ∈ N | s (2000n) + s (2002n) = 2s (2001n)}, unde pri notat suma cifrelor lui x. Demonstra¸i ca orice numar natural nenul are u t ˘ ˘ ce apar¸ine lui A. t Gabriel Dospinescu, student, B G60. Sa se demonstreze ca pentru orice a, b, c ∈ (0, ∞) are loc ˘ ˘ ab bc ca 1 4abc + + ≤ + . 4 (a + b) (b + c) (c + a) (a + b)2 (b + c)2 (c + a)2

Gabriel Dospinescu, student, B G61. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a, b, c ∈ (0, ∞) are loc a a p µ ¶ 3 √ (a2 +b2 )(b2 +c2 )(c2 +a2 ) a+b b+c c+a (a+b)(b+c ≥ 54 2 + + ≥ 27 c a b abc abc Marian Tetiv G62. Fie ABCD un patrulater convex în care se poate înscrie patratu ˘ de centru O (M ∈ (AB), N ∈ (BC), P ∈ (CD), Q ∈ (AD)). S˘ s a √ AB + BC + CD + DA ≥ 2 (AO + BO + CO + DO). Când are loc egal Lucian Tu¸escu, Craiova ¸i Ioan Serdean t s ¸ b b G63. În 4ABC cu m(A) = 10◦ ¸i m(B) = 100◦ construim M ∈ s \ \ \ N ∈ (AC) astfel ca m(M CB) = 40◦ ¸i m(N BC) = 75◦ . S˘ se afle m(AM a s Octavian Bondo G64. Prin punctul P al laturii (AC) a 4ABC se duc paralele la med ¸i CC 0 , care intersecteaz˘ laturile (BC) ¸i (AB) în E, respectiv F . F a s s = EF ∩ AA0 , {N } = EF ∩ CC 0 , iar L ¸i Q mijloacele segmentelor [F P ] s [P E]. Sa se arate ca dreptele M L, N Q ¸i A0 C 0 sunt concurente. s ˘ ˘ Andrei Ned G65. Fie SABCD o piramida cu baza ABCD dreptunghi, M proie ˘ pe SB ¸i N proiec¸ia lui C pe SA, iar {P } = AM ∩ N B. Stiind c˘ M s t ¸ a N ∈ (SA), s˘ se arate c˘ N P · SA · M B = SM · AN · P B. a a Daniel Stefan Ninu, ¸

A. Nivel liceal

L56. Fie ABCD patrulater convex ¸i {P } = AB ∩ CD, {Q} = A s Consideram J ∈ (AQ), L ∈ (BQ), K ∈ (DP ), N ∈ (AP ) astfel încât Q ˘ QL = CB, P K = DC ¸i P N = AB. S˘ se arate c˘ JL k N K. s a a Carmen Nejn L57. Fie 4ABC înscris în cercul C ¸i punctele D ∈ (CB, D0 ∈ (BC a s \ \ ≡ ABC, BAD0 ≡ ACB. Se mai considera cercul C1 tangent la AD \ \ CAD ˘ C, cercul C2 tangent la AD0 , CD0 ¸i la C, iar {E} = C1 ∩ [BD], {F } = C2 ∩ s se arate c˘ cercul circumscris 4AEF ¸i cercul înscris în 4ABC sunt conc a s Neculai Roman, Mirce L58. Pe muchiile (Ox, (Oy ¸i (Oz ale unui triedru oarecare se consider s A, L ∈ (Ox, B, M ∈ (Oy ¸i C, N ∈ (Oz astfel încât OA = OB = OC = s \ \ = OM = ON = b (a < b). Not˘m α = m(Oy, Oz), β = m(Oz, Ox), γ = m a ¸i {P } = (AM N ) ∩ (BN L) ∩ (CLM ), {Q} = (LBC) ∩ (M CA) ∩ (N A s calculeze distan¸a P Q în func¸ie de a, b, α, β, γ. t t Temistocle Bî L59. Care este probabilitatea ca latura ¸i diagonalele unui romb, luate s plare, s˘ fie laturile unui triunghi? a Petru M L60. Fie A1 A2 . . . An ¸i B1 B2 . . . Bn (n > 2) dou˘ poligoane înscrise a s cerc de centru O ¸i având centrele de greutate tot în O. S˘ se arate c˘ pu s a a merota vârfurile poligonului A1 A2 . . . An pentru a ob¸ine un nou poligon Ai1 t în care Aij 6= Bj pentru j ∈ {1, 2, . . . , n}. Gabriel Dospinescu, student, B L61. Fie n ≥ 3. Sa se determine maximul expresiei E = x3 x2 + x3 ˘ 1 2 2 2(n−1) 3 3 x1 x2 · · · x3 , când numerele nenegative x1 , x2 , . . . , xn +x3 x2 +(n−1) n 1 n Gabriel Dospinescu, student, B L62. Rezolva¸i ecua¸ia 2x2 = y (y + 1); x, y ∈ N. t t Mircea Bî L63. Fie G ⊂ Mn (R) un grup netrivial în raport cu produsul uzual al m Presupunem ca exista X ∈ G astfel încât pe fiecare linie, respectiv coloa ˘ ˘ existe cel mult un element nenul ¸i acesta egal cu 1. Sa se demonstreze s ˘ k ∈ {1, 2, . . . n} astfel încât G este izomorf cu un subgrup al lui GLk (R) GLn (R) = {A ∈ Mn (R) | det A 6= 0}). Ovidiu Munteanu [xn+1 , xn ] L64. Fie ¸irul (xn )n≥1 definit prin: x1 , x2 ∈ N∗ , xn+2 = s ,n xn+1 t as x2003 = 2004, demonstra¸i c˘ ¸irul nu este convergent. Iuliana Georgescu ¸i Paul Georg s L65. Fie n ∈ N ¸i func¸iile f, g : R → R, unde f (x) = x2n cos (1/x s t f (0) = 0, f (x) = x2n sin (1/x), ∀x > 0, iar g (x) = x2n+1 sin (1/x), ∀x < 0 ¸i g (x) = x2n+1 cos (1/x), ∀x > 0. Sa se afle cel mai înalt ordin de deriv s ˘ acestor func¸ii ¸i s˘ se studieze problema continuit˘¸ii acestor derivate în t s a at Gheorghe Costo

Pagina rezolvitorilor

BOTO¸ ANI S Colegiul Na¸ional "A. T. Laurian". Clasa a IX-a. NEGRESCU A t VII(39,40,42,44), VIII(36,40,42), IX(36,37,39), X(39,40), G(42,54). BRA¸ OV S ˘ Scoala gen. nr. 5. Clasa a VII-a. POSTEUCA Bogdan: V.37, VI ¸ ˘ VII.39; POSTEUCA Raluca: V.37, VI (37,38,40), VII.39. ¸ CONSTANTA Colegiul Na¸ional "Mircea cel Batrân". Clasa a X-a. LUPU Cezar t ˘ IX(38,39,40), X(38,40), XI(37,38). CRAIOVA ¸ Scoala nr. 22 "M. Eliade". Clasa a IV-a (înv. VANTU Angela). ¸ Ioan: P(54-63). ˘ HÂRLAU (Ia¸i) s Liceul "Stefan cel Mare". Clasa a VI-a. CIOFU Alexandra: P(50, ¸ VI.39, VII.41; SAVA Cristina Amelia: P(52,61,63), V(41,44); SCRIPCARIU P.61, V(41,44), VI(37,42); SPIRIDON Florin: P(50,61), V(37,41), VII.41; S Ionu¸: V(37-39), VI(38,39). Clasa a VIII-a. ANTOCI Bogdan: VI(39 t VII.44; BURICAN Bogdan - Alexandru: VI(37,38,42,44,45), VII(41,44); Lucian: VI(39,40,44,45), VII.44. HUNEDOARA ˘ Liceul "Iancu de Hunedoara". Clasa a VII-a. CRACIUN Maria: VI(42,44), VII.41. IA¸ I S Colegiul Na¸ional "C. Negruzzi". Clasa a V-a. OLARIU Tudor: P(51 t V(43,45), VI.39; TIBA Marius: P(58,61-63), V(42,45), VI.42. Colegiul Na¸ional. Clasa a V-a. ANDRONIC Adrian: V(36,38,39,41t ANDRONIC Adrian Constantin: V(36,38,39,41-45), VI.42; BALAN Elen V(36,38,39,41-44); BARBACARIU Ioana: V(36,38,39,41,42); BERCU Tu ˘ 38,39,41-44); CAPRARU M˘d˘lina: V(36,38,41-44); CHELSAU Andre a a 38,39,40-45); CHIDIU Alexandru: V(36,38,39,41-45); DOBROVICEANU ¸ V(36,38,39,41-43); GAFITANU Oana: V(36,39,41-43); GEORGESCU A ˘¸ 62), V(36,38,41,42,44); MÂNZATEANU Maria-Adelina: V(36,38,39,41-44 ¸ Monica: V(36,38,39,41-44); MO¸ NEGUTU C˘t˘lina Elena: V(36,38,39,4 S aa LAGHIA Irina: V(36,38,39,41-45); POPA Ana-Maria: V(36,38,39,41-43 TUR George: V(36,38,39,41-44); SMARANDA Sava: V(36,38,40-44); TO xandra: V(36,38,39,41,42). Clasa a IX-a. CAZACU Roxana: VII.41, ¸ G(40,47); CHIRUTA Marta: VII.41, VIII.42, IX(38,39), G.40; HAMCIU VII(41,42), VIII.42, IX(36,39); PRODAN Diana: VII.41, IX(36,38), G(4 MOFTE Diana: VII.41, IX(36,38), G(40,47). Clasa a X-a. DUMITRE ¸ xana: VIII(37,42), IX(37,39), X(36-38,42), G(40,50); PACHITARIU Mar ¸˘ 50,52), L(46,47,49,50). Clasa a XI-a. MUSTATA Irina: X.42, XI(41,4 G(46,47,52), L(46,47). Liceul "M. Eminescu". Clasa a V-a. BOHOTIN Alexandru: P(48,49,5

V.37; COHAL C˘lin: P(48,58,60,63), V(38,39,42), VI.38. Clasa a VI-a a Mihaela: V(42-44), VI(37,42); CIURARU Ionela Alexandra: V(42-44), IPATE Cristina Alexandra: V(42-44), VI(37,42). Liceul "G. Ibraileanu". Clasa a VII-a. UNGUREANU Drago¸: V s ˘ VI(39,42). Scoala nr. 7 "N. Tonitza". Clasa a II-a (înv. TUDOSE Elena). CÂR ¸ P(54-57,60); DOBRIN Diana - Maria: P(54-57,60); LEONTE Anca: P( ˘ POSTICA Simona - Alexandra: P(54-57,60); ROTARIU Larisa: P(54-57,6 R˘zvan: P(54-57,60). Clasa a II-a (înv. MELINTE Rodica). BACIU Cipr a 57,60); BÂRZU Constantin: P(54-57,60); BOTO¸ ANU Bianca - Miha S ˘ ˘ t 57,60); BUZDUGAN Petru - Catalin: P(54-57,60); CEUCA Danu¸ - Vasi ˘˘ 57,60); CONSTANTINESCU Diana - Gabriela: P(54-57,60); CUCUTEA C˘t˘lin: P(54-57,60); GU¸ OVATE Diana - Stefana: P(54-57,60); LEOGA aa S ¸ Diana: P(54-57,60); MIRON Vlad - Stefan: P(54-57,60); MOTAN Geanin ¸ P(54-57,60); ROTARIU Marian: P(54-57,60); SUCIUC Raluca: P(54-57, - COSTIN Andrada - Mihaela: P(54-57,60). Clasa a IV-a (înv. MARCU ¸˘ BUTNARU Valentin: P(52,58-62); ONUTA Alin: P(52,58-62). Scoala nr. 13 "Alexandru cel Bun". Clasa a III-a (înv. SPÂNU ¸ BURLACU Ionu¸: P(54-57,61); DAMIAN Daniel: P(54-57,61); FURTUN t P(54-57,61); IFTENIE Ioana - C˘t˘lina: P(54-57,61); RUSU Alexand aa 57,61); URSU Gina - Ioana: P(54-57,61). Scoala nr. 22 "B. P. Hasdeu". Clasa a II-a (înv. TÂRZIORU Iuliana). ¸ ¸ LITEI Victor: P(54-57,60); APOSTOL Ana - Maria: P(54-57,60,61); BA ˘ aa drei: P(54-57,60); BURUIANA C˘t˘lina: P(54-57,60,61); CUBERSCHI Pa 57,60,61); E¸ ANU Geogiana: P(54-57,60); GREIEROSU Claudia: P(54 S ˘ ˘ GÂNDU Alexandra - Livia: P(54-57,60,61); LAMATIC Ioana: P(47,54-5 BEGEA Andrada: P(54,56,57,60,61); UNGUREANU Teofana: P(54-57,60 sa a II-a. (înv. TUTU Laura). ANDRONICIUC Ana - Miruna: P(54 ˘ BUHU Vlad: P(54-57,60); BURUIANA Sebastian: P(54-57,60,61); BUZ - Andrei: P(54-57,60); CEOBANU Andrei - Nicolae: P(54-57,60); CH ˘ Alexandra - Elena: P(54-57,60,61); COSTACHESCU Ioana: P(54-57,60 HOI Ovidiu: P(54-57,60,61); GELIP Ioana: P(54-57,60); GHERAN An ˘ P(54-57,60); GRIGORE Georgiana: P(54-57,60); GURAU Raluca - Clau 57,60); HATESCU Iustina: P(54-57,60); HORBOVANU Bianca - Alexan ˘ 57,60); NASTASE Andrei Ionu¸: P(54-57,60,61). Clasa a II-a (înv. DO t Liliana). TURCU Andrei - Daniel: P(54-57,60,61). ˘ Scoala nr. 23 "T. Maiorescu". Clasa a IV-a (înv. CHIRILA Beatrice ¸ RACHE Alexandru - Gabriel: P(54-63). Scoala nr. 26 "G. Co¸buc". Clasa a III-a (înv. RACU Maria). BA s ¸ Ioana - Mioara: P(54-57,61); BULGARU Ionela - Alexandra: P(54-57,61) ˘ CU Claudiu: P(54-57,61); CALOIAN Andrei: P(54-57,61); CALIN Georg ˘ ˘ dreea: P(54-57,61); CRACIUN Madalina: P(54-57,61); IFROSA Adria ˘ ˘ ˘ Petru - Alexandru: P(54-56,59,61); LEAGAN Crina - A ˘ 57,61); IOJA P(54-57,61); MOISA Bogdan: P(54-57,61); PINTILIE R˘zvan - Florin: P( a RUSU Flavia: P(54-57,61). Clasa a III-a (înv. GALIA Paraschiva). AL

˘ dra - M˘d˘lina: P(54-57,61); CIOABA Oana - C˘t˘lina: P(54-57,61); a a aa Marius - Catalin: P(54-57,61); HOMEA Liviu: P(54-57,61); HUIDE¸ G S ˘˘ ˘ 57,61); MANOLIU Madalina: P(54-57,61); MIHAILESCU Laura: P(54-57 ˘ ˘ ˘ CA Alexandru: P(54-57,61); POPA Florin: P(54-57,61); SCUTARIU C P(54-57,61).

Premii acordate rezolvitorilor

Pentru apari¸ia de trei ori la rubrica "Pagina rezolvitorilor" redac¸ t t "Recrea¸ii matematice" acord˘ câte o diplom˘ ¸i un premiu în c˘r¸i u t a as at elevi: ˘ BARABULA Ioana (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb S s (5pb), 1/2004 (5pb); BURLACU Ionu¸ (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a): 1/2003 (6p t S (5pb), 1/2004 (5pb); BUTNARU Valentin (¸ c. nr. 7 "N. Tonitza", cl. a IV-a): 1/2003 (5pb S (6pb), 1/2004 (6pb); CALOIAN Andrei (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb), 2/2 S s 1/2004 (5pb); ˘ CALIN Georgiana (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb), 2/2 S s 1/2004 (5pb); ˘ CIOABA Oana - C˘t˘lina (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/20 a a S s 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb); ˘ CRACIUN M˘d˘lina (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb a a S s (5pb), 1/2004 (5pb); DAMIAN Daniel (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a): 1/2003 (6p S (5pb), 1/2004 (5pb); ˘ Marta (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a): 1/20 FURTUNA S 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb); IFTENIE Ioana - C˘t˘lina (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a a a S (6pb), 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb); ˘ LEAGAN Crina - Alexandra (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2 S s 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb); ˘ MIHAILESCU Laura - Ioana (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2 S s 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb); ˘ MOISA Bogdan (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb), 2/2 S s 1/2004 (5pb); NEGRESCU Alexandru (C. N. "A. T. Laurian", Boto¸ani, cl. IX-a): 1/2 s 2/2003 (17pb), 1/2004 (14pb); ¸˘ ONUTA Alin (¸ c. nr. 7 "N. Tonitza", cl. a IV-a): 1/2003 (5pb), 2/20 S 1/2004 (6pb). PINTILIE R˘zvan - Florin (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2 a S s 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb);

˘ POSTEUCA Bogdan (¸ c. nr. 5, Bra¸ov, cl. a VII-a): 1/2002 (5pb), 1/2 S s 1/2004 (5pb). ˘ POSTEUCA Raluca (¸ c. nr. 5, Bra¸ov, cl. a VII-a): 1/2002 (5pb), 1/2 S s 1/2004 (5pb). RUSU Alexandru (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a): 1/2003 (8p S (5pb), 1/2004 (5pb); RUSU Flavia (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5pb), 2/20 S s 1/2004 (5pb); SCUTARU Constantin (¸ c. nr. 26 "G. Co¸buc", cl. a III-a): 1/2003 (5p S s (5pb), 1/2004 (5pb); URSU Gina - Ioana (¸ c. nr. 13 "Alexandru cel Bun", cl. a III-a): 1/2 S 2/2003 (5pb), 1/2004 (5pb).

LISTA MEMBRILOR FILIALEI IA¸ I a S. S S
110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. 118. 119. 120. 121. 122. 123. 124. 125.

continuare din nr. 1/2000, 1/2001, 1/2002 ¸i 1/2003 s ˘ A Marcela ˘ MIHAIL Scoala "D.D.Patra¸canu", Tome¸ ¸ s ˘ ˘s BOBOC Romela Scoala "D.D.P˘tr˘¸canu", Tome¸ ¸ a as s TEMNEANU Mitica Univ. Tehnica "Gh. Asachi", Ia¸ s ˘ ˘ MIRON Mirel Liceul "C. Negruzzi", Ia¸i s ROTUNDU Raluca Scoala gen. Gropni¸a, jud. Ia¸i ¸ t s APETREI Laura NAVROTESCU Mariana Gr. ¸c. "Al. I. Cuza", Ia¸i s s CHIORESCU Daniela Marinela Gr. ¸c. "D. Mangeron", Ia¸i s s ˘ AVADANI Adela Scoala gen. nr.37, Ia¸i ¸ s ˘ STRACHINA Monica Scoala gen. nr.37, Ia¸i ¸ s BÂRGHI¸ AN Mariana S Gr. ¸c. "Tehnoton", Ia¸i s s SPIRIDON Ana - M˘rioara a Sc. nr. 3 "Iordache Cantacuzino ¸ TUDORACHE Nelu Liceul "V. Alecsandri", Ia¸i s ˘ DASCALU Cristina Liceul "M. Eminescu", Ia¸i s CORDUNEANU Adrian Univ. Tehnic˘ "Gh. Asachi", Ia¸ a s RO¸ U M˘rioara S a Liceul de art˘, Ia¸i a s

IMPORTANT

• În scopul unei leg˘turi rapide cu redac¸ia revistei, pot fi utilizate urm˘toa a t a e-mail: tbi@math.tuiasi.ro, popagabriel@go.com . Pe aceasta cale co ˘ pot purta cu redac¸ia un dialog privitor la materialele trimise acesteia, p t numerelor revistei etc. • La problemele de tip L se primesc solu¸ii de la orice iubitor de matematici e t (indiferent de preocupare profesionala sau vârsta ). Fiecare dintre solu¸i t ˘ ˘ probleme - ce sunt publicate în revista dupa un an - va fi urmata de nume ˘ ˘ ˘ celor care au rezolvat-o. • Adres˘m cu insisten¸a rug˘mintea ca materialele trimise revis a t˘ a fie (s˘ nu fi fost) trimise ¸i altor publica¸ii. a s t

Anul VII, Nr. 1

Ianuarie – Iunie

RECREAŢII MATEMATICE

REVISTĂ DE MATEMATICĂ PENTRU ELEVI ŞI PROFES

e iπ = −1

Editura “Crenguţa Gâldău” IAŞI - 2005

Semnificaţia formulei de pe copertă: iπ Într-o formă concisă, formula e = −1 leagă cele patru ramuri fun
tale ale matematicii: ARITMETICA GEOMETRIA ALGEBRA ANALIZA MATEMATICĂ reprezentată reprezentată reprezentată reprezentată de de de de 1 i e

π

Redacţia revistei :

Petru ASAFTEI , Temistocle BÎRSAN, Dan BRÂNZEI, Cătălin - Cristian BUD Constantin CHIRILĂ, Eugenia COHAL, Adrian CORDUNEANU, Mihai CRĂ (Paşcani), Gabriel DOSPINESCU (student, Paris), Marius FARCAŞ, Paraschiva G Paul GEORGESCU, Dumitru GHERMAN (Paşcani), Gheorghe IUREA, Lucian G LĂDUNCĂ, Mircea LUPAN, Dan Ştefan MARINESCU (Hunedoara), MÎRŞANU, Andrei NEDELCU, Gabriel POPA, Dan POPESCU (Suceava), POPOVICI (Braşov), Maria RACU, Ioan SĂCĂLEANU (Hârlău), Ioan ŞER (Orăştie), Dan TIBA (Bucureşti), Lucian TUŢESCU (Craiova), Adrian ZANOSCH

Adresa redacţiei: Catedra de Matematică – Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi Bd. Carol I, nr.11, 700506, Iaşi Tel. 032 – 213737 / int. 123 E-mail: acord@math.tuiasi.ro ©EDITURA CRENGUŢA GÂLDĂU Toate drepturile rezervate ISSN 1582 - 1765 Bd. N. Iorga, Bl. K2, ap. 4, IAŞI Tel. / Fax: 032 – 230598 TIPĂRITĂ LA SL&F IMPEX IAŞI Bd. Carol I, nr. 3-5 Tel. 0788 498933 E-mail: simonaslf@yahoo.com

Anul VII, Nr. 1

Ianuarie – Iunie

RECREAŢII MATEMATICE

REVISTĂ DE MATEMATICĂ PENTRU ELEVI ŞI PROFES

e iπ = −1
Revistă cu apariţie semestrială publicată de

ASOCIAŢIA “RECREAŢII MATEMATICE

IAŞI - 2005

200 de ani de la na¸terea lui Dirichlet s

Johan Peter Gustav Lejeune a fost unul dintre marii matematicien lui XIX ¸i ai tuturor timpurilor. s S-a n˘scut la 13 februarie 1805, a tatea Düren, ora¸ situat la jum˘tate s a dintre Köln ¸i Aachen, în Germania s în Imperiul Francez al lui Napoleon), unui func¸ionar po¸tal. Numele de fa t s Dirichlet, mai precis Lejeune-Dirichl de la bunicul s˘u care a locuit în ora¸ a s în apropiere de Liège, în Belgia ("L Richlet"). Dirichlet a fost un elev str˘luc a nând studiile secundare la vârsta d Înc˘ înainte de a intra la gimnaziul a dovede¸te pasiune pentru matemat s tuind banii de buzunar pe c˘r¸i de m at Dup˘ absolvirea colegiului, la Köln, se hot˘r˘¸te s˘ urmeze cursurile u a a as a în Fran¸a. Sose¸te la Paris în 1822, purtând cu el ca pe o biblie,Disquisitio t s meticae, cunoscutul tratat al lui Gauss. Aici va urma cursurile Facult˘¸ii at de la Collège de France. Începând din vara lui 1823 este bine primit în casa g Foy, unde locuie¸te ¸i d˘ lec¸ii de limb˘ german˘ so¸iei ¸i fiicei acestuia. s s a t a a t s Maximilien Sébastien Foy a fost una dintre figurile remarcabile ale r˘zb a Napoleon ¸i din 1819 lider al opozi¸iei liberale din Camera deputa¸ilor. s t t La Paris, Dirichlet intr˘ în contact cu mari matematicieni precum a Poisson, Laplace ¸i Fourier. Ultimul l-a impresionat în mod deosebit, fapt c s consecin¸a interesul s˘u pentru seriile trigonometrice ¸i fizica matematic˘. t˘ a s a perioad˘ redacteaz˘ prima sa contribu¸ie original˘ în matematic˘ : dem a a t a a marea teorem˘ a lui Fermat pentru cazul n = 5. Aceast˘ teorem˘ afirm˘ a a a a orice num˘r natural n, n > 2, nu exist˘ numere întregi diferite de 0 a a a xn +y n = z n . Demonstra¸ia complet˘ a acestei teoreme a fost dat˘ abia în t a a ai secolului XX (v. [1], [2], [4], [5]). Ulterior, Dirichlet a fost primul ma care a observat c˘ unele demonstra¸ii date pentru cazuri particulare al a t lui Fermat, de c˘tre mari matematicieni, erau gre¸ite deoarece se bazau a s c˘ în inele de extensiune a lui Z, descompunerea unui num˘r ca produs a a ireductibili (care nu se mai pot descompune) este unic˘, ipotez˘ care este fa a a unele dintre aceste inele. Aceast˘ observa¸ie a impus diferen¸ierea între a t t de num˘r ireductibil ¸i cea de num˘r prim (un num˘r diferit de zero ¸i a s a a s nume¸te num˘r prim dac˘ ori de câte ori divide un produs de numere, divid s a a unul dintre factori) ¸i a avut implica¸ii profunde în dezvoltarea teoriei nu s t algebrei. La sfâr¸itul anului 1825, dup˘ moartea generaluli Foy, Dirichlet se hot˘ s a a întoarc˘ în Germania. La recomandarea lui Alexander von Humboldt a doctorat onorific (nu cuno¸tea limba latin˘, condi¸ie obligatorie în acel ti s a t

ob¸inerea unui doctorat) ceea ce îi permite s˘-¸i sus¸in˘ teza de docen¸a ¸ t as t a t˘ s titlul de profesor. Pred˘ la Universitatea din Breslau (ast˘zi Wroklaw, a a la Liceul militar din Berlin ¸i, timp de 27 de ani neîntrerupt, la Univers s Berlin. Dintre cei mai str˘luci¸i elevi ai s˘i, din aceast˘ perioad˘, men a t a a a L. Kronecker ¸i B. Riemann. s În 1831 se c˘s˘tore¸te cu Rebeca Mendelssohn, sor˘ cu celebrul compo aa s a Contemporanii s˘i îl apreciau ca pe un excelent matematician ¸i profes a s era lipsit de anumite defecte: se îmbr˘ca neglijent, era mereu cu o ¸igar˘ a t a o cafea în fa¸a, pu¸in preocupat de imaginea sa ¸i mereu în întârziere. t˘ t s În 1843, maestrul ¸i prietenul s˘u Karl Jacobi este diagnosticat ca fi s a de diabet ¸i Dirichlet îl înso¸e¸te pentru o perioad˘ de 18 luni în Italia, und s t s a Roma, Floren¸a, Sicilia. Climatul blând din Italia amelioreaz˘ starea de t a lui Jacobi. C˘l˘toria efectuat˘ în 1844 - 1845 a fost posibil˘ datorit˘ une aa a a a ob¸inute de Alexander von Humboldt de la Friedrich Wilheem al IV-lea. t Dup˘ moartea lui Gauss, în 1855, succede acestuia la catedra de la Un a din Göttingen. Activitatea sa în acest mare centru matematic al lumii e la 5 mai 1859 Dirichlet trece în lumea umbrelor ca urmare a unei maladii Evantaiul lucr˘rilor lui Dirichlet ilustreaz˘ profunzimea culturii matem a a mane din perioada de început a epocii de aur a acesteia, inaugurat˘ de Kar a Gauss, cel mai mare matematician al timpurilor moderne. Lucr˘rile lui aco a aspectele ale matematicii; totu¸i cele de teoria numerelor, analiz˘ ¸i teoria p s as lui sunt cele mai importante. Multe no¸iuni ¸i rezultate îi poart˘ acum nu t s a În teoria numerelor a demonstrat c˘, dac˘ a ¸i b sunt numere întregi ¸i a a s s în ¸irul (an + b)n∈N exist˘ o infinitate de numere prime, rezultat cunoscut s s a de teorema lui Dirichlet. Demonstra¸ia dat˘ de Dirichlet acestei teorem t a este considerat˘ actul de na¸tere a teoriei analitice a numerelor. Dirichle a s contribu¸ie important˘ la elaborarea instrumentelor de lucru pentru teoria t a numerelor prin introducerea seriilor ata¸ate func¸iilor aritmetice, numite a s t ile lui Dirichlet, crearea teoriei unit˘ tilor ¸i preocup˘rile sale privind rep a¸ s a numerelor întregi prin forme p˘ tratice aritmetice (v. [4]). a De asemenea, lui Dirichlet dator˘m principiul sertarelor, ce afirm˘ c˘, a a a n + 1 obiecte în n sertare, atunci cel pu¸in un sertar con¸ine cel pu¸in dou t t t Dirichlet utilizeaz˘ acest principiu în studiul corpului numerelor algebrice a În teoria poten¸ialului se ocup˘ cu problema Dirichlet privind existen¸a t a t armonice. Tot el a dat condi¸ia Dirichlet pentru convergen¸a seriilor trigo t t Ideile lui Dirichlet nu au pierdut str˘lucirea odat˘ cu trecerea timpul a a tarea matematicii în ultimii 200 de ani a pus în eviden¸a profunzimea ace t˘ Bibliografie 1. 2. 3. 4. 5.

A. Corduneanu - Despre Marea teorem˘ a lui Fermat, RecMat - 1/1999 a P. Minu¸ - Pierre Fermat - Patru secole de la na¸terea sa, RecMat - 2/2 t s P. Minu¸ - Numere prime din progresii aritmetice, RecMat - 1/2003, 15t P. Minu¸ - Teoria numerelor, Ed. Matrix-Rom, Buc., 2001 (pp. 35-50, 2 t M. M. Postnikov - Despre teorema lui Fermat, Ed. did. ¸i ped., Bucure s

Prof. dr. Petru MINUT ¸

Fractali

(II)

Stefan FRUNZ˘ 1 , Irina FRUNZ˘ 2 ¸ A A

Fractal este un obiect frac¸ionat la infinit (cuvântul deriv˘ din latin t a derivat, la rândul s˘u, din verbul frangere - a rupe, a sparge). Terme a introdus de americanul de origine polonez˘ Benoit Mandelbrot în 1975. a în acela¸i timp precis˘ ¸i general˘ a unui obiect fractal este dificil˘. Pentru s as a a vag˘, fractalii sunt, dup˘ Mandelbrot, mul¸imi care prezint˘ neregularit˘ a a t a a sc˘rile. O structur˘ fractal˘ e aceea¸i în mic ca ¸i în mare, aproape sau d a a a s s În natur˘ se pot întâlni structuri prefractale (termenul îi apar¸ine de a t lui Mandelbrot). Ca exemple ar putea servi frunzele de spini, cele de fe de z˘pad˘, norii etc. Structurile fractale sunt abstrac¸iuni matematice ob a a t regul˘, din structuri prefractale prin trecere la limit˘. Sirul de mul¸imi a a ¸ t care ne d˘ la limit˘ o structur˘ fractal˘ este, de regul˘, un ¸ir recure a a a a a s ob¸ine dintr-o structur˘ prefractal˘ ini¸ial˘ (ini¸iator) aplicându-i succe t a a t a t transformare (generator ). Exemple în acest sens se g˘sesc în [1]-[6]: curba a curba fulgului de z˘ pad˘ , praful lui Cantor, sita lui Sierpinski, carpeta lui a a buretele lui Menger etc. În [1], pe care o continu˘m în nota de fa¸a, au fost stabilite sau indicat a t˘ unile în sens Richardson ale câtorva fractali: curba lui Koch are dimensiun log 4 log 2 log 3 D= , praful lui Cantor — , sita lui Sierpinski — , sita tridim log 3 log 3 log 2 log 4 log 20 a lui Sierpinski — , buretele lui Menger — etc. log 2 log 3

O alt˘ caracteristic˘ a unei structuri fractale, pe care ne propunem s˘ o a a a în continuare, este autosimilaritatea. Majoritatea structurilor fractale sunt autosimilare într-un sens care va în continuare. S˘ începem prin a considera covorul lui Sierpinski. El se po a pornind de la triunghiul echilateral ini¸ial ABC ¸i aplicând succesiv tre t s omotetia de centru A ¸i raport 1/2 ¸i analoagele cu centrele B ¸i C (s˘ s s s a respectiv cu f1 , f2 , f3 ).
A f1 A f2 A f3

B

T0

C

f1 (T0 )

B

T0

C

f 2 (T0 )

B

T0

C

Astfel, dup˘ primul pas iterativ, putem scrie: a S1 = f1 (T0 ) ∪ f2 (T0 ) ∪ f3 (T0 ) ,
1 2

Prof. dr., Facultatea de matematic˘, Univ. "Al. I. Cuza", Ia¸i a s Profesor, Grupul Scolar Agricol "M. Kog˘lniceanu", Miroslava (Ia¸i) ¸ a s

cele trei mul¸imi ale reuniunii putând avea în comun dou˘ câte dou˘ ce t a a punct. S˘ not˘m f1 (T0 ) = T01 ¸i s˘ urm˘rim efectul aplic˘rii celor tre a a s a a a asupra lui.
f1 f2 f3

T01

T01

T01

Urm˘rind analog transform˘rile lui f2 (T0 ) = T02 ¸i f3 (T0 ) = T03 cons a a s S2 = f1 (S1 ) ∪ f2 (S1 ) ∪ f3 (S1 ) . Se poate demonstra prin induc¸ie c˘ t a Sn+1 = f1 (Sn ) ∪ f2 (Sn ) ∪ f3 (Sn ) , n ≥ 1,

unde Sn este aproximanta de ordin n a covorului lui Sierpinski S [1]. Mu membrul drept al rela¸iei (1) nu pot avea în comun dou˘ câte dou˘ decâ t a a un punct. Din rela¸ia (1) se poate deduce (elementar) c˘ t a S = f1 (S) ∪ f2 (S) ∪ f3 (S) .

Mul¸imile din membrul drept al lui (2) pot avea dou˘ câte dou˘ cel mult t a a 1 în comun ¸i fiecare este similar˘ cu S cu raportul de asem˘nare . s a a 2 O asemenea situa¸ie am mai întâlnit-o doar la figurile cele mai simple d t tria elementar˘ (segmente de dreapt˘ sau arce de cerc). a a

Un segment de dreapt˘ poate fi împ˘r¸it în oricât de multe segmente adiac a at lare fiecare cu segmentul ini¸ial. t Rezultatul precedent are o strâns˘ leg˘tur˘ cu no¸iunile de m˘sur˘ ¸i d a a a t a as S˘ amintim rezultatul din plan c˘ raportul ariilor a dou˘ figuri asemene a a a cu p˘tratul raportului de asem˘nare. Un rezultat similar are loc în spa¸iu a a t volumelor a dou˘ corpuri asemenea este egal cu puterea a treia a rap a asem˘nare. a

În [1] s-a ar˘tat c˘ ¸i obiectele fractale pot fi "m˘surate" ¸i c˘ m˘su a a s a s a a leg˘tur˘ cu dimensiunea fractal˘. Dac˘ rezultatul de geometrie clasic˘ am a a a a a sus s-ar extinde corespunz˘tor la obiecte fractale, atunci din rela¸ia (2) am a t m (S) = m (f1 (S)) + m (f2 (S)) + m (f3 (S)) = µ ¶D µ ¶D µ ¶D 1 1 1 = m (S) + m (S) + m (S) , 2 2 2

unde m (S) este m˘sura lui S iar D este dimensiunea fractal˘ a lui S. Ad a a

0 < m (S) < ∞ (ceea ce e destul de rezonabil), ob¸inem din (3) rela¸ia t t µ ¶D 1 1=3 2 log 3 . Reg˘ a care permite determinarea direct˘ a lui D: 2D = 3, D = a log 2 dimensiunea determinat˘ prin metoda lui Richardson. a

O proprietate analoag˘ de "autosimilaritate" o prezint˘ ¸i mul¸imea l a as t ale c˘rei aproximante succesive sunt: a ¸ · ¸ · 2 1 C0 = [0, 1] , ∪ ,1 , C1 = 0, 3 3 ¸ · ¸ · ¸ · ¸ · 2 3 6 7 8 9 1 C2 = 0, 2 ∪ 2 , 3 ∪ 2 , 2 ∪ 2 , 2 , . . . 3 3 3 3 3 3 3 · ¸ · ¸ 1 x 2 Se observ˘ c˘ 0, a a = f1 (C0 ), unde f1 (x) = ¸i , 1 = f2 (C0 ), unde f ( s 3 3 3 Se poate demonstra c˘ a Cn+1 = f1 (Cn ) ∪ f2 (Cn ) , n ≥ 1, de unde se deduce (elementar) c˘ a C = f1 (C) ∪ f2 (C) . 1 Întrucât f1 ¸i f2 sunt similarit˘¸i de raport , pentru determinarea d s at 2 µ ¶D log 2 2 în concordan¸a c t˘ , de unde D = fractale se ob¸ine ecua¸ia 1 = 2 t t 3 log 3 determinat˘ prin metoda lui Richardson. a

Sistemele de func¸ii {f1 , f2 , f3 } (implicat în covorul lui Sierpinski) ¸i {f t s plicat în mul¸imea lui Cantor) se numesc sisteme iterate de func¸ii. Curba l t t poate ob¸ine printr-un sistem iterat de 4 similarit˘¸i (implicând omotetii t at 1 toate de raport [2]. Pentru determinarea dimensiunii fractale a curbe 3 µ ¶D log 4 1 în concordan¸a iar˘¸i c t˘ as , de unde D = se ob¸ine ecua¸ia 1 = 4 t t 3 log 3 determinat˘ prin metoda lui Richardson. a Bibliografie 1. 2. 3. 4.

St. Frunz˘ - Fractali, RecMat - 2/2002, 1-5. ¸ a St. Frunz˘ - Fractali, curs op¸ional, anul IV, Fac. Matematic˘ - Informa ¸ a t a J. - F. Gornyet - Physique et structures fractales, Masson, Paris, 1992. B. B. Mandelbrot - Les objects fractales: forme, hasard et dimension, Fla Paris 1975. 5. A. Le Méhauté - Les géométries fractales, Hermès, Paris, 1990. 6. H. Takayasu - Fractales in the physical sciences, Manchester Univers Manchester and New York, 1990.

Asupra monotoniei unor ¸iruri s
Dumitru MIHALACHE, Marian TETIVA1

În aceast˘ not˘ ne propunem s˘ investig˘m monotonia ¸irurilor care a a a a a s cizarea ordinului de convergen¸a al câtorva ¸iruri uzuale. Mai precis, d t˘ s ¸irului (an )n≥1 este a (finit˘), iar (zn )n≥1 este un ¸ir cu limita zero astfel în s a s an − a , lim n→∞ zn finit˘ ¸i nenul˘, atunci spunem c˘ (zn )n≥1 d˘ ordinul de convergen¸a al ¸irul as a a a t˘ s c˘tre limita sa (este un fel de a m˘sura "rapiditatea" cu care (an )n≥1 tinde l a a ajutorul unor ¸iruri cunoscute ¸i/sau mai accesibile; a se vedea ¸i [2]). Ne s s s s˘ cercet˘m dac˘ ¸irul cu termenul general (an − a)/zn este sau nu monoto a a as s a unor ¸iruri (an )n≥1 des întâlnite ¸i importante în analiza matematic˘. s Primul ¸ir de care ne ocup˘m este cel cu termenul general s a 1 1 1 En = 1 + + + · · · + , ∀n ∈ N∗ . 1! 2! n! A¸a cum se ¸tie, acesta este convergent, are limita e, iar ordinul s˘u de co s s a este dat de rela¸ia t lim n · n!(e − En ) = 1,
n→∞

Un calcul simplu (chiar dac˘, poate, nepl˘cut!) arat˘ c˘ expresia de pe ul a a a a este egal˘ cu a n+1 n3 + 10n2 + 34n + 41 > , n!(n + 1)(n + 2)(n + 3)(n + 4) n!(n2 + n + 1) ultima inegalitate fiind echivalent˘ cu a adic˘ evident˘ pentru orice num˘r natural n. Astfel am demonstrat a a a
1

ceea ce se verific˘ u¸or cu teorema lui Cesàro - Stolz (cazul 0 ). Pentru a ve a s 0 a tonia ¸irului (xn )n≥1 cu termenul general xn = n · n!(e − En ) trebuie s˘ s xn cu xn+1 . Avem µ ¶ n+1 1 xn ? xn+1 ⇔ n(e − En ) ? (n + 1)2 e − En − ⇔ (n + 1)! n!(n2 + n + 1) n+ 1 Este bine cunoscut˘ ¸i inegalitatea e − En < as (v. [3]); cum n · n! n!(n2 + 1 < , de aici nu putem ob¸ine nimic. Atunci vom proceda astfel: t n · n! p X 1 1 lim > e − En = n! p→∞ (n + 1)(n + 2) · · · (n + k) k=1 µ 1 1 1 1 1 + + + > n! n+1 (n+1)(n+2) (n+1)(n+2)(n+3) (n+1)(n+2)(n+3)

n5 + 11n4 + 45n3 + 85n2 + 75n + 41 > n5 + 11n4 + 45n3 + 85n2 + 74n

Profesori, Colegiul Na¸ ional "Gheorghe Ro¸ca Codreanu", Bârlad t s

Propozi¸ia 1. Sirul (xn )n≥1 cu termenul general xn = n · n!(e − En ) t ¸ cresc˘ tor. a O alt˘ metod˘ de a demonstra Propozi¸ia 1 este prezentat˘ în a a t a

Exerci¸iul 1. Ar˘ ta¸i c˘ sirul (un )n≥1 cu termenul general t a t a¸ n+1 un = En + , ∀n ∈ N∗ , n!(n2 + n + 1) este strict cresc˘ tor cu limita e si deduce¸i de aici inegalitatea xn < xn+1 a ¸ t Si înc˘ o observa¸ie: avem acum inegalit˘¸ile ¸ a t at n+1 1 < e − En < , ∀n ∈ N∗ , n!(n2 + n + 1) n · n! care implic˘, ¸i ele, faptul c˘ lim n · n!(e − En ) = 1 (cum?). a s a
n→∞

Urm˘torul de care ne ocup˘m este sirul lui Euler, care define¸te num˘ru a a ¸ s a consider˘m a ¶n µ 1 , ∀n ≥ 1. en = 1 + n Iar facem apel la o rela¸ie cunoscut˘ (a se vedea [4], sau [6]), anume t a e lim n (e − en ) = ; n→∞ 2 deci ne intereseaz˘ acum (din punct de vedere al monotoniei) ¸irul (xn )n a s menul general xn = n(e − en ), ∀n ≥ 1. Dar, înainte, s˘ demonstr˘m a a µ ¶x 1 Lema 1. Func¸ia definit˘ prin f (x) = x 1 + t a , pentru orice x > 0 x convex˘ pe (0, ∞). a Demonstra¸ie. Vom folosi prima dintre inegalit˘¸ile t at µ ¶ 1 1 2 < ln 1 + <p 2x + 1 x x(x + 1)

(pentru care se poate vedea tot [6]; de altfel, sunt ni¸te inegalit˘¸i destul s at late, care arat˘ c˘, pentru func¸ia logaritm natural, punctul intermediar d a a t lui Lagrange este cuprins între mediile aritmetic˘ ¸i geometric˘ ale extr a s a intervalului pe care se aplic˘, aici intervalul [x, x + 1]), desigur, dup˘ ce vo a a derivata a doua. Cititorul este invitat s˘ verifice c˘ a a µ ¶x · ¶ ¸ µ 1 1 1 x ln 1 + + , ∀x > 0 ¸i s f 0 (x) = 1 + x x x+1 µ ¸ µ ¶x · ¶ µ ¶ 1 1 2 1 x+3 x ln2 1 + , + ln 1 + − f 00 (x) = 1 + x x x+1 x (x + 1)2 Atunci, procedând cum am anun¸at, vom putea scrie t ¸ ¶x · µ 4 2 x+3 1 2 00 f (x) > 1 + x s · − + x (2x + 1)2 x + 1 2x + 1 (x + 1)2 ¶x µ 3x + 1 1 , ∀x > 0, f 00 (x) > 1 + x (x + 1)2 (2x + 1)2

de unde f 00 (x) > 0, ∀x > 0, ¸i lema este dovedit˘. s a

Propozi¸ia 2. Sirul (xn )n≥1 definit prin t ¸ · µ ¶n ¸ 1 xn = n e − 1 + = n(e − en ), ∀n ∈ N∗ , n este strict cresc˘ tor. a Demonstra¸ie. Inegalitatea de demonstrat este n(e − en ) < (n + 1)(e t este echivalent˘ cu (n + 1)en+1 − nen < e, ∀n ∈ N∗ . Cum a
n→∞

lim [(n + 1)en+1 − nen ] = lim [(n + 1)(en+1 − e) − n(en − e) + e]
n→∞

înseamn˘ c˘ ar fi suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul ((n + 1)en+1 − nen )n≥1 a a a aa a s cresc˘tor. Dar monotonia acestui ¸ir decurge din inegalitatea a s

aceast˘ ultim˘ form˘ nu este nimic altceva decât inegalitatea lui Jense a a a func¸iei convexe f ¸i numerelor n ¸i n + 2. Demonstra¸ia este încheiat˘. t s s t a Exerci¸iul 2. Studia¸i monotonia sirului (xn )n≥1 definit prin t t ¸ "µ # ¶n+1 1 − e , ∀n ∈ N∗ . xn = n 1 + n

(n + 1)en+1 − nen < (n + 2)en+2 − (n + 1)en+1 ⇔ f (n + 2) + f (n) > 2f

Mai departe consider˘m ¸irul cu termenul general a s 1 1 ζ n (α) = 1 + α + · · · + α , ∀n ∈ N∗ , 2 n unde α > 1 este un num˘r fixat. Se vede imediat c˘ acest ¸ir este strict a a s ¸i (ceva mai greu) m˘rginit superior, deci are o limit˘ finit˘, pe care o s a a a ζ(α). În parantez˘ fie spus, func¸ia care asociaz˘ fiec˘rui num˘r real α > a t a a a se nume¸te func¸ia zeta a lui Riemann ¸i are mare importan¸a în multe d s t s t˘ matematicii. Se mai ¸tie c˘ ordinul de convergen¸a al ¸irului (ζ n (α))n≥1 e s a t˘ s egalitatea 1 lim nα−1 (ζ(α) − ζ n (α)) = n→∞ α−1 (vezi, de exemplu, [8]). A¸adar, ne intereseaz˘ monotonia ¸irului (xn )n≥1 s a s în leg˘tur˘ cu aceasta avem a a xn = nα−1 (ζ(α) − ζ n (α)) , ∀n ∈ N∗ ;

Propozi¸ia 3. Sirul (xn )n≥1 , cu termenul general xn = nα−1 (ζ(α) t ¸ ∀n ∈ N∗ , este strict cresc˘ tor. a a Demonstra¸ie. Inegalitatea xn < xn+1 devine în acest caz (dup˘ câte t 1 ¸inând cont de ζ n+1 (α) = ζ n (α) + t ) (n + 1)α 1 + ζ n (α) < ζ(α). (n + 1)[(n + 1)α−1 − nα−1 ] Notând 1 + ζ n (α), ∀n ∈ N∗ , un = (n + 1)[(n + 1)α−1 − nα−1 ]

observ˘m c˘ este suficient s˘ demonstr˘m c˘ ¸irul (un )n≥1 este strict cre a a a a as s˘ rezulte inegalitatea pe care o avem de demonstrat (deoarece lim un = a
n→∞

ce se stabile¸te u¸or). Avem s s 1 1 un < un+1 ⇔ < + (n+1)[(n+1)α−1 −nα−1 ] (n+2)[(n+2)α−1 −(n+1)α−1 ] ( 1 1 1 < − α − nα−1 (n + 1) α α − (n + 1)α−1 (n + 2 (n + 1) (n + 1) (n + 2) nα−1 (n + 1)(n + 2)α − nα−1 (n + 1)α < (n + 1)2α ⇔ nα−1 [(n + 2)α − (n + 1)α ] < (n2 + 2n + 1)α − (n2 + 2n)α .

Pentru a demonstra aceast˘ ultim˘ inegalitate, aplic˘m teorema lui Lagran a a a s t x 7→ xα , pe intervalele [n + 1, n + 2] ¸i [n2 + 2n, n2 + 2n + 1]; ob¸inem (n + 2n + 1) − (n + 2n) =
2

(n + 2)α − (n + 1)α = αcα−1 , n
α 2 α

αdα−1 , n

cn ∈ [n + 1, n + 2] ¸i s

s a Cum ncn < n(n + 2) = n2 + 2n < dn ¸i α > 1, rezult˘ nα−1 · αcα−1 < α n este tocmai inegalitatea de demonstrat.

dn ∈ [n2 + 2n, n2 + 2n +

În fine, ne vom ocupa de ¸irul care d˘ ordinul de convergen¸a al ¸irului c s a t˘ s constanta lui Euler. Stim c˘ aceasta este ¸ a µ ¶ 1 1 c = lim 1 + + · · · + − ln n n→∞ 2 n ¸i c˘ s a ¶ µ 1 1 1 lim n 1 + + · · · + − ln n − c = n→∞ 2 n 2 (a se vedea [5]). Avem ¸i aici nevoie, mai întâi, de un mic rezultat ajut˘t s a Lema 2. Func¸ia f : (0, ∞) → R dat˘ de t a

conform inegalit˘¸ii ln(1 + t) < t, ∀t > −1, t 6= 0. Cum lim f (x) = 0 at
x→∞

1 , ∀x x+1 este strict descresc˘ toare si strict pozitiv˘ pe intervalul (0, ∞). a ¸ a Demonstra¸ie. Func¸ia f este strict descresc˘toare pe intervalul (0, ∞ t t a ¶ µ 1 1 f 0 (x) = ln 1 − + < 0, ∀x > 0, (x + 1)2 (x + 1)2 f (x) = x ln x + (x + 2) ln(x + 2) − 2(x + 1) ln(x + 1) − rutin˘!) rezult˘ c˘ f (x) > 0, ∀x ∈ (0, ∞). a a a

Exerci¸iul 3. Func¸ia f din Lema 2 este strict convex˘ pe intervalul t t a Propozi¸ia 4. Sirul (xn )n≥1 cu termenul general t ¸ µ ¶ 1 1 xn = n 1 + + · · · + − ln n − c 2 n este strict cresc˘ tor. a

Demonstra¸ie. Inegalitatea xn < xn+1 se rescrie în forma t 1 1 1 + + · · · + + 1 + n ln n − (n + 1) ln(n + 1) > c 2 n ¸i ar fi demonstrat˘ dac˘ am putea ar˘ta c˘ ¸irul (un )n≥1 , dat de s a a a as 1 1 un = 1 + + · · · + + 1 + n ln n − (n + 1) ln(n + 1), ∀n ∈ N∗ 2 n este strict descresc˘tor (deoarece (un )n≥1 are limita c - demonstra¸i!). D a t tatea un > un+1 se reduce la 1 n ln n + (n + 2) ln(n + 2) − 2(n + 1) ln(n + 1) − >0 n+1 ¸i decurge din lema anterioar˘, pentru orice n ∈ N∗ ; astfel, demonst s a încheiat˘. a

Si, odat˘ cu ea, este încheiat˘ ¸i aceast˘ not˘. Dar calculele pot cont ¸ a as a a exemplu:

Exerci¸iul 4. Studia¸i monotonia sirului (xn )n≥1 , pentru t t ¸ · ¸ ³ 1 ´n a) xn = (n + 1) e − 1 + ; n ·³ ¸ ´n+1 1 b) xn = (n + 1) 1 + −e ; n µ µ ¶ √ √ 1 1 1 1 c) xn = n 1+ √ + · · · + √ −2 n−l , unde l = lim 1+ √ + · · · + √ n→∞ n 2 2 Bibliografie

1. D. Andrica, V. Berinde, L. Toth, A. Vernescu -Ordinul de convergen siruri, G. M. A, 7-8/1998. ¸ 2. V. Berinde - Despre ordinul de convergen¸a al sirurilor de numere rea t˘ ¸ 4/1998. 3. Gh. Gussi, O. St˘n˘¸il˘, Gh. Stoica - Analiz˘ matematic˘ , manual pe a as a a a a XI-a, Editura Didactic˘ ¸i Pedagogic˘, 1983. as a µ ¶n 1 4. E. P˘lt˘nea - Asupra vitezei de convergen¸a a sirului 1 + a a t˘ ¸ , G. M. n 5. A. Vernescu - Ordinul de convergen¸a al sirului de defini¸ie a constantei t˘ ¸ t G. M. 10-11/1983. 6. A. Vernescu - O demonstra¸ie simpl˘ a unei inegalit˘ ti relative la num t a a¸ M. 5-6/1988. 7. A. Vernescu - Asupra convergen¸ei unui sir cu limita ln 2, G. M. 10-11/ t ¸ 8. A. Vernescu - Asupra seriei armonice generalizate, G. M. A, 3/1997.

O teorem˘ uitat˘ - inegalitatea lui Surány a a
Gabriel DOSPINESCU 1

Cu mult timp în urm˘, pe lista problemelor propuse pentru prestigiosu a "Miklos Schweitzer" a ap˘rut ¸i urm˘toarea inegalitate datorat˘ lui Surán a s a a (n − 1) (an + an + · · · + an ) + na1 a2 · · · an ≥ 1 2 n

Teorem˘. Pentru orice numere reale nenegative a1 , a2 , . . . , an are loc in a

¡ ≥ (a1 + a2 + · · · + an ) an−1 + an−1 + · · · + an n 1 2

Departe de a fi o simpl˘ aplica¸ie a unor inegalit˘¸i cunoscute — cel pu¸ a t at câte cunoa¸tem pân˘ în prezent — aceast˘ teorem˘ dificil˘ reprezint˘ o s a a a a a foarte tare, ce permite rafin˘ri ale multor inegalit˘¸i clasice. Fiind mai pu a at cut˘, vom prezenta pentru început demonstra¸ia ei, deloc facil˘, urmând a t a s˘ subliniem câteva consecin¸e interesante. A¸adar, a t s

Demonstra¸ia teoremei. Vom folosi induc¸ia matematic˘. Pentr t t a inegalitatea este trivial˘. S˘ presupunem c˘ am reu¸it s˘ o demonstr˘m a a a s a a variabile ¸i s˘ consider˘m a1 , a2 , . . . , an , an+1 ≥ 0. Datorit˘ simetriei ¸i om s a a a s acestei inegalit˘¸i, putem presupune c˘ a1 ≥ a2 ≥ . . . ≥ an+1 ¸i a1 +a2 +· · at a s S˘ observ˘m îns˘ c˘ inegalitatea pe care trebuie s˘ o demonstr˘m se resc a a a a a a ! à n n n n X Y Y X an+1 +nan+1 +nan+1 ai +an+1 ai −(1+an+1 ) an + an n i n+1 n+1 i
i=1 i=1 i=1 i=1

Ipoteza de induc¸ie asigur˘ valabilitatea inegalit˘¸ii t a at n n n Y X X nan+1 ai ≥ an+1 an−1 − (n − 1)an+1 an . i i
i=1 i=1 i=1

Ca urmare, mai r˘mâne de demonstrat inegalitatea a à n ! à n ! n n X X X X n+1 n−1 n n n + ai − ai − an+1 n ai − ai
i=1 i=1 i=1

+ an+1

Ã

i=1

i=1

Desigur, va fi suficient s˘ demonstr˘m inegalit˘¸ile a a at à n ! à n ! n n X X X X n+1 n−1 n n n ≥ 0, ai − ai − an+1 n ai − ai
i=1

n Y

ai + (n −

1)an n+1

an−1 n+1

!

an+1

Ã

pentru a finaliza demonstra¸ia pasului inductiv. Din fericire, (5) ¸i (6) nu su t s Într-adev˘r, (5) rezult˘ combinând trei observa¸ii simple. Prima este in a a t
1

i=1 n Y

i=1

i=1

i=1

ai + (n −

1)an n+1

an−1 n+1

!

≥0

Student, École Normale Supérieure, Paris

n

i=1

rela¸ia evident˘ an+1 ≤ t a

n P

an − i

i=1

n P

an−1 ≥ 0, ce rezult˘ imediat din inegalitatea lui Cebâ¸ev, a a s i

1 n− a n i i = 1, n. (6) este ¸i mai u¸or de demonstrat; rezult˘ din urm˘torul ¸ir de s s a a s ¸i identit˘¸i evidente: s at n n Y Y n−1 n ai + (n − 1)an+1 − an+1 = (ai − an+1 + an+1 ) + (n − 1)an − n+1 ce se poate ob¸ine adunând toate inegalit˘¸ile de forma nan+1 + t at i
i=1 i=1

1 ¸i, în sfâr¸it, a treia observa¸ie este inegalitatea s s t n ! Ã n n n n X X X X 1 n+1 n−1 n n , n ai − ai ≥ ai − ai n n i=1 i=1 i=1 i=1

≥ an + an−1 · n+1 n+1

Astfel, am reu¸it s˘ dovedim (2) ¸i demonstra¸ia se încheie. s a s t

n X i=1

(ai − an+1 ) + (n − 1)an − an−1 = 0. n+1 n+1

Odat˘ demonstrat˘ (1), s˘ vedem ce ob¸inem pentru valori mici ale num a a a t variabile. Pentru n = 3 ob¸inem t adic˘ binecunoscuta inegalitate a lui Schur. a Pentru n = 4, dup˘ calcule de rutin˘, rezult˘ inegalitatea a a a à 4 ! 4 X X Y ¡ ¢ 2 a4 + 2 ai ≥ ai aj a2 + a2 , i i j
i=1 i=1 1≤i<j≤4 4 X i=1

a3 + a3 + a3 + 3a1 a2 a3 ≥ a2 (a2 + a3 ) + a2 (a3 + a1 ) + a2 (a1 + a2 1 2 3 1 2 3

care este mai tare decât inegalitatea lui Turkevici [1]: a4 + 2 i
4 Y

i=1

ai ≥

1≤i<j≤4

X

a2 a2 . i j

s S˘ observ˘m c˘ în ipoteza ai < a a a , i = 1, n, ob¸inem o înt˘rire a clasicei t a n−1 a lui D. S. Mitrinovi´ ¸i D. D. Adamovi´ [2]: cs c a1 a2 · · · an ≥ (s − (n−1)a1 )(s − (n−1)a2 ) · · · (s − (n−1)an ), dac˘ ai < a

Continu˘m cu simple observa¸ii ce decurg din (1). Astfel, luând s = a t + · · · + an , rezult˘ c˘ a a n X n · a1 a2 · · · an ≥ an−1 (s − (n − 1)ai ) . i
i=1

s = a1 +a2

s , i = 1, n. (Pentru a vedea c˘ (7) este mai tare decât (8) a n−1 decât s˘ aplic˘m inegalitatea mediilor în (7).) a a

Putem ob¸ine u¸or din (1) ¸i urm˘toarea rafinare a inegalit˘¸ii mediilo t s s a at ·µ ¶n an + an + · · · + an n a1 + a2 + · · · + an 1 2 n − a1 a − a1 a2 · · · an ≥ n n−1 n

Din (1) ¸i (10), dupa câteva calcule simple, ob¸inem (9). Din p˘cate, pr s t a n din membr metod˘ nu ob¸inem cea mai bun˘ constant˘ în locul lui a t a a n−1 µ ¶n−1 n ,d inegalit˘¸ii (9). Am reu¸it s˘ demonstr˘m c˘ aceasta este at s a a a n−1 stra¸ia dep˘¸e¸te cadrul acestei scurte note. t as s

Într-adev˘r, s˘ remarc˘m c˘ inegalitatea lui Jensen implic˘ imediat inega a a a a a µ ¡ n−1 ¢ a1 + a2 + · · · + a (a1 + a2 + · · · + an ) a1 + an−1 + · · · + an−1 ≥ n2 n 2 n

O aplica¸ie surprinz˘toare a inegalit˘¸ii lui Surányi o constituie ¸i urm t a at s

Propozi¸ie (Vasile Cârtoaje). Pentru orice numere a1 , a2 , . . . , an > t inegalitatea an + an + · · · + an + n(n − 1)a1 a2 · · · an ≥ 1 2 n ≥ a1 a2 · · · an (a1 + a2 + · · · + an ) µ

1 1 1 + + ··· + a1 a2 a

Demonstra¸ie. Din nou, vom folosi induc¸ia, dar vom vedea c˘ pasu t t a se reduce exact la inegalitatea lui Surányi. Pentru n = 3 , (11) coincid cu inegalitatea lui Schur. S˘ presupunem acum c˘ (11) este adev˘rat˘ pe a a a a a variabile ¸i fie a1 , a2 , . . . , an > 0. Aplicând ipoteza inductiv˘ pentru fiecar s n − 1 numere dintre a1 , a2 , . . . , an , ob¸inem t    X X X 1 , an−1 + (n − 1)(n − 2)a1 a2 · · · an ≥ a1 a2 · · · an  ai  aj · i ai
i6=j i6=j i6=j

Însumând rela¸iile din (12), rezult˘ inegalitatea t a à n !à n ! n X X X ai an−1 − an + n(n − 1)(n − 2)a1 a2 · · · an ≥ i i
i=1 i=1 i=1 n X i6=j

Fie acum A =

    ¶ µ n n X X X X 1 1   = ai  (A−aj ) B− = nAB −AB −AB +n = (n− ai aj j=1 j=1
i6=j i6=j

i=1

n P

ai , B =

n P 1 . Este evident lan¸ul de egalit˘¸i urm˘tor t at a i=1 ai

   X X 1   ≥ a1 a2 · · · an · ai   ai j=1
i6=j

care, împreun˘ cu (13), implic˘ a a ! n à n !à n X X X ai an−1 − an +n(n−1)(n−2)a1 a2 · · · an ≥ a1 a2 · · · an (n+( i i
i=1 i=1 i=1

Combinând acum (1) cu (14), ob¸inem t (n − 2)
n X i=1

an i

+ n(n − 1)(n − 2)a1 a2 · · · an ≥ (n − 2)a1 a2 · · · an

care nu este altceva decât (11) înmul¸it˘ cu n − 2 . Pasul inductiv fiind de t a propozi¸ia este dovedit˘. t a S˘ observ˘m c˘ ¸i (11) este o rafinare a inegalit˘¸ii mediilor. Scriind-o a a as at

à n X
i=1

ai

ne întreb˘m dac˘ nu cumva este mai slab˘ decât (9). R˘spunsul este ne a a a a inegalitatea ¸ ·µ ¶n n2 a1 + a2 + · · · + an − a1 a2 · · · an ≥ n−1 n · µ 1 1 1 ≥ a1 a2 · · · an (a1 + a2 + · · · + an ) + + ··· + a1 a2 an a nu este adevarat˘ pentru orice a1 , a2 , ..., an > 0 . Aceasta se observ˘ ime a a1 → 0 ¸i a2 = a3 = ... = an = 1 . Îns˘ nici (11) nu este mai tare decât ( s a rezult˘ iar˘¸i u¸or. a as s

an + an + · · · + an 1 2 n − a1 a2 · · · an ≥ n µ ¶ · a1 a2 · · · an 1 1 1 ≥ + + ··· + (a1 + a2 + · · · + an ) n a1 a2 an

În încheiere, men¸ion˘m c˘, folosind aceea¸i tehnic˘ precum cea utiliz t a a s a a demonstra (11), se poate ar˘ta c˘ inegalitatea a a

(a1 + a2 + · · · + an )n −n≥ a1 a2 · · · an · ¶ µ 1 1 1 − + + ··· + ≥ (n − 1)n−1 (a1 + a2 + · · · + an ) a1 a2 an este adev˘rat˘ pentru a1 , a2 , ..., an > 0 ¸i c˘ este mai tare decât (11). D a a s a aceasta ¸i multe altele, într-o alt˘ poveste. . . s a

Bibliografie 1. Colec¸ia revistei Kvant. t 2. D. S. Mitrinovi´ J. E. Peˇari´ A. M. Fink - Classical and New Ineq c, c c, Analysis, Kluwer Academic Publishers, 1993. 3. T. Andreescu, V. Cârtoaje, G. Dospinescu, M. Lascu - Old and Ne lities, Gil Publishing House, 2004.

Rapoarte determinate de o cevian˘ a ¸i o secant˘ într-un triunghi s a
Titu ZVONARU 1 , Bogdan IONIT˘ 2 ¸A

În triunghiul ABC consider˘ m ceviana AD, cu D ∈ (BC). Dac˘ o s a a tersecteaz˘ laturile AB, AC si ceviana AD în punctele M, N , respectiv a ¸ sunt adev˘ rate urm˘ toarele dou˘ rela¸ii: a a a t AM AN BC · · AP AM BD AC P N MB N C · · · = 1 (R1 ) , = AN AM AB DC AN P M PD + DC · BD · MB NC Demonstra¸ie. (1) Fie M 0 , N 0 , B 0 , C 0 t A proiec¸iile punctelor M, N , B, respectiv C pe t dreapta AD. Folosind triunghiuri dreptunghice N asemenea, avem: 0 0 N′ AM MM BB BD P = = ; ; 0 AB BB DC CC 0 M ′ B′ M AC CC 0 NN0 PN = = ; , AN NN0 PM MM 0 de unde, prin înmul¸ire, ob¸inem rela¸ia (R1 ). t t t D B AM AN (2) Not˘m a = x, = y. Dac˘ a C′ MB NC AM AN AP = = ¸i rela¸ia (R2 ) este adev˘rat˘. s t a a M N k BC, atunci PD MB NC Dac˘ x 6= y, fie {S} = MN ∩ BC; presupunem a A c˘ punctul B este situat între S ¸i C. Cu teoa s rema lui Menelaus aplicat˘ la 4ABC ¸i transvera s N SB N C M A · · = 1, de sala SMN ob¸inem t SC N A MB P y ay SB M = , adic˘ SB = a . unde rezult˘ a SB + a x x−y Aplicând acum teorema lui Menelaus în 4ABD cu SB P D M A · · = 1, adic˘ S a transversala SMP avem D B SD P A MB PA SB PA BC · xy = · x ¸i ob¸inem s t = , care este tocma PD SB + BD PD BD · x + DC · y

s Prezent˘m în continuare câteva aplica¸ii ale rela¸iilor (R1 ) ¸i (R2 ). a t t Problema 1. Laturile (AB), (BC), (AC) ale triunghiului ABC sun cercului înscris de centru I în punctele D, E, respectiv F . Bisectoarea in [ unghiului BIC intersecteaz˘ latura BC în punctul M. Not˘ m {P } = F a a \ (Propus˘ de S˘ se demonstreze c˘ (DP este bisectoarea unghiului F DE. a a a Olimpiada Mediteranean˘ de Matematic˘ în 1998.) a a
1 2

Profesor, Com˘ne¸ti (Bac˘u) a s a Profesor, Bucure¸ti s

A Solu¸ie. Cu nota¸iile obi¸nuite într-un triunghi, t t s avem AE = AF = p − a, BD = BF = p − b, B E CD = CE = p − c, DF = 2 (p − b) sin , DE = 2 P C F s 2 (p − c) sin . Cu teorema bisectoarei ¸i teorema I 2 C sin BM BI 2. sinusurilor, în 4BIC ob¸inem t = = B MC CI sin B D M 2 AF MB AC P E · · · = 1, de unde rezult Aplicând rela¸ia (R1 ), avem t AB M C AE P F B B B C sin c sin c sin sin2 PE c 2 · p−a = 2 = 2 · 2 = = · C C B PF p−a b 2 C sin b sin b sin sin 2 2 2 2 C C c sin (p − c) sin ab (p − a) (p − c) 2 · 2 = = · = B B ac (p − a) (p − b) b sin (p − b) sin 2 2 ¸i, conform reciprocei teoremei bisectoarei, (DP este bisectoarea unghiulu s

Problema 2. Fie ABC un triunghi si M, N ∈ (BC), P, Q ∈ (AC), R, ¸ puncte astfel încât BM = CN = CP = AQ = AR = BS = x, unde min {AB, BC, CA}. Fie A1 , B1 , C1 puncte apar¸inând segmentelor (SP t (MQ) astfel încât AA1 , BB1 , CC1 sunt ceviene de rang k în triunghiu BRN , respectiv CQM. Demonstra¸i c˘ dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt co t a (Generalizarea unei probleme propuse de Constantin Cocea în RMT - 1/ se ob¸ine pentru k = 0.) t A Solu¸ie. Not˘m cu A0 intersec¸ia dreptelor t a t AA1 ¸i BC. Avem AS = c − x, AP = b − x, s µ ¶k A1 S c−x = ¸i cu rela¸ia (R1 ) ob¸inem s t t A1 P b−x S 0 A1 AS A B AC A1 P · 0 · · = 1, de unde rezult˘ c˘ a a AB A C AP A1 S µ ¶k+1 c b−x A0 B . = B A0 C b c−x A′ s a Considera¸ii analoage relativ la punctele B 0 ¸i C 0 . Concluzia rezult˘ t reciproca teoremei lui Ceva.

Problema 3. Laturile (AB), (BC), (AC) ale triunghiului ABC sun cercului înscris de centru I în punctele C1 , A1 , respectiv B1 . Dac˘ B2 a ¸ locul laturii (AC), demonstra¸i c˘ dreptele B1 I, A1 C1 si BB2 sunt c t a (Olimpiad˘ , Republica Moldova) a t a Solu¸ie. Fie B 0 proiec¸ia vârfului B pe latura AC. Not˘m cu M p t intersec¸ie al medianei BB2 cu B1 I. Deoarece B1 I ⊥ AC, rezult˘ c˘ M B t a a

ob¸inem t
0

b B1 B B1 = p − a − c cos A, B1 B2 = − (p − a), deci 2 B2 C1 b2 + c2 − a2 I p−a−c· BM 2bc = = M b M B2 − (p − a) 2 A1 B b2 + c2 − a2 b+c−a− a2 − c2 − b (a − c) a−b+c b = = . = b − (b + c − a) b (a − c) b Dac˘ A1 C1 ∩ BB2 = {M 0 } cu rela¸ia (R2 ) avem a t p−b p−b · b· BM 0 p−b 2 (p − a) (p − c) a p−c p−a = = · = 0B b p−b b p−b M 2 (p − a) (p − c) p−a+p−c · + · 2 p−c 2 p−a ¸i rezult˘ c˘ M ≡ M 0 ; dreptele A1 C1 , B1 I, BB2 sunt concurente. s a a

BM B 0 B1 = . Dar M B2 B1 B2

A B′

Problema 4. Fie ABC un triunghi cu AB < AC, I centrul cercu si M mijlocul laturii BC. Not˘ m cu D intersec¸ia dintre IM si AB, ¸ a t ¸ intersec¸ia lui CI cu perpendiculara din B pe AI. S˘ se demonstreze c˘ t a a (Problema 2915, Crux Mathematicorum - 2/2004, propus˘ de Toshio Sei a Solu¸ie. Not˘m {B1 } = BE ∩ AC, {B 0 } = t a A s BI ∩ AC. În triunghiul ABB1 , bisectoarea AI este ¸i în˘l¸ime, deci AB1 = AB = c, B1 C = b − c. Cu teoat D BE a rema bisectoarei în 4BCB1 ob¸inem . t = B′ EB1 b−c I BD Fie acum a a = x. Cu rela¸ia (R2 ) rezult˘ c˘ t DA BM AC · ·x E BI MC = ; B M BM IB 0 + B0A · x CB 0 · MC ab bc a BI BM = , deci = 1, CB 0 = , B0A = , dar 0 MC a+c a + c IB CB 0 bx a a+c bx = ⇒x= . ⇔1= bc ab b a + cx b−c + ·x a+c a+c BD BE ¸i rezult˘ c˘ DE k AC. s a a = Deci EB1 DA Observa¸ie. Alte solu¸ii pentru Problema 2 (cazul k = 0) ¸i Problem t t s g˘site în [1]. a

Bibliografie 1. G. Popa, P. Georgescu - O metod˘ de demonstrare a concuren¸ei un a t RecMat - 1/2004, 29—32.

Asupra unor ecua¸ii diofantice p˘tratice t a
Gheorghe MOLEA1

Scopul acestui material este de a prezenta câteva procedee de rezolva ecua¸ii diofantice de gradul al doilea cu dou˘ sau trei necunoscute accesibil t a gimnazial ¸i a le aplica în rezolvarea câtorva probleme întâlnite în Gazeta M s sau alte publica¸ii. t Teorema 1. Solu¸iile întregi ale ecua¸iei t t ax2 + bxy + cy + d = 0,

¸ unde a, b, c ∈ Z∗ si d ∈ Z, sunt ¶ ½µ ¡ p − c q − ap + 2ac ∈ Z × Z; p, q ∈ Z, pq = − ac2 + b2 d , (x, y) ∈ 2 b b

Ca urmare, solu¸iile întregi ale ecua¸iei (1) sunt solu¸iile întregi ale sistem t t t bx + c = p, abx + b2 y − ac = q; p, q ∈ Z, ¢ ¡ 2 t unde pq = − ac + b2 d . Rezolvarea acestor sisteme conduce la solu¸iile p−c q − ap + 2ac x= , , y= b b2 deci solu¸iile întregi ale ecua¸iei (1) sunt date de (2). t t

s a Demonstra¸ie. Înmul¸ind ecua¸ia cu b2 ¸i apoi sc˘zând ac2 din amb t t t ob¸inem t ¡ ¢ ab2 x2 + b3 xy + cb2 y + db2 − ac2 = −ac2 ⇔ (bx + c) abx + b2 y − ac = −

Aplica¸ie. Rezolva¸i în numere întregi ecua¸ia 9x2 − 4xy − y = 1 (L t t t Agore — E:12418, G.M. - 10/2002). ¡ ¢ Solu¸ie. Avem a = 9, b = −4, c = −1, d = −1, deci − ac2 + b2 d = t (p, q) ∈ {(1, 7) , (7, 1) , (−1, −7) , (−7, −1)}. Tinând seama de (2), ob¸ine ¸ t (x, y) ∈ {(−2, −5) , (0, −1)}. Teorema 2. Solu¸iile întregi ale ecua¸iei t t a, b, c ∈ Z∗ , sunt ax2 + bx − ay 2 + c = 0, ½µ

¾ ¶ p + q − 2b q − p 2 , ∈ Z × Z; p, q ∈ Z, pq = b − 4ac (x, y) ∈ 4a 4a Demonstra¸ie. Înmul¸ind (3) cu 4a ¸i adunând apoi b2 la ambii membr t t s ¢ ¡ 2 2 2 2 2 2 4a x + 4abx + b −4a y = b −4ac ⇔ (2ax + b − 2ay) (2ax + b + 2ay) Revine la a g˘si solu¸iile sistemelor liniare a t
2

t s t cu pq = b − 4ac. Solu¸iile întregi ale acestora, deci ¸i ale ecua¸iei (3), su (4).
1

2ax + b − 2ay = p,

2ax + b + 2ay = q;

p, q ∈ Z,

Profesor, Scoala "Basarab I", Curtea de Arge¸ ¸ s

Aplica¸ie. S˘ se rezolve în numere întregi ecua¸ia x2 + 13x = y 2 − t a t Achim — C:2487, G.M. - 3/2002). Solu¸ie. Avem a = 1, b = 13, c = 26 ¸i b2 − 4ac = 65. Deci (p, q) t s (65, 1) , (5, 13) , (13, 5) , (−1, −65) , (−65, −1) , (−5, −13) , (−13, −5)} ¸i, din s ile c˘utate sunt (x, y) ∈ {(10, 16) , (10, −16) , (−2, 2) , (−2, −2) , (−23, −16) , a (−11, −2) , (−11, 2)}. t Teorema 3. Solu¸iile în Z3 ale ecua¸iei t ¡ ¢ 2 2 x + ay = a + b2 z 2 , a, b ∈ Z∗ ,

Demonstra¸ie. Ecua¸ia (5) se mai scrie (x + bz) (x − bz) = a (z − y t t este echivalent˘ cu ansamblul sistemelor liniare a m (x + bz) = an (z − y) , n (x − bz) = m (z + y) ; m, n ∈ Z.

sunt date de ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ x = t 2amn−bm2 +abn2 , y = t an2 −2bmn−m2 , z = t an2 +m2 , t, m,

Rezolvate în raport cu x ¸i y, acestea conduc la solu¸iile s t ¡ ¢ ¢ ¡ 2 2 2 z 2amn − bm + abn z an − 2bmn − m2 x= , y= ; m, n ∈ an2 + m2 an2 + m2 ¡ 2 ¢ Notând z = t an + m2 , t ∈ Z, ob¸inem ca posibile solu¸ii ale ecua¸iei (5 t t t (x, y, z) cu x, y, z da¸i de (6). Se verific˘ u¸or c˘ toate aceste triplete sunt t a s a ecua¸iei date. t

Aplica¸ie. S˘ se arate c˘ exist˘ o infinitate de numere întregi x, y, z a t a a a x2 + y 2 = 2z 2 (Dana ¸i Eugen Radu — Probleme de matematic˘ pentru s a si examene). ¸ Solu¸ie. Luând în (6) a = b = 1, g˘sim c˘ solu¸iile ecua¸iei x2 + y2 = t a a t t date de ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ x = t n2 − 2mn − m2 , y = t n2 + 2mn − m2 , z = t m2 + n2 , t, m Exerci¸iu. Rezolva¸i în Z × Z ecua¸ia x2 − y 2 = 3z 2 . t t t Teorema 4. Solu¸iile ecua¸iei t t ax2 + bxy + c2 y 2 = z 2 , în mul¸imea Z sunt date de t ¢ ¡ ¡ 2 ¢ x = t bm −2cmn , y = t n2 −am2 , nx + cmy = mz,
3

a, b, c ∈ Z, t, m,

Demonstra¸ie. Scriind ecua¸ia dat˘ în forma x (ax + by) = (z − cy) t t a procedând ca în cazul ecua¸iei (5) ob¸inem sistemele liniare t t ¸i în cele din urm˘ rezultatul dorit. s a
2

¡ ¢ z = t bmn−cn2 −acm2 ,

amx + (bm − cn) y = nz;

m, n ∈ Z,

t a t Aplica¸ie. Se consider˘ a, b, c ∈ Z∗ . Demonstra¸i c˘ ecua¸ia î t a ax + bx + c2 = z 2 are o infinitate de solu¸ii în mul¸imea numerelor ra¸ion t t t Buth — C:2690, G.M. - 12/2003).

Aplica¸ie. S˘ se arate c˘ ecua¸ia x2 + xy + y 2 = 1 are o infinitate t a a t numere ra¸ionale (L. Panaitopol, D. Serb˘nescu — Probleme de teoria t ¸ a si combinatoric˘ pentru juniori, Problema 153). ¸ a Solu¸ie. Proced˘m ca în aplica¸ia precedent˘. Luând a = b = c = 1 ¸ t a t a ¡ ¢ (7), se ob¸ine ecua¸ia dat˘. Din (8), avem t mn − m2 − n2 = 1 ¸i apoi t t a s x= m2 − 2mn ∈ Q, mn − m2 − n2 y= n2 − m2 ∈ Q; mn − m2 − n2

bmn − cn2 − acm2 bm2 − 2cmn , z= ; m, n ∈ Z cu n2 − am n2 − am2 n2 − am2 A¸adar, ecua¸ia dat˘ are o infinitate de solu¸ii (x, y) cu x, y ∈ Q. s t a t x=

Solu¸ie. Ecua¸ia din enun¸ se ob¸ine din (7) pentru y = 1. Tinând sea t t t t ¸ ¡ ¢ urmeaz˘ c˘ t n2 − am2 = 1 ¸i, deci, a a s

m, n ∈ Z.

Observa¸ie. Pentru a = c = 1 ¸i b = 0 ecua¸ia (7) devine ecua¸ia¡ p t s t t x2 + y 2 = z 2¢ iar (8) conduce la solu¸iile acesteia: x = 2mnt, y = m , t ¡ z = m2 + n2 t cu t, m, n ∈ Z.

Truelul

Un truel este asem˘n˘tor cu un duel, dar exist˘ trei participan¸i în loc a a a t

Domnii X, Y ¸i Z se hot˘r˘sc s˘ rezolve un conflict truelându-se cu s aa a pân˘ când va r˘mâne în via¸a doar unul dintre ei. X este cel mai pros a a t˘ nimere¸te în medie ¸inta doar o dat˘ din trei. Y este un tr˘g˘tor mai bun, s t a a a ¸inta de dou˘ ori din trei. Z este cel mai bun tr˘g˘tor, nimere¸te ¸inta t a a a s t dat˘. Pentru a face truelul mai echitabil, X trage primul, urmat de Y a este în via¸a), urmat de Z (dac˘ mai este în via¸a) ¸. a. m. d., luând ostilit t˘ a t˘ s început, pân˘ când r˘mâne în via¸a numai unul singur dintre ei. a a t˘

Întrebarea este urm˘toarea: asupra cui ar trebui s˘ trag˘ X primul s˘ a a a a Not˘. R˘spunsul se g˘se¸te la p. 70. a a a s

O caracterizare a func¸iilor convexe cu ajuto t derivatelor laterale
Florin POPOVICI 1

Vom presupune cunoscute propriet˘¸ile elementare ale func¸iilor convexe at t privin¸a pot fi consultate [1] sau [3]. Un rol aparte îl va juca urm˘toarea t˘ a Teorem˘ (O. Stolz; v. Teorema 1.3.3 din [1] sau Propozi¸ia 7.1.4 din a t f : I → R este o func¸ie convex˘ pe intervalul deschis I, atunci f este de t a stânga si la dreapta în orice punct din I si, dac˘ x, y ∈ I si x ≤ y, avem ¸ ¸ a ¸ 0 0 0 0 f− (x) ≤ f+ (x) ≤ f− (y) ≤ f+ (y) .

¸i, conform Corolarului 3 al Propozi¸iei 1.4.3 din [3], func¸ia f este conve s t t Corolar. Fie I ⊂ R un interval deschis. O func¸ie f : I → R este con t si numai dac˘ f este derivabil˘ la stânga si la dreapta pe I si are loc (1) pe ¸ a a ¸ ¸ x, y ∈ I cu x < y.

Nota de fa¸a are strâns˘ leg˘tur˘ cu lucrarea [2] ¸i o presupune cunos t˘ a a a s lizând derivatele laterale în locul derivatei, în [2] este presentat˘ o gen a teoremei de medie a lui Lagrange ¸i, ca o consecin¸a, se face urm˘toarea l s t˘ a func¸iile convexe: t Teorema lui Lagrange pentru func¸ii convexe ([2], Corolarul 1 t I → R o func¸ie convex˘ , I deschis. Atunci, ∀a, b ∈ I cu a < b, ∃c ∈ (a, b t a f (b) − f (a) 0 0 f− (c) ≤ ≤ f+ (c) . b−a Scopul nostru este de a dovedi o reciproc˘ a Teoremei lui Stolz ¸i, a a s ob¸ine o caracterizare a func¸iilor convexe — Corolarul de mai jos. t t Teorem˘. Dac˘ f : I → R, I interval deschis, este derivabil˘ la st a a a dreapta pe I si ∀x, y ∈ I, x < y, au loc inegalit˘ tile (1), atunci f este conv ¸ a¸ Demonstra¸ie. Fie x, y, z ∈ I cu x < y < z. Teorema precedent˘ t a ∃c ∈ (x, y) ¸i ∃d ∈ (y, z) astfel încât s f (y) − f (x) f (z) − f (y) 0 0 0 0 f− (c) ≤ ≤ f+ (c) ¸i f− (d) ≤ ≤ f+ ( s y−x z−y 0 a a Cum, datorit˘ ipotezei, c < d implic˘ f+ (c) ≤ f− (d), rezult˘ c˘ a a 0 ¯ ¯ ¯ 1 1 1 ¯ ¯ ¯ f (y) − f (x) f (z) − f (y) y z ¯≥0 ≤ ⇔¯ x ¯ ¯ y−x z−y ¯f (x) f (y) f (z)¯

Bibliografie 1. C. P. Niculescu - Convex Function, Basic Theory and Applications, Un Press, Craiova, 2003. 2. F. Popovici - O generalizare a teoremelor de baz˘ ale calculului diferen¸ial a t 2/2004, 104-105. 3. Gh. Sire¸chi - Calcul diferen¸ial si integral, vol. I, Ed. St. ¸i Encicl., Bu t t ¸ ¸ s
1

Profesor, Liceul "N. Titulescu", Bra¸ov s

Asupra problemei G67
Adrian ZAHARIUC 1
În RecMat - 2/2004, p. 157, am propus urm˘toarea problem˘: a a

Problema 1. Spunem c˘ un num˘ r natural este decompozabil dac a a scrie ca suma a dou˘ numere naturale cu aceea¸i sum˘ a cifrelor. S˘ s a s a a exist˘ o infinitate de numere naturale care nu sunt decompozabile. a

În original, problema se referea la o baz˘ de numera¸ie oarecare b. U a t ment simplu (un exemplu trivial ¸i un argument de paritate) ne arat˘ c s a b impar, mul¸imea numerelor decompozabile coincide cu mul¸imea nume t t deci problema este epuizat˘. În cazul b par, numerele nedecompozabile a mai rare. În cele ce urmeaz˘, ne vom referi la cazul decimal, b = 10, pent a complica¸ii inutile. Cititorul poate extinde folosind exact aceea¸i tehnic˘ t s a ob¸inut în cazul b = 10 pentru orice num˘r b par. t a Scopul acestei Note este de a da o form˘ general˘ simpl˘ tuturor nume a a a compozabile. Voi da r˘spunsul la aceast˘ problem˘ înc˘ din enun¸: a a a a t

Problema 2. Un num˘ r natural n este nedecompozabil dac˘ si numa a a¸ una din formele: 19 . . . 99, 39 . . . 99, 59 . . . 99, 79 . . . 99, 99 . . . 99, cu un nu de cifre sau 29 . . . 99, 49 . . . 99, 69 . . . 99, 89 . . . 99, cu un num˘ r par de cif a

Solu¸ie. S˘ rezolv˘m întâi partea mai delicat˘: dac˘ n nu are nic t a a a a tre formele men¸ionate mai sus, atunci n este decompozabil. Aceasta r t urm˘toarele dou˘ leme: a a Lema 1. Pentru orice astfel de n, exist˘ a ≤ n astfel încât a s(a) ≡ s(n − a)(mod 2).

Demonstra¸ie. Dac˘ s(n) este par, atunci lu˘m direct a = 0, deci t a a s(n) impar. În acest caz, n trebuie s˘ aib˘ o cifr˘, în afar˘ de prima, a a a a 9 deoarece altfel ar avea una dintre formele interzise. Fie c valoarea ac ¸i p pozi¸ia ei (de la dreapta la stânga). Evident, putem alege aceast˘ s t a încât înaintea ei s˘ nu fie cifra zero. Atunci lu˘m a = 10p−1 (c + 1). La a a a + (n − a) = n se face un singur transport, deci s(n − a) + s(a) = s(n) + 9 ≡ 0(mod 2) ⇒ s(a) ≡ s(n − a)(mod

Lema 2. Dac˘ exist˘ a ≤ n astfel încât s(a) ≡ s(n − a)(mod 2), atu a a A ≤ n astfel încât s(A) = s(n − A). Demonstra¸ie. Fie k num˘rul de cifre ale lui n. Not˘m t a a a = a1 a2 . . . ak , unde câteva dintre primele cifre pot fi 0. Stim c˘ ¸ a n − a = b1 b2 . . . bk ,

0 ≡ a1 + · · · + ak + b1 + · · · + bk = (a1 + b1 ) + · · · + (ak + bk )(mod
1

Elev, cl. a X-a, Colegiul Na¸ ional "Ferdinand I", Bac˘u t a

¸i Bi = ai + bi − Ai , i = 1, k. Este clar c˘ Ai , Bi ∈ {0, 1, . . . , 9}. Avem s a A1 A2 . . . Ak +B1 B2 . . . Bk = Avem c˘ a
k X i=1 k X i=1 k X i=1

deci num˘rul elementelor mul¸imii I = {i ∈ {1, 2, . . . , k}; 2 nu divide ai a t par. Atunci exist˘ I = I1 ∪ I2 o parti¸ie a lui I în dou˘ clase cu acela¸i a t a s elemente. Fie  i∈I /  (ai + bi ) /2,  (ai + bi + 1) /2, i ∈ I1 Ai =   (ai + bi − 1) /2, i ∈ I2 (Ai + Bi ) 10k−i =
k X i=1

(ai + bi ) 10k−i = a+
k

Ai =

dar

k X ai + bi i=1

2

+

|I1 | |I2 | X ai + bi − = , 2 2 2 i=1
k X i=1

Ai +

s a deci s(A) = s(n − A), unde A = A1 A2 . . . Ak ¸i prima parte este rezolvat˘

k X i=1

Bi =

k X i=1

(ai + bi ) ⇒

Ai =

k X i=1

Bi ,

S˘ presupunem acum c˘ n are una dintre formele interzise ¸i s˘ demo a a s a este nedecompozabil. S˘ presupunem prin absurd c˘ exist˘ a, b ≤ n cu a a a astfel încât s(a) = s(b). Observa¸ia esen¸ial˘ este c˘ la adunarea a + b = n t t a a transporturi. S˘ presupunem prin absurd c˘ totu¸i am avea transporturi a a s cifra cea mai nesemnificativ˘ (cea mai din dreapta) la care se face trans a faptul c˘ este cea mai nesemnificativ˘ cifr˘ cu aceast˘ proprietate rezult˘ a a a a a din dreapta sa nu s-a facut transport. Atunci aceast˘ cifr˘ este obtinu¸a a a t˘ adunarea unei cifre m a lui a cu o cifr˘ n a lui b, dar m + n ≤ 18, iar restul a lui m + n la 10 trebuie s˘ fie 9, deci m + n = 9. Rezult˘ c˘ la acea cifr˘ n a a a a transport, contradic¸ie. Atunci s(n) = s(a) + s(b) = 2s(a), deci s(n) este t nici unul dintre numerele care intr˘ în discu¸ie nu are suma cifrelor par˘ ¸ a t as la o contradic¸ie, deci n este nedecompozabil. t

1. În "egalitatea"

XXIII = II V II muta¸i un be¸i¸or astfel încât s˘ ob¸ine¸i o egalitate aproximativ˘ cât ma t ts a t t a Roxana C˘p˘¸ân˘, e a at a

2. Ad˘uga¸i o cifr˘ par˘ la dreapta unui num˘r, astfel încât s˘ ob¸ine¸i a t a a a a t t impar. Gabriel P Not˘. R˘spunsurile se g˘sesc la p. 26. a a a

Matematic˘ ¸i algoritmi as
Irina MUSTAT˘ 1 ¸A

Majoritatea problemelor de informatic˘ se rezolv˘ cu ajutorul unei ser a a ritmi, care se adapteaz˘ de la caz la caz. Din problemele de mai jos, se v a uneori anumite observa¸ii matematice fie u¸ureaz˘ abordarea acestor pro t s a înt˘resc rezultatul. a

1. La Concursul Info-Oltenia din 2004 s-a dat urm˘toarea problem a

S˘ se afi¸eze num˘ rul de descompuneri ale unui num˘ r dat în sum˘ a s a a a naturale nenule. O descompunere si o permutare a ei nu se vor num˘ ra de ¸ a (Enun¸ adaptat). t

Se observ˘ c˘ atât codul, cât ¸i resursele consumate sunt mult mai restr a a s în cazul backtracking-ului. 2. O alt˘ problem˘ de acela¸i gen ar fi: a a s Afi¸a¸i toate solu¸iile ecua¸iei 3x + y + 4xz = 100 cu x, y, z ∈ N. s t t t
1

Un programator "con¸tiincios" va aplica probabil backtracking (algo s genereaz˘ toate solu¸iile de descompunere) ¸i apoi le va contoriza. De a t s de abordare este corect˘, se ¸tie c˘ backtracking-ul are o complexitate a s a opera¸ii efectuate) exponen¸ial˘, determinând un timp de execu¸ie mai în t t a t S˘ privim problema altfel: vom încerca s˘ g˘sim o func¸ie recursiv a a a t turneaz˘ num˘rul c˘utat. Pentru a evita num˘rarea simultan˘ a unei solu¸ a a a a a t mut˘rii ei, vom lua numerele care apar în descompunerea lui n în ordine cr a Presupunem c˘ putem construi o func¸ie recursiv˘ f (n) (cu un singur p a t a care returneaz˘ num˘rul cerut. Atunci f (n) = f (n − 1) + f (n − 2) + · a a (Adic˘ din n sc˘dem k iar num˘rul de descompuneri posibile va fi f (n a a a facem suma dup˘ k). Numai c˘, în acest caz apare o problem˘ major˘: d a a a a n = 2+n−2 ¸i calcul˘m f (n − 2), la un moment dat primul termen al desc s a ar fi 1, deci am ob¸ine n = 2 + 1 + . . . , ceea ce contrazice ordonarea alea t numerele din descompunerea lui n. Se impune, a¸adar, necesitatea construirii unei func¸ii cu doi paramet s t cu urm˘toarea semnifica¸ie: f (n, k) reprezint˘ num˘rul de descompuner a t a a ale lui n în sum˘ de termeni ≥ k. Este clar c˘ enun¸ul problemei cere f a a t asemenea se observ˘ c˘ f (n, n) = 1 ¸i f (n, k) = 0 pentru k > n. a a s Acum putem scrie defini¸ia func¸iei f (n, k), c˘reia îi putem da ulterior t t a n, 1:  n = k,  1,    0, n < k, f (n, k) =  n−1 P   f (n − l, l) , n > k. 
l=k

Elev˘, cl. a XII-a, Colegiul Na¸ ional, Ia¸i a t s

Si în acest caz este de a¸teptat o aplicare de backtracking, dar putem ¸ s ecua¸ia: x (4z + 3) = 100 − y. Acum ra¸ion˘m în felul urm˘tor. Alegem z t t a · ¸ a 100 24 ¸i, pentru z astfel luat, alegem x de la 1 la s . Apoi îl ob¸inem t 4z + 3 100 − x (4z + 3) ¸i tip˘rim tripletul (x, y, z). În final tip˘rim ¸i solu¸iile (0 s a a s t z ∈ N. Prin metoda de mai sus, ob¸inem într-adev˘r toate solu¸iile (z poat t a t valoare de la 0 la 24, deoarece pentru z ≥ 25 ¸i x nenul avem 4z + 3 > 100 s · ¸ 100 100 ¸i, cum x ∈ N, x ≤ s ). 100 − y ≤ 100, deci x ≤ 4z + 3 4z + 3 Observa¸ie. Num˘rul 100 poate fi înlocuit cu orice n ∈ N∗ . t a 3. Un alt exerci¸iu interesant este urm˘torul: t a

Se dau m numere întregi nenule b1 , . . . , bm si n numere întregi nenule a ¸ a t t a an . S˘ se determine o submul¸ime a mul¸imi B = {b1 , . . . , bm } care s˘ m valoarea expresiei E = a1 x1 + a2 x2 + · · · + an xn , stiind c˘ m ≥ n si xi ∈ {b1 , . . . , bm }, i = 1, n. ¸ a ¸

Sort˘m cresc˘tor ambele ¸iruri (ai ) ¸i (bi ). Evident, la ambele ¸iruri a a s s s numerele negative în partea stâng˘ ¸i cele pozitive în partea dreapt˘. as a Vom enun¸a inegalitatea rearanj˘ rilor, pe care o vom aplica la aceast˘ t a a

¸ este maxim pentru σ (i) = i, ∀i = 1, n, si minim pentru σ (i) = n + 1 − i,

¸ Fie a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an , b1 ≤ b2 ≤ · · · ≤ bn siruri de nume n P S (σ) = ai bσ(i) , unde σ este o permutare a mul¸imii {1, 2, . . . , n}. At t
i=1

{ak+1 , . . . , an } ¸i {bm−n+k+1 , . . . , bm }. s S˘ remarc˘m c˘ programul propriu-zis va fi astfel redus la ni¸te pa¸i a a a s s s a simpli: sortarea cresc˘toare a ¸irurilor (ai ) ¸i (bi ), aflarea num˘rului k d a s negative ale lui (ai ) ¸i, în final, tip˘rirea solu¸iei: primele k numere din stâ s a t s (bi ) ¸i ultimele n − k numere din dreapta din (bi ).

Sirul (ai ) este alc˘tuit din k numere strict negative ¸i n − k numere în ¸ a s pozitive. Pentru a maximiza suma este necesar s˘ înmul¸im numerele p a t (ai ) cu cele mai mari numere din (bi ) ¸i numerele negative cu cele mai m s din (bi ) (deoarece cele mai mici numere strict negative din (bi ) au modulul deci ai bi > 0 va putea fi maximizat, iar cele mai mici numere pozitive în numere negative vor da cele mai mici în modul numere negative, deci ce termeni). A¸adar vom înmul¸i k numere negative ale ¸irului (ai ) cu cele m s t s numere ale ¸irului (bi ), iar cele n − k numere pozitive ale ¸irului (ai ) le vo s s a t cu cele mai mari n − k numere ale ¸irului (bi ). Aceste dou˘ submul¸imi s suprapune, întrucât m ≥ n, iar num˘r˘toarea începe din capetele opuse aa a t a (bi ) sortat. Din inegalitatea rearanj˘rilor ob¸inem c˘ permutarea lui { k P pentru care ai bi este maxim˘ e permutarea identic˘ ¸i analog pentru a as
i=1

4. Un colier este format din m˘ rgele ro¸ii si albastre. La un moment a s ¸ colierul într-un punct si îl întindem în linie dreapt˘ . Apoi scoatem de pe fir ¸ a din cap˘ tul stâng pân˘ când întâlnim una din cealalt˘ culoare. Analog a a a pentru cap˘ tul drept. Dându-se datele despre colier sub forma unui sir rarr a ¸ indic˘ culoarea m˘ rgelelor succesive), s˘ se calculeze num˘ rul maxim de a a a a care îl putem scoate, precum si locul unde trebuie t˘ iat colierul. (Enun¸ ¸ a t (Olimpiada Interna¸ional˘ de Informat t a

Consider˘m un vector cu n componente (adic˘ un ¸ir a1 , . . . , an ). Ini¸ a a s t 0 toate elementele vectorului, ne plas˘m pe primul element al vectorului ¸i a s colierului caracter cu caracter, cât˘ vreme caracterul citit este acela¸i cu ce a s m˘rim cu 1 valoarea re¸inut˘ de primul element al vectorului. Când ca a t a schimb˘ ne pozi¸ion˘m pe urm˘toarea component˘ a vectorului ¸i contin a t a a a s la sfâr¸itul ¸irului cu acela¸i procedeu. De fapt, vectorul re¸ine lungim s s s t secven¸elor succesive de m˘rgele colorate la fel. t a Când t˘iem colierul, o putem face în dou˘ feluri: fie în interiorul une a a colorate la fel, fie desp˘r¸ind dou˘ secven¸e colorate diferit. În primul at a t ce întindem colierul, num˘rul maxim de m˘rgele ce pot fi scoase este n a a m˘rgele al acelei secven¸e, în timp ce în al doilea caz, num˘rul maxim ob a t a suma numerelor de m˘rgele din dou˘ secven¸e consecutive. Este evident a a t noi e mai convenabil s˘ t˘iem colierul între dou˘ secven¸e. a a a t Maximul care poate fi ob¸inut este maximul dintre sumele numerelor d t a dou˘ secven¸e succesive. Acesta se poate g˘si uitându-ne la vectorul a t a anterior. Fie k num˘rul de elemente nenule al acestui vector. Dac˘ k a a compar˘m sumele v [1]+v [2], v [2]+v [3], . . . , v [k − 1]+v [k]. Dac˘ k este im a a oricare dou˘ secven¸e consecutive au culori diferite, rezult˘ c˘ secven¸ele a t a a t de v [1] ¸i v [k] au aceea¸i culoare, deci la "închiderea" colierului se vor s s singur˘ secven¸a de lungime v [1] + v [k]. În acest caz, trebuie aflat maxi a t˘ v [k] + v [1] + v [2], v [1] + v [k] + v [k − 1], v [i] + v [i + 1], i = 2, k − 2. Locul unde trebuie t˘iat colierul se ob¸ine u¸or. Presupunem c˘ facem a t s a i P între v [i] ¸i v [i + 1]. Atunci pozi¸ia unde vom t˘ia este s t a v [j].
j=1

Solu¸iile problemelor enun¸ate la p. 23. t t

1. Mutând un be¸i¸or de la num˘r˘tor deasupra num˘rului din memb ts aa a ob¸ine t XXII = Π, V II 22 XXII = ≈3 care este o egalitate aproximativ˘ cu o eroare foarte mic˘ ( a a V II 7 iar π ≈ 3, 14159 . . .).

2. Se adaug˘ cifra 0, dar . . . la exponent, ob¸inându-se num˘rul im a t a exemplu, 70 = 1 etc.).

Asupra unei probleme de concurs
Alexandru NEGRESCU 1

La cea de-a VI-a edi¸ie a Concursului interjude¸ean de matematic˘ "Rad t t a care a avut loc la Vaslui în perioada 5 - 7 noiembrie 2004, a fost propus˘ a clasa a X-a urm˘toarea problem˘: a a Dac˘ A, B, C sunt m˘ surile unghiurile unui triunghi, atunci a a √ 1 1 1 + + ≥ 2 3. sin A sin B sin C Preciza¸i când are loc egalitatea. t

V˘ prezent˘m în continuare cinci solu¸ii pentru aceast˘ inegalitate, l˘sâ a a t a a dumneavostr˘ s˘ decide¸i care este cea mai frumoas˘. a a t a

Solu¸ia I (prezentat˘ în baremul de corectare). Deoarece sin A, s t a sunt strict pozitive, avem ³X ´ µX 1 ¶ X 1 9 sin A ≥ 9 sau ≥P . sin A sin A sin A Conform inegalit˘ tii Cauchy - Buniakowski - Schwarz, avem a¸ ³X ´2 X X 1 − cos 2A 9 3X = − cos 2A sin2 A = 3 sin A ≤ 3 2 2 2 Cum X cos 2A = 2 cos2 C − 1 − 2 cos (A − B) cos C = i 1h = (2 cos C − cos (A − B))2 + sin2 (A − B) − 3 ≥ − 2 rezult˘ c˘ a a √ ³X ´2 9 9 X 27 3 3 sau sin A ≤ . sin A ≤ + = 2 4 4 2 √ P 1 2 ≥ 9 · √ = 2 3, adi Combinând rezultatele precedente ob¸inem t sin A 3 3 tatea dorit˘. Se constat˘ u¸or c˘ egalitatea are loc dac˘ ¸i numai dac˘ a a s a a s a este echilateral.

Solu¸ia a II-a (Alexandru Negrescu). Conform teoremei sinusur t a sin A = etc. Inegalitatea de demonstrat devine 2R ¶ µ √ √ √ 2R 2R 2R 1 1 1 3 + + ≥2 3⇔R + + ≥ 3⇔ 1 1 1 ≤ a b c a b c a + b + c µ ¶ 1 1 1 a+b+c 2p 2p Cum 3/ + + ≤ = , r˘mâne s˘ ar˘t˘m c˘ a a aa a ≤ c 3 3 3 √ a b 3 3 p≤ R, ceea ce este o cunoscut˘ inegalitate a lui Mitrinovi´. a c 2
1

Elev, cl. a X-a, Colegiul Na¸ ional "August Treboniu Laurean", Boto¸ani t s

Solu¸ia a III-a (Alexandru Negrescu ¸i prof. Liliana Tomi¸a). t s t inegalit˘¸ii mediilor avem at 1 1 3 1 + + ≥ √ . 3 sin A sin B sin C sin A · sin B · sin C √ 3 3 ([1], pag. 123-124), cu egalitate pentru Stim c˘ sin A · sin B · sin C ≤ ¸ a 8 echilateral. Înlocuind mai sus, ob¸inem t s . 3 3√3 . √3 √ 1 1 1 + + ≥3 =3 = 2 3. sin A sin B sin C 8 2

Solu¸ia a IV-a (Alexandru Turcanu ¸i Serban Vatavu, elevi, C.N t ¸ s ¸ nescu", Boto¸ani). Conform inegalit˘¸ii mediilor, avem s at 1 1 1 9 + + ≥ . sin A sin B sin C sin A + sin B + sin C Dar, conform inegalit˘ tii lui Jensen pentru func¸ii concave are loc a¸ t sin

A+B+C sin A + sin B + sin C ≥ sau sin A + sin B + sin C ≤ 3 3 care, înlocuit˘ în rela¸ia precedent˘, conduce la inegalitatea dorit˘. a t a a

Q 3 Pe de alt˘ parte, cu inegalitatea mediilor ¸i ¸inând seama c˘ sin A ≤ a s t a ¸i s và ! u pQ P . u 3√3 2 2·33 sin A sin A 6 3 t Q 2Q ≥6 = ≥ = qQ 8 sin A sin A 3 ( sin A)2 Prin adunare, ob¸inem inegalitatea (∗), care este echivalent˘ cu cea de de t a

Solu¸ia a V-a (Alexandru Negrescu). Ridicând rela¸ia din enun¸ t t t ob¸inem t X 1 X 1 ≥ 12 +2 2 sin A · sin B sin A sau P X 1 sin A ≥ 12. +2 Q sin A sin2 A Q 1 Cu inegalitatea mediilor ¸i ¸inând seama c˘ cos A ≤ , rezult˘ c˘ s t a a a 8 X 1 9 9 9 Q ≥ = 4. ≥P 2 = 2 + 2 cos A 2+2· 1 sin2 A sin A 8

Bibliografie 1. T. Cohal - Probleme de trigonometrie, Editura Moldova, Ia¸i, 1994. s 2. M. Ganga - Manual pentru clasa a IX-a, profil M1, M2, Editura Mathpres 2003. 3. M. Ganga - Manual pentru clasa a X-a, profil M1, Editura Mathpres 2003.

Din nou asupra unei probleme de concur
Constantin APOSTOL1

În revista "Recrea¸ii matematice" nr. 2, iulie - decembrie 2004, a ap˘ru t a profesorilor D. Mihalache ¸i M. Tetiva, care "generalizeaz˘" o problem s a am propus-o la Concursul Na¸ional de Matematic˘ "Lauren¸iu Duican" t a t mai 2003, cu urm˘torul enun¸: a t

b b b b m(A) m(B) m(C) m(D) Printr-un calcul simplu, din faptul c˘ a = = = 8 12 5 11 b b b b c˘ m(A) = 80◦ , m(B) = 120◦ , m(C) = 50◦ , m(D) = 110◦ . a Problema am propus-o pentru clasa a VII-a, a¸a c˘ o rezolvare trigonom s a era de a¸teptat din partea elevilor. Profesorii nominaliza¸i mai sus, au dat s t solu¸ie trigonometric˘, care dep˘¸e¸te nivelul de preg˘tire al elevilor, dar t a as s a solu¸ie geometric˘, la nivelul programei ¸colare, care le-a permis ¸i o "gen t a s s în sensul elabor˘rii unor probleme rezolvabile pe aceea¸i idee. a s În rândurile care urmeaz˘ îmi propun s˘ exprim solu¸iile cu care am t a a t blema comisiei de concurs, care se încadreaz˘ cerin¸elor programei de conc a t este aceea¸i cu a Olimpiadei Na¸ionale pentru clasa a VII-a. s t

b b b ¸ b În patrulaterul convex ABCD, m˘ surile unghiurilor A, B, C si D a por¸ionale cu numerele 8, 12, 5 si 11. S˘ se arate c˘ dac˘ (BD estre t ¸ a a a b b unghiului B, atunci (AC este bisectoarea unghiului A.

Solu¸ia I. Prelungind latura (AB), ob¸inem t t \ are m˘sura de 60◦ c˘ suplementul unghiului ABC a a b D ¸i cum (BD este bisectoarea unghiului B, care are s ◦ a m˘sura de 120 , deducem c˘ (BC este bisectoarea a b exterioar˘ a unghiului B din triunghiul ABD. a În triunghiul ABD, prin calcul, deducem c˘ a \ = 40◦ ¸i, deci, m(BDC) = 70◦ . Suple\ m(ADB) s \ mentul unghiului ADC, care se ob¸ine prelungind t B s latura (AD), are 70◦ . A¸adar, (DC este bisec- A b toarea exterioar˘ a unghiului D în triunghiul ABD. a Astfel, pentru triunghiul ABD, (BC ¸i (DC sunt bisectoarele exte s b respectiv D; acestea sunt concurente în C. Deducem c˘ b unghiurilor B, a b bisectoarea interioar˘ a unghiului A. a

Solu¸ia a II-a. Pe semidreapta (AB lu˘m punctul E astfel încât AE = t a b ar˘ta c˘ 4ADC ≡ 4AEC. Din triunghiul isoscel ADE, cu m(A) = 80◦ a a ◦ ◦ \ \ \ \ a a m(ADE) = m(AED) = 50 . Rezult˘ m(EDC) = 60 , c˘ci m(ADC) = \ deci m(ABD) = m(DBC) = m(CB \ \ \ (BD este bisectoarea unghiului ABC,
1

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Al. Vlahu¸ a", Râmnicu S˘rat t t˘ a

În continuare, voi prezenta o problem˘ care se poate rezolva cu ideea a anterioare: b În patrulaterul convex ABCD m˘ surile unghiurilor sunt: m(A) = 60◦ , m a b = 60◦ , m(D) = 135◦ . S˘ se arate c˘ dac˘ (BD este o trisectoare a b m(C) a a a b b D, atunci (AC este bisectoarea unghiului A sau (CA este bisectoarea ung Solu¸ie. Vom deosebi dou˘ cazuri: t a b m(D) 135◦ \ I. când m(CDB) = = = 45◦ ; 3 3 b 135◦ m(D) \ = = 45◦ . II. când m(ADB) = Y 3 3 În cazul I, prelungind latura (AB), ob¸inem t 45 \ D 45 m(CBX) = 180◦ − 105◦ = 75◦ , deci (BC este bi90 \ sectoarea unghiului DBX (1). Prelungind latura \ ) = 180◦ − 135◦ = 45◦ , deci (AD), ob¸inem m(CDY t 60 30 \ (DC este bisectoarea unghiului BDY (2). Din (1) ¸i (2), deducem c˘ (AC este bisectoarea A s a b unghiului A. În cazul II, prelungind latura (CB), ob¸inem t [ = 180◦ − 105◦ = 75◦ , deci (BA este bim(ABZ) \ sectoarea unghiului DBZ (3). Prelungind latura (CD), ob¸inem t [ m(ADT ) = 180◦ − 135◦ = 45◦ ,

\ Avem, în patrulaterul convex DBEC, m(EDC) = \ = 60◦ , deci acest patrulater este = m(EBC) \ inscriptibil, de unde deducem c˘ m(CED) = a \ = 60◦ . = m(CBD) \ \ s Din m(CED) = 60◦ ¸i m(EDC) = 60◦ , deducem c˘ triunghiul CDE este isoscel cu vârful C ¸i a s deci, CD = CE. Rezult˘ 4ADC ≡ 4AEC (LLL); a b a¸adar, (AC este bisectoarea unghiului A. s

D

A

B

E

T

D

45 45

90

\ deci (DA este bisectoarea unghiului BDT (4). Din (3) ¸i (4), deducem c˘ (CA este bisectoarea s a b unghiului C. Bibliografie

3 60

A

75 75

Z

1. F. Diac - A XI-a edi¸ie a Concursului Na¸ional de Matematic˘ "Lauren¸iu t t a t Bra¸ov, 2003, G.M. - 11/2003, 433-438. s 2. D. Mihalache, M. Tetiva - Asupra unei probleme de concurs, RecMat 111-113. 3. C. Apostol - Preocup˘ ri matematice, Ed. "Radical", 1966. a

Dou˘ func¸ii cu aceea¸i derivat˘ pe un inter a t s a nu difer˘ neap˘rat printr-o constant˘ a a a
Paul GEORGESCU 1 , Gabriel POPA2

Printre "cuno¸tin¸ele" dobândite de unii elevi în urma studierii Analize s t tice de liceu se num˘r˘, din p˘cate, ¸i urm˘toarea "teorem˘", men¸ionat˘ în aa a s a a t a [1], pag. 282: Dac˘ f, g : (a, b) → R au aceea¸i derivat˘ pe (a, b), atunci ele difer a s a constant˘ . a "Demonstra¸ia" urmeaz˘ linia de mai jos: t a Dac˘ f 0 (x) = g 0 (x), ∀x ∈ (a, b), atunci (f − g)0 (x) = f 0 (x) − g a ∀x ∈ (a, b), deci f − g este constant˘ pe (a, b). a Desigur, nu avem neap˘rat c˘ (f − g)0 (x) = f 0 (x) − g 0 (x), ∀x ∈ (a, b) a a s ce nici m˘car nu are sens pentru f 0 (x) = g 0 (x) = ±∞ ¸i deci demonstra a sus este invalid˘. a Observ˘m c˘ "f are derivat˘ pe (a, b)" nu este acela¸r a a a si lucru cu "f este de a+b , care ar (a, b)"; un exemplu este dat de f : (a, b) → R, f (x) = 3 x − 2µ µ ¶ ¶ a+b a+b 0 0 = fd pe (a, b) f˘r˘ a fi derivabil˘ pe (a, b), deoarece fs aa a 2 2 Dac˘, în plus, f ¸i g sunt presupuse a fi derivabile pe (a, b), atunci ra¸i a s t de mai sus este corect, conducând la urm˘torul binecunoscut rezultat: a Dac˘ f, g : (a, b) → R derivabile au aceea¸i derivat˘ pe (a, b), atunci a s a printr-o constant˘ . a Prezent˘m în continuare un exemplu, datorat matematicianului polone a law Ruziewicz, de un num˘r infinit de func¸ii cu aceea¸i derivat˘ pe u a t s a diferen¸a oric˘ror dou˘ nefiind constant˘, [3]. Vezi, de asemenea, [2] pag. t a a a Fie s ≥ 1. Împ˘r¸im segmentul [0, s] în trei p˘r¸i în a¸a fel încât segm at at s 1 lociu are lungimea , iar centrul s˘u este centrul segmentului [0, s]. Acop a 3 1 segmentul mijlociu cu semicercul superior de diametru determinat de ace 3 ¸tergem acest segment (exclusiv capetele). Împ˘r¸im apoi fiecare dintre s at segmente r˘mase în câte trei segmente în a¸a fel încât segmentele mijlo a s 1 at a a lungimea 2 , iar centrele segmentelor care sunt împ˘r¸ite s˘ coincid˘ cu ce 3 mentelor mijlocii. De asemenea, acoperim segmentele mijlocii cu semicercu 1 s s ametru 2 determinate de acestea ¸i apoi ¸tergem aceste segmente, exclusi 3 Repetând aceast˘ procedur˘, la pasul n vom avea de construit 2n−1 sem a a 1 s s a s diametru n ¸i de ¸ters diametrele corespunz˘toare, exclusiv capetele, ¸ 3 Ob¸inem deci o infinitate num˘rabil˘ de semicercuri ¸i fie Ms reuniunea se t a a s r˘mase neacoperite ¸i a semicercurilor. a s
1 2

Lector dr., Catedra de matematic˘, Univ. Tehnic˘ "Gh. Asachi", Ia¸i a a s Profesor, Colegiul Na¸ ional, Ia¸i t s

a t ¸ · Este evident c˘ Ms poate fi privit ca graficul unei func¸ii continue fs 1 t s t a 0, ; demonstra¸ia acestui fapt folose¸te convergen¸a uniform˘ a unui 6 de func¸ii continue. t h πi Rt , Fs (t) = 0 fs (x) ds, pentru 0 ≤ t ≤ Fie atunci Fs : [0, s] → 0, 56 a a Fs este derivabil˘ cu derivata continu˘, iar deoarece fs (x) ≥ 0, ∀x ∈ [0, s] a a cresc˘toare. Mai mult, din modul de construc¸ie a lui Ms se observ˘ c˘ pe a t 0 ≤ t1 < t2 ≤ s intervalul [t1 , t2 ] are un subinterval comun cu un interva de un semicerc, deoarece dup˘ pasul n orice subinterval al lui [0, s] de lung a are un subinterval comun cu un interval acoperit de un semicerc. Cum pe aceste subintervale f ia valori strict pozitive ¸i este continu˘, o s a Fs (t1 ) < Fs (t2 ), deci Fs este strict cresc˘toare. Mai mult, a µ ¶ π 1 22 π + 4 + . . . = , iar Fs (0) = 0. Fs (s) = 8 32 3 56 a s a as Cum Fs este strict cresc˘toare ¸i surjectiv˘, ea este inversabil˘ ¸i fie Φs :

a s [0, s] inversa sa. Observ˘m c˘, deoarece Fs este continu˘ ¸i strict cresc a a este hde asemenea continu˘ ¸i strict cresc˘toare. Determin˘m acum Φ0 ( a s a a s πi . u ∈ 0, 56 1 = Dac˘ u = Fs (ts ), 0 ≤ ts ≤ s, cu fs (ts ) 6= 0, atunci Φ0 (u) = 0 a s Fs (ts ) 0 Dac˘ u = Fs (ts ), 0 ≤ ts ≤ s, cu fs (ts ) = 0, atunci Fs (ts ) = 0 ¸i nu pu a s formula de derivare a func¸iei inverse. Totu¸i, utilizând defini¸ia derivate t s t c˘ Fs este strict cresc˘toare, ob¸inem c˘ Φ0 (u) = +∞. a a t a s t a Fie acum 1 ≤ s1 < s2 < ∞. Utilizând semnifica¸ia geometric˘ a Riemann, remarc˘m c˘ are loc urm˘toarea proprietate: a a a ¸ Dac˘ 0 ≤ t1 ≤ s1 si 0 ≤ t2 ≤ s2 , iar Fs1 (t1 ) = Fs2 (t2 ), atunci fs1 (t1 ) a

(este important de notat c˘ razele semicercurilor construite pentru cel a ale lui s nu depind de s, iar dac˘ Fs1 (t1 ) = Fs2 (t2 ), atunci M1 (t1 , a a s at M2 (t2 , fs2 (t2 )) trebuie s˘ se afle la aceea¸i în˘l¸ime, pe semicercuri corespu h πi . Dac˘ u = fs1 (ts1 ), 0 ≤ ts1 ≤ s1 , cu fs1 (ts1 ) 6= 0, fie 0 a Fie u ∈ 0, 56 astfel ca u = fs2 (ts2 ). Atunci Fs1 (ts1 ) = Fs2 (ts2 ), deci fs1 (ts1 ) = fs2 (t2 1 propriet˘¸ii de mai sus, ¸i deci Φ0 1 (u) = Φ0 2 (u) = at s . Dac˘ u = a s s fs1 (ts1 ) 0 ≤ ts1 ≤ s1 , cu fs1 (ts1 ) = 0, fie 0 ≤ ts2 ≤ s2 astfel ca u = Fs2 (ts2 Fs1 (ts1 ) = Fs2 (ts2 ), deci fs1 (ts1 ) = fs2 (ts2 ) = 0, conform propriet˘¸ii de at deci Φ0 1 (u) = Φ0 2 (u) = +∞. s s h πi . Cum Fs1 (0) = F s s a În concluzie, Φs1 ¸i Φs2 au aceea¸i derivat˘ pe 0, 56 ³ π iar Fs1 (s1 ) = Fs2 (s2 ) = , deducem c˘ Φs1 (0) = Φs2 (0) = 0, iar Φs1 a 56 ³π´ Φs2 s a a = s2 , deci Φs1 ¸i Φs2 nu difer˘ printr-o constant˘. De aici, 56 h πi F = {Φs ; s ≥ 1} este o mul¸ime de func¸ii cu aceea¸i derivat˘ pe 0, t t s a 56

oric˘ror dou˘ nefiind constant˘, ceea ce încheie construc¸ia exemplului. a a a t

* * * Prezent˘m în cele ce urmeaz˘, pe scurt, defini¸ia derivatelor Dini ale u a a t reale [2]. a Fie f : (a, b) → R ¸i x0 ∈ (a, b). Numim derivata Dini superioar˘ s f (x a inferioar˘ ) la dreapta a lui f în x0 num˘rul D+ f (x0 ) = lim sup a
x&x0

f (x) − f (x0 ) (respectiv D+ f (x0 ) = lim inf ). Analog se pot defini der x&x0 x − x0 superioar˘ , respectiv inferioar˘ , la stânga a lui f în x0 , notate D− f (x0 ) a a D− f (x0 ). Privitor la rela¸ia dintre derivatele Dini ¸i derivatele clasice ale unei func t s a a punct x0 , se poate observa c˘ dac˘ D+ f (x0 ) = D+ f (x0 ), atunci f are d s 0 dreapta în x0 în sens clasic ¸i f+ (x0 ) = D+ f (x0 ) = D+ f (x0 ), un rezultat tor având loc ¸i pentru derivata la stânga, iar dac˘ toate cele patru deriva s a o valoare comun˘ în x0 , atunci f are derivat˘ în x0 . Este îns˘ de remarcat a a a func¸ii f i se pot asocia cele patru derivate Dini în x0 , spre deosebire de t laterale clasice. Indic˘m acum extinderile unor rezultate clasice folosind derivate Dini. a Teorema 1. Fie f : (a, b) → R continu˘ pe (a, b). Dac˘ Df = a a cu excep¸ia unei mul¸imi cel mult num˘ rabile, unde D poate fi orice deri t t a atunci f este constant˘ pe (a, b). a Teorema 2. Fie f : (a, b) → R continu˘ pe (a, b). Dac˘ Df ≥ a a cu excep¸ia unei mul¸imi cel mult num˘ rabile, unde D poate fi orice deri t t a atunci f este cresc˘ toare pe (a, b). a a Teorema 3. Fie f : (a, b) → R continu˘ pe (a, b) si x0 ∈ (a, b). Dac˘ a ¸ derivatele Dini este continu˘ în x0 , la fel sunt si celelalte trei. În acest a ¸ a cele patru derivate Dini în x0 sunt egale, iar f este derivabil˘ în x0 . Încheiem cu o extindere a rezultatului privitor la func¸iile derivabile t derivat˘ pe un interval . a Teoema 4. Fie f, g : (a, b) → R continue pe (a, b). Dac˘ Df si Dg a ¸ egale si finite pe (a, b) cu excep¸ia unei mul¸imi cel mult num˘ rabile, und ¸ t t a fi orice derivat˘ Dini, atunci f si g difer˘ printr-o constant˘ pe (a, b). a ¸ a a

Bibliografie 1. M. Ganga - Manual de matematic˘ : clasa a XI-a, Mathpress, Ploie¸ti, 2 a s 2. R. Kannan, C. K. Krueger - Advanced Analysis on the Real Line, Sprin New York, 1996. 3. S. Ruziewicz - Sur les fonctions qui ont la même dérivée et dont la diffé pas constante, Fundamenta Mathematicae 1(1920), 148—151 (accesibil ¸i s electronic la adresa http://matwbn.icm.edu.pl/wyszukiwarka.php).

Probleme selectate de la Olimpiadele de Matem ale Republicii Moldova

Not˘. Material trimis pentru publicare Redac¸iei de c˘ tre Dr. Valeriu a t a Facultatea de Matematic˘ si Informatic˘ , Universitatea de Stat din Chi¸in a¸ a s

Enun¸uri t

hni hni hni + + ··· + , n ∈ N∗ 1. Se consider˘ ¸irul (an )n∈N∗ , an = as 1 2 n este partea întreag˘ a num˘rului x. S˘ se arate c˘ a a a a an = 2 + an−1 ,

dac˘ ¸i numai dac˘ n este un num˘r prim. (O. R. M. — 1997 ) as a a 2. S˘ se demonstreze c˘, pentru orice numere √ a naturale m, n ≥ 2, ce √ √ a s as s a dintre numerele n m ¸i m n nu dep˘¸e¸te num˘rul 3 3. (O. R. M. — 1996 3. Polinomul P (X) de grad n ≥ 5, cu coeficien¸i întregi, are n r˘d˘c t a a a a a a a distincte α1 , α2 , . . . , αn , unde α1 = 0. S˘ se g˘seasc˘ toate r˘d˘cinile polinomului P (P (X)). (O. R. M. — 1997 ) 4. Fie triunghiul ABC cu în˘l¸imea CD. Se ¸tie c˘ AB = 1999, B at s a ¸i AC = 2000. Cercurile înscrise în triunghiurile ACD ¸i BCD sunt t s s segmentul CD în punctele M ¸i N respectiv. S˘ se afle M N . (O. R. M. — s a 5. Fie ABCD un p˘trat de latur˘ 1. Pe laturile AB ¸i CD se iau a a s interioare X ¸i Y . Fie M punctul de intersec¸ie a dreptelor XD ¸i Y A ¸i s t s s de intersec¸ie a dreptelor XC ¸i Y B. Pentru ce pozi¸ie a punctelor X t s t patrulaterului XN Y M este maxim˘? (O. R. M. — 1997 ) a 6. Doi fra¸i au vândut n pui cu câte n lei fiecare. Banii i-au împ˘ t a fratele mai mare a luat 10 lei, apoi cel mai mic 10 lei, apoi din nou cel ¸. a. m. d. Fratelui mai mic i-a revenit la sfâr¸it o sum˘ mai mic˘ decât 1 s s a a luat acest rest ¸i înc˘ briceagul fratelui mai mare, ambii acceptând c˘ au s a a final acela¸i câ¸tig. Cât cost˘ briceagul? (O. R. M. — 1996 ) s s a 7. Fie n un num˘r natural astfel încât num˘rul 2n2 are 28 de divizori a a distinc¸i, iar num˘rul 3n2 are 24 de divizori distinc¸i. Câ¸i divizori di t a t t num˘rul 6n2 ? (O. R. M. — 1999 ) a 8. Din cubule¸e de latur˘ 1 se construie¸te un cub de latur˘ 45. În cub t a s a 1998 de cubule¸e sunt populate de bacterii. În fiecare secund˘ bacteriile t a în orice alt cubule¸, care are cel pu¸in trei fe¸e comune cu cubule¸ele deja t t t t Este posibil ca bacteriile s˘ ocupe toate cubule¸ele? (O. R. M. — 1998 ) a t 9. Într-o ¸coal˘ primar˘ rural˘ înva¸a 20 de copii. Fiecare doi copii au s a a a t˘ un bunic comun. S˘ se demonstreze c˘ unul dintre bunici are în aceast˘ a a a pu¸in 14 nepo¸i. (O. R. M. — 1996 ) t t 10. În timpul unei b˘t˘lii comune fiecare dintre cei 2001 de coco¸i a r aa s pan˘ de la un alt coco¸ ¸i fiecare coco¸ a r˘mas f˘r˘ o pan˘. Se ¸tie c˘ prin a ss s a aa a s a

3 coco¸i se g˘se¸te unul care nu a rupt nici o pan˘ de la ceilal¸i doi. S˘ se s a s a t a cel mai mic num˘r k cu proprietatea: t˘ind cel mult k coco¸i putem a¸e a a s s coco¸i în dou˘ cote¸e astfel încât nici un posesor de pan˘ str˘in˘ s˘ nu n s a t a a a a în acela¸i cote¸ cu st˘pânul penei. (O. R. M. — 2001 ) s t a

Solu¸iile problemelor t
1. Scriem egalitatea (1) sub forma · ¸ · ¸ · hni hni hni n−1 n−1 n−1 + + ··· + =2+ + + ··· + 1 2 n 1 2 n−1 Dup˘ reducerea termenilor ob¸inem a t · ¸ · ¸ · ¸ · hni hni n n−1 n−1 n−1 + +··· + = + + ··· + 2 3 n−1 2 3 n−1 hni ·n − 1¸ Pentru orice 2 ≤ k ≤ n − 1 avem ≥ . Deci, k k · ¸ · ¸ · ¸ · hni hni n n−1 n−1 n−1 + +··· + ≥ + + ··· + 2 3 n−1 2 3 n−1

Presupunem adev˘rat˘ egalitatea (1), · a a deci ¸i ¸ s (2). Dac˘ n este un num˘r a a hni n−1 =b> = b − 1. Ca urmare, inega n = ab, 2 ≤ a < n, atunci a a este strict˘, ceea ce contrazice (2). a Reciproc, fie n un num˘r prim. Atunci pentru orice 2 ≤ k ≤ n−1 avem a · ¸ hni n−1 =t= . Prin urmare, cu t, r ∈ N ¸i 1 ≤ r < k. În acest caz s k k (2), deci ¸i (1), este adev˘rat˘. s a a √ √ √ √ n m n. Pentru m > n avem m n 2. a atunci n √ Dac˘ m < n, m √ m <√ n < √ n < n m. Deci, min { n, m} ≤ n n, oricare ar fi m, n ≥ 2. Vom demo √ √ induc¸ie c˘ pentru orice n ≥ 2 avem n n ≤ 3 3 sau n3 ≤ 3n . Pentru n = t a inegalitatea este adev˘rat˘. Presupunem c˘ ea este adev˘rat˘ pentru k ≥ a a a a a

(k + 1)3 = k3 + 3k2 + (3k + 1) ≤ k3 + k3 + k3 = 3k3 ≤ 3 · 3k = 3k √ ceea ce finalizeaz˘ demonstra¸ia. Deci, pentru orice m, n ≥ 2 avem min{ m a t √ 3 3.

3. Num˘rul k este o r˘d˘cin˘ a polinomului P (P (X)), dac˘ el este a a a a a a aa a uneia din ecua¸iile P (x) = αi , unde i = 1, 2, . . . , n. S˘ ar˘t˘m c˘ P (k) 6= t ar fi k ∈ Z ¸i i ≥ 2. s Presupunem c˘ exist˘ k ∈ Z astfel încât P (k) = α2 . Atunci k 6= 0. a a rezult˘ c˘ polinomul P (X) are forma P (X) = aX(X − α2 )(X − α3 ) · · · (X a a t a ∈ Z∗ . Prin urmare, ak(k − α2 )(k − α3 ) · · · (k − αn ) = α2 . Rela¸ia k | α2 = kt, t ∈ Z∗ . Dar ak(1 − t)(k − α3 ) · · · (k − αn ) = t implic˘ (1 − t) | t. a Rezult˘ c˘ t = 2, pentru care avem ak(k − α3 )(k − α4 )(k − α5 ) · · · (k − a a Observ˘m c˘ numerele k, k − α3 , k − α4 ¸i k − α5 sunt distincte. Dar nu a a s nu poate fi scris ca produs de câteva numere întregi, dintre care cel pu¸i t

fie distincte. Deci, presupunerea f˘cut˘ este fals˘ ¸i P (k) 6= αi , oricare ar a a as i ≥ 2. Deci, r˘d˘cinile întregi ale polinomului P (P (X)) sunt solu¸iile întregi a a a t P (x) = 0, adic˘ numerele α1 , α2 , . . . , αn . a

5. Observ˘m c˘ 4BN X ∼ 4Y N C. Presupunem c˘ BX ≥ CY a a a XN ≥ N C (men¸ion˘m c˘ XN = N C, dac˘ ¸i numai dac˘ BX = C t a a a s a sider˘m pe [XN ] punctul P astfel încât N P = N C. Atunci: SBN P a SY P N = SY N C , SBP X ≥ SY XP (egalitatea are loc doar în cazul când B Din trapezul XBCY avem SXNY = SBCN . Prin urmare, SBN X + SY NC = SBP X + SBNP + SY N C ≥ SY XP + SBCN + SY P N = SXNY + SBCN = 2 SXNY . 1 1 a a Rezult˘ c˘ SXN Y ≤ SXBCY . Prin analogie, se arat˘ c˘ SXY M ≤ SA a a 4 4 urmare, 1 1 SXNY M = SXNY + SXY M ≤ (SXBCY + SAXY D ) = SABCD 4 4 1 1 Dac˘ BX = CY , atunci aria este maxim˘: SXNY M = SABCD = . a a 4 4 6. Din enun¸ rezult˘ c˘ suma încasat˘ este de n2 lei. Fie n = 10a t a a a a, b ∈ N, 0 ≤ b < 10. Atunci n2 = 100a2 + 20ab + b2 = 20a(5a + b) + b2 luat în total un num˘r impar de câte 10 lei. Rezult˘ c˘ num˘rul zecilor a a a a n2 este impar, ceea ce implic˘ b2 = 16 sau b2 = 36. În ambele cazuri restu a cu 6. Deci, ultima dat˘ fratelui mai mic i-a revenit 6 lei, cu 4 lei mai p a fratelui mai mare. Deoarece împ˘r¸irea a fost corect˘, rezult˘ c˘ pre¸ul b at a a a t este de 2 lei.

Înlocuind valorile date, ob¸inem c˘ AD − BD = 4. t a Pe de alt˘ parte, avem DE = DM, DF = DN ¸i CD + AD = 2D a s CD + BD = 2DN + BC. De aici rezult˘ c˘ a a AD − BD = 2DM + AC − 2DN − BC = 2(DM − DN ) + 2. Prin urmare, 2(DM − DN ) = AD − BD − 2 = 2. Rezult˘ c˘ MN = 1. a a

4. Fie E ¸i F punctele de tangen¸a a dreptei AB cu cercurile înscrise s t˘ în triunghiurile ADC ¸i BCD. Aplicând teorema lui Pitagora, avem s AC 2 − BC 2 = (AC 2 − CD2 ) − (BC 2 − CD2 ) = AD2 − BD2 = (AD − BD)(AD + BD) = (AD − BD) · AB.

7. Se ¸tie c˘ pentru orice num˘r natural m cu descompunerea s a a a t a m = pα1 · · · pαk , num˘rul divizorilor (pozitivi) distinc¸i ai num˘rului m 1 k cu d(m) = (α1 + 1) · · · (αk + 1) (se demonstreaz˘ prin induc¸ie în raport c a t k de factori primi). γ γ Scriem descompunerea canonic˘ a num˘rului n = 2α 3β p1 1 · · · pk k , unde a a sunt factori primi distinc¸i ¸i diferi¸i de 2 ¸i 3 cu exponen¸i întregi α, β ≥ t s t s t (i = 1, . . . , k). Atunci, num˘rul divizorilor (pozitivi) distinc¸i ai a t 2γ 2γ 2n2 = 22α+1 32β p1 1 · · · pk k este egal cu d(2n2 ) = (2α + 2)(2β + 1)(2γ 1 + 1) · · · (2γ k + 1).

Analog, avem d(6n2 ) = (2α + 2)(2β + 2)(2γ 1 + 1) · · · (2γ k + 1). d(3n2 ) = (2α + 1)(2β + 2)(2γ 1 + 1) · · · (2γ k + 1),

t Not˘m c = (2γ 1 + 1) · · · (2γ k + 1). Din condi¸iile problemei avem a ½ (2α + 2) (2β + 1) c = 28 . (2α + 1) (2β + 2) c = 24

Num˘rul c este un divizor comun al numerelor 28 ¸i 30. În plus, c este im a s c = 1. Sistemul (4) pentru c = 1 are solu¸ia în numere naturale α = t Rezult˘ c˘ d(6n2 ) = (2α + 2)(2β + 2)c = 32. a a

8. Dup˘ ocuparea de c˘tre bacterii a unui cubule¸ nou num˘rul fe¸elor c a a t a t de pe frontier˘ ale volumului ocupat de bacterii nu cre¸te. Num˘rul maxim a s a de acest fel este egal cu 1998 × 6 = 11988, iar num˘rul fe¸elor cubule¸elor d a t t ale cubului construit este egal cu 45 × 45 × 6 = 12150. Deci, bacteriile nu toate cubule¸ele. t

9. Not˘m cu A ¸i B cei doi bunici ai unui elev oarecare. Fie X mul¸im a s t care au A ¸i B ca bunici. În condi¸iile problemei, restul elevilor vor av s t dintre bunici sau pe A sau pe B. Fie Y ¸i Z mul¸imile acelora pentru s t respectiv B este bunic. Not˘m cu C al treilea bunic al unui elev din m a (primul bunic fiind A). Ca urmare, to¸i elevii din Z vor avea ca bunici B t acela¸i mod, deducem c˘ ¸i to¸i elevii din Y au pe C ca bunic. A¸adar, e s as t s trei bunici: A, B, C. Dac˘ a, b, c noteaz˘ num˘rul de nepo¸i pe care îi a a a a t clas˘ A, B ¸i respectiv C, rezult˘ c˘ a + b + c = 40. Observ˘m c˘ a ≤ 1 a s a a a a c ≤ 13 implic˘ a + b + c ≤ 39 < 40. Deci, m˘car unul dintre a, b, c este ≥ a a m˘car un bunic are 14 nepo¸i. a t

10. Vom spune c˘ n (n > 1) coco¸i formeaz˘ un n-ciclu, dac˘ ei pot a s a a astfel încât primul coco¸ a rupt o pan˘ de la al doilea, al doilea a rupt o pa s a treilea etc., iar ultimul coco¸ a rupt o pan˘ de la primul. Astfel, mul¸ime s a t poate fi parti¸ionat˘ în cicluri. t a To¸i coco¸ii din orice n-ciclu par (n este num˘r par) se a¸az˘ în cot t s a s a coco¸ii cu un num˘r de ordine par într-un cote¸, iar cei cu num˘r de ordi s a t a cel˘lalt. a Pentru orice n-ciclu impar (n este un num˘r impar) este necesar ¸i s a s t˘iem un coco¸, de exemplu, ultimul. În acest caz ceilal¸i coco¸i se a¸az a s t s s cote¸e dup˘ metoda precedent˘. Men¸ion˘m c˘ din ipotez˘ rezult˘ c˘ nu t a a t a a a a a un 3-ciclu de coco¸i. s Deoarece 2001 = 5 × 400 + 1, rezult˘ c˘ nu exist˘ mai mult de 400 ciclu a a a Dar deoarece un coco¸ nu poate forma un ciclu, rezult˘ c˘ exist˘ cel m s a a a cicluri impare (de exemplu, 399 de 5-cicluri ¸i un 6-ciclu). s Prin urmare, se pot t˘ia oricând cel mult k = 399 de coco¸i (câte unul a s impare), pentru a a¸eza ceilal¸i coco¸i conform cerin¸elor din enun¸. s t s t t

Probleme pentru clasa a VIII-a — Holger STEP
Enun¸uri ¸i solu¸ii t s t

1. Patru numere adunate dou˘ câte dou˘ dau sumele 4, 7, 9, 14, 16, a a sunt cele patru numere? Solu¸ie. Fie x1 , x2 , x3 ¸i x4 cele patru numere. Vom presupune, f˘r˘ a t s aa generalitatea, c˘ x1 ≤ x2 ≤ x3 ≤ x4 . Observ˘m c˘ x1 + x2 ≤ x1 + x3 ≤ a a a s x2 + x3 ≤ x2 + x4 ≤ x3 + x4 . Relativ la sumele x1 + x4 ¸i x2 + x3 putem x1 +x4 ≤ x2 +x3 cât ¸i x2 +x3 ≤ x1 +x4 . Ca urmare, suntem condu¸i la ur s s dou˘ sisteme: a x1 +x2 = 4, x1 +x3 = 7, x1 +x4 = 9, x2 +x3 = 14, x2 +x4 = 16, x3 +x4 x1 +x2 = 4, x1 +x3 = 7, x1 +x4 = 14, x2 +x3 = 9, x2 +x4 = 16, x3 +x4 Rezolv˘m mai întâi sistemul (1). Adunând primele dou˘ ecua¸ii ¸i d a a t s sc˘zând a patra, ob¸inem 2x1 = −3. Prin înlocuire în primele trei ecua a t 3 11 17 21 as a t x1 = − , x2 = , x3 = , x4 = , care verific˘ ¸i ultimele dou˘ ecua¸ 2 2 2 2 În mod similar, sistemul (2) conduce la solu¸ia x1 = 1, x2 = 3, x3 = 6, t

s Dar 3·107 + 7 = 73 · 410956 ¸i, deci, 7x + 3y este divizibil cu 73. Deoarece c lui x ¸i y nu se divid cu 73, rezult˘ c˘ x ¸i y pot fi doar simultan divizibil s a a s

2. Demonstra¸i c˘ prin "rotirea c˘ tre dreapta" a unui num˘ r de 8 cifr t a a a cu 73, se ob¸ine tot un num˘ r divizibil cu 73. (Se spune c˘ un num˘ r n t a a a "rotit c˘ tre dreapta", dac˘ ultima cifr˘ este mutat˘ în fa¸a primei cifre a a a a t 1234 → 4123.) Solu¸ie. Fie x = x7 x6 x5 x4 x3 x2 x1 x0 un astfel de num˘r ¸i y = x0 x7 x6 x t a s rotitul s˘u c˘tre dreapta. Avem a a ¡ ¢ ¡ 7x + 3y = 7 107 x7 + 106 x6 + · · · + 10x1 + x0 + 3 107 x0 + 106 x7 + · · · + 1 ¢ ¡ ¡ ¢ ¢ ¡ = 3 · 107 + 7 x0 + 7 · 107 + 3 · 106 x7 + 7 · 106 + 3 · 105 x6 + ¢ ¡ + 7 · 102 + 3 · 10 x2 + (7 · 10 + ¡ ¢ = 3 · 107 + 7 x0 + 73 · 106 x7 + 73 · 105 x6 + · · · + 73 · 10x2 + 73x

3. Afla¸i cifrele necunoscute x, y, z din egalitatea 20 058 473·11! = x00y t Solu¸ie. Egalitatea din enun¸ se scrie 28 ·34 ·52 ·7·11·20 058 473 = x00yz0 t t Observ˘m c˘ puterile lui 5 sau ale lui 2, cu care este divizibil num˘rul, dau a a a doar despre ultimele lui 8 cifre (care, îns˘, sunt cunoscute). Apel˘m la c a a divizibilitate cu 7, 9 ¸i 11, aplicate num˘rului x00yz00550464, care vor antr s a x, y, z; ob¸inem t x + y + z + 24 = 9i, x − y + z + 2 = 11j,

(pentru ultima egalitate s-a folosit faptul c˘ un num˘r este divizibil cu 7 a a ponderat˘ a cifrelor sale cu ponderile 1, 3, 2, −1, −3, −2, utilizate periodi a de la unit˘¸i spre puterile mai mari ale lui 10, este divizibil˘ cu 7). at a a a Cum 1 ≤ x ≤ 9 ¸i 0 ≤ y, z ≤ 9, din (1) rezult˘ c˘ avem 25 ≤ 9i ≤ 51, −7 s −4 ≤ 7k ≤ 32, adic˘ a i ∈ {3, 4, 5} , j ∈ {0, 1} , k ∈ {0, 1, 2, 3, 4} .

x − y + 2z + 5 = 7

Solu¸ia sistemului (1) în x, y, z este t 1 1 x = (9i + 33j − 14k − 20) , y = (9i − 11j − 22) , z = 7k − 11j 2 2 Expresia lui y din (3) arat˘ c˘ i ¸i j trebuie s˘ aib˘ aceea¸i paritate. C a a s a a s exist˘ trei cazuri: a s 1◦ i = 3 ¸i j = 1, caz ce conduce la y = −3, ceea ce este imposibil; s a s 2◦ i = 5 ¸i j = 1, care d˘ x = 29 − 7k, y = 6 ¸i z = 7k − 14; pentru ob¸ine solu¸ia x = 8, y = 6, z = 7; t t s a 3◦ i = 4 ¸i j = 0, care d˘ x = 8 − 7k, y = 7, z = 7k − 3; pentru k = solu¸ia x = 1, y = 7, z = 4. t A¸adar, sunt posibile dou˘ numere divizibile cu 9, 7 ¸i 11: 800 670 055 s a s 100 740 055 046 400. Pentru a decide care este num˘rul corect este neces a test de divizibilitate, ¸i anume, cu 27. Puterile lui 10 împ˘r¸ite la 27 pot d s at 1, 10 sau −8, în mod periodic. Aplicând aceast˘ observa¸ie la primul num a t deci acest num˘r este divizibil cu 27. Relativ la al doilea num˘r avem a a

1 · (0 + 6 + 5 + 0 + 0) + 10 · (0 + 4 + 5 + 7 + 0) − 8 · (4 + 0 + 0 + 6 + 8

adic˘ acest num˘r nu se divide cu 27 ¸i trebuie exclus. a a s În final, singura solu¸ie valabil˘ este num˘rul 800 670 055 046 400. t a a 4. Un num˘ r x format din cinci cifre diferite si nenule este divizibil cu a ¸ c˘ suma tuturor numerelor de cinci cifre distincte ce se pot forma cu a a cifre (inclusiv x) este divizibil˘ cu 2399976. a Solu¸ie. Fie x = x1 x2 x3 x4 x5 . Cifra x1 este exact de 4! = 24 ori pe prim t Adunarea tuturor acestor prime pozi¸ii egale cu x1 d˘ num˘rul 24 · 1000 t a a pozi¸ia a doua, a treia etc. apare cifra x1 tot de 24 ori. Cifra x1 va contrib t total˘ S cu a Aceasta e valabil pentru orice cifr˘. Deci pentru suma S avem a S = 266664 (x1 + x2 + x3 + x4 + x5 ) .

1 · (0 + 6 + 5 + 0 + 0) + 10 · (0 + 4 + 5 + 4 + 0) − 8 · (4 + 0 + 0 + 7 + 1

24 · 10000 + 24 · 1000 + 24 · 100 + 24 · 10 + 24 · 1 = 24 · 11111 = 266

Deoarece x e divizibil cu 9, atunci ¸i x1 + x2 + x3 + x4 + x5 este divizib s consecin¸a, S este divizibil˘ cu 266 664 · 9 = 2 399 976. t˘ a 5. G˘ si¸i toate perechile de numere întregi x si y care sunt solu¸ii a a t ¸ t diofantice 2x2 + 7xy + 3y 2 = 228. Solu¸ie. Scriem ecua¸ia în forma (x + 3y) (2x + y) = 228. Dac˘ nu t t a este descompus într-un produs de doi factori întregi p · q = 228, atunci p sistemul 2x + y = p, x + 3y = q cu solu¸ia t 3p − q 2q − p x= , y= . 5 5 228 are divizorii 1, 2, 3, 4, 6, 12, 19, 38, 57, 76, 114, 228 ¸i cei corespu s semnul minus. Dac˘ înlocuim p ¸i q cu ace¸ti divizori ¸i calcul˘m, ob¸inem a s s s a t

p q x y

1 228 −45 91

2 114 108 − 5

3 76 67 − 5

4 57 −9 22

6 38 −4 14

12 19 17 5

19 12 9 1

38 6 108 5

57 4 167 5

76 3 45 −14

114 2

68

−22

În concluzie, avem perechile de solu¸ii (−45, 91), (−9, 22), (−4, 14), (9, 1 t ¸i (68, −22), împreun˘ cu variantele negative (45, −91), (9, −22), (4, −14), s a (−45, 14) ¸i (−68, 22). s 6. G˘ si¸i toate perechile de numere întregi x si y care sunt solu¸ii a a t ¸ t diofantice 2x2 + 3y 2 = 77. Solu¸ie. Dac˘ perechea (x, y) este solu¸ie, atunci ¸i perechile (−x, y t a t s ¸i (−x, −y) sunt solu¸ii. E suficient s˘ consider˘m solu¸iile nenegative. s t a a t x2 ≥ 0 avem 0 ≤ 3y 2 ≤ 77 sau 0 ≤ y ≤ 5. y nu poate fi par, deoarece 2x ¸i 77 este impar. E destul s˘ d˘m lui y valorile 1, 3 ¸i 5. Ultimele dou˘ s a a s a valori întregi pentru x. Ob¸inem (x, y) = (1, 5), (5, 3) ¸i (x, y) = (−1, 5 t s (−1, −5), (−5, 3), (5, −3), (−5, −3). 7. Consider˘ m num˘ rul natural n, 1000 ≤ n < 5000. Form˘ m num˘ a a a a sau 13 cifre) ob¸inut scriind în ordine cifrele lui 3n, 2n si respectiv n. t ¸ acest num˘ r este divizibil cu 28 + 1. a Solu¸ie. Num˘rul 2n are patru cifre deoarece n < 5000. Deci num˘rul t a a ca în enun¸, are 12 sau 13 cifre. Atunci avem t

Deci m este divizibil cu 28 + 1 = 257. a 8. Sase numere prime 7 < p1 < p2 < p3 < p4 < p5 < p6 formeaz˘ un ¸ numere prime", dac˘ p2 , p3 si p4 , p5 sunt numere prime gemene (adic˘ a ¸ a t a = p5 − p4 = 2), iar p2 − p1 = p4 − p3 = p6 − p5 = 4. Demonstra¸i c˘ sum divizibil˘ cu 630. a Solu¸ie. Fie M num˘rul care satisface t a

m = 300 000 000n + 20 000n + n = 300 020 001n = 3 · 41 · 257 · 9491

Deoarece pi sunt numere prime mai mari ca 7, nu pot fi divizibile prin 2, Ca urmare, M este impar ¸i divizibil cu 3, 5 ¸i 7. M se poate reprezenta, d s s M = 210k + 105. Atunci, avem p1 = 210k + 97, p2 = 210k + 101, p3 = 210k + 103, p4 = 210k + 107, p5 = 210k + 109, p6 = 210k + 113

p1 = M − 8, p2 = M − 4, p3 = M − 2, p4 = M + 2, p5 = M + 4, p6 =

¸i, în concluzie, p1 + p2 + p3 + p4 + p5 + p6 = 1260k + 630 = 630 (2k + 1). s 9. Este posibil ca suma a sapte p˘ trate perfecte succesive s˘ fie un p˘ tr ¸ a a a Solu¸ie. Suma a ¸apte p˘trate perfecte consecutive se poate scrie astf t s a (n − 3)2 + (n − 2)2 + (n − 1)2 + n2 + (n + 1)2 + (n + 2)2 + (n + 3)2 = 7

a Pentru ca rezultatul s˘ fie p˘trat perfect este necesar ca n2 + 4 s˘ fie div a a ¡ Dar n2 d˘ doar resturile 0, 1 sau −3 la împ˘r¸irea cu 7. Ca urmare, 7 n a at divizibil cu 7, dar nu cu 49 ¸i nu poate s˘ fie p˘trat perfect. s a a

Concursul "Recrea¸ii Matematice" t
Edi¸ia a IV-a, Muncel - Ia¸i, 28 August 2004 t s Clasa a VII-a

1. S˘ se rezolve în Z × Z ecua¸ia x2 + y 2 − xy + 2x − 2y + 1 = x2 y 2 . a t C˘t˘lin Bude a a 999 2. S˘ se arate c˘ num˘rul 4 a a a se scrie în baza 10 cu cel pu¸in 601 cifr t Gabriel P b b 3. Fie 4ABC cu m(B) = 60◦ , m(C) = 50◦ ¸i punctele M ∈ (BC), s \ \ a astfel încât m(BAM) = m(BCN ) = 5◦ . Dac˘ I este centrul cercului 4ABC, s˘ se arate c˘ punctele M, N , I sunt coliniare. a a Gheorghe Iu 4. Fie ABCD un dreptunghi de centru O. Consider˘m N ∈ (AO), M a lui [AD], {P } = MN ∩ CD, {E} = OP ∩ BC. S˘ se arate c˘ N E ⊥ BC. a a Andrei Nedelcu, Ia¸i (RecMat s

Clasa a VIII-a
1. Consider˘m mul¸imile A = a t se demonstreze c˘ A = B. a

¾ · ½ x − [x] ,x ≥ 1 , B = y | y ∈ R, y = x

Vasile Nec t 2. S˘ se arate c˘ ecua¸ia x3 + y5 = t7 are o infinitate de solu¸ii în (N∗ a a t Artur B˘l˘uc˘, aa a 0 0 0 0 3. Fie ABCDA B C D un cub de muchie a, iar P un punct pe segmen Determina¸i pozi¸iile lui P pentru care cu distan¸ele de la P la planele t t t (B 0 BD), respectiv (C 0 BD) se poate construi un triunghi. Gabriel Popa, Paul Georg 4. Fie b ∈ N, b ≥ 2. Spunem c˘ un num˘r natural este decompozab a a poate scrie ca suma a dou˘ numere cu aceea¸i sum˘ a cifrelor în baza b. S a s a c˘ exist˘ o infinitate de numere care nu sunt decompozabile. a a Adrian Zahariuc, Bac˘u (RecMat a

Clasa a IX-a

1. Fie n ∈ N∗ fixat. Determina¸i x, y ∈ R pentru care xn +yn = xn+1 + t Gheorghe Iu 2. Fie 0 < ni < 144, i = 1, 2, . . . , 12, dou˘sprezece numere naturale dis a se demonstreze c˘ mul¸imea S = {n1 , n2 , . . . , n12 } con¸ine dou˘ submul¸im a t t a t ale c˘ror elemente au aceea¸i sum˘. a s a C˘t˘lin Bude a a 3. Fie 4ABC de laturi a, b, c; not˘m cu la , lb lungimile bisectoarelor a b b ale unghiurilor A, respectiv B. Dac˘ la = a ¸i lb = b, s˘ se calculez a s a unghiurilor 4ABC. Vasile Nec 4. Exist˘ func¸ii f : R → R pentru care a t

|f (x + y + z + t) + cos x + cos y + cos z + cos t| < 4,

Lucian Tu¸escu, Craiova (RecMat t
2

∀x, y, z, t ∈

Clasa a X-a
aib˘ solu¸ii în Z × Z. a t 1. S˘ se determine a ∈ R astfel încât ecua¸ia 2x−1 + 2x a t
−1

=

y2 + a y2

Petru R˘ducanu, Ia¸i (RecMa a s 2. Ar˘ta¸i c˘ exist˘ o infinitate de numere naturale n pentru care n a t a a divide n!. Lucian Tu¸escu t 3. Fie S1 (O1 , r1 ), S2 (O2 , r2 ) dou˘ sfere, iar Ai ∈ S1 , Bi ∈ S2 , i = 1 a astfel încât Ai Bi , i = 1, 4 s˘ fie tangente comune la cele dou˘ sfere. Fie M a a a segmentului [Ai Bi ], i = 1, 4. S˘ se determine un punct P ∈ O1 O2 pentru P M1 + P M2 + P M3 + P M4 s˘ fie minim˘. a a Gabriel Popa, Paul Georg 4. Exist˘ triunghiuri pentru care IH = 2004 ¸i GH = 2003? (nota¸ii c a s t Lucian L˘dunc˘, Andrei Ned a a

Clasa a XI-a
g (x) = h (x) , (f ◦ g) (x) − ag (x) = (f ◦ h) (x) − ah (x)

1. a) Fie f : R → R func¸ie derivabil˘ pe R ¸i a ∈ R∗ \ Im f 0 . S˘ s t a s a pentru orice func¸ii g, h : R → R, ecua¸iile t t au acelea¸i mul¸imi de solu¸ii. s t t b) S˘ se rezolve ecua¸ia 2x + sin (sin x) = 3 sin x. a t

Silviu Boga 2. Se d˘ cercul (C) ¸i dreapta (d) tangent˘ lui. Din punctul M , mobil p a s a (d), se duce tangenta MT la cercul (C). Se cere: a) locul geometric al punctului care împarte segmentul [M T ] în raport b) s˘ se reprezinte grafic acest loc pentru k = 1. a Gabriel Mîr¸ s ∗ 3. Fie k, n, p, q ∈ N , n, p, q impare, iar A ∈ Mn (Z). S˘ se demo a k A2 + pA + qIn 6= On . Romeo Ilie a a t 4. Fie k ∈ N∗ ; s˘ se arate c˘ ecua¸ia xn+k − xn − xn−1 − · · · − x − 1 singur˘ solu¸ie pozitiv˘ (pe care o not˘m cu xn ). S˘ se arate c˘ ¸irul (x a t a a a as convergent ¸i s˘ se afle limita sa. s a Dumitru Mihalache, Marian Tetiva, Bârlad (RecMat

˘ FUNDA¸ TIA CULTURALA "POIANA" (dir.

Da

a oferit dou˘ premii în valoare de câte 1 000 000 lei, pentru cele mai bu a la gimnaziu ¸i liceu, urm˘torilor elevi: s a 1. Hurmuz Daniel, cl. a VIII-a, Scoala nr. 7, Boto¸ani, ¸ s 2. S˘vescu Cristian, cl. a IX-a, Colegiul Na¸ional "Unirea", Foc¸ani a t s

Concursul interjude¸ean "Octav Onicescu t
Edi¸ia a VIII-a, Boto¸ani, 30 octombrie 2004 t s

1. Pe data de 30 octombrie o veveri¸a lacom˘ are 20042004 alune. În t˘ a are un num˘r par de alune ea m˘nânc˘ jum˘tate din ele, iar în celela a a a a m˘nânc˘ nimic ¸i mai culege 3 alune. Ar˘ta¸i c˘ începând cu o anumit˘ a a s a t a a va mânca doar câte 3 alune odat˘ la 2 zile. a

2. Broscu¸ele stau în cerc în jurul lacului de la Ipote¸ti. În prima secun t s una din ele. În fiecare din secundele urm˘toare or˘c˘ie doar acelea ce a a a a vecin˘ care a or˘c˘it în secunda anterioar˘. Dovedi¸i c˘ 2005 broscu¸e a a a a t a t toate deodat˘ de la un moment dat încolo, dar 2004 broscu¸e nu vor or˘c˘ a t a a toate deodat˘. a

3. Pe o tabl˘ de ¸ah n × n sunt a¸ezate n2 numere egale fiecare cu a s s (nu toate egale). Prin mutare se în¸elege c˘ alegem o linie ¸i o coloan˘ o t a s a schimb˘m semnele tuturor numerelor de pe linie ¸i apoi tuturor celor de p a s Se ¸tie c˘ dup˘ câteva astfel de mut˘ri toate numerele pot fi f˘cute 1. s a a a a dac˘ n este par, plecând de la configura¸ia ini¸ial˘ putem face toate nume a t t a dac˘ n este impar nu putem face niciodat˘ toate numerele −1. a a

4. De aceea¸i parte a unei drepte se consider˘ 2003 puncte distincte A s a a a t a A2003 astfel încât orice cerc cu centrul pe dreapt˘ s˘ con¸in˘ cel mult d puncte. Se nume¸te "cerc bun" un cerc cu centrul pe dreapt˘, ce trece p s a din puncte ¸i las˘ 1001 puncte în interiorul s˘u ¸i 1001 în exterior. Ar˘ta¸ s a a s a a) orice punct de pe dreapt˘ (cu excep¸ia eventual a unui num˘r finit a t a este centrul unui "cerc bun"; b) dac˘ absolut toate "cercurile bune" trec prin A1002 (deci prin acel a atunci cele 2003 puncte sunt situate pe o perpendicular˘ pe dreapta dat˘ a a

5. a) Se dau n ≥ 2004 sertare a¸ezate în linie. În primele 2003 din stâ s câte o bil˘. La un pas se alege o bil˘ oarecare ce are sertar gol în dreapta a a în acesta, astfel c˘ bilele "migreaz˘" una câte una spre dreapta. Ar˘ta¸i c a a a t 2003 (n − 2003) pa¸i nici o bil˘ nu mai poate fi mutat˘. s a a b) Se dau n ≥ 2004 numere reale distincte astfel încât suma oric˘ror 20 a s˘ fie tot unul din cele n numere. Ar˘ta¸i c˘ n = 2004, c˘ jum˘tate din nu a a t a a a pozitive ¸i celelalte sunt opusele lor. s

Rezultatele ob¸inute au fost urm˘toarele: t a Premiul I — Pachi¸ariu Marius (Colegiul Na¸ional Ia¸i). t t s Premiul II — Chiril˘ Cezar (Colegiul Na¸ional “Tudor Vianu”, Bucu a t Premiul III — Turcanu Alexandru, Vatavu Serban (Colegiul Na¸io ¸ ¸ t Eminescu”, Boto¸ani). s Men¸iuni — Ro¸u Eugenia (Ia¸i), Istrate Carmen (Foc¸ani), Berea t s s s (P. Neam¸), Milatinovici Bianca (Ia¸i), Hurmuz Daniel (Boto¸ani), t s s Ciprian (Suceava), Galea Lucian (Boto¸ani), Cepoi Alexandru (Sucea s c˘lu Sorin (P. Neam¸), Georgescu Flavian (P. Neam¸), Co¸buc Mir a t t s Mihalcea Marcel (Vaslui), Pl˘mad˘ Andrei (Boto¸ani). a a s

Solu¸iile problemelor propuse în nr. 1 / 20 t
Clasele primare

P.64. Într-o pies˘ de teatru sunt 12 personaje, copii si adul¸i. Câ¸i c a ¸ t t în pies˘ , dac˘ la fiecare doi adul¸i corespunde un copil? a a t ( Clasa I ) Alexandra Radu, e Solu¸ie. Form˘m grupe de forma (copil, adult, adult) pân˘ epuiz˘m p t a a a Putem forma patru grupe de acest fel. Rezult˘ c˘ în pies˘ joac˘ patru co a a a a

P.65. Se dau jetoanele AT II CRE TII ATII RECR EA R ¸ ¸ ¸ Care este num˘ rul cel mai mare de jetoane cu care se poate forma cuvântul a ATII"? ¸ ( Clasa I ) Oxana Pascal, elev˘, Rep. a Solu¸ie. Cuvântul "RECREATII" poate fi format astfel: RE t ¸ REC RE AT II ¸i RECR ¸ s utilizate este patru. EA TII . Num˘rul cel mai mare ¸ a

CR

P.66. Într-o livad˘ sunt tot atâ¸ia peri cât si meri. Sunt 6 rânduri cu a t ¸ rânduri cu meri. Num˘ rul merilor de pe un rând întrece cu 5 num˘ rul pe a a un rând. Câ¸i pomi sunt în acea livad˘ ? t a ( Clasa a II-a) Înv. Maria R Solu¸ie. Utiliz˘m metoda figurativ˘. t a a Num˘rul perilor din cele 6 rânduri: a 5 5 5 5 Num˘rul merilor din cele 4 rânduri: a Din figurarea m˘rimilor se deduce c˘ un rând de peri are 5+5 = 10 pomi a a perilor este 6 · 10 = 60. Num˘rul tuturor pomilor din livad˘ este 60 + 60 = a a

P.67. Dintr-o mul¸ime de 5 copii, orice grupare de trei con¸ine cel pu t t Câ¸i b˘ ie¸i pot fi în mul¸ime? t a t t ( Clasa a II-a) Andreea Surugiu, e Solu¸ie. În mul¸ime nu putem avea mai mult de 2 b˘ie¸i, altfel am g˘si t t a t a de trei în care nu avem cel pu¸in o fat˘. În concluzie, putem avea 2 b˘ie t a a sau nici unul.

P.69. Într-o împ˘ r¸ire cu rest, în care împ˘ r¸itorul este mai mare a t a t m˘ rind împ˘ r¸itorul cu o unitate si efectuând din nou împ˘ r¸irea ob¸ine a a t ¸ a t t

P.68. Dac˘ Ina ar împ˘ r¸i num˘ rul nucilor culese de ea la num˘ rul nuc a a t a a de sora sa, ar ob¸ine 7 rest 6. Stiind c˘ Ina a cules cu 78 nuci mai mult t ¸ a sa, afla¸i câte nuci a cules fiecare. t ( Clasa a III-a) Înv. Doini¸a Sp t 78 Solu¸ie. Utiliz˘m metoda figurativ˘. t a a Num˘rul nucilor culese de Ina: a Num˘rul nucilor culese de sora Inei: a Num˘rul nucilor culese de sora Inei este (78 − 6) : 6 = 72 : 6 = 12. a nucilor culese de Ina este 7 · 12 + 6 = 84 + 6 = 90.

si restul 0. Afla¸i câtul si restul împ˘ r¸irii ini¸iale. ¸ t ¸ a t t ( Clasa a III-a) Înv. Mariana Toma, Muncelu de S Solu¸ie. Împ˘r¸irea ini¸ial˘ este D = I × C + R, R < I. A doua împ t at t a exact˘ ¸i avem D = (I + 1) × 9. Rezult˘ D = I × 9 + 9. Cum I > 9 ob¸in as a t ¸i R = 9. s

P.70. Într-o tab˘ r˘ interna¸ional˘ de matematic˘ sunt elevi din patru a a t a a garia, Grecia, Republica Moldova si România. Dac˘ 21 elevi nu sunt din ¸ a 23 nu sunt din Grecia, 22 elevi nu sunt din Republica Moldova si 21 ele ¸ din România, câ¸i elevi sunt din fiecare tar˘ ? t ¸ a ( Clasa a III-a) Georgiana Ciobanu, e Solu¸ie. Dac˘ 21 elevi nu sunt din Bulgaria, înseamn˘ c˘ sunt din G t a a a publica Moldova ¸i România. s Analog, 23 elevi sunt din Bulgaria, Republica Moldova ¸i România; s 22 elevi sunt din Bulgaria, Grecia ¸i România; s 21 elevi sunt din Bulgaria, Grecia ¸i Republica Moldova. s Triplul elevilor din cele patru ¸ari este 21 + 23 + 22 + 21 = 87. Num˘r t˘ a din cele patru ¸ari este 87 : 3 = 29. Rezult˘ 29 − 21 = 8 elevi din Bulgar t˘ a elevi din Grecia, 29 − 22 = 7 elevi din Republica Moldova ¸i 29 − 21 = s România.

P.71. Fiecare p˘ trat din figura al˘ turat˘ ¤¤¤ se coloreaz˘ cu o alt˘ c a a a a a câte moduri putem face acest lucru având la dispozi¸ie patru culori? t ( Clasa a IV-a) Înv. C˘t˘lina Ra¸a, Coarnele Cap a a t˘ Solu¸ie. Dac˘ alegem culorile C1 , C2 , C3 din cele patru, putem s˘ co t a a tratele în ¸ase moduri diferite: (C1 , C2 , C3 ), (C1 , C3 , C2 ), (C2 , C1 , C3 ), (C s (C3 , C1 , C2 ), (C3 , C2 , C1 ). Cele trei culori pot fi alese în patru modu (C1 , C2 , C3 ), (C1 , C2 , C4 ), (C1 , C3 , C4 ) ¸i (C2 , C3 , C4 ). Pentru fiecare ale s ¸ase moduri diferite de colorare. În total avem 6 × 4 = 24 moduri diferite d s

P.72. Arunc˘ m dou˘ zaruri si adun˘ m punctele de pe cele dou˘ fe¸e de a a ¸ a a t a) Câte sume diferite putem ob¸ine? b) Câte sume se pot forma în tr t diferite? ( Clasa a IV-a) Înv. Gheorghe Toma, Muncelu de S Solu¸ie. a) Suma minim˘ care se poate forma este 1 + 1 = 2, iar ce t a este 6 + 6 = 12. Toate numerele de la 2 la 12 sunt sume posibile. b) sume care se pot forma în trei moduri diferite sunt: 6 = 1 + 5 = 2 + 4 7 = 1 + 6 = 2 + 5 = 3 + 4 ¸i 8 = 2 + 6 = 3 + 5 = 4 + 4. În trei moduri dife s forma trei sume.

P.73. În figura al˘ turat˘ este pus în eviden¸a un a a t˘ drum format din sase segmente care pleac˘ din A si ¸ a ¸ ajunge în B. Câte drumuri de felul acesta se pot con- A strui? ( Clasa a IV-a) Înv. Constantin Ra¸a, Coarnele Cap t˘ Solu¸ie. Orice drum de acest fel con¸ine numai t t 6 7 8 dou˘ segmente verticale. Num˘rul drumurilor coina a 1 2 3 cide cu num˘rul perechilor distincte de segmente ver- A a

ticale prin care trec drumurile cu ¸ase segmente. Aceste perechi sunt: (1, s (1, 8), (1, 7), (1, 6), (2, 9), (2, 8), (2, 7), (2, 6), (3, 8), (3, 7), (3, 6), (4, 7), (4 În total se pot construi 15 drumuri formate din ¸ase segmente. s

Clasa a V-a

V.46. Afla¸i n ∈ N pentru care 11n + 9n si 11n − 9n sunt simult t ¸ perfecte. Andrei - Sorin Cozma, = Solu¸ie. Dac˘ n este par, U (11n + 9n ) = 1 + 1 ¡ 2, deci 11n + 9n n t a ¢ p˘trat perfect. Dac˘ n este impar, U (11n − 9n ) = U . . . 1 − . . . 9 = 2, de a a nu poate fi p˘trat perfect. Rezult˘ c˘ nu exist˘ n ∈ N cu propriet˘¸ile do a a a a at

V.50. Câte numere de 7 cifre se pot scrie folosind cifrele 1, 2 si 3, a ¸ 1 s˘ apar˘ de 2 ori, 2 s˘ apar˘ de 3 ori si 3 s˘ apar˘ de 2 ori? Dar da a a a a ¸ a a cifrelor 1, 2 si 3 consider˘ m cifrele 0, 1 si respectiv 2? ¸ a ¸ Petru Asa Solu¸ie. Dac˘ prima cifr˘ 1 se g˘se¸te pe primul loc, a doua cifr˘ 1 po t a a a s a locurile 2, 3, . . . , 7, deci 6 pozi¸ii. Dac˘ prima cifr˘ 1 se g˘se¸te pe locul a t a a a s doua cifr˘ 1 poate ocupa locurile 3, 4, . . . , 7, deci 5 pozi¸ii etc. În total, c a t 1 pot fi a¸ezate în 6 + 5 + · · · + 1 = 21 moduri. Pentru fiecare pozi¸ionare s t 1, r˘mân 5 locuri libere care pot fi ocupate în 4 + 3 + 2 + 1 = 10 moduri a

V.49. Determina¸i num˘ rul tripletelor (a, b, c) ∈ N3 dac˘ 3a + 2b + t a a a + 2b + 3c = 602. Dac˘ în plus a < b < c, determina¸i a, b si c. a t ¸ Gheorghe Iu Solu¸ie. Avem c˘ (a + 2b + 3c) − (3a + 2b + c) = 602 − 598, deci c − t a aici, c = a + 2 ¸i apoi b = 298 − 2a, unde a ∈ {0, 1, 2, . . . , 149}. Prin urm s 150 de triplete, având forma (a, 298 − 2a, a + 2). Dac˘ în plus a < b < a a < 298 − 2a < a + 2, de unde 296 < 3a < 298, deci a = 99 ¸i apoi b = 100 s

V.47. S˘ se arate c˘ num˘ rul 51a51a nu poate fi scris ca produsul a pat a a a prime. C˘t˘lin Bude a a Solu¸ie. Avem c˘ 51a51a = 51a · 1001 = 7 · 11 · 13 · 51a. Îns˘ 51a e t a a compus, oricare ar fi cifra a în baza 10, de unde concluzia. 9 10 11 , x2 = , x3 = , . . . . Scr V.48. Se consider˘ frac¸iile x1 = a t 14 21 28 ¸ t a t x1000 si apoi ordona¸i cresc˘ tor primele 1000 de frac¸ii. Dumitru Gherman Solu¸ie. Num˘r˘torii frac¸iilor sunt 9, 9 + 1, 9 + 2, . . . Num˘r˘torul lu t aa t aa ˙ fi 9+999 = 1008. Numitorii frac¸iilor sunt 14, 14+7, 14+ 27, . . . Numitoru t 1008 1 1 . Observ˘m c˘ x1 = + ; x2 a a va fi 14 + 999 · 7 = 7007; deci x1000 = 7007 7 2 1 1 1 1 . Atunci x1000 < x999 < · · · < x3 < x2 x3 = + ; . . . ; x1000 = + 7 4 7 1001 Observ˘m c˘ dac˘ indicelui îi adun˘m 8 ob¸inem num˘r˘torul. Dac˘ a a a a t aa a 1000 + 8 adun˘m 1 ¸i îl înmul¸im cu 7 ob¸inem numitorul, deci x1000 = a s t t (1000 + 1) ·

r˘mânând astfel exact trei locuri libere pentru cifrele 2. Folosind regula p a ob¸inem 21 · 10 · 1 = 210 numere de 7 cifre. t În al doilea caz, cifrele 0 pot fi a¸ezate în 5 + 4 + 3 + 2 + 1 = 15 modur s în 4 + 3 + 2 + 1 = 10 moduri, r˘mânând libere exact trei pozi¸ii pentru 1 a t 15 · 10 · 1 = 150 numere.

Clasa a VI-a

VI.48. a) Într-o propor¸ie cu termeni nenuli, un extrem este suma t trei termeni dac˘ si numai dac˘ cel˘ lalt extrem are inversul egal cu suma a¸ a a celorlal¸i trei termeni. t b) Dac˘ din patru numere ra¸ionale nenule distincte unul este suma celo a t iar altul are inversul egal cu suma inverselor celorlaltor trei, atunci num termeni ai unei propor¸ii. t Claudiu - Stefan P ¸ Solu¸ie. a) În condi¸iile a, b, c, d ∈ Q∗ , ad = bc, avem c˘ a = b + c + d t t a b+c 1 1 1 1 1 1 1 1 a−d = ⇔ − = + ⇔ = + + . a−d=b+c⇔ ad bc d a c b d a b c 1 1 1 1 b) Dac˘ a, b, c, d ∈ Q ¸i a = b + c + d, = + + , atunci a − d = b a s d a b c 1 1 1 1 a−d b+c − = + , adic˘ a − d = b + c 6= 0 ¸i a s = , deci ad = bc, i. d a b c ad bc VI.49. S˘ se arate c˘ orice num˘ r natural relativ prim cu 10 admite u a a a care se scrie folosind numai cifra 3. Lucian - Georges L˘du a Solu¸ie. Fie n ∈ N cu (n, 10) = 1. Consider˘m numerele 3, 33, 333, . . t a

1 1 = , adic˘ n = 120, k = 125. a k 125 VI.47. Afla¸i restul împ˘ r¸irii num˘ rului N = 28442844 + 41074107 + t a t a prin 79. Tamara C Solu¸ie. Se ¸tie c˘ (a + b)n = Ma + bn ; atunci 28442844 = M79, 4 t s a = (4108 − 1)4107 = M79 − 1, iar 63986398 = (6399 − 1)6398 = M79 + urmare, N = M79, deci restul cerut este 0. deci

VI.46. Suma dintre opusul unui num˘ r natural si inversul altui num a ¸ este −119, 992. S˘ se determine numerele. a Ciprian Ba 1 ∗ a a Solu¸ie. Fie n ∈ N ¸i k ∈ N cele dou˘ numere, adic˘ −n + = t s k ¯ ¯ ¯1 1 1 ¯ ¯ a Atunci k 6= 1 ¸i − 0, 008 = n − 120, de unde ¯ − s ¯ k 125 ¯ ∈ N. Îns˘ k ¯ ¯ ¯1 ¯ ¯ − 1 ¯ ≤ 1 + 1 ≤ 1 + 1 < 1, ¯ k 125 ¯ k 125 2 125

exist˘ printre acestea m˘car dou˘ care dau acela¸i rest la împ˘r¸irea prin n a a a s at principiului cutiei. Evident c˘ n divide diferen¸a acestor numere, iar aceast a t ¡ ¢ este de forma 33 . . . 3 · 10k . Deoarece n, 10k = 1, urmeaz˘ c˘ n | 33 . . . 3. a a

VI.50. Fie 4ABC cu [AC] ≡ [BC], D mijlocul lui [AB], P un punct AB, iar M si L picioarele perpendicularelor din P pe AC, respectiv B ¸ arate c˘ [DM] ≡ [DL]. a Neculai Roman, Mirce Solu¸ie. Deosebim trei cazuri, dup˘ cum P ∈ [AB], t a P ∈ [BA \ [AB] sau P ∈ [AB \ [AB]. Vom trata numai prima situa¸ie, celelalte rezolvându-se asem˘n˘t a a D tor. Ne situ˘m cu P ∈ [DA], ca în figur˘ ¸i a a s P fie D0 , D00 mijloacele segmentelor [P A], respectiv D [P B]; demonstr˘m c˘ 4DD0 M ≡ 4LD00 D. Avem a a 1 1 D c˘ DD0 = a (AB − P A) = P B = D00 L, iar 2 2 1 1 (AB − P B) = P A = D0 M . În plus, DD00 = 2 2 \ \ \ \ m(DD0 M) = 2 m(BAC) = 2 m(ABC) = m(LD00 D) B L ¸i atunci congruen¸a de triunghiuri anun¸at˘ urmeaz˘ conform LUL. R s t t a a [DM] ≡ [DL].

Clasa a VII-a

VII.46. S˘ se rezolve în R inecua¸iile: a t a) x100 + x77 + x50 + x21 + x10 + x5 + 1 > 0; b) x100 − x77 + x50 − x21 + x10 − x5 + 2 < 0. Vasile Solcanu, Bogd˘ne¸ti ( a s Solu¸ie. a) Fie E (x) = x100 + x77 + x50 + x21 + x10 + x5 + 1. Da t evident c˘ E (x) > ¡0. Pentru x ∈ ¡(−1, 0),¢ avem x2k > 0 ¸i x2k+1 + 1 a s ¢ a E (x) = x100 + x50 x27 + 1 + x10 x11 + 1 + x5 + 1 > 0. Dac˘ x = − 2k+1 E (−1) = 1 > 0. În sfâr¸it, dac˘ x ∈ ¢ a (−∞, −1), atunci x + 1 < 0, x2k+ ¢ s 21 ¡ 29 ¢ ¡ 23 ¡ 5 77 5 E (x) = x x + 1 + x x + 1 + x x + 1 + 1 > 0. În concluzie, ∀x ∈ R. b) Dac˘ F (x) = x100 −x77 +x50 −x21 +x10 −x5 +2, atunci F (x) = E (− a ∀x ∈ R, deci inecua¸ia dat˘ nu are solu¸ie în R. t a t VII.47. S˘ se rezolve în Z2 ecua¸ia u2 v + uv 2 = 2u2 + 2v 2 − 40. a t Mihai Cr˘ciun a Solu¸ie. Ecua¸ia se scrie echivalent uv (u + v) = 2 (u + v)2 − 4u t t i h uv (u + v + 4) = 2 (u + v)2 − 16 − 8 ⇔ (u + v + 4) (uv − 2u − 2v + 8) uv − 2u − 2v + 8 = (u − 2) (v − 2) + 4. Considerând toate cazurile posibile final solu¸iile (u, v) ∈ {(2, −8) , (−8, 2)}. t √ VII.48. Dac˘ ai = i + i, ∀i = 1, 2004, preciza¸i dac˘ num˘ rul a t a a N = a1 − a2 − a3 + a4 + a5 − a6 − a7 + a8 + · · · + a2001 − a2002 − a2003 este negativ, pozitiv sau nul. Viorel Cornea ¸i Dan Stefan Marinescu, H s ¸ Solu¸ie. Avem c˘ N = N1 + N2 , unde t a N1 = (1 − 2 − 3 + 4) + (5 − 6 − 7 + 8) + · · · + (2001 − 2002 − 2003 + 200 ³ ³ √ √ √ √ √ √ ´ ³ √ √ √ √ ´ √ N2 = 1− 2− 3+ 4 + 5− 6− 7+ 8 +· · ·+ 2001− 2002− 20

Evident c˘ N1 = 0 ¸i cum vom ar˘ta c˘ fiecare parantez˘ din scrierea lui N2 a s a a a √ √ √ tiv˘, va rezulta c˘ N < 0. Pentru a demonstra c˘ p + p + 3 < p + 1 a a a ∀p ≥ 1, este suficient s˘ ridic˘m la p˘trat în ambii membri, ob¸inând dup a a a t p2 + 3p < p2 + 3p + 2, fapt adev˘rat. a

VII.49. Fie 4ABC echilateral si D ∈ (BC). Not˘ m cu M1 , M2 ¸ a a segmentelor [BD], respectiv [CD]. Paralela prin M1 la AC intersecteaz˘ iar paralela prin M2 la AB intersecteaz˘ AC în E. S˘ se arate c˘ dre a a a ¸ M1 E si M2 F sunt concurente. Nicolae Gross ¸i Lucian Tu¸escu s t Solu¸ie. Deoarece 4BF M1 ¸i 4CEM2 sunt echilat s A terale, avem BM1 = BF = F M1 , CE = CM2 = EM2 , AF = CM1 ¸i AE = BM2 . Fie {S} = AD ∩ EM1 , s {T } = AD ∩ F M2 . Aplicând teorema lui Menelaus în 4ABC cu transversala M1 − S − E ¸i în 4ABD cu s t transversala F − T − M2 , ob¸inem M2 D BF AT M1 D CE AS · · =1= · · , M1 C EA SD M2 B F A T D AT AS = , adic˘ S = T . a de unde SD TD
F

T= B M1 D

VII. 50. Fie ABCD un trapez cu bazele [AB] si [CD]. O parale ¸ intersecteaz˘ AD, AC, BD si BC în punctele E, F , G si respectiv H. S a ¸ ¸ c˘ EH = 3F G dac˘ si numai dac˘ DF , CG si AB sunt drepte concuren a a¸ a ¸ Adrian Zano Solu¸ie. Aplic˘m teorema fundamental˘ a t a a D asem˘n˘rii în 4ADC ¸i în 4BDC, ob¸inem c˘ a a s t a EF AE GH BH = ¸i s = de unde, având în DC AD DC BC BH AE = , rezult˘ c˘ EF = GH = u. a a vedere c˘ a AD BC E Not˘m înc˘ v = F G ¸i s˘ presupunem c˘ a a s a a F G EH = 3F G; atunci 2u + v = 3v, adic˘ u = v. Asta fel, în 4DEG avem DF median˘ ¸i AB k EG, deci as DF intersecteaz˘ AB în mijlocul M al segmentului A a M=P [AB]. Analog rezult˘ c˘ CG intersecteaz˘ AB în a a a M , de unde urmeaz˘ c˘ DF , CG ¸i AB sunt concurente. Reciproc, dac a a s a u drepte sunt concurente în P , not˘m AP = a, P B = b ¸i ob¸inem c˘ = a s t a v b de unde u = v, adic˘ EH = 2u + v = 3v = 3F G. a

Clasa a VIII-a

m + VIII.46. S˘ se demonstreze c˘ nu exist˘ m, n ∈ N∗ pentru care a a a n Alexandru Negrescu, elev, m ∈ Q. Solu¸ie. Rela¸ia dat˘ se scrie t2 − 2003t + 1 = 0, unde t = t t a n condi¸ii, discriminantul ecua¸iei în t trebuie s˘ fie p˘tratul unui num˘r ra¸i t t a a a t a p˘trat perfect. Îns˘ ∆ = 20032 − 4 = 2001 · 2005 nu este p˘trat perfect. a a

n n m m + ∈ N∗ implic˘ + = 2. a n m n m VIII.47. Pentru ∀x ∈ (0, ∞), s˘ se demonstreze inegalitatea a ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¡ 5 3 2 ¢¡ 3 2 ¢ ¡ 4 3 x +x +x +1 x +x +2 + x +x +x+1 x3 +x+2 + x3 +x2 +x+1 x x6 + x5 + x4 + 2x3 + x2 + x + 1 Mircea Co¸buc, s Solu¸ie. Cu nota¸iile a = x + 1, b = x2 + 1, c = x3 + 1, inegalitat t t succesiv a b a c b c ac (a + c) + bc (b + c) + ab (a + b) ≥6⇔ + + + + + ≥ abc b a c a c b a b s Ultima inegalitate rezult˘ din cunoscutele + ≥ 2 ¸i analoagele. a b a VIII.48. G˘ si¸i numerele prime p si q pentru care p2 + q = 37q 2 + p. a t ¸ Liviu Smarandache Solu¸ie. Evident p 6= q ¸i scriem ipoteza sub forma p (p − 1) = q (37q t s (p, q) = 1. Urmeaz˘ c˘ 37q − 1 = tp, t ∈ N∗ , deci p (p − 1)¡= qtp, adic˘ p a a ¢ a înlocuind în ipotez˘ g˘sim c˘ qt2 + t = 37q − 1. De aici, q 37 − t2 = t + a a a a a 37 − t2 ≥ 0, prin urmare t ∈ {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Dup˘ încerc˘ri, singurul ca r˘mâne t = 6, când q = 7, p = 43. a Not˘. Se poate ar˘ta c˘ rela¸ia a a a t

VIII.49. Fie 4ABC dreptunghic în A cu AB = AC = a. Consider˘ m M a √ \ M A = a 2 si N ∈ AM astfel încât m(CN, BM ) = 60◦ . S˘ se afle lun ¸ a mentului [AN ]. Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan Gh t t˘ s Solu¸ie. Fie N de aceea¸i parte a planului (ABC) ca t s N ¸i M; not˘m AN = x. Construim d k M B, cu N ∈ d; s a evident c˘ N P ⊂ (AMB) ¸i fie {P } √ AB ∩ d. √ a s = Din M x 2 x 6 4ABM ∼ 4AP N , ob¸inem AP = t , NP = . 2 2 Cu teorema lui Pitagora în 4AP C ¸i 4N AC, g˘sim s a r √ x2 \ P C = a2 + , N C = a2 + x2 . Deoarece m(P N C) = A 2 \ 4N = m(CN, BM ) = 60◦ , teorema cosinusului în √ P C duce a 15 la o ecua¸ie în x, cu solu¸ia admisibil˘ x = t t a . Analog B 5 se trateaz˘ cazul când N se afl˘ de cealalt˘ parte a planului a a a (ABC), ob¸inând acela¸i rezultat. t s b VIII.50. Fie patrulaterul convex ABCD cu AB = BC, m(A) = m( ◦ b m(B) ≤ 90 si fie O mijlocul lui [BD]. Pe perpendiculara în O pe planul ¸ ia un punct V astfel încât OV = OB. S˘ se arate c˘ d (D, (V AB)) = 2 d (D a a \ = 60◦ . dac˘ si numai dac˘ m(ABC) a¸ a Monica Ned Solu¸ie. Observ˘m c˘ ABCD este patrulater înscris în cercul de diam t a a ¸i fie r = OA = OB = OC = OD = OV . Not˘m {P } = AC ∩ BD ¸i s a s evident c˘ AP = P C ¸i AP ⊥ BD. Calculând în dou˘ moduri volumul te a s a

√ SABD 2r 5 . VABD, ob¸inem c˘ h1 = d (D, (VAB)) = V O · t a = SVAB 5 √ 2 2 s √ Deoarece V P ⊥ AC, V P = r + x ¸i AC = 2 − x2 , calculând în dou˘ moduri volumul lui 2 r a V DAC, g˘sim a V O · SDAC 2r (r − x) = √ . SVAC r2 + x2 √ √ Atunci h1 = 2h ⇔ 5 (r − x) = r2 + x2 ⇔ 3r r 2x2 −5rx+2r2 = 0 ¸i x ∈ [0, r] ⇔ x = ⇔ BP = s 2 2 √ √ ¸i s r 3 3 \ AP = ⇔ tg ABD = ⇔ 2 3 \ \ m(ABD) = 30◦ ⇔ m(ABC) = 60◦ . h2 = d (D, (VAC)) =

V

P A B

√ √ √ x − 1 + 3 − x − 2n x − 2 = 2, unde n Dan Popescu Solu¸ie. Din condi¸iile de existen¸a a radicalilor ob¸inem x ∈ [2, 3 t t t˘ t √ √ √ t t = 2n x − 2 ∈ [0, 1]. Ecua¸ia se scrie atunci t2n + 1 + 1 − t2n = 2 √ √ √ √ √ √ a + b ≤ 2 · a + b, deci 2 + t ≤ 2 · t2n + 1 + 1 − t2n = 2, adic˘ a consecin¸a, singura solu¸ie a ecua¸iei este x = 2. t˘ t t IX.46. S˘ se rezolve ecua¸ia a t

Clasa a IX-a

IX.47. S˘ se determine sirul (an )n≥1 de numere strict pozitive pentru a ¸

a2 − a2 + a2 − · · · + (−1)n−1 a2 = (−1)n−1 (a1 + a2 + · · · + an ) , ∀n 1 2 3 n

Marian Urs˘rescu a a Solu¸ie. Pentru n = 1, ob¸inem a2 = a1 , adic˘ a1 = 1. Pentru n = 2 t t 1 a2 − a2 = −a1 − a2 , deci a2 − a2 − 2 = 0 ¸i, cum a2 > 0, g˘sim a2 = 2. s a 1 2 2 a t a an = n, ∀n ≥ 1, fapt care se demonstreaz˘ prin induc¸ie matematic˘. Pr c˘ a1 = 1, a2 = 2, . . . , ak = k, avem c˘ a a
k P

12 − 22 + 32 − · · · + (−1)k−1 k2 + (−1)k a2 = (−1)k (1 + 2 + · · · + k) + ( k+1 de unde, dup˘ calcule, folosind faptul c˘ a a
k P

(−1)i−1 i2 = (−1)k−1

k (k

i=1

k (k + 1) , ob¸inem c˘ a2 − ak+1 − k (k + 1) = 0. Unica solu¸ie t a k+1 i= t 2 i=1 t acestei ecua¸ii de grad II este ak+1 = k + 1, ceea ce încheie demonstra¸ia. t √ a a IX.48. Fie a, b, c ∈ (0, ∞) cu a + b + c + abc = 4. S˘ se arate c˘

c2 a2 b2 3 √ + √ ≥ . √ + 2 a + bc b + ca c + ab Cezar Lupu, elev, C

În ipoteza a), ob¸inem c˘ (a − b) [2ma + 2mb + 3 (a + b)] = 0 ¸i, cum par t a s trat˘ ia valori strict pozitive, r˘mâne c˘ a = b. În ipoteza b), g˘sim (a − a a a a a +2mb − 3 (a + b)] = 0. Îns˘ 2ma < b + c, 2mb < a + c, deci 2 (ma + mb ) < În plus, c < a + b, prin urmare 2 (ma + mb ) < 3 (a + b), adic˘ paranteza a valori strict negative ¸i din nou a = b. s

IX.49. S˘ se arate c˘ 4ABC este isoscel în fiecare din ipotezele: a a a) 2ma + b = 2mb + a; b) 2ma + a = 2mb + b. Marius Pachi¸ariu, t Solu¸ie. Folosind torema medianei, avem c˘ t a ¡ ¢ £ ¡ ¢ ¤ £ ¡ ¢ ¤ ¡ 4 m2 − m2 = 2 b2 + c2 − a2 − 2 a2 + c2 − b2 = 3 b2 − a2 a b

p √ 4 Solu¸ie. Conform inegalit˘¸ii mediilor, 4 = a + b + c + abc ≥ 4 t at de unde abc ≤ 1, prin urmare a + b + c ≥ 3. Folosind acum inegalitatea Schwartz ¸i cunoscuta (a + b + c)2 ≥ 3 (ab + bc + ac), avem: s · ¸ h √ i √ √ c2 b2 a2 √ + √ √ + (a + bc) + (b + ca) + (c + ab) ≥ (a a+ bc b+ ca c+ ab X a2 3 (a + b + c)2 (a + b + c)2 √ ≥P ≥ . ⇒ P√ ≥ 2 (a + b + c) 2 a + bc bc a+

IX.50. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ascu¸itunghic ABC t − → B, C sunt m˘ surile în radiani ale unghiurilor triunghiului, iar A · IA + B a − → − → IC = 0 , s˘ se arate c˘ 4ABC este echilateral. a a Constantin Micu, Meline¸ − → − → − → − a → Solu¸ie. Deoarece a IA+b IB+c IC = 0 , rela¸ia din ipotez˘ arat˘ c˘ t t a a a A a b c sin A sin B Pe de alt˘ parte, a = = , prin urmare = sin A³ sin B sin C A B π´ sin x Consider˘m func¸ia f : 0, a t → R, f (x) = ; vom demonstra c˘ f a x ³2 π´ descresc˘toare. Fie x, y ∈ 0, a , x < y; avem: 2 sin y sin x x (sin y − sin x) − (y − x) sin x f (y) − f (x) = − = = y x xy y−x x+y 2x sin cos − (y − x) sin x 2 2 < = xy y−x 2x cos x − (y − x) sin x (y − x) (x − tg x) cos 2 = < xy xy ³ π´ x+ (Am folosit faptul c˘ 0 < sin x < x < tg x, ∀x ∈ 0, a , apoi c˘ a 2 2 ³ π´ x+y < cos x, deoarece func¸ia cosinus este descresc˘toare pe 0, t a .) cos 2 2 c˘ f este injectiv˘ ¸i atunci faptul c˘ f (A) = f (B) = f (C) conduce la A a as a deci 4ABC este echilateral.

Clasa a X-a
s˘ aib˘ solu¸ii în Z × Z. a a t X.46. S˘ se determine a ∈ R astfel încât ecua¸ia 2x−1 + 2x a t
2

−1

=

y2

Petru R˘duc a Solu¸ie. Observ˘m c˘ pentru orice a ∈ R ecua¸ia dat˘ are solu¸ii în t a a t a t exemplu, perechea (0, 0) pentru a 6= 0 ¸i perechile (0, y), y ∈ Z∗ , pentru a s ¸ X.47. Fie z1 , z2 , z3 ∈ C distincte, cu z2 +z3 = 2 si astfel încât |z1 − 1| = a a z ¯ a = |z3 − 1|. S˘ se arate c˘ (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) este num˘ r complex pur ima Lidia Nicola Solu¸ia I. S˘ observ˘m întâi c˘ (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) 6= 0, dat fiind faptu t a a a z ¯ z3 sunt distincte. Atunci faptul c˘ (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) este pur imaginar es a z ¯ echivalent cu: z ¯ z ¯ (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) + (¯1 − z2 ) (z1 − z3 ) = 0 ⇔ z ¯ z ¯ z ¯ z ¯ (z1 − z2 ) [(¯1 − z2 ) + (¯2 − z3 )] + [(¯1 − z3 ) + (¯3 − z2 )] (z1 − z3 ) = |z1 − z2 |2 + |z1 − z3 |2 = |z2 − z3 |2 .

z ¯ z ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ (z1 − z2 ) (¯1 − z2 ) + (¯1 − z3 ) (z1 − z3 ) = z2 z2 − z2 z3 − z2 z3 + z3 z3

s Fie A1 , A2 , A3 , C punctele de afixe z1 , z2 , z3 ¸i respectiv 1. Deoarece z −→ −→ − − − → implic˘ (z2 − 1) + (z3 − 1) = 0 ⇒ CA2 + CA3 = 0 , rezult˘ c˘ [A2 A3 ] este a a a ¸i, deci 4A1 A2 A3 este dreptunghic în A1 . Atunci A1 A2 2 + A1 A3 2 = A2 s tocmai rela¸ia de demonstrat scris˘ sub forma (1). t a Solu¸ia a II-a (prof. Dumitru G˘leat˘, Ia¸i; Diana Timofte, elev˘, t a a s a condi¸ia z2 +z3 = 2 rezult˘ c˘ z3 = 2−z2 ¸i, deci, |z3 − 1| = = |2 − z2 − 1| t a a s a¸adar, egalitatea a 2-a din condi¸ie este superflu˘. Notând zk = ak + ibk s t a din z2 + z3 = 2 deducem c˘ a2 + a3 = 2 ¸i b2 + b3 = 0, iar din |z1 − 1| a s ob¸inem a2 − 2a1 + 1 + b2 = = a2 − 2a2 + 1 + b2 . Tinând seama de aceste r t 1 1 2 2 ¸ calcul direct, se arat˘ c˘ Re (z1 − z2 ) (¯1 − z3 ) = 0. a a z ¯ X.48. Se consider˘ planele paralele α si β aflate la a ¸ distan¸a h unul de cel˘ lalt si 4ABC echilateral inclus în t a ¸ A planul β. a) S˘ se afle locul geometric al punctelor M ∈ α pentru a care M A2 + h2 = MB 2 + MC 2 . B b) S˘ se determine M ∈ α astfel încât suma MA2 + a +MB 2 + MC 2 s˘ fie minim˘ . a a Viorel Cornea ¸i s Dan Stefan Marinescu, Hunedoara ¸ Solu¸ie. a) Fie M 0 = Prβ M; atunci MA2 = h2 + M 0 A2 t M´ ¸i analoagele, deci rela¸ia care caracterizeaz˘ pe M devine s t a 0 2 0 2 0 2 t˘ s M A = M B +M C . Fie D simetricul lui A fa¸a de BC ¸i fie a latura 4ABC. Aplicând teorema medianei în 4M 0 AD ¸i în 4M 0 BC s ¡ 0 2 ¡ 0 2 ¢ ¢ 0 2 0 2 2 4M P = 2 M A + M D − AD = 2 M B + M 0 C 2 − BC 2

de unde, dup˘ calcule, M 0 D2 = a2 . Atunci locul punctului M 0 este inclu a

de centru D ¸i raz˘ a. Se arat˘ u¸or c˘ orice punct de pe acest cerc apar¸ s a a s a t lui M 0 . Rezult˘ c˘ locul lui M este proiec¸ia locului lui M 0 pe planul α. a a t b) Dac˘ T este punctul lui Torricelli al 4ABC, avem: a ≥ 3h2 +

X.49. S˘ se arate c˘ sin3 x + sin3 y + sin3 z − 3 sin x sin y sin z ≥ a a 3 ≥ [sin x (1 − cos (y − z)) + sin y (1 − cos (z − x)) + sin z (1 − cos (x − 4 ∀x, y, z ∈ [0, π/3]. Marian Tetiv Solu¸ie. Func¸ia sinus este concav˘ pe intervalul [0, π]; aplicând inega t t a Jensen cu argumentele 3x, 3y, 3z ∈ [0, π], ob¸inem c˘ t a X

(M 0 A + M 0 B + M 0 C)2 (T A + T B + T C)2 ≥ 3h2 + , 3 3 s a cu egalitate dac˘ M 0 = O - centrul cercului circumscris ¸i, pe de alt˘ parte a Îns˘ 4ABC este echilateral, deci O = T ¸i atunci suma este minim˘ dac˘ M a s a a

MA2 + M B 2 + MC 2 = h2 + M 0 A2 + h2 + M 0 B 2 + h2 + M 0 C 2 ≥

Dup˘ rearanjarea termenilor în membrul drept ¸i împ˘r¸irea prin 4, ob¸in a s at t litatea dorit˘. Egalitate se ob¸ine pentru x = y = z. a t

sin 3x + sin 3y + sin 3z ≤ 3 sin (x + y + z) ⇔ X X sin x cos y cos z − 3 sin x sin y sin z 3 sin x − 4 sin3 x ≤ 3 X X X sin x − 3 sin x cos y cos z − 9 sin x 4 sin3 x − 12 sin x sin y sin z ≥ 3

a a X.50. Fie ak , bk , ck ∈ N, k ∈ 1, n; not˘ m cu f (p) num˘ rul tripletelor de submul¸imi (nu neap˘ rat nevide) cu reuniunea M = {1, 2, . . . , n}, or t a P P P disjuncte si astfel încât num˘ rul ¸ a ai + bi + ci − p s˘ fi a i∈M\A i∈M \B i∈M\C P xi = 0). Ar˘ ta¸i c˘ dac˘ f (0) = f (1) = f (2), atun a t a a de 3 (convenim ca i∈∅ . . pentru care ai + bi + ci . 3. Gabriel Dospinescu, student, B Solu¸ie. Vom folosi metoda descris˘ în articolul Combinatoric˘ ... t a a 2π publicat de autorul problemei în nr. 2/2003 al revistei. Fie ε = cos 3 avem c˘ a n X Y¡ (ai +bi )+ (ai +ci )+ ¢ i∈B i εi∈C εai +bi + εbi +ci + εci +ai =
i=1 A∪B∪C=M A∩B=B∩C=C∩A=∅

fapt care se ob¸ine desf˘când parantezele în stânga ¸i grupând terme t a s s t a εp = εp(mod 3) ¸i atunci, utilizând ipoteza, ob¸inem c˘ n Y¡ ¢ εai +bi + εbi +ci + εci +ai = f (0) + f (1) ε + f (2) ε2 .
i=1

Dac˘ f (0) = f (1) = f (2),produsul din stânga este zero, deci exist˘ i ∈ a a as a care εai +bi + εbi +ci + εci +ai = 0. Aceasta este posibil dac˘ ¸i numai dac˘

ai + bi (mod 3), bi + ci (mod 3) ¸i ci + ai (mod 3) reprezint˘ o permutare a s a 0, 1, 2 ¸i atunci 3 | ai + bi + bi + ci + ci + ai , deci 3 | ai + bi + ci . s

Clasa a XI-a

XI.46. Determina¸i A, B ∈ Mn (Z) pentru care det (A+B) = 2 si det (A t ¸ Cezar Lupu, elev, C Solu¸ie. Fie A, B ca în enun¸ ¸i fie P (X) = det (A + XB) ∈ Z [X], p t ts grad n. Din ipotez˘, P (1) = 2 ¸i P (3) = 5. Se ¸tie c˘, dac˘ P ∈ Z [X] a s s a a . . a − b; în cazul nostru, P (3) − P (1) . . sunt distincte, atunci P (a) − P (b) . . . . 2, absurd. În concluzie, nu exist˘ matrice cu propriet˘¸ile dorite. 3. a at ½ a, dac˘ i = j a , unde XI.47. Fie A ∈ Mn (R) matrice cu aij = b, dac˘ i 6= j a a ∈ Z. Ar˘ ta¸i c˘ A este inversabil˘ si determina¸i A−1 . / a t a a¸ t b Gheorghe Iu

Solu¸ie. Adunând toate liniile la prima ¸i apoi sc˘zând, pe rând, t s a din celelalte coloane, ob¸inem c˘ det A = [a + (n − 1) b] (a − b)n−1 6= 0 t a a a t a + (n − 1) b = 0 ⇒ = 1 − n ∈ Z, iar a − b = 0 ⇒ = 1 ∈ Z, situa¸ii cont b b Rezult˘ c˘ A este inversabil˘. Pentru determinarea inversei, fie A = (a − a a a unde I este matricea unitate, iar B matricea având toate elementele e Avem:

A2 = (a − b)2 I + 2b (a − b) B + b2 B 2 = 1 1 = (a − b)2 I + 2b (a − b) · [A − (a − b) I] + b2 · n · [A − (a − b b b h i = I · (a − b)2 − 2 (a − b)2 − bn (a − b) + A · [2 (a − b) + bn] = A = [2a + b (n − 2)] · I − (a − b) [a + b (n − 1)] · A−1 ⇒ 1 2a + b (n − 2) ·I − ·A A−1 = (a − b) (a + bn − b) (a − b) (a + bn − b) = [2a + b (n − 2)] · A − (a − b) [a + b (n − 1)] · I ⇒

XI.48. Se define¸te sirul (xn )n≥0 prin xn = x2 s ¸ n−1 − [xn−1 ], √ ¢ ¢ £ ¡ a a x0 ∈ 0, 1 + 5 /2 . S˘ se arate c˘ lim xn = 0. n→∞ C˘t˘lin Tig˘eru a a ¸ a Soli¸ie. Dac˘ x0 ∈ [0, 1), atunci [x0 ] = 0 ¸i se demonstreaz˘ u¸or pri t a s a s n a a c˘ xn = x2 ; prin urmare, lim xn = 0. Dac˘ x0 = 1, se observ˘ imediat a 0 n→∞ s ∀n ≥ 1, adic˘ lim xn = 0 ¸i în acest caz. a n→∞ √ ¶ µ µ 1+ 5 . Se arat˘ prin induc¸ie c˘ xn ∈ 0, a t a Presupunem c˘ x0 ∈ 1, a 2 ∀n ≥ 1. În plus, xn poate lua valorile x2 , 0 sau x2 − 1, dup˘ cum xn− a n−1 √ n−1 ¶ µ 1+ 5 xn−1 = 1, respectiv xn−1 ∈ 1, ; în fiecare caz, xn − xn−1 ≤ 0, 2 este descresc˘tor. Rezult˘ c˘ ¸irul este convergent ¸i fie l limita sa. Vom a a as s

c˘ (zn )n≥0 este m˘rginit. Apoi, fiindc˘ −an ≤ zn+1 − zn ≤ an , ∀n ≥ a a a ∞ ∞ ∞ P P P ak ≤ zn + ak , deci ¸irul yn = zn + s ak este monoton de zn+1 + ¶ k=n+1 k=n k=nµ ∞ P ¸i m˘rginit, adic˘ (yn )n≥0 este convergent. Îns˘ ¸irul s a a as ak este c
k=n n≥0

a |xn+1 − 2xn + xn−1 | + |xn+1 − 3xn + 2xn−1 | ≤ an , ∀n ≥ 1. S˘ se arate c este convergent. Paul Georgescu ¸i Gabriel P s Solu¸ie. Demonstr˘m întâi c˘, dac˘ (zn )n≥0 ¸i (an )n≥0 sunt ¸iruri t a a a s s ∞ P an < ∞, astfel încât |zn+1 − zn | ≤ an , ∀n ≥ 0, atunci (z reale cu n=1 n−1 n−1 P P convergent. Într-adev˘r, deoarece |zn | ≤ |z0 |+ a |zk+1 − zk | ≤ |z0 |+ a
k=0 k=0

, ∀n ≥ n0 (prin √ ¶ µ 1+ 5 de unde concluzia. S˘ presupunem deci prin absurd c˘ xn ∈ 1, a a 2 s a a t În acest caz, xn = x2 − 1, ∀n ∈ N∗ ¸i, trecând la limit˘ în aceast˘ rela¸i n−1 √ 1+ 5 c˘ l = a . Aceasta contrazice îns˘ faptul c˘ ¸irul este descresc˘to a a s a 2 încheie demonstra¸ia. t ∞ P ¸ XI.49. Fie (xn )n≥0 , (an )n≥0 siruri de numere reale astfel încât

c˘ exist˘ n0 ∈ N∗ astfel încât [xn0 ] = 0; atunci xn = x2 0 a a n

n−n0

n=

la 0, deci (zn )n≥0 este ¸ir convergent. s 1 Aplic˘m acest rezultat ¸irurilor zn = xn+1 − xn ¸i zn = xn+1 − 2xn a s s 2 convergen¸a lor; atunci (xn )n≥0 este convergent ca diferen¸a de ¸iruri con t t˘ s µ n XI.50. Fie n ∈ 2 N, iar f : R → R o func¸ie cu proprietatea c˘ f t a √ ≥ f ( n+1 xn y), ∀x, y ∈ R. S˘ se arate c˘ func¸ia este descresc˘ toare pe a a t a cresc˘ toare pe [0, ∞). (În leg˘tur˘ cu Problema 2819 din Crux Mathem a a a nr. 2/2003.) Titu Zvonaru, B Solu¸ie. Fie a, b ∈ [0, ∞) astfel încât a > b. Deoarece t √ x + x + ··· + x + y nx + y = ≥ n+1 xn y, ∀x, y > 0, n+1 n+1 √ nx + y încerc˘m s˘ g˘sim x, y astfel încât a = a a a , b = n+1 xn y. Prin s n+1 x trebuie s˘ fie solu¸ie a ecua¸iei nxn+1 − (n + 1) axn + bn+1 = 0. C a t t a t a g (x) = nxn+1 − (n + 1) axn + bn+1 , avem c˘ g este func¸ie continu˘ de = bn+1 − an+1 < 0 ¸i lim g (x) = ∞, deci ecua¸ia g (x) = 0 admite o un s t
n→∞

a a t x0 > a > 0; corespunz˘tor g˘sim pe y0 . În aceste condi¸ii, µ ¶ ´ ³ p nx0 + y f (a) = f ≥ f n+1 xn y0 = f (b) , 0 n+1 adic˘ f este cresc˘toare pe [0, ∞). a a

Dac˘ a, b ∈ (−∞, 0] cu a > b proced˘m asem˘n˘tor, cu observa¸ia c˘ în a a a a t a √ n nx + y n+1 x y, iar radicalul are sens dat fiind faptul c˘ n este par. a ≤ n+1

Clasa a XII-a

XII.46. S˘ se determine func¸ia f : R → R dac˘ (R, ∗) este gr a t a cu proprietatea c˘ simetricul oric˘ rui element x ∈ [−1, 1] se afl˘ în [− a a a x ∗ y = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. Ioan S˘c˘leanu a a Solu¸ie. Not˘m cu e elementul neutru al grupului ¸i cu x0 simetricul t a s x = x ∗ e, ∀x ∈ R, rezult˘ c˘ f (x) = x − f (e), ∀x ∈ R. Pentru x = e a a e e a f (e) = , deci f (x) = x− , ∀x ∈ R. Deoarece x∗x0 = e, avem c˘ f (x)+ 2 2 0 0 prin urmare x = 2e − x. Pentru x = 1, x = 2e − 1 ∈ [−1, 1], de unde e ∈ [ a a x = −1, x0 = 2e + 1 ∈ [−1, 1], de unde e ∈ [−1, 0]. R˘mâne c˘ e = 0, deci func¸ie care verific˘ toate condi¸iile din problem˘. t a t a

α β ¸i lim f (x) = +∞, adic˘ = a ¸i γ = 0, > 0. A¸adar, s s s a x→∞ δ δ αx + aδ f (x) = = (1 − a) x + a, ∀x ∈ R∗ + δ (am utilizat faptul c˘ rela¸ia α + β = γ + δ revine la α = (1 − a) δ. Cu a t x = y = 2 în condi¸ia de morfism ob¸inem f (4) = [f (2)]2 , rezult˘ c˘ t t a a 4 − 3a = (2 − a)2 ⇔ a2 − a = 0 ⇔ a ∈ {0, 1} .

XII.47. Fie G = (a, b), a, b ∈ R, iar "·" înmul¸irea numerelor reale. S˘ t ¢ ¡ mine a, b astfel încât R∗ , · ∼ (G, ·) printr-un izomorfism de forma f : = + αx + β , ∀x ∈ R∗ , cu α, β, γ, δ ∈ R. f (x) = + γx + δ Alexandru Blaga ¸i Ovidiu Pop, Sa s Solu¸ie. Deoarece (G, ·) este grup ¸i 1 este unitatea fa¸a de înmul¸ire, t s t˘ t a < 1 < b ¸i f (1) = 1 ⇔ α + β = γ + δ. s Dac˘ b ∈ R, fie x, y ∈ G, 1 < x < b, 1 < y < b. Cum (G, ·) este grup a c˘ xy < b2 ≤ b, de unde b2 ≤ b sau b ∈ (0, 1), ceea ce este în contradic¸ie a t Rezult˘ c˘ b ∈ R, deci b = +∞. a a / αδ − βγ Deoarece f 0 (x) = , func¸ia f este strict monoton˘ pe (0, ∞) t a (γx + δ)2 Cazul I. f strict cresc˘toare pe (0, ∞) ⇔ αδ−βγ > 0. Este necesar ca lim a

x→0

Convine doar a = 0. În concluzie, a = 0, b = +∞ ¸i f (x) = x, ∀x ∈ R∗ . s + Cazul II. f strict descresc˘toare pe (0, ∞) ⇔ αδ − βγ < 0. Urm˘m p a a 1 aceea¸i cale ¸i ob¸inem a = 0, b = +∞ ¸i f (x) = , ∀x ∈ R∗ . s s t s + x XII.48. Fie (G, ·) grup de element neutru e si x, y ∈ G penrtru care ¸ a) ∃k ∈ N∗ \ {1} a. î. xk = e; b) ∃p ∈ N∗ \ {1} a. i. xy = yp x. S˘ se arate c˘ : a a 1) xy n xk−1 = y np , ∀n ∈ N∗ ; 2) xy = yx ⇔ y n(p−1) = e, ∀n ∈ N∗ . Mihai Ha

s 2) Dac˘ xy = yx, atunci y p x = yx, deci y p = y ¸i prin urmare y p−1 = a a avem ¸i y n(p−1) = en = e, ∀n ∈ N∗ . Reciproc, dac˘ y n(p−1) = e, ∀n s particular y p−1 = e, deci xy = y p x = yp−1 · yx = e · yx = yx, ceea rezolvarea. XII.49. Se consider˘ numerele reale b > a ≥ 0, c ≥ 1 si func¸iil a ¸ t Z nb g (x) dx = d ∈ R. S˘ se arate c˘ siru a a¸ f, g : R+ → R+ astfel încât lim n→∞ na Z b 1 un = dx este convergent si s˘ se afle limita sa. ¸ a a c + f (x) + g (nx) D. M. B˘tine¸u - Giurgiu, B a t Solu¸ie. Din ipotezele problemei, avem c˘ t a 1 g (nx) 1 − = ≤ 0≤ c + f (x) c + f (x) + g (nx) [c + f (x)] [c + f (x) + g (nx)] a pentru x ∈ [a, b] ¸i n ∈ N∗ . Prin integrare, deducem c˘ s Z b Z b 1 0≤ − un ≤ g (nx) dx. c + f (x) a a Z Z b Îns˘ a 1 bn 1 g (nx) dx = lim g (t) dt = d · lim = 0, 0 ≤ lim n→∞ a n→∞ n an n→∞ n Z b 1 prin urmare exist˘ limita ¸irului (un )n≥1 , egal˘ cu a s a dx. c + f (x) a unde k ∈ N este fixat.

Solu¸ie. 1) Demonstr˘m afirma¸ia prin induc¸ie dup˘ n. Pentru n = 1, t a t t a = y p xxk−1 = y p xk = y p . Presupunem concluzia adev˘rat˘ pentru n ¸i s˘ o a a s a pentru n + 1; avem: ¡ ¢ xy n+1 xk−1 = (xy) yn xk−1 = y p x · y n xk−1 = yp y np = y (n+1)p .

XII.50. Fie s (n) suma cifrelor num˘ rului natural n. S˘ se calculeze li a a

n→

cifrelor cel pu¸in m. Într-adev˘r, s˘ presupunem c˘ exist˘ B cel mai mi t a a a a nenul al lui A cu s (B) < m. Cum s (iA) ≥ m, ∀i ∈ 1, 9 se impun a B ≥ 10A > 10m ; fie B = ar 10r + · · · + a1 · 10 + a0 , unde r ≥ m. Consider˘m C = B − 10r−m (10m − 1). Evident c˘ C < B ¸i A divide C. În plus, dac˘ ar−m < 9 atunci s (C) = a s a dac˘ ar−m = 9, atunci s (C) < s (B), prin urmare C este un num˘r mai a a B ¸i având propriet˘¸ile acestuia, absurd. R˘mâne deci c˘ s (nA) ≥ m, ∀n s at a a Acum, deoarece 11 {z . 1 | 10[lg n] − 1, iar 10[lg n] − 1 | n! fiindc˘ 10[lg n a | .. }
[lg n]

Gabriel Dospinescu, student, B Solu¸ie. Vom ar˘ta întâi c˘ orice multiplu nenul al lui A = | {z . 1 t a a 11 . . }
m

aplicând rezultatul demonstrat mai sus urmeaz˘ c˘ s (n!) ≥ [lg n]. Se ¸ a a s [lg n] s (n!) lim = ∞, prin urmare lim k = ∞. n→∞ lnk ln n n→∞ ln ln n

Solu¸iile problemelor pentru preg˘tirea concur t a din nr. 1 / 2004
A. Nivel gimnazial

G56. Fie m ∈ Z, n ∈ 2 Z + 1 fixate. S˘ se arate c˘ ecua¸ia nx + y = m a a t a are o unic˘ solu¸ie (x0 , y0 ) cu proprietatea c˘ |y0 | < |n| /2. a t Petru Asa Solu¸ie. Pentru existen¸a solu¸iei, s˘ observ˘m c˘ exist˘ q, r ∈ Z, 0 ≤ t t t a a a a |n| m = nq + r (din teorema împ˘r¸irii cu rest). Dca˘ 0 ≤ r < at a , lu˘m x0 = a 2 |n| Dac˘ a s a < r < n, lu˘m x0 = q + sgn (n) ¸i y0 = r − |n|; avem evident c˘ a 2 nx0 + y0 = n (q + sgn (n)) + r − |n| = nq + |n| + r − |n| = nq + r = iar |y0 | = |n| − r < |n| − |n| |n| = . 2 2

atunci n (x0 − x1 ) = y0 − y1 , de unde

Pentru demonstrarea unicit˘¸ii, fie înc˘ (x1 , y1 ) solu¸ie a ecua¸iei cu | at a t t |n| · |x0 − x1 | = |y0 − y1 | ≤ |y0 | + |y1 | < |n|

¸i cum |x0 − x1 | ∈ N, în mod necesar trebuie s˘ avem |x0 − x1 | = 0, adic˘ s a a apoi y1 = y0 .

G57. Un seic a l˘ sat mo¸tenire celor doi fii ai s˘ i cinci c˘ mile, cu c ¸ a s a a unul s˘ primeasc˘ jum˘ tate, iar cel˘ lalt o treime. Mo¸tenitorii nu si-au put a a a a s ¸ averea, a¸a c˘ au apelat la un în¸elept care trecea pe acolo, c˘ lare pe o c˘ m s a t a a a procedat în¸eleptul? t Câte probleme asem˘ n˘ toare mai putem formula (în care mo¸tenirea a a s c˘ mile, iar fiii primesc a p-a si a q-a parte)? a ¸ Gabriel P Solu¸ie. Problema este clasic˘, dar cu 3 fii ¸i 17 c˘mile. Totul se b t a s a 1 1 5 faptul c˘ + = 6= 1. În¸eleptul a¸eaz˘ c˘mila sa lâng˘ cele cinci l˘sate a t s a a a a 2 3 6 1 1 a a a de ¸eic. Primul fiu ia din cele 6 c˘mile, adic˘ 3; al doilea ia , adic˘ 2 s 2 3 în¸eleptului îi r˘mâne c˘mila sa. t a a Pentru a formula alte asemenea probleme, trebuie s˘ g˘sim trei num a a 1 n 1 . Evident c p, q, n astfel încât p ¸i q s˘ divid˘ n + 1, iar + = s a a p q n+1 n 1 1 1 1 5 m˘car unul cu inegalitate strict˘; atunci a a = + ≤ + = ,d n+1 p q 2 3 6 Considerând cazurile posibile, ob¸inem c˘ (n, p, q) ∈ {(5, 2, 3) ; (3, 2, 4)}, t a în ipoteza p ≤ q. Afar˘ de problema dat˘, mai putem formula înc˘ una. a a a

Generalizare (Petru Asaftei, Ia¸i). Dac˘ în¸eleptul are r c˘mile, r s a t a formula o infinitate de probleme. Mai precis, pentru p, q ≥ 2 numere natu ¶ µ 1 1 ∗ p + q 6= 4, vom determina n, r ∈ N , p - n, q - n, astfel încât + (n p q

¶ 1 1 n pq 1 1 + (n + r) = n ⇔ + = ⇔ Dac˘ (p, q) = 1, atunci a p q p q n+r n . Deoarece (pq − p − q, pq) = 1, avem r = k (pq − p − q), n + r = p n+r a k (p + q), cu k ∈ N∗ , k nefiind multipli de p sau q. Dac˘ (p, q) = d > p1 q1 d2 − p1 d − q1 d p1 q1 d − p1 − q1 pq − p − q = , cu (p1 , q1 ) = 1. = pq p1 q1 d2 p1 q1 d (p1 q1 d − p1 − q1 , p1 q1 d) = 1, atunci r = k (p1 q1 d − p1 − q1 ), n + r = n = k (p1 + q1 ), cu k ∈ N∗ , k nefiind multiplu de p sau q. Condi’tia p + q 6= cazul p = q = 2, care ar conduce la n + r = n ⇔ r = 0. G58. S˘ se rezolve în N2 ecua¸ia 2x + 1 = 5y . a t Irina Musta¸a, elev˘, ¸i Valentina Blen t˘ a s Solu¸ie. Dac˘ x, y sunt ambele pare, x = 2p ¸i y = 2q, p, q ∈ t a s 2x + 1 = 4p + 1 = (3 + 1)p + 1 = M3 + 2, iar 5y = 25q = (M3 + 1)q = M a 2x + 1 6= 5y . Dac˘ x, y sunt ambele impare x = 2p + 1, y = 2q + 1, p, q ∈ 2x + 1 = 2 6= 5y pentru p = 0 ¸i 2x + 1 = 2 · 4p + 1 = M8 + 1, 5y = 5 · 25q = s s a deci 2x + 1 6= 5y ¸i pentru p ≥ 1. Dac˘ x = 2p + 1, y = 2q, p, q ∈ 2x +1 = 2·4p +1 = 2 (M3 + 1)+1 = M3 iar 5y = M3+1, deci 2x +1 6= 5y . pentru x = 2p, y = 2q + 1, p, q ∈ N, avem în cazul p ≥ 2 c˘ 2x + 1 = 4p + 1 a iar 5y = M8 + 5, adic˘ 2x + 1 6= 5y . Dac˘ p ≤ 1, prin verific˘ri ob¸inem un a a a t a ecua¸iei (2, 1). t µ

G59. Fie A = {n ∈ N∗ | s (2000n) + s (2002n) = 2s (2001n)}, unde pri notat suma cifrelor lui x. Demonstra¸i c˘ orice num˘ r natural nenul are u t a a ce apar¸ine lui A. t Gabriel Dospinescu, student, B Solu¸ie. Not˘m N (k, p) = 11 {z . 100 {z . 0 ; atunci pentru orice p > t a . . }| . . } |
p k p k+3 p−3

s (2000 · N (k, p))+s (2002 · N (k, p)) = 2p+6+4 (p − 3)+6 = 6p = 2s (2001

2001 · N (k, p) = 22233 {z . 311100 {z . 0, deci | .. } | .. }
p−3 k

k ∈ N avem c˘ 2000 · N (k, p) = 22 {z . 200 {z . 0, 2002 · N (k.p) = 22244 {z . 42 a | .. } | . . }| . . }

adic˘ N (k, p) ∈ A. Fie acum m ∈ N∗ oarecare; considerând numerele 1, 1 a conform principiului cutiei rezult˘ c˘ putem g˘si i < j astfel încât m a a a diferen¸a 11 {z . 1 − 11 {z . 1, deci m | N (j − i, i) ceea ce încheie solu¸ia. t | .. } | .. } t
j i

G60. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a, b, c ∈ (0, ∞) are loc a a ab (a + b)2 + bc (b + c)2 + ca (c + a)2 ≤

4abc 1 + . 4 (a + b) (b + c) (c + a)

Gabriel Dospinescu, student, B

Solu¸ie. S˘ observ˘m c˘ t a a a 4abc 2 [(a+b) (b+c) (c+a) − ab (a+b) − bc (b+c) − ca = (a + b) (b + c) (c + a) (a + b) (b + c) (c + a) ¢ ¡ 2 ¢ ¡ ¢ ¡ 2 a + bc (b + c) + b + ac (a + c) + c2 + ab (a + b) = =2− (a + b) (b + c) (c + a) µ c a a b b b a c c c a + + + + + =2− a+b b+c a+b a+c b+c a+b b+c a+c c+a b+c c+a " µ ¶µ ¶ bc b c c a ab a b = 2− − − + + + + − a+b b+c c+a a+b b+c c+a (a+b)2 (b+c)2 Aplic˘m inegalitatea mediilor numerelor a a c˘ror sum˘ este 3; ob¸inem c˘ a a t a µ ¶µ ¶ b c c a 9 a b + + + + ≤ . a+b b+c c+a a+b b+c c+a 4

a b c b c + + ¸i s + a+b b+c c+a a+b b+

Înlocuind în identitatea demonstrat˘, ob¸inem concluzia. Egalitatea e a t atunci când dou˘ dintre numerele a, b, c sunt egale. a G61. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a, b, c ∈ (0, ∞) are loc a a p µ ¶ 3 √ (a2 +b2 )(b2 +c2 )(c2 +a2 ) a+b b+c c+a (a+b)(b+c + + ≥ 27 ≥ 54 2 c a b abc abc Marian Tetiv Solu¸ie. Prima inegalitate se scrie succesiv t p √ [ab (a+b) + bc (b+c) + ca (c+a)]3 ≥ 54 2 a2 b2 c2 (a2 +b2 ) (b2 +c2 ) (c2 + p √ ¡ ¢ ¡ ¢¤3 £ ¡ 2 2¢ ≥ 54 2 a2 b2 c2 (a2 +b2 ) (b2 +c2 ) a b +c + b a2 +c2 + c a2 +b2

fapt care rezult˘ prin înmul¸irea membru cu membru a inegalit˘¸ilor a2 + a t at b2 + c2 ≥ 2bc, c2 + a2 ≥ 2ac. În ce prive¸te a douap s inegalitate, ce rezult˘ prin înmul¸irea membru cu a t p p inegalit˘¸ilor cunoscute 2 (a2 + b2 ) ≥ a+b, 2 (b2 + c2 ) ≥ b+c, 2 (c2 + at Egalitatea se atinge pentru a = b = c. G62. Fie ABCD un patrulater convex în care se poate înscrie p˘ tratu a de centru O (M ∈ (AB), N ∈ (BC), P ∈ (CD), Q ∈ (AD)). S˘ s a √ AB + BC + CD + DA ≥ 2 (AO + BO + CO + DO). Când are loc egali Lucian Tu¸escu, Craiova ¸i Ioan Serdean t s ¸

Pentru a demonstra aceast˘ inegalitate, vom intercala între cele dou˘ ca a ¡ ¢¡ ¢¡ a ¢ 27abc a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 . Faptul c˘ a ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢¤3 ¢¡ ¢¡ £ ¡ 2 ≥ 27abc a2 + b2 b2 + c2 c a b + c2 + b a2 + c2 + c a2 + b2 ¡ ¢ ¡ ¢ rezult˘ din inegalitatea mediilor aplicat˘ numerelor a b2 +c2 , b a2 +c2 ¸i a a s Apoi, avem p √ ¢¡ ¢¡ ¢ ¡ 27abc a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 ≥ 54 2 a2 b2 c2 (a2 + b2 ) (b2 + c2 ) (c2 ¢¡ ¢¡ ¢ ¡ 2 a + b2 b2 + c2 c2 + a2 ≥ 8a2 b2 c2 ,

Solu¸ie. Conform inegalit˘¸ii lui Ptolomeu aplicat˘ în patrulaterul AM t at a √ a 2 (AQ + AM ) ≥ a · AO, u AQ · MO + AM · OQ ≥ AO · MQ, adic˘ a 2 √ latura p˘tratului M N P Q; prin urmare, AQ + AM ≥ 2 · AO. Scriin a trei inegalit˘¸i analoage ¸i adunându-le, urmeaz˘ concluzia. Egalitatea ar at s a cele patru patrulatere în care s-a aplicat Ptolomeu sunt inscriptibile, fa întâmpl˘ dac˘ ABCD este dreptunghi. Îns˘ în ABCD trebuie s˘ se po a a a a p˘tratul MNP Q, deci ABCD este el însu¸i p˘trat. a s a A Justificare: ABCD - dreptunghi, M N P Q - p˘trat a ⇒ ABCD - p˘trat. a ) \ \ m(M N B) + m(CN P ) = 90◦ M \ \ ⇒ BM N ≡ CN P \ \ m(MN B) + m(NMB) = 90◦ ) \ \ m(BMN ) + m(AMQ) = 90◦ \ \ ⇒ BM N ≡ AQM \ \ m(AM Q) + m(AQM ) = 90◦ Consider˘m 4N CP , 4MBN ¸i 4QAM a s b b b (m(A) = m(B) = m(C) = 90◦ )

B

N

¾ [N P ] ≡ [M N ] ≡ [MQ] IU ⇒ 4N CP ≡ 4M BN ≡ 4QAM ⇒ \ \ \ CN P ≡ BM N ≡ AQM ¾ [BN ] ≡ [AM] ⇒ ⇒ [BC] ≡ [AB] ⇒ ABCD - p˘trat. a [N C] ≡ [MB] b b G63. În 4ABC cu m(A) = 10◦ si m(B) = 100◦ construim M ∈ ¸ \ \ \ = 40◦ si m(N BC) = 75◦ . S˘ se afle m(AM ¸ a N ∈ (AC) astfel ca m(MCB) Octavian Bondo \ Solu¸ie. Fie P ∈ (AC) astfel încat m(P BC) = 40◦ . Ob¸inem atunci 4 t t cel, deci [BP ] ≡ [BC], apoi 4MBC isoscel cu [BM ] ≡ [BC], de unde [BP \ \ s Îns˘ m(M BP ) = 60◦ , deci 4MBP este echilateral ¸i [M P ] ≡ [MB], iar m(B a Pe de alt˘ parte, tot din congruen¸e de unghiuri, 4N P B este isoscel cu [N P a t \ \ a prin urmare [N P ] ≡ [P M ] ¸i cum m(N P M) = 50◦ , g˘sim m(NMP ) = 65 s ◦ ◦ ◦ ◦ \ m(AM N ) = 180 − 65 − 60 = 55 . G64. Prin punctul P al laturii (AC) a 4ABC A se duc paralele la medianele AA0 si CC 0 , care inter¸ secteaz˘ laturile (BC) si (AB) în E, respectiv F . a ¸ F ¸ Fie {M} = EF ∩ AA0 , {N } = EF ∩ CC 0 , iar L si Q L mijloacele segmentelor [F P ], respectiv [P E]. S˘ se C´ a 0 0 M arate c˘ dreptele ML, N Q si A C sunt concurente. a ¸ G N Andrei Nedelcu, Ia¸i s S Solu¸ie. Fie G centrul de greutate al 4ABC t ¸i {T } = P E ∩ CC 0 . Deoarece T N k P F , avem s B A´ EN ET ET GA0 1 = . Îns˘ a = = , de unde 2EN = NF TP TP GA 2 = N F . Analog se arat˘ c˘ 2MF = ME, prin urmare F M = MN = N E. a a

PC PE FS C 0F = = 0 = , deci F S = 0 AA CA AC AA0 2 F P ES este paralelogram. În 4F SP , M se afl˘ pe mediana din F la de a 3 M este centrul de greutate al 4F SP ¸i atunci SM este median˘ ¸i va tre s as Analog, Q ∈ SN , de unde concluzia. F S k AA0 , S ∈ A0 C 0 ; atunci

G65. Fie SABCD o piramid˘ cu baza ABCD dreptunghi, M proie a pe SB si N proiec¸ia lui C pe SA, iar {P } = AM ∩ N B. Stiind c˘ M ¸ t ¸ a N ∈ (SA), s˘ se arate c˘ N P · SA · M B = SM · AN · P B. a a Daniel Stefan Ninu, ¸ Solu¸ie. Fie {O} = AC ∩ BD ¸i a = OA = OB = OC = OD t s c˘ N O = MO = a, ce mediane corespunz˘toare ipotenuzelor în triungh a a tunghice. Prin urmare, punctele A, B, M , N apar¸in sferei de centru O t Îns˘ cele patru puncte sunt coplanare, iar un plan taie o sfer˘ dup˘ un cer a a a trulaterul ABMN este inscriptibil. Atunci 4N P A ∼ 4MP B ¸i 4N P M s NP NA PM MN NP P M N de unde = , respectiv = , prin urmare · = MP MB PB AB MP P B M MB · NP MN MN = . Pe de alt˘ parte, 4SM N ∼ 4SAB, deci a adic˘ a AB PB · NA AB Comparând ultimele dou˘ rela¸ii, rezult˘ concluzia. a t a

B. Nivel liceal

L56. Fie ABCD patrulater convex si {P } = AB ∩ CD, {Q} = A ¸ Consider˘ m J ∈ (AQ), L ∈ (BQ), K ∈ (DP ), N ∈ (AP ) astfel încât Q a QL = CB, P K = DC si P N = AB. S˘ se arate c˘ JL k N K. ¸ a a Carmen Nejn Solu¸ie. Fie M ∈ Int ABCD, avem: t Q SMAD + SM BC = AD · d (M, AD) BC · d (M, BC) + = 2 2 QJ · d (M, QJ) QL · d (M, QL) = + = J 2 2 D = SMJQ + SMQL = SQJL + SM JL
L

¸i cum SQJL este constant˘, locul geometric al s a C punctelor M pentru care SMAD + SMBC = k este o por¸iune dintr-o dreapt˘ d paralel˘ cu JL. Analog se t a a M arat˘ c˘ locul geometric al punctelor M pentru care a a BN SMAB + SMCD = k0 este o por¸iune dintr-o dreapt˘ A t a 1 d0 paralel˘ cu N K. Luând k = k0 = SABCD cele dou˘ locuri geometri a a 2 prin urmare JL k N K.

Not˘. Solu¸ie corect˘ au dat urm˘torii elevi: Andrei-Codru¸ Onofre a t a a t Rotaru, Cosmin-Alexandru Spînu.

L57. Fie 4ABC înscris în cercul C si punctele D ∈ (CB, D0 ∈ (BC a ¸ \ ≡ ABC, BAD0 ≡ ACB. Se mai consider˘ cercul C1 tangent la AD a CAD \ \ \

C, cercul C2 tangent la AD0 , CD0 si la C, iar {E} = C1 ∩[BD], {F } = C2 ∩ ¸ se arate c˘ cercul circumscris 4AEF si cercul înscris în 4ABC sunt co a ¸ Neculai Roman, Mirce Solu¸ie. Fie {N } = AD ∩ C1 , {M1 A} = AD ∩ C. t \ \ Avem c˘ CAD ≡ ABC ≡ AMC, deci [AC] ≡ [M C]. a \ Aplic˘m teorema lui Casey cercurilor cele A, C, M (dea C1 t generate) ¸i C1 , tangente interior cercului C; ob¸inem s succesiv: AC · M N + AN · M C = AM · CE ⇔ AC · MN + AN · AC = AM · CE ⇔ AC (M N + AN ) = AM · CE ⇔ AC = CE.

N B E D

Rezult˘ c˘ 4ACE este isoscel, deci mediatoarea lui [AE] a a \ M este bisectoarea unghiului ACB. Analog se arat˘ c˘ a a \ de unde concluzia. mediatoarea lui [AF ] este bisectoarea lui ABC,

L58. Pe muchiile (Ox, (Oy si (Oz ale unui triedru oarecare se consider ¸ A, L ∈ (Ox, B, M ∈ (Oy si C, N ∈ (Oz astfel încât OA = OB = OC = ¸ \ \ = OM = ON = b (a < b). Not˘ m α = m(Oy, Oz), β = m(Oz, Ox), γ = m a si {P } = (AMN ) ∩ (BN L) ∩ (CLM), {Q} = (LBC) ∩ (M CA) ∩ (N A ¸ calculeze distan¸a P Q în func¸ie de a, b, α, β, γ. t t Temistocle Bî Solu¸ie. t Existen¸a punctului P (ca ¸i t s a lui Q) se arat˘ u¸or; a s într-adev˘r, a z (AMN ) ∩ (BN L) = N X, unde {X} = AM ∩ BL, N iar N X ∩ (CLM) = {P }. − → Not˘m OA = rA etc. În planul (AM N ) putem a C scrie − → −→ − −→ − P AP = λAM + µAN ⇔ B O rP − rA = λ (rM − rA ) + µ (rN − rA ) ⇔ A X rP = (1 − λ − µ) rA + λrM + µrN . (1)
L

Motive de simetrie ne sugereaz˘ s˘ consider˘m λ = λ0 = λ00 ¸i µ = a a a s ¸i s˘ c˘ut˘m λ, µ pentru care au loc egalit˘¸ile precedente. Egalând co s a a a at corespunz˘toare versorilor u1 , u2 , u3 , ob¸inem sistemul a t (1 − λ − µ) a = µb = λb, λb = (1 − λ − µ) a = µb,

Notând cu u1 , u2 , u3 versorii pe (Ox, (Oy ¸i (Oz, rela¸iile (1) ¸i (2) se po s t s ¡ ¢ 0 0 rP = (1 − λ − µ) au1 + λbu2 + µbu3 = 1 − λ − µ au2 + λ0 bu3 + µ0 ¡ ¢ = 1 − λ00 − µ00 au3 + λ00 bu1 + µ00 bu2 .

Procedând similar în planele (BN L) ¸i (CLM) x s ob¸inem ¸i rela¸iile t s t ¡ ¡ ¢ ¢ rP = 1 − λ0 − µ0 rB + λ0 rN + µ0 rL , rP = 1 − λ00 − µ00 rC + λ00 rL + µ

µb = λb = (1 − λ

care are solu¸ia unic˘ λ = µ = t a

a . Ca urmare, rela¸iile (3) devine t 2a + b − − → ab rP = OP = (u1 + u2 + u3 ) . 2a + b ab (u1 + u2 + u3 ) . a + 2b

În mod analog, în privin¸a punctului Q g˘sim t a − − → rQ = OQ =

În sfâr¸it, avem urm˘toarele s a ¶ µ − − → ab ab − (u1 + u2 + u3 ) , PQ = a + 2b 2a + b µ ¶2 − − − − → → ab ab 2 PQ = PQ · PQ = (u1 + u2 + u3 ) (u1 + u2 + u − a + 2b 2a + b = deci a2 b2 (a − b)2 (3 + 2 cos α + 2 cos β + 2 cos γ) , (a + 2b) (2a + b)

L59. Care este probabilitatea ca latura si diagonalele unui romb, luat ¸ plare, s˘ fie laturile unui triunghi? a Petru M Solu¸ie. Proprietatea de a putea construi un triunghi cu laturile c t cu latura ¸i diagonalele unui romb este adev˘rat˘ sau nu pentru toate s a a din plan dintr-o clas˘ de romburi asemenea. Este suficient s˘ rezolv˘m a a a pentru romburile a c˘ror laturi au lungimea egal˘ cu 1. Un asemenea a a determinat de unghiul pe care îl formeaz˘ diagonala cea mai lung˘ cu a a laturile rombului; not˘m m˘sura acestui unghi cu x. Mul¸imea cazuril a a t ³ πi este D = 0, . D 4 Din triunghiul BCD, conform teoremei cosinusului, avem d2 = BD2 = BC 2 + DC 2 − 2 BC CD cos 2x = 1 = 2 − 2 cos 2x = 4 sin2 x ⇒ d1 = 2 sin x.

p ab (a − b) PQ = p 3 + 2 (cos α + cos β + cos γ). (a + 2b) (2a + b)

180 −2 x Analog, din 4ABC, se ob¸ine c˘ d2 = AC = 2 cos x. t a √ π rezult˘ c˘ d1 = 2 sin x ≤ 2 ¸i A a a s Din 0 < x ≤ 4 √ d2 = 2 cos x ≥ 2. Dintre numerele l = 1, d1 = 2 sin x, d2 = 2 sin x cel este d2 . Putem construi un triunghi cu laturile având aceste lungimi, dac x dac˘ l + d1 > d2 ⇔ 1 + 2 sin x > 2 cos x. Notând tg = t, avem a 2 Ã √ 2 7−2 π 4t 1−t 2 1+ , > ⇔ 3t + 4t − 1 > 0 ⇔ x ∈ 2 arctg 2 2 1+t 1+t 3 4

# √ 7−2 π Domeniul valorilor posibile este D0 = 2 arctg , . Proprietatea c 3 4 √ √ 7−2 7−2 π 8 arctg − 2 arctg mes D0 4 3 3 =1− = . p= π mes D π 4 ¸ a L60. Fie A1 A2 . . . An si B1 B2 . . . Bn ( n > 2) dou˘ poligoane înscrise cerc de centru O si având centrele de greutate tot în O. S˘ se arate c˘ pu ¸ a a merota vârfurile poligonului A1 A2 . . . An pentru a ob¸ine un nou poligon Ai1 t în care Aij 6= Bj pentru j ∈ {1, 2, . . . , n}. Gabriel Dospinescu, student, B Solu¸ie. Trebuie s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ o permutare σ ∈ Sn astfel încât A t a aa a a pentru i ∈ M = {1, 2, . . . , n}. S˘ definim matricea T = (tij )i,j∈M , tij a Vom ar˘ta c˘ sumele elementelor de pe orice linie ¸i coloan˘ în T sunt ega a a s a presupune c˘ poligoanele sunt înscrise în cercul unitate (O fiind origine a complex) ¸i fie ai , bi afixele punctelor Ai , Bi . Suma elementelor de pe s matricea T este n n n n ´ X X³ X X |ai | + |bj |2 − ai¯j − ai bj = 2n − ai b |ai − bj |2 = ¯ bj − ai ¯
j=1 j=1 j=1 j=1 j=1

Ã

Analog, suma elementelor de pe coloana j a matricei T este 2n. S˘ presu a pentru orice permutare σ ∈ Sn exist˘ i astfel încât tiσ(i) = 0. Vom spune a a t Ri place linia Sj " dac˘ elementul de la intersec¸ia liniei si coloanei est matricea T . Rezult˘ c˘ nu putem asocia câte o linie distinct˘ fiec˘rei colo a a a a încât coloanele respective s˘ plac˘ liniile asociate lor. Deci, din lema m a a rezult˘ c˘ exist˘ k > 0 ¸i k coloane ce plac cel mult k − 1 linii. Prin per a a a s linii ¸i coloane, putem presupune c˘ aceste linii ¸i coloane sunt primele din s a s T . S˘ facem suma elementelor dreptunghiului determinat de aceste k − a k coloane. În dreptunghiul determinat de primele k coloane ¸i ultimele s linii avem numai zerouri (c˘ci cele k coloane nu plac nici una dintre liniil a . . . , n), deci suma elementelor din dreptunghi este egal˘ cu suma element a primele k coloane, adic˘ 2nk. Pe de alt˘ parte, evident, suma este cel mul a a elementelor de pe primele k − 1 linii, adic˘ 2n (k − 1). Deducem c˘ 2n (k − a a contradic¸ie. t L61. Fie n ≥ 3. S˘ se determine maximul expresiei a

(am folosit faptul c˘ centrul de greutate al poligonului B1 B2 . . . Bn es a n P bj = 0).

E = x3 x2 + x3 x2 + · · · + x3 x2 + (n − 1)2(n−1) x3 x3 · · · x3 , 1 2 2 3 n 1 1 2 n când numerele nenegative x1 , x2 , . . . , xn au suma 1. Gabriel Dospinescu, student, B 3 2 t Solu¸ie. Pentru x1 = , x2 = , xk = 0, ∀k ∈ 3, n, ob¸inem pentru E t 5 5 2 3 2 3 108 108 = 5 , deci maximul cerut este cel pu¸in . S˘ demonstr˘m c a a t 3125 5 3125

108 . Fie x1 , x2 , . . . , xn ≥ 0 cu suma 1, fixate. Permu lui E este cel mult 3125 at variabilele, putem presupune c˘ x1 = max xk . Conform inegalit˘¸ii mediil a s 3 5 x (x2 + · · · + x1 x1 x1 x2 + · · · + xn x2 + · · · + xn 1 + + + + ≥5 1= 3 3 3 2 2 33 22 deci este suficient s˘ demonstr˘m c˘ a a a Îns˘ a

x3 (x2 + · · · + xn )2 ≥ x3 x2 + · · · + x3 x2 + (n − 1)2(n−1) x3 x3 · · · x3 1 1 2 n 1 1 2 n

unde de fiecare dat˘ am folosit faptul c˘ x1 = max xk . În aceste condi¸ii a a t demonstra (1) este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ a aa a x3 x2 x3 ≥ (n − 1)2(n−1) x3 x3 · · · x3 . 1 1 2 n

¡ ¢ x3 (x2 + · · · + xn )2 ≥ 2 x3 x2 x3 + · · · + x3 xn−1 xn + x3 x2 + x3 x2 ≥ 1 1 1 1 2 1 n ¡ 3 ¢ ¡ 3 2 ¢ 3 3 2 ≥ x1 x2 x3 + · · · + x1 xn−1 xn + x2 x3 + · · · + xn−1 xn + x3 x2 + 1 2 ¡ 3 2 ¢ 3 3 2 3 2 3 2 ≥ x1 x2 x3 + x1 x2 + x2 x3 + · · · + xn−1 xn + x1 xn ≥ ¡ ¢ ≥ x3 x2 x3 + x3 x2 + x3 x2 + · · · + x3 x2 + x3 x2 , 1 1 2 2 3 n−1 n n 1

µ ¶ 1 x2 + x3 Pentru n = 3, aceasta se scrie x2 x3 ≤ ¸i rezult˘ din x2 x3 ≤ s a 4 2 pentru n > 3, (2) se scrie sub forma 1 x2 x2 x3 · · · x3 ≤ 2 3 4 n (n − 1)2(n−1) ¸i rezult˘ din s a ¶2(n−1) µ x2 + x3 + · · · + xn 1 2 2 2 3 3 x2 x3 x4 · · · xn ≤ (x2 x3 · · · xn ) ≤ ≤ n−1 (n − 1) Rezolvarea este astfel încheiat˘. a L62. Rezolva¸i ecua¸ia 2x2 = y (y + 1); x, y ∈ N. t t

Mircea Bî s Solu¸ia I. Cazul y = 2h, h ∈ N. Ecua¸ia dat˘ devine x2 = h (2h + 1) ¸ t t a (h, 2h + 1) = 1, urmeaz˘ c˘ h, 2h + 1 sunt p˘trate perfecte, adic˘ ∃m, a a a a h = n2 ¸i 2h + 1 = m2 . De aici rezult˘ c˘ m ¸i n trebuie s˘ satisfac˘ ecua s a a s a a iar solu¸iile ecua¸iei ini¸iale sunt date de t t t m2 − 2n2 = 1, y = 2n2 .

x = mn,

Observ˘m c˘ (3, 2) este cea mai mic˘ solu¸ie nebanal˘ a ecua¸iei (1) ¸i, a a a t a t s este cunoscut, solu¸iile ecua¸iei (1) în N sunt perechile (mk , nk )k∈N cu t t · · ¸ √ ´k ³ √ ´k ³ √ ´k 1 ³ 1 ³ √ 3+2 2 − 3− mk = 3+2 2 + 3−2 2 , nk = 2 2 2

În conformitate cu (2), solu¸iile ecua¸iei date, în cazul y par, sunt perechile ( t t unde · ¸ · 2k ³ 2k 2k ³ √ ´ √ ´ √ √ ´ 1 ³ 1 ³ xk = √ 3+2 2 − 3−2 2 , yk = 3+2 2 + 3−2 4 4 2

Cazul y = 2l − 1, l ∈ N∗ . Urm˘m calea din cazul precedent. Ecua¸ia di a t scrie x2 = l (2l − 1). Deoarece (l, 2l − 1) = 1, aceste numere sunt de form 2l−1 = n2 . Rezult˘ c˘ m ¸i n verific˘ urm˘toarea ecua¸ie Pell conjugat˘ ec ¯ a a ¯ s ¯ a a t a iar pentru ecua¸ia dat˘ avem t a 2m2 − n2 = 1, ¯ ¯ x = m n, ¯¯ y = 2m2 − 1. ¯

Cum (1, 1) este cea mai mic˘ solu¸ie nebanal˘ a ecua¸iei (5), solu¸iile aces a t a t t sunt perechile (mk , nk )k∈N cu ¯ ¯ mk = mk + nk , ¯ nk = mk + 2nk , ¯

unde (mk , nk )k∈N sunt solu¸iile ecua¸iei (1) date de rela¸iile (3) (T. An t t t D. Andrica - Asupra rezolv˘ rii în numere naturale a ecua¸iei ax2 − by 2 a t 4/1980, p. 146-148). Tinând seama de (6), ecua¸ia din enun¸ are, în cazu ¸ t t solu¸iile (¯k , yk )k∈N cu t x ¯ xk = (mk + nk ) (mk + 2nk ) , ¯ yk = 2 (mk + nk )2 − 1, ¯

unde mk , nk sunt date de (3). s x ¯ În concluzie, mul¸imea solu¸iilor este format˘ din (xk , yk )k∈N ¸i (¯k , yk ) t t a yk , xk , yk date de (4), (7) ¸i (3). ¯ ¯ s Solu¸ia II. Observ˘m c˘ ecua¸ia dat˘ admite solu¸iile banale x = t a a t a t x = y = 1. C˘ut˘m solu¸iile (x, y) cu x, y ∈ {0, 1}. a a t / s Cazul y = 2h, h ∈ N∗ . Ca mai sus, ∃m, n ∈ N∗ astfel încât h = n2 ¸i 2h deci m, n satisfac rela¸ia 2n2 + 1 − m2 . Rezult˘ c˘ m este impar ¸i n t a a s t a adic˘ m = 2k + 1, n = 2l cu k, l ∈ N∗ . Înlocuind în rela¸ia precedent˘ a 2l2 = k (k + 1). A¸adar, dac˘ (x, y) este o solu¸ie nenul˘ a ecua¸iei date s a t a t atunci exist˘ o alt˘ solu¸ie nenul˘ (l, k) astfel încât a a t a x = 2l (2k + 1) ,

y = 8l2 ,

¸i x > l, y > k. s

Cazul y = 2h + 1, h ∈ N . Procedând asem˘n˘tor, dar dup˘ calcule a a a complicate, ajungem la concluzia c˘ pentru orice solu¸ie nebanal˘ (x, y) a t a date, cu y impar, exist˘ o solu¸ie nenul˘ (u, v) a acesteia astfel încât a t a x = (4u + 2v + 1) (2u + 2v + 1) , y = (4u + 2v + 1)2

¸i x > u, y > s

Rezult˘ c˘ oricare ar fi o solu¸ie (x, y) a ecua¸iei date diferit˘ de (0, 0 a a t t a dup˘ un num˘r finit de pa¸i în care se g˘sesc, recursiv, solu¸ii mai mici de a a s a t prin rela¸ii de tipul (1) sau (2), vom ob¸ine solu¸ia (1, 1) . Cu alte cuvinte, t t t ∞ S S a solu¸iilor este dat˘ de S = {(0, 0)} ∪ t a Sn , unde S0 = {(1, 1)} n=0 n¡ ´ ¢ ³ 2i (2j + 1) , 8i2 , (4i + 2j + 1) (2i + 2j + 1) , (4i + 2j + 1)2 | (i, j) ∈ S s s Mai observ˘m c˘ Sm ¸i Sn sunt disjuncte pentru m 6= n ¸i card (Sn ) = 2n a a

afl˘ dou˘ elemente egale cu 1, deci s = j. Totodat˘, pe coloana j nu se a a a elemente egale cu 1, deci s = i. Rezult˘ i = j, adic˘ eventualele elemente a a lui E sunt pe diagonala principal˘. Evident E 6= On deoarece G este netr a presupune acum c˘ elementele nenule ale lui E sunt ei1 j1 = 1, . . . , eir jr = a Fie A ∈ G oarecare; A = (aij )i,j=1,n . Din A = AE = EA P P aij = aik ekj = eik akj . Folosind (1) va rezulta c˘ singurele eleme a
k=1,n k=1,n

L63. Fie G ⊂ Mn (R) un grup netrivial în raport cu produsul uzual al m Presupunem c˘ exist˘ X ∈ G astfel încât pe fiecare linie, respectiv coloa a a existe cel mult un element nenul si acesta egal cu 1. S˘ se demonstreze ¸ a k ∈ {1, 2, . . . n} astfel încât G este izomorf cu un subgrup al lui GLk (R) GLn (R) = {A ∈ Mn (R) | det A 6= 0}). Ovidiu Munteanu Solu¸ie. Vom spune c˘ o matrice A are proprietatea (P ), dac˘ pe fie t a a respectiv coloan˘ a sa exist˘ cel mult un element nenul, ¸i acesta egal c a a s produsul a dou˘ matrici cu proprietatea (P ) are proprietatea (P ) rezult˘ a a X 3 , X 4 , . . . au proprietatea (P ). Dar, cum exist˘ un num˘r finit de a a ª © ordin n cu elemente 0 sau 1 rezult˘ c˘ mul¸imea X, X 2 , X 3 , . . . este f a a t ∃k, h ≥ 1, k > h, astfel încât X k = X h . Acum, simplificând în G, v a X k−h = E, unde E este elementul neutru în G. Avem deci c˘ E are pr (P ) ¸i E 2 = E. Fie E = (eij )i,j=1,n ; s˘ presupunem c˘ ∃i, j astfel ca eij = s a a P c˘ 1 = a eik ekj , deci ∃s astfel ca eis = esj = 1. Dar, pe linia i a lu
k=1,n

t ale lui A pot fi din mul¸imea {Ais jt }s,t=1,r . Fie aplica¸ia Φ care asociaz t e e e A matricea A ∈ Mr (R), A = (ais jt )s,t=1,r . Evident, E = Ir ¸i Φ : G → s este morfism injectiv ¸i unitar de monoizi. Întrucât (G, ·) este grup ¸i Φ e s s rezult˘ c˘ Φ (G) ⊂ GLr (R). Prin urmare, G este izomorf cu Φ (G), care es a a al lui GLr (R). [xn+1 , xn L64. Fie sirul (xn )n≥1 definit prin: x1 , x2 ∈ N∗ , xn+2 = ¸ xn+1 Dac˘ x2003 = 2004, demonstra¸i c˘ sirul nu este convergent. a t a¸ Iuliana Georgescu ¸i Paul Georg s xn+1 xn ∗ Solu¸ie. Se observ˘ c˘ xn ∈ N , ∀n ≥ 1. În plus, xn+2 ≤ t a a = xn+1 (x2n )n≥1 ¸i (x2n−1 )n≥1 sunt monoton descresc˘toare ¸i, cum sunt ¸iruri s a s s naturale, sunt constante de la un loc încolo, egale cu a, respectiv cu b. Ast [a, b] , deci (a, b) = 1. S˘ presupunem prin a n suficient de mare, b = a (xn )n≥1 este convergent; atunci a = b = 1. Fie i0 indicele primului term s care este egal cu 1; avem c˘ i0 > 1 deoarece x1 ≥ x2003 > 1 ¸i fie xi0 −1 a [1, a] [a, 1] Avem c˘ xi0 +1 = a = a, xi0 +2 = = 1 ¸i, prin induc¸ie, xi0 + s t 1 a a t t s xi0 +2k = 1, ∀k ≥ 0. Acest fapt intr˘ în contradic¸ie cu convergen¸a ¸irul încheie rezolvarea. L65. Fie n ∈ N si func¸iile f, g : R → R, unde f (x) = x2n cos (1/x ¸ t f (0) = 0, f (x) = x2n sin (1/x), ∀x > 0, iar g (x) = x2n+1 sin (1/x)

g (0) = 0 si g (x) = x2n+1 cos (1/x), ∀x > 0. S˘ se afle cel mai înal ¸ a derivabiliate al acestor func¸ii si s˘ se studieze problema continuit˘ tii acesto t ¸ a a¸ în origine. Gheorghe Costo Solu¸ie. Se arat˘ c˘ f ¸i g sunt derivabile de ordin n, f (n) este d t a a s a t în origine ¸i g (n) este continu˘ în origine. Aceste afirma¸ii decurg din s rezultat cunoscut (American Mathematical Monthly; 54(1947), p. 224 ¸i s 1 k p. 97): func¸ia h : R → R dat˘ de h (0) = 0 si h (x) = x sin , x t a ¸ x derivabil˘ de m ori dac˘ k = 2m sau k = 2m + 1 si h(m) este discon a a ¸ continu˘ în x = 0 dup˘ cum k = 2m sau k = 2m + 1. Pentru demonstra¸ a a t se stabile¸te prin induc¸ie complet˘ c˘ s t a a 1 1 h(r) (x) = Pr (x) sin + Qr (x) cos , x 6= 0, 0 ≤ r ≤ m, x x t at unde Pr , Qr sunt func¸ii polinomiale cu propriet˘¸ile: 1) sunt de grad k − 2r, 2) f (r) (0) = 0, 0 ≤ r ≤ m, 3) dac˘ k = 2m, atunci sau Pm sau Qm are termen liber nenul, a s 4) dac˘ k = 2m + 1, atunci Pm ¸i Qm au termenii liberi nuli. a

Truelul (r˘spuns la întrebarea pus˘ la p. 20) a a

S˘ examin˘m posibilit˘¸ile lui X. Prima ar fi ca X s˘ trag˘ asupra lu a a at a a Y este ucis, atunci urm˘toarea lovitur˘ revine lui Z. Dar Z nu mai are a a singur adversar ¸i, cum Z este tr˘g˘tor prefect, X va fi un om mort. s a a O op¸iune mai bun˘ este s˘ ¸inteasc˘ asupra lui Z. Dac˘ îl doboa t a a t a a urm˘toarea lovitur˘ va reveni lui Y . Cum Y nimere¸te ¸inta de dou˘ o a a s t a exist˘ o ¸ans˘ ca X s˘ trag˘ la rândul lui asupra lui Y ¸i eventual s˘ câ¸ti a s a a a s a s Exista îns˘ o a treia op¸iune pe care o poate adopta X, mai bun˘ de a t a dentele: X poate s˘ trag˘ în aer. Va urma Y , care va ¸inti asupra lui Z, c a a t este adversarul cel mai periculos. Dac˘ Z supravie¸ue¸te, el va trage în a t s acesta este adversarul mai periculos. Ca urmare, tr˘gând în aer, X îi per a s˘-l elimine pe Z ¸i invers. a s Aceasta este cea mai bun˘ strategie a lui X: în cele din urm˘ Y sau Z a a X va trage asupra supravie¸uitorului, oricare ar fi el. X a manevrat astfe t loc de prima lovitur˘ într-un truel, s˘ aib˘ prima lovitur˘ într-un duel. a a a a

Probleme propuse1
Clasele primare

P.84. Afla¸i num˘rul m ¸tiind c˘ 47 este mai mare decât m − 14 cu 2 t a s a (Clasa I ) Înv. Maria R P.85. Într-un co¸ sunt 6 mere, iar în altul sunt 5 pere. Cum pot pri s mere ¸i pere astfel încât nici un co¸ s˘ nu r˘mân˘ gol? s s a a a (Clasa I ) Veronica Corbu, e P.86. În urm˘ cu 4 ani, când tat˘l avea 29 de ani, s-a n˘scut fiul. Sor a a a avea atunci 2 ani, iar acum este de trei ori mai mare. Mama este de pat mare decât aceasta. Câ¸i ani are acum fiul? t (Clasa a II-a) Înv. Oana-Maria L P.87. Un acrobat cade pe o plas˘ elastic˘ de la o anumit˘ în˘l¸ime ¸ a a a at s dup˘ ce atinge plasa la jum˘tatea distan¸ei dintre plas˘ ¸i locul de und a a t a s anterior. Stiind c˘ atinge de 3 ori plasa ¸i c˘ ultima oar˘ s-a ridicat la în ¸ a s a a 2 m, iar plasa este montat˘ la 2 m deasupra solului, s˘ se afle distan¸a de a a t unde a c˘zut prima dat˘ pân˘ la sol. a a a (Clasa a II-a) Andrei Stativ˘, a P.88. Tr˘iau odat˘ o bab˘ ¸i un mo¸neag; mo¸ul avea 100 ani, iar a a a s s s amândoi erau albi ca iarna ¸i tri¸ti ca vremea cea rea pentru c˘ erau s s s a spune c˘ ar fi avut un copil pe când vârsta babei era jum˘tate din jum a a acum a vârstei mo¸neagului ¸i c˘ acesta ar fi plecat în lume când vârsta m s s a era de dou˘ ori cât vârsta aceea a babei. Fiul nu s-a mai întors. Ce vârst a când a plecat în lume? (Clasa a III-a) Înv. Ileana Ro¸ P.89. La un concurs de biciclete, triciclete ¸i ma¸inu¸e (cu patru ro¸i s s t t Bogdan num˘r˘ ro¸ile vehiculelor ¸i observ˘ c˘ sunt 34. Câte vehicule aa t s a a fiecare fel? G˘si¸i toate posibilit˘¸ile, ¸tiind c˘ num˘rul vehiculelor de fie a t at s a a dep˘¸e¸te 5. as s (Clasa a III-a) Înv. Doini¸a Sp t P.90. Lungimea laturii unui p˘trat este de 17 m. O persoan˘ pleac a a vârf al p˘tratului ¸i, mergând în acela¸i sens pe laturile acestuia, parcurge a s s de 637 m. Din punctul în care a ajuns se întoarce ¸i parcurge 773 m. A s distan¸a se va situa în final persoana fa¸a de punctul de plecare. t˘ t˘ (Clasa a III-a) Oxana Pascal, e P.91. Se împart dou˘ numere naturale. Dac˘ împ˘r¸itorul, câtul ¸i r a a at s trei numere consecutive cu suma 30, s˘ se afle deîmp˘r¸itul. a at (Clasa a IV-a) Vasile Solcanu, Bogd˘ne¸ti a s P.92. Observ˘ regula ¸i completeaz˘, apoi verific˘ rezultatele g˘site: 2+ a s a a a 2 + 4 + 6 = 4 + 4 + 4; 2 + 4 + 6 + 8 = 5 + 5 + 5 + 5; 2 + 4 + 6 + · · · 2 + 4 + 6 + · · · + 14 = ¤; . . . ; 2 + 4 + 6 + · · · + (a + a) = ¤. (Clasa a IV-a) Valeria Gheorghi¸a, e t˘
1

Se primesc solu¸ ii pân˘ la data de 31 decembrie 2005. t a

P.93. O foaie de hârtie dreptunghiular˘ se îndoaie de-a lungul de 6 ori, a se 7 benzi egale ¸i suprapuse. Dreptunghiul ob¸inut se îndoaie de-a latu s t rezultând în final un p˘trat cu perimetrul de 12 cm. S˘ se afle perime a a tunghiului ini¸ial. t (Clasa a IV-a) Petru Asa

Clasa a V-a
V.56. Se consider˘ num˘rul A = 5 + 52 + 53 + · · · + 52005 . a a a) S˘ se arate c˘ A nu este p˘trat perfect. a a a b) S˘ se g˘seasc˘ 5 divizori mai mici decât 100 ai lui A. a a a Andrei Tofan, V.57. Afla¸i restul împ˘r¸irii prin 47 a num˘rului N = 1268 99 {z . 9 . t at a | .. }
2005 cifre

Alexandru Negrescu, elev, V.58. Afla¸i numerele naturale x, y, z cu proprietatea c˘ t a 24x+1 + 23y+1 + 22z+1 = 9248.

Cristian - C˘t˘lin Bude a a a a V.59. Dac˘ a1 a2 . . . an 2 − b1 b2 . . . bn = c1 c2 . . . cn 2 , s˘ se arate c˘ a
2 2

a1 a2 . . . an a1 a2 . . . an 2 − b1 b2 . . . bn b1 b2 . . . bn = c1 c2 . . . cn c1 c2 . . . c
99
9

Petru Asa

V.60. S˘ se determine ultimele dou˘ cifre ale num˘rului 7 . a a a Artur B˘l˘uc˘, aa a

Clasa a VI-a

VI.56. Determina¸i, în func¸ie de num˘rul întreg x, cel mai mare divi t t a al numerelor 2005x + 2 ¸i 2006x + 3. s Tamara C VI.57. Un vânz˘tor de autoturisme scade procentul beneficiului s˘u de a a 20% din valoarea vânz˘rilor. Datorit˘ sc˘derii pre¸urilor, cre¸te valoarea a a a t s Afla¸i procentul cu care a crescut valoarea vânz˘rilor, ¸tiind c˘ beneficiu t a s a cu 10%. Marius Fa VI.58. Se a¸eaz˘ cifrele 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9 într-o ordine oarecare ob s a num˘r A. Se a¸eaz˘ apoi acelea¸i cifre în alt˘ ordine, ob¸inând num˘rul B a s a s a t a se arate c˘ A nu se divide cu B. a Cristian - C˘t˘lin Bude a a b = 120◦ . Dac˘ mediana [BM] este perp VI.59. Fie 4ABC cu m(B) a pe BC, ar˘ta¸i c˘ AB = 2BC. a t a Bogdan Posa, elev, Motr VI.60. Fie 4ABC ¸i punctele E ∈ (AB), F ∈ (AC) ¸i M ∈ (BC) a s s AE = EB, iar între 4AEF ¸i 4EF M s˘ existe o congruen¸a. S˘ se arat s a t˘ a a) F este mijlocul lui [AC]; b) [AM] este median˘ sau în˘l¸ime. a at Ioan S˘c˘leanu a a

Clasa a VII-a

VII.56. Fie x, y ∈ R∗ cu x2 − 2y = y 2 + xy = 4. S˘ se arate c˘ x2 − 2 a a Gigel Buth, Sa

VII.57. Fie x ∈ (0, 1), iar n ∈ N \ {0, 1}. Ar˘ta¸i c˘ nx2 + 2n > n + ( a t a Ion Vi¸an s

VII.58. Fie a, b ∈ R∗ astfel încât mediile aritmetic˘, geometric˘ ¸i arm a as + lor s˘ fie laturi ale unui triunghi dreptunghic. Afla¸i sinusul celui mai a t unghiurile triunghiului. Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan Gh t t˘ s

VII.59. Fie 4ABC ¸i A0 mijlocul lui [BC]. Dac˘ D ∈ (AC), BD ∩ A s a 1 1 1 ¸i paralela prin F la BC taie AC în E, s˘ se arate c˘ s a a = + + DE AD CE Claudiu - Stefan P ¸

VII.60. În cercul C se consider˘ coardele [AM] ¸i [AN ]astfel încât AM a s 1) S˘ se determine mul¸imea punctelor X ∈ C ce îndeplinesc condi¸ a t t AX ≤ AN . 2) În ce caz mul¸imea g˘sit˘ este un arc de cerc? t a a Temistocle Bî

Clasa a VIII-a

VIII.56. S˘ se determine x, y, z ∈ R∗ pentru care x3 − y 3 + z 3 = 8, x − a Andrei - Sorin Cozma, VIII.57. Fie a, b, c > 0 astfel încât a + b + c = 1. S˘ se arate c˘ a a 1 1 9 1 p +p +p ≥ . 2 (1 − a) (1 − b) (1 − b) (1 − c) (1 − c) (1 − a)

Cristian S˘vescu, elev a

VIII.58. Fie x, y, z ∈ (0, ∞) cu x + y + z ≥ 3. S˘ se arate c˘ xn + y n a a ∀n ∈ N. Romeo Ilie

VIII.59. Determina¸i x, y, z ∈ R, ¸tiind c˘ x+y+z = 1, iar xy+(x + y)( t s a Gheorghe Molea, Curtea

VIII.60. Se consider˘ prisma triunghiular˘ regulat˘ ABCA0 B 0 C 0 cu A a a a √ ¡ √ ¢ 0 ¸i AA = 3 3. S˘ se arate c˘ pentru fiecare num˘r a ∈ 0, 3 3 , exist˘ e s a a a a 0 00 0 00 puncte Ma , Ma pe dreapta CC 0 astfel încât d (B 0 , (Ma AB)) = d (B 0 , (Ma Mirela M

Clasa a IX-a

IX.56. Determina¸i numerele reale pozitive x, y, z, t pentru care x+y+ t iar xy + xz + xt + yz + yt + zt + 475 = xyzt. Lucian Tu¸escu ¸i Liviu Smarandache t s IX.57. S˘ se determine toate func¸iile f : R → R cu proprietatea a t

f (f (f (x) + y) · f (x − f (y))) = x2 − y 2 ,

Adrian Zahariuc, ele ∀x ∈ R.

∀x, y ∈ R.

IX.58. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Determina¸i a1 , a2 , . . . , an−1 , c ∈ R pentru c t [x] + [x + a1 ] + · · · + [x + an−1 ] = [cx] ,

(În leg˘ tur˘ cu G.42 din RecMat 1/2003.) a a Iuliana Georgescu ¸i Paul Georg s IX.59. Fie C (I, r) cercul înscris în 4ABC. S˘ se arate c˘ a a IA · IB + IB · IC + IC · IA ≥ 12r2 .

D. M. B˘tine¸u - Giurgiu, B a t

IX.60. Fie ABC un triunghi ascu¸itunghic cu a < b < c. Cercul C (I t triunghiului este tangent dreptelor BC, CA ¸i AB în punctele D, E ¸i re s s s a Dreapta ID intersecteaz˘ CA în D0 ¸i AB în D00 , IE intersecteaz˘ AB în a a s a t a în E 00 , iar IF intersecteaz˘ BC în F 0 ¸i CA în F 00 . Ar˘ta¸i c˘ E 0 E 00 = D0 D Temistocle Bî

Clasa a X-a

X.56. Fie tetraedrul ABCD ¸i M un punct în spa¸iu. Dac˘ G, GA s t a GD sunt centrele de greutate ale tetraedrelor ABCD, M BCD, M ACD −− −→ − − −→ −− −→ − − −→ − → respectiv MABC, s˘ se arate c˘ AGA + BGB + CGC + DGD = 0 dac a a dac˘ M ≡ G. a Marius Olteanu, Râmnic

X.57. Dac˘ x, y, a ∈ (1, ∞), s˘ se arate c˘ a a a ¡ ¡ ¢ x+y (x + y + loga x) xy + loga x + (x + y + loga y) xy + loga y x+y √ ≥ (x + xy + y) loga xy. X.58. Let n ∈ N, n ≥ 1. Prove that n X µn¶2 k2 + n2 µ2n − 2¶ ln < . k n−1 n2
k=1

Mihail Bencze

José Luis Díaz - Barrero, Barcelon

X.59. Fie f ∈ R [X] un polinom de grad n ≥ 3 ce admite n r˘d˘ a a pozitive ¸i subunitare. Dac˘ |f (0)| = f (1), s˘ se arate c˘ produsul r˘d˘c s a a a a a 1 cel mult egal cu n . 2 Ioan Serdean ¸

s X.60. Fie k ∈ N∗ fixat. Alegem n ∈ {1, 2, . . . , k} ¸i a1 , a2 , . . . , an num a mai mari decât 3. Dac˘ probabilitatea ca a2 + a2 + · · · + a2 s˘ se divid˘ a n a 1 2 1 cel pu¸in egal˘ cu t a , s˘ se arate c˘ 24 divide k. a a 24 Cristian S˘vescu, elev a

Clasa a XI-a
XI.56. Let n be a positive integer. For each positive integer k, let Fk

Fibonacci number (F1 = F2 = 1, Fk+2 = Fk+1 + Fk for all k ≥ 1). Prove ¯ ¯ 2 2 2 ¯ Fn Fn+1 2Fn Fn+1 − Fn+2 ¯ ¯ ¯ 2 2 2 ¯=0 ¯ Fn+2 −2Fn+1 Fn+2 − Fn Fn+1 ¯ ¯ 2 2 2 ¯ ¯−2Fn Fn+2 − Fn+1 Fn+2 Fn

José Luis Díaz - Barrero, Barcelon

XI.57. Fie p˘tratul ABCD circumscris cercului C. În p˘trat se în a a gonul EF GHIJKL, circumscris cercului C, astfel încât E, F ∈ (AB), E G, H ∈ (BC), G ∈ (BH), I, J ∈ (CD), I ∈ (CJ), K, L ∈ (DA), K ∈ {M} = EL ∩ AC, {N } = F G ∩ BD, {P } = HI ∩ AC, {Q} = JK ∩ BD. S c˘ suma a AE BF BG CH CI DJ DK AL AM BN C S= + + + + + + + + + + EB F A GC HC ID JC KA LD MC N D P

nu depinde de alegerea vârfurilor octogonului pe laturile p˘tratului. a C˘t˘lin Cali a a

XI.58. Dac˘ n este un num˘r natural iar p un num˘r prim, at a a a a (xn+1 (p) − xn (p))n≥0 este divergent, unde xn (p) reprezint˘ exponentu apare num˘rul p în descompunerea lui n!. a Sorin Pu¸pan˘ s a
n→∞

XI.59. Fie ¸irul de numere supraunitare (an )n≥1 , astfel ca lim an = s

studieze continuitatea func¸iei f : R → R, f (x) = lim {xan }, unde {x} t n→∞ partea frac¸ionar˘ a num˘rului real x. t a a Dan Popescu 2 XI.60. Fie a ∈ (0, 1); s˘ se demonstreze c˘ pentru orice x > − a a es ln a 1 ¡ ¢x 1 inegalitatea (1 − ax ) x+1 < 1 − ax+1 . Angela Tig˘eru ¸ a

Clasa a XII-a

XII.56. Fie Sn mul¸imea permut˘rilor de ordin n, iar σ ∈ Sn . Se t a func¸ia m˘rginit˘ f : R → R. S˘ se calculeze: t a a a µ ¶ 1 1 1 f (σ (1)) + f (σ (2)) + · · · + f (σ (n)) . lim n→∞ n 2 n

(O generalizare a problemei 24131, G. M. 5-6/1999.) Marius Olteanu, Râmnic µ ¶ 1 1 XII.57. Consider˘m matricea A = a ¸i mul¸imea s t 1 1 ½ ¶¾ µ 1 G = Xa | Xa = I2 + aA, a ∈ − , ∞ . 2

Ar˘ta¸i c˘ (G, ·) este grup izomorf cu (R, +). Calcula¸i X 1 · X 3 · · · X 2n−1 a t a t 2 2 2 Gheorghe Iu XII.58. Let f : R → [−1, 1] be a continuous function. Prove that

Zdravko Starc, Vršac, Serbia and Mo XII.59. Fie f : R → R, f derivabil˘ ¸i neconstant˘ pe nici un interva as a Dac˘ a f 0 (x) ≥ f 0 (sin x) cos x + f 0 (cos x) sin x, ∀x ∈ R, 1 + f 2 (x) demonstra¸i c˘ nu exist˘ lim f (x). t a a x→∞ Paul Georgescu ¸i Gabriel P s XII.60. Fie n > 1 ¸i a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, 1) astfel încât a1 + a2 + · · · + a s f (x) = 1 ¸i f (x) = f (a1 x) + s se determine func¸iile f : R → R, dac˘ lim t a x→0 x · · · + f (an x) pentru orice x ∈ R. Gabriel Dospines

√ Z 3

1

−1

Z q 1 − (f (x))2 dx +

1

−1

f (x) dx ≤ 4.

IMPORTANT

• În scopul unei leg˘turi rapide cu redac¸ia revistei, pot fi utilizat a t m˘toarele adrese e-mail: tbi@math.tuiasi.ro, vpgeo@lycos.c a profgpopa@yahoo.co.uk . Pe aceast˘ cale colaboratorii pot pur a redac¸ia un dialog privitor la materialele trimise acesteia, procu t numerelor revistei etc.

• La problemele de tip L se primesc solu¸ii de la orice iubitor de matem t elementare (indiferent de preocupare profesional˘ sau vârst˘ ). F a a dintre solu¸iile acestor probleme - ce sunt publicate în revist˘ du t a an - va fi urmat˘ de numele tuturor celor care au rezolvat-o. a

• Lucr˘rile originale ale elevilor vor fi publicate într-o rubric˘ sp a a dedicat˘ acestora: NOTA ELEVULUI . Anual, se vor acorda el a - autori dou˘ premii în bani, pentru cele mai bune note publica a revist˘. a

• Adres˘m cu insisten¸a rug˘mintea ca materialele trimis a t˘ a vistei s˘ nu fie (s˘ nu fi fost) trimise ¸i altor publica¸ii. a a s t

Probleme pentru preg˘tirea concursurilor a
A. Nivel gimnazial

 2  x −y = y2 − z = G76. Rezolva¸i în mul¸imea numerelor naturale sistemul t t  2 z −x= Adrian Zano a2 b2 G77. i) Fie a, b, c ∈ R cu a > b > c; atunci + > a + 2b + c a−b b−c a2 − b2 c2 − b2 a2 − c2 + + ≥ ii) Fie a, b, c ∈ R cu a ≥ b ≥ c > 0; atunci c a b Ioan Serdean ¸ b (a + c) c (b + d) d (a + c) a (b + d) + + + ≥ 4. c (a + b) d (b + c) a (d + c) b (a + d) Artur B˘l˘uc˘, aa a

G78. Dac˘ a, b, c, d ∈ (0, ∞), s˘ se demonstreze inegalitatea a a

G79. Dac˘ x, y, z ∈ (0, ∞) sunt astfel încât x + y + z = xyz, atunci a p p p xy + yz + zx ≥ 3 + x2 + 1 + y 2 + 1 + z 2 + 1.

Florina Cârlan ¸i Marian Tetiv s

G80. Fie A mul¸imea tuturor sumelor de tipul ±12 ± 32 ± 52 ± · · · ± t n ∈ N, unde semnele ± pot fi alese în orice combina¸ie posibil˘. S˘ se arate t a a (În leg˘ tur˘ cu teorema Erdös-Surányi.) a a Petru Asa

G81. Fie n ∈ N∗ ¸i k ∈ {0, 1, . . . , 2n − 1}. S˘ se arate c˘ exist˘ o mul¸i s a a a t cu n elemente care are exact k submul¸imi cu suma elementelor strict poz t Adrian Zahariuc, ele

G82. Un cal se afl˘ pe tabla de ¸ah în câmpul A1 ¸i dorim s˘-l ducem a s s a H8 într-un num˘r minim de s˘rituri. Afla¸i care este acest num˘r minim, a a t a câte trasee de lungime minim˘ exist˘. a a Gheorghe Cr˘ciun, Plopeni ¸i Gabriel P a s

G83. Fie ABCD patrulater convex ¸i punctele M, N ∈ (AB), P, R ∈ ( s BM N A P R CD încât AD ∩ BC ∩ M R ∩ N P 6= ∅. S˘ se arate c˘ a a · · · = M N DP RC AB Andrei-Sorin Cozma,

G84. Fie ABCD un trapez cu ABkCD, AB < CD. Se consider CF AE = . Dreapta EF intersectez˘ a E ∈ (AD) ¸i F ∈ (BC) astfel încât s ED FB DC − AB MN = . în M, respectiv N . S˘ se arate c˘ a a EF DC + AB Andrei Ned
1

Se primesc solu¸ ii pân˘ la data de 31 decembrie 2005. t a

G85. Fie A0 , B 0 , C 0 picioarele bisectoarelor unghiurilor 4ABC. Pe la consider˘m punctele D ¸i E astfel încât D ∈ (BE) ¸i cevienele AD ¸ a s s s izogonale. S˘ se demonstreze c˘ DB 0 ¸i EC 0 se intersectez˘ pe AA0 . (În l a a s a Propozi¸ia 1, p. 99, RecMat - 2/2004.) t Titu Zvonaru, C

B. Nivel liceal

L76. Fie cercurile C1 ¸i C2 tangente interior unui cerc C în punctele di s respectiv N . Cercurile C1 ¸i C2 sunt secante sau tangente exterior iar axa s s s s cercurilor C1 ¸i C2 taie cercul C în A ¸i B. Dreptele AM ¸i AN taie din no C1 ¸i C2 în K, respectiv L. Ar˘ta¸i c˘ AB ≥ 2KL. În ce caz avem egalita s a t a Neculai Roman, Mirce L77. Fie punctele P1 , P2 , . . . , P13 în plan astfel încât oricare trei sunt n ¸i toate au coordonate întregi. S˘ se arate c˘ exist˘ cel pu¸in un triung s a a a t astfel încât centrul s˘u de greutate s˘ aib˘ coordonate întregi. a a a Vasile Prav˘¸ ¸i Titu Zvonaru, Com˘ne¸ti at s a s L78. Consider˘m ¸irul de puncte (Pn )n∈N pe cercul trigonometric a a s 5 \ \ m(Pn OPn+1 ) = arctg pentru orice n ∈ N, Pn OPn+1 fiind considera 12 orientat. S˘ se arate c˘ pentru¶ a a orice punct P pe cercul trigonometric ex µ 1 astfel încât Pj ∈ Int C P, . 2005 Lucian - Georges L˘dunc˘ ¸i Andrei Ned a as s s L79. Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ R în a¸a fel încât a1 + a2 + · · · + an = 0 ¸i 1 hn 2 2 2 t a max {|ai − aj | ; 1 ≤ i < j ≤ n} ≤ 1. Demonstra¸i c˘ a1 +a2 +· · ·+an ≤ n 2 ¸i preciza¸i în ce caz are loc egalitate. s t Marius Pachi¸ariu, t L80. Fie un alfabet cu 4 litere a, b, c, d. În acest alfabet se pot form dup˘ urm˘toarele reguli: dup˘ a nu poate urma b, dup˘ b nu poate urma a a a a nu poate urma d ¸i dup˘ d nu poate urma a. Câte cuvinte palindromice d s a n, n ≥ 2, se pot forma conform acestor reguli? (Prin cuvânt palindromic un cuvânt în care litera de pe pozi¸ia k coincide cu litera de pe pozi¸ia t t pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n}.) Irina Musta¸a, e t˘ L81. Fie n ≥ 1 un num˘r natural fixat. O tabl˘ infinit˘ de ¸ah est a a a s în alb ¸i negru în maniera obi¸nuit˘. O mul¸ime C de c˘su¸e ale tablei s s s a t a t conex˘ dac˘ putem ajunge din fiecare c˘su¸a a lui C în fiecare alt˘ c˘su a a a t˘ a a printr-o succesiune de deplas˘ri în C dintr-o c˘su¸a într-o c˘su¸a vecin˘ (c a a t˘ a t˘ a comun˘). Fie S o mul¸ime conex˘ cu 4n c˘su¸e. Numim raportul cromatic a a t a a t S raportul dintre num˘rul de c˘su¸e albe ¸i num˘rul de c˘su¸e negre din a a t s a a t afle cea mai mic˘ ¸i cea mai mare valoare posibil˘ a raportului cromatic. as a Adrian Zahariuc, ele L82. Determina¸i P, Q ∈ R [X] pentru care f : R → R, f (x) = {p (x) + t este periodic˘, unde p, q : R → R sunt func¸iile polinomiale asociate lui a t

tiv Q. L83. S˘ se calculeze a "µ # ¶1 µ ¶2 ¶ n µ 1 2 1 3 1 n+1 lim 1+ + 1+ + ··· + 1 + −n . n→∞ n n n

Paul Georgescu ¸i Gabriel P s

Determina¸i inf A. t

Marius Olteanu, Râmnic L84. Fie n ∈ N, n ≥ 3 ¸i s n √ √ n A = x > 0; x = a0 + a1 n n + · · · + an−1 nn−1 ; o a0 , a1 , . . . , an ∈ Z; n − 1 | a0 + a1 + · · · + an .

Paul Georgescu ¸i Gabriel P s L85. Fie f : R → R o func¸ie pentru care mul¸imea punctelor în care f t t finit˘ la stânga este dens˘ în R. S˘ se arate c˘ mul¸imea punctelor în c a a a a t continu˘ este de asemenea dens˘ în R. (O mul¸ime D ⊂ R se nume¸te d a a t s dac˘ orice interval deschis al axei reale con¸ine m˘car un element din D.) a t a Gabriel Dospinescu, Paris, ¸i Marian Tetiv s

Training problems for mathematical contes
A. Junior high school level 

 x2 − y = u2 y2 − z = v 2 in the set of natural numbers G76. Solve the system  2 z − x = t2 Adrian Zano a2 b2 G77. i) Prove that + > a + 2b + c for any a, b, c ∈ R, a > a−b b−c 2 2 2 2 a −b c −b a2 − c2 ii) Prove that + + ≥ 3a − 4b + c for any a c a b a ≥ b ≥ c > 0. Ioan Serdean ¸ G78. Prove that b (a + c) c (b + d) d (a + c) a (b + d) + + + ≥4 c (a + b) d (b + c) a (d + c) b (a + d) for any a, b, c, d ∈ (0, ∞). Artur B˘l˘uc˘, aa a G79. Prove that p p p xy + yz + zx ≥ 3 + x2 + 1 + y2 + 1 + z 2 + 1

for any x, y, z ∈ (0, ∞) such that x + y + z = xyz. Florina Cârlan and Marian Tetiv

G80. Let A be the set of all sums of type ±12 ± 32 ± 52 ± · · · ± (2n + 1 for any combination of the signs. Prove that A = Z. (Regarding Erd theorem.) Petru Asa

G81. Let n ∈ N∗ and k ∈ {0, 1, . . . , 2n − 1}. Prove that there exists a with n elements which has precisely k subsets whose sum of elements a positive. Adrian Zahariuc, high school studen

G82. Find minimal number of moves required to transfer a knight on a c from the square A1 to the square H8. For this minimal number, find the distinct paths of minimal length. Gheorghe Cr˘ciun, Plopeni, and Gabriel P a

G83. Let ABCD be a convex quadrilateral and let M, N ∈ (AB), P, BM N A P R CD such that AD ∩ BC ∩ MR ∩ N P 6= ∅. Prove that · · · MN DP RC AB Andrei-Sorin Cozma, junior high school stud

G84. Let ABCD be a trapezoid with ABkCD, AB < CD. Consider AE CF and F ∈ (BC) such that = . The line EF meets BD and A ED FB DC − AB MN = . respectively in N . Prove that EF DC + AB Andrei Ned

G85. Let ABC be a given triangle and let A0 , B 0 , C 0 be the legs of its Let D, E be points on the side (BC) such that D ∈ (BE) and the cevian AE are isogonal. Prove that DB 0 and EC 0 intersect each other in a poin on AA0 . (Regarding Proposition 1, p. 99, RecMat - 2/2004.) Titu Zvonaru, C

B. High school level

L76. Let C1 , C2 be circles which are internally tangent to a given circ respectively in N, M 6= N . Suppose that C1 and C2 are secant or external and that the radical axis of C1 and C2 meets C in A and B. Let us den respectively by L, the points in which the lines AM, AN meet again C1 , re C2 . Prove that AB ≥ 2KL and characterize the case of equality. Neculai Roman, Mirce

L77. Let P1 , P2 , . . . , P13 points with integer coordinates in a plane any given three are not collinear. Prove that there exists at least a triang such that its centroid has integer coordinates. Vasile Prav˘¸ and Titu Zvonaru, Com˘ne¸ti at a s L78.

Consider (Pn )n∈N a sequence of points on the unit circle 5 \ \ m(Pn OPn+1 ) = arctg for all n ∈ N, Pn OPn+1 being considered as a 12 angle. Prove that for any point P on the unit circle there exists j ∈ N

Lucian L˘dunc˘ and Andrei Ned a a L79. Let a1 , a2 , . . . , an ∈ R be such that a1 + a2 + · · · + an = 0 and 1 hn max {|ai − aj | ; 1 ≤ i < j ≤ n} ≤ 1. Prove that a2 + a2 + · · · + a2 ≤ n 1 2 n 2 and characterize the case of equality. Marius Pachi¸ariu, high school stud t L80. Consider an alphabet with four letters a, b, c, d. Using this alp can construct words according to the following rules: b cannot succeed a succeed b, d cannot succeed c and a cannot succeed d. How many palyn length n, n ≥ 2, can one construct in this manner? (By palyndrome we me in which the k-th letter coincides with the n − k + 1-th letter for all k ∈ {1, Irina Musta¸a, high school stud t˘ L81. Let n ≥ 1 be a fixed natural number. An infinite chessboard is black and white in the usual manner. A set C of squares is then called set if one can reach any square in C starting from any given square in a succession of moves in C from a square to a neighboring square (with edge). Let S be a connected set with 4n squares. One calls the chromatic i the quotient between the number of white squares and the number of blac Find the maximal and the minimal value of the chromatic index. Adrian Zahariuc, high school studen L82. Find P, Q ∈ R [X] such that f : R → R, f (x) = {p (x) + si periodic where p, q : R → R are the polynomial functions associated to P , re to Q. Paul Georgescu and Gabriel P L83. Find "µ # ¶1 µ ¶2 ¶ n µ 1 2 1 3 1 n+1 1+ + 1+ + ··· + 1 + −n . lim n→∞ n n n L84. Let n ∈ N, n ≥ 3 and n √ √ n A = x > 0; x = a0 + a1 n n + · · · + an−1 nn−1 ; Find inf A.

µ Pj ∈ Int C P,

¶ 1 . 2005

Marius Olteanu, Râmnic

o a0 , a1 , . . . , an ∈ Z; n − 1 | a0 + a1 + · · · + an .

Paul Georgescu and Gabriel P L85. Let f : R → R a function such that the set of points in which f left-sided limit is dense in R. Prove that the set of continuity points of f is in R. (A subset D of R is called dense in R if any open interval of R contai an element of D.) Gabriel Dospinescu, Paris, and Marian Tetiv

Pagina rezolvitorilor

BRA¸ OV S ˘ Liceul "M. Titulescu". Clasa a IX-a. BARDA Dan: VIII(52-54), BOI¸ TEANU Claudia: VIII(52-54), IX(53,54); BUTNARIU Anda: V S IX(52-55); CHIRA Roxana: VIII(52-54), IX(52-55); COSTA Larisa: V ˘S IX(52,53); ENA¸ OAE Emanuela: VIII(52-54), IX(53,54); GIRIGAN And ˘ (52-54), IX(53,54); MÂZGACIU Alexandra: VIII(52-54), IX(53,54); NAN na: VIII(52-54), IX(53,54); NEGOESCU Anamaria: VIII(52,53), IX(52Iulian: VIII(52-54), IX(52,53,55); NUTU Cosmin: VIII(52-54), IX(52-55 ¸ CEA Drago¸: VIII(52-54), IX(52,55); POTEC Monica: VIII(52-54), s SZÖCS Daniel: VIII(52-54), IX(52-54); SCHIOPU Iulian: VIII(52-54), ¸ ZBARCEA Adrian: VIII(52-54), IX(52,53).

CRAIOVA Scoala nr. 22 "M. Eliade". Clasa a V-a. STANCIU Ioan: P(74-76,78 ¸ V(51,52).

˘ HÂRLAU Scoala "P. Rare¸". Clasa a II-a (înv. BUDACEA Maria). NEICU M ¸ s 67,72,74-79). Liceul "Stefan cel Mare". Clasa a VII-a. CIOFU Alexandra: V(46-4 ¸ MANOLIE Ioan: V(46-49), VI.46; SAVA Cristina: V(46-49), VI.48; SCR Gabriela: V(46-49), VII.48; SPIRIDON Florin: V(46-49), VII.48; ZAMFIR Adela: V(46-49), VI.48. Clasa a IX-a. ONOFREI Andrei-Codru¸: V t VIII.47, IX(46,47,49), L.56; ROTARU Lucian: VII(48-50), VIII.46, IX(46 SPÎNU Cosmin-Alexandru: VII(46-48), VIII.49, IX.47, L.56.

IA¸ I S Scoala nr. 4 "I. Teodoreanu". Clasa a III-a (înv. BUJOR Lorena) ¸ Dana: P(74-80,82,83).

Scoala nr. 7 "N. Tonitza". Clasa a III-a (înv. TUDOSE Elena). AN ¸ liana: P(74-79); LEONTE Anca: P(74-79); NECHITA Paula: P(74-7 ˘ TICA Simona-Alexandra: P(74-79); SAVIN R˘zvan: P(74-79). Clas a (înv. MELINTE Rodica). BOTO¸ ANU Bianca-Mihaela: P(74-76,78,79) S D˘nu¸-Vasilic˘: P(74-76,78, 79); CONSTANTINESCU Diana-Gabriela: P a t a 79); GU¸ OVATE Diana-¸ tefana: P(74-76,78,79); LEOGAN Larisa-Dia S S 76,78,79); SUCIUC Raluca: P(74-76,78,79).

Scoala nr. 22 "B. P. Hasdeu". Clasa a III-a (înv. DOHOTARU Liliana ¸ Andrei-Daniel: P(74-79); CRUCEANU Evangeline Tamara: P(74-76,78,7 ˘ ˘ ¸ a III-a (înv. TÂRZIORU Iuliana). ADASCALITEI Victor: P(74-79,82,8 TOL Ana-Maria: P(74-78); E¸ ANU Georgiana: P(74-78); GREIEROSU S ˘ ˘ P(74-78); GÂNDU Alexandra-Livia: P(74-76,78,79); LAMATIC Ioana: REBEGEA Andrada Elena: P(74-79); UNGUREANU Teofana: P(74 ˘ Clasa a III-a (înv. CHIRILA Laura). ANDRONICIUC Ana-Miruna: P ˘ 79); BOARU Adrian: P(74-76;78,79); BURUIANA Sebastian-Andrei: P(74

BUHU Vlad: P(74-76,78,79); CEOBANU Andrei-Nicolae: P(74-76,78,80) ˘ ˘ RAU Alexandra-Elena: P(74-76,78,79); COSTACHESCU Ivona: P(74-76,7 ACONESCU Matei: P(74-76,78,79); GHERAN Ana-Maria: P(74-76,78,79 Ioana: P(74-76,78,79); HATESCU Iustina: P(74-76,78,79,83); HORBOVAN Alexandra: P(74-76,78,79).

Scoala nr. 26 "G. Co¸buc". Clasa a III-a (înv. BUCATARIU Rica). D ¸ s Ambra-Georgiana: P(64-68,74-76); IACOB Robert-Ionu¸: P(68,69,74 t IVANCIUC Dumitru-Florin: P(68,71,75,76,78); HRISCU Alexandru: P 79); MOISA Adrian-Bogdan: P(68-70,76-79); MUSTEATA Alexandru: P ¸˘ 74-79); SANDU Ioana-Luiza: P(68,74-78); SCUTARU Ionela-Cristina: P ˘ 76,78,79); STOICA Diana-Maria: P(64,65,67,68,76); ZALINCA Georgiana 69,74,78,79). Clasa a IV-a (înv. RACU Maria). BULGARU Ionela-A ˘ P(74-79); BURLACU Stefan-Claudiu: P(74-79); CALIN Andreea-Georgia ¸ ˘ Adriana: P(74-78); IOJA Petru-Alexandru: P(74-78 ˘ 79,82,83); IFROSA Bogdan-Gabriel: P(74-79,82,83); PINTILIE R˘zvan-Florin: P(74-79); a Ionu¸: P(74-78). Clasa a IV-a (înv. GALIA Paraschiva). ALUPEI Andra t ˘ ˘ P(74-79); CIOABA Oana-C˘t˘lina: P(74-79); GHERCA Marius-C˘t˘lin: aa aa HOMEA Liviu: P(74-79); HUIDE¸ Gina: P(74-79); MANOLIU M˘d˘lina: S a a ˘ ˘ MIHAILESCU Laura: P(74-79); PISICA Alexandru: P(74-79); SCUTA stantin: P(74-79); SEGNEANU Elena: P(74-79); ZDREVIT Maria: P(74 ¸

Liceul "M. Eminescu". Clasa a V-a. DUCA M˘d˘lina: P(71-73,82,83) a a IACOB Ioana: P(71,73,81-83), V(46,51); POPA Alexandra: P(71,73,81-83) Clasa a VI-a. COHAL C˘lin: V(51,53-55), VI.51. a Liceul "G. Ibr˘ ileanu". Clasa a VIII-a. UNGUREANU Drago¸: a s VII(54,55), VIII.52.

Colegiul Na¸ional "C. Negruzzi". Clasa a VI-a. OLARIU Tudor: t V(46-50,52-55), VI(46,47), G.66; TIBA Marius: V.48, VI(46-48,50), VIII(

Colegiul Na¸ional "E. Racovi¸a". Clasa a V-a. TUDORACHE A t t˘ Gabriel: P(80-83), V(51-55).

Colegiul Na¸ional Ia¸i. Clasa a V-a. BACUSCA Alberto: P(71,73,81 t s ˘ ˘¸ ˘ ˘ a CAPATÂNA Roxana-Maria: P(71-73,80-83), V(46-49); CEUCA R˘zvan 82,83), V(46,49); CHELARU Adrian: P(71, 72,80-82); V(46,47); CUR P(71,72,81), V(46,47); MOCANU Dan: P(71-73,80-83), V(46,47,49,51); N Adina-Ioana: P(71-73,80-83), V(46,47,49,50); OROIAN Bianca: P(71,73, 47,49). Clasa a VI-a. CADAR Alexandra: V(46-48,51-53), VI(51,55). X-a. TIMOFTE Diana: VIII(46,47), IX(46,47,49,50), X(46,47).

Premii acordate rezolvitorilor

ASOCIATIA "RECREATII MATEMATICE" în colaborare c ¸ ¸ revistei RECREATII MATEMATICE acord˘ câte o diplom˘ ¸i un p ¸ a as c˘r¸i pentru trei apari¸ii la rubrica "Pagina rezolvitorilor" elevilor urm˘t a t t a

Liceul "M. Eminescu" AVRAM Mircea (cl. a IX-a): 1/2002 (7pb), 1/2003 (10pb), 2/2004 (5p

Scoala nr. 7 "N. Tonitza" ¸ SAVIN R˘zvan (cl. a III-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 (7pb), 1/2005 (6pb) a

Scoala nr. 22 "B. P. Hasdeu" ¸ ANDRONICIUC Ana-Miruna (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (5p (5pb); APOSTOL Ana-Maria (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (7pb), 1/20 ˘ BURUIANA Sebastian-Andrei (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (6p (5pb); CEOBANU Andrei-Nicolae (cl. a III-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 (5pb), (5pb); ˘ COSTACHESCU Ivona (cl. a III-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 (6pb), 1/2 GÂNDU Alexandra-Livia (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (6pb), 1 (5pb); GHERAN Ana-Maria (cl. a III-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 (5pb), 1/200 HORBOVANU Bianca-Alexandra (cl. a III-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 1/2005 (5pb); TURCU Andrei-Daniel (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (5pb), 1/20 UNGUREANU Teofana (cl. a III-a): 1/2004 (6pb), 2/2004 (5pb), 1/2

Scoala nr. 26 "G. Co¸buc" ¸ s MANOLIU M˘d˘lina (cl. a IV-a): 1/2004 (5pb), 2/2004 (5pb), 1/2005 a a

Revista semestrială RECREAŢII MATEMATICE este edita ASOCIAŢIA “RECREAŢII MATEMATICE”. Apare la datele de 1 şi 1 septembrie şi se adresează elevilor, profesorilor, studenţilor şi tuturo pasionaţi de matematica elementară. În atenţia tuturor colaboratorilor Materialele trimise redacţiei spre publicare (note şi articole, chesti metodică, probleme propuse etc.) trebuie prezentate îngrijit, clar şi conc trebuie să prezinte interes pentru un cerc cât mai larg de cititori. Se reco ca textele să nu depăşească patru pagini. Evident, ele trebuie să fie ori şi să nu fi apărut sau să fi fost trimise spre publicare altor reviste. Problemele destinate rubricilor: Probleme propuse şi Probleme p pregătirea concursurilor vor fi redactate pe foi separate cu en demonstraţie/rezolvare (câte una pe fiecare foaie) şi vor fi însoţite de n autorului, şcoala şi localitatea unde lucrează/învaţă. Redacţia va decide asupra oportunităţii publicării materialelor prim În atenţia elevilor Numele elevilor ce vor trimite redacţiei soluţii corecte la probleme rubricile de Probleme propuse şi Probleme pentru pregatirea concurs vor fi menţionate în Pagina rezolvitorilor. Se va ţine seama de regulile: 1. Pot trimite soluţii la minimum cinci probleme propuse în nu prezent şi cel anterior al revistei; pe o foaie va fi redactată soluţi singure probleme. 2. Elevii din clasele VI-XII au dreptul să trimită soluţii la prob propuse pentru clasa lor, pentru orice clasă mai mare, din două clase mai m imediat anterioare. Elevii din clasa a V-a pot trimite soluţii la prob propuse pentru clasele a IV-a, a V-a şi orice clasă mai mare, iar elevii c I-IV pot trimite soluţii la problemele propuse pentru oricare din clasele p şi orice clasă mai mare. Orice elev poate trimite soluţii la problem concurs (de tip G şi L). 3. Vor fi menţionate următoarele date personale: numele şi prenu clasa, şcoala şi localitatea. 4. Plicul cu probleme rezolvate se va trimite prin poştă (sau va f direct) la adresa Redacţiei: Prof. dr. Temistocle Bîrsan Str. Aurora, nr. 3, sc. D, ap. 6, 700 474, Iaşi Jud. IAŞI E-mail: tbi@math.tuiasi.ro

CUPRINS
ARTICOLE ŞI NOTE

200 de ani de la naşterea lui DIRICHLET........................................................

Şt. FRUNZĂ, I. FRUNZĂ – Fractali (II)................................................................. D. MIHALACHE, M. TETIVA – Asupra monotoniei unor şiruri .......................... G. DOSPINESCU – O teoremă uitată - inegalitatea lui Surányi............................ T. ZVONARU, B. IONIŢĂ – Rapoarte determinate de o ceviană şi o secantă într-un triunghi............................................... Gh. MOLEA – Asupra unor ecuaţii diofantice pătratice........................................ Fl. POPOVICI – O caracterizare a funcţiilor convexe cu ajutorul derivatelor parţiale ................................................................

NOTA ELEVULUI

A. ZAHARIUC – Asupra problemei G67................................................................ I. MUSTAŢĂ – Matematică şi algoritmi ................................................................. A. NEGRESCU – Asupra unei probleme de concurs ............................................

CHESTIUNI METODICE

C. APOSTOL – Din nou asupra unei probleme de concurs .................................. P. GEORGESCU, G. POPA – Două funcţii cu aceeaşi derivată pe un interval nu diferă neapărat printr-o constantă.......

CORESPONDENŢE

V. GUŢU – Probleme selectate de la Olimpiadele de Matematică ale Republicii Moldova....................................................... H. STEPHAN – Probleme pentru clasa a VIII-a ....................................................

CONCURSURI ŞI EXAMENE

Concursul “Recreaţii Matematice” ed. a IV-a, Muncel - Iaşi, 2004...................... Concursul “Octav Onicescu”, ed. a VIII-a, Botoşani, 2004 ..................................

PROBLEME ŞI SOLUŢII

Soluţiile problemelor propuse în nr. 1/2004............................................................. Soluţiile problemelor pentru pregătirea concursurilor din nr. 1/2004 .................... Probleme propuse........................................................................................................ Probleme pentru pregătirea concursurilor ................................................................. Training problems for mathematical contests ..........................................................

Pagina rezolvitorilor .................................................................................................

Anul VIII, Nr. 1

Ianuarie – Iuni

RECREAŢII MATEMATIC

REVISTĂ DE MATEMATICĂ PENTRU ELEVI ŞI PROF

e iπ = −1

Editura “Recreaţii Matematic IAŞI - 2006

Semnificaţia formulei de pe copertă: iπ Într-o formă concisă, formula e = −1 leagă cele patru ramuri fun
ale matematicii: ARITMETICA GEOMETRIA ALGEBRA ANALIZA MATEMATICĂ reprezentată reprezentată reprezentată reprezentată de de de de 1 i e

π

Redacţia revistei :

Petru ASAFTEI, Dumitru BĂTINEŢU-GIURGIU (Bucureşti), Temistocle BÎRS BRÂNZEI, Cătălin - Cristian BUDEANU, Constantin CHIRILĂ, Eugenia COHA CORDUNEANU, Mihai CRĂCIUN (Paşcani), Gabriel DOSPINESCU (stude Marius FARCAŞ, Paraschiva GALIA, Paul GEORGESCU, Mihai HAIVAS, IUREA, Lucian Georges LĂDUNCĂ, Mircea LUPAN, Dan Ştefan MA (Hunedoara), Gabriel MÎRŞANU, Andrei NEDELCU, Gabriel POPA, Dan (Suceava), Florin POPOVICI (Braşov), Maria RACU, Ioan SĂCĂLEANU (Hâr ŞERDEAN (Orăştie), Dan TIBA (Bucureşti), Adrian ZAHARIUC (Bacău) ZANOSCHI.

Adresa redacţiei: Catedra de Matematică – Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi Bd. Carol I, nr.11, 700506, Iaşi Tel. 032 – 213737 / int. 123 E-mail: recreatii.matematice@gmail.com http://www.recreatiimatematice.uv.ro

COPYRIGHT © 2006, ASOCIAŢIA “RECREAŢII MATEMATICE” Toate drepturile aparţin Asociaţiei “Recraţii Matematice”. Reproducerea in parţială a textului sau a ilustraţiilor din această revistă este posibilă numai cu acordu scris al acesteia. TIPĂRITĂ LA SL&F IMPEX IAŞI Bd. Carol I, nr. 3-5 Tel. 0788 498933 E-mail: simonaslf@yahoo.com

Anul VIII, Nr. 1

Ianuarie – Iunie

RECREAŢII MATEMATICE

REVISTĂ DE MATEMATICĂ PENTRU ELEVI ŞI PROF

e iπ = −1
Revistă cu apariţie semestrială publicată de

ASOCIAŢIA “RECREAŢII MATEMATIC

IAŞI - 2006

Elogiu adus revistei "Gazeta Matematic˘ a la 110 ani de apari¸ie neîntrerupt˘ t a

Cum podul de la Cernavod˘ î¸i întinde bra¸ele peste apele Dun˘rii, a¸a a s t a s Matematic˘ î¸i întinde existen¸a, care are începutul în secolul al XIX a s t întreg secolul al XX-lea ¸i continu˘ s˘-¸i aduc˘ aportul la dezvoltarea înv˘¸ s a as a at ¸i ¸tiin¸elor matematice din ¸ara noastr˘ ¸i în acest nou secol, al XXI-lea. s s t t as Gazeta Matematic˘, prin cele 110 tomuri durate în timp unul dup˘ a a piramida Keops a publicisticii periodice române¸ti, punctul de maxim s acesteia. Este a doua publica¸ie de matematic˘ din lume ce se adreseaz˘ t a a ¸i prima de acest fel în privin¸a apari¸iei neîntrerupte ¸i longevit˘¸ii. s t t s at A avut o existen¸a zbuciumat˘ ¸i cu multe momente dramatice, existe t˘ as legat˘ de soarta înv˘¸amântului din ¸colile române¸ti - cel matematic mai a a at˘ s s de cea a poporului român. A trecut prin dou˘ r˘zboaie mondiale, reforme n a a ale înv˘¸amântului public, regimuri adverse poporului român etc. S˘ am at˘ a un singur episod din existen¸a Gazetei. În primul r˘zboi mondial, în urm t a capitalei, Ia¸ul devine centrul politic ¸i administrativ al ¸arii; tot aici se r s s t˘ Gazeta Matematic˘, care, datorit˘ devotamentului ¸i str˘daniilor lui Traia a a s a Vasile Teodoreanu ¸i altor membri din redac¸ie, continu˘ s˘ fie tip˘rit˘ ¸i s t a a a as ajungând chiar ¸i în mâinele abona¸ilor afla¸i în primele linii ale frontului s t t Sub deviza Entuziasm, armonie, munc˘ dezinteresat˘ , sacrificii contin a a dep˘¸ite toate greut˘¸ile materiale ¸i vicisitudinile vremurilor; oameni minu as at s în jurul ¸i p˘trun¸i de spiritul Gazetei Matematice, au asigurat prin mu s a s b˘¸ia lor mersul ei înainte. În prima jum˘tate de veac, la cârma destinel at a au fost "cei 4 stâlpi ai Gazetei Matematice": Ion Ionescu, Gheorghe Ti¸ei ¸t Ioachimescu ¸i Vasile Cristescu. Merit˘ elogiat˘, de asemenea, contribu¸ia s a a t Teodorescu, care a condus cu mult˘ competen¸a, în ultimul sfert al secolu a t˘ activit˘¸ile la Gazet˘ ¸i cele legate de ea, devenite între timp mult mai d at as Tinerii talenta¸i din genera¸ii succesive au "frecventat" ¸coala Gazetei t t s tice, unde ¸i-au format deprinderile ¸i tehnicile de lucru, ¸i-au ¸lefuit ra¸i s s s s t matematic sau ¸i-au v˘zut publicate primele încerc˘ri originale în paginile s a a Nume de viitori ilu¸tri matematicieni români se g˘sesc men¸ionate î s a t Gazetei Matematice printre rezolvitorii ¸i propun˘torii de probleme, s a unor concursuri sau ca autori de note originale interesante, iar unii dintre e du-¸i responsabilit˘¸i redac¸ionale. Lista lor fiind prea lung˘, amintim doar s at t a me: Gh. Ti¸eica, C. Popovici, T. Lalescu, N. Abramescu, O. Mayer, Al. P ¸t Barbilian, Fl. Vasilescu, N. Cior˘ nescu, T. Popoviciu, Gr. Moisil, N. Teodo a În ace¸ti 110 ani de existen¸a, Gazeta Matematic˘ a devenit o caria s t˘ a turii române¸ti, simbol al permanen¸ei ¸i continuit˘¸ii, component˘ a înv˘¸ s t s at a at matematic din ¸ara noastr˘, pepinier˘ de talente matematice. t a a Ca o recunoa¸tere a meritelor sale, Pre¸edintele României, prin decretu s s octombrie 2005, confer˘ Gazetei Matematice Ordinul "Meritul Cultural a de Ofi¸er, categoria H "cercetare stiin¸ific˘ ", pentru contribu¸ia deoseb t ¸ t a t movarea înv˘¸amântului ¸i cercet˘rii aprofundate a ¸tiin¸elor matematice. at˘ s a s t

Prof. dr. Temistocle BÎRS

100 de ani de la na¸terea matematicianulu s Grigore C. Moisil

Multe capitole ale matematicii mi-a dragi. Matematica e una (Gr. C

În Istoria matematicii în România St. Andonie îl prezint˘ pe Grigore C. Mo ¸ a fericit˘ întruchipare a dominantelor matema a tre: dinamism, varietate, tendin¸a spre unive t A fost unul dintre cei mai mari ¸i talenta¸ s t ticieni români ¸i, indiscutabil, cel mai pro s când cu succes aproape toate domeniile m pure ¸i aplicate s-a dovedit un creator în co s noire. Jovial ¸i optimist, cu un umor plin d s un povestitor fermec˘tor. a Opera lui Grigore C. Moisil nu este do individual˘ a unui om deosebit de înzestr a bazeaz˘ pe tradi¸ia "dinastiei" Moisile¸tilo a t s jinul permanent al familiei care a stimulat inteligen¸a sa sclipitoare. S-a mândrit întot t se trage dintr-o familie de gr˘niceri n˘s˘udeni. Familia sa, originar˘ din M a aa a a descins în comuna San¸, în imediata vecin˘tate a N˘s˘udului. Str˘bunicu ¸ t a aa a ticianului, care purta numele de Grigore, a fost primul c˘rturar care s-a a comuna San¸. A fost preot, profesor ¸i primul director al celui de al pat ¸ t s românesc înfiin¸at în Austria, la N˘s˘ud. Fiul acestuia, Constantin, a ob¸ t aa de doctor în ¸tiin¸e filologice la Universitatea din Viena ¸i a func¸ionat 32 s t s t profesor la N˘s˘ud. Unul dintre fii acestuia, numit tot Constantin, tat˘ aa a ticianului, a urmat, cu sprijinul lui Al. Odobescu, ¸coala Normal˘ Supe s a Bucure¸ti; a func¸ionat ca profesor la Foc¸ani, Tulcea ¸i Bucure¸ti. Ulterior s t s s s profesoratul consacrându-se arheologiei ¸i numismaticii, devenind un repu s list în acest domeniu ¸i membru al Academiei Române. La Tulcea s-a c˘ s a institutoarea Elena Nicolescu, care a devenit ulterior directoarea Scolii ¸ V˘c˘rescu" din Bucure¸ti. La Tulcea s-au n˘scut primii trei copii ai famili a a s a (10 ianuarie 1906), Florica (cercet˘toare la Biblioteca Academiei; c˘s˘torit a aa Emil Condurache) (1909) ¸i Ioan (1910); ultimul copil, Gheorghe, s-a n˘sc s a la Vaslui (în timpul refugiului). Ambii fra¸i au fost ingineri, profesori un t Dotat˘ cu o inteligen¸a vie ¸i un umor s˘n˘tos, mama, Elena, a avut un a t˘ s a a în formarea lui Grigore, care i-a urmat cu sfin¸enie sfaturile, în întreaga sa t la ea a mo¸tenit deviza: "Nu crede tot ce ti se spune, judec˘ tu singur". s ¸ a Grigore C. Moisil a urmat ¸coala primar˘ în Bucure¸ti ¸i liceul la "Mih s a s s niceanu" din Vaslui (1916 — 1918) ¸i "Spiru Haret" din Bucure¸ti (1918 — s s înscris apoi la sec¸ia de matematic˘ de la Facultatea de Stiin¸e a Univer t a ¸ t Bucure¸ti, unde a a vut ca profesori pe D. Pompeiu, Gh. Titeica, A. s ¸ Tr. Lalescu. Primul i-a fost mentor nu numai în matematic˘, ci ¸i în anum a s de via¸a. Într-un articol ("Via¸a studen¸easc˘", nr. 11, 1967) m˘rturise t˘ t t a a

marea genera¸iei matematice din care fac parte coincide cu începuturile m t abstracte române¸ti. Genera¸ia mea a p˘ sit cu dreptul. Ea a profitat de f s t a¸ fi avut ca profesori oameni de stiin¸a si ai c˘ ror profesori si ei oameni d ¸ t˘ ¸ a ¸ Ca student a participat ¸i la cursuri de istorie (N. Iorga), filozofie, socio s hail Dragomirescu), istoria artelor. A urmat în paralel ¸i sec¸ia de constr s t Institutul Politehnic Bucure¸ti la care a renun¸at (în anul al IV-lea) când s t doctoratul ¸i a plecat în str˘in˘tate. s a a A luat doctoratul la 4 iunie 1929 în fa¸a unei comisii prezidat˘ de Gh. Ti t a ¸ care f˘ceau parte Dimitrie Pompeiu ¸i Anton Davidoglu. În teza de doctorat a s Mecanica analitic˘ a sistemelor continue a studiat analitic mecanica sist a un num˘r infinit de grade de libertate folosind metoda func¸ional˘ (no a t a func¸ional˘ fusese introdus˘ cu pu¸in timp în urm˘ de Vito Volterra). În 19 t a a t a cu o burs˘ a ministerului la Paris, unde ia contact cu Jaques Hadamard, a Henri Villat, Paul Montel si Elie Cartan, care apreciaz˘ elogios contribu¸iil ¸ a t din teza de doctorat. La 1 iulie 1931 î¸i trece docen¸a în specialitatea analiz˘ matematic˘, s t a a sitatea din Bucure¸ti. Se întoarce la Paris unde urmeaz˘ cursul lui Vito s a În toamna anului 1932 se stabile¸te la Ia¸i fiind numit conferen¸iar la Un s s t "Al. I. Cuza". Matematicianul Ion Creang˘ , fost profesor ¸i rector al Univ a s aminte¸te: În acel timp eram student în anul al III-lea al sec¸iei de mate s t la Universitatea din Ia¸i; în curând am aflat c˘ la sec¸ia noastr˘ a încep s a t a de factur˘ modern˘ predat de un tân˘ r matematician, deja cu renume form a a a revolu¸ioneaz˘ concep¸ia noastr˘ despre algebr˘ . Am fost atras de acest cu t a t a a ceput s˘ -l audiez si în curând am fost furat de nout˘ tile atât de atractive c a ¸ a¸ lec¸iile cursului. Prelegerile lui Moisil ne-au deschis por¸ile spre fermec˘ to t t a a structurilor algebrice, a laticelor, a împletirii strânse dintre procesele d abstractizarea teoriei mul¸imilor. Perioada de 10 ani petrecu¸i în Ia¸i a fo t t s importan¸a pentru crea¸ia sa ¸tiin¸ific˘ ¸i pentru des˘vâr¸irea personalit˘ t˘ t s t as a s a vârst˘ de 26 de ani, a g˘sit la Ia¸i o atmosfer˘ de înalt˘ cultur˘. Peste ani î¸ a a s a a a s La Ia¸i era o extraordinar˘ densitate de oameni de¸tep¸i pe metrul p˘ trat. A s a s t a matematicieni de mare valoare ¸tiin¸ific˘ ¸i spiritual˘ ¸i a r˘mas toat˘ via¸a s t as as a a t cei care îl primiser˘ cu simpatie la sosirea în Ia¸i: Alexandru ¸i Vera Myll a s s Sanielovici, Octav Mayer, Mendel Haimovici, Ilie Popa, Adolf Haimovici ¸i s s˘u din acea perioad˘ Ion Creang˘ . În Biblioteca Seminarului Matematic a a a g˘sit c˘r¸ile care aveau s˘ fac˘ din el un matematician modern. Proasp˘t a at a a a ca profesor în 1935, în introducerea primului curs de algebr˘ abstract˘ mod a a în România, afirm˘: La Ia¸i am citit multe c˘ r¸i de algebr˘ dar cartea a s a t a, a fost cea a lui B. L. Van der Warden "Moderne Algebra". Era acolo un de a concepe matematica si anume algebra, dar nu numai algebra; mate ¸ conceput˘ nu ca o stiin¸a a cantit˘ tii, ci ca o stiin¸a a structurii. Peste câ a ¸ t˘ a¸ ¸ t˘ ap˘ rut alte dou˘ c˘ r¸i care eviden¸iau acela¸i mod de a privi matematica a a a t t s gia" lui Kuratowski si cartea lui St. Banach asupra spa¸iilor care îi poart˘ n ¸ t a putea, cu aceste volume si punând în fruntea lor "Teoria numerelor transfi ¸ W. Sierpinski, organiza un curs de matematici în în¸elesul de studiu al st t În¸elegeam încet, încet c˘ matematica se schimbase. Se schimb˘ . Se va sc t a a

În Ia¸i s-a sim¸it în largul s˘u, a legat numeroase prietenii, participând s t a ran¸a specific˘ tinere¸ii la via¸a acestui ora¸ pentru care a p˘strat permane t a t t˘ s a une nedesmin¸it˘. S-au creat legende în leg˘tur˘ cu via¸a boem˘ a tân˘ t a a a t a a f˘¸at" al Ia¸ului. La restaurantul de lâng˘ vechea cl˘dire a Academiei Mi at s a a p˘strat într-un col¸ discret, pân˘ la demolarea localului, o mas˘ cunoscu a t a a mele de "masa lui Moisil". Se spune c˘ la restaurantul "Corso" din centru a îi pl˘cea s˘ asculte orchestra interpretând un vals a c˘rui melodie ¸i ve a a a s compuse chiar de Moisil. Tot la Ia¸i s-a petrecut un eveniment care i-a marcat întreaga via¸a s t˘ O cunoa¸te pe Viorica Constante cu care se va c˘s˘tori. Viorica Mois s aa al˘turi în permanen¸a, l-a sprijinit ¸i stimulat, i-a asigurat calmul ¸i confortu a t˘ s s crea¸iei. Dup˘ moartea savantului, pe baza scrisorilor ¸i altor documente t a s i-a dedicat o carte minunat˘ scris˘ cu talent, dragoste ¸i discre¸ie "Un om a a s t altul. Grigore C. Moisil", ap˘rut˘ în 1979 în editura Albatros. a a În anul 1942 s-a creat la Facultatea de Matematic˘ a Universit˘¸ii din a at catedra de analiz˘ superioar˘ ¸i logic˘ la care este încadrat Grigore C. Mo a as a perioada 1946-1948 când a fost ambasador al României în Turcia, revine sitatea Bucure¸ti unde a predat cursuri de elasticitate, algebr˘ ¸i ma¸ini s as s În 1948 devine mebru activ al Academiei Române ¸i ¸eful sec¸iei de alg s s t Institutul de Matematic˘ al Academiei, nou înfiin¸at. În 1948 este ales pr a t Societ˘¸ii Române de Matematic˘, post pe care îl va ocupa toat˘ via¸a. at a a t Dup˘ ce Grigore C. Moisil formeaz˘ la Bucure¸ti o veritabil˘ ¸coal˘ de a a s as a solidelor deformabile, începând din 1949 ia na¸tere în jurul s˘u Scoala de t s a ¸ bric˘ a mecanismelor automate. Al˘turi de ru¸ii V. I. Sestacov ¸i M. Gavril a a s ¸ s ricanul Shannon este fondatorul acestei teorii, care are la baz˘ utilizarea a Boole în studiul automatelor. În aceast˘ direc¸ie public˘ dou˘ tratate: T a t a a bric˘ a mecanismelor ordonate ¸i Teoria algebric˘ a schemelor cu contact a s a Începând din 1955 c˘l˘tore¸te foarte mult, fiind invitat la congrese, aa s comunic˘ri, cursuri sau conferin¸e. Devine membru al Academiei din Bo a t Institutului Interna¸ional de Filozofie din Paris. t Grigore C. Moisil are lucr˘ri importante în analiza func¸ional˘, mec a t a retic˘, geometrie diferen¸ial˘ ¸i algebr˘. Partea cea mai original˘ din cr a t a s a a constituie preocup˘rile de logic˘ matematic˘ (începute în perioada de la Ia a a a ¸inut ¸i primele cursuri de logic˘ matematic˘ din România), care l-au cond t s a a sidera¸ii filozofice asupra matematicii ¸i la teoria algebric˘ a mecanismelor t s a Aceste preocup˘ri i-au asigurat un loc cu totul aparte în matematica rom a S-a stins din via¸a la 21 mai 1973, la Ottawa, în Canada, în timpul un t˘ care a pus jaloanele colabor˘rii între informaticienii candieni ¸i cei români a s de la dispari¸ia sa, fostul s˘u elev, Mircea Mali¸a îl caracteriza: Moisil a fos t a t decât un savant, a fost mai mul¸i savan¸i întruni¸i în sesiune permanent˘ s t t t a si locul unul altuia în cicluri succesive mari, reprezentate de temele fundam ¸ care le-a abordat. A fost pân˘ în ultimele zile deschiz˘ tor de drumuri, in a a aceast˘ aventur˘ spiritual˘ nu a admis dilentatismul superficial. a a a

Prof. dr. Petru MIN

Asupra problemei 809 din Gazeta Matemat volumul VIII (1902—1903)
D. M. B˘ ATINETU - GIURGIU 1 ¸

Cu ocazia anivers˘ rii a 110 ani a neîntrerupt˘ a Gazetei Matemat a

În istoria matematicii din ¸ara noastr˘ Traian Lalescu reprezint˘ t a a de diversitate rar˘, un mare animator al genera¸iei sale de matematicie a t dotat cu o mare putere de munc˘ ¸i inteligen¸a scânteietoare, un profeso as t˘ cu deosebit talent pedagogic. Traian Lalescu s-a n˘scut la 12/24 iulie 1882, în Bucure¸ti. Studiile pr a s f˘cut la Bucure¸ti, primele dou˘ clase de gimnaziu la Craiova (1892-1894), a s a a III-a ¸i a IV-a la Roman (1894-1896). Clasele a V-a ¸i a VI-a le-a f˘cu s s a Internat din Ia¸i (actualul Colegiu Na¸ional "C. Negruzzi") în perioada 18 s t În liceu, ca ¸i în gimnaziu, Lalescu a fost premiantul I al clasei ¸i a prim s s de onoare al ¸colii (Lalescu se afl˘ trecut pe tabela de onoare a Liceului In s a Ia¸i). s Chiar din clasa a VI-a a liceului (februarie 1898), Lalescu ajunge cores Gazeta Matematic˘. Profesorul s˘u de mai târziu, inginerul Ion Ionescu a a despre Traian Lalescu c˘: "Intrarea lui în rândul coresponden¸ilor "Gazet a t atice" nu s-a f˘cut ca de obicei, în mod timid, lent, progresiv, ci deodat˘ a a maximum posibil. A fost un caz unic de apari¸iune la "Gazeta Matem t activitate prodigioas˘ a unui tân˘r licean!". a a În v. VIII (1902-1903), la pagina 244, Traian Lalescu a propus Problem urm˘torul enun¸: a t 1 µ ¶ ch d2n+1 1 x . 2n S˘ se arate c˘ : a a x · sh = − 2n+2 dx2n+1 x x

La pag. 283 din Gazeta Matematic˘, v. IX (1903-1904), este publica a dat˘ de Traian Lalescu acestei probleme, urmat˘ de o not˘: a a a "Se ¸tie c˘: s a sh x = x x3 x2n+1 + + ··· + + ··· 1! 3! (2n + 1)! sh ¸i s ch x = 1 +

x2 x2n + ··· + 2! (2n)

Vom avea deci:

¸i, prin urmare: s 1 1 1 1 x2n sh = P (x) + + ··· + + x (2n + 1)!x (2n + 3)!x3 (2n + 2p + 1)!x2p+ P (x) fiind un polinom întreg în x de gradul 2n.
1

1 1 1 1 + ... + ··· = + 3 x x 3!x (2n + 1)!x2n+1

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Matei Basarab", Bucure¸ti t s

Seria din membrul al II-lea, uniform convergent˘ în tot planul exceptân a e derivabil˘ termen cu termen ¸i rezultatele g˘site sunt serii convergente a s a întindere, ale c˘ror sume sunt date de derivatele de acela¸i ordin ale mem a s Observând acum c˘: a µ ¶ d2n+1 d2n+1 1 (2p + 1) (2p + 2) · · · (2p + (P (x)) = 0, =− 2n+1 2n+1 2p+1 dx dx x x2n+2p+2 ¸i c˘, prin urmare s a µ ¶ d2n+1 1 1 1 · , =− 2n+1 2p+1 2p x2n+2 dx (2p + 2n + 1)!x (2p)!x ob¸inem t ¶ µ µ ¶ d2n+1 1 1 1 1 2n + ··· + + ··· = − x sh = − 2n+2 1 + dx2n+1 x x 2!x2 (2p)!x2p

Not˘. Aceast˘ problem˘ a fost rezolvat˘ de D-nii: N. Abramescu, Gr a a a a G. Constantinescu, M. Radu, C. Gheorghiu ¸i I. G. Niculescu. s În acela¸i mod se pot demonstra ¸i formulele: s s 1 µ ¶ cos 1/x d2n+1 1 dn ³ n−1 1/x ´ n+1 n e 2n x; e x sin x = (−1) n+1 = (−1) 2n+1 2n+2 n dx x x dx x

Ca un omagiu adus marelui matematician român Traian Lalescu, vom probleme o nou˘ solu¸ie, accesibil˘ elevilor actualului liceu. a t a 1 S˘ consider˘m func¸iile fn : R∗ → R, fn (x) = x2n sh , unde n ∈ N a a t x a stat˘ imediat c˘ fn este indefinit derivabil˘, oricare ar fi n ∈ N. Ne pro a a demonstr˘m c˘ a a 1 1 (2n+1) (x) = − 2n+2 ch , ∀n ∈ N fn x x prin metoda induc¸iei matematice, folosind formula lui Leibniz de deriv t dusului a dou˘ func¸ii indefinit derivabile, adic˘ a t a n X n k (n−k) (k) Cn u v , ∀n ∈ N∗ . (uv) =
0 Avem f0 (x) =

De asemenea avem: 1 1 1 0 f1 (x) = x2 sh , deci f1 (x) = 2x · sh − ch ; x x x 1 1 2 1 1 00 f1 (x) = 2 sh − ch + 2 ch ; x x x x x 2 1 1 1 1 1 2 2 1 1 000 f1 (x) = − 2 ch + 2 ch + 3 sh − 4 ch = − 4 ch , x x x x x x x x x x deci ¸i pentru n = 1 formula (1) se verific˘. s a a Presupunem c˘ formula (1) este adev˘rat˘ pentru n ∈ N∗ adic˘ are loc a a a

µ

sh

1 x

¶0

k=0

=−

1 1 ch , deci pentru n = 0 formula (1) x2 x

1 1 ch , x2n+2 x ¸i demonstr˘m c˘ ea este adev˘rat˘ ¸i pentru n + 1, adic˘ avem s a a a as a 1 1 (2n+3) fn+1 (x) = − 2n+4 ch . x x S˘ observ˘m c˘ a a a fn+1 (x) = x2 fn (x) , ∀n ∈ N, ¸i atunci, cu ajutorul formulei (2), avem: s
(2n+1) fn (x) = −

fn+1

(2n+3)

¸i atunci s

Conform presupunerii rela¸ia (3) fiind adev˘rat˘, rezult˘ c˘: t a a a µ ¶0 a ³ ´0 1 1 2n + 2 1 1 1 (2n+2) (2n+1) fn (x) = fn (x) = − 2n+2 ch = 2n+3 ch + 2n+4 sh x x x x x x

(2n+3) (2n+2) (2n+1) = x2 fn (x) + 2(2n + 3) xfn (x) + (2n + 3)(2n + 2) fn (x), ∀

0 (2n+3) 1 (2n+2) 2 (x) · x2 + C2n+3 fn (x) · 2x + C2n+3 f (2n+1) (x) · 2 = = C2n+3 fn

X ¡ ¢(2n+3) 2n+3 k ¡ ¢(k (2n+3−k) (x) = x2 fn+1 (x) = C2n+3 fn (x) · x2
k=0

¶0 ³ ´0 µ 2n + 2 1 1 1 (2n+3) (2n+2) (x) = fn (x) = ch + 2n+4 sh = fn x2n+3 x x x 1 2n + 2 1 2n + 4 1 (2n + 2) (2n + 3) 1 ch − 2n+5 sh − 2n+5 sh − 2n =− x2n+4 x x x x x x 1 4n + 6 1 (2n + 2) (2n + 3) x2 + 1 ch − 2n+5 sh . =− 2n+6 x x x x Dac˘ ¸inem seama de rela¸iile (3), (7) ¸i (8), rela¸ia (6) devine at t s t (2n+2)(2n+3) x2 + 1 1 4n+6 1 2(2n+2)(2n+ (2n+3) ch − 2n+5 sh + fn+1 (x) = − 2n+4 x x x x x2n+2 1 (2n + 2) (2n + 3) 1 2 (2n + 3) sh − ch = + x2n+3 x x2n+2 x µ ¢ 1 ¡ 1 = 2n+5 − (2n+2)(2n+3) x2 + 1 ch + 2x2 (2n+2) (2n+3 x x ¶ 1 1 1 − (2n + 2) (2n + 3) x2 ch = − 2n+4 ch , x x x ceea ce demonstreaz˘ c˘ rela¸ia (4) este adev˘rat˘. a a t a a Conform principiului induc¸iei matematice, rezult˘ c˘ t a a 1 1 (2n+1) fn (x) = − 2n+2 ch , ∀n ∈ N. x x Bibliografie

1. G. St. Andonie - Istoria matematicii în România, v. 1, Ed. St., Buc., 1 ¸ ¸ 2. M. D. B˘tine¸u-Giurgiu, M. B˘tine¸u-Giurgiu, I. Bîrchi-Damian, a t a t nescu - Analiz˘ matematic˘ . Probleme pentru clasa a XI-a, Ed. Matrix R a a 2003. 3. Colec¸ia "Gazeta Matematic˘ ", 1895-2005. t a

Câteva propriet˘¸i ale subgrupurilor finit at din GLn (Z)
Gabriel DOSPINESCU 1

Cu ocazia anivers˘ rii a 110 ani a neîntrerupt˘ a Gazetei Matemat a

1. Introducere: lema lui Serre. Ceea ce ve¸i citi în continuare es t care timid˘ de a expune o colec¸ie de rezultate referitoare la subgrupurile a t GLn (Z). Se prea poate ca demonstra¸iile care urmeaz˘ s˘ fie cunoscute; a t a a g˘sit "aproape" singur ¸i crede c˘ merit˘ s˘ fie prezentate. Articole (ma a s a a a despre propriet˘¸ile acestor subgrupuri s-au scris multe ¸i, cu siguran¸a, at s t˘ scrie, c˘ci problemele referitoare la ele sunt dificile ¸i multe dintre ele î¸i a a s s ani buni rezolv˘rile. Îl invit˘m pe cititorul interesat de rezultate mai p a a citeasc˘ articolele din bibliografie, mult mai tehnice ¸i mai specializate. Se a s [3] ar fi o descriere superb˘ a acelora¸i (sau chiar a mai multor) rezultate a s p˘cate, nu am avut acces la acest articol, a¸a c˘ nu putem decât s˘-l rec a s a a "orbe¸te" cititorilor interesa¸i de asemenea aspecte. s t Iat˘, mai întâi, ce rezultate vom demonstra (sau doar aminti). Vom ded a simpl˘ a teoremei Jordan-Zassenhaus (cu ajutorul lemei lui Serre, de car a cuno¸tin¸a din [7]) relativ la finitudinea claselor de izomorfism ale subgrupu s t˘ ale lui GLn (Z), apoi vom demonstra c˘ orice subgrup finit din GLn (Z) ar a (2n)! elemente ¸i c˘ exist˘ 9 clase de izomorfism pentru subgrupurile lui G s a a Vom începe cu lema lui Serre, un rezultat de o frumuse¸e deosebit˘, ca t a o prim˘ majorare a ordinului subgrupurilor finite din GLn (Z); utilitatea a a permite s˘ o numim "teorem˘". Toate grupurile despre care va fi vorba în a a au cel pu¸in dou˘ elemente. t a ¸ Teorema 1 (Lema lui Serre). Fie G ⊂ GLn (Z) un grup finit si p > 2 prim. Consider˘ m aplica¸ia ϕ : GLn (Z) → GLn (Zp ) care asociaz˘ fiec˘ r a t a a A matricea claselor de resturi modulo p ale elementelor din A. Atunci acestei aplica¸ii la G este injectiv˘ . t a Demonstra¸ie. Desigur, ϕ este bine definit˘ ¸i este un morfism între t as GLn (Z) ¸i GLn (Zp ) (a¸a cum se verific˘ imediat). S˘ presupunem c˘ rest s s a a a ca¸iei ϕ la G nu este injectiv˘, deci exist˘ A ∈ G, A 6= In astfel încât ϕ(A t a a Asta înseamn˘ c˘ putem scrie A = In + pB, unde B ∈ Mn (Z). Fie λ1 , λ2 , . a a orile proprii ale matricii B; se ¸tie atunci c˘ A are valorile proprii 1 + pλi , s a Acum s˘ privim cu aten¸ie sumele Sk = λk + λk + · · · + λk (pentru k num˘ a t a 1 2 n toate vor fi numere întregi (cel mai simplu argument este teorema funda polinoamelor simetrice, c˘ci toate aceste sume sunt polinoame cu coeficie a în sumele simetrice fundamentale ale numerelor λ1 , λ2 , . . . , λn , iar aceste su rice sunt - modulo un semn plus sau minus - coeficien¸ii polinomului cara t matricii B ∈ Mn (Z), deci întregi). Îns˘, G fiind finit, putem scrie A|G| a trebuie s˘ avem (1 + pλi )n = 1, pentru fiecare 1 ≤ i ≤ n, iar de aici ob¸ine a t c˘ |λi | < 1, ∀1 ≤ i ≤ n. Or, aceasta înseamn˘ c˘ ¸irul de numere întregi (Sk a a as
1

Student, École Normale Supérieure, Paris

la zero, deci trebuie ca to¸i termenii s˘i s˘ fie nuli (de la un rang încolo). t a a aplicare a formulelor lui Newton ne va duce la concluzia c˘ e necesar, pent a to¸i λi s˘ fie egali cu 0; dar atunci toate valorile proprii ale matricii A sunt t a deci (teorema Cayley-Hamilton) ea este "r˘d˘cin˘" a polinomului (X −1)n a a a v˘zut, mai este r˘d˘cin˘ ¸i pentru X |G| − 1, deci va fi r˘d˘cin˘ pentru cel a a a as a a a divizor comun al acestor polinoame, care este X − 1: adic˘ A = In (alt ar a fi c˘ identitatea este singura matrice unipotent˘ diagonalizabil˘, iar matr a a a aceste dou˘ propriet˘¸i: este unipotent˘ - c˘ci tocmai am ar˘tat c˘ toate v a at a a a a proprii sunt egale cu 1 - ¸i diagonalizabil˘, deoarece polinomul s˘u minim s a a decât r˘d˘cini simple, fiind un divizor al lui X |G| − 1) ¸i teorema 1 este dem a a s S˘ examin˘m pu¸in consecin¸ele acestei teoreme; ob¸inem imediat c˘ ϕ( a a t t t a nea lui G prin morfismul ϕ) este un subgrup cu |G| elemente din GLn ( GLn (Zp ) are exact (pn − 1)(pn − p) · · · (pn − pn−1 ) elemente (l˘s˘m cit aa exerci¸iu demonstra¸ia acestui rezultat clasic). Rezult˘ atunci, din teore t t a grange, c˘ |G| divide pe (pn − 1)(pn − p) · · · (pn − pn−1 ), pentru orice sub a G ⊂ GLn (Z) ¸i orice p > 2 prim. În particular, exist˘ un num˘r finit s a a posibile ale matricilor din GLn (Z) (participan¸ii la olimpiade - ¸i nu num t s buie s˘-¸i fi amintit celebra problem˘: orice matrice din GL2 (Z) are or as a 3, 4, sau 6; încerca¸i s˘ demonstra¸i aceasta pentru n = 3!; mai mult, c t a t pot gândi la o variant˘ mult mai general˘: mul¸imile ordinelor posibile ale a a t din GL2k (Z) ¸i GL2k+1 (Z) coincid, pentru orice k ≥ 1 natural). De asem s rezult˘ (tot ca un caz particular) c˘ ordinul oric˘rei matrici din GLn (Z) a a a (3n − 1)(3n − 3) · · · (3n − 3n−1 ) (aceast˘ problem˘ a fost propus˘ de aut a a a Mat, pe vremea când nu cuno¸tea lema lui Serre; de altfel, am √ sit s˘ de s reu¸ a c˘ ordinul oric˘rei matrici din GLn (Z) este mai mic decât A n ln n , und a a constant˘ pozitiv˘ ce nu depinde de n, dar nu despre asta ne-am propus a a aici). Tot din lema lui Serre mai putem deduce ¸i varianta simpl˘ a te s a Jordan-Zassenhaus, c˘ci am ob¸inut c˘ orice subgrup finit al lui GLn (Z) a a t a (3n − 1)(3n − 3) · · · (3n − 3n−1 ) elemente, deci, cu siguran¸a, exist˘ un n t˘ a de clase de izomorfism în GLn (Z). Desigur, de aici ¸i pân˘ la demonstrare s a lui Jordan-Zassenhaus (care afirm˘ finitudinea num˘rului claselor de con a a subgrupurilor finite ale lui GLn (Z)) mai e mult de munc˘, ¸i, oricum, nu a s asta aici; recomand˘m excelentul articol [7]. a

2. Major˘ri pentru ordinele subgrupurilor finite ale lui GLn (Z a c˘ ne apropiem de un punct sensibil al acestei note, anume de ob¸inerea une a t bune pentru ordinul oric˘rui subgrup finit din GLn (Z); am ob¸inut deja a t mare divizor comun al numerelor (pn − 1)(pn − p) · · · (pn − pn−1 ), p > 2, p prim este un astfel de majorant. Minkowski a demonstrat ¸i un rezultat asem˘n˘ s a a 2 p = 2, anume c˘ ordinul oric˘rui subgrup finit din GLn (Z) divide pe 2n (2n a a 2) · · · (2n − 2n−1 ). Din p˘cate aceast˘ majorare este oricum, dar nu u¸o a a s departe de a fi cea mai bun˘. Vom încerca s˘ d˘m un rezultat mai "simplu" a a a c˘ formula e mai simpl˘) care este, ¸i el, departe de valoarea optimal˘ con a a s a Teorema 2. Orice subgrup din GLn (Z) are cel mult (2n)! element

ordinul oric˘ rui subgrup din GLn (Z) divide pe (2n)!. a Men¸ion˘m c˘ o majorare bun˘ pentru ordinul maxim al subgrupurilor d t a a a este, dup˘ câte ¸tim noi, o problem˘ deschis˘ ¸i foarte dificil˘. Cititorul va a s a as a o minorare aproape evident˘: exist˘ subgrupuri cu 2n · n! elemente (gân a a exemplu, la matricile ce au exact un 1 sau −1 pe fiecare linie ¸i pe fiecar s în rest zerouri!). Cel mai bun rezultat ob¸inut pân˘ în prezent pare s˘ fie o t a a de forma C n · (n!)1+ε , unde C este o constant˘ care depinde de ε, nu ¸i a s aceasta necesit˘ un efort considerabil, pe care nu-l vom face aici. Invit˘m c a a g˘seasc˘ mai multe detalii în [5], unde exist˘ chiar ¸i o men¸iune referitoar a a a s t c˘ 2n · n! este valoarea maxim˘ a ordinului unui subgrup finit din GLn ( a a to¸i n 6∈ {2, 4, 6, 7, 8, 9, 10} (afirma¸ie atribuit˘ acolo lui W. Feit). t t a S˘ revenim acum la Teorema 2, a c˘rei origine nu o ¸tim - ¸tim doar c˘ a a a s s a [7] f˘r˘ men¸iuni suplimentare ¸i f˘r˘. . . demonstra¸ie. Demonstra¸ia (cel aa t s aa t t pe care am g˘sit-o noi) cere r˘bdare din partea cititorului, precum ¸i ni¸t a a s s ajut˘toare, pe care le vom numi tot teoreme, datorit˘ frumuse¸ii ¸i utilit˘ a a t s a Teorema 3. Fie G ⊂ GLn (Z) un subgrup finit. Atunci, pentru oric |G| este un divizor al num˘ rului a X (tr(g))k .
g∈G

Demonstra¸ie. Înainte de toate, s˘ spunem c˘ nici m˘car nu e nev t a a a supunem c˘ elementele matricilor sunt numere complexe; acestea pot fi din a comutativ oarecare a c˘rui caracteristic˘ este num˘r prim cu |G|. Demon a a a întâi afirma¸ia pentru k = 1. S˘ consider˘m matricea t a a 1 X M= g |G|
g∈G

pentru care, clar, avem

deoarece, pentru fiecare g ∈ G, avem (G fiind grup) {gh | h ∈ G} = G. a a M 2 = M implic˘ faptul c˘ toate valorile proprii ale matricii M sunt 0 s tr(M ) (care este urma matricii M , deci suma valorilor proprii) este un num or, folosind propriet˘¸ile urmei, avem at 1 X tr(M ) = tr(g), |G|
g∈G

1 XX gh = M, M2 = |G|2
g∈G h∈G

suma valorilor proprii ale matricii M - definit˘ ca mai sus - este 0, deci toa a proprii sunt 0; atunci M este idempotent˘ ¸i nilpotent˘, deci este matrice as a Acela¸i argument nu func¸ioneaz˘ îns˘ pentru k ≥ 2 (din p˘cate); ¸i s t a a a s clip˘ de gra¸ie în algebra liniar˘ a permis introducerea no¸iunii de produ a t a t a dou˘ matrici. Astfel, dac˘ A ∈ Mn (K) ¸i B ∈ Mp (K), produsul lor ten a a s definit prin

deci demonstra¸ia pentru k = 1 este încheiat˘ (totodat˘ am rezolvat ¸i o t a s P a mai veche de la concursul Putnam: dac˘ a tr(g) = 0, G fiind un grup finit g∈G P P g = 0; într-adev˘r, egalitatea a tr(g) = 0 implic˘ a p˘tratice, atunci a
g∈G g∈G

 a11 B . . . a1n B   . . .. . A⊗B = .  ∈ Mnp (K). . . . an1 B . . . ann B O proprietate fundamental˘ a produsului tensorial (u¸or de verificat) este a s  (A ⊗ B) · (C ⊗ D) = (AC) ⊗ (BD), ∀A, C ∈ Mn (K),
0

aceast˘ egalitate ne permite s˘ definim un subgrup G ⊂ GLn2 (Z) prin G0 a a g ∈ G} (rela¸ia de mai sus, precum ¸i faptul c˘ det(A ⊗ B) = (det A)p t s a pentru A, B ca mai sus, folosesc ca s˘ ar˘t˘m c˘ G0 este subgrup al lui a aa a Acest subgrup are, evident, tot |G| elemente, deci îi putem aplica rezu demonstrat pentru a deduce c˘ a X X tr(g ⊗ g) = (tr(g))2 |G||
g∈G g∈G

∀B, D ∈ M

(dac˘ mai folosim ¸i formula foarte simpl˘ tr(A ⊗ B) = tr(A) · tr(B)). C a s a în¸eles acum modul în care va demonstra afirma¸ia pentru orice k ∈ N∗ t t spune doar c˘ pentru k = 3 trebuie considerat G00 = {(g ⊗ g) ⊗ g | g ∈ G} a

Acum putem începe s˘ demonstr˘m Teorema 2. S˘ not˘m x1 > x2 > a a a a elementele mul¸imii {tr(g) | g ∈ G} ¸i s˘ observ˘m c˘ avem q ≥ 2 ¸i x1 = t s a a a s evidente (dar interesante ¸i în sine) vom demonstra aceste propriet˘¸i. s at rând, am v˘zut c˘, dac˘ A ∈ G, atunci A|G| = In , deci valorile propri a a a sunt r˘d˘cini ale unit˘¸ii, în particular ele au modulul 1. E clar atunc a a at | tr(A)| ≤ n, pentru orice A ∈ G; cum In ∈ G, se cheam˘ c˘ x1 = n. D a a observ˘m, dac˘ A ∈ G − {In } (¸i existen¸a unei asemenea matrici e as a a s t presupunerea f˘cut˘ înc˘ de la început), nu putem avea tr(A) = n, c˘ci at a a a a valorile proprii ale matricii A ar fi egale cu 1, ceea ce este imposibil (citi uitat argumentul final din demonstra¸ia teoremei 1); deci q ≥ 2. În plus, d t cu a1 , a2 , . . . , aq num˘rul apari¸iilor numerelor x1 , x2 , . . . , xq respectiv în a t urmelor matricilor din G, teorema 3 afirm˘ c˘ a a |G||a1 xk + a2 xk + · · · + aq xk , 1 2 q ∀k ≥ 1.

s Desigur, mai avem ¸i |G| = a1 + a2 + · · · + aq , precum ¸i a1 = 1 (est s s˘ fi în¸eles argumentele din acest paragraf pentru a ne convinge ¸i de a a t s precum ¸i de faptul c˘, dac˘ xq = −n, atunci ¸i aq = 1; toate aceste observ s a a s dovedi esen¸iale în studiul subgrupurilor finite ale lui GL2 (Z)). Iar avem t un rezultat ajut˘tor. a m | a1 xk + a2 xk + · · · + aq xk , 1 2 q ∀k ∈ N∗ .

¸ Teorema 4. Fie a1 , a2 , . . . , aq , x1 , x2 , . . . , xq si m numere întregi astf Atunci avem si ¸

¸i s˘ observ˘m c˘ s a a a

m | a1 (x1 − x2 ) · · · (x1 − xq ). Demonstra¸ie. S˘ consider˘m seria formal˘ t a a a a1 a2 aq f (z) = + + ··· + 1 − x1 z 1 − x2 z 1 − xq z

f (z) =

deci, folosind ipoteza, rezult˘ existen¸a unor numere întregi b0 , b1 , b2 , . . . a a t P f (z) = m · bj z j . Pe de alt˘ parte, putem scrie ¸i a s j≥0 P a1 (1 − x2 z) · · · (1 − xq z) f (z) = . (1 − x1 z)(1 − x2 z) · · · (1 − xq z) Asta ne arat˘ c˘ seria formal˘ (de fapt, polinomul) de la num˘r˘tor poate a a a aa formaX X a1 (1 − x2 z) · · · (1 − xq z) = m(1 − x1 z)(1 − x2 z) · · · (1 − xq z) deci are to¸i coeficien¸ii divizibili cu m, de unde ob¸inem c˘ m | t t t a
i=1

q X i=1

ai +

à q X
i=1

ai xi

!

z+

à q X
i=1

ai x2 i

!

z2 + · · · ,

este a t-a sum˘ simetric˘ fundamental˘ în x1 , . . . , xi−1 , xi+1 , . . . , xq , ceea a a a ¸i s q q q X X X (i) (i) ai − xq−2 ai S1 + · · · + (−1)q−1 ai Sq−1 m|xq−1 1 1 sau
i=1 i=1 i=1 (i)

q P

j≥0 (i) ai St ,

m|

Cum, pentru i > 1, avem (x1 − x1 ) · · · (x1 − xi−1 )(x1 − xi+1 ) · · · (x1 − xq ) xq−1 − xq−2 S1 + · · · + (−1)q−1 Sq−1 = 0, 1 1
(i) (i)

q X i=1

ai (xq−1 − xq−2 S1 + · · · + (−1)q−1 Sq−1 ). 1 1

(i)

ne r˘mâne doar c˘ a a (1) (1) m | a1 (xq−1 − xq−2 S1 + · · · + (−1)q−1 Sq−1 ) = a1 (x1 − x2 ) · · · (x1 − 1 1 ceea ce trebuia demonstrat. Iar asta încheie ¸i demonstra¸ia teoremei 2: din teoremele 3 ¸i 4 ¸i faptul s t s s rezult˘ c˘ |G| divide (x1 −x2 ) · · · (x1 −xq ), care este produsul a q −1 numer a a diferite ¸i cel mult egale cu 2n (deoarece urma oric˘rei matrici din G este s a întreg cuprins între −n ¸i n), deci divide ¸i pe (2n)!. s s Bibliografie

1. G. P. Dresden - There are only nine finite groups of fractional linear with integer coefficients, Mathematics Magazine, June 2004, 211-218. 2. R. A. Horn, Ch. R. Johnson - Analiz˘ matricial˘ , Funda¸ia Theta, a a t 2001. 3. J. Kuzmanovich, A. Pavlichenkov - Finite groups of matrices whose e integers, American Mathematical Monthly, February 2002. 4. T. J. Laffey - Lectures in integer matrices. 5. D. N. Rockmore, Ki-Seng Tan - A note on the order of finite su GLn (Z), Commutative Algebra, 2/1999. 6. Ken-Ichi Tahara - On the finite subgroups of GL3 (Z), Nagoya Math. Jo 7. Nicolas Tossel - Reseaux et théorèmes de finitude, Revue des mathèmat ciales, 1-2/2005.

Ceviene ¸i triunghiuri triomologice s
Temistocle BÎRSAN 1

Cu ocazia anivers˘ rii a 110 ani a neîntrerupt˘ a Gazetei Matemat a

În aceast˘ Not˘, pornind de la un triunghi oarecare, punem în eviden¸a a a t˘ ra¸ie de triunghiuri triomologice cu acela¸i centru de greutate ca ¸i triungh t s s Dou˘ triunghiuri, 4ABC ¸i 4XY Z, se numesc omologice dac˘ dreptele a s a CZ sunt concurente; punctul de concuren¸a se nume¸te centru de omolo t˘ s unghiurilor. Triunghiurile date sunt triomologice dac˘ admit trei centre de a

1. Fie ABC un triunghi oarecare ¸i numerele α, β, γ ∈ R \ {1} cu αβγ s dreapta BC consider˘m punctele Aα , Aβ , Aγ determinate de rapoartele a

Aβ B Aγ B = β ¸i respectiv s = γ (utiliz˘m segmentele orientate pentru c a Aβ C Aγ C Aγ , Aβ ¸i Aγ s˘ poat˘ fi situate în orice pozi¸ie pe BC, exceptând vârfur s a a t ale 4ABC). Punctele Bα , Bβ , Bγ ∈ CA ¸i Cα , Cβ , Cγ ∈ AB se determi s similar. Condi¸ia αβγ = −1 asigur˘ existen¸a punctelor Xα , Yα etc. defin t a t {Xβ } = AAβ ∩ BBγ ∩ CCα , {Xα } = AAα ∩ BBβ ∩ CCγ , {Xγ } = AAγ ∩ BBα ∩ CCβ , {Yα } = AAα ∩ CCβ ∩ BBγ , {Yβ } = AAβ ∩ CCγ ∩ BBα , {Yγ } = AAγ ∩ CCα ∩ BBβ . Atât pe figur˘ cât ¸i schematic din a s A B C A B C Xα (α β γ) (α γ β) Yα Xβ (β γ α) (β α γ) Yβ Xγ (γ α β) (γ β α) Yγ s se poate urm˘ri formarea acestor puncte ¸i a triunghiurilor Xα Xβ Xγ ¸i Y a s

A

Cα Yα

Bγ Xβ G

1 3 1 β =− 2 γ =− 6 α =−

Yγ Xγ

Cγ B
1

Xα Aα

Yβ Aβ

C

Prof. dr., Catedra de matematic˘, Univ. Tehnic˘ "Gh. Asachi", Ia¸i a a s

Propozi¸ia 1. Triunghiurile Xα Xβ Xγ si Yα Yβ Yγ sunt triomologice, c t ¸ de omologie fiind vârfurile triunghiului ABC. Demonstra¸ie. Vom ar˘ta urm˘toarele: t a a (i) 4Xα Xβ Xγ ¸i 4Yα Yβ Yγ sunt omologice cu centrul A; s (ii) 4Xα Xβ Xγ ¸i 4Yβ Yγ Yα sunt omologice cu centrul C; s (iii) 4Xα Xβ Xγ ¸i 4Yγ Yα Yβ sunt omologice cu centrul B. s Aceste trei afirma¸ii decurg din (1). Astfel, afirma¸ia (1) revine la a t t dreptele Xα Yα , Xβ Yβ ¸i Xγ Yγ sunt concurente în A. Cum din prima s egalitate din (1) rezult˘ c˘ Xα , Yα ∈ AAα , vom avea c˘ A ∈ Xα Yα . La f a a a rela¸iile A ∈ Xβ Yβ ¸i A ∈ Xγ Yγ . A¸adar (i) este adev˘rat˘. Pe acee t s s a a dovedesc (ii) ¸i (iii). Q.e.d. s

Se observ˘ c˘ 4ABC ¸i 4Xα Xβ Xγ sunt invers orientate, pe când a a s 4Yα Yβ Yγ sunt la fel orientate.

Observa¸ie. În consecin¸a, configura¸ia con¸ine ¸i perechile de triun t t˘ t t s omologice: 4ABC ¸i 4Xα Xβ Xγ , 4ABC ¸i 4Yα Yβ Yγ ; pentru prima pere s s 4ABC, 4Xα Xβ Xγ ; Yα , 4ABC, 4Xβ Xγ Xα ; Yβ , 4ABC, 4Xγ Xα Xβ ; Yγ , iar pentru a doua avem: 4ABC, 4Yα Yγ Yβ ; Xα , 4ABC, 4Yβ Yα Yγ ; Xβ , 4ABC, 4Yγ Yβ Yα ; Xγ , (pe un rând sunt scrise dou˘ triunghiuri, pe baza schemei (2), ¸i cent a s omologie).

2. În aceast˘ sec¸iune vom stabili o alt˘ proprietate a configura¸iei: ce a t a t unghiuri au acela¸i centru de greutate. Pentru aceasta, vom utiliza metoda s Avem nevoie de urm˘toarea a

Lem˘. Fie ABC un triunghi oarecare si punctele A0 ∈ BC, B 0 ∈ C a ¸ A0 B B0C ¸ λ = 0 , µ = 0 si λµ − λ + 1 6= 1, atunci cevienele AA0 si BB 0 au u ¸ AC BA intersec¸ie X si avem t ¸ 1 → → → → − = r r (λµ− A + − B − λ− C ) . r rX λµ − λ + 1 → a t t˘ (− X noteaz˘ vectorul de pozi¸ie al punctului X fa¸a de o origine arbitrar r Demonstra¸ie. Cu teorema lui Thales se arat˘ u¸or c˘ λµ − λ + t a s a AA0 k BB 0 . A0 B B0C A s a a Din λ = 0 ¸i µ = 0 urmeaz˘ c˘ AC BA B′ → − 0= 1 − − λ − , → → rA rB rC X 1−λ 1−λ 1 − µ − → − → . → − 0= rC rA rB 1−µ 1−µ

B

A′

→ Tinând cont de aceste rela¸ii, ecua¸iile vectoriale ale cevienelor: (AA0 ) − ¸ t t r → − 0 − − ), (BB 0 ) − = − + v (− 0 − − ) se scriu sub forma → → → → → u( r A rA r rB rB rB → − = (1 − u) − + u − − λu − , → → → (AA0 ) r rA rB rC 1−λ 1−λ → → → − = (1 − v) − + v − − µv − . → rC rA r rB (BB 0 ) 1−µ 1−µ → Vectorul − X asociat punctului X de intersec¸ie se ob¸ine din (4) sau (5 r t t sau v luat dintr-o solu¸ie (u, v) a sistemului liniar de ecua¸ii t t µv u λu v 1−u=− , = 1 − v, − = . 1−µ 1−λ 1−λ 1−µ G˘sim, cu u¸urin¸a, ca solu¸ie a sistemului (6) perechea (u, v) cu a s t˘ t 1−λ λµ − λ u= , v= . λµ − λ + 1 λµ − λ + 1 → Dup˘ înlocuirea lui u sau v din (7) în (4) sau (5), ob¸inem pentru − X rep a t r (3), q.e.d.

Tinând seama de (9), (10) ¸i (11), avem ¸ s £ 1 → +− − → → r Xα →Xβ + − Xγ = r r (αβ + 1 − α) − A r αβ − α + 1 → → + (1 − α + αβ) − B + (−α + αβ + 1) − r r → − +− +− . → → = rA rB rC adic˘ are loc (8), q.e.d. a

¸ s Propozi¸ia 2. Triunghiurile ABC, Xα Xβ Xγ si Yα Yβ Yγ au acela¸i t greutate. Demonstra¸ie. Vom ar˘ta c˘ 4Xα Xβ Xγ ¸i 4ABC au acela¸i centru d t a a s s (la fel se procedeaz˘ cu perechea format˘ din 4Yα Yβ Yγ ¸i 4ABC). Este s a a s stabilim c˘ a → +− − → → → → r Xα →Xβ + − Xγ = − A + − B + − C . r r r r r Într-adev˘r, utilizând Lema relativ la 4ABC ¸i cevienele AAα ¸i BBβ , o a s s 1 → = − → → → r Xα r r (αβ − A + − B − α− C ) ; r αβ − α + 1 similar ob¸inem ¸i rela¸iile: t s t 1 → = − → → → r Xβ r r (4CAB ¸i CCα , AAβ s (− A − α− B + αβ − C ) r αβ − α + 1 1 → = − → → → r Xγ r r (4BCA ¸i BBα , CC s (−α− A + αβ − B + − C ) r αβ − α + 1

3. S˘ presupunem c˘ triunghiul ABC este echilateral. Se constat˘ u¸ a a a s elementar˘ ¸i ca o consecin¸a a rela¸iilor (1), c˘ triunghiurile Xα Xβ Xγ a s t˘ t a sunt, la rândul lor, echilaterale. Conform Propozi¸iei 2, aceste triunghiuri t centru ca ¸i triunghiul ABC. Este evident˘, în acest caz particular, înrud s a rezultat remarcabil, teorema lui Barbilian: dou˘ triunghiuri echilaterale a centru sunt triomologice.

Construc¸ii aproximative cu rigla ¸i compasu t s num˘rului π a
Alexandru MOSCALIUC 1

Nota¸ia π pentru raportul dintre lungimea unui cerc ¸i diametrul s˘u s-a t s a în matematic˘ datorit˘ lui L. Euler, care a utilizat-o în tratatul s˘u Intr a a a analysis infinitorum (1748). Valori aproximative ale lui π au fost utilizat antichitatea timpurie de multe popoare. Amintim doar c˘ Arhimede, a 10 1 Asupra m˘ sur˘ rii cercului, a g˘sit c˘ 3 a a a a < π < 3 prin a¸a-numita acum s 71 7 perimetrelor (cea cu poligoanele regulate înscrise ¸i circumscrise). s În strâns˘ leg˘tur˘ cu identitatea num˘rului π este problema cuadratur a a a a — construc¸ia cu rigla ¸i compasul a unui p˘trat de arie egal˘ cu aria unu t s a a problema revine la rectificarea cercului — construc¸ia cu acelea¸i instrume t s segment de lungime egal˘ cu lungimea unui cerc dat — ce se reduce la a construc¸ia cu rigla ¸i compasul a unui segment de lungime π. t s Aceast˘ problem˘ celebr˘ formulat˘ de grecii antici ¸i-a g˘sit rezolvar a a a a s a 1882, când F. Lindemann a dovedit c˘ π este transcendent (adic˘ n a a algebric). Gra¸ie acestui rezultat ¸i faptului c˘ numerele ce se pot construi t s a compasul formeaz˘ o parte a mul¸imii numerelor algebrice, rezult˘ c˘ este a t a a cuadratura cercului. Putem aproxima, îns˘, num˘rul π cu numere constructibile cu rigla ¸i a a s Scopul acestei lucr˘ri este de a da o astfel de aproximare a lui π ¸i câtev a s ilustrative, într-o prezentare accesibil˘ elevilor de cl. a IX-a. a Propozi¸ie. Are loc urm˘ toarea inegalitate: t a √ √ √ √ 2 + 3 − 0, 01 < π < 2 + 3, √ √ i.e. 2 + 3 aproximeaz˘ num˘ a arul π prin adaos cu o eroare mai mic˘ de a Solu¸ie. Fie l, L lungimile laturilor poligoanelor regut A l late cu n laturi înscris ¸i respectiv circumscris unui cerc s de raz˘ egal˘ cu 1. Între perimetrele acestor poligoane ¸i a a s lungimea cercului avem rela¸ia t 1 nl < 2π < nL. (2) O 360◦ 180◦ 0 OB 0 ) = \ \ Deoarece m(AOB) = m(A ¸i l = 2 sin s , n n ◦ 180 1 L = 2 tg , rela¸ia (2) se scrie t n 180◦ 180◦ B′ L n sin < π < n tg . (3) n n Luând în (3) n = 60, ob¸inem t 60 sin 3◦ < π < 60 tg 3◦ . Tinând seama c˘ 3◦ = 18◦ − 15◦ , vom avea ¸ a tg 18◦ − tg 15 sin 3◦ = sin 18◦ cos 15◦ − sin 15◦ cos 18◦ ¸i tg 3◦ = s 1 + tg 18◦ tg 1
1

Profesor, S coala general˘ nr. 6, Boto¸ani ¸ a s

r q ´ √ 1 ³√ 1 2 ◦ ◦ sin 18 = 5 − 1 , cos 18 = 10 + 2 5, tg 18 = 1 − 4 4 5 √ √ √ ´ √ 6+ 2 1 ³√ ◦ ◦ 6 − 2 , cos 15 = sin 15 = , tg 15◦ = 2 − 3 4 4 q inegalit˘¸ile (4) se scriu: at √ ¡ ¸ · q ´³√ 1− 2 5 − √ ´ √ ³√ √ ´ 60 ³√ 5 q 5−1 6 + 2 − 10 + 2 5 6 − 2 < π < 60 √ 16 1+ 1 − 2 5 Cum
◦ 5

Printr-un calcul de rutin˘ anevoios ¸i nepl˘cut se verific˘ faptul c˘ mem a s a a a √ √ din (6) este mai mare ca 2 + 3 − 0, 01, pe când cel drept este mai mic ca În concluzie, inegalit˘¸ile (1) sunt adev˘rate. at a Observa¸ie. Construc¸ia cu rigla ¸i compasul a unui segment de lungim t t s (în prezen¸a unui segment unitate) este elementar˘. Ca urmare, Propozi t a modalitate de a construi aproximativ num˘rul π cu rigla ¸i compasul. a s În aplica¸iile urm˘toare ale Propozi¸iei se face cuadratura/rectificarea un t a t rigla si compasul în mod aproximativ, adic˘ se construie¸te cu aceste in ¸ a s un p˘trat/segment având aria/lungimea aproximativ aria/lungimea cercu a √ Aplica¸ia 1. Fie ABC un triunghi isoscel cu AB = AC = 3, B t si C (I, r) cercul înscris acestuia. Atunci lungimea cercului C (I, r) este a ¸ egal˘ cu BC, iar aria lui este aproximativ egal˘ cu aria 4BIC; în amb a a eroarea aproxim˘ rii fiind mai mic˘ ca 0, 01. a a Solu¸ie. Avem: AD2 = AB 2 − BD2 = t A 1, deci AD = 1 ¸i s √ 2 S AD · BC √ . r= = =√ I p AB + BC + AC 2+ 3 √ √ Tinând cont de faptul c˘ π ' 2 + 3, ¸ a pentru cercul C (I, r) ob¸inem: t √ B D ³√ √ ´ √ 2 √ = 2 2, adic˘ L ' BC; √ 2+ 3 a L = 2πr ' 2 2+ 3 à √ !2 ³√ √ ´ 2 2 √ √ , adic˘ A ' A √ 2+ 3 =√ a A = πr2 ' 2+ 3 2+ 3 √ 2 1 1 √ 2 √ =√ √ ). (într-adev˘r, ABIC = BC · ID = · 2 2 · √ a 2 2 2+ 3 2+ 3 S˘ dovedim c˘, în formulele g˘site, L ¸i A sunt aproximate cu o eroare a a a s √ √ decât 0, 01. Într-adev˘r, înmul¸ind inegalitatea 2 + 3 − π < 0, 01 ( a t √ √ ¢ ¡√ 2 √ 2 + 3 − L < 0, 0 conform Propozi¸iei!) cu 2r, ob¸inem 2 √ t t 2+ 3 √ 2 2 √ < 1, urmeaz˘ c˘ BC − L < 0, BC − L < 0, 01 · 2r. Cum 2r = √ a a 2+ 3 dar înmul¸ind aceea¸i inegalitate cu r2 , ob¸inem ABIC − A < 0, 01. t s t

Aplica¸ia 2. Fie cercul C (O, 1) si punctele A, B, t ¸ C si D ca în figura de mai jos: BC = 1, BD = AC. ¸

Ar˘ ta¸i c˘ lungimea semicercului AB (aria semicera t a cului) este aproximativ egal˘ cu lungimea segmentului a 1 [AD] (respectiv aria triunghiului ABD), eroarea fiind A mai mic˘ decât 0, 01. a O 1 Solu¸ie. Deoarece AB = 2 ¸i BC = 1, rezult˘ c˘ t s a a √ √ AC = 3; la fel, din BC = 1 ¸i BD = AC = 3, s √ deducem c˘ CD = 2. Atunci, AD = AC + CD = a √ √ √ ¢ π ¢ 1 1 ¡√ 1¡ 2 + 3 ' π ¸i AABD = AD · BC = s 2+ 3 ' = π · 12 etc 2 2 2 2 Aplica¸ia 3. Dat un p˘ t atrat de latur˘ 1, construi¸i numai cu compas a t de lungime aproximativ egal˘ cu perimetrul p˘ tratului. a a Solu¸ie. Mai întâi, s˘ observ˘m c˘ un cerc de lungime egal˘ cu perime t a a a a ¡ 2 2 2 √ =2 t t tului dat are raza . Dar, ¸inând cont de Propozi¸ie, ' √ π π 2 ¡√ 3 √ ¢ + A¸adar, urmeaz˘ s˘ construim cu compasul un cerc de raz˘ 2 3 − 2 . s a a a Etapele unei posibile construc¸ii sunt: t D 1. Construim simetricul E al punctului B fa¸a de A: t˘ {E} = C (A, 1) ∩ C (D, DB). 2. Construim punctul F astfel încât 4BEF s˘ fie a E A echilateral, iar F ¸i D s˘ fie de o parte ¸i de alta a s a s dreptei BE: {F } = C (B, BE) ∩ C (E, EB); evident, A, √ D, F sunt coliniare ¸i AF = 3 (în˘l¸ime în 4BEF de s at latur˘ 2). a 3. Construim punctul G de partea dreptei BE în care G se afl˘ F prin {G} = C (A, AC) ∩ C (B, AF ). Deoarece a √ √ F AB = 1, AG = 2 ¸i BG = 3, rezult˘ c˘ 4AGB este s a a H dreptunghic în A ¸i, ca urmare, √ s punctele A, F , G sunt √ coliniare, iar F G = AF − AG = 3 − 2. 4. Construm simetricul H al lui G fa¸a de F (construc¸ia, t˘ t P numai cu compasul, a simetricului M 0 al punctului M fa¸a t˘ de un punct O poate fi urm˘rit˘ pe figura al˘turat˘); evident a a a a √ ¢ ¡√ M′ O GH = 2 3 − 2 . 5. Construim C(H, HG), care va fi√ ¢ ¡√ c˘utat: luncercul a √ ¢ √ ¢ ¡√ ¡√ gimea lui este 4π 3 − 2 ' 4 2 + 3 3 − 2 = 4, Q cu o eroare de ´ ³√ ³√ ³√ ³√ √ √ ´h √ ´i √ ´ 4π 3− 2 −4=4 3− 2 π− 3+ 2 <4 3− 2 √ √ 1 conform cu (1). Cum 3 − 2 < , vom avea 2 ³√ √ ´ 1 3 − 2 − 4 < 4 · · 0, 01 = 0, 02 , 4π 2 adic˘ eroarea cu care lungimea cercului construit este aproximat˘ de peri a a tratului este mai mic˘ decât 0, 02. a

C

Inegalit˘¸i generatoare de noi inegalit˘¸i at at
I. V. MAFTEI 1
Pornind de la anumite inegalit˘¸i cunoscute ne propunem s˘ ob¸inem at a t lit˘¸i. at

Propozi¸ia 1. S˘ se demonstreze c˘ t a a ¡ n−1 ¢ n−1 n−1 ≤ xn+k−1 + xn+k−1 + · · · + xn+ x1 x2 · · · xk x1 + x2 + · · · + xk 1 2 k ∀x1 , x2 , . . . , xk ∈ R∗ , + ∀n, k ∈ N, n, k ≥ 2.

Demonstra¸ie. Utilizând rela¸ia dintre mediile aritmetic˘ ¸i geometric t t as t numerelor a1 , a2 , . . . , ak ∈ R∗ , n, k ∈ N, n, k ≥ 2, ob¸inem succesiv: + p n na1 + a2 + · · · + ak n+k−1 a1 a2 · · · ak ≤ , n+k−1 p n a1 + na2 + · · · + ak n+k−1 a1 a2 · · · ak ≤ , n+k−1 ....................................... p a1 + a2 + · · · + nak n+k−1 a1 a2 · · · an ≤ . k n+k−1 Sumând inegalit˘¸ile (2), rezult˘ c˘ at a a p n p n p n+k−1 n+k−1 a1 a2 · · · ak + a1 a2 · · · ak + · · · + n+k−1 a1 a2 · · · an ≤ a1 + a2 + k √ n+k−1 a = x , i = 1, k, ob¸ inem Dac˘ not˘m a a t i i care este tocmai inegalitatea (1).

xn x2 · · · xk + x1 xn · · · xk + · · · + x1 x2 · · · xn ≤ xn+k−1 + xn+k−1 + · · · + 1 2 k 1 2 Pentru k = 2 ¸i n = 2h, h ∈ N∗ , inegalitatea (1) devine s ¡ ¢ x2h+1 + x2h+1 ≥ x1 x2 x2h−1 + x2h−1 . 1 2 1 2 (ab)k−1 a2k+1 + b2k+1 + (ab)
k−1

Propozi¸ia 2. Fie a, b, c ∈ R∗ si k ∈ N. Atunci, are loc inegalitatea t + ¸ + (bc)k−1
k−1

b2k+1 + c2k+1 + (bc) a2k+1 + c2k+1 + ( 1 1 1 ≤ + + ab (a + b) + 1 bc (b + c) + 1 ac (a + c) + 1 ∀x1 , x2 ∈ R∗ , + ∀k ∈ N.

+

(ac)k−1

Demonstra¸ie. Aplicând inegalitatea (3) de k ori, ob¸inem t t x2k+1 + x2k+1 ≥ (x1 x2 )k (x1 + x2 ) , 1 2 Tinând seama de (5), putem scrie ¸ de unde
1

a2k+1 + b2k+1 ≥ (ab)k (a + b) , a2k+1 + b2k+1 + (ab)
k−1

≥ (ab)

k−1

[ab (a + b) + 1]

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Sf. Sava", Bucure¸ti t s

sau a2k+1

1 . ab (a + b) + 1 + + (ab) Sumând aceast˘ inegalitate cu analoagele ei, ob¸inem (4). a t Observa¸ie. Dac˘ în (4) lu˘m k = 2 ¸i consider˘m abc = 1, suntem t a a s a inegalitatea bc ca ab + + ≤ 1, a5 + b5 + ab b5 + c5 + bc c5 + a5 + ca care a fost discutat˘ la O. I. M. din anul 1996, India. a (ab) b2k+1
k−1

k−1

a2n+1 b2n+1 c2n+1 + n + ≥ an b + bn c + cn a, ∀n ∈ N. bn c an Demonstra¸ie. Înmul¸ind inegalitatea (6), considerat˘ pentru k = n t t a iar analoagele ei cu bn an ¸i respectiv bn cn , vom ob¸ine rela¸iile s t t a3n+1 cn + b2n+1 an cn ≥ a2n+1 bn cn + a2n bn+1 cn , b3n+1 an + c2n+1 bn cn ≥ b2n+1 an cn + b2n cn+1 an , c3n+1 bn + a2n+1 cn bn ≥ c2n+1 bn an + c2n an+1 bn ,

Propozi¸ia 3. Fie numerele a, b, c ∈ R∗ . S˘ se demonstreze c˘ t a a +

din care, prin adunare, deducem c˘ a adic˘ (8) . a

a3n+1 cn + b3n+1 an + c3n+1 bn ≥ an bn cn (an b + bn c + cn a) ,

Procedând ca în Propozi¸ia 3 se ob¸ine t t Propozi¸ia 4. Pentru ∀n ∈ N si ∀a, b, c ∈ R∗ avem t ¸ + a

c2n+2 a2n+2 b2n+2 + b n + c n ≥ abn+2 + bcn+2 + can+2 . cn a b

Propozi¸ia 5. S˘ se arate c˘ ∀n ∈ N∗ avem: t a a q n (n + 1) n 2k+1 2k+1 +2 + · · · + n2k+1 ≥ (n!)2k , a) 1 2 n (n + 1) b) 12n+1 + 22n+1 + · · · + n2n+1 ≥ (n!)2 . 2 Demonstra¸ie. Pentru n = 1 avem egalitate. Consider˘m n ≥ 2 ¸i în t a s inegalitatea (6) succesiv a = 1 ¸i b = n, a = 2 ¸i b = n − 1, . . . , a = n s s Sumând inegalit˘¸ile rezultate, vom ob¸ine at t h ¡ 2k+1 ¢ 2 1 + 22k+1 + · · · + n2k+1 ≥ (n + 1) 1k nk + 2k (n − 1)k + · · · + q q 2 n n Cum paranteza p˘trat˘ este ≥ n (1k · 2k · · · · · nk ) = n (n!)2k , avem a a q ¡ 2k+1 ¢ n 2k 2k+1 2k+1 2 1 +2 + ··· + n ≥ n (n + 1) (n!) , adic˘ (10). Luând în (10) k = n, ob¸inem inegalitatea (11). a t

Asupra unei probleme dat˘ la ONM, Bistri¸a, a t
Claudiu-Stefan POPA1 ¸

Cele ce urmeaz˘ au ca punct de plecare o problem˘ dat˘ la ONM, Bis a a a [1] apar¸inând autorului acestei note ¸i pe care o vom nota în continuare t s

(P ) Fie ABCD un trapez cu bazele AB si CD, având diagonalele perp ¸ în O. Pe semidreptele (OA si (OB se consider˘ punctele M si respecti ¸ a ¸ \ si BM D s˘ fie drepte. Not˘ m cu E mijlocul se \ a încât unghiurile AN C ¸ a M N . S˘ se arate c˘ : a a a) triunghiurile OM N si OBA sunt asemenea; ¸ b) dreapta OE este perpendicular˘ pe dreapta AB. a Rezolvarea acestei probleme poate fi g˘sit˘ de asemenea în [1]. a a

Consider˘m configura¸ia geometric˘ pus˘ în valoare de (P ) îndeajuns de a t a a pentru a prezenta alte câteva rezultate legate de ea. D˘m întâi o carac a trapezului ortodiagonal, interesant˘ ¸i în sine. as

Propozi¸ia 1. Fie ABCD un patrulater convex si AB k CD. Dac˘ t ¸ a este intersec¸ia diagonalelor sale, patrulaterul este ortodiagonal dac˘ si n t a¸ AB · CD = AO · CO + BO · DO. Demonstra¸ie. AB k CD ⇒ 4AOB ∼ 4COD ⇒ t AO BO · DO AB · CD AO · CO + B BO AB AO · CO = = = = = = 2 2 2 CO DO CD CO DO CD CO2 + D 2 2 2 Acum AO · CO + BO · DO = AB · CD ⇔ CD = CO + DO ⇔ AC ⊥ B

Ad˘ug˘m la ipoteza problemei (P ): punctele K, L sunt mijloacele baz a a t˘ respectiv [CD] iar punctul D0 este simetricul punctului D fa¸a de punc aceste condi¸ii, pentru cele ce urmeaz˘ presupunem cunoscute urm˘toarele t a a K, O ¸i L sunt coliniare, AAOD = ABOC , A2 s = AAOB ACOD ([2], p AOD

Propozi¸ia 2. În ipoteza problemei (P ), au loc urm˘ toarele: t√ a s i) M N = AB · CD ¸i M N < KL; ii) M N ⊥ KL; √ iii) AOM N = AAOB · ACOD ; iv) AN k M D0 ; Demonstra¸ie. i) 4AN C ¸i 4BM D sunt dreptunghice în N , resp t s N O ⊥ AC, M O ⊥ BD. Aplicând teorema în˘l¸imii ob¸inem N O2 = A at t 2 \ ) = 90◦ , avem M O2 + N O2 = M N 2 ¸ M O = BO · DO. Cum m(M ON √ AB CD AB M N = AB · CD. Deoarece KL = KO + LO = + = 2 2 √ AB + CD AB · CD < (ABCD trapez, deci AB 6= CD), rezult˘ c˘ M N a a 2 ii) Fie R ∈ (OL astfel încât L ∈ (OR) ¸i (OL) ≡ (RL). Cum (DL s urmeaz˘ c˘ OCRD este paralelogram. Dar CO ⊥ DO, deci OCRD este dre a a
1

Profesor, S coala "Alecu Russo", Ia¸i ¸ s

\ \ \ \ \ avem CDO ≡ CRO. Din (P ), punctul a) avem CDO ≡ N M O; deci CRO Aceasta ¸i M O ⊥ CR conduc la N M ⊥ RO ⇔ N M ⊥ KL. s ON · OM iii) C D AMON = = 2 √ √ AO · CO · BO · DO = = O 2 √ AO · CO · BO · DO N . = 2 P Cum 4AOB ∼ 4COD, avem AO · DO = E AO · DO A BO · CO, deci AMON = = AAOD . K 2 M Dar A2 AOD = AAOB ACOD , deci AOMN = √ = AAOB ACOD . ON OD ON iv) La fel ca la iii), OM · ON = OA · OD. Deci = sau OA OM OA adic˘ AN k M D0 , q.e.d. a

Observa¸ie. Dac˘ M N ∩ LK = {P }, propunem cititorului s˘ demo t a a p √ OE = LO · KO ¸i OP = dist (O; AB) · dist (O; CD). s Bibliografie

1. G.M. seria B, nr. 7/2005, p.298 ¸i p. 301. s 2. D. Mihalca, I. Chi¸escu, M. Chiri¸a - Geometria patrulaterului, Ed. T t t˘ cure¸ti, 1998. s

ERATA

Mai mul¸ti colaboratori aduc la cuno¸tin¸a Redac¸iei revistei urm˘toare t s t˘ t a în scrierea numelui marelui matematician Leonhard Euler : în loc de Leo scris Leonard atât în titlul materialului din nr. 2/2004, p. 129, cât ¸i în s 2/2005, p. 119 (prin preluarea primului pe calculator). COMENTARIU

D-l D. Pl˘ su din Ia¸i semnaleaz˘ Redac¸iei faptul c˘ Problema L.62 ae¸ s a t a Bîrsan, publicat˘ în nr. 1/2004 este cunoscut˘ — apare în cartea lui W. a a intitulat˘ Ce stim si ce nu stim despre numerele prime (în l. rom. la Ed a ¸ ¸ ¸ in¸ific˘, Bucure¸ti, 1966) la p. 104. Cele dou˘ solu¸ii date acestei probl t a s a t 1/2005, pp. 67-68, difer˘ de solu¸ia prezentat˘ în cartea men¸ionat˘. a t a t a

Vizita¸i pe Internet revista "Recrea¸ii Matematice" la t t

http://www.recreatiimatematice.uv.ro

Asupra criteriului de congruen¸a LLU t˘
Marius TIBA1

A¸a cum se arat˘ în [1], urm˘torul criteriu de congruen¸a a triunghiuri s a a t˘ numeroase capcane prin aplicarea sa incorect˘. Red˘m aici rezultatul di a a curge acest criteriu.

Propozi¸ie. Dac˘ dou˘ laturi si unghiul opus uneia dintre ele ale unu t a a ¸ sunt respectiv congruente cu dou˘ laturi si unghiul opus uneia dintre el a ¸ triunghi, iar α si β noteaz˘ unghiurile opuse celorlalte laturi congruente, b ¸ b a a) atunci α si β sunt sau congruiente sau suplementare; b ¸ b b) (Criteriu LLU) dac˘ în plus α si β sunt de acela¸i tip (adic˘ am a b ¸ b s a ascu¸ite, obtuze sau drepte), atunci cele dou˘ triunghiuri sunt congruente. t a Problema 1. Pe laturile (OX si (OY ale unui unghi ascu¸it XO ¸ t \ punctele A si B astfel încât [OA] ≡ [OB]. În interiorul unghiului se ia un ¸ \ \ supus condi¸iei OM A ≡ OM B. G˘ si¸i locul geometric descris de M . t a t Rezolvare. Vom ar˘ta c˘ locul c˘utat este format din a a a \s bisectoarea interioar˘ a unghiului XOY ¸i arcul cercului cira cumscris 4AOB cuprins în interiorul unghiului, pe care-l t t not˘m AB. Fie M un punct ce satisface condi¸iile din enun¸. a \ ¸i OBM \ Ca urmare 4OAM ¸i 4OBM au unghiurile OAM s s sau congruente sau suplimentare (conform punctului a) al \ \ Propozi¸iei). În cazul în care OAM ≡ OBM , punctul M se t b afl˘ pe bisectoarea unghiului O. Dac˘ aceste unghiuri sunt a a suplimentare, atunci patrulaterul OAM B este inscriptibil ¸i, s ca urmare, M ∈ AB. Reciproca rezult˘ imediat. a

A X

Men¸ion˘m c˘ la faza jude¸ean˘ a O. M. din Vaslui, 2005, cl. a VI-a t a a t a s˘ se arate c˘ locul geometric este doar bisectoarea interioar˘ a unghiu a a a Nerespectarea Propozi¸iei conduce la erori ca aceasta (prezent˘ ¸i în barem t as din problema T12, [2, pag. 10]. Problema 1 ne sugereaz˘ a \ Problema 2. G˘ si¸i locul geometric al punctelor M pentru care OAM a t unde nota¸iile sunt acelea¸i ca în Problema 1. t s Rezolvare. Judecând analog ca la Problema 1, ob¸inem locul c˘utat t a \ ¸i segmentul [AB] (f˘r˘ capete). bisectoarea interioar˘ a unghiului XOY s a aa Ca o extindere a Problemei 1, d˘m urm˘toarea a a

Problema 3. Fie ABCD un trapez isoscel si fie O mijlocul bazei m ¸ G˘ si¸i locul geometric al punctelor M situate în interiorul liniei frânte fo a t \ \ semidreptele (DA, (CB si segmentul [CD], astfel încât OM A ≡ OM B. ¸
1

Elev, cl. a VII-a, Colegiul Na¸ ional "C. Negruzzi", Ia¸i t s

Rezolvare. Aceast˘ problem˘ se reduce la Problema 1, a a deoarece [OA] ≡ [OB] (4OBC ≡ 4OAD (LUL)). Astfel, locul geometric cerut este format din punctele mediatoarei segmentului CD ¸i ale arcului cercului circumscris 4OAB, s aflate în interiorul liniei frânte date. Problema 3 ne sugereaz˘ urm˘toarele dou˘ probleme, pe a a a care le propunem cititorului spre rezolvare: Problema 4. Se modific˘ Problema 3 luând punctul O a la intersec¸ia laturilor neparalele ale trapezului. t Problema 5. Modific˘ m Problema 3, luând condi¸ia a t \ \ AM D ≡ BM C. Bibliografie

D

O

A

1. D. Mihe¸ - Criteriul de congruen¸a LLU, RMT an II (seria a 4-a), nr t t˘ pag. 3-7. 2. I. P˘tra¸cu - Probleme de geometrie plan˘ , Editura Cardinal, Craiova, 1 a s a

IMPORTANT

• În scopul unei leg˘turi rapide cu redac¸ia revistei, pot fi utilizate urm a t adrese e-mail: tbirsan@math.tuiasi.ro, profgpopa@yahoo.co aceast˘ cale colaboratorii pot purta cu redac¸ia un dialog privitor a t rialele trimise acesteia, procurarea numerelor revistei etc. Suger˘m a ratorilor care trimit probleme originale pentru publicare s˘ le nume a s˘-¸i re¸in˘ o copie xerox a lor pentru a putea purta cu u¸urin¸a o as t a s t˘ prin e-mail asupra accept˘rii/neaccept˘rii acestora de c˘tre redac¸ia a a a t

• La problemele de tip L se primesc solu¸ii de la orice iubitor de ma t elementare (indiferent de preocupare profesional˘ sau vârst˘ ). Fiecar a a solu¸iile acestor probleme - ce sunt publicate în revist˘ dup˘ un a t a a urmat˘ de numele tuturor celor care au rezolvat-o. a

• Adres˘m cu insisten¸a rug˘mintea ca materialele trimise r a t˘ a s˘ nu fie (s˘ nu fi fost) trimise ¸i altor publica¸ii. a a s t

• Rug˘m ca materialele tehnoredactate s˘ fie trimise pe adresa reda a a A so¸ite de fi¸ierele lor (de preferin¸a în L TEX). t s t˘

O generalizare a identit˘¸ii Botez - Catala at
Ioana OLAN 1

În 1872, N. St. Botez public˘ o lucrare original˘ în care apare identi ¸ a a µ ¶ 1 1 1 1 1 1 1 + +···+ =1− + + ··· + , n+1 n+2 2n + 1 2 1·3 2·5 n (2n + 1) care, dac˘ ¸inem seama de formula de descompunere at 1 1 1 = − , k ∈ N∗ , 2k (2k + 1) 2k 2k + 1 se aduce la forma 1 1 1 1 1 1 1 1 + + ··· + = 1 − + − + ··· + − , n∈ n+1 n+2 2n 2 3 4 2n − 1 2n numit˘ identitatea Botez - Catalan. Ne propunem s˘-i d˘m o generalizare a a a Amintim o demonstra¸ie a formulei (1), generalizarea ob¸inându-se în t t µ ¶ µ ¶ µ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 − = 1− + − +···+ 1− + − +···+ 2 3 4 2n − 1 2n ¶ 2 µ 3 4 2n − 1 µ ¶ µ ¶ 1 1 1 1 1 1 1 1 = 1+ −2· + + −2· + ··· + + −2· 2 2 3 4 4 2n − 1 2n 2n µ ¶ 1 1 1 1 1 1 1 1 = 1 + + + + ··· + + −2 + + ··· + = 2 3 4 2n − 1 2n 2 4 2n µ ¶ 1 1 1 1 1 1 1 1 = 1 + + + ··· + + − 1 + + ··· + = + + 2 3 2n−1 2n 2 n n+1 n+2 ¸ Propozi¸ie. Pentru n ∈ N∗ si m ∈ N, are loc egalitatea t 2m − 1 1 2m − 1 1 2m − 1 1 1− + m− +· · ·+ m− m = m +· · ·+ m m 2 3 4 (2n − 1) (2n) (n + 1) ( (Pentru m = 1 se ob¸ine identitatea (1).) t Demonstra¸ie. Într-adev˘r, avem: t a 2m − 1 1 2m − 1 1 2m−1 1− + m− + ··· + m − m = 2m 3 4m ¶ (2n − 1) (2n) µ ¶ µ µ 1 1 1 1 1 1 1 = 1+ m −2m m + m + m −2m m + · · · + −2m m+ 2 2 3 4 4 (2n − 1) (2n)m µ 1 1 1 1 1 1 1 m = 1 + m + m + m + ··· + + m + ··· + m + m −2 m 2 3 4 2 4 (2n − 1) (2n) ¶ µ 1 1 1 1 1 1 = 1 + m + m + ··· + = m + m − 1 + m + ··· + m 2 3 2 n (2n − 1) (2n) 1 1 1 + + ··· + , q.e.d. = (n + 1)m (n + 2)m (2n)m Cazuri particulare. Pentru m = 2 ¸i m = n, formula (2) devine: s 1−

3 1 3 1 3 1 1 + 2 − 2 + ··· + + ··· + 2 − 2 = 2 + 2 2 3 4 (2n−1) (2n) (n+1) (n+2)2 2n −1 1 2n −1 1 2n −1 1 1 1− n + n − n + · · · + n− n = n+ n + ··· 2 3 4 (2n−1) (2n) (n+1) (n+2)
1

Elev˘, cl. a VIII-a, Colegiul Na¸ ional "C. Negruzzi", Ia¸i a t s

Acoperiri ale planului laticial cu figuri
Marius PACHITARIU 1 ¸

Exist˘ numeroase probleme de concurs care implic˘ acoperiri ale unor a a ciale, de exemplu dreptunghiuri, cu un num˘r de copii ale unei alte figuri d a nouri, trominouri) sau cu alte copii scalate ale însu¸i dreptunghiului. s Observând metodele si tehnicile acestor tipuri de probleme, putem acoperiri ale întregului plan cu diferite figuri. Vom lucra în continuare doa laticial. Pentru aceasta, s˘ definim planul laticial ¸i s˘ d˘m coordonate p a s a a care îl alc˘tuiesc. Introducem în continuare o serie de no¸iuni. a t Consider˘m dreptele de ecua¸ie x = r, r ∈ Z, y = q, q ∈ Z. P˘tratele d a t a determinate de punctele lor de intersec¸ie vor constitui elementele planul t Vom atribui coordonate acestor p˘trate în urm˘torul mod: dac˘ un p˘tra a a a a intersec¸ia benzilor determinate de x = r, x = r + 1 ¸i respectiv, y = q, t s atunci vom spune c˘ p˘tratul are coordonate r, q sau mai simplu vom num a a [r, q]. Vom numi vector între dou˘ p˘trate vectorul ai + bj, cu i, j versor a a a, b num˘rul de p˘tr˘¸ele orizontale, respectiv verticale care separ˘ cele do a a at a considerate, cu semnul asociat corespunz˘tor. a Numim planta¸ie orice colec¸ie de p˘trate ale planului laticial, conex˘ t t a a c˘ din orice p˘trat putem ajunge în oricare altul printr-o succesiune fin a a plas˘ri unitare (transla¸ii dup˘ una din cele 4 direc¸ii), astfel încât dup˘ a t a t a (transla¸ie) ne afl˘m înc˘ în unul dintre p˘tratele colec¸iei. Numim figur˘ t a a a t a maximal˘ de planta¸ii cu proprietatea c˘ fiecare planta¸ie poate fi ob¸inu a t a t t care alta a figurii prin transla¸ii, rota¸ii ¸i simetrii fa¸a de drepte paralel t t s t˘ Cu alte cuvinte, figura reprezint˘ o clas˘ de echivalen¸a. a a t˘ Fie un set X de figuri. Numim acoperire a planului orice set Y de p elemente apar¸inând figurilor din X, astfel încât fiecare punct al planulu t la cel pu¸in o planta¸ie din Y . Numim m˘ sura unei acoperiri sup n[i, j], u t t a este num˘rul de planta¸ii c˘rora îi apar¸ine patratul [i, j]. Numim n-a a t a t acoperire în care fiecare p˘trat al planului apar¸ine aceluia¸i num˘r d a t s a modulo n. Pentru 2-acoperiri vom considera acoperire impar˘ cea în c a p˘trat e acoperit de un num˘r impar de ori. 2-acoperirile pare nu ne in a a întrucât considerând accea¸i planta¸ie de dou˘ ori ¸i considerând oricât s t a s perechi, vom ob¸ine întotdeauna o 2-acoperire par˘. t a Observa¸ia 1. Reuniunea a dou˘ acoperiri este o acoperire ¸i m˘sura t a s a a dou˘ acoperiri este cel mult suma m˘surilor celor 2 acoperiri. a a Putem acum s˘ ne punem o serie de întreb˘ri: a a Întrebarea 1. Care sunt seturile X de cardinal 1 pentru care exist˘ a a m˘sura 1? a Un exemplu netrivial de figuri în spa¸iu cu aceast˘ proprietate îl ofer˘ u t a a Problem˘. Lipim câte un cub unitate pe fiecare fa¸a a unui cub unitat a t˘ c˘ putem umple spa¸iul folosind copii ale solidului rezultat. (Austrian-Po a t
1

Elev, Colegiul Na¸ ional, Ia¸i t s

Întrebarea 2. Care sunt seturile X de cardinal 2 pentru care exist˘ a a m˘sura 1? a Întrebarea 20 . Dati exemple de doua seturi Y ¸i Z de cardinal 1 pent s exista acoperire cu m˘sura 1 cu setul Y ¸i nu exist˘ acoperire cu m˘sura a s a a S Z, dar pentru care exist˘ acoperire cu m˘sura 1 cu setul Y Z. a a Vezi la pagina 74 exemplul 1. Demonstra¸i c˘ exemplul este într-adev˘ t a a 00 Întrebarea 2 . Da¸i exemple de dou˘ seturi de figuri de cardinal 1: t a care nu exist˘ acoperire cu m˘sura 1 ¸i S pentru care exist˘ o astfel de a a a s Z, a pentru care exist˘ acoperire cu setul Y Z cu m˘sura 1. a a Vezi la pagina 74 exemplul 2. Demonstra¸i c˘ exemplul este într-adev˘ t a a Întrebarea 3. Care sunt seturile X de figuri de cardinal n, n ∈ N, p exist˘ acoperiri cu m˘sura 1? a a 0 Întrebarea 3 . Da¸i exemple de seturi de n seturi Xi , i = 1, n de t cardinale 1, cu proprietatea c˘ nici unul dintre ele nu poate genera o ac a m˘sura 1, dar reuniunea lor da. a Vezi la pagina 74 exemplul 3. Demonstra¸i c˘ exemplul este într-adev˘ t a a Întrebarea 4. Orice figur˘ poate genera o 2-acoperire impar˘ a p a a m˘sura finit˘? Dac˘ vom considera minimul m˘surii peste toate acoperiri a a a a putem g˘si un maxim pentru acesta în func¸ie de figura folosit˘? a t a Nu vom r˘spunde aici întreb˘rilor 1, 2, 3, fiind prea generale. Desigu a a X care constituie r˘spunsurile primelor 2 sunt particulariz˘ri ale seturilor a a întrebare. Caracteriz˘ri ale primului tip de seturi din anumite puncte de v a cu siguran¸a posibile, pe când o caracterizare în cazul general pare impos t˘ exemplele întreb˘rilor 20 , 200 , 30 ). a Vom r˘spunde în schimb ultimei întreb˘ri. R˘spunsurile sunt DA ¸i DA a a a s ile modulo 2 ne dau într-adev˘r de ajuns˘ libertate. Pentru demonstra¸iile a a t vom renun¸a la condi¸ia de conexitate din defini¸ia planta¸iilor. t t t t Demonstra¸ia 1. Vom numi cardinal al unei planta¸ii (figuri) n t t p˘tr˘¸ele pe care le con¸ine. Pentru o figur˘ de cardinal impar putem lua u a at t a acoperire: Fie o planta¸ie oarecare ¸i toate transla¸iile ei care se p˘streaz˘ t s t a a Atunci planta¸iile rezultate ¸i cu cea ini¸ial˘ reprezint˘ o 2-acoperire. În t s t a a fiecare p˘trat al planului laticial este acoperit de exact (cardinalul plan a deci pentru cardinalul impar avem o 2-acoperire. Mai mult, avem m˘sura a egal˘ cu cardinalul figurii. a Din p˘cate aceast˘ cale nu pare s˘ furnizeze solu¸ie pentru figurile d a a a t par. Demonstra¸ia 2. Figura F fiind finit˘, o putem include într-un p˘trat t a a pe latice, deci o putem include într-un p˘trat cu latura putere a lui 2. Fie a celui mai mic astfel de p˘trat. S˘ consider˘m acoperirea de m˘sur˘ 1 cu a a a a a p˘trate de latur˘ 2k (chiar o omotetie a planului laticial). Plas˘m în fiecare a a a latur˘ 2k al acestei acoperiri figura F corespunz˘toare. Asociem p˘tr˘¸ele a a a at ale p˘tratului de latur˘ 2k valoarea 1 dac˘ p˘tr˘¸elul este în F ¸i 0 altfe a a a a at s cuvinte am f˘cut o prim˘ acoperire a planului cu figuri F . Vom face o ser a a

Primul pas: Consider˘m acoperirea ob¸inut˘ ca mai sus, dar înlocuin a t a cu simetrica ei fa¸a de (Oy, astfel încât aceast˘ acoperire s˘ suprapun˘ t˘ a a a p˘trate de latura 2k peste cele considerate anterior. Fie F 0 noua figur˘ ob a a suprapunerea celor dou˘ acoperiri (reuniunea) ¸i considerarea modulo 2 (u a s are asociat 1 dac˘ este acoperit de un num˘r impar de planta¸ii ¸i 0 altfel). a a t s analog cu F 0 dar fa¸a de axa (Ox. Ob¸inem o nou˘ figur˘ F 00 , care este s t˘ t a a fa¸a de orizontal˘ ¸i fa¸a de vertical˘, încadrat˘ în p˘tratul de latur˘ 2k . S˘ t˘ a s t˘ a a a a a c˘ fiecare p˘tra¸el a fost acoperit de cel mult 4 ori. a a t Realiz˘m acoperirile determinate de transla¸ii ale acoperirii de mai su a t F 00 , de vectori 2k−1 i, 2k−1 j, 2k−1 i + 2k−1 j. S˘ consider˘m reuniunea celor 4 acoperiri. Privind mai atent, observ a a ob¸inut astfel o nou˘ acoperire cu p˘trate de latur˘ 2k−1 , cu o figur˘ F (2) t a a a a p˘trat, simetric˘ orizontal ¸i vertical. Acest proces reprezint˘ de fapt ec a a s a primei p˘r¸i, întrucât acoperim figura din p˘tratul de latur˘ 2k−1 cu si at a a fa¸a de axa vertical˘ ¸i apoi cu simetricele fa¸a de axa orizontal˘ a celor d t˘ as t˘ a ob¸inute. Fiecare p˘trat a fost acoperit de cel mult 4 + 4 + 4 + 4 = 4 · 4 o t a Putem continua acum cu urm˘torii pa¸i analogi cu partea a doua a a s (partea cu transla¸iile) p˘n˘ ajungem la acoperirea cu p˘tratul de latura t a a a în interiorul lui figura F (k + 1), care poate fi ori mul¸imea vid˘ ori însu¸i t a s caz în care am ob¸inut o 2-acoperire impar˘ a planului cu F (¸i o m˘sur˘ d t a s a a 4 · 4 · 4 · . . . · 4 = 4k ). Pentru a determina num˘rul la care ajungem (0 sau 1) în F (k + 1), vom a aceea¸i serie de pa¸i ca mai sus, urm˘rind în acela¸i timp cum evolueaz˘ sum s s a s a valorilor asociate patr˘¸elelor interiorului p˘tratului de latur˘ 2k . at a a S˘ presupunem c˘ am considerat p˘tratul de vârfuri [1, 1], [1, 2k ], [2k , a a a (ne referim aici la cele 4 p˘trate unitare) ¸i fie ai,j = 1 dac˘ p˘tratul [i a s a a figura F ¸i 0 altfel. s Vom da acum un exemplu de "pa¸i" f˘cu¸i ca mai sus: s a t Exemplul 4.
1 1 1 0 1 0 0 1 0 1 0 0 1 0 0 0 0 1 1 0 1 1 0 1 1 1 0 1 0 1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 0 0 0

1 1 1 1

S˘ not˘m bi,j , i = 1, 2k−1 , j = 1, 2k−1 valorile asociate acoperirii rez a a suma celor 4 acoperiri (f˘r˘ a le reduce modulo 2; adun˘m ai,j -urile coresp aa a pentru a proba dac˘ [i, j] este sau nu în F (2)). Acum este u¸or s˘ ob a s a bi,j = ai,j + ai,2k +1−j + a2k +1−i,j + a2k +1−i,2k +1−j . Dar aceasta înseamn˘ a X ¡ X X ¢ bi,j = ai,j + ai,2k +1−j + a2k +1−i,j + a2k +1−i,2k +1−j =
i≤2k−1 j≤2k−1 i≤2k−1 j≤2k−1

i≤ j

Am demonstrat prin aceasta c˘ suma valorilor asociate r˘mâne aceea¸ a a s cuvinte, valoarea din ultimul p˘trat dup˘ ultimul pas este egal˘ cu sum a a a ini¸iale ale figurii F . Deci, dac˘ figura F are un num˘r impar de p˘tr˘¸ t a a a at

figura F (k + 1) este constituit˘ dintr-un p˘tr˘¸el, adic˘ avem o acoperire a a at a Dar nu am ob¸inut acela¸i lucru în demonstra¸ia 1 ¸i mult mai u¸or? t s t s s Ba da, dar demonstra¸ia 1 nu ne perminte o rafinare pentru a o face s˘ f t a ¸i pe figuri de cardinal par, pe când aceasta da. s Dac˘ la sfâr¸it nu ob¸inem un p˘tr˘¸el, ci mul¸imea vid˘, rezult˘ c˘ la u a s t a at t a a a dat, dup˘ o simetrizare, figura s-a anulat pe sine îns˘¸i. Dar aceasta nu s a as decât în cazul în care figura era deja simetric˘ fa¸a de axa fa¸a de care s-a f a t˘ t˘ tria. Dar suprimând aceast˘ etap˘ din pasul corespunz˘tor putem continua a a a de simetrizare, întrucât figura e deja simetric˘ fa¸a de acea ax˘. Suprim a t˘ a etapele în care am face o astfel de simetrie nedorit˘, ne p˘str˘m pe linia ra a a a tului anterior ¸i, mai mult, putem fi siguri c˘ ajungem la o figur˘ unitar˘ s a a a consider˘m, de exemplu, ultimul pas, plecând de la cele 16 posibilit˘¸i ¸i a at s acele simetrii care nu sunt favorabile. Exemplul 5. 1 1
1 1

STOP
0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1

Exemplul 6. Exemplul 7. Exemplul 8. Exemplul 9.

1 1 1 0 1 1 0 0 1 0 1 0

1 1 1 1 1 1 1 1

STOP STOP

STOP

1 0 1 1 1 1 STOP 0 0 0 0 1 1 Nu este greu de observat c˘ f˘r˘ a suprima nici o simetrizare avem a aa planta¸ii peste fiecare p˘tr˘¸el. Acest num˘r reprezint˘ toate p˘tr˘¸elele t a at a a a at 2k × 2k , deci ne furnizeaz˘ o m˘sur˘ mai mare decât cea furnizat˘ de dem a a a a 1 pentru figuri de cardinal impar. Pentru cardinal par în schimb, putem aceast˘ m˘sur˘ ca un bun majorant pentru valoarea minim˘ posibil˘ a m˘s a a a a a a mai mult, ¸inând cont c˘ am suprimat cel pu¸in o etap˘, înseamn˘ c˘ n t a t a a a dublat în momentul acela m˘sura, deci ob¸inem cel mult 2· 4k−1 care pentr a t ajuns de compacte ¸i de bine încadrate în p˘tratul de latur˘ 2k corespunz s a a fi chiar mai mic decât cardinalul planta¸iei. t

Problem˘. Color˘m planul în alb ¸i negru ca tabla de ¸ah. Fie o a a s s pentru care num˘rul de p˘tr˘¸ele albe pe care le con¸ine, A, este impar ¸ a a at t s de p˘tr˘¸ele negre pe care le con¸ine, B, este tot impar. S˘ se gaseasc˘ o a a at t a a planului cu figura reprezentat˘ de aceast˘ planta¸ie cu m˘sura egal˘ cu m a a t a a Conjenctur˘. Putem acoperi modulo 2 planul cu transla¸ii ale une a t planta¸ii, oricare ar fi aceasta. Mai mult, m˘sura ob¸inut˘ poate fi mai m t a t a cea dat˘ de demonstra¸ia 2 ¸i chiar decât cardinalul planta¸iei. a t s t Un început de demonstra¸ie pentru conjenctur˘ este sugerat de prob t a rioar˘. a

Metoda norm˘rii a
Marian TETIVA1

Introducere. În aceast˘ not˘ vrem s˘ d˘m câteva exemple de utilizare a a a a norm˘ rii, pe care am preluat-o, cu tot cu acest nume, din excelenta car a pornit de la faptul c˘ acolo nu exist˘ prea multe aplica¸ii ¸i, la început a a t s în glum˘, am demonstrat pe aceast˘ cale câteva inegalit˘¸i (nu tocmai u¸ a a at s timpul s-au adunat din ce în ce mai multe asemenea inegalit˘¸i (¸i din ce at s grele). Metoda s-a dovedit extrem de eficient˘ pentru demonstrarea ine a omogene dar ¸i pentru ob¸inerea unor identit˘¸i altfel greu de g˘sit, iat˘ de s t at a a o prezent˘m aici; totu¸i, trebuie s-o spunem, metoda norm˘rii nu este rec a s a celor care au "alergie" la calcule: este pentru cei r˘bd˘tori ¸i st˘pâni a a s a matematic˘ (ne referim la calculul elementar). De asemenea, se aplic˘ ine a a în care variabilele implicate sunt numere reale pozitive (sau nenegative). S˘ începem cu o inegalitate foarte cunoscut˘ (a se vedea ¸i [3], capitol a a s a2 + b2 + c2 ≥ ab + ac + bc;

se ¸tie c˘ aceasta e valabil˘ pentru orice numere reale a, b, c, dar noi o vom s a a (complicat, ve¸i spune, dar e numai pentru a da un exemplu) doar pentru t (iat˘ un dezavantaj; nu unul mare, pentru c˘ majoritatea inegalit˘¸ilo a a at urma prezint˘ interes pentru cazul variabilelor nenegative ¸i, uneori, se po a s plecând de la acesta, la orice valori reale ale variabilelor). Datorit˘ simetr a presupune f˘r˘ a particulariza, c˘ c = min {a, b, c}. Pentru c = 0 inegal aa a evident˘: a 2 a2 + b2 ≥ ab ⇔ (a − b) + a2 + b2 ≥ 0. a b Fie c > 0 ¸i s˘ not˘m = 1 + x, = 1 + y. Conform presupunerilor f˘c s a a a c c x ≥ 0 ¸i y ≥ 0, iar inegalitatea de demonstrat devine (dup˘ împ˘r¸irea c s a at noile nota¸ii) t

¸i revenind la a, b, c (cu x = s

evident˘ (ca mai sus) chiar pentru orice x, y ∈ R, nu doar pentru x, y ≥ a u¸or c˘ egalitatea are loc doar pentru x = y = 0, deci numai dac˘ a = b = s a a mult, plecând de la ¢ ¡ (1 + x)2 + 1 + y 2 + 1 − (1 + x) (1 + y) − 1 − x − 1 − y = x2 + y 2 −

(1 + x)2 + (1 + y)2 + 1 ≥ (1 + x) (1 + y) + 1 + x + 1 + y ⇔ x2 + y 2 ≥

care permite demonstrarea inegalit˘¸ii pentru orice a, b, c ∈ R ¸i chiar ob¸i at s t rafin˘ri: a ´ 1³ 2 2 a2 + b2 + c2 − ab − ac − bc ≥ (a − c) + (b − c) , a, b, c ∈ R 2
1

a−c b−c ,y= ) g˘sim identitatea a c c 2 2 a2 + b2 + c2 − ab − ac − bc = (a − c) + (b − c) − (a − c) (b − c)

Profesor, Colegiul Na¸ ional "Gheorghe Ro¸ca Codreanu", Bârlad t s

Desigur, toate acestea se puteau face ¸i altfel ¸i sunt cunoscute, dar . . . n s s demonstra¸ia obi¸nuit˘ a acestei inegalit˘¸i, nu-i a¸a? t s a at s Mai departe s˘ consider˘m inegalitatea a a a4 + b4 + c4 ≥ a3 b + b3 c + c3 a, a, b, c ≥ 0,

c˘reia îi aplic˘m acela¸i tratament. Simetria (de data asta, doar circular˘) a a s a s˘ presupunem, f˘r˘ a restrânge generalitatea, c˘ c = min {a, b, c}; c = a aa a inegalitatea în forma a4 + b4 ≥ a3 b, pentru orice a, b ≥ 0 (exerci¸iul 1: de t acest caz particular!). Mai departe fie c > 0 ¸i s˘ facem acelea¸i nota¸ii c s a s t Împ˘r¸im cu c4 ¸i inegalitatea devine at s (1 + x)4 + (1 + y)4 + 1 ≥ (1 + x)3 (1 + y) + (1 + y)3 + 1 + x,

de demonstrat pentru x, y ≥ 0. Calcule simple (exerci¸iul 2: verifica¸i-le! t t form˘ în a ¢ ¡ ¢ ¡ 3 x2 + y 2 − xy + 3 x3 + y 3 − x2 y + x4 + y 4 − x3 y ≥ 0; aceasta este adev˘rat˘, ba chiar se poate înt˘ri, ¸inând cont de a a a t ¢ 1¡ 2 x + y2 , x2 + y 2 − xy ≥ 2 de 2 x3 + y 3 − x2 y ≥ xy 2 (⇔ (x − y) (x + y) ≥ 0) ¸i de s ¡ ¢ x4 + y 4 − x3 y ≥ xy 3 (⇔ (x − y)2 x2 + xy + y 2 ≥ 0). Astfel am ob¸inut de fapt t

(mai conteaz˘ cum sunt numerele a, b, c?) ¸i s˘ ob¸ine¸i ¸i alte înt˘riri ale i a s a t t s a considerate.

(1 + x)4 + (1 + y)4 + 1 − (1 + x)3 (1 + y) − (1 + y)3 − 1 − x ≥ ¢ 3¡ 2 x + y 2 + 2xy 2 + xy 3 , x, y ≥ 0; ≥ 2 t aici s˘ revenim la variabilele ini¸iale a, b, c ¸i s˘ înmul¸im cu c4 . Exerci¸iul a t s a t c˘ ajungem la inegalitatea a ¡ ¢ a4 + b4 + c4 − a3 b + b3 c + c3 a ≥ ´ 3 ³ 2 2 2 3 ≥ c2 (a − c) + (b − c) + 3c (a − c) (b − c) + (a − c) (b − c) 2 pentru orice numere nenegative a, b, c, c fiind cel mai mic dintre ele (este acest lucru?). Iar exerci¸iul 4 v˘ cere s˘ demonstra¸i identitatea t a a t ¡ 3 ¢ 3³ 2 2 2 a4 + b4 + c4 − a b + b3 c + c3 a = (a − b) + (a − c) + (b − c) 2 2 2 +3c (a − b) (a + b − 2c) + 3c (a − c) (b − c) + ´ ³ 2 2 2 + (a − b) (a − c) + (b − c) + (a − c) (b − c) + (a − c) (b − c)

Acum, c˘ a¸i cam în¸eles în ce const˘ metoda norm˘rii ¸i, în plus, a a t t a a s antrenament la calcule de acest tip, pute¸i exersa chiar singuri ¸i ceva ma t s

≥ d2 (a − d) + d2 (b − d) + d2 (c − d) + 2d (a − d) (b − d) (c − d Deduce¸i inegalitatea lui Turkevici t a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd ≥ a2 b2 + a2 c2 + a2 d2 + b2 c2 + b2 d2 + c2 (pentru orice a, b, c, d ≥ 0), identitate a c˘rei consecin¸a este ¸i, eventual, a a t˘ s ale ei.

Exerci¸iul 5. Ar˘ta¸i c˘, pentru orice numere reale nenegative a, b t a t a d = min {a, b, c, d} are loc inegalitatea a4 + b4 + c4 + d4 + 2abcd − a2 b2 − a2 c2 − a2 d2 − b2 c2 − b2 d2 − c2 d
2 2 2

Metoda norm˘rii ¸i o demonstra¸ie a inegalit˘¸ii mediilor. a s t at s-a v˘zut, metoda descris˘ în aceast˘ not˘ se aplic˘ în cazul inegalit˘¸ilo a a a a a at ¸i omogene în n + 1 variabile, s˘ le spunem a1 , a2 , . . . , an+1 . Simetria n s a s˘ consider˘m, nerestrictiv, c˘, de exemplu, an+1 este cel mai mic di a a a numerele a1 , a2 , . . . , an+1 (chiar ¸i simetria circular˘ ne permite o asem s a supunere). Dup˘ ce verific˘m inegalitatea pentru an+1 = 0 (dac˘ e cazu a a a substitu¸iile t a2 an a1 = 1 + xi , = 1 + x2 , . . . , = 1 + xn , an+1 an+1 an+1 a unde, desigur, x1 , x2 , . . . , xn sunt nenegative (ceea ce, de obicei, ajut˘ în no inegalit˘¸ii). Se poate alege ¸i an+1 = max {a1 , a2 , . . . , an+1 }, dar e doar o at s de gust, nu schimb˘ esen¸ial calculele. Apoi, folosind transform˘rile inver a t a a1 − an+1 a2 − an+1 an − an+1 , x2 = , . . . , xn = , x1 = an+1 an+1 an+1 ne putem întoarce la inegalitatea noastr˘ pentru a ob¸ine chiar înt˘riri a a t a de obicei, r˘mân în diferen¸a dintre cei doi membri ai inegalit˘¸ii transform a t at termeni nenegativi care pot fi utiliza¸i în acest scop), sau identit˘¸i interes t at o implic˘). Cine a citit cu aten¸ie descrierea metodei în [3] a observat deja a t considerat o form˘ particular˘ a acesteia. Asta pentru c˘ a¸a am lucrat a a a s ob¸inut destule rezultate interesante (chiar mai multe decât cele expuse a t citi¸i [3] ¸i ve¸i afla ¸i mai multe (chiar dac˘ în capitolul dedicat norm˘rii s t s t s a a exemple)!

În aceast˘ sec¸iune am ales pentru exemplificare demonstra¸ia inegalit a t t n n n a1 + a2 + · · · + an ≥ na1 a2 · · · an , a1 , a2 , . . . , an ≥ 0, adic˘ a inegalit˘ tii mediilor, o demonstra¸ie care s-ar putea s˘ par˘ com a a¸ t a a chiar este!) fa¸a de multe alte demonstra¸ii cunoscute (c˘ci, nu-i a¸a? t˘ t a s foarte multe demonstra¸ii ale inegalit˘¸ii mediilor); totu¸i s˘ o facem. t at s a Cum verificarea în cazurile n ∈ {1, 2} (sau chiar n = 3) nu mai consti blem˘ trecem direct la pasul de induc¸ie; pe care o facem dup˘ schema: pr a t a c˘ am demonstrat c˘, pentru fiecare k ≤ n inegalitatea a a ak + ak + · · · + ak ≥ ka1 a2 · · · ak 1 2 k are loc (pentru orice a1 , a2 , . . . , ak ≥ 0) ¸i o dovedim pentru k = n+1. În in s de demonstrat an+1 + an+1 + · · · + an+1 + an+1 ≥ (n + 1) a1 a2 · · · an an+1 , a1 , a2 , . . . an n 1 2 n+1

putem presupune, cum am spus, an+1 = min {a1 , a2 , . . . , an+1 }. Cum an+ la o inegalitate absolut banal˘, putem considera an+1 > 0, s˘ împ˘r¸im a a at s˘ facem substitu¸iile de mai sus; vom avea de demonstrat c˘ a t a (1 + x1 )n+1 +(1 + x2 )n+1 +· · ·+(1 + xn )n+1 +1 ≥ (n + 1) (1 + x1 ) (1 + x2 ) pentru orice x1 , x2 , . . . , xn ≥ 0. Exerci¸iul 6. Ar˘ta¸i c˘, dup˘ câteva calcule, ne r˘mâne inegalitatea t a t a a a   n n n X X X X k Cn+1 xk − (n + 1) x1 x2 · · · xk  + xn+1 ≥ 0. j j
k=2 j=1 j=1

k Prin x1 x2 · · · xk în¸elegem suma tuturor celor Cn produse de câte k fact t dici distinc¸i) ale¸i dintre x1 , x2 , . . . , xn (pentru k = n suma con¸ine doar u t s t produsul x1 x2 · · · xn ). Pentru a demonstra aceast˘ inegalitate, s˘ observ˘m întâi c˘, dac˘ folos a a a a a de induc¸ie, avem (pentru 2 ≤ k ≤ n) t k ¸i chiar putem scrie Cn inegalit˘¸i de acest tip (câte una pentru fiecare s at dintre numerele x1 , x2 , . . . , xn ); adun˘m toate aceste inegalit˘¸i ¸i avem a at s X¡ X ¢ xk + xk + · · · + xk ≥ k x1 x2 · · · xk . 1 2 k k−1 Cn−1 n X j=1

P

xk + xk + · · · + xk ≥ kx1 x2 · · · xk 1 2 k

k−1 Cum în membrul stâng fiecare xj , 1 ≤ j ≤ n, apare de Cn−1 ori, de fapt a

xk ≥ k j

pentru fiecare k ∈ {2, . . . , n}. Prin urmare, membrul stâng al inegalit˘¸ii at strat se minoreaz˘ astfel a   n n n X X X X k Cn+1 xk − (n + 1) x1 x2 · · · xk  + xn+1 ≥ j j
k=2

X

x1 x2 · · · xk ⇔

n X n + 1 k−1 X k xj ≥ (n + 1) x1 x2 Cn−1 n j=1

Evident, mai avem s˘ demonstr˘m c˘ expresia din membrul drept este a a a calcul simplu ne arat˘ c˘ a a ¢ n + 1 k−2 k − 1 n + 1 k−1 n + 1 ¡ k−1 k−1 k Cn+1 − Cn−1 = Cn − Cn−1 = Cn−1 = C n n k n deci, de fapt, ne-a mai r˘mas a   n n n X k−1 X X k  xk  + xn+1 ≥ 0, Cn+1 j j n j=1 j=1
k=2

  ¶ n n n X µ n + 1 k−1 X k  X n+1 k  Cn+1 − ≥ xj + xj . Cn−1 k j=1 j=1
k=2

j=1

j=1

care este evident˘, datorit˘ faptului c˘ x1 , x2 , . . . , xn sunt nenegative; dem a a a prin induc¸ie este încheiat˘. t a

pentru orice numere (chiar numere complexe) a1 , a2 , . . . , an . (Cea de-a d k din paranteza mare cuprinde toate cele Cn−1 produse de k factori ale¸i dint s a2 − an , . . . , an−1 − an .) De exemplu, ¡ 2 2 2 a4 +b4 + c4 + d4 − 4abcd = 2d2 3 (a − d) + 3 (b − d) + 3 (c − d) − ¢ ¡ − 2 (a − d) (b − d) − 2 (a − d) (c − d) − 2 (b − d) (c − d) + 4d (a − d) ¢ + (b − d)3 + (c − d)3 − (a − d) (b − d) (c − d) + (a − d)4 + (b − d)4 + pentru orice numere (complexe) a, b, c, d. Si atunci nu v˘ va fi greu cu ¸ a

Exerci¸iul 7. Demonstra¸i identitatea t t n a1 + an + · · · + an − na1 a2 · · · an = 2 n ¶ n−1 µ n−1 n−1 X X X X k n−k k = an (aj − an ) −n (a1 − an ) (a2 − an ) · · · (ak − an ) + Cn
k=1 j=1

j=1

Exerci¸iul 8. Ar˘ta¸i c˘ pentru orice numere reale nenegative a, b, c, t a t a cel mai mic dintre ele, are loc inegalitatea ¡ 2 2 2 a4 + b4 + c4 + d4 − 4abcd ≥ 2d2 (a − b) + (a − c) + (a − d) + ¢ + (b − c)2 + (b − d)2 + (c − d)2 . (Pute¸i rezolva asta prin metoda norm˘rii?) t a

În încheiere v˘ mai propunem câteva exerci¸ii (grele!). Primul dint a t totu¸i mai simplu ¸i vine în completarea celei de-a doua inegalit˘¸i din int s s at

Exerci¸iul 9. Demonstra¸i cea de a doua inegalitate din t t 4 4 4 a + b + c ≥ a3 b + b3 c + c3 a ≥ abc (a + b + c) , a, b, c ≥ 0. Nu uita¸i s˘ c˘uta¸i îmbun˘t˘¸iri ale acestei inegalit˘¸i, precum ¸i identita t a a t a at at s consecin¸a este! t˘

Exerci¸iul 10. Demonstra¸i, folosind metoda norm˘rii, inegalitatea lui S t t a n n n (n − 1) (a1 + a2 + · · · + an ) + na1 a2 · · · an ≥ ¡ ≥ (a1 + a2 + · · · + an ) an−1 + an−1 + · · · + 1 2 ¸i ob¸ine¸i înt˘riri ale ei. s t t a Si, în sfâr¸it, pentru ultimul exerci¸iu ave¸i nevoie ¸i de ceva inspira¸i ¸ s t t s t demonstra inegalitatea la care se ajunge dup˘ normare (nu întotdeauna ea a f˘r˘ probleme!). aa

Exerci¸iul 11. Demonstra¸i c˘ inegalitatea t t a a2 (a − b) (a − 2b) + b2 (b − c) (b − 2c) + c2 (c − a) (c − 2a) ≥ 0 are loc pentru orice numere reale a, b, c. Aceast˘ inegalitate a fost pu a Vasile Cârtoaje în Gazeta Matematic˘ , în urm˘ cu mai mul¸i ani [1]. a a t Bibliografie

1. V. Cârtoaje - Problema 22694, Gazeta Matematic˘, seria B, 7-8/1992. a 2. G. Dospinescu - O teorem˘ uitat˘ - inegalitatea lui Surányi, RecMat - 1 a a 3. M. Onucu Drimbe - Inegalit˘ ti - idei si metode, Editura Gil, Zal˘u, 200 a¸ ¸ a

Asupra unei recuren¸e de ordin doi t
Gheorghe IUREA1

În [1], la pag. 59, apare urm˘toarea problem˘ (autor Vasile Berinde a a

t Fie sirul de numere reale (xn )n∈N definit prin rela¸iile: x0 ∈ R, xn+ ¸ 2xn − 1, ∀n ∈ N. a) Afla¸i numerele M ∈ R cu proprietatea c˘ , dac˘ x0 ≤ M , atunci xn ≤ M t a a · ¸ 3 1 b) Ar˘ ta¸i c˘ pentru x0 ∈ − , a t a ¸ t sirul (xn )n∈N converge si calcula¸i ¸ 2 2 c) Determina¸i expresia lui xn în func¸ie de x0 si n. t t ¸

Întrucât în rezolvarea acestei probleme dat˘ în [1] sunt unele sc˘p˘ri, ne a a a s˘ ne ocup˘m mai am˘nun¸it cu acest ¸ir interesant. a a a t s În privin¸a punctului a), fie M ∈ R cu proprietatea cerut˘; fie x0 = M t a t ≥ 0 ¸i trebuie s˘ avem x1 ≤ M . Dar x1 = 2t2 − 2t (1 + 2M ) + 2M 2 + 2M s a lim x1 = ∞, deducem c˘ pentru t suficient de mare avem x1 > M . Prin u a t→∞ exist˘ M cu proprietatea cerut˘. a a µ 1 S˘ observ˘m c˘ recuren¸a dat˘ este echivalent˘ cu xn+1 + = 2 xn + a a a t a a 2 1 1 2 ∀n ∈ N∗ . Notând yn = xn + , ob¸inem yn+1 = 2yn − 1, y0 = x0 + t 2 2 studiul ¸irului (xn )n∈N se reduce la studiul ¸irului (yn )n∈N . s s Faptul c˘ cerin¸a de la punctul b) este gre¸it˘ rezult˘ din urm˘toarea a t s a a a ¸ Propozi¸ie. Fie (yn )n∈N un sir de numere reale, definit prin t

b) Pentru y0 ∈ [−1, 1], (yn )n∈N este convergent dac˘ si numai dac˘ exi a¸ a astfel încât sirul (yn )n≥n0 este constant. ¸ n e2 t0 t ¸ c) y³ = cos (2n t0 ), ´0 = arccos y0 pentru y0 ∈ [−1, 1] si yn = n p 2 t0 = ln |y0 | + y0 − 1 , pentru y0 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞). © ª d) Dac˘ M = y0 ∈ R; (yn )n∈N este convergent atunci: a 1. M este nevid˘ , finit˘ . a a 2. M = A ∪ B, unde ¾ ½ ½ ± 2π + 2kπ 2kπ ; k = 0, 1, . . . , 2 A = cos n0 ; k = 0, 1, . . . , 2n0 − 1 , B = cos 3 n0 2 2 0 cu n0 , n0 numere naturale fixate. 0 e) Sirul (yn )n∈N este convergent dac˘ si numai dac˘ y0 ∈ A0 ∪ B 0 , und ¸ a¸ a v v s s u u r ½ u ½ u ¾ 1 1 1 1 t1 1 1 t1 1 1 , B0 = ± ± ± ··· ± + ± ± ··· ± A0 = ± 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 | | {z } {z
n0 radicali n0 radicali 0
1

2 y0 ∈ R, yn+1 = 2yn − 1, n ∈ N. a) Pentru y0 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞), (yn )n∈N este divergent si lim yn = ¸ n→∞

Profesor, Liceul Teoretic "Dimitrie Cantemir", Ia¸i s

semnele ± fiind alese în toate modurile posibile. 2 Demonstra¸ie. a) Dac˘ y0 ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) , atunci y0 > 1 t a 2 tiv rezult˘ c˘ yn > 1 pentru orice n ∈ N. Cum yn+1 − yn = 2yn − a a (2yn + 1) (yn − 1) > 0, rezult˘ c˘ (yn ) este strict cresc˘tor. ¾Prin urm a a ½a 1 l = lim yn ; dac˘ l ∈ R, rezult˘ l = 2l2 − 1, deci l ∈ 1, − , imposibi a a n→∞ 2 s a a yn > 1, ∀n ∈ N ¸i (yn ) este strict cresc˘tor. Conchidem c˘ lim yn = ∞.
n→∞

b) Fie (yn ) convergent. Dac˘ lim yn = l, rezult˘ l = 2l − 1, deci l ∈ a a
n→∞

2

Dac˘ l = 1, din rela¸ia de recuren¸a rezult˘ yn+1 − 1 = 2 (yn − 1 a t t˘ a deci |yn+1 − 1| = 2 |yn − 1| |yn + 1|. Presupunând c˘ yn 6= 1 pentru ori a |yn+1 − 1| s avem c˘ lim a = lim 2 |yn + 1| = 4 ¸i din criteriul raportu n→∞ |yn − 1| n→∞ lim |yn − 1| = ∞, absurd. A¸adar, exist˘ n0 ∈ N cu yn0 = 1 ¸i atunci yn = s a s n→∞ 1 În cazul l = − scriem rela¸ia de recuren¸a sub forma 2yn+1 +1 = (2yn + t t˘ 2 ¸i continu˘m ca mai sus. s a Presupunem acum c˘ exist˘ n0 ∈ N astfel încât (yn )n≥n0 este cons a a ½ ¾ 1 a rela¸ia de recuren¸a deducem yn0 ∈ 1, − . Cum yn0 = 1 implic˘ yn = t t˘ 2 a a rezult˘ c˘ (yn )n∈N este convergent cu limita egal˘ cu 1. La fel, dac˘ y a a 1 1 s deducem yn = − , n ≥ n0 ¸i lim yn = − . n→∞ 2 2 c) Se demonstreaz˘ prin induc¸ie matematic˘. a t a a d) 1. Cum 1 ∈ M , rezult˘ c˘ M 6= ∅. Folosind a) ¸i b), y0 ∈ M implic˘ a a s 1 unui n0 astfel încât (yn )n≥n0 este constant (egal cu 1 sau − ). Dac˘ yn = a 2 2 2 2 din sistemul yn0 = 2yn0 −1 − 1, yn0 −1 = 2yn0 −2 − 1, . . . , y1 = 2y0 − 1, di în aproape, g˘sim un num˘r finit de valori pentru y0 . La fel se analiz a a 1 yn = − , n ≥ n0 . 2 1 2. y0 ∈ M implic˘ faptul c˘ yn = 1, n ≥ n0 sau yn = − , n ≥ n0 (n0 , a a 0 2 naturale arbitrare, dar fixate). n si ½ Folosind c) ¸¾y0 ∈ M ⊂ [−1, 1], deducem cos (2 arccos y0 ) = 1, de 2kπ cos n0 ; k ∈ Z . Folosind periodicitatea func¸iei cosinus rezult˘ c˘ y0 ∈ t a a 2 1 a din yn = − , n ≥ n0 , deducem c˘ y0 ∈ B. În concluzie, M = A ∪ B. 0 r 2 x 1 1 e) Folosind formula cos = ± + cos x, x ∈ R, deducem c˘ A ⊂ a 2 2 2 mul¸imile au fiecare câte 2n0 elemente, rezult˘ c˘ A = A0 . La fel, B = B 0 t a a

Bibliografie 1. Gh. Eckstein et al. - Olimpiadele si concursurile de matematic˘ IX — ¸ a tura Bîrchi, 2005.

Olimpiada Interna¸ional˘ de Matematic˘ t a a "B. O. Zhautykov" Edi¸ia I, Alma-Ata, 2005 t
Enun¸uri ¸i Solu¸ii — juniori t s t

Prima zi — 13 ianuarie 2005 1. Pe o tabl˘ 9 × 9 sunt marcate 40 celule. O linie orizontal˘ sau a a format˘ din 9 celule se spune c˘ este bun˘ , dac˘ ea are mai multe celu a a a a decât nemarcate. Care este cel mai mare num˘r de linii bune (orizontale ¸ a s pe care-l poate avea tabla?

2. Ar˘ta¸i c˘ num˘rul 22n+2 + 2m+2 + 1, unde m, n ∈ Z ¸i 0 ≤ m ≤ a t a a s p˘trat perfect dac˘ ¸i numai dac˘ m = n. a as a

3. Fie A o mul¸ime format˘ din 2n puncte dintr-un plan astfel înc t a trei dintre acestea nu sunt coliniare. Ar˘ta¸i c˘ pentru orice dou˘ punct a t a a a, b ∈ A exist˘ o dreapt˘ ce împarte A în dou˘ submul¸imi con¸inând n pun a a a t t ¸i astfel încât a ¸i b se afl˘ de p˘r¸i diferite în raport cu aceast˘ dreapt˘. s s a at a a

A doua zi — 14 ianuarie 2005 4. Pentru orice numere a, b, c reale ¸i pozitive, ar˘ta¸i inegalitatea s a t c a b + + ≥ 1. a + 2b b + 2c c + 2a 5. Cercul înscris triunghiului ABC este tangent laturii AB în punc M este mijlocul acestei laturi. Ar˘ta¸i c˘ M , centrul cercului înscris ¸ a t a segmentului [CD] sunt coliniare.

6. Determina¸i numerele prime p, q mai mici ca 2005 ¸i astfel încât t s divide cu q, iar q 2 + 4 se divide cu p. * * * 1. Deoarece sunt marcate 40 celule ¸i o linie are cel s pu¸in 5 celule marcate, rezult˘ c˘ putem avea cel mult 8 t a a linii orizontale bune ¸i cel mult 8 linii verticale bune. În s total, putem avea cel mult 16 linii bune. Al˘turat este dat a un exemplu de tabl˘ cu 16 linii bune. Deci 16 este num˘rul a a maxim de linii bune. ¡ ¢2 2. Dac˘ m = n, atunci 22n+2 + 2m+2 + 1 = 2n+1 + 1 . a ¡ n+1 ¢2 Dac˘ m < n, atunci avem 2 a < 22n+2 + 2m+2 + 1 < ¡ n+1 ¢2 2 + 1 ¸i, deci, num˘rul examinat nu poate fi un p˘trat perfect. s a a Fie acum n < m ≤ 2n. S˘ presupunem c˘ ar exista x natural astfel î a a 22n+2 + 2m+2 + 1. Observ˘m c˘ x este impar ¸i x > 1. Scriem rela¸ia pre a a s t forma ¢ ¡ (x − 1) (x + 1) = 2m+2 22n−m + 1 .

Deoarece (x − 1, x + 1) = 2, num˘rul 2m+1 divide una dintre parantezele a brul stâng, iar cealalt˘ nu va fi mai mic˘ decât 2m+1 − 2. Cum m ≥ 2n − a a 22n−m+1 ≥ 2, urmeaz˘ c˘ a a

2m+1 − 2 ≥ 22n−m+3 − 2 = 4 · 22n−m+1 − 2 > 22n−m+1 + 2. ¢ ¢ ¡ ¡ În consecin¸a, (x − 1) (x + 1) ≥ 2m+1 2m+1 − 2 > 2m+2 22n−m + 1 , ce t˘ trazice (∗). A¸adar, nici în acest caz num˘rul dat nu-i p˘trat perfect. s a a

3. Fie dab dreapta determinat˘ de punctele a ¸i b. Pe segmentul de e a s a ¸i b alegem un punct O astfel încât orice dreapt˘ ce trece prin O ¸i nu c s a s dab con¸ine cel pu¸in un punct din A; pentru c˘ A este mul¸ime finit˘, t t a t a dreapt˘ exist˘. a a Not˘m cu dϕ dreapta ob¸inut˘ rotind dab cu unghiul ϕ (în sens contra a t a ceasornic, de exemplu); avem d0 = dπ = dab . Dac˘ dab împarte A \ {a, a submul¸imi cu n − 1 elemente fiecare, atunci rotind-o cu un unghi ϕ sufici t ob¸inem dreapt˘ c˘utat˘. t a a a Presupunem c˘ într-un semiplan determinat de dϕ împreun˘ cu a se afl˘ a a a din A, iar în cel˘lalt împreun˘ cu b se afl˘ 2n−m (m 6= n). Dac˘ unghiul de a a a a fi suficient de aproape de π, atunci situa¸ia se inverseaz˘: într-un semiplan t a cu a se afl˘ 2n − m puncte din A, în cel˘lalt împreun˘ cu b sunt m punct a a a Deoarece trecerea de la perechea (m, 2n − m) la (2n − m, m) prin rota¸ lui O se face printr-o compunere de transform˘ri de tipul (x, y) → (x ± 1, a exista o valoare ϕ0 pentru care corespunde perechea (n, n); dϕ0 este dreapt

4. Fie a + 2b = x, b + 2c = y, c + 2a = z. Rezolvând în raport cu a, b, c 4 1 2 4 1 2 4 1 2 a = z + x − y, b = x + y − z, c = y + z − x. Inegalitatea dat˘ a 9 9 9 9 9 9 9 9 9 µ ¶ µ ¶ 4 y z x 1 z x y 2 + + + + + − 3 · ≥ 1. 9 x y z 9 x y z 9

Cum sumele din paranteze sunt ≥ 3 (inegalitatea mediilor), deducem c˘ u a galitate este adev˘rat˘. a a

5. Dac˘ M coincide cu D, atunci se arat˘ u¸or c˘ BC = AC, adic˘ a a s a a este isoscel. În acest caz [CD este bisectoarea unghiului C ¸i coliniaritatea s puncte este evident˘. a Dac˘ M 6= D, fie E punctul diametral opus lui D pe cercul înscris a CE ∩ AB. Se ¸tie c˘ F este punctul de tangen¸a cu latura AB a cerc s a t˘ scris corespunz˘tor acestei laturi ¸i c˘ M este mijlocul segmentului [F D] a s a demonstra¸i!). Atunci M I este linie mijlocie în 4DEF (I noteaz˘ centr t a înscris). Rezult˘ c˘ M I k CF ¸i, în final, M I trece prin mijlocul segment a a s

6. Dac˘ p = q, atunci aceste numere divid 4 ¸i, deci, p = q = 2. În a s ob¸inem solu¸ia (p, q) = (2, 2). t t S˘ determin˘m solu¸iile (p, q) cu p 6= q. Vom spune c˘ perechea (x, y) a a t a naturale este admis˘ , dac˘ îndepline¸te condi¸iile: (A) x, y sunt relati a a s t x ≤ y; (B) x2 + 4 se divide cu y ¸i y 2 + 4 se divide cu x. Observ˘m c˘ s a a admis˘ este format˘ din numere impare. a a

¡ Ar˘t˘m mai întâi c˘, dac˘ (x, y) este o pereche admis˘, atunci perechea aa a a a ¡ ¢ este de asemenea admis˘. În acest scop, fie z = y 2 + 4 /x. Deoarece x a y 2 + 4, rezult˘ c˘ y < z. Apoi, dac˘ d divide y ¸i z, atunci d divide y ¸i y a a a s s d divide 4, ceea ce conduce la d = 1. A¸adar, perechea (y, z)¡ îndepline¸t s ¢ s y2 y2 + 8 + 4 (A). Evident, z divide y 2 + 4; pe de alt˘ parte, z 2 + 4 = a x2 unde num˘r˘torul se divide cu y, care este relativ prim cu x. În concluzie aa (y, z) este admis˘. a ¡ ¢ S˘ consider˘m ¸irul (ai )i≥0 definit de a0 = a1 = 1 ¸i ai+2 = a2 + 4 / a a s s i+1 Din ceea ce s-a stabilit mai sus, rezult˘ c˘ perechile (ai , ai+1 ), i ∈ N, sunt a a S˘ ar˘t˘m acum c˘ orice pereche admis˘ este de forma (ai , ai+1 ) pentru a aa a a i ≥ 0. S˘ presupunem c˘ exist˘ perechi admise ce nu-s de aceast˘ form˘ ¸ a a a a as perechea de acest fel cu suma x+y minim˘. Cum x2 +4 = ay ¸i y 2 +b¢= bx¡ a s ¸ s ¡ 2 x2 x + 8 + 4 2 relativ prime (se arat˘ ca mai sus!), ob¸inem y + 4 = a t a2 2 bx ¸i a + 4 se divide cu x. Dac˘ a ≤ x, atunci (a, x) este pereche s a datorit˘ minimalit˘¸ii, avem (a, x) = (ai , ai+1 ). Rezult˘ c˘ (x, y) = (ai+ a at a a contradic¸ie cu presupunerea f˘cut˘. Dac˘ a > x, atunci a ≥ x + 2 ¸i cum t a a a s 2 avem ¸i y ≥ x + 2, putem scrie x2 + 4 = ay ≥ (x + 2) = x2 + 4x + 4, s contradic¸ie. t În sfâr¸it, s˘ scriem termenii ¸irului (ai )i≥0 ce nu dep˘¸esc 2005; ac s a s as a0 = a1 = 1, a2 = 5, a3 = 29, a4 = 169 ¸i a5 = 985. Sunt numere prime s 29. Solu¸iile problemei sunt perechile (p, q) ∈ {(2, 2) , (5, 29) , (29, 5)}. t Enun¸uri ¸i Solu¸ii — seniori t s t Prima zi — 13 ianuarie 2005 1. Ar˘ta¸i c˘ ecua¸ia x5 + 31 = y 2 nu are solu¸ii întregi. a t a t t

2. Fie r un num˘r real astfel încât pentru orice ¸ir (an )n≥1 de nu a s pozitive are loc inegalitatea oricare ar fi m ∈ N . Ar˘ta¸i c˘ r ≥ 4. a t a

a1 + a2 + · · · + am+1 ≤ ram ,

3. Fie SABC o piramid˘ triunghiular˘ regulat˘, i.e. SA = SB = SC a a a BC = AC. Determina¸i mul¸imea punctelor D (D 6= S) din spa¸iu t t t condi¸ia t |cos δ A − 2 cos δ B − 2 cos δ C | = 3, unde δ X = ]XSD pentru X ∈ {A, B, C}.

A doua zi — 14 ianuarie 2005 4. Pentru orice numere a, b, c, d reale ¸i pozitive, ar˘ta¸i inegalitatea s a t d a b 4 c + + + ≥ . a + 2b b + 2c c + 2d d + 2a 3 5. Se spune c˘ punctul X interior unui patrulater (convex) este obse a latura Y Z dac˘ piciorul perpendicularei din X pe dreapta Y Z apar¸ine se a t

[Y Z]. Un punct interior patrulaterului se spune c˘ este k-punct dac˘ este a a din exact k laturi ale patrulaterului (de exemplu, orice punct din inter p˘trat este 4-punct). Ar˘ta¸i c˘, dac˘ în interiorul unui patrulater exist˘ u a a t a a a atunci exist˘ ¸i un k-punct pentru k ∈ {2, 3, 4}. as

6. Determina¸i numerele prime p, q mai mici ca 2005 ¸i astfel încât t s divide cu q, iar q 2 + 8 se divide cu p. * * * 1. Dac˘ x este par, atunci x5 + 31 ≡ 3 (mod 4) ¸i nu poate fi p˘tr a s a Urmeaz˘ c˘ x este impar ¸i, deci, y este par. Mai mult, x5 ≡ 1 (mod a a s x ≡ 1 (mod 4). S˘ scriem ecua¸ia dat˘ în forma a t a x5 + 25 = y 2 + 1.

Partea stâng˘ se divide cu x + 2 ¸i x + 2 ≡ 3 (mod 4) va avea un divizo a s tipul 4l + 3. Dar, conform lemei de mai jos, num˘rul impar y 2 + 1 are div a numai de tipul 4m + 1. În concluzie, în ipoteza c˘ ecua¸ia dat˘ ar avea solu a t a ajungem la o contradic¸ie. t

Lem˘. Dac˘ y 2 +1 admite un divizor prim impar p, atunci p este de tip a a

Într-adev˘r, avem y 2 ≡ −1 (mod p). În conformitate cu mica teor a Fermat, avem ¸i y p−1 ≡ 1 (mod p). Atunci s ¡ ¢(p−1)/2 ≡ (−1)(p−1)/2 ≡ 1 (mod p) . y p−1 ≡ y 2 Ultima congruen¸a spune c˘ (p − 1) /2 este par, adic˘ p ≡ 1 (mod 4). t˘ a a

2. Not˘m bm = a1 + a2 + · · · + am . Atunci, ¸irul (bn )n≥1 este strict c a s √ verific˘ rela¸ia bm+1 ≤ r (bm − bm−1 ), m ∈ N∗ . Pentru cm = bm / (bm−1 a t √ rela¸ie devine cm+1 cm + 1 ≤ cm r.Deci, pentru orice m ∈ N∗ avem t √ 1 cm+1 + ≤ r. cm 1 Utilizând inegalitatea c + ≥ 2 (c > 0), ob¸inem t c ¶ µ ¶ µ ¶ µ √ 1 1 1 + cn + + · · · + c2 + ≥ n r ≥ cn+1 + cn cn−1 c1 1 ≥ 2 (n − 1) , ∀n ∈ N∗ . ≥ cn+1 + 2 (n − 1) + c1 µ ¶2 n−1 n−1 , ∀n ∈ N∗ , ¸i rezult˘ c˘ r ≥ 4 (num˘rul s a a a Deci r ≥ 4 poate f n n aproape dorim de 1). − − → 3. Fie eX versorul vectorului SX, X ∈ {A, B, C, D}. Atunci, ¸inând t cos δ = (eD , eX ) (produs scalar), X ∈ {A, B, C}, condi¸ia din enun¸ se scr t t ¯ ¯ ¯µ ¶ ¯1 ¯ ¯ ¯ (eD , eA ) − 2 (eD , eB ) − 2 (eD , eC )¯ = ¯ −eD , 1 eA − 2 eB − 2 eC ¯3 ¯ ¯ 3 3 3 3 3

2 2 1 a eB + eC − eA . Vectorul f este unitar, c˘ci 3 3 3 1¡ 2 |f |2 = (f, f ) = 4eB + 4e2 + e2 + 8 (eB , eC ) − 4 (eA , eB ) − 4 (eA , eC C A 9 1 = (9 + 8 cos α − 4 cos α − 4 cos α) = 1, 9 a unde α = ]ASB. Atunci, condi¸ia |(−eD , −f )| = 1 este echivalent˘ cu t vectorii eD ¸i f sunt coliniari. s Fie SH în˘l¸imea piramidei ¸i F simetricul punctului A în raport cu at s − → lalele urm˘toare arat˘ c˘ vectorii SF ¸i f sunt coliniari: a a a s − − → − → − → − → − → − −→ 1 ³− → − − → − ´ → AB = SB − SA, AC = SC − SA, AH = AB + AC ; 3 − → − ´ 2 ³− → → − → − ´ → − → −→ 2 ³− − AB + AC = SB + SC − 2 SA ; AF = 2 AH = 3 3 − → − → − → 1³ − → − → − ´ → SF = SA + AF = 2 SB + 2 SC − SA . 3 Ca urmare, locul geometric c˘utat este dreapta dSF din care se exclude p a Not˘m f = a 4. Not˘m a A=

c d a b + + + , a + 2b b + 2c c + 2d d + 2a b + 2c c + 2d d + 2a a + 2b B= + + + , a + 2b b + 2c c + 2d d + 2a a+c b+d a+c b+d C= + + + . a + 2b b + 2c c + 2d d + 2a Constat˘m u¸or c˘ 2B + C = 5A + 4. Conform inegalit˘¸ii mediilor, ave a s a at 1 4 1 (u, v > 0), ob¸inem t Tinând seama de inegalitatea + ≥ ¸ u v u+v 4 8 4 + (b + d) ≥ C ≥ (a + c) a + 2b + c + 2d b + 2c + d + 2a 3 x (ultima inegalitate se ob¸ine luând x = a + c ¸i y = b + d în t s + x + 2y y iar aceast˘ inegalitate se stabile¸te astfel: a s 3xy 3xy x y 2x2 + 2xy + 2y 2 =1− 2 ≥1− + = 2 x + 2y y + 2x 2x + 5xy + 2y 2 2x + 5xy + 2y 2 9xy 8 4 A¸adar, 5A + 4 ≥ 8 + , deci A ≥ , q.e.d. s 3 3 5. S˘ numim zon˘ de observa¸ie a laturii XY a patrulaterului convex s a a t a a notat˘ ZXY , care este m˘rginit˘ de segmentul [XY ], perpendicularele a duse în extremit˘¸i ¸i care este situat˘ în acela¸i semiplan cu patrulaterul at s a s un punct interior patrulaterului este observabil din latura XY dac˘ ¸i n as apar¸ine ZXY . t S˘ examin˘m diferitele cazuri ce apar: a a a) Dac˘ patrulaterul nu are unghiuri obtuze, atunci el este dreptun a numai 4-puncte.

b) Presupunem c˘ patrulaterul ABCD are un singur unghi obtuz, a Atunci zonele de observare ale laturilor BC ¸i CD acoper˘ patrulateru s a 1-puncte nu exist˘. a b s b c) Fie ABCD cu exact dou˘ unghiuri obtuze ¸i vecine, anume B ¸i C a s caz patrulaterul este situat în întregime în ZAD , dar ¸i în ZAB ∪ ZBC ∪ s urmare, nu exist˘ 1-puncte. a b s d) Fie ABCD cu exact dou˘ unghiuri obtuze ¸i opuse, anume B ¸i D a s patrulaterul este situat atât în ZAB ∪ZBC cât ¸i în ZAD ∪ZCD ¸i nu va avea s s b e) Fie ABCD cu trei unghiuri obtuze ¸i fie A unghiul s˘u ascu¸it. At s a t sec¸ia ZBC ∩ZCD este situat˘ în patrulater ¸i formeaz˘ paralelogramul LM t a s a în ABCD, vârfurile sunt notate în sensul acelor de ceasornic). Fie {E} = ¸i {F } = DM ∩ AB. Se constat˘ u¸or c˘ 4ABE ⊂ ZAB ¸i 4AF D ⊂ ZAD s a s a s M este 4-punct, punctele segmentului deschis (M F ) sunt 3-puncte, iar cele patrulaterului AF M E sunt 2-puncte.

6. Proced˘m ca ¸i în cazul problemei J6 (problema 6 de la juniori, a s mai sus). Dac˘ p = q, atunci numerele p ¸i q divid 8 ¸i, deci, p = q = 2, adic˘ a s s a solu¸ie a problemei. t S˘ determin˘m solu¸iile (p, q) cu p 6= q. O pereche (x, y) de numere n a a t nume¸te admis˘ dac˘: (A) x, y sunt relativ prime ¸i x ≤ y; (B) x2 + 8 se s a a s y, iar y 2 + 8 se divide cu x. Mai întâi, observ˘m c˘ o pereche admis˘ es a a a din numere impare. Apoi, ca ¸i în problema J6 se ¢ s a a a ¡ ¡ 2 ¢ demonstreaz˘ c˘, dac˘ pereche admis˘, atunci ¸i perechea y, y + 8 /x este admis˘. Acest re a s a urm˘toarele consecin¸e: a t ¡ ¢ 1) Dac˘ (ai )i≥0 este ¸irul dat de a0 = a1 = 1 ¸i ai+2 = a2 + 8 /a a s s i+1 atunci orice pereche (ai , ai+1 ) este admis˘; a ¡ ¢ 2) Dac˘ (bi )i≥0 este ¸irul dat de b0 = 1, b1 = 3 ¸i bi+2 = b2 + 8 / a s s i+1 atunci orice pereche (bi , bi+1 ) este admis˘. a S˘ ar˘t˘m acum c˘ orice pereche admis˘ are forma (ai , ai+1 ) sau (bi , bi a aa a a un anumit indice i ≥ 0. Presupunem c˘ ar fi adev˘rat˘ situa¸ia contrar˘ ¸ a a a t as perechea minimal˘ (în raport cu suma x + y) care nu-i de nici una dint a 2 precedente. Cum x2 ¢ 8 = ay, y¢ + 8 = bx ¸i a, x sunt relativ prime + s ¡ 2 ¡ 2 2 x x + 16 + 8 a + 8 y2 + 8 = = bx ¸i a2 + 8 se divide cu x. Da s a2 atunci (a, x) este pereche admis˘ ¸i, datorit˘ minimalit˘¸ii, avem (a, x) = as a at sau (a, x) = (bi , bi+1 ); rezult˘ c˘ (x, y) = (ai+1 , ai+2 ) sau (x, y) = (bi+ a a contradic¸ie cu presupunerea f˘cut˘. Dac˘ a > x, atunci x2 + 8 = ay ≥ t a a a a2 + 4x + 4, de unde x = 1, a = y = 3, din nou contradic¸ie. t S˘ scriem acum termenii ¸irurilor (ai )i≥0 ¸i (bi )i≥0 ce nu dep˘¸esc 2 a s s as a1 = 1, a2 = 9, a3 = 89, a4 = 881; b0 = 1, b1 = 3, b2 = 17, b3 = 99, b4 = 5 aceste numere sunt prime numai 3, 17, 89, 881 ¸i 577. Ca urmare, solu¸iile s t sunt perechile (p, q) ∈ {(2, 2) , (3, 17) , (17, 3) , (89, 881) , (881, 89)}.

Solu¸iile problemelor propuse în nr. 1 / 20 t
Clasele primare

P.84. Afla¸i num˘ rul m stiind c˘ 47 este mai mare decât m − 14 cu t a ¸ a (Clasa I ) Înv. Maria R Solu¸ie. m − 14 = 47 − 28; m − 14 = 19; m = 14 + 19; m = 33. t P.85. Într-un co¸ sunt 6 mere, iar în altul sunt 5 pere. Cum pot pri s mere si pere astfel încât nici un co¸ s˘ nu r˘ mân˘ gol? ¸ s a a a (Clasa I ) Veronica Corbu, e Solu¸ie. Fiecare copil prime¸te câte o par˘, unul dintre ei va primi p t s a Merele pot fi împ˘r¸ite astfel: fiecare copil prime¸te câte un m˘r ¸i un m at s a s în co¸ sau unul dintre copii prime¸te dou˘ mere care trebuie s˘ se afle în s s a a P.86. În urm˘ cu 4 ani, când tat˘ l avea 29 de ani, s-a n˘ scut fiul. Sor a a a avea atunci 2 ani, iar acum este de trei ori mai mare. Mama este de pat mare decât aceasta. Câ¸i ani are acum fiul? t (Clasa a II-a) Înv. Oana-Maria L Solu¸ie. Deoarece fiul s-a n˘scut în urm˘ cu 4 ani, acesta are acum v t a a ani. P.87. Un acrobat cade pe o plas˘ elastic˘ de la o anumit˘ în˘ l¸ime s a a a at ¸ dup˘ ce atinge plasa la jum˘ tatea distan¸ei dintre plas˘ si locul de und a a t a ¸ anterior. Stiind c˘ atinge de 3 ori plasa si c˘ ultima oar˘ s-a ridicat la în ¸ a ¸ a a 2 m, iar plasa este montat˘ la 2 m deasupra solului, s˘ se afle distan¸a a a t de unde a c˘ zut prima dat˘ pân˘ la sol. a a a (Clasa a II-a) Andrei Stativ˘, a Solu¸ie. A treia oar˘ cade de la 2m + 2m = 4m fa¸a de plas˘. A doua t a t˘ a de la 4m + 4m = 8m fa¸a de plas˘. Prima oar˘ a c˘zut de la 8m + 8m = t˘ a a a de plas˘. Distan¸a de la locul de unde a c˘zut pân˘ la sol este de 16m + 2 a t a a P.88. Tr˘ iau odat˘ o bab˘ si un mo¸neag; mo¸ul avea 100 ani, ia a a a ¸ s s amândoi erau albi ca iarna si tri¸ti ca vremea cea rea pentru c˘ erau s ¸ s a spune c˘ ar fi avut un copil pe când vârsta babei era jum˘ tate din jum˘ tate a a a a vârstei mo¸neagului si c˘ acesta ar fi plecat în lume când vârsta mo¸ne s ¸ a s de dou˘ ori cât vârsta aceea a babei. Fiul nu s-a mai întors. Ce vârst˘ ave a a a plecat în lume? (Clasa a III-a) Înv. Ileana Ro¸ Solu¸ie. La na¸terea fiului, baba avea: 100 : 2 : 2 = 25 (ani). La na¸t t s s mo¸ul avea: 25 + 10 = 35 (ani). Fiul a plecat în lume la vârsta de 50 − 35 = s P.89. La un concurs de biciclete, triciclete si ma¸inu¸e (cu patru ro¸i ¸ s t t Bogdan num˘ r˘ ro¸ile vehiculelor si observ˘ c˘ sunt 34. Câte vehicule a a t ¸ a a fiecare fel? G˘ si¸i toate posibilit˘ tile, stiind c˘ num˘ rul vehiculelor de fie a t a¸ ¸ a a dep˘ se¸te 5. a¸ s (Clasa a III-a) Înv. Doini¸a Sp t Solu¸ie. Nu putem avea un num˘r nepereche de triciclete deoarece num t a de ro¸i este num˘r pereche. Putem avea dou˘ sau patru triciclete. Dac˘ a t a a a

triciclete, înseamn˘ c˘ num˘rul ro¸ilor bicicletelor ¸i ma¸inu¸elor este 34 a a a t s s t 34 − 6 = 28. În acest caz avem 4 biciclete ¸i 5 ma¸inu¸e. Dac˘ avem 4 s s t a atunci num˘rul ro¸ilor bicicletelor ¸i ma¸inu¸ilor este 34 − 4 · 3 = 34 − 12 a t s s t acest caz putem avea: o biciclet˘ ¸i 5 ma¸inu¸e sau 3 biciclete ¸i 4 ma¸i as s t s s biciclete ¸i 3 ma¸inu¸e. s s t

P.90. Lungimea laturii unui p˘ trat este de 17 m. O persoan˘ pleac a a vârf al p˘ tratului si, mergând în acela¸i sens pe laturile acestuia, parcurge a ¸ s de 637 m. Din punctul în care a ajuns se întoarce si parcurge 773 m. A ¸ distan¸a se va situa în final persoana fa¸a de punctul de plecare. t˘ t˘ (Clasa a III-a) Oxana Pascal, e Solu¸ie. Perimetrul p˘tratului este 4 × 17m = 68m. t a A 17 m Consider˘m primul sens de parcurs de la A c˘tre B. Avem a a 10 · 68m = 680m = 637m + 43m. Înseamn˘ c˘ persoana a a a parcurs conturul în întregime de 9 ori, iar din al zecelea contur a parcurs 68m − 43m = 25m, oprindu-se în punctul M . În punctul M se întoarce ¸i parcurge 773m. s Avem 773m = 680m + 68m + 25m, ceea ce înseamn˘ c˘ a a a parcurs conturul în întregime de 11 ori, iar din al doisprezecelea contur a parcurs 25m, adic˘ M B + BA. În a 8m final c˘l˘torul ajunge din nou în punctul de unde a plecat aa B ini¸ial. Distan¸a ceruta este de 0m. t t

P.91. Se împart dou˘ numere naturale. Dac˘ împ˘ r¸itorul, câtul si a a a t ¸ trei numere consecutive cu suma 30, s˘ se afle deîmp˘ r¸itul. a a t (Clasa a IV-a) Vasile Solcanu, Bogd˘ne¸ti a s Solu¸ie. Cele trei numere consecutive sunt 9, 10 ¸i 11. Formula îm t s rest este D = I × C + R, R < I. Se observ˘ c˘ 11 nu poate fi împ˘r¸it a a at D = 10 × 11 + 9 = 119 sau D = 9 × 11 + 10 = 109.

P.92. Observ˘ regula si completeaz˘ , apoi verific˘ rezultatele g˘ site: 2+ a ¸ a a a 2 + 4 + 6 = 4 + 4 + 4; 2 + 4 + 6 + 8 = 5 + 5 + 5 + 5; 2 + 4 + 6 + · · · 2 + 4 + 6 + · · · + 14 = ¤; . . . ; 2 + 4 + 6 + · · · + (a + a) = ¤. (Clasa a IV-a) Valeria Gheorghi¸a, e t˘ Solu¸ie. 2 + 6 = 3 + 3; 2 + 4 + 6 = (2 + 6) + 4 = 8 + 4 = 4 + 4 + t 6 + 8 = (2 + 8) + (4 + 6) = 10 + 10 = 5 + 5 + 5 + 5. Se observ˘ c˘ term a a se repet˘ în membrul drept este jum˘tatea sumei dintre primul termen a a termen din membrul stâng. Acest termen se repet˘ de un num˘r de o a a num˘rul termenilor din membrul stâng. În suma 2 + 4 + 6 + · · · + 12 avem a iar 2+12 = 7+7. Ob¸inem: 2+4+6+· · ·+12 = | + 7 + · · · + 7; 2+4+6+ t 7 {z }
6 ori 7 ori a ori

8 + 8 + · · · + 8; 2 + 4 + 6 + · · · + (a + a) = (a + 1) + (a + 1) + · · · + (a + 1 | {z } {z |

P.93. O foaie de hârtie dreptunghiular˘ se îndoaie de-a lungul de 6 ori, a se 7 benzi egale si suprapuse. Dreptunghiul ob¸inut se îndoaie de-a latu ¸ t rezultând în final un p˘ trat cu perimetrul de 12 cm. S˘ se afle perimetru a a

ghiului ini¸ial. t (Clasa a IV-a) Petru Asa Solu¸ie. Dup˘ prima serie de îndoiri se ob¸ine un dreptunghi care are t a t egal˘ cu lungimea dreptunghiului ini¸ial, iar l˘¸imea este egal˘ cu latura a t at a ob¸inut în final, a c˘rui latur˘ are lungimea 12m : 4 = 3m. Deoarece dre t a a ini¸ial a fost îndoit de-a lungul de 6 ori, înseamn˘ c˘ l˘¸imea lui este 7 × 3 t a a at Ultimele 9 îndoiri sunt echivalente cu îndoirile de-a latul ale dreptunghiu de unde rezult˘ c˘ lungimea dreptunghiului ini¸ial este 10 × 3m = 30m. P a a t dreptunghiului ini¸ial este 2 · (30m + 21m) = 2 · 51m = 102m. t

Clasa a V-a

V.56. Se consider˘ num˘ rul A = 5 + 52 + 53 + · · · + 52005 . a a a) S˘ se arate c˘ A nu este p˘ a a atrat perfect. b) S˘ se g˘ seasc˘ 5 divizori mai mici decât 100 ai lui A. a a a Andrei Tofan, . . . 5, îns˘ A / 52 , prin urmare A nu poate fi p˘tr . Solu¸ie. a) Evident c˘ A . t a a . a

Cum 3905 = 5 · 11 · 71, num˘rul A admite ca divizori pe 1, 5, 11, 55, 71. a V.57. Afla¸i restul împ˘ r¸irii prin 47 a num˘ rului N = 1268 99 {z . 9 . t a t a | .. }
2005 cifre 2005 cifre

b) Suma A are 2005 termeni, pe care îi vom grupa câte 5: ¢ ¡ ¡ A = 5 + 52 + 53 + 54 + 55 + · · · + 52001 + 52002 + 52003 + 52004 + 5200 ¢¡ ¢ ¡ ¡ = 5 + 52 + 53 + 54 + 55 1 + 55 + · · · + 52000 = 3905 1 + 55 + · · · +

N + 1 se divide cu 47. Atunci restul împ˘r¸irii lui N prin 47 este 47 − 1 = at V.58. Afla¸i numerele naturale x, y, z cu proprietatea c˘ t a 24x+1 + 23y+1 + 22z+1 = 9248.

Alexandru Negrescu, elev, Solu¸ie. Observ˘m c˘ N + 1 = 1269 00 {z . 0 = 1269 · 102005 = 47 · 27 · 1 t a a | .. }

Cristian - C˘t˘lin Bude a a t Solu¸ie. Deoarece 924810 = 100100001000002 , egalitatea din enun¸ r t torit˘ unicit˘¸ii scrierii unui num˘r în baza 2, la faptul c˘ (4x + 1, 3y + 1 a at a a {(13, 10, 5) , (13, 5, 10) , (10, 13, 5) , (10, 5, 13) , (5, 10, 13) , (5, 13, 10)}. Cerce re caz în parte, ob¸inem solu¸ii numai în prima ¸i penultima situa¸ie, anume t t s t {(1, 3, 6) , (3, 3, 2)}. V.59. Dac˘ a1 a2 . . . an 2 − b1 b2 . . . bn = c1 c2 . . . cn 2 , s˘ se arate c˘ a a a
2 2

Petru Asa Solu¸ie. Not˘m A = a1 a2 . . . an , B = b1 b2 . . . bn , C = c1 c2 . . . cn . Obse t a ¸i înc˘ dou˘ rela¸ii similare. Astfel, egalitatea de demonstrat revine la s a a t A2 (10n + 1)2 − B 2 (10n + 1)2 = C 2 (10n + 1)2 , a1 a2 . . . an a1 a2 . . . an 2 = (A · 10n + A) = A2 (10n + 1)
2 2

a1 a2 . . . an a1 a2 . . . an 2 − b1 b2 . . . bn b1 b2 . . . bn = c1 c2 . . . cn c1 c2 . . . c

care se ob¸ine înmul¸ind ambii membri ai ipotezei cu (10n + 1) . t t
99

2

de forma M4 + 1. Din aceste dou˘ observa¸ii, rezult˘ c˘ U2 79 a t a a

V.60. S˘ se determine ultimele dou˘ cifre ale num˘ rului 79 . a a a Artur B˘l˘uc˘, aa a Solu¸ie. Urm˘rind ultimele dou˘ cifre ale num˘rului 7n (pe care le t a a ¡ a ¡ ¡ ¢ ¢ ¢ U2 (7n )), observ˘m c˘ U2 74k = 01, U2 74k+1 = 07, U2 74k+2 = 49, U2 a a 43. Pe de alt˘ parte, cum 9 = M4 + 1, atunci orice putere a lui 9 (deci ¸ a s ³ ´
99

= 07.

Clasa a VI-a

VI.56. Determina¸i, în func¸ie de num˘ rul întreg x, cel mai mare divi t t a al numerelor 2005x + 2 si 2006x + 3. ¸ Tamara C Solu¸ie. Not˘m d = (2005x + 2, 2006x + 3). Vom aplica algoritmul t a dac˘ a = bq + r, a, b, q ∈ Z, r < b, atunci (a, b) = (b, r). Observ˘m c˘ a a a 2006x + 3 = (2005x + 2) · 1 + (x + 1) ; 2005x + 2 = (x + 1) · 2005 + (−2003) ,

prin urmare (2005x + 2, 2006x + 3) = (2005x + 2, x + 1) = (x + 1, 2003). este num˘r prim, deci: a . a) Dac˘ x + 1 . 2003, atunci d = 2003; a . . . b) Dac˘ x + 1 / 2003, atunci d = 1. a . VI.57. Un vânz˘ tor de autoturisme scade procentul beneficiului s˘ u de a a 20% din valoarea vânz˘ rilor. Datorit˘ sc˘ a a aderii pre¸urilor, cre¸te valoarea v t s Afla¸i procentul cu care a crescut valoarea vânz˘ rilor, stiind c˘ beneficiu t a ¸ a cu 10%. Marius Fa Solu¸ie. Not˘m cu x valoarea ini¸ial˘ a vânz˘rilor ¸i cu p procentul d t a t a a s a valorii vânz˘rilor. Ini¸ial, beneficiul global era 25% din x, iar în final ace a t 20% din ((100 + p) % din x). Conform ipotezei, putem scrie ecua¸ia: t 20 100 + p 110 25 · ·x= · · x ⇔ p = 37, 5 . 100 100 100 100 Prin urmare, vânz˘rile au crescut cu 37, 5% . a VI.58. Se a¸eaz˘ cifrele 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9 într-o ordine oarecare ob s a num˘ r A. Se a¸eaz˘ apoi acelea¸i cifre în alt˘ ordine, ob¸inând num˘ rul B a s a s a t a se arate c˘ A nu se divide cu B. a Cristian - C˘t˘lin Bude a a Solu¸ie. Stim c˘ un num˘r natural ¸i num˘rul dat de suma cifrelo t ¸ a a s a acela¸i rest la împ˘r¸irea prin 9. Cum suma cifrelor lui A, respectiv B, es s at 4 + 5 + 6 + 8 + 9 = 37, atunci A = 9a + 1, B = 9b + 1, cu a, b ∈ N. . Presupunem prin absurd c˘ A . B, atunci A > B ¸i A = B c ⇔ 9a + 1 = a . s

cu 1 < c < 5 (deoarece A ≤ 9865432, iar B ≥ 2345689). Ob¸inem t 9 (a − bc) = c − 1, rela¸ie imposibil˘ deoarece c ∈ {2, 3, 4} ¸i în mem t a s nu putem avea multiplu de 9. În concluzie A nu se poate divide cu B.

b VI.59. Fie 4ABC cu m(B) = 120◦ . Dac˘ mediana [BM ] este perp a pe BC, ar˘ ta¸i c˘ AB = 2BC. a t a A Bogdan Posa, elev, Motru (Gorj) Solu¸ie. Fie T mijlocul lui [AB]. Cum [M T ] este linie t 1 mijlocie în 4ABC, rezult˘ c˘ M T = BC ¸i M T k BC. a a s 2 Îns˘ M B ⊥ BC, deci 4BM T va fi dreptunghic în M , cu a 1 \ m(M BT ) = 120◦ − 90◦ = 30◦ . Prin urmare, M T = BT , 2 adic˘ BC = BT , de unde concluzia. a

M T

B

VI.60. Fie 4ABC si punctele E ∈ (AB), F ∈ (AC) si M ∈ (BC) a ¸ ¸ AE = EB, iar între 4AEF si 4EF M s˘ existe o congruen¸a. S˘ se ara ¸ a t˘ a a) F este mijlocul lui [AC]; b) [AM ] este median˘ sau în˘ l¸ime. a at Ioan S˘c˘leanu a a Solu¸ie. a) Fie {O} = AM ∩EF , iar T , R proiec¸it t A ile pe EF ale punctelor A, respectiv M . Cum între 4AEF ¸i 4EF M exist˘ o congruen¸a, cele dou˘ tris a t˘ a unghiuri vor fi echivalente, deci 1 1 O R F SAEF = SMEF ⇔ EF ·AT = EF ·M R ⇔ AT = M R. E T 2 2 Îns˘ AT k M R ¸i rezult˘ c˘ AT M R este paralelogram. a s a a De aici, O este mijlocul lui [AM ], adic˘ [EO] este linie a mijlocie în 4ABM ¸i atunci EO k BC. Cu reciproca s teoremei liniei mijlocii în 4ABC, ob¸inem c˘ F este t a mijlocul lui [AC].

B

M

b) Deosebim trei situa¸ii: t [ \ i) AEF ≡ EF M ; atunci AE k F M ¸i, cu reciproca teoremei liniei mijlo s c˘ M este mijlocul lui [BC], adic˘ [AM ] este median˘. a a a [ \ ii) AEF ≡ F EM ; atunci 4AET ≡ 4M ER (C.U.), deci ET = ER, p T = R. Rezult˘ în acest caz c˘ [AM ] este în˘l¸ime. a a at [ ≡ EM F ; atunci, dac˘ AF E ≡ F EM vom ob¸ine ca la i) c˘ \ [ \ iii) AEF a t a \ median˘, iar dac˘ AF E ≡ EF M , [AM ] va fi în˘l¸ime. a a [ at

Clasa a VII-a

VII.56. Fie x, y ∈ R∗ cu x2 − 2y = y 2 + xy = 4. S˘ se arate c˘ x2 − a a Gigel Buth, Sa Solu¸ie. Prin sc˘derea rela¸iilor din enun¸ ob¸inem c˘ x2 − y 2 = y t a t t t a ¢ 1¡ 2 a a înlocuind y = x − 4 , g˘sim c˘ 2 ¢ 1¡ 3 x2 − y 2 = x + 2x2 − 4x − 8 . 2 Pe de alt˘ parte, eliminând direct pe y între rela¸iile date, ob¸inem a t t x3 + 2x2 − 4x − 8 = 4x.

Din (1) ¸i (2) rezult˘ c˘ x2 − y 2 = s a a

a VII.59. Fie 4ABC si A0 mijlocul lui [BC]. Dac˘ D ∈ (AC), BD ∩ A ¸ 1 1 1 si paralela prin F la BC taie AC în E, s˘ se arate c˘ ¸ a a = + DE AD CE Claudiu - Stefan P ¸ Solu¸ia 1. Fie {E 0 } = EF ∩AB ¸i D0 ∈ [BF ] astfel t s A încât DF = D0 F . Cum [AA0 ] median˘ în 4ABC ¸i a s 0 0 0 0 EE k BC, atunci EF = E F . Rezult˘ c˘ DED E a a este paralelogram, deci [D0 E 0 ] este paralel ¸i congruent s D BE 0 0 0 a cu [DE]. De aici, 4BE D ∼ 4BAD, adic˘ = F E E′ BA 0 0 0 0 0 BE CE ED CE ED . Îns˘ a = , deci = , de unde AD BA CA AD CA D′ 0 0 1 ED ED = = . Ob¸inem succesiv: t AC AD · CE AD · CE B A′ 1 AD + DE + CE 1 AC = ⇔ = ⇔ AD · CE ED AD · CE ED 1 1 DE 1 1 1 1 1 = + + ⇔ = + + . ED CE AD · CE AD DE CE AC AD

de unde concluzia problemei. a a ¸ VII.58. Fie a, b ∈ R∗ astfel încât mediile aritmetic˘ , geometric˘ si + ale lor s˘ fie laturi ale unui triunghi dreptunghic. Afla¸i sinusul celui mai a t unghiurile triunghiului. Roman¸a Ghi¸a ¸i Ioan Gh t t˘ s Solu¸ie. Cum ma ≥ mg ≥ mh , ipotenuza va fi ma , iar cel mai t unghiuri va fi cel ce se opune lui mh . Cum ma , mg , mh sunt laturi ale un dreptunghic, în ipoteza nerestrictiv˘ a > b avem: a µ µ ¶2 ³ ¶2 2 √ ´2 a+b 2ab (a + b) 2 2 2 = ab + ⇔ ma = mg + mh ⇔ − ab = 2 a+b 4 ( 2 ³ 2 2 (a − b) 4a b 2 2 2 2 = 2 ⇔ a − b = 4ab ⇔ a − 4ab − b = 0 ⇔ a = b 2 ± 4 (a + b) √ ¢ ¡ Evident, convine doar a = b 2 + 5 . Sinusul unghiului dorit este √ ¢ ¡ √ 4b2 2 + 5 4ab mh 5−1 = sin α = . √ ¢2 = ¡ 2 = ma 2 (a + b) b2 3 + 5

1 · 4x, adic˘ x2 − 2x = y 2 . a 2 VII.57. Fie x ∈ (0, 1), iar n ∈ N \ {0, 1}. Ar˘ ta¸i c˘ nx2 + 2n > n + a t a Ion Vi¸an s Solu¸ie. Avem succesiv: t h n n−2 2n −(1 + x) = (2 − 1 − x) 2n−1 + 2n−2 (1 + x) + · · · + 2 (1 + x) + (1 + h > (1 − x) (1 + x)n−1 + (1 + x)n−2 (1 + x) + · · · + (1 + x)(1 + x)n−2 + (1 + ¡ ¢ = (1 − x) · n · (1 + x)n−1 ≥ (1 − x) · n · (1 + x) = n 1 − x2 ,

VII.60. În cercul C se consider˘ coardele [AM ] si [AN ] astfel încât A a ¸ 1) S˘ se determine mul¸imea punctelor X ∈ C ce îndeplinesc condi¸ a t t AX ≤ AN . 2) În ce caz mul¸imea g˘ sit˘ este un arc de cerc? t a a Temistocle Bî Solu¸ie. 1) Consider˘m cercurile de centru A ¸i raze [AM ] ¸i [AN ] t a s s intersecteaz˘ a doua oar˘ cercul C în punctele M 0 ¸i respectiv N 0 . Pun a a s satisfac condi¸ia AM ≤ AX ≤ AN se afl˘ în coroana determinat˘ de aces t a a Punctele X ∈ C ce satisfac aceast˘ condi¸ie se afl˘ pe arcele cercului C in a t a de coroan˘. a

AF = k, k ∈ (0, 1). Din teorema lui AC BA0 CD AF t = 1 · · în 4AA0 C cu transversala B − F − D, ob¸inem BC DA F A0 2k AE 2k AF = . Deoarece 4AF E ∼ 4AA0 C, atunci = ¸i AE = s F A0 1−k AC 1+k 1−k k (1 − k) · b ¸i CE = AC − AE = s · Prin urmare, DE = AE − AD = 1+k 1+k 1+k 1 1+k din enun¸ este echivalent˘ cu t a = + + 1, care se verific˘ i a k (1 − k) k 1−k Solu¸ia 2. Fie AC = b ¸i t s

M′

N′ O

N M′ O N M A M N′

A

\ Dac˘ O, centrul cercului C, este exterior unghiului M AN , atunci mul¸ a \ tat˘ este M N ∪ M 0 N 0 . Dac˘ O este interior unghiului M AN , atunci aceast a a

este M N 0 ∪ M 0 N (acest caz se reduce la precedentul prin înlocuirea coard [AN 0 ]). 2) În ambele cazuri, ob¸inem un arc de cerc atunci când [AN ] este dia t

Clasa a VIII-a

VIII.56. S˘ se determine x, y, z ∈ R∗ pentru care x3 − y 3 + z 3 = 8, x − a Andrei - Sorin Cozma, Solu¸ie. Este cunoscut˘ identitatea t a (a + b + c) = a3 + b3 + c3 + 3 (a + b) (b + c) (c + a) ,
3

a, b, c ∈ R

Pentru a = x, b = −y, c = z, folosind ¸i ipoteza, ob¸inem c˘ 8 = 8+3 (x − s t a (x + z), deci x − y = 0, z − y = 0 sau x + z = 0. Înlocuind pe rând în a dou g˘sim solu¸iile sistemului: {(2, α, α) , (β, −2, −β) , (γ, γ, 2) | α, β, γ ∈ R∗ }. a t

Cristian S˘vescu, elev a Solu¸ie. Evident c˘ a, b, c sunt subunitare, deci au sens radicalii. t a inegalitatea mediilor M G ≤ M A, ob¸inem t 1 1 2 1 p ≥ = = 1−a+1−b 2 − (1 − c) 1+c (1 − a) (1 − b) 2 2 ¸i înc˘ dou˘ rela¸ii analoage. Folosind acum inegalitatea mediilor M H ≤ s a a t n n ±P P 1 forma ≥ n2 xi , deducem c˘ a i=1 xi i=1 µ ¶ X 1 1 1 9 1 p ≥2 + + ≥2· 1+c 1+a 1+b 3 + (a + b + c (1 − a) (1 − b) 1 1 n2 p + ··· + p ≥ . (n − 1) k (k − a1 ) (k − a2 ) (k − an ) (k − a1 )

VIII.57. Fie a, b, c > 0 astfel încât a + b + c = 1. S˘ se arate c˘ a a 1 1 9 1 p +p +p ≥ . 2 (1 − a) (1 − b) (1 − b) (1 − c) (1 − c) (1 − a)

Not˘. Mai general, dac˘ a1 , a2 , . . . , an > 0, a.î. a1 + a2 + · · · + an = k a a

VIII.58. Fie x, y, z ∈ (0, ∞) cu x + y + z ≥ 3. S˘ se arate c˘ xn + y n a a ∀n ∈ N. Romeo Ilie Solu¸iile. Pentru n = 0, concluzia este evident˘; fie deci n ≥ 1. t a inegalit˘¸ii mediilor M A ≥ M G, are loc: at √ n xn + (n − 1) = xn + | + 1 + · · · + 1 ≥ n · xn · 1 · 1 · . . . · 1 = nx 1 {z }
n−1

pentru x ∈ (0, ∞) ¸i n ≥ 2; pentru n = 1, inegalitatea (1) se transform˘ în s a Aplicând de trei ori (1), ob¸inem c˘ t a

de unde rezult˘ concluzia. a

xn + y n + z n + 3 (n − 1) ≥ nx + ny + nz = n (x + y + z) ≥ 3n,

VIII.59. Determina¸i x, y, z ∈ R, stiind c˘ x+y+z = 1, iar xy+(x + y t ¸ a Gheorghe Molea, Curtea Solu¸ia 1. Avem: t
2

(x + y + z) = 1 ⇔ x2 + y 2 + z 2 + 2 (xy + xz + yz) = 1 ⇔ µ ¶ 4 5 2 2 2 x +y +z +2 − x − y = 1 ⇔ x2 + y 2 + z 2 − 2x − 2y = − 3 3 1 (x − 1)2 + (y − 1)2 + z 2 = . 3 1 Pe de alt˘ parte, din binecunoscuta inegaliate α2 + β 2 + γ 2 ≥ (α + β + a 3 se reduce, dup˘ calcule, la (α − β)2 + (β − γ)2 + (γ − α)2 ≥ 0), pentru α a

β = y − 1, γ = z, ob¸inem t (x − 1)2 + (y − 1)2 + z 2 ≥

1 1 [(x − 1) + (y − 1) + z]2 = · (−1)2 = 3 3

cu egalitate pentru x − 1 = y − 1 = z. Rela¸ia (∗) arat˘ c˘ se atinge ega t a a avem, într-adev˘r, x−1 = y−1 = z ⇔ x = z +1, y = z +1. Înlocuind în x+ a 2 2 1 ob¸inem c˘ x = , y = , z = − . t a 3 3 3

Solu¸ia 2. Eliminând pe z între cele dou˘ rela¸ii, ob¸inem xy+(x + y) (2 t a t t 4 a t sau înc˘ 3x2 + 3y 2 + 3xy − 6x − 6y + 4 = 0. Considerând aceast˘ rela¸ie a 3 2 2 de gradul doi cu necunoescuta x, avem: 3x + x (3y − 6) + 3y − 6y + 4 2 2 a x ∈ R, atunci ∆x ≥ 0; iar ∆x = −3 (3y − 2) ≥ 0 implic˘ y = . Pen 3 2 1 g˘sim x = ¸i z = − . a s 3 3

VIII.60. Se consider˘ prisma triunghiular˘ regulat˘ ABCA0 B 0 C 0 cu A a a a √ ¡ √ ¢ 0 si AA = 3 3. S˘ se arate c˘ pentru fiecare num˘ r a ∈ 0, 3 3 , exist˘ e ¸ a a a a 0 00 0 00 puncte Ma , Ma pe dreapta CC 0 astfel încât d (B 0 , (Ma AB)) = d (B 0 , (Ma Mirela M Solu¸ie. Fie M ∈ CC 0 ¸i vom nota cu x lungimea t s ′ segmentului CM , considerând x ≥ 0 dac˘ M ∈ [CC 0 ¸i A a s N′ x < 0 dac˘ M ∈ CC 0 \[CC 0 . Deoarece A0 B 0 k AB ¸i AB ⊂ a s B′ (M AB), atunci A0 B 0 k (M AB), deci d (B 0 , (M AB)) = 0 0 0 0 d (N , (M AB)), unde N este mijlocul lui [A B ]. Fie N mijlocul lui [AB], iar P proiec¸ia lui N 0 pe M N . Cum t (N CC 0 ) ⊥ (ABN ), atunci vom avea c˘ N 0 P ⊥ (ABM ), a P adic˘ d (B 0 , (M AB)) = N 0 P . a A 0 Din asem˘narea imediat˘ 4N N P ∼ 4N M C, a a N NC · NN0 NN0 N 0P = ⇔ N 0P = = ob¸inem c˘ t a B NC MN MN √ √ 2·3 3 √ . (Am folosit egalit˘¸ile evidente N C = 2, N N 0 = 3 3 at 2 4+x q √ √ N C 2 + M C 2 = 4 + |x|2 = 4 + x2 .) √ ¡ √ ¢ 6 3 0 t =a Pentru fiecare valoare a ∈ 0, 3 3 , ecua¸ia N P = a ⇔ √ 4 + x2 √ 2 27 − a2 dou˘ solu¸ii, anume x = ± a t , de unde concluzia problemei. a

Clasa a IX-a

IX.56. Determina¸i numerele reale pozitive x, y, z, t pentru care x+y+ t iar xy + xz + xt + yz + yt + zt + 475 = xyzt. Lucian Tu¸escu ¸i Liviu Smarandache t s

Tot conform inegalit˘¸ii mediilor, ob¸inem at t √ xyzt = xy + xz + xt + yz + yt + zt + 475 ≥ 6 6 xy · xz · xt · yz · yt · zt + √ = 6 xyzt + 475. √ a Cu nota¸ia a = xyzt, inegalitatea precedent˘ devine t

Solu¸ie. Conform inegalit˘¸ii mediilor, t at µ ¶4 x+y+z+t ≥ xyzt ⇔ xyzt ≤ 625. 4

Îns˘ evident c˘ a > 0, prin urmare a ∈ [25, +∞), i.e. xyzt ≥ 625. Rez a a atinge egalitatea în (1), fapt care are loc atunci când x = y = z = t = 5. IX.57. S˘ se determine toate func¸iile f : R → R cu proprietatea a t f (f (f (x) + y) · f (x − f (y))) = x2 − y 2 , ∀x, y ∈ R.

a2 ≥ 6a + 475 ⇔ (a − 25) (a + 19) ≥ 0 ⇔ a ∈ (−∞, −19] ∪ [25, +∞

Adrian Zahariuc, ele Solu¸ie. Pentru x = y = 0, ob¸inem c˘ f (f (f (0)) · f (−f (0))) = t t a a = f (f (0)) · f (−f (0)), deci f (a) = 0. Pentru x = y = a, g˘sim c˘ a a f (f (f (a) + a) · f (a − f (a))) = 0,

adic˘ f (f (a) · f (a)) = 0, prin urmare f (0) = 0. a Lu˘m acum y oarecare ¸i x = f (y) ¸i ob¸inem f 2 (y) − y 2 = 0, deci f a s s t ∀x ∈ R. Consider˘m mul¸imile A = {x ∈ R∗ | f (x) = x} ¸i B = {x ∈ R∗ | f a t s Dac˘ A, B 6= R∗ , exist˘ x ∈ A ¸i y ∈ B cu x 6= ±y ¸i, întorcându-ne în ecua¸ a a s s t

ceea ce contrazice x 6= ±y. a Rezult˘ c˘ A = R∗ sau B = R∗ , adic˘ f (x) = x, ∀x ∈ R sau f (x) = − a a Aceste dou˘ func¸ii verific˘ ecua¸ia, deci sunt solu¸ii. a t a t t [x] + [x + a1 ] + · · · + [x + an−1 ] = [cx] , ∀x ∈ R.

x2 − y 2 = f (f (f (x) + y) · f (x − f (y))) = ± (x + y)2 ⇔ x − y = ± (x

IX.58. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Determina¸i a1 , a2 , . . . , an−1 , c ∈ R pentru c t

(În leg˘tur˘ cu G.42 din RecMat 1/2003.) a a Iuliana Georgescu ¸i Paul Georg s Solu¸ie. Not˘m ki = [ai ], bi = {ai }, i = 0, n − 1. Cum bi ∈ [0, 1) pent t a luând x = 0 în rela¸ia din ipotez˘ ob¸inem k1 + k2 + · · · + kn−1 = 0, de u t a t [x] + [x + b1 ] + · · · + [x + bn−1 ] = [cx] , ∀x ∈ R.

S˘ presupunem, pentru fixarea ideilor, c˘ b1 ≤ b2 ≤ · · · ≤ bn−1 ; în orice a a ra¸ioneaz˘ analog. Luând, pe rând, x = 1, apoi x = −1 în (1), ob¸inem t a t respectiv [−c] = −n, prin urmare c = n. 1 Pentru x = −b1 în (1), ob¸inem c˘ −1 = [−nb1 ], deci b1 ≤ . Ap t a n 2 t a ¸i, în continuare s x = −b2 în (1), ob¸inem c˘ −2 = [−nb2 ], deci b2 ≤ n ∀i = 1, n − 1.

¸ · 1 1 Lu˘m acum x = a în (1) ¸i g˘sim c˘ s a a + bn−1 = 1, deci bn−1 ≥ n n n−1 2 n−1 . Luând succesiv x = , . . . , x = în (1), o concluzie, bn−1 = n n n i bi = , ∀i = 1, n − 1. n ½ 1 În concluzie, {a1 , a2 , . . . , an−1 } este o mul¸ime de forma k1 + , k2 t n ¾ n−1 kn−1 + , cu k1 + k2 + · · · + kn−1 = 0, k1 , k2 , . . . , kn−1 ∈ Z, iar c = n IX.59. Fie C (I, r) cercul înscris în 4ABC. S˘ se arate c˘ a a IA · IB + IB · IC + IC · IA ≥ 12r2 . D. M. B˘tine¸u - Giurgiu, B a t Solu¸ia 1. Evident c˘ IA + r ≥ AIA ≥ ha , unde IA = PrBC I, deci: t a I IA+r ≥ ha ⇔ a IA+ar ≥ aha = 2S = ar+br+cr ⇔ a IA ≥ (b + c) r ⇔

¸i înc˘ dou˘ inegalit˘¸i similare. Prin urmare, s a a at √ IA · IB b+c c+a 4c ab 4c ≥ · ≥ =√ 2 r a b ab ab ¸i analoagele. Prin urmare, ob¸inem s t s X a abc IA · IB IB · IC IC · IA √ ≥4·33 √ √ √ =1 + + ≥4 r2 r2 r2 bc ab bc ca

IX.60. Fie ABC un triunghi ascu¸itunghic cu a < b < c. Cercul C (I t triunghiului este tangent dreptelor BC, CA si AB în punctele D, E s ¸ ¸ F . Dreapta ID intersecteaz˘ CA în D0 si AB în D00 , IE intersecteaz˘ a ¸ a si BC în E 00 , iar IF intersecteaz˘ BC în F 0 si CA în F 00 . Ar˘ ta¸i c˘ ¸ a ¸ a t D0 D00 + F 0 F 00 . Temistocle Bî Solu¸ie. Not˘m cu Ha , Hb , Hc picioarele în˘l¸imilor din vârfurile A, B t a at tiv C. Condi¸ia a < b < c impune ordinile urm˘toare: B −D−Ha −C, C − t a ¸i A − F − Hc − B. De aici ¸i din faptul c˘ ID k AHa , deducem c˘ pun s s a a D00 au pozi¸iile indicate pe figur˘; la fel se procedeaz˘ pentru precizarea t a a punctelor E 0 , E 00 ¸i F 0 , F 00 . s Vom utiliza urm˘toarele rela¸ii cunoscute: AE = AF = p − a, BD = B a t

IA · IB + IB · IC + IC · IA ≥ 12r2 , cu egalitate în cazul triunghiului echilateral. r Solu¸ia 2 (Mihai Haivas). Cum IA = t ¸i analoagele, trebuie s sin A 2 P 1 ≥ 12. Conform inegalit˘¸ii mediilor ¸i bine at s str˘m c˘ a a sin A sin B 2 2 A B C 8 sin sin sin ≤ 1, avem: s 2 2 2 X √ 1 1 3 2 ≥33 2 A 2 B 2 C ≥ 3 8 = 12. A B sin 2 sin 2 sin 2 sin 2 sin 2

CD = CE = p − c (2p = a + b + c). Cu aceste preg˘tiri, avem: a D0 D00 = DD0 − DD00 = (p − c) tg C − (p − b) tg B, E 0 E 00 = EE 00 − EE 0 = (p − c) tg C − (p − a) tg A, F 0 F 00 = F F 0 − F F 00 = (p − b) tg B − (p − a) tg A

D′

D′′

¸i, ca urmare, stabilirea egalit˘¸ii E 0 E 00 = D0 D00 + s at F F 0 F 00 este imediat˘. a E′ Not˘. Prof. Titu Zvonaru observ˘ c˘, dac˘ îna a a a locuim cercul înscris cu cercul A-exînscris, concluzia B D problemei r˘mâne adev˘rat˘. Si pentru celelalte cer- E′′ a a a ¸ curi exînscrise are loc concluzia, în sensul c˘ cel mai mare dintre segmente a celorlaltor dou˘. a

Clasa a X-a

X.56. Fie tetraedrul ABCD si M un punct în spa¸iu. Dac˘ G, GA , ¸ t a GD sunt centrele de greutate ale tetraedrelor ABCD, M BCD, M ACD −− −→ − − −→ −− −→ − − −→ − → respectiv M ABC, s˘ se arate c˘ AGA + BGB + CGC + DGD = 0 dac˘ a a a dac˘ M ≡ G. a Marius Olteanu, Râmnic Solu¸ie (Alexandru Negrescu, elev, Boto¸ani). Avem: t s X −− X ³− X− → −− ´ − −→ −→ − → X −− −→ − → → → AG + GGA = 0 ⇔ AGA = 0 ⇔ AG + GGA = 0 X −− − − − → −→´ − − −→ − 1 X ³− → −→ − → → GM + GB + GC + GD = 0 ⇔ GGA = 0 ⇔ 4 −→ 3 X − − → − −→ − − → → GM + GA = 0 ⇔ GM = 0 ⇔ G ≡ M. 4 X.57. Dac˘ x, y, a ∈ (1, ∞), s˘ se arate c˘ a a a ¡ ¡ ¢ x+y + (x + y + loga y) xy + loga y x+y (x + y + loga x) xy + loga x √ ≥ (x + xy + y)2 loga xy. Mihail Bencze Solu¸ie. Observ˘m c˘ t a µ a ¶ µ ¶ ³ 1 x z z 1 1 x y y´ (x + y + z) + + =3+ + + + + + ≥ x y z y x z y x z r r ¶2 µ r r x y x y x y . +2 = 1+ + ≥3+ + +2 y x y x y x t Considerând, pe rând, z = loga x, apoi z = loga y, ob¸inem: ¡ ¢ √ 2 (x + y + loga x) xy + loga xx+y ≥ (x + xy + y) loga x; ¢ ¡ √ 2 (x + y + loga y) xy + loga y x+y ≥ (x + xy + y) loga y.

Adun˘m membru cu membru cele dou˘ inegalit˘¸i ¸i rezult˘ concluzia. a a at s a X.58. Let n ∈ N, n ≥ 1. Prove that n X µn¶2 k2 + n2 µ2n − 2¶ ln < . n−1 k n2 k=1 José Luis Díaz - Barrero, Barcelon

Solu¸ie. Este cunoscut˘ inegalitatea ln (1 + x) < x, ∀x > 0, de unde t a k 2 + n2 k2 c˘ ln a < 2 , ∀k, 1 ≤ k ≤ n. Atunci n2 n n n n n X µn¶2 k2 + n2 X µn¶2 k2 X µ k µn¶¶2 X µn − 1¶2 ln < = = = k k k−1 n2 n2 n k
k=1 k=1 k=1 k=1

X.59. Fie f ∈ R [X] un polinom de grad n ≥ 3 ce admite n r˘ d˘ a a pozitive si subunitare. Dac˘ |f (0)| = f (1), s˘ se arate c˘ produsul r˘ d˘ c ¸ a a a a a 1 cel mult egal cu n . 2 Ioan Serdean ¸

Solu¸ie. Putem presupune, f˘r˘ a restrânge generalitatea c˘ f are c t aa a a a dominant 1; fie f (X) = X n + an−1 X n−1 + · · · + a1 X + a0 , cu r˘d˘cinile ∀i = 1, n. Evident c˘ x1 x2 · · · xn ∈ (0, 1). Folosind ipoteza, ultima rela¸ a t descompunerea polinomului în factori, avem: x1 x2 · · · xn = |f (0)| = f (1) = (1 − x1 ) (1 − x2 ) · · · (1 − xn ) ⇒ (x1 x2 · · · xn ) = [x1 (1 − x1 )] · [x2 (1 − x2 )] · . . . · [xn (1 − xn )] ≤ conform inegalit˘¸ilor 0 ≤ xi (1 − xi ) ≤ at
2

1 4

1 a , i = 1, n. Rezult˘ x1 x2 · · · xn ≤ 4 ¸ X.60. Fie k ∈ N∗ fixat. Alegem n ∈ {1, 2, . . . , k} si a1 , a2 , . . . , an num mai mari decât 3. Dac˘ probabilitatea ca a2 + a2 + · · · + a2 s˘ se divid˘ a a 1 2 n a 1 cel pu¸in egal˘ cu t a , s˘ se arate c˘ 24 divide k. a a 24 Cristian S˘vescu, elev a

Solu¸ie. Cum ai sunt prime, atunci ai ≡ ±1 (mod 3), deci a2 ≡ 1 i Pt 2 adic˘ a ai ≡ n (mod 3). Analog, ai ≡ ±1 (mod 8) sau ai ≡ ±3P (mod 8); P 2 cazuri, a2 ≡ 1 (mod 8), deci ai ≡ n (mod 8). Rezult˘ c˘ a a a2 ≡ n i i P 2 ¸i atunci probabilitatea ·a 24 divide s c˘ ¸ ai este aceea¸i cu probabilitatea s k 1 k 1 1 divid˘ cu 24, care este a ≤ = . Cum se atinge egalitate 24 k 24 k 24 · ¸ k k ipotezei, ob¸inem c˘ t a = , adic˘ 24 divide k. a 24 24

Clasa a XI-a

José Luis Díaz - Barrero, Barcelon Solu¸ie. Not˘m cu ∆n determinantul din problem˘; adunând prima t a a coloan˘ la cea de-a treia, ob¸inem c˘ a t a

XI.56. Let n be a positive integer. For each positive integer k, let Fk Fibonacci number ( F1 = F2 = 1, Fk+2 = Fk+1 + Fk for all k ≥ 1). Prove ¯ ¯ 2 2 2 ¯ Fn Fn+1 2Fn Fn+1 − Fn+2 ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 2 2 2 Fn+2 −2Fn+1 Fn+2 − Fn Fn+1 ¯ ¯=0 ¯ ¯ 2 2 2 ¯−2Fn Fn+2 − Fn+1 ¯ Fn+2 Fn

Folosind rela¸ia de recuren¸a, observ˘m c˘ to¸i termenii de pe a treia co t t˘ a a t nuli, prin urmare ∆n = 0. XI.57. Fie p˘ atratul ABCD circumscris cercului C. În p˘ atrat se în gonul EF GHIJKL, circumscris cercului C, astfel încât E, F ∈ (AB), E G, H ∈ (BC), G ∈ (BH), I, J ∈ (CD), I ∈ (CJ), K, L ∈ (DA), K ∈ ( {M } = EL ∩ AC, {N } = F G ∩ BD, {P } = HI ∩ AC, {Q} = JK ∩ BD. S c˘ suma a AE BF BG CH CI DJ DK AL AM BN C S= + + + + + + + + + + EB F A GC HB ID JC KA LD M C N D P nu depinde de alegerea vârfurilor octogonului pe laturile p˘ tratului. a C˘t˘lin Cali a a Solu¸ie. Vom demonstra c˘ t a DK DQ DJ + + = 1. KA QB JC Odat˘ justificat˘ rela¸ia (1), scriind înc˘ trei egalit˘¸i similare corespunz˘ a a t a at a furilor A, B, C ¸i adunându-le, ob¸inem concluzia. s t Vom demonstra (1) analitic: fix˘m un reper cu originea în centru a lui, astfel încât A (−1, 1), B (−1, −1), C (1, −1), D (1, 1). Ecua¸ia cer t ³ π´ C : x2 + y 2 = 1 ¸i fie T (cos t, sin t), t ∈ 0, s , punctul de contact cu 2 µ ¶ µ 1− 1 − cos t ; K dreptei KJ : x cos t + y sin t = 1; ob¸inem c˘ J 1, t a sin t c µ ¶ 1 1 DJ sin t + cos t − 1 DQ sin t Q , . Atunci = ; = sin t + cos t sin t + cos t JC sin t − cos t + 1 QB sin t DK sin t + cos t − 1 = ¸i, dup˘ calcule de rutin˘ în care nu intervine dec s a a KA cos t − sin t + 1 a a a a fundamental˘ sin2 t + cos2 t = 1, rezult˘ c˘ (1) este adev˘rat˘. a Not˘. Dl C˘t˘lin Calistru, autorul problemei, face cunoscut redac¸ a a a t urm˘toarea posibil˘ generalizare a rela¸iei (1): a a t a a Fie A1 A2 . . . An un poligon regulat, d o dreapt˘ tangent˘ cercului înscris lui ¸i P1 , P2 , . . . , Pn−1 punctele determinate prin {Pi } = d ∩ A1 Ai+1 , i s Ar˘ta¸i c˘ a t a A1 P A1 P2 A1 Pn−1 + + ··· + = 1. P1 A2 P2 A3 Pn−1 An XI.58. Dac˘ n este un num˘ r natural iar p un num˘ prim, at a a ar (xn+1 (p) − xn (p))n≥0 este divergent, unde xn (p) reprezint˘ exponentul cu a num˘ rul p în descompunerea lui n!. a Sorin Pu¸pan˘ s a Solu¸· 1. Not˘m yn = xn+1 (p) − xn (p), n ∈ N. Conform teoremei lu tia ¸ · a ¸ · ¸ n pn n n xn (p) = t a + 2 + 3 + . . . . Ob¸inem c˘ xpn (p) = xpn +1 (p) = p p p p

¯ 2 ¯ Fn ¯ ¯ 2 ∆n = ¯ Fn+2 ¯ ¯−2F F 2 n n+2 − Fn+1

2 Fn+1 2 −2Fn+1 Fn+2 − Fn 2 Fn+2

(Fn+2 − Fn+1 )2 − F

2 (Fn+1 + Fn )2 − Fn

2 (Fn+2 − Fn )2 − Fn

ypn = 0 ¸i xpn +p−1 (p) = s s (ypn )n∈N ¸i (ypn +p−1 )n∈N (yn ) este divergent.

pn − 1 pn − 1 ; xpn +p = + 1, deci ypn +p−1 = p−1 p−1 sunt sub¸iruri cu limite diferite ale ¸irului (yn ), p s s

Solu¸ia 2. Cazul p = 2 se trateaz˘ ca mai sus. S˘ presupunem c˘ ex t a a a a astfel încât (xn+1 (p) − xn (p))n≥0 s˘ fie convergent. Atunci, conform lem ¶ µ xn (p) este convergent ¸i ultimele dou˘ ¸iruri au aceea¸ s as s Stolz, ¸irul s n n≥1 1 1 xn (p) Cum lim = , ob¸inem lim (xn+1 (p) − xn (p)) = t ,c n→∞ n→∞ n p−1 p−1 1 pentru p ≥ 3, ∈ N, iar xn+1 (p) − xn (p) ∈ N. / p−1 XI.59. Fie sirul de numere supraunitare (an )n≥1 , astfel ca lim an = ¸
n→∞

studieze continuitatea func¸iei f : R → R, f (x) = lim {xan }, unde {x} t n→∞ partea frac¸ionar˘ a num˘ rului real x. t a a Dan Popescu Solu¸ie. Se stabile¸te cu u¸urin¸a c˘: t s s t˘ a a) pentru x0 ∈ Z, lim [x] = [x0 ]; /
x→x0

b) pentru x0 ∈ Z, lim [x] = x0 − 1, lim [x] = x0 .
x%x0 x&x0 n→∞ n→∞

1. pentru x ∈ Z, f (x) = x − [x] = {x}; / 2. pentru x ∈ Z, f (x) = x − x = 0 = {x}, ∀x > 0 (deoarece an x → x ¸i s f (0) = 0, iar f (x) = x −½ + 1 = 1, ∀x < 0 (deoarece an x → x ¸i an x < x x s 1, x ∈ Z, x < 0 Prin urmare, f (x) = . Astfel, f este continu˘ pe R a {x} , în rest 2 XI.60. Fie a ∈ (0, 1); s˘ se demonstreze c˘ pentru orice x > − a a es ln a 1 ¡ ¢x 1 inegalitatea (1 − ax ) x+1 < 1 − ax+1 . Angela Tig˘eru ¸ a ¡ Solu¸ie. Inegalitatea dat˘ este echivalent˘ cu (1 − ax )x < 1 − ax+1 t a a ¡ 2 − . Logaritmând, aceasta este echivalent˘ cu x ln (1 − ax ) < (x + 1) ln a ln a 2 Ar˘t˘m c˘ func¸ia f (x) = x ln (1 − ax ), x > − aa a t este strict cresc˘toare. a ln a ax ln a (1 − ax ) ln (1 − ax ) − ax ln ax = . f 0 (x) = ln (1 − ax ) − x 1 − ax 1 − ax 2 Cum 1 − ax > 0 pentru x > − , a ∈ (0, 1), este suficient s˘ demo a ln a 2 s (1 − ax ) ln (1 − ax )−ax ln ax > 0 pentru x > − . Not˘m t = ax ¸i cum x a ln a ¡ ¢ 2 a ∈ (0, 1), atunci t ∈ 0, 1/e . Prin urmare, trebuie s˘ demonstr˘m a a ¡ ¢ (1 − t) ln (1 − t) − t ln t > 0 pentru t ∈ 0, 1/e2 . Avem g 0 (t) = − ln (1 − t) ¢ ¡ 1 a a Cum, pentru t ∈ 0, 1/e2 , (1 − t) t < 2 , rezult˘ c˘ ln ((1 − t) t) < − e

Cum f (x) = lim (an x − [an x]) = x − lim [an x], ob¸inem: t

¡ ¢ − ln t − ln (1 −¡t) − 2 > 0, deci g 0 (t) > 0 pentru t ∈ 0, 1/e2 , adic˘ g ¡ a ¢ cresc˘toare pe 0, 1/e2 . Cum lim g (t) = 0, deducem g (t) > 0, t ∈ 0, 1/e a
t&0

trebuia demonstrat.

Clasa a XII-a

XII.56. Fie Sn mul¸imea permut˘ rilor de ordin n, iar σ ∈ Sn . Se t a func¸ia m˘ rginit˘ f : R µ R. S˘ se calculeze: t a a → a ¶ 1 1 1 lim f (σ (1)) + f (σ (2)) + · · · + f (σ (n)) . n→∞ n 2 n (O generalizare a problemei 24131, G. M. 5-6/1999.) Marius Olteanu, Râmnic µ ¶ 1 1 1 Solu¸ie. Fie an = t f (σ (1)) + f (σ (2)) + · · · + f (σ (n)) . D n 2 n este m˘rginit˘ exist˘ m, M ∈ R astfel încât m ≤ f (x) ≤ M , ∀x ∈ R. Prin a a a µ ¶ µ ¶ m M 1 1 1 1 1 + + ··· + ≤ an ≤ 1 + + ··· + n 2 n n 2 n µ ¶ 1 1 1 1 + + ··· + = 0, deducem lim an = 0. ¸i cum lim s n→∞ n n→∞ 2 n µ ¶ 1 1 XII.57. Consider˘ matricea A = am si mul¸imea ¸ t 1 1 µ ¶¾ ½ 1 . G = Xa | Xa = I2 + aA, a ∈ − , ∞ 2 Ar˘ ta¸i c˘ (G, ·) este grup izomorf cu (R, +). Calcula¸i X 1 · X 3 · · · X 2n− a t a t 2 2 2 Gheorghe Iu s a s Solu¸ie. Deoarece A2 = 2A, deducem u¸or c˘ Xa Xb = Xa+b+2ab ¸i cu ¡ t ¢ ¡ ¢ 2ab ∈ − 1 , ∞ pentru a, b ∈ − 1 , ∞ , înmul¸irea matricelor este lege de c t 2 2 pe G. (G, ·) este grup cu elementul neutru I2 , iar inversul fiec˘rui elemen a a este X− 1+2a ∈ G. Func¸ia f : G → R, f (Xa ) = ln (2a + 1) realizeaz˘ izo t a cerut. Fie Xt = X 1 X 3 · . . . · X 2n−1 , atunci: 2 ³ 2 2 ´ ³ ´ ³ ´ ³ f (Xt ) = f X 1 · X 3 · . . . · X 2n−1 = f X 1 + f X 3 + · · · + f X 2n 2 2 2 2
2

ln (1 + 2t) = ln 2 + ln 4 + · · · + ln 2n. 2n n! − 1 Deducem c˘ 1 + 2t = 2 · 4 · . . . · 2n = 2n · n!, deci t = a . 2 XII.58. Let f : R → [−1, 1] be a continuous function. Prove that Z 1 √ Z 1q 3 1 − (f (x))2 dx + f (x) dx ≤ 4.
−1 −1

Zdravko Starc, Vršac, Serbia and Mo p Solu¸ie. Pentru orice a ∈ [−1, 1] avem: 3 (1 − a2 ) + a ≤ 2, cu egalit t p 1 a = . Prin urmare 3 (1 − f 2 (x)) + f (x) ≤ 2, ∀x ∈ R; integrând acea 2 între −1 ¸i 1 ob¸inem inegalitatea cerut˘. Egalitate avem pentru f : R s t a 1 f (x) = . 2

XII.59. Fie f : R → R, f derivabil˘ si neconstant˘ pe nici un interva a¸ a Dac˘ a f 0 (x) ≥ f 0 (sin x) cos x + f 0 (cos x) sin x, ∀x ∈ R, 1 + f 2 (x) demonstra¸i c˘ nu exist˘ lim f (x). t a a x→∞ Paul Georgescu ¸i Gabriel P s Solu¸ie. Pentru orice x1 , x2 ∈ R, x2 > x1 , integrând membru cu memb t tatea din enun¸ avem t

arctg f (x2 ) − arctg f (x1 ) ≥ f (sin x2 ) − f (sin x1 ) − f (cos x2 ) + f (co

x→∞

prin urmare g (x2 ) ≥ g (x1 ), unde g (x) = arctg f (x) − f (sin x) + f (cos deci g este monoton cresc˘toare pe R. Cum g este ¸i m˘rginit˘, deducem a s a a lim g (x) ∈ R. Presupunem c˘ exist˘ lim f (x); atunci exist˘ a a a
x→∞ x→∞

lim (f (sin x) − f (cos x)) = lim (arctg f (x) − g (x)) ∈ R.
x→∞

Deoarece h (x) = f (sin x) − f (cos x) este periodic˘ ¸i are limit˘ la ∞, h as a stant˘; exist˘ deci c ∈ R astfel încât f (sin x) − f (cos x) = c. Pentru x = a a

XII.60. Fie n > 1 si a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, 1) astfel încât a1 + a2 + · · · + a ¸ f (x) se determine func¸iile f : R → R, dac˘ lim t a = 1 si f (x) = f (a1 x) + ¸ x→0 x · · · + f (an x) pentru orice x ∈ R. Gabriel Dospines Solu¸ie. Vom demonstra prin induc¸ie c˘ t t a ´ ³ X p! f (x) = f ak1 ak2 · · · akn x n 1 2 k1 !k2 ! · · · kn !
k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p

g˘sim c = f (0) − f (1) = f (1) − f (0), deci c = 0, adic˘ f (sin x) − f (c a a x ∈ R. Prin urmare g (x) = arctg f (x) ¸i cum g este monoton˘, rezult˘ c˘ f este s a a a dar f (0) = f (1) ¸i atunci f (x) = f (0), ∀x ∈ [0, 1], contradic¸ie. s t

pentru orice x ¸i orice p. s Pentru p = 1 este chiar rela¸ia din enun¸. Presupunem c˘ rela¸ia este t t a t pentru p ¸i o demonstr˘m pentru p + 1.Înlocuim în rela¸ia (∗) pe rând pe s a t . . . , an x ¸i însum˘m rela¸iile ob¸inute, ¸inând cont de rela¸ia din enun¸; r s a t t t t t ´ ³ X p! f (x) = f ak1 +1 · · · akn x + · · · + n 1 k1 ! · · · kn !
k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p

+

k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p

X

´ ³ p! f ak1 · · · akn +1 x = n 1 k1 ! · · · kn !

=

k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p

X

´ ³ p! (k1 + 1) f ak1 +1 · · · akn x + · · · + n 1 (k1 + 1)! · · · kn !

+ Notând k1 + 1

k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p 0 = k1 , . . . , kn +

X

´ ³ p! (kn + 1) f ak1 · · · akn +1 x . n 1 k1 ! · · · kn−1 ! (kn + 1)!

f (x) = +

0 k1 +···+kn =p+1

0 k1 +···+kn =p+1

Renotând indicii de sumare ob¸inem: t ´ X (k1 + k2 + · · · + kn ) p! ³ k1 k2 f a1 a2 · · · akn x f (x) = n k1 !k2 ! · · · kn !
k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p+1

X

0 1 = kn , ob¸inem: t ´ ³ 0 0 X p!k1 k1 kn 0 ! · · · k ! f a1 · · · an x + · · · + k1 n

´ ³ 0 p!kn k0 f ak1 · · · ann x . 1 0 k1 ! · · · kn !

=

k1 ,...,kn ≥0 k1 +k2 +···+kn =p+1

X

´ ³ (p + 1)! f ak1 ak2 · · · akn x , n 1 2 k1 !k2 ! · · · kn !

f (x) = x→0 x f (x) δ > 0 astfel încât dac˘ x ∈ (0, δ), atunci 1 − ε < a < 1 + ε. x k1 k2 kn k1 + k2 + · · · + kn = p, atunci a1 a2 · · · an < (max (a1 , a2 , . . . , an ))p p max (a1 , a2 , . . . , an ) < 1, avem lim (max (a1 , a2 , . . . , an )) = 0, deci exist Fie acum un ε > 0, arbitrar ¸i un a > 0 fixat. Cum lim s
p→∞

ceea ce trebuia demonstrat.

încât (max (a1 , a2 , . . . , an ))

δ . a Deci pentru orice x ∈ (0, a) ¸i orice k1 , . . . , kn cu suma p0 , avem s ´ ³ f ak1 · · · akn x n 1 < 1 + ε. 1−ε< k1 kn a1 · · · an x Atunci ³ X X p0 ! p0 ! (1 − ε) xak1 · · · akn < f ak1 · · n 1 k1 ! · · · kn ! 1 k1 ! · · · kn !
p0

<

k1 +···+kn =p0

k1 +···+kn =p0

< (1 + ε) P

k1 +···+kn =p0

p0 ! s ak1 · · · akn = (a1 + · · · + an )p0 = 1 ¸i atunci ( Îns˘ a n 1 k1 +···+kn =p0 k1 ! · · · kn ! f (x) < (1 + ε) x pentru orice x ∈ (0, a) ¸i orice ε > 0, ceea ce atrage s pentru x ∈ (0, a). Cum a a fost ales arbitrar rezult˘ f (x) = x pentru x ≥ 0. S˘ ob a a acela¸i ra¸ionament func¸ioneaz˘ ¸i pe (−∞, 0), cu men¸iunea c˘ în acest s t t as t a inegalit˘¸ile î¸i schimb˘ sensul, prin urmare f (x) = x pentru x < 0. Pr at s a f (x) = x pentru x ∈ R.

X

p0 ! xak1 · · · akn . n k1 ! · · · kn ! 1

Solu¸iile problemelor pentru preg˘tirea concur t a din nr. 1 / 2005
A. Nivel gimnazial

 2  x −y = y2 − z = G76. Rezolva¸i în mul¸imea numerelor naturale sistemul t t  2 z −x= Adrian Zano s Solu¸ia 1. Dac˘ x = 0, atunci −y = u2 ¸i apoi y = 0, u = 0, z = t a t = 0. Ob¸inem astfel solu¸ia (x, y, z, u, v, t) = (0, 0, 0, 0, 0, 0). Dac˘ x 6= t t a y 6= 0 ¸i z 6= 0. Cum x2 − y este p˘trat perfect mai mic decât x2 , s a x2 − y ≤ (x − 1)2 ⇒ y ≥ 2x − 1. La fel z ≥ 2y − 1 ¸i x ≥ 2z − 1. Adunân s trei rela¸ii, g˘sim x + y + z ≤ 3 ¸i cum x, y, z ∈ N∗ , rezult˘ x = y = z = t a s a solu¸ia (x, y, z, u, v, t) = (1, 1, 1, 0, 0, 0). t Solu¸ia 2. Fie x 6= 0 (deci y 6= 0 ¸i z 6= 0); atunci t s ¡ 2 ¢¡ 2 ¢¡ ¢ 2 x −u y − v 2 z 2 − t2 = xyz,

deci

(x − u) (y − v) (z − t) (x + u) (y + v) (z + t) = xyz. Prin urmare (x − u) (y − v) (z − t) este num˘r natural nenul, deci (x − a · (z − t) ≥ 1 ¸i cum (x + u) (y + v) (z + t) ≥ xyz, egalitate în (∗) ob¸in s t u = v = t = 0 ¸i x − u = y − v = z − t = 1, deci x = y = z = 1. Ave s (x, y, z, u, v, t) ∈ {(0, 0, 0, 0, 0, 0) , (1, 1, 1, 0, 0, 0)}. G77. i) Fie a, b, c ∈ R cu a > b > c; atunci

b2 a2 + > a + 2b + a−b b−c a2 − b2 c2 − b2 ii) Fie a, b, c ∈ R cu a ≥ b ≥ c > 0; atunci + + c a 3a − 4b + c. Ioan Serdean ¸ a2 − b2 b2 b2 − a2 ≥ = a + b, iar ≥ Solu¸ie. i) Avem evident c˘ t a a−b a−b b−c b− (egalitate avem dac˘ b = 0, respectiv c = 0), de unde, prin adunare, o a b2 a2 + > a+2b+c. Inegalitatea este strict˘ deoarece nu putem avea a a−b b−c ii) Major˘m pe rând cei trei termeni ai membrului stâng: a

(a − b) (a + b) c+c a2 − b2 = ≥ (a − b) = 2 (a − b) ; c c c c2 − b2 (c − b) (c + b) a+a = ≥ (c − b) = 2 (c − b) ; a a a (am folosit faptul c˘ c − b ≤ 0, schimbând sensul inegalit˘¸ii!) a at ³a c´ 2 2 a −c (a − c) (a + c) = = + (a − c) ≥ (1 + 0) (a − c) = a − b b b b Adunând membru cu membru rela¸iile (1), (2) ¸i (3), ob¸inem concluzia. t s t

G78. Dac˘ a, b, c, d ∈ (0, ∞), s˘ se demonstreze inegalitatea a a b (a + c) c (b + d) d (a + c) a (b + d) + + + ≥ 4. c (a + b) d (b + c) a (d + c) b (a + d) Artur B˘l˘uc˘, aa a Solu¸ia 1. Prelucr˘m fiecare raport din stânga astfel: t a a+c 1 1 a+c + b (a + c) = c = ac = a c . 1 1 a+b a+b c (a + b) + a b b ab 1 1 1 1 În aceste condi¸ii, cu substitu¸iile x = , y = , z = , d = , inega t t a b c t demonstrat se scrie succesiv: y+t z+x t+y x+z + + + ≥4⇔ x+y y+z z+t t+x ¶ µ ¶ µ 1 1 1 1 + + (y + t) + ≥4⇔ (x + z) x+y z+t y+z t+x (x + z) (x + y + z + t) (y + t) (x + y + z + t) + ≥ 4. (x + y) (z + t) (y + z) (t + x) Îns˘, conform inegalit˘¸ii mediilor, a at
2

(x + y) (z + t) ≤

1 4 (x + y + z + t) ⇔ ≥ 4 (x + y) (z + t) (x + y + z + t (x + z) (x + y + z + t) 4 (x + z) 4 (x + z) (x + y + z + t) = ≥ 2 (x + y) (z + t) x+y+z+ (x + y + z + t)

Scriind înc˘ o inegalitate similar˘ ¸i adunându-le, ob¸inem (∗). a as t 1 1 1 1 Solu¸ia 2. Cu substitu¸iile x = ; y = ; z = ; d = t t inegal a b c t echivalent˘ cu: a y+t z+x t+y x+z + + + ≥ 4, x, y, z, t ∈ (0, ∞) . x+y y+z z+t t+x Dar a2 (a1 + a2 + · · · + an )2 a2 a2 1 + 2 + ··· + n ≥ , ∀ai , bi ∈ (0, ∞) b1 b2 bn b1 + b2 + · · · + bn ¸i atunci s x+z y+t z+x t+y + + + = x+y y+z z+t t+x
2 2 2 2

= ≥

(x + z) (y + t) (z + x) (t + y) + + + (x + y) (x + z) (y + t) (y + z) (z + t) (z + x) (t + y) (t + x

(z + x + y + t + z + x + t + y)2 (x + y) (x + z) + (y + t) (y + z) + (z + t) (z + x) + (t + y) (t + x) G79. Dac˘ x, y, z ∈ (0, ∞) sunt astfel încât x + y + z = xyz, atunci a p p p xy + yz + zx ≥ 3 + x2 + 1 + y 2 + 1 + z 2 + 1.

Florina Cârlan ¸i Marian Tetiv s

Solu¸ia 1 (a autorilor). Plecând de la cunoscuta a2 + b2 + c2 ≥ ab t avem: 1 1 1 1 1 1 + 2+ 2 ≥ + + = 1 ⇔ x2 y 2 + x2 z 2 + y 2 z 2 ≥ x2 y 2 z 2 x y z xy xz yz (xy + xz + yz) ≥ 2xyz (x + y + z) + x2 y 2 z 2 = 3 (x + y + z) . Mai departe,
2 2 2 2

¸i s

(xy + xz + yz − 3) = (xy + xz + yz) − 6 (xy + xz + yz) + 9 ≥ ¡ ¢ 2 ≥ 3 (x + y + z) − 6 (xy + xz + yz) + 9 = 3 x2 + y 2 + z 2 + 9

(xy + xz + yz) (x + y + z) ≥ 9xyz ⇒ xy + xz + yz ≥ 9 > 3, p prin urmare xy + xz + yz ≥ 3 + 3 (x2 + y 2 + z 2 ) + 9. Se arat˘ îns˘ u¸or c˘ a a s a p p p p 3 (x2 + y 2 + z 2 ) + 9 ≥ x2 + 1 + y 2 + 1 + z 2 + 1, de unde concluzia rezult˘ prin intercalare. a

Solu¸ia 3 (Gheorghe Iurea, Ia¸i). Din ipotez˘ xy − 1 = t s a xy > 1. Analog yz > 1, zx > 1. De asemeni,

Solu¸ia 2 (a autorilor). Avem t √ 2 √ √ xyz = x + y + z ≥ 2 xy + z ⇒ z ( xy) − 2 xy − z ≥ 0. √ 1 + 1 + z2 2 , ob¸inem d t R˘d˘cina pozitiv˘ a trinomului zt − 2t − z fiind a a a z √ p 1 + 1 + z2 √ √ xy ≥ ⇔ z xy ≥ 1 + 1 + z 2 . z Scriind înc˘ dou˘ inegalit˘¸i analoage, prin sumare g˘sim: a a at a p p p √ √ √ xy + xz + yz ≥ x yz + y xz + z xy ≥ 3 + x2 + 1 + y 2 + 1 + x+y z

(xy − 1) (yz − 1) = xy 2 z − xy − yz + 1 = y (x + y + z) − xy − xz + 1 =

¸i înc˘ dou˘ rela¸ii analoage. s a a t În inegalitatea√ 2 + b2 + c2 ≥ ab + ac + bc, adev˘rat˘ pentru orice a, b a a a √ √ reale, punem a = xy − 1, b = yz − 1, c = zx − 1 ¸i folosind rela¸iile (∗ s t inegalitatea cerut˘. a Egalitate pentru a = b = c, deci xy = yz = zx sau înc˘ x = y = a √ ipoteza, g˘sim x = y = z = 3. a

Solu¸ia 4 (Paul Georgescu, Ia¸i). Deoarece x, y, z ∈ (0, ∞) exist t s (0, π/2) astfel încât x = tg a, y = tg b, z = tg c. Folosind rela¸ia din ipot t tg (a + b + c) = 0 ¸i apoi a + b + c = π. s Inegalitatea de demonstrat este echivalent˘ cu: a 1 1 1 tg a tg b + tg b tg c + tg c tg a ≥ 3 + + + . cos a cos b cos c

Cum tg a tg b − 1 = −

cos (a + b) cos c = , (∗) este echivalent˘ cu a coa cos b cos a cos b cos b cos a 1 1 1 cos c + + ≥ + + cos a cos b cos a cos c cos b cos c cos a cos b cos c

sau înc˘: a cos2 a + cos2 b + cos2 c ≥ cos a cos b + cos b cos c + cos a cos c,

adev˘rat˘ pe baza inegalit˘¸ii x2 + y 2 + z 2 ≥ xy + yz + zx, ∀x, y, z ∈ R. a a at π Egalitate dac˘ cos a = cos b = cos c, deci a = b = c = ¸i apoi x = y = a s 3 G80. Fie A mul¸imea tuturor sumelor de tipul ±12 ± 32 ± 52 ± · · · ± t n ∈ N, unde semnele ± pot fi alese în orice combina¸ie posibil˘ . S˘ s t a a A = Z. (În leg˘tur˘ cu teorema Erdös-Surányi.) a a Petru Asa 2 2 2 Solu¸ie. S˘ observ˘m c˘ (2k + 1) − (2k + 3) − (2k + 5) + (2k + t a a a ∀k ∈ N. Prin urmare, dac˘ un num˘r întreg n se scrie sub forma n = ± a a · · · ± (2k − 1)2 pentru o anumit˘ alegere a semnelor +, −, num˘rul n + 16 a a el o sciere de aceea¸i form˘: s a
2 2 2 2

De asemeni, dac˘ n are o exprimare de forma dat˘, atunci ¸i −n au o a a s de aceea¸i form˘ (ob¸inut˘ din exprimarea pe care o are n, prin schimbar s a t a semnelor). Not˘m cu P (n), n ∈ N, afirma¸ia: "n are o exprimare de forma n a t 32 ± · · · ± (2k − 1)2 , k ∈ N∗ ". Cum P (n) ⇒ P (n + 16), conform unei v induc¸ie matematic˘ este suficient s˘ verific˘m P (0), P (1), . . . , P (15): t a a a ¡ 2 ¢ 2 2 2 2 2 2 0 = 1 − 3 − 5 + 7 − 9 − 11 − 13 + 152 , 1 = 12 , 2 = 12 + 32 + 52 − 72 + 92 − 112 − 132 + 152 , 3 = 12 + 32 + 52 + 72 − 92 , X 4 = 12 + 32 + 52 + 72 − h 2 2 2 (2k + 1) − (2k + 3) − (2k + 5) + (2k

n + 16 = ±12 ± 32 ± · · · ± (2k − 1) + (2k + 1) − (2k + 3) − (2k + 5) +

k∈{4,8,...,20}

5 = 12 + 32 + 52 + 72 + 92 −
2 2 2 2

k∈{5,9,...,41}

6 = −1 − 3 + 5 − 7 − 92 + 112 , X h 2 2 2 7 = 12 + 32 + 52 + · · · + 132 − (2k + 1) − (2k + 3) − (2k + 5) + (
k∈{8,12,...,116}

X

h (2k + 1)2 − (2k + 3)2 − (2k + 5)2 + (2k

8 = 12 − 32 + 52 − 72 − 92 + 112 ,

9 = −7 + 16 = −12 − 32 − · · · − 132 + h i X (2k + 1)2 − (2k + 3)2 − (2k + 5)2 + (2k + 7)2 + +
k∈{8,12,...,116}

+

k=120

La fel proced˘m ¸i cu numerele 10, 11, . . . , 15. a s Prin urmare, orice num˘r natural are o exprimare de forma cerut˘ ¸i a a as num˘r întreg are o exprimare de forma cerut˘. Rezult˘ A = Z. a a a G81. Fie n ∈ N∗ si k ∈ {0, 1, . . . , 2n − 1}. S˘ se arate c˘ exist˘ o mul¸i ¸ a a a t cu n elemente care are exact k submul¸imi cu suma elementelor strict poz t Adrian Zahariuc, ele Solu¸ie. Fie k = an an−1 . . . a1 , ai ∈ {0, 1}, ∀i = 1, n, scrierea în ba t k (admitem ca primele cifre s˘ poat˘ fi 0, astfel încât scrierea s˘ se fac˘ a a a a cifre). Pentru fiecare i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}, fie εi = −1 dac˘ ai+1 = 0 ¸i ε a s © ª t s ai+1 = 1; construim mul¸imea A = εi 2i | 0 ≤ i ≤ n − 1 ¸i vom demon verific˘ proprietatea dorit˘. a a Pentru fiecare submul¸ime B ⊂ A, numim indicele dominant al lui B, ce t i ∈ {0, 1, . . . , n − 1} pentru care εi 2i ∈ B. Dac˘ εi = 1, atunci suma elem a B este cel pu¸in 2i − 2i−1 − · · · − 20 = 1 > 0. Dac˘ εi = −1, atunci suma e t a lui B este cel mult −2i + 2i−1 + · · · + 20 = −1 < 0. În concluzie, sem elementelor lui B depinde numai de indicele dominat. Cum exist˘ 2i subm a indicele dominant i, num˘rul submul¸imilor cu suma elementelor strict po a t 20 a1 + 21 a2 + · · · + 2n−1 an = k ¸i astfel problema este rezolvat˘. s a G82. Un cal se afl˘ pe tabla de sah în câmpul A1 si dorim s˘ -l ducem a ¸ ¸ a H8 într-un num˘ r minim de s˘ rituri. Afla¸i care este acest num˘ r mini a a t a si câte trasee de lungime minim˘ exist˘ . ¸ a a Gheorghe Cr˘ciun, Plopeni ¸i Gabriel P a s Solu¸ie (Gheorghe Iurea, Ia¸i). Pentru a ajunge din A1 în H8, ca t s s˘ câ¸tige 7 coloane ¸i 7 linii, în total 14 pozi¸ii. La fiecare s˘ritur˘, el câ¸t a s s t a a s 3 pozi¸ii (dou˘ linii ¸i o coloan˘ sau o linie ¸i dou˘ coloane); rezult˘ c˘ sun t a s a s a a a cel pu¸in 5 s˘rituri. Îns˘ calul nu poate ajunge în cinci s˘rituri din A1 în H t a a a de pe care pleac˘ ¸i cel pe care sose¸te au culori diferite, ceea ce implic˘ n as s a efectu˘rii unui num˘r par de s˘rituri (la o s˘ritur˘, calul merge de pe alb a a a a a sau de pe negru pe alb). Exist˘ trasee de 6 s˘rituri (de exemplu, A1 − B3 − C5 − E6 − G5 − a a prin urmare num˘rul minim de s˘rituri necesare este 6. a a

X h

(2k + 1) − (2k + 3) − (2k + 5) + (2k + 7)

2

2

2

2

i

.

8 7 6 5 4 3 2 1 A B C D E F G H

94 8 44 3 3 2 1 9 4 545 7 3 4 144 33 545 6 3 3 5 12 3 12 2 184 33 9 4 2 12 43 2 23 144 13 4 2 3 3 12 11 43 1 4 23 11 12 33 2 12 12 1 A B C D E F G

Numim drum un traseu format din 6 s˘rituri care pleac˘ din A1 ¸i a a s H8. Dup˘ prima s˘ritur˘ putem ajunge în B3 sau în C2, iar la ultim a a a trebuie s˘ ajung˘ în F 7 sau G6. La a dou˘ s˘ritur˘ drumul ajunge în u a a a a a p˘tr˘¸elele ha¸urate pe figura 1, iar la a cincea drumul trebuie s˘ treac˘ a at s a a dintre p˘tr˘¸elele marcate cu ∗. S˘riturile 3 ¸i 4 ne duc dintr-un p˘tr˘¸el a at a s a at unul marcat cu ∗. În figura 2, am notat num˘rul s˘riturii cu cifr˘ mic˘ din dreapta sus. a a a a c˘su¸elor am notat num˘rul de drumuri par¸iale care duc din A1 pân˘ în a a t a t a Se observ˘ c˘ num˘rul de drumuri pân˘ într-un p˘trat la s˘ritura k este eg a a a a a a numerelor p˘tratelor de la s˘ritura k − 1, aflate pe un p˘trat de latur˘ 5 a a a a în acel p˘trat. Recurent, se ob¸in 108 drumuri de lungime minim˘. a t a

Not˘. Faptul c˘ num˘rul minim de s˘rituri este 6 este un rezultat c a a a a de exemplu, L. Panaitopol, D. Serb˘nescu - Probleme de teoria numerelor ¸ a natoric˘ pentru juniori, GIL, Zal˘u, 2003. Problema num˘rului traseelor a a a nu ne este îns˘ cunoscut˘. a a

G83. Fie ABCD patrulater convex si punctele M, N ∈ (AB), P, R ¸ BM N A P R astfel încât AD ∩ BC ∩ M R ∩ N P = {O}. S˘ se arate c˘ a a · · M N DP RC Andrei-Sorin Cozma, Solu¸ie. Se demonstreaz˘ cu u¸urin¸a urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i: t a s t˘ a a at BD BD SABC ¸i s 1. Fiind dat triunghiul ABC ¸i D ∈ (BC), atunci s = DC SACD BC AD · AE . AB · AC Folosind aceste rezultate avem BM N A P R CD · · · = M N DP RC AB BM N A P R CD = · · · = M N AB RC DP SOMB SOAN SOP R SOCD = · · · = SON M SOAB SORC SODP =

2. Fiind dat triunghiul ABC ¸i D ∈ (AB), E ∈ (AC), avem c˘ s a

O C R

D

P

A

N

M

OM · OB OA · ON OP · OR OC SOMB SOAN SOP R SOCD · · · = · · · SORC SODP SON M SOAB OR · OC OD · OP ON · OM OA

G84. Fie ABCD un trapez cu ABkCD, AB < CD. Se consider˘ CF AE = . Dreapta EF intersect E ∈ (AD) si F ∈ (BC) astfel încât ¸ ED FB MN DC − AB AC în M , respectiv N . S˘ se arate c˘ a a = . EF DC + AB Andrei Ned AB AO BD Solu¸ie. Not˘m k = t a = = , k < 1, iar cu P , T intersec¸ii t CD OC OD

paralelei prin E la AC cu CD, respectiv BD. A B AE CP AE Cum = (teorema lui Thales) ¸i s = O ED PD ED CP CF CF N , urmeaz˘ c˘ a a = , adic˘ P F k a M FB PD FB BD. Aplicând Thales în 4EP F cu T M k P F , E ET EM ET AO T ob¸inem c˘ t a = ; îns˘ a = = k, TP MF TP OC P D EM k deci = k, i.e. EM = EF . Analog se MF k+1 k arat˘ c˘ N F = a a EF . Astfel, k+1 2k MN 1−k CD M N = EF − (EM + N F ) = EF − EF ⇒ = = k+1 EF 1+k CD G85. Fie A0 , B 0 , C 0 picioarele bisectoarelor unghiurilor 4ABC. Pe la consider˘ m punctele D si E astfel încât D ∈ (BE) si cevienele AD si a ¸ ¸ ¸ izogonale. S˘ se demonstreze c˘ DB 0 si EC 0 se intersectez˘ pe AA0 . (Î a a ¸ a cu Propozi¸ia 1, p. 99, RecMat - 2/2004.) t Titu Zvonaru, C \ = m(EAC) = α ¸i m(DAA0 ) = m(EAA0 ) [ \ \ Solu¸ie. Not˘m m(BAD) t a s 0 0 {X} = C E ∩ AD ¸i {Y } = DB ∩ AE. Folosind teorema lui Menelaus în s transversala C 0 XE ob¸inem: t ED BC 0 AX · · = 1. EB C 0 A XD Dar AD · AE · sin 2β ED SDEA AD sin 2β = = = EB SBEA AB · AE · sin (2β + α) AB sin (2β + α) BC 0 BC ¸i 0 = s (din teorema bisectoarei). CA AC Prin urmare: AX AB · AC · sin (2β + α) = . XD AD · BC · sin 2β La fel AB · AC · sin (2β + α) AY = . YE AE · BC · sin 2β Din teorema bisectoarei în triunghiul ADE, AD DA0 = . 0E A AE AX DA0 Y E · · = 1 ¸i din teorema lui Ce s Folosind (1), (2), (3) deducem XD A0 E AY 0 c˘ dreptele EX, DY , AA sunt concurente. a Not˘. Solu¸ia autorului, în esen¸a aceea¸i, folose¸te explicit rela¸ia l a t t˘ s s t Se poate ar˘ta în aceea¸i manier˘ c˘ rezultatul r˘mâne valabil ¸i dac˘ D a s a a a s a

B. Nivel liceal

L76. Fie cercurile C1 si C2 tangente interior unui cerc C în punctele di ¸ respectiv N . Cercurile C1 si C2 sunt secante sau tangente exterior iar axa ¸

cercurilor C1 si C2 taie cercul C în A si B. Dreptele AM si AN taie din no ¸ ¸ ¸ C1 si C2 în K, respectiv L. Ar˘ ta¸i c˘ AB ≥ 2KL. În ce caz avem egalit ¸ a t a Neculai Roman, Mirce Solu¸ie. Fie C1 = C (O1 , r1 ), C2 = C (O2 , r2 ), C = C (O, r) ¸i {P, Q} t s (fig. 1). Dac˘ cercurile C1 ¸i C2 sunt tangente exterior (fig. 2) atunci P = a s

A

A

K O O1 M B Fig. 1 Q P L O2 N

K O O1 M B Fig. 2 P L O2 N

Din AB ax˘ radical˘ a cercurilor C1 ¸i C2 rezult˘ c˘ AK · AM = AL a a s a a \ \ \ 4AKL ∼ 4AN M , de unde ob¸inem AKL ≡ AN M , adic˘ m(AKL) = m t a 1 m(AM ). 2 Pe de alt˘ parte, din a 1 1 \ \ \ \ m(O1 KM ) = m(O1 M K) = m(OM A) = 90◦ − m(M OA) = 90◦ − m 2 2 \ ob¸inem m(O1 KL) = 90◦ , deci KL este tangent˘ la C1 . Din O1 K k O t a rezult˘ KL ⊥ O2 L, de unde KL este o tangent˘ comun˘ exterioar˘ ce a a a a ¸i C2 . Aplic˘m teorema lui Casey pentru cercurile A, C1 , B, C2 (A, B d s a tangente interior cercului C ¸i ob¸inem: s t dAO1 · dBO2 + dAO2 · dBO1 = dAB · dO1 O2 ⇔

s (am notat dO1 O2 lungimea tangentei comune exterioare cercurilor C1 ¸i C2 p p p p AP · AQ · BP · BQ + AP · AQ · BP · BQ = AB · KL ⇔ p √ AP + BP AQ + AB · KL = 2 AP · BP · AQ · BQ ⇒ AB · KL ≤ 2 · · 2 AB 2 ⇒ AB ≥ 2KL. AB · KL ≤ 2 s Dac˘ cercurile C1 ¸i C2 sunt tangente exterior (fig. 2), atunci avem: a µ ¶2 AP + BP AB 2 ⇒ AB·KL ≤ AB·KL = 2AP ·BP ⇒ AB·KL ≤ 2 ⇒A 2 2

(egalitate dac˘ AP = BP ). a s Egaliate avem dac˘ cercurile C1 ¸i C2 sunt tangente exterior în mijlocu a tului [AB].

L77. Fie punctele P1 , P2 , . . . , P13 în plan astfel încât oricare trei sunt n

si toate au coordonate întregi. S˘ se arate c˘ exist˘ cel pu¸in un triunghi Pi P ¸ a a a t încât centrul s˘ u de greutate s˘ aib˘ coordonate întregi. a a a Vasile Prav˘¸ ¸i Titu Zvonaru, Com˘ne¸ti at s a s Solu¸ie (Daniel V˘caru). Exist˘ trei resturi modulo 3, a¸a c˘ cel pu¸i t a a s a t xi dau acela¸i rest la împ˘r¸irea prin 3 (principiul cutiei!), ceea ce impune s at centrului de greutate este num˘r întreg, oricum am alege trei indici din a A a celor 5 determina¸i mai sus. Consider˘m M mul¸imea resturilor mo t a t numerelor {yi | i ∈ A}. Dac˘ M are trei elemente, alegem i, j, k ∈ A a a yi + yj + yk ≡ 0 + 1 + 2 (mod 3) ¸i problema este rezolvat˘. Dac˘ M s a a elemente, cel pu¸in 3 ordonate dau acela¸i rest la împ˘r¸irea prin 3 ¸i le t s at s ele. În sfâr¸it, dac˘ M are un singur element, concluzia este imediat˘. s a a Not˘. Principial aceea¸i solu¸ie a dat Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a s t L78. Consider˘ m sirul de puncte (Pn )n∈N pe cercul trigonometric a a ¸ \ ) = arctg 5 pentru orice n ∈ N, Pn OPn+1 fiind considera \ m(Pn OPn+1 12 orientat. S˘ se arate c˘ pentru¶ a a orice punct P pe cercul trigonometric ex µ 1 astfel încât Pj ∈ Int C P, . 2005 Lucian - Georges L˘dunc˘ ¸i Andrei Ned a as Solu¸ie. Pentru ca mul¸imea {Pn , n ∈ N} s˘ fie dens˘ pe cercul trig t t a a de unde va rezulta imediat concluzia problemei folosind lema lui Kroneck 5 arctg 12 5 demonstrat c˘ a ∈ R \ Q. Observ˘m mai întâi c˘ arctg a a = π 12 5 p Presupunem prin reducere la absurd c˘ arcsin a = π, (p, q) = 1, p, q ∈ 13 q 5 p Fie α = arcsin . Atunci sin qα = 0 ¸i cos qα = (−1) . Cum (cos α + s 13 p (−1) , ob¸inem c˘ t a
2 4 sinq α − Cq sinq−2 α cos2 α + Cq sinq−4 α cos4 α − · · · = 0.

2 Dac˘ q este par, ob¸inem c˘ polinomul cu coeficien¸i întregi xq − Cq xq−2 a t a t q ¡ q q ¢[ ] 5 2[ ] a a t a , ceea ce es . . . (−1)[ 2 ] Cq 2 1 − x2 2 are r˘d˘cina ra¸ional˘ sin α = 13 deoarece coeficientul termenului dominant este 2q−1 , iar termenul liber est 1 deci polinomul respectiv poate avea numai r˘d˘cini de forma ± n , n ∈ N a a 2 impar se trateaz˘ analog. a arc Nota. Vlad Emanuel demonstreaz˘ c˘, dac˘ a ∈ [−1, 1] ∩ Q ¸i a a a s ½ ¾ 1 atunci a ∈ 0, ±1, ± . 2 s ¸ L79. Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ R în a¸a fel încât a1 + a2 + · · · + an = 0 si 1h 2 2 2 max {|ai − aj | ; 1 ≤ i < j ≤ n} ≤ 1. Demonstra¸i c˘ a1 +a2 +· · ·+an ≤ t a n si preciza¸i în ce caz are loc egalitate. ¸ t Marius Pachi¸ariu, t Solu¸ie. Deoarece inegalitatea este simetric˘ în a1 , a2 , . . . , an , putem t a

c˘ a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an . Conform identit˘¸ii lui Lagrange, ob¸inem ¸inând a at t t ipotezele problemei c˘ a n X 1 X 1 X 2 a2 = (aj − ai ) ≤ (aj − ai ) , i n n i=1
1≤i<j≤n 1≤i<j≤n

1≤i<j≤n

t a deoarece aj − ai este pozitiv subunitar pentru to¸i 1 ≤ i < j ≤ n. R˘mâ hni hn + 1i P demonstr˘m c˘ a a (aj − ai ) ≤ . 2 2 1≤i<j≤n Dac˘ n este par, n = 2k, k ∈ N∗ , atunci a X (aj − ai ) = (2k − 1) (a2k − a1 ) + (2k − 3) (a2k−1 − a2 ) + · · · + (ak

≤ (2k − 1 + 2k − 3 + · · · + 1) (a2k − a1 ) = k 2 (a2k − a1 ) . hni hn + 1i P (aj − ai ) ≤ k 2 = În concluzie, . 2 2 1≤i<j≤n ∗ Dac˘ n este impar, n = 2k + 1, k ∈ N , atunci a X (aj − ai ) = 2k (a2k+1 − a1 ) + (2k − 2) (a2k − a2 ) + · · · + 2 (an+2
1≤i<j≤n

hni hn + 1i . 2 2 1≤i<j≤n t Dac˘ n este par, n = 2k, k ∈ N∗ , egalitatea din enun¸ are loc pentru a · · · = ak = α < 0, ak+1 = ak+2 = · · · = a2k = β > 0 ¸i β − α = 1, β + α s 1 1 β= ,α=− . 2 2 t Dac˘ n este impar, n = 2k + 1, k ∈ N∗ , egalitatea din enun¸ are a a1 = a2 = · · · = ak+1 = α < 0, ak+2 = ak+3 = · · · = a2k+1 = β a1 = a2 = · · · = ak = α < 0, ak+1 = ak+2 = · · · = a2k+1 = β > 0 ¸i β s (k + 1) α + kβ = 0, respectiv kα + (k + 1) β = 0. Rezult˘ c˘ a1 = a2 = · · · a a k+1 k − , ak+2 = · · · = a2k+1 = , respectiv a1 = a2 = · · · = ak = 2k + 1 2k + 1 k ak+1 = ak+2 = · · · = a2k+1 = . 2k + 1 Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a t a L80. Fie un alfabet cu 4 litere a, b, c, d. În acest alfabet se pot form dup˘ urm˘ toarele reguli: dup˘ a nu poate urma b, dup˘ b nu poate urma a a a a nu poate urma d si dup˘ d nu poate urma a. Câte cuvinte palindromice d ¸ a n, n ≥ 2, se pot forma conform acestor reguli? (Prin cuvânt palindromic un cuvânt în care litera de pe pozi¸ia k coincide cu litera de pe pozi¸ia t t pentru orice k ∈ {1, 2, . . . , n}.) Irina Musta¸a, e t˘ Solu¸ie. S˘ observ˘m c˘ pentru a construi un cuvânt palindromic i t a a a h n (p de lungime n este suficient s˘ construim un cuvânt C de lungime a , 2 invers˘m ¸i îl ad˘ug˘m la sfâr¸itul lui C, între acestea inserând înc˘ o lit a s a a s a este impar. În concluzie, P (aj − ai ) ≤ k (k + 1) =

≤ k (k + 1) (a2k+1 − a1 ) .

Tinem seama c˘ într-un palindrom, odat˘ cu gruparea de dou˘ litere c ¸ a a a apare ¸i inversa sa. Atunci grup˘rile interzise în C sunt ab, bc, cd, da, ad, s a Not˘m cu an , bn , cn , dn num˘rul cuvintelor corecte de lungime n care a a în a, respectiv în b, c, d. Deoarece orice cuvânt corect de lungime n care în a este format dintr-un cuvânt corect de lungime n − 1 care se termin˘ în a care se adaug˘ un a final, deducem c˘ an = an−1 + cn−1 ¸i analog bn = bn a a s cn = cn−1 + an−1 , dn = dn−1 + bn−1 . Notând cu Sn num˘rul cuvintel a de lungime n, avem din cele de mai sus c˘ Sn = 2Sn−1 , iar cum S1 = 4 a Sn = 2n+1 . Not˘m acum cu Pn num˘rul palindroamelor de lungime n. Pe a a enun¸, distingem dou˘ cazuri. t a n 1. n este par. Atunci Pn = S[ n ] = 2[ 2 ]+1 . 2 hni 2. n este impar. Între cuvântul de lungime ¸i inversul s˘u se mai i s a 2 n liter˘, care poate fi aleas˘ în dou˘ moduri. Atunci Pn = 2S[ n ] = 2[ 2 ]+2 . a a a
2

Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a t a

L81. Fie n ≥ 1 un num˘ r natural fixat. O tabl˘ infinit˘ de sah es a a a ¸ în alb si negru în maniera obi¸nuit˘ . O mul¸ime C de c˘ su¸e ale tablei s ¸ s a t a t conex˘ dac˘ putem ajunge din fiecare c˘ su¸a a lui C în fiecare alt˘ c˘ a a a t˘ a a C printr-o succesiune de deplas˘ în C dintr-o c˘ su¸a într-o c˘ su¸a ve ari a t˘ a t˘ latur˘ comun˘ ). Fie S o mul¸ime conex˘ cu 4n c˘ su¸e. Numim raportu a a t a a t al mul¸imii S raportul dintre num˘ rul de c˘ su¸e albe si num˘ rul de c˘ su¸e t a a t ¸ a a t S. S˘ se afle cea mai mic˘ si cea mai mare valoare posibil˘ a raportului c a a¸ a Adrian Zahariuc, ele Solu¸ie. Fie w num˘rul de c˘su¸e albe, b num˘rul de c˘su¸e negre, iar N t a a t a a t de perechi (ordonate) de c˘su¸e din S. Cum fiecare c˘su¸a alb˘ are cel mu a t a t˘ a negri în S, rezult˘ c˘ fiecare c˘su¸a alb˘ apare în cel mult 4 perechi, dec a a a t˘ a Analog, N ≤ 4b. Demonstr˘m acum c˘ N ≥ 4n − 1. În acest scop, mul¸imii S i se asocia a a t în felul urm˘tor: fiec˘rei c˘su¸e îi corespunde un nod, iar nodurile acestu a a a t unite prin muchii dac˘ acele c˘su¸e care le corespund sunt adiacente. Gr a a t ob¸inut este ¸i el conex, N reprezint˘ num˘rul s˘u de muchii, iar 4n num˘ t s a a a a vârfuri. Observ˘m c˘ un graf conex cu v vârfuri are cel pu¸in v − 1 muchii, a a t se poate demonstra astfel: elimin˘m muchiile care apar¸in unor cicluri a t ob¸inem un arbore, despre care ¸tim c˘ are exact v − 1 muchii. Atunci con t s a de mai sus, N ≥ 4n − 1. De aici, 4w ≥ 4n − 1, deci w ≥ n ¸i analog b ≥ n. Cum b + w = 4n, o s 1 w b ≤ 3n ¸i w ≤ 3n. De aici, ≤ s ≤ 3. R˘mâne acum s˘ construim exem a a 3 b raportul cromatic atinge valorile extreme. Numim o figur˘ format˘ dintr-o c˘su¸a ¸i vecinii s˘i de sus, stânga a a a t˘ s a un T -dreptunghi; acesta se va numi T -dreptunghi alb sau negru dup˘ c a 1 din centru este alb˘ sau neagr˘. Pentru a atinge valoarea , construim a a 3 format˘ din n T -dreptunghiuri negre suprapuse, în timp ce pentru a ating a

3 construim o figur˘ format˘ din n T -dreptunghiuri albe suprapuse. a a Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a t a

L82. Determina¸i P, Q ∈ R [X] pentru care f : R → R, f (x) = {p (x) + t este periodic˘ , unde p, q : R → R sunt func¸iile polinomiale asociate lui a t tiv Q. Paul Georgescu ¸i Gabriel P s Solu¸ie. Fie T ∈ R∗ o perioad˘ a lui f . Atunci {p (x + T ) + sin q ( t a + {p (x) + sin q (x)}, ∀x ∈ R, deci p (x + T ) + sin q (x + T ) − p (x) − sin q ∀x ∈ R. Deoarece g : R → R, g (x) = p (x + T ) + sin q (x + T ) − p (x) − sin continu˘, r˘mâne c˘ ea este identic constant˘, deci exist˘ k ∈ Z astfel ca p a a a a a sin q (x + T ) − p (x) − sin q (x) = k, ∀x ∈ R. De aici, p (x + T ) − p (x) − k = sin q (x) − sin q (x + T ), ∀x ∈ R, de und c˘ p (x + nT ) − p (x) − nk = sin q (x) − sin q (x + nT ), ∀x ∈ R ¸i n ∈ N a s pentru x = 0 conduce la |p (nT ) − p (0) − nk| ≤ 2, ∀n ∈ N∗ . De aici rez este un polinom de grad maxim 1, deci P = aX + b, iar k = aT . În concluzie, a (x + T ) + b + sin q (x + T ) − ax − b − sin q (x) = aT , ∀x sin q (x + T ) − sin q (x) = 0, ∀x ∈ R. Aceasta implic˘ faptul c˘ a a 2 sin q (x + T ) − q (x) q (x + T ) + q (x) cos = 0, 2 2 ∀x ∈ R.

q (x + T ) − q (x) q (x + T ) + q (x) ¸i s nu sunt identic constante, atunc Dac˘ a 2 2 stâng poate avea cel mult o mul¸ime num˘rabil˘ de zerouri, contradic¸ie. R t a a t aici c˘ q (x + T ) − q (x) = 2k1 π, ∀x ∈ R, cu k1 ∈ Z, sau q (x + T ) + q (x a ∀x ∈ R, cu k2 ∈ Z. În primul caz ob¸inem c˘ Q este un polinom de grad cel mult 1, Q = t a a1 , b1 ∈ R, cu a1 T = 2k1 π. În al doilea caz rezult˘ imediat c˘ Q ≡ c, c a a inclus în primul. În concluzie, P = aX + b, Q = a1 X + b1 , unde a ¸i a1 au proprietatea s a1 T ∗ T ∈ R+ astfel ca aT, ∈ Z. Se observ˘ imediat c˘ în acest caz fu a a 2π periodic˘. a Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a t a L83. S˘ se calculeze a "µ # µ ¶1 µ ¶2 ¶ n 1 2 1 3 1 n+1 1+ lim + 1+ + ··· + 1 + −n . n→∞ n n n

Marius Olteanu, Râmnic Solu¸ie. Mai întâi, se observ˘ c˘ t a a µ ¶ k ¶ n n Xµ 1 n+1 1 k+1 −n≤n 1+ − n. 1+ n n
k=1

De asemenea,

1 1 µ ¶ k 1+ 1+ 1 k+1 n n =µ 1+ , ¶ 1 ≥ 1 1 n 1 k+1 1+ · 1+ k+1 n n conform inegalit˘¸ii lui Bernoulli. Rezult˘ de aici c˘ at a a k ¶ k+1 ¶ X n n n Xµ X µ (n + 1) (k + 1) 1 k −n≥ 1+ −1 = n n (k + 1) + 1 n (k + 1) +
k=1 k=1 k=1

În concluzie,

1 µ ¶X n n X k+1+ 1 n − 1+ 1 = n (k + 1) + 1 n n (k + 1) +
k=1 k=1
k

k=1

Avem în plus c˘ a

! Ã µ ¡ ¢ 11 ¶ n 1 1 + n 1+ n − 1 1 n+1 lim n 1 + − n = lim = 1, 1 n→∞ n→∞ n n

µ ¶ ¶ n n Xµ 1 1X 1 1 k+1 ≥1− 1+ 1+ . n n n k+1
k=1

limita din urm˘ putându-se calcula cu ajutorul regulii lui l’Hospital, iar a n 1X 1 lim =0 n→∞ n k+1
k=1

Determina¸i inf A. t

conform lemei Cesarò-Stolz. Din (1) ¸i (2) rezult˘ conform criteriului c s a limita din enun¸ este egal˘ cu 1. t a Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Vlad Emanuel, elev, Sibiu. a t a L84. Fie n ∈ N, n ≥ 3 si ¸ n √ √ n A = x > 0; x = a0 + a1 n n + · · · + an−1 nn−1 ; o a0 , a1 , . . . , an ∈ Z; n − 1 | a0 + a1 + · · · + an .

. ¸i Ak+1 + Ak+1 + · · · + Ak+1 = (n − 1) Ak . n − 1 pentru k ≥ 1. Cum s 0 n−1 . 1 n−1 pentru k → ∞ ob¸inem c˘ inf A = 0. t a Not˘. Solu¸ie corect˘ s-a primit de la Daniel V˘caru. a t a a L85. Fie f : R → R o func¸ie pentru care mul¸imea punctelor în care f t t finit˘ la stânga este dens˘ în R. S˘ se arate c˘ mul¸imea punctelor în c a a a a t

Paul Georgescu ¸i Gabriel P s √ k Solu¸ie. Fie (xk )k≥1 definit de xk = ( n n − 1) ; evident, x1 ∈ A. t √ √ n n−1 ∈ A Fie k ≥ 1. Presupunem c˘ xk = Ak + Ak n n + · · · + Ak a 0 1 n−1 n str˘m c˘ xk+1 ∈ A. Avem c˘ a a a ¡√ ¢ ¡ k ¡ ¢ ¡ ¢√ n xk+1 = n−1 xk = nAn−1 −Ak + Ak −Ak n n + · · · + Ak −Ak 0 0 1 n−2 n−1 √ k+1 k+1 √ k+1 n n−1 n n + · · · + An−1 n = A0 + A1

continu˘ este de asemenea dens˘ în R. (O mul¸ime D ⊂ R se nume¸te d a a t s dac˘ orice interval deschis al axei reale con¸ine m˘ car un element din D. a t a Gabriel Dospinescu, Paris, ¸i Marian Tetiv s Solu¸ie. Vom folosi urm˘toarea lem˘, demonstrabil˘ u¸or cu ajutorul t a a a s z˘rii cu ε − δ a limitei (finite) a unei func¸ii într-un punct t0 ∈ R: a t Dac˘ func¸ia h : R → R are limit˘ finit˘ la stânga în t0 ∈ R, atunci pe a t a a ε > 0 exist˘ un interval compact nedegenerat J, situat la stânga lui t0 , a a |h (x) − h (y)| < ε pentru orice x, y ∈ J. Fie acum I un interval deschis; trebuie s˘ ar˘t˘m c˘ acesta con¸ine ce a aa a t punct în care f este continu˘. Conform ipotezei, exist˘ x0 ∈ I în care f a a finit˘ la stânga ¸i, aplicând lema de mai sus, exist˘ I0 interval compact ne a s a situat la stânga lui x0 astfel ca |f (x) − f (y)| < 1 pentru orice x, y ∈ I0 ; presupus suficient de mic, astfel ca I0 ⊂ I. Fie I0 = [a0 , b0 ]; exist˘ atunci x1 ∈ (a0 , b0 ) în care f are limit˘ finit˘ a a a în x1 ¸i de asemenea exist˘ un interval compact nedegenerat I1 ⊂ (a0 , b0 s a 1 stânga lui x1 astfel ca |f (x) − f (y)| < pentru orice x, y ∈ I1 . 2 Continuând iterativ, ob¸inem ¸irul de intervale compacte (I )) I0 ) I1 t s 1 astfel ca |f (x) − f (y)| < i , ∀x, y ∈ Ii . Conform lemei intervalelor închi 2 ∞ T 1 exist˘ a ∈ a In (⊂ I). Atunci |f (a) − f (x)| < i , ∀x ∈ Ii , ∀i ∈ N, de un 2 n=0 c˘ f este continu˘ în a ∈ I, ceea ce trebuia demonstrat. a a

Exemplele anun¸ate la pag. 27. t

Ex. 1

Ex. 2

Ex. 3

Premiu special ˘ acordat de FUNDA¸ TIA CULTURALA "POI

Funda¸ia Cultural˘ "Poiana" (director d-l Dan Tiba) acord˘ elevul t a a EMANUEL, cl. a XI-a, Colegiul Na¸ional "Gh. Laz˘ r", Sibiu, un premiu t a de 100 lei (1 000 000 lei vechi). Premiul este oferit la recomandarea Redac¸iei revistei pentru abilitat t niozitatea dovedite în rezolvarea unui num˘r mare de probleme din rubrica a pentru preg˘tirea concursurilor": L(67-69,77-83). a

Probleme propuse1
Clasele primare

P.104. Suma dintre predecesorul unui num˘r ¸i succesorul num˘rulu a s a lui este 29. Care este acest num˘r? a (Clasa I ) Irina Luca, e P.105. Al˘turat se afl˘ robo¸elul "MATE". a a t a) Completa¸i casetele goale; t b) Afla¸i suma numerelor pe care le ¸ine în mâini; t t c) Afla¸i diferen¸a numerelor scrise în t˘lpile picioarelor. t t a (Clasa I ) Andrei Stativ˘, elev, Ia¸i a s

P.106. Pentru desemnarea campioanei, echipele de hochei pe ghea¸a A ¸i B disput˘ un num˘r de partide pân˘ ce una dintre ele câ t˘ s a a a ori. Care este num˘rul maxim de partide care se pot juca, ¸tiind c˘ nu a a s a rezultate de egalitate? (Clasa a II-a) Înv. Constan¸a Cristea ¸i Inst. Iulian Cri t s P107. Un grup de turi¸ti a consumat 17 pr˘jituri ¸i 31 înghe¸ate. S s a s t ¸ turi¸ti au consumat câte o înghe¸at˘ ¸i câte o pr˘jitur˘, 5 turi¸ti au consum s t as a a s câte dou˘ înghe¸ate, iar 4 turi¸ti nu au consumat nimic, s˘ se afle câ¸i tur a t s a t grup. (Clasa a II-a) Aliona Loghin, e P108. Prin împ˘r¸irea a dou˘ numere naturale rezult˘ câtul 3 ¸i restu at a a s c˘ împ˘r¸itorul este un num˘r mai mic decât 10, afla¸i cele dou˘ numere. a at a t a (Clasa a III-a) Înv. Rica Buc˘t a P.109. Figura al˘turat˘ este format˘ din be¸i¸oare. a a a ts a) Îndep˘rteaz˘ un singur be¸i¸or pentru a ob¸ine tot atâtea tria a ts t H unghiuri ca ¸i p˘trate; s a b) Mut˘ dou˘ be¸i¸oare pentru a ob¸ine de dou˘ ori mai multe a a ts t a dreptunghiuri decât p˘trate. a (Clasa a III-a) Adina Voinescu, elev˘, Ia¸i a s P.110. Ce or˘ indic˘ primul ceas, ¸tiind c˘ acesta respect˘ regula i a a s a a celelalte trei?
12 9 6 3 9 6 12 3 9 6 12 3 9 6 12 3

(Clasa a III-a) Veronica Corbu, e P.111. Fie num˘rul N = abc + acb + bac + bca + cab + cba. a a) Care este cea mai mic˘ ¸i cea mai mare valoare a lui N ? as b) Câte valori diferite poate avea num˘rul N ? a (Clasa a IV-a) Oxana Pascal, e P.112. În urma desf˘¸ur˘rii unui joc didactic matematic, înv˘¸ator as a at˘ ca recompens˘ 44 baloane. Câte 4 baloane au primit un num˘r de part a a
1

Se primesc solu¸ ii pân˘ la data de 31 decembrie 2006. t a

+13

reprezint˘ a ¸asea parte din totalul lor, câte dou˘ au primit a treia parte a s a participan¸ilor au primit câte un balon. Afla¸i num˘rul participan¸ilor la j t t a t aritmetic˘!). a (Clasa a IV-a) Alexandra Nistor, e

P.113. Dan ¸i-a pus timbrele în clasor, câte 10 pe unele pagini, câte s pagini ¸i au r˘mas de 4 ori mai multe pagini goale decât folosite. Dac˘ ar p s a a timbre pe fiecare pagin˘, toate paginile ar fi folosite. Câte pagini poate ave a ¸tiind c˘ nu dep˘¸e¸te 60 (solu¸ie aritmetic˘!)? s a as s t a (Clasa a IV-a) Petru Asa

Clasa a V-a

V.66. S˘ se arate c˘, oricare ar fi cifra nenul˘ a, num˘rul x = 2131a +32 a a a a se divide cu 10. Otilia Neme¸, Ocna Mur s

V.67. a) S˘ se arate c˘, sc˘zând din suma a 2006 numere pare consecu a a a numerelor situate între acestea, nu se poate ob¸ine rezultatul 20062 . t b) S˘ se afle 2006 numere pare consecutive astfel încât, sc˘zând din sum a a numerelor situate între ele, s˘ se ob¸in˘ 20052 . a t a Marian Pan¸ t

a a V.68. Ar˘ta¸i c˘ nu exist˘ n ∈ N pentru care An = 5n + 89 s˘ fie p˘tr a t a a Iulia Ple¸ca, e s t V.69. S˘ se rezolve în N2 ecua¸ia 8n + 15m = 6 + 62 + · · · + 62006 . a Alexandru Gabriel Tudorache,

V.70. Determina¸i a ∈ N pentru care numerele a, a + 2, a + 6, a + 1 t a + 20, a + 26, a + 30, a + 32, a + 36, a + 60 sunt simultan prime. Lucian Tu¸escu t

Clasa a VI-a
VI.66. Al˘turat este desenat˘ o gr˘din˘ având forma a a a a unui poligon cu 7 laturi. În fiecare vârf se afl˘ câte o a poart˘ mobil˘ astfel încât, în oricare dou˘ vârfuri vecine, a a a por¸ile s˘ închid˘ perfect latura pe care acestea o detert a a min˘. S˘ se afle lungimile por¸ilor. a a t Roxana C˘p˘¸ân˘, elev˘, Ia¸i a at a a s
9m

A G
11 m

12 m

F 10 m VI.67. În patrulaterul ABCD construim AP ⊥ BD, CQ ⊥ BD, P ¸i fie M mijlocul lui (AC). Dac˘ punctele M , P , Q sunt distincte dou˘ s a a demonstra¸i c˘ 4M P Q este isoscel. t a Marius Fa \ VI.68. Fie punctele A, C, M cu m(AM C) 6= 90◦ ¸i AC = 2 AM . S˘ s s a \ \ M este mijlocul lui [AC] dac