-Atunci cand te gandesti sa pui capat unei relatii de iubire din care au rezultat unul sau mai multi

copii este indicat sa incerci sa te gandesti de doua ori inainte de a-i spune adio partenerului.

De cele mai multe ori casatoriile destramate inseamna pentru copii o adevarata drama, aceea de a nu-si mai revedea celalalt parinte sau aceea de a trai doar cu unul dintre ei. Daca pentru el relatia dintre parinti era sfanta, dintr-o data totul incepe sa se surpe si sa ii spulbere gandurile de fericire din familie. Asa ca traumele divortului pentru copil sunt de cele mai multe ori destul de apasatoare, cel mic devenind dintr-o data destul de deprimat si suparat, inchis in propriul sau univers, departe de tatal sau mama pe care ii iubea atat de mult

Chiar daca suntem nevoiti sa ii spunem adio partenerului, va trebui sa o facem cu mare prudenta in asa fel incat copilul sa nu isi poata da seama de ceea ce se intampla si sa nu simta lipsa niciunui parinte. Potrivit specialistilor, perioada de dupa divort devine cea mai apasatoare pentru copil, anii in care nu va mai fi atat de aproape de cei dragi. Asadar, indiferent de certurile aparute intre voi doi imediat ce va decideti ca trebuie sa va luati adio unul de la celalalt, cel mic va suferi cel mai mult putin mai tarziu, trauma insotindu-l pe tot parcursul vietii. De cele mai multe ori, copiii ajunga sa creada ca ei sunt vinovati de esecul casatoriei parintilor si de aceea ajung sa aiba uneori chiar idei de fuga de acasa sau suicid. Perioada divortului ii va determina pe parinti sa uite de cel mic si de afectiunea care vor trebui sa i-o arata. Asa ca, acesta se va simti neglijat si lipsit de grija materna, totul devenind incert in jurul sau. De aceea, multi dintre ei se simt frustrati si au tendinte de furie, abuz de droguri sau alcool, izolare, absente scolare, activitati sexuale inainte de vreme sau chiar suicid ori acte de violenta fata de ceilalati. Problemele de insomnie, udatul patului, depresie usoara sau mai severa, izolare sau chiar probleme la scoala generate de imposibilitatea de a se concentra sau absentele scolare sunt episoade destul de frecvente prin care trec de cele mai multe ori copiii. Acestia ajung sa se izoleze chiar in mediul scolar, suferind atunci cand isi aduc aminte ca va trebui sa se bucure doar de dragostea unui singur parinte, in timp ce celalalt il va iubi, poate, de la distanta. Asa ca, nu iti ramane decat o mare responsabilitate aceea de a-ti asigura copilul de aceeasi atentie si iubire, va trebui sa incerci sa ii explici ca nu poarta nicio vina nici el si nici celalalt parinte si ca nu il vei lipsi sub nicio forma de dragostea parintelui plecat, putandu-si petrece cu el vacantele sau zilele libere, atunci cand ii va simti lipsa. Un divort este traumatizant pentru orice copil, indiferent de varsta sa. Exista insa si situatii cand un divort este de preferat continuarii unei relatii tensionate, violente sau lipsite de afectiune intre parinti.

O copilarie petrecuta in sanul unei familii dezorganizate, lipsite de comunicare, de dragoste si de traditii, afecteaza puternic modul in care se formeaza un copil, sistemul de valori dupa care acesta se va ghida in viata, influentandu-i atat cariera profesionala cat, mai ales, viata de familie, spune psihologul Shelley Stile .

Un copil care ii vede in fiecare zi pe parintii sai certandu-se, urandu-se, facandu-si diverse reprosuri, luptandu-se efectiv unul cu celalalt, va deveni treptat ingrijorat, anxios, profund nefericit si chiar insensibil.

El ajunge sa creada ca modul de comportament al parintilor sai este unul firesc si sa il copieze, fara sa stie cat rau isi face singur.

Shelley Stile este de parere ca intr-o astfel de situatie cel mai bine pentru copil este ca cei doi parinti sa cada de comun acord si sa divorteze in cel mai civilizat mod, existand sansa formarii unor noi familii, mai fericite si mai unite.

Pentru cel mic, mult mai important decat divortul in sine este felul in care parintii stiu sa ii explice ce se intampla, sa isi asume responsabilitatea si sa il despovareze pe cel mic de gandul ca el ar putea fi de vina, in vreun fel sau altul. In acest sens, copilului trebuie sa i se explice, de catre ambii parinti si cu un limbaj pe masura varstei lui care sunt motivele reale ale divortului, sa il convinga ca el va ramane in continuare la fel de bine ingrijit, ocrotit si iubit. De asemenea, copilul nu trebuie folosit in timpul acestei "lupte finale" intre parinti. Mama nu trebuie sa il atraga de partea ei, invinovatindu-i tatal, si nici invers. Parintii trebuie sa puna mai presus de interesele lor interesul copilului si sa il tina pe acesta departe de tensiunile dintre ei. Pe de alta parte, chiar daca vor fi preocupati de propriile lor sentimente si probleme generate de aceasta decizie majora, a separarii, parintii trebuie sa fie extrem de atenti la modul in care reactioneaza copilul si sa sesizeze cate de importante sunt schimbarile acestuia de comportament, sau de sananate. Un copil poate trece cu bine peste un asemnea moment dificil din viata lui, cu conditia sa beneficieze de cat mai mult ajutor din partea celor apropiati, al profesorilor si prietenilor de aceeasi varsta. Cel mai important este ca el sa inteleaga faptul ca un divort nu atrage stigmatul societatii asupra familiei sale sau asupra sa, ci este un fapt de viata, nedorit dar uneori necesar, pentru ca toti cei implicati sa isi poata construi o viata noua, poate mai buna.

Divortul este o trauma pentru copil. Sigur, conteaza varsta copilului si capactatea lui de intelegere, dar separarea parintilor este un fapt dificit de trecut pentru copil, mai ales pentru cei aflati in tre 5 si 12 ani.

Multi copii poarta cicatricile divortului pana la varsta adulta, iar uneori conflictele parintilor le modifica personalitatea. Nu vreau sa vorbim despre divort, ci despre greselile pe care le fac parintii care sunt intro astfel de situatie fata de copilul sau copiii lor, greseli care de cele mai multe ori se fac in numele binelui copilului, dar in fapt au la baza egoismul si frustrarile propri.

M. Gary Neuman, psihoterapeut specializat in problemele cuplului si psihologiei copilului enumera cele mai mari greseli pe care le fac parintii divortati.

1. Nu face din copil un mesager. "Prea multe parinti incearca sa comunice prin intermediul copiilor lor", spune Neuman, iar asta provoaca un stres emotional nejustificat asupra lor pundu-i pe copii in pozitia de negociator intre parinti. Neuman sugereaza parintilor sa-i lasa pe cei mici in pace si sa foloseasca email-ul, daca nu pot avea un dialog civilizat fata in fata. "Copiii parintilor divortata nu sunt orfani de parinti, iar cei doi adulti trebuie sa gaseasca forta de a comunica in mod decent si onest despre copilul lor", sustine Neuman. 2. 3. Critica severa si dura a parintelui absent este poate cea mai mare si cea mai grava gresala pe care o fac parintii divortati. "Descrierea in termen negativi a parintelui absent, a celei care a pierdut copilul la divort, sau a celui care are in grija copilul de catre parintele exclus, este in masura sa subrezeasca personalitatea copilului. Cel mic se indentifica cu ficare dintre parintii sai. A-i spune ca celalalt parinte este cel vinovat, cel care a gresit si cel care este responsabil de divort si de ruperea familiei este ca si cum i-ai spune copilului ca jumatate din el este un rebut. Parintii nu inteleg ca un copil da o alta valoarea afirmatiilor lui, ca are o alta forma de perceptie si, mai ales, ca vorbele parintilor sunt in masura sa le afecteze personalitatea si increderea in ei", sustine Neuman. 3. 4. Intr-un divort, unde de regula nu mai exista limite, copilul este o victima sigura. Solutiile sunt dialogul deschis cu cel mic si recunoastrerea de catre cei doi parinti ca nu copilul este cauza si nici miza divortului. 5. 6. Un copil ai carui parinti divorteaza este fragilizat, are nevoie de suport emotional si de timp pentru a intelege si a se adapta pentru noua realitate. Nu-l impinge, lasa-l sa se adapteze in ritmul lui, nu-l sanctiona pentru slabiciunile sau rabufnirile lui si mai ales nu-l transforma in instrument de lupta si moneda de schimb.

2. Absenta comunicarii este una dintre cele mai mari greseli pe care le fac parintii divortati. Mai mult recunoastrea in fata copilului ca nu comunica intre ei este un fapt generator de angoase maxime pentru copilul vulnerabil oricum ca urmare a divortului parintilor sai. "Si de data aceasta ratiunea este cea care trebuie sa invinga, desi uneori se intampla exact pe dos. Parintii divortati inteleg mai devreme sau mai tarziu ca sunt amandoi responsabili pentru copil si accepta dialogul, desi uneori acesta este tardiv si nu mai poate atenua trauma copilului", spune Neuman.