Încheierea contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare În cazul creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, legea reglementează

o procedură prealabilă încheierii contractului. Astfel, art. 8 din lege dispune că, înainte de semnarea contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare, instituţia autorizată va pune la dispoziţie împrumutatului o ofertă scrisă, care va cuprinde toate condiţiile contractului şi termenul de valabilitate a cesteia, care nu poate fi mai mic de 10 zile de la momentul primirii ofertei de către potenţialul debitor. Oferta scrisă reglementată de art.8 din lege va cuprinde informaţii legate de: - cuantumul sumelor acordate; - condiţiile şi termenele de rambursare; - clauzele de exigibilitate înainte de termen, precum şi cazurile în care urmează să fie aplicabile aceste clauze; - garanţiile pe care va trebui să le constituie împrumutatul; - durata contractului; - cazurile de încetare, reziliere, etc. Textul de lege acreditează ideea că oferta de a contracta un credit ipotecar ar aparţine întotdeauna instituţiei de credit. În practică, instituţiile de credit îşi creează şi menţin o ofertă generală pentru fiecare tip de credit pe care îl practică, însă, la modul concret potenţialul cumpărător face o ofertă de contractare în sensul dispoziţiilor Codului comercial, prin cererea de creditare pe care o adresează băncii. Se observă că legiuitorul bancar este consecvent regulilor de încheiere a contractelor din dreptul comun, instituind aceleaşi condiţii pentru oferta de creditare cu ale ofertelor specifice obligaţiilor civile în materie de contracte. Termenul de 10 zile de menţinere a ofertei de creditare a instituţiei de credit se înfăţişează ca un termen minim, ceea ce înseamnă cu nu poate fi redus, dar se înţelege că, fiind în favoarea potenţialului debitor, termenul poate fi prelungit. Fiind un termen „ope legis”, potenţialul debitor are beneficiul termenului chiar dacă acesta nu este trecut în condiţiile de creditare ale instituţiei de credit şi indiferent de faptul că i se aduce sau nu la cunoştinţa debitorului despre durata minimă de menţinere a ofertei. Nefiind încheiat contractul de credit, încălcarea normelor ce guvernează oferta de a contracta credite ipotecare pentru investiţii imobiliare, atrage răspunderea delictuală şi nu răspunderea contractuală a celui în cauză. Efectele contractului credit ipotecar pentru investiţii imobiliare Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare creează obligaţii specifice atât în sarcina împrumutătorului cât şi în sarcina împrumutatului. §1. Obligaţiile împrumutătorului Principalele obligaţii ale împrumutătorului sunt: - punerea la dispoziţia beneficiarului de credit ipotecar a sumelor cu titlu de credit; - urmărirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în contractul de credit de către beneficiarul acestuia. 1.1. Punerea la dispoziţia beneficiarului de credit ipotecar a sumelor de bani cu titlu de credit

1

pentru a fi operabilă. 2. §2. Bonitatea împrumutatului priveşte.planul de finanţare întocmit în cazul creditelor acordate pentru construirea. Moneda creditului poate fi în lei sau în valută.destinaţia sumelor avansate. sumele de bani se vor pune la dispoziţie beneficiarului pe baza unui plan de finanţare şi a unui grafic. 10. 190/1999. 2 . trebuie inserată în contract.Această obligaţie este reglementată de art. Urmărirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în contractul de credit ipotecar de către beneficiar Această obligaţie este reglementată de art. plata creditului se va putea face direct către vânzător.1. Obligaţiile împrumutatului În esenţă. Legea nu prevede dar credem că. reabilitarea şi extinderea imobilelor. plata dobânzilor şi cheltuielilor aferente şi încheierea unei poliţe de asigurare bunurilor ipotecate. 1. ceea ce înseamnă că debitorul va suporta consecinţele prevăzute în contract pentru un astfel de delict.2. 3/2000 de aplicare Legii nr. dar o astfel de sancţiune.11 din Normele metodologice nr. Reglementările legale nu prevăd o sancţiune pentru nerespectarea destinaţiei sumelor împrumutate. lucrările pentru care s-a acordat împrumutul sunt executate în regie proprie. suma de bani aferentă creditului acordat poate fi pusă la dispoziţia beneficiarului în mod eşalonat sau integral. Principalele aspecte pe care trebuie să le urmărească împrumutătorii în executarea contractului de credit ipotecar sunt referitoare la: . situaţia financiară a acestuia. în cazul cumpărării unui imobil sau către constructor. În acest caz. . obligaţiile creditatului sunt: restituirea creditului. 190/1999. În practică se poate conveni ca încălcarea obligaţiei de respectare a destinaţiei creditului să atragă rezilierea contractului cu consecinţa exigibilităţii întregii sume împrumutate. în celelalte cazuri ce alcătuiesc conţinutul investiţiei imobiliare. Legea prevede că este interzisă condiţionarea acordării unui credit ipotecar de obligaţia beneficiarului de a cumpăra sau de a subscrie valori mobiliare ale împrumutătorului indiferent sub ce formă. în principal. rambursarea la scadenţă a ratelor de credit şi de plată a dobânzilor aferente şi . stabilit în contract. În concordanţă cu art. Plata creditului poate fi făcută şi direct beneficiarului mai ales în situaţia în care. Interdicţia nu se aplică în cazul achiziţionării de titluri de participare ale fondurilor ipotecare. 10 şi 11 din Legea nr. Obligaţia de restituire a creditului Împrumutatul trebuie să restituie creditul în condiţiile şi la termenele stabilite în contract.bonitatea împrumutatului.

în sens crescător sau descrescător. în cazul în care. Articolul 15 din Legea nr. potrivit art. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuaţiile unui indice de referinţă stabilit în contract. în temeiul contractului de credit pentru investiţii imobiliare. rezilierea contractului şi exigibilitatea creditului cu obligaţia rambursării acestuia în întregime. Pentru situaţia în care. aceştia au dreptul la o recalculare a dobânzii aferente. 190/1999. Dacă împrumutaţii rambursează creditul primit. Totuşi. În conformitate cu art. contractul poate să prevadă că rata dobânzii nu variază decât atunci când modificarea. în care debitorul îşi va găsi o altă locuinţă (art. faţă de rata iniţială a dobânzii. înregistrează. prin contractul de credit. în condiţiile stabilite de părţi.22 alin. 19 din Legea nr.14 din Legea nr. Plata dobânzilor şi a cheltuielilor aferente creditului Cheltuielile aferente creditului reprezintă comisioanele percepute pentru deschiderea şi derularea creditului ipotecar. în sarcina împrumutatului vor fi puse doar cheltuielile aferente întocmirii dosarului de credit şi constituirii ipotecii. în situaţii deosebite. De această prevedere beneficiază doar persoanele fizice. Dobânda se va plăti în cuantumul şi condiţiile prevăzute în contract şi poate fi variabilă sau fixă. Astfel. Pentru această situaţie. această obligaţie revine debitorului doar în împrejurarea în care obiectul ipotecii îl constituie o construcţie. Apoi. potrivit textului de lege menţionat. 2 din Legea nr. 2. împrumutaţii au dreptul să ramburseze anticipat creditul primit. s-a stabilit ca rata dobânzii să fie variabilă. evacuarea debitorului nu este condiţionată de atribuirea unui alt spaţiu de locuit. prin care îi va pune în vedere consecinţele încălcării acestor obligaţii contractuale. 190/1999 prevede că. înainte de scadenţă. 190/1999. împrumutătorul va trimite împrumutatului o notificare prin scrisoare recomandată.20 din Legea nr. în termen de 30 de zile de la primirea notificării beneficiarul creditului nu îşi execută obligaţiile. este aceea a încheierii unui contract de asigurare asupra imobilului ce constituie imobilul ipotecii. 190/1999. Întârzierea sau neplata ratelor aferente creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare atrage.2. modificarea ratei dobânzii va trebui comunicată cel mai târziu la data scadenţei acesteia. Din exprimarea 3 . în cazul în care împrumutatul întârzie la plata ratelor scadente. Încheierea unui contract de asigurare asupra bunurilor ipotecate O altă obligaţie a debitorului împrumutat. contractul de credit ipotecar se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a ratelor de credit cu dobânzile aferente devine exigibilă. trebuie reţinut că.3.Legea prevede că. se vor aplica regulile prevăzute de art. instanţa de la locul executării va putea acorda un termen de maxim 90 de zile. În încheiere. 2. În sfârşit. o diferenţă minimală determinată. Potrivit legii. în contractul de credit ipotecar. O altă consecinţă a rezilierii de plin drept a contractului de credit ipotecar constă în evacuarea debitorului din imobilul pentru care s-a acordat creditul. 190/1999). ceea ce înseamnă că persoanele juridice vor fi evacuate necondiţionat.

despăgubirile vor fi încasate de creditorul ipotecar.16 alin. să convină încheierea unui contract de asigurare şi pentru situaţiile în care obiectul ipotecii constă din alte bunuri decât construcţiile. opozabilitatea cesiunii se face prin înscrierea acesteia la arhiva electronică de garanţii reale mobiliare. Legea prevede că. Aşa cum am arătat mai sus pentru ca asiguratorul să poată fi obligat la despăgubiri ca urmare a neplăţii ratelor scadente de către debitorul împrumutat. vor fi cesionate în favoarea debitorului ipotecar pe toată perioada de valabilitate a contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare.legiuitorului. calitatea de asigurat a bunurilor ipotecate o va avea debitorul împrumutat. în poliţa de asigurare generală a imobilului. Legiuitorul are în vedere. se finanţează construcţia. Primele de asigurare vor fi achitate de către debitorul împrumutat. În caz de producere a riscului asigurat.2 din Legea nr. consolidarea.16 alin. sau prevăzut în mod expres acoperirea şi a acestui risc.5). pe cheltuiala asiguratului. Legea stabileşte şi imputaţia plăţii pentru cazul încasării despăgubirilor de la societatea de asigurare. este necesară încheierea unei asigurări asupra riscului de nerambursare. asiguratorul va fi obligat la plata unei indemnizaţii. potrivit art. respectiv.190/1999. Nimic nu împiedică.190/1999. O posibilitate a cesiunii. asigurarea nu va acoperi riscul de nerambursare a creditului şi dobânzilor aferente de către debitorul împrumutat. în temeiul cesiunii legale a drepturilor derivând din contractul de asigurare. pe o durată egală cu durata de valabilitate a contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. Deci. creditorul ipotecar poate solicita împrumutatului să încheie un contract de asigurare pentru riscul nefinalizării investiţiei imobiliare pentru care s-a acordat creditul. în momentul în care debitorul nu rambursează ratele şi dobânda aferente 4 . extinderea unor imobile. va trebui încheiată o nouă asigurare. folosită în art. Aşadar. vor fi cesionate în favoarea creditorului ipotecar. părţile. va trebuie să acopere toate riscurile aferente acesteia. alte sume datorate de împrumutat creditorului ipotecar. la data primirii despăgubirii. rezultă că obiectul asigurării va consta din riscurile ce planează asupra construcţiei ce face obiectul ipotecii. urmând ca acesta să prezinte creditorului ipotecar dovada plăţii la datele convenite în contractul de credit. pentru acoperirea riscului de nerambursare a creditului. în temeiul normei legale menţionate. Înseamnă că. suma ratelor de credit rămase de achitat. Asigurarea construcţiei ce face obiectul ipotecii. în următoarea ordine: dobânzile scadente şi neachitate aferente capitalului împrumutat. în cazul în care. Faţă de terţi. asigurarea ce acoperă riscurile ce atrag pieirea totală sau parţială a bunului ipotecat. sau prin intermediul executorilor bancari ori judecătoreşti. răspunderea asiguratorului va fi operabilă. Opozabilitatea cesiunii drepturilor derivând din contractul de asigurare. însă. Aceasta înseamnă că poliţa de asigurare va fi activată şi. se realizează prin notificarea acestuia prin scrisoare cu confirmare de primire. prin creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare.16 din Legea nr. În temeiul acestei poliţe. faţă de asigurator. doar în cazul în care are loc pieirea totală sau parţială a bunului şi nu şi în situaţia în care debitorul nu rambursează ratele scadente ale creditului. însă. se realizează în mod diferit. drepturile asiguratului derivând din contractul de asigurare. reabilitarea. evident. în baza contractului de credit (art. Drepturile asiguratului derivând din contractul de asigurare.

cesionarul dobândeşte drepturile decurgând din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul ipotecii. atunci aceasta se va efectua de către cedent. Cesiune creanţelor ipotecare ale instituţiilor autorizate se poate efectua doar către instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens de legi speciale. precum şi celelalte garanţii care însoţesc creanţa ipotecară transmisă. Dacă părţile contractului de cesiune nu stabilesc cine va încasa sumele aferente creditului. prin înscrierea cesiunii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. precum şi a unui portofoliu de creanţe ipotecare devine opozabilă faţă de terţii care nu au cunoscu-o pe altă cale. Pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare. După încasare. şi înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare este necesară doar pentru opozabilitatea faţă de terţii care nu au cunoscut-o pe altă cale. Subsecţiunea a VI-a Executarea creanţelor ipotecare 5 . din care cauză legea îi consacră dreptul de a şi le reţine. fără să prezinte vreo importanţă starea bunului ce constituie obiectul ipotecii. Încasarea sumelor de la debitorul cedat şi transmiterea lor către cesionar generează anumite cheltuieli pentru cedent. iar cesiunea creanţelor ipotecare desemnează operaţiunea de investiţii financiare care poate avea ca obiect transferul de creanţe ipotecare individuale sau de portofolii de creanţe ipotecare(art. Dacă părţile contractului de cesiune nu au convenit căreia dintre ele îi revine obligaţia notificării. De altfel. notificarea se face prin scrisoare recomandată şi va conţine cel puţin datele de identificare ale instituţiei financiare ce va încasa sumele de la debitor. Cesiunea unei creanţe ipotecare. stipulând că acestea vor fi suportate de către cesionar(art. în temeiul Legii nr.creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare. Subsecţiunea a V-a Cesiunea creanţelor ipotecare Prin creanţe ipotecare. cesiunea unei creanţe ipotecare devine opozabilă prin notificarea adresată acestuia de către una din părţile contractului de cesiune. cedentul va transmite sumele de bani cesionarului ca titular al acestor creanţe în temeiul contractului de cesiune. Termenul în care trebuie făcută notificarea către debitorul cedat este de 10 zile de la data încheierii contractului de cesiune. legea prevedea că ele se vor plăti cedentului. 27). 190/1999. precum şi indicarea contului în care pot fi vărsate. care acţionează ca un mandatar al cesionarului. 2). Potrivit legii. se înţelege drepturile de creanţă rezultând din contracte de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. Se înţelege că acceptarea cesiunii de către debitorul cedat indiferent de forma în care a fost făcută scuteşte părţile contractului de cesiune de obligaţia notificării. Pentru debitorul cedat. Creanţele ipotecare rezultate din contractele de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare pot fi cesionate în mod individul sau global a întregului portofoliu al instituţiei de credit în cauză. Pentru a se realiza opozabilitatea creanţelor ipotecare trebuie îndeplinite anumite formalităţi care diferă în raport de calitatea terţilor şi cea a debitorului cedat.

În situaţii excepţionale. Prin urmare. împrumutatul nu execută obligaţiile asupra căruia a fost notificat. va purcede la executarea silită împotriva debitorului împrumutat şi a giranţilor. aceasta se consideră primită la data poştei menţionată pe confirmarea de primire. la data intervenirii rezilierii. În cazul în care. Pentru cazul în care debitorul întârzie plata ratelor scadente. cu dobânzile aferente. devine exigibilă. precum şi garanţiile reale şi personale subsecvente. instituţiile împrumutătoare au posibilitatea adjudecării imobilelor ipotecate. reprezintă principala obligaţie a debitorului împrumutat. În concret. 6 . în sensul că acestea pot fi valorificate pe calea executării silite. nr. fără să fie necesară inserarea unei cauze în acest sens în contractul de credit. Evident că.22 din lege). intervine pentru situaţiile de mai sus. legea prevede unele norme speciale de executare a creanţelor instituţiilor care acordă credite ipotecare pentru investiţii imobiliare. va organiza. În temeiul reglementărilor cuprinde în O. prevăd că executarea silită a obligaţiilor de plată ale împrumutaţilor. prin intermediului executorului judecătoresc sau bancar. Dacă notificarea se face prin scrisoare recomandat. instituţia financiară titulară a creanţelor ipotecare pentru investiţii imobiliare. în contul creanţelor împotriva debitorului împrumutat. prin vânzarea bunurilor ipotecate sau adjudecarea de către instituţia titulară a creanţei ipotecare. instituţia creditoare.99/2006. valorificând (executând) garanţiile instituite în favoarea ei. se creează o situaţie deosebit de gravă în persoana debitorului împrumutat. Regulile care guvernează executarea creanţelor instituţiile care acordă credite ipotecare pentru investiţii imobiliare. Observăm că rezilierea contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. prin operaţiunea de executare silită. Această prevedere se aplică numai împrumutaţilor persoane fizice (art. în temeiul contractului de credit pentru investiţii imobiliare.190/1999 prevede că contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. restituirea sumelor împrumutate şi a dobânzilor aferente contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare. în termen de 30 de zile de la data primirii notificării. constă din trimiterea către împrumutat a unei notificări cu scopul de a-l preveni asupra consecinţelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare.21 din Legea nr. la ultima adresă a împrumutatului comunicată instituţiei debitoare. aşa cum am arătat.G. va putea acorda un termen de maxim 90 de zile. unde este situat imobilul. Notificarea poate fi făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori bancar. Astfel. în cazul în care locuieşte în imobilul respectiv. ope legis. art. realizată.Aşa cum am precizat în cele de mai sus. care constă din evacuarea acestuia. se va face fără condiţionarea de atribuire a unui alt spaţiu de locuit. Consecinţa rezilierii contractului de credit pentru investiţii imobiliare. prima măsură pe care o va întreprinde instituţia financiară. vânzarea bunurilor imobile asupra cărora au fost constituite ipoteci pentru creditul acordat. urmând să fie investite cu formulă executorie de către instanţa locului. instanţa de la locul executării. în care debitorul îşi va putea căuta o altă locuinţă. contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare se consideră reziliat de plin drept şi întreaga sumă a debitului. În acest scop. constă din exigibilitatea creditului şi a dobânzilor aferente. constituie titluri executorii. pentru neplata ratelor.

din dreptul comun. De asemenea. Prin urmare. Pe lângă acest tip de garanţie. adică în ipoteza în care aceasta garantează executarea unei obligaţii în locul unui debitor faţă de creditor şi nu afectează vreun mobil sau imobil. Suntem însă. banca se îngrijeşte ca împrumuturile pe care le acordă persoanelor fizice sau juridice să fie însoţite de garanţii reale sau personale astfel încât riscul nerambursării creditului acordat să fie diminuat. banca în calitate de creditor. în prezenţa unei cauţiuni bancare. ceea ce înseamnă că. garanţia îşi păstrează denumirea de fidejusiune când banca. doar atunci când subiectul pasiv al obligaţiei este o instituţie de credit. la rândul ei.1652-1684 Cod civil. contractul încetează prin reziliere. În raporturile de creditare.13 din Legea nr. angajamentul de a executa obligaţia unei persoane fizice sau juridice faţă de un creditor anume. În legislaţia bancară nu găsim reglementări speciale ale cauţiunii bancare. este beneficiara garanţiei şi se va intitula cauţiune bancară în cazul în care banca este debitoarea obligaţiei de garanţie. intitulat în literatura de specialitate „contract de garanţie 7 . prin rambursarea integrală a creditului şi dobânzilor aferente. Contractul de credit ipotecar poate înceta şi anterior împlinirii scadenţei. aşa cum am văzut când ne-am ocupat de obligaţiile împrumutatului. însă. în situaţia în care împrumutaţii rambursează anticipat creditul primit. prin întârzierea la plata ratelor de împrumut scadente. îndeplinind rolul de fidejusor. GARANŢIILE BANCARE Precizări prealabile Aşa cum am arătat când ne-am ocupat de contractul de credit. în dreptul bancar se practică şi un alt procedeu de garantare a obligaţiei. Această tehnică juridică de garantare a executării unei obligaţii aparţinând terţilor. urmăreşte fie bunurile afectate garanţiei reale mobiliare sau imobiliare. fie persoanele care şi-au asumat angajamentul de a face plata în locul debitorului.Subsecţiunea a VII-a Încetarea contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. Există. în acest scop. În dreptul comun acest mecanism de garanţie personală este întâlnit cu numele de fidejusiune iar în dreptul bancar se numeşte cauţiune bancară. Trebuie precizat că moartea împrumutatului nu este prevăzută de reglementările legale drept cauză de încetare a contractului de credit ipotecar. asumată de către o bancă. aceasta se va fundamenta pe normele dreptului civil. în condiţiile art. 190/1999. de cauţiune bancară. şi situaţii în care o instituţie de credit îşi asumă. dacă acesta din urmă nu o execută. de către împrumutat. cuprinse în dispoziţiile art. poartă denumirea specifică. în calitate de creditoare. fapt ce denotă că acesta poate continua cu moştenitorii împrumutatului.

Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor . Înscrisul ce conţine contractul de cauţiune bancară. 1995.396.Turianu. Turianu.autonomă”1 sau „angajament de plată”2 şi se caracterizează prin faptul că banca garantează pe beneficiar de conduita unei persoane în vederea obţinerii unui rezultat determinant. în temeiul căruia. p. op. vor fi supuse principiului accesorialităţii. şi având în vedere definiţiile formulate în literatura de specialitate3. La fel ca şi fidejusiunea din dreptul comun. poartă denumirea de scrisoare de garanţie bancară şi trebuie să cuprindă.. contractul de garanţie bancară are caracter accesoriu. aceasta înseamnă că garanţiile bancare vor urma soarta juridică a raporturilor principale. Pătulea. părţile se îngrijesc să încheie contractul în formă scrisă pentru a facilita proba raporturilor juridice.cit. p.72.cit. Bârsan. având natura juridică a garanţiilor. Bucureşti.. Scripta. C. 2000. p. Iniţiativa constituirii unei cauţiuni bancare vine de la creditorul raportului juridic principal care cere debitorului constituirea unei astfel de garanţii iar debitorul se adresează băncii pentru realizarea raportului de fidejusiune. p. 3 A se vedea. Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale. Contractul de cauţiune bancară prezintă următoarele caractere juridice: consensual. acordul de voinţă liber exprimat al părţilor este necesar şi suficient pentru încheierea valabilă a contractului. Atât cauţiunea bancară cât şi garanţia bancară autonomă presupun şi se fundamentează pe existenţa unor raporturi comerciale stabilite între anumite persoane fizice sau juridice care poartă denumirea de raporturi fundamentale sau principale. 423. elementele de identificare a beneficiarului cauţiunii. L. În practică.. ale băncii garante şi să rezulte voinţa neîndoielnică a băncii de a garanta. Ed.. C. 1994. p. definim contractul de cauţiune bancară ca acel contract accesoriu. Ed. op. Ed. care constă în dependenţa de un raport juridic principal pe care îl garantează. Lumina Lex.cit. Din caracterul accesoriu al contractului de cauţiune bancară decurg următoarele consecinţe juridice5: 1 2 V. Subcapitolul I Contractul de cauţiune bancară Noţiune şi caractere juridice Pornind de la dispoziţiile art. 5 V. op. 402. o bancă se angajează faţă de creditor (beneficiarul garanţiei).Turianu. Stătescu şi C.1652 C. Lumina Lex. Bucureşti. C. de a executa obligaţia debitorului dacă acesta nu o îndeplineşte la scadenţă4. 4 A se vedea. Caracterul consensual al cauţiunii bancare constă în aceea că. p. denumit şi raport juridic fundamental. V. Pop. accesoriu şi unilateral.64-65. Operaţiuni şi contracte bancare. Mai exact. Raporturile fundamentale influenţează relaţiile de garanţie bancară în sensul că. Turcu. C. I. cel puţin. fără însă ca această formă să fie necesară ad validitatem.civ.60. Bucureşti. Contractul de cauţiune bancară ia naştere prin acordul de voinţă dintre bancă şi creditor şi se întemeiază pe înţelegerea dintre creditor şi debitorul din raportul juridic fundamental. 8 . Pătulea. Pătulea.

§1. şi nu a cauţiunii bancare. 99/2006 sau o instituţie financiară nebancară. când banca rămâne obligată pe considerentul că garanţia a intervenit tocmai pentru a acoperi acest risc. pentru a fi operabilă va trebui precizată în mod expres în convenţia părţilor. poate beneficia de cauţiune orice persoană fizică sau juridică. obligaţia principală este nulă. dar această limitare. dobânzilor bancare şi asupra altor cheltuieli ocazionate de executarea garanţiei. astfel cum sunt definite de O. cauţiunea garantează o obligaţie determinată sau determinabilă.a. banca garantă exercită regresul împotriva clientului garantat. cauţiunea poate fi afectată de aceleaşi modalităţi. rezultată din contractul principal (raportul juridic fundamental) şi are ca obiect plata unei sume de bani. în majoritatea covârşitoare a cazurilor. Debitorul cauţiunii este o instituţie de credit. o societate comercială. deci. nu schimbă caracterul unilateral al cauţiunii pentru că acesta priveşte. deoarece denumirea cauţiunii este dată de însăşi instiţuţia bancară debitoare. cauţiunea bancară nu va produce efecte. cu excepţia situaţiei în care nulitatea obligaţiei ţine de incapacitatea debitorului. limita cauţiunea. în calitate de debitor. însă. este supusă anulării. reglementată de O. în principiu. nr. chiar şi în cazul în care obligaţia principală se anulează. dacă obligaţia principală rezultată din raportul juridic fundamental este eventuală. G. atunci vom fi în prezenţa fidejusiunii civile sau comerciale. c. beneficiarul este. Dacă. dar practica demonstrează că. cauţiunea bancară comportă unele particularităţi sub aspectul părţilor. nr. Părţile În contractul de cauţiune bancară. durata şi principalele clauze ale cauţiunii bancare Spre deosebire de fidejusiunea din dreptul comun. obiectului. Se înţelege că beneficiarul cauţiunii este creditorul din raporturile juridice fundamentale. b. raporturile cu beneficiarul garanţiei. doar la o fracţiune din obligaţia garantată. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale. sub condiţie sau termen. cauţiunea este afectată de acelaşi viciu şi. U. obiectul. e. Caracterul unilateral al cauţiunii bancare constă în aceea că ea creează obligaţii doar în sarcina băncii garante. Faptul că. d. Banca poate. cauţiunea bancară are aceeaşi scadenţă cu obligaţia garantată şi se stinge o dată cu aceasta. Secţiunea I Părţile. duratei şi conţinutului acesteia. 9 . iar dacă aceasta este doar anulabilă. G. a spezelor. cauţiunea bancară se întinde asupra capitalului. după ce a făcut plata. dar în nici un caz. în cazul în care. stă o altă entitate decât o instituţie de credit sau instituţie financiară. aceasta nu poate depăşi întinderea obligaţiei garantate. exclusiv.

în orice moment7 dar nu înainte de împlinirea termenelor din contractul principal. op. Cauţiunile nelimitate în timp pot fi denunţate unilateral cu condiţia de a fi durat o perioadă rezonabilă8. indiferent de natura prestaţiilor specifice obiectului obligaţiilor principale. din raporturile principale. condiţiile de modificare a cauţiunii. la scadenţă. p. acesta poate fi pe o perioadă determinată sau nedeterminată în timp. Aceasta deoarece beneficiarul trebuie să aştepte scadenţa din raporturile principale şi apoi să declanşeze cauţiunea.Nu va fi calificată cauţiune bancară. debitorul din raportul juridic fundamental este terţ desăvârşit al cauţiunii bancare. în timp ce în dreptul comun. condiţiile de plată. V.. valoarea şi termenul de plată. fidejusiunea poate avea de obiect. garanţia personală constituită în favoarea băncii ca efect al raporturilor de creditare sau de altă natură. cauţiunea bancară are un obiect specific ce constă în plata unei sume de bani ca urmare a neexecutării obligaţiilor.64. Durata contractului de cauţiune depăşeşte scadenţa obligaţiilor din raporturile fundamentale. orice prestaţie. §4. §2. altfel cererea apare ca fiind prematură. Durata cauţiunii bancare În ceea ce priveşte durata contractului de cauţiune bancară. op. cauţiunea poate fi valorificată de către beneficiar.61. părţile acesteia sunt libere să stabilească clauzele caracteristice potrivit înţelegerii lor. denumirea şi sediul persoanei garantate (debitorului). Obiectul În comparaţie cu fidejusiunea obişnuită..Turianu. Principalele clauze ale cauţiunii bancare În doctrină6. dar în baza contractului principal şi nu în temeiul cauţiunii. cauţiunea bancară se dă sub forma unei „scrisori” care cuprinde clauze cu privire la: denumirea şi sediul băncii garante. deci. Pentru primul caz. Este important de reţinut că.cit.Turianu. Întrucât normele bancare nu cuprind reguli speciale relative la cauţiunea bancară. când banca este beneficiara cauţiunii şi nu debitoarea acestei garanţii. C. ca regulă. pentru că. 10 . prestaţii băneşti pe care le execută banca garantă creditorului. întotdeauna. Deci.Pătulea.se apreciază că. altfel. p. C. §3. etc. denumirea şi sediul beneficiarului cauţiunii. garanţia nu îşi îndeplineşte finalitatea. de regulă.cit. obiectul cauţiunii bancare îl reprezintă. cauţiunea poate fi valorificată de către beneficiar doar până la expirarea termenului. rămânând obligat direct faţă de creditor. 8 Ibidem..Pătulea. durata de valabilitate a cauţiunii. când cauţiunea este cu termen (stabilită în funcţie de durata obligaţiei principale). de către debitorul din raporturile principale. Atunci când este nelimitată în timp. obiectul cauţiunii. 6 7 V.

Reţinem însă că.cit. cât şi beneficiul de diviziune. raporturile dintre creditor şi banca garantă. în situaţia în care raporturile de solidaritate sunt excluse. Dar pentru a putea fi considerată cauţiune simplă..Pătulea. băncile garante neputând invoca excepţiile mai-sus enunţate.Turianu. B. cauţiuni pentru efectuarea unui transfer valutar. expertize. C. cauţiuni pentru rambursarea creditului financiar. Este la prima cerere cauţiunea care devine operabilă fără ca beneficiarul să probeze neexecutarea prestaţiilor de către debitorul din contractul principal. cauţiunea documentară nu poate fi valorificată decât în momentul în care se face dovada cu diferite documente (hotărâri judecătoreşti. După poziţia băncii garante11. că creditorul beneficiar renunţă la solidaritate. nu trebuie confundată durata contractului de cauţiune bancară cu scadenţa obligaţiilor din raporturile juridice fundamentale. altfel se va aplica prezumţia de solidaritate. în mod expres. în contract. în temeiul dispoziţiilor art... cauţiuni pentru lipsă de conosamante10.Turianu.Pătulea.cit. în sensul că banca poate invoca faţă de creditor atât beneficiul de discuţiune.com.62 V. 10 11 . cauţiuni pentru participarea la licitaţii. C. În schimb.cit. C. cauţiuni pentru plata unui import. cauţiuni pentru plata la termen a mărfurilor. p. se întâlnesc mai multe tipuri de cauţiuni bancare. p. cauţiunea poate fi simplă sau solidară. cauţiuni pentru buna executare a prestaţiilor. este necesar să se prevadă.) că debitorul din raporturile fundamentale nu şi-a executat obligaţiile la scadenţă. cauţiuni pentru plata unor comisioane. majoritatea fiind solidare. cauţiuni pentru restituirea mărfurilor sau pentru plata preţului unor mărfuri aflate în consignaţie. cauţiuni pentru restituirea unui avans. caracteristice fidejusiunii civile. p.Turianu. cauţiuni pentru deschiderea unui acreditiv.12 În practică. pe care le garantează.. După modul de executare. cauţiunea poate fi „la prima cerere” sau „documentară”.Pătulea. 42 C. op. 62. op. În raport de obiectul obligaţiei fundamentale garantate se întâlnesc: cauţiuni pentru efectuarea unui export. Secţiunea a III-a Efectele cauţiunii bancare Mecanismul juridic al cauţiunii bancare generează trei categorii de raporturi juridice: raporturile dintre banca garantă şi creditor. etc. hotărâri arbitrale. Cauţiunea este simplă. doar raporturile dintre beneficiarul garanţiei şi banca garantă izvorăsc din contractul de cauţiune. raporturile dintre banca garantă şi debitor şi cele dintre 9 V. C. cauţiuni pentru tranzacţii în compensaţie. sunt rare cauţiunile simple. 65. Secţiunea a II-a Tipuri de cauţiuni bancare În practica garanţiilor.Din cele de mai sus rezultă că. 12 V. raporturile dintre banca garantă şi debitor şi raporturile dintre garanţi (pentru cazurile când sunt mai mulţi). A. 11 Idem. op. în funcţie de diferite criterii9.

civ. op. acesta va acoperi toate accesoriile obligaţiei principale (cheltuieli.). Cauţiunea poate fi dată şi pentru o pluralitate de obligaţii ale debitorului. un delict civil al debitorului. banca garantă poate invoca excepţii şi apărări specifice raporturilor juridice fundamentale precum şi excepţii proprii. de către debitor.. În literatura de specialitate s-a subliniat că. cauze de reziliere. 13 14 V. de exemplu. remiterea de datorie. Raporturile dintre beneficiar şi banca garantă Specificul raporturilor juridice dintre beneficiar şi banca garantă decurg din caracterul unilateral şi accesoriu al cauţiunii bancare. prescripţia. Cauţiunea bancară documentară nu schimbă regula deoarece obligaţia creditorului de a depune documente pentru a dovedi neexecutarea prestaţilor principale. 63. nu se poate extinde asupra obligaţiilor născute dintr-o cauză străină contractului de cauţiune bancară. şi alte trei excepţii specifice: beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune dar numai pentru cauţiunile simple şi cedendarum actionum. etc. §1.. acesta nu poate fi mai mare şi nici mai oneroasă decât obligaţia debitorului din raportul juridic fundamental14 şi de asemenea.cit. expirarea perioadei de valabilitate a cauţiunii. 12 . Pe lângă excepţiile specifice debitorului. banca garantă poate invoca beneficiarului cauţiunii orice excepţie ce conduce la stingerea obligaţiilor principale precum: plata. ţine de proba raporturilor juridice şi nu se înfăţişează ca o veritabilă obligaţie contractuală. dacă prin fapta sa.garanţi. Aceasta cu atât mai mult cu cât.. C. în ceea ce priveşte întinderea cauţiunii bancare. pentru că debitorul nu este parte în contractul de cauţiune. Această din urmă excepţie permite băncii garante să refuze plata. cum ar fi. C. obligaţia de prezentare a documentaţiei nu se întâlneşte în cauţiunea bancară la prima cerere. indiferent că este culpabilă sau nu. banca garantă poate opune beneficiarului şi propriile excepţii şi apărări izvorâte din contractul de cauţiune (cauze de nulitate.Turianu. în temeiul art. dintre excepţiile pe care le poate opune debitorul principal.civ. această formă de garanţie generează obligaţii numai în sarcina băncii garante.).cit.Pătulea.). potrivit căreia „ toate creanţele prezente şi viitoare ale debitorului faţă de creditor sunt acoperite de garanţie”. daune interese. etc. Pentru cazul în care obiectul cauţiunii nu este determinat. V. uneori. a lăsat să se piardă drepturile sau garanţiile pe care le avea împotriva debitorului şi în care banca urma să fie subrogată (art. care se rezumă la plata unor sume de bani în situaţia în acre debitorul dintre raporturile principale nu îşi execută obligaţia la scadenţă. Astfel. Banca garantă va plăti sumele de bani în funcţie de tipul cauţiunii: la cererea creditorului sau la depunerea documentaţiei în funcţie de felul cauţiunii. La cererea beneficiarului de a efectua plata. Indiferent de felul cauţiunii. beneficiarul va aştepta scadenţa obligaţiilor principale.1682 C.Pătulea. dacă sunt mai mulţi. dar acesta nu va trebui să pună banca garantă în întârziere pentru că această operaţiune nu este specifică raporturilor comerciale. 68. Prin urmare. p. se nasc din contractul de mandat sau din gestiunea de afaceri13. de bănci. fiind considerată valabilă formula utilizată.Turianu. 1657 C. op. p. etc.

din care cauză. În astfel de situaţii.Pătulea. constituirea unor depozite. C. întrucât banca garantă. garanţii reale mobiliare. la rândul lui. pretenţiile băncii îşi au izvorul în convenţie şi pot depăşi creanţele caracteristice subrogaţiei. Dar este evident că în afară de dobânzi banca garantă va recupera de la debitor echivalentul sumelor plătite beneficiarului garanţiei. Astfel. etc. după efectuarea plăţii. banca garantă are la îndemână două acţiuni: subrogatorie în drepturile beneficiarului şi personală izvorâtă din contractul de mandat sau altă convenţie încheiată între cele două părţi16. 13 . Aşadar. pe când în temeiul acţiunii personale. persoana garantată. făcând plata. p. Pentru a-şi asuma obligaţia emiterii cauţiunii bancare. C. fie avea mijloace de a se opune plăţii. Raporturile dintre banca garantă şi debitor Aceste raporturi se caracterizează prin aceea că. §3. §2. Pe calea acţiunii subrogatorie. dacă debitorul nu plăteşte. 68. riscurile previzibile. banca garantă este îndreptăţită la suma pe care a plătit-o beneficiarului şi la dobânzile aferente din momentul plăţii.civ.Turianu. În doctrină15 s-a subliniat că. 69... O ultimă remarcă ce se impune a fi făcută în legătură cu cel două acţiuni este aceea că banca garantă pierde beneficiul acestora în cazul în care a făcut plata fără să fi fost urmărită de către creditori. prestaţiile ce alcătuiesc conţinutul obligaţiilor garantate. V.). o „contragaranţie”în favoarea băncii. banca mai păstrează doar dreptul exercitării unei acţiuni de drept comun. Se apreciază că.Turianu. p. banca garantă face o plată pentru altul şi nu execută o obligaţie proprie. care poate lua forma unor ipoteci. C. Raporturile dintre băncile garante 15 16 17 V. banca garantă poate solicita debitorului să constituie. locul comisioanelor va fi luat de dobânzile convenite cu debitorul din contractul principal.Turianu. ci doar „împrumută semnătura”. atunci când constituie cauţiunea. precum şi în cazul când a plătit fără a înştiinţa pe debitor.cit. Efectele specifice raporturilor dintre bancă şi debitor diferă după cum banca a făcut sau nu plata către beneficiar. p. banca percepe un comision.. motiv pentru care banca garantă are regres împotriva debitorului.Pătulea. nu eliberează şi fondurile respective. 67. op. garanţii personale (fidejusiune).. care fie a plătit şi el. op. V. Întinderea comisionului variază în funcţie de mai mulţi factori: amploarea operaţiunii comerciale.cit. pentru garanţia acordată debitorului. în repetiţie.cit. comisionul nu poate fi asimilat şi nici nu atinge dimensiunile dobânzilor bancare. până la plata cauţiunii. poate urmări garanţiile instituite în favoarea ei pentru a îşi îndestula creanţele. etc. împotriva beneficiarului cauţiunii17 (art. banca garantă.Banca garantă nu va putea însă invoca excepţiile strict personale ale debitorului din contractul principal. op.1672 C. Din momentul efectuării plăţii de către banca garantă.Pătulea..

.). în practică se recurge la garanţiile bancare autonome. banca. ca o consecinţă a stingerii obligaţiei debitorului. Garanţiile bancare autonome nu se bucură de o reglementare proprie. nici în dreptul comun nici în legislaţia bancară. 14 . p. pe lângă acţiunile pe care le are contra debitorului din raporturile fundamentale. C. distinctă de cea a persoanei garantată. În concret. în afară de excepţiile şi apărările proprii. are împotriva celorlalte bănci garante o acţiune subrogatorie însoţită de toate garanţiile creanţei (gaj.. denunţare unilaterală pentru cazul cauţiunii nelimitată în timp. şi excepţiile izvorâte din raporturile fundamentale. 73 şi autorii acolo citaţi. Prin contractul de garanţie bancară autonomă. darea în plată. banca garantă îşi asumă o obligaţie proprie.Pătulea. etc. prescripţia.Pătulea. iar dacă acesta nu este obţinut. 18 19 V. Secţiunea a IV-a Încetarea cauţiunii bancare Cauţiunea bancară încetează pe cale accesorie. op.cit.civ. când se aplică regulile fidejusiunii din dreptul civil. renunţarea la garanţie.Turianu. să îi plătească beneficiarului o sumă de bani cu titlu de despăgubire19. Pentru aceste considerente.Turianu. A se vedea.Situaţia existenţei mai multor bănci garante în cadrul aceleiaşi cauţiuni bancare trebuie distinsă de cea a cauţiunii garantate de o altă cauţiune (fidejusiune). deoarece acţiunea împotriva băncilor garante este divizibilă (art. se pun în discuţie raporturile dintre băncile garante în situaţia în care au garantat obligaţia aceluiaşi debitor şi numai una din ele a plătit creditorului suma convenită18. novaţia. op. Dintre cauzele de încetare a cauţiunii bancare amintim: plata. în vederea obţinerii unui rezultat. p. sau pe cale principală pentru cauze proprii. Subcapitolul II Contractul de garanţie bancară autonomă Secţiunea I Noţiunea şi trăsăturile contractului de garanţie bancară autonomă Cauţiunile bancare nu satisfac în totalitate condiţiile securităţii şi celerităţii raporturilor de garanţie pentru că fiind accesorii contractului principal. C. Doctrina defineşte garanţia bancară autonomă ca fiind un contract prin care o bancă se obligă să garanteze pe beneficiar de conduita unei persoane (persoana garantată. 70. independente de obligaţiile caracteristice raporturilor fundamentale cu excluderea accesorialităţii faţă de acestea. băncile garante pot opune beneficiarului. compensaţia.. După plata sumei. dar. expirarea perioadei de valabilitate. va putea recupera de la fiecare garant doar partea ce îi revine în mod proporţional.cit.1674 C. ipotecă). V. ci sunt rodul practicii bancare întemeiate pe principiul libertăţii contractuale.

Durata medie a unei garanţii autonome de menţinere a ofertei sau de participare la licitaţie este cuprinsă între 3 şi 6 luni. în situaţia în care debitorul nu-şi execută sau îşi execută în mod necorespunzător obligaţiile din raportul juridic fundamental. să plătească beneficiarului garanţiei (creditorului). Datorită specificului pe care-l reprezintă. între 1. În concret. garanţia de restituire a avansului plătit constă în aceea că banca garantă se obligă faţă de cumpărătorul de mărfuri sau beneficiarul unor lucrări ori servicii. 15 . garanţia de menţinere a ofertei sau de participare la licitaţie este garanţia prin care cumpărătorul sau organizatorul unei licitaţii se asigură că oferta nu va fi retrasă după ce ea a fost acceptată. ca în cazul în care acesta din urmă refuză restituirea sumelor plătite în avans. c. suma convenită. în mod concomitent sau succesiv pentru fiecare fază caracteristică operaţiunii (în cadrul licitaţiei. sau pot fi constituite de bănci separate. în cazul în care debitorul nu încheie contractul deşi a acceptat oferta sau a câştigat licitaţia. Garanţiile bancare autonome pot fi „la prima cerere” (sau necondiţionate) şi „documentare” (sau condiţionate). de regulă. la cererea vânzătorului. garanţia de bună executare este acea garanţie prin care creditorul obţine de la bancă o sumă de bani. a. după caz. Printr-o astfel de garanţie cumpărătorul unor bunuri sau beneficiarul unor servicii sau lucrări. Spre exemplu: în cazul vânzării mărfurilor în tranşe. pentru executarea de lucrări. garanţia de restituire a avansului plătit şi garanţia de bună executare7.5 şi 10% din valoarea obligaţiei principale. această formă de garanţie este preferabil să aibă ca durată de valabilitate o dată calendaristică. se poate stipula că garanţia se stinge în momentul efectuării primei recepţii a lucrării şi la fel şi în cazul prestării de servicii. Durata unei astfel de garanţii este de obicei mai mare decât cea a garanţiei pentru menţinerea ofertei sau participare la licitaţii şi se stinge în momentul în care debitorul îşi execută obligaţia din contractul principal: livrează marfa. garanţia se menţine doar până la livrarea primei tranşe. primeşte de la banca garantă o sumă de bani ca efect al nelivrării mărfurilor.Secţiunea a II-a Tipurile de garanţii bancare În practică. obligaţia garantată de bancă este aceea de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani. cele mai frecvente categorii de garanţii bancare autonome sunt: garanţia de menţinere a ofertei sau de participare la licitaţie. trebuie remarcat faptul că stingerea ei poate fi convenită de către părţi să aibă loc şi în alte momente decât cele corespunzătoare executării obligaţiei în întregime. sau pentru bună executare a unei lucrări). în temeiul garanţei. Cele trei tipuri de garanţii bancare autonome pot fi constituite de către aceeaşi bancă. nimic nu împiedică părţile să stabilească drept perioadă de valabilitate a garanţiei o dată calendaristică. iar cuantumul garanţiei este. pentru restituirea acontului. Evident. neexecutării lucrărilor sau neprestării serviciilor în termenii stabiliţi prin contractul a cărui obligaţie se garantează. b. a antreprenorului de lucrări ori a prestatorului de servicii. În legătură cu acest tip de garanţie. execută lucrarea sau prestează serviciile. pentru a determina părţile să stăruie în executarea prestaţiilor reciproce.

spre deosebire de cauţiunea bancară. trebuie să facă dovada că debitorul nu şi-a executat obligaţia în conformitate cu clauzele contractuale. respectiv cauţiune sau garanţie autonomă. termenul de valabilitate a garanţiei.Turianu. o particularitate specifică garanţiei bancare autonome. pentru a obţine suma convenită. este necesar să se precizeze în mod expres acest lucru în contract. Părţile sunt libere să stabilească clauzele garanţiei bancare autonome. O singură remarcă trebuie făcută. de la bancă. beneficiarul. În cazul garanţiei autonome documentare. prin faptul că au un singur garant. nu sunt de semnalat aspecte specifice faţă de contractul de cauţiune bancară. C. Conţinutul contractului de garanţie bancară trebuie foarte bine conturat. modificarea termenului de valabilitate ori a cuantumului garanţiei. în cât priveşte părţile acesteia. în cadrul garanţiei bancare autonome. fără ca acesta să fie nevoit să probeze că debitorul nu şi-a executat obligaţia. deoarece în lipsa unor reglementări legale exprese este necesar a se determina cu exactitate forma garanţiei. op. În literatura de specialitate se susţine că garanţiile bancare autonome trebuie să conţină următoarele elemente20: obligaţia ce se garantează. §1. cu respectarea ordinii publice şi bunelor moravuri. Secţiunea a IV-a Efectele contractului de garanţie bancară autonomă Aşa cum arătam în cele ce preced. creditorul are un singur garant care este banca garantă. hotărârile arbitrale şi rapoartele de expertiză. constă în existenţa doar a unei singure bănci în calitate de garant. întinderea garanţiei. sub aspectul părţilor. garanţia va avea valoarea unei cauţiuni bancare. În lipsa unei astfel de menţiuni. aceea că garanţiile bancare autonome se caracterizează. Secţiunea a III-a Părţile şi conţinutul garanţiei bancare autonome În legătură cu părţile contractului de garanţie bancară autonomă. pe care părţile convin să le întrebuinţeze pentru a se declanşa garanţia sunt hotărârile judecătoreşti. Pentru ca garanţia să fie calificată drept garanţie bancară autonomă..cit. Cu alte cuvinte. Raporturile dintre beneficiarul garanţiei şi banca garantă Aceste raporturi sunt cârmuite de principiul potrivit căruia prin garanţia bancară autonomă. Din aceste considerente.Garanţia la prima cerere obligă banca garantă să facă plata sumei promise la prima cerere a beneficiarului.75 16 . p. banca garantă îşi asumă obligaţie independentă de obligaţiile din raporturile juridice fundamentale. şi. contractul de garanţie bancară autonomă generează doar două categorii de raporturi juridice: raporturile dintre beneficiar şi bancă şi raporturile dintre bancă şi solicitantul garanţiei. în legătură cu aceasta din urmă. Altfel spus. care poate exista cu pluralitate de garanţi (fidejusori). clauzele speciale privind înştiinţarea şi condiţiile de plată. pentru a se determina dacă garanţia bancară este la prima cerere sau documentară. între garanţia bancară autonomă şi contractul 20 V. Cele mai frecvente documente întâlnite în practica garanţiilor bancare.Pătulea.

17 . pentru a se putea declanşa garanţia bancară autonomă documentară. ca în cazul cauţiunii bancare. prima este întemeiată pe bunele moravuri şi ordinea publică de drept internaţional (cum ar fi. banca garantă percepe clientului debitor comisioane. pentru recuperarea sumelor de la debitor.Turianu.78. penalităţi şi alte cheltuieli pe care le convin. ci în temeiul convenţiei încheiate la cererea debitorului. Prin urmare. obligaţia este autonomă şi datorită acestei particularităţi. banca garantă nu va putea invoca creditorului cauzele de nulitate. Regresul băncii garante împotriva debitorului se justifică pe acelaşi fundament al cauţiunii bancare. adică excepţiile proprii. Din contră. banca garantă are deschisă calea unei acţiuni personale. Raporturile dintre beneficiar şi bancă diferă după cum garanţia este la prima cerere sau documentară. Precizăm că raporturile dintre banca garantă şi solicitantul garanţiei nu se vor soluţiona pe baza contractului de garanţie. Principala consecinţă ce decurge din caracterul autonom al garanţiei bancare este aceea că banca garantă va trebui să facă plata creditorului fără a putea opune acestuia excepţiile rezultate din contractul comercial încheiat cu debitorul. aşa cum am arătat. ci este necesar ca banca să demonstreze acest lucru. Se susţine însă că simpla afirmaţie cu privire la fraudă sau abuzul de drept nu este suficientă pentru a exonera banca garantă. ci doar cele izvorâte din contractul de garanţie. la îndeplinirea evenimentului garantat. Caracterul autonom al garanţiei bancare dă naştere la mai multe consecinţe juridice în raporturile dintre beneficiar şi banca garantă. În primul caz. iar după ce face plata. Mai exact. Autonomia garanţiei bancare operează numai în raporturile cu creditorul.Pătulea. banca garantă mai are la dispoziţie două excepţii specifice21. banca are acţiune în regres împotriva solicitantului garanţiei. dar această autonomie este înfrântă în relaţia băncii cu debitorul. Nu se poate folosi o acţiune subrogatorie. banca are obligaţia să facă plata creditorului fără ca acesta din urmă să fie obligat să probeze că debitorul nu şi-a executat obligaţia.cit.dintre debitor şi creditor nu exisă legătură de accesorialitate. iar cealaltă este legată de o cerere de executare a garanţiei vădit abuzivă (când din fapte exterioare rezultă că eventualitatea în care se putea executa garanţia nu s-a produs). op. creditorul are obligaţia să producă dovezi băncii garante din care să reiasă că rezultatul garantat nu a fost realizat de către debitor. la fel ca şi în cazul cauţiunii bancare. rezoluţiune sau de stingere a obligaţiei principale. dobânzi.. banca nu poate invoca excepţiile personale ale debitorului din raporturile juridice fundamentale împotriva beneficiarului garanţiei. în sensul că. pentru că acesta priveşte exclusiv relaţia dintre bancă şi creditor. deoarece. debitorul nu se poate subroga în drepturile beneficiarului garanţiei. banca face totuşi o plată în locul altuia. de exemplu. §2. Raporturile dintre banca garantă şi solicitantul garanţiei Raporturile dintre banca garantă şi solicitantul garanţiei se caracterizează prin faptul că. scopul unei astfel de garanţii este tocmai asigurarea securităţii dreptului creditorului şi obţinerea creanţei fără a pune în discuţie eventualele excepţii caracteristice raporturilor juridice fundamentale. acela că chiar dacă garanţia este autonomă. în raport cu creditorul. p. C. o garanţie în legătură cu un trafic de droguri). În afară de excepţiile personale. 21 V. De fapt.

darea în plată. în cazul garanţiei cu durată determinată. etc. şi la revocarea acesteia. Contractul de garanţie bancară încetează la expirarea duratei garanţiei. dacă garanţia este nelimitată în timp. novaţia. 18 .).Secţiunea a V-a Încetarea garanţiei bancare autonome Garanţia bancară autonomă încetează după regulile cunoscute în teoria generală a obligaţiilor (plata. prescripţia extinctivă.