Curs 5

Metode de evaluare a riscurilor
Pentru a organiza un proces de evaluare a riscului, trebuie sa se clarifice foarte bine care este misiunea proiectului, care este grupul tinta al proiectului, valorile, si obiectivele proiectului. a) Misiunea proiectului: Este importanta determinarea misiunii unui proiect. Este foarte dificil sa ajungi la anumite rezultate performante daca misiunea este neclara si nu este bine definita. O misiune bine definita declarata identifica scopul general al proiectului, duce la identificarea nevoilor sau problemelor la care proiectul se adreseaza, si identifica mai bine asteptarile detinatorilor de interese. Intrebarile ce trebuie puse pentru o corecta definirea misiunii proiectului sunt: - Care sunt serviciile si functiile/activitatile care ar trebui furnizate de catre proiect? - Care sunt problemele si nevoile la care se adreseaza proiectul si pentru care proiectul a fost dezvoltat? b) Grupurile Tinta: Identificarea detinatorilor de interese, a "clientilor" respectiv beneficiarilor (grupurilor tinta) din cadrul proiectelor si a serviciilor poate ajuta la focalizarea atentiei asupra misiunii si obiectivelor. Între întrebarile ce trebuie puse pentru o corecta identificare a "grupurilor tinta" amintim: - Cine sunt beneficiarii (interni/externi) proiectului? - Beneficiarii proiectului sunt clienţi vechi? c) Valori: Valorile de baza descriu modul in care se gestioneaza proiectul. In mod general, valorile exprima atitudinea asupra urmatoarelor aspecte: - modul in care potentialele riscuri sunt tratate; - modul in care proiectul este condus si sunt luate deciziile. d) Scopuri: Scopul este rezultatul dorit a fi atins la sfarsitul proiectului. Prin intermediul scopului sunt descrise realizările urmărite a fi atinse; el trebuie sa fie motivant si sa propuna o schimbare; sa fie destul de realist si realizabil. Între întrebarile ce trebuie puse pentru o corecta definire a scopului proiectului se regăsesc: - Cum dorim ca beneficiarii sa utilizeze realizarile proiectului? - Ce puncte dorim sa atingem? Dupa ce s-au parcurs acesti primi "pasi", definindu-se corect si realist elementele de mai sus (respectiv: misiunea, grupul tinta, valorile, si scopul proiectului), se poate trece la intreprinderea unor masuri de "pregatire pentru risc".

Scopul evaluării riscurilor este de a stabili o ierarhie a riscurilor unei organizaţii care. aşa după cum s-a arătat. Pentru a ierarhiza mai înainte trebuie realizată o comparaţie. Fără îndoială. dar care pot să se manifeste şi în viitor dacă nu se iau măsuri adecvate de gestionare a lor). există o incertitudine în apariţia situaţiei sau evenimentului care poate afecta realizarea obiectivelor. iar pentru a compara trebuie concepută o metodă unitară de evaluare a probabilităţii şi impactului riscurilor ca şi a rezultantei compunerii lor numită. Reamintim că riscul este o problemă (situaţie. • facă distincţia între expunerea la risc şi tolerabilitatea la risc. Cu alte cuvinte. Problema este dificilă. uneori chiar fără să fim conştienţi că facem acest lucru. şi anume: percepţia noastră asupra riscurilor. riscurile legate de credibilitate. în funcţie de tolerabilitatea la risc. . în lipsă de altceva. dar. 11 au avut probleme cu respectarea condiţiilor impuse de regulamente (riscurile de conformitate au probabilitatea de 11%). de personal sau de fiabilitate a aparaturii. riscurile financiare. eveniment) care poate să apară (să se materializeze). Probabilitatea este o măsură a incertitudinii. pe dovezi obiective (imparţiale şi independente). caz în care realizarea obiectivelor este afectată. Pentru o cât mai bună înţelegere a noţiunii de probabilitate amexemplificat câteva riscuri reale (riscuri care s-au materializat în trecut. orice metodă bazată pe percepţie este subiectivă.  din 1000 de credite acordate. permite stabilirea celor mai adecvate modalităţi de tratare a riscurilor şi delegare a responsabilităţii de gestionare a riscurilor pe nivele decizionale.  din 200 de loturi de produse provenite de la un furnizor s-a constatat că în 18 cazuri au fost lipsuri sau defecte (riscurile de aprovizionare au probabilitatea de materializare de 9%). Evaluarea riscurilor constă în parcurgerea următoarelor etape: a. este un mare pas înainte în comparaţie cu situaţia în care riscurile sunt tratate intuitiv şi întâmplător. 150 s-au dovedit neperformante (riscul de nerestituire are probabilitatea de materializare de 15%). pe cât posibil.  din 10 bilanţuri contabile publicate numai 2 au necesitat corecturi ulterioare. deoarece există riscuri care pot fi cuantificate şi pentru care există suficiente date stocate în documentele organizaţiei cum ar fi. notorietate. • aibă în vedere pe toţi cei afectaţi de risc. expunere la risc. Din fericire există un element comun. ca urmare a omisiunilor în înregistrările contabile generate de nedisponibilitatea documentelor justificative (riscurile contabile au o probabilitate de materializare de 20%). Evaluarea probabilităţii de materializare a riscului înseamnă determinarea şanselor de apariţie a unui rezultat specific. spre exemplu. dar şi riscuri care nu pot fi cuantificate cum ar fi. Exemplu: Pe baza informaţiilor culese s-a constatat că:  din 100 de angajări de persoane într-o organizaţie.Evaluarea riscurilor trebuie să: • se bazeze. spre exemplu.

iar proiectele sunt complexe. condiţii (stări de fapt. aflaţi în faţa unei situaţii de risc. Vorbind la modul general. b. Evaluarea impactului asupra obiectivelor în cazul materializării riscurilor Impactul reprezintă consecinţa asupra obiectivelor (rezultatelor) aşteptate. . Spre exemplu:  impactul produs de angajările de personal neconforme: . de efort (timp de muncă) şi de timp (întârzieri posibile în termenul de realizare a obiectivelor). pot fi identificate şi consecinţe exprimate în termeni de buget (costuri). că managerii organizaţiei. în funcţie de natura riscului.IE – componenta effort . Alături de consecinţe calitative. Dar aceste riscuri nu au dispărut şi există aceeaşi probabilitate de a apărea şi în viitor. dar în final pentru obţinerea unei imagini unitare asupra riscurilor ce pot afecta organizaţia. Evaluările cantitative ale impactului trebuie făcute ori de câte ori este posibil. impactul (I) se poate descompune în patru componente: . evaluarea impactului devine o problemă dificilă ce necesită studii de impact.000 m3/s de 3 ori. . dacă se face o analiză a cauzelor care favorizează apariţia riscurilor se pot aprecia şi şansele de materializare a acestora.000 m3/s de 8 ori şi debitul de 10. lei/an efort financiar. debitul de 12. dacă circumstanţele nu se modifică. oricând există un început pentru aplicarea managementului riscului. debitul de 16. O evaluare destul de bună a probabilităţii de materializare a unor riscuri se poate realiza şi prin analiza circumstanţelor. deoarece s-au introdus măsuri de ţinere sub control a riscurilor. iar alteori nu este relevant. evaluările cantitative vor fi transpuse şi ele în scale calitative. negativă sau pozitivă.000 m3/s de 14 ori (riscul de inundaţie în zona X este de 3%.IT – 500 ore întârziere în îndeplinire sarcini etc. În unele situaţii. circumstanţe) care favorizează apariţia riscului şi condiţii care inhibă apariţia acestuia.IT – componenta de timp Nu este obligatoriu ca evaluarea impactului să se facă prin toate componentele sale. care poate fi. Prin urmare.IB – 30 mil. Uneori este suficient să cunoaştem corelaţiile stabilite de alţii şi să înţelegem pe cele ce apar în situaţii noi. Într-o organizaţie sau/şi în mediul cu care interacţionează pot exista. mai ales când este vorba de obiective strategice. Din aceasta rezultând necesitatea evaluării impactului. în zona Y de 8% şi în zona Z de 14%).IC – componenta calitativă (care poate cuprinde indicatori cantitativi) . Managementul riscurilor priveşte viitorul şi rezultatul sau este că mâine organizaţia are şanse mai mari să-şi atingă obiectivele decât ieri. Uneori nu este posibil. sunt interesaţi să cunoască cât de mari sunt consecinţele asupra obiectivelor urmărite dacă riscurile s-ar materializa. . la intrarea în ţară.IC – deteriorare climat de muncă.IB – componenta bugetară şi/sau patrimonială . Metoda analizei circumstanţelor are la bază un postulat simplu: dacă există aceleaşi cauze vor exista aceleaşi efecte. Impactul oricărui risc este caracterizat prin consecinţe de diferite naturi. în 100 de ani Dunărea a depăşit. Este de la sine înţeles. deoarece sunt mult mai relevante. Prin urmare. Nu trebuie redus totul la experienţa proprie. exprimate descriptiv. la un moment dat.

. de tipul: . creşterea frecvenţei auditurilor externe etc.impactul produs de lipsuri în loturile livrate: .IB – 12 mld. în suma de 300 mld.Impact foarte ridicat .IC – afectare credibilitate a capacităţii de administrare a unor situaţii deosebite şi pierderi de vieţi omeneşti.Impact ridicat .Impact ridicat .  impactul produs de riscul de nedisponibilitate documente justificative: .  impactul produs de materializarea riscului de inundaţii: . care să reflecte importanţa percepută în raport cu obiectivele.IB – pierderi de bunuri (legume şi fructe) nerealizate.Impact mediu . Rezultatele evaluărilor calitative şi cantitative ale impactului riscurilor trebuie transpuse în scale calitative. rezultă că scala evaluării expunerii la risc are 9 valori (3x3).Impact foarte scăzut  Dacă organizaţia a adoptat scalele în trei trepte la evaluarea probabilităţilor şi impactului. pot fi utilizate scale de evaluare în trei trepte.IC – situaţii financiare nefidele. lei prejudicii patrimoniale. .  impactul produs de materializarea riscului de nerambursare: . pentru început.Impact scăzut În etapele de maturizare a managementului riscurilor şi pe măsură ce nevoia de detaliere devine o necesitate.IB – 23 mil. organizaţia poate trece la evaluarea impactului riscurilor pe scale calitative în cinci trepte. lei pierderi acoperite din provizioane etc. Ca şi în cazul evaluării probabilităţilor. afectare credibilitate în faţa partenerilor (probleme în primirea de fonduri cu titlu oneros sau nu).Impact mediu . lei. de tipul: . lei resurse imobilizate în creanţe greu recuperabile şi 24 mld.Impact scăzut . putând fi reprezentată grafic astfel: Ridicat Mediu Scăzut IMPACT (Y) Scăzut PROBABILITATE (X) Media Ridicată E= X*Y .IC – dereglare procese funcţionale.

Dezavantaje: nu se face o comparaţie cantitativă a importanţei diverşilor factori. printre metodele de evaluare a riscurilor se regăsesc:  Consultarea unui expert pentru recomandări privind riscurile oferite echipei de proiect. Rezultatele sunt dificil de prezentat unor non-specialişti. iniţial au fost concepute pentru evaluarea riscurilor de ordin tehnic. Organizaţiile cu management al riscurilor consolidat consideră riscurile cu probabilitate foarte scăzută. ci devine un fapt împlinit. informaţiile rezultate şi recomandările sunt uşor de înţeles de către non-specialişti. dacă riscurile cu efect negativ (ameninţările) au un impact semnificativ. iar decidenţii pot să nu capete o imagine clară asupra importanţei riscurilor. care reprezintă oportunităţi. nu se fac analize comparative sistematice. ci una bidimensională sau. există şi dezavantaje: informaţia obţinută de echipă este limitată la ceea ce află de la unul sau doi experţi. În termenii teoriei probabilităţilor aceasta înseamnă că probabilitatea de apariţie (materializare) a riscului este 1 (100% = eveniment sigur). În limbajul curent o astfel de situaţie este exprimată astfel: “este adevărat că sunt şanse mici să se întâmple aşa ceva. ea are semnificaţie numai înaintea producerii riscului. După apariţie riscul nu mai este o incertitudine. Această soluţie are marele avantaj că este simplu de organizat: dacă există un expert disponibil.c. Prezentăm în continuare câteva metode de evaluare a riscurilori. Dacă datele de pornire nu sunt suficiente. Avantaje: pot da indicaţii utile în situaţiile în care nu există suficiente date. Dezavantaje: pentru pregătirea datelor şi utilizarea acestor metode avem nevoie de specialişti. Un astfel de procedeu nu se recomandă a fi aplicat în organizaţiile în care managementul riscurilor este la început. efectele sunt catastrofale”.  Analiza sistemelor. iar coloanele variaţia impactului. de tip matricial. Liniile matricei descriu variaţia probabilităţii. ca în cazul probabilităţii sau impactului. În aceste condiţii expunerea la risc este de fapt impact. În această accepţiune scala de evaluare a expunerii la risc nu mai este unidimensională. Avantaje: utile pentru identificarea factorilor care interacţionează şi pentru stabilirea importanţei lor relative. trec evenimentele sau situaţiile respective din categoria riscurilor în categoria ipotezelor de lucru. cu alte cuvinte. dar a căror utilitate poate fi generalizată la nivelul oricărui tip de riscuri. care. deoarece exprimă o combinaţie între probabilitate şi impact. Astfel. care reprezintă ameninţări şi riscurile cu probabilitate foarte ridicată. în lipsa unei abordări mai ample. . drept ipoteze (presupuneri). Expunerea la risc apare la intersecţia liniilor cu coloanele. sunt metode cantitative pentru că exprimă relaţiile dintre factori în termeni matematici. Majoritatea metodelor de evaluare a riscurilor se bazează pe analiza statistică a datelor culese din proiectele trecute şi/sau pe modelarea proceselor. Totuşi. Evaluarea expunerii la risc Expunerea la risc este un concept probabilistic.  Metode statistice. gradul de încredere al rezultatelor este redus. Cu alte cuvinte. Ca urmare. dar dacă se întâmplă.

Poate da rezultate incorecte pentru propunerile noi. Dezavantaje: gradul de încredere prezentat de această metodă încă nu poate fi stabilit cu precizie. Gradul de utilitate depinde de calitatea datelor de intrare. de calitatea simulării şi de nivelul de cunoştinţe despre sistemul expert. pornind de la experienţa trecută. Avantaje: încearcă să prezică evoluţia viitoare a semnificaţiei cantitative a factorilor. Avantaje: sunt potrivite pentru situaţiile în care toate opţiunile şi incertitudinile trebuie explorate în detaliu. Sunt necesare date corecte şi demne de încredere.  Analiza de regresie bazată pe experienţa trecută . Dezavantaje: are valoare doar în măsura în care informaţiile din proiectele trecute sunt relevante pentru proiectul nou. Simulări computerizate. iar interacţiunea dintre factori este bine cunoscută. .

 Diseminarea informaţiei rezultate în urma acestor analize în cadrul întregii echipe de proiect. Acest plan include tot ceea ce a fost prezentat în capitolele anterioare: tehnicile de identificare a riscurilor.  Analizarea riscurilor pentru a determina mărimea impactului pe care riscurile respective le pot avea asupra proiectului. Prezentăm mai jos un model de lucru în analiza riscurilor. în acelaşi timp. Pot fi identificate alte analize mai complexe şi mai tehnice. metodele de analiză a riscurilor. . strategiile de evitare şi îndepărtare a riscurilor.  Crearea planurilor detaliate de răspuns pentru riscurile identificate şi alocarea resurselor prin care pot fi implementate planurile respective.  Elaborarea planurilor de contingenţă. datorită profunzimii analizei.  Determinarea scorului total de risc specific proiectului pentru care analizăm aceste aspecte.  Analizarea riscurilor pentru a determina probabilitatea de apariţiei a acestora.  Arhivarea tuturor analizelor şi informaţiilor culese în urma acestora pentru a avea o bază solidă pentru viitoarele proiecte. Îl oferim ca exemplu de lucru datorită simplităţii dar.Toate informaţiile sintetizate anterior capătă o formă concretă prin elaborarea planului de management al riscului. Lista de întrebări de mai jos poate fi utilizată ca instrument de verificare în acest sens:  Identificarea riscurilor.

un zugrav. Ca director al acestei firme. Obiectiv Crearea unui bufet în care angajaţii să poată lua masa de prânz.O mică afacere cu 20 de angajaţi. siguranţa personalului Personalul se poate accidenta în timpul personalului renovării. necesare pentru a resurselor Cumpărarea unor produse de calitate renova încăperea inferioară. Realizarea listei cu materialele necesare şi identificarea celui mai bun preţ de cumpărare. camerei? Lipsa cunoştinţelor de specialitate.. Angajaţii doresc să vă ajute. Această cameră are ferestre şi sistem de ventilaţie. în schimb. Personalul se poate accidenta în timpul Ecologie şi Siguranţa manipulării materialele aflate acum în depozit. Ierarhizarea riscurilor instalaţia electrică (5=3X4) siguranţa personalului costurile cercetarea cantitatea de materiale care trebuie achiziţionate timpul Planul de acţiune Realizarea unei schiţe a bufetului. Rediscutarea responsabilităţilor Responsabili pe acţiuni Situaţia Proiectul Ex. Estimarea Cât va dura toată Alte proiecte vor avea de suferit pentru că timpului renovarea? angajaţii se ocupă de acesta. Ce materiale sunt Estimarea Cumpărarea unor materiale inutile.. doriţi să transformaţi camera într-un bufet pentru angajaţii dvs. Stabilirea fezabilităţii acestui proiect. Acest studiu de fezabilitate va presupune şi contactarea unui electrician care să se asigure că instalaţia electrică va suporta toate aparatele necesare pentru un bufet. suficiente prize şi surse de iluminare artificială. Elaborarea bugetului. . Cât va costa Estimarea Costurile ar putea fi foarte ridicate pentru că întreaga refacere a costurilor aveţi nevoie de un electrician. Identificarea spaţiului existent şi raportarea la numărul de angajaţi ai firmei. Crearea echipei care să ajute la transformarea spaţiului de depozitare în bufet şi identificarea împreună cu aceştia a materialelor necesare. La demisolul clădirii se găseşte o cameră cu canalizare şi chiuvetă care în prezent este utilizată ca depozit pentru diferite materiale. Nu are. care se derulează într-o clădire veche. Estimarea timpului. un cuptor cu obiectivului bufet? microunde etc. Planul de management al riscurilor Ce trebuie evaluat Riscuri Probabilitatea Evaluarea de apariţie a impactului riscului riscului 1 2 3 4 Poate fi folosită Instalaţia electrică şi dispozitivele specifice nu Realismul acea cameră ca vor susţine un frigider. Stabilirea responsabilităţilor.

care deşi are o probabilitate foarte mare de apariţie. în cazul materializării. care să acopere impactul tuturor riscurilor. Spre exemplu.0 mil 30.5 mil Expunere la risc (P*I) 2. în cazul în care riscurile s-ar materializa. iar în cazul în care sar materializa ar consuma prin impact.000 mil 9. Aceasta ar însemna risipă de resurse financiare şi negarea însăşi a managementului riscurilor. .4.Bugetul pe bază de risc nu va fi suplimentat cu 41. care are drept scop tocmai ţinerea sub control a acestora.0 mil 5. şi a expunerii la risc utilizând metoda valorii aşteptate este prezentată în tabelul de mai jos: Riscuri Riscuri 1 Riscuri 2 Riscuri 3 Riscuri 4 Riscuri 5 Probabilitatea de Imact (I) apariţie a riscului Majorarea costurilor (P) 67% 3.Deşi riscul 5 are o probabilitate mică de apariţie el va fi tratat cu prioritate deoarece. ceea ce înseamnă că în acest tip de bugetare relevanţa este expunerea la risc şi nu impactul. .5 mil 28% 50% 90% 10% 2. Evaluarea probabilităţilor de apariţie.560 mil 2.Riscurile 1 şi 3 au expuneri “probabilitate medie – impact mediu”.5 mil. . impactul materializării sale este foarte redus afectând numai a zecea parte din rezerva bugetară de risc. .Pe o poziţie diametral opusa se situează riscul nr.Riscul nr. trebuie pus la punct un sistem de ţinere sub control similar tratării riscului nr.Bugetarea pe bază de riscuri nu înseamnă nici pe departe alocarea de resurse financiare. Prin urmare.900 mil 3.0 mil 1.345 mil 0.500 mil 0. ci numai cu 9. impactul în costuri va depăşi de trei ori rezerva de risc cu care s-a majorat bugetul. întreaga rezervă bugetară de risc. a impactului în costuri.2 având şi o probabilitate redusă de apariţie şi un impact redus poate fi asumat.5. pentru aceste riscuri. să presupunem că au fost identificate cinci riscuri. .0 mil 41.305 mil Unele concluzii: .3 mil.