Principiul zero al termodinamicii

Principiul zero al termodinamicii se referă la corpurile în contact în echilibru termodinamic şi este baza noţiunii de temperatură. Formularea acestui principiu este Dacă două sisteme sunt în echilibru termodinamic cu al treilea, ele sunt în echilibru termodinamic şi între ele. În termeni matematici, principiul zero al termodinamicii afirmă că echilibrul termodinamic se bucură de proprietatea de tranzitivitate. Termenul de „principiul zero al termodinamicii” a fost folosit prima dată de fizicianul Ralph Howard Fowler. Deşi a fost formulat doar în prima parte a secolului al XX-lea, mult mai târziu decât celelalte trei principii, datorită caracterului său fundamental a primit numărul zero în denumire. Echilibru termodinamic Un sistem în echilibru termodinamic este un sistem ale cărui parametri termodinamici (presiune, temperatură, volum etc.) nu variază în timp. O ceaşcă cu cafea caldă nu este în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător, deoarece ea se răceşte, temperatura sa scăzând. Când temperatura sa ajunge la temperatura mediului înconjurător ea devine un sistem în echilibru cu mediul. Se spune că două sisteme sunt în echilibru termic dacă: 1. Ambele sisteme sunt în echilibru, şi 2. Ele rămân în echilibru termic atunci când sunt puse în contact termic între ele, adică pot schimba energie sub formă de căldură, dar nu masă sau lucru mecanic. Se poate considera că două sisteme sunt în echilibru termodinamic chiar dacă nu sunt în contact, însă ar rămâne în echilibru dacă ar fi puse.

Primul principiu al termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii constituie o particularizare a legii conservării energiei la procesele în care intervine mişcarea termică a materiei, adică mişcarea dezordonată a unui număr mare de particule (atomi, molecule etc.). Energia internă. Lucrul mecanic şi căldura Energia unui sistem termodinamic este egală cu suma tuturor energiilor particulelor componente. Energia unui sistem se măsoară în raport cu un sistem de referinţă solidar cu sistemul termodinamic şi cu originea în centrul de inerţie al sistemului. Energia totală a sistemului reprezintă suma dintre energia externă, compusă din energia mecanică (energia cinetică şi cea potentială) şi energia internă. unde Ec este energia cinetică a sistemului, luat ca un întreg, Ep este energia potenţială a sistemului, ca urmare a existenţei sale într-un câmp de forţe (de ex. gravitaţional), iar U este energia internă. Prin energie internă în termodinamică se înţelege energia termică, adică energia cinetică a moleculelor aflate într-o continuă mişcare dezordonată (într-un sistem de referinţă faţă de care sistemul macroscopic este în repaus) şi energia potenţială datorită interacţiunii dintre molecule. Într-un gaz perfect aflat în repaus energia internă este suma dintre energiile interne ale moleculelor, mişcării lor de rotaţie, vibraţie, etc. În termodinamică se face abstracţie de alte forme de energie internă, ca energia chimică, nucleară etc. Energia internă se notează de obicei cu U şi este o funcţie de stare în sensul ca fiecărei stări a sistemului îi corespunde o valoare bine determinată a energiei interne. Ea face parte din categoria parametrilor macroscopici la fel ca temperatura, volumul sau presiunea.

lucrul mecanic este pozitiv dacă este efectuat de sistem asupra exteriorului şi negativ dacă este efectuat de exterior asupra sistemului. ca orice convenţie. Un proces de interacţiune are loc şi în alte situaţii când parametrii externi care variază sunt inducţia electrică. Forma descrisă permite ca la maşinile termice motoare mărimile care definesc randamentul termic să aibă valori pozitive. Transformări ale lucrului mecanic în căldură se întâlnesc în toate fenomenele de frecare între corpuri. Formularea primului principiu al termodinamicii Primul principiu al termodinamicii a fost o formă precursoare legii conservării energiei la procesele în care intervine mişcarea termică a materiei. Mayer în 1842. iar energia transmisă se numeşte căldură. adică între sistem şi mediul înconjurător să nu aibă loc schimb de căldură. în general. Acest transfer de energie se poate face cu sau fără variaţia parametrilor externi. Să considerăm în acest scop un sistem ce suferă o transformare ciclică. astfel încât primul principiu al termodinamicii (care exprimă legea conservării energiei) se exprimă prin relaţia: sau Din această relaţie rezultă că variaţia energiei interne a sistemului este egală cu diferenţa dintre cantitatea de căldură schimbată de sistem cu mediul înconjurător şi lucrul mecanic efectuat asupra sistemului (sau de către sistem către exterior). în timp ce căldura este o forma microfizică (neordonată) de transmitere a energiei. Rezultă că deşi lucrul mecanic şi căldura au dimensiunile unei energii. primul principiu se scrie sub forma: În cadrul calculelor se face următoarea convenţie: căldura este pozitivă dacă este primită de sistem din exterior şi negativă dacă este cedată de sistem exteriorului. Lucrul mecanic este o forma macrofizică (ordonată) de transmitere a energiei de la un sistem la altul.Ca urmare a interacţiunii dintre sistemul fizic şi mediul exterior poate avea loc un transfer de energie. Acest principiu a fost enunţat pentru prima dată de către R. O consecinţă a primului principiu este aceea că este imposibil să funcţioneze un perpetuum mobile de speţa întâi (prin perpetuum mobile de speţa întâi se înţelege un sistem termodinamic capabil să furnizeze lucru mecanic exteriorului fără a primi o energie echivalentă sub formă de căldură din exterior). ci forme de schimb de energie şi nu sunt echivalente. În cazul în care interacţiunea are loc cu variaţia parametrilor externi. Pentru schimbările infinitezimale. adică o transformare în care starea finală coincide cu starea . Daca interacţiunea are loc fără variaţia parametrilor externi. avem de-a face cu un proces mecanic sau cu o acţiune mecanică iar energia transportată se numeşte lucru mecanic. inducţia magnetică etc. la transformarea lucrului mecanic în energie electrică şi apoi în căldură prin efect Joule etc. Această convenţie este. arbitrară şi la locul ei poate fi aleasă o alta. În acest caz are loc şi un schimb de căldură între sistem şi mediul înconjurător. atunci starea unui astfel de sistem se poate schimba prin efectuarea unui lucru mecanic asupra sa de către mediul înconjurător şi invers. lucrul mecanic efectuat asupra sistemului nu va fi egal cu variaţia energiei sale interne. la comprimarea şi dilatarea gazelor. La baza enunţului său a stat observaţia experimentală că lucrul mecanic se poate transforma în căldură şi invers. ele nu sunt forme de energie.J. În acest caz primul principiu poate fi scris sub forma Dacă se consideră schimbarea stării unui sistem neadiabatic atunci. Dacă se consideră un sistem adiabatic. transmiterea energiei se numeşte schimb de căldură. Transformarea directă a căldurii în lucru mecanic se realizează prin intermediul maşinilor termice.

variaţia ei într-o astfel de transformare este nulă.. fără schimbarea stării de agregare. O2 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Aplicaţii ale principiului întâi al termodinamicii la gazele perfecte.Teorie şi aplicaţii Vol.1. Compendiu de fizică.a. I.. Ar. CH4 . folosită mai ales la gaze. Ne.. D.. Capacitatea termică raportată la unitatea de masă dintr-o substanţă omogenă se numeşte capacitate termică masică.. NH3.. Ciobotaru. reprezintă capacitatea termică a unui kilomol de gaz şi se măsoară în J/(kmol K). . L. Kr .Termodinamică tehnică .) Bibliografie  Bunget. Bucureşti. Unitatea de măsură a lui C în Sistemul Internaţional de unităţi este J/K. Deoarece cantitatea de căldură nu este o funcţie de stare.. Burlacu. Capacităţi termice ale gazelor Se numeşte capacitate termică C a unui sistem într-un anumit proces considerat şi la o anumită temperatură căldura necesară pentru a ridica cu un grad temperatura sistemului. Vechea denumire de căldură specifică este ambiguă şi nerecomandată. În fizică cele mai folosite sunt căldurile molare la volum constant (Cv) şi la presiune constantă (Cp) care se definesc prin cantitatea de căldură necesară încălzirii cu un grad a unui mol de gaz când se menţine constant volumul. 1988  Nicolae Băran ş. valoarea capacităţii termice va depinde felul transformărilor prin care trece sistemul.) (N2. iar cea raportată la unitatea de volum capacitate termică volumică. J/(kg K) respectiv J/(m3 K).) (H2O. Energia internă fiind o mărime de stare. respectiv presiunea. Capacitatea termică kilomolară.iniţială. Un rol important în descrierea comportării gazelor îl joacă raportul dintre căldura molară la presiune constantă şi căldura molară la volum constant: Acest raport este denumit exponent adiabatic şi pentru gaze perfecte are urmatoarele valori:    gaze monoatomice: gaze biatomice: gaze tri sau poliatomice: (He. 1998 . ceea ce conduce la: sau ceea ce în conformitate cu convenţia stabilită impune ca sistemul să primească căldura de la exterior pentru a putea efectua lucrul mecanic asupra acestuia.

1955 Principiul al doilea al termodinamicii Principiul al doilea al termodinamicii precizează condiţiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică. Theil. Este un ciclu teoretic. El este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie. Bucureşti. Sadi Carnot a formulat următoarele teoreme: . Temperatura termodinamică Studiul ciclului Carnot permite. arată sensul în care se produc spontan transformările. Motorul imaginat de Carnot folosea drept agent termic gaz perfect ce suferea transformări cvasistatice. Ciclul Carnot Descoperirea principiului al doilea al termodinamicii a fost legată de îmbunătăţirea maşinilor termice. atunci procesul este ireversibil. Cel de-al doilea principiu al termodinamicii reprezintă o generalizare a rezultatelor experimentale legate de funcţionarea maşinilor termice. Formularea lui Carnot Studiind randamentul maşinilor termice ce funcţionează după un ciclu format din două izoterme şi două adiabate. 1972 Răduleţ. I. Dacă la revenirea sistemului considerat în starea iniţială 1. H. Lexiconul Tehnic Român. fără să se refere la cantităţile de energie schimbate. Editura Tehnică. Timişoara. Procese reversibile şi ireversibile Dacă principiul întâi al termodinamicii a fost un precursor al legii conservării energiei în domeniu proceselor termice. Editura Tehnică. El are un caracter calitativ. 1962. Colectiv Manualul inginerului termotehnician vol I. 19571966. dacă maşina lucrează între aceleaşi temperaturi T şi T0. însă el nu face nicio referire la direcţia de desfăşurare a proceselor termodinamice. Principiul întâi al termodinamicii pune în evidenţă echivalenţa cantitativă dintre căldură şi lucru mecanic. starea sistemelor înconjurătoare diferă de starea lor iniţială. din expresia randamentului ciclului Carnot reiese ca raportul Qcedat / Qprimit rămâne constant şi independent de natura substanţei de lucru.    Vlădea. Bucureşti. Litografia IPTVT. Dacă parcurgerea ciclului este reversibilă. Se spune că un proces de trecere dintr-o stare iniţială 1 într-o stare finală 2 este reversibil. dacă este posibilă revenirea în starea iniţială 1 astfel încât la această stare a sistemului considerat şi starea sistemelor înconjurătoare să fie identică cu starea lor iniţială. alcătuit din două transformări adiabatice şi doua transformări izoterme. Ciclul Carnot a fost propus de inginerul francez Sadi Carnot în scopul îmbunătăţirii randamentului motoarelor termice. şi colab. definirea temperaturii termodinamice absolute. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Formularea principiului al doilea al termodinamicii. R. Termotehnică şi maşini termice. Manual de termotehnică vol 1. printre altele. cel de al doilea principiu al termodinamicii a fost formulat ca o lege specifică proceselor termice. conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potenţialul mai înalt spre potenţialul mai scăzut.

Problemele teoretice ridicate de „demon” se bucură în prezent de atenţie. de dimensiuni moleculare. Formularea lui Clausius Într-un proces arbitrar. respectiv Q0'. Din această cauză fenomenele naturale sunt ireversibile şi decurg într-un singur sens. care îşi permite să încalce principiul al doilea al termodinamicii. căldura trece de la sine doar de la corpurile cu temperatură mai mare la corpurile cu temperatură mai mică. rezultă că randamentul maşinii reversibile va fi:  iar al maşinii ireversibile este: Cele două teoreme ale lui Carnot pot fi scrise sub forma Semnul egal se referă la ciclul reversibil iar semnul < la cel ireversibil. Entropia empirică se modifică în toate procesele care au loc cu schimb de caldură. Denumirea de „demon” a fost introdusă de William Thomson. Cu alte cuvinte. pentru a reda caracterul provocator şi supranatural al activităţii acestei fiinţe imaginare. Cu alte cuvinte este imposibil ca o maşină termică să funcţioneze numai cu o singură sursă termică. Formularea lui W. Thomson (lord Kelvin) Este imposibilă construirea unui perpetuum mobile de speţa a doua (adică a unei maşini termice care ar transforma periodic. De această formulare este legat cunoscutul paradox al demonului lui Maxwell. atât cea reversibilă cât şi cea ireversibilă primesc de la sursa caldă aceeaşi cantitate de caldura Q şi cedează sursei reci cantitatea de căldură Q0. fără cheltuială de lucru mecanic este imposibil să se treacă căldură de la un corp mai rece la un corp mai cald. A fost imaginat de James Clerk Maxwell În cartea sa "Theory of Heat" („Teoria Căldurii”). Din principiul al doilea al termodinamicii rezultă că dacă lucrul mecanic se poate transforma integral în căldură. Randamentul unei maşini termice reversibile depinde numai de temperatura sursei calde şi a sursei reci şi nu depinde de natura substanţei de lucru. inteligentă.Teorema I. Formularea lui Caratheodory sugerează existenta unei funcţii de stare a cărei valoare este constantă pentru transformările adiabatice reversibile. Formularea lui Caratheodory În orice vecinătate a unei stări arbitrare a unui sistem termodinamic în stare de echilibru există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice. inversul nu este posibil. Demonul lui Maxwell este o fiinţă imaginară.  Teorema II. fără compensaţie căldura unui corp oarecare în lucru mecanic). Căldura infinitezimală schimbată de sistem poate fi scrisă sub forma: . lord Kelvin. Daca ambele maşini. Această funcţie de stare se numeşte entropie empirică şi este notată cu s. Randamentul unei maşini termice ireversibile este întotdeauna mai mic decât randamentul unei maşini termice care funcţionează reversibil între aceleaşi limite de temperatură.

finită. Timişoara. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.a.  Theil. 1988  Nicolae Băran ş. 1972  Răduleţ. şi deci. dar el face ca funcţiile de stare să poată fi determinate numeric. Bucureşti.1.. Editura Tehnică. iar apoi a fost reformulat de către Max Planck. Termotehnică şi maşini termice. şi colab. Manual de termotehnică vol 1. I. Principiul al treilea nu conţine funcţii de stare. Ciobotaru. Principiul al III-lea al termodinamicii se referă la modul cum se comportă entropia unui sistem în vecinătatea temperaturii de zero absolut : Când temperatura absolută a unui sistem tinde către zero. Litografia IPTVT. Editura Didactică şi Pedagogică. Burlacu. D. L. 1998  Vlădea. Bucureşti. 19571966. R. I.. H. Lexiconul Tehnic Român. Bucureşti. . entropia sa tinde către o constantă universală. să poată fi utilizate în practică.Teorie şi aplicaţii Vol. care. Bucureşti. pentru sistemele pure condensate.  Colectiv Manualul inginerului termotehnician vol I. 1955 Principiul al treilea al termodinamicii Al treilea principiu al termodinamicii a fost formulat mai întâi de către Nernst în 1906 şi a fost denumit teorema lui Nernst. poate fi egală cu zero. Compendiu de fizică. . 1962. Editura Tehnică.Bibliografie  Bunget.Termodinamică tehnică .