P. 1
METALE

METALE

|Views: 12|Likes:
Published by dancercel

More info:

Published by: dancercel on Jun 01, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/21/2014

pdf

text

original

1

METALE 1. Stare naturală. Stare nativă (liberă) ,rar, metalele nobile: Ag,Pt,Au. Compuşi. Mineral – corp chimic natural, mai mult sau mai puţin omogen, component al rocilor şi minereurilor,frecvent reprezentat printr-o combinaţie chimică şi mai rar prin elemente native. Minereu – acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage pe scară industrială,în mod rentabil, unul sau mai multe componente utile (de obicei metale). Ganga (steril) – minerale nemetalifere care însoţesc mineralul din care se extrage metalul. Minereuri mai importante : Halogenuri : fluorina (CaF2), sarea gemă(NaCl), silvina (KCl), carnalita( KCl·MgCl2·6H2O) Oxizi şi hidroxizi: corindon (Al2O3), magnetita (Fe3O4), hematita(Fe2O3), casiteritul(SnO2), piroluzita(MnO2), hidrargilita[Al(OH)3]n, bauxita [AlO(OH)]. Sulfuri : galena(PbS), blenda(ZnS), pirita(FeS2), calcopirita(CuFeS2),calcozina(Cu2S), argentitul(Ag2S) Azotaţi: salpetru de Chile(NaNO3), salpetru de India (KNO3) Carbonaţi : calcita(CaCO3, varietăţi: calcar sau piatră de var,marmura,creta, aragonit, spat de Islanda), magnezit (MgCO3), dolomit (MgCO3·CaCO3), malachit (CuCO3·Cu(OH)2), siderit (FeCO3). Sulfaţi: baritina(BaSO4), gipsul (CaSO4·2H2O). Răspândire: Al (7,5 %), Fe (5,1 %), Ca (3,5 %), Na (2,6 %), K (2,4 %), Mg (2,1 %). 2. Clasificarea metalelor. Metale de tip s ns1 grupa I A grupa metalelor alcaline 2 ns grupa II A grupa metalelor alcalino-pământoase 2 1 metale de tip p ns p grupa III A grupa metalelor pământoase 2 2 ns p grupa IV A grupa carbonului ( Sn, Pb) 2 3 ns p grupa V A grupa azotului (Sb,Bi) 2 4 ns p grupa VI A grupa oxigenului ( Po – radioactiv) 1-10 2 metale de tip d (n-1)d ns grupe secundare – metale tranziţionale metale de tip f (n-2)f1-14(n-1)d1ns2 lantanide şi actinide. 3. Metode de obţinere. Metalurgia – ramura industriei care se ocupă cu obţinerea metalelor din minereuri, obţinerea aliajelor şi prelucrarea lor termică şi mecanică.

din oxizi: a) reducerea cu C (cocs). feromolibden). B.1) reducere pe cale uscată. Pb. UF4 + 2 Ca → U + 2CaF2 HgS + Fe → Hg + FeS Cr2O3 + Al → Cr + Al2O3 . minereu. aceasta se transform în oxid prin prăjire (reacţia cu oxigenul) 2 FeS2 + 11/2 O2 → Fe2O3 +4 SO2 SO2 rezultat se foloseşte la obţinerea acidului sulfuric.aluminotermie – Mn. măcinare şi concentrare (flotaţie). folosite la obţinerea otelurilor aliate speciale.în stratul de cocs Fonta topită se adună în partea de jos a furnalului.în primul strat de cocs FeO + CO → Fe + CO2 . Se realizează prin sfărâmare (concasare). În fontă C se găseşte sub formă de carbură Fe3C (cementită). • prin reducerea cu cocs a unui amestec de oxizi se obţin feroaliaje (feromangan. Au loc reacţiile : C + O2 → 2CO . MO + C → M + CO M = Zn. 1. b) reducerea cu H2 – se obţin metale în stare pură. iar particulele de steril se udă cu apă şi cad pe fundul vasului. Fe.Ba.Sr. • Li. 1).Ca. Prelucrarea chimică a minereului – obtinerea metalului. grupa III. • Mg se obţine prin reducere cu cocs la 2000oC şi vaporii de Mg se culeg în atmosferă de hidrogen. Se suflă aer de jos în sus. Metoda folosită depinde de natura minereului şi de metalul care se obţine. Spuma se colectează şi se separă minereul util. 1. ferocrom. Metode pirometalurgice .2) descompunerea termică a unor săruri sau oxizi ( metalele puţin reactive). • dacă minereul este sulfură.se realizează la temperaturi ridicate. fondant (micşorează temperatura de topire a sterilului şi ajută la formarea zgurii). W) NiO + H2 → Ni + H2O c) reducerea cu alte metale – încălzirea minereului cu un metal mai reactiv.Particulele de minereu util aderă la bulele de aer şi se adună în spumă care se ridică la suprafaţă. Flotaţia – se trece un curent de aer printr-o suspensie în apă de minereu măcinat fin şi amestecat cu substanţe spumante. îndepărtarea sterilului şi îmbogăţirea minereului în produs util. Prelucrarea mecanică a minereului – aducerea minereului la o granulaţie optimă. Cu.în stratul de minereu CO2 + C → 2CO . V.lantanidele – nu se reduc cu C deoarece se formează carburi. fin divizate (Ni. HgO → Hg + ½ O2 . •obţinerea fontei (aliaj Fe cu 2-6%C) – se introduce în furnal alternativ cocs.2 A.

Au. Cei mai buni conductori : Ag. Electroliza topiturilor de săruri sau oxizi: Na.). 3). Alelectroliza Al2O3 (alumină).metole grele . Cei mai buni conductori sunt : Ag. • conductibilitatea termică – sunt bune conducătoare de căldură.compuşii metalici sunt trecuţi în soluţie de unde sunt reduşi cu metale mai active sau cu agenţi reducători (SnCl2. Hg. Au – galben. Al. Cu – roşu – arămiu.ρ > 5 g /cm3 . Hg) . glucoză.3 AuCl3 → Au + 3/2 Cl2 (NH4)2[PtCl6+ → 2 NH3 + 2 HCl + 2 Cl2 + Pt 2). FeSO4. b). Mg – electroliza clorurilor. Pt. Metode hidrometalurgice – reducere pe cale umedă. • culoarea – alb argintii ( Na. Al. Ca. a).hidroxilamină.În stare de pulbere sunt cenuşii cu excepţia Mg şi Al care sunt alb – argintii. Pb. • densitatea – variază în limite largi .39oC şi W +3370oC • conductibilitatea electrică – electronii din benzile de energie se pot deplasa ordonat. Metode electrometalurgice – electroliza. Proprietătile fizice generale ale metalelor.Os. electroliza soluţiilor de săruri – recuperarea unor metale din deşeuri. o reflectă sau o absoarbe. • duritatea – este proprietate mecanică a metalelor care indică rezistenţa lor la . Au. dacă se aplică o diferenţă de potenţial la capetele unui fir metalic. Al. Hg – lichid. K. • starea de agregare – solide .metale uşoare – ρ < 5 g /cm3 – K. Na. Mg. Mg. Cu.K. • opacitatea – metalele sunt opace – nu lasă lumina să treacă. cenuşii ( Pb.deci apare un curent electric. Cu. Ca. Cu2(CO3)(OH)2 + 2 H2SO4 → 2 CuSO4 + CO2 + 4 H2O carbonat bazic de Cu ( cocleala) ă    Cu CuSO4 (soluţie)  electroliz 4. Al . Cr.etc. Acestea sunt transformate în compuşi solubili în apă şi se electrolizează. CuSO4 + Fe → Cu + FeSO4 Na[Au(CN)2+ + Zn → 2 Au + Na2[Zn(CN)4] H2[PtCl6] + 2 SnCl2 → Pt + 2 SnCl4 + 2 HCl 3 AgNO3 + 3 FeSO4 →3 Ag + Fe(NO3)3 + Fe2(SO4)3 • obţinerea oglinzilor de argint prin reducerea argintului din azotat de argint cu glucoză. sub formă de pulbere doar Mg şi Al îşi păstrează luciul. Fe). • luciu metallic – reflectă lumina în stare compactă. • temperatura de topire – între limitele Hg .

Mg. a) Reacţia cu hidrogenul – reacţionează numai metalele din grupele I A şi II A. K. . deoarece rugina. Mn. Ca. Fe. M + ne. Mg. Ag. Cd. la temperatură obişnuită se pasivează . 2 M + H2 → 2MH MH + H2O →MOH + H2↑ Metalele tranziţionale formează hidruri interstiţiale. K.4 acţiunea unor forţe exterioare ( lovire. se acoperă cu un strat de oxid care împiedică oxidarea în continuare. Hg.metale cu duritate foarte mică – Na . Co. Zn. Sb. Cr.Ba. . 5. Al. Ba. se pot dizolva în alte metale formând aliaje.Pb .se pot trage în fire (filare) • solubilitatea – sunt insolubile în solvenţii obişnuiţi. 1) Caracterul alectrochimic – electropozitiv – ajung la stabilitate chimică cedând electroni şi formând ioni pozitivi.Malebilitatea – se pot trage în foi (laminare) .Ductilitate .reacţionează la încălzire. Sn. Al. Pb. care hidrolizează . Au. Cu. Ag. 2 Na + O2 o t C    . 2) Reacţia cu nemetalele.K. Li. Excepţie face ferul care rugineşte. Bi.Pt. Sn. zgâriere ) . 4 Na + O2 →2 Na2O oxid de sodiu Na2O2 peroxid de sodiu peroxizii hidrolizează formând apa oxigenată Na2O2 + H2O → NaOH + H2O2 peroxid de hidrogen (apă oxigenată) • Mg ----. [FeO(OH)] .metale cu duritate medie – Pb. hidrogenul se găseşte în golurile din reţeaua cristalină. Ni. Proprietăţile chimice generale ale metalelor. Au. b) Reacţia cu oxigenul – rezultă oxizi.Ca. • plasticitatea – metalele se pot deforma şi îşi păstreză forma dată.Na – reacţionează la temperatură obişnuită formând oxizi. este poroasă şi nu împiedică pătrunderea oxigenului la straturile interioare ale metalului. rezultă hidruri ionice (conţin ionul hidrură H:-). H2. Na.La încălzire formează peroxizi sau superoxizi.W.→ M2+ Caracterul electrochimic (reactivitatea chimică) al metalelor scade conform seriei potenţialelor electrochimice (seria de activitate) a metalelor.Metale dure – Cr. • Li. . se păstrază sub petrol.

Cr. concentraţi ca şi cuprul.Sn – reacţionează cu acizii oxidanţi (H2SO4. . 3) Reacţia cu acizii. în soluţie hidrolizează formând amoniac.Fe. Ni – se folosesc la protejarea ferului împotriva coroziunii. Al . Azoturile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase conţin ionul azotură N3-.şi la hidroliză formează metan sunt : Al4C3 şi Be2C. c) Reacţia cu halogenii – rezultă halogenuri. HNO3 ). • Carburi care conţin ionul C4. P3-. Fe + 2 HCl → FeCl2 + H2↑ Unele metale sunt pasivate de acizi: Pb –pasivat de H2SO4 diluat. Sunt greu fuzibile şi inerte chimic.Bi……Ag – reacţionează la încalzire puternică. sunt stabile în stare solidă. • Cu. în care atomii de fosfor sunt intercalaţi în golurile reţelei cristaline. Fosfurile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase conţin ionul fosfură.5 Al + O2 → Al2O3 3 Fe + 2 O2 → Fe3O4 ( FeO·Fe2O3) oxid feroferic Zn. Fe + S → FeS Sulfură de Fe(II) e) Reacţia cu azotul – se formează azoturi (nitruri). Au – nu reacţionează. Al4C3 + 12 H2O → 3 CH4 + 4 Al(OH)3 • Carburi interstiţiale ale metalelor tranziţionale se obţin prin incalzirea metalului pulbere cu carbon. în soluţie hidrolizează formând fosfină (PH3) 3 Ca + 2 P → Ca3P2 Ca3P2 +6 H2O → 3 Ca(OH)2 + PH3 fosfină (hidrogen fosforat) Cu metalele tranziţionale formează combinaţii interstiţiale. Fe + 3/2 Cl2 → FeCl3 clorură de Fe(III) d) Reacţia cu sulful – se formează sulfuri. 3 Mg + N2 → Mg3N2 azotură de Mg Mg3N2 + 6 H2O → 3 Mg(OH)2 + 2 NH3↑ f) Reacţia cu fosforul – rezultă fosfuri. g) Reacţia cu carbonul – rezultă carburi. Pb.Cr– pasivate de HNO3 concentrat. sunt stabile în stare solidă. • metalele situate înaintea hidrogenului în seria de activitate înlocuiesc hidrogenul din acizi. • Pt.

Cr2O3 + Al → Cr + Al2O3 CuSO4 + Fe →Cu + FeSO4 6) Reacţia cu bazele. compuşi cu o compoziţie chimică definită dar în care nu se respectă valenţa metalului . Cu .Ag – reacţionează cu acizii oxidanţi concentraţi dând sare..reacţia are loc în două etape. Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + SO2↑ + 2 H2O 3Cu + 8 HNO3 →3 Cu(NO3)2 + 2 NO↑+ 4 H2O Pt..6 • metalele situate după hidrogen nu înlocuiesc hidrogenul din acizi. un amestec de HCl şi HNO3 în raport molar de 3 : 1 Au + 3 HCl + HNO3 →AuCl3 + NO + 2H2O 4) Reacţia cu apa • metalele mai reactive decât hidrogenul înlocuiesc hidrogenul din apă Li . Metalele cu caracter amfoter ( Al.. Au-Ag-Cu (aur de bijuterii).Au3Zn5. Sb. se păstrează sub petrol. Fe-Co.. săruri) metalele mai puţin active. Metalele mai active înlocuiesc din compuşi (oxizi. 2 Al + 6 H2O → 2 Al(OH)3 + 3 H2 2 Al(OH)3 +2 NaOH → 2 Na[ Al(OH)4] 2 Al + 2 NaOH + 6 H2O → 2 Na*Al(OH)4] + 3 H2↑ tetrahidroxoalumunat de Na 6. Pb-Sn-Sb (aliajul tipografic). Aliaje Amestecuri de metale sau metale cu nemetale.. Sn. Na + H2O → NaOH + ½ H2↑ Mg ….Na – reacţionează la temperatură obişnuită formând hidroxizi. oxid de nemetal şi apă.. Zn. Bi) reacţionează cu apa formând combinaţii complexe.Pb reacţionează la încălzire şi rezultă hidroxizi (Mg. reacţionează cu apa regelă.. AuZn3 • eterogene : Sn – Pb ( aliajul de lipit) . . • omogene (soluţii solide) : Au – Ag (aur dentar).Al) sau oxizi Mg + H2O → Mg(OH)2 + H2↑ 3Fe + 4 H2O → Fe3O4 + 4 H2↑ oxid feroreric 5) Reacţia cu compuşi ai altor metale. Au – nu reacţionează cu acizii. Metalele aflate departe unul de altul în sistemul periodic formează aliaje ce conţin compuşi intermetalici.. Pb. Aliajul Au-Zn conţine compuşii : AuZn. •aliajele cu nemetale conţin şi compuşi ai mealului cu nemetalui : fonta conţine Fe3C (cementită). Fe-Ni.

armături speciale.Cr.aliaje ale mercurului . Oţeluri speciale – conţin Ni. Mn .etc. P) folosite în construcţii mecanice. • aliaj pentru lipit Pb – Sn •aliaj tipografic Pb – Sb – Sn • nichelina Cu – Ni rezistenţe electrice. Si. S. Cr.7 Proprietăţi fizice ale aliajelor. folosite la unelte . confecţionarea unor piese. inele. S. sârme.C (Mn. Fonta de afinare – carbonul este sub formă de cementită. statui.Si. ceaune.au procent mai mare de Mn. Oţeluri carbon Fe . burghie rezistente la viteze mari. şi se folosesc la obţinerea oţelurilor speciale. folosite în tehnica dentară şi în procesele electrolitice. •conductibilitatea electrică este mai mică decât a metalelor componente. Feroaliaje . Oţeluri rapide – W.. • densitatea este intermediară faţă de densităţile metalelor componente. •temperatura de topire este mai mică decât a metalelor componente. Co. calorifere. conţine Si. •amalgamele . plite. pentru îmbunătăţirea proprietăţilor. Oţeluri cu Ni – rezistente la solicitări mecanice. • alame Cu – Zn – folosite la confecţionarea de ventile.W. • bronzuri Cu – Sn folosite la confecţionarea de lagăre. P – în procente foarte mici. • rezistenţa mecanică şi la coroziune sunt mai mari decât ale metalelor componente. V.V. Cr. Mo. Aliaje mai importante. are duritatea mai mare şi se foloseşte la obţinerea oţelurilor. Oţeluri cu Cr – duritate mare . v. roţi dinţate. Co. • fonta: Fe – C (2 -6 %) Fonta de turnătorie – carbonul este sub formă de grafit. •duritatea este mai mare decât a metalelor componente.3 – 2 %) . etc.Mn – folosite la fabricarea cuţitelor pentru maşini aşchietoare. etc. . Este folosită la confecţionarea de radiatoare .şi procente mici de P şi S. •duraluminiu Al – Mg – Cu – Mn folosit în industria aeronautică si la automobile. piese inoxidabile. piuliţe. bile. • oţeluri : Fe – C ( 0.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->