P. 1
Raspunsuri_licenta_Fundatii.pdf

Raspunsuri_licenta_Fundatii.pdf

|Views: 8|Likes:
Published by Andrei Pescaru
raspunsuri fundatii licenta timisoara UPT
raspunsuri fundatii licenta timisoara UPT

More info:

Published by: Andrei Pescaru on Jun 01, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/14/2015

pdf

text

original

RĂSPUNSURI SUBIECTE EXAMEN LICENTA

FACULTATEA DE CONSTRUCTII
SPECIALIZAREA CCIA

Disciplina: FUNDAȚII



1. Fundaţii alcătuite din bloc din beton simplu şi cuzinet din beton armat. Alcătuire
constructivă. Dimensionarea tălpii fundaţiei.

Răspuns 1:
Fundaţiile izolate rigide sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă
un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul.

Fig. 1. Alcătuirea unei fundaţii izolate rigide Fig. 2. Diagrama de presiuni de contact
Etapele de dimensionare a fundaţiilor izolate rigide sub stâlp constau în stabilirea
dimensiunilor blocului de fundaţie (L, B, H), respectiv ale cuzinetului (
l
c
, b
c
, h
c
), precum şi
determinarea cantităţii de oţel beton necesară armăturii cuzinetului.
Dimensiunile în plan L şi B se determină astfel încât să fie îndeplinită condiţia ca
presiunea maximă pe teren să nu depăşească presiunea maximă acceptată pentru terenul de
fundare: p
max
≤ p
tr
.
Verificarea presiunii pe teren:
p
1
= p
max
≤ p
tr,,
p
2
= p
min
≥ 0
unde
0 0 0 0
1,2
6
1
x x
x
N M N e
p
S W L B L
| |
= ± = ±
|
·
\ .
(1)
În cazul în care condiţia (1) nu este îndeplinită, se măresc dimensiunile L şi B ale
fundaţiei până când se verifică relaţia 1.














2. Fundaţie alcătuită dintr-un bloc din beton armat. Alcătuire constructivă.
Dimensionarea tălpii fundaţiei.

Răspuns 2:
Acest tip de fundaţii se execută din beton armat sub forma unor plăci masive, în care
se încastrează stâlpii turnaţi monolit. Etapele de dimensionare a fundaţiilor izolate elastice sub
stâlp constau în stabilirea dimensiunilor blocului de fundaţie (L, B, H), precum şi
determinarea cantităţii de oţel beton necesară armăturii fundaţiei.

Fig. 1. Alcătuirea constructivă


Fig. 2 Schema de calcul şi armare fundaţie
Dimensiunile în plan L şi B se determină astfel încât să fie îndeplinită condiţia ca
presiunea maximă pe teren să nu depăşească presiunea maximă acceptată pentru terenul de
fundare: p
max
≤ p
tr
.
Verificarea presiunii pe teren:
6
p
2
1,2
L B
H T M
L B
G N
f
·
· +
±
·
+
=
(1)

p
1
= p
max
≤ p
tr,,
p
2
= p
min
≥ 0
În cazul în care condiţia (1) nu este îndeplinită, se măresc dimensiunile L şi B ale
fundaţiei până când se verifică relaţia 1.
























3. Fundaţii continue din beton simplu sub pereţi portanţi din zidărie de cărămidă.
Alcătuire şi dimensionare.

Răspuns 3:
Fundaţiile continue din beton simplu sub pereţii portanţi din zidărie de cărămidă
prezentate în fig. 1 au la partea superioară o centură din beton armat (min. 20 cm înălțime)
dispusă pe lăţimea peretelui şi armată cu minim 6|14, pentru zone seismice ci a
g
≥ 0,16g.
Lăţimea blocului de fundaţie B se stabileşte în funcţie de:
a) calculul terenului de fundare la eforturile transmise de fundaţie;
b) grosimea peretelui b (sau soclului) care reazemă pe fundaţie şi ca urmare pentru B
se vor respecta condiţiile: B ≥ b+10 cm;
c) dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor.
Calculul de dimensionare a fundaţiilor rigide continue se face pentru un tronson de 1
m din lungimea fundaţiei (pentru zona cea mai solicitată) şi constă în determinarea lăţimii
tălpii fundaţiei, punând condiţia ca presiunea pe teren să nu depăşească valoarea maximă a
presiunii acceptate pe teren (p
tr
).

Fig. 1. Schemă de calcul

Lățimea necesară a fundație B se determină din
condiția:
1
f
tr
Q G
p p
B
+
= s
·

Înălţimea fundaţiei H (eventual numărul de trepte),se
stabilește respectând valorile minime constructive şi condiţia
de rigiditate. Cu dimensiunile B şi H cunoscute, se determină
greutatea proprie reală a fundaţiei G
f
şi se verifică din nou
condiţia (1). În cazul în care condiţia (1) nu este îndeplinită, se
măreşte lăţimea B a fundaţiei.






















4. Fundaţii directe sub stâlpi cu sarcini mari. Alcătuire constructivă. Principii de calcul.

Răspuns 4:
În cazul stâlpilor supuşi unor solicitări mari folosirea fundaţiilor rigide sau a celor
elastice de tip obelisc conduce la suprafeţe de contact mari, ce depăşesc 15…16 m
2
. În
asemenea situaţii se folosesc fundaţii izolate cu placă de bază și contrafort din beton armat
(fig. 1): 1 stâlp, 2 contraforţi, 3 placă de bază, 4 beton de egalizare).

Fig. 1. Fundaţie izolată cu placă şi contraforţi

Dimensiunile în plan ale plăcii de bază (B şi
L) se stabilesc din condiţia de capacitate portantă a
terenului de fundare:
tr
p · s |
max ef
p .


Fig. 2. Tipuri de fundaţii
Pentru calculul static se consideră placa de bază încărcată cu reacţiunile terenului de
fundare şi rezemată pe contraforţi. Grosimea minimă a plăcii de bază este 20 cm. Contraforţii
sunt repartizaţi în plan astfel încât să se asigure preluarea solicitărilor de la stâlp şi
transmiterea lor la placa de bază (fig. 2). Calculul contraforţilor se face la momentul
încovoietor ce acţionează la mijlocul înălţimii contrafortului. Contraforţii pe direcţia x se
verifică la tensiunile σ
x
, iar cei de pe direcţia y se verifică la tensiunile σ
y
(fig. 3). Relaţiile de
verificare:
2
6
( )
x
x c cd
c
M
R f
h
o
o
·
= s
·
şi
2
6
( )
y
y c cd
c
M
R f
h
o
o
·
= s
·
Grosimea minimă a contraforţilor se va
lua δ > (15…20) cm.























5. Fundaţii continue sub stâlpi. Elemente constructive. Principii de armare.

Răspuns 5:
Din punct de vedere constructiv fundaţiile continue sub stâlpi sunt grinzi din beton
armat, cu sau fără vute, în care se încastrează stâlpii (fig.1). În funcţie de modul de dispunere
în plan a stâlpilor, axa longitudinală a grinzilor poate fi: rectilinie, poligonală sau circulară.

Fig. 1. Fundaţii continue sub stâlpi: a -
rectilinie;b - poligonală;c – circulară.

Fig. 2. Armare


Cel mai frecvent, secţiunea transversală a fundaţiilor continue sub stâlpi este în formă
de T întors, fiind alcătuită dintr-o grindă, cu secţiune dreptunghiulară şi o placă de bază
dezvoltată simetric în console faţă de grindă (fig. 2). Din considerente economice (consum
oţel) înălţimea H a plăcii de bază se va lua în aşa fel încât H/B = 0,25...0,35. Înălţimea grinzii
de fundare este:
l
6
1
...
3
1
H
g
|
.
|

\
|
=
. Grinda de fundare propriu-zisă este prevăzută cu armătură de
rezistenţă longitudinală alcătuită din bare drepte, bare înclinate, etrieri şi agrafe. Calculul
static şi de dimensionare a fundaţiilor continue sub stâlpi constă în stabilirea dimensiunilor în
plan ale tălpii fundaţiei, calculul armăturii de rezistenţă longitudinale şi transversale din
grinda propriu-zisă şi din talpă.






















6. Fundaţii pe reţele de grinzi. Alcătuire. Principii constructive.

Răspuns 6:
Se adoptă în cazul construcţiilor multietajate cu structura de rezistenţă în cadre atunci
când terenul de fundare are capacitate portantă relativ redusă.
În acest caz aplicarea soluţiei de fundare cu fundaţii continue numai după o direcţie ar
conduce la lăţimi mari pentru talpa acestor fundaţii. Prin urmare se indică folosirea fundaţiilor
pe reţele de grinzi. Aceste fundaţii sunt alcătuite din grinzi dispuse după ambele direcţii, de
regulă ortogonale, stâlpii descărcându-se în nodurile reţelei astfel formate.

Fig.1
Acest sistem de fundare are rolul de a rigidiza baza construcţiei după ambele direcţii
prevenind producerea tasărilor neuniforme.
Alcătuirea constructivă, forma secţiunii transversale, armarea în sens longitudinal şi
transversal se face similar ca şi la fundaţiile continue sub stâlpi.
Calculul static şi de dimensionare se face descompunând sistemul de grinzi după cele
două direcţii şi încărcându-le pe fiecare cu partea aferentă din încărcările totale transmise de
stâlpi în nodurile reţelei.






















7. Radiere de greutate.

Răspuns 7:
Radierele generale de greutate se folosesc la unele construcţii subterane, executate sub
nivelul apei (rezervoare îngropate, turnuri de răcire, bazine etc.). În acest caz radierul propriu-
zis este independent de fundaţiile construcţiei, fiind separat de aceasta prin rosturi de etanşare.
Datorită acestui fapt, un astfel de radier nu lucrează la încovoiere, respectiv nu contribuie la
transmiterea încărcărilor de la construcție la terenul de fundare, el având doar rolul de a crea o
cuvă etanșă împreună cu subsolul construcției.

Fig. 1. Schema de calcul a unui radier general de greutate
Grosimea unui astfel de radier se determină din condiţia ca greutatea lui să fie
suficientă pentru a echilibra subpresiunea apei, asigurându-se astfel stabilitatea radierului şi a
hidroizolaţiei orizontale. Relaţia de calcul a grosimii radierului, rezultată din condiţia de mai
sus, este:
w
r w
b
h h
¸
¸
> · , în care: h
r
- grosimea minimă necesară a radierului, ¸
b
- greutatea
volumică a betonului, ¸
w
- greutatea specifică a apei, h
w
- înălţimea maximă a nivelului apei
subterane faţă de cota hidroizolaţiei orizontale.
Radierele generale de greutate se execută, de regulă, din beton simplu sau beton slab
armat.
























8. Piloţi din beton armat prefabricaţi. alcătuire. Principii de armare.

Răspuns 8:
Piloţii prefabricaţi din beton armat se confecţionează din beton de marcă minim C
18/22,5 în cazul piloţilor din beton armat şi minim C25/30 în cazul piloţilor din beton
precomprimat. De obicei piloţii din beton armat au secţiune pătrată, cu latura de 20...45 cm, şi
lungimea cuprinsă între 6 şi 25 m.


Fig. 2. Pilot din beton armat (1 - inel; 2 - dorn; 3 - sudură; 4 - vârf din oţel)
Armarea piloţilor prefabricaţi este necesară pentru preluarea solicitărilor care apar în
tipul confecţionării, transportului, punerii în operă şi exploatării lor. Armătura longitudinală
este alcătuită din 4 sau 8 bare cu diametrul de 14...22 mm. Armarea transversală se face cu
etrieri sau frete din oţel beton cu diametrul de 6…8 mm. Distanţele între etrieri sau frete sunt
variabile pe lungimea pilotului. Pentru preluarea eforturilor mari din timpul baterii, partea
superioară a pilotului se armează cu 3 plase din sârmă de diametrul de 6 mm aşezate orizontal
la distanţă de 5 cm una de alta. Vârful pilotului se protejează prin montarea unui dorn metalic
de care se sudează barele longitudinale sau prin montarea unui vârf din oţel. Pentru
manipulare, în corpul pilotului se montează cârlige de manevră, la distanţe stabilite prin calcul
astfel încât monetele încovoietoare pe reazeme (cârlige) să fie egale cu cele din câmp.


Fig. 3 Scheme de solicitare statică, sub
greutate proprie, a piloţilor





















9. Piloţi executaţi sub protecţia noroiului bentonitic.

Răspuns 9:
Pentru a asigura stabilitatea pereţilor găurilor sau tranşeelor forate se foloseşte săparea
sub protecţia noroiului de foraj. Noroiul de foraj este o suspensie obţinută prin amestecarea
unei argile active (bogată în montmorillonit) cu apă. În cazul instalaţiilor de forare cu
circulaţie directă, noroiul se pompează dintr-un bazin şi este trimis prin tija instalaţiei la baza
găurii forate, de unde antrenând şi detritusul, se ridică la suprafaţă, prin spaţiul existent în
jurul tijei. În cazul instalaţiilor de forare cu circulaţie inversă, sensul de deplasare a noroiului
se schimbă.

Fig. 1. Executarea găurii prin forare cu
circulaţie directă a noroiului

Fig. 2. Executarea găurii prin forare cu
circulaţia inversă a noroiului
Pentru realizarea unui pilot executat pe loc prin forare sub noroi trebuie parcurse
următoarele etape: forarea; curăţirea fundului găurii (se face printr-o recirculare intensă a
noroiului, până când suspensia atinge o densitate constantă) pe durata săpării, deoarece pe
fundul găurii se pot depun particule fine de argilă sau se pot desprinde bucăţi de pământ din
pereţii găurii; introducerea în forajul astfel realizat a carcasei de armătură; betonarea
folosindu-se în acest scop metoda pâlniei fixe.























10. Calculul capacităţii portante a piloţilor izolaţi la sarcini verticale. Principii de calcul.

Răspuns 10:

Fig. 1. Transmiterea încărcării
axiale la piloţi flotanţi
Fundaţiile pe piloţi sunt alcătuite din piloţii propriu-zişi
şi un radier general care leagă capetele acestora. Piloţii flotanţi
transmit încărcările prin frecarea între suprafaţa laterală a
pilotului şi terenul înconjurător. Piloţii flotanţi se folosesc de
obicei în cazul în care terenul rezistent se găseşte la adâncimi
mari şi pilotul nu vine în contact cu acesta. În funcţie de
mărimea solicitării şi de natura terenului de la baza pilotului,
încărcarea axială se transmite la teren prin frecarea pe
suprafaţa laterală şi prin presiunile de la contactul bazei cu
terenul:
l l v v l v
R p A p A P P = + · = +

unde: p
v
este rezistenţa în planul bazei pilotului, A
v
este aria secţiunii transversale a
bazei pilotului, p
l
este rezistenţa medie de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului, A
l
este aria
suprafeţei laterale a pilotului.
Într-o formă mai generală, formula de calcul a capacităţii portante la compresiune a
unui pilot flotant poate fi scrisă astfel: R = k(m
i
∙p
v
∙A + U∙Σm
j
∙f
i
∙l
i
) unde: k - coeficient de
neomogenitate al pământului; m
i
şi m
j
- coeficienţi ai condiţiilor de lucru, ale căror valori
depind de modul de introducere în teren a pilotului prefabricat sau de execuţie a pilotului
turnat pe loc şi de natura terenului; p
v
- rezistenţa convenţională a terenului sub vârful
pilotului, în kPa; f
i
- rezistenţa convenţională pe suprafaţa laterală a pilotului în dreptul unui
strat i, în kPa; l
i
- lungimea pilotului în contact cu un strat i, în metri; A - secţiunea
transversală a pilotului, în metri pătraţi; U - perimetrul secţiunii transversale a pilotului, în
metri.
























V. STUDII DE CAZ/ PROBLEME

FUNDAȚII

Problema 1
Pentru zidul de sprijin de greutate din figura alăturată să se traseze diagrama de
presiuni din împingerea pământului și să se determine împingerea activă a pământului
(mărime, punct de aplicație, direcție și sens) știind că se cunosc:
- înălțimea zidului de sprijin H = 4,0 m;
- în spatele zidului de sprijin se află pământ omogen cu următoarele caracteristici:
γ = 18,0 kN/m
3
, Φ = 30
0
, c = 0 kN/m
2
;
- unghiul de frecare dintre zid și pământ, δ = (1/2…2/3) Φ;
- coeficientul împingerii active, K
a
= 0,299.


Rezolvare 1:
Dacă ( ) ( )
0 0
20 ... 15 3 / 2 ... 2 / 1 = u · = o se alege o = 17,5
0
Calculul presiunilor la nivelul B şi A:
0 K 0 γ p
a B
= · · =
= · · =
a A
K H γ p 528 , 21 299 , 0 4 18 = · · kN/m
2
Calculul împingerii active a pământului:
056 , 43 299 , 0
2
4 18
K
2
H γ
2
K H γ H
S P
2
a
2
a
i de_presiun diagramei_ a
= ·
·
= ·
·
=
· · ·
= = kN/m
Calculul poziţiei punctului de aplicaţie al împingerii:
z = H/3 = 4/3 = 1,33 m ( măsurată de la talpa zidului)




Problema 2
Să se determine lățimea și înălțimea unei fundații continue rigide (prezentată în figura
alăturată) situată sub un perete de rezistență, realizat din zidărie de cărămidă, știind că se
cunosc:

- încărcarea Q = 175 kN/ml;
- lățimea peretelui b = 37,5 cm;
- adâncimea de îngheț h
îng
= 0,7 m;
- γ
beton
= 24,0 kN/m
3
;
- terenul de fundare este un nisip aflat în stare îndesată cu următoarele caracteristici: I
D

= 0,8, p
tr
= 300 kN/m
2
, tgα
admis
= 1,30.

Rezolvare 2:
Se stabileşte adâncimea de fundare:
D
f
= h
îng
+ (0,1…0,2) m = 0,7 + 0,1 = 0,8 m
Considerând un tronson de 1 m din lungimea fundaţiei continue, încărcată centric,
condiţia de determinare a lăţimii B este:
tr
f
p
B
G Q
p s
·
+
=
1
(1)
unde G
f
=
bet
H B n ¸ · · · · 1 24 1 9 , 0 2 , 1 · · · · = B înlocuim G
f
în relaţia (1) şi vom
avea 300
1
24 9 , 0 2 , 1 175
s
·
· · · +
B
B
=> B B · s · · · + 300 24 9 , 0 2 , 1 175 =>
B∙(300- 24 9 , 0 2 , 1 · · ) ≥ 175 => B > 6384 , 0
08 , 274
175
= m => se alege B = 0,65 m
Conform figurii H = D
f
+ 0,1

=> H = 0,9 m
Pentru H = 0,9 m se verifică condiţia de rigiditate:
dm a
tg tg o o >
545 , 6
1375 , 0
9 , 0
2 / ) 375 , 0 (
= =
÷
=
B
H
tgo
=
adm
tgo 1,30





Problema 3
Să se determine presiunea convențională de calcul pentru o fundație izolată rigidă cu
dimensiunile în plan orizontal ale blocului de beton simplu de 2,30 x 3,00 m, cu adâncimea de
fundare D
f
= 1,80 m și stratul de fundare alcătuit dintr-o argilă prăfoasă (e = 0,8, I
C
= 0,75),
știind că se dispune de următoarele date (STAS 3300/2-85):
Presiunea convențională de calcul se determină conform STAS 3300/2-85 cu relația:
D B conv conv
C C p p + + = , [kN/m
2
]
în care:
conv
p - presiunea convențională de bază (
p
conv
= 235 kN/m
2
)

B
C - corecția de lățime;
D
C - corecția de adâncime.
Corecția de lățime:
- pentru B < 5 m se determină cu relația:
( ) 1
1
÷ · · = B K p C
conv B
, [kN/m
2
]
unde K
1
este un coeficient care are valoarea: 0,1 pentru pământuri necoezive cu
excepția nisipurilor prăfoase și 0,05 pentru pământuri prăfoase și pământuri coezive.
- pentru B> 5 m corecția de lățime este:
conv B
p C · = 4 , 0 pentru pământuri necoezive, cu excepția nisipurilor prăfoase;
conv B
p C · = 2 , 0 pentru nisipuri prăfoase și pământuri coezive.
Corecția de adâncime se determină cu relațiile:
- pentru D
f
< 2 m:
4
2 ÷
· =
f
conv D
D
p C
- pentru D
f
> 2 m:
( ) 2
2
÷ · · =
f D
D K C ¸
în care: ¸ = 18,8 kN/m
2
;
K
2
= 2,0 pentru pământuri prăfoase și pământuri coezive

Rezolvare 3:
Presiunea convenţională de calcul se determină cu relaţia:
conv B D conv
p p C C = + +
Presiunea convenţională de bază
conv
p se determină prin interpolare liniară din primul
tabel în funcţie de e şi I
C
=>
conv
p = 325 kN/m
2

Pentru B = 2,30 m (adică B < 5 m) corecţia de lăţime se determină cu relaţia:
( )
1
1
B conv
C p K B = · · ÷ unde K
1
= 0,05 pentru pământuri coezive.
( )
1
1
B conv
C p K B = · · ÷ = 325 ∙ 0,05 ∙ (2,30 - 1) = 21,125 kN/m
2

Pentru D
f
= 1,80 m (D
f
< 2 m) corecţia de adâncime se determină cu relaţia:
C
D
=
conv
p
·
4
2 D
f
÷
= 325∙
4
2 80 , 1 ÷
= - 16,25 kN/m
2

Presiunea convenţională de calcul este:
conv B D conv
p p C C = + + = 325 + 21,125 – 16,25 = 329,875 kN/m
2





Problema 4
Pentru zidul de sprijin de greutate din figura alăturată să se facă verificarea la
răsturnare cunoscând:
- H = 4,0 m; B = 2,0 m; b = 0,8 m; a = 1,0 m; c = 0,6 m şi γ
beton
= 24 kN/m
3
.
- împingerea pământului din spatele zidului de sprijin (P
a
= 43 kN);
- unghiul de frecare dintre zid şi pământ, δ = 17,5
0
.


Răspuns 4:


Poziţia punctului de aplicaţie al împingerii:
z = H/3 = 4/3 = 1,33 m
G
1
=b ∙ (H-a) ∙ 1 ∙ 24 = 0,8 ∙ 3 ∙ 1 ∙ 24 = 57,6 kN
G
2
= (B-b-c) ∙ (H-a) ∙ 24 / 2 = (2-0,8-0,60) ∙ (4 -1)
∙ 24 / 2 = 21,6 kN
G
3
=B ∙ a ∙ 1 ∙ 24= 2 ∙ 1∙ 1∙ 24 = 48 kN
d
1
=B-b/2= 2-0,8/2 =1,6m
d
2
=B-b-(B-b-c)/3= 2-0,8-(2-0,8-0,6)/3= 1 m
d
3
= B/2 = 2/2 = 1 m
Verificare stabilităţii la răsturnare: M
r
≤ 0,8 ∙ M
s

M
r
= P
a
cos δ

∙ z = 43 ∙ 0,9537 ∙ 1,33 = 54,54 kNm
M
s
= G
1
∙ d
1
+ G
2
∙ d
2
+ G
3
∙ d
3
+ P
a
sin δ

∙ B =
57,6 ∙ 1,6 + 21,6 ∙ 1 + 48 ∙ 1 + 43 ∙ 0,300 ∙2
=153,06 kNm
Verificare: 54,54 kNm ≤ 122,45 kNm
















Problema 5
Să se determine dimensiunile blocului din beton simplu pentru o fundaţie izolată rigidă
cunoscând: încărcările (N = 1150 kN; M = 50 kNm; T = 6 kN); capacitatea portantă a
terenului este p
cal
= 300 kN/m
2
; dimensiunile stâlpului (a = 40 cm, b = 35 cm); dimensiunile
cuzinetului (h
c
= 30 cm, l
c
= 1,0 m); γ
med
= 20 kN/m
3
şi tgα
a
= 1,3.

Rezolvare 5:
Predimensionare:
L∙B = 1,2∙N/p
cal
unde L = 1,2∙B =>
1,2∙B
2
= 1,2∙N/p
cal
=> B =
300 2 , 1
1150 2 , 1
·
·
=
2,0 m şi L = 1,2∙ 2,0 = 2,4 m
Înălţimea blocului din beton simplu
se determină din condiţia de rigiditate:
a
tgα tgα >

tgα = > =
7 , 0
1
H
l
H
1,3 => H = 0,95 m
Verificarea dimensiunilor fundaţiei:
/6 L B
) h T(H M
L B
G N
p
2
c f
1,2
·
+ +
±
·
+
= unde G
f
= B ∙ L ∙(H + h
c
) ∙ γ
med
=2,0 ∙ 2,4 ∙(0,95 + 0,3) ∙ 20 =
120 kN
¦
¹
¦
´
¦
=
·
· +
±
·
+
=
2
2
2
2 , 1
kN/m 234,64
kN/m 294,52
6 / 4 , 2 0 , 2
25 , 1 6 50
4 , 2 0 , 2
120 1150
p
p
1
= p
max
= 294,52 kN/m
2
≤ 300 kN/m
2

şi p
2
= p
min
= 234,64 kN/m
2
≥ 0

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->